Anul 65. Septemvrie—Octomvrie. Nr. 5. TRANSILVANIA (Buletin de technică culturală.) Cuuânt la deschiderea Adunării generale din Tg."Mureșului de Dr. luliu Moldovan, președintele Asociațiunii. Când însemnăm eu deosebită satisfacție și recunoștință rodnica aetiottate a despărțămtntelor noastre în anul care a trecut, nu putem să nu înregistrăm și faptul, eă încer- carea conducerii Asociațiunii noastre, de a imprima tuturor mantfestațiuntlor șl realizărilor în cadrele el — un earaeter unitar național, nu a dat roadele cerute de împrejurări. Spiritul de independență individuală, de desăuârșită liber- tate de a înțelege și aplica problema culturală după pro- pria concepție, îngreunează acceptarea unei ideologii și direetiue programatice unitare șt solidarizarea tuturor în jurul principalului scop al existenței Asociațiunii noastre. Șl trebue să accentuăm dtn nou și în mod hotărît, că acest scop nu este numai răspândirea de cunoștințe utile vieții de toate zilele sau de cultură generală în massele popu- lare șt efemera restabilire a echilibrului sufletesc al țără- nimii noastre prin manifestațiunt înălțătoare ocazionale. Scopul activității noastre nu poate să fie numat așa nu- mita „culturalizare" a masselor îndeosebi nu dacă aceasta culturalizare este echivalentă eu răspândirea slovei moarte a cărții Și eu ridicarea nivelului culturii generale a țără- nimii și dacă masse însemnează un număr mare de indi- vizi, o plebe inferioară incapabilă de a produce ea însăși valori culturale. In orice caz, nu prin o atare activitate pă- 309 1 tura noastră Intelectuală se poate achita de obligațiunile culturale, eari îi renta în mod flrese fată de neam. înainte, este adeuărat, pătura intelectuală se confunda în aspirafiuntle ei obștești cu cerințele firești ale popo- rului dela țară, formând eu aeesta un singur organism, puternic în unitatea lui, în acțiuni șl reaețiuni, conduse so- lidar și pe căi drepte de instinctul de eonseruare și de o simplă și firească ideologie etnică și creștină. Această coeziune șl unitate s’a pierdut șt azi par’eă nu cunoaștem altă satisfacție mai mare decât desbinarea și etalarea în fața poporului încrezător în înțelepciunea noastră ocroti- toare a exemplului celei mal dureroase nesocotiri a răs- punderii și demnității noastre etnice. Șl în timp ee ne pierdem energiile în frământări zadarnice, se adâncesc răni în corpul națiunii fără ea etneua să eaute preuenirea sau uindecarea lor. Rând pe rând se pierd pietre scumpe din comoara trecutului, se pierd sub ochii noștri și azi încă suflete românești șl se slăbește progresia forța noastră de rezistență, de expansiune, de afirmare ea neam. Suntem în marginea secuimii, mormântul atâtor conștiințe româ- nești, unde într’o conștientă acțiune de deznaționalizare și-au sporit dușmanii noștri forța lor numerică și eu sânge românesc și-au creat o fortăreață pentru atacarea drep- turilor noastre asupra acestui pământ. O spun aceasta nu numai în baza studiilor istorice șt etnografice din trecut, dar și în baza unor cercetări recente ale dlut Dr. Petre Râmneanțu, făcute în secuime sub auspiciile Institutului de Igienă din Cluj și ale Asociației noastre, cercetări, cari în baza de mit de analize de sânge au douedit, eă așa nu- mitul indice biologie de rassă al populațiunit din sate ro- mânești, din sate secuiești în parte, ea și din sate pe cart în baza constatărilor de altă natură trebue să le consi- derăm compuse din Români seeuizațl, este același eu cel al Românilor în general și net deosebit de acela al popu- lațiunei maghiare de pe aceste plaiuri și al maghiarilor în general. Dacă studii ulterioare vor trebui să stabilească mal amănunțit și mai extensiv aceste relațiuni, putem afirma deja fără posibilitate de contrazicere, eă majoritatea po- pulațiunli din secuime este de origină etnică românească,. 310 indiferent daeă mai norbește sau nu limba noastră, daeă mai aparține sau nu credinței noastre, daeă a mai păstrat sau nu amintirea legăturii firești eu neamul românesc. Daeă în aceste ținuturi prin forța împrejurărilor sau în urma lipsei noastre de răspundere, ne-au fost răpite și ni se răpesc șt asi îneă atâtea suflete românești, în Banat se stinge o populațiune românească, eare odinioară prin rara ei dtsttne- țiune sufletească era podoaba neamului nostru, se stinge în urma unei Dieieri sufletești, a unui egoism șt materialism exagerat, eare refuză să subordoneze dorințe și pasiuni poruncilor credinței în Dumnezeu, să subordoneze plăceri, confort și trai ușor cerințelor etnice. Aceiași lipsă de răs- pundere șl de disciplină etnică se generalizează, se pierde portul, cântecul, dansul românesc, comoara părăsită a minu- natei noastre arte populare, ne- o înstrăinează alții, incapabili de a o produce și nevrednici de a o purta, se mândresc eu ea ea șl eu un produs al propriei lor capacități creatoare, declarând în același timp poporul nostru incapabil de un gând mat înalt, de o mat sublimă ereațlune artistică. Se pierde rând pe rând tradiția îndrumătoase a unor înaintași, eari au acumulat de-alungul vremurilor eu toată dragostea părintească rodul înțelepciunii șt al experienței lor, rezul- tate din aspra școală a luptelor, suferințelor și a muneli fără încetare. Șt unde dispar produsele specifice ale na- țiunii, unde se pierde aceasta ambianță sufletească pro- tectoare, ființa etnică devine descoperită și accesibilă fără rezistență influențelor nivelatoare și distrugătoare ale unei civilizații ostile prosperărti etnice. Am schițat și repetat în cele premergătoare consta- tări, pe eari în partea lor esențială desigur, le-ați făcut și d-voastră și le faee orice bun român, îngrijorat de des- agregarea sufletească și de ofilirea răspunderii etnice, cart progresează; și le vom repeta atâta vreme până nu se va afla șt aplica un sistem de gândire și de politică, eare să asigure prosperitatea noastră etnică, firească. Nu suntem noi dela.conducerea Asociațiunii primii sau singurii eari căutăm îndreptarea șt cari încercăm să schițăm o solu- țiune. S’au căutat atari soluțiuni în toate timpurile și la toate popoarele prin oamenii răspunzători de binele lor și s’a 311 1* crezut, eă rezultatul dorit se ua putea obține sau prin ri- dicarea nivelului cultural general punând la îndemâna fie- cărui armele rațiunii, pentru ea din propria lui Inițiativă să se poată conduce în modul eel mai perfeet posibil spre binele propriu șt eel social, sau prin ridicarea standardului eeonomle în convingerea eă prin armele materiale se poate asigura mai perfeet binele șl fericirea individuală sau co- lectivă. Rezultatul eerut de noi însă nu s’a obținut șl este evident, după cele ee am avut cinstea să schițez, eă nu Intelectualizarea fără măsură șl nu materializarea vieții, tinzând spre îmbogățirea Individuală sau colectivă, tendințe ostile instinctelor sănătoase, eredtnțit diseipllnătoare șl con- științei etnice, pot să fie mijloacele principale, cart să asi- gure atingerea scopului dorit. S’ar părea eă doctrina șl politica rassistă, eugenieă, născută în ultimul timp ea o re- acțiune explozivă asupra materialismului exagerat, îmbrăcat în forma marxismului, ar satisface mal aproape exigențele de ordin biologic preconizate de noi. De fapt ea se con- duce după o Ideologie bazată pe Indicațiunile științei, re- cunoscând legile eredității, variațiunil și seleețlunii ea ho- tărîtoare pentru evoluția indivizilor și a popoarelor, afirmă valoarea creatoare a personalității față de aeea a masselor, preconizează seleețiunea unei tot mai numeroase aristo- crații firești, întruchipând cele mai alese calități fizice, min- tale șt sufletești și ușurează și grăbește această selecțiune prin sterilizare, deci eliminarea dela proereație a indivi- zilor eu grave defecte ereditare. Concepția rassistă pune față în față două categorii de forțe: patrimoniul ereditar șt mediul, susține covârșitoarea importanță a moștenirii biologice șl dărâmă credința în egalitatea tuturor și atot- puternicia mediului. Iar ca un corolar mai mult sentimental al acelei concepții de bază, menit însă să disciplineze, să entuziasmeze șt să unească pe toți fiii neamului într’o or- golioasă și agresivă solidaritate, doctrina rassistă prezintă rassa proprie ea pe cea mat distinsă din lume, în cazul dat rassa nordică, blondă, înaltă, dollehoeefală, eare ea ar întruchipa în cele mat ideale proporții cele mai alese ca- lități, ale firii omenești, monopolizând culmile frumuseții, înțelepciunii creatoare și ale eroismului și distanțându-se 312 disprețuitor de eelelalie rasse sau popoare inferioare. Nu aparține numai poporului german o atare concepție și alte neamuri se conduc în gândirea și aspirațiunile lor după concepții similare, cu toate eă rasse pure nu mai există de mult, popoarele de azi fiind rezultatul unui amestec de neamuri, iar ieravehia culturală de azi a popoarelor nu este și nu poate să rămână definitiuă. Căei uor ueni dtn nou timpuri când nu din orgolioasa dominațiune unilaterală a rațiunii, ei dtntr’o altă, poate mai modestă, dar mai armo- nioasă alcătuire firească, uor rezulta creațluni culturale mai înalte, ridicând alte neamuri poate, azi considerate ea in- ferioare. Va fi aceeași concepție rasststă mat potrivită pentru îndrumarea soartei neamurilor eare o susțin? Va fi ea capabilă să refacă forțele biologice epuizate prin in- dustrializare, urbanizare, eiuilizațiune materială avansată? Nu este momentul să o cercetăm șt nici nu este pretenția șt căderea noastră de a ne amesteca în stabilirea con- cepției de viață după cave se conduc alte neamuri. Atât însă este sigur eă aceea doctrină nu se potrivește nici eu fivea noastră șt nici eu aspirațiunile noastre ea neam. Nu cunoaștem unica rassă pură, din cave am pleeat și nu vom avea niciodată orgoliul deseedenței din vassa cea mai minunată din lume și prin aceasta un imprescrip- tibil titlu de drept, de a privi în vecii vecilor eu un suveran dispreț asupra tuturor celorlalte neamuri. Atari aspivaflunl sunt streine de fivea noastră românească, caracterizată prin o modestie, rezultată dintv’o firească șl creștină con- cepție de viață și o adâncă înțelegere a mărginirii firii omenești, o modestie asociată de înțelepciune șt demnitate, bucuroasă de a recunoaște șt asimila ee este superior, capabilă de a-și limita aspirațiunile în raport cu zestrea firească, generoasă în a recunoaște drepturi șl asptvațiuni firești ale altor neamuri, dar șl hotăvîtă să-și apere prin luptă șt jertfă dreptul la viață proprie. Daeă noțiunea de rassă deși pentru noi nu are un conținut concret și con- știința rassstală niciodată nu ne va putea îndemna la lupte șt sacrificii, eu atât mal concretă este pentru noi noțiunea de neam, de român. Șl nu semne exterioare, indice antro- pometrice, culoarea părului și a ochilor, înfățișarea impu- 313 nătoare ne caracterizează și deosebește față de alte nea- muri, ei bogăția, nobleță înăuntrieă, aeeea comoară de însușiri specifice nouă. Dar nu numai fondul de potenția- lități transmise prin ereditare din generație în generație, poate să constitue baza existenței noastre ea neam, ei — și atei ne deosebim fundamental de concepția rassistă — și patrimoniul etnie, eare este complexul specific al pro- duselor spirituale proprii neamului, credința, înțelepciunea, arta populară, transmisă nu prin ereditate, el prin tradiție din generație în generație. Noi intercalăm deei între pu- ternicele forțe ale eredității șt mediului un al treilea faetor, modest la aparență șt totuși de eouârșttoare importanță pentru menținerea în uigoare a organismului național: pa- trimoniul etnie, menit să ereieze în jurul acestui organism o atmosferă caldă proprie, protectoare și nluelatoare a asperităților mediului, așa cum modesta îmbrăcăminte in- dividuală, intrepusă între puternicul mediu fizie eu eternele uariațluni termice și trupul nostru sensibil, este menită să creleze o ambianță mai uniformă, protectoare în jurul ime- diat al trupului asigurând în acest fel sănătatea noastră șt constanța utgoarei noastre productive. Acest patrimoniu etnie împreună eu eei ereditar ne este speeifie, el este numai al nostru șt nu sporirea lui prin bisturiul chirurgului sterilizator, sau prin procedee selective ale rațiunii spre extrema unei efemere aristocrații firești poate să fie idealul năzuințelor noastre, el păstrarea acelei tainice comori, feeondarea gândurilor și faptelor noastre apropiindu-ne de ea, și închinarea vieții noastre refacerii ei continue. Căei așa cum viața din pământ pleacă și în el se sfârșește, feeundându-l pentru a da o viață nouă, și asigurând cir- cuitul necesar păstrării veșnice a energiilor, așa șt noi din neamul nostru am plecat, aeeea comoară tainică ne-a dat viață românească, și ei trebue să-i închinăm rostul vieții noastre, refăcând în veșnică tinerețe și vigoare patrimoniul scump al firii noastre românești. In fiecare dintre noi este depusă spre vremelnică ehivernisire o părticică din aeeea comoară și Român este cine o poartă indiferent daeă ne mai știe limba sau daeă mal are sau nu conștiința apar- tenenței etnice eu noi. Cu eât mai curată o păstrăm și eu 314 cât mai mulți îi suntem purtători, eu atât mai sigură este perpetuarea ei șl deet existența noastră ea neam într’un viitor îndepărtat. Ea ne unește în tainică și instinctivă le- gătură și mai mult deeât orice poruncă a rațiunii ne în- deamnă spre solidare fapte, lupte și jertfe. Acest patri- moniu, produsul specific al sufletului românesc, credința creștină, instincte conservatoare, înțelepciune concretizată în proverbe și datini, poezie, cântec, port și dans național, este reaețiunea specifică anonimă a unui neam întreg asupra durerilor și bucuriilor, luptelor și suferințelor sti- mulatoare de creațtuni. Țărănimea noastră l-a produs și ea în primul rând îl menține tot prin luptă și suferinți. Oricât de modestă apare ființa țăranului nostru individual, grandios este produsul sufletului colectiv al țărănimii șt oricât de grandioasă ar părea superioritatea stratului inte- lectual, modestă îi este contribuția la tainica comoară a firii noastre etnice, al stratului, eare eu atât mat mult se distanțează de rosturile firești etnice, eu eât mai mult se tnteleetnalizează, eu eât mai confortabilă și scutită de lupte și dureri îi este viața. Pe unde trece drum de fier, eivilizațlunea eu cosmo- politele ei orânduieli, pier nu numai cântece, port șl dansuri naționale, piere și credința șl modesta șl înțeleaptă măr- ginire, piere tradiția strămoșească, forțele protectoare ale ființei noastre românești, se reduce și natalitatea și declinul calitativ și numeric pare inevitabil. Port, cântece, datini, credință nu sunt deci numai un decor, pe eare să-l înbrăcăm în zile de sărbătoare sau la eare să privim eu trecătoare înduioșare ea la produsul naiv al sufletului primitiv al ță- rănimii. Unde ele se pierd, piere și neamul, unde se mențin în vigoare se menține și forța disciplinatoare, rezistența șl asigurată este trăinicia și vigoarea neamului ee le poartă. Fondul etnie prin instinctivă sau eonștiență îndrumare este busola regulatoare spre bine a faptelor șl gândurilor noastre, el face să simțim în fiecare clipă dragostea plină de grijă a înaintașilor și răspunderea pentru soarta celor ee vor veni, el face să ne simțim o părticică a veeiniciei, a Dum- nezeirii, căreia modest ne închinăm eu creștinească su- punere. Nu intelectualii au eretat aeeea comoară de însu- 315 șiri, de înțelepciune, credință și artă populară, fată de măreția căreia atât de modestă apare valoarea etnică a ereatiunilor noastre culturale, așa cum modest apare un pare artificial, oricât de minunat orânduit ar fi, fafă de mărefla codrului și a văilor pline de flori. Și nu artificiile rațiunii celor dearădăcinaft de glie și de sânge, nu legi șt regulamente, nu premii sau pedepse vor putea să dis- ciplineze individul și neamul la păstrarea patrimoniului ereditar, la asigurarea forței numerice prlntr’o natalitate urcată, la lupte solidare șt sacrificii fără ealeulațiuni șl regret, ei numai îndemnuri șl porunei plecate dinăuntrul sufletului nostru, tainicele forțe ale firii noastre etniee. Când accentuez valoarea covârșitoare pentru îndru- marea noastră etnică a patrimoniului ereditar a credinței și tradiției specifice nouă, nu vreau să diminuez întru nimic valoarea științei și a culturii generale. Dar trebue să pre- tindem, ea între aeele două categorii de forte să se sta- bilească un echilibru dinamic, care să asigure șl conser- vare și progres, așa eum abea din coexistența șt alternanta acțiune a forțelor antagoniste ale instinctului și rațiunii, ale patrimoniului ereditar și mediului, rezultă conservare și progres. Doamnelor și Domnilor, Acțiunea culturală desigur va trebui să satisfacă ce- rințele ambelor categorii de forțe. Dar, într’o vreme când în nepăsarea generală se pierd suflete românești prin desnaționalizare șt depopulare șl din comoara trecutului se rtstpesc cele mai scumpe valori, când desagregarea sufletească șt desbtnarea între frați progresează și simțim eu toți atât de dureros lipsa unui crez, eare să unească într’o puternică solidaritate pe eel mai umil țăran șt pe cel mai pretențios intelectual, pe tânărul sbuedalnte și pe bătrânul resemnat, Asociația noastră, evident, nu se poate Urnita la o acțiune de „culturalizare a masselor". Păzitoare șt ea a firii noastre etniee românești, va trebui să-și chel- tuiască toate forțele pentru a ajuta întărirea eredinței în Dumnezeu, regenerarea veșnică a produselor disciplina- toare, încurajatoare spre jertfe șt consolatoare în dureri, 316 a înțelepciune! șt artei tradiționale și pentru a menține vie sensibilitatea de fiecare elipă în sufletele tuturor la che- marea spre conștiință și răspundere etnică a firii noastre românești. Căci altfel în declin intrăm și spre sfârșit mergem, așa cum au dispărut și dispar atâtea neamuri, un sfârșit eare nedemn va rămâne șl o tradare a jertfelor din treeut va fi, chiar daeă se va întâmpla în acordurile celei mai avansate civilizațiuni, ale celor mai încântătoare desfătări pământești. înțelegeți deci, Doamnelor și Domnilor, pentru ee in- sistăm și cerem ea toate manifestațiunile în cadrele Aso- eiațiunii noastre să aibă un caracter hotărît național, pentru ee insistăm să se păstreze șt regenereze produsele înțe- lepciunii, credinței și artei populare, pentru ee trebue să acordăm toată atenția noastră țărănimii prin școlile țără- nești și tineretului prin organizațiunea „Șoimii Carpațtlor“, țărănimii, care este purtătoarea principală a patrimoniului nostru ereditar și etnie și tineretului, menit el în primul rând să se formeze la îndemnul și sub scutul tainicei co- mori a trecutului și să-i refacă necontenit forțele erelatoare și pentruee în sfârșit insistăm ea stat, biserică, națiune, să colaboreze la o cât mat prudentă șl roditoare ehivernisire a acelei comori firești, ferindu-se de a compromite sau tulbura procesul de gestațiuni și producțtune etnică în sânul țărănimii noastre, lată formula mistică, eare asigură refacere șt perpetuare; o formulă veche de fapt, cave ne-a condus soarta în treeut, șl pe eare au simțtt-o și aplieat-o șt acei mari Români, eari au ereiat Asociațiunea noastră și au condus o dealungul vremurilor șt îndeosebi și aeela, a eărul moarte recentă o deplângem eu atâta durere, fostul nostru președinte iubit Vasile Goldiș. Să ne deșteptăm deet la datoria noastră firească șt să ne gândim, eu eâtă dragoste, mândrie șt desăvârșită încredere țărănimea noastră ne-a încredințat soartea ei, nouă intelectualilor, fiilor ei apropiați. Unirea șl problemele vitale ale națiunii, jertfă, ocrotitoarea grijă, exemplul bun al stratului intelectual sunt eondițiuni esențiale pentru ro- direa liniștită a fondului etnie în țărănime. Șl daeă aceasta eu răbdarea și înțelegerea dragostei, nouă celor mulți, ne 31? iartă greșeli individuale, inerente firii omenești pe eari totuși ea le plătește eu trecătoare dureri șl suferințe, o grea încercare, o eantală risipă de scumpe energii în- seamnă desblnări între acel mari fii ai neamului, eari prin rara disttnețtune a sufletului lor românese, sunt meniți să fie păzitorii principali ai tainicei comori a firii noastre românești. Să ne gândim eu toții, eă noi ardelenii avem o da- torie de achitat, un credit de onorat, pe eare ni l-a acordat eu atâta dragoste șt speranță frații noștri de pretutindeni, încrezători în contribuția hotărîtoare a forțelor noastre oțetite în lupte naționale la reconstrucția și consolidarea patriei mărite. Era justificată acea încredere și speranță, eăet doar am adus în sânul fraților o zestre etnică de o rară bogăție, eare iradia forțe de luptă și de muncă con- structivă, cinste și înțelepciune purificatoare. Aceasta zestre, graiul sufletului lor, ne-a fost lăsată de strămoșii noștri, pentruea unind-o odată la comoara etnică a celorlalte pro- vincii, să le împlinim visul de a fi prezenți șt ei și de a munei alături de noi șt prin noi la întemeierea și conso- lidarea unei Românit unite. Străbuni anonimi vom fi și noi odată l Să dea bunul Dumnezeu să fim animați totdeauna de aceiași dorință fierbinte, ea prin graiul și amintirea jertfelor și luptelor noastre să îndreptăm gândurile șl faptele generațiilor ee vor veni. Șt dacă vom reuși, ea așa să gândească șt să făptuiaseă toți Românii, mat mult decât prin orice altă contribuție ne-am achitat de datoria eu eare ne-au onorat frații șt destinul și aflat-am crezul, eare ne unește peste granițe de timp șl spațiu, secretul veșnicei tinerețe și vigori a neamului românese. Cu gândul plin de încredere și de respectuos omagiu la Augustul călăuzilor ai vieții noastre culturale, Maj. Sa Regele Carol al 11-lea șl invocând pentru lucrările noastre binecuvântarea Celui de sus, declar deschisă Adunarea generală. 318 îndrumări culturale, Școala fârănească a „Astrei" de Dr. V. Dea. Istoricul ei. Inii*’o țară ea a noastră, a eăret consoli- dare e încă departe de a ft înfăptuită, se lansează multe idei, încep multe inițiattue, menite de a schimba unele din neajunsurile de cart suferim, puține idei s’au bucurat însă, în ultimul timp, de o așa bună primire și de atât de largă și înșuflețită realizare, ca tdeia școalei țărănești, lansată în cadrele Astrei. Cine a lansat ideia, cine a realizat-o pentru prima oară, prin eA faze șl peripeții a trecut, poate nici nu interesează așa de mult, atunci, când la noi abea este în fașe. Fapt e, eă s’a realizat și eă atmosfera eretată de ea e atât de pu- ternică, tar necesitatea, eare a adus-o la uiață e atât de uie, încât credem, eă ori cât de plăpândă ar fi acuma la început, ea ua trăi și ua da roadele pe cari eu toți le așteptăm. Ideia școalei țărănești e legată de o țară cu ueche cultură și cu temeinice așezăminte rurale, Danemarca. Sunt țări, eari au lansat, realizând idei salutare pentru omenire, ideia libertății, darul Franței; ideia educației tineretului, darul Cehilor șl Cehoslovaciei; ideia educației sportive, darul Angliei; ideia educației defectivilor, darul Elveției; ideia eugeniei șt profilaxiei mintale, darul Amerieei și atâtea alte idei, eari — deși patrimoniul unor țări și nații — stau la în- demâna tuturor țărilor și neamurilor. Danemarca, țară, eare s’a ridicat prin școala țărănească pe culmi de cultură și bună stare, cari pot fl invidiate, de aceea a fost imitată în multe părți. Ea noi încă vor fi fost mulți, cari fie din gând • propriu, fie imitând pilda altor țări, s’au năzuit să lanseze ori să înfăptuiască chiar această tdeie, atât de utilă țărei noastre eu imensa ei populație țărănească. Vom aminti pe 319 dl Dlm. Guști, fost mtnstru al instrucțiunii și cultelor, eel mai temeinic cercetător al Dtețti satelor, pe dl General Manoleseu, întemeietorul caselor naționale, eari pot fi con- siderați eu adevărat promotorii ideii de școală țărănească în vechea țară, tar la noi în Ardeal începuturile șeoalei țărănești le vom găsi tot la Astra, în acei conferențiari ambulanți dinainte de unire, în tovărășiile înființate eu si- stem bine precizat în cadrele Asociației noastre șl în acele minunate expoziții de produse țărănești, cart n’au prea lipsit dela nici o adunare generală a Astrei înainte șt după Unire. — Avem cunoștință despre încercarea dela Blaj, unde în 1923, în cadrele cursurilor pentru cantori biseri- cești, din inițiativa d-lui prof. A. Lupeanu s’au ținut șl cur- suri agricole. Știm apoi și despre o realizare concretă relevată în toiul organizărei șeoalei țărănești în toamna anului trecut șl anume e vorba de o tnstituțlune similară înființată la Dej de dl Aurel P. Bănuț în anul 1931 în calitatea D-sale de prefect. Dl Bănuțiu, care are la activul său fapte cu- noscute și bine apreciate pe terenul culturii noastre, a în- tocmit pe atunci un vest program de culturalizare a sa- telor în județul Someș. Și în acest cadru a introdus și cursurile agricole pentru săteni; timpul scurt însă cât a funcționat D-sa ea prefect, n’a fost suficient să înființeze eeva durabil, dovadă eă inițiativa actuală a Astrei, n’a trezit nici un ecou în Despărțământul nostru din Dej. De ee este necesară școala țărăneasca. Noi credem, eă mai ales în județele extrem de neglijate din părțile muntoase ale Ardealului trebuia să se ajungă la o metodă mai eficace și mai rapidă de răspândire a culturii în mas- sele largi ale țărănimii nu numai de dragul culturii, ei mai ales de dragul foloaselor economice, cari rezultă din ea. Sunt lucruri banale, îndeobște cunoscute de noi toți șt adeseori repetate în presă și întruniri, constatările ee le putem face, cercetând viața și aspectul satelor noastre. • Viața țăranului nostru e o viață de rob al ineulturei. 0 ri- sipire de energii, cari ar putea asigura belșug, ee nu s’ar găsi în niei o țară din lume, și apoi o recoltare de foloase, ee nu ajung decât pentru un trai chinuit. Iar aspeeetul sa- 320 telor noastre îți faee impresia de panică, ee a putut ră- mânea, în sufletul țăranului nostru încă de pe nremea nă- vălirilor barbare. Parcă domină și același mentalitate din vechime, când nimeni nu se gândea să-și faeă un cuib mai cald, șt mai bine îngrijit, de teama barbarilor jefuitori șt incendiari. Iar această uiață de robi și acest aspect de panică, rezultat al unor suferințe de ueaeuri, a intrat adânc în convingerea țăranilor noștri șl de acolo nu le poți scoate eu vorbe frumoase, nici eu fapte domoale, ei eu multă stăruință și eu mari jertfe. lată deee nu ne putem mulțumi eu o activitate nor- mală, suficientă între împrejurări normale și de ee este necesară mobilizarea tuturor forțelor în vederea unei ofen- sive culturale în stil mare, a cărei țintă să fie schimbarea în spre bine a vieții țăranilor și a aspectului satelor noa- stre, eari sunt izvor de viață și energie pentru întregul nostru neam. Dacă tristul aspect al vieții rurale e îndeobște cuno- scut în județele ardelene, apoi situația Maramureșului e și mai tristă, deci ofensiva culturală e și mai bine venită, mai mult deeât ori unde. Nu vom insista prea mult asupra stărilor de acolo, s’a scris atât de mult despre ele, încât e de prisos, să mai repetăm lucruri _în general cunoscute. Un lueru însă nu se prea cunoaște și aeesta este destul de îmbucurător, Țărănimea măramurășeană repre- zintă un capital biologie dintre eele mai prețioase, atât ea vigoare fizică, cât șl ea forță morală. E ros de mizerii acest țăran, e lipit pământului de sărăcie, dar pământul plin de bogății naturale par’că a împrumutat din seva lui însdrăvenind întreaga ființă a țăranului maramurășan în- frățit eu glia șl eu codrul nesfârșit. Numai lumina lipsește. Stau față în față eele două forțe uriașe, pământul eu bogățiile și posibilitățile lui și țăranul eu brațele sale vânjoase, dar lipsește lumina care să unească eele două forțe. „Asfra" Maramurășană a încercat șă ducă această lu- mină la sate. Dar treaba mergea greu. Nu știam cum să începem, de unde să începem, ea munca noastră să nu fie 321 muncă de Slslf șt truda noastră să nu fie zadarnică. Doc- tori harnici au făcut anchete să descopere afunzimea hoa- țelor la sate, mânuitori de condei au scris gazete și le-au răspândit, propagandiști eu suflet plin de dragoste au dus mit de cărți șt am înființat biblioteci în fiecare comună din despărțământ. S’au spus vorbe frumoase la oeaziuni so- lemne, am împreunat descinderile noastre la sate eu so- lemnități tnsuflețitoare, am pus plăci de marmoră în bise- rici, ea să păstrăm în litere de aur amintirea celor morțt în marele răsbotu, am organizat expoziții de eopii, con- certe șt alte serbări, am premiat gospodării și am făeut tot ee am putut, să eretăm o atmosferă prielnică unei vieți ctutlizate. „Mălai să ne dațl — nu uorbe“, era însă răspunsul câte unui om năcăjit, eare stătea pe de lături în oreme ee majoritatea sătenilor asculta eu bucurie și distracție vor- bele șt nizulnțele noastre. Din toată truda noastră n’a rămas în sat, decât o amintire nagă, cărți prăfuite și dorința după mălai. Totuși atmosfera era făcută, iar noi ne-am ales eu experiența, eă mălaiul este cheia oricărui rezultat șt cultura fără hrană, fără bunăstare economică, nu se poate imagina. Când în primăvara anului 1931, am vestit eă vom finea la Sighet un curs pentru țăranii cari doresc să învețe stu- părltul rațional, au venit la curs mal mulți deeâți puteam primi. Și au învățat timp de 2 săptămâni multe lucruri folositoare, iar la sfârșit i-am examinat șl i-am premiat pe eei, eart știau bine lucrurile învățate. Nu pe toți, ei numai pe 11 din 18 câți erau, ceilalți urmând să mai în- vețe, ca să vadă eă lueru e serios. Șl t-a impresionat adânc faptul necunoscut de ei până atunci, eă nu e nevoie să omori albina, ea să-i iei mierea șl fagurele, cum a apucat el din moși, strămoși după cum nici vaca nu o omori ea să-i lai laptele, ei o lași în viață, ea să-ți pro- ducă șl în alțl ani. Șt au încercat șt au văzut, eă se poate, tar azi există în M,aramurăș stupi sistematic la țărani, dar numai de atunci, de când au început cursurile noastre și numai la aeeea, cari au învățat dela noi. 322 Iar în primăvara anului 1933, am deschis cursurile școalei țărănești, cari s’au ținut în cadrele și după meto- dele, cari se cunose din presă șl broșura publicată. Când am văzut rezultatele, am rămas mulțumiți. Nu e Dorba de rezultate practice evidente, nimeni nu se putea aștepta la așa eeua după primul curs, dar am văzut atmo- sfera prielnică, am văzut interes pentru învățătură și am văzut mai ales punerea în practică a cunoștințelor câștigate. Pe noi ne-a mulțumit mândria elevilor noștri, vizitați la vetrele lor, eând ne arătau cum se desvoltă puleții primiți dela noi ea premiu, ori cum s’au prins pomii altoițl de mâna lor, ori cum lucrează albinele așezate în coșul siste- matic. Pe noi ne-a mulțumit jena acestor țărani, eând se scuzau eă gospodăria lor încă nu e în bună rândutală, așa cum au învățat la școală și ne-a mulțumit faptul, eă aproape pretutindeni am constatat o schimbare înspre bine în curte, gospodărie, în casă șt în îngrijirea familiei. Aceste rezultate ne-au îndemnat să continuăm, și ne-au îndemnat să aducem la cunoștința generală prin rapoarte eălră comitetul central șl prin o broșură tipărită, eeeaee am făeut și experiat, în speranța, că făcând și alții la fel, probabil vor ajunge la rezultate șt mai îmbucurătoare. încurajarea ne-a venit din toate părțile. îndeosebi ne-am bucurat de deosebita atențiune și bunăvoința dlui Prof. D. Guști și colaboratorilor D-sale, care n’a scăpat nici o ocazie, să nu amintească eu laudă inițiativa noastră, apoi de atențiunea presei, atât din capitală eât și din pro- vincie. Lucru decisiv a fost însă atitudinea și încurajarea venită dela Comitetul eentral, îndeosebi dela dl Președinte Dr. I. Moldovan. D-Sa s’a identificat dela început eu tdela școalei țărănești, propagându-o și impunând realizarea ei în toate centrele mai însemnate, unde s’a adresat în scris șl prin grai viu, luând drumul de apostolat șt ducând în- demnul pe întreg cuprinsul Ardealului și Banatului. Aeestet atitudini este a se mulțumi faptul, eă în toamna anului 1933 șl primăvara lut 1934, numărul școlilor țără- nești înființate de despărțămintele noastre a ajuns la 11 în Ardeal, tot atunci Soc. pentru culturi din Bucovina a în- ființat și ea o astfel de școală la Cernăuți. Presa s’a ocupat 323 Ia timpul său de școlile țărănești din diferitele centre ale Astrei, noi uom căuta a rezuma rezultatele lor, cum reies din rapoartele înaintate Comitetului Central, rapoarte în general destul de sumare. Ulterior, după încheierea acestui referat am primit rapoartele mai amănunțite ale despărță- mintelor Blaj șl Cluj, pe cart le-am putut utiliza numai la eon- eluzluni. Despărfămintele eari au realizat școala țărănească în cursul anului 1933—34, au fost următoarele: 1. Blaj cu 30 eleul, 2. Brașou eu 51 eleni, 3. Cluj eu 40 eleni, 4. Făgăraș eu 18 eleni, 5. Maramureș eu 24 eleni, 6. Satu mare eu 29 eleni, 7. Salonta eu 30 eleni, Sălaj eu 14 eleul, 9. Turda eu 31 eleni, 10. Târnaua mare eu 24 eleul, 11. Târgu Mureș eu 40 eleni. Deei în cele 11 despărță- mtnte au freeuentat în total cursurile 343 eleul țărani din peste 100 de comune. Daeă mai adaugem la acest număr eel 24 țărani, eari freeuentaseră cursurile la Sighet, în anul precedent, auem un număr de 367 de țărani, eari și-au stâmpărat setea după lumină șt cultură la izuorul ee a țâșnit din preocupările și dragostea Astrei eătră țărănime. Aceste cursuri s’au ținut aproape în tot loeul timp de 4 săptămâni, afară de Turda, unde au durat numai 12 zile. Cursurile au auut caracterul de școală eu ore peste toată ziua și eu eleni găzdutți în orașul de reședință al despărțământului, afară de Salonta unde s’au ținut cursuri serale eu țărani ueniți din satele din jur. Elenii a fost re- crutați dintre țărani știutori de carte, eu auere, auând urâsta 24—40 de ani. S’au făcut exeepțtunt însă aproape în fiecare despărțământ, admițând și flăcăi mat tineri și bărbați mai în urâstă, totuși norma generală a fost urâsta bărbăției. Pretutindeni s’au improuizat localuri de școală după posibilitate în sălile de înuățământ, găzduirea făeân- du-se în internate, spitale ori în clădiri amenajate adhoe. Corpul profesoral s’a recrutat din profesori, înuăță- tori, mediei, agronomi, uetertnari, maglstrați, aduoeați, fie- care eu specialitatea sa. Au fost la flecare școală eel puțin câte 10 conferențiari astfel recrutați. Aceștia șt-au ținut cursurile fără nici o remunerație. De altfel chestiunea 324 remunerației nu s’a pus decât în despărțământul central Bihor, dar acolo, niet nu s’a înființat școala. In ce priuește mijloacele materiale cu cari s’au înființat cursurile, trebue să amintim în primul rând ajutorul dat de comitetul central câte 8—10—15.000 unui despărțământ, la care se mai adaugă ajutorul autorităților locale în unele despărțămințe, ea Făgăraș, Sighișoara, Turda. Comitetul central a adresat apeluri cătră Ministerul Instrucțiunii, eel de Interne, șt eel de Agricultură, în cari se aduce la cuno- ștință intențiunlle Astrei șl se cere concursul organelor din subordine. Din dosarul ce-l avem la îndemână putem constata, că Ministerul instrucțiunii a apreciat eum se cuvine pro- iectul de culturalizare a satelor, dând ordine în consecință. N’a lipsit nici concursul Ministerului de agricultură și or- ganelor sale, după eum în unele despărțăminte, aproape in toate, autoritățile locale s’au interesat de aproape de mersul școalei țărănești, iar din rapoartele, apărute în ziare am văzut eă la serbările de încheierea cursurilor au luat parte șt autoritățile, în frunte eu prefectul județului în Fă- găraș, Brașov, Cluj, Sighișoara. încheierea cursurilor s’a făcut pretutindeni prin exa- mene serioase în fața comisiilor compuse din profesori șt prin festivaluri, publice, organizate eu concursul elevilor țărani. îndeosebi s’au remarcat și în ziare festivalurile din Brașov, Cluj, Sighet, Făgăraș, Blaj. Pentru publicul dela oraș, eare a asistat la aceste festivaluri desfășurarea pro- gramului a fost o adevărată revelație. In orașul Sighet bunăoară, unde atât anul prim în 1933 cât șt al doilea în 1934, s’a încheiat prin astfel de festival, publicul a rămas extraordinar de încântat de ritmul dan- surilor țărănești, de căldura vocilor, de măestria cântecelor din fluier, frunze și buze, de duioșia tulnicelor și de înțe- lepciunea cuvântărilor de mulțumire rostite de elevti-țărani. Chiar și pentru oamenii teșiți din mijlocul satelor, programul executat de acești țărani treeuțl prin focul bi- nefăcător al culturii disciplinate a apărut ca o noutate adorabilă, trezind simpatii adevărate față de imensa lume 325 2 rurală atât de bogată în posibilități artisttee șt atât de puțin cunoscută. Premiile ee s’au distribuit elevilor absolvenți au me- nirea de a le aduce totdeauna în minte zilele petrecute la școală șt cunoștințele câștigate acolo. In despărțământul nostru Maramureș s’au distribuit în primul șt în al doilea an 8000 puteți de măr, 24 truse de altoit, 24 coșurt sistemattce pt. albine, 1 centrifugă pt, stors miere, 20 cutii medicamente de prim ajutor, 48 abo- namente la gazeta „Astra”, 15 abonamente la revista „Albina” și câteva sute de cărți, cuprinzând cunoștințe în legătură eu cele învățate la euvsurl. Tot așa au procedat și celelalte despărțăminte acor- dând premii folositoare șl bine apreciate, de eel cari le-au primit. Legături durabile s’au ereiat între acești elevi ță- rani șt școala lor, între ei și despărțământul Astrei, după plecarea lor la vetre. Legătura a început îndată la plecare, eând flecare absolvent a fost pus să-și serie impresiile, ea să vedem și mai bine sentimentele lor intime față de binefacerea ee 11 s’a dat. Memoriile aceste sunt foarte In- teresante. Aproape fiecare menționează studiile, cart i-au plăcut mat mult, și aceste au fost cele în legătură cu gos- podăria lor, pomicultura, albinăritul, creșterea vitelor. Dintre celelalte studii a plăcut mai ales igiena, dela eare țăranul cu drept cuvânt așteaptă un folos practic. Cum noi ne-am năzuit să adaugem șl unele distracții la programul zilnic, ea reprezentații de etnema, șezători, miei excursii, vizitarea fabricilor, aceste încă au lăsat impresie vte în mintea țăranilor noștri șt au fost amintite în memorii. Con- ducătorii școalei au primit apoi multe scrisori dela elevi șt multe vizite, cerând diverse lămuriri șl manifestând di- verse tntențiunl de punere în practică a eelor învățate. Deasemenea nici noi n’am lăsat să treaeă nici un prilej potrlutt pentru a lua contact eu elentt noștri în sa- tele lor pe la casele lor. Am constatat foarte bune rezul- tate în acele eomune, de unde am avut mat mulți elevi și aproape nimic acolo, de unde am avut numai unul. Astfel de eomune eu 9 elevi am avut în Maramurăș^ Deseștil, eu 5 elevi: Călineștii; eu 4 elevi: Hotenii. Rezul- 328 tatul a fost, eă în Desești s’a înființat cel mai puternic cere cultural al nostru eu bibliotecă, cor, echipă sportivă, iar pe teren economie s’a pornit o campanie vie pentru sădirea altotlor, înființându-se recent câteva grădini de pomi la țărani. Același lucru îl putem spune proporțional, și despre celelalte două comune, amintind în special Hotenii, despre eare va mat fi vorba și unde s’a înființat o filială a șeoalei noastre țărănești eu elevi recrutați numai dintre țăranii din comună și eu profesori recrutați dintre învățătorii șt căr- turarii din jur. Celelalte despărțămlnte, cari au înființat școala țără- nească în cadrele lor încă nu ne pot da rezultate concrete având numai primul an de experiență. Vom elta însă unele aprecieri izvorîte tocmai din întrezărirea unor bune re- zultate în viitor: Astfel într’un raport al despărțământului Brașov se spune: „Cred eu — și cred mulțl așa — niei odată nu s’a făcut, niei de stat, nici de altej societăți particulare un lucru mal real folositor țăranului, decât acum. Nu știu cum o vor fi realizat alții șl mat ales nu știu întrucât țăranii aduși la cursuri vor fi primit îndrumări, cari să le folo- sească. La noi însă elevi și profesori sunt deopotrivă de entuziasmați. ,Am stat de vorbă eu et, azi în ultima zi de curs, căci mâine închidem școala. După 30 de zile, sunt ca în prima zi. Același dor de a ști șl ceea ce am dorit noi, conștiința națională trezită, caldă, gata de sacrificii. Oamenii aceștia abia acuma înțeleg eu adevărat, ee vrea Astra. 0 au în ei și sunt așa de siguri, că de acum înainte cu totul altfel vom putea noi lucra în satele noastre“. Un alt citat din raportul despărțământului Sighișoara: „Mare ne-a fost bucuria văzând râvna de carte a țăranilor șt convingerea eu eare au primit cuceririle mat noui ale științei în legătură eu lucrarea pământului, pomicultura ete. Suntem dar pe calea cea bună și vom continua cu toată stăruința. Convinși că o astfel de înfăptuire pretinde timp mat îndelungat, nu ne așteptăm, la imediata schimbare la față a satelor. Dar în orice caz năzuința de a cunoaște a 327 2* țăranilor împletită eu entuziasmul cărturarilor pentru aeeasta problemă, va aduce la ridicarea culturală și economică a satelor noastreIar mai departe: „Invățându-i pe țărani, auem șt noi prilejul de a cunoaște multe lucruri bune, între eari un fapt de eea mai mare importanță: încrederea în posibilitățile de realizare ale neamului nostru, în eare zac încă ascunse nebănuite energii creatoare. Raportul despărțământului Tg.-Mureș după ee arată greutățile și pe- deeile ee au întâmpinat din partea unor politieiant prea zeloși continuă: „Demnitatea și autodlsciplina model a ță- ranilor a stors cuvinte elogioase de apreciere ehiar din gura minoritarilor, cart l-au urmărit eu vădit interes. „In tot timpul cursurilor, am observat atențiunea cres- cândă șt setea nețărmurită de a cunoaște, a vedea, a asimila “. Din raportul despărțământului Turda: „Auditorii șl-au manifestat tot timpul mulțumirea lor deosebită, eă li s’a dat ocazia să asculte sfaturi atât de necesare pentru îndru- marea gospodăriilor". In aceiași termeni se exprimă și alte rapoarte pe eari nu le mat putem cita din lipsă de timp. După experiența de doi ani consecutivi în despărță- mântul Maramureș și după experiența de un an a altor zece despărțăminte putem constata, eă bătălia a fost câști- gată și putem păși mai departe la consolidarea obiectivelor cucerite. Ca concluziuni desprindem următoarele: 1. Șeoala țărănească s’a dovedit folositoare în vederea răspândirii unei culturi temeinice la sate eu adânci rădă- cini în domeniul economie. 2. Șeoala țărănească înființată în diverse centre va trebui menținută și ajutată șt va trebui să se înființeze astfel de școli în toate despărțămintele județene și unele despărțăminte de plasă mai importante. 3. Recrutarea auditorilor cursurilor să se facă la re- comandația foștilor elevi în despărțămintele unde există de aceștia șt la recomandațla exponențtlor culturali ai Astrei în celelalte despărțăminte. Dtntr’o comună să fie admiși la școală cel puțin 2 elevi. Ar fi o greșală a ad- mite unul singur dlntr’o comună pe motivul, eă ar fi ne- 328 eesar să avem elevi dtn mai multe comune. Mai bine să neglijăm la început unele comune decât să facem lucruri fără folos. 4. Elevii țărani să fie recrutați dintre tinerii gospodari căsătoriți, eu armata făcută șl cu oarecare avere. Ori eât de demoerați am vrea să fim, nu putem sprijini elemente fără avere, pentrueă din aceste nu se vor ridica fruntași de ai satelor, ori noi urmărim formarea unor agenți cultu- rali harnici șl eu vază în comună. Țăranii săraci, eari urmează cursurile, neavând posibilitatea de a-șl valoriza cunoștințele pe cont propriu, intră în serviciu la oraș și astfel truda noastră rămâne zadarnică. Asupra recrutării mai revenim. 5. Găzduirea elevilor să fie în comun, eu preferință într’un internat. Elevilor li se va impune să-și aleagă câte un fruntaș de fiecare 10—15 persoane și un vătav pentru întreg grupul. Aceștia uor ține disciplina necesară și vor îngriji de necesitățile curente ale elevilor. El îi vor con- duce Duminecă la biserică și vor veghea ea orarul să fie totdeauna respectat. Elevii își vor aduce eu sine veselă și haine de pat. Aceste dtn urmă vor fi desinfeetate la etuva serviciului sanitar, iar persoanele vor lua bae la spital ori baia co- munală. 6. Examenul medical și analiza sângelui elevilor este neapărat necesară preeum și tratamentul celor găsiți bol- navi. In eaz de sifilis ori tuberculoză, aceste vor fi urmă- rite și la membrii familiei elevului. 7. Materiile de predat la școală pot varia dela regiune la regiune. In cele ee urmează, vom da o schemă gene- rală a obiectelor recomandabile fixând și lecțiile ea să servească ea programă analitică și îndreptar: 1. Agricultura 1. Generalități. Despre sol. Despre arat. Îngrășatul te- renului șt păstrarea băligarului: 2. Foloasele culturii trifoiului și lueernei. Distrugerea cuscutei; 3. îngrijirea pășunilor și fânațelor • 329 4. Plivitul buruenilor și îngrijirea semănăturilor; 5. Inseete și ciuperci vătămătoare agriculturii și com- baterea lor; 6. Mașinile și uneltele necesare unei gospodării țără- nești ; 7. Importanța unei grădini de zarzavate șl întocmirea ei; 8. Cultura plantelor industriale și medicinale; 9. Cultura nutrețelor și păstrarea lor; 10. Despre semințe și selecționarea lor. 11. Apicultura 1. Foloasele cultivării albinelor. Mierea, eeara, po- lenul, propolisul. Albinele în agricultură, foloasele directe și indirecte. Foloasele modernismului în aptcultură. 2. Clasificarea albinelor. Morfologia albinei. Metamor- foza albinelor. Matca sau regina. Rolul mateei. Albina lu- crătoare șl rolul ei. Trântorele. Partenogeneza mateei. 3. Obiectivul șt lucrările albinelor. Societatea sau co- lonia, seerețlunea cerii, construcția fagurilor. Formațiunea unei noui regine. Instinctul roitului. Zumzetul albinelor. 4. Munca albinelor. Lucrări interne, curățirea șt aeri- sirea stiubeiului. Aranjamentul interior. Lucrări externe, recolta nec- tarului, recolta polenului, recolta apei, recolta propolisului, instinctul și inteligența albinei. 5. Locuința albinelor. Stupul german. Stupul orizontal sau american. Cum se eonstruește un stup sistematic. Cari stupi trebuese întroduși în județ. Aparate necesare și unelte indispensabile. Presa de făeut faguri și mânuirea ei. 6. Stupăria. Cumpărarea șt transportul stupilor. Mu- tarea unei colonii dintr’un stup rustic în unul sistematic, închiderea mateei în colivie. Reunirea stupilor. Stupi fără matcă sau orfani de matcă. Furturile între albine. Hrănirea albinelor. Roitul. Creșterea măteilor de rezervă. 7. Produsele albinelor. Mierea șl recoltarea ei. Falsi- ficările mterei. Ceara și recoltarea el. Întrebuințarea ei. Consevarea fagurilor. Produse secundare. Plantele necta- rifere cultivate în județ. 330 8. Operațiuni de apieultură în eele pairu anotimpuri. 9. Boalele și inamicii albinelor. Pesta, deslnteria, boala de mai sus, frenezia, putrezirea laruelor. Fluturele de ceară. Purleele albinelor. Alțl inamici. 10. Prtuire asupra trecutului albinărltului. Recapitulare generală șt examinarea. IU. Creșterea vitelor și valorizarea produselor. Lecția l. Importanța creșterii vitelor în regiune și rasele locale. , ll. Igiena animalelor: a) Construcția, întreți- nerea șl desinfeetarea grajdurilor; b) în- treținerea animalelor șt în special a vacilor de lapte. „ UI. Noțiuni generale despre nutrețuri. „ IV. Rațiile și alcătuirea lor pentru vad șt găini. „ V. Mulgerea, păstrarea șl întrebuințarea laptelui. „ VI. Fabricarea untului. „ Vil. Fabricarea brânzelurilor. „ Vili. Recapitulare șt înehere. IV. Pomicultura. Lecția l. Importanța și rentabilitatea pomteulturtt. „ 11. Înmulțirea șt creșterea pomilor. „ UI. Plantarea pomilor. „ IV. Altoitul. „ V. îngrijirea unei livezi. „ VI. Bolile eryptogamtee și combaterea lor. „ VU. Insecte vătămătoare șt combaterea. „ VIII. Recoltarea, păstrarea șt împachetarea fruc- telor. V. Igiena și medicina practică. 1. Noțiunea igienei. Însemnătatea sănătății. Noțiuni de anatomie, fiziologie. 2. Igjena cadrelor în eare trăește omul. Casa, îmbră- cămintea, alimentația. 3. Factorii cart prieinueșe bolile. 4. Bolile infeețtoase și apărarea împotriva lor. 331 5. Plăgile sociale: alcoolismul, tuberculoza, sifilisul, mortalitatea copiilor. 6. îndatoririlor medicului față de populare și ale po- pulației față de medic. 7. Câteva noțiuni despre primul ajutor în caz de ac- cidente ort boală. 8. Recapitulare șt îndemnuri. VI. Cunoșterea legilor și așezămintelor țării. 1. a) Introducerea în domeniul legilor ; b) Legile țării. Clasificarea. Explicarea constituției; c) Noțiuni de drept priuat, acte juridice, aete de stare eiuilă; d) Infracțiuni și pedepse; e) Legea administrației locale. Gospodărie comunală. II. a) Puterea legiuitorilor. Parlament șt Rege; b) Puterea executivă. Regele șt Miniștri. Armata și Finanțele. c) Putere judecătorească. Noțiuni de organizare ju- decătorească. Instanțe de drept comun. Instanțe militare și admi- nistrative; d) Ministerul de Interne, județul șt comuna politică. Poliție și jandarmerie. e) Despre culte și școală. Secte religioase. Vil. Cooperative și asociații țărănești. Lecția l. ideia de cooperație. Evoluția ei. Istoricul cooperației, despre coop. în general. Leețta U. Forma de cooperație — coop. de producție coop. de credit, ee au realizat în alte părți fiecare din ele. Lecția UI. Cooperative agricole. Cooperative de aren- dare. Coop. de cumpărare — Lăptăritle. Lecția IV. Alte cooperative șt asociații eu aplicabili- tatea la nevoile țăranilor maramureșeni. Coop. pt. asigu- rarea vitelor. Coop pentru valorificarea unor produse spe- ciale solului local, cooperative pentru procurarea de unelte agricole etc. 332 Leeția V. Legea pentru organizarea cooperativei. Despre soc. coop. Asociație, îndatoriri și drepturi. Con- stituirea soc. coop. administrarea și gestiunea soc. coop. Lecția VI. Legea pentru organizarea cooperației în continuare. Dtsoluarea, Controlul, Uniunile de cooperații ete. Lecția Vil. înființarea unei cooperative fictive eu eurstști. Lecția IX. Contabilitatea țărănească. Registre. Nece- sitatea și foloasele contabilității țărănești. Lecția X. Recapitulări. Vili. Răspândirea culturii la sate. 1. Organizațiile Astrei. Trecutul și prezentul ei. 2. Răspândirea culturii prin școală. Datoria țăranilor față de ea. 3. Cartea șt cultura. Bibliotecii poporale. Ziare, reviste. 4. Organizarea șezătorilor și teatrului la sate. 5. Organizarea tineretului. Echipele de „Șoimi®. 6. Cultura prin cântare șl distracție. Coruri șl eehipe de dansuri naționale. ?. Cultura în viața de toate zilele. Locuința. îmbrăcă- mintea, portul. 8. Frumusețile naturii șl monumentele istorice, însem- nătatea turismului 9. Recapitulare șt îndemnuri. IX. Cunoștințe generale. După apreciere, având, ca scop trezirea interesului pentru carte șt cunoașterea istoriei și geografiei țării. X. Cântece. In cadrele acestor ore țăranii au învățat liturgia șt mal multe cântece lumești în eor și au făett diverse exer- ciții de gimnastică. Tot în aceste cadre s’a pregătit pro- gramul festivalului de finea anului. XI. Educație fizică. 1. ti) Salutul. Ținută și atitudine în diferite împrejurări din viață. b) Exerciții de ordine. Marșuri eu cântece, jocuri. 333 2. a) Aerul, apa, lumina, razele solare. Muncă, repaus, somn, hrană, îmbrăcăminte. b) Abilității (mișcări pentru îndemnare). Marșuri eu cântece, jocuri. 3. Valoarea mișcării șt a muncii ordonate. 4. Exerciții libere naturale. întreceri sportive. Marșuri eu cântece. 4. a) Folosul și primejdia deprinderilor. Combaterea viciilor din mișcări. Masajul. b) jocuri de întrecere. Marșuri cu cântece. XII. Lucrul manual. XIII. Deprinderi religioase. 1. Sufletul omenesc. Existența lut. Prețul sufletului (în legătură): Prețul timpului. 2. Păcatele limbii (sudalma, jurământul, batjocura, ca- lomnia). 3. Diața creștinească. 4. Apostolatul laie. 5. Însemnătatea creștinismului șl foloasele aduse de el. 6. Rugăciunea șl foloasele ei. Materiile de predat, după eum am mai amintit vor varia după regiune șt alte considerațiuni. Principial însă ele vor cuprinde următoarele: a) Cunoștințe teoretice și mai ales practice de gospo- dărie în legătură eu cultivarea pământului, creșterea vitelor, desfacerea produselor și aprovizionare și eu traiul de toate zilele al țărănimii. b) Cunoștințe necesare de viață cetățenească. c) Noțiuni generale de cultură privind îndeosebi reali- tățile românești de totdeauna. d) Deprinderi de educație fizică șt morală șl distracții. Credem eă nu sunt la locul lor chestiuni cari se pot ușor aranja în comunele rurale prin cursuri pregătitoare și alte reuniuni. Bună oară nu au nici un rost lecțiile de scris și eetit, deoarece presupunem și ehiar pretindem, ea elevii să știe ceti și serie, dealtfel să nu fie primiți. Deasemenea n’au vreun rost special prea multele lecții de religie și morală, deoarece se pretinde ea elevii să fie 334 deja de acasă buni creștini șl oameni cinstiți. Să li se dea însă oeaziunea, ba să li se impună asistența la sfânta liturghie în Dumineci și sărbători. 8. Pentru a ne asigura rezultate mult mal bune decât daeă am recruta elevii la întâmplare, s’ar putea îneerea organizarea de cursuri pregătitoare în comunele rurale mat fruntașe pentru câteva comune mărginașe, ori numai pentru comuna respectivă. Ideia ne-a dat-o încercarea dela Hoteni, despre eare am mai amintit. Anume un grup de învățători din jur, din inițiativa Directorului învățător din localitate, au înființat în Hoteni un fel de filială a școalei țărănești pentru țăranii din comună. Inițiativa a reușit și a trezit mult interes. Imitând acest exemplu ar fi bine ea acei țărani, eart vor dori să fie primiți la școala țărănească din centru să treacă pe la cursuri pregătitoare în comuna lor, ori în comunele fruntașe și să facă ehlar un concurs de primire eu eare ocaziune să se întocmească fișa personală eu toate datele și apreciere asupra destoiniciei, in baza ace- stor fișe trimise despărțământului central se pot ține în evidență toți acei țărani, cari pot fi chemați eu folos la școala țărănească. 9. Orarul trebue să fie astfel împărțit ea să se perin- deze studii de interes mai mult teoretic eu cele de interes practic și eu distracții. Depinde de metoda profesorului ea să se facă ascultat eu interes de elevi eart nu obosesc decât daeă profesorul nu e bine pregătit ori n’are metodă bună de predare. 10. Sunt foarte folositoare excursiile și vizitele in- structive la ferme, gospodărit mari, fabrici, întreprinderi, muzee. Ele să se facă în grupuri miel șl eu explicații te- meinice. Cele mal folositoare ni se par vizitele în grădi- nile de pomi și la marile întreprinderi de lăptărll, din cari se pot trage frumoase învățăminte. 11. Distracțiile își au importanța lor necontestată. Ele pot consta din distracții organizate eu elevi pentru dânștt șl pentru publle șt din distracții ușor de procurat în orașe, cinematografe, teatru, eoneert sporturi, ete. 335 12. Durata cursurilor mininimum șase săptămâni în- tr’una, iar peste an, alte eâteua zile în mai multe rânduri pentru deprinderi practice. 13. E absolut necesar să se tină examen serios cu absoluențli în fața unei comisii. Ea aceste examene se pot faee recapitulări absolut necesare și se poate douedl uti- litatea șeoalei. 14. Pentru marele public e bine să se organizeze eâte un festival de finea anului, eu program pur țărănesc. Aceste festivaluri lasă urme neșterse atât la auditori, cât șl la exeeutanți, și servesc ea material documentar al bo- găției și frumuseții vieții rurale. 15. E bine să se dea premii de încurajare absolven- ților, însă aceste premii, daeă e posibil să fie rezultatul muncii elevului. Acest lucru va fi posibil, daeă fiecare școală va avea o gospodărie pentru demonstrație eu pe- pinieră, ateliere pentru unelte gospodărești, seră, stupărie, ete. condusă de un grădinar priceput, eare ua servi ea loe de învățătură practică și unde se vor putea confecționa și obiectele de premii. Despărțământul Maramureș e pe eale de a-șl organiza temeinic o astfel de gospodărie având la dispoziție șase jugăre de pământ și clădirile necesare. 16. Absolvenții șeoalei țărănești trebue să rămâie în contact unul eu altul, cei din aceașl comună formând cer- curi culturale economice ale Astrei, iar toți din toate co- munele formând o societate agricolă eu ramificații în tot județul, având ea scop desfacerea produselor rurale și aprovizionarea satelor eu cele necesare. Această asociație va trebui să aibă o secție a pomiculturii, una a stupărttului, a treia a creșterii vitelor și a patra de desfacere și consum. S’ar mai faee și cooperativă de eredit, dar numai în cen- trele mal însemnate ale județului, pentru a nu spori chel- tuielile de regie. 17. Ea rândul său, Astra județeană nu va pierde nici o ocazie de a lua contact cu absolvețll. li va organiza, conduce, îndruma. 0 gazetă a despărțământului ar putea 336 fi eel mai bun organ de legătură. Adunările generale ale Astrei, punerea de plăci eomemoratiue șt de troițe la lo- curi însemnate, peregrinări la locuri de interes istoric, concursuri de coruri, emulații sportive, emulații de porturi, de dansuri, tot felul de expoziții agricole șt alte multe de acest fel ar putea stârni interesul general al țăranilor șt promova solidaritatea între țărani și cărturari în numele culturii. 18. Intre preocupările Astrei trebue să intre și edu- cația gospodărească a femeilor. Doamnele române eari se pricep la gospodărie vor trebui să organizeze cursuri practice pentru femei în fiecare comună ori în comunele mai mari pentru 2—3 sate. Nu intru în amănunte, pentrueă eu toții știm ee mult e de făcut în privința educației țăran- celor, în domeniul gătitului, al îngrijirii casei, copiilor, gră- dinăritului, igienei, deprinderi casnice ete. Nu voiu mai continua eu înșirarea eoneluziuntlor ee le putem trage ea urmări firești ale realizării desăvârșite a școlilor țărănești. Societatea noastră rurală e o massă brută de forțe vii, neorganizate. In cele mai multe regiuni lipsesc chiar și cele mai elementare forme de închegare socială. Trebue să le facem, trebue să elădim din temelii organismul să- nătos ee va rezulta din unirea vigoarel poporului nostru cu bogățiile pământului românesc prin muncă luminată, prin cultură și solidaritate. Școala țărănească să fie izvor nesecat de îndemnuri, învățături și idealism. Când vom întrona disciplina culturii în haosul satelor noastre, eând vom ajunge, ea țăranul nostru să știe utiliza totul ee-l înconjoară spre folosul șt desfătarea sa, când vom asista la orice manifestație rurală eu suflete înălțate de mândria unor manifestații de civili- zație românească, atunci vom putea spune eă școala țără- nească și-a ajuns scopul, tar noi, cei eari ne-am trudit pentru înfăptuirea și desăvârșirea el, am luptat bună luptă șt ne-am făcut datoria pe deplin. 337 Organizarea eulturakeeonomieă a satelor de Dr. I. Bozdog. O printre fugară asupra icoanei satului de acum două- zeci ani șt o comparație superficială cu cel de astăzi ne-ar da impresia eă suntem în plin progres. Extinderea terito- rială, înmulțirea șt uarietatea așezărilor omenești șt gos- podărești, înlocuirile de firme pe casele comunale, con- struirea pe lei pe colo de șeoli primare arătoase în locul umilei șeoale confesionale ee se recunoștea ușor după geamurile înlocuite eu gazetă șt după îneouoiarea pereților sub greutatea acoperișului de stuf și scândură, scoaterea la mijloc de sat a bisericuțelor de lemn, ori așezarea lor în mifloeul parcurilor domnești a căror sfidare și umilire au biruit-o: sunt semne de uădit progres. 0 examinare mai atentă însă ne pune în față eu cele mat grele șl îngrijorătoare probleme. Progresul aparent — datorit împrejurărilor Istorice norocoase — este mai mult exterior, căci în fond lipsește spiritul dirljuitor, eare să prindă problema uiețtl sătești în ansamblul ei: să ar- monizeze fondul cu forma. De aceea — fără a Dedea lucrurile în eulort prea negre — pe lângă toate încercările indiutduale de a ridica și îmbunătăți soarta neamului nostru — nu putem fi mul- țumiți cu situația de astăzi a satului românesc. Sforțările particulare frumoase cari poartă pecetea indiuidualttățli câtorva iluminați de dragostea șt convingerea că săteanul este temelia țării, progresele parțiale chiar, nu pot birut realitatea care se manifestă pretutindeni: a) lipsa de înțe- legere rațională a problemelor cart frământă neamurile tre- cute peste cataclismul răsboiului mondial; b) o adaptare prea rapidă și dezastruoasă a satelor mentalității șl vieții cosmopolite; e) pierderea încrederii și legăturilor firești intre masse și conducători: secretul tăriei șl rezistenței noastre din trecut, ehtagul solidarității naționale, eari au reușit să țină milioanele de Români batjocorite șl hărțuite în cursul veacurilor într’un bloc măreț și indestructibil. 338 Statul, eare ar trebui să fie copleșit de importanta acestei probleme, este absorbit de complexul marilor și grelelor probleme externe, financiare și economice, așa eă în vreme ee reprezentanții lui își irosesc puterea de muneă în consolidarea hotarelor și ameliorarea materială a tra- iului, elementul component și de temelie: satul se defor- mează sufletește, aglomerând în structura sa zi de zl noul șt noul elemente de disoluție și desagregare sufletească. E așa de firesc deci, ea „Astra" a eărel viață de. ?4 ani se împletește șt confundă eu însăși viața satului șl nea- mului nostru, să fl observat acest fenomen șl să-șl ta sar- cina de a sesiza șl stăvili acest curs nesănătos. Mi se va Ierta mie îndrăzneala — poate ultimul dintre cei chemați să albă o părere în această chestiune — e’am primit însărcinarea să pun în discuție această problemă. înainte de răsboiul mondial, „Astra" a fost sintetizarea frământărilor șl preocupărilor sufletești ale masselor. Le- găturile sufletești între conducători șt masse treceau de marginile ascultării necondiționate și oarbe șt se prefăcură într’o credință mistică. Obiectivul principal urmărit era for- marea crezului și sufletului românesc unitar și solidar, de aceea și mijloacele întrebuințate erau relativ simple șt la îndemâna orișieut. Cu cât creșteau obstacolele șl primej- diile cu atât vorba înfocată șl înaripată a conferențiarilor „ Astrei “ pătrundea mat în adâncul tainițelor sufletești și față de situația grea și sufocantă a prezentului: încolția în inimile obidite tot mat clar conturul zilelor de mai bine, când eliberați de orice cătușe vor putea trăi zilele dreptății eeonomlee-soelale, eare va veni. La făurirea acestui ideal au contribuit deci în mare măsură străduințele propagan- diștilor Astrei, cart în afară de terenul spiritual au pogorît și dus lupta și pe terenul economic, crelnd pentru satele și obștea românească zăgazuri de rezistență: bănci și in- stltuțluni de cooperație și asigurări economice. Programul cultural economie al Astrei a împânzit întreg pământul* Ardealului, Banatului și Maramureșului, cu atât succes încât stăpânirea ungurească a trebuit să la măsuri de opreliște și represiuni în special dela anul 1902—1914. 339 Prin unire neamul nostru și-a văzut încununată de succes lupta pentru unitatea națională, dar nu și împlinirea aspirațiunilor sale eeonomiee-soclale. De aici prouine și neliniștea șl oscilațiile continue ale vieții sătești, eare îm- blânzită prin reformele soeial-eeonomiee (reforma agrară, uotul uniuersal, ete.) nu prezintă eonuulsiuntle atât de pro- nunțate ale statelor învecinate, totuși nu-și găsește încă drumul rațional al progresului constructiv. Intelectualii și-au crezut încheiată misiunea prin cuceririle luptei politice și lăsând la o parte vechile preocupări s'au aruncat eu aceeași pasiune în valurile politicii militante, atrăgând și massele legate de ei în chip firesc pe aeelaș teren al sfâșierilor. In aceste frământări, eari au degenerat până la mocirla de astăzi: luptătorii culturali s’au retras pe poziții de spec- tatori și prea puțini au rămas nestroptți de noroiul zilelor de azi. Massele — cart înainte își urmau orbește conducă- torii — astăzi sunt obosite și desgustate de frământările sterile, și-au pierdut încrederea. împrejurărilor schimbate vechile mijloace de luptă nu le mai corespund, iar experiențele noastre ale tuturor eari ne «batem în mijlocul satelor ne spun: eă nu mat stăpânim șt îndrumăm massele, ei ne chinuim numai să ne regăsim echilibrul pierdut șl căutăm rolul ee simțim eă ni se im- pune. Conferențele frumoase, întrunirile populate nu ne sa- tisfac, broșurile șt cărțile ee le distribuim simțim eă nu coboară la inimă și eă nu mat reușesc să trezească inte- resul din trecut. In această sbueiumare pentru mat bine, pe cerul no- tru înnorat stea mândră s’a ivit. Două dintre despărță- mintele noastre: eel din Cluj și Maramureș au sesizat eu un ceas mai de vreme glasul satelor eare cere: îmbrăți- șarea sub o nouă formă a problemelor cultural-economice șt sociale a satelor, cointeresarea în măsură maximă a ță- ranului și prefacerea lut în instrument de propagandă cul- tural-economică. Pe cât de bizară șt străină părea de firea poporului nostru la început instituția sportivă a dlui prof. I. Hațtegan, pe atât de mult se recunoaște astăzi marea însemnătate a 340 acestei mișcări și sunt sigur că în scurt timp nu ua rămânea colt de pământ unde să nu răsune glasul „Șoimilor Car- paților", nucleul de regenerare a sănătății fizice, intelec- tuale a satelor. Completată și împletită eu cealaltă încer- care îndrăzneață a dlui Dr. Ilea, eare multora li s’a părut un lucru caraghios nu numai dintre conducătorii despăr- tămintelor, ei chiar dintre factorii eu răspundere în con- ducerea țării, am convingerea fermă eă ua trebui să for- meze programul principal al Astrei pentru mâine. încrederea, însuflețirea șl devotamentul eu eare se pun țăranii în slujba acestor Instttutlunl este semnul vita- lității lor șl porunca de a le desvolta șl perfecționa. Complexul problemei cultural-economice a satelor îl vom putea concretiza pornind dela o serie de observațiuni făcute pe teren de not toți. Cercul meu de vedere șl de muncă este îngust și limitat la un ținut, care totuși îmi pare eă însumă majoritatea notelor comune ale problemei, atât prin așezarea geografică șl etnică, cât și prin trecutul de suferință șl eutropire a conștiinței naționale, de aceea se va impune completarea prin luminile și experiențele tu- turor pe eare îi interesează rezolvirea acestor probleme. Prima mână de ajutor: învățământul sătesc. Orieât de bizară ar părea, eu toată instrucția primară gratuită șt obligatorie: numărul copiilor noștri neștiutori de carte este foarte mare și astăzi. Rolul nostru pe acest teren este să ajutăm pe orfani și cei lipsiti de mijloace, cum șl pe copiii familiilor numeroase: prevăzându- i eu cărțile de școală și rechizitele necesare. Cărțile ee le cumpără des- părțămtntele noastre—la recomandarea Comitetului șeolar— vor forma proprietatea școlii, iar de unde se poate se vor încasa 10 —20% a prețului pentru usaj din eare se formează fondul pentru procurarea cărților viitoare. Natural se im- pune o intervenție a noastră la Ministerul Instrucțiunii să stăvilească schimbarea manualelor în fiecare an. încurajarea și întemeierea de cooperative școlare, prin eari micii școlari se vor aproviziona cu toate cele nece- sare dala cooperativa lor și din venitele eăreia în curs de 1—2 ani vor putea fi aprovizionați toți școlarii lipsiți de rechizitele necesare. Am încercat aceste mijloace și dau 341 3 rezultate frumoase. In legătură eu aceste miei nuclee se Dor erea în satele de munte șt cantinele școlare absolut indispensabile pentru asigurarea frecvenței șt progresului în școală. Cred apoi eă este o risipă aproape inutilă ee se face cheltuind sume importante pentru biblioteci sătești necitite, atâta vreme eât copilașii nu pot învăța scris-cititul dtn lipsa de mijloace materiale. In legătură eu cooperativele școlare seî vor putea pune temelii solide bibliotecilor sătești, apro- vizionându-le noi eu cărți și broșuri, cari izvorîte din in- teresul și preocupările școlarilor din cursul eomplimentar. vor avea darul să formeze pe cititorul șt cărturarul de mâine al satului. Bibliotecile ereate anume pentru adulți în majoritatea absolută a cazurilor rămân rafturi mute și prăfuite. încercările vrednice de laudă ale corpului didactic primar de a aranja festivaluri școlare, cu recitări, piese de teatru, coruri, cari plac peste măsură părinților, trebuese îndrumate de societatea noastră, oferindu-le colecții de poezii potrivite pentru recitat, piese teatrale anume întoc- mite pentru atmosfera de azi șt de mâine a satului șt cân- tece populare, a căror interprețt fideli sunt ei. Dom sprijini și înființa coruri cu adulții pentru bise- rică și cântece lumești, eari au darul să adune în serile de toamnă și iarnă întregul sat în jurul școlii și să tre- zească dorul de emulație. Vor urma în chip spontan pie- sele de teatru, cart sunt bine primite șt de satele înveci- nate, pe cari le vor stimula. Din micile beneficii ale re- prezentațiilor se vor întocmi costumele și uniformele na- ționale, al căror port trezește râvna satelor vecine. In sa- tele mai puternice se vor înjgheba fanfare țărănești: eu tineretul. De alei cred eă ar fi potrivit să înceapă educația „Șoimilor", eari crescuți din copilărie vor deveni elementul prețios și sănătos pentru regenerarea satelor. Având aceste nuclee ereate — deocamdată în jurul școlii primare — crearea și clădirea Casei naționale îmi pare eă nu va mat cere saeriflelt materiale atât de importante șl nu ua mai; fi un lux, ei o necesitate a fiecărui sat. 342 Cursuri gratuite eu adulții. Direcțiunile în eari doc trebui introduse aceste cursuri sunt două: una specială anumitor ținuturi șt una generală pentru toate ținuturile ro- mânești. In prima categorie cad satele din Secuime. Ar treee cadrele expunerii mele, dacă aș deschide capitolul dureros al desnațtonalizării noastre de eătră fostul stat maghiar sub pretextul apărării elementului săeutese, tran- formată prin hotărârile congresului dela Tușnad din 1902 28, 29, 30 Aug.) inacțiune oficială de stat. Rauaglile acestei acțiuni s’au resimțit atât de rapid încât recensământul ofi- cial din 1910 constată eu satisfacție urmările fericite ale acțiunii de maghiarizare, iar monograftstul județului Mureș, Barabăsy E. emoționat de pierderile românești cart în unele comune dau sută la sută propune mijloace noul pentru ele- mentele mai încăpățînate. S’a luerat în eele mai multe ca- zuri eu mijloace civilizate: ridicând școli și biserici gra- tuite pentru satele ee Dorblau bucuros ungurește șl îngreu- nând condițiile de existență a celor românești prin înfiin- țări de cooperative, prin distribuiri de semințe, animale de prăsită, păsări, albine etc., scutirea de impozite și taxe eătre stat, făeute toate sub egida societăților culturale. Așa au reușit ea numai pe Valea Nirajului să ne înstrăineze complet 40 comune, unde astăzi numai inscripțiile pie- trelor de mormânt șl însemnările din scoarțele cărților bi- sericești ne mai stau mărturii dureroase ale gloriei înmor- mântate. Legea Apponyi, episcopia de Hajdudorogh au fost urmările firești ale acestei acțiuni, ea și colonizările din Câmpie și de pe traiectoarele râurilor. Stăpânirea româ- nească s’a mulțumit eu statisticele false șt tendențioase ale organelor de administrație, ba prin măsuri greșite: cum a fost chemarea sub arme din 1919 și eea din anul acesta: a dat mână de ajutor procesului de maghiarizare, care continuă șt astăzi. Câteva anchete superficiale, chestio- nare și broșuri întreprinse de oameni bine intenționați, dar neeunoseători ai realităților; tată la ee se reduce toată acțiunea noastră în Secuime și în vreme ee prin regimul legii căsătoriilor mixte pierdem șt astăzi șt nu îngrijim de preoți șt învățători destoinici în aceste părți: Ungurii țipă șl se organizează sub ochit noștri neputincioși. 343 3* Atei și în toate ținuturile similare trebuesc organizate și susținute de către noui cursuri gratuite de limba română cu adulți prin preoți și învățători. Am îneeput aeeste cursuri gratuite cu meseriașii și industriașii desnațtonalizațt din orașul Tg.-Mureș șt am ajuns la progrese frumoase și mulțumitoare, căei am trezit conștiința șl mândria lor românească și cel puțin copiii lor sunt astăzi recâștigați complect școlii și sufletului românese. Cred eă în toate aeeste eomune „ Astra“ va trebui să înființeze cursuri de limba română, plătind onorarii speciale învățătorilor și preoților, eari își fac datoria. Despărțământul nostru a șt luat această hotărîre șt o va extinde din toamnă în toate satele. Trebue apoi ea statul să trimită atei eele mai bine pregătite elemente, eari cunoscând și limba minorităților să fie plătiți eu salar dublu, pentru ea să nu rămână la discreția și batjocura străinilor, eari în multe cazuri le refuză ehtar locuință și hrana pe bani. Asemenea șl eu preoții, eari după un apostolat aiei de 5—6 ani să fie înaintați în grad și în parohii mai bune și comode. învățătorii să ajungă după 5 ani de seruieiu conșttențios la gr. I și să li se asigure și alte avantajii. S'a legiferat o zonă culturală parodie, eare faee sânge rău șt între învățători șt în ochii minoritarilor, tar plusul de salar lunar abia este de 200 Lei, dar șl aeeștl învățători au părăsit locurile expuse șt s’au transferat în Câmpie, unde nu este nevoie de zonă, ori sunt tineri, eari nu cu- nosc limba satului respectiv. Daeă statul oficial nu poate să le dubleze salarul: să li se asigure gratuit folosul re- zervelor de stat sau beneficiul acestora, iar prin Astra să 11 se dea primele de rezistență și asigurare. Să se pornească o acțiune publică pentru a se câștiga fondurile necesare de a clădi în fiecare eomună de alei școală și biserică, fără a sili elementul desnaționalizat la jertfe, eari îi înstreinează, ei arătându-le din contră grijă deosebită șl menajare. In afară de aeeste mijloace speciale pentru aeeste ți- nuturi, ered eă șt pentru ele și pentru toate comunele noa- stre sunt a se ataca și următoarele probleme : 344 Portul național, eare a suferit enorm în urma ameste- cului nostru eu neamurile conlocuitoare, parte prin imitație, parte datorită ușurinții de procurare șt iefttnității diferiților articol! de îmbrăcăminte. Numai unde massele noastre sunt compacte s’au păstrat toate trăsăturile portului veehiu, eel mult eu ușoare nuanțe de modernizare. Din lepădarea por- tului au urmat o serie de desauantaglt economice pentru noi, încetând complet sau slăbind cultura anumitor ramuri ale industriei casnice șt suferind și diformărtle sufletești inerente inouațiilor. Nouă ne reuine datoria să refacem această latură a vieții sociale și naționale românești. Cred de necesar ea în cadrele școlilor țărănești să se creeze o secție a femeilor pentru luminarea lor de a scoate șt lepăda tot ee e strein și barbar în portul nostru și a-l reface pe regiunile șl unitățile geografice ale diferi- telor județe. Recunoscută fiind dibăcia și măestria femeii noastre pentru țesături șl cusături: nu ne va costa nimic în afară de creșterea ptonerelor pentru fiecare comună, eare să aleagă și popularizeze ceeace e tipie șl caracte- ristic satului sau ținutului respectiv. Înclinarea firească șt mândria ee se manifestă pretu- tindeni în lumea satelor pentru reînvierea portului național, mai ales în ultimii ani, trebue s’o îndrumăm spre a se evita caraghioslâcurile și motivele fanteziste de cusături eu earl se împodobesc cămășile și eatrtnțele tinerimii eare dorește ea haină de sărbătoare: costumul național. Ueehiul album al d-nel Cosma va trebui retipărit, amplificat eu notele ți- nuturilor earl nu figurează în el și popularizat prin aceste pionere pentru a introduce nota unitară și fundamentală sufletească. Astra va putea faee încercerea ee dă rezultate fru- moase, ea pentru comunele cari doresc să se trimită pe eheltueala fiecărui despărțământ o femee isteață, eare timp de 5—6 săptămâni să facă demonstrații praetlee la răsbolul Astrei, eum se țes șt cos aceste costume. Reîntoarcerea la costumele țărănești și popularizarea lor făcută de către societatea ungurească în special în ultimul an, trebue să ne trezească la realitate. 345 O latură importantă a vieții satelor noastre o formează apoi eultiuarea șl îndrumarea națională a diferitelor ramuri ale industriei casnice. Prin țesături și cusături se va purifiea nu numai portul românesc, ei din degetele fermecate ale femeii noastre uor tzoorî iarăși vechile scoarțe, ștergare și pături, cari vor putea constitui șl un Izvor de câștig. Pentrueă zilele șt serile lungi de toamnă și iarnă pe- trecute în inacțiune și trândăvie să fie și un izvor de ac- tivitate permanentă șl un prilej de câștig pentru lumea sa- telor tot mai mult bântuită de criză, vom putea încerca și următoarele mijloace : Împletiturile din papura, spetează și nuiele. După na- tura diferitelor ținuturi se vor forma centre de instrucție pentru împletit. Noi am încercat în câteva ore la școala noastră țărănească șt am observat și dragostea deosebită și interesul extraordinar ee l-au dovedit auditorii. Din pa- pura ee putrezește în bălțile noastre și din speteaza ee are aceeași soartă sau cel mult se aprinde primăvara, eâte lucruri folositoare nu-și poate iscodi țăranul nostru, fie pentru necesitățile proprii, fie pentru valorizare. Sate întregi din apropierea orașului nostru trăiesc și fac comerț eu ștergătoare de picioare, eu rogojini și coviltire, făeând transporturi de sute de mit mai ales pentru Bărăgan și Dobrogea, unde marfa aceasta este foarte căutată. Da trebui să faeem acest lucru fie pregăttndu-i în școlile ță- rănești, fie prin meșteri împletitori, a căror eheltueli de deplasare și întreținere să le suportăm not șl cari vor găsi aderenți în fieeare comună. Câți bani nu s’ar putea cruța numai daeă țăranii no- ștri șt-ar împleti ei coșurile pentru eare, pentru ridicatul gunoiului, porumbului etc. chiar daeă nu le-ar valoriza în comerț, — din imensele crengi șt nuiele ale sălciilor ee împânzesc toate văile Ardealului nostru. Impletitul din paie de secară a pălăriilor de paie pentru folosul propriu șl comerț. Tot în acelaș chip mă gândesc ea la un lucru simplu șl neeostisitor ea în ținu- turile deluroase și unde păioasele potrivite pentru aeeste 346 împletituri dau un material admirabil: să fie instruită po- pulația, eare să pregătească pentru sine șt pentru alții. Piața orașului nostru este un debușeu, unde marfa țără- nească, deși ceva mai dură, înfruntă concurența mărfii de fabrică. Pregătirea uneltelor economice: furci, greble, obezi de roate, butuci, răsboaie de țesut, spete, suueiei etc. In ținuturile păduroase și la munte, unde materialul brut' e la dispoziția oricui sau cel puțin pe preț auantajos. Da trebui ea după înclinările înăseute ale satului, să-i obișnuim pe țărani să și le cioplească șt fasoneze ei, eăei e dea- dreptul ridicol să asiști la un târg în zi de Dumineci și sărbători în ținuturile muntoase șt să uezt pe uoiniett noștri munteni ridicând dela șatrele sau camioanele eomereian- ților ambulanți: uneltele de lemn necesare lor eu bani destul de grei, iar în jurul casei lor să ardă și să putrezească lemnul. Daeă nu ne-am gândi ia alt câștig decât la schimbul ee l-ar putea faee eu Câmpia săracă în lemn, dar bogată în grâu și porumb șt îneă am avea motivul să nu fim în- grijorați de plasarea mărfii fasonate de ei. Fasonarea coșnițelor raționale, ramelor de faguri: s’ar putea faee tot în ținuturile eu esență de lemn potrivită. Popularizarea apiculturii se dovedește prin încercările izolate ee se fac cu unul dintre eele mai atrăgătoare ramuri pentru viața sătească. Izvorul de câștig ee se poate realiza așa de ușor este stânjenit numai de lipsa de mijloace de a-și aranja o prisaeă modernă eu eoșnițe raționale. Ori, iată, suma de 250—300 lei necesară pentru o familie de albine: ee ușor și-ar putea-o economisi țăranul nostru fiind îndrumat și învățat să-și confecționeze el din material propriu aceste unelte. Cioplitul in lemn și pirogravura de asemeni sunt lucruri simple eari pot ocupa copii mai vârstnici șl pot procura un izvor de venit. Cultivarea plantelor textile: cânepa și inul se făeea în trecut pe o seară mult mai extinsă decât astăzi, eând fabricatele slabe dar ieftine, concurează și seot din circu- lație marfa veehe țărănească din lipsa de cultivare rațio- 347 nală a acestui articol. Da trebui să mișcăm toate pteirlle ea în comunele, unde se ua raționaliza cultura: să se con- struiască topitoare raționale, tar materialul brut dacă n’are rentabilitate de a fi prelucrat prin Industria casnică: să i ereem centre de valorizare și schimb. Pomăritul și vieritul se găsesc deasemenea într’un stadiu aproape rușinos în satele noastre, cu toate că izvorul de câștig este foarte important. Pentru intensificarea acestui ram nu sunt suficiente eonferențele șt broșurile frumoase de propagandă, ei alături de Camerele de Agricultură uom lua parte la toate serbările sădirii pomilor și uom planta pe loturile exproplate pentru „Astra* șl „Casele Naționale* în multe locuri V2-I jug., până la realizarea acestui de- ziderat : să înființăm grădinile de pomet ale Astrei sau școli de uiță de uîe. Practic înțeleg așa, ea aceste terenuri să le punem la dispoziția absolvenților șeoalelor țărănești, eari uor auea plăcere să le înfăptuiască. Ministerul de Agricultură cred eă ua înțelege aceste sforțări șl daeă Ministerul de Domenii ungar a distribuit numai pe Ualea Ntrajului într’un singur an 11.000 altoi gratuițl și 13.000 vițe de uie, chiar daeă nu le-ar da gratuit ne ua face înlesnirile necesare pentru a se ereea pepiniere și a se aproutziona satele. Cultivarea zarzavaturilor și horticultura în general pentru satele noastre șt astăzi este un teren aproape virgin. Țăranul nostru își vinde șt astăzi păsările șl alte bunătăți și cumpără ea articole de spițerie morcovul, pătrânjelul șt chiar ceapa și usturoiul, tar în jurul caselor servesc pentru ocol de oi, vite sau bătături copleșite de buruiene sute de jughere în fiecare sat. Concepția ridicolă tradițio- nalistă, eă la noi nu se fac: trebuește să dispară odată în fața realității beneficiilor ee le realizează Sașii șl Ungurii, conlocuitori ai acelorași comune. Tot prin școlile țărănești vor trebui ereați și acești ptonerl ai satelor, eari vor fi întâmpinați la început eu zâmbete, dar cart vor reuși. Am făcut și această încercare eu absolvenții școlii noastre, distribuindu-le cele mai alese semințe de zarzavaturi. 348 Tot așa vom reuși îndrumându-i să eulttue plante me- dieinale și industriale, al căror folos îl cunosc deja dtn cul- tura sfeclei, macului, bobului șt lintei. Avicultura iarăși e un ram important al vieții econo- mice sătești, dar varietatea pasărilor de eaaă, degenerarea lor în multe părfi și bolile eari le seceră epidemic aproape anual: nu produe isuorul de venit sigur al familiilor țără- nești, ei servesc mat de grabă de prime eheltuelt pentru deplasările în târgușoare șl orașe sau pentru aprovizionare cu sare și tutun. Instruirea sistematică șt demonstrațiile practice prin crescătoriile de rase nobile îi vor convinge ușor, să se abată dela soiul și metodele tradiționaliste. Ministerul de domenii, sau în absența lui, despărță- mintele noastre le vor procura: ouă șt pui în schimbul pro- duselor lor. Expozițiile anuale pe plasă și județ sau regionale, prin premii ar încuraja mult aceste începuturi. Posibilitățile de valorizare vor fi îndemnul eel mat bun pentru el. Apicultura atât de rentabilă și care în timpul din urmă ambiționează și pe sătenii noștri trebuește susținută, tri- mițând noi conferențiarii noștri oficiali în sate, unde să stea 10—14 zile și să aranjeze personal primele familii, făcând toate lucrările practice pe teren. M’am convins eă decât toate conferențele șt tablourile intuitive, lucrările prac- tice de câteva zile în acest domeniu fae adevărate minuni în schimbarea concepției despre alblnărit. Ar mat fi o serte întreagă de chestiuni economice, cavi interesează viața satelor, dar cari depășesc și puterile noastre șt îndatorirea ce o avem eătre sate, cum este: chestiunea pășunatelor comunale; îmbunătățirea și raționa- lizarea lor, creșterea și înobilarea casei de vite, pentru eari statul maghiar a făcut sacrificii enorme, nu direct el de- ghizat în societățile culturale. (Pentru curiozitate eUez câ- teva eifre: Statul maghiar în 1904 a dat județelor săcutești [Mureș, Odorhei, Treiseaune șl Ciue] 1286 vite de prăsită în valoare*de 500.000 cor. parte gratuit, parte cu 50% și eu dobândă anuală de 4% față de 8—9% oficiale, 4877 bue. ot pe % an fără plată șl dobândă ete. șl toate aeestea prin o societate culturală). 349 Problemă uitată pentru uiața satului nostru este și lipsa totală de pricepere și îndrumare a lui pentru indu~ strie și comerț. Concepția înueehită eă numai preotul, în- uățătorul și funcțiile bugetare sunt urednice ea fiul de țăran să părăsească brazda strămoșească fac, ea proletariatul intelectual ee ne copleșește să înspăimânte pe țărani de a-și mai îndruma copiii spre școli. De o parte criza eco- nomică ee nu permite plasarea capitalului uman, de altă parte greșita îndrumare a înuățământulul nostru public, eare 9O°/ₒ este teoretic periclitează însăși originea de re- generare a elementului conducător de mâine: pătura să- tească. Până nu ua ueni statul, ua trebui noi „Astra*¹ să ereem școli practice țărănești în toate sediile de plase și centre mai importante, cari să nu ea diplome ci armele de emulape și concurentă. Un fiu de sătean — cu șeoala pri- mară, sau chiar eu eâteua clase secundare — ua fi eel mai potriuit element de a-l pregăti șt situa în satul său în fruntea unei lăptării, care să prelucreze produsele micit lut ferme și a sătenilor șt poate deueni un eminent fur- nizor al institutiunilor orășenești și poate mai târziu un bun comerciant de aceste produse. Prin ei se uor putea înjgheba touărășiile economice necesare pentru ualorizarea lânei, pentru prelucrare, pentru adunarea, industrializarea și ua- lorifiearea fructelor șl strugurilor. Aceste elemente ua trebui să le sprijinească statul, dându-le eu preferință dreptul de a-și construi cuptoare de uscat fructe, cazan de fiert țuică, rachiuri și alte dertuate, asigurându-le reduceri de impo • zite șt de transport. Viața economică și creditul necesar pentru înuiorarea acestei utett nu-și ua putea găsi în utitor instrumentul ne- cesar în sistemul bancar compromis, ci numai în uiața cooperatistă. La not această mișcare a fost compromisă chiar ca idee datorită lipsei complecte de elemente for- mate în acest scop și absolutei nepregătiri a masselor sătești pentru înțelegerea ajutorului mutual. Viața de coo- perație la not în Ardeal s’a transformat din chiar primul moment într’o simplă bancă politieianizată. înființarea de touărășil pentru asigurarea în comun a uttelor, de apro- vizionare și consum — după rețeta ueehe dtn timpuri de 350 pace — preconizată de „Astra": este cale pe eare trebue să ne întoarcem. Procurarea și utilizarea în touărăște a mașinăriilor moderne economice; este aria pe care se va desfășura viața economică a satului de mâine. Școlile inferioare de comerț și contabili cooperatiști cart să pregătească titrați bugetivori, eum șt școlile de arte șl meserii eari dau absolvenți buni de plasat în ad- ministrațiile financiare: au dat un fiasco rușinos. In locul lor „Astra“ e datoare să înființeze șeoti practice de în- drumare și perfecționare. Mă gândesc așa: în locurile de șes și câmpie, șco- lile țărănești să fie înființate la fermele, unde să se Intro- ducă mașinăriile moderne, semințe selecționate și potrivite solului respectiv, cultivarea plantelor furajere, industriale, creșterea animalelor de soiu, înființând aici și cooperative de consum și valorizare, al căror mecanism țăranii *vor avea timpul suficient să i cunoască și pătrundă. Cursurile ar fi din 15 lan.—15 Martie. In locurile deluroase vom înființa școli de viticultură, eu aceeași durată, unde se vor face teoretic și practic toate lucrările, făcând altoirile, sădirile ete. prin eurslștt. Din produsul muncii comune: se vor provedea absolvenții eu materialul necesar unei plantări. Aici s’ar face șt instrucția de manipulare a strugurilor și vinului, obișnuindu-i eu sistem de vase și pivnițe moderne. In regiunile păduroase șl de munte t-am instrui la fa- sonatul diferitelor unelte economice și dulgherie. Absolvenții acestor școli vor fi nu numai îndrumă- tori ai satelor, ei vor trebui plasați ea muncitori specia- liști la întreprinderi mari particulare sau de stat. In ținuturile miniere și de fabrici, vom forma pe mun- citorii de specialitate, eari să poată ocupa eu cinste locul specialiștilor străini. (Cazul Fabrica de sârmă C. Turzii). Văicărelile „naționalizării muneii" rămân simple desi- derate: gfâta vreme eât nu ne vom crește elementul eare să înlocuiască pe țăranul ceh, bavarez, german ete., eare e specialist în uzinele și fabricile noastre, tar țăranul no- stru simplu salahor șt umplutură. Nici cultura acestor mun- 351 ettort nu este mult superioară teoretică, ei numai prin în- drumarea praetteă. Problema șomajului țărănesc îneă trebue să ne pre- ocupe, căci se observă tot mai des un adevărat exod al satelor spre orașe, îngrămădirea îngrijorătoare spre ca- pitală : slăbind prin aceasta viața sătească șl elementul de baștină și perlelltându-și prin diferite boli ee le eontrag sănătatea morală și trupească. Societatea noastră ar trebui să fie in strânsă legătură cu oficiile de plasare din toate centrele șt numai prin în- grijirea noastră ar trebuii să fie admise ieșirile din sate în proporția posibilității de plasare. O propagandă vie printre săteni de a-și trimite eopii la meserii și a-t aduna pe aceștia în eăminurl proprii. Vor trebui primiți și repartizați rațional: după bresle și cel mai buni maeștrii, făeându-i să îmbrățișeze și ramurt noul de industrie: optielenl, fotografi, zugravi, morari, tapețieri, cari ramuri — pe lângă toată criza de astăzi — oferă pâine destul de bună atâtor străini din satele și orășelele noastre. lată, Domnilor, o serie întreagă de gânduri șl pro- bleme, eari frământă viața satelor noastre șl de soluțio- narea fericită a eărora depinde nu numai schimbarea fi- zionomiei economice a satelor, ei și crearea unei noul atmosfere de viață națională. înșiruirea lor poate fi banală și neorânduită, dar importanța lor rămâne. Ca concluzie practică propun: a) înființarea unei re- gionale a Astrei pentru Secuime eare să se ocupe de îm- prejurările speciale de aici în ehlp rapid și fără ezitare; b) înființarea secției cultural-economice a Astrei, eare să-și elaboreze și înfăptuiască programul ee și-l va hotărî. Mijloace materiale s’ar putea găsi chiar fără un con- curs material mai important al statului: a) eedându-se în folosul Astrei toate loturile și rezervele de stat ale Edu- ducației fizice, Case Naționale pe lângă plata actualelor taxe de arenzi, urmând ea secția cultural-economică să se îngrijească de o mai bună arendare. 352 b) Cedarea în favorul Astrei a tuturor loturilor învă- fătorești pe timp de 10 ani din al căror venit să putem susține misionarii noștri culturali ; e) materialul lemnos gratuit din pădurile statului pentru bisericile, școlile șt casele naționale — eari s’ar ridica după planuri întocmite și aprobate de administrațiile județene; d) cedarea unui procent din încasările camerelor de agricultură, eomerț și întreprinderilor culturale (cinemato- grafe, teatre). Ca puncte de discuție propun: a) Înființările de cooperative, cantine, coruri, producții școlare, cărți gratuite și cursuri de perfecționare pentru adulți. b) Reînvierea portului național: țesătoare la sate, îm- pletitul de coșuri, spetează ete. șt pălării de paie, pregă- tirea uneltelor economice, eoșnițe raționale. e) Intensificarea culturii plantelor textile, pomăritul, vierttul, zarzavaturi, avicultura și apicultura. d) Sistemul de școli țărănești de perfecționare. Muzeul regional și teehniea lui de Prof. Ilie Rusmir. Urmele puține care ne-au rămas din trecutul nostru ca popor, zi de zi se pierd. Nu le cruță asprimea vremii și mai puțin mâna omului inconștient. Pierdem documente prețioase din însăși evoluția noastră ea națiune și din ci- vilizația omenească, din care face parte civilizația noastră națională. Chiar martie acte istorice de pe vremurile noa- stre, atât la sate, cât șl la orașe, se uită sau se pierd eu atâta ușurință — ea nteiodată. Față de istorie și de generațiile viitoare, avem o răs- pundere. Nu trebue să-i lăsăm eu mâinile goale. Cum vor putea oare să ne scoată civilizația individuală în relief, să arate filtațlunea ei cu alte civilizații antiee, dacă rând pe rând, punctele noastre de sprijin, se pierd sub colbul vremii, al uitării, sau sub distrugerea fatală a unor piese 353 lăsate în voia sorții? In satul îndepărtat dispar și ultimele rămășițe ale omului primitiv, a mediului său fizic și biologie, fără să ne dăm seama eă le mal putem salua. Ce am adunat până astăzi în anumite regiuni din acest inuentar lăsat de istoria noastră zbuciumată ? Nimic. B bine să știm eă, tot ee ne-a rămas adunat în formă de muzee în anumite orașe dtn Ardeal și Banat de asupritorii noștri de ieri, nu este în posesiunea noastră și prin felul eum au fost întocmite, grupate obiectele șt tot materialul, ne pun în umbră, sau ehiar suntem inexistenți. Tendința lor, în toate acțiunile culturale, a fost să ne falsifice originea noastră etnică, bunătatea prouerbială și alte calități. Mu- zeele de astăzi, — de altfel foarte puține la număr în Ardeal și Banat, — sunt străbătute de acest suflu al patriotismului lor exagerat. Dom adăuga eă, deși se știe prea bine scopul pe care l-au urmărit stăpânit noștri de ieri în cei cincisprezece ani de după unire, n’am schimbat nota lor caracteristică, doar lei-eolea am tradus nomenelatua pieselor, rămânând eă aceste muzee din orașele noastre principale, să po- vestească tuturor vizitatorilor același cântec, pe eare l-au urzit eu atâta istețime. Asupra valorii materialului adunat, asortat și a împăr- țirii acestor muzee, nu putem să ne extindem. In cei cinci- sprezece ani de după unire și chiar înainte de unire au avut — pe lângă defectul tendențios amintit — și alte la- cune științifice. Au fost foarte rare orașele unde am fi în- tâlnit un muzeu aranjat sistematic și eare ar fi reprezentat un tot bine închegat, fie din istorie, geografie, fie din știin- țele naturale dlntr’o regiune oarecare. „Astra" se află în fața acestor ruine, puține la număr și pline de lacuna, lipsite de adevăr, întemeiate pe dovezi false. E greu să zidești pe ruine, să transformi edificii vechi — conform dorinței tale șl adevărurilor științifice, — totuși, pentru adevăr, pentru bunul nostru renume, acolo unde se poate, „Astra" să facă ee îi stă în putință. Atât pentru muzeele vechi din Ardeal și Banat. In ee privește muzeele noui, eare trebue să ia ființă în anumite regiuni șt în cadrele „Astrei", ele vor reprezenta în tot„ 354 din toate punctele de uedere — o teoană aproape fidelă a trecutului, a prezentului, din eare să se poată trage con- cluzii și pentru ulitor, totodată să fie și un instrument foarte practic pentru instrucția publicului și a tinerelor generații. Instituția noastră, acolo, unde a prins rădăcini, gă- sește — ea în toate domeniile — un eâmp de activitate plin de curiozități, serios. Ea ua căuta să restabilească, să completeze adevăruri istorice, științifice, punând bază solidă unor muzee moderne, eare să redea trecutul și pre- zentul unui neam obidit, eu tot mediul său. Din aceste așe- zăminte culturale să se evidențieze istoria și lupta noastră de emancipare politică, economică, culturală, calitățile pro- eminente ale poporului, bogățiile limbii, arta, industria po- pulară, evoluția agriculturii, păstoritul, bogățiile naturale. Personalul specialist și administrativ. Poligloții culturali, bine pregătiți pentru mai multe ra- muri ale științei sunt „rara avts“, deci și organizarea mu- zeelor — așa după cum se va vedea mai departe — nu o putem încredința oamenilor lipsiți de aceste cunoștințe și mai puțin unui singur specialist, eu atât mal mult, eă astăzi se tinde tot mal mult spre speetelizare în fiecare disci- plină sau studiu, crelndu-se o sumedenie de subdiviziuni eu oameni specializați în fiecare materie. Dela început noi credem, eă atunci când „Astra“ își împlântă sapa într’un teren atât de vast, necunoscut, eu multe întortoehieri și plin de surprize șl greutăți, îi sunt necesari oameni cu putere de muncă și eu cunoștințe, experiențe bogate în acest domeniu. Are nevoie de oameni specializați în preistorie, Istorie, geografie, științe naturale șt în științele lor ajutătoare șt din ori eare ramură pe eare am voi s’o întemeieze în cadrele acestor muzee. Deci, apelul ei eel dintâi să fie adresat către univer- versttățUe noastre, eari ereiază specialiștii și de multe ori rămân fără posturi, așteptând mereu ani dearândul să fie numiți la universitate. La *recomandațla domnilor profesori universitari, „ Astra “ ar putea angaja eventual eu un salar lunar și drep- turi la pensie — ea oricare alt profesor secundar, — 5—6 355 specialiști ambulanți pentru organizarea muzeelor regionale din diferite despărțăminte. Ea salarizare pot contribui și despărțămintele eari au surse de câștig eu o cotă aparte. Specialiștii ambulanți uor lucra după Indicațiile domnilor profesori universitari, în diferite despărțăminte ale „Astrei" vor recolta, clasa, materialul și piesele necesare unui muzeu regional, punând astfel bazele unui început de muzeu. Cei ee s’au ocupat eândva eu organizarea unul muzeu, știu prea bine eă pentru reușita deplină, trebue un timp îndelungat șt o muncă intensă. Odată ee avem cadrele formate, opera de colectare din o parte a pieselor poate fi continuată șt de organele auxiliare ale muzeului, de înșiși conducătorii despărțământului, urmând ea specialiștii ambulanți, din eând în eând, să determine, claseze mate- rialul adunat șt să supravegheze mersul muzeului. Dar chiar să admitem eă aceasta n’ar fi posibil, specialiștii ambulanți pot veni din eând în eând în regiunea respec- tivă pentru a face explorări șl pentru a aduna chiar și întregi piesele materialul muzeului regional. In ee privește personalul administrativ, va fi designat de eătre comitetul despărțământului șl va sta sub supra- vegherea acestuia. Plata — daeă va fi cazul — se va face tot de eătre aeesta. Dealtfel funcționarea, administrarea în general, a mu- zeului regional, va fi stabilită prtntr’un regulament special, votat de eătre comitetul despărțământului șl aprobat de Comitetul Central. Mijloacele financiare. Cele mat multe despărțăminte eari au intenția să pună bazele unui muzeu regional, au și un cinematograf pe eare-1 eondue în regie proprie și care aduce un câștig oarecare. Dacă la această sursă mat adăugăm cotizațiile membrilor fondatori ai unui muzeu, taxele de intrare per- cepute dela vizitatori, apoi subvențiile ee se vor da în aeest scop de eătre Primării și Prefecturi, suntem siguri eă cheltuielile necesare înființării șt întreținerii muzeului vor avea acoperire. 356 Âdăpostirea muzeului regional. Cele mai multe despărțăminte județene și chiar de plasă, au edificii proprii, eedate din partea comunelor sau a județelor. Desigur eă alături de bibliotecă șt birourile administrattue, oricare despărțământ ua rezema în mod provizoriu și câteva încăperi pentru plasarea muzeului regional. Dar, presupunem eă „Astra" n’ar avea edificii proprii: nu credem eă un primar sau prefect din Ardeal și Banat, unde toate orașele și prefecturile au clădiri numeroase, n’ar sattfaee cererea despărțământului, de a-i pune la dis- poziție unul din imobilele sale pentru acest seop. Idealul tuturor despărțămlntelor este de a avea un palat, o Casă culturală, unde să fie adăpostite toate birou- rile administrative, biblioteca, săli de lectură, sală de spectacole, cinematograf și muzeul regional. Când vom realiza șl această dorință nu știm. îndeplinirea ei depinde în bună parte de conducătorii despărțămlntelor, de oamenii puși în fruntea gospodăriilor noastre dela județe și comune. Aci nu se eere numai pricepere, ei și suflet românesc, altruism șl dragoste pentru bătrâna noastră instituție. Vrem să facem din ea pentru fiecare regiune un di- fusor al eulturit, un far, eare să împrăștie învățătura pentru popor eu mai multă putere. Este bine, dar în același timp, „ Astra“ trebue să fie instituția unde generațiile de mâine, pot răsfoi istoria poporului nostru, păstrată de generațiile de azi în bună parte și prin muzeele regionale. Călătorilor străini, cari n’au timpul necesar să ne vadă poporul la sate, să ne studieze mai deaproape, le putem oferi să ne viziteze palatele noastre culturale cu muzeele orânduite de noi. Muzeul regional și raza lui de aetiuitate. Ar fi ideal daeă fiecare despărțământ al „Astrei", — Cercurile culturale chiar — să albe un început de muzeu, o odaie s£u două, unde să adune toate piesele găsite în satul cel mai îndepărtat. Cei ee am umblat la sate, cu- noaștem zelul deosebit pe eare-l depun eei mai mulți membri 357 4 al „ Astreipentru a auea și ei un îneeput de muzeu, deci temelia șt primele încercări trebue să se faeă aci. Cer- curile culturale uor fi colectoarele pentru muzeele de plasă și județene. Ele stau în contact intim eu Diața dela sate, unde s’au desfășurat mai multe evenimente din evoluția neamului nostru, prea puțin stânjenite de diverși faetorl, eari ne-au falsificat structura noastră etnieă, deei obiec- tivul nostru — ea întotdeauna — este satul, eu toate co- morile lăsate de istorie șl preistorie. Aici s’au păstrat mai bine : limba, cântecele, obiceiurile, ete. Nu ne îndoim măcar un moment, eă primele explorări șl exploatări pentru un muzeu regional uor pleca de aci. Factorii eari vor îneepe șt continua această muneă, sunt în primul rând președintele Cercului cultural al B Astrei “, eu membrii din Comitet. Desigur eă, specialiștii o vor eere, — eum o fac de obieetu, — ea să nu să facă săpături șt alte lucrări, la cart conducătorii Cercului nostru nu se pricep. Au dreptate. Nimic să nu se înceapă fără îndrumarea specialiștilor. Dela ei să plece toate directivele pentru adunarea materialului necesar unui muzeu regional, deei Cercul cultural al „Astrei¹¹ va fi un prețios ajutor al specialiștilor. Ar fi ideal ea o parte a materialului recoltat, să rămână șt pentru Cercul cultural ea un îneeput de muzeu al satului. Din el se va reoglindt icoana satului de teri șt de azi, cu toate procesele de evoluție în ceea ee privește preistoria, istoria, etnografia, limba. Zic, asta ar fi idealul. Pe acest temetu solid am putea construi un muzeu regional de plasă sau județ. Păstrăm această nomenclatură de muzeu de plasă sau județean, după împărțirea administrativă și ehlar după sta- tutele noastre, deși realitatea e alta șt luându-ne după rea- litate, noi trebue să aplicăm o împărțire naturală pentru- muzeele de plasă sau județene chiar. 8unt regiuni cari cuprind 10—30 comune și cari for- mează. un tot geografic încercuit de dealuri sau munți, cum ar fi d. e. „Valea Almăjului*, Valea Crișului, Valea Cara- sului* ete. Factorii mediului fizic, biologic ai acestor co- mune sunt la multe aceiași, eu foarte miei deosebiri. Co- munele, ținuturile, le putem compara cu o familie de plante 358 în eare găsim caractere comune și găsim și caractere spe- cifice dela gen la gen, speeie la specie șt ehiar dela va- riatie la variație. Complexele acestea de eomune situate în văi, pe ehei ehiar, ferite de influențele tnvastilor străine, răsboaie, unele ehiar înfipte în ereerul munților noștri, sunt rezervoarele pline de surprize pentru muzeele noastre științifice; aci s’a păstrat mai mult șt mai bine din toate șt tot ee eăutăm noi pentru viitoarele muzee regionale. Nlet unde ființa noastră etnică nu se pune în relief ea aet. Portul, cântecele, limba, obiceiurile, instrumentarul agricol, al pă- storltului, ete., au fost ferite de influențele streine. Cele mai multe văi înfipte adânc în ereerul munților, multă vreme au fost ferite de căi de eomunteație practice. Conducătorii fostului imperiu n’au prea înțeles să ne pună în legătură eu centrele mart ale țării, decât atunci când au avut de exploatat sau păduri sau alte bogății ale sub- solului. Generației de astăzi, nu le facem reproșuri pentru aceasta din contră, le mulțumim, eă ne-au lăsat din capi- talul uman românesc, unități bineconservate din punct de vedere etnie. Procesul lor de falsificare a istoriei, a eului nostru, n’a pătruns până aet șt tocmai de aceea cele dintâi muzee regionale tlptee trebue să ia ființă în primul rând în aceste regiuni, ferite până azi de toate tendințele nefaste ale asupritorilor noștri de iert. Ele să formeze unități bine închegate într’un viitor muzeu al regiunii eu toate carac- terele specifice. Seefiile viitorului muzeu. Viitorul muzeu regional, ea să reprezinte un tot știin- țific din toate punctele de vedere, va trebui să aibe urmă- toarele secții: 1. 8eeția preistorica, eare să înglobeze toate rămăși- țele din această epocă; 2. 8ecfia istorica. Aet e locul să amintim eă din această secție să nu lipsească un Istorie al cărții românești, al presei, din eare să reiasă istoricul luptelor noastre poli- tice șl emancipare ea popor. Pentru aceasta vom aduna toate datele dela primării, județe șt particulari, în legătură eu luptele noastre politice. Uom intercala toate portretele 359 4* marilor luptători ai regiunii noastre, eari și-au înehinat toată uiata pentru propășirea șl binele neamului românesc. Credem eă această secție, împreună eu eea etnogra- fică, să poarte nota specifică românească. Ele uor servi drept exemplu de jertfă, abnegație, Dirtute, patriotism, pentru uiitorii cetățeni și conducători ai țării noastre. 3. Secția Etnografică. In ultimul timp, s’a pus tot mat mare pond pe cercetările monografiilor geografice făcute pe teren, la sate. S’a adeuerit eă ele sunt un prețios auxi- liar în domeniul documentelor etnice ale unui popor. Mu- zeul de astăzi ua trebui să-și schimbe structura prea seaeă de a inventaria numai eâteua porturi naționale șt seule eco- nomice și alt material, adunat la întâmplare, eu părți din monografii geografice întocmite de specialiști și eu mate- rialul etnografie așezat după evoluția științei de astăzi. Et- nografia eu materialul ei adunat, clasat după aceste criterii, va putea să ne prezinte faze din evoluția noastră ea popor, puțin cunoscute de Români și mai puțin de străini. Prin în- ființarea acestei secții, metodic organizată și științific ex- ploatată, multe adevăruri istorice, de ftliațiune eu alte po- poare, eu alte civilizații, — pe eari le-am afirmat întot- deauna, însă în lipsă de dovezi suficiente, n’au găsit ecoul cuvenit în lumea savanților — vor ieși la iveală. 4. Secția limbii române. „Muzeul limbii române" din Cluj, condus de o seamă de profesori universitari, în frunte eu dl prof. Sextil Pușeariu, în viitorul apropiat trebue să învrednicească și provinciile mai îndepărtate — în cadrele muzeelor regionale ale „Astrei" — eu câte un muzeu de al el. Acesta să fie un mijloc de transiție și de întregire a muzeului dela Cluj, lăsând din toate și muzeelor regio- nale pentru a se documenta oricine la fața locului și pentru a avea o privire generală asupra unei regiuni. Gred eă multă lume îșt dă prea bine seama, că prin înființarea acestei secțiuni, se vor scoate la iveală luerurt nebănuite de nimeni din tezaurul limbii noastre și se vor lămuri șt multe chestiuni istorice, cart până astăzi n’au putut fi elu- cidate din lipsa de documente, ori tocmai prin stud’ile fă- cute la fata locului șt prin materialul adunat din cele mai îndepărtate sate, ferite de influența altor popoare se va 360 confirma șt mat tare eâ aceste ținuturi ne-au aparfinut în- totdeauna nouă și avem un drept la ele. Cei ee cunosc satul cu bogățiile sale de cântece, des- cântece, obiceiuri, ete. știu ee înseamnă acest capitol, adaus la muzeul regional al „Astrei". 5. Secția monografiilor sociologice. Muzeul regional nu se încadrează în pereții strâmti ai muzeului din trecut, compus după același calapod, ei face apel la toate studiile noui. Așa „Institutul Social Român" din București, în frunte eu dl profesor Guști, ar putea să facă pentru fiecare muzeu în regiunea sa, eâteua monografii sociologice, completând studiile și ajutând năzuințele pe eari le urmărește un muzeu modern științific. 6. Secția științelor naturale. Toate secțiile indicate comportă studii vaste șt în cadrele lor se poate aduna material mult, nu putem însă să omitem dintre secțiile mu- zeului regional, secția științelor naturale naturale. Aei se va concentra flora, fauna regiunei, eu exemplare tipice, bogățiile subsolului, eu indicații despre eventualele indu- strii, eari s'au desvoltat în legătură eu acestea șl anumite ramuri ale agriculturii. 7. Secția artistică-culturală-demografică. In cadrele acestei secțiuni, vom arăta fazele evoluției în toate ramurile artei; mișcarea culturală eu toate insti- tuțiile cari o răspândesc dela cele mai îndepărtate timpuri și până astăzi, tar — la sfârșit — vom căuta să întregim an de an secția demografică eu datele ee ni le va pune la dispoziție institutul demografie. In concluzie, iată eum vedem noi un muzeu regional al „Astrei": 1. Bl trebue să se extindă asupra unei regiuni bine- determinate geografteește și să formeze un tot bine în- chegat; 2. Va cuprinde Secțiile: preistorie, istorie, 1. română, geografie*-etnografie, șt. naturale, artisttcă-eulturală-demo- grafieă; 3. Să fie aranjat pe baze științifice și eât se poate de metodic șt instructiv ca să se poată face studii, dar să 361 fie șl instructiv pentru public șt pentru generațiile de mâine; 4. Să t se Imprime, aeolo, unde se poate, nota carac- teristică românească, în special luptele noastre politice șl de emancipare șl tot trecutul nostru; 5. Adunarea materialului pentru muzeul regional, cla- sarea lut, să se facă de eătre personalul științific, ambu- lant, eu ajutorul Cercurilor culturale. Administrația o vor face organele despărțămintelor; 6. Mijloacele financiare să le procure: o parte des- părțământul din venitele sale, iar altă parte județul și comuna; 7. Plasarea muzeului, acolo, unde nu are „ Astra“ edi- ficii proprii, — să se facă în mod provizoriu, în edificiile eedate de comună și județ, până când fiecare despărță- mânt își va construi un palat cultural propriu. Ultimele numere ale „Bibliotecii poporale" Nr. 207. De ee nu poate fi țăranul român bolșevic. De Sebastian Bornemisa. Nr. 208. Poezii poporale din granița Năsăudului, culese de Emil AL Boșea. Nr. 209—212. Trecutul nostru românesc. Scurt manual de istorie națională, de Prof. loan Lupaș. Nr. 213. „Tot omenia-i mai tare*, comedie țărănească, în 3 acte, de Petrea Dascălul. Nr. 214. Valorificarea muncii, raționalizarea gospodă- riei țărănești. Învățături agricole-economice, scrise în grai poporal de Gheorghe Brânduș. 362 Din activitatea „Astrei" culturale. Adunarea generală din TârguUMureșului de ai. o. Hotărîvea „Asociațiunii* de a-și ține adunarea din acest an în marginea secuimii, în cetatea maghiară de altă- dată, în locul de unde pornea eu atâta ostentație expediția de înstrăinare a Românilor — a recoltat o entuziastă apro- bare unanimă. Destinul istorie ee a vitregit milenar aspi- rațiunile naționale, intrând în sfârșit în matca sfintei drep- tăți — a dat asupririlor de odinioară dârzul răspuns al neclintitei arflrmărt românești de azi. Adunarea „Asocia- țiunii “ din Târgul-Mureșului a însemnat dar o strălucită și bogată în semnificații manifestare a românismului ardelean. Largile străzi ale orașului, aristocratele încăperi ale Pa- latului cultural și Primăriei au vuit — două zile — de vorbă, eântee și obiceiuri românești. Prezența a mii de țărani, a sute de intelectuali, a adus par'eă — în murmurul neastâmpărat al mulțimilor — ceva din fluviul nesfârșit al acestui neam oropsit, ceva din trecutul ee se pierde în neguri, eeva din viitorul ee nu s’a înehegaț încă. Bucurie sărbătorească și cutremurător fior istorie a simțit toată suflarea românească ee a luat parte la Adunarea din Târgul-Mureșulul. Ne-am înșela însă daeă am reduce întreaga manife- stare a Adunării la un nestăvilit val de sentimentalism pa- triotic. La Tg.-Mureșului n’au fost ușoare festivități ocazio- nale, eu discursuri lirice de circumstanță, eu spectacole superficiale și gesturi teatrale. Cadrul sărbătoresc al Adu- nării a îngăduit totuși gândului să fie adânc, inimii să fie cuminte, voinții să se afirme puternic. Alături de manife- stațlunile distractive, ofranda conducătorilor spirituali ai „Asociațiunii* nu a lipsit. Câteva probleme și mari direc- tive de orientare culturală au fost despicate de eompetlnța unor oameni ee au îmbinat — în cuvântul lor — experiența culturalizării cu meditația susținută asupră-i. O distinsă ținută intelectuală a dat dar prestigiu lucrărilor „Adunării*. E dela sine înțeles eă toată această manifestare n’ar fi fost posibilă fără activitatea neobosită și înțeleaptă a 363 despărțământului local de sub preșidenția profesorului /. Bozdog și eu sprijinul entuziast al dlui Dr. Eugen Ni- coară, președintele despărțământului Reghin. * * * Adunarea generală din Târgul-Mureșului s’a deschis prin euuântul dlui prof. Dr. luliu Moldouan, președintele „Asociațiunii¹⁴. Departe de a fi însemnat un discurs oca- zional, o lirică mărturisire de credință, euuântarea preșe- dintelui a încrustat — pe un înalt plan intelectual — câteva adevăruri, explieațiunt și directive ee statornicesc eu cla- ritate pozițiunea spirituală a „Asociațiunii". Deși publicată în întregime în acest buletin, desprindem totuși din cuvân- tarea președintelui ideile directoare. Discursul fixează mai întâiu câteva triste constatări privind înfățișarea noastră spirituală contemporană. Vechea unitate dintre pătura intelectuală și țărănime a dispărut astăzi. Lipsa disciplinei de sus impresionează în rău dis- diseiplina de jos. Răni mari cresc în corpul națiunii. Tre- cutul se pierde, suflete românești pier sub ochii noștri, forța de rezistență șt disciplină a neamului cedează. Se ridică față de aeeastă stare de fapt întrebarea remediilor. Concepția rasistă, eugenică înseamnă o soluție? Nu, fiindcă pe noi nu ne interesează numai patrimoniul biologie fundat pe ereditate, ci mai ales patrimoniul spiri- tual moștenit prin tradiție. De aci vechea și totuși mereu înnoita idee conducătoare a „Asociațiunii": păstrarea pa- trimoniului etnie — spiritual, tradițional. Programul de ac- tuală activitate al „Astrei" culturale se întemeiază în mod esențial pe această nobilă năzuință. Caracterul național al manifestărilor „Asociațiunii", educarea țărănimii prin șeoale țărănești și instituția „Șoimii Carpaților" — sunt mijloace ee urmărese finalitatea de mat sus. Cu aeeste idei esențiale, cuvântarea dlui prof. luliu Moldovan a fost o științifică șl actuală justificare a străve- chilor idealuri ale „Astrei". A urmat discursului de mai sus salutul instttuțtunilor și societăților culturale surori în frunte eu biserica șl Fun- dațiile Regale, închipuind un ideal areopag spiritual în eare s’a manifestat năzuința comună tuturor, de a realiza desti- nele superioare ale neamului. 364 Lucrările congresului s’au succedat apoi după pro- gramul stabilit desfășurându-se atât pe planul administrativ prin alegerea eomlsiunilor ee au examinat Raportul ge- neral, propunerile intrate în termen reglementar, gestiunea financiară, lucrări dintre cari eităm ea mai importantă ra- tificarea fuziunii „Soc. pentru fond de teatru român" eu „Asociațiunea", eu eare prilej dl Dr. Al. Vaida-Voevod — fostul președinte al Soc. pentru fond, de teatru — a fost proclamat membru de onoare al „Astrei", — cât șt pe cel cultural propriu zis fie sub forma unor conferințe urmate de diseuțiuni, fie sub acela a unor festivități în eari se oglindea în mod concret doctrina „Asoeiațiunii". Ne ocupăm în eele ee urmează de manifestarea cul- turală propriu zisă, înfățișând mai întâiu conferințele. Secțiile științifico-literare au ținut o ședință festivă în eare dl prof. Sextil Pușcariu a desvoltat o conferință pro- gramatică despre „Perspectivele culturale ale Asoeiațiunii*. A fost un moment de aleasă intelectualitate. înainte de a desfășura „perspectivele culturale" ale viitorului, dl Sextil Pușeariu a privit în trecutul ardelean de aeum câteva decenii. „Astra" lupta pe atunei cu toată energia întru deșteptarea culturală a țărănimii și întru tre- zirea conștiinței naționale. Pe plan economie, lua ființă institutul financiar „Albina" ee însemna de asemeni o cetate de apărare națională. Unitatea sufletească dintre pătura orașelor și cea a satelor era foarte puternică. După Unire, alte probleme s’au pus Ardealului și „Astrei". Firul realizărilor culturale sănătoase nu poate fi însă între- rupt. Spiritul de organizare șl solidaritate trebuiește des- votat mat departe și „Asira" urmărește tocmai aeest scop prin echipele ei sportive dela orașe și sate, Ea baza cul- turii naționale e necesar să stea — împotriva pesimismului și defetismului — credința. Un obiectiv al „Astrei" mai este apoi scăparea țărănimii desrădăeinate din sate de sub in- fluența sindicatelor organizate de străini șl otrăvite eu ideile subversiv^ ale internaționalei. Cum se înfățișează însă situația culturală a satului? A crescut într’adevăr — spune conferențiarul —- numărul intelectualilor dela sate, dar politicianismul îi atrage eu mreaja 365 Iul. O reuistă de îndrumare sănătoasă a tineretului precum au fost odinioară „Couuorbiri literare", „Sămănătorul", „Lu- ceafărul" lui Goga, se douedește absolut necesară. O astfel de reuistă a și încercat grupul tinerilor dela „Gând Romă' nesc* din Cluj, pentru cari dl Sextil Pușeariu are euulnte de frumoasă apreciere. Urmează apoi ea „Astra" să con- tinue tipărirea atât de utilei reuiste antireuizioniste „Revue de Transylvanie" și să se hotărască a da o Enciclopedie românească, așa eum popoarele mai miei au și realizat-o. Conferința dlui Sextil Pușeariu desuoltată în linii ex- trem de elare, încrustând constatări de o indiscutabilă rea- litate și perspeetiue culturale într’adeuăr sănătoase a pă- truns adânc în conștiința ascultătorilor. (In „Gând Româ- nesc" ea a fost tipărită în întregime, așa eă n’am putut auea bucuria de a o publica și noi). In ședințele președinților de despărțăminte ee aueau de obiect examinarea programului de actuală acțiune a „Astrei", s’au prezentat două referate bine studiate și do- cumentate, priulnd — unul al dlui Dr. V. llea — „Școala țărănească*, celălalt — al dlui prof. 1. Bosdog — „Orga- nizarea economic-culturală a satelor". Ambele conferințe au crescut atât din cunoștințele referențllor, cât șt — mai ales — din practica lor de culturalizare. Însemnătatea lor pentru uiitoarele îndrumări ale „Asociațiunii" ne-a îndemnat să le pubfieăm în extenso în aeest numărat buletinuluinostre. Referatele au fost urmate de diseuțiunl din earl desprin- dem eâteua idei fecunde asupra cărora ar trebui îneă meditat. Președintele despărțământului Brașou — dl Dr. N. Că- liman — susține astfel întemeierea unor școale țărănești pentru fetele șt femeile satului. Dl Dr. Eugen Nicoară, pre- ședintele despărțământului Reghin, eere întocmirea unui plan sistematic prin eare toate satele să beneficieze de școala țărănească. Dl Dr. Romul Boca, președintele desp. Alba lulia, a accentuat tdeea sprijinirii efeetiue a țăranului în desfacerea produselor lui. Dl General Negreanu susține întemeierea șeoalelor țărănești în centrele rurale. Dl Ema- noil Bucuța, reprezentantul Fundației Regale, după ee atrage atențiunea asupra școalei țărănești din Cernăuți a cărei durată a fost de trei luni, schițează eâteua probleme esen- 366 țiale precum: făurirea unei doctrine a școalei țărănești, a unul fel de consiliu pedagogic al ei, scrierea unor manuale ca cele din colecția „Cartea Satului* ee uor apare în cu- rând la „Fundație”. Dl prof. /. Bozdog a propus — și dl președinte a ac- ceptat— ea președinții de despărțăminte să se adune din nou spre a lua în amplă șl sistematică desbatere problemele discutate la congres. Ținem să arătăm părerea noastră ea în ulitoarele Adunări generale, „Astra" să dea discuțiunilor din jurul referatelor o eât mai mare desuoltare, diseiplt- nându-le șl făeându-le rodnice. Au fost deasement interesante eâteua din ideile eo- mlsiunil Raportului general. S’au făcut astfel următoarele propuneri: a) să se dea burse tinerilor noștri intelectuali spre a face studii și propagandă antirevizionistă în străi- nătate ; b) să se întreprindă demersuri diplomatice la Buda- pesta pentru ea statul maghiar să ne restitue arhiuele ee a ridicat din Ardeal; c) să se continue înființarea de șeoale țărănești făeându-se și cursuri pentru femei; d) să urmeze și alte despărțăminte exemplul celor din Cluj, Reghin, Sibiu, Miercurea, Noerleh, Săliște ș. a. în ee priuește ținerea eenferlnțelor; e) să se arate o grijă deosebită Românilor din secuime. Paralel eu acest program de teoretizări culturale, Adu- narea generală din Tg.-Mureș a înfățișat o serie de uit ma- nifestări oglindind în fapt concepțiile „Asoeiațiunii". Con- servatorul local a organizat astfel un concert în eare mu- zica populară a lui l. Vidu, G. Dima, l. Mureștanu, T. Bre- dieeanu, S. Drăgol a însemnat elementul de rezistență și consonanță eu atmosfera generală a Adunării. Ceea ee suntem datori însă să menționăm eu puter- nice sublinieri e admirabila manifestare țărănească, aeea des- fășurare de energie șl eloeot rural ee douedește — eu toată pri- sosința — adâncimea zăcămintelor spirituale ale neamului. lată mal întâiu acel lung și pitoresc conduct etnografic ce a străbătut strada principală a orașului ea o splendidă afirmare a ulgoarei eu eare înțelegem să ne păstrăm pa- trimoniul nostru sufletesc. 50 de sate dtn județul Mureș șt-au arătat specificul vieții Iov etnice în port, jocuri, dan- 36? suri, ocupații, moravuri. A produs o puternică impresie jocul bătrânesc de pe Târnave din Tirimia mare, secerișul șt eununa de grâu din Sânmărtinul de Câmpie, nunta țără neaseă din Voiniceai, călușarii bătrâni din Socolul de Câmpie, joeul de bătrâni eu bâte — Potoeeanea — din Deleni — Socolul și Delenil urmează a fi premiati — șezătoarea șt camera țărănească din Idieel- Pădure ș. a. Comitetul eentral eliberează tuturor acestor eomune diplome. „Șoimii Carpattlor“ de sub conducerea dlui profesor Dr. luliu Hațiegan și-au douedit și ei tăria organizației prin manifestarea în public a spiritului de solidaritate șl energie țărănească.- Curentul șeoalelor țărănești își găsește în ini- țiatiua șl realizările dlui prof. Hațiegan o foarte potrivită completare, ceea ee serbările din Tg. Mureșului au dove- dit- o eu prisosință. E>a Arena sportivă s’a ținut un matineu al „Șoimilor* dela sate unde a cuvântat dl Alex. Dupeanu-Melin, președ. desp. Blaj. 0 deosebită impresie a făcut deasemeni festivalul ță- rănesc al „Șoimilor" din județul Cluj. Corurile „Astrei" din 8ânerai, Sueeag, Aghiriș eu dirijorii lor dnii Răeășanu, Mineseu, Trifu, Călugăru au dovedit un studiu nuanțat al compozițiilor muzicale, o frazare pe care ne-am obișnuit s’o cerem numai orășenilor cultivați. Plin de rural umor, monologul șoimului din Aghireș: „Țăranul în București" spus de Todoran Oetauian. Dansuri naționale, gimnastica suedeză a Șoimilor din Mociu la eare s’a adăugat o piesă populară de V. Stoica: „O ședință comunală¹¹, jueată de Șoimii din Mănăstur, au arătat tuturor aptitudinile țăranilor noștri șt au verificat posibilitatea șt necesitatea nouii in- stituțiunl a „Șoimilor", ee urmează a fi realizată în cât mai multe despărțăminte. Adunarea generală din Târgul-Mureșului a știut dar să îmbine expunerile teoretice șt programatice eu reali- zările vii șl ilustrative, însemnând nu numai o rară sărbă- toare a „Asoeiațiunii", ei șl o semnificativă și oportună afirmare a patrimoniului nostru spiritual. In istoria Adunărilor generale ale „Asoeiațiunii", condu- cerea eiaetualăeu sprijinul nețărmurit al despărțământului din Tg. Mureș a înscris — fără îndoială — o dată memorabilă. 368 Material informați» și eroniei. f Gh. Bogdan-Duică După ee numărul de fată era aproape încheiat, am aflat trista și neașteptata ueste eă profesorul uniuersitar, membrul „Academiei Române", laureatul eu marele premiu național, vajnicul nostru animator eultural: Gh.'Bogdan'Duieă nu mai este între eel vii. Ne răsuna încă în urechi discursul rostit de Gh. Bogdan- Duică la adunarea noastră generală dela Tg. Mureș, în numele „Academiei Române" — eând am aflat vestea eă a murit, ea un ostaș credincios al culturii, în orașul natal, în Brașov, unde se dusese să prezideze o comisie de ba- calaureat. II jelesc nu numai foștii săi elevi ai liceelor din De- chlul Regat șt ai Universității din Cluj, ei toți aceia, eari au cetit studiile sale literare, monografiile, miile de arti- cole, revistele și ziarele redactate de acest spirit veșnic agitat, veșnic în fermentație, plin de sugestii, condus de o caldă, înflăcărată dorință de propășire a culturii șt bună- stării poporului său — îl jelește am putea zice obștea ro- mânească. Asoeiatiunea noastră, eare are să mulțumească atâta celui dispărut, a înțeles să-i aducă prinosul reeunoștlnțti și trupul neînsuflețit al devotatului șt neobositului scrutător al „Bibliotecii centrale" din Sibiu — a poposit, înainte de a intra în groapă, încă vreo câteva ore în hall-ul „Muzeului Astrei", ea să fie dus mat apoi în Catedrala or- todoxă română din Sibiu și de acolo în locașul de ueei, Duminecă, în 24 Sept. In numele Societății noastre a ținut panegiricul, vice- președintele nostru, dl Dr. Gh. Preda, luându-și rămas bun dela acela, eare a fost o personalitate reprezentativă a so- cietății noastre. Lăsăm să urmeze aici, deocamdată, numai câteva date referitoare la activitatea lui Gh. B.-Duieă, la „Astra", de 369 după răsboiu, rămânând ea eu alt prilej să comemorăm precum se euuine personalitatea acestui fruntaș cultural în adeuărata accepție a euuântului. In 1921 a fost ales membru aetiu în secția literară. In 1923 președinte al secției, intrând — pe basa statutelor — ea membru de drept în Comitetul central. In 1925 a fost delegat să conducă secțiile științifice și literare, ea președinte. Conferențele sale culturale erau foarte bine primite de publicul ascultător, încât societatea noastră i-a solicitat conferențe la adunările generale (după răsboiu: 1924, la Arad: „Trecerile lui Eminescu prin Ardeal”; 1926, laZălau: „Simeon Bărnuțiu"; 1929, la Turda: „Situația gimnastului din Blaj la a. 1799“; 1930, la Caransebeș: „Eftimie Murgu șt Das. Mantu, două personalități marcante ale uieții sociale din Banat"). Titlurile eonferențelor ne indică prea bine ce dorea Gh. Bogdan-Duică să discute intelectualitatea noa- stră și de unde să caute să se inspire. In 1932 i s’a încredințat din partea secțiilor noastre alcătuirea unei „Literaturi române ardelene dela 1848 până în 1930“ (din care o mare parte de manuscris a rămas pe urma defunctului). Ideile suleuate eu unele prilejuri au contribuit, iarăși, la intensificarea uieții noastre culturale. In 1924 cerea ti- părirea unui „Almanah al secțiilor", în care să se reflee- tese condițiile de existență ale poporului român, începând eu Maramureșul șt Basarabia. In 1925 s’a angajat să dea material pentru o „Anto- logie românească ardeleană", eu probe șl caracteristici — lucrare, care, desigur, se găsește în cartoanele eu ma- nuscrise. In 1932 a inaugurat cursurile „Unluersitățli popo- rale" din Cluj, uorblnd despre „Literatura română". Actualul președinte al „Astrei" l-a rugat, în 1932, să conducă șt pe mat departe secțiile, ea președinte delegat. Publicațiile „Astrei" șt despărțămintele noastre s’au putut lăuda eu deosebire eu prețioasa sa colaborare. Cele mat multe din ședințele comitetului central erau cercetate de Gh. B.-D., eu toate eă locuia în Cluj — iar sfaturile sale luminoase îi erau primite, deoarece emanau dela un spirit plin de cunoștințe și de experiență. 370 Chiar numai informațiile de mai sus șt ar fi de*ajuns ea să evidențieze marile seruleiț aduse de eel dispărut societății noastre. In amintirea acestora, „Astra¹⁴ a depus o coroană de flori pe catafalc. Ne plecăm adânc steagul îndoliat în fața mormântului proaspăt, aducând tributul no- stru de recunoștință aceluia eare a fost Gh. Bogdan-Duică. Odihnească în pace l Apel către despăr|ămintele noastre. Departe de a-și ft zăgăzuit organizata șt necontenit susținuta acțiune ee a Inițiat, revizionismul își urmărește eu tenacitate opera de înlăturare a ultimilor tratate de pace prin eare s’a consfințit — după chinuitoare așteptări de ueaeurt și dureroase jertfe de sânge — un act de dreptate istorică. Propaganda revizionistă prin ziare, reviste, broșuri și cărți inundă astăzi țările Europei și a trebuit — în mod firesc — să producă o vie reaețiune în sufletele noastre, ale tuturora. Comitetul central al „Asociațiunii* răspunzând și de data aceasta chemărilor vremii, a înțeles să aducă româ- neasca lut contribuție la acțiunea de apărare a sfintelor noastre drepturi, publicând sub auspiciile „Astrei* o im- portantă revistă anttrevlzionistă în franțuzește „Revue de Transylvanie* ee urmează a lumina străinătatea asupra. Adevărului. Conducerea revistei a fost încredințată dlui Silviu Dra- gomir, profesor la Universitatea din Cluj și membru al Aca- demiei Române și dlui D. D. Roșea, doetor în litere dela Sorbonna, ce au făcut să apară până acum două masive numere în câte 138 și 128 pagini, prezentând într’o teehnlei apuseană studii științifice din care atitudinea antirevizlo- nistă se desprinde eu claritate și temeinicie. Apăyând trimestrial în condițiuntle ce înfățișăm mat sus, „Revue de Transylvanie* solicită însă sprijinul înțele- legător al tuturor bunilor Români șt în prtmul rând al des- părțămtntelor noastre, cărora Comitetul central 11 se adre- 371 seazâ eu rugămintea de a-șl abona vetusta șt de a contribui la o eât mat mare răspândire a ei. Abonamentele se pot face fie la Administrația reuistei: Ctuj, 8tr. Mieo ?0, fie la birourile „Asociațiunii" Sibiu, Str. Andrei Șaguna 6. Recomandăm de asemeni despărțâmintelor noastre spri- jinirea efecttuă a reuistei „Gând Românesc* ee apare la Cluj, în redacția dlui /. Chineza șt Olimpiu Boitoș șl prin eare „Astra" înțelege să dea tineretului ardelean contem- poran posibilitatea de a-șl manifesta puterile lui creatoare. * * Activitatea despărțâmintelor noastre ee se eonsemna până anul trecut numai în Raportul general, ua fi de acum pe larg înfățișată și co- mentată în numerile uiitoare ale „Transiluaniei": După ee în buleti- nele noastre anterioare, am prezentat acțiunile de culturalizare din des- părțământul Sibiului, Clujului și Bra- șonului, uom continua înregistrând și strădaniile „Astrei“ de pe alte meleaguri. Munca „Asociațiunii" ua fi — în acest fel — mai drept pre- țuită și îndemnul la fapte ua putea trece rodnic dintr’un despărțământ în altul. Continuăm în numărul nostru uiitor — eu despărțământul de plasă al Reghinului unde realizările sunt îmbucurătoare și unde eontribujia personală, morală și materială a Orbului Eugen Nicoară e într’adeuăr excepțională. Bibliografie. Am primit la redacție: Anuarul liceului „Principele Ni- eolae“ din Sighișoara, pe anii 1929/30 —1932/33 de Horia Teculescu, Si- ghișoara 193 \ pg. 431. Prof. Pimen Consfantinescu: Pu- blicațiile periodice românești -de Si- biului de azi; schiță bibliografică; — Sibiu, 1934 pg. 13. loan Moga, asist, uniu.: „Rivali- tatea polono-austriaeă și orientarea politică a țărilor române la sf. sec. XVII, în Bibi. Inst. de Ist. nat“ Cluj,1933. Dr.Eugen Nicoară și VasileNetea: Figuri Mureșene; edit. reuistei „Pro- gres și cultură"; Tg.-Mureș, 1933, pg. 30. losif Șchiopul: Diploma Andre- iană din 1224 și alte documente false sau fals interpretate; Cluj, 934 pg. 122. Reuiste: Aerul, Craioua, an. 1, Nr. 2—3. Arhivele Olteniei, Craioua, an. XIII, Nr. 71—73 Buletinul demografie al României, an. lll, Nr. b înmuguriri, Fălticeni, an. UI, S—7. Junimea literară, Cernăuți, an. XXII, XXIII, Nr. 10—12, 1—6. Klingsor, Kronstadt, Heft 8, 9. Plaiuri săeelene, Satulung ■ Să- cele, an. 1, 7—8. (Brașou). Răsăritul, București, anul XVI, Nr. 6, Nr. 7—8. „Revue de Transglvanie", Cluj, Tome 1 Nr. 2. Satul, București, an. IV, Nr. 46. Sibiul literar, Sibiu, an. 1, Nr. 3—6. Viața Basarabiei, an. lll Nr. 7. 8, 9 și 10. 372