Anul 65. Mai—Iunie. Nr. 3. TRANSILVANIA (Buletin de technică culturală.) Figuri și fapte pilduitoare din trecut. Din uremuri grele de Dr. Alex. Vaida-Voevod. Era în 1896—97. Treeuse procesul „Replieei". Aurel C. Popoviei, la stăruințele noastre, ale prietinilor săi, se expatriase, sta- bilindu-se la București. Memorandiștii, eliberați dela Vaț șl Seghedin, au găsit o opinie publică demoralizată, pe urma intrigilor urzite de Sturdza șt plasate de Slavici și de Mangra, în sufletele fruntașilor de dincoace de munți. Poporul, săracul? Massele intelectualilor? Poporul se tânguia: „Of, of, of, of, rob e Eucaeiu la Unguri." Intelec- tualii scrutau: „unde-inexul cauzal" al neînțelegerilor dintre Rațiu și Eueaetu, conform rețetei aruncate între ei, de di- băcia fără serupult, a lui Mangra. Ou ee aiere de savanilâe se discutau cele mai absurde elefete, de oameni normali în aparență, dar fără orizont politic. Regățeanul, eu fan- tasia lui Die, inventează bucuros o poveste. O colportează dela om la om, fiecare căutând pe prostul eare să o creadă. Mahalagiului intelectual ardelean îi place să-și dea impor- tanță, set apară adâne, când i s’a șoptit un „seeret". Chiar și când este convins eă seeretul e o calomnie evidentă, dacă e brodată pe coarda „moralei publice", a „moralei 129 1 sexuale", a „moralei fariseice". Snobismul colectiv îl cu- prinde șt pe maiuta. o aura ae crnieiăm altist §iet§&- judecata opiniei publice ardelene. Cei cari au turnat atunci acbst virus îh sufletele ardelenilor âu făCut-b eu prânieCi- tare, utmâriridu-și scbpul, etapâ Cu tetapă, prevăzând sUC- ăfeStil. fâăci t&p te ttebhia Uit Ardeal paVâttâât th ehfergtite sale dinamice. Era anul Mileniului. Se făceau pregătiri mari șl costisitoare, spre a serba aniversarea de 1000 de arii a năvălire! Maghiarilor în Panonia. „Ungaria milenară" trebuia prăsnuită. In Ungaria însă hu se astâmpărau națiunile nema- ghiare. Măi eii seamă Românii se manifestau în chip des- agreabil, ea element turbulent, ostil și primejdios „națiune! maghiare, alcătuitoare de Stat". Slovacii, Nemții, Sârbii, Sașii se orientau în luptele lor după Români. De aeeea trebuiau Românii dezarmați, scoși din luptă. Ceilalți nu puteau acționa fără de Rbmâni. După ee agenții lui Sturdza reușiseră să otrăvească mințile și să demoralizeze sufle- tele, au crezut momentul prielnie spre a da o Ibvitură mare, în public. Lui Bânffg, primul ministru al Ungariei, îi trebuia o nație românească pașnică, slugarnică, „patriotică". Sturdza, în schimbul obținerel putere!, se preta să i-o livreze. Prin Ianuarie S’a publicat un articol editorial în „Tri- buna" din Sibiiu, care a stârnit în tot Românul de bine, de dincoace de tnunțl, consternare șl revoltă extraordinară. Precum s’a aflat numai decât, acel articol erâ scris și- trimis de 1. Slavici, omul de casă al lui D. Sturdza. Con- ținutul lut se refera la Mileniu. Abil și dând o notă senti- mentală scrisului, se expunea ideia că serbările naționale sunt un ce sfânt, ele au un caracter de familie, a le tul- bura e o impietate. Nu ar fi nici nobil, nici prudent ea Ro- mânii ardeleni să manifesteze eontra Mileniului etc. etc. Energie, Drul Ion Rațlu, îndată ce a văzut acel articol de contrabandă, a desavuat incorectitudinea redacției șl a oprit publicarea eonttnuărel intrige! tipărite. Cei interesați nu au dezarmat. Scandalul șt desbinarea au continuat mat bine de un deceniu. Abia debarcarea lui Sturdza și apoi 130 patriotismul prudent al lui 1. 1. C. Brăttanu au dus la defi- nttiua lichidare a zavistiei din sânul Ardelenilor. * * * Orleât ținea tinerimea de atunci la părintele Lucactu, totuși, ne-am solidarizat cu bătrânul Rațiu. Dânsul tolera, eu resemnare, atacurile și bârfelile eele mai nesăbuite, pe cari le debita o presă susținută de Sturdza și redactată cu senzații de fiecare zi, prezentată sub perspectivă de românism sentimental. Totuși, eum putința de acțiune a con- ducerii partidului național o vedeam, pentru un moment, paralizată, ni s’a impus nouă datoria să luăm atitudine în contra serbărilor Mileniului maghiar. Pe la sfârșitul lui Aprilie, începutul lui Maiu, am luat inițiativa pentru însce- narea unor manifestații mari din partea studențimii nema- ghiare dela universitatea din Diena. Cum să-t solidarizezi însă pe pangermani eu Slovacii, pe Ucrainenii din Bucovina eu Românii? Lozinca: „stu- dențimea „ariană națională" a făeut eu putință închegarea în același sentiment antimaghiar și în aceeași acțiune ră- sunătoare contra Mileniului, a studențimei Cehe, Slovace, Slovene, Sârbe, Croate, Săsești, Române, Germane-Au- striaee și Germane din Germania. Materialul pentru desbaterile noastre îl pregăteam noi, Românii. Ședințele noastre în cari pregăteam tactica șt înscenarea demonstrațiilor, le țineam în separeul din su- teranul Mltzko. Conducerea desbaterilor o avea unul dintre colegii austriael, pangermanul Rakus ori Rotenhiller, ea prezident ad hoe. Ordinea demonstrațiilor era astfel stabilită: Adunare studențească în sala IDimberger, în eare să se primească moțiunea, al cărei text îl pregătisem. Ca punct culminant: arderea steagului unguresc în aulă, Desfășurarea manifestațiilor acestora, cari au durat peste 4 săptămâni, va trebui să fie descrisă. De data aceasta 4rebue să mă restrâng la povestirea unui episod caracteristic, care aruncă o lumină vie asupra stării de spirit, eare stăpânea studențimea „artană-națtonală" din ca- pitala Austriei. 131 1* Intr’una din uliimlle ședințe pregătitoare a demonstra- țiilor, am hotărît eum să fie aranjată adunarea din sala Wimberger. Astfel pe estradă trebuiau să ia parte la masă : pangermanul, ea prezident, de-a dreapta și de-a stânga lui, în ordine alfabetică a respectivelor națiuni, prezidenții ceilalți. In dosul estradei trebuiau să fie așezate în aranjament pitoresc steagurile naționale, ocupând colorile pangermane, centrul, iar pe ambele laturi eele ale negermanilor. După ee se hotărîse în unanimitate șt aeest detaliu, un coleg Sârb auu ideia să ceară cuvântul spre a spune: „Dior colegi, Dă atrag atențiunea eă am uitat să stabilim locul unde vom așeza steagul eu colorile negru-galben, al Casei Imperiale." Atunci Rotenhtller, care prezida, stând eu picioarele proptite țapăn, ea la mensurile lui celebre, își seoase mucul de țigară din gură și, eu vocea sa sonoră, de bariton, zise: „Domnilor, îi mulțumesc colegului eă mi-a adus aminte. Era să comit o întrelăsare gravă. Vă propun să facem un drapel mare de tot, negru-galben. Cu acesta să acoperim estrada, ea să ne servească drept covor pentru picioare". Aplauzele unanime, eari i-au acoperit cuvintele erau un semnal, prevestitor elocvent a viitoarei destrămări de care era amenințată Monarhia Habsburgteă. Pieirea ei se mai putea amâna puțin, dar apot nu s’a mai putut, eăet în sânul generației tinere, a neamurilor, cart o alcătuiau, stăpânea același sentiment de aversiune contra ei și același dor fierbinte de a-și realiza libertatea și uni- tatea națională. 132 Figuri luminoase de propagandiști Dumitru Comșa de H. P.-Petrescu. Gând începem să recapitulăm seria de propagandiști, cart au binemeritat în ogorul cultural — trebue să ne apro- piem cu smerenie și plini de recunoștință — de figura lui Dumitru Comșa. (1846—1931.) Cine nu cunoaște la noi albumele cele două: „Diu or- namentica română* (1904), eu modele de broderii șt țesă- turi și „Albumul de crestături în lemn* (1909), tipărite sub suprauegherea directă a memorandtstului Comșa? Albumele acestea au stârnit Interesul pentru ornamentiea românească, pentru lucrul mântlor țăranului român, recoltând și laudele neprecupețite ale străinătății. Ani de-arândul, după cum mărturisește singur D. Comșa, a colindat prin sute de sate, „mergând din casă ’n casă și scotocind după altițe, gulere, ciupage, pumnașl și alesă- turl fel de fel.* Câțtua ani mai târziu n’a pregetat „a pureca găbănașe și poduri, grinzi și cuiere, căutând măciuci „sâm- eelate", furci de tors îneristate, păpușare, eăpcele, prisnele, cruci, pomelnice șl e. l.“ încă de prin 1873, ea tinăr student, auea dragoste de arta poporală românească și, fiind la „Expoziția interna- țională" din Diena, a primit încredințarea din partea mini- strului Țării românești să grljeaseă de lucrurile din paul- lionul românesc al României. Câte expoziții a aranjat D. Comșa de atunci l Ca să nu amintim decât pe cele din urmă, de după răsboiu: cea în memoria lui Auram laneu, la adun. gen. a „Astrei" din Câmpeni, eea de țesături la serbarea Gh Eazăr din Aurlg, eea de țesături șl crestături din Sibiu (1925), eu dl l. D. Ște- făneseu împreună, în cadrele „Astrei". Pretutindeni a auut rezultatele cele mat satisfăcătoare. Dar atei ucem să descriem mai eu seamă marele său ta- lent de propagandist cultural. 133 Chiar și când era de 80 de ani nu se da bătut, ci lua concurența eu orișicare tinăr. Ne minunam cum este în stare bătrânul acesta cu părul colilie să cutreiere satele, eu tinerii la rând, câte 3—4 sate în eâte o Duminecă, eu trăsura ort eu automobilul șt să uorbeaseă ceasuri întregi, plin de măduuă șt cu un umor irezistibil. Avea un talent deosebit de a vorbi. Fusese peste 35 de ani profesor la seminarul teologte-pedagogie Andretan din Sibiiu, conducător al „Reuniunii agricole" din Sibiiu — 18 ani președinte, — după ee făcuse studii frumoase de agronomie în Austria șt Germania. Generații întregi de tineri trecuseră pe sub mânile sale, ea dascăl, încât avea ușurința vorbii șl găsea în aproape fiecare sat din Ardeal foști elevi. „Astrei" t-a adus D. Comșa servicii neprețuite. Cum deșerte, însuși Dumitru Comșa, o „întrunire agricolă" de propagandă? Luăm și cităm unele pasagii din nespus de interesanta sa carte de propagandist: „Radu Temelie, în- drumări din economia câmpului" de Prof. D. Comșa.*) lată-l în satul românesc, ea președinte al „Reun. agri- cole" din Sibiu, în biserică, după „Pre Tată"... Stă eu în- soțitorii săi — trei la număr — în eele 4 strane dinspre altar. Biserica este prea mieă. Au venit dintr’alte comune șt de prin oraș vreo 40 de persoane, preoți, învățători, alțt cărturari șl țărani fruntași. Tot satul e în biserică, bărbați șt femei, junimea și „eopiletul". Preotul, la sfârșitul slujbei, vorbește din ușa altarului, arătând rostul întrunirii șt dând un „bine-ați venit" oaspeților. Slujba s’a sfârșit pe la 9V2. In grădina șeoalei s’au întrunit mai apoi eu toții, peste 1000 de persoane. Cu mâna proprie a sădit președintele, în văzul tuturora, 3 altoi, „des- pachetați cu îngrijire". „Restul de 14 altoi, de eâte 3 ant, după scurtarea rădăcinilor și retezarea mladelor coroanei, s’a distribuit între tot atâția membri ajutători (ai reuniunii) de aici, firește, sub condiția neapărată de a-i sădi, lega șl uda întocmai, după cum li s’a arătat și explicat pe larg". ♦) Aiei descrie o întrunire model eu 28 ilustr. Sibiu, Tipografia Cavaleriei 1929. Depozit gen. la „Librăria arhidieeezană", Sibiu,'55 Lei. 134 Dar se pricepea D. Comșa și la câte o „lecție arde- iată*, cum o caracterizează însuși. Însoțit de mulțime, trece Comșa prin vreo 10 grădini. De găsește neîngrădite și fără de pomi rQditori, părăglplte. „Cu asprime" șl „fără leae de cruțare" sbieiuie Comșa „trândăvia", „nepăsarea" stăpâ- nilor grădinilor aeestora. „Obștea a tăcut muleom, unii șt unele pleeând rușinați oehil, alții înghlțând noduri vădite". Văzuse el „iei un purcel sau dulău lihnit, colo o vițea mt- țoasă și în 2 locuri ștrengari leșinați, terfelind iarba sau iarba sau îneălecând crengile bieților pomi îneăreați de vțăstări sălbatice și cuiburi de omizi, de scoarță fără leae și ramuvi uscate șau prea dese". După ce dă sătenilor sfaturi cum să culeagă poa- mele, eum să le păstreze, bagă de seamă că „unit dintre as- cultători aplaudau, alții strâmbau din nas și doi inși râdeau fățiș.* Alei nu s’a mai putut reține Comșa și a îneeput: „Râ- dețl în dragă voie și îndopațt până la adânci bătrânețe poame scuturate în mocirlă sau pe gunotu, izldlți mai de- parte poamele și le împrăștlați la câți toți în cinste, vin- dețl restul vătămat pe mai nimica sau îl aruncați, bine știind eă ierna nu se poate, niei vinde eu prețl" De ce se lăsau... proboziți așa țăranii dtn partea lui D. Comșa și nu-i răspundeau șl el îndesat șl înțâfnat? Fiindcă știau eă-i ia în răspăr ea un părinte, eare le vrea binele șt fiindcă se simțeau eu musca pe căciulă, eum s’ar ziee. Căci tată un eaz eoneret: un moșneag se ridieă, după ee a ascultat propunerile lui Comșa pentru o topttoare, pentru unelte și mașinării nouă și spune în auzul tuturora: „Aeum 5V2 ani am întemeiat, la sfatul dtale, banca de alei. Nu mai puțin de 3 ceasuri te-ai fost căznit și eiomăndit cu noi, stăruind morțiș să plămădim banca, eare a mers și merge strună. Îngăduie să-ți mulțumesc încă odată in nu- mele poporului. Totodată te rog a nu cheltui atâta vorbă și de astădată, el spune-ne în puține cuvinte, ee să facem și noi toți uom urma povețele date întocmai¹¹. „Așa estel", „Bravo 1“ șl „foarte bine 1“ s’a auzit mulțimea strigând într’un singur glas, popor șl cărturari". Asta e 1 Dimitrie Comșa câștigase încrederea țăra- nilor. Știau ei eă numai binele lor îl vrea, ehiar șl 135 atunci când le spunea eâte un adevăr oarzăn, în față, de ustura. De aceea și acum: țăranii s’au hotărît să zidească to- pitoarea din banii comunei, rămânând ca banca sătească să achite pentru unelte șl mașini jumătate prețul, iar cea- laltă jumătate să fie împărțită între cei ee intră în tovărășia, întrunirea s’a sfârșit cu predarea, din partea preșe- dintelui, în mijlocul sălii, a unei nițele, trasă la sorți. Oas- peții au fost ospătați, mai apoi unul din țărani se încumetă să-l întrebe odată: „Pare-eă tot am urea să știm șt noi: predieele pe cart le spui dta, aici și aiurea, sunt bine plătite ?“ — „Hotărît binel Pe an un ban și pe lună o prună, lată plata mea și a soților mei“ — răspundea D. Comșa. Pe an un ban și pe lună o prună l Propagandlstule cultural, ai nimerit euiu ’n capi Așa al fost: neșnie pe drumuri, veșnic eu voie bună, pururea săritor într’ajutor — tar eând a fost la răsplată, te-ai mul- țumit eu o vorbă bună, eu un strâns de mână înțelegătoare» eu satisfacția“eă ai contribuit și tu, eu mult-puținul tău, ea eeeaee este frumos și bun să-și taie cărare 1 Șieândesă așezăm la cântar activitatea ta și a multor milionari ghif- tuiti — cumpăna despre partea ta trage adânc, tar arătă- torul ne face atențt: aiei cântărim o inimă de auri 136 îndrumări culturale. Biblioteca poporală (Câteva îndrumări) de I. Agârblceanu. Un mijloc principal pentru culturalizarea maselor este fără îndoială biblioteca satului. Ea ea a făcut apel și „Astra¹¹, dela începuturile activității sale, asemenea și alte societăți culturale, ea șt statul. Totuși rezultatele obținute până aeuma nu sunt eele așteptate. Șt aceasta din mai multe motiue. Asupra unora dintre ele vom stărui aici. 1. Biblioteca satului trebue să cuprindă material nu prea mult, dar bine selecționat. Multe din bibliotecile noastre sătești s’au înființat prin donații. Particularii, ea și instituțiile, au dat spre acest scop de obieetu ee au avut: cărțile de eari se puteau lipsi. Astfel au ajuns în biblioteca satelor multe volume nepo- trivite eu priceperea și gustul cetitorului țăran. Socotim eă două-trel sute de volume bine selecționate sunt mai de folos într’o bibliotecă poporală, decât o mie sau mai multe, în vraful cărora țăranul nu știe ce să aleagă, și adeseori nu știe niei conducătorul bibliotecii. Materialul unei bune biblioteci poporale trebue să reprezinte și cartea literară-disiractiuă, educatoare a ea- racterului șt cartea instructiuă, sămănătoare a cunoștințelor folositoare mai ales în domeniul de vteață a țăranului. Intre cele dintâi vor trebui să se cuprindă toate operele clasice ale literaturii române sau volume eu materialul principal din ele. Cred eă azi putem pune în mâna țărănimii noastre toate aceste opere fără teama eă nu vor fi înțelese de popor. Nivelul Intelectual al statului românesc se ridteă din an în an. Și poporul întreg trebue azi să ajungă în contact su- fletesc eu sufletul românesc cuprins în principalele opere ale literaturii române. 137 Subt raportul limbii nu mai auem cetitori la sate, mat •ales în generațiile tinere, eari să întlmplne dificultăți mari în cetirea lucrărilor lui Negruzzi, Alexandreseu, Aleesandri, Odobeseu, Băleeseu, Bolintlneanu, Emineseu, Coșbue, Sla- vici, D. Zamfireseu ete. Afară de aceasta, biblioteca satului e citită și de in- telectualii de acolo, din zi în zi mai mulți. Cartea instructivă din bibi. sat. ua fi întât cea de istorie șl geografie — pentru cunoașterea trecutului șl a pămân- tului românesc, apotj scrieri serioase, documentate, privi- toare la îndeletnicirile principale ale țăranului: creșterea vitelor, economie, apoi scrieri serioase, documentate, pri- vitoare la păstrarea sănătății. Toate acestea se vor selecționa dintre cele mai so- lide și serioase pe înțelesul poporului, din eeeaee avem până acum. Colecțiile principale de povești și poezii poporale nu vor lipsi din nici o bibliotecă. Acestea fae prima atracție a ei. Mat ales pentru școlarii de azi din cart vor ieși ci- titorii harnici de mâine. 2. Biblioteca poporală trebue să cuprindă cărțile de mai sus, frumos tipărite și compactate. E o mare greșală a alerga după cartea cea mai ief- tină, ori în ee condiții ar fi tipărită. Intre două ediții a ace- leiași lucrări, trebue totdeauna preferată eea mai estetic tipărită și eea compactată. Respectul cetitorului față de ea e mat mare deeât față de o cărțulie nenorocită, șl ea hârtie șl ea tipar. 3. Biblioteca satului trebue să fie așezata in localul cel mai accesibil pentru toți locuitorii. Să fie — ea să zleem așa — la vederea tuturora. Un motiv principal pentru eare până aeum nu am avut folosul așteptat dela biblioteca satului, este că ea a fost depozitată în locuințe particulare, la preot sau la învățător. Unde sunt case culturale, locul bibliotecii nu poate fi deeât acolo. Unde nu sunt, cel mai potrivit este școala, o sală de cursuri. 9. Cărțile trebuese așezate în dulapuri, întru eât e posibil eu geamuri de sticlă, pentru a forma în continuu 138 un punct de atracție și de interes pentru școlari și pentru alții. Volumele trebuese aranjate după cuprinsul lor. Biblioteca trebue să aibă un registru, în care flecare carte trebue să fie indusă cu titlul și autorul ei. Multe biblioteci poporale s’au împrăștiat și s’au pierdut datorită faptului că au fost depozitate grămadă în cutare ungher de locuință privată și nu au fost ținute de nime în evidență. 5. De obieeiu, — până bine de curând cel puțin — biblioteca poporală nu era cunoscută decât de doi-trei oament dlntr’un sat. Cel încredințat eu conducerea ei nu avea grija sa o popularizeze. Cu destulă greutate puteai afla unde șt la cine se păstrează biblioteca poporală. Deci ea trebue să ajungă cunoscută. 8ă știe fiecare locuitor din sat unde este, ce cărți are, cum Ie poate folosi. In acest scop conducătorul ei va trebui ales omul cel mat îndrăgostit de earte din sat. In eele mai multe cazuri învățătorul cel mai plin de interes pentru citit. 6. Pentru a face cunoscută biblioteca, conducătorul ei va trebui să cunoască întâi el însuși cărțile din bibliotecă, pentru a le putea recomanda altora. Deci bibliotecarul, sufletul bibliotecii sătești, va folosi toate mijloacele pentru a atrage atențiunea asupra volumelor din bibliotecă. Ee va recomanda elevilor, arătându-le pe seurt cu- prinsul lor. Tot așa, eu prilejul oricărei serbări culturale, le va prezenta, pe rând, adulților. Va citi părți mal fru- moase din cartea ce o prezintă. Da fixa o zi la săptămână, un ceas, la eare va sta la dispoziția cititorilor, pentru a le da cărți, a primi pe eele citite, a recomanda altele. Da îndemna tineretul să cetească între mal mulți cartea ce o scoate din bibliotecă. Preotul să citească, odată pe lună, în biserică, numele tuturor acelora earl au împrumutat și au citit eărți din bi- blioteca poporală. Când intră în bibliotecă volume noui să le anunțe în- vățătorul în școală, preotul în biserică, arătând pe seurt de ce folos pot fi. 139 7. Bibliotecarul ea și preotul să învețe pe cei ee seot cărți eum trebue să le îngrijească, să le adueă tot așa de curate eum le-au dus, să nu le strice, arătându-le eă bir blioteea e o auere și pentru generațiile cari uor ueni. 8. Comuna, biserica sau comitetul școlar să fixeze două premii anuale pentru adulți, bărbați șt femei, eari vor citi în cursul anului mal multe cărți din bibliotecă. Cititul îl vor dovedi eu scurte rezumate asupra fiecărei cărți. Premiile pot fi cât de modeste. 0 carte de technică culturală „Contrihuțiuni la munca pentru ridicarea poporului" de Spiridon Popescu de Horia Petra-Petrescu. Dacă trecem în revistă puținele eărțt, eari se ocupă, teoretic, la noi, eu realizările propagandei culturale la sate — trebue să ne oprim, eu cinstea cuvenită, la cartea fo- stului profesor la lieeul „Mihai Uiteazul“ din București șl fostului director al învățământului primar Spiridon Popescu: „Contrihuțiuni la munca pentru ridicarea poporului¹¹. Lucrarea aceasta este rezultatul unei activități peda- gogice remarcabile. Fiu de țăran plugar, bun de inimă, plin de bun simț, cu mare dragoste față de țărănimea dtn care s'a ridicat, Spiridon Popescu a ajuns unul din eei mai de- votați colaboratori ai lut Splru Haret în Vechiul Regat, înainte de răsboiu. In anii 1900 — 1907 a fost, împreună eu Mihai Pastia și Deodat Țăranu, unul din conducătorii școlii de adulți în Galați, cea dintâi și mai bine organizată școală de acest fel în Galați, dând lecții gratuit la multe mii de muncitori analfabețl. Experiențele câștigate la sate, ca propagandist, le-a adunat mănunchtu, dându-le forma unor scrisori adresate unui învățător, în cartea ce vrem să o reeensăm. „Contri- buțiunea“ aceasta a fost foarte bine primită de eel che- mați să judece valoarea ei. Scrisă în 1903, tipărită, în Ga- 140 lăți, la 1904, a ajuns în 1911 la ediția a 2-a, iar după răs- boiu, în 1921, Ia a 3-a ediție („Viața Românească", 30 Eei), E de ajuns să amintim aici eă însuș Spiru Haret a prezentat opera aceasta în fața „Academiei Române" și eă Academia a premiat-o, eu unanimitate de uoturi, eu premiul „Adamaehi", în 1906 — ea să înțelegem importanța ei. Spiru Haret remarca în raportul său, eă autorul: „do- vedește la fiecare rând eă cunoaște șl înțelege la perfecție lucrurile de eari vorbește, precum șt mentalitatea acelora cătră cari se adresează" șt eă scrierile Iul Spiridon Po- peseu sunt „monumente literare prețioase, cari vor avea însemnătatea lor în procesul de formare șl fixare a limbii noastre". In „Contribuțiune" afla: „capitole întregi, eari ar merita să fie eilate, ea model de observație justă și judi- țioasă, ea chip de expunere, ea limbă elară și curgătoare, ea sentiment, ea cumințenie în sfaturi..." (v. Analele Aead. Rom. seria 11. Tom XXVIII. 1905/6.) Spiridon Popeseu a fost deci un iscusit scriitor șt pe- dagog. încă de pe când a scris seria de articole eu „Moș Gheorghe la expoziție* în „V/afa Românească* (1906—8) — retipărite, în 4 ediții 1 — și în „Albina*, arătase aptitu- dini remarcabile de psiholog. Analizele sufletești ale lui Moș Gheorghe au câștigat de pe atunci mulțl cetitori. A mai tipărit — pe lângă cărți didactice, — era și profesor de matematici — volume de schițe șl novele („Zori de Iulie", „Din povestirile unui vânător de lupi".) A murit în 1933, în vârstă de 69 de ani. In „Contri- buțiune" sunt 33 de scrisori, adresate unui învățător, eare are misiunea să deștepte un sat din România Deehe. Numai unui învățător sunt adresate aceste scrisori? Oricare propagandist cultural va ceti scrisorile eu multă plăcere și — mal eu seamă — cu mult folos. Cari sunt capitolele, cari interesează in special pe un propagandist cultural? „Ce gândesc țăranii despre cărți? Ce gândesc țăranii despre școală? Puterea obiceiurilor. Evitarea ciocnirii eu fruntașii. Poate răzbate cultura în po- porul ndstru? învățătorul (propagandistul eultural) în satul ideal. învățătorul în satul real. Pregătirea „cercului cul- tural". Cum să scape învățătorul (prop. cult.) teafăr din 141 amestecul eu țăranii. Mișcarea satului eătră oraș. Cere eultiiral. Conul ngerea țăranului despre adevăratul rost al școalei șl despre nevoia de a-șt da copiii la școală. Șe- zătorile sătești". Am citat numai eâteua capitole din cele treizeci șl trei ale lucrării. Din titlurile acestea se ua eonulnge cetitorul eă Sp. Popescu privește problema difuziunii culturale la sate din multe puncte de vedere. Sp. Popeseu adâncește problemele, pledează într’un ton cald șl convingător și eontribue eu zeci și sute de amă- nunte, culese din experiența proprie, la lămurirea propa- gandei misionarului cultural. Ascultați ee sfaturi prețioase pedagogice dă Șt. P. învățătorului propagandtst-eultural, când e vorba să vor- bească în „Cercul cultural": „In „eerc“ vel păstra aeeeaș normă pe eare țl-am recomandat-o când era vorba să-ți câștigi încrederea pe cale individuală. Să nu te apuci de făcut filosof ie, mat ales la început. Ai să stai de vorba eu ei (eu țăranii) asupra lucrurilor știute, eari se prezintă în viața lor curentă. Să vorbești puțin; să-t lași mai mult pe ei să vorbească. Ineet-îneet să introduci rânduială în vorbă: să vorbească pe rând. Să nu-fi iai aierul grav de savant: la început vei avea chiar nevoie să arăți eă te interesează ehlar fleeărtrea lor. Să te ferești de a contribui cumva la mărirea dorinței de fleeărtre; nici într’un chip insă să nu arăți eă ești nemulțumit de pornirea lor firească de a fleeări. Să pândești momentul potrivit de a întroduee în vorbă, pe nesimțite, chestii din eari ei pot căpăta cunoștințe noul. Când s’a început o chestie să nu vorbești numai dta Să nu contrazici în chip hotărît o părare a cuiva. Să arăți eă luerul poate fi altfel. Odată începută vorba serioasă, să n’o ții multă vreme: ei nu sunt deprinși să fie multă vreme atenți. Schimbă atunci vorba: lasă-l să fleeăreaseă din nou. Totdeauna să începi prin a cere părerea unuia din ei asupra chestiei de eare ai vrea să te ocupi: lasă-l să-și spună părerea lui întreagă, oricât ai vedea că e greșită. Să te stăpânești: să nu te miri cumva; mirarea ar jigni amorul propriul Să te arăți, să te sforțezi chiar să te arăți eă ie 142 interesează părerea oricui. Să ie ții strict de metoda dia- logică. Să nu te apuci de ținut discurs I Departe de rtiine gândul eă țăranul e prost: eu nu confund prostia eu igno- ranța". (Ed. 1, pg. 186—7.) Daeă Sp. P. cere la început „taifasul* eu țăranul, pe eare urei să-l rtdlei; daeă pretinde ea propagandtstul-în- vățător să nu ia aiere de dăscăleală, de sauant, în fața unui ignorant; daeă eere eu insistență o cointeresare la tema tratată, în urma unei conversații, deei metoda dialo- gtcă — este pe aeeeaș eărare ea și conducătorii noștri propagandiști. Dl Agârbiceanu, în Urma bogatei dsale experiențe, eere — în articolul ee îl publicăm în „Buletin" — ea pro- pagandistul să n’albă dorința de a se „distinge însuș* ei — luându-șl rolul „în serios", să nu atingă „prin ntmte simțul și conștiința demnității* publicului aseultătnr, compus din țărani. Dl prof. luliu Hațieganu eere, în referatul ținut eu pri- lejul adunării generale a societății noastre, în Brașou, 1933, uorbind despre „teehnlea de propagandă la sate*: „Ca o propagandă să dea roade trebue să întrunească urmă- toarele condiții: ... la pi. 3: să fie masivă, să nu consiste într’un program de 1—2 ore, ei după terminarea ședinței să fie urmată de o discuție eu auditorul. Sa stăm de vorbă, să întregim cele expuse¹¹. Sp. P. apelează la conversația eu poporul, gândin- du-se la un învățător, eare este silnic în eontaet eu po- porul său dela sate — propagandistul nostru, contând la propaganda întreprinsă de conducătorii localnici, după si- stemul lui Sp. P. — și folosindu-se și de „hărțile cultu- rale", de „anchetele sociale" (despre cari va fi vorba într’alt loc) — pledează pentru o conversație eu țăranii după con- ferința ținută. Sp. P. dă sfat conferențiarului poruncit, într’un sat încă neeapabil de a asculta conferențe: amână diseursull Până când? „Până după ee va fi făcut destulă gimnastică mintea țăranului, ea să te poată urmări în întreaga desfă- șurare de idei cuprinsă într’un discurs. Să începi cu tai' fasul, din eare nu lipsește dialogul. Taifasul e înviorător 143 și deel atrăgător... Vei ajunge și la discursuri, nu te “temei In lămuririle pe cari le uei da la unele răspunsuri greșite, poți, treptat-treptat, după cum uet Dedea că-ți permite atenția auditorului, ea să lungești vorba din ee în ee; poți să pui întrebări din ee în ee mai rari, eu eât uei vedea eă ești urmărit, înțeles, ascultat eu interes. Până să ajungi însă la Dorbă luîigă, să te mulțumești eu uorbă scurtă, variată, presărată și eu f leeărli din partea țăranilor. Discursul trebue sa fie ultima fașă a taifasului.* (pag. 189.) „Gimnastică” a minții țărănești. Serilnd acestea s’a gândit Sp. P. la satele înapoiate, unde plugul propagan- distului îneă n’a tăiat niei o brazdă. „Harta culturală”, contemplată de dl Hațleganu, ne ua arăta eare este comuna în eare este îndreptățit numai „tai- fasul” șt eare în eare se poate ajunge efectul dorit eu dis- cursul, eu eonferența propagandistului. Altfel Dorbești în... Șunturug, într’un sat la spatele lui Dumnezeu și altfel în Săliștea-Stbtului, unde se dau con- certe șt piese teatrale, ea la oraș. Gradațiile aceste se uor evidenția în urma anchetelor soeiale-eulturale cerute.*) Dar să trecem la altă temă interesantă din cartea lui Sp. P.: întrucât oficialitatea poate influența propaganda cul- turală ? Scriind despre „Cercurile culturale* oficiale (în 19031), ne dă Șt. P. informații prețioase: „Am luat parte la adu- nările publice ale cercurilor culturale oficiale și... m’am în- credințat eă, mare parte din ele, nu-și ating scopul niei pe departe. „Lucrul are multe pricini: a) oamenii nu vin, de obieetu, decât constrânși...; b) oamenii încep să caște, în seurtă vreme...; c) nici un țăran nu ia parte la discuție*. „Când s’au organizat „cercurile culturale” oficiale toată lumea s’a gândit la ele ca la o necesitate imperioasă: era găsit în fine mijlocul de a ridica pe sătean. Fără îndoială Că planul e minunat șt nu are nimeni de zis nimie contra *) Amintim aiei, în treacăt, eă — după răsboiu — a întreprins despărț. jud. al „Astrei”, Sibiu. în 1923, o astfel de anchetă — eu 26 întrebări (u. bulei. Darea de seamă: „E mult de lucrul”, din 1924. 144 lui; din contră, are meritul că s’a dat învățătorului ocazia de a ue ni în atingere cu satul. S’a dat însă la iueală, cu ocasia aceasta, tristul adevăr că învățătorul, în genere, era strein în sat. Atunci a început învățătorul să dea din colț tn colț șl în fine a ajuns la ideea de a cere concursul ad- ministrației ori a șefului de garnizoană, pentru adunările cercurilor culturalei Acestei strânsuri t se administrează un discurs-două, grozăviile alcoolulului, ale lenei, ale ne- chibzuinței etc. șt apoi... mirare pe toată linia că țăranul nu uine a doua oară la adunarea cercului decât eu con- cursul administrației T (pg. 188). Mai întâi de toate — deci — adevărul dureros, dar adevărul-adevărurilor: oficialitatea mai mult stânfinește decât să promoveze o propagandă culturală, dacă n’are tactul necesar să nu impună cu forța participarea. Tot ce este silit, poruncit, nu prinde. Ga poruncă prea înaltă nu se poate impune dragostea de earte, de frumos, el e vorba ea statul să contribuie, promovând propaganda în propriul său interes, prin societățile culturale existente. „Nimeni", serie mai departe St. P., „nimeni nu se poate gândi la desființarea cercurilor culturale oficiale, toată lumea are datoria de a se gândi la mijloacele de a le face atrăgătoare, de a se simți și de țăran trebuința lor.“ Autorul e împotriva „cercului cultural” eu conferen- țiari porunciți, lată-l pe conferențiar : „grav, îngrijit, galben... cum își scoate el caietul cu discursul de 32 de pagini scrise mărunt, cum tușește el șl se pregătește să înfrunte mândria colegilor șt așteptările adunării 1 „Domnilor! — începe el, ținând într’o mână caietul, tar în alta făcând un gest larg — organismul Individului, are necesitate de nutrițiune substanțială pentru ca să poată rezista... șt-l dă mereu- 32 de pagini. Scrise mărunt! „... Știi care e efectul discursului? Căscatull plicti- seala, somnul!” (pag. 189). Va să zică: nici statifieare a culturii, nici conferențiari porunciți. In eap. „Șezătorile sătești* nu este vorba de șezăto- rile culturale, ei de adevăratele „șezători”, ale femeilor și Jetelor din sat. Aid găsește o misiune mare pe seama în - 145 2 uățătoarei din comună. (Și numai a ei? n’ar putea fi și „no- tărășița" șl preoteasa și alte „doamne" din sat?) La înDățătoare se oprește Sp. P. pentrucă află că ea poate tnfluinta maz ușor pe femeile din sat decât un învă- țător pe țărani. „Șl la cercul cultural șt la șezători", susține Sp. P,, „se pot trata multe chestiuni comune: de higiena, îmbră- căminte, hrană, etc." Cere o „acțiune paralelă.* Dintr’o experiență, într’o eomună din jud. CoDurlui, eând învățătoarea, după lectură în comun eu fostele el, eleve, s’a dus eu toate elevele în vizită la una din ele, ajunge la convingerea: „Ideea aceasta de a face vizite, în grupă, rând pe rând, la easa fiecăreia, mi se pare foarte fericită*. Pentru ee? Pentrucă învățătoarea are putința la fața locului, în locuința și la gospodăria țărancelor, să atragă atenția stăpânei casei la ee lipsește, la ee e de co- rectat, ea să se faeă corectura în viitorul apropiat. Sp. P. constată că anchetele acestea la fața locului pot aduee roade bogate, deoarece controlul reciproc, emulația nobilă se nașe astfel încet pe încetul. E nucleul șeoaleldr de adulte. Despărțămintele „Asociațiunii" au imitat, în parte, aceste, vizite pe la gospodăriile țărănești. Nu mai departe anii tre- euți despărțământul nostru model, condus de dl Dr. V. Ilea,: din Șighet, a introdus obiceiul ea să premieze gospodăria cea mat bine îngrijită și condusă din satul, în care s’a ținut adunarea generală. A fost tot o vizită, în această comună a₃ conducătorilor culturali șl aducerea unul prinos de laudă meritată a unor buni gospodari. Sistemul aeesta va,trebui, să se generalizeze, mai eu seamă în ținuturi, în eari gos^ podăriile lasă de dorit, ea să se naseă o emulație nobilă în a ținea curat în odăi, în curte, în poiată, etc,, în a avea mobile și țesături naționale frumoase ș. a, ■ • ■ * • , - , ■/ Din eele de mal sus — sperăm să fi arătat e$t de In-; teresante și importante sunt capitolele din cartea lui Sp. P. La fiecare capitol s’ar putea discuta după cum ttrfe făcut-o la eele citate. 146 Cartea întreagă este vrednică de a fi cetită și răsee- tltă de propagandiștii noștri. Vom reveni și noi. în această publicație, din când în când, întrebând: ee părere are Sp. P.? Partea a doua a lucrării conține: „Bucăți de citit la șezători și cercurile culturale “: „ Taifasuri eu moș Gheorghe *, un țăran bătrân, refractar Inovațiilor, nu din prostie, ci din neștiință, „taifasuri" despre școală, despre îndreptățirea ei, despre boală șl căutarea cu medicul șt nu cu baba satului; „Dușmanul*, descrierea unul țăran aleoolle, ajuns până pe treapta cea de pe urmă a decadenței șl „Dezertorul*, po- vestea unui flăcău, eare — din prostie — dezertează șt trece Prutul. Teoria lut Sp. P. e aplicată alei. Nimic din tonul de dăscăleală, nimle din moralizarea supărătoare — ei toate spuse într’o formă vioaie, eu întrebări și replici, prinse din viața de toate zilele. Bucățile se pot ceti cu mare folos șt la șezătorile noastre. Ca motto la întreagă lucrarea s’ar putea cita o con- statare a lui Sp. P.: „N’auem dreptul să țipăm: auem datoria să muncim!* (Marele pedagog și .bărbat de stat Masaryh a decretat odată, semnificativ: „Ca să îți ieși din sărite, încă nu este program 1“) „Nu mă grăbesc 1“ serie Sp. P. într’alt loc. „Eu n'aștept schimbarea moravurilor numai într’o viață de om“. Festina lente 1 deci: Grăbește înceti Din cele scrise sperăm că mulți vor lua „Contribu» țiuntle" prețioase în mână și vor... „munci", după sfatul mi- nunatului propagandist cultural din Vechiul Regat, Splrtdon Popescu... 14? 2* Material pentru conferințe, șesători, ete. Procesul Memorandului*) Scurtă apreciere cu prilejul Împlinirii eelor 40 ani dela judecarea lui. (Material pentru confere tijă poporală) Ga 25 Mai 1934 se împlinesc 40 de ani, de eând Curtea eu jurati de pe lângă tribunalul unguresc din Cluj, a rostit una din cele mai ruși- noase și nedrepte judecăți, eari au răsunat vreodată între zidurile acestei eetăti, și chiar în Europa întreagă. In acea zi anume s’a pro- nunțat verdictul acelei Curți eu jurati compusă numai din judecători și jurati unguri, în procesul Memorandului, când membrii comitetului național românesc din Ardeal, cei mai vrednici fii de atunci ai neamului nostru, au fost osândiți, fără de vină, eu totul la peste 33 ani și jumătate, de temnifă de stat. In vremea din urmă lumea a vorbit mult despre procesul Memo- randului, și despre memorandtștt, fără să cunoască acel proces după dovezi autentice, și fără să știe cine au fost acei martiri memorandiști români, întemnijafi pentru dreptate și pentru lupta lor cinstită întru apărarea drepturilor neamului românesc de pe acestea plaiuri. Rând pe rând s’au stins din viată dueându-se dintre noi memo- randiștii, cari în urma judecății de acum 40 de ani, au lăsat o parte viefii lor, din cea mai frumoasă etate, în temnffele umede dela Vat și Seghedln, departe de vetrele lor, departe de soțiile și de copilașii lor. De eând s’a făcut România Mare, dela 1918 și până asi, s’au mutat la cele vecinice și ultimii din cei rămași până alunei în viată: Badea Gheorghe Pop de Băsești, Vasile Gueaeiu, luliu Coroianu, Dumitru Comșa și în anul acesta Teodor Mihali. N’a mai rămas nici unul în viafă. Par’eă sufletul lor mare nu mai încăpea și nu se mai sim(ea bine în larma de târg a zilelor de azi, când nu mai este cinste pentru suferințele mucenicilor, nu mai este simt de jertfă pentru binele obștesc, nu mai este vechea iubire de neam și de oameni, și eând atâtea lucruri au ajuns venale In locul acestei decăderi trebuia ea noi — eei de astăzi — să ne dăm din tot sufletul mâna eu frații, întărindu-ne pentru a putea apăra în eaz de orice nevoi și primejdii jara aceasta frumoasă românească, pe care •) Autorul este un distins jurist ardelean, eare — alături de eonfertnja publieată de noi în numărul treeut — aduce prețioasa sa contribuite întru cunoașterea isto- ricului eueniment. 148 ne-a dat-o moștenire Dumnezeu, pecetluind astfel suferințele și durerile de ueaeuri ale înaintașilor noștri, și încununând eu mărire jertfa curată din temnijele ungurești adusă de martirii noștri, între cari loc de frunte se euuine și eelor întemnițați în procesul Memorandului. Cuvine-se nouă, să ne adueem aminte de ei, să le cunoaștem uiaja și suferințele, ee au îndurat pentru noi, ea din ele să ne culegem pildă și merinde sufletească plină de îndemnuri de asemenea iubire și jertfă pentru neam și pentru lege, mai ales astăzi, eând sufletul nostru ars de patimile miei ale zilelor noastre, este însetat după apa uie și tămăduitoare a izvorului nesecat ee țâșnește din amintirea ne- prihănită și urednteă de binecuvântare a patimilor lor netărguite. Ce a fost Memorandul și ee a fost procesul Memorandului ? O scurtă reprivire asupra situației de mai înainte. Vom încerca să vă răspundem în scurte cuvinte. Sub apusa domnie străină, și mai ales ungurească, în Transil- vania — adecă în vechiul Ardeal, Bănat, Crișana și celelalte ținuturi românești ungurene, — neamul românesc nu s’a simfit bine și nu i-a mers bine de loc. Din stăpân ee era pe acestea plaiuri în vrenafle de demult, ajunsese pe rând scoborît din scaunul său și din drepturile sale, la iobăgie. Supus altor neamuri, străine de sângele și de sufletul său, acestea i-au stors rând pe rând toată vlaga, toată agoniseala șt truda lui în folosul lor, fără niei-o milă, l-au urât limba și legea, nepre- juindu-1 nici măcar ea pe o vită. In ochii lor. Românul nu mai era socotit ea semen, ori ea om, ei ea tâlhar. Daeă nu l-au putut stârpi, eei cari aveau în mână toată puterea, întemeiată pe legile lor păgâne, eum le-ar fi plăcut lor, l-au legat de glie — ea vitele în jug — folosindu-se de munca ei și truda lui, din eare ei se îmbătau în belșug nemuneit, șt în plăceri fără de sfârșit. Urâte au fost în ochii lor și limba și legea noastră. Par’eă în numărul și tăria noastră presimfeau primejdia care eu timpul va sgudui fâjânîle domniei lor nedrepte, zidită pe silă și vi- clenie. Urâtu-ni-au bisericile și altarele noastre, la cari căutau mângâiere și alinare, în suferințele lor, moșii și strămoșii noștri, — și prigonit-au pe slujitorii acestor altare strămoșești, pe sfătuitorii și învățătorii eari erau preoții noștri, — în vreme ee se temeau de blăstămul acestora, de eare vrednici erau după mulțimea fără de legilor săvârșite fajă de neamul nostru. După desființarea iobăgiei făcută peste voia lor, — eu gânduri diavolești — au încercat să ne potopească de pe fafa pămân- tului în vreme de paee, eu dări, eu pedepse, eu eomasajii, șt eu toate relele neînchipuite de mintea omenească. Iar în vreme de război tri- mifându-ne fiii noștri la măeel șt ueizându-i fără niei o milă, ea ei să se înalfe Șî să se întărească. Iar noi să le apărăm țara șt domnia pă- gânească, luptând și murind pentru binele șt pentru steagul altora, ea apoi tot ei să tragă și folosul și fala de pe vrednicia și vitejia noastră. Suferințele și nedreptățile de prin ueaeuri ale poporului nostru de atei, 149 uneori au izbucnit în revolutii sângeroase, ea pe vremea lui Horea, mai târziu pe.vremea tancului. Ble însă au fost înăbușite eu multă tiranie și eruzime, — iar serviciile ee le-au adus înaintașii noștri, îm- păraților de alunei, au fost răsplătite eu roata, eu ștreang, eu gloanțe și eu lanjuri. Și daeă mai licăreau uneori eâte o slabă rază de nă- dejde de viafă mai bună pentru noi Românii, acea era trecătoare, de prea scurtă vreme, urmând iarăși bezna și întunereeul și. mai cumplit al suferințelor noui și fără de sfârșit. Astfel, când trezirea neamurilor din Europa, după anii 1848/t), desrobea popoarele de vechile iobăgii, și deci și pe Românii din Tran- silvania, aceștia fiind covârșitor de multi aci fată de putinii stăpânitori de alt neam, și de altă lege, — în chip firesc trebuia să ajungă ei să poată făuri legile Ardealului mai drepte și mai bune. Dar Ungurii, mai nainte certați eu Împăratul pentru necredința lor, după lupta dela Ko- nigrâtz s’au împăcat eu el, primind aceasta împăcare pentruea să-și mântuie domnia în altă parte. Ungurii, stăpâni din nou în Ardeal, în dieta lor din Cluj, — la eare Românit nu au fost ehemaji și aleși, — au hotărât să unească Ardealul cu Țara Ungurească peste noi și fără voia noastră. Ajunși iarăși în șea, am pedepsit și prigonit ea vânzători de Jară pe acei eari nu ar recu- noaște această blestămată hotărîre de unire, adusă împotriva noastră. In aeesi fel în loc de iobăgia veehe au iobăgit din nou Ardealul în folosul lor, umplând eu oamenii și neamul lor, — fără școală și fără muncă, toate slujbele înmulțite, plătite acum de Românii Ardeleni, de foștii iobagi în formă de dări grele și sporite în mare măsură, în fiecare zi Asuprirea veehe a Românilor s’a schimbat doar, dar a rămas ea mai nainte. Veacuri de-arândul, în mijlocul necazurilor, poporul nostru — obișnuit și crescut în cinstirea stăpânirii lumești, și mai ales în eredinfa, eă domnitorul jării, eare era împăratul, este bun și drept — nădăjduia eă el îi va face dreptate fafă de nedreptățile slujitorilor neamului un- guresc, sloboziti asupra lui. Nădejdea aceasta ne încălzea, eă împă- ratul — odată desehizându-i-se ochii, — va putea vedea durerile celor împilați și va face dreptate și neamului românesc, credincios Tronului împărătesc. Umbra acestei nădejdi ni-aîntunecat atâtea veacuri gândirea, făeându-ne să credem eă vom fi răsplătiți pentru credința noastră, chiar și în timpurile mai noui, după ee din istoria lui Horia și laneu aveam dată grăitoarea pildă de nereeunoștinfă și minciună împărătească. Conferințe naționale. Aceiași credință a îndemnat, pe la sfârșitul veacului trecut și pe fruntașii și conducătorii neamului nostru văzând eă nu se poate suferi .mulfimea nedreptăjilor și a fărădelegilor stăpânirii ungurești, să se plângă împăratului, să descopere durerile ee apasă neamul românesc, eerându-i scut de apărare și dreptate. 150 In adunările fruntașilor — strânși din toate părțile Transilqaniet locuite de Români, — eari erau -aleși și delegati de eătre Românii ale- gători — împărji|t pe cercurile electorale de deputati — în aceste adu- nări naționale, numite conferințe naționale, începute încă de pe vremea marelui mitropolit Șaguna la Sibiiu, se arătau plângerile, durerile șt -nedreptățile — ee sporeau mereu — pentru poporul nostru. Fruntașii Românilor se sfătuiau aici și chibzuiau, eum s’ar găsi mijloace de în- dreptare și leae de uindeeare. In aceste adunări eari se țineau mai .ales în preajma alegerilor de deputati, cam lot la 3 ani, începând dela anul 1881, s’a hotărît ea plângerile acestea să fie scrise într’o jalbă lungă* pe care aleșii adunării, adecă 25 inși, cari au fost numiți comitet național, însojifi de voie bună de o mulțime de alji români din toate „părțile, să-l ducă la Viena și să-l predea împăratului. * Aeesta era nu numai Împărat al Austriei, ei și Rege încoronat al Ungariei de atunci, stăpânirei căreia era supusă și Transilvania, și prin ea. Românit din Ardeal, Banat și Crisana. Aceasta jalbă era deci un memoriu cuprinzând plângerile românești și de acea a fost numită Memorandul românesc. Memorandul. Acesta a fost întocmit și scris în anul 1882, după hotărîreă con- ferinței generale a delegatilor alegătorilor români finută la Sibiiu în 20 și 21 Ianuarie 1892, după ee mai înainte aceste plângeri au fost aduse Și desbătute la adunările jinute eu alegătorii în toate orașele și în satele mai mari românești din Transilvania. La aceste miei adunări din Joate părjite. Românii s’au sfătuit eu fruntașii lor: preofi, învățători, ’ădvoeati și alfi cărturari, spunându-și toate durerile, patimile pe urma stăpânirii străine. Și-au ales delegaji pentru marele sfat, adecă pentru eonferinja dela Sibiiu, cerând, ea să se facă plângere-jalbă, eătre împăratul, eerându-i dreptate, fișa a hotărît poporul, și marea adunare dela Sibiiu a îndeplinit hotărîreă lui, dând poruncă eelor 25 aleși de ■el în comitetul național, să îndeplinească acea hotărîre. Așa s’a năseiit Memorandul. Cuprinsul Memorandului. Scurtimea vremii lăsată pentru această conferință poporală nu ne îngăduie să arătăm mai pe larg cuprinsul Memorandului românesc jși astfel vom arăta numai pe scurt ee s’a scris în el. In el se spune, eă: , a) poporul românesc nu e uenitură în această țară, ei e băștinaș, din strămoși și vremuri-străvechi, așezat în bună rânduială aci, încă eu, mult înainte de venirea Ungurilor și a eltor neamuri. El nu a fost -bătut și învins niei-eând în Țara lui și Ardealul.a ajuns în stăpânirea fâltora prin.viclenie, multă vreme lăsându-li-se Românilor să trăiască 4a paee după legile și obiceiurile lor vechi. Pe încetul numai, în cursul meaeurilor, dupăce voevozii. și enezii Românilor au pierit, ori s’au ame- stecat prin căsătorii eu alte neamuri, Românii, în lipsă de conducători. 151 au ajuns în stare de iobăgie și slugi la domni străini. Pe mâna ace» Stora au încăput și slujbele și stăpânirea Țării. După aceea s’au început prigonirile și chinurile iadului șt lanțurile robiei, — pe eart, nu odată, Românii au încercat șt prin răscoală să le scuture. Niei eând însă ei nu au absis de drepturile lor de stăpân^ ueehi și firești ai acestei țări. După ștergerea iobăgtei, — când dieta ungurească din Cluj — fără ascultarea Românilor, eart și după ueehime și după legea firească și după numărul lor, aueau numai ei căderea să hotărască de soartea tării și moșiei lor, — a hotărît unirea Ardealului eu tara ungurească pentru a putea asigura astfel și pe mai departe domnia ungurească peste Ardeal. — Românii nu au recunoscut această unire. Ei prevedeau, eă în loc de îndreptarea relelor din treeut, după noua orânduire, aceste nelegiuiri se vor spori și că soartea lor va ajunge și mai greu de răbdat In Memorand s’a arătat nelegiuirea și nedreptatea ee au făeut-o Ungurii prin aceasta Unire, pe eare Im- păratul-Rege Franeise losif a întărit-o eu iscălitura sa, — deși [mai înainte, la 1862/3, întărise, tot eu jurământ, legile bune și drepte româ- nești, ee le adusese dieta Ardealului la Sibiiu, unde Românii erau cei mai mulji. De aeeea în Memorand, ei și-au ridicat glasul contra acestei Uniri, ea fiind fără putere, neputând ei recunoaște, eă putinii Unguri să vorbeaseăși să hotărască despre Ardealul Românilor, fără voia acestora; b) S’au mai plâns despre legea nedreaptă pentru alegerile de de- puteți, eroită pe sprânceană fără nici o rușine, una pentru Ardeal, asu- pritoare pentru Români șt alta mai bună pentru Țara ungurească Anume în Ardeal afară de eei eu carte, alegător, era fiecare plugar eare avea 8 jughere de pământ și daeă plătea 32 fl. dare de pământ. Se știe eă darea Către stai de fiecare jugher era cel mat mult 1 fl. Adică aici, țăranul trebuia să aibă 32 jughere cel mai puțin pentru a fi alegător. Care Român plugar, iobagiu înainte de 1848. eu eâte 2—3 jughere, a. putut să aibă dare de 32 fl. ? Atâta aveau numai domnii de pământ și Un- gurii, Secuii și Sașii, cari erau liberi înainte de 1848. Meșteșugarii, toți sluj- bașii și eei mai miei și toți nemeșii — cari nu aveau nimic, decât poate nădragii în bâtă — aveau fiecare drept de vot. Dar aceștia nu erau Români. S’au mai împărțit apoi cercurile de alegeri așa, ea să iasă Ungurii și Sașii mai bine, sporindu-se numărul deputaților lor, cercurile româ- nești eu eâte 70—80 de comune alegând un deputat, iar cele ungurești de multeori și numai câte-o singură comună alegând un deputat. Cu asemenea lege s'a putut întâmpla că în ținuturile românești din Ardeal abia 90—290 mii de suflete aueau eâte 2—6 mii de alegători, tar în cele ungurești și la 3000 de locuitori erau câte 1500 șt mai mulți alegători. Nu mat vorbim de batjocura alegerilor prin sâlnicii, bătăi șt toate mișelitle scornite de niște suflete îndrăcite, ee se făceau eu aju- torul slujbașilor unguri la porunca stăpânilor lor mat mari. Astfel s’a ajuns, eă din 453 de deputați din fosta Ungarie eu 17 milioane de lo- cuitori, din cari aproape 4 milioane Români, nu s’au putut alege mai mulți de 4—8 deputați români în loc de vreo 120 și uneori niei chiar unul;. 152 c) S’au plâns în Memorand și pentru păltnuirea legii numite r despre egala îndreptățire a naționalităților, adusă la 1868. Aeeasta lege au făurit-o Ungurii la dorința împăratului, uoind să arunce eu praf în ochii popoarelor nemaghiare și a străinătății, punând în lege eă toate neamurile din țară sunt egale în fața legii și pot ajunge pe-o formă la slujbe. Legea aeeasta Bisă a naționalifățflior nu s’a făeut pe plaeul Ro- mânilor și a celorlalte neamuri nemaghiare, fiindcă îndată la începutul et, se spune, eâ toți locuitorii țării fac parte din națiunea maghiară. Totuși eârmuitorii Unguri ai țării au nesocotit-o și pe asta și slujbașul român a ajuns un corb alb. Ei nu au ținut-o niciodată. Memorandul a dovedit prigonirea aeeasta a Românilor, cari, de pildă, numai la Justiție, din vreo 1300 judecători de toate gradele în Transilvania, abia erau eu toți vreo 30—40 și aceia chinuiți și luați la ochi, ea vai de ei, pentru limba lor. Se numeau diregători unguri în ținuturile românești, cari nu știau nici o vorbă românească, folosindu-se de tălmaci, eari nici ei nu erau prieepuți. Astfel se îngreuna peste măsură șt căutarea drep- tății — pentru Români, în propria lor țară; d) S’au mal plâns în Memorand, eă împărțirea județelor tncă e nedreaptă; până când în ținuturile locuite de Săeui șt Unguri, tot câte 100—120 mii de suflete dădeau un județ, în părțile românești eâte 5—600 de mii. Deputății români, sau membri în consiliile județene erau puțini, trebuind să plătească dare mare, să fie avuți pentru a avea drept de consilier. Cei bogați erau aproape toți Unguri și alți streini și astfel aceștia stăpâneau județul și storceau pe seama lor și pe calea aeeasta toată ulaga bieților români; e) Bisericile și școlile românești încă au fost prigonite, Ungurii în- cercând eu fel de fel de mijloace ori să tae, zl eu ai, eâte-eeua din bietele sfărimături de drepturi, ee le-au mai rămas pe hârtie, in scau- nele episeopești guvernul ungar nu suferea să fie înălțațl Românii buni și cinstiți. Ei doreau oameni eu spinarea încovoiată, cari să nu-și ridice glasul pentru fărădelegile, ee le suferea poporul. Pe preoți îi dușmăneau și-i huleau. Ca să-i poată folosi după plae, ajutoarele ee le dădeau din banii statului, strânși din darea Românilor, Ie împărțeau pe ales și pe sprânceană, mai ales aeelora eari erau sluji plecate și păstori ne- credincioși ai turmei lor. Tot așa și mai vârtos erau prigonite școlile românești. Din banii* statului, deși legea poruncea altfel la început, Ungurii nu au lăsat să se ridice nici o școală românească, nici primară nici licee, sau alte școli mai înalte. Școlile noastre primare, confesionale, au fost susținute de biserică prin dania credincioșilor români. Tot așa și cele 5 licee românești din întreg Ardealul, au fost susținute tot numai de Români din banii lor. Rând pe rând însă stăpânirea închidea și aceste școli eăutându-le fel de fel de vină. In școlile primare susținute de guvern între Romani s’a introdus limba ungurească, în locul eelei românești. Copiii era siliți să-și piardă vremea învățând limba ungurească, străină pentru ei, și pe eare acasă nu o vorbea nimeni și ei o uitau, iar în 153 ■limba lor nu învăfau nimic. Gândul celor mari era uădit. Fiind neamul lor unguresc, care din mila împăratului stăpânia Ardealul, eel mai mie, ei voiau să se arate eă-’s mulji, voiau să se sporească, dar nu în chip direse, prin naștere, ei prin ungurizarea eu puterea a neamurilor ne- -maghiare. Pe acestea voiau să le slăbească, să le mieeaseă, ea să nu scape ei puterea din mână. Memorandul cuprinde pe larg și frumos descrisă starea în eare au ajuns bisericile și școlile românești după 1848 și mai ales după anul 1867, de când Ungurii eu împăratul uniseră Ar- dealul eu Ungaria. Nu s’au mai arătat și prigonirile bisericii româ- nești dinainte de 1848, sub stăpânirea calvinilor, și sub stăpânirea îm- păraților din Casa Habsburgieilor, eând tunurile generalului Bueou prăbușiau la poruncă bisericile și mănăstirile române-ortodoxe, eari nu voiau să-și lapede legea strămoșească și-eând zeei de mii de ro- mâni credincioși au suferit și au murit pentru eredinja veehe strămo- șească ehinuiji în mod neomenesc de cei tari și fără suflet. ff Altă plângere din Memorand a fost cea pentru legea presei. La 1848 s’a hotărât prin legi, eă oriee om are voie să scoată la tipar eărji și gazete prin deplină libertate. Gând să se aducă la îndeplinire această libertate, pentru Ardeal au adus lege deosebită, de tot aspră, pe eare Ungurii au păstrat-o și după ee tot ei au unit Ardealul eu Ungaria. Curtea eu juraji din Sibiiu, eare judeca procesele de presă, mai ales eă și gazetele noastre ro- mânești de pe atunci, ea „Tribuna*, „Gazeta Transilvaniei* și celelalte, se tipărea tot cam în cercul Sibiiului, nu totdeauna judecă după placul .Ungurilor stăpânitori, a fost desfiinfată. Ungurii nu voiau ea gazetele românești, să trezească și să lumineze poporul. De aeeea le puneau tot felul de piedeei: cerând eaujie grea de bani dela gazete și în- temnițând pe gazetari și pe eeialalji scriitori de eărji românești. Des- ființând Curtea eu juraji din Sibiiu, unde jurații erau mai mulji Sași și :Români decât Unguri, au trimis toate judecățile la Cluj, unde juratii erau ,pe sprânceană; Unguri, Săeui și renegati, adecă lăpădăturtle altor nea- muri. Aceștia apoi, la poruncă și din ură fată de neamul românesc, băgau în temnijă grea, fără milă șt pe nedrept, pe gazetarii și scriitorii români, vrând eu puterea pumnului să înfunde gurile eelor cari arătau fărădelegile stăpânirii ungurești fa|ă de Români. Credeau eă astfel nici țările streine nu vor putea afla eeeaee se petrece eu noi aiei. g) In memorand s'au mai arătat și nedreptățile guuernelor ungu- rești fafă de averile plugarilor, în deosebi Români. Anume, prin legile de segregație,, de eomasajie, de islaz, de păduri și altele, asemenea, s’a căutat ea poporul românesc, eliberat din iobăgie, să fie zi de zi ■sărăcit, luându-i-se ee numai șe putea din glia strămoșească, ee i-a n>ai rămas din iobăgie. Atâtea meșteșuguri cuprindeau aceste legi, și ■aveau atâtea portife de înșelăciune, contra săracilor plugari români în folosul proprietarilor unguri, cari nu se mal săturau, încât ele ajunse- seră o adevărată primejdie pentru proprietatea românească. Inginerii -ea și. executorii legii erau tofi Unguri și alti străini. Și precum erau ei .și sufletele lor, — așa era și dreptatea, ee-o făceau, — iar daeă Ro- 154 mânii făceau apeluri și recursuri, ori alte plângeri, — lot aceia îi ju- decau. ti trimeteau dela ffna la Caiafa. Deehea zicală: Turcul te bate, lot el te judecă. In acest fel s’au luat și dreptul de a stăpâni liber ave- rile grăni|erești — fiilor ueehilor grăniceri români, cari le-au căpătat .pe uremuri pentru credința, luptele și jertfele lor din răsboaie. blu se pot înșira aei toate plângerile arătate în Memorand, din cari șe reoglindese așa de limpede toate asupririle Românilor din Transiluania. Cujitul ajunsese la os. Ungurii nu-i lăsau pe Români niei măear să facă adunări, să-și plângă necazurile și să se sfătuiască. Diregătorii le împrăștiau adunările eu baionetele jandarmilor și-i băteau cu bătăușii lor. Românii — se spune eu multă duioșie în Memorand — mai cearcă odată calea către Impăratul-rege, să-i ceară ajutor și ali- nare, și dreptate, și pentru ei și pentru liniștea Țării și mântuirea ei, primejduită de fărădelegile ungurești. Pe scurt acesta era cuprinsul. Ducerea Memorandului la Viena. Memorandul jalbă, a fost subscris în numele comitetului na- țional, de președințele Dr. loan Raliu, de uleepreședinjii Gheorghe Pop de Băsești și Eugen Brote, de secretarul general Dr. Dasile Lueaciu și de secretarul Septimiu Albini, purtând data Sibiiu, 26 Martie 1893. Comitetul național a plecat eu Memorandul la Viena, pentru a-l da în mâna împăratului Franeise losif. In drumul lor membrii comite- tului au fost însofiji de câteva sute de români-nădrăgari și opineari, din toate părjile Ardealului. Ei au pleeat de bună uote, ea să fie de jajă când Memorandul va fi predat „Majestăjii Sale". Biejii Români mai credeau și atunci, la 27 Mai 1892, în scrisoarea de pe poarta Bur- gului împărătesc: „justiția regnorum fundamentam" adică „Dreptatea este temelia împărăjiilor". Nădăjduiau eă li se ua face dreptate aici unde a sălășluit totdeauna izvorul nedreptăților și apărarea minelu- .nilor domnești. Da, se făceau șî aiei legi, dar nu pentru noi.. Pentru noi se făceau judecăți și legi ea să ne sugrume. Dreptul neamului no- stru era să facem armata și să ne luptăm, să le apărăm, mărirea și averea. Pentru aeeasta ne înarmau ei, și ne mânau la luptă contra dujmanilor lor, și a intereselor noastre., Deputăția românească nu a fost primită de împăratul, eare s’a ascuns dinaintea ei între zidurile palatului său. Memorandul a fost -depus în cancelaria cabinetului împărătesc. Regele nu și-a bătut mult capul de acest Memorand, ei l’a trimis nedesfăeut, fără niei o poruneă la Budapesta, guvernului unguresc. Deputafia românească a trebuit să părăsească Diena,. fără niet o mângâiere, întocmai ea odată Avram laneu, — și pe vremuri Horea, sărmanul ! Comitetul a lăsat să se tipărească; și să se publice Memorandul în mai multe limbi, în limba românească, ungurească, nemțească, ita- lienească $ franțuzească* trimijându-l fruntașilor uestiji ai marilor Țâri străine, să vază și ei plângerile noastre. L-au împărjit să l citească și acasă în Ardeal popoarele de aici, și mai ales Românii, în numele cărora s’a făcut, precum și frații lor din vechea Românie. 155 Urmările ducerii Memorandului: urnirea procesului. Străinătatea a eetit eu mult interes și simpatie pătimirile noastre și gazetele lor au îneeput să serie despre noi și pentru noi. Acasă însă Ungurii turbau de ciudă și de supărare, eă nu au mai rămas ascunse lumii isprăuile lor și eă au fost date de minciună laudele ee-și aduceau înșiși. Ei, adică trimbitau în toate fările, eă aici acasă sunt numai Unguri șt prea pufint de altă limbă și eă și aceștia pufint sunt tare muljumifi de soarta lor, și mal ales românii nu mai pot de bu- curie și de fericire, li durea mai ales pe Unguri eă se apropria uremea de a sărbători împlinirea a o mie de ani, de eând s’au făcut stăpâni aici în Țară, sărbătoarea mileniului, pe eare acum Românii o turburau eu plângerile lor. De aceea, cu gând de vrăjmașă răzbunare, guvernul a dat ordin procurorului general dela Cluj, să dea în judecată pe conducătorii Ro* manilor, pentru Memorand. Căpetenia duhurilor rele, eari pregăfiau pro- cesul contra românilor era procurorul dela Curtea de apel din Cluj, Dr. leszenszky Săndor, unul din cei mai înuerșunafi dușmani ai nea- mului românesc. El era renegat, născut din alt neam. Pentru urednteia sa de prigonitor al nostru fără suflet, a ajuns mai târziu secretar de stat la Pesta. Acest om, spre durerea noastră, a primit și o mare de- corație dela guuernul român de atunci, al lui Dimitrte Sturdza. Guuernul maghiar a dat în judecată pentru Memorand pe membrii comitetului național român șt în afară de aceștia pe eâțiua fruntași ro- mâni — pentru răspândirea Memorandului. Pâra procurorului general din Cluj a fost făcută la 13 Mai 1893, sub Nrui 2416/1893. Erau pârîji: 1. Dr. loan Rajiu, aduoeat în Sibiiu, Gheorghe Pop de Băsești, moșier în Băsești, 3. Eugen Brote, gazetar Sibiiu, 4. Dr. Vasile Eueaeiu, preot în Sisești, 5. Dimitrte Comșa, profesor Sibiiu, 6. Dr. Dănilă P. Bareianu, profesor în Sibiiu, 7. Septimiu Albiul, gazetar în Sibiiu, 8. Nt- colae Cristea, asesor la Consistor în Sibiiu, 9. luliu Coroianu, aduoeat în Cluj, 0. Patrfeiu Barbu. aduoeat în Reghin, 11. Dr. Teodor Mihalț, aduoeat în Dej, 12. Dănilă Liea, aduoeat în Bistrița, 13. Dr. Gaurilă Tripon, aduoeat în Bistrița, 14. Aurel Suciu, aduoeat în Arad, 13. Mihail Velieiu, aduoeat în Chișineu, 16. Dr. I. T. Mera, medie Siria. 17. Găurii Bazar de Pureărefi, protopop în Cărei, 8. Dasile Ignat, aduoeat în Beiuș, 19 Rubin Patijia, aduoeat în Alba-lulia, 20. Dr. Aurel C. Popouiei, medie în Gras (Austria), 21. Dasiliu Rajiu, utear în Făgăraș șt 22. Qherasim Domide, preot în Rodna veche. Dintre membrii comitetului erau deja morji aduoeafii Găurii Man din Bistrița și Eudouie Ciato din Blaj. Acuza s’a mai ridicat prin plângerea din Deeemurie a procuro- rului general în forma actului de acuzare, pentru răspândirea Memo- randului, în afară de aceștia șl contra lut; 24. Nicolae Roman, funcționar de bancă în Bistrița, 25. loan Mun- tean, funejionar de bancă în Hațeg, 26. Dionisie Roman, candidat de aduoeat în Mediaș, 27. loan Duma, preot în Săcal, 28. Romul Crainic, protopop în Dobra. 156 Supărarea Ungurilor era mai mare, fiindcă Românii au cutezat să se plângă Impăratului-Rege la Viena. După Constituție oricine auea dreptul să se plângă nepedepsit, Suueranului. In Memorand, împăratul era numit și Rege al Ungariei. Astfel Ungurii nu puteau să-i judece pe memorandiști pentrueă s’au dus la împăratul, la eare și Miniștrii un- guri se duceau aproape zilnic. De aceea ei au umblat să scornească alte învinuiri pentru a-i trage în judecată. Și atunci au descoperit că in Memorand românii se plâng, eă Unirea Ardealului cu Ungaria au făcut-o numai Ungurii fără români și astfel românii o socotesc nedreaptă și ne- legală, — și prin aceasta memorand! știi ajâjă poporul contra legii un- gurești, adecă a legii de unire și aeesta-i păcatul eel mare. La Impă- ratul-rege se putea duce însă orice plângere, fără a putea fi cineva pedepsit. De aceea Ungurii i-au aeuzat pe memorandiști pentrueă au tipărit Memorandul și l-au împrăștiat în fără și în lume. Prin aceasta, spuneau ei — au afâfat împotriva legilor ungurești. 0 vină trasă de păr eu toată puterea diavolească a oamenilor răuvoitori și păcătoși. La porunca procurorului general, dată după voia guvernului, au pornit eu multă înverșunare polijia, jandarmii, procurorii șt judecătorii din toată Transilvania, să găsească Memorandul, să găsească oameni vinovati pentru el, ea să aibă pe eine băga în temniță, seofându-i tăeiunari și vânzători de tară pe aeeia, cari au apărat-o totdeauna mai mult, ea loji îngâmjajii stăpânitori. S’a pornit o adevărată vânătoare rușinoasă după fruntașii româ- nilor eu gândul de a-i îngrozi pe toji și de a le lua pofta de a se mai plânge undeva de necazuri răbdate în „raiul fericit¹¹, făurit Românilor în Jara lor. După multe cercetări și procese verbale luate eu fruntașii membrii comitetului au fost dajl în judecata Curjii eu jurati din Cluj. încă înainte, unora li s’au spart și dărâmat casele în miez de noapte, ea spre pildă ■doctorului Rafiu la Turda, alfii au fost suspendati din slujbele ee le aveau, ea să nu mai aibă ee mânea, ori să dueă alte lipsuri, amă- rându-le zilele. Din pâră procurorul general i-a scos pe protopopul Găurii Lazar de Pureăreti, pe medicul Dr. Terenfiu luliu Mera și pe advocatul Va- sile Ignat, fiindcă nu i-a găsit vinovati. Ceialalfi au fost citați la desba- terea principală la Cluj pe ziua de 7 Mat 1894. Începerea judecății dela Cluj. Felul eum s’a desfășurat procesul. Desbaterile s’au inceput Ia Cluj la 7 Mai și s’au ținut zilnic fără întrerupere până Ia 25 Mai 189*t, când s’a rostit judecata. Președintele tribunalului a poruncit, ea desbaterea să nu se tină la tribunal, ei în sala cea mare a Redutei Orașului, din strada Memorandului de astăzi, unde se holărîse Unirea Ardealului eu Ungaria, unire, pe eare Românii nu au reeunoseut-o dreaptă — în Memorandul lor. Președintele Curții eu jurati a fost baronul Szenthereszty Zsig- mond — ungur, — iar judecători Reinbold Artur — jidov botezat — și 157 Issehutz Gyula — uită de armean, amândoi mari maghiari. Notar-gre- fier: Dr. Balăzs Elemer, eare în România Mare ă fost numit consilier la Curtea de Casație din București. Scaunul de procuror la avut Pro- curorul General Vita Săndor, seeui neaoș, — iar ea tălmaeiu, ea ju- decătorii și jurafii să nu trebuiască să fie Români, a fost adus profe- sorul neam} Dr. Robert Lehmann, care știa și românește. Acuzafii s’au înfățișat însojiji de apărătorii lor, dintre eari trei ad- noeați slovaci și unul sârb, eari din dragoste frățească au venit să-i apere pe frajii lor români, eu eari alăturea sufereau și neamurile lor, împărțind amara pită a patimilor neamurilor nemaghiare din Vechia Ungarie. Acuzafii au avut ea apărători; Acuzatul: Apărătorul: 1. Dr. loan Raliu --- pe Dr. Amos Frâneu. 2. Dr. Vasile Eueaeiu --- pe Dr. Ștefan Miloș--- slovac 3. Gheorghe Popp de Băsești --- pe Dr. Aurel Isaeu 4. Dimitrie Comșa --- pe Dr. Aurel Mureșianu 5. Sepfimiu Albini --- pe Dr. Ștefan Pop 6. Dr. Daniil P. Bareianu --- pe Matei Dula --- slovac 7. Nicolae Cristea --- pe Iosif Cirșan 8. luliu Coroianu --- pe Dr. Augustin Bunea 9. Patriciu Barbu --- pe Dr. Emil Gavrilă --- sârb, redac- torul gazetei Zastava 10. Dr. Gavril Tripon --- pe Dr. Valeriu Braniște 11. Aurel Suciu --- pe loan Roșu Mieu 12. Mihai Velieiu --- pe Dr. Ștefan Petroviei 13. Rubin Palijia --- pe Dr. Ștefan Fainer --- slovac 14. Dasiliu Rațiu -r- pe Franeise Hossu Eonginu 15. Gherasim Domide --- pe Dr. Silviu Moldovan 16. Nieolae Roman --- pe Alexandru Hossu 17. loan Munteanu --- pe Simion Dămian 18. Dionisie Roman --- pe Dr. Gheorghe Ilea 19. loan Duma --- pe Coriolan Bredieeanu 20. Dr. Teodor Mihalț ---. pe Petru Truția. ]ura}i trași la sorti au fost: 1. Dr. Balog Kârolg. 2. Dr. Nagy Mor, 3. Dr. Pistory Mor, 4. Dr. Koeh flnfal, 5. Dr. Werner Rezso, 6. Eadits Nândor, 7. Gajzăgo Mano, 8. Nagy Kălmăn, 9. Molnâr lozsef, 10. Had- hâzy Săndor, 11. Dr. Bogdan Peter, 12. Baronul Feilitseh Artur, iar ea suplinitori: 1. Merza Eajos, 2. Szekely Mihlos, 3. Groful Szalay Eăszlâ, 4. Gergely Samuel — tofi unguri și nici un singur român. S’au mai adus la Cluj o mulțime de detectivi, jandarmi, armată bătăuși de stradă, eari să „susțină ordinea" în sală și pe străzi. Dar au venit la Cluj tot atunci și mai multe mii de țărani din satele românești, mai ales mofi și al(i fruntași din toate părjile. Ei însă în scurtă vreme au fost îndepărtați și seoși din Cluj. 158 Apărătorii înzadar au protestat, eă jurații toți sunt unguri, șt ihi'V dintre ei chiar pe față dușmani ai acuzaților, ea și aduoeatul Qajzâgo și câțiva, eari au făcut pâră la baroul advoeaților din Cluj, eontra Dr.-ului Rajiu și altora dintre Memorandiști, cerând să fie aspru pe- depsiti pentru Memorand. Zadarnic am arătat eă acești jurati nu mai' pot fi judecători drepți, eăci și-au arătat părtinirea pentru unguri șt dușmănie ‘ față de acuzați.. Cererea apărătorilor nu a fost băgată în' seamă. Au fost respinși și când au cerut, ea desbaterea să se facă în limba românească, asemenea și procesele uerbale, fără tălmaeiu. Tribunalul a dat voie numai acuzaților să poată vorbi în limba lor, dar-- apărătorilor nu. Aceștia au trebuit să vorbească numai ungurește. Dar; tălmaciul nu știa să traducă bine limba română în limba maghiară, și nici românește cele spuse ungurește. Si eând acuzații și apărătorii au arătat de atâtea ori aeest lucru, au fost nu numai înfruntați de preșe- dintele, dar apărătorii Fnâneu, Bredieeanu și Stefanovils și alții au fost' pedepsiji nu odată de tribunal eu pedepse bănești de eâfe 50—llO fl., bani mulți pe atunci, — anume eu gândul de a le îngreuna slujba de de apărători. Așa eă la 10 Mat 1894, ziua a 4-a a desbaterilor, toți apărătorii au fost siliți, din cauza aceasta, să părăsească ședința iar- acuzații au rămas fără apărători. * Înzadar au cerut acuzații să se amâne procesul, ea să-și poată- aduce alți apărători, nu au fost ascultati. Când aveau apărători pe- aceștia riu-i lăsa tribunalul să vorbească, bine știind, eă adevărurile, ee le-ar auzi din gura lor, i-ar ustura amar, și s’ar descoperi și mai limpede călcările de lege ale tribunalului. Iar pe acuzati când au rămas singuri, au încercat să-i înfriee și sâ-i terorizeze, fleeștia însă nu se lăsau înfrieați și au spus ee trebuia să spună. Nici unul dintre ei nu a vrut să recunoască a fi vrednici de pedeapsă pentru faptele lor. Niei președintele eare ar fi avut datoria să-i apere nu-i apăra, împins de grofii și baronii unguri eari erau jurați. Jandarmii și detectivii de poliție, îi păziau pe memorandiști iar la spatele lui Roman stătea paznicul închisorii dela Seghedin, de unde el a fost adus la Cluj. Afară pe stradă dupăee mulțimea de țărani români dela sate a fost scoasă eu forța din Cluj, acuzații au fost atacați de bătăușii unguri, primejduindu-li-se și viața și înzadar au cerut seut și apărare dela președintele, eare li-a răspuns, eă asta nu se ține de el, ei de poliție. Zile grele și pline de sbueiumate frământări chinuitoare au fost acele 17 zile de judecată dela 7 pânâ la 25 Mai pentru români, și mai ales pentru memorandiștii acuzați, eari trebuiau să se sbată în ghiarele sbirilor-, neapărati de lege și de slujitorii ei. Interogați, spovediți, și- canați zile întregi, amenințați și amendați, huliți și batjocoriți, ei trebuiau să se apere, eând pedeapsa lor era hotărâtă și poruncită dinainte. Înzadar s’au apărat ei, după lege, eă pâra eontra lor s’a învechit șt nu mai pot fi pedepsiți, fitneă procurorul a întârziat eu darea lor în judecată. înzadar susțineau tot eu legea în mână, eă ceeaee au făcut, plângerea la împăratul, șt tipărirea Memorandului, e un lucru iertat, ceeaee alții atâția au putut s’o faeă nepedepsiți de atâtea ori, înaintea 159 lor. Inzadar arătau din lege, eă nu p Jt să fie trași la răspundere după legile ueehi, fără putere în țoală Transilvania. Inzadar au eerut să se asculte martori, și prieepuft învățațt, chiar unguri, pentru desvinouăfire. Inzadar unii dintre ei au arătat, eă nici nu au scris nici nu au iscălit Memorandul, și nu l-au răspândit, totul a fost inzadar. Soarta lor era pecetluită, nu după lege desigur. Jurajii, tribunalul și procurorul nu aveau lipsă de lege, pe eare o nesocoteau, și o sueeau în dauna Ro- mânilor, și pentru a-și câștiga merite la cel mari. Aueau prilej să se răzbune asupra fililor nației românești, pe care o urau eu urăjmășie, dela strămoșii lor, din veae în veac. Toate cererile românești și dovezile aduse au fost nesocotite. La judecată stăpânea ura, trufia și duhul răzbunării, ocrotite de procuror, de pre- ședinte și de judecători, cari în aeest ehip pregăteau și înveninau și mai mult sufletele negre ale juraților pentru rostirea verdictului de osândă. Procurorul rânjea în suflet ea un călău de plăcerea chinuirii acuzaților, cari se purtau eu mult curaj și eu multă cinste șl vrednicie, ca spre pildă Uasile Lueaei, Nicolae Cristea, Rubin Patiția, Mihai Ve- lieiu, Teodor Mihali, Daniil Bareianu, luliu Coroianu, Dr. Gavril Tripon șl Gherasim Domide. Mulți erau advocații știutori de lege, și se luptau, în apărare față de înverșunatul procuror, — eu multă pricepere șt eu bărbăție neîntrecută, — dar luptă în fața legii nu era dreaptă și era pentru Români fără nădejde. Chiar și în actele ciuntite ale procesului, scrise pe placul un- gurilor, — eăel așa se făceau protocoalele atunci, — se oglidește frumoasa luptă, dusă de aeuzați cu multă vrednicie, pricepere și cu- noaștere a legilor. După uorblrea procurorului: Osândirea. In ziua a 15-a la 23 Mai 1894, procurorul și-a rostit cuvântarea sa plină de vorbe goale, dar sforăind și clocotind de patima urii față de Români, cerând pedepsirea lor. Memoeandiștii, văzând eă aici nu poate fi uorba de dreptate și eă în locul legilor domnește puternicia șl sila, au hotărît să nu se mai apere. Prin graiul președintelui lor, Dr. loan Rațiu, și la sfatul altor Români fruntași, au cetit o declarație, în eare arătau eă ei nu se mai apără, că aici judecata se face între neamul românese și cel unguresc, iar Judecători nu pot să fie ungurii in cauza lor și asupra drepturilor neamului românese. Alții și de altă dată — nu aci — vor fi chemați să ne judece. Neașteptându-se la atâta curaj românese, tribunalul, procurorul, șt jurații fierbeau de turbare în inimile lor, hotărîțt să-șl facă jocul până la sfârșit, dar simțeau și ei în suflet adevărul, de împlinirea căruia se temeau și se cutremurau, anume eă „tot eei ee se înalță, umllt-se-va!" Desbaterea s’a mal ținut după aceasta îneă 2 zile, iar la 25 Mai 1894, în zia 17-a, s’a rostit verdictul juraților, după eare au fost mântuifi • de pedeapsă dintre acuzați Uasiliu Rațiu, Nicolae Roman, Ion Munteanu 160 -.și loan Duma, dupăee îneă la 19 Mai în ziua a 12-a procurorul re- răsese pâra și fajă de acuzatul Dr. Tripon Qaurilă. S’a oprit judecata împotriua lui Eugen Brote și Aurel C. Popouiei, eari trecuseră în ueehea Românie, — împotriua lui Septimiu fllbini s’a amânat, căci aeesta era bolnau, — iar împotriua lui Romul Crainic, s’a stins procesul fiindcă el murise între timp. După uerdietul de uinouăție rostit de jurați contra celorlalți, tri- bunalul a adus judeeata de osândă, prin care 14 Memopandiști, au fost pedepsiți total Ia peste 32 de ani și jum. temniță de stat și anume : 1. Dr. loan Rațiu, la 2 ani temniță de stat, auea 68 ani și 3 eopii. 2. Gheorghe Popp de Băsești, la 1 an, era de 58 ani, auea 1 copil. 3. Dr. Vasile Eueaei, la 5 ani, era de 42 de ani, auea 4 eopii. 4. Dimitrie Comșa, la 3 ani, era de 48 ani, auea 4 eopii. 5. Dr. Daniil P. Bareianu la 2 ani și 6 luni, era de 46 ani, auea 5 eopii. 6. Nieolae Cristea, la 8 luni, era de 59 ani, auea 5 eopii. ?. luliu Coroianu, la 2 ani și 8 luni, era de ¹ 6 ani. 8. Patriciu Barbu, la 2 luni, era de 51 de ani. 9. Dr. Teodor Mihali, la 2 ani și 6 luni, era de 19 de ani. 10. Aurel Suciu, la 1 an și 0 luni, era de 40 de ani. 11. Mihai Velieiu, la 2 ani, era de 48 de ani, eu 3 eopii. 12. Rubin Patiția, la 2 ani și 6 luni, era de 52 de ani, auea 3 eopii. 13. Gherasim Domide, la 2 ani și 6 luni, era de 38 de ani. 14. Dionisie Roman, la 8 luni, era de 53 de ani. El au mai fost obligați să plătească statului o mulțime de ehel- tueli, iar judeeata s’a hotărît să se publice în mat multe gazete ro- mânești, ungurești și nemțești, pe cheltuiala lor. Vina nedreaptă ee li s’a găsit, a fost acea ridicată de procuror. Pedeapsa neașteptat de aspră — a fost hotărâtă de sus, de mai nainte; s’a adus ea motiu de îngeeunare la pedeapsă, eă osândifii nu și-au re- cunoscut uina și că s’au apărat cu dârjenie, ținând la limba românească. Poate — dacă recunoșteau numai eu o uorbă, eă au greșit când au spus în memorand eă nu-i dreaptă și legală unirea Ardealului eu Un- garia, — erau mântuiți de pedeapsă. Dar sufletul lor cinstit și mândru românesc nu putea să faeă asemenea trădare rușinoasă de dragul scă- pării de pedeapsă. Urmările sentinții de condamnare. judecata aceasta de osândă s’a răspândit cu fulgerul în toate sa- tele românești și în lumea întreagă. Românii, amărîji în sufletul lor, s’au trezit însfârșit din uisul încrederii în Împăratul. Și eei mai slabi de fire au început acum să uadă, eă scăparea lor din robie are să uină dintr’altă parte dela frații de peste Carpați. Ungurii deși bucuroși eă prin judeeata lor au putut loui eu copita în Români, totuși nu erau liniștiți în așteptarea praznicului lor — mileniul. Simțiau elătinându-se sub picioarele lor țara și domnia, mâncată chiar de ei, n urma sâl- nieiilor, ee le-au făcut. 161 3 Motivele eu cari judecătorii au eăutat să-și întărească putreda lor sentință* au fost de tot slabe în fa (a oricărui om cinstit și drept, și știutor de legi. Cu atât mai frumoase și pline de învățătură și știin(ă- de legi au fost recursurile minunate ale apărătorilor acuzaților, re- cursuri, pe cari ei le-au înaintat în apel — contra judecății dela Cluj. Tribunalul când a trimis recursurile la Curia din Budapesta pentru judecată, nu s’a răbdat să nu facă un raport lung, fnehis și sigilat, ca să nu-1 știe alții, prin care cere ea la Curie, recursurile să fie respinse, și să jie întărită judecata dela Cluj. Raportul acesta însă s’a găsit și din el se vede adevărata ură și părtinire a judecătorilor dela Cluj,, cari astfel și-au călcat jurământul de judecători, eare-i lega să fie drepți și fără părtinire. Ea Curie, Curtea cțe Casație: aceași nedreptate. La >3 iulie 1894, recursurile au fost respinse, fără niei o motivare serioasă. După cum s'a văzut Memorandistul Seplimiu Albini s'a îmbolnăvit la desbaterile din Mai 1894 și judecata lui a fost amânată la 9 Oetom- urie 1894. După o judecată scurtă de o zi făcută la repezeală, a fost osândit la 2 ani și 6 luni temniță de stat, de aceeași judecători, de aceeași jurați unguri. Intre jurați au pus acum ea de batjocură și pe renegatul Moldovan Gherghelg, profesor din Cluj, fost slujbaș de po- liție. A făcut șt Albini recurs la Curie, eare — după eum se știa di- nainte — la 14 Noemvrie 1894, a fost respins. încă înainte de a se hotărâ la Curie recursurile, — memoran- diștii osândiți au fost puși sub paza jandarmilor, a poliției și a slogă- biraeîor. E> nu mai puteau să iasă din satul lor nipi la hptar, ori Ia satul ueein, fără de învoire deja judecătorul din Cluj, eare întreba întâi> în șeris pp proețțroriil, dacă se înuoește ori ba. Firește, domnul leșșen- szky — vestitul — era totdeauna contra, și astfel permișpl nu se dădea. Niei în cauze grele, niei pentrii înmormântarea vre-unei rudenii, frate ori soră. Profesorului Bareianu din Sibiiu nu i s’a dat voie să meargă în satul ueein în Rășinari la îngropăciunea surorii sale. Advocatului Mihai Veliciu a fost oprit să meargă în satul ueein, la nunta finei sale, ori la Judecată ea aduoeat la Arad, D-rului Rațiu i s’a interzis ea să meargă la băi, să-și caute de sănătate, iar preotul Gheraslm Domide a fost arestat de jandarmi la Blaj unde s’a dus să-și aducă acasă copila dela școală, eă el era uăduv, și nu auea pe nimenea, pe cine să-l; trimită. După-ce procesul a fost pierdut și la Curie, la porunca procu- rorului general dela Cluj, osândiții au fost ridicați de jandarmi noaptea, din easele lor, și de lângă familiile lor, și duși pe ascuns ea eei mai de rând răufăcători — la temnițele ungurești și anume: D-rul Rațiu, Coroianu și Lueaeiu la temnița dela Seghedin, iar ceilalți la temnița, dela Uaț, unde au fost închiși. 162 Memovandiștii întemnițați. Pe martirii noștri însă nu i-au înfrânt nici zidurile temniței, niei chinurile și durerile familiilor lor. Niei acestea nu au fost lăsate în pace. Afară de Gheorghe Pop de Găsești eare auea moșie, ceilalți țoji au fost oameni săraci, eei mal multi eu eopii. Aduoea{i> profesori, preofi, gazetari, eari trăiau din biata lor slujbă, cu plăti și uenituri pu- ține. Pentru a i amărî și mai mult, gunernul a poruncit să fie suspendati din slujbele lor, ea ei fiind închiși în temniță să nu mai aibă niei un venit, din eare soțiile lor șt copiii lor să poată trăi și din eare și ei, să poată plăti și eheltuelile temniței, eheltueli aruncate în sarcina lor. Pentru ajutorarea familiilor întemnifafilor, doamnele româpe strân- geau bani, vânzând flori, panglieuje, hârtii de epistolă și alte mărun- țișuri eu inscripția „Totul pentru națiune¹¹. Firește acestea ajutoare erau miei de tot, dar erau bine primite și mângâietoare, fiindeă veneau dela frați și date din inimă curată. Mulfi dintre Memorandiști și-au luat pe cap datorii grele, — pentru traiul familiilor lor, — datorii, de eari nu au mai scăpat tpată vieața lor. Ga început s’a dat voie prietenilor și familiilor șă-i eerpetege, să-i vadă tot la două săptămâni, să le dueă cărți de eițit, șă le treacă de urât și de amărăciune. Pe urmă, rând pe rând, au fost opriti și dela aceste mângâieri, rămânând să se muljumeașeă eu cânte eql cheilor ee se învârteau în ușile de fier ale închisorii. De umeșeala ri- durilor, unii dintre iubitii noștri s’au îmbolnăvit și de boala câștigată în femnifă nu au mai scăpat, seurtându-li-se astfel, fără de vreme zilele. Dar poporul românesc dela sate a început să pună în cântece suferințele martirilor noștri. „Cântă mierla prin păduri, „Robu-i bueaeiu la unguri, .Pentru sfânta libertate „De eare noi nauem parte“, era cea mai dragă și trăgănată doină pe atunci. Memorandiștii au-purtat eu tărie crucea pentru neam. Inzadar li s’a trimis vorbă dela eei de sus. să faeă rugări și să ceară iertarea pe- depsei. Ei nu s’au aplecat și nu s’au umilit. Nieolae Cristea și ceilalți eu pedepse de închisoare mai scurtă și-au făcut toată pedeapsa, — iar ceilalți încă au stat închiși peste un an și câteva luni, când fără voia lor, la cererea Regelui Carol l. al României, — eu eare Austro-Ungaria era în alianță, la ordinul împăratului Franeise losif au fost grafiafi din oficiu și eliberaji din temnițele dela Dat și Seghedin. In aceste temnițe și după ei vreme de 25 de a”i și mai bine, atâfia Români cărturari au intrat și au* robit pentru dreptatea Ardealului și a limbei românești, pregătind prin suferința lor, învierea cea obște națională a neamului românesc. 163 3* Actele Memorandul ui. Actele procesului Memorandului, nu s’au pierdut, oricât ar fi uoit ungurii, ca ele să nu mai trăiască și să nu mai lumineze ascunzișurile întunecate ale inimilor otrăuife de răutate ee băteau în piepturile acelor, cari atunei ea stăpâni ne-au judecat. Ele fae dovadă zdrobitoare, ee nevrednici stăpânitori și judecători am avut atunei. Ele arată eă prin asemenea judecăți pătimașe și nelegiuite nu se întărește împărăția și stăpânirea nimănui, ei se sapă și se prăbușesc stăpânirile. Procesul Memorandului — precum și alte judecăți strâmbe date de stăpânirea ungurească — au douedit în fața lumii, că nu Ungurii — cari le-au dat — sunt chiemați să stăpânească și să ocârmuiască Ardealul, locuit în mare majoritate de români. Judecata dată de Unguri în procesul Memorandului a foșt și este rușinea și pălmutrea dreptății și a rămas un păcat greu și neșters al neamului unguresc. Ungurii au crezut, eă prin osânda adusă vor îngropa pe veei plângerile românești și vor amuți graiul neamului nostru. Pro- cesul lung și greu dintre neamul românesc și eel unguresc din Tran- silvania, nu s’a isprăvit prin judecata dela Cluj și nu l-au putut judeca Ungurii. Procesul l-a hotărît pentru vecie voinfa și jertfele românismului de pretutindenea, sfinjită prin tratatul dela Trianon. Istoria și dreptatea cerească a lui D-zeu a cărui „judecata lui dreaptă este", nu poate fi răsturnată de viclenia treeă'oare a neamurilor lacome după binele și vlaga altor neamuri. Această stăpânire nedreaptă s’a stins pe veei, eăei „mor|i sunt eei muriți 1“ lată procesul Memorandului și vrednicia fără de hotar a l’emo- randișiiior. In fața amintirii lor sfinle, toți Românii să plecăm eu sfială eapul, făgăduind, eă niei eând nu vom lăsa să se sălășluiaseă duhul nedrep- tății în sufletele noastre și jurând eă vom da mâna să fim pururea frați. — pentru apărarea frumoasei moșteniri, ee ne-a rămas. Cluj, la 7 Maiu 1934. 164 Cruțați pădurile*) de Emil Pop, docent unit». Orice străin, eare ascultă cântecele noastre, rămâne mirat și în- duioșat de dragostea Românului pentru pădure. Nu-i cântec să nu-1 în- cepem eu „Frunză vevde“ sau „Foaie uepde“, uorbe eare ne amintesc frumsețea codrului și uoinieeasea bucurie, ee o simțim când îi batem cărarea. Aeolo, în puterea codrului, pe cărări ascunse, printre izuoare, sub frunzișul plin de răsunet se simte Românul la largul lui. Aeolo își cântă mai eu foc dorul și jalea și simte mat adânc frumusețea vieții. Au dreptate prin urmare cei ee ne socotesc înfrăfiji eu codrul. Românului îi este dragă pădurea.. Așa este... și totuși multe semne din trecut și multe fapte din zi- lele noastre ne pun pe gânduri: oare își iubește Românul eu adeuărat pădurea? Scrisori de demult ne spun, eă Țara noastră a fost mult mai pă- duroasă decât astăzi Munții noștri erau mai împodobiți, ba multe din câmpiile noastre, unde azi umbli ziua întreagă după umbră, spun slo- uele bătrâne, eă purtau păduri. Unde sunt pădurile acestea? Ele nu s’au uscat, n’au degerat, nie' n’au murit de bătrânețe; — le~am tăiat noi cu nemiluita. Cărți de acum o sută-două de ani ne mărturisesc eu câtă sălbă- tăeie se pustiau încă pe atunci pădurile noastre. Lemnul din munți se tăia, ea să rămână loc de pășune sau ea să fie uândut în țări străine. Pădurea de pe dealuri sau câmpii se tăia pentru lemn de foe și de tâmplărie, sau pentru ea să se lărgească locul de plugărit. An de an și ueae de ueae înlocui pădurii s’au înmulțit eurăturile, runeurile (și săhelburile). Apoi a uenit războiul, când pădurea a suferit alături de noi. Trebuia lemn și iarăși lemn pentru tranșee, pentru poduri, pentru căruțe și ma- gazii, eari se prăpădiau mereu și trebuiau făcute la loc fără uorbă și fără zăbauă. Și uai de pădurea în eare s’au dat luptei Cei ee ați făcut răsboiul știți, ee prăpăd găsiai în locul unul codru sănătos, după ce au ostenit gurile de tun și de mitraliere. •) l. Această conferință e bine să fie rostită la sărbătoarea sădirii pomilor» Obiceiul trebue răspândit cât mai mult și practicat mai ales eu tineretul. Ocoalele silnice sunt gata să dea sfaturi teehntee și puteți pentru sădit. 2. Este bine, ea să se ilustreze conferința eu exemple loeale. Este chiar re- comandabilă o ieșire la fața locului, unde un torent a degradat terenul agricol sau a distrus clădiri, șosele și poduri. 3. In regiunile de șes mai ales în Câmpia Ardealului, se insistă mai mult asupra despăduririi hoțești din trecut și asupra binelui ee va urma după împădurire, în privința frumoaselor experiențe de reîmpădurire. făcute la Sabed (Mureș) și Desmîr (Cluj) iarăși se pot obține informații dela Ocoalele silvice. 165 Din nenorocire nu ne-am oprit niei după răsboiu. Dimpolriuă. Par’eă ne-am legat Ou jtirâniânf să tte prăpădim pădurile. Pe orice uale te-ai apropia de munte, eărufele eu scânduri nu mat contenesc, trenurile gâfâie de poueri, iar pe râu coboară plutașii zi și noapte. Cu cât urci, eu atât se înmulțesc ferestraiele și fabricile, înconjurate de bârne și scânduri întocmite în grămezi cât casele. Iar dacă dai în împărăția pădurii nu mai scapi de pocnetul se- curilor, eare se aude mai aproape sau mai departe ea un eântee de prohod. Și prohod este într’adeuăr și nu numai al pădurii; uom Dedea, eă pustiirea merge mult mai departe. Domni [și fărâm. Români și străini, suntem/a fel de uinouati eu fotii. Ne-am năpustit fără erufare asupra codrilor și am pustiit fiecare eât am putut; mai mult decât ne-a trebuit și mult mai mult decât ne-ar fi fost îngăduit. Și aeuma spuneți și Duoastră: cel ee stă de-o parte și privește cum ne schilodim pădurile șt aude în același timp doinele noastre, nu cfră dreptul să se întrebe: Cum se poate să-fi fie dragă pădurea și s’o dobori la pământ eu atâta sete eum facem noi?... „Frumoase toate astea" — ue(i ziee Duoastră — „dar oare e treabă de om cuminte să erezi eă pădurea e numai o podoabă sau uh loe de eântee, eând ai neuoie de lemn toată uiaja dela leagăn până la cosciug? Pădurea a sădit-o bunul D-zeu nu numai pentru încântarea noa- stră, dar mat ales pentru folosul nostru. Plaiurile pleșuue n'or fi atât de frumoase, ea eele eu cetină, dar trebuințele uiejii sunt mai cumplite ; ele ne cer eu asprime să tragem eu toporul".. Auefi dreptate — și... n aveți dreptate l Aueti dreptate când eerefi dela pădure nu numai plăeeri, ei și foloase. N’auefi însă dreptate când Credefi, eă pădurea tăiată ne folosește mai mult, decât pădurea netăiată. Un gospodar oarecare are lângă arătorul și fânaful său un iugăr de stejeriș. într’o bună zi își taie pădurea. Din lemn și-a durat o șură, și-a reparat șopronul și grajdul, iar ee-a rămas a uândut eu bani buni. Pe loeul unde crescuse pădure, face nutref, ba și bucate... Hrană mai multă pentru uite, hrană mai multă pentru om. Câștig și iar câștig pe urmă eurăturii Așa este, daeă numai țăranul nostru s’a gândit și a făcui așa. Și tot bine rămâne, daeă au judecat așa alfi zeee sau chiar o sută din (ară. Nenorocul este, că mii și sute de mii de plugari au îneeput să facă așa. Zeci de mii de iugăre de pădure s’au prăpădit și sunt pe cale Să Se prăpădească in felul acesta. De aei o mare primejdie pentru toată plugărimea țării. Eoeul arător s’a mărit, e drept, dar sămănăturile sunt din ee în ee mai slabe. Pământul pe nesimțite rodește tot mai slab, secerișul este din ee în ee mai nesigur. Se înmulțesc „anii răi“, în eari nu culegi ee ai sămânat. Oare de ee? Pentrueă ori ee am ziee pădurea este o vecină bună pentru arător și fânaț. 166 In preajma pădurilor ploile și zăpada sunt mai dese; ead tot •timpul anului. Vânturile sunt muleomite de frunzișul copacilor. Pământul nu se îneinge prea mult peste zi, iar noaptea nu se răcește prea tare. De aceea în asemenea locuri holdele și porumbiștile se coc bine și se coc la fel an de an; fânafele sunt mai bogate, iarba e mai fragedă. Să uedem ee se petrece pe un loc despădurit pe mare întindere. Poaie eă nu pică din cer apă mai pujină, dar ea cade eu totul nesăbuit. Vine odată un potop, eare îneacă arăturile, apoi ureme înde- lungată secetă grea. Dânturile bat slobode, euleând sămănăturile șt seeându-le. Pământul dogorește peste zi, iar noaptea se răcește de-a binele. Arăturile uor fi ele mai multe în felul acesta, dar sunt mai proaste și mai ales foarte primejduite. Ee sameni și le lucrezi pe noroc. Muncă din ce în ee mai aspră, roadă din ee în ee mai slabă. Și pe de-asupra un alt blestem pentru toți copiii noștri: lemn din ee în ee mai pujin și mai scump. In fără pleșuvă și plugăria îmbătrânește. lată eum pădurea tăiată aduce mai pujin folos ea pădurea netăiată 1 In țările mai înaintate ea a noastră, unde glasul inginerilor sil- nici este mai ascultat ea la noi și unde gospodarii sunt mai de înțeles ea la noi, s’a sădit pădure pe locuri întinse. Obștea poporului a câ- știgat eiim nu-și închipuia de mult. E drept eă și la noi s’au făeut fru- moase încercări de acestea atât în Câmpia Dunării eât și în Câmpia Ardealului, mai ales eu salcâm (aeăț, băgrin) Și bine ar fi ea împă- duririle să fie eât mai multe, căci ele uor ținea cumpănă dreaptă între ploaie și secetă, între răcoare și căldură, spre folosul plugăriei. * * » Primejdia cea mare, ee ne pândește pe urma despăgubirilor este însă alta! Cele mai multe din pădurte noastre cresc pe coastele dealurilor și a munților, fleolo-i căminul codrului și tot aeolo-i căminul tăietorului de lemne, care doboară copac după copac din zori de zi până eând se lasă noaptea... De aei purcede primedjdia cea mare! Știe tot natul, eă la munte ead cele mai dese ploi și cea mai groasă zăpadă. Ce se întâmplă eu atâta amar de apă? — Firește, eă o parte se sbea în pământ, alta se aburește numai decât, dar cea mai mare parte curge la vale. Să urmărim scurgerea apelor îniâiu printr’o pădure șt apoi peste o coastă goală. Ploaia ee cade pe o coastă împădurită nu’ajunge toată la pământ; o bună parte rămâne aninată de frunzele și crengile fără număr ale copacilor. Pe asta o soarbe soarele înapoi, în văzduh. Va să zică ploaia ajunge împuținată pe pământ. Aei întâlnește pătura groasă de mușchi șl de frunze moarte, eari se umezesc și se 167 umflă în sfârșit de apă ea un burete laeom. Din aeest burete fără sfâșif apa nu curge, ei mustește încetișor spre vale. Daeă ploaia sau zăpada topită satură dela o vreme mușchiul și frunzarul, ea începe să alunece mai eu ridicata. Totuși ea se izbește într’una de rădăcini, de trunchiuri drepte și căzute, eari o opresc de mii de ori și eari o silesc să facă mii de cotituri. Ba ajunge în vale târziu și eu mersul ostenit. lată cum pădurea pune frâu puvoaielor. Le rupe puterea, le îm- puținează și le îmblânzește. Omul dela poala muntelui și de pe câmpie vede văile și râurile umflându-se eu măsură și zile de-a rândul. Iși poate vedea însă liniștii de lucru, căci căci de cele mai multe ori gos- podăria lui nu e în primejdie. Ce se Întâmplă pe un munte despădurit? Aei ploaia și zăpada ajunge toată și deodată la pământ. Șiroaiele cresc văzând eu ochii și o pornesc sălbătăcite pe elina cea mai mare, de-a dreptul spre vale. Nu-i nimic ee să le domolească și să le în- târzie. Dimpotrivă puterea lor crește, năvala lor se iuțește. Pe unde trec sapă adânc pământul, rod și rup stâncile și apoi prăbușesc bolo- vanii și pietrișul în jos șpre gospodăriile lucrate âu trudă. Niei odată primejdia lor nu e atât de înspăimântătoare, ea pri- măvara, când dau întâiele călduri. Pe munții despăduriți zăpezile se topesc la repezeală, căci pu- terea soarelui nu mai e potolită de răcoarea pădurii și umbra copa- cilor. Pământul reavăn și neîmpletit de rădăcini se năruie pe alocuri în table mari sub povara zăpezii înmuiate, ehiar atunci, când ea nu s’a topit de tot. In urma lor rămâne piatra seacă. Nu ne putem închipui câtă putere de apă se prăvălește de pe munte după o desprimăuărare zorită. Și nu-i pe pământ pustiire mai cumplită ea aceea a apelor slobode, ee gonesc umflate spre câmpie. Ble îneacă sămănăturile, casele, uite, oameni. In mânia lor smulg podurile, rup calea ferată, spală șoselele. Prăpădul e seuit, sau năprasnic. In urma lui sărăcie și jale. Zile și săptămâni întregi curăță bieții oameni bolovanii de pe pământuri, repară casele și gardurile; eroiese drumuri de silă și eu gâleeavă p^ste pământuri sănătoase, alături de șoseaua veche; ară și seamănă din nou locuri, ee înverziseră frumnos eu o zi înainte de prăpăd. Când omul nu mai are cu ce să dreagă stricăciunea își duce vieața nă- căjit de pe o zi pe alta sau își ia dovadă dela primărie și pornește umilit spre orașe cerșind mila trecătorilor. Pământul din eare s’au hrănit părinții lui și din eare nădăjduia să-și sature copiii, rămâne loc sterp sau fără preț, eare cere an de an tot mai multă sudoare și dă tot mai puțină roadă. Daeă în fiecare primăvară am aduna la un loc pagubele și relele pricinuite de revărsarea apelor nestrunite de pădure, am găsi eă ele- sunt înzecit mai mari, decât câștigul ee-1 avem din lemnul tăiat. 168 Și socoteala noastră nu-i bună, căci am făeut-o doar pe un an.. Dar prăpădul poate ueni de aei încolo în fiecare primăuară și țara întreagă va fi din ee în ee mai săracă, din ee în ee mai fără putere. Pădurea tăiată fără socoteală se răzbună amarnic... Ce-i de făeut? Să nu mai tăiem pădure? Nimeni nu se gândește la una ea asta. De lemn avem nevoie fără încetare și trebue să-l luăm din pădure. Din fericire ni s’a dat putinfa să ne folosim de pădure fără ea s'o pustiim, lată cum. întâi trebue să ne obișnuim eu toții, mie și mare, făran și domn, să cruțăm copacul, Să ne atingem de el numai atunci eând n’auem în- cotro. Căei prea mulfi sunt de aceia, eari eiungărese pădurea fără rost. Ți-ar părea, eă nici nu se simte, eând îți tai de fiecare dată câte o bâtă, eâte o eodoriște. Ba se simte, eăei din păcate toți se gândesc așa și toți rănesc zilnic mii și mii de copaci din țară. Legea ne oprește să facem foc în pădure, daeă din păcate — totuși — l-am făeut, trebue să-1 stingem neapărat înainte de a pă- răsi pădurea. Multe mii de hectare de codru sănătos s’a prefăcut în scrum din uina celor ee au aprins focuri. Să nu dăm drumul oițelor în pădure, căci ele striuese puieții, rod ramurile tinere și pisează pământul. Pădurea păscută par'că-i bolnavă. Copacul este o ființă binecuvântată; crește fără cheltuială și ne aduce numai folos. Trebue să-l priuim ca pe un prieten, să ne bucurăm de sănătatea și frumusețea lui. Atunci vom dovedi eă doinele noastre nu mint și eă ne iubim eu adevărat pădurea 1 In rândul al doilea nici odată să nu tăiem pădure fără să punem alta la Ioc. Am ras o coastă, răsădim în locul ei puieți, cari nu cer multă cheltuială. De aceștia grijim ea de lumina ochilor, căei sunt plă- pânzi și cruzi; o eireadă de capre sau de vite poate nimici toată truda noastră. Cine despădurește mult. împădurește mult, cine taie puțin, să- dește mai puțin. Chiar dacă nu ne gândim la prăpădul, de care ne scutește pădurea cea nouă, sădirea unei păduri sau chiar a unui copac sau pom din grădină, e o faptă frumoasă. Gândiți-vă numai, eu câtă dragoste îți arată un bătrân copacul sădit de el. Ți-a spus de zece ori povestea și ți-o spune din nou, eăei e mândru de ea... A urmărit eopaeul de eând l-a așezat plăpând și neînsemnat în pământ și iată-1 aeum stufos și mare, înfruntând vijeliile, dând umbră și roadă. Frumos și vrednic lucru într’adevăr; fericit și curat omul, eare: se laudă eu el! 169 Și ehiar dacă n’ar fi atât de frumos, el este un lueru de folos. Căci daeă fiecare Român ar sădi doar un singur eopae, s’ar pune te- melia unei pădurt de 15 milioane de eopaei, eari ne apără și ne încântă. Mersul plugăritului și prăpădul din fiecare an ne spun, eă nu mai e destul să punem pădure în locul celei ee o tăiem. Din păcate trebue să îndreptăm greșala și lăcomia părinfilor noștri. Vor tpebul împădurite multe râpe și coaste, unde de mult nu mai erește pădure. Și nu trebue să întârziem prea mult, căci daeă le tot lăsăm în prada apelor, ne trezim eu stânca goală, pe care nu mai pofi sădi nimic... Statul nostru, după pilda altor țări se trudește din sărăcia lui să împădurească tot mai mult, mai ales locurile unde primejdia reuărsă- rilor e mare. Ceeaee s’a făcut până acum douedește strălucit cât de mare este folosul împăduririi. lată o pildă; Pe ualea strâmtă a Arieșului, între Turda șl Abrud nu mai contenesc reuărsările. Se prăpădesc gospodăriile, se strică șoseaua și mai ales ealea ferată trebue reparată după fiecare ploaie. Păraiele, în care abia zărești un firișor de apă, pe vreme de ploaie îngrozesc lumea și adue pagube ee nu se pot pune la loc. Statul a ales eâteua păraie mai sălbatice; a pus pădure lată dealungul lor dela gură până la izuor. Și iată eă ele s’au euminjit. Ni- meni nu se mai teme de ele. Pădurea a gonit primejdia dintr’odată. Altă pildă din eele multe : Comuna Laz de lângă Sebeș-Alba e pitulată sub o eoastă înaltă și stearpă, de pe eare alunecă mereu, iar după fiecare ploaie mai sănătoasă satul era năpădit de ape eu noroiu șt pietrii. Aeum ure-o 30 de ani la porunca stăpânirii s’au răsădit puefi de brad (pin) pe toată coasta. Împădurirea nu a reușit preeum se plănuise, căci unii dintre muncitori greșiau eu uoia eând puneau puiefii. Ee era năcaz, eă stă- pânirea i-a seos eu sila la o treabă, eare li să părea fără folos. Dar ehiar așa — mai rărită — păduricea de brazi uimise după eâjiva ani pe săteni. Ba a legat pământul și a stins puuoalele. Aeum ehiar sătenii cer puiefi dela ocolul siluie și își sădesc bucuroși pe lo- curile neîmpădurite de pe eoastă. In felul acesta, luând pildă unul dela altul și îndemnându-ne la treabă bună vom scăpa și de primejdia eare paște toată fara și tot neamul nostru din pricina coastelor golașe și a câmpiilor uscate. Vom pune păduri multe, cât mai multe. Pentru asta trebue să jertfim trudă și cheltuială noi, rândul de oameni, eari am înțeles primejdia. Dar le vom jertfi, nu numai pentru folosul nostru de mai târziu, dar înainte de toate pentru binele copiilor și a tuturor urmașilor noștri, flm fi vrednici de blestemul lor în veci, dacă — eu știrea noastră — le-am lăsa o Românie stearpă, în locul unei Românii înfloritoare. 170 Din aetiuitatea „Astrei" culturale. „Astra" Basarabiei de Al. DavicL înființată în anul 1926, în urma cererii actualului Mitropolit al Basara- biei I. P. S. S. Arhiepiscopul Gurie și prin stăruința fostului președinte al „Astrei", mult regretatul Vasile Goldiș, Asociația culturală „Astra" Basarabiei, cu sediul la Chișinău, desfășoară o intensă și rodnică activitate de culturali- zare a Moldovei dintre Prut si Nistru, luptând eroic pentru redeșteptarea con- științei naționale și unificarea sufletească a Moldovenilor din această regiune cu restul țării și pentru înstărirea morală și materială a elementelor et.iice- naționale, atât de asuprite și batjocorite de stăpânirea străină de ieri. Opera de culturalizare a Basarabiei a fost condusă în primul ei an de existență de dl prof. univ. Onisifor Ghibu, dela Cluj, iar dela 1927 încoace, și credem pentru multă vreme în viitor, de neînfricatul luptător pentru cauza națională în Ba- sarabia dl loan Pelivan, cu colaborarea unui comitet compus din 55 de membri. In comitetul central al „Astrei" Basarabiei sunt membri aleși și membri de drept: aleși sunt fruntașii cărturari ai Basarabiei, ostenitori pe ogorul cultural- național, iar membri de drept — unsprezece la număr — sunt șefii autorită- ților ți instituțiilor publice locale, în frunte cu I. P. S. Mitropolit Gurie și dl General P. Cănciulescu, Comandantul Corpului III Armată. La alcătuirea ace- stui comitet a stat la temelie principiul reprezentării tuturor instituțiilor și factorilor ce contribue la opera de creare a culturii și difuzarea ei în massele largi ale poporului dela sate și orașe. Astfel reprezentanții școalei, bisericii, armatei, instanțelor de judecată, ai asociațiilor profesionale și corpurilor tech- nice își împletesc priceperea și truda lor cu totul dezinteresată și benevolă în marea bătălie cu întunerecul și neștiința, bătălie organizată în mod sistematic de „Astra" Basarabiei. Obiectivul, elementul de culturalizat, urmărit este pătura țărănească mol- dovenească, lăsată cu totul uitării de cârmuirea rusească. Lumea satelor basa- rabene a fost cu totul ignorată sub regimul rusesc. Țăranul moldovean nu era scos din calificativul de „cap de bou“ și „mujic". Noțiunea de moldovean era sinonimă cu aceea de mujic. Și ceea ce e mai dureros e faptul, că și astăzi orășenii ■— mulți dintre ei Români rusificați — califică pe moldoveni tot cu acest termen pejorativ. Conducătorii „Astrei" Basarabiei, cei mai mulți ieșiți din lumea aceasta hulită și disprețuită a satelor, au fixat în programul de ac- țiune culturală în primul rând să ridice din această stare de inferioritate pătura țărănească — plugărimea — și să-i desvolte în suflet conștiința și mândria de Român. Simultan cu aceasta se face o intensă propagandă și in lumea orășe- nească. 171 Activitatea culturală a „Astrei" Basarabiei se manifestă prin: conferințele centralei, căminele sătești și gazeta „Cuvântul Moldovenesc". Intru cât despre aceasta din urmă am vorbit în numărul precedent al revistei, vom expune acum primele două mijloace de răspândire a gândurilor și faptelor bune. Centrala, pe de o parte, organizează diferite conferințe și festivaluri în orașul Chișinău și, pe de altă parte, trimite conferențiari la țară. Toate mani- festările organizate de „Astra" Basarabiei au un scop pur cultural și de îndru- mare practică, economică. In acest scop au fost înființate două secțiuni: cul- turală, de sub președinția dlui prof. univ. Toma G. Bulat și agricolă-coope- ratisiă de sub președinția dlui Vasile Ghenzul, numit de cooperatorii localnici părintele cooperației basarabene.. Scopul urmărit de secția culturală îl înde- plinește prin mai multe mijloace : I. Comemorează personalitățile trecutului nostru. Astfel a fost comemorat Ștefan cel Mare, Alexandru cel Bun, Cuza Vodă, B. P. Hașdeu, pictorul Grigorescu, poetul Al. Mateevici, cronicarul Miron Costin, I. G. Duca, Vasile Goldiș și alții. In asemenea împrejurări se tipărește câte o carte poștală cu chipul celui comemorat și o schurtă schiță biografică, insistându-se mai ales asupra activității in direcția națională. Astfel au fost tipărite cărți poștale cu Alexandru cel Bun și Miron Costin, cari au fost di- stribuite elevilor dela școli. 2. Comemorează sărbătorile naționale : Unirea Prin- cipatelor, Unirea Basarabiei, a Bucovinei, a Ardealului, Zece Maiu, Ziua „Astrei", toate acestea fiind făcute și de către căminele sătești. 3. Răspunzând chemării naționale trâmbițată de marele ziar „Universul', a organizat manifestațiuni ob- ștești antirevizioniste (la 6 Decemvrie 1932 și la 28 Mai 1933). Același lucru l-au făcut și căminele sătești. 4. Cu prilejul împlinirii a 15 ani dela Unirea Basarabiei, fapt care a fost sărbătorit în chip deosebit de „Uniunea foștilor deputați ai Sfatului Țării", de sub președinția dlui loan Pelivan, a organizat un ciclu de conferințe, la care vorbitori au fost chiar făuritorii Unirii: dl Ion In- culeț, fost președinte al Sfatului Țării, actual Ministru de Interne, dl D. Bogoș, fost primar al Chișinăului, dl Em. Katelly, Porfirie Fală, d-na Dr. Elena Ali- star-Romanescu, dl prof. L. T. Boga, dl prof. T. G. Bulat, care au făcut măr- turisiri asupra evenimentelor petrecute în Basarabia în anii 1917—1918. 5. A organizat ziua cărții, a mamei, a copilului, ziua laptelui; și a serbat Ziua Eroilor și Dumineca ortodoxiei. Toate aceste manifestări se organizează atât în centrul orașului pentru intelectualitatea Chișinăului, cât și la periferii, în localurile școlilor primare pentru publicul cu un nivel cultural mai redus. Secția agricolă-cooperatistă a organizat și ea la rândul ei conferințe publice, cum a fost cea ținută de dl Ion Răducanu, fost ministru, și confe- rințe intime la sediul „Astrei", la care se fac comunicări științifice din dome- meniul cooperației agricole, la care iau parte, in afară de membrii „Astrei", și persoane streine. Adevăratul scop al secției cooperatiste-agricole este punerea în practică a ideilor cooperatiste prin înființarea de cooperative agricole, atât pentru desfacerea produselor agricole, cât și pentru aprovizionarea țăranilor cu cele necesare vieții de toate zilele. In această privință, experiențele ce s'au făcut, despre care vom vorbi mai jos, au dat roade îmbucurător de bune și pline de nădejdi. Pentru anul în curs programul de activitate al „Astrei" Basarabene se poate rezuma in următoarele puncte: 1. Publicarea unei serii de broșuri po- 172 pulare cu conținut istoric, geografic, moral, religios etc. 2. Cumpărarea unui număr cât mai mare de cărți potrivite pentru popor, care să se distribue biblio- tecilor căminelor sătești. 3. Vizitarea și controlul cât mai des al aclivității că- minelor. 4. Să se trimeată conferențiari la țară. 5. Pentru menținerea unei cât mai strânse legături cu căminele, președinții căminelor să fie convocați la câte o consfătuire din trei in trei luni. 6. Cercetătorii realităților sătești să fie în- curajați prin anumite premii. 7. Propagandă prin cinematograf. 8. Editarea unui calendar pentru popor în fiecare an. 9. Cumpărarea unui număr de statute de cooperative agricole, care să se distribue căminelor. 10. Editarea unui reper- toriu de teatru sătesc. 11. Organizarea unor cursuri de cooperație agricolă. 12. Un congres al reprezentanților tuturor căminelor din Basarabia. Căminele sătești. Activitatea „Astrei" Basarebiei se desfășoară, accen- tuăm, în deosebi în direcția educației și culturii poporului. Pentru ajungerea sco- pului său „Astra Basarabiei", a simțit nevoia ca pe lângă instituțiile culturale exi- stente la sate: școala și biserica, să creeze încă una: căminul cultural. O insti- tuție care alături și prin școală și biserică să adune pe toți locuitorii satului în jurul unui steag de solidaritate și armonie socială și națională. Un far al luminii de unde să se resfrângă necontenit asupra sătenilor îndemnuri spre carte, sfaturi pentru păstrarea sănătății, îndemnuri pentru o muncă spornică și productivă. Un templu al credinței și tradițiilor străbune. Un locaș de înfră- țire în care oamenii să-și dea mâna și să lucreze armonic pentru interese obștești, pe deasupra tuturor acțiunilor ce-i despart și-i învrăjbesc. O cetățue a sufletului românesc. Ideea aceasta a încolțit repede și dă roade minunate. In prezent „Astra“ Basarabiei, se poate mândri cu peste 500 de cetăți sufletești, presărate pe întreg cuprinsul Basarabiei. Cărturari din sate, mai ales preoți și învățători, orășeni cari și-au rea- mintit originea lor sătească și de multe ori simpli plugari, zidesc măreața cetate a sufletului românesc, unit „în cuget și în simțiri". Dacă am căuta să expunem în cifre tăria acestor fortărețe, găsim că în cele 500 cămine culturale sunt peste .30.000 membri, dintre care cei mai mulți — 60°,o — sunt pălmași ai plugului. In comitetul de conducere a acestor cămine întră 29% țărani, 28% învățători, 21% preoți, iar președinții de cămine sunt 45|J, O învățători, 41% preoți, 6% agricultori etc. Pe lângă fiecare cămin este câte o bibliotecă populară. In total bibliotecile căminelor „Astra“ Basarabiei numără peste 500.000 volume, cu ,30.000 cititori, din care mai mult de jumătate sunt flăcăi dela țară. Activitatea de îndrumare și sfătuire a căminelor „Astra“ se manifestă în diferite chipuri. In primul rând căminele „Astra" caută să stârpească din sufletele oamenilor năravurile și apucăturile rele, să-i împiedice de a face fapte rele, dăunătoare lor și societății, și să-i povățuiască de a săvârși numai fapte bune, frumoase și folositoare. In serile lungi de iarnă, flăcăii în loc să umble prin sate și să se apuce de pozne, — se strâng la cămin, unde fac repetiții la coruri, învață piese de teatru, poezii etc., pentru serbările ce le organizează. Iar fetele se strâng la șezători tot la căminul cultural, care devine un loc de întâlnire și de petrecere plăcută și folositoare totodată, căci în timp ce fetele lucrează, cineva le citește câte o povestire interesantă, iar învățătoarele membre 173 ale căminului învață pe gospodinele noastre de mâne cusutul, broderia și alte lucrări trebuitoare casei. Dumineca, membrii căminului .Astra" se duc toți la biserică și mulți cântă în strană. După biserică se adună la cămin, unde citesc cărți și gazeta „Cuvântul Moldovenesc", precum și alte gazete și reviste populare; unul cu mai multă știință de carte citește și explică celorlalți cari stau și ascultă. Foarte mulți tineri împrumută cărți acasă, pe care le citesc întregei famijji. Președinții căminelor, care ne vizitează destul de des, ne spun mereu că toate cărțile din bibliotecă sunt citite și răscitite, și ne cer mereu cărți. Facem și cu acest prilej apel la toți cei ce se îngrijesc de viitorul acestui neam să ne trimeată cărți pentru a le distribui căminelor noastre sătești. Foarte dese sunt serbările pe cari le organizează căminele pentru în- treaga obște a satului. Programul căminelor este alcătuit din conferințe și sfaturi pentru nevoile sătenilor, cântece naționale și patriotice, poezii, piese de teatru, dansuri naționale etc. In acest scop toate căminele au organizate coruri, echipe de dansuri naționale, echipe de teatru, echipe de sport și chiar orhestră. Căminele „Astra" sărbătoresc toate praznicele naționale ale neamului nostru prin ședințe festive. Rezultatul acestei acțiuni de îndrumare a satelor este nespus de îmbu- curător. Oamenji capătă deprinderi bune în locul celor rele. Ar fi multe exemple de dat, dar spațiul nu îngădue s'o facem. Totuși nu putem să nu pomenim ceeace ne spune dl plut. Roșea, președintele căminului cultural „Astra" din comuna Bubueci jud. Lăpușna. D-sa este șef de post în această comună de mai mulți ani. Bătăile, sfezile, gâlcevile, furturile și uneori chiar crimele, îi dădeau mult de lucru. Dela înființarea căminului cultural numărul acestora a început să scadă simțitor și acum nu se mai întâmplă de loc astfel de fapte urâte și dăunătoare. In afară de educația sufletească a sătenilor, căminele .Astra" lucrează pentru ajutorarea și organizarea economică-socială a sătenilor. Astfel de în- făptuiri ale căminelor se pot enumera multe. Regretăm numai că spațiul nu ne-o îngădue. Date mai amănunțite despre activitatea căminelor „Astra" se găsesc în „Răbojul căminelor" ce apare regulat în pagina a doua a gazetei „Cuvânt Moldovenesc". Pentru o mai bună conducere și îndrumare și pentru un cât mai apro- piat control al activității căminelor, „Astra" Basarabiei, care activează în în- treaga provincie dintre Prut și Nistru, caută să înființeze despărțăminte jude- țene și chiar subdespărțăminte de plasă. Până acum sunt înființate despărțăminte în județele: Cetatea-Albă, Tighina, Lăpușna, Orhei și e pe cale să se înființeze la Hotin. Subdespărță- mânt s'a înființat numai unul în plasa Chiperceni, jud. Orheiu. începuturi și planuri de viitor. In Basarabia este mult de lucru și ceeace face „Astra* Basarabiei nu-i de ajuns. Membrii din comitetul central și-au dat seama de mult de ceea ce ar trebui să mai facă .Astra" Basarabiei. Astfel: 1. înființarea unui ziar zilnic românesc independent pentru intelectualii orașelor și ai satelor este o idee pe care o frământă de mult. 174 2. înființarea unei biblioteci publice, care să cuprindă toate lucrările apărute în și despre Basarabia. In acest scop s'a și realizat ceva : Biblioteca centrală a „Astrei" Bas^rebiei numără peste 3000 de astfel de lucrări. 3. Un muzeu etnografic al Basarabiei. 4. Uiț muzeu istoric al Basarabiei. 5. Arhiva unirii Basarabiei, care să cuprindă tot materialul privitor la unirea Basarabiei- 6. Arhiva de folklor a Basarabiei- 7. Un post de radio-emisiune la Chișinău pentru propagandă antibol- șevică. 8. Editarea unei reviste de cultură generală, de care se simte mare lipsă în Basarabia. Iată gânduri cari se cer înfăptuite, dar care din lipsa mijloacelor ma- teriale rămân deocamdată numai planuri de viitor. Acestea sunt faptele și năzuințele „Astra* Basarabiei atât cât se pot spune în câteva pagini de revistă- Ca să le înțeleagă cineva într'adevăr și să le aprecieze la justa lor valoare trebue să le trăiacă- înfăptuiri în despărțământul Brașovului de A|. Dlma. începem sâ primim îmbucurătoare știri despre rodul spiritual al strădu- ințelor de culturalizare din diferitele noastre despărțăminte, cuprinzând activi- tatea ultimului an 1933/34. Cea dintâi solie — cu auriu seceriș — ne-o trimite despărțământul central județean al Brașovului, de sub președinția dlui Dr. N. Căliman și având ca secretar pe dl prof. /. Colan, al căror Raport către Adunarea generală dțțț 20 Mai c. detailează — în stilul sobru, precis și sigur al înfăptuirilor — o concepție și un sistem de realizări culturale ce merită a fi pe larg expuse atât ca un omagiu adus harnicilor jertfitori, cât și ca un neprețuit izvor de sugestii pentru celelalte ale noastre despărțăminte. Un solid spirit organizator năzuind către unitate și continuitate, o ma- tură chjbzuire a proectelor în lumina celor mai noui și mai bine cristalizate curente de culturalizare, o stăruință fără nici un fel de ezitări — sunt carac- tere ce se desprind din examinarea globală a activității acestui despărțământ Prima grijă a Brașovului a fost — firește — temeinica asigurare a unui permanent izvor de venituri proprii cu ajutorul cărora să-și poată desfășura nestingherit acțiunea-i culturală. Datorită cinematografului „Astra"-Brașov, care este astăzi mândra proprietate a despărțământului, problema aceasta de ade- vărată piatriț a unghiului a fost fericit soluționată. într’un moment de acută și stăruitoare criză materială, când sprijinul statului, județului și comunei, a de- venit tot mai rar, crearea unor posibilități de permanente venituri echivalează cu o ctitorie ce dăruie viitorului cele mai strălucite perspective. 175 Intr'o astfel de situație, activitatea desp. Brașov s'a desfășurat cu am- ploare și sistem urmărind obiectivele de culturalizat: satul și orașul. fn ce privește satul, am putea distinge două metode educative după su- biectul ce le exercită: a) acțiunea de culturalizare a comitetului central jude- țean și b) acțiunea desvoltată local de către despărțămintele de plasă și cer- curile culturale. In realitate desigur, aceste două metode se racordează pe ne- simțite alcătuind o ireductibilă unitate activă, acțiunea centrului trebuind a fi îmbrățișată călduros și mai ales permanentizată de cea locală. Opera de educare a satului întreprinsă de către comitetul central jude- țean și-a propus mai cu seamă folosirea noilor metode de culturalizare, pre- tutindeni cu succes aplicate: Școala țărănească și Casele naționale ce au cu- noscut în desp. Brașovului eminente realizări. Nu s'au neglijat însă nici vechile mijloace de acțiune precum: răspândirea de cărți, conferințe, înființarea de noui cercuri culturale. Conferințele mai cu seamă au urmărit pregătirea unei atmosfere de entuziasm și înțelegere pentru școala țărănească și casele naționale. Comitetul central a donat 736 de calendare și 1865 broșuri la 19 co- mune și a ținut prin delegații săi 33 conferințe, urmărindu-se mai ales propa- ganda pentru școala țărănească și casele naționale. Țăranii au putut dar înțe- lege din vreme importanța noilor curente educative, îmbrățișându-le apoi cu tot entuziasmul. Școala țărănească și-a desvoltat deci activitatea în cele mai prielnice condițiuni. La sumarele date ce am înșirat în numărul nostru trecut unde spa- țiul și informațiile necomplete nu ne-au îngăduit un referat mai amplu asupra acestei instituții — adăugăm acum știri ce vor folosi fără îndoială și altor des- părțăminte în organizarea școaleior lor. Selecțiunea elevilor țărani s'a produs după următoarele interesante cri- terii: a) țăranii aleși să aibă gospodării proprii spre a pune în aplicare acasă cunoștințele ce au dobândit; b) să frecventeze școala din convingere, nu din obligație; c) cursurile să fie ascultate în întregime; d) din fiecare sat să fie cel puțin 2 țărani pentru ca opera de înnoire a satului să nu fie mai bine susți- nută prin colaborarea foștilor elevi; e) vârsta elevilor să nu fie mai mică de 22 de ani când aceștia nu sunt încă formați și nici mai mare de 40 ani pentru ca elevii să poată încă aplica multă vreme învățăturile ce au primit. In ce privește corpul profesoral ce a activat fără nici o retribuție, suntem datori a cita numele celor ce și-au dat prețiosul lor concurs: Agricultura 12 lecții: prof. Ing. C. Măzgăreanu și I. Hogea; Pomicultura 3 lecții: prof. I. Bărbier; Avicultură 2 lecții: I. Bărbier; Zootehnie și Medicină veterinară 9 lecții: II. Noaghea și C. Cornea; Apicultură 2 lecții: I. Hogea; Cooperație 6 lecții: Dragoș Navrea și Aurel Nistor; Silvicultură 2 lecții: Virgil Frățilă; Medicină și igienă 13 lecții: Dr. N. Căliman, Dr. P. Nistor, Dr. Colbași, Dr. V. Dogariu, Dr. V. Stinghe; Morală creștină 6 lecții: Aurel Nistor, protopop; Istorie 7 lecții: I. Moșoiu; Română 4 lecții: D. Ganea și Valeria Căliman ; Drept 6 lecȚi: Dr. A. Neguș, Dr. Bujor Teculescu, Aurel Căpățină; Geografie 4 lecții: Nic. Baboia; Biblioteca și cartea 2 lecții: I. Colan; Cor 8 lecții: I. Brânzea; Educația fizică 4 lecții: Lt. Tapf; Astra 1 lecție: Dr. N. Căliman. Urmează deasemeni a aduce cele mai vii mulțumiri instituțiunilor ce au sprijinit atât de generos școala țărănească din Brașov, în frunte cu Prefectura 176 județului ce a înscris în bugetul ei o subvenție de 30.000 Lei. Numai în acest mod organizarea școlii a putut fi strălucită atât din punct de vedere didactic, cât și din cel al îngrijirii atente a elevilor-țărani, ce au plecat apoi dela școală și cu câte un dar de 27 broșuri, 5—30 pomi roditori ș. a. Acțiunea întreprinsă de Comitetul central întru edificarea Caselor na- ționale a cunoscut de asemeni realizări lăudabile. S'a clădit astfel Casa națio- țională din Vlădeni prin mari sacrificii materiale ale centrului județean, dar fără concursul făgăduit de localnici, ceea ce a silit comitetul să ia o serie de măsuri pentru evitarea neplăcutelor surprize de acest fel. Satele nu trebue să aștepte totul dela Comitetul central. Ele sunt datoare să contribue cu puterile lor proprii la înfăptuirile ce le interesează, pentru a se vedea în acestea și ex- presia eforturilor locale. Pentru .934 s’a hotărit începerea Casei naționale din Crisbav cu spri- jinul efectiv în material, mână de lucru și bani a celor câteva sute de familii românești de acolo, înnecați într'o majoritate maghiară —- și a contribuției de 100 mii lei a comitetului județean. însemnăm aci cu bucurie că în desp. Brașovului, ideea Caselor naționale a prins temeinic, că cereri de edificare vin din mai multe sate și vor fi — fără îndoială — la timp satisfăcute. In unele comune se încearcă -- pe de altă parte — adaptarea edificiilor locale la nevoile Caselor naționale. Așa avem de pildă, cazul Brunului unde M. S. Regina Maria a dăruit spre folosință 8 ca- mere ce urmează a fi amenajate pentru scopurile noastre culturale. Comitetul central a îmbrățișat de asemeni ideea propagandei la sate cu ajutorul echipelor volante de coriști ai „Astrei" ce au cântat la Zărnești și Râșnov-Brașov, dar s'au dus și în jud. Trei-Scaune la Ozun și Chichiș. S'au mai înființat apoi — ca un ecou al strădaniilor tot mai mult apre- ciate ale „Astrei" ■— două noui cercuri culturale la Mărcuș și Tărlungeni. In ce privește acțiunea desfășurată local de cătră desp. de plasă și cer- curile culturale cu propriile lor puteri, avem de distins următoarele organizațiuni: 1. „Astra"-Budila al cărui raport general l-a primit și comitetul central din Sibiu și unde părintele Jordan Curcubatu desfășură de mulți ani o minu- nată și demnă de urmat, activitate. Budila are o Casă națională edificată prin muncă proprie, o bibliotecă de 300 volume, 57 membrii activi și a ținut în cursul anului 26 conferințe ale localnicilor și 9 festivaluri, la cari s'au jucat și piese teatrale precum: „Doctorul fără voie" de Moliere și altele de Alecsandri. Este aci un freamăt de vieață și acțiune ce l-am dori dus pe aripile renumelui până în cele mai depărtate despărțăminte ale noastre. 2. „Astra"-Codlea având ca președinte pe Pr. Gh. FI. Prejmereanu, își concentrează forțele pentru edificarea unei Case naționale. E de remarcat munca entuziastă pe care o depune în acest scop elevul șeoalei țărănești I. Marian. 3. „Astra"-Feldioara sub președinția Pr. Elie loanovici, a ținut 45 con- ferințe dintre cari două de elevul șeoalei țărănești loan Bratu, ce a vorbit odată și despre „Rrogramul șeoalei țărănești", făcând astfel cea mai potrivită propa- gandă pentru viitorul an al școa’ei din Brașov. 4. „ Astra" Preimer, având ca președinte pe Pr. / Ludo, a luat inițiativa ridicării unui monument al eroilor, a ținut 21 conferințe și și-a organizat o secție de educație fizică. 177 4 5. „Astra"-Râșnov, lucrează foarte activ sub președinția Dr. O. Negruș, luând parte la manifestarea anti-revizionistă și organizând conductul etnografic „Râșnovul". S'au ținut de asemeni 17 conferințe. 6. „Astra“-Sâmpetru, prin președintele Pr. I. Nan, proectează edificarea unei Case naționale coordonând — în acest scop — energiile satului. Pe lângă această fructuoasă operă de culturalizare a satelor brașovene, despărțământul județean de acolo și-a dat seamă că trebue să ofere tot spri- jinul său și desp. Trei-Scaune, a cărui activitate are — în ținuturile lui ma- ghiarizate —- grave obiective de atins. Școala țărănească din Brașov a primit astfel printre elevii ei și 10 țărani din Trei-Scaune, corul „Astrei"-Brașov a cântat și pe acele meleaguri, schițându-se astfel o utilă colaborare între cele două despărțăminte care figurează in mintea inițiatorilor ca un fel de mică, dar eficace regională a „Astrei*. Acțiunea aceasta trebue negreșit subliniată. Ea pune problema unei strânse colaborări între desp. învecinate ale „Astrei* ce se pot ajuta reciproc prin schimbul de conferențiari, coruri, echipe de teatru, profesoᵣi ₐi școalei țărănești ș. a. * * « E timpul să referăm acum asupra acțiunii culturale ce s'a desfășurat in desp, Brașovului având drept obiectiv orașul. Ținta aceasta a fost deservită de câteva instituțiuni permanente precum biblioteca și în marginea posibilităților de astăzi, cinematograful educativ. Biblioteca s'a menținut pe linia interesului arătat de cititori în 1932. Statistica arată 6725 cititori, în anul 1933, privind 2970 cărți, la cari se adaugă la secția de împrumut 4521 cititori cu 6549 cărți. Instituția s'a îmbogățit prin trecerea în proprietatea „Astrei*, a „Arhivei Gremiulvi neguțătorilor români din Brașov" cu acte de o covârșitoare importanță în ce privește istoria comerțului brașovean, a „Arhivei vechi și Casinei Române", a „Bibliotecii maghiare a li- ceului Dr. I. Meșota" de 1600 volume, prin diverse donațiuni și cumpărături, prin abonări la reviste și ziare ce necesită de acum înainte o secție cu o sală specială. Cinematograful educativ n'a putut încă lua amploarea ce-o merită din lipsă de filme culturale. La cinematograful „Astrei“-Brașov s'a organizat totuși o serie de reprezentații cu un caracter cultural la care au fost invitate școlile din localitate. S'au pus de asemeni la dispoziția elevilor de 17 ori, filme din al căror venit s'au adunat fonduri de excursii și de 24 de ori tot în mod gra- tuit altor societăți. S’au mai dat aci reprezentații teatrale și concerte, dintre cari 36 au folosit sala gratuit. Despărțământul nostru brașovean intnnționează apoi ca la etajul biblio- tecii să întemeieze un Muzeu regional al Țării Bârsii ale cărui spațioase încă- peri au fost până acum folosite pentru următoarele importante expoziții: a) O expoziție a cărții românești, cu prilejul Zilei cărfii din 1933, organi- zată de dl I, Colan, profesor și d-na Vaier ia Căliman, pe genuri și specii li- terare în general, dar îmbrățișând trecutul Brașovului și epoca latinistă în special; b) Expoziția mișcării naționale la Românii Ardeleni, alcătuită cu prilejul serbărilor „Astrei" din 8, 9 și 10 Septemvrie 1933 cu un extrem de interesant material privind: Revoluția lui Horia, luptătorii ardeleni sub regimul unguresc, frământări naționale în epoca Transilvaniei autonome, Asociațiunea „Astra", „Memorandul* și alte importante date; 178 c) S’au organizat de asemeni Expoziții de pictură dintre care cităm pentru valorosul lor caracter local, Expoziția pictorilor brașoveni de azi, apoi a fost și o expoziție a Brașovului în fotografii ș. a. Muzeul regional a început să se formeze din câteva prețioase danii precum: un steag vechiu al «Junilor din Brașov", obiecte adunate de dl Ema- noil Bobancu și mai ales un dulap de cărți ce au aparținut poetului Andrei Mureșanu împreună cu un inel al său de aur. Propaganda culturală în oraș în afară de conferințe, cărora însă nu li s'a dat amploare întru cât și alte societăți își propuseseră să organizeze serii întregi, s’a mai realizat prin minunate serbări culturale și manifesiațiani națio- nale dintre cari vom cita aci pe cele mai de seamă. „Astra“-Brașov a luat astfel inițiativa marei manifestații anti-revizioniste din 28 Mai 1933, a serbă- torit cu mult succes ziua de 1 Decemvrie, iar împreună cu societatea corală din București: „Cântul nostru" — ca un mișcător simbol al unirii — a orga- nizat festivalul dela 24 Ianuarie ca și punerea unei plăci comemorative la casa lui Andrei Murășanu, eveniment despre care am referat într'un alt număr al nostru. Comitetul „Astrei“-Brașov a luat apoi asupra sa realizarea unui impu- nător monument lui Andrei Mureșanu pentru care s’au și subscris până acum 600.000 Lei. Va fi și aceasta una din marile mândrii ale „Astrei"-Brașov. Ca manifestări naționale și culturale mai cităm înjghebarea Ligii anti- revizioniste din Brașov și pregătirea organizării cursurilor de franceză ce se vor ține la vară în acest oraș. Cea mai strălucită manifestare cultural-națională a fost însă desigur ceâ prilejuită de marile serbări ale „Astrei" din 8, 9 și 10 Septemvrie 1933, când desp. Brașovului și-a concentrat toate puterile de concepție și realizare coali- zând energiile orașului și satelor într'un admirabil elan de desfășurare a însu- șirilor sufletului românesc. M. S. Regele cu o seamă de miniștri au cinstit cu înalta lor prezență evenimentul, iar gazetele și revistele noastre au închinat pa- gini întregi rarei manifestațiuni. In Raportul său general din acest an, comitetul central al „Astrei" va da cuvenită expresie admirației sale pentru prețioasa în- făptuire a serbărilor din Brașov. Despărțământul Brașovului enumeră apoi la sfârșitul Raportului său ge- neral, o serie de interesante proecte privind activitatea viitorului dintre cari cităm: a) permanentizarea Șeoalei țărănești cu două secții, una pentru bărbați și alta pentru fete și femei; b) construirea Casei naționale din Crisbav; c) în- temeierea Muzeului regional; d) înființarea unui ziar pentru țărani și mai presus de toate sprijinul entuziast ce-1 făgăduește despărțământului din Trei-Scaune ajutând aducerea la matcă a Românilor maghiarizați de acolo. * • Să încheiem darul acestor informațiuni cu un comentar ? Să elogiem încă odată o activitate ce știe a se desfășura sistematic și stăruitor aducând o atât de excepțională contribuție ridicării satelor noastre ? Ar fi — socotim inutil. O astfel de operă vorbește dela sine, se impune definitiv prin greutatea ma- sivă a faptelor ce nu pot fi nici când integral prinse în palida armatură a cu- vintelor. In despărțământul său brașovean, „Astra" e cinstită cu un cult de care ne apropiem cu sinceră admirație. 179 n* Material informativ și eroniei. Piese teatrale uredniee de jucat de Horia Petra-Petrescu. Urmăm cu lista pieselor teatrale vrednice de jucat. I. „Tot omenii-i maî tare!“, comedie poporală în 3 acte de Petrea Dascălul (Petre Olariu-Sibiu). Cuprinsul: E pe timpul alegerilor. Mare neliniște într'un sat. Partidele își au partizanii înflăcărați, cei mai mulți interesați să ajungă la un os de ros. Toți trași-împinșii se cred chemați să fie în fruntea satului, în schimbul ser- viciilor aduse, ca agenți electorali, partidului lor. Așa și Tănase, țăran, care nu-și vede de gospodărie și e cicăliț, pe drept cuvânt, de nevastă-sa Maria. înhămat, ca agent, la alegeri, vrea să știricească tabăra contrară, prin agentul acesteia, Uie. Hazul actului întâi zace în scena când Maria spală capul bărba- tului ei, Tănase, cu alegerile și când amândoi agenții electorali, contrari, caută să se iscodească unul pe altul și află că în listele compuse 4? ei, fiecare se razimă pe aceleași voturi, fiindcă țăranii au promis fiecăruia acelaș lucru. Actul al 2-lea se petrece în casa lui Cârtiță, „om bogaț cu mare vază in sat", cum spune autorul în lista persoanelor din comedie. Cârtiță e revoltat de dedesubturile electorale — e tămâiat și de Il'e și de Mihai, doi țărani, cari și ei vreau să ajungă primari prin șmecherii elec- torale e rugat chiar și de Maria, soția lui Tănase, deoarece și ea vrea să fie primîreasă. Satul pe mâna unor golani, lipsiți de orice rușine ? Să sufere pe urma politicianismului ? Cârtiță promite serbătorește că își va da toată si- lința, ca președinte la alegerea de primar să fie ales un primar de omenie, cu toate că Ilie și Mihai îi fac propunerea că, ajunși la putere, vor împărți veniturile cu dânsul. Actul al 3-lea se petrece tot la Tănase. Au trecut alegerile, și cele de deputat și cele de primar, și Tănase cu Ilie și Mihai sunt amărâți rău, deoa- rece au ajuns între scaune. Nevestele îi batjocuresc și iese la iveală că nici unul n'a fost stâlp de biserică. Tot nu se dau bătuți, ci ticluiesc toți trei un protest la dl prefect împotriva alegerii lui Gușuliță, omul cinstit, ales primar, cu consimțământul lui Cârtiță. Alianța celor trei are de scop ca unul să ajungă primar, altul vice-primar, iar al treilea casier — halal de sat, dacă va ajunge pe mâna lor! Când subscriu recursul — vine nevasta unuia din ei și le do- molește entuziasmul cu vestea că domnul „prifect” e în comună, că sătenii — întrebați — au răspuns cu toții că sunt mulțumiți cu primarul ales. Tablou Morala comediei: „Tot omenia-i mai tare!“. Roluri: 4 bărbați, 2 femei — principale. 1 bărbat, 1 copil —, secundare. Scenăria: Două odăi țărănești obișnuite. 180 Costume: Țărănești. Durata: I */ă oră. Publicată: în „Biblioteca poporală a Asociațiunii", Nr. 213, Sibiu, Sțr. Șaguna 6. prețul 5 Lei. II. Dragostea-pârdainiea 1 (Năravuri muierești.) Comedie poporală în 4 acte, Iosif Gregor-Tajovsky. Prelucrată din limba slovacă de Libiișa Monasterianu. Subiectul e luat din viața poporului slovac din Banatul românesc. Aceleași conflicte sufletești, ca și la poporul român. Localizarea s’a putut face ușor. Autorul a trăit în marea comună Nădlac din Banat și a scris o serie de piese teatrale, pentru poporul dela țară. Piesele s'au jucat cu mult efect. Comedia de față a fost recomandată societății noastre din partea dpei Dr. Jindra Hușkovă născ. Flajșhansovâ, membrul corespondent al secției noastre literare-filologice. Traducerea a făcut-o o dnă, cehă de naștere, dna Dr. med. Libușa Monasterianu (din Cluj). Textul a fost revăzut de secretarii „Astrei". Se va putea juca cu efect, într'o seară întreagă, pe scena ungi sat, a unei comune mai mari. Cuprinsul comediei este acesta : Mihai iubește pe Anica și Anica îi răs- punde cu aceeaș dragoste. Părinții lor, loan Cudalbu cu nevastă-sa Mara (a lui Mihai) și văduva Susana Căliman (a Anichii), încă văd cu ochi buni vi- itoarea căsnicie, cu atât mai'mult cu cât Susana și Mara sunt verișoare Mihai e singurul fiu la părinți și e chemat la oaste. înainte de a pleca, nu știe cum să o ceară de nevastă dela Mara pe Anica, fiindcă cererea în căsătorie i șe pare prea însemnată decât să o îndeplinești în ruptul-capului, câtă vreme re- cruții cântă cântece de rămas-bun prin sat și se pregătesc de plecare. Tinerii s’au „promis" unul-altuia în taină, • cum îl îmbie văduva Susana Căliman pe „recrut" cu mâncare și beutură, dându-i să înțeleagă că gândul căsătoriei nu o lasă rece ; vin chiar și părinții flăcăului și e aproape gata promisiunea ser- bătorească, de n’ar interveni o vorbă, care strică toate combinațiile: mama Anichii cere ca viitorul ei ginere să-și poarte gospodăria în casa și pe pă- mântul ei — câtă vreme mama lui Mihai sare în sus, ca friptă, și cere ca lor să le fie nora de ajutor în casă și la ei să se mute ca nevastă tinără. Din cauza aceasta se strică totul, mamele sunt de neînduplecat, tatăl lui Mihai, filosof, caută să le potolească, dar nu poate — recruții își chiamă or- tacul, fiindcă a ajuns clipa ultimă de plecare — tinerii se despart desamăgiți, cu ochii ’n lacrămi — mamele îndușmănite . . In oraș, la miliție, înaintează Cudalbu, bătrânul, rugarea să-i fie lăsat fiul acasă, fiindcă gospodăria se dă de mal, el fiind prea slab de a o conduce singur. Câtă vreme e dus și bătrânul la oraș, își vâră coada vecina Tudora, căreia primăreasa ii promite bani dacă va desface pe Mihai de Anica și va apropia pe Mihai de fată-sa, care are zestre mai mare decât sărântoaca de Anica. Mara Cudalbu pleacă urechea la vorbele Tudorei, ba crede și minciuna că Anica se lasă iubită și de alții, fiindcă ar fi fost văzută, mână ’n mână, într'o seară, cu alt flăcău din sat. O scrisoare de a lui Mihai, aruncată ’n foc de mama Anichii, fără de a ști Anica ceva, o scoate și mai mult din sărite pe mama lui Mihai: — lasă să-i scrie fiului ei că Anica umblă după „drăguți", că nu e fata sfântă pe care o credea el. 181 Bătrânul Cudalbu sosește dela oraș — acolo a fost în fața comisiei și comisia a constatat că are dreptate dacă își cere fiul la gospodărie — cu toate astea Mihai rămâne încă 6 săptămâni la deprindere de arme. Anica a alergat in calea bătrânului și, spre ciuda Măriei și Tudorei, întră braț la braț cu loan Cudalbu. Cudalbu presimte toată șiretenia vecinii Tudora și, când aceasta-i descrie zestrea Cătălinii primarului, îi arată ușa, dând-o pe ușe afară, pe lângă toate tânguielile nevestii-sale. „Banu-i de vină ! El ți-a ’ntunecat mintea!" strigă revoltat loan Cudalbu, fiindcă ține la Anica întocmai ca’la copila sa. Au trecut opt săptămâni și-l așteaptă pe Mihai să se 'ntoarcă ’n sat. Anica e desnădăjduită, fiindcă n'a primit nici o scrisoare dela el (ea nu știe ce s'a petrecut în dosul ei, cu scrisorile și cu bârfelile Tudorei). Cudalbu, bătrânul, supărat, se tânguie în casa Călimănesei de viața ce-o poartă, fiindcă-i face viața amară nevasta. Mara vrea cu orice preț pe fata primăresei — el nu se 'nvoiește odată cu capul. Ca o volbură vine Mara și poruncește bărbatului ei să se „care" din casa asta, mai cu seamă când le vine fiul dela oaste. Cudalbu încă tot se potolește, fiindcă nu s'a „bătut" până acum cu nevastă-sa — femeile își sar insă în cap și se despart supărate rău — Susana amenințând chiar pe Mara că o „opărește" dacă mai vine la ea. Și tot trebue să vină, deoarece Mihai nu aleargă mai întâi la casa pă- rinților, ci la Anica ! Mama sa, desnădăjduită, vine să-l ducă și pe el de acolo și-acum se ’ncinge o gâlceavă: „năravuri muierești", cum spune bătrânul Cu- dalbu. Mihai pleacă desperat dela Anica, crezând că Anica se uită și la alții, după cum i-a scris mama în epistolă. Mama lui Mihai se bolnăvește de durere și trebue să zacă. Intrigantei Tudora îi pare rău de cele petrecute și caută să repare greșelile, mărturisind Anichii toate. Amândouă „vrăjesc" pe Mihai, dar nu trebue să-1 vrăjească, deoarece Mihai și acum ține la Anica. E zi de serbătoare și el nu joacă cu fetele din sat Dragostea Anichii și a lui Mihai învinge toate: mama Anichii se duce la patul bolnavei și o potolește, bolnava îi trimite vorbă că s'ar învoi cu căsătoria, numai tinăra păreche să promită că o să le lucre câmpul bă- trânilor cât vor trăi — la ceeace tinerii se învoiesc tot de-a fuga. Mihai află din gura flăcăului, de care se vorbea că ar fi fost seara „pe uliță" cu Anica, cumcă nu e nimic adevărat — toate se îndreaptă spre bine, spre bucuria tinerilor, a bătrârului Cudalbu, protectorul lor, și a mamelor îm- păcate. Lăutarii cântă de joc, părechile se pregătesc pentru logodnă, „treburile muierești" au trecut — fericirea casnică se va cuibări în mijlocul unei gospo- dării nouă, sănătoase, țărănești. Apoteozarea iubirii curate, dela (ară, cu învingerea finală a curâfiei și perseveranfei celor îndrăgostiți. Veselie, scene duioase, cântece poporale. O piesă teatrală poporală, care merită să fie jucată și la noi. Roluri: 2 bărbătești, 4 femeiești, principale; 1 bărb. secundară. Scenăria: Două camere țărănești. Costume: Țărănești. Durata: Două ore. Apare în „Biblioteca poporală a Asociațiunii", până în Septembrie 1934. Prețul 10 Lei. 182 Activitatea „Astrei' remarcată în publicațiile „Institutului Internatio- nal de Cooperație Intelectuală". „So- cietatea Națiunilor" a instituit, încă în a doua sa sesiune, o secțiune, care să se ocupe cu „cooperarea intelectuală", purcezând dela foarte îndreptățitul ar- gument că ignoranța este dușmanul cel mai mare, atât între indivizi, cât și între popoare. In comisiile acestei secții și-au dat întâlnire mulți și însemnați repre- zentanți ai popoarelor. Să nu numim decât pe câțiva din ei: academicianul filosof-poet Paul Valery, criticul fr. Thi- baudet, filosoful Brunschvig, savantul și bărbatul de stat P. Painleve (f), dna Curie, prof. de ist. artelor Focillon, insp. gen. al Inst. publ. din Franța lu- lien Luchaire (care a scris darea de seamă despre experiențele dsale la această secție, ca președinte, în frumoasa sa carte: „Desarmarea morală" — 1932), spaniolul Madariaga, englezul romancier vestit Galsworthy (f), scriitorul ceh Je- linek și alții. Ar trebui un studiu spe- cial ca să arătăm sforțările lăudabile vrednice de luat la cunoștință, ale ace- stor reprezentanți ai intelectualității po- poarelor, cari au muncit și muncesc, pe lângă toate zeflemelele ieftine ce se aduc cooperării între intelectualii dela „Soc. Națiunilor*. In sub-comisiile acestei instituții își are și România pe reprezentanții săi vrednici, pe: dșoara Elena Văcărescu, pe directorul învăț secundar la Minist. Instr. Publice, dl C. Kirițescu, pe dl prof. dela facultatea de med. (București) lonescu-Mihăești și pe dl prof univ. G. Oprescu din București. Institutul a publicat în anul acesta o lucrare mai mare, în limba franceză, întitulată: „Arta poporală și îndeletnici- rile muncitorești, după orele de muncă" în *) „Art populaire et loisirs ouvriers". Institut International de Cooperation Intellectuelle, Paris, Rue de Montpensier, 1934, care dl O. referează despre România. Am primit și noi raportul și constatăm cu vie satisfacție că dl 0., care ne cunoaște bine activitatea, arată străinătății munca ce o îndeplinește „Astra" pentru men- ținerea portului național, a cântecelor și obiceiurilor noastre, a dragostei de lectură sănătoasă. După ce descrie ac- tivitatea societăților „Furnica" ș. a., de- scrie plastic dl 0., pe nouă pagini de tipar: Claca, emulația dela expozițiile de țesături și broderii, de sub egida „Astrei", dansurile naționale și fanfarele noastre, cu concursurile lor, teatrele de diletanți, concursurile cu premiarea gos- podăriilor mai îngrijite — aici se referă la sistemul introdus în anii din urmă prin Maramurăș, apoi conductele etno- grafice. Dl O. remarcă, la notă, când scrie despre răspândirea cărților bune în sânul po- porului: „O observație interesantă în privința aceasta: țăranilor nu le place să li se distribue cărțile gratuit. Rațio- nează astfel: deoarece li se dau fără de plată, nu vor valora nici cărțile ni- mic. Din cauza aceasta „Astra" lasă să i se plătească, cu o sumă destul de mi- nimă, cărțile. Alte-dăți primesc țăranii cărțile în schimbul cotizației de membru". Despre școlile țărănești încă n’a pu- tut refera, neavând încă cunoștință de- spre frumoasa lor desvoltare în timpul din urmă. In a doua parte a lucrării referează dl O. despre frumoasa activitate a con- cetățenilor noștri sași, a societății „Se- bastian Hann“, în special, în privința păstrării costumului național, sub in- fluința albumelor de colecții, de broderii și țesătorii, ale dlui Emil Sigerus. In întreagă Europa e mare primejdia ca porturile naționale să dispară și ca populația să se americanizeze, să ia haine orășenești, lipsite de originalitate. Și lucrarea de față a Institutului vrea 183 să dea alarma și să salveze ce se mai poate salva. Dî 0. recomandă ca „să se arate muncitorilor de pe la uzine de ce sunt capabili lucrătorii din Orient" și ple- dează pentru „crearea de mici muzee de artă rustică", pentru ca să servea- scă de stimulent Ar dori să vadă și reproduceri, în formă de cărți poștale, de albume, etc. a obiectelor de artă de prin muzeele etnografice, cum a văzut în Anglia, d e., în muzeul „Victoria și Albert" din Londra. Conferințele cu proiecțiuni să sporească dragostea tu- turora față de ce este artă autohtonă, frurtîoaSă. Numai mulțumi putem dlui O. pentru bunele servicii aduse astfel artei româ- nești. Dsa a ținut conferințe apreciate în’ cadrele „Astrei" noastre, și-a adus anume elevii, studenți și studente dela universitatea de litere din București, ca să studieze, pe îndelete, „Muzeul Astrei" din Sibiu. Tot d-sa a redactat frumosul număr special dedicat artei poporale ro- mânești, al revistei de artă din Londra : „The Studio" și, ca român, a fost ales să înceapă o serie de cărți din dorne- meniul artei franceze, de o mare casă de editură franceză („La Renaissance du livre"), cu biografia și aprecierea pictorului Gericault. După cum vedem, dl 0. aduce reale servicii la răspân- direa cunoștințelor despre frumusețile artei țărănești dela noi și putem fi sa- tisfăcuți că și „Inst. Intern, de Cooperație Intelectuală" a luat notă astfel despre activitatea „Astrei" noastre (H. P.-P.) „Revue de Trsnsylvanie", Tomul I, No. 1, Cluj, Mai, 1934. 0 publicație ce face cinste societății noastre. In mij- locul haosului, care stăpânește astăzi când e vorba de lozinci — „revista" aceasta' „a Transilvaniei" vrea să fie firul Arlad iei în labirint, vrea să ne dea răspunsuri respicate, cu cari să ri- postăm în discuții acelora, cari sunt po- trivnicii tezei noastre. Gând minunat a fost acela ca „Astra" să editeze o astfel de publicație, în limba franceză, fiindcă și străinii, dar și ro- mânii cei cari vreau să informeze străi- nătatea — vor găsi de aici înainte răs- punsurile autorizare, pline de greutate, ale bărbaților competenți. Președintele Masaryk a spus odată: „Burzuluiala pătimașe încă nu este un program", voind să înțeleagă prîn aceasta că vorbăria goală, pătimașe, când își iese omul din pepeni, încă nu atestă de loc seriozitate, un sistem, un program, Iată aici discuții ad rem, academice, lipsite de patimă, acuze, aduse’n fața forului european din partea unor spe- cialiști. Directorul publicației apărute sub auspiciile „Astrei" este dl prof. univ. și membru al Acad. Rom. Silviu Dra- gomir, cunoscutul istoric, președintele nju-inființatei noastre secții demogra- fice; șef-redactor prof. univ, doctor în litere dela Sorbona din Paris, dl D. D. Roșea. Amândoi au știut să strângă îti jurul revistei o seamă de colaboratori de prima ordine, încât dela întâiul număr, de 138 de pagini, frumos tipărit în ofi- cina „Imprimeriei Naționale" din Bu- curești, poate ajunge cetitorul la con- vingerea că o astfel de publicație umple un gol simțit în viața noastră intelec- tuală. Ceeaee desvelește dl prof. Silviu Dragomir referitor la duplicitatea con- telui Bethlen, ca om de stat — ceeaee arată dl prof. univ O. Ghibu, comen- tând cartea secretă a guvernului ma- ghiar de dinainte de răsboiu — carte în care se dovedește că și biata noastră „Astra" culturală era spin în ochii gu- vernanților. sortită pierzaniei — ceeaee ne arată dl prof univ. I. Lupaș, privitor la căderea monarhiei putrede austro- ungare — ceeaee ne demonstrează dl 184 prof. univ. N. Drăgan, referitor la autoh- tonia românilor în ținuturile acestea — ceeace ne documentează dl Sabin Ma- nuilă, specialistul in demografie, privitor la natalitatea populației Ardealului și la populația orașelor cu fluctuația lor — ceeace ne evidențiază prof. univ. Co- riolan Petran, arătând istoria artei ma- ghiare in serviciul revizionismului, — ca să nu aminlim decât articolele cele de extensiune mai mare — st nt tot atâtea probleme, cari trebuesc meditate, răs- gândite, ca sâ alimenteze discuțiile de multe ori, vai, atât de sterpe Ce material prețios și la „Note" și la „Dările de seamă" ! Numai câteva in- dicii : se analizează cărțile recente ale dlor: Seton-Watson, I. P. Papp, Veress și G. Moroianu ; se publică panegirice la moartea bărbaților de seamă I. G. Duca, Th. Mihali, Vasile Goldiș și Șt. C. Pop — se publică discuțiile din par- lament — în sfârșit: tot ce poate lămuri problemele cardinale ale vieții Transil- vaniei de după războiu. Secțiile „Astrei" au o mare misiune cu colaborarea regulată la această „Re- vistă a Transilvaniei". Cum vor putea ajuta și despărță- mintele cauzei? Fiecare despărțământ să considere drept o datorie a sa de a abona revista și de a o răspândi, nu numai acelor unde se citește franțuzește, dar de a încredința pe câte un confe- rențiar cu o recenzie, dare de seamă conștiincioasă, în fața intelectualilor noștri. Câte unui intelectual străin, recal- citrant încă, bine ar fi să i se dea câte un număr din „R. de T.'‘, spunându-i-se : Citește și apoi să discutăm mai departe ! De sigur, peste noapte nu îl vom câș- tiga pentru argumentația noastră, dar — încetul cu încetul —• va începe să raționeze și... gutta cavat lapidem. Va ajunge și minoritarul recalci- trant la convingerile unor bărbați de stat ca Jules Cambon sau Saint Aulaire, că un status quo ante ar fi o imposi- bilitate morală. Jules Cambon scria în '927, în „Revue des deux mondes", că starea de astăzi în România oferă „minimul de injustiție" față de maximul de mai ’nainte, când toate se făceau „în profitul unui mic număr de magnați", iar Saint Aulaire scria în 1928, că luarea în con- siderare a „optanților" maghiari: „ar aduce, de sigur, revoluții, probabil răs- boiul și, până atunci, deposedarea a 500.000 țărani, în folosul câtorva feu- dali unguri". Tezele contelui Bethlen sunt tezele câtorva feudali unguri I Dacă vrem ca problemele să se cla- rifice, ca atmosfera să nu fie așa de încărcată — să contribuim cu toții ca „Revue de Transylvanie* să aibă ră- sunet, cu argumentațiile ei, și în sânul nostru și in străinătate. (Apare de 4 ori la an. număr 150 lei. Administrația Cluj, str. Mico 40.) (H. P.-P.) „Neamul românesc pentru po- por* în al XXII-lea an de trudnică existență, apare mai departe cu aceiași mișcătoare stăruință din trecut, ca bu- letin al „Ligii culturale" făcând pe de- oparte oficiul de organ al Comitetului central executiv al Ligii în raporturile cu secțiunile și membrii ei, pe de alta de revistă de răspândire in popor, a culturii. Numărul 10 din 16 Mai c. aduce — ca de obiceiu — un rodnic articol al dlui N. lorga, în care în câteva adânc simțite și sfătoase rânduri — profesorul seamănă din trista pildă a secetei de azi, învățături privind primejdioasele ur- mări ale zăbavei celor ce nu și-au lu- crat la timp pământul. Din înfățișarea unui fapt concret, îndrumarea expe- perienței se desprinde îndelung vor- bitoare. 185 Dl prof. G. G Longinescu al cărui dar de a înălța pe cei mulți la nivelul purității gândului său e într'adevăr ui- mitor, urmează îndată — la obișnuitul său loc — cu „Știință pentru neamul românesc", vorbind cu entuziasm despre al optulea „Congres al Asociației Române pentru înaintarea științelor", Scurtul dar înduioșătorul istoric al strădaniilor Asociației culminează cu evocarea figurii de mare muncitor și organizator a Doctorului Istrati. Colaborări harnice se adaugă acestor două alese nume. Buletinul dela sfârșit al „Ligii cul- turale" ne aduce o inimoasă Chemare intru pregătirea congresului general al „Ligii" ce va avea loc la Vălenii de Munte la 15, 16 și 17 Iulie, sărbăto- rindu-se totdeodată un sfert de veac dela întemeierea Universități populare „N. lorga". Va fi un ales prilej de pu- blică recunoaștere a contribuției lumi- nătoare ce Universitatea din Văleni a dăruit-o culturii naționale. Nu putem încheia aceste sumare însemnări fără a nu mărturisi cotropi- toarea melancolie ce ne învăluie, vă- zând în ce modeste straie apar gându- rile sărbătorești ale acestui „Neam ro- mânesc" față de care avem totuși cu toții atâtea vechi îndatoriri. Al. D. Cursuri agricole țărănești în So- meș tn 1931. Primin din partea dlui A. P. Bănuț, membru fondator al „Astrei" și fost președinte al desp. central ju- dețean Târnava-Mare, o seamă de in- teresante acte oficiale înaintate Mini- sterului Agriculturii și privind funcțio- narea în Decembrie 1931, a unor cursuri agricole țărănești în jud. Someș, la Dej. Organizarea acestora s'a făcut de către Prefectura județului sub conducerea de atunci a dlui A. P. Bănuț și cu largul sprijin al Camerei de agricultură. Cursurile au început la 7 și au durat până la 21 Decembrie 1931, cu un total de 96 ore teoretice și practice, cu 30 elevi plugari întreținuți in mod gratuit de Prefectură și Camera agricolă și cu următoarele cursuri: Constituție și îndatoriri cetățenești de dr Aurel Bănuț; Noțiuni de drept civil și Cartea funduară de dr. Liviu Mișca; Higiena și medicina populară de dr. Valeriu Bilțiu; Silvicul- tura de ing. silvic Vasile Rus; Creșterea vitelor de dr. Petre Niculescu; Cultura plantelor de nutreț de ing. agronom Ga- vrii Moraru; Pomicultura de ing. agro- nom șef Gh. Cordonet. Cursiștii au urmărit cu un viu in- teres desvoltarea prelegerilor, au discutat cu aprindere chestiunile tratate și au ținut a executa fiecare în parte lu:rările practice. Acțiunea de culturalizare prin aceste cursuri și-a ajuns pe deplin scopul, adu- când astfel remarcabila-i contribuție la închegarea unei prielnice atmosfere de înțelegere pentru curentul școalelor ță- rănești ce a cuprins astăzi — datorită „Astrei" — mai toate județele Ardealului. Rodnica inițiativă din i 931 a dlui A P. Bănuț se cere de aceea elogios reliefată în cadrul idealist al năzuințelor de culturalizare a masselor țărănești. Al. D. O școală țărănească în Hoteni (Maramureș). In desp. Maramureșului s’a întâmplat de curând un fapt de o deo- sebită semnificație. Directorul școalei primare din Hoteni — dl I. Vlad — apreciind importanța școalelor țărănești înființate de „Astra*, a întemeiat și D-sa ajutat de o seamă de intelectuali price- puți — o astfel de instituție în satul său Exemplul dela Sighet a fost fără îndo- ială, hotărîtor, cu atât mai mult cu cât în Hoteni locuiesc 5 foști elevi ai școalei D.-rului Ilea. 186 Școala țărănească din Hoteni a func- ționat sub auspiciile ,.Astrei“-Maramureș ținându-și cursurile în fiecare Duminecă și Joi, timp de 3 luni. S'au țiuut con- ferințe însoțite cu demonstrațiuni prac- tice. Lecțiuni de pomicultură și agricul- tură a desvoltat dl înv. Gh. Andreica din Breb, creșterea vitelor: dl inv loan Vlad din Hoteni, geografie: dl înv. Traian Bucurescu din Ocnasugatag, instrucția civică: același, apicultura dl inv V. Fo- doruț din Desești, istoria neamului : același, higiena și medicina: dl Dr. Al. Wiener din circumscripția Ocnasugatag, educația religioasă: Pr. I. Dagomir. Au frecventat aceste cursuri 25 de țărani ce au dat la 22 Aprilie un bine reușit examen. Notăm că în ultimii ani o vrednicie generală freamătă în această comună. S'au plantat mii de pomi, locuitorii cum- pără zeci de jughere de pământ dela satele învecinate. Rodnica faptă a învățătorilor din Hoteni pricinuiește lauda noastră entu- ziastă și pune problema înființării școa- leior țărănești și la sate cu sprijinul în- vățătorilor, preoților, medicilor și ingi- nerilor locali, cu avantajul de a nu mai deplasa pe țărani in orașe și de a re- duce la minimum sau chiar cu totul eheltuelile de obicei destul de ridicate. Al. D O „Chemare” de cinstire a tre- cutui și de pregătire a viitorului. Dl Horia Teculescu, președintele desp, no- stru din Sighișoara, a tipărit și răspân- dit de Paști, în satele Târnavei Mari o foarte inimoasă „Chemare" întru cin- stirea eroilor trecutului și răscolirea ener- giilor ce vor făuri temelia de mâne a țării. * Pentru importantele sugestii ce poate da și altor despărțăminte, publicăm în întregime „Chemarea" dlui H. Teculescu despre a cărui vrednicie și bine chib- zuită activitete vom avea prilejul a ne ocupa în curând : CHEMARE! De sf. Paști, aș dori să înuieze în sufletul nostru un gând bun, gândul de cinstire reală a trecutului, de manifestare activă a admirației noastre față de trecui, prin însemnarea, pentru toate vremurile, a numelui celor cazați în răsboiul pentru întregirea neamului (1914—18). Cunoscut fiind faptul, că cultura unui neam stă în raport cu cultul eroilor, so- cietatea „Astra" îndreaptă o caldă che- mare către fruntașii satelor din județul Târnava-Mare, ca preoții, învățătorii, prim- pretorii, pretorii, notarii, primarii și ță- ranii fruntași să se grupeze în fiecare sat, în cadrele „Astrei",pentru cinstirea eroilor, făcându-se tabloul eroilor, jertfe de te- melie ale țării noastre. Tabloul acesta să arate: fie chipul, fie numele eroilor ca- zați in răsboi și să fie așezat în școală, iar unde se poate și în biserică. Dease- menea vor fi îngrijite și mormintele eroilor. Apoi, ca o altă dovadă de cinstire a eroilor, se va ridica, la o răspântie a so- iului, un monument sau o troiță, în amin- tirea lor. Această înfăptuire nu cere atâta cheltuială, câtă tragere de inimă, fiind in acelaș timp un examen de cultură pentru noi. Rânduri de oameni vor trece pe acolo făcându-și semnal crucii și pomenindu-i; ei vor trăi, astfel și după moarte. Dar, pe lângă datoria față de trecut, trebue să ne facem datoria și față de viitor, De aceea intenționăm, cu ajutorul D-voastră, a pune în valoare energiile sufletești ale județului nostru. Se pierd, în lumea satelor, atâția copii cu râvnă de carte. Prozatorul Brătescu-Voinești ne-a arătat (în „Neculăiță Minciună") tra- gedia unui suflet dornic de carte strivit de mediul neînțelegător. In fiecare sat este in cl. IV-a primară cel puțin un copil mai răsărit, care trebue îndreptat spre învățătură mai înaltă, spre liceu. Povestea tristă a lui Neculăiță Min- ciună se repetă mereu. Și e păcat să se împrăștie energiile neamului, fără să fie folosite spre binele lui. Să răscolim, dar, aceste energii și să nu lăsăm să se ri- sipească nici una! 187 Noi, cei de azi, să ne ’nchinăm la mormintele celor cari au fost și din mar- ginea lor să culegem îndemnuri uentru îndrumarea generafiilor de mâine. Cu cre- dință și cu dragoste să ne apropiem, cu evlavie și mâni pioase, împărtășindu-ne cu tainele sfinte ale trecutului, pășind, astfel, spre viitor cu gând curat și cu în- credere, căci ooricât de însemnat ar fi trecutul, e, totuși, mai mare viitorul nea- mului nostru. Pentru mărirea lui, s’așe- zăm cruci pe mormintele celor cari au fost și să sădim idealuri în sufletul celor cari vor veni. Altcum înzădar vom aștepta să ne cinstească generația viitoare, dacă nu ne va vedea pe noi cinstindu-ne îna- intașii și apărându-ne pământul țării cu truda de fiecare zi. Prin muncă fără preget, răsplătiți de sudoarea frunții noastre, vom birui toate năcazurile și greutățile de azi, aducân- du-ne aminte de strămoși și plivind cu încredere viitorul. Vă rugăm stăruitor să ne înștiințați dacă s’a ridicat în satul Dv. monumentul eroilor și dacă este vreun elev care va urma liceul nostru? Dumnezeu să ne-ajute s'auzim de bine! Sighișoara, 4 Aprilie 1934. Președintele Astrei: Harta Teculescu Dir. lic. „Principele Nicolae". * Scene demontabile pentru teatrul sătesc. In Buletinul de îndrumări și în- făptuiri culturale al Ministerului Instruc- țiunii, întitulat „învățământul primar și cultura poporului" (an I, Octombrie— Noembrie 1933, Nr. 1 — 2), dl Victor Ion Popa, — consilier pentru teatru al Fun- dațiilor Regale — a publicat un extrem de interesant articol care dă organiza- țiunilor de teatru sătesc binevenite și mai ales bine chibzuite sfaturi întru construirea de „scene demontabile". Una din piedicile esențiale ale celor dornici de a înfiripa teatru sătesc e fără îndoială, imposibilitatea de-a avea o scenă permanentă înlr'o sală încăpă- toare. Cum în genere clădirile noastre sătești sunt cu totul improprii unei ast- fel de construcții, dl Victor Ion Popa a găsit mai potrivită ideea „scenelor de- montabile". Așezarea unei scene de acest fel nu durează mai mult de o oră, pu- tând fi ușor mutată — în aceiași zi chiar — în diferite clădiri și pe deasu- pra imediat adaptată încăperii în care se montează. Costul apoi nu trece mult peste cinci mii de lei, chiar dacă ma- terialul ar fi mai scump cumpărat. Indicațiuni amănunțite cu precizări dimensionale șî schițe clar desemnate se găsesc în același articol la pag. 23-32. Recomandăm cu multă căldură îndru- mările technice ale dlui Victor Ion Popa dela care așteptăm de altfel prețioase contribuții la organizarea teatrului na- sul sătesc în legătură cu care a și anun- țat un „manual de regizare teatrală pen- tru învățători, cu adaus despre technică și dicțiune". Al. D. Bibliografie. Cărți : Al. Dima: Motiue hegeliene înscrisul eminescian, Sibiu 1934, pag. 16; Lei 15. Tutoveanu G.: Gedichte. Austuahl. In's Deutsche tibertragen von A. Flachs. Bârlad „Frații Chiriac", 1934. Prețul 30 Lei. Reviste: Cele trei Crișuri. Oradea, a. XV, Mai. Satul, revistă de cultură pentru po- por a. IV, Nr. 42, Maiu 1934. Kiingsor. Brașov, 1934, anul XI, Mai. Fât-Frumos, Cernăuți, an. IX, Nr. 1. Gazeta cărților, Ploești, a. IV, Nr. 1; 2. Buletinul demografie al României, București, an. III, Nr. 5 ; 6. Rev. „Ramuri", an, XXVI, Nr. 1, Mai 1934, Craiova. Rev. „Arhiua", organul soc. istor. filolog din Iași, a. 41, Nr. 1—2, Ian.— Apr., Iy34. Rev. „Neamul Românesc pentru po- por", București, a. 22, Nr. 10; 11. Rev. „Caleidoscop", Cluj, a. I. Nr. . Primul buletin ai grupatei intelec- tuale „Thesis" din Sibiu 188