
Anul 65. Martie—Aprilie 1934. Nr. 2.


            TRANSILVANIA


(Buletin de technică culturală.)




     Organizarea aetiuității culturale.

De Dr. luliu Moldovan.

     Educația masselor poporale este un atribut în primul
rând al inițiativei particulare, organizată în societăți cultu-
rale. Rolul statului nu poate fi altul decât de a sprijini, su-
praueghia, îndruma și coordona acea activitate, ferindu-se
de orice măsuri sau influențe, eari ar putea stânjeni liber-
tatea de acțiune, inițiativa eretatoare și elanul societăților
de cultură. Aceasta însă nu înseamnă, că societățile pot
să acționeze după bunul lor plac. Libertatea de acțiune
este limitată de interesele superioare ale țării șt națiunii,
cari interese nu indică numai limitele, eari nu pot fi depă-
șite, dar și direcțiunea în care urmează a se desfășura în
mod principal activitatea culturală. Faptul mai departe, că
atribuim inițiativei particulare rolul principal în răspândirea
culturii în massele populare, nu înseamnă că această ac-
tivitate ar fi de importanță redusă pentru stat și pentru
evoluția prosperă a neamului. Noi credem din contră, că
importanța el este covârșitoare, nu numai prin cunoștințele
utile pe eari le răspândește, ei îndeosebi prin ereiarea și
menținerea acelei solidarități, acelei discipline morale șt
naționale, care singură poate să fie busola regulatoare
spre binele neamului, a gândurilor și faptelor tuturor. Dar
nu rutina» funcționărească, nu legi și porunci impuse pot
să ducă la aeel rezultat. 0 acțiune sistematică, cuprinzând
toată țara și adresându-se îndeosebi tineretului șt țărănimii,


65


1

o acțiune de ridicare a nivelului cultural și moral trebue
să facă astfel, ea din sufletul tuturor, din eonuingerea lor să
plece acele îndemnuri șt porunci diriguitoare ale Dteții noa-
stre, atât individuale, cât și naționale. E vorbă deci de o
educațlune cuprinzătoare, generală, în scopul salvgardării
intereselor obștești, naționale.

       Pentru a corespunde acestei chemări, inițiativa parti-
  culară se poate organiza sau în forma de societăți miel
  locale, sau ea societăți mart eu o activitate cuprinzătoare,
  generalizată, sau ea societăți mari, specializate pe pro-
  bleme șt în sfârșit ar exista și posibilitatea unei singure
  organizațiuni culturale din inițiativă particulară pe întreaga
  țară. Este evident că societățile miel culturale de intere»
  local, oricare ar fi importanța lor pentru satisfacerea exi-
  gențelor culturale limitate șt oricare ar fi numărul lor, nu
  pot să eontribue decât foarte puțin la atingerea scopului
  urmărit de noi. Ele pot să devină o primejdie atunci când
  se înființează în număr prea mare în aceeași localitate, fă-
  râmițând energiile și pierzând din vedere scopul principal
  el organizării noastre culturale. Integrarea organică și dis-
  ciplinată a eforturilor diferențiate, spre asigurarea pros-
  perării firești a neamului. Dar dacă acest scop nu poate
  fi atins prin ființarea de societăți prea multe și prea mici,
  fără legături organice între ele, și dacă credem greșită în-
  cercarea de a începe organizarea culturală prin ereiarea
  întâi, de miei societăți culturale, locale, izolate și fără asi-
  gurarea unei ierarhii a răspunderii, eompetlnței și a mijloa-
  celor, tot așa de greșită considerăm încercarea de a creta
  întâi un organism central pentru întreaga țară șt de a pro-
  ceda la organizarea descentralizată prin ordine, scrieri,
  conferințe, prin delegați șt eomistuni, oricare ar fi eompe-
  ttnfa șt elanul lor. Inițiativa particulară se naște în sufletele
  doritoare de a se angaja la muncă și jertfă pentru binele
  obștesc. O idee, un program, o mobilizează șl în jurul et
  se grupează elementele atrase prin scopul urmărit și dor-
  nice de a-și cheltui surplusul de energii pentru același scop.
  Această grupare și organizare va fi eu atât mai ușoară și
  solidaritatea se va stabili eu atât mai repede, eu eât o tra-
  diție comună, sufertnțt șl bucurii mat apropiate, fapte șt


66

  idealuri comune din trecut, virtuți și gânduri identice au
  pregătit terenul pentru o mai ușoară înțelegere. Factorul
  acesta sufletesc este de o covârșitoare importanță nu numai
  în ee privește ușurarea asocierii, dar șt privitor la men-
  ținerea eforturilor solidare la un nivel superior, nivel asi-
  gurat și prin dorința de emulație, de afirmare locală șt
  îndeosebi regională. Regionalismul acesta ereiator, dornte
  de a contribui la binele țării cu ce are mai bun din co-
  morile de însușiri firești acumulate prin lupte șt jertfe din
  trecut, comori specifice fiecărei provincii, acest regiona-
  lism, dornic de a respecta și asimila ee este bun în alte
  regiuni, de a căuta și aprecia însușirile superioare ale fra-
  ților de pretutindeni șl nu de a căuta și critica, ee este
  rău, trebue stimulat și cultivat pentru a-șl putea da ma-
  ximul de contribuție spre atingerea scopului, pe eare-1 ur-
  mărim eu organizația noastră culturală.

       lată pentru ee credem eă societăți mari culturale, de
  fiecare provincie una, după modelul „Astrei" noastre, tre-
  buese eretate șt un program comun, larg destul, pentru a
  nu stânjeni inițiativa șt independența necesară, trebue să
  permită șt să stimuleze integrarea eforturilor acelor societăți
  spre scopul unic urmărit. Deasupra acestor societăți re-
  gionale trebue creat un organ central de sprijin șl coor-
  donare, compus în primul rând din reprezentanții acelor
  societăți, în scopul de a asigura în mod optimal aceea in-
  tegrare a eforturilor diferențiate pe provincii, senatul cul-
  tural preconizat în proectul organizării culturale al dlui
  Ministru Guști. Cerem deei nu o singură asociațiune pe
  întreaga țară eu regionale în fiecare provincie, el asoeia-
  țlunl independente provinciale, născute local, colorate în
  toată activitatea lor de specificul regional, și cart vor prinde
  cu atât mai adânci rădăcini în sufletul poporului șl vor da
  eu atât mal îmbelșugate roade, cu cât ereiațlunea lor va
  fi mai acomodată ambianței sufletești și cerințelor etnice
  din aceea regiune, pe eari trebue să le reoglindeaseă șt
  reprezinte în modul cel mai perfect posibil. .

       Organizarea unei atari societăți regionale poate foarte
  bine să fie similară eu aeeea a „Astrei" noastre, eu un co-
  mitet central, despărțăminte pe județe sau plăși și cercuri


6?


1*

   culturale în comune. Programul de muncă în cadrele largi
   ale statutelor, se ua fixa șt modifica potrlult cerințelor uremii
   șt îngăduinței împrejurărilor în așa fel, ca inițiativa locală
   în cercuri culturale șt despărțăminte să albă toată latitu-
   dinea, de a-și da în felul propriu local maximul de contri-
   buție la opera comună. Pentru a putea însă sesisa cerin-
   țele locale și regionale, pentru a nu risipi degeaba energii
   și muncă, ua fi necesar să se cunoască necesitățile cul-
   turale. Anchete și studii vor trebui să dea informațiuntle
   pe baza cărora se ua alcătui programul de muncă uariat
   după cerințele locale, dar același pentru toți atunci când
   e uorba de atingerea scopului general al organisațiunli.
   Iar pentru punerea în aplicare a acestui program ua trebui
   să emane dela centrul societății îndrumarea teehnieă nece-
   sară. Acest scop trebue să-l îndeplinească un organ spe-
   cial al societății după felul secțiilor literare și științifice
   ale „Astrei".

      Indiscutabil șt covârșitor de important este rostul so-
cietăților sau așezămintelor culturale centrale eu rasa de
acțiune pe întreaga țară, auând scopul de a aprofunda și
reprezenta probleme speciale ale răspândirii culturii în
massele populare. Așa eum în mie secțiile societăților re-
gionale sunt îndrumătoarele teehniee ale activității pe teren,
pe care o completează și sistematizează, așa acele așe-
zăminte centrale, dispunând de eompetințe și mijloace spe-
ciale, uor putea auea rostul important de a îndruma, întregi
șt perfecționa munca societăților regionale. Ele nu uor
trebui să dispună de organizațiuni descentralizate până la
comună și nu uor auea în nici un caz rostul de a dubla sau
concura aettuitatea societăților regionale. Acestora trebue
să le revină conducerea și răspunderea exclusivă a acti-
vității culturale generale, în regiunea lor, angajându-se la
o strânsă și rodnică colaborare bisericile naționale, socie-
tățile șt așezămintele culturale centrale, organele oficiale
șt orice organizațiune, al cărei concurs poate spori rodul
muncii lor.

      Principiile expuse mai sus au fost puse în dlseuțiune
șl eu ocazia formulării definitive a proiectului de lege al
dlui Ministru Guști care și eu această oeazie, ea și tot-


68

deauna, a acordat „Asoctațiunei" noastre toată atenția Dsale
binevoitoare. Am crezut util, ca și organele noastre des-
centralizate să cunoască acele principii, cari reprezintă
opinia conducerii de azi a „ Astrei“, din cart principii re-
iese : 1. că noi considerăm societățile culturale regionale,
ea cele mat potrivite pentru organizarea răspândirii cul-
turii în massele populare, 2. eă „Astra“ în consecință nu
crede util, a-și extinde raza de acțiune permanentă și
asupra altor regiuni, ofertndu-șl însă totdeauna cu drag
tot concursul experienței sale la inițierea, organizarea și
buna funcționare a altor societăți regionale, 3. eă socie-
tățile șt așezămintele culturale centrale, eu raza de acțiune
pe întreaga țară pot avea rostul de a îndruma, ajuta și
întregi în ramura preocupărilor lor speciale, activitatea so-
cietăților regionale și în sfârșit 4. eă suntem hotărît pentru
eretarea unui organ eentral (senat cultural), care să îndru-
meze și coordoneze activitatea pe terenul educației popo-
rului și să ușureze prudent integrarea tuturor forțelor or-
ganizate în domeniul educației poporului spre supremul
scop urmărit: „menținerea vie șt întărirea veșnică a po-
porului nostru¹¹.





69

  Figuri și fapte pilduitoare, din tpeeut.





    f Alexandra de Moesonyi.

De Dr. Gh. Preda,
uiee-președinte al „Astrei".

       Știm că o națiune sau un popor nu se poate face cu-
  noscut șl nu poate fi considerat eă trăește prin propria
  sa forță Intelectuală șt spirituală, decât numai daeă-șt ere-
  tază o cultură proprie și o Istorie plină de fapte glorioase.

       Paginile pline de glorie ale trecutului șt cultura sunt
  aeele eare dau posibilități contimporanilor și posterității
  să judece personalitatea și forța sufletească a națiunii și
  să pună în justă ualoare, faptele antecesorilor.

       Mai știm eă un neam se arată eu atât mai demn de
  el însuși, cu cât știe să aprecieze șl să evidențieze, atât în
  uteață, cât și după moarte, meritele oamenilor vrednici de
  laudă.

       Cum întreaga activitate din viața marelui binefăcător
  al neamului, Alexandru de Moesonyi, a fost depusă pe te-
  renul cultural și național, „Astra" a crezut de bine ea la
  împlinirea celor 25 ani dela moartea acelui ee-a fost pre-
  ședinte aetiv șl onorific, să-l onoreze memoria așa precum
  merită.

       De altfel memoria lut Alexandru de Moesonyi este șl
  rămâne eternizată în sufletul nostru șl al urmașilor, prin
  contribuția lăudabilă ee a adus-o istoriei poporului arde-
  lenesc din epoca respectivă și prin operile ee ni le-a lăsat.

       Ocrotind desvoltarea culturii românești, apărând eu
  demnitate onoarea și drepturile poporului român (destul
  de asuprit în aeele vremuri), ajutând moralicește și mate-
  rialicește ridicarea atâtor intelectuali la locul pe eare-l
  merită, Alexandru de Moesonyi a adus cea mal largă con-
  tribuție la sporirea forțelor intelectuale și morale ale națiunii
  românești din Ardeal șl la transmiterea de fapte demne
  de el, demne de străbunii săi.


?0

        Dacă eu ocazia acestei comemorări, alții uor cristaliza
  ■mai bine în mintea Dd. activitatea din diferite domenii ale
  vieții acestui mare bărbat al neamului, să-mi fie permis
  prin eâteua momente din uiața pe care a consacrat-o
  .„Astrei® noastre culturale, să euldențiez calitățile șt per-
  sonalitatea sa culturală.

        La adunarea generală a „Astrei® din Lugoj 1896, 1. Mieu
Moldovan referlndu-se la modificarea titulaturii „Astrei®,
din „Asociația Transtluană® în „Asoeiațiune®, a rostit o cu-
vântare din care extragem
următoarele cuvinte: „Ace-
sta este primul pas ee-l face
„Asociația® scoborînd coa-
stele munților și înaintând
spre marginile extreme ale
tărâmului ocupat de neamul
nostru®.

     La acestea, Alexandru
de Moesonyi răspunde, în
numele bănățenilor, prtn-
tr’un înălțător discurs, din
care menționăm următoa-
rele fraze: „Simțit-am eu
toții că adunarea aceasta
are să fie un eveniment de
mare importanță pentru nă-
zuințele- și interesele noa-
stre culturale.


        Prin aceasta se dărâmă un zid de despărțire între
  frații de același neam, setoși de aceeași cultură. „Asociația®
  noastră în această adunare, se desbraeă de caracterul ei
  provincial, se proclamă principiul solidarității naționale pe
  teren cultural. Noi pricepem eu toții că pentru un popor,
  luptă mat nobilă deeât lupta pentru cultura sa proprie, nici
  că s’ar putea închipui. Dar aceasta nu este o luptă sân-
  geroasă, o luptă eu foe și eu fier, nici o luptă pentru in-
  terese *mesehine. Este o luptă eu armele cete mat nobile
  ale minții și inimii, pentru Idealuri mărețe șl nepieri-
  toare®.


71

       Ea 22 Septemvrie 1901, Adunarea generală a „ Astrei “
  din Sibiu alege prin aclamație ea președinte pe Alexandru
  de Moesonyt.

       Prezentându-se în ședința extraordinară a comitetului
  din 2? Oct. 1901 șl arătându-se conștient de starea sa de
  boală, cu modestia ce-l caracteriza spune : .Am sentimentul
  că din cauza morbului (boalei) nu voiu putea corespunde
  așteptărilor celor legate de persoana mea. De îndată ce
  am aflat eă sunt luat în combinație, m’am adresat amicilor
  met cu rugămintea să afle altă persoană mai potrivită
  pentru ocuparea scaunului președințial. In fața însă a im-
  perativului categorie manifestat, în fața voiului adunării ge-
  nerale, simt datoria de a mă pleca eu tot respectul. Fac-
  rezerva că de îndată ce mă voiu convinge că interesele
  asociației vor suferi prin insuficiența puterilor mele, îmi
  voiu eere permisiunea să mă retrag¹¹.

       Alexandru de Moesonyt prezidează multe alte ședințe
  ale comitetului și phiar atunci, când împrejurările îl împie-
  decă să vină la centrul „Astrei¹¹, totuși prin ideile și sfa-
  turile sale înțelepte transmise dela distanță, insuflă exemplu
  de muncă, cinste, devotament șl abnegație pentru toți cei-
  lalți membri. El a răspândit din comoara mințit și sufletului
  tot ceea ce bunul și cultul naționalist poate da națiunii sale
  și de aceea el rămâne ca un premergător și contribuitor
  al silelor mărețe de dezrobire și unire a noastră.

       In timpul când a fost președinte a ajutat „Astra¹¹ cu
  sume însemnate de bani. A reprezentat-o demn ținând în
  diferite ocaziunt mărețe discursuri. Cu un astfel de discurs
  deschide și adunarea generală dela Oravița la 12 Septem-
  vrie 1902. In acest discurs, dânsul accentuiază odată mai
  mult asupra scopului înalt al „Astrei¹*, prin promovarea
  culturii naționale, singura cultură demnă pentru neamul ro-
  mânesc.

       In 24 Oetomvrie 1903, Alexandru de Moesonyt sim-
  țindu-se din ce în ce mat obosit înaintează comitetului de-
  misia sa prin o scrisoare eu următorul conținut: „Onorat
  Comitet Centrali Precum o știe onoratul comitet central în
  urma stării slăbite a sănătății mele — spre viul meu regret —
  deja de mult nu mi-a fost posibil a împlini agendele mele


72

  ca prezident al Asociațiunii; și după ce nici pe viitor ntu
  am prospecte mal bune, cu părere de râu mă văd îndemnat
  a mă retrage din acest nobil oficiu, care mi-a seruit spre
  mare dtstlncțtune.

      „Nu mă pot concedia de D-Voastră fără a da expre-
siune de o parte bucuriei mele asupra avântului ee-l
luase Asociattunea, îndeosebi de când a extins sfera acti-
vității sale peste întreg poporul român de sub Coroana
Sf. Ștefan, de altă parte dorinței mele ea activitatea ee o
desvoliă Asoeiațiunea în împlinirea înaltei sale misiuni cul-
turale să devină din an în an tot mat rodnică, spre binele
material și moral al poporului român din patrie.

                          Mă recomand A. de Moesonyi.
                          Blrehiș, 24 Oetomvrie n. 1903.

      Demisia a fost transmisă unei comisii, iar comitetul
central decide să-l propună adunării generale ea preșe-
dinte de onoare.

      Deși plecat din postul de președinte activ, Alexandru
de Moesonyi continua a se interesa șt a ajuta „Astra
Astfel împreună eu Zeno de Moesonyi dăruiește muzeului
„Astrei” 24.000 coroane. Binevoiește apoi să dăruiască
portretul său care este așezat în sala festivă a comitetului.

      Dacă la aceste sumare date cu privire la activitatea
Iul Alexandru de Moesonyi în cadrul „Astrei” mai adăugăm
rolul covârșitor în viața bisericii ortodoxe în special a die-
cesei Caransebeșului, munca depusă pentru cauza româ-
nească ea deputat în anii 1865, 1869, 1872, 1874; numeroa-
sele și importantele discursuri la desbaterile diferitelor
legi și reforme, sprijinul material și moral atâtor intelectuali
ieșițl dela țară, eât și pentru ereiarea institutelor de credit
(în special „Albina”) și mai presus de toate valoroasele sale
lucrări publicate în „Almanahul României ]une“ (Viena 1883),
în „Rumănisehe Revue” (1888), sau în volum separat, precum
este: „Reltgiune șt Știință” (studiu tipărit sub auspiciile
„Astrei”) și apoi adnexul la acest studiu cu scrisorile adre-
sate Drlut F. Savtekl, înțelegem că Alexandru de Moesonyi
nu era numai omul nobil, generos, naționalist șt demn, dar


73

  omul cult în înțelesul larg al cuvântului, omul cu eare
  Țara Românească și în special Bănatul se poate mândri.

        Este drept eă poporul român a fost poate eel mai
  încercat în suferințe șt chinuri, dar nu a fost un alt popor
  eu un trecut mai glorios ea al lui, căci prin luptele, jertfele
  șt sacrificiul atâtor uiefi, a atâtor oameni de seamă, s’a
  ajuns să trăim liberi și pentru ueci stăpâni asupra eelor
  ce constituesc un drept al nostru.

        Astăzi când brâul unirii încinge trupurile noastre ro-
  mânești ; astăzi când prin comemorarea acestui mare român
  și prin euuintele rostite, ne-a fost dat să priuim o eltpă
  îndărăt, la drumul străbătut de el și de alți înaintași, la
  greutățile biruinței lor; astăzi cred eă putem uedea mai
  lămurit ee auem de făeut în uiitor și în fața acestui mau-
  soleu în eare zac osemintele lui Alexandru de Moesonyi,
  în memoria faptelor lut, ea și în memoria faptelor atâtor
  ascendenți buni patrioți, putem să ne luăm angajamentul
  sufletesc: de a întări eât mai mult acest brâu al unirii
  noastre și umăr la umăr, cot la cot, să lucrăm la conti-
  nuarea și împodobirea operei la eare ei au adus o con-
  tribuție atât de mare.

        Să sperăm eă în uiitor, neamul românesc ua fi lipsit
  de neplăceri ee i-ar impune sacrificii identice eelor făcute
  de înaintași și contimporani, totuși dacă împrejurările ne-ar
  sili, atunci să auem ueșnie înaintea ochilor, oglinda ulețit
  acestor luptători, oglinda uiețil lut Alexandru de Moesonyi
  și fiecare dela loeul său condus de aceeași idee a des-
  uoltărli culturii proprii, de ideea libertății, dreptății și
  adeuărului, să lupte și să se sacrifice pentru triumful
  aeeștor idei, căci numai astfel neamul nostru poate fi
  apreciat șt respectat.

        Asociația culturală „Astra“ se închină eu respeet me-
  moriei marelui dispărut căruia îi păstrează ueșnieă admi-
  rație șt recunoștință.


74

    Din vremuri grele.

Un episod.

Intrarea tn „aetiuitate".

                           De Dr. Alex. Valda-Voevod.

       După moartea Drulul loan Rațtu a urmat la preșe-
  dinția partidului Națlbnal-Român, Gheorghe Pop de Băsăști.
  In comitetul de conducere fusesem optați patru membrii ai
  tineretului: l. Manlu, A. Ulad, N. Comșa și eu. Actiuitatea
  partidului era redusă la minim: presa și lipsurile ei. Aceasta
  însemna: îngrijirea, cum să se acopere deficitele, cari re-
  zultau din editarea ziarului „Tribuna®, a întregirii sumelor
  confiscate din cauțiunea eare trebuia să fie de 10 mit de
  fiorini, susținerea în temniță a redactorilor condamnați,
  cât și a familiilor acestora.

       Comitetul era tot mat rar conuoeat. Prin cazuri de
  moarte șl demisii numărul membrilor, din 25 scăzuse la 15.
  In urma stăruințelor generației tinere, a fost însărcinată o
  comisie de 3, ea să elaboreze un statut de reorganizare
  șt un anteproiect de program, spre a-l supune uiitoarei
  conferențe naționale (congres).

       Manlu, Vlad șl eu mine alcătuiau acea comisie.

       Touarășll mei mi-au încredințat mie luerarea.

       După ee o terminasem, ne-am întâlnit la Blaj, la Manlu,
  și discutând o noapte, am căzut de aeord asupra subtili-
  tăților stllare programatice, ale postulatului de drept-publte
  constituțional, prin eare ceream: „garantarea instituțională
  a recunoașterii națiunii române, ea unitate etnică politică®...
  Statutul de reorganizare, supus de mine, a fost primit în
  bloc, fiind chestie „de bucătărie®...

       Astfel totul ar fi fost în ordine — pe hârtie. Ne lip-
  seau numai cetele organizate și disciplinate, pe.eari trebuia
  să le conducem la luptă, spre a realiza, biruitori, postula-
  tele noastre de drept-public constituțional. Aducând la cu-
  noștință presidentului Gh.Pop deBăsăști („badea Gheorghe®),
  eă totul e gata, m’a chemat la sine și, aprobând expunerea,
  ee i-am*făeut, a eonuoeat comitetul la Sibiu.

       Din 15 membri nu s’au prezentat decât 8 inși: Pop
  de Băsăști, Vasile Eueaeiu, Dumitru Ciuta, Vaier Branișee,


75

Nieolae Comșa, Aurel Vlad, Șt. C. Pop și eu mine. Pop
de Băsăști deschizând ședința, mi-a dat cuvântul, tnvltân-
du-mă să expun planul de reorganizare al partidului, ră-
mânând ea, după ce vom ft reorganizați, să discutăm mo-
dificarea programului.

     Mt-am început referatul, arătând cari sunt stările sta-
tistice și de ordin național și social, în diferitele județe.
După vreo 10 minute am ajuns să subliniez eă: „dacă,
prin urmare, vom dispune în flecare județ de un bărbat
devotat cauzei naționale, eare, apueându-se de lucru eu
râvnă și devotament*... In acel moment am fost întrerupt de
D. Ciuta: ,nu vei găsi"! Branișce ședea în fața mea. Își
fuma cu liniște stoică țigareta, privindu-mă cu un zimbet
de adânc-simțită compătimire.

     Fără a mă lăsa impresionat am continuat: „totul depinde,
repet, ea să găsim 25 de bărbați, eari să se angajeze*...

     Ciuta, din colțul lut: „nu găsești" 1

     Branișce, eu zimbetul milei pe față, dădu curs unui
mic râs sarcastic.

     Totuși, nu am cedat. „Ar fl să pierdem ori ce nădejde
în viitorul nației, dacă nu am găsi acest număr modest
de bărbați, gata de jertfă⁻.. “

     Ciuta, din nou: „nu îl găsești* 1

     Branișce continuă să ztmbeaseă, confirmând: zadar-
nică trudă, tlusii deșerte 1 Atunci eu, eare, după atâta muncă,
mă vedeam în fața unui scepticism de neînvins, m'am
adresat presidentului: „Bade Gheorghe, dupăce în trei rân-
duri Ciuta m’a întrurupt, stăruind eă totul e zădarnlc, eă
nu vom găsi 25 de bărbați, cari să se apuce de muncă,
iar Branișce, eu cel mai elocvent zimbet, a confirmat aceeași
convingere șl nimeni nu a contrazis, nici chiar dta, so-
lidarlzândU'Vă astfel eu toții eu părerea lor, eă nu este
nimte de făcut, renunț la cuvânt; vă mulțumesc pentru man-
datul eu eare m’ați onorat șt declar eă, împreună eu prie-
tenii met, vom acționa pe viitor, în cadrele partidului, dar
neoficial, conform judecății noastre*.

     Pop de Băsăștt a stăruit să continuu.

     Am refuzat. Pe când îmi strângeam notițele, Badea
Gheorghe a închis ședința și am plecat cu toții la cafe-


76

neaua românească. Așezându-ne eu Aurel Vlad la o masă,
dânsul începu să cetească starul „Pești Htrlap’.

     Deodată îmi întinse foaia: „lată, a murit deputatul de
Dobra: Lazăr. Trebue să-fi put candidatura. Nu mai putem
sta în amorfeala aceasta“.

     l-am răspuns eă, dupăce dânsul a fost inițiatorul pro-
pagandei pentru participarea partidului nostru în luptele
parlamentare, tot lui îi revine șt datoria și onoarea de a
candida.

     Am căzut repede de acord.

     Aducând la cunoștință lui Gh. Pop de Băsăsti hotă-
rîrea noastră, dânsul a declarat că, stând partidul pe baza
hotărîrii eonferențe! naționale, de a observa pasivitatea
față de alegerile pentru Cameră, dânsul nu-și poate da
asentimentul oficial. Personal nu are nimic în eontră, nu
crede însă în posibilitatea reușitei. (Prin câte lupte elec-
torale nu trecuse bătrânul! Cunoștea toate greutățile, de
eari noi nu ne făceam, pe atunci, nici măcar cea mai
slabă idee)

     Ne-am oferit, împreună cu Vlad, demisia dip comitet,
fiind în fața unei incompatibilități. Bătrânul însă ne-a mu-
strat: „Stați numai la loeul vostru 1 Cu cine aș mai lucra
dacă voi patru inși ați teși din comitet ?“

     — „Dar incompatibilitatea...?’

     — „Las’ eă vom găsi o formulă și pentru aplanarea
incompatibilității...’

     Și astfel, candidând Aurel Vlad, am intrat în lupta
electorală.

     Alegătorii erau puțini, mai puțini decât astăzi, d. e. la
o alegere de senatori, pentru consiliile comunale. Nu era
votul secret. Dlad era atunci un advocat tinerel, necunoscut,
numai eu renumele de mâncător de unguri. Guvernul nu-l
iubea, nici prefectul.

     Contracandidatul lut Ulad era un fruntaș al partidului
dela putere, totodată un protejat al guvernului.

     Totuși, Vlad ă putut fi ales atunci.

     Vă întrebați cum de a fost eu putință?...

     Metodele electorale s’au mai perfecționat dela 1903.


??

îndrumări culturale.




    Necesitatea culturalizării masselor.

Techniea culturală.

De Ion Agârbiceanu.

     In multe țări ale Europei propaganda culturală în
massele mari ale poporului a ajuns la o intensitate necu-
noscută înainte de răsboiul mondial. S’au înființat Ministere
separate în acest scop, propaganda culturală intrând în atri-
buția Statului. Se desuoltă grabnic o techntcă a acestei pro-
pagande, după studii ee se fac în vederea celor mal po-
trivite metode. Se pregătește un personal special, pus în
slujba propagandei culturale. Motivele cari au determinat
aceasta preocupare sunt mat multe. Noi vom fixa aici
numai două, de importanță principală.

     întâiul: Popoarele, în lupta de azi pentru existență, au
nevoe de tot mai multă energie. Vieața vegetativ națională,
redusă la puterile tradiției și a forțelor spirituale moște-
nite, nu mai e suficientă nici pentru păstrarea patrimoniului
național — sub toate formele lui, — cu atât mai puțin poate
da asigurări pentru creșterea șt întărirea lui. Energia na-
țională din statică trebue schimbată în dinamică, în putere nu
numai să reziste, ei să acționeze conștient, să eveteze. Azi și
în viitor, lupta vieții, lupta pentru a păstra un loc subt soare
pentru poporul tău, se desemnează tot mat crâncenă.

     Evoluția vieții sociale ea și economice e tot mai rapidă,
eu întorsături neașteptate. Omul viitorului trebue să fie tot
mai treaz, tot mai deștept, mai gata de încordare și de luptă.

     Cu cât se perfecționează șl sporesc mijloacele eivil-
zației, cad obstacolele puse de spațiu șl de timp în lupta
de concurență a popoarelor; Biruința va fi a celor mai
bine înzestrate. Și înzestrate, nu în câteva mii de indivizi
reprezentativi ai unui neam, ei în massele lui mari.

     Pentru viitor nu se mai desemnează lupte individuale,
ei colective. Șt anume, nu a unei clase, el a marilor co-
lectivități : popoare, regtuni, continente.


?8

      Deci, cât mai multă energie aettoă în terți flit unui neam,
eât mai bogată înzestrare, prin creșterea spiritualității unul
popor. Această energie șt înzestrare spirituală nu o poate
însă da decât cultura. Cultura în înțelesul de creștere a
puterilor spirituale prin luminarea intelectului, prin lămu-
rirea șl direetluarea sentimentelor ereiatoare și înfrânarea
celor destructlue, prin nobilitarea simțirii, prin educarea
uoinții și formarea caracterului. Omul eonștiu de ținta lui,
de puterea lui, de drepturile și datoriile sale, ea indluld,
membru al societății și al neamului din care faee parte.

      Pentru ajungerea la acest nou tip de om, mal evoluat,
s’a crezut, după răsboiu, în cele mai multe țări, eă școala
oficială nu mai ajunge și s’a început marea operă a cul-
turalizării extrașeolare.

      Al doilea motlu care a determinat această activitate
Intensă după răsboiu, eredem a fi primejdia rapidei exten-
siuni a mijloacelor de civilizație în toate straturile unui popor.

      In vorbirea comună șt adeseori și în seris, civilizație
și cultură sunt termeni eari se confundă și se substitue.
Deși, fără nici un temeiu real.

      Cultura are ea țintă creșterea spiritualității noastre.
Mijloacele ei sunt spirituale: educație, școală, religie, științe,
artă. Pentru a te cultiva e nevoe de a asimila, prin muncă și
stăruinți îndelungate, materialul ee țt-l oferă mijloacele culturii.

      Civilizația e folosirea uneltelnr de muncă, iscodite de
cultură, pentru a-ți faee traiul mai ușor și mai plăcut.

      Oricare om care dispune de bani poate ajunge la
mijloacele de civilizație, fără nici un efort propriu. Cine
are, dă banul șl cumpără: haină modernă, casă luxoasă,
automobil, aeroplan.

      Cultura nu o poți cumpăra dela fabricant sau din pră-
vălie. Ea nu se câștigă decât printr’un efort individual. Ea
pretinde asimilare.

      Un om de mare cultură intelectuală șl sufletească poate fi
lipsit de cele mai bune achiziții ale civilizației, dacă n’are pa-
rale. Un negru din Africa, incult, dacă e bogat se poate bucura
de toate creiațiile culturii — adică de uneltele civilizației.

      Șt atei e primejdia modernă: Civilizația poate deveni
dușmana culturii sau ehiar să o înghită.


79

      Armele civilizației puse în mâna omului incult se pot
întoarce împotriva lut însuși. Omul neculttuat ajutat de ar-
mele civilizației poate face neasemănat mat mult rău decât
cel necivilizat. Cu o secure de piatră, cu un paloș,
■ori chiar cu o armă, nu se poate face atâta rău ca ajutat
de o mitralieră, de o bombă explozibilă. O revoltă într’o
regiune lipsită de drumuri de comunicație rapidă, nu e atât
de primejdioasă ca într’un ținut brăzdat de căi ferate.

      Cu alte cuvinte: civilizația e la îndemâna tuturora cari
au mijloace materiale. Cel lipsiți de adevărată cultură,
■ajunși în posesiunea mijloacelor de civilizație, pot ajunge
prlmejdloși pentru el și pentru alții.

      Bunurile materiale însă sunt pe cale a fi repartizate
tot mai egal între oameni. Clasele muncitorilor eu brațul
câștigă azi uneori mai mult decât intelectualii. Marile pro-
prietăți se destramă. Marile capitaluri, se prăbușesc. Cei
foarte bogați sau foarte săraci, sunt tot mai puțini.

      Așa eă celor mat mulțt le rămân mijloace pentru a
se bucura de achizițiile civilizației. Cei eulți și cei inculțt
călătoresc laolaltă eu trenul; automobilul e la îndemâna
tuturora, cinematograful ete.

      Se poate chiar observa un rapid progres al civilizației,
pe când culturalizarea înaintează greu. Aceea cere mijloace
bănești, aceasta eforturi spirituale. Șl, ee e mai grav: oa-
menii cari dispun de mijloacele civilizației niel nu cred eă
mai e necesar să șt câștige și o cultură adevărată. Se mul-
țumesc eu civilizația. Și lumea-i pune nu numai în rândul
oamenilor civilizați, el și culțl.

      Astfel civilizația poate spori în detrimentul culturii.
Șt aceasta e desigur o primejdie.

      Pentrueă folosirea uneltelor civilizației nu crește in-
telectul, nu nobllttează Inima șl sentimentele, nu educă vo-
ința, nu sporește energia ereiatoare, ei cel mult puterea
consumatoare a omului. Omul civilizat, dar lipsit de cul-
tură, poate recădea în barbarie. Iar în mânile barbarului,
armele civilizației moderne pot ajunge pur destruetive.
Pentrueă ele vor fi folosite după îndemnul instinctelor pri-
mitive, egoiste, nu după porunca spiritului ridicat la no-
bleță prin cultură. Din acest al doilea motiv șl din cel


80

«amintit la început — necesitatea unei energii tot mat mart
în lupta uletit — credem eă se dă, după răsboiu, atâta im-
portanță în țările din apus, propagandei culturale.

      Desigur pe lângă aceste două cause, evidențiate de
epoca noastră, mai sunt și altele permanente: veșnica nă-
zuință a omului de-a se rldiea din instinetuaiitate la autonomia
conșitinții, fără eare nici o bună șt dreaptă organizație so-
cială nu se poate concepe și nici o evoluție spre bine. E
cu putință și o a treia pricină de actualitate: fundament
dalele schimbări cari se proiectează și unele încearcă a
se înfăptui în struetura popoarelor șt a Statelor, — toate
făeând apel la] massele mari ale popoarelor. De multă
vreme nu s’au mai aruncat în omenire lozinci așa de tul-
burătoare, ea după răsboiu: bolșevismul, desființarea re-
gimului parlamentar, fascismul, hitlerismul.

      Pentru a putea diseca și pătrunde aceste nouă îndru-
mări în vteața popoarelor, e nevoe de omul edueat. cul-
tivat, care să nu se lase condus de aparențe, de lozinci
incendiare, ei de rațiune și bunul simț.

      Armătura aceasta internă nu ne-o poate da, în massele
mari, decât cultura în înțelesul ei eel adevărat.

      Știința scrisului și a cititului, rezultatul esențial de până
acum al școlii primare, se adevereștetot mai mult a fi de o mi-
nimă importanță în comparație eu adevărata cultură a intelec-
tului, a inimii, eu educarea voinții și formarea caracterului. Alfa-
beții ineulțl se dovedesc, la toate popoarele, mai nefolositori și
chiar mai prtmejdtoși decât analfabețti cart sunt înzestrați
cu cultura dictată de mintea și inima neeoruptă a omului.

*
' * *

      In lumina acestor considerații se va înțelege și mai
ușor necontenita muncă șt stăruință a „Astrei” în cultura-
lizarea masselor. Cu rezultate mat miei sau mai mari, după
împrejurări, după oameni, după mijloacele materiale ee i-au
stat la îndemână, „Astra” n’a pregetat a merge pe drumul
acesta niei în anii când atâta lume nu-i mai înțelegea ro-
stul, nici când oameni rău intenționați depreeiau munca ei.

      Steiul nostru național a avut și are mari greutăți de
ordin finanetar-eeonomle, pentru a putea lua în mână, — ea
sîn alte țări — întreaga operă de culturalizare extrașeolară


81


2

a masselor poporului. Deșt, în timpul din urmă, s’au gândit șt
eet din fruntea conducerii noastre la o organizare a acestei
opere. Șt până atunci și chiar pe lângăfaeeea, organizarea
când se ua înfăptui, „Astra“ ua trebui să lucreze în această,
direcție, care e determinată de însăși ființa șt ținta sa.

     lată pentru ee conducerea „Astrei" s’a gândit că, eu
orice jertfe, ar trebui să pună în mâna acelora eari se în-
deletnicesc eu propagarea culturii în popor, un buletin de
technică culturală, făcând un început modest în coloanele
revistei „Transilvania".

     Se proiectează a se da în paginile acestui buletin o icoană
eât mai fidelă a activității desfășurate de „Astra" în des-
părțământele sale. Un rezumat al activității culturale a celor-
lalte societăți similare, pentru îndemnul împrumutat la muneă-
șt pentru creșterea optimismului atât de necesar la condu-
cătorii Intelectuali, văzând eretațttle în domeniul culturalizării
masselor. Se vor da conferințe poporale model șl îndrumări
de ordin teehnlc în legătură eu apostolatul cultural ete.

     Buletinul se ua tipări într’un număr restrâns de exem-
plare, fttnd destinat în primul rând conducătorilor despăr-
țămtntelor „Astrei", membrilor comitetelor, acelor eari sunt
factori activi în propaganda noastră culturală, voind să le
vină în ajutor în greaua lor misiune prin rezultatele expe-
riențelor practice dobândite până acum. In acest scop sunt
rugați toți conducătorii despărțămintelor să se îngrijească
a ne trimite la, redacția „Transilvaniei" în Sibiu, rapoarte
despre orice activitate desuoltată în cadrele „Astrei". Să
se semnaleze realizările Ia cart s’a ajuns, piedeeile ee se
pun în calea propagandei culturale în diferite regiuni. Să
se arate necesitățile diferitelor ținuturi eu arătarea dome-
niilor în care ar trebui să stărue propaganda culturală a
„Astrei". Metodele cart ar trebui întrebuințate, eele ee ar
trebui evitate, — în temeiul expertențit de până acum.

     Până când va ajunge și Statul român să se poată în-
griji de organizarea și technlea culturii în massele mari,
până când vom avea bărbați anume pregătiți și mari mijloace
tehnice pe cari numai o politică culturală a Statului le pot
da pentru țara întreagă, „Astra" faee acest modest început,,
potrivit tradiției sale de a fi mereu în slujba neamului.


8‘J

    Conferenfiarul ambulant și maestra de
    menaj ambulantă.

— Din pildele altora. —

De Dr. losif Stoichiția.

     „Astra" a intrat într’o nouă fașă a activității sale. Pe
de o parte se continuă eu sârguință ueehea acțiune de pro-
pagandă culturală prin conferințe, șezători culturale și prin
publicațiile poporale, pe de altă parte se inaugurează eu
succes drumuri nouă de prodigioasă activitate. Pe teren
cultural înregistrăm inaugurarea cursurilor |,Universității
poporale“ dela Sibiu, apariția minunatei reviste „Gând Ro-
mânesc “ și transformarea „Transilvaniei“ în „Buletin de
teehnteă culturală"; pe teren național constatăm partici-
parea tot mai activă a „Astrei" la propaganda antirevizlo-
nistă, prin editarea în limba franceză a unei reviste spe-
ciale; pe teren soeial-economie asistăm, cu multă satis-
facție, la înființarea unei serii întregi de școli superioare
țărănești, iar pe eel educativ-național observăm o intensi-
ficare a activității organizațiilor tinerești ale „Șoimilor Gar-
paților".

     Pretutindeni se simte o nouă pulsație și o adaptare
tot mai accentuată la cerințele imperative ale vremii, cari
impun realizări de ordin practic, în locul demonstrațiilor
teoretice, îndeosebi în domeniul economiei rurale, unde
se caută mijloace și căi potrivite pentru întărirea econo-
mică a țărăqlmlt noastre.

     Ea acest din urmă deziderat, intrat definitiv în pro-
gramul de activitate al „Astrei" noastre, socotim că s’ar
putea aduce o prețioasă contribuție prin transplantarea
unei instituții, care în alte părți a dat roadele cele mai
binefăcătoare. Este vorba de conferențiarul ambulant și
maestra de menaj ambulantă, factori eultural-eeonomiei de
primul rang și eari activează de multă vreme în organt-
zațiunile* economice ale Sașilor din Ardeal. ,

     Poporul săsesc este cât se poate de bine organizat
în toate domeniile, dar — îndeosebi — poate fi luat ea


83


2*

model în domeniul organizării pe teren economie. Bl dis-
pune de o mare „Reuniune agricolă*, — „Stebenburgtseh-
Săsehsteher Eandrolrtsehaftsverein" — eare prin activi-
tatea sa de peste 60 de ani a contribuit într'o largă
măsură la starea economică înfloritoare a Sașilor din
Ardeal. Această ueche „Reuniune agricolă", care edi-
tează și o reuistă economică foarte răspândită — „Eand-
rvlrtsehaftllehe Blătter" — susține, în scop de propagandă
și educație economică pe teren, câțiva conferențiari am-
bulanți — IDanderlehrer — șt maestre de menaj ambu-
lante, eari au un rol cât se poate de important la pro-
movarea intereselor cultural-economice urmărite de această
„Reuniune".

      Conferențiarul ambulant este, deobieeiu, un inginer-
agronom titrat, cu o foarte bună pregătire teoretică și eu
o vastă experiență practică. El este angajat și salariat de
cătră Reuniune șl face serviciul mal mult pe teren, în co-
munele rurale săsești, în eari se găsesc membrii de ai Reu-
niunii. In aceste comune se deplasează, fie la cererea mem-
brilor, fie trimis anume de către centrală șt ține cursuri
teoretice șt practice scurte, timp de trei-patru zile, din
domeniul diferitelor ramuri ale economiei rurale. Așa, spre
exemplu, un sat, care prin situația sa este găsit potrivit
pentru cultura pomilor se vizitează de către conferențiarul
ambulant de trei ori în decursul unui an și anume: primă-
vara, în Martie-Aprilie; vara, în lunie-lulie șt toamna, în
Oetomvrie-Noemvrle. De flecare dată rămâne în comună
3—4 zile șl în acest timp, după un program binestabtlit,
se ocupă în fața țăranilor din comună de toate problemele
împreunate eu pomicultura. Primăvara, în decursul zilei,
vizitează împreună eu țăranii eurslști, grădinile din eomună,
examinează solul șl pomii existenți șt discută felul cum sunt
îngrijiți acești pomi. Seara ține apoi eursuri (Abendvor-
trăge) asupra plantării pomilor, despre facerea gropilor,
îngrășarea pământului, alegerea pomilor, tăierea rădăci-
nilor și a coroanei la plantare, alegerea soiurilor după po-
ziția locului, altoitul pomilor, ete., ete. Toate aceste cursuri
serale teoretice sunt a doua zi demonstrate, în mod practic,
pe teren, făeârdu-se astfel cea mai nimerită propagandă


84

pentru cultura pomilor șl predându-se în mod IntuitiD toate
învățămintele practice împreunate eu pomicultura.

      In timpul uerli, vizitează conferențiarul ambulant din
nou comuna, examinează împreună eu țăranii-eurslștl toate
plantațiile făeute în prlmăuară, dă îndrumări șl sfaturi prac-
tice, prtultoare la toate lucrările de sezon, tar în cursurile
serale, cari țin, iarăși 3—4 zile, le demonstrează instru-
mentele cele mai practice șt mat bune necesare acestor
lucrări, precum șt cele mai indicate remedii pentru com-
baterea diferitelor insecte uătămătoare pomilor și fruc-
telor.

      Seria a treia a cursurilor se ține toamna, după ace-
leași criterii. Cu această ocazie, conferențiarul ambulant
se ocupă de culesul poamelor, de împachetarea și sor-
tarea lor, de desfacerea în comerț, de prelucrarea fruc-
telor, cart nu se pot vinde, ete., ete. preeum șt de felul de
îngrijire al pomilor în decursul iernii.

      Ea fel se procedează șl în alte comune șl tot la fel
se tratează șt eetlalțt râmi importanți al economiei rurale :
stupăritul, cultura viței de vie, creșterea viermilor de mă-
tase, cultura zarzavatului, ete., contribuind astfel într’o largă
măsură la propășirea economică a populației săsești
dela țară.

      Maestra menajeră, deobieeiu, o preoteasă văduvă ori
o învățătoare bine pregătită în ale gospodăriei casnice,
lucrează după aceleași criterii ea șt conferențiarul am-
bulant. Ea ține în câte un sat cursuri sistematice de gos-
podărie casnică, la cart participă în mare număr fetele șt
femeile ttnere din eomună. Aceste cursuri durează 1—2
săptămâni și sunt împreunate cu demonstrațiuni practice,
inslstându-se îndeosebi asupra elementelor împreunate eu
bucătăria rurală. Prin aeeste cursuri teoretice și practice,
femeile din comună se familiarizează eu eele mai elemen-
tare noțiuni de igienă șl curățenie a locuinței șt învață
felul de* preparare a eelor mai potrivite și mai gustoase
bucate, utilizând în acest scop în modul cel mat rațional
materiile prime, pe cart le au la dispoziție.


85

      Folosul praette al acestor prelegeri este mai presus
de orice îndoială și necesitatea lor pentru țărancele noa-
stre este mai mult decât euidentă, daeă considerăm faptul
că sub acest raport pătura noastră rurală se găsește într’o
situație de uădită inferioritate.

      Sistemul conferențiarului șt maestrei de menaj ambu-
lante introdus de multă vreme de către „Reuniunea săsească",
șe menține fiindcă dă rezultate excelente și socotim eă
s’ar putea introduce și transplanta și în mediul românesc,
unde nu ne îndoim că ar da aceleași roade binefăcătoare.
Țărănimea noastră, dornică de învățătură și progres, ar
primi favorabil pe acești ptoneri ai propășirii economiei
rurale și dovada o găsim în faptul eă în comunele cu o
populație mixtă, Românit se interesează mult de aceste
cursuri, ba unit au cerut ehiar să fie înscriși ea membrii
în „Reuniunea agricolă săsească" pentru a putea beneficia
de toate avantajiîle pe cari le oferă această „Reuniune"
membrilor săi.

      Un început de experiență pe acest teren s’a făcut în
despărțământul județean Sibiu al „Astrei" șl rezultatele
sunt cât se poate de încurajatoare. Socotim eă „Astra" ar
putea introduce acest sistem, deocamdată cu titlu de ex-
periență, în câteva despărțămințe județene și nune îndoim
eă experiența va reuși pe deplin. Ministerul Agriculturii,
Prefecturile de județ și — îndeosebi — „Camerele de agri-
cultură", cari dispun de mijloace suficiente, credem eă sunt
datoare a oferi cel mai larg sprijin „Astrei" ea acest si-
stem, care s’a dovedit bun și folositor, să poată fi încetă-
țenit cât mai urgent posibil și în lumea satelor noastre ro-
mânești.


86

    Teatrul fărănese.

      Considerații eu prilejul experiențelor dela Cluj.

De Ion Breazu.

     Technică propagandei culturale a făeut progrese uriașe
în epoca de după răsboiu. Mijloacele ueehl au fost revi-
zuite și îmbogățite eu altele noui. Mai ales cinematograful
și radto-ul sunt sortite să facă o adevărată revoluție în
-acest domeniu. Un peisaj african putea fi văsuț înainte de
foarte puțini muritori; eei mulți se mulțumeau eu o de-
scriere a lui, făcută eu mat multă sau mai puțină exacti-
tate. Astăzi ori cine îl poate admira pe eeran. Scriitorul
englez Galsrvoriy, mort de curând, afirmă într'unul dtnro-
manele sale, că nu sunt mai mult de 150.000 de Englezi,
cari să guste pe Beethorven sau pe Baeh, bineînțeles în
parte numai. Câți din Români vor avea prilejul de a-și
înobila sufletul eu sublimele armonii ale acestor genii?
Cu ajutorul radio-lui numărul lor se va înmulți însă consi-
derabil. Paul Valârg avea dreptate când vorbea de o nouă
dimensiune sufletească, pe care va pune- o în valoare, mi-
raculoasa invenție a undelor sonore. Datorită ei șl altor
mijloace răspânditoare de cultură în mașse, omul viitorului
va avea un suflet mai bogat în umanitate și, poate, mai
capabil de creație. Bineînțeles că aceste mijloace moderne
de cultură sufer astăzi de defectele începutului, mai ales
de acel americanism, tot mai mult condamnat de bunii eu-
ropeni. De unde nu urmează că trebue să condamnăm în
mod definitiv cinematograful, gramofonul și radioul, așa
•cum fac unii tradiționaliști hiperzeloși.

     Mtnunându-ne însă mereu de cinema șt radio am ne-
glijat unul din străvechile mijloace de cultură: teatrul. E
adevărat că în fața celor două invenții, arta ridicată pe
culmi amețitoare de Grecii antici și de Shahespeare a in-
leat într'un mare impas. Toate teatrele din lume se sbat
într’o cniză acută, între cauzele căreia nu trebue să așezăm
numai criza economică, ei mat ales desvoltarea cinemato-
grafului, Fără îndoială că teatrul nu va mai avea în viitor


8?

rolul pe eare l-a auut în trecut. El nu ua fi însă detronat
de pe piedestalul său, de eea mai completă dintre arte.-

      Curios e însă cum la noi, unde cinematograful și radioul
e departe de a auea întrebuințarea care li se dă în alte
țări, se uorbește tot mai rar de teatrul răspânditor de cul-
tură în masse largi. Singurul teatru care ne preocupă e
cel orășenesc. Și chiar șt grija acestuia o lăsăm mai mult
în seama Statului. Doar atunci eând teatrele subuenjionate
sunt amenințate eu desființarea, ne mat agităm. De teatrul’
popular aproape nu mai Dorblm. Daeă el există îneă iei-
eolo, trăește numai în uirtutaa inerției, sbătându-se în ace-
leași stângăcii de dinainte de răsboiu, mișeându-se alene
pe linia unui diletantism foarte îndepărtat de noțiunea de
cultură.

      înainte de răsboiu lucrurile nu stăteau așa, daeă nu>
în priulnța realizărilor, în priulnța interesului pentru teatru.
Tinerii de astăzi cască ochii mirați eând le amintești de
ueehea Societate pentru Fond de Teatru; bătrânii însă»
își amintesc foarte bine de ea. Adunările acestei societăți-
erau doar, alături de adunările Astrei, unul din evenimen-
tele mari ale anului, unde tot ee auea românismul ales își
dădea întâlnire, unde se adăpau sufletele din izvorul sen-
timentelor de solidaritate șt jertfă pentru idealurile națio-
nale. Timp de patru decenii și mat bine, această societate
a cultivat interesul pentru teatrul național la Românii de
dincoace de Carpați. Ceeaee a lipsit însă S. F. T. a fost
conștiința clară a rosturilor ei. In incinta ei s’a risipit mult
entuziasm, s’a făcut admirabilă gospodărie, nu s’a văzut
însă limpede chemarea teatrului adevărat. Departe de mine
gândul de a nega rolul acestei societăți în vieața sufle-
tească a Ardealului de dinainte de Unire. Roadele activi-
tății el ar fi fost însă mat îmbelșugate, daeă ideea de teatru
în sine ar fi fost servită cu mai multă pricepere. In tot cursul
îndelungatei existențe a S. F. T. a persistat alternativa :
teatru burghez sau teatru țărănesc, fără ea aceste două
noțiuni să fie lămurite în capetele conducătorilor. De ee
să he mai mirăm atunei eă conceptul de teatru, ea re-
prezentare artistică a vieții a fost atât de puțin înțeles,
de marele public românesc? Din pricina aceasta și tea-


88

trul de astăzi se luptă eu enorme dificultăți, publieul aștep-
tând dela el mai mult distracții ușoare, decât probleme-
sufletești.

      Totuși S. F. T. are meritul de a fl familiarizat cât de-
cât „inteligența⁸ ardeleană eu ideea de teatru. Fără acti-
vitatea ei astăzi am fi șt mat inapolațl. Țăranilor însă li-
s'a dat și mai puțin. De aceea ei au rămas toți eu vechea
noțiune de teatru comâdie sau teatru-eire. Cu toate eă,
dată fiind structura societății românești de dinainte de răs-
boiu, țăranilor ar ft trebuit să ne adresăm în primul rând.
Răposatul Dasile Goldtș, cu cunoștința lui profundă a rea-
lităților ardelenești, a formulat cât se poate de limpede
aeest postulat al teatrului țărănesc, pe când era secretar
al 8. F. T. Programul lut n’a fost realizat însă decât într’o
măsură neînsemnată.

      Numai astfel îmi explic eu, cum de după războiu a
dispărut cu desăvârșire S. F. T., una din institutele de cul-
tură fruntașe de dinainte de Unire. Teatrul burghez a fost
întemeiat de Stat; ce rost mai avea ea pentru cultivarea
teatrului popular, pe eare niciodată nu l-a înțeles eum se
cuvine ?

      Ideea aceasta trebue să o reluăm astăzi eu mijloacele
noul de eare dispunem. „Astra⁸ trebue să o așeze din nou
în laboratorul ei, studiind toate posibilitățile de a o întroduee
în realitate. Pentrueă oricât de mari prefaceri sociale s’ar
produce în Ardealul nou, țărănimea rămâne clasa noastră
de căpetenie, rezerva noastră uriașă, spre eare trebue să
ne îndreptăm eu toată energia. Dl luliu Moldovan, preșe-
dintele „Astrei⁸ a spus-o aceasta în mod impresionant la
adunarea generală dela Brașov. Prin șeoalele țărănești șl
alte realizări recente s’a dovedit eă „Astra⁸ este deplin con-
știentă de chemarea ei ea educatoare a țărănimii.

      Intre mijloacele de înobilare a sufletului țărănesc, teatrul
ar trebui să ocupe un loc de frunte. Un teatru nou, un
teatru adevărat, deosebit de vechiul teatru-eomădie. Pen-
trueă dratna are un mare avantaj, față de conferință șt carte,
armele cte căpetenie întrebuințate astăzi de Astra pentru
culturalizarea masselor. Ea nu prezintă numai vorbe, el
fapte vii șl întregi. Ea înfățișează omul viu, omul în acțiune,.


89

cu sentimentele, ideile și voința lui. Și uieața, fapta mișcă
mai mult decât vorba. Mai ales pe copiii șt pe oamenii
simplii — cum sunt țăranii — care le văd toate concret și
mi prea înțeleg subtilitățile cuvântului.

     Intr’un articol recent din revista Le Mois, Max Retn-
hardt, unul din cei mai mari oameni de teatru de astăzi,
vorbește, cu un entuziasm deabia stăpânit, de înțelegerea
și iubirea copiilor pentru teatru, dând artiștilor drept pildă
jocul lor trăit în cel mai deplin înțeles al cuvântului. Ace-
lași lucru se poate spune șl despre țărani. Ficțiunea de pe
scenă, ei o trăiesc până în cele mai miei amănunte. Ea are
asupra lor un efect turburător și îndelungat. Bineînțeles
dacă le dăm vieață adevărată, eât mal aproape de vieața
lor, fără de a cădea în nesfârșite discuții teoretice. Pen-
trueă eei ee cred eă țăranul nu are înțelegere pentru artă,
comit o profundă greșală. Pentru o artă simplă — ceea ee
nu însemnează eă nu poate să fie și mare — pentru pă-
trunderea căreia căreia nu-i trebue cunoștințe speciale.

     Lucrul acesta l-am putut verifica la Cluj, în ultimii doi
ani, când în propaganda eulturală a despărțământului de
aici s’au făcut câteva experiențe noui eu teatrul țărănesc.
Aeeste experiențe mi-au sugerat articolul de față.

     Ele n’au nlmie extraordinar; dimpotrivă sunt atât de
naturale încât ne mirăm cum de nu au fost încercate mai
de mult. De cincisprezece ani avem în capitala Ardealului
un Teatru Național șl nimănui nu i-a treeut prin gând să
organizeze reprezentații pentru țărani. S’au dat spectacole
pentru copii și pentru muncitori (eari nu s’au prezentat
însă la ele), nu s’a dat însă nici un spectacol pentru marea
mulțime românească: țărănimea.

     Probabil în fața acestei idei, atât de juste și de natu-
rale, s’au mirat dnit Dp. luliu Hațieganu, președintele desp.
Cluj al Astrei și dl Constantin Pavel, directorul Teatrului
și al Operei, tocmai așa cum mă mir șt eu acum. De aceea
s’au gândit numai decât să o introducă în realitate. Astfel,
în toamna trecută, noi clujenii n’am asistat numai la des-
chiderea stagiune! obișnuite, ci și la o deschidere a tea-
trulul țărănesc.


90

     Era într’o Duminecă însorită de Oetomvrie. In fața
Teatrului camioanele descărcau mereu țărani șt țărance,
în haine de sărbătoare. Cel mai mulțt au venit însă pe pi*
cioare, unii dela depărtări foarte mari. Galeria a fost um-
plută eu soldați, țărani șt el în cea mal mare parte. Sala
teatrului era țesută până la ultimul loc eu culorile uit ale
portului țărănesc. Mai vii însă decât culorile erau oehii spec-
tatorilor, eare sorbeau eu o rară plăcere tot eeeaee se
petrecea pe scenă. A fost, cred, eei mai interesant șl mai
entuziast public pe eare l a avut vreodată Teatrul din Cluj.
S’a reprezentat Șezătoarea lui Tiberiu Bredieeanu, jucată
în eei mai frumos port țărănesc, de artiști veritabili. Când
au avut acești țărani ocazia să mai vadă atâtea frumuseți
românești, desprinse din propria lor viață? Eu ered eă
ziua aceea nu vor uita-o niciodată.

     In aceeași sală, s’au mat dat, în această stagiune,
două spectacole de acest fel, întâiul eu piesa Geoea nouă
a păr, Seb. Stanca, iar a doua eu 8eara~Mare de același
Tiberiu Bredieeanu. Toate trei spectacolele au avut același
succes impresionant. Uorbtnd de emoția eare l-a copleșit
în cursul lor, privind publicul din sală, dl Const. Pavel a
amintit de lacrimile eare i-au năpădit ochii. Cei eare am
asistat la reprezentații, îl credem.

     Afară de acestea, artiștii Teatrului elujan au mal dat
Irel spectacole eu piesa Legea nouă în satele Moelu,
]ibău și Șărmaș, unde au avut aceeași primire neuitată, și
pentru țărani șt pentru ei.

     Acestea au fost experiențele la eare am asistat în
stagiunea aceasta. In anul treeut, la 10 Maiu, am văzut
altceva. Despărțământul elujan a avut atunci originala idee
de a sărbători această mare zi numai eu țărani. Iri pro-
gram, alăturea de jocuri și cântece surprinzător de bine
executate, când ne gândim la țăranii din jurul Clujului, au
fost șt două piese: O ședință comunală de Gh. Stoica șl
8ă nu spui la nimeni de P. Dascălul, jucată întâia de ță-
ranii din Mânăsttreni, iar a doua de eei din Ghintău. Cu
atâta înțelegere și plăcere s’au dat acești aetori-țărant ro-
lurilor, încât par’eă oficiau, nu jucau. Acestor piese destul
de reușite, ei le-au dat cea mai autentică culoare țără-


91

neaseă. Și atât de încântați au fost, de isprava lor, încât
au plecat cu piesele în turneu în satele învecinate.

     lată experiențele de cari am vrut să amintesc. Ase-
menea lor, mai ales celor din urmă, se vor găsi șt altele.
Ele dovedesc că țăranii au o profundă înțelegere pentru
teatru, pe eare nu numat îl admiră, dar îl și realizează.

     Experiența cea mare a fost însă cea dela Teatrul Na-
țional. Ea ne îndeamnă să ne oprim la următoarele
concluzii:

     1.      „Astra" clujană să continue spectacolele țărănești,
determinând direcțiunea Teatrului să-și alcătuiască un re-
pertoriu anume pentru fiecare stagiune;

     2.      „Astra“ centrală să găsească posibilitatea de a or-
ganiza astfel de spectacole și în alte centre ardelene.
Deocamdată s’ar putea aranja turnee eu ansamblul și re-
pertoriul elujan, la reprezentațiile cărora ar asista mai ales
țărani, invitați de despărțăminte ;

     3.      Cu un oarecare efort, s’ar putea face și turnee la
sate, pe o rețea mai largă. Ansamblul și-ar avea camionul
lui, înzestrat eu o scenă sumară, eare s’ar putea desface în
orice sală sau chiar în aer liber. Pentru astfel de turnee
s’ar alege piese eu un decor mai redus;

     4.      Întrucât privește repertoriul, părerea mea este eă
decât să se reprezinte fleacuri, numai pentru motivul eă
sunt naționale, să se facă mal bine localizări îndrăznețe,
din repertoriul universal, atât de bogat șt de variat. Lo-
calizările să meargă până la adoptarea costumului șl a
graiului regiune! în eare se face turneul;

     5.      Reprezentațiile acestea vor fi adevărată școală
pentru teatrul de dtletanți, Țăranii vor avea ocazia să vadă
teatru veritabil, jucat de actori adevărațt.

     Eu știu eă acest program, oricât de sumar ar fi, este
considerat drept o utopie, atât de artiști, cât și de astriști.
Șt unora șt altora eu le emintese însă un lucru: Cea mal
mare parte din așa numitul buget al educației poporului
este înghițit de teatre și opere, instituții exclusiv orășenești
până acum. Țăranii să nu profite nimic de pe urma zecilor
de milioane cheltuite în acest scop ? In sprijinul teatrului
țărănesc vine așa dar și această eonslderațiune de pro-


92

fundă echitate socială, afară de alte eonstderatiunl de
ordin cultural șt național.

     întrucât ît priuește pe artiști, el nu trebue să priueaseă
spectacolele țărănești numai ea d corvoadă, pe care ar face-o
fără niei o tragere de inimă. Cei eare au jucat în fața ță'
rănilor au auut ocazia să constate ee spectatori ideali sunt
aceștia. Și hrana cea mai aleasă a entuziasmului unui actor
este înțelegerea publicului. De ee să nu caute aeest pu-
blic la țară, dacă la oraș nu-l au?

     Eu sunt sigur apoi că și în cercurile actorilor se vor
găsi destui idealiști ai acțiunii sociale, așa cum s’au găsit
în celelalte categorii de intelectuali. „Astra" trebue să i des-
copere și să le fructifice aeeasiă virtute în folosul nobi-
lelor ei ținte.



    Din experiențele propagandiștilor noștri.

De Horia Petra-Petrescu.

     Deschidem o rubrică, care sperăm să prindă bine
celor ee vreau să îmbogățească lecturile potrivite la șe-
«ătorlle noastre dela sate șt dela orașe.

     Vom însemna, pe rând și pe îndelete, ce vom crede
potrivit să fie cetit eu folos, ascultând sfaturile, motivate,
ale eutărut șl cutărui propagandist, completându-le cu
experiențele noastre.

     De sigur nu toate bucățile recomandate atei spre
lectură sau spre declamat vor putea prinde în toate re-
giunile noastre, deoarece observația dlui prof. univ. luliu
Hațieganu este foarte îndreptățită, eă trebuințele sufletești
ale unei regiuni nu pot fi întru toate identice cu acele ale
altei regiuni. Drem să ajungem, încetul pe încetul, în stăpâ-
nirea unui material de propagandă, eare să dea ajutor
„anchetelor eulturale-sociale", cerute la adunarea generală
■a Asociațiunii în Brașov.

*

* *

     Începem eu lansarea unui număr din „Biblioteca"
noastră „poporală", eu „Niță Zdrenghea* de Alex. Lupeanu-
Melin. Experiențele câștigate eu lectura eutărel sau eutărei
opere le redăm în rubrica de față, îmbrăeându-le în forma
unui dialog, ca să fie mai atrăgător pentru cetitor.

     — Uret să asiguri reușita unei șezători țărănești —
începe eu ceva hazliu.


93

     — Chiar șt dacă al de gând să răspândești câteva
Idei serioase, gânduri grele, în decursul șesătoril?

     — Chiar și atunci. E vorba cum câștigi dela început
atenția publicului din sală. Dacă frunțile se descrețesc de
când au pășit conferențiarii șt ceilalți propagandiști în sală.
— e mult mai ușor să arunci sămânța gândului curat ea
să prindă.

     — Prea bine. Știu, am să-ți mărturisesc însă ceva ee
Dor fi simțit și alțt conferențiari. Se dă o luptă pe după
culise între propangadlștii, eari au să comunice eeua serios
publicului adunat și între cei eari au să-l aducă să râdă.
E o eoneurență, nu iloială, dar o concurență, din eare e
de dorit ea amândouă părțile să iasă învingătoare.

     — Ai mare dreptate. Cel ee e încredințat eu partea
comică a „șezătorii" are mat multe șanse de succes. E ea
un jucător la șah, căruia i s'au predat câteva figuri de mal
’nalnte. Publicul nostru, mat eu seamă eel țărănesc, râde
mat ușor decât își îneoardă atenția pentru teme grele. E
fatal așa ceva. — Tocmai aici saee talentul adevărațtlor
propagandiști culturali: să aducă în consonanță amândouă
curentele, ea țăranul, plecând dela .șezătoare", să-și spună:
„ftel eă bine mi-am petrecut! Am șt râs din baterile inimii,
dar am și câștigat ceva învățătură 1“

     —■ Șt ee oferi ea doftorte, de râs, pentru astăzi?

     — Blne-at spus : doftorfe 1 O lectură hazlie e de multe
ori o medicină sufletească. — Astăzi vreau să-ți vorbesc
despre: „Minunatele întâmplări ale lui Niță Zdrenghea la
București, în America și aiurea*, cum e întitulată broșura
dlui profesor șt bibliotecar Alex. Lupeanu-Melin.*) De câte
ori ettese schițele: .Lupta eu taurii la București", „Nlță
Zdrenghea în America" (Scrisoare dtn Gliviland) și „Bucur
din Merghlndeal" — hohotește sala, la „scena deschisă",
ar spune un aetor.

     — In eare ținut?

     — Dezi: eu întrebarea aceasta ai nimerit cuiul în cap.
Graiul în eare a scris dl Lupeanu schițele este acela al
țăranilor de prin Ardeal, în special de pe Târnave. Poate
fi înțeles șt prin regiunea Brașovului, a Sibiului. Ar fi eu
cale să auzim șt părerile unui lector de pe la „șezătortle"
ținute în Banat ori în Deehiul Regat. Acolo succesul nu va
fi atât de mare, deoarece limba în eare a scris autorul nu
este identică eu eeâ din ținuturile respective. Ascultă un
pasagiu-exemplu pentru tonalitatea „Luptei eu taurit la Bu-
curești" : „Se scrie atei pățania când am fost noi, zece
capete de oameni șl părintele Duman, în diligație la Bueu-


     *) Președ. desp. jud. Blaj. „Bibi. pop. a Asoe.“ No. 148. Lei 5.


94

vești, eu leforma agrară, de era să ne omoare niște în-
focați de tauri între boerl. Mărturia mea, a lut Niță Zdren-
ghea, zis șl Dârtop, conțiliu comunal în Curmătură".... Niță
Zdrenghea e dus, de părintele dtn sat, pentru întâia dată
în uiață la un cinematograf. 8e face întuneree în sală. „Măi,
comedie 1 — strigăm noi. Da’ asta ee- o mat fi ? Qrljtțt de
șerpare .a’ noști:... Pâsăle părintele șt ’ice să tăcem, eă
atei așa-1 artieușu’, îl tiatru pe ’ntunăree.... Se bate poarta
de uștiori (pe pânza de cinematograf 1) și — Maică Pre-
eistăl — ce stăm a Dedea? Niște spureăetuni de taurt, eu
cerbieile eât răsoarele, eu nările’n pământ, tes dtn ocolu
de colo șl se răped ca alungați de fulger. Sfârăle bolo-
uanii sub copitele lor. Șl Din ea bălaurlt. Oblu eătră noi...t
— Săriți, mă, creștinilor, eă ne toropesc 1 — „Hu-o-o-o,
boală nea}*... „Dați, mă, în ăla din frunte, eă ăla-1 mat
coarneș. Hu-o-o ol — „Arde-I tu pe ăl dtn stânga, Zdren-
gheo, răcnește iarăși Vâleu“... Șl isbese eu „botele* Zdren-
ghea și ai săi, încât se face o „gaură bună“ dtn măciuca
Iul Vâleu în pânza „ciulamatografului*.

     După cum Dezi, e limba stâlcltă a unui țăran din ținu-
turile susarătate. Infr’alte ținuturi cor ft alte întorsături de
frază și alte euDinte schimonosite, cari stârnesc râsul. .

     — Da, dar șt pasagiile acestea Dor fi pricepute șl
înlr’alte ținuturi — unele chiar numai aproximație. N’ar
strica să fie cetită piesa și comentată, iei eolea, de un
leetor priceput Scena e hazlie pentru orice adunare ță-
rănească.

     — N’ar strica, ba ar fi chiar interesant, ca să ajungem,
îti toate ținuturile României, ea să se poată ceti câteodată,
cu comentarii, bucăți similare. Ca d. e. poeziile în dialect
bănățenesc de Victor Vlad-Delamarina. (Dar despre el altă
dată.) — Aeum ascultă alt pasagiu, care întv’alt ținut n’av
auea atâta resonanță, deoarece emigrarea în America’ de
Nord n’a existat, cum a fost, înainte de războiu, în ținutul
ardelenesc de prin Sibiu, BrașoD, Blaj. Niță Zdrenghea
ajunge în America șl trimite de acolo, din „Cliuiland", o
scrisoare, să „ehiee* în mâna adresatului. Nu e mult de
lueru în „CllDiland¹⁴ și el trebue să se sbuciume greu, ea
să câștige câte eeoa. Citez: „Măi a noști, aeum uite alei
bogotul eu merinde, duceți-că șl do! la moară șt turnați tn
șap, eă altfel Dă pot muri acasă muierile de dorul dolarilor.
Stațl la Dreo poartă unde huruie mașinile șl așteptați să
uă serie «șl pe cot bigbasii la treabă. Da’ să nu umblațt
bunțări prin oraș, eă dați de draeu eu polismenii". — Zte
eu: „Mulțam dumttale de înDățătură. Hai Uâleule, să cu-
legem șt noi dolari pe la oreo moară d’ale de fler de pe


95

atei, să ne îmbrăcăm și noi fomeile în mătăsuri când ne-om
Întoarce acasă, ea Fâeu”. — „Pe tine te pun deauna bas,
măi Dâleule, așa pășești de țanțoșsie eu. — Acum să
mă uadă Titiana mea. știu eă nu ș'ar mat întoarce eapul
■după negrefe când scapă la orașl“

      Ca să priceapă textul acesta, cei cari au fost în America
la lucru știu eă „moară” în limba lor însemnează: „fabrică",
că „șap" e „lucru", eă „blgbasli” sunt supraveghetorii din
fabrici, eă a umbla „bunțări” însemnează a vagabonda, că
„polismenll” sunt polițiștii, sergenții de stradă. Tot aluzii
la viața din America și cuvinte stâlcite din englezește. —
■Culmea hazului își ajunge „Niță Zdrenghea în America”,
la pasagiul când cântă:

                „Hăi, foaie uerde ș’o alună,

                America-i {ară bună,
                Stau dolarii ea’n fântână,
                Oine-i harnie îi adună, măi!
                li adună la șerpar
                Și se faee nădrăgar,
                Nădrăgar american,
                Bagă mâna, seoate-un ban!“ ete.

    . Succesul „șezătorii” e asigurat. Dacă citește cineva
-cu intonația potrivită și mai poate șl Imita pe românașul
ridicat pe seripet până ’n nori, pe un „sgârie nori”, ea să
spotască fațada edificiului — hohotește sala de voie bună.

      — Comic de situație.

      — Spune cum vrei să-i spui, dar asta prinde la ță~
vanul nostru, deocamdată. Și prinde și a treia bucată,
despre care ureau să vorbesc: „Bucur din Merghindeal*.
E povestea lut „moș Bueur Cătana”, soldatul, eare... Dar
mai bine să-l lăsăm să se recomande el, în persoană: „lan
privește încoace, ttnereță 1 Măi țăngăilor eu inimi de broască,
vedeți vot palma asta, mă ? Asta a dat parolă cu ghinărarii
și împărații, măi Și s’a bătut la Vătârlauă (liJaterloo), mă,
unde s’au răsboit toate armadiile lumii, măi”

      — Unehlașul sfătos...

      — Care e frate de eruee eu baronul de Miinehhausen,
regele mincinoșilor. Și Bueur din Merghtndeal tot în struna
asta o ține. „Franț-împărat” stă, la Dătârlauă, „pe-un bo-
lovan mare de piatră" și strigă: „U-uu-i, mă Bueur din
Merghindeal, măi Tu aicea ești, mă-ă-al Atei, atei 'Nălțate
împărate, meldi gehorsaml Ateii — Alei Bueur din Mer-
ghindeal? — Aietl — Atunci porniți bătaia, ghinărarii” —
-Șt după ee „ Franț-împăratu’” învinge, se apropie de Bueur,
vine „afă” la el, îl bate ’n palmă și-i spune : „îmi pare bine,
'rate Bucure, și ughian mulțam eă m’ai ajutat să-l punem


96

■jos pe fulger atu’ ăsta (de Napoleon l)“. — Nu vreau să analizez
bucata*), et vreau să arăt tonalitatea în eare este scrisă.

      — Aid reminiscențe din vremea mllttărtetaustro.-ungare.

      — Da. Cu „meldi gehorzamu (Melde gehorsamst), eu
„păfrântaș* (Patrontasehe), eu „fum gebet* (Zum Gebet)
„//ae/Zue/ăr“ (Uerfluehter) șl multe alte cuvinte din viata
milităreaseă. Bucur din Merghindeal, un sat de lângă Agnita,
îșl ia „sănătate bună“ dela Frânt-împărat Șt înuitat de acesta
să îl cerceteze în Beei (la Viena), pleaeă. ajunge, trece pe
lângă varda, eare-i „face salutlr”. „înălțata*, ieșise omu’n
prag c’un călcâi de pită albă ’n mână șl aștepta să-t so-
sească vacile din ciurdă, să le mulgă. Când îl vede pe
Bucur, îi sare înainte eu brațele deschise : „Bun sosit, frate
Bucurel Și mulțam eă nu m’ai uitat”. „Tunăm în casă șt
colo la vatră, între oale șt etoveie muierești, dăm de
o femeie înaltă, bine închielmată și eu cosița linsă. ]ăruia
foeu’ la un castron de tocană. — la te uită, boreasă, eine
ne-a chicat în prag!*..•. „Spunea înălțata, eă-t năcăjită rău
de rândul găinilor,-eă zicea eă de vreo două săptămâni a
dat o boliște rea între ele șt-i mor ea muștele. N’are biata
muiere niei de o eloeă de dai-Doamne“... Dine și moște-
nitorul, „un poșândoe ea de cinei ani“. Bueur îi pune ’n
palmă o „șuștacă de patru bănuți”, de „eât ee-a văzut-o
Ferdtnanțu nălbit, a șt luat-o* la pietor și ată la jidovu din
eolț, să-și cumpere gogoroanțe de zăhar“. „Și pleaeă Bueur
din Merghindeal, cu un „mulțam” dela Franț-lmpărat, ea
mai apoi să aibă ee povesti la „vlnu’ prost de aici, eare-ți
sgărie eertu’ gurii de acru ee-t“.

      — îmi pot închipui ee efeet au astfel da lecturi.

      — Mi s'a întâmplat de multeori că — întoreându-mă în
cutare sat — să aud pe săteni spunând: ăsta-t domnu’ eu
Niță Zdrenghea șt cu Bueur din Merghindeal.

      — De-arn avea cât mat multe bucăți de lectură ea
acestea.

      — Cât mat multe... Ea dreptul spunând scrisul acesta
ne desvelește mai mult decât dragostea țăranului de lectură
umoristică. De aceea am șt adus citatele de până acum.
Dacă au prins cele trei bucăți, unul, eare citește mat
adânc în sufletul o.menese, cred eă poate constata șl altceva
în ele decât constată țăranul nostru: firea optimistă a ro-
mânului, și la „leforma agrară* și colindând America după
un codru de pâine (acum nici America nu înoată în bogății 1)
Șl venttlul de siguranță, t-aș zice, veselia „cătanei", care
cel puțin'în fantasie îșl închipuia eă„lmpăratu’“ este drept
și bun cu el... Prețioase documente pslchologice 1...


     •) Remarcată și de dl G. Bogdan-Dutcă.


a?


I


3

Material pentru conferințe, șesători, ete.




     Intru amintirea „Memorandului".

Conferință poporală

de Al. Dima.

     1.     40 de ani au treeut de eând la 7 Maz 189Q în cetatea,
eea ungurită a Clujului a început să se desfășoare una din
eele mai sguduttoare fapte ce a cunoscut — în euvsul sbu-
ciumatei sale istorii — sufletul acestui neam. E vorba anume
de acel proces al, Memorandului* ee a frământat nu numai
vieața celor ee i-au suferit urmările, plătind eu jertfa ființei,
lor dragostea de neam, ci și sufletul Românilor de pretu-
tindeni. Popoarele apusului chiar, au împărtășit — eu în-
duioșătoare mărinimie — durerile noastre.

     Intru cinstirea acestei sfinte amintiri, înălțăm astă st
glasul nostru mișcat și încercăm învierea faptelor ee au
pecetluit încă odată — acum 40 de ani — tăria eu eare
Românul de oriunde șt oricând știe să lupte pentru drep-
turile ce Domnul i le-a hărăzit pe acest pământ.

     2.     Să înșlruim însă — mai întâiu — toate acele sufe-
rințe ee au făeut din Ardealul veacului treeut o nesfârșită
și sguduttoare vale a plângerii.

     Toată istoria Ardealului înerestează clipele dureroase
ale suferințelor ce au fost, dar ne înseninează șt ne întă-
rește totuși, prin amintirea dârzenie! eu eare am luptat șt
am știut dobândi mai apot, dreapta noastră biruință. Șt din
neuitatul șir al strălucitelor noastre fapte din treeut, se des-
prinde — în toată impunătoarea lui măreție — acest Proces
al Memorandului ce a întrunit la rându-i, odată cu marea
durere a neamului, bucuria strămoșeștilor lui virtuți.

     3.    După cum se știe, străveehta dorință a Ungurilor
a fost totdeauna maghiarizarea Românilor din Ardeal. In
cursul timpurilor, au încercat în fel și chip înstrăinarea
sufletului românesc, uitarea limbii și obiceiurilor noastre-
cu scopul vădit de a ne maghiariza. Cu prilejul revoluției^


98

dela 1848, fără voia noastră, Ungurii au și hotărît o unire
a Românilor eu ei, împotriva căreia vajnicul bărbat care
fost Simeon Bărnuțiu, a ridicat glasul său de adâncă ne-
mulțumire.

     Dela această dată, în iot timpul celei de a doua ju-
mătăți a veacului trecut, Românii aveau să sufere din pri-
cina Ungurilor toate umilințele naționale. Ochii lor plânși
trebuiau — după buna datină a părinților — să se ridice
șt să ceară împăratului, ea ultima lor nădejde, nu îndu-
rarea ei dreptatea ee li se cuvenea. Și în 1861, în urma
jalbei ce împăratul citi, un nou guvern ardelean mat apro-
piat Românilor, luă locul celui vechiu. O adunare (dietă)
chemată la Sibiu în 1863, își desfășură rodnicele ei luerărt
cerând — în diferite feluri — o liberă și proprie gospo-
dărire a Ardealului. Curând însă această omenească înțe-
legere a suferințelor românești încetă, dieta din Sibiu fu
desființată și înlocuită în 1865 printr’o alta în Cluj, în eare
se înmormântă cu multă cruzime dorința de conducere de
sine a Românilor. Aceștia înaintară o plângere împăratului,
fără urmare însă. In 1866, fruntașul român Dr. I. Rațiu duse
deasemeni o nouă jalbă ce fiind trimisă guvernului din Cluj,
prietnui doar suferințe celor 1493 de Români ee-o iscăliseră.

     Lupta împotriva Ungurilor nu încetă o clipă după
această dată. La adunarea din Blaj la 3/15 Mai 1868, se
ceru din nou libertatea de gospodărire a Ardealului. Ro-
mânii trebuiau să trăiască însă zile tot mai grele. 0 unire
a tuturor puterilor românești de sub stăpânirea Ungurilor
se făcu nespus de folositoare. La 12 Mat 1881 se adunară
la Sibiu, 103 delegați ai Românilor din Ardeal șl 52 din
Banat și de pe celelalte meleaguri ungurești. Se întăriră
din nou vechile hotărîrt în ee privește dorința de liberă
conducere.

     Toate aceste sbuciumări se arătară însă a fi cu totul
zadarnice, ceea ce îndemnă în 188? partidul național să al-
cătuiască un Memorand în care să se înfățișeze pe de-o
parte starea de cumplită umilință a Românilor, pe de alta
dorința tor de îndreptare. Din această vreme, durează deci
semeața idee a Memorandului ce fu îndelung chibzuit. El
vine dar, după frământări de aproape o jumătate de veac


99


3*

drept încununare a tuturor științelor naționale, ea un glas
îndurerat dar curajios, prin eare Românii cereau o dreptate
pe deplin euuenltâ.

     4.      Ea 20 Ianuarie 1892, 212 delegați ai Românilor se
întrunesc la Sibiu și-și arată dorința de a împărtăși din nou
împăratului amarele lor plângeri. Se înfățișează adunării în
șase răspicate punete starea dureroasă a Românilor. Cu
o mare însuflețire, adunarea își -însuși propunerea șt Me-
morandul se tipări la începutul lui 1892, la Sibiu, în [23
de pagini.

     E timpul să ne apropiem aeum de cuprinsul Memo-
randului spre a pune într'o limpede lumină procesul ce
peste 2 ani, în 1894, avea să se deslănțuiască de pe urma lui.

     Însemnatul act înfățișează mai întâiu starea de ob-
ștească nemulțumire a Românilor ardeleni de pe urma ne-
dreptăților din trecut precum șl a celor noui. Astfel ea
prim punct al Memorandului, se arată tristele urmări ale
legii electorale maghiare. In dorința de a micșora numărul
deputaților noștri, sus zisa lege înlătura dela dreptul de uot
pe Românit ce plăteau dări mai miei. In acest fel, în timp
ce Românii la 50—60 mit de locuitori au un singur deputat
— Secuii aueau unul numai la 4—5 mit de oameni.

     Al doilea punet al „Memorandului” înfățișa fățărnicia
așa zisei legi a „egalei îndreptățiri a naționalităților¹¹. De fapt,
limba maghiară fusese orânduită ca singura limbă oficială,
iar slujbele cele mai de seamă se aflau mat toate pe mâna
străinilor. Din 23 prefecți din județele românești, nici unul
nu era Român. Din 23 tribunale, doar unul aoea președinte
român.

     Al treilea punet al „Memorandului” arată, mai de-
parte, îndepărtarea Românilor din sfaturile județene și oră-
șenești, iar al patrulea trista stare a școalei și bisericii
naționale. Quuernul maghiar hotărește astfel ea în toate
șeoalele românești să se predea 3 ore de ungurească pe
zi, iar legea grădinilor de eopii poruncea înuățarea limbii
statului dela 3 ani. Șeoalele bisericii sunt louite în drep-
turile lor, iar noui licee la Arad și Caransebeș nu se pot
înființa.


100

     Al V-lea punct al „Memorandului" arată eât de aspră
e pentru Ardeal legea gazetelor. Iar al Vblea înfățișează
nedreptățile ee se fae Românilor eu lemnăritul șt pășunatul
ea șl mizeria locuitorilor din Munții Apuseni, neuoiți de aceea
a-șl părăsi vetrele lor.

     „Memorandul" se încheia cerând respectarea drep-
turilor națiunii române și arătând totdeodată dorința Ro-
mânilor Ardeleni de a se gospodări singuri fără amestecul
umilitor al Ungurilor.

     5.      înfățișarea aeestei stări a Românilor fu de îndată
— eu înălțătoare însuflețire — însușită de toată Românlmea.
Nu mat puțin de 300 Români din toate părțile țării în frunte
auând eomltetul central al partidului național prezidat de
Dr. /. Rația, alcătuiră o impunătoare delegație ee luă drumul
tuturor nădejdilor, drumul Vienei.

     Firul întâmplărilor „Memorandului" se deapănă de
acuma în orașul scaunului împărătesc.

     Sosită aci la 29 Mai 1892, delegațiunea fu bine pri-
mită de eătre deputății austriac!, se ținură adunări la eari
luară cuvântul șl aceștia, se primiră telegrame dela FJo-
mânii liberi. Dorința de a vedea pe împărat nu se îm-
plini însă. Buda-Pesta nu se învoise la aceasta. „Memo-
randul" fu numai predat cancelariei împărătești, după eare
fapt delegațiunea părăsi Viena.

     Urmările acestei bărbătești îndrăsnelt se arătară de
îndată ee trimișii Românilor se înapolară acasă. Strigătele
„/os trădătorii de țară* nu mai conteneau prin gări. Casa
din Turda a doctorului 1. Rațiu eu toate frumusețile ei
din lăuntru, fu prefăcută de gloatele maghiare în ruine.

     6.      Adevăratele patimi ale Membrandlștilor însă, de
acum încep. Se eeru și se dobândi judecarea fruntașilor
români ee îndrăzniseră să lupte pentru sfintele lor drep-
turi naționale.

     Ea ? Mai 1894 — acum 40 de ani — începu la Cluj
procesul dreplății și suferințelor naționale, trași la răs-
pundere^fiind eei 20 de fruntași ai delegațiunli române din
Viena în frunte eu dr. I. Rațiu.

     In timp ee plasa durerii se apropia tot mai strâns de
martirii noștri, o mare mângâiere se cobora în sufletele


101

lor: Românit de pretutindeni erau alături de ei, toate Ini-
mile băteau laolaltă, toate privirile erau atintlte asupra
Clujului. 20.000 de țărani așezați dealungul străzilor dela
locul unde se afla dr. Rațiu și până la scaunul de jude-
cată, își arătau curajios dragostea pentru eei ee sângerau
pentru ei. lată cum „Gazeta Transilvaniei* din aeea vreme,
înfățișează manifestațlunea:

      „Ca vuietul unei furtuni se inălțau spre cer strigăte
de „vivat* și să „trăiască* ieșite din piepturile Românilor și
cei mai bătrâni spun că o manifestație așa de măreață nu
s’a văzut decât pe Câmpia libertății la IBW*. (Gaz. Transilv.
din 27 Aprilie, 9 Mal 1894).

      17 sile încheiate — dela 7 la 25 Mai — durează as-
cultările, învinuirile și apărările îndrăznețe ale avoeaților
români. Unul dintre învtnutțl, dr. Teodor Mihaly, al cărui
nume nu fusese trecute printre martiri, ceru el singur să
nu fie uitat.

      In ziua a 15-a, la 23 Mai, după învinuirile procuro-
rului Vita, dr. I. Rațiu luându-șl împreună eu ceilalți me-
mdrandtști răspunderea tipăririi șl răspândirii actului, ținu
O înălțătoare cuvântare ee fu în întregime publicată de
marile gazete străine. Ba se încheia eu înțeleptele vorbe :
„Nevinovați suntem, dar D-voastră sunteți stăpâni pe ființa
noastră trupeasca, nu însă și pe conștiința noastră care,
în această cauză, este conștiința națională a poporului
român*.

      In ziua a 17-a, la 25 Mai 1894, tribunalul din Cluj rosti
următoarea hotărîre de condamnare:

      1. Dr. l- Rațiu, osândit la 2 ani închisoare; 2. Gh. Pop
de Băsești la un an; 3. Dr. Dasile Lucaciu la 5 ani; 4. Di-
mitrie Comșa la 3 ani; 5. Dr. D. P. Bareianu la 2 ani și 6
luni;.6. Nicolae Crlstea la 8 luni; 7. luliu Covvlanu la 2 ani
și 8 luni; 8. Dr. Teodor Mihaly la 2 ani și 6 luni; 9. Aurel
Sueiu la 1 an și 6 luni; 10. Mihai Deliciu la 2 ani; 11.
Rubin Patiția la 2 ani și 6 luni; 12. Qeraaim Domide la 2
ani și 6 luni; 13. Dionisie Roman la 8 luni; 14. Patriciu
Barbu la 2 luni.

      După cum se vede, păr. V. Lucaeiu se învrednici de
cea mat mare pedeapsă, ceea ee nu-i smulse lacrimi, ci


102

«dimpotrivă zâmbete. Soția t-ăspus atunci frumoasele cu-
vinte; „Te sărut dragul meu și sunt mândră de tine, eă pe
tine te-au inurednieit mai mult*.

      7.      Procesul „Memorandului “ se încheie desehisând
însă, de acum tristele porți ale temnițelor din Seghedin și
Vâes. Sub grele lacăte, memorandiștii aveau să ispășească
sfânta vină de a fi creaut fierbinte într’o dreptate a obidi-
tului lor neam. De acolo din întunecatele încăperi, inimile
lor băteau însă mai departe, tot mai puternic pentru su-
ferințele poporului român. Când după mai -bine de un an,
iertați de împărat la 15 Septemvrie 1895, memorandiștii
părăsiră temnițele, iubirea de neam crescuse semeață în
piepturile lor. Căet nicicând împilarea n’a sdrobit sentt-
'mentele naționale, ci dimpotrivă le-a oțelit.

      8.     Procesul „Memorandului* înscrise astfel în sbuelu-
mata istorie a Ardealului, încă o strălucită pagină a luptei
întru apărarea drepturilor naționale. El dovedi lumii întregi
eă tăria acestui neam nu poate fi în nici un chip înfrântă
șt eă porunca sorții va trebui să se împlinească odată.

      Și silele noastre se învredniciră să dăruiască sufle-
telor de veacuri însetate după dreptate, isbândirea stră-
vechiului lor vis.

      Desprins de Unguri, Ardealul trăește astăzi liber între
hotarele României întregite și aduce mișcat prinosul său
de recunoștință fiilor ee au sângerat pe altarul trecutului
său. Șt printre aceștia, chipurile de martiri ale memoran-
diștilor se încheagă tot mai viu în sufletele noastre, încon-
jurate de neclintita și vecinica dragoste a acestui neam.


103

    Zece Mai.

Conferință poporală

de AL Dlma.

     1.     Printre relele obiceiuri ale nevolnicei minți ome-
nești, este unul pe care n’av trebui să ni-l iertăm nicicând'
șl care cuprinde deopotrivă în plasa lut înșelătoare, atât:
vieața insului cât șt vleața popoarelor. E amara și trista
uitare. Se nevoește bietul om și si de st, an de an, eu vred-
nicia brațelor lui, eu vrerea șt eu mila Domnului, își înfi-
ripă o stare mat bună șt iată că vine o clipă cănd peste
toată truda lui de odinioară singur își așterne uitarea.

     2.     Șl cum se întâmplă cu vieața insului, nu-i asemenea
șl cu vieața popoarelor ? Că după ee seci de seci și sute
de sute de ani, se străduesc popoarele în aprige, lupte cu
vitregia vremurilor să învingă atâtea piedici ee le stau în
cale, când în sfârșit după.trecerea furtunilor corabia și-a
atins limanul, neagra uitare îșt așterne vălul: peste toate
aceste fapte ale trecutului. Se uită sfioasele înmuguriri ale
începuturilor, se uită glorioasele înfăptuiri ale ctitorilor, se-
pierde amintirea silelor sbuclumate de iert fără de care
n’ar fi fost cu putință bucuria silelor însorite de ast.

     3.     Spre a înlătura această urîtă primejdie a uitării,
popoarele șt-au înscris în sfântul lor călindar alături de
pomenirea atâtor cucernici părinți ai bisericii, silele lor
mari, clipele de adâncă șt pioasă reculegere, de bătrâ-
nească cinstire a faptelor șl jertfelor ee stau la temelieț
vieții lor de asi. Și când sorocul vine, trebuesc să-și amin-
tească recunoscătoare de toate aceste îndepărtate daruri
ale strămoșilor, de cari urmașii sunt datori să se arate
vrednici.

     4.     Șl printre cele mat de seamă sile ale neamului se
înalță cu sclipitoare mândrie, în auritul nimb al gloriei,
pururi neștearsă în amintirea Românilor, siua de Zece Mai,.
în neuitatul soare al eăreia trei fapte mart s’au înscris în
paginile trudnicei noastre istorii. Ea Bece Mai 1866, Carol 1
de Hohensollern, chemat la tronul'României, descăleca în
București. Ea Zece Mai 18??, după grele veacuri de îm-
pilare a străinului. România își cucerea eu foc și plumbi,
neatârnarea. Ea Zece Mai 1881, România se înalță Ia rangul
de Regat, așesându-se pe temelii sigure și pregătindu-se
pentru noile chemări ale viitorului.

     Să urcăm cu recunoștință drumul vremllor ce au
fost și să încercăm învierea din cenușa trecutului a eelor-
trei strălucite fapte.


104

     5.      2eee Mai 1866.

     Principele Carol de Hohenzollern, ales „Domnitor a^
României** cu 685.969.de' glasuri pentru și numai cu 224
contra, pășește triumfal în Bucureștii ce-l așteptau în straie
de sfirbâtoare, intră în biserica în care se făceau rugă-
ciuni pentru fericirea noii domnit și depune jurământul
„de a fi credincios legilor fărn, de a păși religiunea Ro-
mânilor cum ți întregimea teritorului si de a domni ca Domn
constituțional*. Indreptându-se apoi către poporul ce avea
să-l iubească totdeauna, Principele Carol spune: „Primirea-
hotărîrii voastre care a pus pe capul Meu coroana lui Ștefan
cel Mare și a lui Mihai Viteazul îmi impune o mare răspun-
dere. Sper insă eă-Mi va fi dat, cu ajutorul lui Duumezeir
și cu un întreg devotament, a asigura noii Mele patrii o
existență fericită și demnă de trecutul ei*.

     Cu acestea deșt străin, noul Domn împlinea vorbele-
ee tot atunci rostise: „Punând piciorul pe acest pământ
sacru am și devenit Român*.

     Cu venirea mult așteptatului Domnitor, se puse capăt
nesfârșitelor certuri pentru domnie ale pământenilor și se
chezășui astfel putința, sub o dreaptă și liniștită stăpânire;,
a unei vieți de rodnică muncă întru înălțarea neamului.

     6.      Zece Mai 18??: o nouă piatră la temelia României
de azi.

     In urma ruperii legăturilor țării eu Poarta otomană șt
în preajma crâncenului răsboiu ruso-ture, Românii au cu
rajul să-șt proclame singuri neatârnarea, dorința de a trăi'
liberi șl fericiți fără împilarea jugului străin. Numai zece
ani dela venirea Domnitorului trecuse șt țara se schimbase»
eu totul. O tânără și mândră armată răsărea din zăcământul
vechilor noastre virtuți ostășești șt sub conducerea vitea-
zului Voevod, avea să consfințească actul neatârnării noa*
stre. In sângeroasele lupte ee se dau pe câmpiile Bulgariei,,
la Plevna, Rahova, Smârdan, mica noastră oștire oțetită
în para trecutului își dovedește iarăși strămoșeștile ei în-
sușiri. După trei luni de crâncene lupte, Plevna — temuta
eetate a lui Osman- Pașa — e cucerită șt lasă în mâna în-
vingătorilor 40 000 de prizonieri. Domnitorul Carol adre-
sează atunci ostașilor săi cuvinte de fierbinte mulțumire
ea acestea: „Povestea faptelor mari ale trecutului, voi ați
îmbogățit-o eu povestea faptelor nu mai puțin mari ce ațf
săvârșit și cartea veacurilor va păstra, pe neștersele ei foi,
numele șcestor fapte alături de numele vostru*.

     ?. Zece Mai 1881.

     Șirul glorioaselor fapte ale Domnitorului Carpi pri-
mește acum din partea neamului o frumoasă răsplată- Dom-


105

ntțorul Carol e înălțat la rangul de Rege, România devine
un strălucit Regat. Strădaniile trecutului n’au fost dar za-
darnice. Cu vrerea lui Dumnezeu, tânărul nostru stat se
închega pe deplin. Domnitorul ajuns aeum Rege, își arăta
îneăodată măreția sufletului său rostind următoarele înțe-
lepte cuvinte:

      „Fi'e ea ppimul Rege al României să se bucure de
aceeași iubire ea Acel eare până astăzi a fost și rămâne
Domnul ei; căci pentru Mine, dragostea acestui nobil și
viteaz popor, eărui am dat inima și sufletul Meu, este mai
scumpă și mai prețioasă decât toate măririle cari încon-
joară Coroana*.

      Serbări mari se desfășoară atunci, coroanele regale
sfințite în curtea mitropoliei fură aduse în sala tronului
unde se aflau reprezentanții țării, ai clerului, delegații ju-
dețelor, iar Regele în fața augustei Sale soții, a principelui
Eeopold de Hohenzollern, fratele Maiestății Sale, eu eei
doi fii ai săi, Ferdtnand și Carol, pronunță mișcat nepieri-
toare vorbe ca acestea: „Primesc cu mândrie, ca simbol
al independentei și a/ tăriei României, această coroană tă-
iată dintr’un tun stropit eu sângele vitejilor noștri, sfințită
de bisprieă. Ea va fi păstrată ca o comoară prețioasă, amin-
tind momentele grele și timpurile glorioase ce am străbătut
împreună. Să ne unim dar in fata acestor steaguri care au
strălucit pe câmpul de onoare, în fața acestei coroane îm-
prejurul căreia strângă-se ea ostașii împrejurul drapelului*.

      8. Și dorința noului Rege pătrunse adânc în inimile tu-
. tur or Românilor de atunci șt de mai târziu, purtată pe ari-
pile vremii din tată în fiu ca un sfânt legământ, împrăștiată
peste culmile Carpaților pe tărâmurile Ardealului de vea-
curi visate, până în preajma marelui răsboiu, când din stră-
duințele Românilor de pretutindeni, s’a înfiripat mândră și
vrednică România zilelor noastre.

      In Clipa însă în care sărbătorim din nou un alt Zece
Mai, să ne amintim cu evlavie împreună cu poetul de su-
fletele din a căror jertfă dureroasă de ieri, s’a învolburat
flacăra bucuriilor de azi:

                 Părtaș al fericirii sfinte,
                 Stă Luminatul Craiu de-o parte —
                 De-odată-i fulgeră prin minte
                 Vedenii dintr’un câmp de moarte.
                 Un gând a prins să-l înfioare
                 Si oehli lut se umeziră:
                 Dela obșteasca sărbătoare,

  •              Lipsesc aeei ee-o pregătiră...

(P. Cerna: „Zece Mai*).


106

Din aetiuitatea „Astrei" eiilturale.






    Șeoalele noastre țărănești.

De Al. Dima.

     Vestea înființării — pe îndepărtatele meleaguri ale
^Maramureșului a eelei dintâi șeoale țărănești — a stârnit
in lumea ee se ocupă de problemele sătești, o ute și.
firească vâlvă. Spiritul de tnițiattuă. credința în izbândă,
energia realizării, au fost' calități de eare d-rul V. llea
— întemeietorul șeoalei — a dat eu prisosință dovadă,
legându-și trainic numele de prima înfăptuire la noi a
rodnteei instttuțiuni. Fostul Ministru al Instrucțiunii —■ prof.
D. Guști — a apreciat elogios activitatea șeoalei dela Sighet
sprijinind-o personal eu sfatul si darul său generos. Con-
ducerea centrală a „Astrei", entuziasmată la rându-i de
această nouă metodă de edueare a masselor prin culti-
varea câtorva factori smulși din sânul lor chiar, și eari prin
întoarcerea în mediul de unde au purces, devin ferment!
vii și permahențt ai ridicării satelor, — și-a însușit de îndată
ideea, pornind eu dârzenie lupta de generalizare în cele-
lalte despărțăminte, a șeoalelor țărănești.

     S’a obținut mai întâiu largul și înțelegătorul concurs
■al fostului președinte de consiliu — Dr .AI. Vaida-Voevod—
ee a făeut — alături de fostul Ministru al Instrucțiunii prof.
D. Guști— posibilă înfăptuirea ideii, prtntr’un important
sprijin material, ee a consacrat în același timp valoarea și
eficacitatea noii metode educative. In cercurile oficiale de
altfel — și suntem fericiți că putem semnala faptul — șeoa-
lele țărănești s’au bueurat de multă înțelegere. Comuni-
eându-se și în acest an Ministerului Instrucțiunii rodnica
inițiativă a „Astrei¹¹, vestea a fost eu mulțumire primită
dându-se organelor de control misiunea de a cerceta și
.aprecia rezultatele aeestor șeoale.

     Hotărîndu-se apoi în ședința din 3 Dec. 1933 a comi-
tetului central înființarea de șeoale țărănești în eât mat multe
despărțăminte, o circulară a dus un apel de încordare a
puterilor de muncă a tuturor celor ee se străduese întru
Înălțarea celor mulțt. Și răspunsurile n’au întârziat să vină,
binevoitoare, entuziaste, anunțând hotărîrea înfăptuirii pe
de-asupra atâtor piedici de ordin material — unele —pline
de regretul de a nu putea realiza aeum ideea.—altele —


“107

făgăduind insă în cel mal apropiat viitor temeinice reali-
zări. Au fost totuși Gâteua despărțăminte — din fericire pu-
ține — ce n’au dat nici un răspuns apelului nostru.

      Au îmbrățișat cu deosebită căldură și au purces de-
îndată la înfăptuiri, despărțămlntele din Brașou, Cluj, Fă-
găraș, Maramureș, Tg.-Mureș, eel de plasă din 8alonta„
Sălaj, Satu-Mare, Târnava-Mare și Turda. Au amânat înte-
meierea de școale țărănești despărțământul Alba din lipsă
de localuri proprii și fonduri suficiente, despărțământul
Blaj împiedecat din același mottu, își propune totuși să des-
chidă o școală cu 25 până la 30 de țărani la 27 Aprilie șl
până la 17 Mal e., despărțământul Caraș ee -a încercat lău-
• dabile eforturi dar n’a găsit sprijinul material strict necesar,
urmând ca după ee-și ua pune ordine în finanțele sale s&
repună problema la toamnă, despărțământul Ciue pentru
același mottu, despărțământul Seuerin (Lugoj) ee încearcă,
mat întâiu să obțină funcționarea uechii școale de agricul-
tură de acolo, al cărui program își propune să-l eomple-
tese eu elementele de cultură generală ee-t lipseau, iar ta
cașul Când nu ua izbuti ua înființa o școală țărănească la
toamnă, despărțământul Sibiu a pus deasemeni în studiu
întemeierea școalei sale, ea șt eel din Timișoara, iar des-
părțământul Trei-Scaune a dispus ea 10 dintre țăranii lut
să urmeze școala din Brașou. Despărțământul central ju-
dețean din Bihor a răspuns deasemeni eă e în imposibili-
tate de a-șt organiza școala, întrucât nu a găsit nici un
sprijin nieălerl, iar profesorii cereau o remunerație pentru
o muncă pe care totuși Intelectualii din alte părți o depun
în mod gratuit.

      Am primit deasemeni răspuns din partea despărță-
mântului de plasă Budila (Brașou) care neputându-și or-
ganiza o școală proprie, și-a trimis doi membrii la Brașou,
iar despărțământul de plasă Năsăud, fiind de curând re-
organizat a amânat pentru la anul înființarea școalei țără-
nești. Despărțământul Odorhei n’a putut închega instituția,
din lipsă de localuri corespunzătoare.

      Circulara noastră n’a găsit însă nici un ecou în des-
părțămintele Arad, Bistrița, Hunedoara, Someș, a căror ati-
tudine față de marea problemă a șeoalelor țărănești ne
este pe de-a’ntregui necunoscută.

      Dăm în cele ee urmează o succintă descriere a școa-
lelor țărănești din despărțămtntele ee au îmbrățișat eu en-
tuziasm tdeea, după materialul informatiu ce ne-a sosit până
acum, pe alocuri încă incomplet, eeeace ne îndeamnă să
reuentm eu un alt prilej asupra acestui subiect.


108

      Cu mijloace materiale mai bogate, prin coalizarea în-
țelegerii eelor mat de seamă instttuțiuni ale județului precum
Prefectura, Camera agricolă, Eforia spitalului Mârzeseu,
-Școala de arte și meserii, cu propriile resurse ale des-
părțământului, eu spiritul de jertfă al profesorilor eari au


«predat cursurile în mod gratuit, a luat ființă la 15 Feb. și
a durat până la 15 Martie școala țărănească din Brașov
eu o populație de 51 eleul-țăranî, dintre eare 10 din des-
părțământul Trei-Scaune. Dintre inițiatiuele proprii despăr-
țământului Brașov, cităm executarea fișelor indiuiduale ale


109

țăranilor șeoalei, analiza sângelui, lecții de educație fizică,,
prelegeri despre apărarea în contra gazelor ca și o inte-
resantă anchetă ee a cules părerile țăranilor asupra școalei
țărănești.

     Despărțământul Clujului și-a organizat școala lui ță-
rănească pe o durată de trei săptămâni, din ultimele zile
ale lui Februrie șt până la jumătatea lui Martie, cu 40 de
țărani tineri, intre 20 șt 30 de ani. Orarul s’a desvoltat mai
ales după amiază. Programa analitică a cuprins următoa-
rele cursuri : Limba română eu dl prof. 1. Chinezu, Istoria
eu dl prof. Gh. Popa, Geografia eu prof. Val. Pușcariu, Che-
stiuni economice eu dl Victor Jinga. Drept și Constituție eu
dl Or. Spornic, Culturale eu dl T. Spârches, Igiena eu
dl Dr. Daniello, Educația morală, eu prof. At. Popa. Au
mai funcționat cursuri speciale de agricultură, creșterea
vitelor, albinărtt, pomicultură, mașini agrieole, valorificarea
produselor, economia rurală.

     Despărțământul Făgărașului șl-a deschis școala la
ferma modei Beclean la 18 Febr. eu 18 țărani. Cursurile
au durat până la 1 Martie. Școala s’a bucurat dintru
început de sprijinul înțelegător al Camerit de agricultură,
al Prefectului județului Dr. I. Bârsan, al Băncii Naționale,
al școalei de fete șt al Asociației „Valea-Oltului". Con-
ferențiari au fost: Inginer agronom Em. Oros pentru
Agricultură, Dr. vet. Gr. Bianu pentru Creșterea animalelor
și valorizarea produselor lor, dl llie Agârbiceanu pentru
Pomicultură, Pr. Alex. Popa pentru Apicultura, Dr.G.Cornea
pentru Igienă, dl Romul Ursu pentru Cunoașterea legilor și
așezămintelor țării, dl Titu Savu pentru Cooperative și aso-
ciații țărănești, dl V. Literat președintele despărțământului
pentru Răspândirea culturii la sate, dl Gh. Codrea pentru
Cunoștințe generale și deprinderi in scris și citit, dl lorgu
Sandu, profesor pentru Cântări, dl E. Roșală pentru Edu-
cația fizică, dl Toma Stoica pentru Lucru manual șt Pr. Oc-
tavian Popa și Pr. Matei Răduleț pentru Educația reli-
gioasă.

     Examenul dela sfârșitul cursurilor a cules frumoasele
răspunsuri ale elevilor ee au mulțumit recunoscători prin
glasul țăranului Virgil Grama, în cadrul unul festival de
închidere a școalei.

     Despărțământul Maramureș și-a redeschis la 23 Fe-
bruarie cursurile școalei ee a devenit acum acolo o
permanentă necesitate. 30 de țărani din 13 comune ale
județului au urmat regulat timp de trei săptămâni, lee-
țlunlle ee s’au ținut — după programul de anul treeut —
într’o sală a fostului liceu reformat. Profesorii au depus


110

rodnica lor muncă în - mod gratuit, tluâtrându-și astfel un
Idealism a cărui frumusețe am dori-o generalizată în.
toate despărțămintele noastre.

     Despărțământul central județean Tg.-Mureș a înființat
deasemeni în localul școalei normale de băetl, o școală ță-
rănească ale eăret cursuri deschise la 25 Febr. au durat
până la 24 Martie, eu un succes moral ee s’a impuș în cele
din urmă tuturor. Au participat în total 40 de săteni din 19»
comune diferite ale județului și mai ales din Valea Nlru-
jului în parte desnaționalisat, folosindu se astfel bunul prilej
întru trestrea adormitelor însușiri naționale. Programul
analitic a cuprins ca de obieeiu materii practice și ele-
mente de cultură națională.

     Au ținut cursuri: Agricultura dl Ing. 1. Jecu, Pomicul-
tură și Apicultura dl Ing. Haralambie Dolejan. Cooperația
și contabilitatea ulețli sătești, dl Inspect. N. Hertess, 8il-
uicultura dl Inspeet. T. Broșteanu, Legumicultura prof. ing.
N. Lozinschi; o atenție deosebită s’a dat celei mal pro-
ductive ramuri a gospodăriei județului: Creșterea și îngri-
jirea uttelor prin dl medie uetertnar dr. Crisfoloveanu. „Astra*
medicală a ținut o serie de conferințe demonstrative despre
igiena satelor de către dnti Dr. Baciu, Nicoară, Man, Varga și
Bota. Apicultura a fost predată de dl ton Petruș, Elemente
de administrație de către dl Ștefan Pintea. Istoria de dl
Gr. Ciortea, Geografie: Eug. Daschieuici, Dreptul dl prof.
î. Lupșea, N. Albu, Organizare culturală dl dr. Zon Bosdog,
președintele despărțământului, L. română dl prof. Auret'
Pop și dr. I. Bosdog. Examenul dela sfârșitul cursurilor a
verificat temeinicia cunoștințelor însușite ca și aptitudinile
formale ale țăranilor.

     Despărțământul de plasă Salonta și-a deschis școala
sa țărănească la 5 Februarie funcționând până la 4 Martie
cu 30 de țărani coloniști din împrejurimi, cari au putut frec-
venta cursurile» locuind totuși pe la casele lor.

     Cursurile s’au ținut seara între orele 6 și 8. Materiile
care s’au predat au fost următoarele : Agricultură confe-
rențiar l. Jiglău, agronom, Zoofechnie conferențiar T. Bă-
descu, veterinar, Pomicultură conferențiar A. Chinez,
Apicultură conferențiar A. Gruiaș învățător. Cooperație
conferențiar Safta, director gtmnaz. de băieți, Igienă con-
ferențiar Dr. Liviu Cosma, Dreptul conferențiar Dr. M.
Coșu, avocat, Cunoștințe generale conferențiar Z. Nanu, în-
vățător. .Programul a fost astfel întocmit, ea în el să pre-
domine cursurile de cunoștințe practice. S’au vlsttat de-
asemeni o lăptărie, o fermă de pasări, o stupărie. Ea
sfârșitul cursurilor, s’au distribuit premii în sămânță de-


lii

trifoiu, ouă de găină, altotu de cireș și cais, cărți de agri-
cultură și zootechnie. Școala șt-a desfășurat activitatea
într’o atmosferă de viu interes, atât din partea profesorilor,
cât și a elevilor țărani. încă din ziua a doua a cursurilor,
s’au prezentat eu 10 țărani mai mulți decât cei înscriși,
iar conducătorii despărțământului în dorința de a vedea
mat grabnic înfăptuită școala, au ajutat eu banii lor proprii
funcționarea ei. Influența șeoalei din Salonta a fost atât de
vie. încât țăranii au cerut continuarea ei la anul.

      Despărțământul eentral județean al Sălajului sprijinit —
mai puternic din partea comitetului eentral al „Asoeiațiunii” —
a îmbrățișat la rându-t ideea șeoalei țărănești înființând
una în Șalău deocamdată numai eu 14 elevi — din prieina
localului nepotrivit — pentru întreagă lună a lui Martie.
Întrucât nu avem îneă date mai ample asupra activității
șeoalei din Zalău, vom fi bucuroși să revenim asupra ei.

      Școala țărănească din Satu-Mare, concepută ea ac-
tivând între! cicluri, șt-a desfășurat primele ei puteri între
19 Februarie șt 3 Martie eu 29 elevi-țărant. Programa ana-
litică a cuprins 10 ore de Agricultură, conferențiar fiind
dl Bazar Prianu, eons. agricol, 6 ore de Apicultură eu
dnii ing. I. Coca șl ing. Gh. rilip, 4 ore Creșterea și îngrijirea
vitelor cu dl dr. V. Fiotăreseu, 8 ore de Pomicultură eu dl
Gh. Mărcuș, 6 ore Istorie eu dl prof. Gh. Barbut. 4 ore
Geografie cu dl Bariu Pop. 6 ore Datorii șt drepturi eu
dnii D. HuSum șl l. Galca magistrati, 6 ore de Igienă eu
Drii E. Giurgiu șl Atanâsie'Demian, Cooperația eu dr. I.
Nagy șt Canto și dans 4 ore eu dl Aug. Ungur. S’au mai
introdus în plus 4 ore de Educația Națională, conferențiar
.fiind dr, Eug. Seleș eare a vorbit și despre rolul „Astrei”
în treeut șt despre viitorul ei. Orarul a cuprins 3 ore di-
mineața șt 2 după amiază, urmărindu-se aplieațlunt practice
la cursurile de Pomicultură, Stupărit. Igienă și Agricul-
tură. Șeoala țărănească din Satu-Mare și-a putut desvolta
sistematica ei activitate, datorită binevoitorului sprijin al
unor tnstituțiuni și persoane ce. i-au înțeles dintru început
menirea. Comitetul eentral al „Astrei” șt-a arătat solicitu-
dinea sa la eare s’a adăogat ajutorul Camerei de agricul-
tură prin președintele ei, dl dr. loan Tibil. Au dat de-
asement sprijinul lor dnii Gh. Medan, președintele Reu-
niunii județene a învățătorilor și dl Aug. Ungur, directorul
Casei învățătorilor, cure au pus la dispoziția elevilor în
mod gratuit casă, luminat șt încălzit. Domnit Ambroziu Ni-
coară, directorul șeoalei de ucentei șt Dariu Pop, directorul
șeoalei primare Nr. I., au oferit șeoalele lor pentru ținerea
cursurilor. Școala țărănească din Satu-Mare și-a dat


112

«stfel prețioasa ei contribuție la opera de educație a mag-
melor.

     Despărțământul Târnava-Mare șt-a deschis școala sa
-țărănească la Sighișoara în ziua de 4 Martie durând
până la 1 Aprilie. Au luat parte 24 de țărani din județ șt
oraș. S’au ținut următoarele cursuri: Ing. V. Sonea Pomi-
cultură și apieultură, dir. D. Stoiceseu Agricultura șt cre-
șterea vitelor, instit. Ș. Șerban Lucrul manual, advocat dr.
G. ]urelifă Cunoașterea legilor, prof. Fi. Prodan Istoria,
geografia țării, pr. A. Stoieouiei Lecturi din Sf. Scriptură,
medie dr. O. Ganea Probleme de igienă, prof. R. Popa
ore de muzieă, prof. Gh. Babeș Educație fizică, prof. Horia
St. Teeuleseu Scriere șt-cetire, Organizarea culturală a sa-
telor. Școala țărănească din Sighișoara a funcționat eu spri-
jinul material al Camerei de Agricultură, al primăriei și al
comitetului școlar județean, întreținând viu, atât interesul
țăranilor eursiști, cât și al profesorilor.

     Școala țărănească a despărțământului din Turda a
funcționat între 8 și 20 Ianuarie eu înțelegătorul sprijin al
•Camerei de Agricultură, având 31 elevi plugari din 14 co-
mune ale județului. Audiate eu multă atenție, cursurile pro-
fesorilor au fost urmate de vii diseuțiuni între țărani. Ca
aplieațiune, s’a făcut o excursie de studii în comunele
Plăești șl Mihaiu-Viteazul, sub conducerea profesorilor,
pentru ea țăranii să vadă câteva gospodării bine organi-
zate. Eeețiunile școalei au fost sistematic pregătite după
planuri detailate ee ni s’au comunicat în întregime. Men-
ționăm aci câteva constatări și deziderate ale despărță-
mântului Turda în legătură eu problema șeoalelor țără-
nești. Conducătorii subliniează mai întâiu necesitatea cola-
borării dintre „Astra“, Camera de Agricultură și școlile de
specialitate agricolă. Pe lângă cursurile obișnuite ale
școalei țărănești ar mat fi utile cursuri de scurtă durată
•din specialități ce interesează agricultura regiunii. Este
apoi necesar ea auditorii cursurilor să fie urmăriți și în-
drumați acasă în gospodăriile lor de către specialiști agro-
nomi pentru ca să se observe ce se poate aplica din cele
învățate. In sfârșit, despărțământul din Turda socotește eă
realizările ee se vor face în gospodăriile plugarilor cari
au audiat cursurile, trebuesc cunoscute de specialiștii agro-
nomi spre a le aduce la cunoștința satelor.

*
* *

     Din înșiruirea datelor de mal sus, cititorul a putut
-aprecia «- socotim — importanța și vigoarea noulut cu-
rent al educării masselor prin școalele țărănești. înfăptuită
«nat întâiu pe legendarele tărâmuri ale Maramureșului, ideea


113


4

a fost îmbrățișată — eu foarte puține exeepțiuni — de mat
toate despărțămintele noastre, fie prin imediatele realizări
ee le-am descris mal sus, fie prin dorința de a o cristaliza
în fapte în momentul în eare piedicile materiale oor fi în-
vinse. Curentul școalelor țărănești s’a impus astfel eu o
impresionantă putere, înseriindu-se definitiv printre cele
mat potrivite mijloace de ridicare a satelor.

     Cu o nouă concentrare a factorilor activi, eu spiritul
de jertfă șl entuziasmul de totdeauna al luptătorilor „Astrei",
cu suflul tradiționalului idealism ce a susținut permanent
opera educativă a „Asoeiațiunii", biruința șeoalelor țără-
nești va fi în viitor tot mai desăvârșită întru înălțarea ace-
stui neam la eulmi pe eari trudită lui viață istorică i le-a
ascuns în norii tuturor suferințelor' omenești.



    Fapte și realizări în Despărfământul
    Clujului.

De At. Popa.

     De câțiva ani încoace, data s’ar putea fixa, — anul 1926 —
Astra este pe un drum de realizări pe eari mai înainte ntei
nu le-a prevăzut, niet nu le-a pus în mod stăruitor în pro-
gram. Până atunci „Astra" îșt continua drumul veehlu, eău-
tându-și un echilibru în viața culturală șl socială a României
nouț. Motivul este ușor de lămurit. După răsboiu, Statul a
luat multe din inițiativele societăților culturale, mal ales în
provinciile alipite, iar în anii mai buni, tezaurul a contribuit:
în o măsură tot mai mare la întărirea instituțiilor de cul-
tură. N'au fost ajutate în mod direct șt eu sume mat
mart, dar susținând șt întărind învățământul public de toate
gradele prin cursurile complementare dela școlile primare,
eursurile de adulți, cursurile de perfecționare de tot felul,,
instituțiile culturale particulare au resimțit această inter-
venție și între ele nici „Astra" nu putea ține pas cu Ini-
țiativa și acțiunea culturală oficială.

     Data de 1926 este importantă, mat ales pentru noi, cei
dela Cluj, din moi multe punete de vedere șl anume: in-
adunarea generală dela Zălau s’a cerut și admis, introdu-
cerea principiului biologic ca fir conducător in activitatea-
Astrei; apoi înființarea unei asociații de educație fizică, inte-
lectuală și morală’ ca mijloc de realizare a acestui principiu..

     Faptul că Statul a devenit tot mat mult cultural a fost
în favorul „Astrei", nu fiindcă a ajutat-o, ci doar prin faptul,
eă, în aparență, a stânjenit-o. „Astra" nu putea să rămân&


114

inactivă sau să se mulțumească eu adunările generale fru-
moase și înălțătoare, dar eu rezultate prea miel fată de ne-
cesitățile timpului, ci a trebuit să caute alte mijloace și
alte base de lucru ca să întregească acțiunea de eultura-
lisare a Statului eu mijloacele pe eari le ua afla de bine.

     Nu era încă suficient lămurită adunarea generală dela
Zălau, asupra năsuințelor „Astrei®, dar a admis dorința secției
medicale, cu atât mai vârtos cu cât această secție începuse
a face cercetări și a da sfaturi șt învățături poporului pe
eari nu le primea dela nimeni șt avea mare nevoie de ele.
După răsboiu, bolile fizice și mai ales cele sociale erau
foarte răspândite, iar alături de ele, bolile morale, aduceau
lipsa de încredere în capacitatea șt vigoarea neamului no-
stru. Astra medicală a înțeles ee trebuia făcut și munca
începută a continuat-o eu o stăruință extraordinară și eu
o însuflețire șt perspective promițătoare.

     Nu s’a putut prelucra un program amănunțit fiindcă
oriee acțiune în acest câmp de lucru era bună și bineve-
nită. Munca de luminare șl-a adus roadele cart de acum
înainte se văd tot mai mult. Pe când, încă înainte cu câțiva
ani, poporul dela sate era numai receptiv șt inactiv, azt în
unele locuri ia inițiativa și cere muncă de culturalizare și
de îndrumare dela cărturarii lui.

     „Astra® a lucrat în unele părți ale Ardealului mult șt
cu folos. In ținuturile românești eu tradiții, obiceiuri, grai,
port și cultură românească veche și nealterată, „Astra" a
lucrat ușor, ogorul a fost desțelenit, dar în jurul Clujului,
ca „Astra® să poată lucra cu folos, trebuia să lupte cu greu-
tăți mari pe eari credea eă nu le va învinge, dar a învins.

     In ținutul Clujului și nordul Transilvaniei, unde graiul
era stricat prin influențe străine, unde portul românesc a
dispărut aproape fără urme, unde dansurile românești nu
erau cunoscute, unde tradițiile culturale erau în dispariție,
unde viața culturală a intelectualilor a fost suprimată, unde
manifestările românești erau acte de eroism, atei unde
trebuia adusă încrederea în forța și vitalitatea noastră de
Români, atei, „Astra" a trebuit să lupte pe multe fronturi
deodată, aici, munca n’a fost ușoară. Cu greutăți, putem
spune, că a învins.

     O greutate mare, alături de cele pe cari le-am amintit
a fost lupta în ascuns pe care o avea cu acțiunea oficială.
Nu se știa de nici o luptă, dar se simțea. Poporul a ajuns
să fie obișnuit să nu dea nimic pentru școală, ci totul să
dea Stalul. Bisericile slăbite de vremuri și de sărăcie nu
s'au refăcut, așteptându-se sprijinul Statului. Orice acțiune
pentru folos public era așteptată dela Stat sau încurajată


115


4*

de Stat. Statul a dat după felul șt criteriile pe cari le-a
crezut de bine șl unde n’a dat, ruina șl pustiul n’au întâr-
ziat. S’a crelat o mentalitate primejdioasă șt dezastruoasă
pentru vleața noastră politică, culturală șl economică, ere-
zându-ne neputincioși fără sprijinul Statului. Deci „Astra"
avea de luptat șl eu această mentalitate, căutând să afirme
încrederea șl forțele noastre, că putem face față necesită-
ților culturale ale zilei șl eu propriile noastre forțe mate-
riale, intelectuale șl morale. Și în această direcție biruința
este aproape câștigată. Intr’ajutor t-a venit criza economică
eare a atins-o foarte mult, așa că într’o vreme par'eă se
credea de tot anemiată, datorită însă energiilor de eare
dispune, a găsit calea de muncă în toiul acestei crize dând
elan muncit sale șl încredere în acțiunea pe eare o desfășoară.

     In munca sa „Astra" s’a răzimat pe colaborarea și
înțelegerea cărturarilor. In satele în cari cărturarii n’au
trăit bine a fost mai greu de pătruns, dar totuși a pătruns.
Datorită acestor cărturari înțelegători, „Astra" a pus bazele
unei acțiuni uiguroase șl eu rezultate evidente.

     Ce rezultate mat frumoase să amintim decât faptul că
sunt sate în cari elementul românesc a fost slăbit șt unde
din munca și din jertfa poporului s’au ridicat case națio-
nale, alături de școală și de biserică?

     începutul l-a făcut Despărțământul din Cluj eu ridi-
carea Casei naționale din Feleac. Nu este terminată încă,
fiind plănuită cu tot confortul necesar, dar inițiativa oficială
a treeut la cea particulară șt vedem ridteându- se Case na-
ționale în Frata, în Almaș și în zilele din urmă în
Topa Mică, dupăce în vară s’a inaugurat una în ]imbor
de lângă Hida. „Astra" a venit doar eu un mie ajutor bă-
nesc, după ajutorul moral pe eare l-a dat de câte ori s’a
întâlnit eu poporul. Ce izbândă mal frumoasă se poate în-
eresta decât deschiderea acestor noui localuri de cultură
pe eari le susțin, le îngrijesc țăranii, în cari se vor face
petrecerile, șezătorile populare, părăsind cârciuma străi-
nului și odată eu cârciuma și băutura. Nu este necesar
să arăt importanța acestor realizări, cart vor aduce eu sine
altele și mal importante. De Casa națională este legat corul
țăranilor, biblioteca, șezătorile de petrecere, șezătorile de
lucru și încetul eu încetul, ea la Topa Mică, de pildă, Casa
națională ua avea un atelier pentru lucrări diferite în timp
de iarnă pentru folosul casei și a comerțului și poate și
a artei populare autohtone.

     Dar mal e ceva. Casa națională dintr’un sat schimbă
mentalitatea țăranului de a cere totul dela Stat, de a fi
cerșetor, îl faee stăpân peste un bun al său, realizat prin


116

jertfa și priceperea luf. Cărturarii nu pot sta de-oparte,
trebue să se desbrace de patimile și de învrăjbirile de
orice natură ar fi ele; în fața acțiunii culturale, interesele
individuale dispar. Acesta este un câștig de preț.

     Până la Casa Națională s’a bătătorit un drum lung.
Trebuia deșteptată dragostea de carte, de învățătură, de
tot ee e specific sufletului românesc.

     Pentrucă acțiunea să fie mai coordonată, mai concen-
trată, mat asigurată, era necesară această Instituție, care
nu este un decor, ci o necesitate.

     Față de această realizare, mențiune specială merită co-
munele Cojocna și Baciu cari au mers șt mai departe. Ea
stăruința cărturarilor locali s’a înființat în flecare din aceste
comune câte un muzeu local, ceea ce este un progres re-
marcabil, dovadă a unei conștiințe superioare de cultură
și bunul sufletesc al poporului nostru. Muzeul este o oglindă
a vieții istorice, culturale și artistice a satului șl când ță-
ranul român poate să facă un sacrificiu cât de mie pentru
muzeul satului, conștiința lui de superioritate și valoare
culturală și biologică primește un îndemn puternic de afir-
mare și de stăruință în această afirmare. Cine cunoaște
aceste sate, va vedea că aici a fost o luptă dârză cu in-
diferența și eu izolarea. In amândouă satele elementul ro-
mânesc a fost încătușat, iar aeum s’a eliberat șt cere aer
pentru respirare. După această biruință va urma șt alta:
întărirea bisericii și a școalei tot prin concursul poporului*
Se erede în popor că satele din jurul Clujului ar fi mai
înaintate în cultură eu spoiala ee o adue din oraș, servi-
toarele și servitorii cari își fac ucenicia cine știe unde și
pe la cine. Spoiala aceasta este eea mal puternică otravă
de distrugere a sufletului, mai ales că în Cluj nu s'a putut
porni o acțiune destul de viguroasă de îndrumare a tinere-
tului dela sate, evadat aici în orașul plin de bine șt de rău.

     Cojocna alături de alte inițiative mai are ceva de re-
marcat. De mai bine de un an scoate revista Vlăstarul,
apoi Vlăstarul Câmpiei, publicând prețioase culegeri de
folklor, pe lângă diferite cercetări serioase asupra co-
morilor de artă populară ea: motive de țesut, de împle-
tituri, de înerestături, de cioplituri în. lemn. Ea început a
apărut litografiată, azi e tipărită. Se susține din jertfe și
contribuția cărturarilor din Cojocna șt a pătruns șl în casa
săteanului, ici colo mai ușor decât în cea a cărturarului.
Are caracter regional, dacă nu chiar local, ceea ee este bine.

     Echipele eu cari ,Astra“ a cercetat satele de câțiva
ani încoace, au deschis o altă latură a manifestărilor ță-
rănești. Pe când mat înainte era o rarttale ea într’uri
sat să se joace teatru fie el cât de primitiv, în tot cazul


117

ceva superior Vicleimului, azi s’a ajuns ea sătenii să
joace pe scena Teatrului Național din Cluj într’un mod
superior dând douadă de talentul real șl viguros al
țăranului român, când acest talent este descoperit șt
cultluat. In oricare parte a județului s’ar juea ureo piesă,
rezultatele sunt neașteptate șl superioare. Nici nu se putea
altfel, când s’au executat coruri mixte pe 4 uoei eu o si-
guranță, claritate șl nuanță apreciabile șl ee e mai mult,
pregătite într’un timp destul de scurt. Corurile din Aghireș,
din Suceag, din Sâncralul Almașului și din Mociu și alte
sate, au stârnit admirația cărturarilor noștri. Cu coruri și
teatru au făcut adevărate turnee „Șoimii" din Aghireș, Chln-
tenl și Mociu. N’au încă suficiente mijloace bănești pentru
transportul la depărtări și mai mart, ca să facă plăcere și
altor frați din satele cari îi invită din ee în ee mat des.
Azi, mâine, „Astra" nu ua fi nevoită ea ea să facă pro-
paganda, ei numai să o îndrume, să dea materialul, sfatu-
rile și inițiativele, realizările le fac echipele de țărani eari
s’au dovedit admirabili propagandiști.

     In domeniul cultural, mai remarcăm și introducerea
dansurilor naționale în unele locuri excluzând pe cele luate
și învățate dela conlocuitorii străini și aceasta nu într’atât
în satele curat românești, ci în satele unde sunt și mino-
ritari, cart până ieri alaltăieri au stăpânit, condus șl sub-
jugat elementul românesc. Mândria și conștiința de Român
s’a trezit, cere putința de afirmare, nu prin Împilare, ură,
umilire, batjocură, ei prin superioritate de cultură, în ati-
tudine și în virtuți morale șt naționale. Acest sentiment șl
această concepție a răspândit-o „Astra", șl se vede că
poporul a înțeles îndemnul și glasul cărturarilor răspun-
zând cu atâta demnitate. Ce mulțumire mai mare să ai
decât știind că în Suceag, unde cândva străinii de neam
erau în majoritate, iar Românii fără putința de afirmare șl
de rezistență, azi, prin „Șoimii" de aeolo s’a introdus nu
numai dansul românesc, ci și portul românesc. Româncele,
s’au pus la lucru, bărbații au schimbat straiele șt sunt
mândrii că sunt încinși cu brâul țesut în răsbotul soțiilor
lor, îmbrăcați cu cămăși înflorite șt cu silința de a curățl
și graiul de cuvintele streine, iar cântecul răsună în
voia lui pe glasul doinei românești. Acest lucru nu este
numai la Suceag, este la Aghireș, la Qârbou, la Sâncraiu,
la Mociu, Mânăstirenl șl încetul cu încetul și celelalte sate
vor sta alături de acestea.

     In domeniul cultural este de remarcat și faptul că des-
părțământul Mociu a înființat o Universitate populară care
lucrează după un plan chibzuit în satele din jur cu rezul-
tate frumoase. „Șoimii", prin ideologia lor românească și de


118

«afirmare a vigoarei naționale, câștigă teren din ee în ee mal
mult șt se impun prin seriozitatea, tenacitatea șt dragostea
de popor, eu orice sacrificiu, prin învățătură și muncă.

      Este explicabil că pe teren cultural s’a ajuns mai cu-
rând și la mai mult decât pe alt teren. Terenul soeial-eeo-
nomie este mai greu de lucrat, inițiativele dela oraș sunt
mat platonice decât mat realiste. Cu toate acestea șt pe
acest teren putem îneresta ceva. Tot Suceagul cel încă-
tușat, a dat pilda. Fiind aproape de Cluj și având legături
eu intelectualitatea Clujului prin „Șoimii" de aeolo și cei de
aici, au pus bazele unei cooperative de desfacere a lap-
telui și a produselor de lapte. Văzând că la Cluj se caută
mai bine laptele și untul de vacă, au schimbat bivolițele
cu vaci bune de sotu și prin cooperativa lor aduc laptele
la Cluj, fără ea să vină din flecare casă câte un om în
fiecare zi, să câștige puțin și să piardă mult. Au păstrat
bivolițe pentru lucrul câmpului, regiunea fiind deluroasă și
greu de lucrat, iar pentru prăsită și lapte țin vtte de sotu
bun. Străinii din sat nu privesc eu ochi răi ceiaee fae Ro-
mânii, ar dori doar să fie șt ei eu ei. „Șoimi" însă nu pot
fi, rânduielile lor fiind de așa natură, astfel că s’a simțit
și impus necesitatea solidarizării elementului românesc șl
pe teren economie. Acești țărani din Sueeag, bărbați, fe-
mei și tineret în seara de Crăciun au venit la Cluj și au
•cercetat casele cărturarilor pe eari i-au cunoscut, adu-
eându-le vestea Nașterii lui Isus prin colinde și urări cu-
lese din tradițiile frumoase românești. Alături de vestea
ce ne-au adus, am prins șt vestea că Românul este în stare
de mat mult, poate să dea cinstire cuvenită tradițiilor, gân-
durilor bune și oamenilor eari simt eu ei și pentru ei.

      Cetățile de rezistență, anti-culturale și anti-națtonale
^i-au deschis porțile și s’au predat. Nu toate însă, mai
avem câteva.

      Rezistența mai mare o avem în Cluj eu suburbiile lut
și în centrele muncitorești, ex. cel din Aghlreș. In orașul
Cluj pentru intelectuali se face mult, ei înțeleg folosul în-
vățăturii și au și dat dovezi suficiente. Grea este munca
în păturile sociale ale muncitorimii și ale țărănimii din
suburbii. Cu toată greutatea, unele piedect au fost învinse
șt azi s’a ajuns acolo, că s’a putut pătrunde — cu con-
cursul conducătorilor lor — șt în atelierele dela căile fe-
rate unde spiritul românesc era sufocat și împiedecat de
a se maftifesta, astfel că azi în cadrul acestor ateliere să
■vedem înjghebându-se și aftrmându se o asociație româ-
nească, iar Astra să găsească ușile deschise ori de câte
ori ar vrea să stea de vorbă eu meseriașii șt muncitorii


119

români. Aici n’a fost indiferență ei ostilitate. Muncitorii priit
organizațiile lor urmărese cultivarea profesională, sindicală
șt politică, dar totul departe de orice colaborare cu in-
stituțiile de cultură românească, în care au uăsut primejdia
acțiunii lor.

      Tot în Cluj s’a putut realiza încă un lueru demn de-
remarcat și anume colaborarea școalei eu Astra, înflin-
țându-se în cartierul Str. Qrtgoreseu un cere cultural sub-
frumoase auspicii șt eu șanșe bune de lueru și de rea-
lizări. Este un bun început și e un semn, eă școala se-
alătură inițiattuet particulare servind interesele națfonale-
șt culturale ale multor Români de eari, în afară de școblă,
prin mijloacele ei modeste, nimeni nu s’a ocupat.

      In colonia minieră dela Tieu, lângă Aghtreș, munca
de organizare pe baze naționale este în eurs. Adunările
Astrei de acolo au fost adevărate manifestații naționale.
Români prinși de scopurile streine de aspirațiile lor, eer-
să fie ocrotiți, îndrumați. Nu cer ajutor, ci călăuză. Astra
e chemată să le-o dea și de felul cum se va da lupta,
Astra va putea îneresta încă o biruință în acțiunea mun-
citorească românească.

      S’a făcut până acum ceva bun, drumul este deschis,,
câmpul este gata pentru lueru, seceriș bogat, se caută
cât de mulțl seeerători.

      Am relevat câteva fapte și realizări dintre multe altele-
ascunse șl neștiute, eari poate miei și în aparență neînsem-
nate, au fost însă determinante pentru indivizi șt colectivitate
la faptele pe eari le-am cunoscut. Sunt fapte și realizări
de temei șt pot fi de îndreptar tn acțiunea culturală a sa-
telor noastre.

      Ea aceste rezultate nu s’a ajuns nici prin reclamă, nici
prin demagogie, eu atât mai vârtos prin urmărirea de be-
neficii de orice natură ar fi ele, ei prin muneă stăruitoare,
modestă,, sinceră și eu dragoste de acțiune șl de popor..
Poporul știe să aleagă neghina din grâu, recunoaște tăciu-
nele din bobul bun. Astra are un critic.prețios în conștiința
poporului șl dacă a câștigat până acum ce a câștigat, se
datorește felului de a lucra și felului de-a îndemna și în-
druma. Problema de viitor este adâncirea felului de punere
în aplicare a principiilor noul creatoare, a felului cum va
îndruma acțiunea atât de folositoare a „Șoimilor“ dela sate
și a măsurii în care va putea ridica și ține trează conștiința,
națională a poporului român, prin cultivarea virtuților no-
bile străbune, prin cinstirea tradițiilor frumoase șt prin afir-
marea energiilor de muncă pozitivă a țăranului și ale inte-
lectualilor săi.


120

Material informații? și proniei.




     Șeolile țărănești din Danemarca.

De H. P.-P.

     Acum, când s’a pornit șl la noi eu atâta elan îndrep-
tățit și urednle de laudă, mișcarea „Școlilor țărănești* —
va fî de interes să știm cum s’au înfiripat în Danemarca
aceste școli, în țara eu prototipul clasic al școlilor țărănești.

     Se împlinesc în anul acesta 90 de ani de eând a luat
ființă în Danemarca întâia școală țărănească! 90 de anii¹
Ce vârstă respectabilă pentru instituția aceasta!

     îndată ee rostești cuvintele „Școală țărănească* îți
vine în minte numele lui Grundtvig, întemeietorul șl pro-
motorul providențial al întregului curent.

     Nu va strica, dimpotrivă, ne va prinde bine, să ex-
punem în eele ce urmează vieața lui Gruntvig șl principiile-
șeoalelor sale.

     Nicolae Frederie Severin Grundfvig a fost un teolog,
istorie și poet danez. S’a năseut în 1783 în Udby (Selanda);
șt a murit în Copenhaga, 1872. Ca student s’a specializat
în teologie și în istoria nordică. Pastor (preot) în Copen-
haga, a ajuns până la rangul de episcop — din cauza or-
todoxiei sale în eele religioase, s’a retras mal apoi, for-
mând o comunitate religioasă eu eei ee puneau pendul
principal pe eele trei articole de credință. Ca om politie
era liberal, mai eu seamă după ee trăise câtăva vreme în
Anglia. Ca poet a serls poezii religioase, pline de sevă,
de dragoste de vieață, în concordanță eu principiile reli-
gioase. Și astăzi sunt cântate aceste texte religioase în
Danemarca.

     După nenorocirea națională — flota engleză a bom-
bardat Copenhaga, în 1807 și a capturat flota daneză —
prințul moștenitor al Suediei a intrat în Holstein, 1813 șt
— după o campanie seurtă de iarnă — a silit Danemarca
să abzică de Norvegia — antagonismul între germani șt
danezi se înăsprea din ce în ce, ajungând la văsboiul de
3 ani (Schlesiulg-Hollsteln) — Grundtvig n’a găsit alt re-
mediu ea să ridice sufletul poporului său deeât dându-l
încredere prin șeolile țărănești.

     încă de prin 1814 erau constrânși copiii prin lege săt
cerceteze școala (eei de 7 până la 13 ani), iar, în 1849,


121

ivehi legea ea copiii săraci să beneficieze de școală po-
porală gratuită.

      Qrundtvig nu se mulțumi numai eu Instrucția copiilor
dela ? la 13 ani, el ceru ea tineretul să aibă putința să se
instruiască șt dela 18 ani în sus, în special, despre literatura
poporului danez șl despre patria daneză; nu într’un mod
savant, el să privească problemele ee se impun în vleața
de toate zilele.

      Dorința sa era ea toți tinerii, cari uln la școala țără-
nească să fl cunoscut deja în uteață o ocupație, eare să-i
•Jl încălzit — iar școala auea misiunea să-i redea ocupației
alese, cu șt mat multă râvnă de lucru, cu orizonturi mai
largi, eu poftă de a cunoaște binele șt frumosul.

      Mai întâi de toate auea să se predea în această școală
țărănească limba patriei, dav nu eu de-a sila, eu grama-
iica, ci așa, cum se vorbește din partea poporului și cum
trăiește în cele mal frumoase cărți ale poporului danez șl
cum dăinuiește în zlcătorile și în cântecele poporale.

      După limba națională uenea în rândul al doilea, ca
obiect de învățământ, istoria patriei, glorificarea înainta-
șilor, povestirea, care treee din gură ’n gură, din gene-
rație în generație, despre faptele vrednice de reținut.

      Elevii aveau să primească o «oglindă a Danemarcei*¹,
eu tablouri culturale, cu date statistice, eu informații despre
constituția și legile țării.

      Qrundtvig recomanda ea în apropierea șeolii să se
afle o gospodărie model și ca școala să aibă localuri
eu unelte pentru diferite meserii.

      Intre ascultători dorea Qrundtvig să aibă nu numai
țărani și meseriași, el șt viitori funcționari — ea eu toții
să fie părtași de o cultură poporală.

      In urma luptei, eare s’a dat între germani șl danezi,
în Sehlesroig — s’a înființat, în a. 1844. întâia școală de
solul acesta în Rddding, în apropiere de Jiitland. Studiile
învățate erau: l. daneză, istoria, matematica, fizica, ist. nat.,
1. germană, gimnastica, eantul, grădinăritul șt agricultura.
^Studiile erau predate de învățători cu studii superioare,
iar colecțiile șl aparatele folosite erau de cele mai bune.

      A doua școală țărănească s’a înființat în a. 1850, de
înv. Kristen Mikhelsen Hold, în Rgslinge, un sat pe insula
Funen. Deoarece Kold băgase de seamă eă ascultătorii
săi nu dau atenția cuvenită învățăturii propriu-zlse, veni la
ideea să învioreze eursurlle, stârnind interesul elevilor eu
cetirea unor romane istorice daneze. Instrucția o referea
la vieața zilnică a ascultătorilor — punând pontul prin-
cipal pe viețuirea împreună.


122

     Kolb avu la îneeput o școală de iarnă, pentru bărbați
—- dtn a. 1962 începând înființă alta, de nară, pentru femei.
l-au urmat exemplul multe școli țărănești.

     Din școlile înființate astfel unele s’au luat după me-
toda școalei din Rodding, dând întâietate cunoștințelor câ-
știgate, — altele, cele mal multe, au urmat metoda lui Kold.
De obieeiu se înființa o școală țărănească astfel, că era
încredințat un bărbat, pe care-l cunoștea ținutul întreg, eu
deschiderea unei școli țărănești. Locuitorii îi ofereau un
local eu preț scăzut și-l ajutau eu toții.

     După răsboiul nefericit din 1864 s’au desuoltat școlile
țărănești eu mal multă intensitate. Poporul danez căuta să
uite marile pierderi suferite pe urma răsboiului, de aceea
se dete pe eâtua timp șl în brațele unui cult păgân al ve-
chilor zei, dar se apucă și de adâncirea vieții practice:
economia, desemnul, chimia și istoria naturală. La școala
din Uallehilde de pe Seelanda s’a îneeput chiar și un curs
pentru pescari.

     Cu timpul au recunoscut danezii eă unele din școlile
țărănești nu corespund reeerințelor superioare, de aceea
au înființat la Ashov o școală țărănească superioară, pentru
cei ee au urmat cursurile la școlile țărănești de până atunci.

     Să cunoaștem sistemul de învățământ la școlile țără-
nești daneze.

     Școala țărănească obișnuită, pentru bărbați, se ține
în decursul lunilor de iarnă (1 Noemvrie—31 Martie), pentru
femei în lunile de vară (1 Mat—31 August). Aproape toți
elevii și elevele locuiesc în școală. Studiile sunt de obi-
eeiu, acestea: Istoria, limba șl literatura daneză, scrisul
(tema), geografia, igiena și gimnastica (sistemul svedtan).
Religia nu este un studiu deosebit, dar cursurile se dau
într’un spirit eu desăvârșire creștinesc. (Intr’unele școale
începe lecția eu o slujbă de dimineață, eare — însă nu
este obligatorie.)

     Forma învățământului este cea de eonferență, dar li
se dă elevilor prilejul să pună întrebări. Dtn când în când
sunt examinați. Intr’unele șeoli s’au introdus șt istoria na-
turală șl teehniea. Conducătorii școlilor dau atenția cea
mai mare desvoltărti energiei șt a cugetării proprii la elevi.

     Cursurile încep la 7 dim. După 3 ore de învățământ
urmează o oră de gimnastică, apoi încă o oră de lecții.
La 12 iau toți masa, cu conducătorul cursurilor în fruntea
mesit. După masă se țin 4—5 ore de cursuri — adeseori
se deschide fiecare oră eu câte un cântec.

     Seara este rezervată instrucției personale, de multe
ori însă se citește cu glas tare câte o operă poetică na-


123

țlonală. Odată pe săptămână se ține o conferință de con*
ținut general, la eare iau parte, afară de eleni, mulți oa*
meni din împrejurime.

     Elenii formează adeseori o societate, eare se îngri-
jește ea să se mențină ordinea la școala țărănească.

     Taxele sunt miei — de aceea sunt aninate școlile ță-
rănești la subuenții publice și de ale Statului.

     La sfârșitul anului școlar se ține o adunare de toamnă,
eu prelegeri și lecturi, la eari iau parte elenii și toți lo-
cuitorii.

     Foștii eleni formează — de obieelu — o societate, eu
scopul de a promoua școala lor sau desuoltarea lor cul-
turală proprie.

     Cele mai cercetate școli țărănești ale Danemarcei au
200—300 eleni, instituțiile mal miei, în medie, cam ?5.

     Câteua informații despre școala țărănească superioară
din Askou. Aceasta este, după cum am amintit, pentru elenii
și elenele, eari au absoluit o școală țărănească obișnuită
șt corespunde planurilor lui Qrundtoig.

     Askou-ul esie în apropierea graniței — acolo s’au
stabilit pedagogii danezi din Rbddtugen, în 1865. Școala
eare primește atât bărbați, cât și femei, a suferit schim-
bări radicale în anii 70, a fost amolifteată șt se bucură de
o faimă bună în întreagă Danemarca.

     Clădirea principală are, între altele, o sală mare de
conferențe, o bibliotecă eu 10.000 uolume, o sală excelentă
de gimnastică, laborator!! ș. a. Bărbații locuiesc, în cea.
mai mare parte, în clădirea aceasta, femeile sunt adăpo-
stite într’o altă clădire.

     Cursurile, aproape toate șl pentru bărbați și pentru
femei, țin 6 luni de iarnă.

     Disciplinele înuățate: limba maternă, mitologia nordică,
istoria patriei, istoria lumii, cuprinsul testamentului veehtu,
în parte, șt a testamentului nou, constituția patriei, admini-
strația șt statistica Danemarcei, geografia, fiziologia, fizica,
matematica elementară, zoologia și botanica, ehtmta, ele-
mentele agriculturii șl ale creșterii oițelor de casă, soeot tul,
contabilitatea, desenul, lucrul de mână, nordica veehe,
engleza, cântul, gimnastica (suedeză).

     Se țin șt cursuri speciale pentru cei ee ureau să ajungă
predicatori între danezii din America de Nord, apoi pentru
conducătorii cooperativelor sau conducătorii societăților
țtntașilor ș. a.                                           j

     Școala aceasta a fost cercetată în. a. 1878—1890, în
medie, de 117 eleui.


124

     Rezultatele ?

     Cităm, după rapoartele daneze din 1894: „Școlile po-
porale au contribuit ea poezia și istoria daneză să fie
accesibilă poporului, au nutrit Iubirea fată de patrie șl de
limba maternă, au lărgit eereul spiritual de uedere al po-
pulației dela țară șl au trezit o concepție creștină ueselă,
aftrmătoare a Bieții.

     „Au contribuit la nioelarea diferențelor de clase so-
ciale și vieața spirituală, evocată de ș îolile țărănești, s’a
manifestat multiplu și în domenii practice. Cu ajutorul lor
s’a ridicat la țară clasa meseriașilor, au influențat asupra
țăranului danez, ea să introducă reforme în domeniul agri-
culturii — mai eu seamă pe la moșit — au promovat însă
la sate mai eu seamă desvoltarea căminelor, în cari nu
numai traiul între părinți și copii, ei șl între stăpâni șl
muncitorime este bun“.

     Caracteristic este eă școlile acestea țărănești se măr-
ginesc aproape numai la țară. S’au încercat pedagogii șl
în Copenhaga să înființeze astfel de instituții, de două ori,
dar nu le-a reușit.

     In legătură eu orașul au înființat foștii elevi ai diferi-
telor școli țărănești cămine, unde se întrunesc regulat șt
află adăpost șl țăranii ee vin vremelnic în oraș.

     Care a fost influența școlilor țărănești în țările măr-
ginașe? Toate au luat îndemnuri dela Danemarca.

     Norvegia a înființat întâia școală țărănească în 1864,
Suedia în 1868. Finlanda în 1888. Chiar șt în America de
Nord au introdus danezii emigrați școlile țărănești.

     In 1929 se aflau în Danemarca cea 80 de școli țără~
nești, în majoritatea lor eu Internate șl ajutate dtn vistieria
Statului.

     Astfel a ajuns o țară, mititică în privința teritorulul
(42.927 Km. patr.) șl eu niei 3 și jumătate milioane de lo-
cuitori (recensământul dtn 1925), să fie una din cele mai
înaintate țări din lume în eeeaee privește înaintarea cul-
turală a populației — mulțumită sârguințet conducătorilor
școlilor țărănești.





      Bibliografie: Dr. Ed. Reger: „Handbueh des Uolksbildungswe-
sens“. 1896. — Dr. Ernst Sehuitze ș' prof. G. Hamdorff: „Arehiu fur das
Dolksbldungsruesen aller Kultur-volker" voi. I. 1907. — Lexikon-
Broekhaus. uoi. IV. 1929.


125

   Cuuânt Moldovenesc este singura
gazetă poporală apolitică din Ba-
sarabia și una dintre cele mai bune
gazete poporale din întreaga {ară.
A început să apară îneă dela 1 ia-
nuarie 1914 sub conducerea lui N. N,
Alexandri, Murafa și Pan. Halippa.
Dela 192B „Cuvânt Moldovenesc” este
editat de „Astra Basarabiei". Atât
înainte când apărea sub Ruși, cât
și aeum, când a intrat în al 21-lea
an de apariție, „Cuuânt Moldove-
nesc” a auut aceeași linie de con-
duită: gazetă poporală eu tot Jelui
de sfaturi și îndrumări folositoare
pentru trebuințele norodului moldo-
uenese din Basarabia.

    Nu face niei un fel de politică —
singura ei politică fiind lupta pentru
redeșteptarea conștiinței naționale și
înstărirea morală și materială a mol-
douenilor din Basarabia. In anii din
urmă, de când apare într’un format
mult mărit, are o paginajie stator-
nică: pagina întâi cuprinde articole
scrise pentru intelectualii satelor și
un foileton literar. Pagina a ll-a cu-
prinde răbojul căminelor „Astra“ (5
coloane) și coiful cooperatist agricol
(2 coloane). Pagina a 111-a cuprinde
uești din Basarabia, din jară și din
lume. Ținem să menționăm eă în
această pagină, în afară de infor-
mațiile eu caracter general, eare
interesează pe cititori, sunt înfăți-
șate întotdeauna aeele fapte din care
cititorii pot să scoată o înuătătură,
un îndemn bun: faptele rele ea să
se ferească de ele.uăzând urmările
lor, iar cele bune ea să fie luate
ea pildă.

    In pagina a IV-a, se dau diferite
sfaturi practice (3 coloane), folhlor
din Basarabia (2 coloane) și glume
și anecdote (2 coloane).

    „Cuuânt Moldovenesc" nu este
o gazetă a euiua, este gazeta ce-
titorilor ei. Tipărindu-se în 5000 de
exemplare, nu este sat din Basa-
rabia unde să nu ajungă eâteua exem-
plare, unde să nu fie eâliua abonati.

    Moldovenilor le place foarte
mult gazeta.

    Cu toate acestea, uremurile fiind
grele abonafii, nu-și pot plăti modesta
sumă de 120 Lei pe an, costul abo-
namentului. Ne scriu să le trimitem
gazeta pe datorie, până uor ueni


uremuri mai bune. Astfel eă gazetai
se trimite celor mai mulji abonaji
în mod aproape gratuit. Multi n’au
plătit abonamentul pe câ{iua ani în
șir, totuși gazeta li se trimite. In
prezent „Cuuânt Moldouenese” are
de încasat dela abonati restante de
abonamente neplătite pe aniitrecufi,
peste trei milioane Lei.

    In aceste eondifiuni, fără spri-
jinul oficialității, desigur eă „Cuuânt
Moldouenese” n’ar fi putut să mai
trăiască. Dar iată eă Dumnezeu ne-a
trimis un mântuitor, pe dl blelian Po~
peseu, directorul românescului ziar
„Universul", eare dela 1 Ianuarie 1933
ne tipărește gazeta în mod eu totul
gratuit, li aducem și pe această cale:
călduroase muljumiri din partea mi-
ilor de cititori.

    Cum am spus „Cuuânt Moldo-
uenese” este gazeta cetitorilor ei.
Toji cetitorii sunt colaboratori la
gazetă. Unii scriu articole, altii uești,
sfaturi, foliilor, glume ete. In fiecare
sat avem corespondent sau pe preot
sau pe învăfător sau pe notar sau
un gospodar fruntaș sau pe tofi
laolaltă.

    Dintre cei mai harnici colabo-
ratori, trebue să eităm pe: preojii
Zaharia Russu, Varlaam Buztlă,
D Harnaj, B. Chelaru, N. Murea.
S. Păduraru, Ieromonah lenaehte;.
apot înuățătorii 1. N. Mieu, Sabin
Popeseu-Lupu. 1. Ștefănescu, Mireea
Ispir, Eremta Bălan, Gh. lafeu, Gh.
lacob, Matei Starăș, Spiru Vutearu.
N. luanou, P. Fală, :D. Longhineseu,
Lidia Georgeseu, T. Balmuș.

    Dintre personalitățile culturale
ale jării eolaoorează d-nii Dasile
Ghenzul, l. Agârbiceanu, Horia Petra-
Petreseu, Dr. Ilie Dăianu și altii.

    Direetiuele gazetei sunt fixate
de comitetul eentral al „Astrei Ba-
sarabiei”, iar redactarea gazetei o
face semnatarul acestor rânduri sub-
îndrumarea d-lui L. T. Boga, vice-
președinte. Adresa: Bd.Reg.Carol 11.
Nr. 67, Chișinâu. Alex. Dauid.

*

    Apostol D. Culea: „Literatura
copiilor și șezătorile cu eopiii“. cu
„Catalogul eărjilor pentru copii”. Din
publicațiile „Casei șeoalelor”. Bi-
blioteca pedagogică. Nr. 24 (1923).
296 pag. 23 Lei.


126

    O earte, eare merită toată atenția,
nu numai a pedagogilor noștri, ei
și a propagandiștilor noștri culturali.

    Dl Dr. luhu Hațieganu făeea, la
adun. gen. a „Astrei" din Brașov,
observația, foarte justă, eă și copiilor
li s’ar putea da atenjia cuvenită din
partea „Astrei", Jtnându-li-se, paralel
eu șezătorile eu eei vârstnici, șeză-
tori pentru eopii și tineret.

    Material bogat pentru astfel de
șezători recomandă dl Apostol D.
Culea în cartea aceasta. La loe de
frunte înseamnă autorul: „Aeeastă
scriere este rodul îneercărilor făcute
eu deplin sueees în anii 1919 — 1910
la școala de aplieajie din Qalaji și
în anii 1911—12, eât am fost institutor
la Tuleea. Partea teoretică, ea și
aplieafiuni noui, au venit eu expe-
riența ultimilor ani".

    (Institutorul de odinioară a ajuns
direetor al Fundației regale „Prin-
cipele earol", mulțumită unei per-
sistente și minunate aetivităji în do-
meniul răspândirii eărjii celei bune,
a lozincilor sănătoase.)

    Cartea de fafă este un sfetnic
de prima ordine. Inșirarea unora
din capitolele eărjii ne va orienta
asupra temelor tratate: „Organizarea
șezătorilor eu copiii; Planul unei șe-
zători obișnuite; Șezătoarea satului
nostru; Șezătoarea primăverii; a
Paștilor; Șezătoarea pentru come-
morarea unui eveniment najional,
unui scriitor; șezătoarea Crăciunului,
a iernii; cinstirea eroilor (amortilor);
o șezătoare; eum se poate organiza
o bibliotecă pentru eopii prin coope-
rare ; catalogul literaturii pentru copii
în românește; teatrul copiilor, listă
de piese (pentru eopii)", ete.

    Sunt discutate pe larg și eu
vervă, dând dovadă de un spirit de
observajie foarte fin, probleme car-
dinale pentru edueajia copilului prin
mijlocirea eărjii eelei bune Nu este
locul aici să urmăm discuțiilor din
earte, accentuăm numai eă dl
Apostol Culea are o vastă lectură în
priuinfa propagandei culturale, pen-
tru cop i și tineret, în străinătate și la
noi, încât oricine se îngrijește de edu-
cația tinerimii va câștiga prețioase
cunoștințe cetind aeeastă lucrare.

    Cartea a apărut în 1923. De
sigur are și lacune, dacă o cetim
în 1934, ea orice repertoriu de eărji.


    Unele lacune au dispărut, dacă-
completăm lista cărților care a apă-
rut, tot sub supraveghiarea dluî
Apostol Culea, în 1933. („Catalogul
Bibliotecii Populare" — Direcția Edu-
cației Poporului, Ministerul Instruc-
țiunii.)

    Atragem deosebita luare-amirite
a propagandiștilor noștri asupra ca-
pitolelor: O șezătoare pentru co-
memorarea unui scriitor ori unui
evenimentnajional; Cinstirea eroilor
(a mortilor) aiurea și la noi — Ce
se poate face eu copiii — (eu liste-
de bucăți de cetit și comentat);
teatrul copiilor.

    Cataloagele eu „literatura co-
piilor" vor prinde bine părinților
și bibliotecarilor despărjămintelor
noastre. Lipsurile să se comunice
dlui Apostol Culea, eare — de sigur
— le va cântări și lua în conside-
rare.                    (H. P.-PJ

*

    Caricatura în serviciul propa-
gandei sovietice. Un caricaturist lon-
donez, dl David Lom, relatează în
revista englezească din Londra „The
Listener" despre propaganda între-
prinsă de bolșevici pe calea ima-
ginilor șt caricaturilor.

    De ce, se întreabă englezul, de
ce n’am învăfa sistemul de propa-
gandă dela bolșevici, adaptându-l
convingerilor noastre? De ee edu-
cația najională șt opinia publică
engleză nu sunt influențate mai mult
de caricaturile pline de spirit?

    lată unele constatări din Uniunea
Sovietică: Institutele bolșevice, pe-
dagogice, sociale și de istorie, dau
mare atenjie propagandei prin ima-
gini și caricaturi. In Moscova și în
Leningrad stai să crezi de multe
ori eă muzeele ne relatează despre
o revolujie a earieaturiștilor.

    Pretutindeni unde te întorci, în
cluburile și sălile de întruniri, dai de
plaearde eu Lenin vorbind sau eu
Stalin, eare arată spre fabrici, în-
demnând muncitorimea să mun-
cească.

    Dacă cercetezi spitalele și vrei
să te informezi despre mortalitatea
copiilor — ti se arată, aproape sigur,
imagini în mărimi diferite, eu câte
un eoptl lungit în groapă șt eu cifre
statistice. Când ieși din spitale dat


12?

«de afișe eu desene, eari îți eviden-
țiază urmările necurățeniei.

     Pe trotoare șt pe drumurile de
Iară găsești desenuri, eari predică
moderaftunea șt seruieiul în folosul
comunității (firește, bolșevice), lei-
eolo dai de transparente peste străzi,
eu inscripții șt desenuri de aceeaș
Categorie.

     0 revistă umoristieă-sattrieă, vi-
oiu redactată, eu caricaturi colorate,
este revista săptămânală: „Hrokodil".
E foarte răspândită. (Englezul ob-
servă: ca„Simplieissimus“-ulgerman
în zilele cele mai bune.) „Hrokodil"
este organul regimului. Când a îm-
plinit revista 10 ani de existentă,
a scos un număr special, retro-
spectiv. Ce a constatat la jubileu?
Că a biciuit pe: bețivi, pe func-
ționarii necinstiți, pe eei ee izideau
hârtia, pe biroeraji, pe incapabilii
din administrație, pe oportuniști, pe
flecarii înfumurati, pe fanați ei, pe
gâleeultori, pe falsificatorii de sta-
tistici.

     De altfel are poporul rusese pre-
dilecție pentru afișe și caricaturi.
Dovadă șt „ziarele murale¹⁻ — foarte
importante pentru firme (?asele de
negof), fabrici și cluburi. Găsești în
„ziarele murale" și desenatori bă-
dărani, dar găsești și pe aljii, plini
de vervă și eu idei pieante.

     Critica locală este — de obieeiu
— fără de mănuși. Caracteristică
pentru Rusia de astăzi este zefle-
meaua publică, fără de frâu, lată:
'Boris s’a îmbătat. Olga este leneșă
la lucru. A doua zi găsesc pe ma-
șinile lor afișe colorate, mari, eu
inscripții usturătoare. Ivan este
murdar. Deasupra ușii dela intrare
găsește într’o bună zi în locuința sa


un desen: o scroafă plină de mur-
dărit.

    Chiar și regimul sovietic spriji-
nește sistemul aeesta de zeflemea :
împarte afișe, gata, cu loeul lăsat
liber, pentru numele celui batjocurii
— eu o cămilă (simbolul prostiei),
cu o broască țestoasă (simbolul
lenei). In hohotele generale sunt
predate aceste afișe celor eu musea
pe eăeiulă. Nu lipsesc și alte afișe,
contra: bejiei, negligenjei, a mora-
vurilor ușoare.

    Ce ne-ar putea spune nouă
sistemul aeesta de propagandă?
Dl prof. luliu Hațieganu serie, din
experiență proprie: „Pentru pene-
trarea scrisului la sate, întrebuinfăm
mai ales afișe, tablouri, foi volante.
pe eari le imprăștiem prin satele
parcurse. Aceste foi volante, scrise
concis, frapant, să conțină mat ales
anumite cunoștințe necesare vieții
zilnice. Noi dăm o deosebită im-
portantă acestor foi volante cultu-
rale, căci, deși ne oprim în l—2
eomune, punem în mișcare toate co-
munele parcurse. Foile volante se
cetesc cu plăcere și se discută foarte
viu, ba chiar se afișează pe pereții
easelorfărănești.daeă au o formă sim-
patică. Tot asemenea sunt utilizate
în propagandă tablouri..."'

    Ce ar fi dacă afișele ar conține
și caricaturi eu persiflarea scăde-
rilor noastre?

    Ce ar fi daeă s’ar gândi lumea
la noi și la o revistă umorlstieă-
satirieă, dar eu un ethos, eare lip-
sește, în eele mai multe cazuri,
celor existente?

    N’ar strica nici în domeniul
aeesta un sistem oarecare...

(H. P.-P.J


Ultimele numere ale „Bibliotecii poporale":

     Nr. 209-212 Prof. I. Lupaș: „Trecutul nostru românesc".

     Nr. 213 Petrea Dascălul: „Tot omenia-i mai tare", comedie țără-
nească în 3 acte.

S'au primit la redacție:

     1. Leea Morariu: „De-ale Cirebirilor" IV, Cernăuți, 1934; 2. Buletinul
demografie al României, 1934 Aprilie.

INFORMAȚIUNI:

.Pentru autori: Lucrările primite la redacție, în 2 exemplare, vor fi înregi-
    strate la .bibliografie", tar eele ee privesc opera de propagandă cul-
    turală se vor recensa.

Reproducerea fără indicarea izvorului este oprită.


128