Anul 60 Decembrie 1929 Nr. 12 TRANSILVANIA Organul societății culturale „Astra“. Politică și cultură¹* lancu vine dela munte Cu opt mii și nouă sute. Și când lancu se gătâ Și dela munte pleca. Toata Turda tremură. (Poezie poporană) Onorată Adunare, La Turda azi se îmbină cultura cu politica- E prea firesc, nimic de speriat- „Interesul individual produce două orientări ale voinței: cultura ocrotitoare interesului egoistic și politica ce luptă pentru interesul social '- Așa constată Gustav Ratzenhofer in opul său: „Criteriul cunoașterei sociologice¹'. Cultură și politică sunt două instrumente ale evoluției soci- ale. Cea dintâiu urmărește cunoașterea naturii — materie și spirit — și ale tuturor tainelor ei spre a le exploata pentru în- lesnirea vieții omului pe pământ- Cea de a doua este arta de a găsi și aplica măsurile și metodele cele mai prielnice impreunei viețuiri a oamenilor. ..A transforma in acorduri antinomiile din- tre îndatoriri le sociale și interesele personale''. Amândouă sunt produsul luptei omului pentru existenta și amândouă au acelaș scop : înlesnirea vieții pe pământ- Cultura determină raporturile oamenilor fată de natură, politica determină raporturile oamenilor în societate și rapor- turile organ urnelor intre olaltă- Prin cultură omul să desrobcște treptat din robia naturii, prin politică omul se desrobește treptat din robia oamenilor- Pro- cesul dintâiu este culturalizare, cel de al doilea este civilizare. *) Cuvânt festiv la deschiderea Adunării Generale a «Astrei», Turda 1929 969 1 Contrariu! culturii este ignoranta- contrariul civilizatiunii este barbaria- Cultură și civilizație se împletesc, dar nu sunt în funcție reciproc. Adeseori chiar. în istorie, culltura a servit ca instrument barbariei și totdeauna ea a sporit cruzimea incăerărilor între oameni- Cultură și barbarie pot coexista, civilizație și barbarie se exclud. Cultură și civilizație evoluează ori degenerează ori se petrifică în funcțiune de mediul ambiant fizic și spiritual- Nu este locul aci să facem analiza științifică a culturii și a civilizatiunii- Dar teza ce ne preocupă ne silește să anticipăm constatarea, că între criteriile elementare ale oricării civilizatiuni primează libertatea credinței, a gândirii, mai pre sus de toate cea națională- fiindcă conștiința rassei a fost în toată vremea și rămâne pe veci izvor de energii. rodind cele mai minunate creații ale spiritului uman- Realizarea acestor condiții ale civi- lizatiunii constitue idealurile cele mai prețioase ale istoriei și protagoniștii lor sunt „eroii omenirii”- pe cari îi preamărește Carlvle- Ej pregătesc nașterea sufletului social. Cultura poate fi folosită ca armă împotriva civilizatiunii numai în cazul, când ea este patrimoniul exploatatorilor și le lipsește celor exploatati. Respândirea ei micșorează posibilitățile robirii și ale exploatării celor cari o posed. Astfel politica de- vine fatal tot mai civilizatorică în măsura pătrunderii culturii în massele guvernate prin politică- In chipul acesta cultura de- vine suportul civilizatiunii, ale cărei condiții de prosperare sunt opuse celor ale naturii fizice, fiindcă • natura progresează prin suprimarea celor slabi, iar omul progresează din potrivă prin ocrotirea celor slabi, eeeaee constitue simburele civilizatiunii- Progresul spre tot mai multă descătușare a oamenilor de sub robia naturii și de sub aceea a omului este neîncetat- dar nenumărate și dureroase sunt jertfele ce el pretinde. Spre a vă imprima mai viu imaginea acestei lupte- reproduc un crâmpeiu din o descriere a frontului flandrian în răsboiul mondial. ,.Unii atacau cu furie dintr’o parte, iar altii se cramponau cu ultima disperare de glia, pentru care sângeraseră alte generatii și n’o fi rămas colt de țărână neîntinat de sângele năvălitorilor și sfințit de acela al apărătorilor patriei și libertății'' (G. Kivaran- Razvan). Veți fi cetit grozăviile cărfii lui Remarcjue- ,-Pe frontul de vest nimic nou”- Lupta aceasta curge de milioane dp ani. Dar lupta împotriva ignorantei și a barbariei se pare a se impune fără sfârșit ca abominabil destin al omenirii- Fiindcă desăvârșirea rămâne veșnic ideal departe în zarea iluziilor ne- muritoare. Fără un' suport deasupra puterilor omenești, svârcolirea aceasta fără răgaz și încetare, după atâtea milioane de ani. sar înneca în decepție mortală. Roldul irezistibil și înfinit către cu- noștință este singurul izvor al istoriei omenești, al tuturor du- 970 rerilor și măririlor ei. E fără margini dorul acesta și bietul om e mărginit ^Niqi microscoapele laboratoarelor de biologie și nici telcscoapele observatoarelor astronomice, nu au izbutit și nu vor izbuti să smulgă vreodată oceanului de necunoscut până in infinitul adâncului tainicele legi ale firii". Minunata și nefericita făptură pământeasă în așcensiunea intelectului său sosește la poarta pe veci zăvorită a absolutului și a eternității- Dar atunci, prin o nouă minune rezervată exclu- siv omului, puterile sale istovind posibilitățile cunoștinței se transformă pe aripile credinței și acesteia toate-i sunt cu putință. Credința devine suportul elanurilor fără mărginire ale sufletului omenesc- Fără credință orice ideal se ofilește și cade in nori ca frunzele toamna, lipsite de căldura dulcelui soare- Legea biruinței oricărui ideal consistă în statornica lui întovără- șire cu credința- La temeiul dorului de cunoștință veghează in- teresul egoiști c, credința se așează dela început pe soclul în veci nebiruit al dreptății- Sâmburele tuturor religiilor este imaginea, dreptății între oameni- Ea este columna vertebrală a civiliza- tiunii. Originea ei este în ceruri- Umana probitate crește rară pe crengi în sus, căci vrea să fie astfel- Acel ce-o dă. ca Lui să i se ceară". (Dante : ./Purgatoriul” VII- 121) In cartea sa „Nation et Givilisation" Lueien Roumier, unul dintre cei mai moderni și mai consacrati reprezentanti ai spi- ritului francez scrie: „Soartea unei civilizatiuni nu depinde dela scrutările egoismului ori balansările ratiunei 'individuale- Ea depinde dela credința colectivă într'o cauză comună și dela mă- sura dezinteresului, pe care elitele sunt dispuse să-l pună în ser- viciul acestei cauze. Este mai presus de orice îndoială raportul între civilizațiune și religiune, între religiune și civilizatiune- Din acest punct de vedere trebue să dorim nu numai ca civilizatiunea europeană să nu-și renege tradițiile sale religioase, ci chiar toate confesiunile creștine să așeze în fruntea preocupațiunilor lor restaurarea și menținerea solidarității europene". Rezultă din toate acestea ca o axiomă constatarea sociolo- giei: cultura înfrățită credinței religioase ofere politicei instru- mentul cel mai eficace în lupta pentru civilizatiune. Iată rapor- tul între cultură și politică- Iată rostul istoric al Asociațiunii în via(a natiunei române: cultura înfrățită credinței religioase. în lumina acestor adevăruri răsări' în toată splendoarea ei figura lui loan Ratiu- Armele lancului au biruit, dreptatea n'a răsărit- Pribeag prin oodrii seculari- ascultând murmurul izvoarelor și cântul gran- gurilor. craiul munților torcea înainte visul libertății neamului său- N’am izbutit cu armele ucigătoare, să încercăm armele lu- minii și ale închegării sufletelor- lancu și-a testat averea unei 971 societăți culturale, ca să înființeze o academie a dreptului- Prin cultură doar se va ajunge la libertate- Cetatea luptei naționale din munții Moților pletoși s’a coborît la Sibiiu între cărturari- Așa s'a născut Asociațiunea acum 68 de ani- Ea a moștenit a- verea tancului, i-a moștenit și idealul. Toți tribunii tancului, câți au mai rămas în vieață, au fost între întemeietorii Asoeiațiunii. Tânăr de 20 de ani. loan Rațiu fusese încadrat și el în raza acțiunilor vitejești ale Craiului cu ochi albaștri și părul bălaiu- In 1861 alerga în toate părțile, scria la toți, și trimitea crainici pretutindeni, să iscălească rugăciunea la împărat pentru admi- terea Asoeiațiunii- Petiția o făcuse el și alături de Șaguna o iscăl i a cel dintâiu- Iată că cel sărbătorit astăzi a fost alături de Andreiu Șaguna cel dintâiu întemeietor al Asoeiațiunii Transilvane pentru lite- ratura română și cultura poporului român- învățase teologia. Așa a vrut soarta, fiindcă atletul luptei pentru dreptatea unui neam oropsit trebuia să fie cucerit și înarmat cu puterea neîntrecută a credinței- A fost sortit să fie unealta tănuitelor aspirații ale unei națiuni cu misiune civilizatorică în lume și astfel destinul i-a inspirat. dela început acțiunile- Știa ori simțiaj instinctiv, Ică fără credință lupta va fi a doua oară zadarnică, fiindcă apelul ,-preoți cu crucea’n frunte" nu era o formulă convențională, ci indica premiza inexorabilă a tuturor cu adevărat marilor făptuiri ale istoriei: Crucea în frunte- Pentru aceea cu toată împotrivirea dela început a mitropolitului Șuluțiu l-a adus și pc acesta în rândul întemeietorilor Asoeiațiunii, care cui drept cuvânt ar fi putut să-și ia deviza: pentru neam și lege- Alături de Asociațiune, unde cultura înfrățită credinței opera încet, dar irezistibil. închegarea sufletului național, frații adunați în cortul acestei Asociațiuni pregătiau politicește răsăritul soa- relui dreptății pentru neamul nostru. După 20 de ani munca Asoeiațiunii oferise conducătorilor politici ai națiunii române din țările coroanei ungurești posibi- litatea închegării tuturor forțelor într'un singur mănunchiu- In anul 1880 se ținea tot aci Ia Turda adunarea generală a Asocia- țiunii- loan Rațiu ca președinte al despărțământului Turda o bineventează și spune între altele : ,-tin popor- ca și un individ, care nu-și cunoaște greșelile și cunoscându-le nu le îndreaptă- este pierdut"- loan Rațiu vorbia Asoeiațiunii și se gândia la orientările politice ale neamului său- Asociațiunea solidarizase sufletele în cultură- In seara acelei zile loan Rațiu așeza temelia solidari zării politice a tuturor Românilor dn Țara-Ungurească- Atunci aci la Turda, unde veniseră Români de pretutindeni- în casele lui loan Rațiu. s'a pregătit adunarea politică’ dela Sibiu în 1881. din care a eșii unirea tutror Românilor într'un singur partid 972 cu un program unic, care a rămas acelaș până în ziua cea mare și sfântă a unirii clin 1 Decemvrie 1918- Cunoașteți istoria. Știți Memorandul și Golgota dela Cluj, dela Seghedin, dela Vaț, șirul lung al mucenicilor până la mân- tuire- Aleșii destinului ele a conduce la izbândă elanul de eli- berare a neamului nostru hotărîți au fost a plăti prețul celei mai crâncene mucenicii- Numai apostolii pot să-și propage cu re zultat credința lor- Mulțimile nu cred decât celor răstigniți- „Existența unui popor nu se discută, se afirmă", a zis loan Rațiu în fața dușmanilor la Cluj, cari voiau să-l osândească, în ziua memorabilă din 23 Maiu 1894. „Se afirmă". Dar afirmarea cere jertfa supremă, matiriul apostolilor- In ajunul întemnițării sale la Seghedin loan Rațiu spunea lui Delavrancea: „Cel mai fericit moment al vieții mele va fi acela, în care îmi voiu lăsa oasele și țărina în temnițele Ungariei"- Iată Apostolul- Din fereastra temniței eu l-am văzut intrând în ea cu fața senină și mândru ca un brad secular din creerii Carpaților. A mintirea acelei zile o păstrez între cele mai scumpe comori ale sufletului. — E mult cinci ani, părinte. — spun cu încet prin zăbrelele de fier lui Vasile Lucaciu- — Dela facerea lumii au trecut cinci mii. răspunde el- Cinci ani i se păreau puțin pentru dragostea lui cea mare- Asoeiațiunea va păstra cu sfințenie până la sfârșit amintirea acestor bravuri. Amândorora li-am ridicat monumente în bi- blioteca Astrei. Astăzi aci în fața Domniilor Voastre și a istoriei închin na- țiunei mele viața mucenicului loan Rațiu ca pildă neperitoare de urmat la restriște și în sbuciumul său spre înălțare pe scara infinită a civilizațiunii umane. Adunarea generală a Asoeiațiunii o declar deschisă- V Goldiș 973 Cântec bun Spui noapte bună lumei întregi, Și doresc fiecăruia sănătate ! — Pe mine mă lăsați, biciul vieții mă bate ! Doresc flori de dimineață ți aur în vis Și fiecăruia îi doresc tot ce este bun. — Ce mie-mi dă viață, nici nu vă mai spun... Fiți fericiți cu toții ți să vă boteze noroc. Și fiecăruia îi spun : somn uțor ți vis frumos, frate; Și ei mă sbat pe perne cu lacrămi udate!... Emil Isac 974 Andreiu Bârseami Cuvântare rostită cu ocazia exhumării corpului lui ANDREIU BÂRSEANU și transportării lui în cavoul familiei din Brașov de Dr. G. Preda Vicepreședinte al «Astrei» Onorată Asistență, In numele Asociațiunii culturale „Astra". pe care marele dispărut Andreiu Bârseanu a servit-o credincios până la moarte, îmi iau permisiunea să exprim, odată cu respectuoase con- doleanțe familiei și cele mai bine-meritate omagii omului bun. blând și modest patriotului desăvârșit, cugetătorului profund, entuziastului apostol cultural, care, pe lângă alte fapte meri- torii, a contribuit și la progresul Asociațiunii noastre, pe care a condus-o 5 ani ca vicepreședinte și 10 ani ca președinte. Îndemnând poporul ardelenesc să practice în vieata sa de- prinderi intelectuale și morale bune, întreținând în sufletul a- cestui popor dragostea de neam și de tară. Andreiu Bârseanu știa că-1 ajută să meargă sigur și în unire cu toți frații pe calea a- devărată a civilizației și progresului- Dacă prin acest apostolat An dreiu Bârseanu răspundea chemării sale sufletești, prin aplicarea lui conștiincioasă, remânea pe mărețul piedestal al muncii cin- stite și altruiste, pe caro se înălț-aseră înaintașii săi vrednici de laudă- Pătruns veșnic de un acelaș ideal. încălzit mereu de aceeaș flacără a culturii noastre naționale. Andreiu Bârseanu a pășit în vieată cu modestie, dar a pășit mereu înainte, ducând până Ia sfârșitul vietei. jertfe pentru cauza culturală a neamului- Orice om imparțial- care a avut ocazia să cunoască și să urmărească activitatea sa. a putut aprecia calitățile și sacrificiile sale- 975 Deși fără avere, Andreiu Bârseanu a refuzat — pe tot tim- pul activității sale —. să primească «lela .Astra" și putinele avantaje pe care statutele acestei societăți culturale le acorda președinților ei- Când era însă vorba de interesele Astrei", An- dreiu Bârseanu nu șovăia să-și facă datoria, chiar cu sacrificiul sănătății, pot zice al vieții sale- îmi amintesc de călătoria făcută în toamna anului 1921 eu ocazia adunării generale a „Astrei" la Sighetul Marmației- Circulația pe căile noastre ferate pe atunci nu era încă norma-. Andreiu Bârseanu lizată. iar Andreiu Bârseanu mergea la adunare slăbit și anemiat de boală, cu glasul stins, dar cu mult entuziasm in suflet. In cursul destul de lung al călătoriei își repauza corpul pe băncile de lemn al unui vagon de clasa III (singurul ce ni se pusese la dispoziției și își răzerna capul (în timpul nopții) pe sacul cu cărți ce aducea hrană sufletească fraților din orașul unde urma să aibă loc adunarea- 976 In tovărășia unui număr foarte restrâns de membri din Sibiiu. Andreiu Bârseanu împărtășia, vesel și glumeț, greutățile voiajului, dornic, de a ajunge acolo unde-1 chema datoria. Deși suferind în ultimul timp, Andreiu Bârseanu a condus toate ședințele comitetului nostru cu tactul și înțelepciunea ca- racteristică. El a întâmpinat cu cuvinte măestrite și entuziaste pe toți (cari solicitau) idei și sfaturi înțelepte, răspândind veșnic un exemplu de muncă, cinste, abnegație și devotament- Sforțările apostolatului său cultural sunt cu atât mai vred- nice de laudă cu cât au fost depuse în împrejurările grele pentru noi și țară. Căci dacă înainte de răsboiu asprimea regimului magliliar împiedica manifestările noastre naționale, după răs- boiu vârtejul materialismului și mercantilismului cuprinsese su- fletul unora, indeferentismul (pentru cele culturale și naționale) pe acelea ale altora și momentele erau din cele mai grele și mai potrivnice unei hune reușite în propaganda culturală, Andreiu Bârseanu însă nu dispera niciodată. El persevera. El stimula și cu acelaș entuziasm cu care a lucrat la pregătirea poporului înainte de răsboiu. a lucrat și mai târziu la întărirea și desvoltarea lui- Actele și faptele sale deci, ca și actele și faptele martirilor și eroilor neamului nostru, constituesc dovada strălucitoare pentru întreaga lume, că un popor nu poate pieri cât timp are oameni, care știu să țină în suflet făclia dragostei de neam- Cuvintele prevestitoare din imnul scris de el cu 30 ani înainte de răsboiu: ..Pe-al nostru steag e scris unire. -Unire ’n cuget și simțiri,“ au fost acele ce au contribuit să întărească și mai mult idea unirii în sufletele noastre. Cu aceste cuvinte frații noștri au tre- cut Carpații, cu ele s’au cules laurii victoriei pe câmpul de la Mărăști. Mărășești și Oituz și ele vor rămâne pentru totdeauna în sufletele noastre, ca simbol al aspirațiilor noastre naționale și al cimentării noastre sufletești. Astăzi, când brâul unirii (lucrat de atâția înaintași vred- nici de laudă, printre cari numărăm și pe Andreiu Bârseanu! îl vedem încins în jurul trupurilor noastre ; astăzi când prin cu- vintele rostite cu ocazia exhumării corpului acestui mare dis- părut. ne-a fost dat să privim o clipă îndărăt la drumul străbă- tut de el și de, atâția eroi și martiri ai noștri și să vedem greu- tățile biruinței lor. astăzi ni se lămurește bine ceeaee avem de făcut în viitor- In față corpului, care se transportă din glia orașului nos- tru pentru a repauza în pace în cavoul familiei din Brașov, în memoria actelor și faptelor din timpul vieței sale. în memoria dorinței pe care el a exprimat-o atât de bine în versurile sale, ar trebui să ne luăm un angajament sufletesc ca : mic, și mare, 077 tânăr și bătrân, femeie sau bărbat- dela locul nostru să lucrăm - neutru a întări cât mai mult acest brâu al unirii noastre sufle- ' tești si. axând înaintea ochilor oglinda vieței lui Andreiu Bâr- seanu; umăr la umăr, cot la cot- să lucrăm pentru aeelaș cult al . - cinstei, dreptății și adevărului. împodobind cât mai frumos testa- - meniul ce ne este lăsat și contribuind ca el să fie cât mai demn transmis urmașilor. Onorată Asistență, Dacă pentru fiecare om venit pe lume vieața este o luptă, în care pe lângă plăceri și suferințe, pentru acei ce luptă și se martirizează pentru neam, ca și pentru apostolii culturali, cari muncesc șj se jertfesc în vremuri grele pentru acest neam, lupta este din cele mai acerbe și suferința din cele mai mari- Și dacă recompensa muncii sau a luptei duse este în ra- port direct cu sforțările făcute, sforțările făcute de Andreiu Bâr- seanu ne impun datoria de a-i rezerva una din paginile glori- oase ale cărții de aur a neamului nostru- Asociația culturală „Astra“, recunoscătoare marelui dis- „ părut- a publicat și va mai publica operele vieții sale. Această asociație. în unire cu biserica și școala (instituții, pe cari Andrei Bârseanu le-a servit cu aceeaș credință și devotament) a luat inițiativa strângerii fondului necesar înălțării unui monument pe mormântul său. imortalizând opera vieții sale. — Asociația .,Astra" dorește ca întreg poporul românesc să-l cunoască, să-1 aprecieze și să-i păstreze recunoștința. Asociația doi ește ca figura lui Andreiu Bâr- seanu să rămână pentru posteritate simbolul păstrător de idea- luri .și de fapte vrednice. Ea dorește apoi, ca în cultul unanim al frumoasei sale activități, în gloria vieței sale trecute, să se to- pească toate asperitățile și rivalitățile de ori unde ar veni, păs- trându-se puternic numai ceeace a dorit și el : credința și dra- .gostea comună pentru binele și prosperitatea acestei tări- 978 Andreiu Bârseanu In mijlocul frământărilor și preocupărilor multiple de după unire. -- ca pentru așezarea din nou a unei societăți: — copleșiți de problemele capitale ce se pun consolidării noastre în noul Stat național; luati de ritmul înfrigurat al vieții sbu. ciumate de după răsboiu. rareori ne- mai aducem aminte de luptătorii cari ne-au însoțit sau ne-au coaidus până la locul în caro le-a eșit în drum nemilostiva și totuș singura odihnitoare stăpână a vieții. Sunt nume cari au strălucit în istoria noastră cea mai recentă, și cari, întunecate de moarte nici de un deceniu, nu mai sunt pomenite decât în familie- In familia cea mare a neamului niciodată morții pe cari i-am cunoscut cu toții, n'au murit mai desăvârșit decât în zilele noastre pline de înfrigurare și de năvală. Abia a fost aruncată ultima mână de pământ pe mor- mântul unui maro dispărut în care, până ieri credeam, ele care ne temeam sau pe care îl adoram, și alte nume se îmbulzesc în fruntea articolelor cotidianelor- în acelaș loc unde a fost culti- vat numele celui dispărut- Alte nume dau năvală în conversația zilnică, prind nădejdile sau acumulează temerile noastre- Cât privește, recunoștința sau amintirea. — am putea spune mai mult : însăș dragostea noastră, — pot fi liniștiți contemporanii cari se cred încă mari- sau cari chiar însemnează ceva în mijlocul nostru, — liniștiți și fără iluzii ; îndată ce vor închide ochii vor fi uitați cu desăvârșire- Ceeace constatăm după răsboiu în viforoasă învălmă- șeală care are o singură lozincă: tot înainte, tot mai mult centru mine singur, nu mai este numai asaltul instinctiv și legitim al vieții, ci și o însălbătăcire a luptei pentru existență, provenită din răsturnarea, valorilor morale și a principiilor etice, care con_ stitue însuș ' temeiul vieții omenești, încadrate în slujba cul- turii și a civilizației-. Multă vreme încă nu vom avea nici simț, nici timp, pentru a aprecia meritele celor dispăruți, cari au 979 muncit și au realizat pentru neam, conduși de principii și con- vingeri cari azi nu mai au preț în ochii noștri. Suntem poate numai în pragul unei epoci de nerecunoștința- Câtă vreme nu se va așeza noua societate, materialicește și etic, moartea oa- menilor deosebiti din mijlocul nostru, va constitui o superfi- cială însemnare pe răboj- In suflete nu va lăsa urmă ; pilda nu va fi urmată; de mâine, uitarea va acoperi și cel mai strălucit nume- Pentrucă în zilele încercărilor de azi, în mijlocul unei democratii care abia și-a ridicat capul, — toti suntem mari. Egocentrismul nostru nu mai sufere pe altul în apropiere- Și până la creația unei noi ierarhii a \alorilor. o să mai curgă încă multă apă pe toate râurile Daciei resuscitate- Andreiu Bârseanu a. fost unul dintre ultimii reprezentanti ai generației de vizionari din Ardeal- Generația această nu a • fost pe cât se crede, de numeroasă. Nu toți intelectualii români ardeleni ai ultimelor patru decenii dinainte de unire, au avut această nobilă construcție sufletească, acest temperament de vi- sători- Din potrivă, numărul lor e foarte mic- A covârșit numă- rul burghezilor mulțumiți în tot mai multul material ce-1 câș- tigau cu încordări mari, având puțină sete de bunuri superi- oare ale sufletului național, pentru cari se înflăcăra vizionarul Andreiu Bârseanu, poetul, la locul întâiu. și apoi dascălul- Și încă poet romantic ! Cu acești burghezi a avut destule amărăciuni în viata sa fostul președinte al .,Astrei“. De nepăsarea lor se îm- piedeca destul de des, și numai arzătoarele sale discursuri dela adunările generale ale ,,Astrei", mai puteau desțeleni, câteva clipe, inimile prea supuse gravitației ale celor mai mulți dintre contimporanii săi- Să nu se creadă că cele din urmă decenii dinaintea unirii majoritatea intelectualilor ardeleni ar fi dat un prea în- suflețit concurs activității Societății culturale în fruntea căreia ajunsese Andreiu Bârseanu Era o zi sau două de glorie pe an— cu prilejul congreselor generale. — în colo, tot o mână de oa- meni, ca și azi, tot numai o mică ceată de alți vizionari aju- tau ,,Astrei" în propaganda ei de luminare și de educație națio- . nală a poporului- * * * Andreiu Bârseanu a fost un snflel avântat. Avântul lui por- nea dintr'o fină sensibilitate de poet, și dintr'o sinceră și adâncă dragoste pentru românismul integral, nu numai pentru ramura pe care o păstorea culturalicește. Cei cari am avut prilejul să lu- crăm în preajma lui știm câtă tristeță îi pricinuia acest avânt al său. când îl vedea împiedecat de- realitățile date. Fostul pre- ședinte al Astrei era dintre aceia ce ,,cad din nori"- Nu numai eă-i rănește asperitatea realității, ei. un restimp par’că nici nu mai văd bine în jurul lor- Și. între gieutățile ce se iveau în drumul Astrei. între 980 atâția indiferenți pentru lupta ce voia s‘o ducă, au fost dese prilejurile pentru A- Bârseanu de a lua contact cu realitatea- Figura lui însăși vădea pe omul ce trăește mai bucuros într'alte lumi. Câți nu vom uita fața palidă, brăzdată de lungi cute ca de suferință, fruntea de-o ciudată solemnitate, subt care ochii negri ardeau misterios, ardeau continuu, hrăniți de-un foc nestins? Și cum se strecuna de ușor, abia pipăind pământaul, strecurându-se c’un fel de sfială delicată prin lume! Nobleță și delicateță în gest și fapte ; aripat cu gândul și vibrător de simțire, — aici, doar era împărăția lui, ca a tu- turor poeților. Și ceeace a rămas mai neșters din amintirea contempo- ranilor este tocmai această atitudine de vates, — partea cea mai bună din el. Deși A. Bârseanu a fost ani îndelungați și profesor, la Brașov, și se numără între fruntașii școlilor din acest vechiu centru de cultură românească dela poalele Carpaților. Deși ale- gerea lui ea membrii la Academia Română urmase după marea sa lucrare de istorie a acestor așezăminte de cultură- Deși, încă mai do mult, dăduse împreună cu larnik. cea mai bună colec- ție de poezii poporale din Ardeal-. Totuș amintirea ne leagă mai ales de chipul oratorului dela tribuna congreselor Astrei, de chipul celui ce profetiza, tur- nând foc sacru în auditoriu din nesecatul izvor al inspirației sale, când se lăsa răpit de simțirea sa românească și de optimismul său național- Ca o încununare a operei sale și ca o dovadă a celor în- semnate aici- ce poate fi mai caracteristice decât faptul că Andreiu Bârseanu, în clipa înfăptuirii României mari, în loc să se îm- bulzească în frunte, după onoruri și situații, s'a retras în camera sa de lucru și a scris poemul ..Vorbește marea", proslăvind la bătrânețe unirea, el care cântase mai de mult : „Pe al nostru steag e scris unire?"- S’a dovedit. într’adevăr ca cel din urmă dintre romanticii noștri- — Și a ținut așa de mult la acest cântec de lebădă al său, încât l-a citit însuș. — dacă nu ne înșelăm — într'o ședință solemnă a Academiei Române- Nu ni se pare că este semnul de distincție al omului ? Când alții se îmbulzeau la beneficiile praznicului național. An- dreiu Bârseanu instruna coardele lirei pentru a cânta însuș praz- nicul- cea mai mare biruință a neamului său mult încercat. Dintre poeții tineri și bătrâni- ni se pare că el e singurul care a cântat, cu suflet și cu închinare sinceră, unirea. I. Agârbiceanu 981 Salutul Romei Sub cerul aspru, plin de nori, In prigonirile turbate, Ce dulce glas de-odat’ străbate Până și ’n negrele ’nchisori ? Români! voi toți l-ați cunoscut Ș’ați tresăltat de bucurie... E mama, ce cu duioșie La fii trimite-al ei salut. De veacuri voi v’ați deslipit Dela călduțu-i sân de mamă, Trimiși ca să luați în seamă Acest pământ în răsărit. Voi ați venit, voi ați învins Și multă vreme-ați stat de paza, Lățind mereu a Romei vază, Păstrând onoru-i neatins. Dar vremuri grele v’au ajuns : Barbare cete năvăliră Și fii de mamă despărțiră Cu-un zid aproape nepătruns. Și mult, prea mult ați suferit Șî ați căzut sub mâini streine ; Lipsiți ați fost de-al lumii bine. Dar, totuș, nu v’ați prăpădit. 982 Dar nici ea nu va părăsit, Ci v’a păstrat a ei iubire, Privind cu ochi plini de ’ngrijire La fiii săi din răsărit. Ș’acum, când iarăț, s’a încins Lupta de drept ți libertate, Ea vă îndeamnă a combate Cu braț, vânjos, cu foc nestins: „Să nu vă temeți, dragi copii; Pentru-ale voastre drepturi sfinte Luptați cu ’ncfedere 'nainte... Nu uită Roma pe-ai săi fii!“ Ah, dulce fu acest cuvânt Și-aducător de mare bine In al său piept, zău, oare cine Nu simte azi în nou avânt ? Și cine oare va pleca In țâfnă fruntea mițelețte, Când ochiul mamei îl privețte Cu ’ntreagă strălucirea sa 7 Brașov, Decemvrie, 1894 A. B. („Gazeta Transilv." No. 5, 1895) 983 D-șoarei A. Bârsescu Bine-ai venit din deportare, Tu oaspe gingaș, adorat; Un zeu prea bun a Ta cărare Spre-a noastre plaiuri a’ndreptat! Căci a voit pe o clipită A vieții neguri sa lăsam Și’n ale artei sferi senine Corduși de Tine să planăm. Născută ’n zodii fericite Menire mândră ai primit: Ca să ’nțelegi a lumei taine, Să iarmeci sufletul uimit. întocmai cum cufundătorul Străbate-a mării adâncimi Și scumpele mărgăritare Răpește din întunecimi, Așa Tu ’n marea ne ’nțeleasă A sufletului omenesc, Străbați, condusă de-al Tău geniu Și toate se destăinuesc. A patimilor largi prăpăstii Tu le cutreeri până ’n fund, Zadarnic monștrii pasiunei De-a Ta privire se ascund. 984 Și pe-al iubirii ostrov tainic Cu dtag s’oprește al Tău pas, Tot ce-i mai sfânt, mai dulce ’n lume Vrăjește magic al tău glas. Și ’n calea Ta mult îndrăzneață O lume ’ntreagă Tu răpești; Cu’n gest, cu’n tremur, c’o privire Tu mii de piepturi sguduești. O, câte inimi, câte sânuri La glasul Tău au palpitat; Câți ochi, o Hero ne ’ntrecută, La Tine lacrimi au vărsat! De mult acum vestite neamuri In drumul Tău cu drag privesc Și ca s’acopere-a Ta frunte Cununi de laur împletesc. Iar noi, frați dornici, cu mândrie Triumful Tău îl admiram Și otice pas pe-a artei cale Cu ochiu lucios îl urmăriam. Ș’acum, când intre noi Te-aduce Un ceas feiice, mult visat, Deodat’ pe toți, o nouă Circe, In robii Tăi ne-ai preschimbat. In fața geniului falnic Cu diag genunchii noi plecăm Și cu stâlpăii in mâna dreapta Cântări de laudă ’ntonăm : „Pășește falnic înainte Menirea-Ți mândră împlinind. Cu glasul Tău, cu-a Ta ființa O lume ’ntreagă fericind. „O, facă cerul, ca în cale-Ți Pe lângă laurii divini Să crească-a bucuriei roze Ș’ai păcei dalbe fragezi crini!“ Brașov, 3 Martie, 1805 Andreiu Bârseanu („Gazeta Transilvaniei¹¹, No. 51, 1895) Cum era odată... Clopotele După înapoierea din exil, se înfiripă, cu greu, către sfârși- tul lui Noemvrie- cursul școlar. Elevii se adunau, încetul cu încetul,' din împrejurimi. Elevi particulari, sosiți de pe front, cu tot soiul de admiteri la examene sumare, năvăliau din toate părțile- 0 surdină uriașă se pogoria peste sufletul nostru de altă dată, silindu-ne să vorbim mai încet- cu reticențe- Elevii mai mărișori înțelegeau, căci primejdia se apropia, iot mai amenințătoare, peste capetele lor plăpânde, la vârstă de abia șeaptesprezece ani- Tunurile flămânde cereau hrană nouă și copiii aruncați pradă, ca în pântecele unui Moloch incandescent- țipau în ma- rele cazan al prăpădului, un singur cuvânt, ce le amintia- in- stinctiv. copilăria lor pierdută • — Mamă- mamă!-. Detectivi roiau din toate părțile, ca niște corbi de pradă, adulmecând mirosul de cadavre. Te urmăriau- dintr’un ungher, când intrai la un pahar de bere : se ațineau pe urmele tale, când te plimbai pe lângă linia ferată, luând seama, dacă observi mai cu dinadinsul tre- nurile militare, și cele de povară- cari începeau a transmite. în proporții tot mai îmbelșugate, bogățiile de peste Munți- Te urmăriau în tren, când aveai un drum la Sibiiu sau la Alba-Iulia- plimbându-'se pe coridorul vagonului, luând masa la aeelaș restaurant eu tine, și înapoindu-se cu aeelaș tren- spio- nându-fe din oglindă, când îți hiai cafeaua. în restaurantul mării- 986 Erau in așteptarea unei recolte bogate, care avea să supra- populeze și cele din urmă celule ale temnițelor, arhipline de atâta lume românească, adunată cu arcanul, după bunul plac al „solgăbirăilor" și agentilor secreti- cari trebuiau să-și evi- dențieze tot mai mult zelul patriotic, ca să nu-și piardă postul sedentar de veghe, atât de comod și de-., proventuos. * Recolta bogată a și sosit, în curând. Intr'o dimineață, cu ceată mai multă ca de obiceiu. in- stituțiile publice arboraseră .steaguri roșu- alb-vcrde- (Ba mai erau și doi particulari : unul vis a-vis de postă, altul pe S'trada. Lungă. Cel dintâiu s'a prăpădit, iar cel de al doilea — cel mai intransigent ungur din câți am cunoscut — trăește încă, mân- când pită TOnuinească- după cum mâneam noi pe atunci: „pită ungurească"-) Când am văzut steagurile, nu mai aveam lipsă de nici o explicație : ele indicau precis : căderea Bucureștilor. Era târg de săptămână- Un țigan bătea toba printre oa- meni. după indicațiile în ungurește și românește, ce i le da sergentul de stradă- Oamenii, în cea mai mare parte, moșnegi- femei și copii, ridicau din umeri cu o nepăsare ușor voalată- — Ați auzit- oameni buni ? — Auzit... — Apoi să spuneți și acasă I — Om spune, dacă e porunca așa... Dar chestia luă un ascuțiș mai ostil, când sosi ordinul dela pretură, să se tragă clopotele Catedralei. La Cassa centrală, unde era și curatoratul Catedralei, s'a spus precis : ,.Nu putem executa acest ordin"- Atunci îl executăm noi. răspunse autoritatea publică și prelua cheile de la turn. Clopotarul, prinzând de veste, o șterse, de cu bună vreme, și așa ordinul fu executat de doi țigani- cari luaseră, ne urmă, o bătaie soră cu moartea- din partea unor agresori necunoscut.) * * Dar nici un suiș fără coborîș I înțelegeam toate umilințele ce ne-au ajuns personal, dar nu puteam admite profanarea adusă Catedralei și clopotelor en cari aveau tot:iș altă menire, decât să preamărească izbânda vre- melnică a unui Kaiser descreerat. Dar. cum gurile noastre erau încleștate sub pumnul de fier al destinului, s'au găsit totuș câțiva flăcăi din împrejurimi- cari înapoindu-se pe front, s'au oprit la un pahar de bmitură. în crâșma de lângă gară. 987 Erau în echipament militar, cu carabine și revolvere. Se așezară la o masă și comandară vin din cel mai bun- Pe urmă unul, observând ]a masa de alături câțiva jan- darmi, aduse vorba : — Și spune, măi vere Vasilie, am intrat biruitori în Bu- curești ? — De, așa e vorba-. — Ce vorba, mă, dacă noi n'avem Befel ? — Befelul o veni el, dar văd că steagurile s'au pus ? — S'au pus, măi vere Vasilie, dar o veni vremea, când și steagurile se vor schimba. — O veni, măi vere- — O veni, zău ! Jandarmii se ridicară dela masă, provocători. Flăcăii rămaseră neclintiti, lângă păharul lor de vin- Schimbară priviri cu înțeles. — Ce vrei, măi fărtate, întrebă calm, cel dintâiu flăcău ? Uită, eu sunt sergent, cu un grad mai mare decât tine, și mă înapoiez pe câmpul de luptă, ca să apăr tara ungurească- Iar voi staț.i acasă, la hodină și stricati casele oamenilor. Se opri pe o clipă, căci sângele i-se urcase la inimă, apoi cu un gest poruncitor, arătă ușa, răcnind : — Afară! într’o clipă jandarmii dispărură, și flăcăul după ce își duse la gură paharul, ce-i tremura în mână, strigă în urma lor: Om mai vorbi noi odată 1 * * * Și după doi ani și jumătate- prorocirea flăcăului se împlini cu vârf. In 4 August 1919, când primirăm, la Cluj, vestea că trupele române au intrat în Budapesta, eram la o reprezentație a Teatrului Național- Telegrama oficială trecuse numai prin două trei loji. Urmă o consfătuire scurtă, pe urmă trecu prin culise, ca să ia cunoștință și artiștii. Marele public era încă în nesiguranță, dar observa că se pregătește ceva- Telefoanele sbârnâiau febrile; curieri alergau să aducă musica militară și plutoane cu torțe, și când s’a ridicat cortina, — după un interval de vreo trei sferturi de oră — directorul teatrului,, amicul Zaharia Bârsan, în ținută de rigoare, anunță izbânda, ca un al doilea sol dela Marathon- Orchestra militară intona imnul regal- A fost un delir. Lumea nu-și rnai putea stăpâni lacrimile, ce se revărsau, ca o ploie îmbelșugată, după o secetă pre-i îndelungată- * 988 Ce-a mai fost pe urmă ? Retragere cu torte, concentrate în fața statuii lui Mathia, cu mese și scaune adunate clin cafenele, șampanie, și horă mare-. La două ale profesorilor dela cursurile universitare, se discuta programul de mâine- La ora nouă la universitate, la zece în fata statuii din piața finirii. Atunci vor suna toate clo- potele din Cluj- Scriitorul acestor rânduri s’a împotrivit acestei propuneri din urmă, amintindu-și de umilința clopotelor dela Catedrala din Blaj. Pentru ce să se repete și cu alții? Dar n’a izbutit- — Lasă, mă, tu ești popă, nu te pricepi. Aranjem noi: Se revărsa de zi- Cetățeni harnici din împrejurimi sosiau cu căruțele, pline de zarzavat. Tinerimea îi întâmpină cu șampanie, în pahare mari- — Stăi, bade, și bea un păhar de vin domnesc. — Stau domnule! Știi d-ta că Românii au intrat în Budapesta? — Să le ajute Dumnezeu ! — Ei, vezi, le-a ajutat- Și omul, după ce înghițea, po nerăsuflate două oăhare mari cu șampanie, clipea din ochi, și spunea, scuturând hă- țurile ■ — Dumnezeu e sus, și tot nu ne lasă-.- * * * După vorbirile dela universitate, la ora zece ne-am în- trunif în piața Unirii. Și clopotele viitoarei Capitale românești a Ardealului, au început să sune de pretutindeni, ca un preludiu al vremilor nouă, cari nu se vor mai întoarce niciodată înapoi-. AI. Ciura 989 Viața bisericească a Românilor din Țara Oltului Note istorice de Ștefan Meteș. 52 Toderița. La 1733 sunt în acest sat: 2 preoți ort. Constantin și loan, cu o biserică și 74 familii; ') iar ia 1750 tot 2 preoți ort. cu o biserică și 370 credincioși.* ²) Conscripția generalului Buccow din 1761 ne arată: 4 preoți ort. cu o biserică și 101 familii; avere un fânaț.³) In conscripția urbarială din 1788 se vorbește de un boier Dionisie, fiu al popii David Grama; apoi de preotul fără parohie Simion (de 55 ani) cu avere: 1 cal, 1 vacă, 1 porc, 1 sesiune de 24 iug. și 22 m. p, arător de 11 câble și 2¹³/₁₍. feldere; da taxă anuală de 2 fl. și 30 cr. Despre preotul celălalt ort. vezi anexa. Ortodoxii au biserică de piatră, zugrăvită. Stola preoțească e următoarea : Dela botez 7¹/., cr. (anual 11) total 1 fl. 22cr.; dela morți sub 7 ani 24 cr. (c. 3 anual) total 1 fl. 12 cr.; dela morți mari 54 cr. anual 6 fl. 18 cr.; sărindar 6 cr., anual 12 fl.; dela Botez, Sf. Cruce, de cap de familie 3 cr., anual 10 fl. 48 cr. după 108 case; 1 felderă de ovăz dela 108 case face 11 fl. 36 cr. La Paști câte l¹/» cr., anual 2 fl. 37 cr., câte o zi de clacă so- cotită în 11 fl. 35.; La sărbătoarea Adormirei Maicei Domnului 2 fl.; dela nunți câte 12 cr. total 12 fl. — total se încasează anual 58 fl. 52¹/ₛ cr. din care dau episcopului 4 fl. 25 cr. și protopopului 17 cr., iar restul de 54 fl. 10¹ ₂ cr. se împarte între cei doi preoți ort.⁴) *1 Bunea, Episcopul Klein, p 40?. ²) Transilvania, 1901, p 246. ’) Cioban, o. c.. p. 62. *) Arhivele Statului, Oluj, Oonscrip. dom. Făgăraș, XXIV, pp. 60,83—5, 92. 990 In 1805 sunt 2 preoți ort. : loan Toma (sfințit în Ardeal 1771) și Gheorghe Misa (sfințit în Arad în 1800/ o biserică și 147 fa- milii. Are filie satul Herseni.¹ ²) In 1846 sunt tot 2 preoți ort. loan Feolfedi și capelanul Bucur Sterțoja cu 149 familii și filia Herseni cu 52 familii.³) 53. Ucea de jos. In socotelile domeniului Făgăraș din veacul al XVII-lea găsim de trei ori pe protopopul Man din Ucea de jos La 1667 și 1670 dă onorarul său anual curții 15 și 20 fl., iar în 1668 duce din darea anuală a preoților o parte curții domnești 25 fl.³) In 1671 e amintit popa Oprea din comuna aceasta.⁴) La 1733 sunt 2 preoți ort.: Stan și lonașc și unul unit loan, o biserică și 90 familii,⁵) iar în 1750 aveau 2 preoți uniți, o bi- serică și 620, suflete.⁶» In 1761 sunt 2 preoți ort. cu biserică și 91 familii și 2 preoți uniți cu o familie.⁷) - în 1781 se redă biserica ortodoxilor.⁸ *) in 1805 sunt 2 preoți ort. Toma Man (sfințit în Țara Ro- mânească la 1758) și Achim Buzuletz (sfințit în Buda la 1778), o biserică și 165 familii. Are filie satul Corbi.>) lorga, o. c„ II. p. 157, no. 541. Pușcariu, o. c., n. 547. ls) Bunea, Episcopul Klein, p. 410. Dragomir, Desrobirea religioasă a Românilor din Ardeal, 1. p. 158 993 a popii Luca) pe locul satului. Preotul e bătrânul Onofrei cu 1 călugăr și 2 călugărițe; una e cerșitoare.¹) In 1761 a fost arsă.s) In conscripția din 1750 și 1761, apare, cu un sat, impreună cu Telechi-Recea.³) In 1805 erau deja trecuți la uniți.⁴). Pe la 1842 servia aici ca preot unit Ândreiu Luca, urmând-i Gheorghe Trâmbițaș. 57. Veneția de jos. Protopopul luon (Monea) în 1714 e la sinodul electoral, pentru alegerea lui loan Patachi de episcop unit⁵). Cronica bisericii din Șcheiul Brașovului ne spune cum, la 1724, unitul Jipa, fiul răposatului protopop din Șchei, Vasile Grid, s’a dus «la notareșul și la pater teolog Gheorghi Regai, acela era ispravnicul săborului», și după multe minciuni aceștia «i-au dat carta lui Jipa, ca să fie protopop și aici în Brașov și în toată țara Bârsei. Atunci protopopul Florea din Brașov mergând până la notareșul protopop lonașcu Monea din Vineție (de jos) în țara Oltului, ca să-i dea de știre de lucrurile aceste, fiind și el is- pravnic în locul Viădicăi (că mai vârtos el cu popii țării Oltului alesese pe acest pater Poatochi lanoș să fie vlădică), deci nota- reșul îi spuse că a făgăduit Jipei»... Brașovenii însă nu-1 voiau nici decum protopop pe Jipa, «deci să socoti notareșul (lonașcu) cum va îmblânzi nărodul că foarte striga, toți asupra-i pentru lucrul acesta și zise să fie popa Flore protopop în Brașov numai și la sate să nu se amestece, iară Jipa să fie protopop la sate și în Brașov să n’aibă a porunci. Deci fiind ai noștri cam slabi de socoteală nu statură împotrivă tare...» și Jipa ajunse protopop unit peste țara Bâr-ei datorită sprijinului devotat al protopopului îonașcu din Veneția de jos ²), care nu peste mult avea să se în- rudească cu protopopul ort. Florea din Brașov al cărui fiu Vasii îi va lua fata în căsătorie ajungând întâi preot ort. în Făgăraș, apoi protopop unit în acest oraș ⁶). împăratul Carol, în 7 Martie 1718, îl ridică la rangul de nobil, pe protopopul lonașcu Monea din Veneția de jos, pentru meritele sale în propaganda Unirii ⁷). In 1733 sunt preoți uniți aici: lonașcu, protopop, Stoica și ’) Cultura creștină, 1819 p 169 și Bunea, P. P. Aron și Dionisie Nova- covici, p. 332. — lonașcu Lusă era în 1765, învățător Ia școala din Vaida-Recea. Ibid., p. 365. T) Cultura creștină, 1919, p. 169. ²) Transilvania 1901, p. 245 și CKiban, o. c., p. 62. Șematismul din Blaj, 1900, r>. 623. 6 Cultura creștină, 1916 pp. 68—74. ⁵) Stinghe, Ist. beserecei din Șchei’ pp. 45—7. G) libid., pp 724—6 ’) Arhivele Statului ungar, Budapesta, Liber regius VI., p. 546—50 994 Oprea, având o biserică, o casă parohială și 100 familii; avere: arător de 8 câble și fânaț de 4 care de fân¹)- Toți trei luaseră parte la soborul din 1729 în Șinca sub prezidența protopopului lonașcu Mone ²). Protopopul lonașcu era om cu putere și mare influență în vremea sa. Zidește biserica unită din Calbor, căci iată ce cetim pe un Antologhion. din această biserică: «Protopop lonașcu Mone din Veneția de jos, August 22 zile. Aciastă bise- rică o au făcut protopop lonașcu din Veneție de jos, cu chel- tuială cu toată, iară cu ajutorul satului, fiind domno în Cincul-mare Suris Marton și sfatul lui, Ion Qrecuțu, de în zilele înălțatului împărat Carolos VI, să se pomenească în veci părinții noștri: îuon, Ana, Isăilă, Ion, Ancă, Ana și copiii mei Manea, luon, Marica, Mara, Ancă, Salomie, Ana, lona, Samoil, Ion; 1737 die 7 Octombris...» ³) Fiul Iui lonașcu, face o judecată asupra proprietății vestitei Cazanii a Mitropolitului Varlaam al Moldovei, la 8 Iulie 1745 în satul Boholț, ca protopop al /enețlei, numindu-se: Manea Monea,⁴) de altfel tot el trebuie să fie acel protopop Mateiu, care ia parte •n 25 Maiu 1739, la sinodul din Blaj⁵)- Urmașul său e protopopul Nicolae (1755 — 61), ⁶) apoi, Const. loanovici, care ia parte la sinodul din 1782 în Blaj ⁷ *). Dela protopopul Nicolae Venețianul ni s’a păstrat o „ate- ștație“ de pe la 1760, dată „acestor poporani ai noștri de aicea deja Varviți (jud. Ciuc)“, în care le spune „cum să-și ție legea precum și până acum au ținut: 4 posturi într’un an, 2 zile în săptămână, sfintele sărbători tot ca până acum. Din nimică nime nu-i va simți, numai și pizmașii să nu se facă, ce să umble la sfânta biserică, să-și cinstească preoții lor cei pravoslavnici ai bi- sericii lor, cărora vlădicul anume să-l cunoască pe Măriia Sa P. Pavel Aron din Blaj. — Și să fie sănătoși. Nice să nu să teamă că-i vor face cătane nime, că, de-ar vrea încă iobagi, nu primește Exelențiia Sa d. gheneralișul (Bucco\v)...“ s), In 1750 sunt: 1 protopop și 1 preoți uniți, cu 414 credin- cioși și o biserică, avere: arător de 5 câbe și fânaț de 2 câble,⁹) iar în 1761 avem: 2 preoți ort. cu 110 familii și 3 preoți uniți cu 43 familii și biserică ; avere : arător de S¹/^, câble și fânaț de ,) Bunea, Episcopul Klein, p 408 -) Pușeariu, fragmente, p. 547 ■'■) lorga, o. c., LI p. 73, no. 171. Ibid., p. 59 no. 119 ■') Moldova nu. Acte Sinodali. II. p 86 c) Ibid., i. p. 129. ⁷) Lorga. Acte românești din Ardeal privitoare la legăturile Secuilor in Bul, conis ist 1916 p. 172 no. XClll ’) [orgi Acte românești din Ardeal privitoare în cea mai mare parte ta legăturile Secuilor cu Moldova (extras din Buletinul Comisiei istorice a României, voi. II.), Bnourești, 1916, p. 272. no. XC1I1. ⁹) Transilvania, 1901, o. 247 995 P/₂ care de fân.’) In 1788 Iunie se prezintă în fața episcopului Ghedeon Nichitici și popa de aici: lonaș Comănici.’) Școala, în 1765, se conduce de învățătorul Man Penciu.* ² ³) In 1805 era preot ort. loan Rojoi (sfințit în Ardeal în 1793). o biserică și 142 familii.⁴) In 1845 servește aici popa ort. Mateiu Comănici, are 142 familii.⁵ ⁶ *) Pe la 1842 preot unit e loan Sassebeși, căruia îi urmează Nicolae Sassebeși/) 58. Veneția de sus. Ie 1733 era popă unit luon cu biserică și 28 familii,’) iar la 1750 un preot unit cu biserică și 129 suflete,⁸) După conscripția lui Buccow din 1761, avem : 2 preoți ort. cu biserică și 39 familii și casă parohială, apoi 1 preot unit cu 3 familii.⁹) A fost și aici o mănăstire, care a fost distrusă în 1761 din ordinul lui Buccow¹⁰) Școala avea, în 1765, de învățător pe Tănase Poșa.¹’) In 1805 avea un preot ort. Radu Moga (sfințit în Țara-Românească în 1759) cu biserică și 59 familii; era filie a Comanei de sus,¹²) tot așa și în 1846.¹³) 59. Viștea de jos. Popa loan de aici e citat ca martor Ia 1681. ’⁴) Protopopu Stănilă din acest sat iscălește, în 1700, actul Unirii cu Roma, ca reprezentant al celor 46 preoți de sub jurisdicțiunea sa. ¹⁵) După 1711 popa Nicolae cumpără un Antologhion dela călugărul loasaf dela mănăstirea Daia. lf>) La 1726 cunoaștem pe următorii preoți boieri din familia Șandru : Comșa, Nicolae, Mateiu, Stănilă și Oașpar ’) Cioban, o. c., n. 62 ²) Pușeariu, Documente, I. p 144. s) Bunea, P. P. Aron și D. Novacovici, p. 365. ⁴) Gagyi, o. c., pp. 274 — 5. ⁵) Sematismul din 1846 ⁶) Șematismul din Blaj, 1900 p. 624 ’) Bune», Episcopul Klein, d. 408. s) Transilvania, 1901, p. 246. La 1760, se souuea, că la Veneția se vedeau cuinile unei mănăstiri cf. Pușcriu, Documente pentru limbă, I p. 390. ⁹) Cioban, o. c., p 62. ”) Cultura creștină, 1919, p 170. Vezi pentru preotul și situația Iui materială din 1789, tabloul dela anexă. ⁿ) Bunea, P. P. Aron și D. Novacovici, p. 365. ¹²) Gagyi. o. c., np. 274—5. ]³) Șematismul din 1846, p 179. m) Arhivele Statului, Cluj, doc. familiei Rfecsey, I., no. 82. ¹⁵i Magazinul istoric pentru Dacia, 111, p. 310 si Cipariu. Acte și frag mente, Blaj, 1855, n. 86. ’⁸) lorga, o. c., II p. 169, no. 580. 996 Neagoe tot boier. ') Conscripția lui Klein din 1733 ne dă: 3 preoți ort. Comșa, Stanilă și Nicolae (bigam) și 2 preoți uniți Mateiu și Gașpar, o biserică și 80 familii, * ²) iar în 1750 avem 2 preoți uniți, o biserică și 534 suflete. ³) După conscripția generalului Buccow din 1761 avem: 2 preoți ort. cu 114 familii și 2 preoți uniți cu biserică și 34 familii.⁴) Această biserică a ortodoxilor, luată de uniți, există și astăzi, e foarte veche, scundă și mică, are numai 2 uși la altar — ca și mănăstirea dela Rîpa-Râmețului dela 1487 — și hramul Sfinților Voevozi. Școala de aici o conducea, în 1765, dascălul Dumitru Șandru ⁵) Fruntașul și vrednicul preot ortodox Pavel Borzea din Viștea de jos îmi comunică, că după ce ortodoxilor de aici li s’a luat biserica, ei cumpără cea de lemn de stejar din Poiana Mărului, unde făcuse Constantin Vodă Brâncoveanu, stăpânul satului, una de piatră. In aceasră biserică de lemn s’a făcut slujba până la 1790, când Românii ort. de aici sub conducerea preoților: Șerban, Stănilă Cârje și Vasile Borzea își fac o nouă biserică de piatră, zugrăvită, în 1810, de zugravul Alexandru Grecu din Săsăuș. O inscripție din altar spune: S’a zugrăvit acest sf. altar de Popa Stanilă, întru vecinica pomenire. 1812. Mo. Sofia, Stănilă și tot neamul lor». Biserica zidită în 1700 s’a dărăpănat foarte mult prin cutremurul din 1916, așa că a trebuit dărâmată și în locul ei, s’a ridicat în 1926 una mare și frumoasă, prin s rădania lăudabilă a actualului preot Pavel Borzea și prin sacrificiul de veșnică bună pomenire a harnicilor Români ort. din Vișiea de jos. Bisericii de lemn din «Ghiștea de jos», — aduse din Poiana Mărului, unde este hramul nașterii și prea sfintei de Dumnezeu feciorii Maria»,— dăruiește, după 1760, popa Visarion, o Evan- ghelie «acest odor de Duhul sfanț insuflat», cumpărat împreună cu alți 4 creștini. ⁶). La 1773 și Ianuarie 1786 se amintește preotul Stănilă Cârje, care cumpără odată un 1 riod, iar a doua oară un Penticostar dela dascălul brașovean Radu Duma. ⁷) In 1805 sunt 2 preoți ort. Stănilă Cârje (sfințit în Ardeal, la 1767) și Vasile Borzea (sfințit Arad 1799) au o biserică și 135 familii, adecă 655 credincioși,⁸) iar la 1823 e popă Marcu. ⁹) *) Arhivele Statului, Cluj, Conscrip dom. Făgăraș. — La 7 Maiu 172s se amintesc ca reprezentanți ai familiei boierești din Viștea de jos popii: Dumitru și Nicolae cf. Pușcariu, Fragmente, p. 82. ²) Bunea. Episcopul Klein, p. 368. ’) Transilvania, 1901, p, 245. 9 Cioban, o. c., p 61. ⁵) Bunea, P. P. Aron și D. Novacovici, p. 365 9 ’orgaț o. c., II. p. 205, no. 729. ⁷) Ibid.. 11. p. 206, no 731, 733. ⁸) Glagyi, o. c., p. 274—5. ⁹) lorga, o. c., II. p. 82, no. 20S. 997 La 1846 e numai 1 preot ort. loan Șofer cu 135 familii ; un post vacant. ’) La 1748 numai se face amintire de mănăstirea din Viștea de jos. Ea era pe locul unui boier; avea un preot bătrân, călu- gărul Laluț Bogoslov și 3 călugări. Avere: 20 capre, 7 stupi, arător loc de : 3 gălete semănătură de toamnă, 2 gălete de pri- măvară și 2 care de cucuruz. ² *) Mănăstirea afirmativ a fost dis- trusă în vremea «revoluției» religioase a călugărului Sofronie din Cioara. ’) Protopopul unit din Făgăraș Constantin loanovici, înainte de 1751, a fost protopop în Viștea de jos, căci desigur el trebuie să fie, cel care iscălește pe un Anțologhiu (din 1745) din biserica unită din Mărgineni: ... protopop Constandin, al eparhiei Viiști de jos, Făgărașului.⁴) Preot unit slujește aici loan Șandru dela 1821—1846 ⁵) ur- mat de fiul său loan până la 1874.⁶) 60. Viștea de sus 1 Cel mai veehiu preot cunoscut aici e popa Radu, care plă- tește curții din Făgăraș, în Iunie 1669, suma de 15 fl., ca ono- rariu obișnuit din partea noilor preoți din iobagi ⁷) In 1733 sunt aici 2 preoți ort: Radu și Comșa și 2 preoți uniți Constantin și lonașcu, o biserică și 140 familii, ⁸) iar la 1750 avem 3 preoți uniți, o biserică și 780 suflete. ⁹ * * *) In 1761 se con- stată : 3 preoți ort, 211 familii și o biserică și 2 preoți uniți cu 10 familii fără biserică. ¹⁽l) Mănăstirea de aici, pomenită la 1748, avea un preot bătrân Pahona, 2 călugări și 5 călugărițe. Avere: 1 cal, 3 vaci, 12 stupi și fânaț de 2 care de fân. ⁿ) Mănăstirea a fost distrusă în 1761 de Buccow. In conscripția episcopului Rednic, din 1765, se face amintire de fânațul de 7 care de fân al acestui locaș. ¹S) La vizitația canonică se prezintă înaintea episcopului Nichitici, Iunie 1788, doi preoți de aici: Adam Vâlca și Moise Vârtoși, însă 0 Șematismul din 1846, n. 179. '-) Bunea, P. P. Aron și D. Novacovici, p. 333. •’’) Cultura ereștină, 1919, p. 170. •') lorșța. o. c., 11. p. 131, no. 431, vezi no. 434. ■j Șematismul din Blaj, 1900, n. 637. b) Pușcariu, Fragmente, pp. 83—4 (din 1843). ⁷) Szâdeczky, Apaffy Mikaly fejedelem udvartartăsa, p. 12. B) Bunea, Episcopul Klein, p. 367. ’) Revista Transilvania, 1901 p. 245. w) Cioban, Statistica Românilor, p. 61. ") Bunea P. P. Aron și E>- Novacovici, p. 333. ¹³) Cultura creștină, 1919, p. 170. 998 protocoalele lor «cel de comisie cu Noemvrie 1785 părăsit, iar de botezați nimic, 20 zile i s’au pus».¹ *) In 1805 sunt preoți ort.: Moise Vulcan (sfințit în Țara Ro- mânească la 1768, iar în 1775 trece la uniți, recunoscut de epis- copul Gr. Maior, în 1780 iar se întoarce la ortodoxi, dar în 1793 e scos din slujbă ca «praevaricator»), Moise Versoja (sfințit în Ardeal, 1772), Eftimie Buctde (? sfințit Ardeal 1789) și Naftalie Șandru (sfințit Ardeal 1794), au o biserică și 249 familii. s) La 1846 constatăm doi preoți ortodoxi: loan Futsu și Mateiu Vulcan având credincioși 249 familii. ³) 61. Voila. împăratul Carol al Vl-lea, prin diploma din 7 Martie 1718 face nobil pe popa Vasile din Voila și pe fiii lui Nistor, loan și Mihăilă.⁴) La sinodul electoral unit din 1714, protopopul Nicolae, din acest sat e pentru alegerea lui loan Pataki ca episcop.⁵) Episcopul unit loan Pataki, din conacul său dela Sâmbăta de jos, în 26 Februarie 1725, scrie protopopului din această co- mună următoarea scrisoare, trimițându i și hotărîrile sinodului: „Dela Hristos bună sănătate îți poftim și dela noi blagoslovenie îți trimitem frații tale cinste protopoape Miclășiu dela Voila. Intru aceste zile mai dinainte, strângându-se câțiva cinstiți frați, protopopi jurați, împreună și cu alți preoți înțelepți, făcând sabor, socotiră și isprăviră niște puncturi pentru multe socotele ale săborului mare, care iată și frații, le trimitem în scrișoare pentru aceia cum vei primi frăția ta această scrisoare de una să strângi săborul de plin, și poruncile aceste foarte cu amănuntul să le arăți și să le dai a înțelege tuturor preoților, iară popi în toate statele la toți oamenii, ca deacum înainte, să se ție și să se plinească aceste toate supt acele globe și pedepse oarecare se vor afla scrise înlăuntru. Fără de aceste porunci ale săborului. se aibă grijă frăția ta cum dajdiile vlădicești până la Sf. Ghecrghe să se stringe îm- preună cu talerul logofătului, și atunci înlăuntru să se aducă. Ve- nitul frăției tale pe cum au fost obiceiul, în zilele altor vlădici repausați, poți-le cere frăția ta. Apoi vei avea grija frăția ta de vei pune în catastiv pe toți popii, cari sau chirotonit prin alte țări și până acum n’au venit, ,) Pușeariu, Documente pentru limbă, I. p. 147. Gaeryi, o. c., în Transilvania, 1911, pp. 274—5. ’) Șematismul din 1846. p. 179. ⁴) Pușeariu, Feagmente istorice, pp. 505—8, no, OXXXVHI. ⁵) Cultura creștină, 1916, pp. 69 și urm. 999 la noi să-și ia blagosiovenie, nici dela noi n’au paucenii de aceste câți sunt în eparhia frății tale să-i putem ști¹¹.¹ *) Desigur că părintele Miclăuș, se va fi conformat poruncilor acestora ale vlădicului său. In 1733, avem 4 preoți uniți: Vasile, Miclăuș, David, Toader și 1 preot ort. Nistor, o biserică și 80 familii; avere: arător de 6 câble..,) In 1-747 Martie, popa David Moian, cu alți creștini, cumpără dela Ion grămăticul, feciorul popii Oancea din Sadu, un „Strastnic, adecă slujba patimilor a Domnului și Mântuitorului nostru", pe care apoi „am dat și eu, popa Nistor din Voila și cu Nițu Murariul, șase blide de grâu papistan din Becleani de l-au le;at“.³) In 1750, sunt 3 preoți uniți: o biserică și 410 suflete; avere arător de 7 câble,⁴ *) iar în 1758, se amintesc cu numele 2 preoți uniți boieri : Nistor și Vasile; avere: arător 12 locuri de 8 câble.⁸) Conscripția din 1761 a lui Buccow, ne dă: 2 preoți ort. cu bi- serică și 86 familii, și 2 preoți uniți cu 11 familii; avere: arător de 8 câble.⁶) In 1788, sunt 2 preoți boieri uniți: losif Qabor și Șerban Siito, locuiesc pe moșia lor boierească; biserica e unită și are pământ de 6 câble. Stola : botez 12 cr., cununie 24, înmormân- tări 1 fl., sărindar pe 6 săpt. 10. fl.⁷) La 1805, era 1 preot ort. loan Negoe (sfințit la Arad în 1804), are biserică și 41 familii.⁸) In 1846 e preot ort. Toma Gabor cu 41 familii.⁹) Pe la 1842. slujea preotul unit losif Șerban, până la 1868, având 388 credincioși.¹⁰ * ¹² ³) 62. Voivodenii-mari. Un preot Teodor Bica, din această comună a trăit înainte de 1518¹¹) La o anchetă din 1633 Noemvrie 5, e citat ca martor popa Șerban (de 65 de ani) din Voivodenii-mari¹²) La 1726 se 0 1’. xMaio’’, Istoria bisericei Românilor, Suda, pp. 378—80 și Moldo vanii, Acte sinodali, II, p. 108. ³) Bunea, Episcopul Klein, p. 369 ⁴) lorga, o. c., 11, p. 208, no. 743. Transilvania, 1901, p. 245, e) Arhivele Statutului, Cluj. Conscrip. dom. Făgăraș. III p. 1078. ’) Cioban, o. c., p. 61. p) Arhivele Statului, Oluj, Conscrip. dom. Făgăraș, XV, pp. 141-2 Vezi despre popa Șerban Șuteu și lorga, o. c., II, p. 207, no. 739. ⁹) Gagyi. o. c., pp. 276-7. ¹⁰) Șematismul din 1846, p. 178 i¹) Șematismul din Blaj, 1900, p. <;38. ¹²j Pușcariu, Fragmente istorice, p. 603. I³J Ibid., p. 311. 1000 amintesc de aici preoții boieri: Radu Bica și Comșa Bica, apoi Oprea, iobag.¹) In 1733, sunt numiți acești trei ca preoți uniți și 2 preoți ort. luon și David, o biserică și 57 familii.’) In 1750, e un preot unit cu biserică și 270 suflete,³) iar în 1758, sunt doi uniți boieri: Șerban Bica, sen. și Șerban Bica, jun., stau pe moșia lor boierească.⁴ s) Unul dintre acești doi popi Șerban, cumpără un Liturghier, pe care ,.1-am dres eu Constantin Logofăt, dascălul Metropolii Bucureștilor¹¹ * pentru 3 Lei.⁶) Conscripția lui Buccow, din 1761, ne dă: 2 preoți ort. cu biserică și 94 familii și 1 preot unit cu 2 familii.⁶) .Popa luon Bica în 1767, cumpără o Evanghelie, dela preotul din Voivodenii- mici : Toma.⁷) lă 1772, avem 2 preoți ort. : Nițu (luon) și Șerban.⁸) Despre popa Ion Bica, ne spune episcopul Ghedeon Nichitici în Iunie 1788, că „protocolul de comisie au părăsit cu sfârșitul Octomvrie 1785, iar cel de botezați, nu după formulariu și vadea i s’au pus.⁹) Bătrânul popa Ion Bica, sfințit în Țara Românească îna- inte de 1767, a murit în 1791.¹⁰) La 1805, avem 2 preoți ort.: Ion Bica, jun. (sfințit în Ar- deal 1791) și Alexe Bica (sfințit, la Arad în 1801) au biserică și 92 familii; și ca filie Voivodenii-mici aparține aici.¹¹) O inscripție pe dosul catapiteazmei zice : «Altariu de robi lui Dumnezeu, Ion Bica și feciorul său Mânu, 1812». ₁₂) In 1846, sunt 3 preoți ort.: Moise Bica, și capelani: loan Biis (?) și Gheorghe Zaharie cu 92 familii. Are 2 filii Voivodenii- mici cu 60 familii și Ludișorul cu 61 familii.¹³) Iată deci o familie, Bica, care peste trei sute de ani a preoțit în Voivodemi-mari. Merită să fie reproduse aici amintirile foarte prețioase și par adevărate, privitoare la Voivodenii-mari, ale administratorului pro- topopesc din Avrig Vasile Maxim, comunicate episcopului Șaguna la 17 Ianuarie 1860: «...Afară de mănăstirile pomenite se mai află vrednică de însemnat bisericuța noastră din Voivodenii-mari, care pentru vechimea sa se deosebește de toate celelalte biserici i) Arhivele Statului, Cluj, Conscrip. dom. Făgăraș. Bunea, Episcopul Klein p. 369. s) Transilvania, 1901, p. 245. ⁴) Arhivele Statului, Cluj, Conscrip. dom. Făgăraș, III 981. ⁵) lorga, o. c., II. p. 199, no. 701. ⁶j Cioban, o. c., p. 61. Școala din Voivodenii-mari o conduce în 1765 învățătorul Aldea Bica, cf. Bunea, P. P. Aron și D. Novacovici p. 365. ’) lorga o. c., II, p. 209, no. 749. ⁸) Arhivele Statului, Cluj, Conscrip. dom. Făgăraș. XXIX. s) Pușcariu, Documente, I, p. 147. ¹⁰) (jagyi, o. c., p. 277. >') Gagyi, o. c., pp. 276 — 7. ”) lorga, o. e., u. 209, no. 748. ’:j Șematismul din 1816, p. 178. 1001 din toată Țara Oltului. Aceasta este zidită în stil gotic și se vede, că a pătimit unele prefaceri după schimbarea timpurilor, — ea e o zidire mică, cu o boltitură foarte înaltă, lângă care în vremile mai nouă s’a zidit un turn și altariu mic, — lucru tare prost; și pre din afară și zidirea veche s’a schimbonosit. Am căutat să aflu anul zidirei ei și n’am aflat alta decât în stâlpul ușii săpat în peatră cu slove românești anul 1613 și cu puțină scriptură, care însă nu se poate ceti, că abia se cunoaște și trebuie că bisericuța e mai veche după structura ei. și anul de mai sus doară nu e anul zidirei ei, ci poate, că e semnat de altul oarecine mai târziu. Am zis mai sus, că bisericuța a pătimit prefaceri, că aceea e zu- grăvită, și inscripția deasupra ușei, înlănt^u arată, că s’a zugrăvit sub vlădica unit al Făgărașului, Maier, deși astăzi nu se află suflet de greco-catolic în comunitatea Voivodenii-mari»... Iată cum explică părintele Maxim, trecerile ortodoxilor la uniți și schimbarea bisericilor dela unii la alții și dela an aproape la an : «...trebuie că a fost un caz analog cu întâmplările de pe acele timpuri din satul nostru Avrig, despre care mi-au povestit părinții mei, auzind și dânșii dela alții mai bătrâni, că in vremile de atuncia (veacul al XVIII-lea) se făcea din partea mai marilor biserieei greco-catolice silă bisericilor noastre, ca să se dea lor, adecă se trimitea din timp diaci crăești» (așa-i numia poporul) și luau cu sila dela preoții noștri, — cari erau sfințiți de episcopi din Țara Românească și slujau poporului, cheile bisericii și le da celui uniat, care era numai singur și nu avea popor, ca și acela aici în Avrig, fiind cu inimă bună sau doară mustrat de conștiință, căci și-a părăsit legea, după ce se duceau acei «diaci crciești», veneau de mai multe ori și cercetau biserica, r ’iă când, se zice, că s’a' înțeles poporul, ca să-i alunge, când vo< iai veni, cu sila de aici; dară ca să nu cadă sub pedeapsă a învățat pe mueri, ca când vor mai înțelege că vin, să iasă fieștecare cu ce va putea și să-i scoată din sat afară...», femeile așa au și făcut. ’) 63. Voivodenii-mici La 1733, e un preot unit lane, o biserică și 48 familii; ²) la 1750, un preot, un crâsnic, o biserică și 300 suflete, ³) iar la 1761, un preot ort. cu 53 familii și 1 preot unit cu biserică și 8 familii.⁴) La 1767, popa Toma de aici vinde o Evanghelie, popii din Voivodenii-mari.⁵) Numele și situația preoților din 1758, se poate vedea la anexă ’) PuȘcariu. Documente, I. pp. 390—2. ’) Bunea, Episcopul KJ,ein, p 367. ’) Reyjista Transilvania, 1901, p. 245. *) Cioban, Stati tica Românilor, p. 61. ⁵) lorga, o. c. 11, p. 209, no. 749. 1002 La 1805, avem 2 preoți ortodoxl : loan alias Vasile Ramba,. sfințit în Țara-Române;ască la 1775, n’a fost confirmat ca paroh nici odată, ci a servit clandestin diferite slujbe religioase, apoi popa Moise Navin Stelia (sfințit la Arad în 1800); sat grănițeresc, e filie a parohiei Voivodenii-mari. Are o biserică și 60 familii.’) La 1846, aparține ca filie, satului vecin Voivodenii-mari.²) întregiri și adanse 1. Arpașul de jos. Pe la 1840 era preot în acest sat Ion Boer, cf. N. Borzea in Transilvania, 1926, p. 253. 3. Beclean. Biserica a fost isprăvită la 1808, cf. Literat, Anuarul Com. mon. Ist. secția Transilvania, Cluj, 1929, p. 231. 12. Corbi. Pe la 1840 era aici protopop ortodox Candin Popovici, pe care episcopul Vasile Moga l-a scos din slujbă la intervenția catolicilor. Vezi prețioasele amintiri publicate de păr. protopop al Făgărașului Nicolae Borzea în revista Transilvania, Sibiu (LVII), 1926, p. 255 și 251. 15. Drăguș. Preotul Jurcovan de aici, pe la 1848, a fost și protopop, cf. Borzea în Transilvațiia, 1926, p. 259. 17. Făgăraș. După moartea episcopului ort. Gherasim Ada- movici Făgăreșenii, cari erau ortodoxi foarte dârji, cer, în 24 Ianuarie 1797, dela Mitropolitul sârbesc Ștefan Strâtimirovici să stăruie la locurile preaînaîte, ca să le numească un episcop român. Mitropolitul le răspunde, în 24 Febr., că «dorirea aceasta a inimii voastre... vrednică de mare laudă și mie de nespusă bucurie îmi este... așa cu adevărat poftesc, ca nu numai voi, ci și celelalte obștii» să ceara ceea ce au cerut Românii ort. din Făgăraș, cf. Lupaș în Revista TeoC-Că, VI, Sibiu, 1912, pp. 8 — 11. 24. Ileni. La 17 -se amintește preot unit Toma Cornea alias Barb, cf. Pușcariu. Fragmente istorice, p. .21. 32. Oprea-Cârțișoara. Vezi despre pictura bisericii de aici, făcută în 1809. Vaier Literat, Anuarul Comisiunii Monumen- telor istorice, secția Transilvania, Cluj, 1929, pp. 228—33 (se re- produc 2 picturi dn biserică). 46. Streja-Cârțișoara. Biserica de aici e zugrăvită . la 1821. Vezi despre popa loan Banciu (nu Baciu) la 1769, 1772, 1782 ; apoi despre Nicolae Banc u (1828), Damaschin Banciu, dascăl (1837) și Gheorghe Banciu, școlar (1848), Ibid., pp. 233-41 (se re. produc 3 picturi din biserică). 54. Ucea de sus. Popa Radu de aici cumpără o Evanghelie, care acum e în biserica din Oprea Cârțișoara. Ibid, p. 233. 62. \Ioivodenii-mari. Biserica e zugrăvită în 1812, cf, Meteș. Din istoria artei religioase române, I, Cluj, 1929, p. 122. ') G^gyi, o. c. pp. 274—5. ■) Șematismul din 1846, p. ]7S. 1003 Mișcarea culturală Idei, oameni, fapte ț înaltul Regent Gheorghe Buzdugan La 7 Octomvrie s'a stins din viață, în vârstă de 67 ani inaltul Regent 'Gheorghe Buzdugan în regretele unanime ale Țării. Instituția regenței, prevăzută în Constituție, dar pentru întâia oară aplicată în România, a fost necesitată de abdicarea dela tron a fostului principe moștenitor Carol, și succesiunea la Tron a fiului său minor, M- S- Regele Mihaiu. Nemuritorul Rege Ferdinand a desemnat pe întâii membri ai Regenței pornind dela înalta grijă ce a purtat Tării și poporului român, cu înțe- lepciunea ce a caracterizat toate actele vieții sale. A așezat în Re- gență pe un membru al Familiei regale, A. Sa Principele Nico- lae, pe Patriarhul României, și pe cel mai înalt magistrat al Țării, primul președinte al Curții de Casație, Gheorghe Buzdugan- Regența astfel constituită s’a adeverit a fi la înălțimea înaltei sale misiuni naționale și de Stat, iar înaltul Regent, mort pe neașteptate, a fost un factor important al ei și un stâlp pu- ternic. Coborîtor dintr’o veche familie românească, închinat slujbei dreptății o viață întreagă, departe de învălmășala lup- telor politice. Gheorghe Buzdugan a știut- în scurtă vreme 'ât a stat la înaltul post, să aducă prestigiu Instituției celei noi, să samene încredere în popor față de ea, și să contribue Ia re- facerea liniștei și siguranței din Țară, greu încercată prin schim- barea în succesiunea la Tron. Prin el a vorbit dragostea de Țară și înțelepciunea poporu- lui român. N’a putut fi decât respectat de toți bărbații politici ca și de întreaga opinie publică. întrucât prin conduita sa a 1004 dovedit mereu eă ia înaltul loc ce îl ocupa, avea o singură grijă-’ consolidarea și binele Țării, dând cel mai elocvent exemplu de urmat- Urmașul său în Regență este tot un membru al magis- traturii : d-I Constantul Xărăf.eanu. Pentru consolidarea și prestigiul Regentei, instituția care va trebui sa funcționeze până la majoratul Regelui minor, pen- tru a păzi intactă instituția monarhică, — de care numai în- străinații de mentalitatea și credința românească cred că ne-am putea despărți. urăm ca înalta Regență, completată, să fie aeelaș paznic al Constituției, al Țării și poporului român, care s’a dovedit a fi dela instituirea ei- Tr ț Alexandru Davila S’a stins, într’un sanatoriu din București, la 20 Octomvrie, un scriitor și un om de teatru de cea mai nură rassă; un om care de peste douăzeci de ani a fost scos din rândul celor vii trupește, prin țintuirea lui în scaunul paraliticilor- Sufletește era mereu viu în mijlocul nostru, cum va fi și de-aici înainte de câteori publicul românesc va lua contact cu arta din ..Vlaicu-Vodă", cu premiul național pentru poesie, deși n’a scris alte versuri. In primăvara acestui an Alexandru Davila a fost distins cu premiul național pentru presie, deși n’a scris alte versuri decât pe acele din Vlaicu Vodă și Balada strămoșilor- Presa ca și întreaga opinie publică a primit cu satisfacție unanimă pre- mierea celui ce s’a liberat, însfârșit, de cătușele unui trup prea îndelung chinuit- Publidul, — chiar și generația ce tocește acum băncile școlilor — l-a cunoscut deaproape pe autorul dis- părut. din lucrarea sa dramatică ce se joacă tot mai des, pe toate scenei noastre, având o primire tot mai entusiastă E taina adevăratelor opere de artă : rămân veșnic tinere, și țin în amintirea societății ce se primenește rnereu, numele autorului- Versurile din Vlaicu Vodă sunt într’adevăr dintre cele mai frumoase din literatura română. Inspirația din ele, dela început la sfârșit, e reală și se menține la aceaaș înălțime. Nu avem scene lucrate- în grabă în care versul să șchiopăteze sau să cadă în versificație. E poezie pură- Și e eu atât mai de remarcat frumusețea versului fiindcă el îmbracă sentimente pe care, de obiceiu. nu le vedem exprimate decât bombastic, fad ; iubirea de neam și Țară, iubirea de lege. Alexandru Davila scriind pe Vlaicu Vodă a avut clipe de mare inspirație, de adâncă sinceritate care coboară discret, in- 1005 tini, fără paradă, până în adâncurile cele mai ascunse, ale acestor fundamentale simțăminte omenești. \m-i cel mai... îniantd dintre Români, mai democrat ori mai umanitarist nu se va simți jicnit de patriotismul lui ,,Vlaicu Vodă" II acceptăm cu toții, cu entusiasm, și-l simțim ca o rea- litate de m inlâtuial la temeiul vieții noa.stre. In cinpul acesta ori care representare a lui Vlaicu Vodă (nu înțelegem .și interpretările proaste, fără talent) este o încân- tătoare ședință de inițiere patriotică, un mijloc de frezire sau de creștere a conștiinței naționale. O bucata literară de cel mai înalt preț pentru nația românească— Nu știm dacă după eel dispărut va rămâne și alt mate- ria! literar inedit. Par cu Vlaicu Vodă sir gnr Al Davila și-a Îndeplinit datoria talentului către limba și nația •’omânea.scn. A fost și un priceput om de teatru. A fost, anii de zile, directorul generai al Teatrelor, stând în fruntea celui dela Bu- curești. A inițiat întreprinderi teatrale particulare- A iubit scena și arta dramatică și s'a interesat, și cu sfatu], până în ultimul timp, de prosperarea ei în România. S. Voicu Premiile Academiei Române Academia Română, face apel la membrii săi activi și cores- pondenți. printr’o adresă circulară — de a face uz de o dispo- ziție a regulamentului premiilor sale, după care nu numai autorii pot prezenta la concursul de premii scrierile lor. ci și membrii activi sau corepondenți ai înaltei istituții de cultură- Credem potrivit să reproducem motivarea acestui apel, fiindcă ea pune în lumină o realitate culturală puțin măguli- toare pentru zilele noastre : „Vă amintiti de bună seamă tristele rezultate ale pre- miilor Academiei din trecuta sesiune, când au rămas nedate patru premii din cele publicate- la altoie s’au prezentat foarte puține scrieri judecate de o prea mică valoare ca să fie vrednice de un premiu academic, iar la unele nu s’a prezentat nici o scrii re la concurs. Totuș. în anul sau în anii prevăzuti în publicație au apărut mai multe scrieri de valoare mult superioară. Autorii lor nu le-au prezentat la concursurile premiilor Academiei, fie pentru modesta valoare a acelor premii, cauzată do criza financiară în care ne sbatem pe urma răsboiului. fie pentru exagerata modestie și fereală de bănueală de reclamă a autorilor. Credem că este necesar ca însă.ș Academia- prin membru ei. să iasă, în această privință, din pasivitatea de până acum Art. 'i din Regulamentul Premiilor Academiei prevede moda Litatea de prezentare la concursurile literaro și științifice, și anume 1006 în alin. 1) că : „Operele publicate vor fi prezentate la concurs în „minimum 5 exemplare, depuse cu o cerere scrisă și semnată .•de autor sau de un membru actir <>r: corespondent at „Academiei, cerere în care se va arătă totdeauna anume premiu! ..la care concurează". Este un singur caz, când un coleg s'a folosit de această d;spo- zifiune și cu cel mai deplin succes. Credem deci că este sosit timpul ca să se facă cât mai deasă întrebuințare ele această dispozitiune, pentru a se da mai multă însemnătate activității Academiei prin premiile ei, nu atât pentru modesta lor valoare- cât mai ales pentru valoarea lor morală în fata opiniei publice. Se vor lua măsuri ca rapoartele favorabile pentru premiare să fie comunicate presei spre publicare îndată după proclamarea premiilor date. Pentru ajungerea acestui scop, rugăm cu toată stăruința Pe Colegii activi și corespondenti să binevoiască a urmări, fiecare în specialitatea lui, toate lucrările publicate și a lua inițiativa pre- văzută în citatul articol de regulament de a prezenta la concursul premiilor potrivite pe acele pe cari le socotesc vrednice de pre- rii arc. Bine și folositor ar fi ca fiecare scriere să fie însoțită de o scurtă arătare a cuprinsului și a valorii ei literare sau știin- țifice- Aceasta nu prejudecă firește judecata raportorului desemnat de Secțiunea sau de Comisiunea care are să decidă asupra acor- dării premiului respectiv". Circulara Academiei are perfectă dreptate. Odată cu deva- luarea monedei noastre, și cu pierderea celor mai însemnate averi ale Academiei prin expropriere, premiile ei n’au mai fost un clement de stimulare pentru literatii și oamenii de știință română- Nimeni n‘a mai râvnit la un premiu de 2-3-5 mii sau chiar zece mii de lei. Subiectele date pentru anumite premii se publică din an în an și lucrări nu intră. Literatii cu reputație stabilită nu-și mai înaintează lucrările lor la concurs. Din potrivă- cele ce intră sunt în majoritatea cazurilor, dintre cele mai slabe cari apar- -.Criza" premiiilori Academiei a putut ajunge atât de gravă, încât Ia 1928. cu prilejul ședinței solemne de distribuție a premiilor, însuș președintele de atunci al Academiei. în cuvântarea festivă a stăruit asupra crizei premiilor nu numai la noi. ci și în străi- nătate și a pus întrebarea: „Premii sau subvenții pentru cercetări și publicatii (v- .-Transilvania" No. 1-1929). Dl- Racovită mili- tează pentru subvenții, premiile dovedindu se după răsboiu ino- perante . ml tu calicește- Dar. în afară <’e micimea premiilor- noi credem că dezinte- resul fată de ele se manifestează si din alte pricini. După răsbo’u su ferim pretutindenea de o ..criză a autorității". A fi ,. con sacra!'' de Academie ca scriitor. înainte de răsboiu- era considerat și de autor și de public ca o mare distincție. Premierea din partea A- cademiei era o indicație critică eu autoritate pentru publicul ci- titor. 1007 Era apoi o mai mare preocupare în public fată de proble- - ț mele culturale- ' Azi nu se mai pune atâta preț, nici de către autori,- nici de către public, pe consacrarea talentului cuiva prin premiul a- d cordat de Academic- Azi autorii se autoapreriază. și dacă prin ' o bună reclamă susținută de amici, cartea se vinde, nu mai râvnesc la cuvântul de recunoaștere a „nemuritorilor''. Nemuritori. . : între ghilimele, pentrucă aceasta exprimă atitudinea intelectuală și etică a celor mai mulți autori de cărți față de ..îmbătrâ- nitele instituții"- Sunt autori cari, având bine organizată reclama : și în consecință, bună desfacere, dau cu tifla Academiilor cu ori ce prilej, ba. sunt chiar mândri că nu au fost premiati de A- cademie. Sunt urmările crizei de autoritate, de sigur. Și sunt urmări puțin lăudabile pentru cultura noastră- In chipul acesta se ajunge la completa dezorientare a publicului asupra talentului real, care e tot mai mult înlocuit prin succesul de librărie- O răsturnare și un amestec al valorilor se poate vedea la noi de mult- Poate , p chiar de când nu mai dăm nimic, nici autorii nici publicul, d pe distincția Academiei, — lipsiti, cum suntem, și de o serioasă d j și dezinteresantă critică literară și științifică- d Pornind dela aceste constatări, noi salutăm apelul Acade- miei, dar am îndrăzni să facem atenti pe membrii ei activi și corespondenti cari vor să facă uz de prevederile regulamentului pentru premii, să întrebe, în prealabil, pe autorii pe cari ar inten- ționa să i propună, dacă sunt aplicati să primească premiul- Pe lângă egoncentrismul și autoaprecierea la modă, s’ar putea să refuze. I T. Idea națională și democrația Nu intenționăm, în rândurile ce urmează, să cercetăm mai amănutit problema ce se pune în titlul de mai sus- Poate o vom face odată cu răgazul cuvenit importantei ei- Voim să stăruim puțin numai asupra unor rezultate, la care pare că vrea să a- jungă, sau e în primejdie să ajungă aplicarea democrației la noi în legătură cu idea națională- Se pune mai întâiu întrebarea: într’un Stat ca al imstru- în- chegat abea de un deceniu — din provinciile multe veacuri ro- bite și înstrăinate, în jurul sâmburelui vechii Românii -- care închegat abia de uri veac revenise la vechea tradiție de reali- zări naționale, — ce trebue să primeze: realizarea necondiționată a pnncipiilor democratice sau realizările cei decurg din idea națională? Ce are, la noi, drept de întâietate, în toate preocupările Sfatului și ale societății: democrația sau idea națională? 1008 După răsboiu, după închcerea păcii, după legiferarea drep- tului de vot obștesc, în toate țările, azi se afirmă ineru că nu- mai statele cu cel mai sincer regim democrația au drept de exis- tență și de simpatie în fața marelui areopag al lumii civilizate- Democrația, cu punerea în practică a tuturor principiilor ce decurg din această concepție, ar fi condiția sine qua non, pentru a ne asigura viitorul, în interdependența de azi dintre State și popoare- Dar democrația nu e numai o ,,modă“ a zilei- O pretinde însăș evoluția vieții omenești in cadrele statelor de aziᵣ e o biru- ință a dreptului, o perfecționare deci, a însăș societății omenești. Democrația e necesară pentru fericirea popoarelor. Nu arn fost și nu suntem dușmani ai democrație.'-- Am luptat și vom mai lupta pentru ea, pentru rosturile ei cele adevărate. In evoluția actuală a vieții de Stat știm însă că -democrația e adese ori numai un paravan, după care operează partidul politic, devenit tot mai omnipotent, tot mai dictatorial și exclusivist, adică tot mai potrivnic adevăratei democrații. Știm că există așa numite „mari democrații", în cari adevărata conducere a țării o au marile trusturi financiar-economice, ori care partid ,.de- mocratic" s‘ar perinda la conducere. Știm că democrația a mai rămas sacrosanctă numai pentru naivi, și că numai ei își cântă- resc cu grijă ori ce act pentru a_l pune de acord cu principiile democratice, fie din convingere, fie mai ales pentru a nu fi jude- cați ca retrograzi. Democrația a jauns azi sprietoare internațio- nală, la spatele căreia însă toate popoarele mature își urmăresc fără teamă și își realizează după puteri, idealurile lor naționale- Numai cei naivi nu cutează să urmeze pilda națională dată chiar de către marile- democrații 1 Nimeni, în România celor zece ani din urmă, n'a fost împo- triva realizărilor democratice- Votul obștesc, împroprietărirea, noua constituție, noua reformă administrativă, legiferarea muncii și a asistenței sociale, politica culturală, libertatea deplină pentru minoritățile etnice, —- parlamentarismul cu eflorescenta lui cea mai primejdioasă : demagogismul, — sunt numai câteva din do- vezile ce s’ar putea aduce pentru democrația românească- Dar nimeni la noi nu poate admite ca aceste izbânzi ale de. mocrația să primejduea.scă postulatele ideii naționale. Când se pune problema întâietății între democrație și ideea națională, nu șovăim o clipă a ne declara pentru întâietatea celei de a doua. Motivarea, pe scunt. am concentrat-o așa: Nu regimurile po- litice și sociale, schimbăcioase cu vremile, legate de vremi, ne-au mântuit în trecut, ajutându-ne la biruința de față, și ne vor ajuta să biruim, ca români. în viitor, ci sufletul românesc, educat în poruncile ideii naționale- Principalul o: astfel să ne muncim și să ne trăim prezentul încât sufletul românesc să iasă sporit și moștenirea ce-o lăsăm urmașilor să fie îmbogățită. In cumpenile ce ne așteaptă în viitor ceasul hotărîtor nu ne va întreba: câtă democrație am realizat și am înghițit, sau alt sistem, ci cât suflet- câtă tărie avem- 1000 Și, acum să intrăm în câteva detalii- De peste un veac demo- crația și-a cucerit teren in țările cari își aveau nu numai uni- tatea naționala realizată, ci înseși realizările de ordin național înfăptuite în mare măsură- Așa zisei dreptăți sociale — care nu va putea fi epuizată în veci — i-a premers dreptatea națională. Care e situația moștenită de neamul românesc în clipa în- făptuirii unirii, când am crezut că nu mai avem alt ideal decât realizarea democrației integrale ? Noi nu aduceam in noul Stat, ca o realitate, ci tot numai ca un ideal de realizat- dreptatea națională- Ca realizări naționale, minoritățile noastre etnice aducea fiecare in parte mai mult decât noi. Protejate de împrejurările din trecut, din vremea robiei noastre — de Unguri, de Nemți, de Ruși, iar în vechiul Regat, până înainte cu o sută de ani de atâția stră- ini de neam — minoritățile noastre etnice au intrat în România Mare mai bogate, mai culte decât imensa majoritate a țărănimei române- Este evident că la noi trebuia și trebuie să primeze realiză- rile ideii naționale democrației, când această democrație ar putea primejdui temeiul existentei noastre care este creșterea puterii românești in cadrele in cari na putut crește până acum, datorită împrejurărilor neprielnice din trecut- Refacerea dreptății istorice, prin deosebita amenajare a for- țelor sufletului românesc, este firesc să fie prima datorie a Sta- tului și a societății- Mai ales când acest postulat just se poate ajunge fără nici o disconsiderare a democrației bine înțeleasă, în aplicarea principiilor ei față de minoritățile etnice- Dar. a spune ■ Nu avem ce face! Orașele din nouăle provincii le-am găsit în majoritate străine în clipa unirii, — ele așa trebue să rămână ! Altfel ne abatem dela principiile unei sincere demo- crații. care e deviza noastră! Sau: nu putem face nimic cu propaganda subversivă ce se face cu intensitate în Secuime pentru ungurizare. în Buco- vina pentru rutenizare, în Dobrogea pentru bulgarizare, fiindcă trebue să ne ținem morțiș de drepturile de absolută libertate pentru toate națiile, fiind aceasta o poruncă a democrației- Nu e aceasta o aberație a democrației sau mai ales o slăbi- ciune a (dor ce profesează democrația ca un principiu sacrosanct? Noi avem drepturi istorice de recâștigat și în Secuime și în Bucovina. Refacerea acestei dreptăți naționale trebue să primeze dreptății sociale când acestea n’ar putea merge mână în mână- Dar ele. pot! .4 pune zățțaz agitației rutenc iredentiste în Bucovina sau i- celei ungurești în Secuime ori la frontiera de vest, nu însem- nează a lori în libertatea individuală și națională pe care o pretinde d>‘m ocruție. După principiile cele mai democratice, o minoritate într’o țară are dreptul la viața proprii' națională- dar nu are dreptul 1010 bă asmute populația împotriva Statului, a națiunii dominante, cu atât mai puțin să continue a face proseliți pentru idei destrue- tive, contrare existentei Statului Aici nu este democrația conș- tientă pe lume care să nu intervie cu toată energia- A pune problema astfel: ne mulțumim cu situația de forte dată în clipa unirii, liberă desvoltare tuturor ori în ce direcție ar voi, fiindcă suntem un sfat democratic, ar însemna o incon- știentă- La noi realizările de ordin democratic pentru a fi sănă- toase și pentru a nu primejdui însuș viitorul Țării, e necesar să fie pătrunse de poruncile ideii naționale- Indiferent dacă ne laudă sau nu străinătatea, sau. mai pre- cis. ceeace se ascunde la spatele acestei noțiuni: democrația internațională- Indiferent, din două motive ■ întâiul: noi putem și voim să realizăm principiile unei a devăratd democrații, fără să ridicăm drepturile (minorităților, desființând numai abuzul lor cu aceste drepturi și libertăți- Al doilea: în vreme de primejdie, știm din pățaniile trecutului, nu democrația internațională ne va apăra ci tot sufletul româ- nesc de acasă, și naționalismul popoarelor. Ion Turcu O remarcabilă propagandă românească în străinătate. Traduceri în italienește In publicistica noastră s'a remarcat de nenumărate ori fap- tul că oficialitatea românească se îngrijește prea puțin de pro- paganda în străinătate- In comparație cu coace au făcut și fac alte neamuri: Cehoslovacii. Polonii,, Ungurii. Bulgarii, propa- ganda noastră e aproape disparentă- Dificultățile pe care le întâmpină, din această neînțeleasă nepăsare. Statul român, sunt prea cunoscute pentru a mai in- sista asupra lor- Opinia publică din străinătate, felul cum e a- preciat și azi Statul și poporul român, curentele ostile nouă, ce se ridică mereu în presa mondială, minciunile sfruntate cari află Ioc în coloanele acestei prese asupra împrejurărilor de viată din România Mare. — sunt dovezi aproape zilnic cât de puțin suntem cunoscuti, cât de nepăsători rămânem fată de încer- cările interesante, dușmănoase, ale potrivnicilor noștri, de a ne face nume rău peste hotare- Pentru a pomeni numai ultima neglijentă românească. — pentru a nu folosi alt termin- va fi de ajuns să pomenim că la expoziția universală din Barcelona, care s'a deschis în primă- . vară- și s'a închis în Octomvrie. pavilionul românesc s'a cons- 1011 truit în tot timpul expoziției, și nu a putut fi inaugurat decât cu o săptămână sau două înainte de închidere. In astfel de împrejurări nu putem decât să salutăm cu multă bucurie unele inițiative particulare, pornite de oameni de inimă, de intelectuali cari își dau seama, de importanta pro- pagandei românești în străinătate, alegând mijloacele cele mai reale pentru acest scop, cunoașterea poporului român prin ope- rele sale artistice- Nu mai este o taină pentru nimeni că simpa- tiile occidentului pentru marele popor rus au început sa creas- că înainte de răsboiu odată cu traducerea operelor scriitorilor ruși in limbile occidentale, odată cu familiarizarea popoarelor civilizate cu muzica rusească, cu filosofia mistică a gândito- rilor ruși uupa răsboiu. iu noua alcătuire a Europei. datorită căreia interdependența dintre state și popoare, e tot mai accentuată, s'a început, cu mare febrilitate, traduceri din literaturile europene înainte aproape necunoscute marilor popoare. Noi am rămas în urmă și pe acest teren- In vreme ce oficialitatea nu s'a gân- dit la acest mijloc de cunoaștere în străinătate a poporului român, — o parte din critica zisă literară discuta dacă, peste tot, avem opere .literare cari pot și merită a fi traduse- Nu se lua în seamă că ceeace era mai atractiv pentru publicul cititor străin era chiar specificul național, noutatea, laturile necu- noscute ale vieții dela noi, și nu .,capo d'operă',, și că putem îndrăzni să traducem în limbi străine, fără nici o pre- tenție de a uimi străinătatea prin talentele sau geniile noastre. Din ungurește, bulgărește- cehoslovacă sau polonă, s'au tradus sumedenie de volume de literatură, nu superioare celor ce s'ar putea traduce din românește. Și nu de către particulari, ci din inițiativa și cu sprijinul material al statelor- La noi inițiativa particulară ne-a dat câteva traduceri în nemțește și franțuzește- Un avânt mai îmbucurător au luat tra- ducerile în italinește. mulțumită năzuințelor și priceperii d-lui Claudiu Isopescu, conferențiar la Universitatea din Roma. Prin munca d-sale de patru cinci ani, printr’o rară însufle- țire, d-sa a reușit să câștige dragostea studenților săi italieni pentru limba și literatura română, și să convingă câțiva editori italieni să iea asupra lor tipărirea traducerilor din literatura română. Editurile ,.La nuova Italia" din Veneția și „Maia" din Milano s'au pus în serviciul cunoașterii literaturii noastre în Italia, în condiții dintre cele mai ușoare pentru autorii români, în compa- rație cu condițiile ce se cer pentru editarea volumelor de litera- tură dintr'alte limbi (cehoslovacă, ungurească, polonă)- Totuș unii din autorii noștri nu pot împlini nici acest mi- nim (cumpărarea celor 200 exp- din ediția întâia) și d- Claudiu Isopescu trebue să găsească singur mijloacele. Din inițiativa d-sale numărul dela 20 Martie 1929 al revistei .,Due lire di novelle '. a fost închinat scriitorilor români, cu 1012 bucăți traduse din cei mai de seamă autori contemporani ai noștri- Editura „La nuova Italia”, a încurajat sub îngrijirea d-lui CI. Isopescu, traducerile din românește, în biblioteca „Naratori modern”, cu un volum din Caragiale „II Divorzio” cu o prefață a d lui Isopescu. In aceeaș editură apare volumul „Due amori” de I- Agârbiceanu, în traducerea d-rei Nella Collini. In editura ..Maia" din Milano a apărut colecția Servila de L- Rebreanu, în traducerea și cu prefata-studiu asupra autorului de d-I E- Loretti. D-l Claudiu Isopescu mai anunță pentru anul 1929 următoa- rele traduceri din românește : ..Una lettera smiirrita" de Caragiale. „Simfonia fantastică” de C- Petrescu ; „Stana” de 1- Agârbiceanu ; „Moara cu noroc” de I. Slavici; „Viata la tară” de D. Zamfirescu ; „Ciuleandra” de L. Rebreanu ; „Alexandru Lăpușneanu” de Negruzzi. Acestea din urmă se anunță pentru Crăicun. In anul viitor d-l CI- Iso- pescu se va îngriji de traducerea romanului „Arhanghelii” de I. Agârbiceanu. După cum vedem e vorba de cea mai de seamă propa- gandă românească prin traduceri din literatura noastră- clin câte s’au încercat până azi. Avem în fată un plan conștient, o organizare serioasă, o selecțiune cu înțelegere critică, — în în- tregime munca d-lui CI. Isopescu și a minunatilor săi studenți și studente- O acțiune dela care ne putem aștepta la cele mai frumoase resultate- Credem că în fa(a acestei serioase, cuminte și însuflețite acțiuni de propagandă românească în străinătate, oficialitatea și instituțiile noastre de cultură- nu mai pot rămânea impa- sibile. E de datoria lor să dea mâna de ajutor material necesară. D-l CI. Isopescu. cu entusiasmul său, cu nisuinfa sinceră de a apropia prin cunoașterea creațiilor de artă cele două popoare surori, a făcut mai mult decât să spargă ghiata : a câștigat bună- voința și simpatia opiniei publice italiene și a factorilor cul- turali pentru noi- Partea aceia mai grea d-sa și-a ales.o și a deschis cele mai frumoase posibilități- Dacă ar fi secundat de ajutorul necesar, posibilitățile s’ar schimba grabnic în realități. Activitatea d-sale merită să fie pomenită cu laudă- Afară de d-l Reza. care deține o situație similară în Anglia, și care a lucrat pentru cunoaștearea literaturii noastre acolo- nu mai știm alte realizări de natura activității d-lui Ol- Isopescu în Palia Sevastian Voicu 1013 Cronica dramatică Fântâna Blanduziei, de V. Alecsandri Stagiunea teatrului din Cluj Conferința D-lui Bogdan Duică: Vasile Alecsandri și teatrul românesc Apus de Soare, Năpasta Simplu, fără nici o festivitate răsunătoare. Teatrul româ- nesc din Cluj și-a deschis porțile pentru un nou an ; al nouălea ni se pare- Importanta și greutatea faptului e mai mare decât la început- acum nouă ani. când Teatrul se adresa unor oameni entuziaști și lacomi de tot ce era manifestație românească- Acum teatrul se găsește în fata unui public mai rece și poate mai pretențios. Iată cauze cari fac să crească greutatea și răspunderea care apasă asupra teatrului românesc aici în Cluj. Depinde de conducătorii lui ca din învingerea acestor greutăți să-și facă un titlu de mândrie și mulțumire românească și artistică în acelaș timp. Fiindcă numai ținând sus de tot facla artei, teatru Na- tional își va îndeplini adevărata menire- Deschiderea o face conferinfa Domnului Gh- Bogdan Duică despre Vasile Alecsandri și teatrul românesc: Redăm mai jos. foarte pe scurt ce-am reținut din conferința bogată în idei, clară, românească, admirabil expusă- Peste ?> luni se împlinesc 90 de ani do când Alecsandri se întorcea în tară trecând prin Italia. Jntr'una din bisericele vechi pe caro le-a vizitat oprindu-se în fața unei picturi de-a unuia din marii maeștrii italieni exclamă : -Când vom avea și noi în Moldova (fiindcă atunci, la 1840. ce era româneasc era Moldova și Muntenia) astfel de opere!" In exclamația asta se cuprinde toată dorința tânărului care se întoarce de la Paris, că 1014 (ara lui s'ajungă și ea asemenea tarilor apusene- A scoate excla- mații și a expune dorințe e ușor; Alecsandri s'a oprit la ele- Activitatea lui fundamentală în toate domeniile literaturii .ro- mânești de-atunci. și asta înseamnă,' activitatea lui în tot ce ■pulsa românesc atunci,, — 'fiindcă în timpul acela, literatură naționalism, politică formau o împletire de nedespărțit, este o dovadă strălucită a iubirii lui de țară* iubire tălmăcită în fapte- Maiorescu a spus: ..Alecsandri va rămâne prin totalitatea ope- rei lui“’ este o frază simplă însă caracterizează activitatea lui Alecsandri. Atunci la începuturile adevăratei vieți -românești, lotul trebuia lacul: Alexandri a fost întotdeauna acolo unde nevoia românească o cerea- Trebuiau combătute prejudecăți și credința ridicole: a scris atunci lorgu dela Sadagura- Coana Chirita și o serie de piese mai mărunte- Trebuiau combătuți străinii pripășiti și ridicat Moldoveanul : a scris Lipiturile satului. Făcea Teatru cu tendințe- In Franța de unde se întorsese, un critic a spus că teatrul, drama, nu este altceva decât o idee morală pusă într’o acțiune dramatică. Pentru noi ora tocmai bine venită idea de mai sus. Alecsandri s’a folosit de ea; unii îl acuză că trece în grotesc în comediile sale, însă trebue să judecăm după vremea în care a trăit după publicul către care s<- adresa și intenția cu care scria- Atunci când făcea artă de dragul artei scrie piese ca acea Concină, puțin citită și cunoscută, în care delicateța sentimentelor se întrece cu perfecțiunea for- mei- Arăta astfel tuturor Românilor că și în limba lor se pot ex- prima sentimente subtile- Activitatea lui poetică între timp dă literaturii românești poezii dintre cari unele neîntrecute până astăzi. După aproape douăzeci de ani dela întâile lui piese, tea- tru] românesc trece printr’o nouă criză- Lipsiau piese românești; era pela 1864 ; exista un teatru National la București : în comi- tetul lui era un Rliade Rădulescu: trăiau Hasdeu și Eminescu toți cereau teatru românesc- Hasdeu scrie Răzvan și Vidra. Alecsandri. retras la Mircești. răspunde și el chemării româ- nești si scrie Despod-Vodă și mai pe urmă Fântâna Rlanduz:ei- Ac,-asta din urmă sub influenta monogafiilor despre viețile ma- rilor poeți latini, scrise în franțuzește- și pe cari le citise. In Horafiul din piesă- Alecsandri a pus ceva din el; probabil sim- țise vreo afinitate cu marele poet latin. Hasdeu, pe atunci tânăr și mare admirator al lui Alecsandri spunea să’n piesă vede și pe Horatiu și pe Alecsandri. Piesa îl caracterizează ne poet; ver- suri perfecte, sentimente delicate. Activitatea lui Alecsandri nu s’a mărginit la cele dc mai sus. A fost publicist când a trebuit, a fost ministru când tara a avut nevoie- Activitatea Iui este fundamentală în aceste începutri ale vieții moderne românești- Și el va rămânea prin totalitatea operei sale- cum a spus Maiorescu. După conferință a urmat reprezentarea piesei ..Fântâna Blanduziei“- prea cunoscută publicului nostru pentru a ne mai 1015 opri asupra ei- ..P- BI-" este o operă de maturitate poetică, ce deține ui loc de cinste în literatura noastră clasică- D-l Zabaria Bârsan este neîntrecut în arta de-a spune versuri, D-sa a trăit intens rolul marelui poet latin. Restul interpretării, decorurile- dintre cele mai reușite. 1)-1 c- Pavel îngrijește cu multă pricepere artistică de nivelul tehnic al representatiilor de pe întâia scenă ardeleană- Suntem nevoiți a ne restrânge la câteva notări scc.inte asupra activității Teatrului și Operei naționale- Revista noastră, apărând pe Oct-, Noemb- în număr dublu, cu material pur administrativ pentru adunarea generală ce s'a ținut în Turda la 6 Oct- — n'am putut aduce la timp cronica noastră teatrală- Trebue să amintim însă, — și cu întârziere. — frumoasa realizare artistică din Apus de Soare, opera lui B- Șt- Delavrancea. E poate cea mai reușită creație a marelui nostru stilist, o evocare strălucită a voievodului Ștefan și a vieții românești contemporane lui D-l Ștefan Braborescu. în rolul titular a avut una din cele mai reușite creații ale sale. D-sa s’a dovedit încă od dă. un tem- perament de artist cu remarcabile posibilități de creație. A fost un Ștefan vibrant și plin de măreție- Dintre premierele Teatrului mai amintim traducerea -Pă- mânt", din nemțește. * Opera națională și-a deschis stagiunea cu ,-Năpasta" lui S'- Drăgoiu, jucată mai întâiu la Cluj în preajma închirierii stagi- unii trecute. A fost primită cu aeelaș entusiasm. Întâia premieră a anului a fost vestita operă a compostoru- lui rus Mussorgsky „Boris Gudunov" Dl- Pavel i-a dat o punere în scena fastuoasă, princiară- A fost o biruință artistică. Inter- pretarea la un înalt nivel. Asupra ei vom reveni într’o cronică viitoare. I. I. A. Cărți 9 N. lorga : Note istorice asupra edi- tării operei poetice a lui Eminescu; Ori- ginea moldovenească a lui lenăchiță Vă- cărescu. Două comunicări, apărute in memoriile secției literare a Academiei române. In prima, pornind dela ediția Ciornei a lui Eminescu, — intâia ediție de lux a marelui poet, — d-l lorga face o reprivire asupra edițiilor ante- rioare. Ediț a Maiorescu, cea dintâi, s’a mărginit la publicarea versurilor pe care arbitrul criticei literare a vre- mii, le-a aflat ca pe cele mai bune. Generația contemporană a acestei edi- ții «!-a considerat pe Eminescu — scrie d-l lorga». ca pe unul din poeții tn- 1016 zestrați ai unei epoci, care mai avea și pe alții. Această generație a cu- noscut din el ce a presentat însuși pentru tipărire «Convorbirilor lite- rare», și ce a vrut să primească di- recția meritoasei reviste, introducând poate ici și colo câte o mică schim- bare. Edițiile următoare, tot la Socec, au adus aeelaș material «Sentința critică a lui Titu Maiorescu, stătea pecetluind de-asupra culegerii»... I s’a părut gus- tului fin al lui Maiorescu că nici proza, de o ?șa de îndrăzneață imaginație, a marelui poet, nu merită să fie re- produsă. Mai târziu, Ia Iași, V. G. Morțun a editat volumul «Proză și versuri», in care s’au publicat și poezii apărute in tinerețea poetului in «Familia» și o parte din proza de imaginație. Ediția a completat, în parte, pentru tineretul din școlile moldovene, mai ales, «figura Iul Eminescu, cel admirat și compă- timit». A doua generație care a urmat poe- tului. a dat, prin d-1 A. C. Cuza, o ediție de «Opere complete» care aducea proză și versuri, și articolele lui Emi- nescu «atât de remarcabile ca idei, onestele și pătrunzătoarele articole de critică teatrală și literară diu «Curie- rul dela Iași». D-I Gh. T Kirileanu a publicat în- țr’o broșură rapoartele lui Eminescu de pe vremea când era inspector școlar și unele articole de polemică politică. Editura «Minerva» a reluat opera de editare a scrierilor lui Eminescu- «Doi-dintre scriitorii de căpetenie ai cercului dela «Sămănătorul» llarie Ohendi și Ion Scurtu, au luat asupra lor publicarea operei care, acum, pă- trunsese așa de adânc în sufletul în- suș al societății noastre». De atunci avem Poesiile postume, Poesiile poporane și basmele versifi- cate, volumele cu articolele politice ale lui Eminescu. Marele scriitor a fost cunoscut abea acum, în întregimea activității și a geniului său. După răsboiu d-1 N. lorga amin- tește ediția Culturii Naționale, îngri- jită de d 1 G. Bogdan Duică, și ediția proaspătă Cicrnei. Mai avem o ediție îngrijită de d-1 Lovinescu, și se anunță una nouă, de lux, ilustrată, a casei Ramuri din Craiova, îngrijită de d-1 G. Ibrăi- leanu. D-1 N. lorga conchide: «E o datorie pentru noi, păstrătorti prețioaselor caete. pentru noi cari am îngrijit atâta timp moștenirea literară a lui Ălecsan- dri, să începem, printr’o comisiune la care bucuros aș primi să mă alipesc, ediția integrâlă a lui Eminescu, care trebue sa fie un monument național, Și pe care n’o poate da decât Aca- demia Română. * * * In comunicarea «Originea moido- veană a Iui Enăchiță Văcărescu, cu- noscut de toți ca fost muntean, d-1 N. lorga, în temeiul unor documente nouă, arată că poetul muntean, începătoiul li- ricei noastre, își trage originea prin ramura feminină din familia moldo- venească Neculcea, care ne-a dat pe cunoscutul cronicar, lenăchiță Văcă- rescu avea o moșie, Țișelicești, la malul Nistrului, moșie «pe care o trage după moașa dumisale Sanda Vistfc- reasa, sora răposatului Ion Neculcea, Biv Vel Aga». Astfel, scrie d-1 N. lorga. «neamul Cantacuzinesc al luiNe- culcea cronicarul se continuă prin femei cu Văcăreștii munteni». Așa se explică ivirea talentului literar într’o familie care până atunci nu avea astfel de preocupări * * * Carlo Tagliavini: Lexicon Marsiglia- num. O comunicare a autorului, mem- oru corespondent a! Academiei noastre, făcută în ședin a dela 10 Maiu 1929, asupra unui studiu mai vast al d-sale, care va apărea în editura Academiei. Înainte de Lexiconul de Buda, dela 1825, sunt două dicționare: Dicționarium Volachico-latinum, păstrat în Biblio- teca Universității din Budapesta, și Dicționarul latin-român, al lui Tudor Corbea, păstrat în Biblioteca din Blaj— Mai vechiu de cât acestea, — terminat la a. 1700, este «Lexiconul Marsilian» descoperit și studiat de autor în Bi- blioteca Universității regale din Bo- logna, printre manuscriptele «cunos- cutului poligraf și general Luigi Fer- dinando Marsigli, — de unde numele Lexiconului El este în trei limbi: latino maghiaro-român., * * * 1017 4 N. Bănescu: Acte venețiene privi- toare la urmașii lui Petru Vată Șchio- pul. D-l N, Bănescu a cercetat arhivele comunității grecești la San Giorgio di Greci, în Veneția, cari cuprind multe dosare cu acte referitoare la familia Zotu Țigara, bărbatul Domniței Maria fica lui Petru Șchiopul. Actele au fost cercetate in mare parte de d-l N. lorga, și publicate în voi XI. din colecția Hurmuzaki. D-l Bănescu comentează și reproduce pe cele neutilizate până acum, și cari au o importanță pentru familia in exil a monarhului moldovean. # * * N. lorga: Ge&chichte der Rumanen und ihrer Kultur. Trad. de H. Rbsler- Albrich. In editura Kraft și Drotleff din Sibiu și in traducerea d-nei H. Rosler-Albrich din Brașov, a apărut in limba germană lucrarea d-lui N. lorga, cu titlul de mai sus.; într’un volum de B75 p.. de-o superioară exe- cuție tehnică- Lucrarea apărută acum în limba germană a fost tipărită in franțuzește de către autor la 1919, căreia i-a ur- mat o a doua ediție, apoi traducerile in englezește și italienește. In prefață d-l lorga menționează că dela apariția in nemțește, ca parte în- tregitoare a lucrării «Istoria statelor europene», a scrierii sal. în 2 volume «Geschichte des rumănischen Volkes, până la lucrarea de față a trecut un răstimp lung in care d-sa a adoptat un uou fel de a trata istoria poporului român. Lucrarea, tradusă în nemțește cu unele abrevieri ale capitolelor finale, e impâițltă in 13 capitole, și ne va face desigur un mare serviciu, punând la îndemâna minorității germane dela noi tot ce este esențial și caracteristic în trecutul poporului român. O carte care până azi lipsia concetățenilor noștri sași și care ne lipsește încă pentru celelalte minorități, afară de manua- lele de școală. O nouă traducere, — in ungurește — a lucrării d-iut N. lorga, ar fi bine venită azi. 1. T. * E. G. Racoviță : Evoluția și proble- mele ei. Subsecția eugenică și biopo- litică a «Astrei» și-a sporit colecția bibliotecii sale cu o lucrare de înaltă valoare de știință popularizată, pu- blicând, în No 6. «Evoluția și pro- blemele ei» de savantul profesor, cu renume mondial, al Universităț i din Cluj, d-l E G, Racoviță. direc- torul Institutului de Saeologie, fost president al Academiei Române, Vo- lumul de 183 p. apare intr’o frumoasă ediție artistică, legat în pânză, cu 30 <>e planșe, în atelierele institutului «Ardealul» din Cluj. Autorul ne-a dat, acum doi ani, în- țăja lucrare de popularizare științifică lⁿ românește, in biblioteca ’ secțiunii Științelor naturale ale «Astrei», inti- tulată «Speologia», apreciată elogios de crit'că și contribuind în mod în- semnat la popularizarea științelor na- turale în pătura noastră cultă. O preocupare de căpetenie a sec- țiunilor Astrei este chiar această po- pularizare a cunoștințelor și a rezul- tatelor cercetărilor științifice și în pă- tura noastră cultă, tiu numai în popor. Cunoștințele folositoare pentru popor «Astra» le răspândește prin conferințe populare, prin «Biblioteca poporală». Secțiunile Astrei au început și publi- carea unor biblioteci destinate păturii școlarizate, cu intențiunea pe de-o parte, de a pune in mâna publicului cult, în contact cu poporul, materialul necesar,din diferite domenii ale științei, pentru a putea el însuși să-și aug- menteze cunoștințele, fiind ținut la curent cu cele’ mai noi rezultate, iar, pe de altă parte, pentru ca pătura cultă să aibă la îndemână materialul ne- cesar pentru luminarea masselor. Când au început să apară voluma- șele acestor biblioteci ale Secțiunilor Astrei, s’au ridicat și glasuri spunând că «Astta» se îndepărtează de misiu- nea sa, aceea primordială de cultura- lizare a masselor, și că intenționează să se schimbe intr’o... Academie. Observarea era cu totul neîntemeiată. Secțiunile Astrei, chiar pentru această culturaiizare a masselor, au îndatorirea să slujească și ca intermediare intre rezultatele atinse de știință și massele populare, tocmai prin această popu- larizare a științelor și pentru clasa care vine in nemijlocit contact cu po- porul. Și dela învățător, și dela alți intelectuali ai satelor, așteptăm mereu să fie luminători ai nației, și către e 1018 ne îndreptăm în primul rând când e vorba de culturalizarea masselor. Este evident, însă, că nu putem ră- mânea in această operă de culturali- zare mereu la vechile clișee, a ace- leași subiecte îmblătite ani de-arândul, ci e nevoe să stăruim și asupra nouălor rezultate ale științii, pe cari mulți, cei mai multi dintre intelectuali nu le mai pot urmări, odată ce au părăsit școala Aici voesc să vină în ajutor publi- cului Secțiunile prin Bibliotecile ini- țiate, și cari, în prezent, s’au cam oprit din iipsă de fonduri pentru tipar. * * * Lucrarea D-lui E. G Racovtță a format subiectul unei conferințe pentru intelectuali, cu care s’a inaugurat la Cluj, în 1927 ciclul de conferențe asu- pra «.Factorilor determinanți ai evolu- ției biologice a capitalului umatn. subt auspiciile Subsecțiel eugenice și bio- politice» a «Astrei». In XVII capitole, cari sunt precedate f’e care de un rezumat detaliat, clar, esențial — cititorul va afla tot ce este principal și necesar de cunoscut in le- gătură cu uriașele probleme ale Evo- luției. I. Turcu * ȘTEFAN ALETES : Din istoria artei religioase române. 1. '/.ui/ravii biscrilor române. Studiul prezent al harnicului cercetător al trecutului nostru, d. șt. Meteș, a apărut întâi în ,.A- nuarul Comiisiunii monumentelor istorice", secția Transilvania, p. a. 1920—28. Lucrarea, de 1(50 p. e ur- mată de 48 planșe, reprezentând li- nele din cele mai importante picturi din mănăstmile și biseri- cile românești, din întreg cuprin- sul țării. Autorul, in prefață, ne araiă ce La îndemnat să întreprindă acea- stă trrigăloasă și îndelungată muncă de colecționare. ..Prin însemnările nepretențioase ce tipăresc aici". - scr:e d-sa — ..am încercat să adun un număr înseninat de meșteri sugravi și pictori, cari au împodobit, de-alun- gul veacurilor, bisericile româ- neșfi. pictura multora a dispărut de decenii sau secole. A altora, e pe cale de a avea, aceeaș: soartă... Sunt atâtea și atâtea biserici în cuprinsul pământului românesc, cari mai păstrează frumoasa pic- tură murală din bătrâni și așteap- tă cercetă torul priceput, care s’o studieze și s’o mânitue de peirea sigură care o pândește ou fiecare zi ce trece". Acte și informații, cu totul nouă pentru murele public, ni se dau în capitolele: Școlile de zugravi; Bres- lele zugravilor și pictorilor ; cărți pentru meșteșugul zugrăvirii : Er- miniile. In capitolele următoare sunt adunate în mănunchiu infor- mațiile și datele privitoare la : zu- gravii bisericilor din Țara, româ- nească în v. XIV—XVII : Zugravii b sericilor din Moldova în v. XV— XVIII: apoi zugravii și iconarii din țările românești până în v. XIX. Capitolele nu cuprind totuși nu- mai o înșiirare de nume și biogra- fii. ei și considerații — după au- torii de specialitate — asupra evo- luției picturii bisericești în țările noastre. Jn c. VI. deosebit de interesant pentru noi. se vorbește despre zu- gravi: bisericilor și iconarii români din Transilvania .Banat și Mara- mureș. Avem și un 'indice p. L32--141 al zugravilor și pictorilor amintiți în cursul studiului, ’jucrarea e pre- țioasă și pentru bogata informație bibliografică de specialitate, ce a- bundă pe fiecare pagină, ușurând considerabil munca, celor ce se vor ocupa în viitor cu pictura noastră bisericească veche si problemele ei. S. V. A. lABTOJAN : (Tu Iile populare in li tern litra, românească. Voi. I. Epoca influenței sud-slave. P?la cercetările lui B. P. Ilașdeu, înainte cu o jumătate de veac, și dela stud ile luă Gaster asupra li- teraturii poporane române, nu a mai apărut la. noi nici o lucrare asupra acestui subiect de impor- 1019 tanța celei proiectate de d. N. Car- tojan, și din care a apărut primul volum, cu titlul ele mai sus. E un volum de 267 pg„ cu 15 planșe, ti- părit frumos in editura. Casei Școa- lelor. Studiul d-lui Cartojan se prezin- tă ca rezultatul unor cercetări de ani laborioși, îmbrățișează majori- tatea manuscriselor de literatură poporană, — foarte sporite în ul- tima ''imătate de veac. E o prezen- tare și o clasificare făcută după norme științiif ce și o bogată, cerce- tare critică a originii, a cuprin- sului, a elementelor nouă, ce aduc în credințele noastre poporane ca motiv de inspirație artistică, o bi- bliografie a fiecărui capitol. cu- prinzând manuscrise, ediții, studii române sau străine. Ca un rezultat al cercetărilor sale îndelungate șo pricepute, au- torul tratează in acest volum de sinteză, următoarele capitole și scrieri : Literatura apocrifă și po- porană slavă in țările românești, cele mai vechi manuscrise româ- nești de legende apocrife și cărți poporane : literatura apocrifă. ; Bo- gomilii și literatura apocrifă; le- gende populare cu caracter bogo- milic : literatura bogomilică ; A- dam și Eva ; Literatura apocalipti- că ; Apocalipsul ap. Pavel ; Apo- calipsul Maici; Domnului ; moar- tea lui Avram: Apocalipsul lui Ion ; Epistolele apocrife ; legendele biblice ; Prorocirea Gavrilei ; sem- nul crucii legende psihigrafice ; Legenda Sf. Sisinie ; Legenda Sf. Vineri ; Viața sf. Alexe ; literatu- ra astrologică ; fisiologiistul ; Fior di virtii ; romanul popular ; Ale- xandria , Varlaam și loasaf: Ar- hinie și Anadan. După cum arată cuprinsul, sunt cercetate multe texte de literatură poporană cari¹ au eșit de mult din circulație, deși învățăturii și erezii de ale lor trăesc și azi în credin- țele și legendele poporane. Literatura poporană,, spune d-1. Cartojan, apare la noi curând după traducerea cariilor funda- mentale din limba slavă sau grea- că. în tot cursul v. XVII și XVIll-lea in copii manuscripte, pentru ca să vadă lumina tipa- rului la sfârșitul veacului XVIII și la începutul celui de al XIX. Este deosebit de interesantă par- tea de studiu care arată, la fie- care capitol .influența acestei iite. râturi asupra credințelor, superst’- țiilor și legendelor poporane ale poporului nostru. D-I. Cartojan vede o mare influență a acestor texte manuscripte, și mai pe urmă, une- le tipărite. Credem, însă, că aici e greu de a / ne pronunța prea ușor, numai ; după dovezile de trecere ale super- stițiilor dui această literatură în- tre credințele poporului român. ■ In primul rând ar fi o dovadă că aceste texte fie ca manuscrise, fie i-a tipărituri ar fi pătruns a- dunc în straturile poporane, ceeace, credem, nu se poate dovedi decât cel mult pentru cele câteva tipă- rituri (Epstolffle, cărțile de visuri, ,' Gromovmic, Alexandria și alte câteva). In al doilea rând: credințele și superstițnle poporane la noi credem că sunt în ma.re majoritate, cu mult mai vechi decât veacul al XVIII, când apar întâiele texte manuscrise de literatură poporană (traducerii d:n slavonă și grecește). E greu de afirmat că înseși bas- mele și colindele ar fi împrumutat elemente din aceste texte cari n’au putut fi cetite decât de foarte pu- țini oameni din popor (cutare diac sau preot). Nouă ni se pare mai logică ur- mătoarea expl care, în legătură cu influența literaturii poporane asu- pra credințelor poporului nostru. Originalele în slavonește și gre- cește cuprind credințe poporane, su- perstiții. rămășițe de religii și fi- losofii sau eresuri orientale, cu muk mai vechi decât redactarea lor în cele două limbi canonice ale orientului ortodox. După cum la Slavii de sud. și la Greci acest material poporan — ca o anexă a propoveda.niei evanghe- lice —a existat în veacuri înain- te de a fi scris, tot asemenea a putui fi cunoscut șl Iu noi, din 1020 tradiția tirubă, — suferind și noi a- ceeaș influență orientală — eu mult înainte de a apărea in textele traducerilor in românește. Prin graiu viu credem a fi pătruns la noi din primele veacuri ale încre.ș- tinării eresurile orientale. Numai așa ne putem explica pătrunderea lor în așa largă măsură in credin- țele noastre poporane chiar în bas- me, și colinde, cele mai vechi din- tre produsele poporane. Dacă aceste texte, — în manus- cris sau tipar — au pătruns mai adânc în straturile poporane, cre- dem că este tot o dovadă pentru teza noastră : pentru popor nu e- rau lucruri necunoscute, cuprin- deau credințe, etc.. dintre cari cu unele poporul era familiarizat de mult De-o pildă : cutare scenă din iad zugrăvită pe pereții unei mănăstiri din veacul XVII nu poate fi numai decât o dovadă că scena n’a fost cunoscută numai d;n cutare text apocrif ; ci muncile iadului au pu- tut fi propovăduite la noi, cu gra- iul viu. ca șii în sudul Dunării, cu veacuri înainte de apariția cărții, și scena a putut fi cunoscută din tradiția orală. Că nu a. fost pictată înainte de apariția cărții, este ex- plicabil prin rezerva zugrav'lor și peste tot a poporului care iea de sfânt numai ce este tipărit. Apocri- fele aveau atunci autoritatea scrip- turii. Exprimăm o simplă părere, care, credem, ar explica ma: logic influ- ența textelor de -literatură popo- rală în viața psihică și creiația artistică a poporului. I. T. * LECA-MOKABIU La Fralii Noștri: Dialectele limbii române s’au bu- curat în timpuriile încă nouă de studii temeinice, datorite filologi- lor români șî ^streini. Ultima lu- crare asupra Iui a d-lui Sextil Pușcariu. ..Studii istro române", e- puizează aproape tot ee se poate ști asupra dialectului celei mai mici ramure românești. — abia o șuviță în stingere din marele râu. Nu numai filologi ci și alți ama- tori s’au străduit să ne facă cu. noscuți pe frații noștri atât de în- depărtați. D-l Leca Morariu ne aduce mai nou volumul cu titlul de mai sus, închinat memoriei părintelui său Constantin Monariu, care l-a în- demnat să compună această carte de texte istroromâne, întâia carie de cetire a Românilor din Istoria, lî remarcabil faptul că volumul se datorește inițiativei particulare, în- suflețirii și dragostei unui cărtu- rar român, și nici decât oficialită- ții noastre. „La Frații Noștri", a- pare tocmai în Bucovina, în edi- tura unei reviste, „Făit frumos". E editată frumos, cu bune ilustrații, hârtie superioară. Materialul, afa- ră de rugăciunile principale dela începutul volumului, e în întregime cules, la fața locului, în cele câ- teva sate cejau mai păstrat limba, de d-l Leca Morariu. D-sa mențio- nează la, sfârșitul fiecărei¹ bucăți comuna, numele povestitorului, ziua când a fost notată. Cum lucrarea e destinată unor cetățeni ai Italiei, autorul publică, tot în partea introductivă, un ar- ticolaș — în introromână și italie- nește — intitulat: Noi Ruman’ezi (Noi Rumeni) în care se arată că în „frumoasa și glorioasa țară a Italiei" trăesc și trei mii „de Ru- mer" sau Ruman’ez, cari sunit frați buni cu milioanele de ru- mâni din România, cu cei 600.000 Români macedoneni și cu 16.000 Megleno-români. Se arată că nu- mele vine dela Roma, și că „suntem cei mat adevărați frați ai Italie- nilor". Se publică, cu note, Imnul națio- nal italian, și apoi, tot cu note, „Cântu lu Rumori din Istria" cân- tecul e datorit, de sigur, d-lui L. Morariu. (Intre paranteze fie zis: so pare că italienii veghează aprig asupra minorităților lor etnice ! Și în cântecui de 3 strofe trebue să se spună că avem frați pe Italieni. Nici un cuvânt de Francezi și cei- lalți frați latini). Se dau fotografiile, cu scurte no- 1021 tițe explicative și activitatea lor pentru Româniii din Istria, a lui Ion Maiorescu. Teodor T. Burada și Andrei Glavina. acesta din urmă istroromân, și se amintesc filolo- gii români și străini cari s'au ocu- pat cu dialectul istro-român. Materialul de lectură cuprinde povești, snoave, legende, gâcituri. proverbe. Poezia poporană s’a pier- dut eu desăvârșire. Lăudând fapta culturală și na- țională a d-lui L. Monariiu, repro- ducem pentru cititorii noștri Ta- tăl nostru. în dialectul istroromân. Cic/ce nostru Ăn lurnele lu Ciace. l.i Fil'u e Iu Svetu Spirit, Amen ! Ciace nostru carie ști ăn cer, neca se lurnele tev posvete, neca vire cesaria te, se fie vol’a te. cum ăi ăn cer. șa și pre pemiint. Para nostre de saca zi, de-ne-vo astez, si ne scuze pecatele nostre cum și noi scuzin lu ce]’i carl’i ne ofen- desen. și nu duce pre noi ăn tia- past, m>a ne zbave de cela revu. Amen 1 Reviste LI ulei inul Institui ului eeoiioinic nmiiinesr aduce patru contribuțiii de mare însemnătate în legătură cu eeononiiia. națională. Sunt stmliii bazate pe date statistice care vor f- folositoare tuturor celor ce se vor ocupa în viitor cu aceste probleme. Acestea sunt: ..Desvoltai ea. agri- culturii ni ultima sută de ani ", de G. Pipăia nu ; „Progresele zooteh- niei în ultima sută de ani". de G. lonescu-Brăila. : „Cerealele șii co- merțul lor in România". de G. M. Brancov ci și ..Problemele actuale ale industriei petrolifere în Româ- nia" de VI. Pizanty. Anuarul Ainile m iei de înalte stu- dii. comerciale și industrinle din (.lui j;e aici 1927. 19?S aduce pe lângă datele statisi 'ce ale acestor ani școlari, un studiu al d-lui Pavel Roșea : ..Aplicarea Psihologiei la viața economiică" : ..Reprivire com- parativă asupra celor două Acade- mii (regimul unguresc și eel româ- nesc) de A. Ciortea : ..Proslăvirea Regelui Ferdinand". de ,VJ Dirni- treseu. discurs rostit la deschiderea cursurilor din 2G Oct. 1927. Hamuri. — Dl. T. Arghezi publ; eă al treilea articol asupra subiee- ului de actualitate ; 1‘oHtiri'i fi H- Ieriitiiră. Reținem diin el următo- rul pasagiu : ..Sa vorbit cu o ciudă explicabi- lă. de limba românească ser să în provinciile alipite, afișe, convocări și firme ridicole, și excesiv de iri- Lirde. O poliție a 1 itei attir ii care circulă și strâmbă limba in toate manifestările comerciale, — dela anunțul ziarelor indignate, până la reclama zugrăvită - nu sa făcut. De ce nu se face? Dar a scrie corect românește nu e obligatoriu nici in Bucureștii. Or-ce industrie. Bancă, prăvălie, poate lansa când ii place mi text desoncrant pentru o limbă, care a dat dovezi «le frumoasă și armonică ductilitate. Scriitorii nu ar avea nici un rol in măsura o- bligatorie ca. toate textele publice să treacă prin controlul tor? Toate autor tăț'iie au nevoie de rediactori și în primul rând Camera și Se- natul. prevăzute —6 : 7 1022 Revista ieșeană in ultimele patru numere (două volume) aduce ma- terial variat și bogat, studii, cro- nice, dări de seamă. Literatură mai puțină. în raport cu celelalte con- tribuți-. Sunt interesante prin nou- tatea notației însemnările cunoscu- tului fruntaș al social-democrației, l-l. \ nndervelde : ..Impresii din A- merica de Sud", din No. 5—6. Frag- mentul din romanul „Arabela". de .lean B.irt - cunoscut ca un bun scriitor de note de drum — ni se pare că nu-i în măsură de-a ne pu- tea da o :dee despre romanul anun- țat. Poesii publică D. Ciurezu. un tânăr scriitor de talent prea pu- țin amintit în gălăgia mișcării li- terare de azi. si d. Botez. Pentru V. R. nu există, la mișcarea literară, decât revstele străine. Pe cele ro- mânești nu le încleștează decât, doar cu prilejul vreunei polemice. D. A. Mianiu publică „Lupii de aramă", piesă reprezentată cu suc- ces la București. D-l G. Ibrăileanu continuă stu- diul său temeinic, larg documen- tat, asupra edițiilor poeziilor lui Eminescu. De astă dată se ocupă cu ediția d-lui¹ G. Lovinescu. In No. 7—8 se publică un frag- ment din noul roman istoric al d-lui M. Sadoveanu : Zodia Can- cerului. Articole, studii, literatură, cronic: semnează colaboratori mai noi al revistei: D. I. Suchianu. Dragos Protopopesou, I. Sebastian. D. Raîea, etc. Arhiva someșană No. 10. — Re- vista ce apare în centrul cultural dela nord-estul Ardealului, in Nă- săudul școlilor grănițărești. din râvna câtorva intelectuali idealiști dn parea locului, aduce, ca de o- biceiu. un prețios material în le- gătură cu trecutul acestei regiuni, așa de importantei pentru româ- nismul din Ardeal. Cercetările d-lor V. Șotropa, I. Marțian, V. Bichii- gean. N. Drăgan. — colaboratori statornici ai reviste', aruncă, nu- măr de număr, lumină nouă asu- pra trecutului românesc al regiu- nii. Studiu și monografii temeinic documentate îmbogățesc mereu cu- noștințele asupra acestui colț de țară. In No. 10 d. V. Sotropa scrie des- pre : „M litarizarea văii Bărgăului" .1. Marțian despre „Țara Năsă udu- lui’. V. Biehigeanu publică : „Un capitol din litigiul Bistrițenilor cu Someșenii". I. Marțian : „Jurnalul locotenentului loan Tomița 1848— 1849. Prețioase comun cări publică N. Drăgan. ,..\>'liinn’ și lieacliu iu\ -- ..Ca- rte sem^ș+riale d? sinteză națio- nală în cadrul secolului XX". explică, redactorii, menirea acestei noi publicații. Fascicola I de 84 pg. cuprinde : ..Ideile veacului și spiritualitatea", de P. Comarnescu; ..Criza naționalismului". de M. Po- lihroniade : „Intre misticism și re- ligie". de I. Jianu : „Problematica echilibrului spiritual", de C. Noica. Un început de studiu critic : ,.A- iitudinea revistelor românești" din ciclul : ideile românești de după răsboiu. In fascicola. de față d-l. P. Comarnescu se ocupă cu revista ..Gândirea" și cu „falimentul" a- cestei reviste. E o lupta de tinerețe care poate avea urmări bune. Un articol temeinic și lim- pede scris din acest caet este : Cri- za naționalismului, de M. Polihro- niade. In rândul ..gazetelor literare" a intrat cu luna Octomvrie o nouă publicație • ..Vitrina literară", de sub conducerea unui tânăr publi- cist d Mircea (Damian. „Vitrina literară" vrea să fie un fel de „Nouvelles Litteraires". o ținere în evidență a cărții, a scriitorilor. — un organ de legătură între caute și cititor, și un ajutor editorilor ro- mâni de literatură. TR 1023 Dela „Astra" Lucrările Adunării Generale a Asociațiunii au fost concentrate într'o singură zi. din cauza contra- mandării serbărilor împreunate cu desvelirea statuei lui Ion Rațiu. Pentru ședința festivă a secțiuni- lor, a rămas astfel, timp prea pu- puțin. la sfârșitul ședinței a doua administrai ive. Totuș, cu reduceri s'au putut ținea cele două conferințe, a d-lui G. Hogdan Duică despre ,,Un exa- men la școlile din Blaj la 1799*' și a d-lui Vasile Vlaicu, membru ac- tiv in secția social-economică a Astrei despre ..Idealurile economiei naționale *. D'.-l G. Bogdan-Duică este unul dintre cei mai harnici și mai bine pregătiți cercetători ai trecutului nostru cultural. D-sa e stăpân pe o bogată inforniaț e, pe care o spo- rește mereu prin stăruitoare cer- cetări ; privește acest trecut cu o- chiul rege al criticului, și comuni- cările sale au adeseori darul să tempereze entuziasmul atitudiinei romantice față de... trecutul glo- rios. în care am fost educați. D-sa disecă, anial zează și sintetizează pur științific, cu datele și cifrele la îndemână,, — elemente care nu-i transm t ma. multă însuflețire, mai multă apreciere, decât aceeia pe care o comportă. N mic din pa- tosul și autoaprecierea excesivă de odinioară. D-sa voește să ne fa- miliarizeze cu realitățile trecutu- lui, pentru a ne putea cunoaște mai bine. N'i adună material de epopee ci de cercetare rece, sistematică. Unora nu le convine acest con- tact cu... pământiul. De pildă, chiar cu prilejul conferinței dela Turda, a surprins pe mulți neplăcut cons- tatarea făcută de altfel în treacăt de către d-1 G. B. Duică în legătură cu școala națională a lui G. Lazăr: ea nu ar fi decât tiansportarea li- ceului P turiștilor din Cluj la Bu- curești Pornind dela datele statistice pri. vițoan* la un an școlar al gimna- ziului din Blaj—anul 1799—d-1 G. Li. Duică arată procentual, cari clase sociale, ce regiuni din Ardeal, alimentau școlile din Blaj în acea vreme. Și constată, că cei mai iubi- tori de cultură erau preoții, apoi țăranii liberi, nobilii și prea pu- țin mdiiitarii (deși aveați atunci ,.grăn:ițeriii“ români) și clasa mijlo- cie. Cei mai mulți elevi erau din apropierea Blajului, din județul Alba — cel cu mai multe biserici și cu mai mulți locuitori români.— apoi din județele Cluj și Turda. G’mnaziul din Blaj la 1799 era organizat în 5 clase, ca oricare li- ceu catolic d:n monarhie, Avea planul de învățământ acelaș cu altele și chiar aceleași manuale impuse de oficialitatea școlară centrală. Am imitat viața școlară a altora, în deosebi școlile iezuite și pia- riste nu numai pentrueă pe acestea le aveam sub och ca model, ci și pentrueă eram obligați la asta de către oficialitate. Conferențiarul a- rată, în câteva linii, începuturile școlarizării noastre tot prin imita- ție. — prin p ldele școlilor străine ce le aveam în Ardeal, încă de prin veacul XV-lea. D-l G. Bogdan-Duică a atins, de- sigur, numai unul din elementele care ne-au îndemnat în secolul al XVIII la, întemeierea de școli, și a- nutne acelea cari impuneau ca re- zultat al datelor statistice dela ca- re a pornit și al programului șco- lar¹ dela I ceul din Blaj dela 1799. Pe lângă pilda, străină ș>i imita- ția acestei pilde, dasigur că și alte motive au contribuit la desvoltarea febrilității ce-o observăm în școla- rizarea noastră în tot decursul voa- 1024 (■ulii al XVIII și mai ales la sfâr- șitul lui și începutul celui urmă- tor. D. Vasile Vlaicu a vorb.t despre ..Idealurile economiei naționale", așa cum se desprind ele din doc- trina poporană, depozitată în pro- verbe, maxime și aforisme popo- rane. Conferința d-sale o vom pu- blica înitr'un număr viitor al re- vistei. Aici ne mărginim a. arăta că în temeiu 1 acestei doctrine po- porane, ilustrată de un conferențiar cu bogate și variate citaț i, idealu- rile unei economii sănătoase se reduc la trei : existența economică, independența și supremația econo- mică. Dintre aceste trei avem pe cel dintâi, după un're am râvnit îndată la cel de al treilea, fără să-l avem pe al doilea. De aci criza e- conomică-financiară în eare ne-am sbătut în cel dintâi deceniu după unire și care se continuă și în cel al doilea. Ne folosim de prilejul acestui re- portaj pentru a însemna .mici că secțiunile Astrei, prin cercetările de natură științifică pe cari le fac în temeiul menirii lor, nu se de- părtează de scopurile Astrei, ma- terialul adunat și elaborat de ele având menirea să pătrundă și în clasele intelectuale, iar prin inter- mediul lor, în popor. Pe de altă parte nu vor fi lipsi- (e de folos n;ci cercetările lor cari nu au. direct, menirea să adune material de popularizat, ci privesc trecutul vieții Românilor ardeleni sub toate aspectele. Cercetările lor, chiar pur științifice, au menirea să lum'neze tot mai mult trecutul a- cestui colț de țară. — ceeaee intră perfect în cadrele activității și scopurilor ,,Astrei". Presa cotidiană a publicai, la vreme, dări de seamă asupra Adu- nării generale a Asoc ațiunii ținu- tă la Turda în ziua de 6 Octomvrie. O parte din aceeăș presă în preaj- ma. adunării,a purtat, ca de obiceiu în ultimii ani, o campanie destul de lipsită de obiectivitate în legă- tură. cu activitatea Asui-iațiunii noastre liste lucru prea, cunoscut că a critica și a înjgheba planuri pe hârtie, e cu mult ma ușor de cât a realiza. Noi Românii, dealtfel, excelăm prin înclinarea noastră spre criticismul distructiv, nu ere- iator. După răsboiu nu ne-a rămas nici ci instituție culturală nescăr- mănată în presă, începând cu A- cademia Română. Se știe că Româ- nul e plin de talente, că, mai aleș, scrie ușor. Pentru el e de ajuns o privire superficială asupra oricărei ■ probleme, pentru a arunca osânda și a ne feric cu propriile lui so- luții, singure mântuitoare. O aprofundare, coborîre mai a- dâncă in miezul problemelor sau ti faptelor, o cercetare a împrejură- rilor, a elementului material și psihic e străină de cei mai mulți cr tioi ai vueții noastre publice, cu toate manifestările ei. Numărul administrativ al ,,,Tran. silvaniei" (10—11) care cuprinde o amănunțită dare de seamă despre activitatea „Astrei" în decursul unui an, e la îndemâna tuturor. Din el ori¹ și c ne se poate convinge că Asoeiațiunea noastră, și în grelele împrejurări de azi, e în fruntea tuturor instituțiilor simi- lare din țară.. Dar azi, ca și în anii treouți, criticii grăbiți, nu au timp să cerceteze ce sa lucrat, și. ma’ ales ce se poate realiza, azi în domeniul în care activează ,,As- tra". Astfel, — pentru a aminti nu- mai unete constatări făcute de presă în defavorul „Astrei", — s’a stăruit asupra lipsei de fast, de mare serbare națională, în oare se desfășură adunările noastre ge- nerale. Adevărul e că și anul trecut, și anul acesta, conducerea „Astrei" a proiectat pentru adunările ge- nerale destul fa-st. Anul trecut voia să comemoreze zece ani dela unire: serbările au fost amânate în pri- măvară, nu din vina ..Astrei" A- nul acesta despărțământul din Turda a invitat „Astra" aici toc- mai în vederea unui mare fast na- țional : desvebrea statuei lui Ion 1025 Rațiu. Festivitățile de desvelire au fost din nou. amânate, iarăși nu din inițiativa „Astrei". Dar în afară de aceste compli- cații, este o realitate constantă pe care ce: ce critică nu o văd, și care contribue ca azi adunările ge. nerale ale Astrei¹' să nu mai poa- lă avea strălucirea de odinioară: sunt împrejurările schimbate de după unire, schimbări pentru cari nu putem fi destul de mulțumitori lui Dumnezeu, dar car: au con- tribuit Iu diminuarea insemiullățli- congreselor noastre. înainte de unire adunările noa- stre generale erau prilej de mani- festare națională, nu numai subt aspectul cultural, ci și subt cel po. lilic, social, ari stic. La congresele .Astrei" se întâlmau Românii din toate regiunile de dincoace de munți, pentrucă nu aveau un pri- lej mai potrivit pentru a se vedea, a se cunoaște și a discuta chestiu- nile vitale pentru neam. Veniau pentru teatrele, concertele, petrece- rile cari se organizau au acest pri- lej, — poate singura ocazie pen- tru mulți de a vedea o reprezen- tație artistică românească. Veni au pentru „balurile" de cari nu pu- teau avea parte acasă. Azi problemele politice naționale se discută în parlament și în clu- bur le partidelor politice din fie- care oraș. Cine să mai alerge la congresele „Astrei" pentru a face politică românească? Azi avem tea- tru și operă națională la Cluj, și serii de turnee oficiale prin toate orașele din Ardeal. Cine să alerge la congresele „Astrei" pentru a-și -tâmpiră. sufletul ou... artă na- țională ? Az, avem zeci de baluri romanești pe an, în toate orașele mai mari. Cine mai are ambiția să-și aducă fata „în societate" cu prilejul adunărilor noastre genera, le, unde, eventual nu e o sală.... parchetată pentru dans? Azi avem zeci de expoziții naț onale, din di- ferite ramuri —: cine mai e cu- rios să vadă o expoziție aranjată de „Astra"? Iată realități cari sar în ochi, și totuși nu sunt văzute. Dar dihonia săd'tă în societatea românească prin luptele de partid de după unire ? Cine mai poate azi aduna într’un singur mănunchiu chiar cu prilejul serbărilor unei soc etăți culturale, pe toți oamenii noștri de seamă ? Vom mai adăuga încă motivul principal, care face ca azi serbă- rile „Astrei" dela congresele ei să. nu mai poată avea strălucirea de altădată. Este preocuparea societă- ții românești pentru noua ei așe- zare materială și socială, pr’n po- litică. mai ales, și concepția mult uș urătoare. de obligamente perso- nale, că azi cultura irumânească nu mai are nevoe de inițiativa și sprijinul particular, f:incă avem stat național. Este .deci, dezinteresul greu față de problemele culturale în gene- ral. Și, atunci, de unde strălucirea de altă dată a serbărilor ,,As- trei"’ „Transilvania" 1026 Cuprinsul anului 1929. I. Poezii. Pag. Pag. Ady A.: Furtună de primăvară (Trad. de T. Mureșanu) . . . 674 Baiulescu Maria: Nunta Ardea- lului ........................... 244 Bârseanu Andrei: Grăește marea (fragm )..........................241 Imnul Unirii................243 Salutul Romei...............982 D-rei A. Bârsescu...........984 Bezdechi, v. Ovidiu, Hesiod Ciurezu D.: Filă de Cronică . . 88 Cotruș A.: Străbunul..........251 Dumitrescu-Bistrița: losif N. . . 588 Gherghef, I. v: Schiller .... Hesiod: L ucrări și zile. (Trad. Șt. Bezdechi).........................300 ilieșiu Justin: Cronică de toamnă. 112 Rămâi.............................179 Amintiri..........................181 Cântec............................212 Amurg la țară.....................410 Câtec de chitară . . ... 431 Cântec ie primăvară .... 432 Așteptare.........................515 Romanță...........................516 Cuvinte pentru femeea moartă . 517 lonescu-Olt C. Ca Sisyph. . . . 180 „Evohe" .... .... 213 Isac Emil: Cântic de toamnă . 5 Cântec bun........................974 Murețeanu Teodor: Întrebare I _ Lumea cu chipit'i | • • • ■ Soarele în apă...................673 Hegură Ai.: Panica............. . 37 Decemvrie..........................95 Cântec de leagăn. . . . . 315 Seară de primăvară...............448 Zâna a ieșit râzând din baie . 705 Ovidiu: Daiă mi-nr țpune un zeu. (Trad. Șt. Bezdechi)............3ij8 Ovidiu: Glorie de poet. (Trad. Șt. Bezdechi) , ............306 Petra-Petrescu Horia: Vin muti- lății Franței întie noi . . . 679 Schiller: Cântecul clopotului. (Trad. hie Gherghel).....................528 II. Proza. Agârbiceaeu I.: In slujbă nouă: VIU. Pomenile....... 136 IX. Feștănii mari...............433 X. Păscălierul..................538 Băllă I.: v. Paul Ernst. . ... Bănuț A. P.: Mon (novelă) ... 96 Sfântul Petru despre Românii ardeleni........................597 Ciura Ai.: Cum era odată : 4 Nocmvr.e 1918 ., ... . 33 Prima rândunică.............182 / Decemvrie 1918............263 Alarma......................493 Numărul din urmă............593 Clopotele...................986 Decei Aurel: Idealul (Schiță) . . 657 Dorgeiăs R.: Din „Sfântul Maglo- ire“, roman „Pagini alese". (Trad. H. P. P)...................44 Ernst Paul: Soția Cantonierului. (Schit , Trad. de /. Băilă) . . 707 Hașek laroslav : O întreprindere serioasă, (schiță, Trad. FL Pe- tra Petrescu)....................443 Munteanu Ion : Minunea (Schiță) . 225 L.iamantul lui Falco (Schiță). . 303 Iertare (Schiță)................675 Nicoară Vladimir: Om nervos (schiță).........................309 Ștrand (Schiță).................603 P. P. H. v. Dorgeles, Hașek. . . Petra-Petrescu Horia : O legendă gazetărească. . ............417 Sub turnul Eiffel (Schiță). . . 665 1027 Pag' Pag III. Culturale. (Studii. Știință popularizată). Agârbiceanu I.: Cunoașterea moște- nirii naționale...................170 Apărblceanu I.: Unirea.............267 Agârbiceanu I.: Temei și clădire. Ideea creștină la noi .... 497 Agârbiceanu I.: Andrei Bârseana , 919 Apostol Od. Dr.: Folklor medical ' român........................ 335,^86 Boltoș Olimpiu : Tragica melanco- lie maghiară......................681 Bogdan-Duică G. : Simplicissimus descriind Maramurășul de pe la anul 1650 ....................... 289 Boldur Tlberiu : O pagină din Plu- tarh: Aretafila ...... ,6 Borza Alex. Prof.: Prin țara gora- Iilor (urme românești prin Tatra ■ polonă)...........................10 Buta Nicolae: Mihai Viteazul . . 129 Decel Aurel: In Ravenna. 279, 465, 571 Demetrescu Rom.: Consiaerațiuni despre știința și filosof ia istoriei. II Realitate și știință istorică . 90_ Demetrescu Rom.: Pragmatismul . 561 Drăganu N.: Cea moi veche „slavo- " slovie“ („doxologie“)românească 295 Duuiitrescu-Blstrița losif N„ Cu bobii Credințe........................590 Emillan Cornelia: Idealul păcii în legătură cu Soc. Națiunilor, (conf.) 318 Frank: Bruno v. Petra-Petrescu- Horia............................ Ghiulea N. Prof.: Luuta pentru or- ganizarea asigurărilor agricole în Franța ... .38 185, 4 0, 577 Goldiș V.: Politică și cultură . . 969 Lupaș I.: Prăbușirea monarhiei aus- tro-ungare și adunarea dela Alba lulia. (conf. 1 Dec. 1928). 252 Meteș Ștefan: Viața bisericească a Românilor din Țara Oltului, (Note istorice) 17,113,193,449,545,689 Mureșlanu Aurel A.: Documente pen- tru istoria Memorandului. . . 324 Pâcâțlan T. V .: Două alegeri de Mitronolit în Sibiiu .... 518 Petra Petrescu Horia : Spre o eră nouă...............................108 Petra-Petrescu Horia i Ura nu e sfetnic bun ! (Eugen Râkosi) . 209 Mazăre pe părete? ! . . . . 316 Petra-Petrescu Horia : Nex cauzal 'în istorie! . ....................581 Petra-Petrescu Horia: Două cărți, cari vorbesc conștiinței. (Remar- que : „Pe frontul de vest nimic nou“ și „Novela politică" de Bruno Frank) . . ... 620 Preda Dr. Gh. : I Emilia Dr. 1. Rațiu ........ 161 Preda Dr. Gh.: Cum putem cimenta unirea noastră................ 245 Preda Dr. G.: Andreiu Bârseanu 975 Racoviță E.: Premii sau subvenții pentru cercetări și publicații ?. . 1 Râkosi: f Eugen v. Petra-Petrescu t— Horia.................. , . ț Ratiu Emilia: Dr.I. v.PredaDrGh. Ramorque : v. Petra-Petrescu Horia S: R.: Principiul de autoritate . . 231 S. V.: Artă, decență, moralitate . 222 Voicu Sevastian : La temeiul reali- zărilor naționale...............81 Voicu Sevastian. Cultul eroismului. 424 IV. Cronici. (A.) Unde ne sunt visătorii? . . 343 A. v. Corbul, lorga, Colan, Re- breanu-Hulea, Hulea. Lucrările Academiei Române, 1828-9 (Tr.)....................647 Premiile Academiei Române (/. T.) 1006 Ag. v. Maior. I. Agârbiceanu: ArhangheliițeM. II.) (Rec. Ir.)....................484 Ag. I.: v. Dragomir, Speranță. Agârbiceanu I.: v. Gorun, Homer. Agârbiceanu I.: Stana, Roman, (Rec. Senex) ....... 233 „Analele Banatului¹', (Rec. /. T.). 388 „îndrumări nouă în Organizarea armatei“ de C. O. (Rec. O. P.). 652 Sbuciumul Ardealului.de/ Băilă, (Rec. P.).....................386 Alecsandrl V.: v. Cronica dramatică Bănescu N.: Acte venețiene (I. T.) 1018 D. V. Barnoschi: Cărvunarii. (Rec. S. V.)........................379 B. D. G. (Gh. Bogdan-Duică): 1. O scrisoare foarte intere- santă (a lui Dr. Vas. Glodariu). 142 II. Cântec grecesc popular . . 144 III. Un roman.................145 B. D. G. v. Movilă, v. Cronica dra- matică. 1028 J PaB' Berger v. Cronica dramatică. Bezdechi Șt.: Antologia liricilor greci................................30 (S. V)................. . . . 730 Bezdechi Șt.; Gânduri și chipuri din Grecia veche (V. S.). . ■ 733 Bogdan Dulcă G.: v. Cronicu dra- matică. Bnzdugan G. înalt Regent (Tr.) . 1004 Meșterul Manole (de L. Blaga) la Teatrul Național. (1. T.). . 725 Bogdan Duică G.: Un examen Ia Blaj (rec. Tr.).................1028 Valeriu Bora: Când purtam cu mint soarele. (Rec. I. lurcu). 383 Un volum nou de I. Al. Brătescu- , Voinești. («Firimituri») (Horia Petra-Petrescu)..................64§ Buteanu loan v. Dragomir. C. G. v. armatei Clura Al. v. Prle. „Codrul Cosminului“ (Rec.) . , . 484 N. Colan: Biblia și intelectualii. (Rec. A.)........................485 Caracteristicele pedagogiei con- temporane față de pedagogia trecutului. (Gh. Comicescu). . 36ț Cartojan N. Cărțile populare (rec. I. T.)........................, . 1019 Corbul I.: Doina. (Rec. A.) . . 728 Un monument lui Coșbuc. (I. To- muța, Năsăud)....................353 In jurul creației artistice. (S. V.). 637 Crolsset de v. Cronica dramatică. Cronica dramatică: „Secretarul general", localizare de P. Guști; „Potopul", com. de H. Berger; „Romanță" piesă de de Plers și dc Croisset, „Cadavrul viu, trad. de Tolstoi; „Stradivarius", com. de Max Maurey. „Michel Perrin", com. de Me- lesville și Dureyrier; „Moartea civilă", dramă de Giacometti, de Vladimir Nicoară) .... 55 «Prințesa îndepărtată», de Ros- tand; „Procurorul Halers", de Paul Lindau; Medea, de E. Legouve. „Șapte tete de măritat", local de /. Vanciu, (de VJ,adimir Ni- coară) ...........................373 „Crimă", de D. Psatta ; „Mătușa lui Carol" (de l 'ladimir Nicoară). 479 Pag Fântâna Blanduziei de V. Alecsan- dri, Conferința d-lui B. Duică. Stagiunea teatr. N. Cluj. (I. /. A.)..................... . . 1014 Cronica muzicală. „Bărbierul din Sevilla" de Rossini; „Mireasa vândută", de Smetana (de Ana Voileanu-Nicoară)...............63 Iarăș chestiunea cărților de școală (Cucu I. D.)......................71 Davila Al. v. Voicu S.............1005 Culea Apostol D.: Dobrogea. (Rec. I. M.)..........................66 Delavrancea (I. I. A).............1016 Dicționarul limbei române. . 67 Drăgol v. „Năpasta". Activita ea istorică a d-lui Dr. Sil- viu Dragomir. (Dr. 1, Lupaș. 645 S. Dragomir: loan Buteanu (Rec. /. Ag.).........................376 Dragomlrescu Mihail, (Tr.) ... 51 N. I. Dumitrașcu: „Strigoii" (Rec. /. T.)..........................485 Diireyrler v. Cronica dramatică. La 40 de ani dela moartea lui Eminescu, (Horia Petra-Pe- tres-u).........................642 Filmul vorbitor și muzical. ... 70 Fiers de v. Cronica dramatică. Moartea mareșalului Foch, (T.r). 342 Foch, de W. Steed (t ad. Dr. I. L.). 719 Două documente importante (din Foch și Poincare) (Horia Petra- Petrescu) .......................371 Găvănescul C. îndrumări noua in organizarea Astrei (Dr. G. P.) . 6»2 Glodariu Dr. Vas. v B. D O. t Ion Gorun (I. Agărbiceanu) . . 355 Greavu-Dunăre S.: Bibliografia Do- brogci (Rec. Tr.)................389 Guști v. Cronica dramatică. H: v. „Luminătorii satelor". Homer: Ilia.da în rom. de O. Murnu (Rec. /. Agărbiceanu. . 380 Inglgian Pr. Hugas: Valahia și Mol- dova. (Rec. S. V.)..............486 Hulea Ovidiu : învierea. (Rec. A). 481 laeob Victor: Tehnica Oraioriei (rec. Dr. i. Lepși)...............68 laeob Victor, prof. Presa . . . 354 Raze de lună, de Nic. laneu (Rec. P.). . .....................386 Conferentele d-lui N. lorga la Cluj, (S. V.)’............................349 I. I. A. v. Cronica dramatică. 1029 Pag. jorga N.: In/armații spaniole despre răsboiul nostru pentru indepen- dență. (rec. S. V. , . . . . 65 Cronicele turcești ca izvor pen- tru istoria Românilor. (Rec. Tr)..............................379 lorga N., Fapte și suferință ro- mânească în Ardeal (rec A.) . 728 lorga N. Notițe asupra edițiilor lui Eminescu. Originea lui E. Vă- cărescu. Geschichte der Rumănen (rec. I. T)..................1016, 1018 I. M.: v. Culea. I. T.: Serbarea^!intrii..............50 Producția literară...............145 Premiile S. S. R.................345 Un sentiment constant. . . . 633 v. Analele Banatului, lorga N. Blaga L., Cartojan Dumitrașcu, Bănescu, [urnalismul, Izolarea socială, Nanv, Onciul, Pillat. Tagliavini. Premiile Academici Române . . 1006 Izolarea socială în pregătirea uni- rii. (I T.)............................840 O propunere care nn va fi pri- mită (jurnalismul de ast; zi) (I. T.)......................... . 150 Literatura împotriva educației? (din prilejul cârtii d-lui Kiri- țescu C.) (S. V.)...................638 Literatura de răsboiu (din prile- jul conf. d-lui Kirițescu. C.) (I. Turcu).............................713 L. v. Stoica. Legouve : E. v. Cronica dramatică. Lepși: v. lacob. L. Dr. I.: v. Foch. Undau v. Cronica dramatică. ,,Luminătorii satelor¹' (rec H) . . 71 Lupaș Dr. I. v. Dragomir, Mateescu. Maior luliu: Lagea strămoșească. (Rec. Ag.)......... 387 Martirii: v. Movilă. /Mateescu G. Dr.Prof. (DrI. Lupaș) 644 Maurey Max. v Cronica dramatică. Melesvilie v. Ceonice dramatice. Meteș St. Din istoria artei religi- oase (rec. S. V.)..............1019 Mișcarea culturală din Ardeal, pre- mergătoarea unirii. (S. V.) . ■ 337 Morariu Leca, La frații noștri (rec. I.) 1021 Movilă Petru, în o carte de Martirii (G. B. D.) ...... . 234 Murnu v. Homer. Nanu N. : f '.ruci de (iutirim. (Rec l. T.)................... ... 386 „Năpasta" de Sabin V. Drăgoi . 53 D-l Sabin Drăgoi și Opera 1015 „Năpasta" (Rec. Ana Voileanu Nieoară). ... .... 725 Nieoară Vladimir \. Cronica dra- matică. . ... Noailles de Contesa . . . 69 Onciul Dimitrie: Românii și ungurii în trecut (Rec. U. T) . . . . 378 P. v. lancu, Băilă, Pavel Const. la Opera din Cluj. S. V).......................... . 52 Petra-Petrescu Horia v Brătescu- Voinești, Eminescu, Foch, Un- gureanu Almanahul Soc. „Petru-Maior'YTr/ 729 Ion Pillat: Limpezimi (Rec. I. TJ 383 Polncară v. Foch. Un volum de amintiri, Oct. Prie: In Sat la uoi (Rec. Al Ciura . 235 Congresul Profesorilor universitari la Cluj . . ....................IVI Psatta v. Cronica dramatică . . Livia Rebreanu-Hulea : Răvașe în tabără (Rec. r).................482 Racovifă E., Evoluția și problemele ei trec. 1. Turcu)..........1018 Reviste (recenzii), Arhiva someș. 394,1023 Acțiune și Reacțiune .... 1023 Anuarul Acad. Comerciale . 1022 Arhivele Olteniei...............735 Astra dobrogeană . . . 656 Bulet. Gradinei botanice, Cluj. 735 Bul. Institutul i Economic . 1022 Catedra ■ , 490 Convorbiri literare ..... 158 Datina ........ 75 Falanga . . , . .... 395 Fântâna darurilor...............393 Gândirea........ 72, 390 Graiul românesc........... 74, 393 Junimea literară............7 36 Minerva.........................238 Năzuința.................. 74, 394 Păstorul sufletesc..............395 Plaiuri românești...............396 Propilee literare......... 390, 391 Ramuri. . 157, 392, 393, .487, 1022 Revista economică . . . 396’ 75 Revista teologică ... 73/ 736 Ritmul vremii, și Falanga . . 736 Scrisul nostru..................395 Tribuna Banatului . . . . . 395 Utopia ....... 395 Vatra......... . . 796 Viața român. 73,156,389,489,734,1022 1040 Pag. Vitrina literară . ..............1023 Românii de peste hotare . ... 711 Rossinii v. Cronica muzicală. Gen. R. Rosetti: Rapoarte daneze asupra răsboiului dinl817-8 (Rec.) 485 Rostand v. Cronica dramatică. Senex v. Agârbieeanu In jurul Sectarismului religios (S. V.) 147 Serbarea unirii (l.T.) .... 50 Slgerus Emil: „Sibiiul cel vechiu** (rec.)................................71 Smetana v. Cronica muzicală. t Th. D. Speranță. (I. Ag) . . 357 Stanca Dr. Sebastian: Biserica ortodoxă din din Sebeș. Biserica ortodoxă din Cluj (rec. Tr.) 68 Steed v. Foch................... Din însemnările unui preot dela sate, de Emilian Stoica. (Rec. L.) 387 Românii de peste hotare. (S. V.) . 237 S. V. v. Bezdechi, ziua temperanței, Creația atlistică, Hugas, lorga, Românii de peste hotare. Mișca- rea culturală, Pavel, Sectarismu- lui, Bartnoschi Meteș. Tagiiavinl C. Lexicon (1. T.) . . 1017 Tolstoi v. Cronica dramatică. . . Tomuța i. v. Coșbue. Tr. v. Almanahul Soc. „Petru Ma- ior'*, Universitatea dela Vălenii de Munte, Agârbieeanu, Serbările „Unirii". Greavu-Dunăre, Voe- vidca, lorga, Stanca, Foch, Dra- gomirescu Q. Buzdugan Literatura și actualitatea: (I. Turcu)......................347 Politică și literatură (I. Turcu) . 635, Turcu I. v. Kirițescu, Bora, Ramuri t Ernanui! Ungureanu: (H. P.-P.). 351 Serbările Unirii (Tr.)............476 Comemorarea Unirii la Academia Română............................478 Idea națională și democrația . 1008 Universitatea dela Vălenii de Munte (Tr.)...........................716 Vanclu v. Cronica dramatică . . Considerațiuni asupra istoriei ar- telor și noilor ei probleme (Virgil- Vătășlanu) .......................358 Vlalcu V. (rec Tr.)..............1025 Veress Andrei: Nunții Apostolici în Ardeal (rec.) ..'.... 70 S. Voevidca: Turnuri (rec. Tr.) . 384 Voicu S. Alex. Davila .... 1005 ■ PaS- Voicu S. O remarcabilă propa- gandă românească..................1011 Voileanu-Nicoară Ana v. Drăgpi, Cronica muzicală. Ziua temperanței. (S.V.) .... 722 V. Dela „Asociațiune“. Convocare la adun. gen. 6. X. 1929. 737 Adunarea generală a „Astrei" (Tr.). h8 Lucrările Adunării generale (Tr.) 1024 In lupta împotriva analfabetis- mului. premiații «Astrei» . . 76 Un apel în prejma Crăciunu- lui 1928 (p. cartea bună) . . 77 Biblioteca poporală a „Astrei". . 399 Educația fizică. (Donația d-lui Dr. luliu Hațieganu), („Transilva- nia") ...........................634 Educația fizică, o subsecție în ca- drele „Astrei".....................229 Goldiș Vasile: O carte a președ. „Astrei"..........................7§ „Discursuri" (Rec. I Ag.) . . 1.'2 Turcu I.: Probleme nouă în preo- cupările „Astrei". Pentru clasa, mijlocie și muncitorimea dela orașe .............................175 Serbătorirea memoriei lui Gh. Coșbue și A. D. Xenopol, (vor- birea l-lut v. preș. Dr. Oh Preda) ..........................641 Vice-președ. Dr. Gh. Preda (acti- vitate). . ........................ 78 Viața lui Dr. loan Rațiu în „Bi- biiot. Astrei" de loan Geor- ge seu .............................78 Dela secțiunile „Astrei": Șed. pl. 11 Oct. 928, sărbătorirea Cehoslovaciei, Comemorarea semicentenarului realipirii Do- brogei.................................79 Sed. plenară 19 Dec \928 . . 80 Șed. din 10 1. 9Q9..................239 Șed. din 24 l și 14 ÎL 929 . . 240 b) Sed. din 28. ÎL 929. . . . 396 Șed. din 7. ///. 929 ... . 397 Șed. din 13. lll. 929 .... 398 Șed. din 28. IV. 829 .... 491 Șed. din 21. V. 929 .... 491 Activitatea secțiunilor științifico- literare. ............................916 1031 Pag. Pag. Cristea D. Nlcodim: „Astra" și studențimea de dincoace de Car- pați. (O re privire istorică și un program de actualitate). 214, 330, 610 Raportul p. adun. gen. ord. cu anexele lui............................739 VI. Ilustrațiuni. Goral din Zacopane................ 11 Interiorul bisericii din Dembno. 12 Jocul voinicesc al (joralilor . . 13 Arcuri de triumf flori . . 14 Goral cu pluta pe Dunaieț . . 15 t Emilia Dr. 1. Rațiu..............163 Andreiu Bârseanu.................. 976 VII. Bibliografie. 76, 80, 160, 399, 496, coperta III No. 9. 1032