Anul 59. ' Maiu 1928. Nr. 5. TRANSILVANIA Organul societății culturale „Astra“. Pământ și suflet românesc. Cuoânt rostit in Aula Uniuersităjii din Cluj la 29 Aprilie 1928. „ Asoeiațiunea pentru literatura română și cultura po- porului român", eare și-a întins în anii din urmă activitatea până la Nistru, împlinește, eu acest prilej al aniversării unui deceniu dela unirea Basarabiei eu regatul României» o datorie de înaltă semnificație patriotică, afirmând soli- daritatea deplină și perpetuă a membrilor săi eu toți frații din România întregită și îndeosebi eu cei dintre Prut și Nistru. Serbarea comemorativă dela Cblșinău va fi, sperăm, un îndemn pentru fiii Basarabiei, să-și manifeste din nou voința nestrămutată de acum sece ani, voință exprimată atunci prin hotărîrea entustastă votată în Sfatul Țării, ea să viețuiască totdeauna în strânsă unire eu cetățenii Ro- mâniei întregite, alcătuind împreună eu ei un singur stat, o singură națiune politică. Sub regimul dreptului de autodeterminare a popoa- relor, cu privire la felul de oeârmuire și organisare poli- tică, voința colectivă este consolidată ea un factor sufle- tesc de importanță primordială. Teoretietanii, cari împart națiunile în două categorii: națiuni culturale și națiuni de stat (politice), își dau seama,, că nu este tocmai ușor a face distincția cuvenită între ele., întâia categorie se întemetasă pe un patrimoniu comun de viață sufletească, iar a doua pe tăria unei organiBări poli- tice comune. Voința conștientă a colectivității de a se organisa într’o unitate politică semnifică, în adevăr, un moment istorie determinant în procesul de formațiune al statelor naționale moderne, cari n’au fost construite de sus în jos» numai prin voința individuală a unor conducători, ei ela- borate de jos tn sUs, prin acțiunea tainică șt îndelungată a sufletului popular, exteriorizat în limba, tradiția, credința* și cultura națională. In acest sens națiunea politică, eon-i cretizată în forma statului modern, apare ca un produs^ firesc, ea un rezultat în evoluția istorică a națiunii culturale.^ Sub orice fel de cârmuire străină ar fi trăit în trecut. Românii nu au încetat un singur moment a forma o națiune; culturală unitară, întrucât toate elementele constitutive ale patrimoniului lor sufletesc au fost și au rămas, de-alungut veacurilor, identice nu numai în cetătuia ocrotitoare a, munților părinți, a Carpaților în preajma cărora s’au adă- postit centrele vitale ale neamului nostru, ei și în regiunile’ dela Dunăre, dela Tisa și dela Nistru. ; După retragerea celui din urmă val eutropitor al mi-' grațiunii popoarelor, izbutind să alunge din teritorul nostru, național resturile rătăcitoare ale înfricoșatelor hoarde ta-’ tare, voevozii Moldovei au fixat granița răsăriteană la NistruJ Sacrificiile, pe eari le făceau fără preget pentru păstrarea, Chiliei, Cetății Albe, Tighinei și pentru sporirea acestor» puncte de apărare prin noui fortifieațiuni la Orhei, la So-i roca și la Hotin, sunt tot atâtea dovezi, că ei înțelegeau; să atribuie acestei graniți dela Nistru toată importanța po- j litieă și strategică, pe care o avea, cum o are și în timpul! de față nu numai pentru interesele naționale românești, ei: și pentru ale țărilor și popoarelor din Europa centrală, nu numai ea graniță între două țări, ci între două lumi eu? totul diferite. Câtă vreme au rămas Cetatea Albă și Chilia3 în stăpânirea Moldovei, expansiunea islamului se izbea aci; de niște praguri anevoe de trecut. După căderea lor în; mâna Turcilor, abia au mai trecut 42 de ani și semiluna ; s’a înfipt victorioasă în capitala Ungariei, începând să ame- / nințe porțile Vienei. In timpul acesta Românii din Moldova și cei din Mun- tenia și cei din Transilvania, organizați politicește separat,! luptând sub steaguri diferite, și-au îndeplinit eu prisosință și eu virtute, admirată de Europa întreagă, rolul de apă- rători ai creștinătății. Luptele comune împotriva cutropito- < rilor i-au apropiat necontenit unii de alții, așezându-i în aeelaș front al defensivei și al ofensivei creștine, aproape totdeauna în cele dintâi rânduri de luptă și de sacrificiu. Mai mult decât lupta umăr la umăr, i-a apropiat apoi conștiința unității naționale, propovăduită prin operele scrii- torilor bisericești și prin ale cronicarilor din sec. XVI șt J XVII, indicând direcția și finalitatea desvoltării ulterioare, fl Această conștiință n’a lipsit a se manifesta din veac, înfl veac și în domeniul vieții politice, făcând chiar încercări fl de realizare, izbutite uneori, ea eea din vara anului 1600, fl 338 f când oastea lui Mihai străbătu ea fulgerul dela Alba-lulia până la Hotin. Grija neadormită a marilor Domni ai trecutului nostru pentru apărarea graniței răsăritene dela Nistru, dăinuirea ? seculară a stăpânirii moldovene între Nistru și Prut, adânca durere de eare a fost cuprins poporul acestei regiuni la î 1812, eând s’a săvârșit raptul lăcomiei țariste, suferințele > îndurate , de cei robiți sub cârmuire rusească timp de 100 > ani, au făcut din pământul Basarabiei, din gloriosul odi- nioară colț al Moldovei, o țară a suspinelor, un pământ aj durerii, răuășit adeseori prin râuri de lacrimi și de sânge. Dar jocul capricios al desfășurării evenimentelor mt- | litare dtn eursul răsboiului mondial a făcut, ea provincia deslipită mai în urmă din patrimoniul nostru național, să ? alerge ea eea dintâi sub ocrotirea seeptrului regal al Ro* p mâniei în clipa, când principiul de autodeterminare națio- I nală a dat popoarelor oprimate posibilitatea să repare p t serie întreagă de nedreptăți istorice. . Când a început România răsboiul de întregire națio- nală, în alianță cu Rusia, Franța, Anglia șt Italia, nu putea să fixeze ea ținte mărturisite ale acestui răsboiu decât provinciile românești înglobate sub pajura bicefală a mo- f narhiei habsburgice. Dar speranța recuperării lor ajunsese e la un moment dat, aproape eu desăvârșire întunecată de biruințele aparente ale armatelor austro-germane, gata să dicteze României o pace dezastruoasă ori să-i îmbie, ea î ultim refugiu, faimosul „triunghiu al morții*. Atunci, întruna din cele mai teribile clipe din viața neamului nostru, în- cepu să mijească dela răsărit eea dintâi rază a soarelui dreptății: desfacerea Basarabiei din cătușele robiei țariste spre a se reorganiza ea republică democratică șt apoi re- venirea ei, în primăvara anului 1918, la sinul patriei stră- bune, de care fusese deslipită prin silă și intrigă diplo- matică, într’un timp, eând capetele încoronate se credeau încă în drept să dispună de soarta țărilor și a popoarelor, cari nu le aparțineau. Aceste țări șt popoare puteau să aibă însă și atunci, o voință eare nu se potrivea cu voința , monarhilor. Mol- dovenii dintre Prut și Nistru o avură și îndrăzniră s’o ex- prime. Nu s’a ținut seamă de ea. Dimpotrivă, țarul .Alexandru l, grăbit să-și vadă cât mai repede prada cea nouă alipită < vastului său imperiu, nu a dat ascultare nici măcar repetatelor rugăminți ale Moldovenilor proprietari de .moșii, ,cari cereau prelungirea termtnulni de 18 luni, acordat prin tratatul dela București (1812) celor ee nu voiau să rămână sub cârmuire rusească, 339 1* spre a-și putea uinde sau schimba proprietățile. Neputând dfl lichida în termin așa de scurt și nepierzându-și speranța într’o apropiată reîntregire a Moldouei, proprietarii impro- 8 uizau acte de schimb sau de uâhzare, pentru a împliniri porunca oeârmulrii, înțelegându- se în taină între dânșii- să fi rămână și mai departe stăpâni pe bunurile lor „până Za-jj întruparea țării iarăș întru o stăpânire*. Iar daeă prin astfel’] de acte fietiue nu-și puteau salua drepturile strămoșești,*] membrii aeeleiaș familii își împărțeau rolurile trecând unii' sub stăpânirea țarului, .rămânând ceilalți sub ueehia Domnie’j a Moldouei. Ridicarea podurilor de peste Prui și alte măsuri se- J uere, menite să întrerupă și împiedece contactul dintre flit ’’ aceluiaș popor, nu au izbutit să izoleze eu desăuârșire populația Basarabiei de țara Moldouei. Apa Prutului a putut să formeze, în cazul cel mai bun pentru Ruși, o gra- niță politică efemeră, o graniță pentru uameși. Niciodată, în cursul unui secol, ea n'a reușit să deulnă o graniță de complectă și definitiuă înstrăinare sufletească. Firea duioasă și sentimentală a populațiunii dintre Prut și Nistru făcea să pătrundă uneori până la urechile țarului glasul ei de rugăeiune pentru păstrarea uechilor datini și orânduieli moldouenești. Dascălul Grigorie din județul Hotinului seria (la 15 Febr. 1816) după „zăsa sa- ț tului“ jalbă temeinică, tălmăcind dorința consătenilor săi' în euuinte ea acestea: „să ni lase în obiceiurile noastre*' , cele moldouinești șt să pitrecem totdeauna sub dregători moldoveni de ai noștri, precum sântem deprinși și ne în-s < țelegem în uorbă. Că noi alte rânduieli nu pricepem ș» J numai cât ni se adaug năcazurile și greutățile noastre^ Noi la aceste eu lacrimi ne rugăm și să facă milă împă*i .4 râtul cu noi“... J Interuenții repetate în acelaș sens din partea boierilor! -1 și a mitropolitului Gauriil Bănuleseu-Bodoni n’au rămași J fără orice rezultat. Țarul Alexandru l. s’a simțit îndemnați J să-și exprime (29 Apr. 1816) conuingerea, eă pentru Basa«l 3 rabla este necesară „oeârmuire specială în conformitate* | cu legile ei de baștină, cu moravurile și obiceiurile ei*, J Această mărturisire importantă însemna, niei mai mult niqt mai puțin, decât o recunoaștere a țarului însuș, eă Basa- rabia nu faee parte integrantă din imperiul său, ei e îtl? 1 drept să continue a uiețui, ea un fragment deslipit în mod g silnic din trupul Moldouei, în comunitate sufletească eu 4 această ueehe țară de baștină. q Fiindcă politica de expansiune țaristă urmărea obiee-n tiue îndepărtate mult de linia Prutului, afirmându-și neeon- .1 340 tenit rolul dă protegtuitoare, uneori chiar de salvatoare a popoarelor ortodoxe-creștine din întreg cuprinsul impe- riului otoman, era firesc să nu aplice Moldovenilor dintre Prut șt Nistru mijloace de oeârmuire, cavi ar fi putut să trezească în sufletul lor sentimente de nemulțumire și de revoltă. Dimpotrivă trebuia să-și dea toată.silința a-i faee, să rămână, dacă nu încântați, măcar mulțumiți de noua si- tuație, ce li s’a creat, uimiți de bisericile impunătoare prin dimensiunile și podoabele lor aurite, precum șt de ma- sivele clădiri publice, pentru a căror construire visteria ocârmuirii țariste dispunea totdeauna de mijloace îmbel- șugate. Deaceea în primele decenii, după 1812, desvoltnrea Basarabiei poate înregistra, ₜ mat ales în domeniul vieții bisericești-culturale, progrese apreciabile. Opera de or- ganizare btsericeaecă»școlară a mitropolitului Gavrill n’a fost stânjenită. Limba română era admisă chiar îit liceul deschis la Chișinău (1833), tot așa la Orhei, Bălți, Soroea, Hotin, după-cum spunea la 1865 autorul cărții „Curs primitiv de Limba română loan Doncev, care poate fi considerat nu numai ca un apărător al tradiției culturale moldovenești, ci .chiar ca un precursor al ideii de unitate națională ro- mânească. Pierderea județelor de sud prin tratatul din Paris (1856) șt, mai mult încă, unirea principatelor românie (1859), a îndrumat politica țaristă spre altă orientare în chestia basarabeană, începând a lua măsuri de rusifleare lentă deocamdată, apoi tot mai accentuată în raport direct cu succesele rapide ale României ridicate la rangul de regat. Cercurile oficiale 'țariste se temeau eu drept cuvânt, ca și conducătorii monarhiei hăbsburgice, că prh» pro- gresele realizate în domeniul vieții naționale pi culturale Românii- din Principatele unite șt mai târziu din Regatul independent vor exercita în chip firesc' o atracțlune în- semnată asupra conaționalilor lor din imperiile vecine. Motive de ordin politie l-au îndemnat deci să procedeze, la opera de germântzare și maghiarizare forțată în Bu- covina și Transilvania, la cea de rusifleare grăbită în Ba- sarabia. ... Când se pregăteau autoritățile rusești să suprime ca- tedra de limba română dela Hotin, Doncev spunea eă fue un lucru * foarte regretabil¹⁴, căci „limbă română e nece- sară la fiecare pas și în viața particulară și în admini- strație... după firea omenească eea mai bună patrie a sen- timentului nostru, a duioșiei este limba noastră maternă. Cum copilul se apropie de pieptul fraged al mamei, tot așa este apropiat de sufletul lui tot ee ea gândește, ee vor- I bește și ee cântă în limba lui maternă. Legile naturei in- explicabile și admirabil de exacte nu pot fi înlocuite prin nimic artificier. Câtă dreptate auea înțeleptul autor al Cursului de limba română, a douedit desuoltarea ulterioară a Basara- biei. Toate măsurile artificiale ale politicei de rusifieare» prin administrație, prin biserică și școală, precum și cele ’ de împestrițare etnică, prin colonizări de rase diferite, n’au ; fost în stare să desființeze elementul românesc, de baștină» din cuprinsul Basarabiei. Daeă l-au slăbit în eâtua la orașe ■ ori l-au întârziat în desuoltarea sa firească la sate, prin complecta lipsă de interes față de neuoile culturale și eeo- i nomiee ale populației autohtone, în schimb uiața patriar- \ hală a acesteia a continuat a se desfășura nestingherită ; în adânca aluie milenară a credinței, a datinelor, a gra- iului și cântecului popular — pretutindeni la fel în tot eu- ! prinsul pământului strămoșesc. Instinctul de conservare al neamului românesc a bi- ruit și în Basarabia toate legile artificiale, ca șl în Buco- vina, ea și în Transilvania, pentru ea în clipa, când regimul de autodeterminare dădea poporului posibilitatea să-și ma- nifeste liber voința de a-și eroi însuș soarta, să poată ” proceda eu bărbăție la hotărîrea, prin care Sfatul Țării rostea verdictul inapelabil al istoriei: Basarabia să fie, precum a fost ursită din vremuri bătrâne: pământ și suflet românesc 1 Regiunea de lângă Nistru o numise odinioară Ștefan eel Mare Poata creștinătății, spunând, eu drept cuvânt, eă daeă poarta aceasta va fi pierdută, toată creștinătatea ar fi amenințată și făgăduind că „va sta eu capul să lupte până la moarte pentru ea“. Situația este și în zilele noastre asemănătoare cu cea din zilele lui Ștefan, eu singura deosebire eă acum pri- mejdia nu mat amenință din partea Turcilor păgâni, ei din partea comuniștilor mai păgâni decât Turcii. Deaeeea ni se pare eă serbarea aniversară de azi ne oferă prilej potrivit să facem și noi făgăduința de a sta eu capetele noastre drept străji neclintite, apărând această poartă a românismului, a creștinătății și a civili- zației europene, gata de luptă până la moarte pentru pă- strarea ei. __________ l. LUP AȘ. 342 Ultima noapte a lui Ouidiu în Roma, • Ouidiu, Tristia. Gând iuți răsare in cuget, icoana eea tristă a nopții. Care in Roma mi-a fost cel de pe urmă răgaz; Când mi-âmintesc de-aeea noapte in care lăsai tot ee-mt fuse Drag, și-acuma din ochi lacrimi îmi curg pe obraz. Zorile și apăruse, în care Cezar pornise La Euxinieul țărm, în pribegie să merg. Nici navusesem răgaz, nici gând potriuit' de plecare. Timp îndelung imi stătu sufletul ca amorțit. Nu-mi alesesem nici sclavii și nici camarazii de cale, N'aveam vesminte, nici bani pentru exil pregătiți. încremeneam uluit ca acel, ee, lovit de-al lui Joe Trăsnet, trăește, dar viu nici el nu știe că e. Dar eând în fine durerea ceața îmLluă de pe suflet Și după ce-mi adunai cugetul meu răvășit, Gata de drum mi-agrăesc pentru ultima oară amicii Care, din mulți de pe vremi, unul sau doi rămâneau. Insu-mi plângeam și soția mă ’mbrățișa, și mai plânsă: Ploaie de lacrimi brăzda nevinovațif-i obraji. Pe ’ndepărtațele Libiei țărmuri se află-a mea fată. Fără să știe nimic despre destinul meu trist. Ori unde ochiit arunci, răsună numai fale și geamăt Iar înăuntru eră vaet și plâns ca la morți. Deopotrivă bărbați și femei și copii ’mî bocesc moartea Iară in casă de plâns orice ungher este plin. Daeă umila-mi durere ingădue-o pildă vestită, Troîa așa arătă eând cucerită a fost. 8e potolise și svonul.de glasuri de om.și de câine Iară pe-a bolților culmi luna fugarii-și mână. .343 Ochii-mi spre ea ridicând și apoi în spre Capitoliu, | Care ’n zadar cu a mea casă vecin a stătut, 1 „Sfinte puteri, le zisei, cari aproape aveți locuința, 1 Temple pe care in veci nu le-oi vedea de acum, | Zei, de acum eu vă las, tronând in cetatea quirită, 1 <Șz dela voi rămas bun pentru vecie îmi iaul | Insă cu toate c’abia după rană eu platoșa luat-am, | Voi surghiunu-mi de-a sa ură să mi-l ușurați, | Spuneți divinului prinț în ce rătăcire căzut-am 1 Că a mea vină să nu creadă c’o crimă a fost. ‘ ! Dac’ autorul osândei afla-va ce știți și voi, zeii, J El, îmbunat, va curma răul ee-acuma îndur.* 1 Astfel pe zei i-am rugat; mai mult incă-i roagă nevasta | Cu ’ndureratul ei glas întretăiat de suspin. 1 Ba chiar, căzând despletită ’naintea Larilor, vatra 1 Stinsă o acoperi cu tremurându-i sărut. | Apoi aduse Penaților dușmani nenumărate d Rugi, fără niei un folos pentru felitu-i bărbat. <1 Noaptea zorită nici pic nu ne ’ngăduia de zăbavă ;j Iară Parrhazicul Urs se ’ndepărtase de Pol. 1 Ce-aveam să fac? Mă ținea dulcea iubire de țară, 1 Dar trebuia in surghiun chiar acea noapte să plec. 1 Doamne, de câte orispus-am, când unu-mi da zor: „Deee graba 1 Asta? la seama ’ncotro și din ce locuri plecăm.* I Doamne, de ce multe ori am mințit spunând c’am o oră j Orânduită să plec pe poruncitul meu drum. 1 Pragu-atinsei de trei, de trei ori îndărăt trăsei pasul | Ce șovăia ehiar și el, înduioșat de-așa chin. | Des, după-ce bun rămas imi luam, le spuneam iarăși multe, 1 Și, ea pornind, le dedeam câte un ultim sărut. | Des, nepierzând din privire pe scumpele mele odoruri, | Singur ehiar eu m’amăgiam dându-le aceleași poveți. 1 Dar insfârșit le spusei: „De ce să grăbesc? Căci din Roma i Plec pentru a merge în Pont. Cum deci să nu zăbovesc? j Sunt despărțit de soția-mi vie pe veci, cât trăi-voi, I De locuința-mi, de-a ei scumpe ființe-așa dragi | Și de amicii pe eare-i iubii cu iubire frățească, 1 Inimi legate de-a mea ca Piriton de Tezeu. 1 344 Vă ’mbrățișez cât e timp. Căci poate prilej niciodată N’oi mai avea. De-aeest ceas barem să mă folosesc.¹¹ Nici nu sfârșesc bine vorba și fără zăbază, la pieptu-mi Imbrățișat-am pe toți cei ce-mi fuseseră dragi. Cum totvorbeam printre laerămi, Luceafărul, steaua cumplită Mie pe cer răsări, sus în al bolții cristal. Ohl Mă despart așa greu ea și cum mi se slâșie trupul Iară din mine atunci parcă o parte s’a rupt. Mettus, el doar pătimit-a atâta când pentru trădarea-i Caii, potrivnic trăgând, îl sfârticară ’n bucăți. Geamăt și strigăt ai mei scot toți deodată atuncea, Iar întristatele mâni goalele piepturi izbesc, In acest timp agățată de umerii-mi biata soție Iși împleti cu-al meu plâns tristele-i vorbe zicând: „Nu-mi poți fi smuls. Împreună de-aci vom pleca... împreună, Și voi urma în surghiun pe surghiunitul meu soț. Mă va ’neăpea și pe mine drumul și-a lumilor graniți: Doar cu puțin voi spori sarcina vasului nost! Ție-ți ordonă din țară să pleci a lui Cezar mânie; Mie iubirea. Ea deci mie drept Cezar mi-o fi.* Astfel mereu mă ’neerca precum mă ’neerease ’nainte Și ’nduplecată de-al nost bine abia se lăsă. Plec, dar părea mai de grabă căs îneă de viu dus la groapă, Hâd și cu părul vâlvoi pe ne’ngrijitu-mi obraz. Ea, de durere nebuna, aflai eă, simțirea pierzându-și, I Ne ’nsuflefită-a căzut drept în al casei mijloc, ar după ee s’a sculat eu părul ’mbâcsit de, țărână Și de pe lespezi de jos irupu ’ughețat și-ardică, Se căină ’ntâi pe ea, apoi pustiita ei casă, Tot repetând ne’ncetat numele soțului dus. * Aflu e’atât s’a bocit de parcă vedea deodată Trupul fiicei și-al meu gata întinse pe rug, Și eă voia să-și ia viața, să seape, murind, de durere, Insă că s’a stăpânit pentru iubirea ee-i port. Deci, s8 trăiască, și soțului dus —căci așa vru destinul — Să trăiască spre-a-i fi neîncetat ajutor. TraA. ȘT. BEZDECHI. 345 Aveam de pe front de luptă, pe un eă un Cum era odată.. — Pustietate. — drum într’un sat apropiat. Primisem ueste; un țăran fruntaș se înapoia de pe câmpul; concediu mai îndelungat. Era o după amiază de Noemurie, eu un soare trist abia răzbătând prin ceață. Să plec mat de ureme, îmi zi- ceam, ea să mă pot înapoia înainte de înserare, șiam pornit, să due oamenilor necăjiți știrea mângâietoare. Păduricea, prin care treceam, era pustie și posomo- râtă. Arborii înălțau ramuri goi, ea pentru a implora un sprijin. Cărările erau pustii și pline de noroiu, iar pe coaste l stăruiau urme de zăpadă murdară. întru în sat, în nădejdea eă uoiu scăpa de muțenia > apăsătoare a pădurii. In sat aceeași tăcere sumbră, ea un blestem asupra cetății din basme. Cum era Sâmbătă după amias, așteptam să uăd măcar o mână de flăcăiandri și de bărbați mai. în uârstă, odih- ■ nindu-se pe prispă, pufăind din lulele sau hârjonindu-se eu copiii și eu fetișcanele. Nu era nimeni. Curțile erau pustii, plugurile durmeau pe rotilele ru- ¹ ginite, sub streașină șurii. Câte un copil, _cu ochii Dioi, mai gesticula de după geamurile înguste, bueurându-se eă uede trecând un om prin sat. Câte unul chiar încerca să strige: «Domnule! Domnule 1“ dar repede îl ridicau două mâni dela spate, și îl făceau nevăzut. înțelegeam graba, eu eare erau ridi- cați mititeii dela geamuri, căci, pe atunci, domnii nu adu- ceau în sat, decât știri rele și porunci grozaue. 346 O fată îmi iese în drum, eu cofița plină, înapoindu-se dela izvor. Intru în uorbă eu ea, eăei o cunoșteam. Ba răspunse, cu „Bună să-ți fie inima, domnule 1“ la salutul meu, șl plecă ochit în jos. Nu mat putui scoate din ea o uorbă. Sta cu oehii plecați, eu obrajii fragezi, pudrați ușor de un praf pământiu, ea de o undă de bătrânețe fără vreme... . Abia la despărțire spuse câteva vorbe: „Ce să faeem noi, domnule ? la ne învârtim prin casă și prin ogradă, dar nu faeem nici o ispravă, eăei suntem tot eu gândul la eei duși de pe lume... Că noi așa credem, eă eei plecați odată nu mai vin înapoi... De doi-trei ani n’a mai venit niei unul. Pe-acolo le vor putrezi oasele, Și nu va fi niei cine să le aprindă o lumânare și să le închidă oehii. .. De aeum tot> atâta e de lumea asta... Dar -daeă e vorba să se prăpă- dească ei toți, de ee nu dă Dumnezeu și peste noi o po- topenie, să ne ta și pe noi de pe lume**?..-. * * * în casă mă întâmpinară eei doi bătrâni, privindu-mă eu un fel de spaimă. Abea îndrăzneau să scoată o vorbă, și tresăreau de eâte-ovi deschideam gura, bănuind numiai știri rele și îngrozitoare. Ee-am spus, eă băiatul lor va veni acasă, pe mai multă vreme. Ei au clătinat din eap, neîncrezători, pe urmă bătrânul a prins a vorbi apăsat și rar: — De pe partea mea, domnule, poți spune vorba cât de oablă, eă eu m’am împăcat eu gândul ăsta de când a plecat... S’a dus... și dus a rămas. Se va mai văeta baba asta a mea... dar nu mai are niei ea multe lacrimi de ' plâns; i s’au gătat... Spune-ne că a murit, eăei noi așteptăm vestea, și mai bine să nu ne mat amăgim de pe o zi pe alta. Cu mare greu Izbutii să-t eonvirig, eă ficiorul nu e mort și eă va veni acasă, să stea mai multă vreme. — Apoi, domnule, asta e și mai rău... Cine a apucat odată în prăpădul răsboiului, nu mai scapă de acolo până se isprăvește osânda lut Dumnezeu... Vai de cei cari vin acasă mai de vreme. Ei vin orbi, ciungi, schilozi, de să le plângi de milă... Mai bine să rămână acolo mort... Bătrânul încheie eu un gest resemnat. Bătrâna se mal desghețase puțin. Nu cuteza să spună o vorbă, Ca să nu supere pe moșneag, dar în ochii ei stinși se deslușia o licărire vagă, ea sclipirea îndepărtată a unui lieurieiu... Ce-i mat păsa ei eă feciorul se va înapoia schilavi Să-l vadă numai, ori-cum, dar-să-1 vadă. 34? O luptă surdă se înfiripa între cei doi bătrâni, șl moș- | neagul izbucni deodată: 1 — Domnul ee zice? 3 — Ce să sie, — răspunsei, ea să nu deștept furtună ee se. anunța — voia lut Dumnezeu. Dar viața înainte de ] toate... j — Nu, domnule, viața e așa eum a lăsat-o DumneSeul Să fie omul întreg și citau. Decât schilod, mai bine: sapa * și lopata... Și aruncă o printre mânioasă spre bătrână. J * -..... * . * 7^ Soarele asfințise, când mă despărțit de bătrâni. Prin ..' ¹ ceața înserării vitele se înapotau spre sat, mugind, eu du- | rere, par’eă. Un copilaș venea înapoia lor, eu o bâtă mat i mare decât el, Simțeau și vitele, că nu mai e văcarul de altă-dată... nici stăpânul nu le mai aștepta pe prispă... j Câte o bătrânică se mai încurca să deschidă poarta, încolo nimic... 1 Nici cânii nu mai hămăiau decât pe înfundate, ea și । dând n’ar îndrăzni să curme tăcerea eea mare... j Șt întunereeul cădea dtn văzduh, tot mai greu, ame*- steeându-se eu ceața, șt învăluind satul, câ într’uh giulgiu ■ cernit de înmormântare. Când mt-am mai întors odată privirea spre sat, nu se mai vedea. z Ceața și întunericul îi înghițise... Aii. cwwîa. 348 Nieolaus Olahus despre Români. Când citești opera acestui prim umanist român, captat de Unguri, ești ispitit să te întrebi, dacă în scrierile sale el își mai aduce aminte de neamul lui și în ce chip vor- bește de el. Din fericire, în lucrările lut găsim mai multe pasagii în eare nepotul de boier muntean se ocupă și de aceia din sânul cărora s’a deslipit. E curios totuș, până la un punct, eă el își păstrează peste tot numele de Olahus (Valahul) care nu a fost decât o poreclă, pe eare mai târziu a schimbat-o în renume. Căci toți membrii familiei lui sunt eitafi de el numai eu numele lor de botez; numele de familie nu se pomenește. Așa că numele de Olahus va fi fost numai porecla pe eare și-a luat-o când s’a stabilit îți Ardeal, Stolan, tatăl lui Nieolaus. Această poreclă a păstrat-o apoi umanistul nostru, pe urmă fratele său. Matei, primarul din Orăștie, cât și surorile sale,¹) Ursiila și Elena. Știrile pe eare ni le lasă referitor la not, sunt cu- prinse în scrierea sa ,Hungaria“ și în bogata lui cores- pondență. „Hungapia" pe care o scrisese când se afla în Belgia (anul 1536—37) era un fel de tablou geografteo-etnografie al „patriei“ sale, pe eare voia să o facă cunoscută Apu- sului, eare nu va fi avut decât foarte vagi noțiuni de vechea Panonie. Acesta va fi fost, firește, scopul pe care l’a ur- mărit scriind această carte vestită și nici decum dorința de a-șt arăta originea sa regală, cum înslnuiasă în chip pueril nuli. In această scriere a sa. în capitolul XII. (de Hungarla Transttbiscana) dă șt câteva știri despre noi. „Transalpina (Valachia) care pe vremuri se spune că a fost botezată ’) v. Tortenelmi Târ. 349 TI Flaeeia» de la Flaeeus, eare odinioară dusese aeolo o eo* ș lonie romană, se întinde dela munții prin eare se desparte ’j de Ardeal, până aproape de Marea Neagră. Un ținut șes, : lipsit de ape... Prințul acestei țări, numit voevod, în vremea noastră S e Radul, eare, puternie prin autoritate și forțele sale, își | are reședința în Targaruystya. Se spune eă la nevoe, poate ; să recruteze în țara lui și să pună în linie de bătae, până T ₖ la patruzeci de mii de oâmeni. E supus Regelui (unguri) căruia, prin delegați, îi prestează jurământul de credință. ; ț j In această provincie, din timpul străbunilor noștri și până < în vremea de azi, au fost două familii, născute la început ■ ț din aeeeaș casă: una a Băneștilor,¹) dela Dan Uoevod, T cealaltă a Drăeuleștilor, dela Dracul. Din ei se aleg, uoe- T vozi legitimi, ajutați când de armata Regelui nostru (ungar), ‘i când de armata Sultanului. / In vremea lui loan Huniade, voevodui Transilvaniei, < eare mai pe urmă fu Guvernator al Ungariei, voevodui Dracul (Dlad), după ee a alungat pe o parte din Dănești, * • tar pe alții i-a ucis, a pus mâna pe tron. Manzilla, (sie) din Argeș, eare ținea de nevastă pe Marina, sora lui Huniade, j avea, între alți copii, pe Staneiul, (eare Ia rândul lui avea doi feeiori, pe Dan șt pe Petru) și pe Stoian, adică Ștefan. Acesta m’a născut pe mine, pe Matei, pe Ursula și pe Elena. Dracul (Dlad), ajungând pe tron, prinse în cursă pe unchiul meu, Staneiu, și-l ucise eu securea. Ștefan, băiat încă, ea să scape de tirania lui, eu ajutorul lui Dumnezeu, a fugit la Regele Matei (Corvinul) eare, [după eum am j auzit dela ehiar tatăl meu, tar după aceea dela loan Bor- ț nemisa și dela Ambroziu Sarhair, comiți în Ungaria, eare, împreună eu tatăl meu, luptau sub comanda regelui (Matei)], [ hotărâse în dese rânduri să-l ducă eu oastea (în Muntenia) și să-l pue pe tron.²) Dar tatăl meu, văzând eăi desele schimbări, nesiguranța timpului (rerum mutationes) ee se i, fae acolo (în Muntenia) pentru a ajunge la tron, sunt pri- mejdioase, a preferat să se însoare în Ardeal (la Sibiiu) cu mama mea, Barbara 'Hunzar, șt să dueă o viață pri- ! vată, decât să ajungă pe tron și, expus la o mie de pri- j mejdii, *să fie ucis eum au fost uetși străbunii săi. f După o bucată de vreme, Mihnea, rudă de aproape ț ' eu noi, ea unul ce era tot din familia Dănuleștilor, om ■ foarte isteț și viteaz, e ales Voevod. Când acesta fu alungat *) Și Nieolae Olahul făcea parte din familia Dănuleștilor. ’) u. și Codex epistol. N. Dlahi p. 311. M. H. H. Dtptomataria voi. XXV. ș 350 ■i din țara sa de boierii perfizi, unii eu Turcul pe la 1510, dându-l garanța publică (publica fide) de eătre Vladislav, tatăl lui Eudoyie, a fugit la Sibiiu în Transilvania, eu soția lui, eu fiul său, Mlrcea și cu o fată, pe eare, după eum am aflat, a luat-o mai târziu de soție Uoeuodul Moldovei. în aeest oraș, nu (lupă mult timp, pe eând într’o st ieșta din biserică șt era condus la loeuința lui, ea semn de onoare, de eătre tatăl meu și de eătre loan Horvât de Wingarth, un oarecare Demetrius laxit,¹) de națiune slau (Rascianus), țâșnind deodată dia ascunzișul lui, l’a lovit pe Mihnea eare, la adăpostul chezășiei obștești, era nepre- gătit și nu se aștepta la nici un rău, făcându-t trei sau patru răni, ueisându-l chiar în mijlocul celor ee-l petreceau și al unui mare număr de curteni ai lui cari în urma tocmai a poruncii lui, nu se înarmaseră, ea să nu pară eă n’ar avea încredere în garanțiile de siguranță publică ee li se dăduse... Aceste două familii (Dănuleștit și Drăeuleștii) până în, ziua de azi sunt în continuă dușmănie, fiecare din ele străduindu-se din răsputeri, eând eu ajutorul Turetlor, eând eu al Ungurilor, să’ aleagă pe Uoevod din familia sa. Cel eare ajunge la putere, ucide nu numai pe cel din partida adversă, dar chiar pe cel din propria sa familie, când acesta ar fi bănuit că umblă după domnie și adesea, după ce l’a prins îi tae nasul, sau alte părți ale trupului. Aeest lucru s’a întâmplat și mat înainte, dar s’a întâmplat și acum de curând. Petru de Argeș,²) unchiul meu, fiul lui Stauetu, de care am pomenit mai sus, mt-a scris zilele acestea din Ungaria, eă a fost pus Domn în Muntenia, de Mohamet, pașa Sultanului ture. Când era pe tron, după eâtua timp, a fost trimis eu armată un alt domnitor din familia adversă, eare să ia tronul, după ee-l va fi surghiunit pe șl. Dar el (Petru), aflându-se între cele două armate, l-a provocat la duel pe adversarul său, l’a rănit și l’a dat jos de pe cal, dar, când voia să-l omoare, Baronii Munteniei, eare adăo- gând în limba lor două litere, se numesc Boiaroni, recur- gând la perfidie, au liberat pe eel'învins, l-au prins pe el însuș (pe Petru), i-au tăiat nasul și l-au izgonit. Totuș el speră în îndurarea lut Dumnezeu, eă va alunga pe uzur- pator, că va spăla rușinea eu armele șl va pune iar mâna pe tron prin vitejia lui. Astfel nădejdea mână pe om, pe eând soarta lucrurilor omenești obtșnuește să se schimbe. ') u. Godex. epist. ibidem. s) Domnitorul Petru Paiste, u. Xenopol. Bd. 11. uoL IV, pag. 269. lat Românilor. 351 13» te, \* "•ai Dar, abia daeă în altă parte poate fi'sigură tovărășia.tro43| oului (regni societas) necum în Muntenia, în vremea noa*®| stră, când ea, în cea mai mare parte e supusă tiraniet| ■ turcești. , , ?|| Ualachtt sunt creștini, numai eă, urmând pe Qredt^l se deosebesc de Biserica noastră¹) în privința pureederttfl Duhului Sfânt și altor articole mat puțin importante (tole*;| vabilioribusp.) | Despre Moldova, Olahuș serie (p. 59—60) următoarele î j „Moldova la Răsărit (?) se mărginește eu Muntenia, lari Nord-Uest eu Polonia; la N-E, prin Podolia, nu e preaij depărtată de Tătari, cari sunt vecini eu Marea de Azou,| Și Principele acestei țări se numește Uoevod, dar nu ed expus la atâtea schimbări primejdioase ca în Muntenia.;^ El, ea și Uoevodul Munteniei, prestează jurământ de cre#»J dință Regelui Ungariei. Pentru a-i menține în fidelitate;,J Regii ungari le-au dăruit în Transilvania câteva cetăți. Wj vremea noastră (1536) domnește în Moldova Uoevodul ?' Petru (Rareș). Moldovenii au aceeași limbă, obiceiuri șid > religie ea și Muntenii; se deosebesc întrucâtva numai prinți îmbrăcăminte. Ei se țin mai de neam și mai de isprăvii decât Muntenii. Au cavalerie excelentă. Adeseori au pă-J răsit pe Regele Ungariei, deseori au purtat răsboiu eu'4 Polonii. In timp de răsboiu se aice eă pot' ridica o oaste - până la 40 de mii de oameni. Limba lor și a celorlalți va- . Iaht, a fost cândva romană, căci ei sunt colonii de Ro- mani. In vremea noastră limba lor se deosebește foartes mult de a lor. Decât, multe din cuvintele lor pot fi înțelese? de latini**. 4 Scriitorul nostru vorbește apoi de Ardeal șt, între altele,, de Temișiana, eare l’a impresionat prin abondența de peștii Dăm aici în traducere frumoasa lui descriere a Transil- vaniei: „Neamul acesta de oameni robuști, răsboinici, înar- mați, sunt provăzuți eu cai buni, sdraveni. întreaga regiune e. s alcătuită alternativ din șesuri și păduri, întretăiată de ape cotite, pline de pământ roditor. Bogată în vin, aur, argint,, fier și alte metale și sare; cât se poate de îmbelșugată în ? boi* fiare, urși și pești, așa că nu poți învinui firea căn’ar fi grămădit în acest ținut toate bunătățile traiului. In ea sunt patru națiuni: Unguri, Săcui, Saxoni și Valahi. Intre : aceștia Saxonii sunt considerați cei mai slabi în răsboiu, Uugurii și Săeuii se slujesc de aceeaș limbă, numai că Săeuii au câteva cuvinte specifice graiului lor... Sașii se • 9 OLahus era eatolie. ’) v. Hungaria p. 54—59. Ed. Kollar. Diena 1763. 352 socotesc a fi coloniști at Saxonilor dtn Germania, aduse aci de Carol cel Mare, lucru care se adeverește prin po- trivirea limbilor acestor două popoare. Valahii se spune eă sunt colonii Romane. Dovadă de acest lucru, e faptul că au multe cuvinte comune cu limba Romană. Monede ro- mane se găsesc multe în acest loc șl ele constituese un neîndoelnic semn al vechimii stăpânirii romane prin păr- țile acestea**.’) In acest mosalc de popoare care alcătuiau Ungaria, Olahus constată, în urma împrumuturilor linguistiee pe cure fatalmente șt le făceau aceste popoare împreună locuitoare' presența unor cuvinte comune la toate-gtnțile ee alcătuese populația el. Șt cu acest prilej,* editorul dtn 1763, Kollarus, nu se poate împiedeca de a face următoarea extrem de importantă și fatidică observație: „Orașele mat de seamă . și mai populate sunt locuite de Unguri, Germani și Slavi, cari împreună eu Valahii aleătueșe populația întregului regat. Dar neamurile slave, împărțite tn Slavi, Poloni, Ru- teni, Boemi, Moravi, Croațl, Dalmațl, Slavoni, Șerbi și Raseit (?), ocupă partea Cea mai mare a regatului, încât partea aceasta a Europei pare că-și reia înfățișarea pe care a auut-o înainte de venirea Ungurilor. Căci dela Nord și Sud încetul eu încetul neamurile slave se reîntorc în inima țării șt se răspândesc foarte mult prin toate provin- ciile regatului. Popoarele germane vin dela Apus, iar Va- lahii își trimit la noi coloniile lor dinspre Răsărit. Cea mat mteă parte a Ungariei e aceea care cuprinde pe Unguri, adică pe poporul ce se slujește exclusiv de limba ungară și mă tem să nu piară însăși limba lor, în aeelaș chip, în ₓ care a pierit limba Cumanilor. . ... Dalahit tri limba lor își sie Rumunyi (Rumâni) adică Romani șt soeot eă vorbesc rumunyesehte (rumanește) adică în limba Romanilâr. Limba lor mal pură are cea mai mare afinitate eu limba italiană, dar limba de care se slujesc, mai ales Bihorenti, în biserică, e sporită eu vo- cabule slave, din pricina religiei pe care, primind-o, dacă nu mă înșel, dela popoarele slave care se închină după ritul și dogma greacă, o păstreasă eu eea mal mare în- eăpăținare (tenaeissime retine nt). Lucrul acesta l-am con- statat eu însumi, când, fiind la Oradea Mare într’o misiune de Statuam avut prilejul să stau cu ei de vorbă**.²) lată câteva știri despre țările românești, aflătoare în Ungaria lui Nieolaus Olahus. El faee impresia eă e obi- ’) pag. 62. ²) u. p. 81—02. 353 2 eetiv, însă de o obiectivitate eare uneori merge aproape până la vădită răceală față de patria tatălui său. Am văzut că și acesta, eu toate îndemnurile lut Matiaș Corvinul, n’a mai vrut să se întoarcă în Muntenia, niei chiar ea domnitor. Prea îi era teamă de acești Valahi, cruzi și neiertători, din ghiara cărora era mulțumit eă a spăpat odată. E firesc să admitem eă această — dureroasă pentru noi — rezervă, față de țara strămoșilor săi (printre aceștia era și vestitul Mircea) era moștenită dela tatăl său, Stoian sau Ștefan. Nieăeri n’a formulat el mai bine sentimentele pe care le nutrea pentru Munteni, deeât în scrisoarea pe eare, în ? Martie, 1533, o trimite din Bruxelles amicului său, diplo- matul C. Sehepper. In această lungă misivă, care cuprinde oarecum crezul său în politica externă, Nicolae Olahus, eare, spre deosebire de alți contemporani, era de părere eă Ungaria nu se poate menține și nu poate scăpa de Turci, deeât eu ajutorul Habsburgilor¹), serie între altele și următoarele: „Nu pun mare temei pe Munteni și pe Moldoveni, când e vorba de a ne sluji de ei pentru prie- tenia noastră și a Polonilor. Tu nu-ști cât e de nesigură condiția voevozilor munteni.u Apoi citează exemplul tatălui său, și după aeeia continuă eu o uădită amărăciune: „Ți-am citat acest exemplu particular, ea pe de o parte să vezi, de ee am rătăcit așa departe — unde sunt acum (Bruxelles) — de patria mea părintească, iar pe de alta, ea să știi că domnia și alianța cu Valahii nu e trainică²). Căci Muntenia e despărțită de Turei numai prin Dunăre, pe eare o pot trece când vor, ea să gonească sau să ucidă pe voevodul muntean. Și daeă nu fac Tureii acest lucru, apoi îl fac de eele mai multe ori Dalahii, eare se ivită ehiar de eele mai ușoare injurii, eum s’a întâmplat eu Mihnea Vodă.... De aeeea forțele Valahiei pot să vateme Transilvaniei, când ea e lipsită de apărători, dar nu prea pot ajuta la apărarea Ungarieiⁱⁱ.!) Vorbind de nesiguranța și intrigăria din Muntenia, Olahus întrebuințează, pentru a le caracteriza, cuvântul destul de tare „practice valahe“ (praetieas Valahorum) căror Mihnea a căzut victimă chiar la Sibiu. Deeât aceste ’) u. Odon Noszkaij: Olâh Miklos leuelezesenek mtiuelodestorteneti : vonatkozâsai p. 62. -) Pricina acestei stări de spirit o punea Olahus pe seama influ- enfii Turcești, după eum se poate ghiei din pasagiul de mai sus. ! (Pag. 58 Ed. Kollar, Ungarta) combinat eu caracteristica perfidiei > turcești de eare Olah vorbește tot în această scrisoare către Sehepper ; (u. Codex episf. p. 309). , ’) v. Codex epist. pag. 311. • ' 354 „ practici “ le vor fl învățat Valahii — după părerea huma- nistului nostru — de la Turei, eare și ei le-au învățat de bunăseamă, dela bizantinii decăzuți, pe eare, chiar după • cucerirea Constantinopolului, erunții cuceritori au continuat să-i păstreze în slujba lor. Așa eă indirect — în gura lui Olahus, reproșurile adresate eu atâta amărăciune Dala- htlor (levibus etiam affeett eontumeliis) care nu-și țin cuvântul, se îndeletnicesc eu intrigi și-și ucid domnitorii, au un mare aer de rudenie eu atacurile lui Emineseu» cel crescut în Ardeal, împotriva Grecoteilor din Muntenia, și cu năduful de azi al Ardelenilor împotriva Bizantinilor din București. Oare manifestul pentru uniți, compus de Părin- tele Man, nu vorbește otărât chiar azi de Grecii din Regat ? Am rămas același, veșnic aceiași. Și Nicolae Olahus, într’un timp atât de scurt, reușise doar să se ardelenizeze admirabil, Încă o dovadă eă era român» acel fiu ptât de învățat al Varvarei Hânsar, pe care, eu toate afirmațiile contrare ale lui’) Odon Noszkay, eu o cred tot româncă, din Sibiu, sau de prin părțile vecine, ȘT. BEZDECHI. >) u. op. cit. p. 8. El afirmă eă Barbara era unguroaică. Dar nu aduce nici o probă. 355 2* X 4) Oare e numai legendă? Pământul țării noastre rezervă călătorului atâtea swm|| prize câte ntct nu visează el înainte de a porni la druntfa Nu mă gândesc la surprizele de natură politică ,* acestei nu mat impresionează astăzi pe nime. Ci tn mintea mea 8®| înșiră nesfârșitul număr de taine care stau ascunse înj|| atâtea umbre de uăi sau pe atâtea vârfuri de măguri. N’ăill decât s’asculți povestea oamenilor din partea locului șja s’atingi pământul eu târnăcopul, ca să simți că povestea^ trăește dintr’un adevăr care așteaptă să fie scos la luminăJa In atențiunea eelor ee pot să pornească lucrările g pentru desgroparea unui adevăr susținut până astăzi de-o'}! legendă și de urmele unui zid de cetate clădită pe.un l vârf de deal, — însemnez cele ee urmează. E vorba de Cetatea lui Negru-Vodă din munții Făgărașului. J Istoricii critici îi neagă existența. Dar legenda stărue a mereu, ca un izvor răsărit din adâncuri... Legenda trăește 1 și mărturisește... | ...fₗDor fi de atunci... .ani șapte sute... șt era primă- | vară. Pământul se îmbrăcase în verde până în vârful mun- ților. Munții de mult nu se luminaseră ea și atunci. Uâr- f furtle lor se însemnau pe albastrul cerului eu linii subțiri 1 tremurătoare: păreau avânturi ostenite ale unui pământ ■ > eare cerea să se ’nalțe în văzduh. Prin codrul de fagi șt iți de cetini se strecura austrul de topia zăpada gropilor și ajuta ierbii și frunzelor să crească... Iar colo, pe plaiul ce | duce dih „ Curmătura Brezei¹¹ spre Țară, se vedea înain- q tând o ceată de oameni, după port din partea locului. Dacă ' te-ai fi nimerit în fața lor, ai fi putut desluși ușor, eum îi < învăluia pe toți un sentiment de neliniște, de grije, de dor X și de înlăcrimată părere de rău... Rostul drumului ți l-ar ; 356 fi spus în câteva vorbe : ne dueem, taică, ne ducem în alte părți, eă pe atei ne îmbulzesc streinii.., Sus de tot, în albastrul cerului, se învârtea un vultur eu aripile îttttnse și se învârtea în roate tot mai largi, însemnând pav*eă cre- șterea, după vremuri, a hotarelor pământului de descălecare... Așa a descălecat Negru-Dodă, Domnul Țărtt-Oltulut, în Câmpulungul Țării-Românești. Așa ne asigură tradiția locului, poveștile bătrânilor și spusa oamenilor de inimă. Mințile așa-ztșilor , istoriei critici “ cari admit numai ade- vărul descurcat din slovele pietrilor, să facă bine șl să poposească o clipă pe locul cetății lui Negru-Vodă. Dara, ochiul călătorului poate trece fără s‘o distingă. O îneacă pădurea. Toamna însă, când pădurea desfrunzită îșt des- fășoară larg tristețea ei brumată, pe umerii unul vârf îm- pădurit ee-șt zice «Colțul Breșei“ (după satul Breaza, 'pe hotarul căreia se află) se văd. șerpuind printre trunchiuri de fagi, urmele unul zid de cetate, lungă de vreo 160 metri și largă de vreo 40. Etnia lungimii e în direcție ■ miază- noapte—miază-zt și păstrează la capătul dinspre poala dealului o întăritură în formă de inel eu zid bine conservat, » din peatră șt var, înalt de vreo 4 metri. Pare baza unui turn de veghe. Ea celălalt capăt al lungimii cetății încă pare să fi fost ceva la fel. Zidul se poate urmăvt, prin higiș, pe toată lungimea. Se păstrează mai bine pe coasta de răsărit a cetății. Pe alocurea și pentru distanțe destul de lungi, se poate observa apariția alor două ziduri pa- ralele, pe aceeași lăture, dovadă că cetatea a avut două rânduri de ziduri. Zidul exterior, fiind mai în coastă, a*a măcinat mai ușor, deșt grosimea lut e aceeași cu a zi- dului Interior: 1.25 cm. Ea capătul dinspre mtasă-noapte cetatea îngrădește în interiorul ei și-d fântână largă și adâncă, care desigur a cheltuit multă trudă ca să fie să- pată într’un vârf cu zghiaburi, dar care arată prevederi de răsboive șt de apărare — cu cetatea închisă, la cel ce au zidit-o... Altfel, râul Breseioara, care spală poala vâr- fului, le-ar fi dat apă destulă, limpede, rece și aproape. însăși formația vârfului pe care se găsesc urmele zi- dului dovedește că cetatea a fost destinată apărării în vreme de grea cumpănă. Afară de cele două cărări cari conduc sus, pe vârf, una dinspre miasă-zl, alta dinspre miază-noapte, nu este nici o putință de-a ajunge sus, în locul undte se găsește zidul. Uâvful se prezintă astfel ca o fortăreață inexpugnabilă. Dealtfel însuși urcușul pe cele două cărări, nu e dintre eele mai ușoare, fiindcă «dealul e tare“ — cum se zice ’n partea locului. Așa că pentru vre- muri grele, fortăreața ave un loe de refugiu sigur, absolut 35? sigur, iav pentru vremuri liniștite, ua fi fost un loe de odihnă și de încântare sufletească... Căci vârful pe eare a fost cetatea se găsește chiar acolo de unde încep să uree munții Brezei spre Țara- Româneaseă. Iar daeă te oprești pe locul unde a fost turnul dinspre miază-zi, ți-se oferă una dintre cele mai fru- moase priveliști peste Țara-Oltului... Ea poale se aștern satele: Breaza, Eisa, Sâmbetele, Pojorta, Recile și cele- lalte, în vreme ee privirea-ți se duce eu undele albastre ale râurilor de munte să se înece o clipă în apele Oltului eare face pază credincioasă la marginile pământului Țării- Oltului, străjuindu-i din zi și până ’n noapte, hotarele dinspre Ardeal, dela Brașov până la Turnu-Roșu... In leagăn de ceață străvezie privirea ți-se duce peste Olt mai departe, descifrând dintre dealurile Ardealului numele satelor: Rueăr, Cine, Calbor, Galați și altele și apoi eu intenții de iscoadă va căuta să străbată întinsul dintre „Hula Bra- dului⁴ și „Măgura Codlei“, așa eum va fi făcut pe vre- muri Domnul Cetății, mângăindu-și gândul eă tot ee se uede, tot cât cuprinde zarea, e moșia lui.. Desigur eă un Domn al Țării-Oltului nu putea să-și aleagă un alt loe mai potrivit pentru veghe ea și acesta unde se găsesc urmele cetății. Măsurat în lungime, pă- mântul Țării-Oltului aici, la hotarele comunelor Breaza și Lisa, își are jumătatea. De aici privirea cuprinde eu în- lesnire întregul. Și judecând eă dela treeătoarea Branului și până la Turnu-Roșu, munții Făgărașului nu oferă o altă trecătoare potrivită ea și aceasta — a Brezei, nu e mi- rare eă chiar acest loe să ft fost ales de Domn ea cel mai potrivit pentru paza moșiei. Pănă acum de eurând, oierii pe-aiei își treceau turmele în Țara-Româneaseă, pe aici se duceau și pe aici se ’ntoreeau... Cine știe daeă nu e’o ceată de ciobani de aceștia va fi plecat și Domnul într’o bună zi de primăvară eu întreagă suita sa, lăsând în grija sorții cetatea și avutul și s’a dus să-și statorni- cească Domnia aiurea, la frații de cealaltă parte de munte... Că poate erau tot oameni de-ai lui, strămutați eu moșia dincolo... Toate acestea astăzi sunt taine eare dorm netulbu- rate în pietrile din urma ziduriior... Pe cărările, pe cari altădată străjuiau păzitorii, astăzi crește în tihnă mușchiul și ’n locul turnului de veghe, răsăritul și apusul soarelui mângâie astăzi un fag uriaș eare ’n fiecare toamnă așterne odată eu frunza și jirul din el, un văl nou peste adevărul îngropat la rădăcina lui. Astăzi și fântâna îngrădită de 358 zidul cetății e secatăo inimă secătuită de dorul celui așteptat, căruia să-și spovedească tainele.,i Până astăzi locul cetății a fost vizitat de-mulți,' dar • prea puțini s’au gândit să se ocupe mat pe larg cu această chestiune. Guvernul maghiar, care culesese multe infor- mații la fața locului, a hotărît să lase mortul netulburat; iar Tocileseu, în urma indicațiilor date de dl G. Popa Bis* sean — pe vremea aceea student la București a ținut o comunicare interesantă la Academia⁻română, dar n’a ia» butii să pornească lumea la treabă; astăzi subsemnatul, mulțumită unei întâmplări eare m’a făcut să fiu astă vară to- varăș al dlui G. Popa Lisseanu, în excursia-i de cerce- tător nou și veehiu al locului cetății lui Negru-Vodă, ofer, cui vrea, aceste rânduri, prilej de bănuieli și de îndoieli asupra unei taine, eare... cine știe de-o fi toată numai po- veste... Și, poate, va trece iarăș vreme multă, până ee alt- cineva va fi îndemnat să serie la fel... Cine știel?... Cine știe însă, daeă Cetatea lui ,Negru-Dodă“ — eum îi zie să- • tenii locului — nu se va trezi odată geloasă de dreptul eare i se neagă și-și va răscoli rămășițele petrilor, măr- turisind lumii eă sunt adeseori cazuri, când inima vede mai adâne decât mintea și eă a o urma nu e abuz de în- credere... Pe acela, în sufletul căruia tremură dorul după ver- deața câmpului, după vederea locurilor frumoase, îl învit să facă drumul ee duca la Cetatea lui Negru-Dodă, din colțul Brezii. Drumul e lesnicios... Uit eu trenul dinspre Sibiiu sau Brașov până la Dotla... Și vei simți nespusul farmec pe eare-i oferă numai Țara-Făgărașului, acest câmp neted așternut la poale de munți înalți și pe margini de ape limpezi. Ea intrarea pe acest pământ te întâmpină Oltul, eare te va însoți, mergând alături, în tot dungul dru- mului de fier... Spre miază-zi, munții își strâng deodată poalele, înălțăndu-se maiestos în văzduh; spre miază-zt, aproape de tine, se clădesc, unele lângă altele, dealurile Ardealului, la temelia cărora Oltul sapă stăruitor, par’e’ar vrea să-și mute matca mai la vale și să mai lărgească hotarele țărișoarei pe eare o știe prea strâmtă pentru hăr- nicia oamenilor eari o loeuese... din răstimpuri, în scurte răstimpuri, ușoare podețe te tree peste ape eari vin, vin... rostogolind în reflexe albastre și murmur desmierdător dragostea curată a munților și a codrilor pustnici. Sălcii pletoase de argint, atâtea! ea nteăiri pe pământul Țărli- Românești, tivesc matca Oltului și matca râurilor de munte, se apleacă în fața valurilor, le sărută, le șoptesc ceva și 359 se ridică șt râd în căldura blândă a soarelui eare pe alei niciodată nu-i prea fierbinte... Și de-t eumua primăuară sau toamnă bună când faci drumul acesta până la Voila, ți se leagănă inima în farmecul muscelelor albastre-viorii cari izvorese din verdeața livezilor, de-o margine și de alta de drum... Iar pe întinsul neted al ogoarelor se îm- bulzesc Românii, bărbați, femei, copii, cari se întrec în hărnicie, în sprinteneală și în priviri căutătoare de gân- duri.., Așa ajungi la Voila. De atei iai drumul spre Sâm- bete, Lisa, Breaza și Colțul Brezei unde te așteaptă Ce- tatea în jurul căreia plutește legenda lui Negru-Vodă, des- călecătorul Țării-Românești... GEORGE ȘERB AN. 360 Monografia comunei Vâlcele (jnd.Trei Scaune) (Urmare) 11. Clopotnița cu turnul el. Biserica are 3 elopote frumoase, nouă, eu inscripții. Un clopot e donat de familia lui N. Zizin, un bun creștin șt harnic uâlcelean. Clopotele vechi ale bisericii au fost luate de dușmani in timpul răsboiului. Din protocolul bisericii găsit de noi șt la care ne referim mereu am găsit eă în 1858 părintele loan Dumbravă din Brașouul-uechi a dat o plaeă de fier pentru clopot. In acelaș protocol găsim și banii înscriși cari au servit la aco- perirea turnului ee adăpostește 'clopotele. Reținem faptul eă meșterul care a luerat la acoperirea acestui turn a renunțat la plata lui insti- tuind un fond pentru această biserică. Din clopotniță se deschid frumoase perspective și poți admira nesupărat de nimeni priveliști pitorești ale regiunet. Corul este construit în 1927, din banii dăruiți de creștinii eei buni, localnici și uisltatori. Pentru o cât mat îndelungată pomenire a acestor creștini și drept pildă pentru alții și pentru eei ee vor veni, enumărăm pe eei ee au donat sume mat mari. Suma totală adunată a fost 17300 Lei. lată și lista: f Nlae Zin șt soția i N. Dansă și soția ! N. Casaș și soția I câte lordaehe șl Dobre. [ ᵤₙₐ ₘₗₑ £,ₑᵢ Ion Cueu și soția Gh. Matei Țifre și soția J Dăd. Manta L. Axente 500 Lei. Gh. N. Casaș șl fatnilla 1000 Lei. Ion Lungu comerciant București Nlae Mariea pvopr. Brașov eâte Imees Imre, directorul băilor 500 j^ₑj Ștefan Marineseu București J 361 In acest cor cântă elenii șeoalei din Vâlcele. Corul este în formație. Datorită dirigintelui lordaehe, eare-i un om muncitor și bun cunoscător al muzieei, nădăjduim eă în uiitorul apro- piat, corul na fi foarte bun. Noi credem eă este necesar ea să se depue toate sforfările ea un atare eor bisericesc să existe, la biserica din Vâlcele. Pe peretele posterior al balconului pentru eor e o icoană mare de lemn pictată eu culori de apă, reprezentând pe Sf. Mihail în zale, ținând în mâna stângă o lance, iar în dreapta ₙpalme“. Naosul este partea eea mai încăpătoare a bisericii. In biserică jj pot încăpea eirea 500 de oameni. Naosul e luminat de 6 mari ferestre- Pe partea dinspre șosea e intrarea obișnuită a poporului în biserică în partea dinspre N. N. R. e altarul. Naosul e sprijinit pe 2 bolti puternice. De o parte și de alta naosul. fl e preuăzut eu strane.de lemn pentru credincioși. fl In naos găsim : fl /. Icoane. fl 1. Icoana Maieei Preeiste eu Isus. Icoana e pictată pe lemțuM E înrămată șt ueehe. Pe fafă poartă inscripția MP OL], iar pe uersoj^B Donată de Rădueanu Dimitrie 1856 Iunie 21 București. ⁱ⁻*Hfl 2. O icoană foarte frumoasă, eea mai frumoasă din biserică, fl reprezentând pe Isus în genunchi sus la stânga, un înger eu un potir fl în mâna stângă, iar eu mâna dreaptă arată spre cer. Tot câmpul dirtfl stânga e frumos luminat, la dreapta e Muntele Măslinilor în întuneree. fl Uestmintele lui Isus de culoare albastru strălucitoare. Sus inscripția fl l. C. X. C. și eu eiriliee: „Rugăciunea în grădină", jos la dreapta eufl eiriliee: „Ghifă Grigoreseu 1852“. fl 3. O altă icoană pe lemn neînrămată, bine păstrată, reprezintând Sf. Treime. Poartă inscripția ’Ayla Tpta; (sus) și „Mântuește Doamne pe robii tăi“: Kiriae, Safta Și Maria _1827 Mai 10. (jos eu litere eiriliee). Această icoană probabil eă-i dela eea dintâi biserică din Dâleele. 4. Intr’o vitrină mieă de sticlă o icoană eu placa de argint repre- zentând pe Isus. Numai fafa e pictată. 5. Intr’o altă vitrină, o icoană veche pictată pe lemn reprezentând , la mijloc pe Isus, la coiful din dreapta sus Apostolul Pavel și Arhan- ; ghelul Gavril, în coiful din dreapta, jos, Sf. Antonie, la celelalte colturi: Sf. loaehim, Sf. Petre, Sf. Mihail. Ea dreapta lui Isus e Sf. loan Bote- zătorul, la stânga Sf. Fecioară. 6. In fața altarului, în spre peretele din stânga, lângă o masă ee servește parairapeză, e o icoană mare frumos înrămată, reprezentând pe Sf. Petre și Pavel finând o biserică în mână, sus Sf. Mihail, jos e o inscripție: 1855 TețzX. Deasupra și în fa{a icoanei, o candelă frumoasă. 7. Pe tetrapod, eare-i simplu de lemn, o icoană mieă de metal reprezentând pe Maica Domnului. 362 8. O icoană pictată pe lemn eu culori de apă reprezentând „Inuierea Domnului". Jos se poate ceti 1858, restul e șters. O ieoană la fel, dai* bine lucrată e la Altar. 11. Candele. Afară de candela dela Icoana menționată Sub No. 6, 'se mai găsește o candelă frumoasă și eu interes istorieo-biserieese, înapoia . tetrapodului. Această candelă poartă inscripția (în etilice)r Sultana Velno, București 1826. Pomenire. IU. Candelabre. Biserica are două candelabre. Unul e foarte frumos de bronz aurit, eu 12 lumini așezate în 2 etaje, câte 6 lumini pe un etaj. Are o inscripție perfect păstrată în litere eiriliee: „Spre Pomenirea D-lui Graf Karol Rosetti 1845“. Credem eă este aeelaș eare a făeut donafluni Ateneului român din București. /V. Alte lucruri. Șfeșnie.e de lemn absolut fără nici o importantă artistică sau istorică. Un dulap mie pentru eărti. In altă parte uom publica și eata-.. logul acestor eărti. Ele sunt în mare parte foarte interesante și se, urcă la numărul de 200 uolume. Sunt bine îngrijite și adesea consultate de uizitatorii băilor. Deasemeni în naos șe găsesc 2 suporturi simple de lemn pentru eărfile cântăreților, o masă simplă pentru uânzarea lumânărilor și euere pentru credincioși. * * * In Altar. In dreapta e locul. de păstrare a odăjdiilor, cărților și steagurilor, în stânga e Proscomidia, la mijloe e Sf. Trapeză. Sfânta Trapeză e simplă și acoperită de 4 înuelitori ueehi. Nu găsim nimic-deosebit niei ea ualoare artistică, niei istorică, Pe ea găsim două eruei metalice aurite: Pe una, eea mai frumoasă, găsim scris eu litere eiriliee: „Panatot. K. eu tot neamul lor 1862, Iunie 20“. Un ehiuot ueehiu, jnie. Pe ehiuot e o pictură reprezentând pe Domnul Isus eșit dintr’un Potir; în dreapta Aton, în stânga Floise. De o parte și de alta 2 îngeri, la eele 4. coifuri eei 4 euangheltști. Două sfeșnice de metal: unul eu un braf, iar eelalt eu două brațe. O icoană mică modernă (litografie), dăruită de Generalul Ctin Gheorghiu și sofia sa Alexandrina (6 Iulie 1810). O Evanghelie ee poartă titlul și rândurile de mat jos: „Sfânta și Dumnezedhsea Evanghelie, acum a doua oară tipărită în zilele Prea înălțatului Împărat al Austriei Ferdinand .1. întâiul eu Blagoalouenia Prea Osfinjitului Domn Vastlie Moga, Episcopului Neunijilor din Ardeal. Ea Sibiu, în Creasea Prin, tipografie lui George de Closius, 1844“. (tipar) 363 Cu mâna: -fl „Această sfântă Euanghelie s’au cumpărat la anul 1854 de Domnii Boepi și negustori ee eră în uara anului aceluia aicea la Băi eu prefu de patruzeci de fiorini in ualută, pentru ueeiniea pomenire, pre sama S. Bisericii greeo-răsăriteană a Bleopatakului prin strădania mea a ‘ mai jos inscălitului. Bleopatak, 1 Septembrie 1854. î 10AN MOGA Protopopul locului și assesor consistorial/ , Sigiliul Antemisul despre care ne-am ocupat. Pposcomidia. Are pe perete inscripția pomenită în altă parte a monografiei noastre. 0 icoană a Sf. Pantelimon, sfânt eare a fost considerat ea sfântul protector al bisericii, până la data descoperire! noastre eă nu Bl este ci Sf. Teodor Stratilat. (Uezi Antemisul și inscripția de marmură a bisericii.) Nu știu cine șt pentru ce motiu s’a schimbat hramul. Bănu- iala noastră nu o înregistrăm. Nimeni nu ne-a putut lămuri asupra acestei schimbări de hram, fără schimbarea Antemisului. Icoana Sf. Pantelimon e lucrată de Anton Serafim 1863. Are inscripția: închinată de Mine la Sf. Biserică Ortodoes Dân Elpatah. Alexandrina Romanoff. Iunie Anul 1863 ziua 16. București."' Două potire: unul de argint și unul aurit lucrat eu mâna, foarte frumos. O linguriță, o stea, un sfeșnic, o candelă, 1 procolf fără impor- tantă artistică sau istorică. In altar mai găsim o foarte frumoasă eădelni|ă în Argint purtând ■ inscripția: Elena Simonidis, 18?4, București. Un frumos epitaf pictat pe pânză în ulei. O cruce de lemn pentru la Inuiere. Un steag tricolor și două steaguri bisericești deteriorate. Nu am găsit eă are ureo importantă artistică sau Istorică. Odăjdiile sunt aproape complecte. Cele deteriorate se uor înlocui cu timpul. Cărți și manuscrise găsite la această biserică. Asupra acestui prețios tezaur, noi ne oprim mai mult. 1. Un foarte frumos manuscris, foarte bine păstrat, format 22 em./36 cm., 31 pag. scris foarte frumos eu eiriliee în trei culori: roșie 364 negru, verde. Chenare și litere începătoare frumoase, eu adnotări și notife la urmă*). Coperta cuprindea în grosimea et. o întreâgă colecție de manu- scrise în latinește și ungurește, maniiserise ee le-am predat în șiua de 22. Vili. 1927 Dlut profesor Silviu Dragomir, dela Universitatea din'Cluj, spre a le studia și apoi preda unei biblioteci publice. ‘ Nu ne îndoim că Dsa dacă le va găsi vrednice de publicat, le va publica ta timp. 2. O euanghelie pe coperta căreia se poate ceti: „ Sfânta și Dumnezeaseă Evanghelie Acum A două oară tipărită în zilele Prea înălțatului Împărat al Austriei Ferdinand l. întâiul eu Blagoslovenia Prea Osftnțitulut Domn Vesilie Moga, Episcopului Neuni- tilor din Ardeal. La Sibiii In Creasca Priv, Tipografie lui Qeorgie de Clostu 1844.“ Pe acetaș foaie stă scris citeț, eu mâna: „ Această sfântă Evanghelie s’au cumpărat 1a anul 1854 de Domnii Boeri și negustori ee era în vara anului aceluia aicea la Băi eu pretu de patruzeci de fiorini în valută, pentru veeiniea pomenire pe sama S. Biserici greeo-răsăritene a Eleopatahului prin strădania mea a mat jos iscălitului. Eleopatah, 1 Septembrie 1854“. 10AN MOGA Protopopul locului și assesor consistorial*). Sigiliul 3. Tâleuiala Evangheliilor în Duminicile Invierei șt ale sărbătorilor» tipărită eu binecuvântarea Excelentei Sale Domnului Andrei Baron de Șaguna, episcopul diecezan etc, etc. Sibiu. In Tipografia episeopeaseă 1857 (format 8° pag. 208). (Litere eiriliee). 4. Scrierea S. loan Gură de Aur, despre Preoție, tradusă în limba română de losif Baraeu, paroh la biserica Sf. Nteolae în Brașov. Sibiu, în tipografia arhtdieeezariă 1865 (form. 8 “ 200 pag. litere eiriliee, precuvântare de Andrei, Arhiepiscop șl Metropolit). Regretăm eă momentan nu putem lua clișee după el. Manuscrisul frumos legat pentru o bună păstrare, s’a fost dăruit de noi Muzeului .Astrei“. • *) Inpriuintda foștilor Iobagi șl a foștilor proprietari eum s& să păaeashă dreptorlle slobozeniei. Plublteare dela Exeelentta sa D. Gubernator Taiutlo-mllitar Baronul de Volgemufh este dela dto 10 Ianuarie a. 860 No. 3787. (Notă: Copiat întocmai de noi. Toate rândurile, afară de euuântul Exeelentta» sunt scrise etrtlie. Autorii.) ' Sublinierile sunt ale noastre AA. 365 5. Douăsprezece uolume cuprinzând Viețile Sfinților tipărită cui eiriliee „In zilele prea Înălțatului Nostru Domn Alexandru Dimitriufl Ghiea Voeuod, în anul 1835 în Tipografia Sfintei Mitropolii de Meletiel Monahul Tipograf. ' .1 Pe prima pagină scris eu mâna, eu litere eiriliee se poate ceti „Această carte împreună eu alte unsprezece ce eoprind întrânsele uiețilei sfinților sau dat în dar pă seama bisericii pravoslauniee cu hramul.... S Teodor Stratilat din Arpatah. ținutul Transiluanii, însă eu aceasta lasă pe ] Ștampilă eu tuș 1810 să se știe nu ua auea blagoslouenia noastră. 1846 Noemurie. Paharnic Zosima*).’ 6. Alte douăsprezece eărtl scrise eirilie tipărite în 1835 sub același domn. Pe prima pagină găsim scris eu mâna și bine păstrat urmă*! toarele: „Această carte împreună eu alte unsprezece ce eoprind în-a trânsele uiejile sfinților după mijlocirea Molitjei sale preotului BonifatleS al bisericii eu hramul Sfintei Troife din Sehei dela Brașou: s’au datîiil dar pă seama acei biserici eu îndatorirea însă eă pă câtă ureme să| ua afla în uiajă Molitfa sa să le aibă însuș supt îngrijirei și păstrarefl dar în urmă să dea pe seama biserieei căci uânzându-să și înstrăl-Ș nându-să în ureun chip acela nu auea blagoslouenia noastră. | 1846 Noemurie. s Paharnicul Zosima*). j Ștampilă în tus eu anul 1840 ?. □ carte scrisă tot eu eiriliee: „Care cuprinde înșine slujba sfintelor patimi și a în Vierii Domnului HS. Acum întracest chip tipărit Supt stăpânirea Prea înălțate Hesaro Hraesei Marii Teresia Ku Blago- ,j| slouenia PreaSfințitului Vlădihii Făgărașului Kyriu Kyriu: Petru Pauelft Baron Dela Bistra In Mănăstirea Sfintei Troițe la Blaj. șa An dela HS. J Pe pag. 4 stă seris eu mâna: 9 ») Atât eât am putut noi eeti. Manuscrisul e dăruit de noi muzeului ASTRBl. *) Tălmăcirea e tăcută de Dl profesor Șerban dela liceul de băeți „Gh. Barițiu* căruia îi mulțumim și pe această cale. Cuvântul Molitfa e problematic. Manuscrisul e dăruit de noi muzeului ASTSEl. 366 1 „lafă pentru ea să se știe Pentru această Sfântă carte anume Strașnica eă am vândut eu Popa Vasile Ot Hăghig derept................A?) fl. 630 (?). ' • ••••-— 8. EuyoXoȚiov adeeă Molituenie bogat scoasă eu blagoslouenîa preasfin|if. D. Vasiite Moga. Episcopul neunijilor din Ardeal (eu' litere eiriliee). ; ' 8. Oktoih (legat în piele) seos eu blagoslovenia excelentei sale preasfintitulut Domn Ștefan Stratimirouiei, arhiepiscop și Mitropolit biser. răsăritului din Karlouej. (tip. Buda). (eu litere eiriliee). * ■ 8- Un Apostol, (legat; eu litere eiriliee scris) tipărit pe timpul lui Al. D. Qhiea Uoeuod. Pe pagina 1, un sigiliu al Episcopului de Buzău (foarte bine pă- strat) și scris eu mâna eu eiriltee: „Acest Apostol s’au dăruit de prea Sf. Sa părintele Episcop al Buzeului Hyr Kesarie bisericei de la Eld- patah. 1889 liinie 16“, Pe ultima pagină jos, tot eu litere eiriliee: „Acest sfânt Apostol prin Strădania a mai jos iscălitului s’au câștigat sfintei bi- serici neonite a Borvizului (Elopatah) tn anul 1889 în uara acestui an și l-am primit la Sf. Biserică în 19 zile Martie 1895. (ss) 10AN MOGA, parohul Elopatah.' 10. Triodion (legat), tipărit sub Franeise al ll-lea sub. loan Bob ■ Ulădieul Făgărașului în Blaj la Mitropolie. „A fost găsit (se uede după inseripjia de pe primele foi) prin osteneala lui Vasilfe Popoutei, paroh de la Hăghig și s’au cumpărat de robul lui Dzeu Kir. Anastasie Hagi Vulcu 1809 februarie. Ea urmă găsim scris și grecește eeua (greu de cetit de noi) și eu litere eiriliee un pomelnic. 11. Pentieostarion (legat, tipărit eu litere eiriliee) de pe timpul lui Franeise al 11., tipărit la Sibiiu în 1805. Pe prima foaie acelaș lucru stă seris ea la punctul 10. — Anul 1811 Aprilie 26 12. Diejile Sfinților tipărit sub Al. D. Ghiea Voeuod (1836) de Me- letie Monahul tipograf. 13. Elementele Dreptului canonic al biserteei drept credincioasă > răsăritene spre întrebuințarea preojimei, a clerului tânăr și a crești- nilor, întocmite prin Andrei Barop de Șaguna. Ed. 11. Sibiiu, 1885. (Cu litere eiriliee). 14. Ceaslov (tipărit eu litere eiriliee sub Ferdinand l. și Ștefan Stratimirouiei arhlep. si mitrop. din Carlobej (tipărit eii cheltuiala ne- gujătorului din Brașou Boghtet, 1835. Pe primele fot stă seris eu mâna: „Acest ceaslov s’au dăruit Sf. bisericei de la Borviz, hramu sf. Mucenic Dimitrie.*) De Preasf. și preacurat. Episcop. Râmnicului Kir Neofit 1838, 8/13“. ») O fi fost ae.esta hramul primei biserici din Vâlcele. Autorii. 367 15. Din o inscripție de pe foaia întâia a Cazaniei (legată în piele 1850, eu litere eiriliee); tipărită eu cheltuiala lui losif Romanou, librer d/nfl București (ulifa Zarafilor, ueein eu Nlae Cristu Zarafu) sub Franeise 1.9 al Austriei și Barbu Dimitrie Știrbei Voevod, aflându-se și două armiiU împărătești Rusești și Turcești în țară*. (Sibiiu în tipografia lui Gheorghe! de Cloziu). Pe pag. întâia; „De aducere în viitorime*. In 27—28 August9 1854 a eăzut brumă foarte groasă după eare s’au stricat toate uerde-9 furile, apoi s’au arătat pe pădure ploaie eu zăpadă iară Mții Brașo-9 uului și ai Făgărașului au fost îneăreafi de zăpadă proaspătă ea! după... (?) dela Crăciun, iară bruma au urmat în toate nopfile încât s’aufl fert eu totul și eueuruzele eare era încă lăptoase, loan Moga, protopop. ! Mai jos găsim scris eu mâna: „Dăruit de losif Romanou librer pentru pomenirea lui și a nea» 9 mufui 1851*. a La sfârșitul eărfii găsim scris eu eiriliee foarte eitef eu mâna:» „Istoria judecății Mântuitorului* (pe 2 pagini) și termină astfel: '■ „Acest tipar se găsește în Viena Austriei in lespede de piatră W-M părită și dată la lumină la anul 1805, Martie 30. Care s’au scris de mine mai... (?) loan loan Mânu Bădițoiu spre po- 9 menire de pe o foaie tipărită eu leatu de sus scris Ia leatu 1852 Mart 31, a doua zi de paști în preziua care au fost un vifor cu zăpadă și au’j fenut patru zile și 4 nopți și s’au făeut zăpada de % palme și au stricat U a încetat la Aprilie l. după amiazi de nu am putut eși niee din casă afară ..ți 10. Didahii adecă îuuăfături pentru creșterea fiilor. Culese de ■ Petru Maior de Dieio-Sânmărtin, Paroh Reghinului și Protopopul Qiur- 9 giului în Ardeal (La Buda, 1809). a 17. De o foarte mare importanjă documentară istorică și biseri- ! ceașcă socotim eă este un registru-eaet manuscris de intrarea și ie- șirea hârtiilor parohiei, dela anul 1845—1861 ineluziu. Are titulatura ur- J mătoare: 3 „Protoeollu poruntșilor Epishopești și Consistorialitsești și a tuturor .a pritsinilor de cassatorie de atsest scaon Protopopeseu tziitoare, het și a ensemnaria Arehivumului Protopopesc entsependuse dela Anul 18U5*. ■ Extragem cele de mai jos ea fiind interesante: a Anul 1845. ! 8. Moartia Domnului Episcop Dasilie Moga din Ardialu. a 15. Szau feeut aretare la Prea Csinst. Consistorium en priuintza .3 Czintirimulul hu Grof Nemeș jânos. (E uorba de cimitirul creștin din 3 Vâlcele). ! Anul 1846. | 8. Prea onoratul Consistorium false entrebare ke tsine de la anul J 830 eneoatse arfi dariut bani pe sama ridicări Seminariumului din | Sibiiu, să se arate atseja eu numele kare se uor afla arfi dăruit. 3 368 9. Prea Onoratul Consistorium cu Milostivire poruntsestte qua pe viitorime la Preotzie se mi se recomende Dietsi Rare nu nor fi en- u&tzatu Norma, Artthmetiea, Canterile, punerea s. Sluzsba,'si tse] aleși de Preotsie avend si Reverenda gata si se se asaze Daseali harnits pe Sate. A 15. Prin altul (adteă alt Decret împărătesc) dată 5 Martie a. c. Nro. 2729 esitu se poruntsestte ase serie eu litere latinești toate lucru- rile și Corespondenfile Ret st Protocăalele Matrieulare. 19. Prin grațiosul Deeret Gub. Datto 13 Iulie a. c. Nro 8431 și a M. Deeret Rrejese dețo 3 Iulie a., e. Nro. Curtat 3531 Ret si prin M. Re- solutte Emparateasee datto 27 Iunie a. e. se rendujestie Arhimandritul Schaguna en veduva Episcopie neunita din Ssibiu qua DiRarius și Praeses Consistorial. 20. Exeelenttasa Gubernatorul Ardtalulul. Grof TeleRi losif prin grațios rendujale din 23 Iulie a. e. Nr. Pred. 998 eu milostivire porunt- sesție a se opri lohan Popdan a preda hredtntza deșarte,prin Bisze- retsi si sate. 25. Prin M. porunRe a D. Administrator Schaguna sub Nr. 586 a. c. se porunfsestie a nu se reeomenda la Cursul Theologle Dietsi Rari nu vor fi enuefzatzi en Sehoale adehe Ggmnasiul sau meear Norma, ntts entrun Cip, Rele va fi toate osteneala, si Reltujala zadarnică. 33. Prea Onoratul Consistorium cu milostivire porunfsestie qua totzi Preotzi se umble en 2 Reverende. 40. Prea Onoratul D. Andreu Schaguna dtto 31 Dec. a. e. Nro 765 poruntseste qua atsest Seaon Protopopese se nu se mat tzie de sa- tele de peste pădure Matefalu si Also Rahos. Ensemnaria pro Anno 18U7. Prin M. porunca Consist, din 4 Martie a. e. Nr. 162 se fatse ren- dujale, qua pena la alta vreme satele Matefalvu și fllso Rahps după tsereria lor se remeja iares sub Protopopiatul tractului Hidveg (la Elâpatah). 24. Prin enduratul Dehret. Gub. dtto 31 Mat a. c. Nr. 615z si M. porunts. Consist, din 15 Iulie a. e. Nr. 583 se poruntsestte a se aduna mila pe sama păgubiților din Homorod. Prin M. porunRe Consist, din l-a Iulie a. e. Nro 551 si Empara- teashe din 4 febr. Nr. Curtsi 436 Ret si Qubern. dtn 20 Aprilie a. e. Nro 4606 esite se poruntseshu asefatse fatse la robi prin temnifze Sluzba dahe numai mult măcar de 2 ori pe saptemena. 28. Prea Onoratul D. General vicar Andreiu Schaguna fatse cu- noscut, preeum la l-a Oetom. 847 se entsepe Cursul eandtdatilor de Preotzie, st nUmat de atseja Dietsi sese recomande cari vor fi pe- trecut sehoalele normale eu bun sportu si gimnaziale. 34. Prin Milostiva porunRe a Prea Onoratului Consist, din 9 Noem. a R. Nro 884 si a Enneltzatului Rrejesh Gubernium di 28 Oet. a. e. Nr. 12868 si a M. Dehret Emparatesh din 30 Iulie a. e. Nr. Kurtzt 3658 369 3 esite, se poruntsestie ka totsi Protopopi n. u. ai Ardealului szesze afle pe l-a Dek. Kalend. nou la Turda la alegerile de Episeopu neunit Ar- dealului. Din „Enssemnaria pro Anno 1848. 1. Prin M. Porunke Consistoriale din 23/11 Dek. 847, st a M. De- kret Qubernial din 13/1 Dek. anu kor: Noro 14800 esitu sze poruntsestee asze publika prin Preotzi en toate szatele Exemplariul ku Numerul Gu- bernii 13285 anu 847 Pentru Regrutatie sunetoriu. 10. Prin milostiua porunke Consistoriale din 20 Ianuarie 848 Noro 26 se poruntsestie, ea pe uiitorime Protocoalele matrieulare se se tzine en Biszeretsi, tare nu mai mult en eassa Preotului. 14. Prin M. Porunke Consist, din 24 Febr. a. e. Nr. 119 sia En- duratului Dekret de subt 10 Febr. a. e. Nr. 725. Se vestește ee asa Mărire Emparateaseă sau Milostiuit prin Ennalta sa rezolufie din 5 Fe- bruarea a. c. adenume pe Mariasa D. Genaral Uiear Andrei Sehaguna de E piscop neunit Ardealului. 16. Adunarea Nafii române din Ardeal să să tzină la 13/3 Mai iară nu la Dumineca Torni, După M. Dekret din 17 Aprilie Nro 5245 și Konsist. 231.848. (Cu litere eiriliee). 18. Sau trimis la Cs. Direcfie Formularele, dela Dasekăli kare au entuezat pruntsl en iarna Cursului 847—8. 19. Sub Nro. Konsist. 243 din Sedintza din 3 Mai (21 Aprilie 848 se fatse eunoskut kepe 24 Aprilie a. k. ua szoszi akasze Mariasa D. Episzkop*) Dietzes'an Andrei Saguna, ka Episcop sfintzitu. 21. Sub Nr. Episk. 289 a k. sze poruntseste ka krestin noștri să -fl fie entpatse eu liniște, pene seue hotari slobozirea lor de Iobăgie. S 23. Prin*) Milostiva orenduiale Consist, din 1 Iulie — 19 Iunie 848 Sil Nr. 291., sze fatsze eunoskut, pre eum ee Exelentia sza Gubernatorul regesc dtto 22 Iunie a. e. Nro. Praed.; 1660 au făcut rendujale la toate Tisztiile mirenești quala alegeria de Daputatzl spre a mergie la Dieta J din Pesta, se fie de fatse si un rumenu eărele ste limba Unguriaskâ, fl ea se priuegieze senu kaltse dreptul Romenilor Celor*) alegetoriu, cari fl totzi trei tseplătese 8 Zlotzi arg. afare de Daria Dapului au Drept de a votiza si afară de atsestia totzi Preotzi si Daszkali. , fl 2j. Prin M. Oreudujala a prea Bum. Const. Eppk din 8—20 Iulie fl a. e. Nro 301. Sze poruntseste a se areta, enkare satal sau feeut vreo fl reseoale. fl 26. Czirkulariu Dl Episeopen kare Zitse ke au fost en vizita la ”.ffl Palatinul Stephan și l-au rugat pentru Nația romana. fl 27. Prokemaria Ungurilor, pe români de ajutor*) zsesze publitse .fl en toate Biszeritsile romane. fl 28. Milostiva si patsnike sfetuire a Prea Eum. D. nostru Episcop fl Andrei Sehaguna din Pesta din 28/16 August 848 szau publikat popoa- fl relor noastre prin kuviintzosi Preotzi. fl ____________ *) Cu litere eiriliee. fl 3?0 29. Eutru Urm: M. potuntBi: Kensisi din 10 Aug. No. 325 și Gu- bernia! 29 Iulie No. 9180, esite se publieelujeste Modifikatla adunerilor de Popoare dela Nintserttim porhntsita. 31. Prea Onoratul COnsISforium prin M. Porunhe dift 2/14 August No. 336 a. e. fetse kunoseut pte eum Palatinul st MiniSteMurtliil din Pesta au suspendat dtn Postul «Seu pe mitropolitul losif Raiafsis, din pritsina ke ar fl reszhuletoriu de Popor șt enloeutt Intertmaliter loco tiitoriu de Mitropolitu, pe Episcopul Batsket Atânatzheptts. 85. Sub No. Consistorial 371 a. e. sze porunfsesfie a se afatse kunoskut Preotztlor ke hu l-a Noem. a. e. sse enfsepe hurszul krlli- kalu en Szibiu. 35. Mariasza D. Director Moiszi Tule poruntsestie entseperiâ Sehoalelor pruntsilor din toate ssâtele. 37. Mariasza D. Episcop Andrei Spguna prin No. Episk 373 a. e arate he au saossit ahasze dela Buda-Pestta si Șietst la Preotzie sse potu trimite hariua fi gata. Anul 1850. 41. Prtnful Miloș săsă saluteze tn numele Măriei Sale D. Episko (eu litere eiriliee).*) 42. Titorla prințului Miloș eu kasăle parohiale din EHopatae (eu litere eiriliee). 48. Dispoziția fiîpstuhii Mtloseh**) pentru casele parohiale. Anul 1851. 21. Venirea eh tzara Ardealului a Gubernatorului Prinos de Sehrvartzenberg. z Domnul Eptseopu Andrei Sehaguna enștiintzaze he szau bnrtjatU Soborul Episeopilor la Diena și uasze Uie a hasze. Anul 1852. 24. Prediha D. Episk. unitu Șulufiu eătră tofi românii până la marginea Lomtt poftindu-i asă unii eu roma (eu eiriliee). 37. Domnul Episcop Andrei Barone de Șaguna au împărfii bani la Bișerleile.... (?) din protopopiatul acesta. In 21 Mai 1852 sau aflatu la Eleopatah (cu eiriliee). bj. Prin M. orânduială Konsistorială din 9 August a. e. No. 828 să faeă kunoseut D. Episk. Andreiu Șaguna prin Majestate este -ri- dicat la rangul de Excelentă șt Konsilieru cr. reg. intim (eiriliee). Pro anno 1853. 9. Sau scris la hommisariatul de Cereu din Senghorghtu pentru închiderea fiffterimului (eu eiriliee). 29. Sau cerut dela Scaunul Episeopese Slobozenie de apune fun- dament la Biserica eea nouă de piatră a Hăghigului (eu eiriliee). *) Probabil eă a fost prințul Miloș Obrenoviet. în 1850 la V&leele. *♦) Cu litere latine, restul eiriliee. 3?1 3* Pro anno 1854. 14. Rânduiala Episeopeaseă din 20 Ianuarie a. e. Nr. 17 eșif prin! eare în urma reiatii acestui skaon Protopopese din 13 Noemur. No. 1 62—852 sau întărit 4 assesori la soboarăle protopopese. 1 51. Săvârșirea hramului Sf. Muc. Pantelimon.*) 59. Milostiva orânduială Arhierească din 13 April a. e. No. pres.J 301 înprivinja Grafului roseti eu scoală (eu litere eiriliee). fl 39. Mai. Hărțile vechi Bisericești săsă păstreze în biserica la lokfl einstitu, M. poruncă Arh: din 2 Aprilie a. k. No. 287 eșite (eu eirilieej.fl 40. Baroth Popa unitu Todor Andras....(?), botează prunei neuniri Jilor, sau arătat la Tistie săsă oprească (ee e subliniat e eu litere la»fl tine, restul eu eiriliee). .9 Pro anno 1856. « 35. Martie. Exeelentiasa Domnul Epishop Andrei Barone de Șa»fl guna pleacă ta ? Mai a. e. la băile de la Mehadia (C). fl C - înseamnă eu litere eiriliee. 9 54. Iulie. Eleopatak faeerea Tâmpiți prin Androniku Androne dinfl Brașov. fl Pro anno 1857. fl 35. Aprilie. Alta din 14 Martie a. k. No. 189. In privința ka nimenea» șănuși skimbe numele sau Polekra. (C). fl 87. August. Tânăr Preot să eere la fara rom: pe 2 săptămâni. (C). fl 100. August. Excelentzia sa D. Episcop s’a dus la Diena. (G). fl 109. September. Tânăr preotu sau slobozit la tzara românească fl dela Consist, dtto 31 August Nr. 701 pe 2 săptămâni. (C.) fl 111. Eleopatak sau scris pentru inki derea kurtzii bisericii, ase fl strânge uni poporeni. (O). fl 119. Oktober. Eleopatak închiderea (interimului vekiu. (C). 'fl Pro anno 1858. "I 68. luni. Milos prințul Serbii. (Probabil eă a fost la Vâlcele. Nota i noastră). 70. luni. Biblia lui Helliadu*) sau afurisitu de Epise. Domnul Andrei fl Barone de Șaguna. . fl 84. luni. Moartea Gubernatorului Sehmartzenberg, săsă facă slujbă, fl 101. August. Gubernatoriu printzipele de Giehtenstein, pentru Ardealu. 1 111. August. Eleopatak sau scris Sânjorj pentru închiderea curții " parohiale. (C). 122. August. Guvernatorul Liehfenstein vine pe 20 la Szentgg și 22 Oct. pela Elopatak. *) B uorba sigur de biserica din Văleele șt probabil de atunci se ține aeest hram. Cum și cine a dat și pentru ee ordin nu știu. *) Ce este subliniat e serts eu litere latine, restul eu eiriliee» 372 I' 164 Oktober. Milostiua rânduiala arhiereskă pentru tetuterlmurl ț asă păzi tn kurătsenie și a să închide, a nu se paște tn tale (C). 101. September 1859. Eleopatah............. e. r. Pretură pentru j' eei 1000 f. dela Milos Prinfu pentru hasăle parohiale (C). r 118. Ohtaber 1859. Eleopatah sau scris la tistie pentru închiderea k korfii parohială de aicea (C). F 72. Septem. 1860. Printsul Miloș au răposatu In Domnu (C). 98. December. Sibiu Konferenza natslonală (C). J In priuinfa protocolului din eare am făcut atâtea extrase, dăm următoarele deslușiri: Ș Protocolul este un eaet manuscris de 166 pag. cuprinde înregis- trarea hârtiilor intrate și eșite dela anul 1845—1861 inelusiu. ■ ș Până la 1850 (în parte acest din urmă an) e scris totul eu litere latine, afară de eâteua rânduri eu eirillee. Dela 1850 înainte eu etrtliee. Dela 1855—1861 inelusiu înregistrarea s’a făcut pe luni. Extrasele s’au tălmăett și copiat întocmai de noi. respeetându-se . ortografia eaehilui. No. din stânga e No. de înregistrare din eaet...? înseamnă eă nu am putut descifra. ' O parte din aceste extrase au fost publicate în foile „Nafiunea® (Cluj, Aug. 1927) și „Politica® (București, 1928. 11.). țar unul dift noi (Dr. Od. Apostol) s’a serutt de unele date tn lucrarea sa: „C ontribuțiunt statistice-demografice și note istorieo-medieale, pentru o monografie a comunei’ Vâlcele, jud. Trei Scaune". (Clujul Medical No. 12. Dee. 1927). Zădarnieă ne-a fost truda să dăm peste documentele intrate șt înregistrate în acest protocol. (Ua urma) Dr. OD. APOSTOL și preot 1LIE PAȘTINĂ. * 3?3 O scrisoare a lui A. Papiu-llarian. Notă. Din bogata colecție de scrisori a lui laeob Murășianu» publicăm azi — prin bunăvoința dlui Aurel Murășianu — o scrisoare a lui fl. Papiu-llarian, din 16 Aug. 1861. Un colt din culisele luptelor politice ale românilor ardeleni din sec. trecut, un suflet pornit spre împăciuire, o activitate cinstită pentru o cauză comună, iată cuprinsul scrisorii; pentru istoriei, un document, pentru restul cetitorilor un argument mai mult în slujba unificării su- fletești. A. Papiu-llarian (1823—1879), doctor în drept al universității din Padova, un timp a fost profesor la facultatea de drept din lași, apoi procuror la Curtea de Casație din București. In 1848 ia parte la revo- luție, pentru ea 12 ani mai târziu să serie în 4 limbi broșura de pro- pagandă despre eare e vorba în scrisoarea ee urmează. Broșura apare în franțuzește sub titlul: Les Romains et Ies etats autriehiens. L’independanee eonstitutionelle de Transyluanie. Bue. 1861. Alte lucrări: 1. Istoria Românilor din Dacia superioară. 2 voi. Viena 1852. 2. Tezaur de monumente istorice pentru România. Bue. 3 voi. 1862—1864. 3. Responsabilitatea ministerială, Bue. 1866. Transcrierea scrisorii: u final netranseris. e accentuat înlocuit eu diftongul ea. O » n Ti n 03. k transcris prin eh. s eând a fost cazul, înlocuit prin z ex. bază pentru basă. români, înlocuit peste tot eu români. Punctuația am îndreptat-o acolo unde mi s’a părut eă textul su- fere din cauza ei. Restul ortografiei (ie final ex. esemplarie, majusculele întrebuin- țate fără motiv, ex. Unirea, Apendice, Adresa ete., s pentru x), le-am păstrat în transcriere. < > pentru a adăuga o literă sau un cuvânt eare lipsește în ma- nuscris. Pasagiile subliniate sunt ale autorului. ION COLAN. 374 (16 Aug. 1861). Domnule Murășane, Din broșura mea „Independinți’a naționale a Transilvaniei"*) v'am trimis 100 esemplarie ea să le treeett în folosul fondului Șineaian.**) In Principate se vinde â 5'/, lei. Se tipărește în limba franeesă eu un lung Apendice asupra Adresei din urmă a dietei ungurești. Acest apen- dice se publieă aeum românește în „Românul". Daeă-l'vezi reprodus, să-l reproduceți .eu litere elriaee șt fără prea prea multe greșeli tipo- grafice. Iri principate, broșura a făeut un effeet imens. Toate ziarele, ■ până și Monitoriul Qfleial o au reprodus. Eu fusesem ehemat la București de eătră Minișteriul Goleseu- Mălineseu, la postul de Direetor a școalelor. Insă am deehiarat eă eu Eforii actuali nu voiu să servesc, precum vefi! vedea din alăturatul „Ro- mânul" „Reforma" și altele, dară mai eu dețaiu din „Revista Carpa- ; tilor.“ Atei se, vorbește eă vi s’a aprobat Congresu. Atât Congresu(l) ; eât și Gazeta, ar faee prea bine daeă ar îneonjiura eu totul eesthinea ; Reiehrathului, fiindeă deeidersu acestei eause și de altmintrea, este treaba dietei, nu a Congresului. Mă mir eum Gazeta pare a vorbi eu despreț despre Croați, fiindeă nu se due (la) Reiehrath? și mă mir și mai mult eă Gazeta într’un număr, nu prieepe eum împărăția s’ar putea guverna eu mai multe parlamente ? De astfqliu de luerurl eare au fost în ființă înainte de 1848, Gazeta n’ar trebui să se mire și Cu atât mai < puțin de Croați carii numai prin aseminea faptă, putea(u) să se spele 'I pre sine de calomnii și să compromită pe Unguri. Știu eă Gazeta nu ? poate serie eă Croații, pentru, aeeea ar fț mai bine, după ide(e)a mea, ’ a observa deocamdată tăcere asupra acestor mari eestiuni, până la alte împrejurări. Dintre toate, Dvoastră țineți necondiționat și fără niei i- o reservă la independinta Transilvaniei; fiți Români, dară dintre toate, fiți Ardeliani, patrioți și țineți la drepturile istorice ale ferei. Am cetit în „Ost und West" din 57.1uliu, un articol pentru Români. Eu însă măr- j' turisese, eă nicidecum nu sunt amicul petițiunei din 2b Febr. 1849, i fiindeă acea peiițiune, cerând Unirea tuturor Românilor Austrieci, ig- ; norează eu totul Transilvania și drepturile ei; ea nu are niei o bază reală, pozitivă, e o petițiune teoVetieă, aeriană, eare nu poate să folo- sească decât reaețiunef din Diena; ea nu cunoaște de loe drepturile Ardealului ea stat independinte, ea-i duce pe Romăni Reiehrath, adeeă-i duee la germanism, la dentovism, ea seamănă eu Unirea eu Pesta. S’ar eere ea Românii să fie eevași mai positlvi și să nu (se) mai pro- voace tot la «drepturi naturale, pentrucă atunei, în faptă, nu (se) pro- voacă la nimiea. Tah și Smerlip este pentru dreptul natural; dreptul •) lași 1861. (N. ed.) ••) Fondul Șineaian a Jost desehts de laeob Mureștanu tn nomele lut Qh. Ba- rițtu. V. scrisoarea Iul Gh. B- e&tre laeob M. Vtena 14 Iunie 1868. (N. ed.) 3?5 natural nu cunoaște ardeleni și Români, mai curând cunoaște Unguri! și Austriaei: este eumeă Ardeleni și Români, este un lucru positiu. Dieta să fie tot la Cluj dacă va fi? Pentruce nu luerafi ea Dieta să fie aiurea, ori unde, numai nu între teroriștii din Cluj. Pentru D-zeu! Ce aveji de când eu luptele ee eontinuafi asupra celor de aici! nu uedefi eă combătând pe Românii de aici, în fapta vă batefi pe voi înșivă? Ce respect poate să mai aibă Ungurul și Neamful de un atare popor? Daeă Românii din Principate sânt atât de răi precum s'ar părea din Gazetă, apoi eum așteptati ea Neamțul să încredințeze un singur district în mânile unui Român de Transilvania, daeă vor vedea eă niei chiar Românii de aiei nu să știu guverna? Să-mi da-fi voie a vă spune eă nu șîntefi bine informati asupra lup- telor ee s’au iscat aiei între Ardeleni și Munteni. Trebuia să gânditi eă și Românii de aiei trebuia să aibă oarecare motive de s’au sculat eu atâta înverșunare asupra Ardelenilor. Negreșit eă ziarele de aiei au păcătuit întru aeeea eă mâniindu-se pre doi-trei Ardeleni, au lovit în tofi Ardelenii, dar tot în aeest păeat au căzut și Gazeta D-Voastră. Faptul este eă mai multi Ardeleni s’au certat destul de rău. In înver- șunarea mare politică a partidelor de aiei, ee mirare daeă Românul de aiei se va tulbura, văzând eă cutare și cutare opineariu din Tran- silvania, se faee ciocoiul de zi și noapte a lui Știrbei șl Braneovanu? Să întreb, eum afi tracta D-Voastră pe Românul de aiei ea chemat fiind de D-Voastră în Transilvania, acolo ar faee eauză comună eu Kosut(h) și Miko ? Eată cauza pentru eare se sculară cei de aiei asupra ui Maioreseu, Aron și Bălășeanu. Mai adaug alte o miie de acte de ■imprudentă și nesocotință din partea Ardelenilor de aiei. Mai adaug eăBărnuj. aeest Bliade al Ardelenilor, la lași, precum poate știfi, făcu o demonstrafiune împotriva subscriere! petifiunei din 11 luniu din câmpul libertății, o demonstratiune proastă, proastă, proastă în contra adu- nării popularie dela lași și contra Unirei Principatelor, pentrucă, poate știți, pentru Bărnut, Unirea Principatelor este tot așa de periculoasă ea și Unirea Ardealului eu Ungaria. Ce mirare dară, daeă Gazetele dtn lași și f Nieipereea și Bondariul, îl batjocoresc pe toată ziua ea pe un trădător și mișel. Bu nu mă mir de ura ee s’a născut asupra Ar- delenilor. ei mă mir eum de pre unii nu i-au dat afară din fără! atât de mișelește și gogomănește totodată s’au purtat. In Principate sînt și oameni mișei, dar zeu! nu toji sînt greei și muscali. Din contră, aici grecii și musealji se fac Români, eară în Transiluania s’au făcut Un- guri. Ardelenii n’au fost persecutați în Principate: eu unul, totdeauna am fost inuitat la posturi (pe) eare poate de abia le-am meritat. Asupra lui Laurian eu Moldovenii earii-l onorează și astăz!, ei mișeii de Ar- deleni s’au sculat făeându-ne rușine neștearsă nouă tuturora. Vă rog să considerați toate acestea, și să încetați eu lupta, ea să nu faeeti bucurie Nemților și Ungurilor. De vro trei săptămâni de când mă aflu în București, nu fac alta decât cere a împăca pre eât pot, opiniunea publică de aiei eu Arde- 3?6 lenil, escusînd pre eât pot și unele frase ale Gazetei. Am adus lucrul până aeolo tnett ziarul „Românul" de ieri (15 August) a publicat un ar- ticul Intitulat „Unijii" articul eare nu înseamnă niei mai mult nici mat puțin decât o rugare de ertare în termini onorabili. „Românul" mt-a promis eă singur are să vă espedeaseă mat multe esemplțirie din acel număr. De poftiți mâi mult? Eată șt „Reforma" din 13 August eu unar- tieul subscris de Arsente, adeeă de Dim. Bolintineanu, poetul. Ce pof- tiți mai mult? Așadară, Românii de aiei nu sunt așa de răi pre eît uor unii să ereadă. Nu tofi stat Eliadi. Nota bene, vă rog în numele frăției și a(l) împăcării ea artieulufl) Românului și al Reformei, să-l reproduceți. Aceasta (o) cere euutțnta, aceasta (o) eere dreptatea: dupăce a|i vorbit în eontra lor, se cuvine șt e drept să reproduceți aeeșfl artteult, cart stat seriși așa preeum nici D-Doastră n’afi fi putut aștepta mat bine, după luptele ee au urmat. Cuviința eere ea să reproduceți acești artleuli, De un lucru însă vă rog înainte de toate și eu deosebire, ea să nu refuzati nici măear inesae- titudini la ee veți găsi poate, sau în „Românul" sau ta „Reforma" pentrueă, și ei au trecut eu vederea multe inesaetifudini ale cores- pondentelor Bueureștene din Gazetă. Ei vor să se împace, așadară să nu faceți vreo observafiune la artieulii lor care să dea loe la noue certe, la noue neînțelegeri. Ei au luat inițiativa împăcării, se cuvine dară ea și D-D. să vă purtati eu ei generos și să zie așa, cavalerește, fără a vă uita la mici f maneuri seeundarie. Cu deosebire, artteulul „Românului" întitulat „Unlfti" să-l reproduceți negreșit; e un remarcabil artieul. D-Voastră, reproducând acest artieul, altă să nu zleefi fără numai cam următoarele: „Cetim in „Românul* și reproducem cu bucurie, un artieul intitulat „Unifii*, din eare am văzut și ne-am încredințat și dorim să șe Încredințeze toți Românii din Ardeal eă Românii din Principate stnt de un sânge și de o inimă eu noi, eă daeă și intre Ardeleni pot să fie mișei, apoi în țeara Românească nu tofi sint Eliadi*. Altă observație vă rog să nu faceft ea să nu stricăm earășt frăției Române șt să nu respin- geți mîna frățească ee nt-o întind ei și ea să nu salte de bucurie vrăj- mașii Ardelenilor. Al D-Voastră amic sineer București, 16 August 1861. A. PAPIU. VERTE P. S. Eu plec la lași preste vr(e)o trei zile. Bată vă trimit și artieulul „Românului": „Unttit" preeum și alte bucăți care mă privesc pre mine, parte euprtnd artieult seriși de mine în eausa Ardealului. Multe aș avea de a vă mai trimite, dară nu se poate prin epistolă. Vă rog tacă odată, reproduceți „Unifii" „Românului" : așa eere euSiința și ertatt-mă de îndrăsneala frățească eu eare v’am seris această epistolă. Mult m’arn luptat ea gazetele de alei să nu replice la cele scrise de D-Doastră, și niei nu vor replica. 37? -ii Material de limbă. Unanima" lui Maehedon Rădașcă (Din Târnava Mare). Pria Vine Rabel Conzistoriu! 1 Numa Dumnezău-drăguțu din ceriu mă știe, eă grăiesc j adeuăru curat, eând îndrăznesc de mă ’ndreptez eătă lu- I minată fața Dumneauoastă, rugându-uă să fii dați ascultare, 1 oblind strâmbătatea eare u’o fae cunoscută azi, ea nueumua j să s’așeze o pătură de rușine nouă peste ’a ueehîe, — eă-i 1 destul de groasă. j Vreau adeeătelea să uă scriu, leselențea Doastă și 1 Domnule Conzistoriu, o ehisteune care supără pe tot Ru- j mânu și ereștinu din traetu Hârtoapelor, auând de-a mă ] plânge înăintea fețelor Dumneauoastă despre prătupopu 1 nost ăl uăduu, Qînju, un fiu rătăcit al bisericii ș’un creștin 1 stricat la cap, de ne faee de ocara sașilor și ungurilor j eare să tot fiiră, cum l’ați așezatu-l în fruntea traetului, — eă-i rătăcit foarte de adeuăru scripturii și de unoarea lui ’ de popă. j Noi, de-aei, n’auem de unde ști isprăuurile făcute de f Dumnealui p’in traetu Mesteacănului, unde ’iee e’ar hi pă- j storlt înăinte de-al cunoaște. Atâta am înțeles, eă din păr- 1 țtle numite o dat încoace mai mult de silă, deeât de uoie 1 bună. Destulu-ni, eă s’o ’mplântat la noi. Ni-l'o adus pri- j mejdia pe cap, eă mai bine n’oi putea zice. Da tot mă gândesc eu glăuățîna mea ’a proastă, eă dac’ar hi fost om, nu tufă, nu fugea de-aeolo. Omu eu așezământ îi ea răsadu | ăl trainic. Prinde rădăcină unde-1 pui... nu sboară ea fulgu, j eare-1 bate uântu de iei-eolâ. I Ineai acum uedem eu oiehii noști, ee purtări are. Că ) faee niște treburi nepotriuite foarte chiar pintu un mirean, ] necum o față beserieeaseă. | 378 Ne rugăm eu supunere de-o ’ntrebare: avânduți-hi Dumneauoastă la știință,- cumeă pătrupopu Qînju, decâfid și-o băgâtu-șî pe eăplanu ăl tinăr sluguliță, — huma tot a doua săptămână dă pela sfânta besereeă? Dumnealui *iee e’are renumatia în ehtetoare? șt ră- cește ’n sfântu altariu. 0 hi de fost,... da ’n besereeă hu poți foeări, ea la stânăl Ș’apăl mai știți Dumneauoastă, eă s’o certatu-să eu toți domnii noști din Hârtoape ? Și eă dd-o vreme ’neoaee S’o ’ntovărășit eu niște băiețandrt neeopțt, de-o făcut lao- laltă o eașă de bani nouă, măcarcă noi înciocălasem de- aeutn etnspreee ai banca noastă rumâneaseă, eu toți popehii și dascălii din scaunu prătupopehese. Fâin oml... n’am ee aieel îi umblă mereu fleura eătă toți streinii, eă banca noastă-i tovărășie de Jaf, pe câtă vreme știe bine tot insu, eă deeând am făcut’o, ghieții Ru- mânii noști o cumpărat peste 240 de iuguvi de pământ din mână săsească. Ba s’o pîisu-să ’n legătură eu arubeatu ăl unguresc Teeheli Mârtun, de rimă ș’ăla ea un- sobol pe supt așesă- mintele eultulare rumânești, eu prepusu ’ndrăeit, să-i oboare din scaunele lor, pe dreetăru nost și pe aețiunarii ăi vechi» câtă brumă am mat rămas eu credință ’mprejuru Dumnealui. Noroc, eă nu i-să prea trece marfa, eă-1 știu și ungurii, ee pănură destrămată vinde. Ți-ar veni a’l rîde, de n’av hi ghietu cu păru brumați Dăunăsile s’o apucat a Jueâ de-a cărțile ’n erljmă cu județu ăl unguresc, eu Bânehiu Șândor și bagsam’ o hi ehiert bani mulțl, că dela o vreme i-o sărit țandăra și-o prins a-l încolți pe ungur — eă ave- o gură slabă, ca o tvoeăriță din Brașău — și: „ba c’ai Jucat așâ, ba pe din- coleă*, până la urmă i-o ais județului, de față eu toată lumea — să iertați: „Mă rîmdtoriule 1 “ Pe vorba asta necălită, unguru mai cuminte, s’o sculat mintenaș dela masă și-o plecat aț’acasă. Dimineața o și băgat pâra ptntu vătămare de unoare. Da pătrupop, ee gândești e’o făcut? Dupăee s’o mai deseăușit a doua ai la eap, de berea beută șt-o văst pro- stia eu olehll luminați, s’o dus frumușei la judecătorie și s’o rugat che iertare, de l’o rîs șt scriitorii solgăghirăulul. Deai ăla feliu de prătupop avem noii Decâtcă, toate câte vt*le eetu aci, ’s floare la ureîehe l Să vă povestesc una văaută eu oTehti fiei. Adeeă să să vă desplte întâmplarea ehiar cUm s’o petrecut. 379 'w ..... Săptămâna ee-o fost, Uinert, că-t al de mărturie*» mă ’ntâlnesc în Hârtoape eu Honăs ăl Lung din Dărpăr^oj dăm în povești, eă sîntem pretint buni îneă din eătane. jl lee dela o vreme sasucătă mine: ,Frate Maehedoanel«iJ| aduee-fli-ai țu un ear de lemne, daeă ți-le-aș plăti omenește Zie io: „Ți-a duc, mă Hânăs,... de ee nul? -$| lee sasu: „Cât să-ți dau pe lele, frate Rădașcă?" Zie: .Ne-om ’împăeă oar’eum, soațe Hânăs... doar’|| nu ne cunoaștem de ieri..." , ■ Satul era închegat în uliți strâmte, cu case dese, cari toate păreau acum încremenite Subt eoperișele albe de zăpadă. Dumitru simțea, fără â putea lămuri bine, că ră- tăcind așa prin sat, el caută o legătură între creștinii cu cart avea de lucru în slujba lui cea nouă și așezarea aceasta omenească. Multă vreme senzația nu i se lămuri, până când într’b zi, privind satul de pe o colină din apropiere crezu că vede o așezare omenească din vremuri Străvechi. Șt atunci își zise: Nu e mirare că oamenii sunt încă atât de apropiati de natură, atât de robiți de superstiții. Șt amintindu-șt de cărțile ettite asupra preistoriei, ar fi, jurat eă vremile au schimbat prea puțin din eeeaee a fost odinioară, și în om, și în alcătuirea mânilor sale. Șt avu un sentiment de descurajare gândindu-se la neputința civilizației omenești și la neînsemnata pătură socială eare se poate bucura și de cultură și de bunurile civilizației. In ziua aceea pornise târziu de-acasă și pe când se întorcea se însera. Trecând pe lângă o casă pitită în fundul unei ogrăzi largi, preotul rămase mirat: cânta cineva în casă și cântecul ! se părea cunoscut. Mat ascultă un răstimp, nădăjduind că va putea vedea pe cântăreț; nu se mai putea înșela: era cântecul pe care-l auzia, de când începură câșlegile, aproape în fiecare seară pe uliță, pe subt fereștile caselor parohiale. Mai ales pe nopțile cu lună cântecul se auzia până târziu în noapte, ori cât de cumplit ar fi fost gerul. „Așa ^ar aici locuește flăcăul* își zise părintele Du- mitru și porni, simțindu-șt 'sufletul învăluit de taină. De mulțeori serile se apropia de geam și privea pe flăcăul voinic, eare trecea drumul, eu mers Jegănat, cântând pe uliță, pe dinaintea caselor parohiale. In căciula neagră, rotată, purta o roșie peană de mire, o podoabă obicinuită 389 în sat, cumpărată la târg, --- o decorație săsească, pe care/j o-purtau feciorii îndată după logodnă. J Se apropiau de sfârșit eâșlegile, însă Dumitru nu-șir aducea aminte să fi logodit pe cântăreț. Adevărat că vă- zându-l numai noaptea nu-i putea desluși bine fața. Fe>,4 clorul, era volnic, bine îmbrăcat, cu călțuni tiviți eu roșu. cu țundră neagră. Nu cânta rău» dat? monoton, aCelaș cântecel șt dupM glas nu mat părea tinăr. Die multeorl părintele Dumitru voi să-l întrebe pe q diacul, pe Precupaș, dar se simți reținut de-un sentiment ;; de demnitate: nu-i pus el să adune cu arcanul pe mirt | să-i ducă la cununie, chiar dacă se apropie păresemile^j Omul poate s’a răsgândit, daeă-i dintre cei logodiți de ekț 1 șl dacă nu șe grăbește bine face. Ori, poate, e logodit de | anul trecut* și cine știe! ce piedeci i se pun căsătoriei^ . Dacă l-ar întreba pe Precupaș, diacul, cam bănuitor de felulj lui, după cum , a înțeles pUmttru, repede s’ar putea gândl-| „Uite, ce popă lacom după banii l-e frică să nu seape o l cununie Părintele Dumitru află pe diac în cancelaria parohialăj j eftnd sosi acasă. Șl nu-l aștepta singur: din coridor seri auzea glasul lui mânios, părea că ceartă pe cineva. Nid | nu-l auziră cei dtn lăuntru pe preot când deschise ușa. Duri i mitru rămase uimit în prag: gata de plecare, înaintea dla<| cuiul,. Care striga și dădea din mâni, stătea o țlgăncuș0| oacheșe, abia o copilă, cu obrazul mic, cu sprâncene ea 1 încondeiate și un flăcău de țigan, tot așa de crud, să fii tot avut nouăsprezece ani. ,, Când îl văzu > pe preot. Precupaș tăcu, tar tinerii se | înfrieară. 1 — Bine c’at sosit, Sfinția ta, începu diacul, ștergân». J du-și sudoarea de pe frunte. De-un ceas dăscălesc pe pă- gânti ăștia, și gata-gata să-mi scape. Preotul simți miros tare de băutură, se uită la diac j Și înțelese că trăsese binișor la măsea. — l-am adus să-i îhereșttnăm, la dorința părinților i-atn ; adus și ei, hat șt hat, că nu mai stau, eă sunt grăbiți. * Tinerii priveau sperlațl în podele. Țigăncușa își aduse ; cârpa neagră, înflorită, până de-asupra ochilor. Feelorașul ; tot schimba din picioare. — Ce vreai să spui, dieee? Cununie? întrebă preotul, punându-și paltonul în euer. ? — Cununie, vezi bine 1 Se gată dulcele și-t grabă mare Să iese vestirile.. Că de plătit știu că nu le plătesc. 390 Tinerii erau tot mat plouați șt, din când în când, îșt aruncau priviri eu înțeles, ea șt când șt-ar fi șpuș: s’o tundem. . — Așa dar o cununie nouă, aeum pe sfârșitul dulcelui.. Drept să-ți spun, dieee, nu mat așteptam. Șt preotul zimbt. — Așa-i neamul ăsta, părințele : îi place la coadă. Șl fără ghes mult, nu se dă la brazdă. Dar bine c ai venit, eă nu-i mai puteam ținea. Și numai Tatăl din eer știe eât am asudat până l-am adus atei. — Dumneata-i cununi, dtece ? întrebă Dumitru eu acelaș simbet. II vedea pe diac înflăcărat de băutură și simțea eă nu-t lucru curat: cum să cununi doi copti? Șt afla o plăcere luminoasă în spaima ce se întipărea tot mai mult pe fețele mirilor. — Nu, părințele; i cunună 8taneu. Eu i-am adus pentru a le dovedi părinților băiatului că se poate. — Ce? —- Cununia. Părinții lui țin strună că nu se poate eă-s prea tinerei. — După canoane n’ar fi ptedeeă, dtece. Mi se pare ți-am mai spus eu eum spune la rânduielile vechi. Fhta să fie trecută de doisprezece, ian feciorul de patrusprezece. Mirii își făcură tarăș semn și țlăeăușul se strecură un pas către ușe. — Mt-adue aminte, eum nu, și știu șt dela părintele cel bătrân, Dumnezeu să-l hodinească. — Totuși, nu-l putem cununa, dieee, sunt prea tineri, sunt totuși nevrâstniel. Cartoanele sunt de mult și pentru alte neamuri de oameni, dela răsărit, unde tinerii erese mai în grabă. Aceștia nu-s buni de cununiei — Dă să.. au fost buni? Trăiesc laolaltă de-un an, - părințele. Nu te uita la vrabie, părinte, eă vorba ceea, „vrabia-i tot pui și numai dracul știe de eându-i“. — Ba despre vrăbiile aceste putem ști și noi de când sunt, dieee, zise Dumitru, zimbind mereu. Să vedem la carte. Ai eut sunteți vot, măi băieți? Mirii tăcură muleom. Diacul răspunse în locul lor. Preotul se gândea: S’ar putea să mă înșel. Fața nu arată totdeauna anii. Apoi, după spusa diacului, nici mirii, nici părinții lor nu știau numărul precis al anilor. Aeum, auzind eă tinerii trăiesc de-un an împreună, ar fi voit să aibă vrâsta, să-i ț>oată cununa. Dumitru începu să răsfoiască în matrieule, diacul se aplecă și el asupra cărții, ba umbla ehiar eu degetul pe rubrici, când mirii dinir’o săritură fură la ușe și țâșniră în noapte. 391 Părintele Dumitru izbucni într’un râs cu hohote. Diacufl își luă avânt după el. 'jS — Easă-1, dieee, lasă-i în plata Domnului. Tot nu-|l puteam cununa. Utte-l pe flăcău, pe Dinu: n’are nici opWa spre.zece ani. N’a făcut armata, nici la legea civilă nu||| pot cununa, Dar, spune-mi* dieee, cum ai ajuns să-i aduc®! aici¹? ■ . ,jl| Diacul se întoarse dtn prag, își duse degetele prim părul sur, oftă și slse: H Niei răchita pom, nici țiganul om! D’apot eut® s’ajung, Sfinția ta.l N’am mai putut scăpa de gura părin^ țtlor fetei! Să-i cununăm și să-t cununăm 1 l-am spus eă>i| prea tineri, că legile nu lasă. A venit țiganul, tatăl fetei, p£% capul meu, e’o ploscă de rachiu. Și sece lei pe de-asupra, dacă se face. Nu, i-am zis, pune leit în palmă, că văștlul eu ee plătiți. Șt mi i-a pus. Și am tot închinat din ploscă > șt el îmi spunea: ficiorul e singur la părinți, are un cal 1 și doi porci la coteț. Dacă t-a plăcut să se lege de fată, abea o copilă, acum s’o țină. Șt când a văsuț că eu îi tot pun piedeci, șui spun că nu se poate, ee crezi Sfinția ta^ ce-a făcut păgânul? A mat scos din pungă zeee lei, mi i-a pus în palmă și mi-a sis: — Domnule diece, dacă nu vrea popa, cunună-i dumneata l — Atunci m’am cătrănit ' rău de tot, văzând că țiganu-i mai rău ca un păgân. „Da’ ce-s eu, cioară, popă cu har dumnezeesc, să pot face cununii ?“ și l-am scos pe ușe. Da’n tindă cine degera de frig ? Mirii, îl adusese păgânul să-i cunun eu. l-am luat cu buna șl le-am tot bătut eapul până i-am văzut la Sfinția ta 1 Nu se putea, după ce luasem banii, dar numai pe cei dintâi zece lei, părințele; pe cei din urmă i-am aruncat în fața necuratului... — Bl, iată, dieee, fata abea e de cincisprezece ani zise părintele care, râzând mereu, căuta în matricule. — Așa o fi, părințele, așa o fi. Da’ vorba e eă pentru țigani s’ar putea ținea canoanele eele veehi; tot mai bine să fie cununați, decât să trăiască așa. Din piele de câne sâtă de mătase, cine-a mat văzut? Cum să-t pui în rând cu lumea? Diacul Preeupaș se potoli, se lăsă pe-un scaun și pareă-i tot venia să ațipească. Pe drum, pe dinaintea fe- reștilor, Dumitru auzi cântecul cunoscut. Afară răsărise luna. — Auzi, dieee? întrebă preotul, socotind potrivit pri- lejul să-l întrebe pe Preeupaș despre rostul cântărețului. — Ce să aud? făcu diacul tresărind. — Cântecul. 392 Diacul trase eu urechea, apoi se lăsă iarăși moale în scaun. ■ —Da. E Nistor, zise el. — Cântă în toată seara șt poartă dela începutul dul- celui peană de mire... — Da. E Nistor, spuse dtn nou diacul eu ochit îm- păingenițt. ‘ — Care Ntstor? Nu știu să-l ft logodit. — Nici nu l-ai logodit dumneata și niei alt preot. Cum ? Nu-l Ști pe Nistor, n’ai auzit de el? E Nistorul lui Bologuț. De zece ani poartă peană de mire în toate câșlegile. Șt, în fiecare an, peană nouă. E cam țignit, părintele, dur, mi- nunea lui Dumnezeu, nu-i vine țigneala decât tn dulcele Crăciunului. Tot anul își uede de trebi, muncește în rând cu lumea. In casă nu mat are numai o bunică, o femeie veche șt uscată ca de lemn. Șt părinții șt , frații t-au murit. Și are moșioară frumoasă și casă... — Pe ulifa lungă? -- Acolo. Vezi eă-l știi — Nu-l cunosc. L-am văzut seara adeseori: trece mereu pe-aici și cântă. Dar azi am trecut pe ulița lungă și într'o casă cânta cineva cântecul acesta. — E casa lui. Așa cântă de zece ierni, pe toate uli- țele satului, cât ține dulcele. Bătrâna nu mat aude și nu mal vede, ea nu știe de cântă ori ba și nu-i vede peana de mire în pălărie. Alte rudenii n’are în sat. Și cum nu faee nici un rău nimănui, oamenii îl lasă în pace, eu' nă- cazul lut. E o sertnteală veche. z . — Și nu se știe din ee i-a venit? — Nu. Unii spun eă-s farmece. — Cum? — Spun eă l-a fermecat Nufuleasa, pentrucă n’a vrut să-i ia fata. Nistor venise din cătane gras și rumen și curat și Nuțuleasa-șt pusese ochii pe el. Dar flăcăul s’a făcut eă nu înțelege. De, vorbei — De bunăseama eă-s vorbei. —, Adică nu din farmec i va fi venit. De făvmeeat, Nuțuleasa farmecă și acum. 0 știe tot satul. Dă’ vorba e, eă poate să-l fi venit și din altceva. Era atunci în sat la noi o dăscălița, fată mare, un luger de fată, părințele 1 Dumnezeii* știe eum s’a rătăcit pe la noi, eă niei n’a stat deeât dela Crăciun la Paști. Și sunt femei (destule eari spun eă bietul flăcău s’a îndrăgostit de dăscăliță. Cu nop- țile de cap se plimba pe dinaintea școlii. L-am văzut și eu. Ci dăscălița nu știa nimic. De unde să știe eă pe eând 393 ea ettea la lampă, ori dormta, un suflet de om n’are ho< i dină? Da’ eu unul nu cred să-i fi venit țicneala dintr’asta< Dumnezeu știe 1 Destul că omul s’o smintit din ceva. ' j — Și, daeă-l întrebi, nu spune nimic? — Nimic. Se uită peste tine și nu vorbește. De altfel,, e scump la vorbă și când îi treee serinteala... Poate are,| el o zână, o arătare, eare-l ademenește... Mai de mult, < în vremuri vechi, povestesc bătrânii eă se mai întâmplau , de-astea. Văzduhu-t plin de duhuri, părtnțele. Nu eitești'j și Sfinția ța din Carte să le alungi din ape șl din sămănă- J turi, din codri șt din lunci? Preeupaș se ridică domol, își luă căciula și luându- și seara, bună, când să iese, își aminti pentru ce venise șl jl trecu bolborosând. — De, ee să-i facil Nici Iar părintele Dumitru își satului, răsărit din zăpadă, în lume, și iar îi păru rămas din străvechi vremuri. Z. AGÂRBICEANV. răchita pom, nici țiganul om. aminti din nou de uedenia aceste pustietăți departe de ■-a 394 Mișcarea culturală. Idei, oameni, fapte: Un jubileu bine meritat, la „Astea": Romul Simu. S’au împlinit 30 de ant de când dl Romul Simu este în serviciile societății „Astra*. . * 30 de anii Gândițt-vă la persistenta; la energia, la marea doză de altruism, de care trebuie să dai dovadă dacă vrei să contribui 30 de ani încheiati la O instituție. (Astăzi, eând posturile se schimbă ca pălăriile sau ca hainele, după anotimp I) Cine vine la „Astra¹⁴, în Sibiiu, nu șt-o poate închipui fără de dl Romul Simu. II întâmpină figura prietinoasă a funcționarului eonștiețios, totdeauna serviabil, totdeauna gata eu sfaturi, țărănimii șt Intelectualilor noștri dela sate. Câte mii de biblioteci s’au trimis sub Supravegherea d-sale I Câte seci de mii de documente aii trecut sub mâna d-salel Trebuie să-l vezi cum se bucură când aude o veste bună de prin satele noastre și de prin centrele despărță- mintelor, cum îi râd ochii și eum își mâgăie părul alb. Ochii aceștia vioi, de sub părul încărunțit în cinste, au văzut multe (șt bune șt rele) și stăpânul lor a ajuns la o filozofie a vieții, la doctoratul cel mai desăvârșit al vieții. Multe ar putea serie dreapta lui R. Simu, dacă i s’ar da putința funcționarului-model să recapituleze din „cele trecute vremi¹⁴, de pe când erau în viață Bariț și Șterea Șuluțiu și loan M. Moldovan și atâtia altii. Adunarea generală din Sibiiu, ținută în Dec. 1927, a găsit accente nimerite de a mulțumi, în numele „Astrel¹⁴, acestui „devotat, priceput și neobosit slujitor“, „martor al acestor momente importante din viața și activitatea Aso- 395 clației^și — în deosebi — lucrător în rândul prim pe terenul culturii naționale; competența sa i-a asigurat întotdeauna un loe de cinste, dar și de mari și grele răspunderi. Se cade dar să găsim în sufletele noastre accentele unui profund și sincer sentiment de recunoștință și în gene- rozitatea noastră prețuitoare o euuiincioasă răsplătire a meritelor câștigate prin munea celor 3 decenii¹¹. De ai auea putința să sporești — automatic — astfel de funcționari ideali, dând direetiua generațiilor uiitoare! ROMUE SIMU. Și „Transilvania¹¹, împreună eu comitetul central și eu despărțămintele, serbătorește pe vecinie tinărul secretar administrativ, dorindu-i ani mulți și o activitate prelungită până la adânei^bătrânețe, lângă soața-i credincioasă. Lăsăm să urmeze date biografice și bibliografice, ea să se convingă*?și cetitorul, eare nu cunoaște personal pe dl R. Simu, de mănoasa-i activitate. 396 Dl Romul Simu s’a născut tn comuna* Ciufuțj, jud. Alba, în anul 1857 și a urmat școala primară și liceul în Blaj. Tot acolo a urmat și școala normală, a trecut examenul de ca- pacitate la această școală, în an. 1874, tar în an. 1879 a.trecut, îna- intea comisiei șeol. arhidieeesane din Blaj, examenul de capacitate pentru școalele poporale‘superioare șl eiuile din grupa științelor naturale și din matematică șt geografie.. Din 1 Februarie 1875 până la sfârșitul lui Septemvrie 1875 a func- ționat ea înuățător secundar la școala grănițăreaseă din comuna Orlat (jud. Sibiiu); din 1875 până la 1878 a funcționat ea învățător dirigent la școala grăntțărească din Ohaba (jud. Făgăraș); din 1878 până 1896 ea, înuățător, dirigent la școala grănițăreașeă din Orlat; iar dela 1896 până tn 1898 ca înuățător la școala gr. cai, din Sibiiu, îndeplinind din 9 Decemvrie 1897 și până la 31 August 1898 și postul de eancelist al „Asoeiațiunii". Dela 1 Septemvrie 1898 a rămas numai în serviciul Asoeiațiunii, în calitate de arhivar-eaneelist, post care l-a oeupaț până la înce- perea răsboiului, în August 1914, eând i s’a încredințat și suplinirea postului de secretar administrativ, suplinind șt agende de ale secre- tarului literar șl de ale eassierului. In Februarie 1920 a fost numit secretar administrativ. Din Sept. 1904 a avut șt calitatea de membru suplinitor In comi- tetul central până după răsbolu. DinOefpmvrie 1902 până acum a fost membru activ tn secțiunea economică a Asoeiațiunii și referent al acesteia până în a. 1910. In a. șeol. 1919/20 a funcționat, eu permisiunea comitetului cen- tral, și ea profesor titular șt director al șepalei de ucenici din . Sibiiu, organizând această șeoală în cadrele Statului român. A lucrat deci 29 de ani, și mai bine, în învățământ și peste 30 de ani în serviciul „Asoeiațiunii". (Cu totul 54 de ani.) Activitatea extraoficială. 1. A colaborat pe vremuri la foile șt revistele următoare: a) „Foaia scolastică" în Blaj, redactată de fostul președinte al „Asoeiațiunii" loan M. Moldovan și la „Școala 'română" (Sibiiu) de l. Candrea șt Dasile Petri; b) „Foaia Poporului" din Sibiiu timp de 6 ani (la început); c) „Revista Economică", foaia băncilor noastre, timp de 15 ani; d) „Țara Noastră" (în anul prim). 2. A scris din când în eând articole și corespondențe la: „Tribuna" (Șibtiu), „Gazeta Transilvaniei" (Brașov), „Unirea" (Blaj), „Economul" (Blaj). 3., Aeon- dustimpde 6 ani „Reuniunea învățătorilor gr. cat. din jud. Sifonului". 4, A adunat, în anii 1884 și 1885, sute de coaie de folhlpr, răspun- zând la chestionarul dat de B. P. Hașdeu, pentru „Magnum Ettmo- logieum"', tar în 1886, sute de coaie pentru studiul „înmormântarea la Români" de 8, Florian Marian. 5, A obținut premii pentru cultura pomilor; un premiu dela desp. Sibiiu alAsoeiațiunii pentru p leețiune 397 practică din l. română /"„Concerta/ în luncă*, Mireești) tratată din punct de uedere logte, gramatical, sintactic, ortografie și stilistic și publicată în „Transilvania" din 1881: un a//premiu pentru scrierea „Monografiei economice a comunei Orlat*, publicată în 1894 de „Reun. rom. de agrie. din jud. Sibiul*. 6. In anii 1894, 1895 șt 1896 a funcțional ea secretar al desp. Săliște al „Asneiaflunlt". 7. A fost secretar și după aeeea președinte al băncii poporale „Brădetul* în comuna Orlat, (1893—1896). 8. A fost conferențiar poporal în ca- drele „flsoeiatiunit" și ale „Reuniunii române de agricultură din jud. Sibiiului", în al cărei comitet a fost membru eu începere din anul 1898, finând eonferenfe, mai ales din stupărit, și asupra altor chestiuni economice și culturale. 9. fl seris „Cartea stuparului sătean*, publicată în două ediții de „Reun. de agr. din jud. Sibiiului". 10. „Comuna Viitorul*, publicată mat întâi în „Țara Noastră*, și în două ediții, în biblioteca poporală a „Asoetațiunii". 11. Afară de aceste două eonferenje, una despre „Asoeiațiune* și alta asupra însemnătății zilei de 1 Decemurie 1918. 12. A colaborat și la „Enciclopedia Romănă*. * Vorbirea Abatelui, a Monseniorului Dr. M. Zauoral, la „Recepția" din 15 Maiu 1928, din Palatul „Astrei", Sibiiu. Pentru întâia dată în uiața mea am călcat pe pământul frumoasei uoastre Țări, față de care am auut o sinceră și adevărată simpatie, ehiar dela începutul răsboiului mondial, simpatie, eare mai târziu a crescut și s’a întărit, prefă- cându-se într’o adeuărată dragoste față de poporul uostru. Și tot pentru întâia oară în uiața mea, mi-e îngăduit să strâng legături personale eu presidenția și eu membrii „Astrei", eare mi-a arătat o foarte mare cinste, numindu-mă membru onorific al ei. Ori de eâte-ori citesc sau aud numele „Astra" îmi trece numai decât prin minte numele răposatului președinte al Astrei, Andrei Bârseanu, nume, eare șl uouă uă este nu mal puțin sfânt și prețios. Din nefericire însă, n’am auut norocul să-l cunosc personal, păstrez din partea sa numai o scrisoare particulară șl prietenoasă. Neuitatul și entuziastul prieten al Românilor, Dr. larnik, însă, mi-a pouestit atâtea lucruri frumoase de Bârseanu, încât îi păstrez o stimă adâncă. Am urmărit, de asemenea, cu mare băgare de seamă lucrările șl munca sa literară șl prin aceasta am și înțeles însemnătatea lui Bârseanu pentru poporul român, înainte și după moartea sa. Șl după aeeea a fost Dr. Horia Petreseu, atât de drag tntmlt mele șt pe eare am reușit să-l mențin în laza- retul meu timp de patru ani, scăpându-l astfel de primejdiile 398 războiului, acela, care îmi povestea despre țară voastră, despre poporul vostru, despre trecutul vostru șl despre toate nfidejdile voastre viitoare, deșteptând ast-fel șl hră- nind în mine stima și dragostea frățească pentru voi. Mt-a vorbit, de asemenea, multe despre „ Astră* și ml-a descris greutățile cu cari vă strădutțt să ridicați nivelul cultural al poporului vostru, să-l tnvățațt iubirea, de patrie și de învățătură, șt cum prtntr’o serie de broșuri populare îl feriți de tot ce nimicește corpul șt strică sufletul, îl feriți de tot ce desbină familiile șt de tot ce sărăcește poporul întreg. / eeeaee însă am apreciat și la vot a fost constatarea eă în toate străduințele, precum și în toate publicațiile voastre, ați cruțat și cruțați mereu până acum adâncul simțământ religios al poporului vostru, știind bine eeeaee însemnează iubirea și frica de Dumnezeu pentru fte-eare ins, șt pentru familie, șl pentru poporul întreg. Fle-mi permis să o spun că am cetit deja, și anume cu mure băgare de seamă, aproape toate scrierile bele- tristice ale scriitorilor voștri eei mat de frunte, șl că la toți am constatat, cu plăcere, un respect eruțător pentru evlavia poporului vostru, precum și marea dragoste pentru limba sa. De aci șl graiul frumos ai scriitorilor voștri transilvăneni, născut din bogatul izvor al Umbli populare. Permiteți-mi să aduc tuturor acestor străduințe nobile și eu adevărat patriotice ale „Astrel" omagiul bucuros, dorind ca Dumnezeu să binecuvlntese în viitor toate luc- rările ei. * Importanța Unirii. — Comemorare. — Mi se pare potrivită asemă- narea Neamului românesc și a istoriei sale eu s/ejarul milenar eare și-a înfipt rădăcinile adânc in pământul natal, tn cetatea tare a Cârpa- cilor, trunchiul puternic i-a crescut tn înălțimile senine, iar ramurile Ini au adumbrit dealuri și uăi. șesurt șt râuri, o țară întreagă, dela Nistru la Tisa. , Deacurt de-arândul ramurile hil împărătești, puterea lui de viață, rodul acestei puteri. — au fost frânte de aspre vijelii. năvălind din șesu- rile necuprinse ale răsăritului, din tntuhereeid dela mtapă-noapte, prin poarta deschisă a stepei dela apus sau dela miasăsl. când începu să strălucească semiluna tn toenl eruelt pe Biserica Sf. Sofii. Potoppl năvălirilor a fost periodte, veacuri întregi. Ramuri erude, unele abea crescute, mai târziu ramuri puternice ale stejarului nrtleuar, au fost rupte tn năvala păgână, tn sbuctumul șt încordarea supremă de apărare. îti trecătoarele, scurtele resttmpurl de liniște, de paee. abea era timp pentru creșterea notitlor crengi. cjân Mai târziu, sub dominatii străine, ramurile eele mai sănătoase, j|! eele mai puternice, au fost tăiate pentru câmpurile de luptă streipș;» pentru Întărirea puterilor dujmane eare ne robeau. Și, nu odată, eren- 5g pile rămase libere au fost năpădite de roiuri de omizi cari au devorat^ cu lăcomie frunza lor uerde, nu le-au lăsat {să ajungă la înflorire, fia le-au uscat. Ademeniți de puterea ce o puteau auea la asupritorii noștrO câți dlnti^ fiii neamului, părăsindu-și legea, nu s’au schimbat tn securi jJ| pentru stejarul românismului,.câ|i nu au sporit puterea de viață, deja ereiafie, de apărare a altor popoare, sărăcindu-ne pe noii • ’ Dacă neamul românesc ar fi fost numai un popor de coloniști,^ cu un trecut nici de două ueacuri, când Dacia a fost părăsită de acvilele romane, nu s'ar putea explica rezistenta lui extraordinară și continua | creștere pe aceste plaiuri. Dar rădăcinile lut, adânci au fost crescute * între Nistru și Tisa de strămoși maiveehi decât romanii, .de neamul și ! el milenar al Geto-Daeilor, din nobila seminție tracă. Altoirea romană ’j s’a făcut pe un arbore puternic, a înflorit In limba cea nouă, și în câteva calități de rasă care au complectat fericit moștenirea. După cum doi voinici cari se iau la trântă dreaptă se razimă tot*; mai tare de pământ, voind pareă să se fixeze în el, apleeându-se spre el ea spre dătătorul de putere, tot astfel Neamul românesc, în cumplita vijelie a trecutului, eu cât își pierdea mai multe erengi în luptă, eu atât a pătruns mai adânc cu rădăcinile în pământ, cu rădăcinile străvechi fl și eu cele noul. Și din adâncuri a scos tot nouă putere de viață româ-J neaseă, din acelaș zăcământ sufletesc, din aeeeaș moștenire, din aeeeaș tradiție., Din rădăcinile din adâncuri și dtn ramurile rămase, crescute la ,< loe sau nou- născute. Pentrueă acestea, după ee trecea potopul de ' înfunerec, se scăldau în acelaș soare ca mai înainte, erau adiate sau ; puse să cânte de aceleași cânturi, vedeau acelaș senin, priveau în aceleași depărtări ea și strămoșii. Pecetea sufletului noului popor era întipărită de veacuri pe întreg ținutul locuit de el, și ea n’a mai putut ț să fie schimbată. Desnațtonalizârea, în eele mat multe cazuri, nu vine decât din ; cultura streină, din nouile izvoare care pătrund până lâ rădăcinile vieții unui popor șt-1 fac să poarte în circulația lui psihică suc strein. Numai din această sevă nouă se poate altera floarea națională» sau poate* fi schimbată cu una streină, eu rod strein. Câtă vreme un popor nu vine în contact eu o cultură streină, nu-i esfe impusă, sau nu * este ademenit • de ea ea de una superioară, el trăește dtn resursele l' sale firești, șt ori cât ar fi ciopârtit, ee crește la loc, crește identic. | Dacă neamul românesc s’a putut păstra fără alterări adânci, eu moștenirea lui sufletească străveche, pe lângă motivele pomenite mai înainte, a. mai contribuit în măsură mare șl faptul, ,eă popoarele eari J au năvălit peste pământul lui, s’au l-au subjugat în propria lut țară, n’au fost popoare de o cultură superioară celei românești, oii n’au ¹’y ajuns în mod conștient să lucreze pentru desnaționalizarea noastră * ______________________________________ 400 : decât de-o sută și ceva de ani, când au putut ajunge și ele Ia o cui- tură națională. Este un fenomen istorie vrednic de atențiune, cercetare și adân- cire : în pragul avântului mai mare de cultură și civilizație la popoa- rele din Apus și Răsărit, de unde putea ueni primetdia desnafionallsării prin suflet strein, — au început cu pași repezi și sforțările noastre pentru o cultură națională. Ca și când Rafia însăși, prin cei mai aleși ai ei, ar fi sîmfit primejdia ee se apropia, șt s’a pregătit de apărare. * * * ' Importanta epocală a unirii tuturor românilor într’un stegUr Stat mi se pare că trebuie să o vedem în aceste dotiă fapte: prin unire ramurile sănătoase și puternice ale trupinet românești nu met șutit tăiate pentru țintele și folosul streinilor; sângele nostru nu se va trtai vărsa în viitor deeât pentru apărarea și creșterea puterilor naționalei Și al doilea: desnafionalizarea prin cuWră streină nu mat este posibilă, oricât de strălucitoare ar fi, după ce ne este dată posibilitatea culturii naționale, a propriului izvor de viată, pentru întreg neamul’. Ea un veac șl eeva după începerea ofensivei de desnafionalizare prin mijloacele cele mai sigure? acele ale Culturii streine, legile istoriei; care nu pot fi născute numai din necesități de ordin material, au fățțut să ne avem cetatea noastră, dela Nistru până în șesul tisei, cetate ee se va întări mereu prin creșterea'eonșttintii naționale prin cultura ro- mânească. Cu cât potrivnicii din Ardeal, Basarabia și Bucovina, grăbeau și intensificau mijloacele de desnafionalizare a românilor, cu atât creștea la noi gândul și hofărîrea unirii. Nu vrem să fim pesimiști, dar îmi pare că amânarea unirii cu numai un veac, ar fi aflat și în Basarabia șl în celelalte provincii supuse, eu mult mai putini români. Nu din mo- tivul eă puterea de rezistentă națională ar fi scăzut, ci din pricina tot mai copleșitoarei culturi șt educații streine, care atăea sucul psihic al nafiei. / Cred eă dacă vom socoti numai rezultatul maghiarizării în pătura eultă, șt ehtar în massele poporale din apus, al germanizărit din Bu- covina, al rustfieării din Basarabia a aceleiași păture culte, în ultimele șase decenii, afirmația noastră se poate considera întemeiată pe rea- litate, nu izvorâtă din pesimism. Uorba eă „Românul în ueet nu piere¹¹ e dureros desmintită de progresul deznaționalizării în deceniile amintite, șt tocmai în epoca de ofensivă culturală a neamurilor oprimatoare. Ne putem face o idee ,ee-ar fi urmat în altă sută-de ani daeă- Basarabia ar^Jt rămas subt ruși, noi subt unguri și bueoulnenii subt germani, ehtar daeă aceste popoare rămâneau înfrânte prin răsboiu, dar îneă’daeă eșiau biruitoare, potenjând atacul cultural' pentru des- naționalizarea noastră I Vreme de așteptare nu mai era niei în Basarabie, niei în Ardeal,’ niei în Bucovina 1 Principiul autodeterminării naționale, Oare daeă w 5 ■ iar a eșit biruitor :ă a Europei. ere§ perfecțiune, și iominațte străipăp ua fi fost în Întregime Ia temeiul ultimului răsboiu, peste socotelile oamenilor șt a schimbat harța poltti porunca evoluției umanității eătre un nou grad de deosebi pentru a împiedeca perirea, prin cultură și a elementelor sale constitutive a popoarelor. Prin răsboiul mdndial. ea și tratatele de pace, a deschis eu adevărat.; o'epocă nouă în viața Europei, daeă nu a omenirii întregi. Pornind din aeeste considerații $t convingeri, asi, în ziua când se prăsnuește împlinirea alor zece ani dela unirea Basarabiei, soșij eietatea culturală „Astra“, prin secțiile ei științtflee-literare, își aducț$ț prinosul de închinare fraților dintre Nistru șt Prut, intelectualilor ea șt țărănimet, pentru marele act național, întâiul, după începerea răs<’ boiului mondial, eare nu mai lăsa să bănuim, ei să fim siguri de iz-ra bânda finală definitivă a idealului național de unire politică a tuturor rO-'-a mânilor într’un singur Stat. li Spiritul vremtlor noi, porunca acestor vremuri a vorbit adâne-J în instinctul șt Conștiința națională a Moldovenilor dintre Prut și Nistru.^ îndată lângă prăbușirea țarismului ei hotărăsc să rupă lanțurile ro*:« biei. Intr’o vreme eând nime 'nu știa ee puteri noui se vor putea'3 ridica în uriașul Imperiu, ee primejdii îi pot paște de peste Nistru; || într’o vreme eând Regatul liber era îngenunchiat. cu dușmanul stăpân' pe trei sferturi din țară, Basarabenit se eonstitue în „Republică mol- doueneaseă". Sufletul Nației întregi nu numai a eelor concentrate pe'3 pământul sfințit de eroism șt de suferipțe, a Moldovei libere, simția<’'₁| de-atunei, știa: ee însemnează, această Republică Moldovenească era întâia șt ultima etapă către unirea definitivă și fără condiții eu neamul 3 întreg. După puțină vreme Republica Moldovenească eere, într’adevăr, protecția armatei române împotriva bandelor ee rămăseseră să se » scurgă peste teritoriul său din fosta armată a Țarului. Cântecul național, j pe care-l învățasem în copilărie două generații ale românilor de pre-1 | tutindenea: ’l ■ . Hai cu Domnul Sfânt, ) Hatdațt peste Prut, . 3 Să păzim pământul Care l-am avut, . J se schimbase acum în realitate: îl cântau armatele române cari trecură râul la graniță nedreaptă. Iar, peste un an unirea fără eon- dtții a Basarabiei nu se săvârșește între împrejurări materiale mai y fericite: noua religie a bolșevismului cuprinsese șl stăpânea Rusia, Maehensen trona la București, pacea care mutilase trupul vechiului , regat era iscălită, puterile centrale biruitoare întră pe câmpurile de luptă, românii dintre Ardeal și Bucovina, căsuțt pe fronturile âtrăine. > iar acasă umiliți, puși eu fruntea în țărână. 402 In ce credea, în ce nădăjduia Basarabia când a hotărât unirea? Nu In ceeaee vedea șt In ceeaee dorea și aștepta din adâncurile sufletului nafional. între împrejurările de atunci unirea ei n’a fost numai un act nafional, ci și unul de înalt eroism: îșt pecetluise soarta de a neamului întreg, într’o vreme când acesta se sbueiuma în chinuri de moarte, când viitorul lut era îneă amenințat. Unirea Basarabiei n’a fost atunci pentru romântsm numai balsam pe răni adânci, ci a crescut sufletul unul neam întreg, a fost o tzbue- nire de lumină în noaptea grea, arătând strălucirea luceafărului care nu avea să se mai stângă: credința în izbânda finală a Idealului.' Pentru această uriașă creștere a forjelor credinfei, fie binecu- vântată în veci inima șt voința eare au șftuf atunci bate și voi româ- nește! Prin aportul de ordin psihie ee ne-a adus atunci tuturor. Basa- rabia Moldovenească șt-a plătit toate umilirile de peste o sută de ani, suferite subt cotropitori, și-a plătit întreaga datorie către «neam, și-a dovedit pentru vecie patriotismul și s’a schimbat în Basarabie româ- nească. Țară de dulci eoltne ee eurg dela Mlază-uoapte la Miasă-ai, eu văile largi, eu șesurt extinse, eu podișuri rodnice, eu pășuni bogate, eu pământ negru. Țara stăpânită de voevoatt Moldovei, după ee neamul ajunsese de mult, eu plugul șl eu turmele de oi la Nistru și la mare, e azi trup din trupul Patriei comune. „Daturile lui Traian“, măgurile seitiee, ee se înaltă în zare, au ajilns în stăpânirea autohtonilor stră- vechi. La Nistru buciumă din nou arcașul lui Ștefan și urmașii pârcă- labilor străjuiesc iarăși la cetățile de hotar. Țăranul bun și blând, eu un adânc fond sufletesc de spiritualism, de visare, eu străvechea cumințenie filosofică a neamului de preiuttn- denea, disciplinat prin moștenirea sufletească mat mult decât alte nea- muri prin educație militară sau civilă, iubitor șl doritor de temeiurile păcii și ale prosperării prin legile unei dreptăți de fier, ară în brazdă proprie, învață și se închină în limba lui. nu mai dă „muscali* cum nu mai liferăm noi „eătane*, ei-și apără ea soldat propria fană. Credem eu tărie în hărnicia lui, în resursele Sale sufletești pentru o cât mat, inaltă cultură și eivillzație. Am văzut regiuni întregi pline de bălării, trecând de-acurmeztșul Basarabia, în vremea marei proprietăți. N’am mai. văzut,un petec de ogor neluerat după ee țăranul basara- bean s’a făcut stăpân pe pământ Intelectualul basarabean, eare. a mers mereu în fruntea acțiunii pentru pregătirea unirii, a Scăpat de-aeiim de ademenirea’culturii ru- / seștt, a putarnieel literaturi ruse dtn ultimul ueae, a ueelnleei frămân- tări de curente sociale ce sfâșie unitatea sufletească a unui popor uriaș dar neașezat îneă definitiv pe însușiri de raăe biruitoare într’o dlreefiune, revine încetul eu încetul la izvoarele culturii naționale, eu sufletul adânett, folositor de marile curente culturale și sociale din Rusia și altoit tot mai mult în claritate latină. 403 5* ■' *11 Românismul basarabean se alătură ani, întfun singur eorp,ro-l mânismulnt nord-estic, moldouenismului românesc, acelei părfi dinrqsș.i noastră eare ne-a dat și până azi aproape pe toft cei mai mart artișg 1 al noștri Puterea de creație culturală, artistică, a nației noastre a fcwf J sporită. Din munca, lupta, suferința șt visul împreună, suntem siguri eț g elementul românesc din Basarabia va însemna mult în viitor pentru.-® cultura na|tonală. ■ Numai ogorul sufletesc să fie desțelenii eât mai tngrabă, eiia tact fin, cu dragoste întreagă, prin toate mijloacele culturii naționale, S având la'temei o bine organizată viată economică, administrativă, mia superior serviciu de împărțire al dreptăfii șt de respectare a legilor. -S Atunci, și na va trece mult până atunci, elementul național eare.J? stă ea un zid neclintit subt valurile sociale ee bat de peste Nistru apără civiUaația Europei, ua rămânea cetate nebiruită pentru româ»| nism. Dom putea să deșteptăm din morii vechiul cântec războinic . 1 Hotiue. Hotine, j Aține-le bine !J Că muscalul vine. 1 șl eredinta nu va Jt desmfafltă.*} /. AQÂRBICEANU. ♦ Cronică literară. Qeorge Coșbuc. Cu prilejul alar zeee ani dela moarte. Copleșit de. ; suferințe, trupești și sufletești, în izolarea grea din eapitala cotropită j de dușman, după ee fu martor al încordării fără nume, al supremelor 1 sforțări făcute de poporul de țărani dela Carpațț, Dunăre și mare, pe* eare-l cântase în viata tui dela fără și-l slăvise pentru luptele eroice-JS dela Ptevna, George Coșbuc închide ochii blânzi și visători altădată, a arși aeum de parii suferinfli mute, către mijlocul luminatei luna Mai. Nu i-a fost rânduit de soarta nemtlostfoă să vadă biruința deplină a J neamului pe eare-l iubtee dm adâncuri afunde, mistice, în eari ființă î lut se confundă eu ă pdporutai întreg.' Dar nu avem niei o îndoială eă J marele lui suflet vlbrător până la suferință, a prins adierile realității J viitoare. Apucase Mărășeștii, apucase unirea Basarabiei. Și chiar de >> s’ar fi stins înainte, el nu se putea lădoi de viitorul naltei sale; sufletul - pebroellor și al poeților vede tn depărtări Și totuși. CL Coșbuc ’a închis ochii eu para suferinftt în ei. Poefil încă sunt oameni, tar cei mart, eum a fost feciorul preotului dela Hordău, dln muntU Năsăudului. nu pot evita de- a se gândi șl a cerea să înfe- leagă trăgedia existentei core se sfârșește. De ®reau ori ba, misterul '<;> nepătruns îi torturează, chiar daeă se îngrădesc eu credințe șt con»» eet^W eari să-i facă'tari. tnseusibllt, In fata lui. • Adierea morifl umpluse sufletul lui Coșbuc cu ur’o doi ani înte* inie, pentru a nunț mat părăsi, eând și-a pierdut, într’un accident shipid »j Ținută la 2fl Aprilie 1020. tn Aula Unluerallățtt din Cluj. 404 de automobil, pe unteul fiu,' ținta* de mare talent, ta poetul își vedea continuarea ființii sale. ’ ' Cu ani înainte, în floarea, tinereții, G Coșbue pusese tn fața mortii pe mama lut Fulger, pe tatăl jeroutat. a eărui moarte o vestea, In goana reibutalun «ol . Cu frâu ’lt dinți, eu capul got, ¹ eare • Răsare, erește ’nzăt*i venind. Și sările de-abia-1 cuprind. Și ’n urma-t eorbit CTbnetartnd Aleargă stol. Se pusese pe sine însuși ta fața morfit ea spectator. Și tai avem alte versuri românești ta eare durerea părinților tn fața • fulgerătoarei morfl a flatai, durerea speetatortaui, să fi jbta* mat cumplit stmțftă, mat monumental exprimată Sărmanul ertrfl Când I«a «tarat ' Și eând de-abia Ua euuoaeut. Cu vuet s’a izbit un pas De spalaaă ’n lături șț-a rămas Cu pumnii strânși, fără de gtaK Ca un pierdut. , Dar mâne va mai fi pământ,, Mai fi-vor toate câte sunt? Când n’ai‘de-aeum să-l mai privești Pe cel frumos cum insuțt ești, De dragul cui să mai trăiești Tu, soare sfânt? Iar suferința mamei la moartea lut Fulger e de-un tragic antic, profund Și desnădăjduttor uman: Ce urmă lasă șoimii ’n sbor, Ce urmă peștii ’n apa lor? Să fi cât munții de voinie Ort eât un pumn să fi de mie Cărarea mea și-a tuturor E tât nimic. Dumnezeu însuși, ta astfel de clipe ta cart muritorul își ispă- șește toate bucuriile unei vieți — ajunge un „nedrept stăpân¹¹ eare ne „pismuește norocul¹¹ eă ^un pUpări*.’ ' • De ee să credta el de-aeiun ? In fața lut au toțț un drum, Ori fauni ori răi, tot un mormânt! Nu-t nimeni drac șt ntment sfânt! > 6redtnța-i bal; iubtrea-t uâtttr ? Șt viața fum. Și însuși poetul, spectator al înfrângerii pârinfilor lui Fulger, lâ^ crimeasă împreună eu bătrânii j „Și tu, eei spre bătăi aprins, Acum ești potolit și stins! i N’auzi niei trimbifele ’n uăi, Nu uesi eum sar grăbiti ai tăi, Râdeai de moarte prin bătăi, > Dar ea. te-a ’nvins 1 4 Cu făclioara pe-unde treei S Dai sare negrilor poteci... J Am dat aceste citate pentru a ne putea faeje o umbră de gând i ce ua fi .simțit Q. Coșbue, când i s’a adus vestea morfii fiului său! Ș&l pentru ee i-a umplut sufletul pustiul morțit dela această eltpă fatală K Marea sensibilitate eare trăiește în sufletul poeților e pentru nofr-'Șjj izvorul bucuriei de-a gustă ereiațitle lor, dar pentru ei este, de eele ,ș mat multe ori, povară tragică, cruce de plumb, [foc mistuitor până la scrum, până la eenușe. Și dacă cu prileful pomenirii lut Coșbue avem dreptul să ne de- J lectăm în opera geniului său eretator, eredem eă avem și îndatorirea frățească să vărsăm o lacrimă și în aceste zile depărtate, pentru du- rerea eare i-a frânt viata. â î Dine o clipă pentru fteeare din muritori, când tot ceeace au ■•'t zidit și au ereiat, nu mai are niei un preț în ochii lor, ehiar dacă ar ' fi fost „cât munții de voinici¹" în opera lor, și nu mai rămâne deeât Ș durerea, sfâșierea lăuntrică. Cinstindu-o pe aceasta aducem un prinos ' omulut-frate, în ceeace are mai greu de biruit în viată. ț In versurile eitate din „Moartea lui Fulger" vorbește simțirea, sentimentul, vorbește înfrângerea omenească în fata tragicului, nu eon- - cepția lui Q. Coșbue asupra lumii și vieții. ‘ Această concepție Coșbue a avut-o ca om, ca poet, ca gânditor,¹ , și ea nu este alta decât aceea a neamului nostru, din adâncurile su- ; fletești ale căruia a vorbit, eu eare s’a identificat deplin prin însăși ? structura și moștenirea lui sufletească. In aceași poezie filoșofează: Un sfânt de-al cărui chip te temi, ' Abea te-aude când îl chemi: Bătrân ea vremea, stâlp rămas, Născut eu lumea într’un eeâs, ' ' El parcă-i viul parastas Al altor vremi. Bătrânul e personificarea sufletului popular, a înjepeiunii stră- vechi a neamului și aprobându-l pe el, Coșbue ne arată și concepția sa asupra lumii șt vieții. 406 „De ee să ’ntrebi, vieața ee-i? Așa se ’ntreabă eei mișei. Cei buni n’au ureme de gândit Ga moarte șt la tânguit... Zici fum? O nu-i adevărat! Răsboi e, de viteji purtat, Viața-i datorie grea Și lașii se ’ngrozese de ea Trăiește-|i. Doamnă, viata ta) Și-a morjii lege n’o câta... Dar știu un lucru mai presus De toate eâte fi le-am spus: Credința ’n zilele de-apoi E singura tărie ’n noi, Că multe-s tari eum credem noi Și mâne, nu-s! Iar concepția bătrânului ăsupra lumii și vieții e completat^ și concentrată, în aprobarea poetului, de glasul ee se ridica din „bubuitul frânt al bulgărilor de pământ": Nu cerceta aceste legi, Că ești nebun când le ’nțelegil Din codru rupi o rămurea, Ce-t pasă codrului de ea, ' Ce-i pasă unei lumi întegi De moartea mea! Este atitudinea nației noastre în fata vieții și a morjii. A-șt plânge pe eei duși eu mare frângere de inimă, ea la sfârșitul lumii, dar a ști eă plânsul e zadarnic: legile lumii nu pot fi biruite; te resemna în eeeaee nu poți schimba, mângăindu-te eu credința creștină și stră- veche tracă, a nemuririi „Mă ’ndoese, dar nu mă frâng Gândurile morții" ; Și iarăși: „De durere chin mi-e. somnul Foc șt fiere traiul meu. Dar tu laudă mereu. Suflete, pe Domnul!" A nu închide ochii, când durerea-ți dă răgaz, în fața frumsețiloe bucuriilor vieții; a te încleșta eu eroism în lupta ei, a-ti trăi vieața, — iată concepția nației noastre și a cântărețului său G. Coșbue, asupra , lumii și vieții. La temeiul ei stă un puternic fond de sănătate șt de optimism viața să ne-o trăim așa cum ni-e dată, eum ne-o putem lupta; din gân- durile negre ale morții nu te. alegi eu nimic : un- tânguit zadarnic. Ceea- 407 •• ee nu împiedică însă simțirea până tn adânc a marilor dureri, și m»ra| ales a celei capitale eare paște pe pământeni, a mortii. Dar moartei e departe, viaja e aproape, e tn fata noastră 1 Și viata e frumoasă, iar^ lupta et este datoria de bărbați Datorie grea, dar de care numai eet lași se îngrosese. ■ ’l Șt e frumoasă, ademenitoare, plină de sevă viata, mal ales în| tinerețe șt mat eu seamă în mijloeuVmândretelor naturii! ' '1 Și, eu această concepție asupra lumii șt vieții; cu sensibilitate^ lui rară și adâncă în fafa înmuguririi ei ea și a splendorilor sale, iată-j| pe tinărul cântăreț Q. Coșbue, flăeău în rând eu flăcăii satelor, senin' și sprinten, venind pe „luncă hăulind“, plin de optimismul și sănătatea muntelui șt a câmpiei, ea fagurul de miere, ea tQ{l tovarășii de vrâstș.^ sa, ereseuti la sinul naturii, întâia șt eea mai mare învățătoare a omului^ Căci ea, firea îneunjurătoare și mai ales cerul de și eu soarele stră- lucitor, sau eu norii grei, plini de furtună, alungați de vânturi, — eu, cerul de noapte „per amica șilentia lunae“, subt tainica lumină a ste- 3 lelor; și mai ales pământul, muma noastră, verde și înflorit în primă- 3 vară, mostind de viată, eu creșterea puternică în vară, greu de roadă w aurie toamnă, alb și nemărginit subt giulgiul de zăpadă iarna, — ftreg.4 îneunjurătoare, deci, e însăși icoana vie{it neschimbate, mereu și pe- rtodie repetate, a nepăsării, conșții par’eă, de legile tmutabile ee-o M cârmuese, râzând in lumină sau înfristâhdu-se în tatuneree, după cum e rânduit să se întâmple, — dar mereu plină de viață, mereu reluând 3| sau pregătindu-se să rodească din nou. Iar marea învățătură w ee ne îmbie e să ne iubim, șă ne trăim viafa, fără a ne întreba prea a mult, după eum florile nu se întreabă pentru ee înfloresc ta primăvară, js după ee părinții lor au putezit atât de repede și ele' înștle se vor ve- ștezt în ețirând. ,‘-g Plin de vtgoarea și, optimismul omului naturii intră G. Coșbue ta s literatura română. Intrarea lut e ea ivirea unui astru nou într’o poartă de lumină, împrăștiind peguri, ristptad întunereeul, înseninând sufletele, punând ztmbete în priviri și în obrasi, trezind cântecul uitat, coborând | ritmul dansului în trup, crescând dorul de viată. . - Atmosfera risipită de poezia lui Coșbue este aceea în care se anemiau talentele literare, sufocate, uluite, de Uriașa umbră a lui Emi» neseu, pe eare nu-l puteau înfelege. dar de subt taftuenja copleșitoare a căruia nu se puteau elibera. Gândul tragic al existenței nepătrunse de muritori ridicase’, prin geniul lui Emiuescu, piscuri- amețitoare sau săpase prăpăstii fără fund. Nouii cântăreț erau ademeniți și de înăl- țimi și de adâncuri. Dar nu putem vedea nimic, vulturul zburase prea sus, ori se adâncise în prăpăstii prea mari. Poezia lut Emtneseu cre- iaee parcă o nouă durere și suferință pe pământ; o nouă realitate de cave erau atrași și muritori ta cari niei gândul, niei simțirea lui nu vi- braseră niciodată Atât îi fusese de ereiator geniul. % Și această atmosferă în care se ofileau oameni pentru o sufe- rință închipuită, acest pesimism ea în fa|a unei marii decepții, deși nenia după o mare biruință a sufletului românesc, a fost risipit^ de cântecul simplu, senin și limpede al lut G. Coșbue, de melodia instrumentului primitiv, cel mat apropiat de natură, a naiului. Marele lui talent se razimă pe un suflet întreg, sănătos, disci- plinat, prin însăși moștenirea ee aducea. Desigur Coșbue n’a început să scrie cu intenția de-a alungă su- flul greu al unui pesimism rău înțeles șt adeseori de loc simțit, din poezia română post-eminesciană. El a început eă cânte în mod firesc, cuih cântă priueghitoarea în zorit dimineții sap în fapt de seară. Cântecul lut e ea și al fetei di» popor: Eu mi-am făcut un cântec Stând singură ’n iatac. Eu tnl-am făcut un cântec Șl n’aș ft urut să-l fac... Dar fusul e de vină Că se ’nvârtea mereu. Și ee cânta ’nainte Cântam pe urmă eu! Dar a împrăștiat negurile bolnăvicioase ale pesimismului, cântând sincer și simplu frumusețile și bucuriile naturii, frumusețile sufletești ale neamului său, frăgezimea tinereții, vigoarea bărbăției, nobleță luptei, ereiâfhle fantasiei populare, umplând cu sevă nouă, românească, ve- chile povești. Robit de frumosul din viață, fie eă-l vedea într’o înserare, pe dbraztt albi-trandaflrtl ai unei fete, în sfiiciunea sentimentului nevi- novat, în clocotul patimei întregi, în resemnarea în fața inevitabtluhrf; în simțul artistic al neamului, Coșbue a început să cânte de dragul na- turii, de dragul fetelor și al flăcăilor, de înduioșarea pentru părinți, de admirația pentru tot ee descoperea frumos tn pământul natal, în su- fletul neamului... Era o altă față a vieții decât cea cântată de Eminescu, era fața ei de lumină. S’a spus eă G. Coșbue e poetul f ărănimel. Mai eu drep- tate și mai complet s’ar putea spune eă el este cântărețul laturel de lumină, de bucurie, de optimism a sufletului neamului nostru. Câtă vreme inspirația lui se hrănește din întâiele impresii ale copilăriei ale juneței, petrecute la sat care până azi e eel mai neal- terat adăpost al neamului șt cuprinde imensa luî majoritate, — Coșbue cântă mereu această lăture de lumină și de bucurie. Luați „Baladele și'Idilele* și eăTe mat fltutte poezii din „Fire de tort" și vă veți convinge. Chiar .tindă eântH o tîtirere, cântă una sănă- toasă, reală, tare ea o fatalitate. - ? >■: » „Zările de farmec pltee, Strălucesc în luminiș, Sboâră mierlele ’n tufiș Șl din eodtittoapteabfne , Pe furiș... W Cu cofița, pe ’ndelete Din neueste dela râu; Și eu poala prinsă ’n brâu Vin cântând în stoluri fete Dela grâu. Și gingașul, eterieul și totuși atât de plasticul tablou prea cu- noscut, se amplifică mereu eu toată frumuseța înserării. Dintr’un timp și uântul tace Satul doarme ea ’n mormânt — Totu-i plin de Duhul sfânt: Liniște ’n uăzduh și pace Pe pământ. Vântul în imaginația poetului, uântul domol, boarea, e o realitate a naturii atât de luminoasă, îneât poate fi personificat într’un copil. De fete mari lunea e plină, Iar vântul resfăfat eopil, S’apropie tiptil-tiptil De pe sub fagi, de pe colină, Și fetele eu drag suspină: 0 Doamne, Doamne, adăni-1. Și-l poartă personificat în eopil în toată descrierea, eu o deli- cateță fără pereche și nu mai ști: de dragul lui, fiul naturii, sau de dragul fetelor din luncă. Paserile călătoare au fost streine ’ntr’alte țări, ele se reîntorc aiei unde De frunze și de eântee goi, Plâng codri toți fără de uoi. Și poetul le întreabă: Străinilor uoi nu le-ați spus Că doine ea a noastre nu-s? Și nu-i o mare de lumină în întreaga descriere a verii, care în- cepe superb și elasie: Priveam fără de țintă sus, «■ Într’o sălbatică splendoare ; Vedeam Ceahlăul la Apus. Departe ’n zări albastre dus. Un uriaș eu fruntea ’n soare, De pază țării noastre pus. Și ea o taină călătoare, Un nor eu muntele veein Plutia ’n aeest imens senin Și n’auea aripi să mai sboarel Și tot văzduhul era plin De eânteee ciripitoare ? 410 Sau eâud nu sunt fete de lumtnă. rase de soare, natura îi oferă poetului mărefta luptei: a vântului eu codrul, a înserării eu ziua. a toamnei eu nara. Dar eum uom putea stărui într’o scurtă comemorare asupra ideilor în eare înflorește tinerețea vieții omenești, acele neîntrecute versuri clasice eare luminează sufletul șt sporesc puterea de viață? Aleesandri a scris pastelurile, a. seris „Rodiea“, dar atei poetul e spec- tator și se delectează în priveliștea frumosului. Coșbue se confundă sufletește eu peisagiul descris, eu fetele și flăcăii, ale căror bucurii sau dureri, miei sau mari, le povestește. Fondul său sufletesc optimist și sănătos t-a îngăduit arareori lui Coșbue să se apropie de tragicul ee se poate afla șt la sat. Pe des- moștenifii satelor el nu i-a cântat decât o singură dată, în mod co- lectiv, în puternicul strigăt de voință și revoltă din „Noi vrem pământ¹⁴. Pentru el cauza nenorocirii ee putea fi și la sate, în mijlocul naturii, era de ordin social, nu individual. Numai sărăcia și munea peste pu- teri poate faee nenorocit pe omul naturii, pe țăranul român. Poate și faptul eă a ereseut într’un jinut eu țărani binișor înstă- riti, a contribuit la îndepărtarea aproape totală a laturei de umbră din viata țărănească. De aeeea luati pe rând ideile țn cari strălucește tinerejea, fră- gezimea vieții, eu fete și flăcăi, și uefi întimpina pretuttndenea râsul vesel, gluma sănătoasă, sentimentul discret, hotărârea mare, resem- narea adâncă. lată-l pe flăcăul nedumerit și aprins dintr’o toană neînțeleasă a Linei, în „Mânioasa¹¹ Vreau de-aiet să rup o floare! Oehii unui înger seump, ' flu albastru de cicoare Și cicoare vreau să rup — Mai știu eu ee-aș vrea sa rup! / Că ’n amiazi venind pe vale Mă întâlnii eu Lina ’n eale l-am dat fragi, ea mi-a zis: Na-lel Ți-am cerut eu fie fragi? Ochii ei frumoși și dragi Priveau tot spre poala roehtt; S’a pus Lina pe tăcut Și vedeam eă-i umblă ochii, ' Umblă oehii, Ca la șerpi îi umblă ochit # Și mă mir ee i- am făcut? lat-o pe fata eare-șt înfruntă iubitul în „Nu te-ai priceput'¹'. Tu să fi ’neeput Iubitul ’ Că-t făceam eu tsprăUltul— . Tu eu pânea și cuțitul Mori flămând, nepriceput! 411 lat-o pe codana „rea de plată", iat-o pe fata greșită a Morarului eare își ia întreaga vină a păcatului și o compătimește pe mamă-sa: Dormi mamă, dormi draga mea mamă Să nu ’ntrebi de ee nu dorm eu] Obrazul ascuns sub năframă E martur păcatului meu, E martur amorului meu, Tu n’ai băgat îneă de seamă! Reeitiji: Pe lângă boi, Rada, Ea oglindă. Calul Dracului. Numai una. Dușmancele, Recrutul, Păstorită, La părău. Spinul, Subt patrifir, Ispita, Dragoste 'nvrăjbită, și întregul șir luminos de icoane dela Iară, și oprifi-vă la aceea „Subțirica din vecini¹¹, eare parcă ne crește însăși nobleja rasei prin discreția și delicateța simfemântului. Ea mergea căpșuni s’adune. Fragi s’adune, Eu ședeam pe prag la noi Ea ea șarpele prin foi Dine ’neet, pe ochi îmi pune Mânile et miei și moi, In ureche-o vorbă-mi spune Râde lung și fuge-apoi. După ee descrie întregul joc eu o mare delicateță poesia sfârșește: Stând așa un bra{ ridică. Blând ridică Părul meu pe frunte dat. Când mă 'nealt rămân mirat. „Te-ai întors?" Și, subțirică, Ea pe piept mi s’a lăsat Și zâmbia e’un fel de frică: „Răule, te-ai supărat?" Adăugati la aeeste descoperiri noui de bucurie și de fericire, ereiafiile populare din povești versificate de Coșbue într’o formă mă- iastră, adueându-le printre noi, românizându-le mai mult deeât erau: „Nunta Zamfirii", „Moartea lui Fulger", „Ideal", și atâtea altele. Ușor vom înțelege atunci pentru ee a biruit poezia lui Coșbue negurile pe- simismului posteminestian. Era o realitate a vieții românești ee cânta el, laturea cea mai frumoasă, mai plină de lumină a vieții și o eânta eu atâta sinceritate, putere și artă, încât versul lui a izbuenit dela început într’o formă nouă, originală, eu strofe neuzitate îneă în poezia română. Izvorul adânc și puternic Jișnea în formă proprie, î tr’o vreme când nime nu eredea eă se mai pot serie versuri deeât imitând eadenja și strofa lui Emineseu. Nu vom mai putea insista asupra poeziilor lui de un caracter pur lirie, ea „Mama", niei asupra celor eu subiecte din răsboiul inde- pendentei, atât de populare înainte de unire, declamate în toate șco- lile sătești, niei asupra adaptărilor sau prelucrărilor de povești popu- 412 lare, legende; autohtone ori streine. Nici asupra scrierilor hrt de edu- cație națională, sau asupra marilor traduceri : Eneida, Divina Comedia. Sacontala. Cadrul acestor rânduri nu ne îngădue. Coșbue nu ă rămas atât de senin vieața întreagă. Conflictul dintre sat și oraș s’a resimțit șt ia el, îndată ee s’a stabilit într'uh mare centru. Răutatea lumii, greutățile uietii eelei noul, gândul tot mal cercetător al omului matur, au adumbrit și fruntea lui senină. Conștiința amară de care nu poate scăpa nici uniri dintre cei mari: Să fl cât munții de votate Ori eât un pumn să fi de mie Viața mea și-a tuturor B tot nimic, eonștința că nimic nu Însemnezi organic sufletește pentru alții, pentru viața uecinic împrospătată : Din codri rupi o rămurea, Ce-i pasă codrului de ea? Ce-i pasă unei lumi întregi De moartea mea? conștiința aceasta a omului superior n’a putut să-l lase nealterat, mereu senin: trebuia să-și trăiască uiața așa cum i-a fost dată: de mare talent. Avem și noi dreptate, au și oamenii mari. Noi, o nație întreagă, lumea întreagă, profităm pe uma lor: Prin ereiapite lor ne lărgim sufletul, ne agerim cugetarea, ne adâncimi sen- timentul, ne creștem puterea de viață. Bem eu lăcomie din izvor, dar nu pentru el, ci pentru noi. El ne înviorează, trăește în noi, împărțit în mii de fărâme. Dar noi nu ne mai gândim la izvora! bogăției, ei la ea, la noi înșine. Ei trăese tn noi și în urmași, dar nu mai știu nici ei, nici noi, despre aceasta; Numai puterea, valoarea calitativă, energia neamului, crește eu fiecare mare operă artistică. Misterul nașterii marilor ereiații e urmat de acela al fructificării, prin ele, a altor suflete șt de altul, ve- cinie nepătruns, în eare se coboară autorii tor: ce diic cu et din ceea ee he-eu lăsat nouă? Ort sunt numai vestitori de-o clipă a puterii cre- atoare a Celui Preaînalt? /. AGĂRB1CEANU. George Ranetti. E greu să te împaci cu gândul, că un scriitor vesel îneă trebuie să moară, ea toți oamenii. Să ți-l Imaginezi, cum boala îl țintuie de pat, cum ztmbetul îi În- cremenește pe dreapta și în stânga.' Atei¹ e primejdie pentru o ge- nerație dă artiștifără oeohtinuitâte' consolidată eiim e SitiiațiU¹ de azi la³ noi. Șl âeeăstă primejdie devine eți atât mat precară, du dât sa- lonul oftetal;- prlti felul eum e con- dus, a reuștt să alunge din sânul său pe Artiștii* consolidați în arta lor, deschizând în schimb porțile' începătorilor, cart foarte ușor pot interpreta o indulgență sau o con- cepție de artă temporală drept o consacrare a talentului. Din acest punct de vedere salonul oficial poate cauza efecte chiar contrare celor așteptate dela el. Nu putem încheia aceste rân- duri fără â pune juriului întrebarea eum a putut admite într;un salon oficial pânza cu No. 100 adluilseV, eareceprezintăo femeie goalăîntr’un fotoliu și având-o atitudine; direct scabroasă? Ion Băilă. ♦ Literatură de începători. Q revistă literară din București, care are prș- z tenția să fie la un nivel intelectual mai ridicat pufta decât cel câștigat în patrii elase tetvlle, ave obiceiul, atfrfet>tebirdâ altfel; să" publtefe tn*-’ eereărlld'trtâepâto^tldr'da uti stfnia-³' lent pentru dezvoltarea talentelor abta’tampgurMe. Revistele-de-aoum , 3&-*-4Qid® :atit făeeau aeearluerula- poștaredeteției. Se* poate; că' £ 6' procedeul acesta s’au frânt eâteua talente la primul lor zbor, dar în schimb au fost curarizifi eu sigu- ranță și definitiv mii de liceeni de boala poeziei, făcând din ei burghezi uredniei și părinți eu merite fru- moase în ogorul înmulțirii neamului. Publicarea unei lucrări, ori cât de proaste, n’ar fi în sfârșit o ne- norocire prea mare, eăei asta li se întâmplă destul de des și poeților eonsaeraji, dar nenorocirea e fatală eând publicarea se face eu_o intro- ducere de recomandare și de apre- ciere cum o faee reutsta din Martie, eând serie: „Dintre tofi începătorii de azi, nu e poate ntei unul eare să aducă o atât de dură și realizată uiajă“. lată cum serie acest începător: „închise oehii cum ar fi lovit de-o amintire întristătoare și strânse pumnii. Rânjea șt i-se vedeau dinții albi și lăți, numai eu unul în ștrul de jos stricat și negru. Genele îm- preunate, eu perii îneleiaji de rămă- șițele fondului, formau două arcuri negre prea largi și te făceau să crezi eă daeă-i va deschide, te va privi eu niște oehi de eal, nu de om. „Mai păreau două terminafiuni de unghi eu murdărie dedesubt, gata să zgârie. „Goiful alb, eu stele roșii, eăzu de scaun și alergă pe dușumele împrejurul piciorului lui pe eare era încă proaspăt imprimat urmele unui ciorap rupt. „Sări în picioare în mijlocul odăei pe roate eare sălta hârâind și ronfălnd petrele drumului*. Am subliat numai cuvintele cart eonstuiese greșeli de gramatică. Încolo suntâm și noi de acord eu redactorul revistei eă viata act e „realizată și dură". Dacă numai ae&UH stea sunt exeginfele fată de o lucrare literară, ne mulfumim șt not să le relevăm. ton Băilă. * 0 lucrare de Dr. Victor Roth. Academia Română publică în tom. XIII, al Buletinului secției istorice un articol al dlui Dr. Victor Roth, întitu- lat „Seehs Hiinstlerbildnisse des XIV. Jahrhunderts", articol apărut și în extras (16 pg. și 5 planșe fotogra- fice). îmi pare importantă semnala- rea acestei publieafiuni, nu numai pentrucă ea faee cunoscut o serie de auto-portrete de sculptori ee se află înăuntrul și înafara corului bi- serieei ev. din Sebeș-fllba, ei și pentru perspectivele ee se deschid asupra originei și evolujiei artei să- ț sești în Transilvania. Autorul, atât din punet de ve- dere tehnic, cât și din punet de ve- dere al organismului artistic, și după îndelungate studii la faja locului» constată omogenitatea și eontitnpo- raneitatea sculpturilor eu ridicarea corului biserieei evangeliee din Se- i beș-Alba. împrejurarea aceasta pre- ■ eizează data când au fost exeeu- ■ tate aceste sculpturi și ne indică astfel anii 1330—1355. Concluziile ee sunt trase de autor în baza valorii intrinseci a sculpturilor și conside- rând timpul și locul unde au fost create sunt felurite. Chestiunea va- lorii artistice a lucrărilor nu o voiu cita aci, fiindcă cel ee se intere- sează îndeosebi de portretele ace- stea nu poate fi seutit de a lua în- săși articolul dlui Dr. Roth în mână. Din punet de vedere istorie însă se aduce acum dovada neîndotoasă, eă arta gotică din Transilvania nu e un simplu ecou îndepărtat al mișcărilor- artistice din Occident, ei ea e îA 420 mult mai strângă șl dtreetă legă- tură eu apusul deeât se bănuia până în prezent; rezultă de aei mai de- parte, eă -șablonul de a data monu- mentele romanice și gotice din Tran- silvania eu eel pu|ln câteva decenii, daeă nu eu un seeol ehiar, în urma monumentelor Occidentului de pe aceeași treaptă a evoluției, e falsă și ne dă o ideie eu desăvârșire ero- nată a viejii artistice săsești din Ar- deal. De altă parte insă sculpturile ee împodobesc corul bisericei nn sunt indigene, adeeă create de mă-r eștrii băștinași ardeleni, ci, după cum crede dl Dr. Rqth, ele poartă în, sine dovada unui produs condiționat de tradifle artistică șt chiar de școală. Deci se impune căutarea ortginei măeștrtlor, căutare aneuotasă. în lipsa numelor șl a oricărei indtcatiuni scrise ce ne-ăr putea călăuzi. De aei importanta capului IV. (fig. 1 și 5) a cărei bonetă e asemuitoare cu cele purtate In secolul al XlV-lea în Burgundia, Flandra și Țările de jos, iar mai târziu și în valea de sus a Rinului, în Șvabia și până în Ba- varia. Sprijinit numai pe acest de- taliu, autorul recunoaște că lansa- rea unei ipoteze în fauorul unei pa- ternități artistice ar fi pripită, șl cum tehnica acestor sculpturi, deaseme- nea, nu trădează o înrudire precisă eu vreuna din școlile de sculptură occidentale din prima jumătate a secolului al XlV-lea, nu rămâne de- cât de a ne exprima dorința fată de dl Dr. Roth, de a publica sculptu- rile corului acestei biserici în între- gime. Dacă autoportretele — ex- presia de sigur cea mâi personală și nelegată de tradiții artisticei șl de școală; ’-4nu, petjmft ^dqeâf anevoie cțe* a găfuriie de afinitate artistică, lalte sculpturi; jle prin studiul mâi detailat ăl fehnteet, fie prin subiecte, fie pr/n tnterpretarea lor materială șl sufletească, trebuie să se destăi- nutască. Față de aceste concluzii, cart poartă deja tn sine justificarea deo- sebitei importante ee o au pentru istoria artei săsești din Ardeal, îmi permit să subliniez și importantă ee o au Cercetările ăsupra stilului gotic din Transilvania, atât cele generale; cât șt prezenta 'lucrare specială a dlui D. Dr; Rbth, pentru artă româ- nească, nu numai din aceeași pro- vincie, dar mat ales pentru Moldova. Iii chestiunea arehiteeturet moldo- vene ne interesează foarte mult pro- veniența elementelor ornamentale și a proftlelor așa-ztse ^gotice". Intr’un articol (tn revista „Junimea Literară", 1927) am încercat să arăt, între al- tele, că acele profiluri nu sunt în sine numai decât gotice, ci ele sunt ase- muitoare și celor ce se întâlnesc cu sute de ani înainte în Orient (tn archîteetura armeană șl cea per- sanq-arabă). 6um pentru. Moldova, atât Ardealul și Polonia; cât șl Ar- menia și Qeorgia sunt focare: arti- stice ce au influențat în mod direct architecțurabiserieeașeă,chesttunea paternității pe bază de simplă ana- logie rămâne deschisă, mai ales că studiile semnelor lapidare făcute pentru arcÂiteâtura Moldovei au rămas tot atât de neeoncîudente, precum, după recunoașterea⁻ dluț t). Dr. Rofh. au rămâs șl studiile semnelor lapidare din Ardeal.' Altă tnfăftșare tă însă chestiunea atunei când se va putea demonstra că stilul gotic tn Ardeal nu -e numai o undă r$ț$pțță și,întârziată a stilului ggtte;,peeidental, q aptă prqpinciqlă șî, ttp^it^, de nervi,pă stilul gqtie q pățrupș țn ^ridqițtf țp pjtn$. qlgpqre șt a trimis aei artiști însemnați, ^ase sculptori au săpat autoportretele lor în corul biserieei din Sebeș-Alba, în epoca aceea un caz unic în toată arta gotică, mai ales eă pe atunci autoportretarea e extrem de rară. Eele trei portrete dela sfârșitul se- colului al XlV-lea (scurt timp înainte de 1393) din domul Sf. Ueit din Praga, a lui Matthias de Arras, a lui Peter Parler și a lui Uenzel de Radez, trei arehiteeți, cari lucraseră la corul domului, citate ea asemenea rarități de dl D. Dr. Roth, niei nu sunt auto- portrete, eum pare a se prezenta eazul în Sebeș-fllba, ei bustul lui Matthias de Arras e sculptat de Peter Parler, iar celelalte două se datorese unui maestru necunoscut până în prezent. Ua se zieă: în eorul biserieei din Sebeș-Alba se găsesc unele din primele semne ale evo- lufiei uiitoare ee se pregătea, a nașterei personalității artistice di- stincte, și această dovadă a unui petec de evoluție ee s’a petrecut aei, în Ardeal, nu poate fi în deajuns subliniată, preeum și publicarea unor asemenea opere îndeajuns de apreciată. Dr. V. Vătășianu. * / Th. Gapldan: Meglenoromânii 11. Literatura populară la Meglenoro- mâni. (Cultura națională, București 1928, pg. 220). Testele eari formează cuprinsul volumului 11. din lucrarea Dlui Capidan, referitoare la Megleno- români, sunt culese eu prilejul vizitelor făcute de autor în satele de pe valea Vardarului, unde se vorbește acest dialect. împresiunea asupra felului eum vorbesc aeești Meglenoromâni, și pe eare o găsim împărtășită în introducerea studiului 'de față, este eă „dinaintea ta vorbesc niște Ro- mâni eari la bază sunt „Țințari". — Greutatea ee se prezintă eulegăto- ¹ rului de texte Meglenoromâne este faptul eă în graiul aceleiași localității se găsesc diferențieri de limba datorite tenacității eu eare vorbesc femeile măritate și aduse din alte localități megleniee, graiul de acasă' și pe care-l transmit mai departe^ copiilor. Basmele sunt ea fond comune tuturor popoarelor balcanice și mal. eu seamă se aseamănă eu cele bulgărești din Macedonia și în spe- cial din ținutul Meglen. Ghicitorileț eele mai multe ale Meglenițelor se întâlnesc în bulgărește. Odinioară Megleniții au cântai bulgărește; cântecele și dialeetțij lor eulese de autor s’au ereiat abi® după ee au încetat să mai loeu-, iască în satele bulgărești și s’aij așezat în satele lor: la susținere® acestei noi ereațiuni artistice iiț, limbă națională a contribuit și cu- rentul național provocat de des- ehiderea șeoalelor românești. Se arată rolul deosebit de mara care l-a avut un oarecare 1. Popa? Gheorghe pentru începuturile mi? șeării de deșteptare națională Vi Megleniți, activitate continuată mm departe de un alt meglenit Gușa Goga. Activitatea aceasta naționali binefăcătoare s’a desvoltat nestin» gherită în timpul regimului junilor turei, iar după înlocuirea acestui regim bandele de eomitagil greci și bulgari și-au continuat mai departe opera lor de esterminare a elemen? tului românesc. Nenorocirile cauzate de răs< boiul mondial au făeut ea întreaga regiune românească din Megleniți să fie nimicită; după răsboiu pre® puțini s’au mai întors înapoi, eeț mai mulți împrăștiindu-se prin Bul- 422 garia și Grecia, tar unit ■ venind tn Țară ea coloniști. După această "succintă dar miș- cătoare expunere a sltuațiunti actuale a Meglenițelor urmează culegerea de teste formată din cântece. basme, ghicitori (mintsun). Partea IV'a stu- diului îl aleătuește frazeologia, adică culegerea și tălmăcirea espre- siunilor caracteristice ale graiului. Mâini pioase au strâns eu toată grija resturile de limbă ale unui neam amenințat să dispară^ așe- zându-le în Panteonul culturii noastre naționale și cari uor fi singurele urme sigure ee uor mai aminti despre existența acestor frați dispăruți? Lucrarea Dlui Capidan este nu numai fapta unui tnuătat consacrat în cercetarea românismului balcanic, dar și omagiul eel mai distins pe eare a putut să-l aducă fraților din Balcani. ALEX. P. ARBORE. ■ * Lucrările institutului de geografie al Universității din Cluj voi. 11.1924—25. Cluj 1928 (tiparul „Ardealul¹¹.) Acti- vitatea științifică așa de lăudabilă pe care o desvoltă tânăra univer- sitate a Ardealului, manifestată prin- publicațiuni consacrate in domeniul științei, ea „Daeoromanîa" sau „Anu- arul institutului de istorie națională", se compleetează minunat prin cer- cetările de ordin geografie șl etno- grafie, cuprinse de eele două volume apărute ale publieațiunil despre care ne ocupăm aici. Meritul revine Dlui G. Dâlsan șt colaboratorilor săi cari âu reunit ea în volumele apăriite până acum să schițeze uW frumos plan pentru viitoarele probleme ee se referă la cercetări de geografie umană, cu- prinzând studiul diferitelor ținuturi românești șt în special Ârdeălul.' Lucrul cel mai îmbucurător este aîențta dfeosebitâ ce se dă mai eu seamă etnografiei, aceasta disciplină științifică necunoscută aproape la noi, dar eare în apus șl chiar la linii dih vecinii noștri, eă Ungutii și Sârbii, se bueură de 6 deoâfebită eonstderațtune. ‘ Credem că lipsa unei profunde cunoașteri a unor esențiale pro- bleme de influențe culturale eset- cftate asupra noastră sau primite de unele; neamuri vecine sau con- locuitoare, de la noi, stratificările de populațiune șt înfiltrațiunile lor lente, caracterele speciale și caracteristice ale unor întregi, regiuni românești sub raportul antropogeografie și al culturii primitive populare, nu se datorese decât: puținelor eontrlbu- țiuni ale cercetărilor etnografice. Atențiunea deosebită dată unor asemenea probleme șl tendința'de a introduce o metodă științifică în asemenea cercetări se vede : din studiile cuprinse în acest al doilea volum apărut După cum se amin- tește în cele câteva rânduri intro- ductive, studiile se datorese tinerilor conduși de principiile profesorului lor. După studiul Dlui G. Vâlsan asupra'operei geografice a prin- cipelui D. Cantemir șl darea de seamă asupra unei eseurSluni în Delta Dunării, de Dr. V. Meruțtu, ur- mează un conștiincios studiu etno- grafie asupra Țârii Hațegului $t re- giunii Pădurenilor de Di¹? R. Vuia, tn care prezintă o importanță deose- bită mâl eu seamă eap. V ee cu- prinde cercetarea așezărilor șt tipu- rilor de case. Publicarea unor cât mai complecte monografii de o asemenea natură Uor contribui Cu timpul la schițarea tftăear â unei opere de sinteză asupra satului rb- mânCse, ea și a casei, cum de altfel 423 se găsesc asemenea monografii mai eu seamă la Sârbi, dintre ueeinii noștri, datorite unor înuăfafi ea Sf. Novahovic sau Cuijie. Studiul conștiincios al dlui Sabin Oprean „Contribufiuni la toponimia din finului Săeuilor", este urmat de o minunată construire, numai după amintirile bătrânilor ciobani, a tre- cutului oierilor mărgineni din Săliște și comunele din jur, datorit dlui Nieolae Dragomir, în eare se evi- dențiază încă odată epopeica uiafă păstorească de odinioară a acestor ciobani. „Studiul Uiperei ammodgtes euu. în România" de dl R. I. Călineseu, și „Observări morfologice la zona de contact a basinurilor Oltului și Murășului în regiunea Sibiului" de dl loaehim Rodeanu încheie șirul lucrărilor cuprinse în aeest uolum. Așteptăm eu nerăbdare apari- fiunea volumului 111. Alex. P. Arbore. Abatele Zauoral în România. Ne rezervăm bucuria de a publica un articol special despre vizita monse- niorului Zavoral în România. Deo- camdată redăm cuvântarea în între- gime, finută la festivalul-reeeptie, din 15 Mai, a. c. Cărți. Biblioteca seeftunei naturale Nr. 1. Speologia, de Gr. Antipa șl E. G. Raeouifâ. Una dintre bazele succe- sului „Astrei" a fost faptul eă s’a aco- modat totdeauna cerințelor vremii. Publicațiile Astrei ne dau o măsură a necesităților culturale ale popo- rului din Ardeal. Primele publieajiuni pe cari le făcea „Astra" aveau mai mult un caracter științific. în Transilvania s’au publicat lucrările de filologie și istorie ale vremii. în vremea presidenjiei lui Gh. Barifiu Tran- silvania s’a transformat în un magazin de documente istorice. După ru- perea cătușelor iobăgiei, sufletul ardeleanului, oprimat veacuri de- arândul, la razele eăldiee e ale absolutismului austriac, simfea che- marea să dea lumii opere știinfifiee „nepieritoare", opere prin eari se accentua noblefa origine! noastre și eari polemizau eu detractorii continuității poporului nostru pe acest pământ. Literatura era reflexul luptei pe care o da poporul nostru cu reminiscențele visului urât al opri- mării iobăgești. Lupta aceasta se continuă până când amorțeala pasivității poliiiee împrimă timbrul său și asupra luc- rărilor științifice și literare apărute în publieafiunile -Astrei". Pasivitatea transformată în lâncezeală cuprinde și activitatea „Astrei", Transilvania acestor vremuri este un magazin de documente istorice și de ra- poarte ale comitetului central. In- ' tervalul pasivităfii politice ar fi trebuit să fie un timp de reculegere, de concentrare a puterilor, pentru : ea în timpul oportun lupta să poată fi dată eu sorti de isbândă. Normal ar fi fost ea în timpul pasivității politice să sporească activitatea ¹ Astrei. Nouile frământări literare ale ‘ celor grupati în jurul revistelor Să- ¹ mănătorul și Luceafărul, coincid eu i intrarea în activitate politică a popo- rului din Ardeal. Aceste frământări ; 424 i 5*. schimbă și aspectul* publieațiunllor „Astrei“. Direcția poporanistă îfi literatură se observă și tn pub- lieațiunile Asoeiafiunei. Apare „Bi- blioteca populară a Astrei¹¹, eu variatele ei broșuri de popularizare și apare întâia gazetă pentru popor sub auspiciile Astrei. Astra păstrând cadrele de solemnitate a adunărilor ei, coboară în mijlocul multimei, care are nevoie de învățătură, de școală. Astra ia asupra sa o paite a instrucției postșeolare și cea mai frumoasă activitate, dintre secțiile Astrei o desvoallă secția școlară, care concentrează în cadrele ei pe toti profesorii școalelor secundare. Exemplul secției școlare l-au urmat și Celelalte secțiuni. Secțiile Astrei dădeau cadrele necesare con- greselor pe specialități, ee nu se puteau ținea în timpul oprimării ungurești. Când a sosit plinirea uremii și întregirea neamului a creat alte condițtunt de vieafă. pentru poporul nostru, trebuia să se stmtă o schim- bare și în publicattuntle Asociațiunet. „Transilvania'*, a căutat în eet zece ani din. urmă . să înlocuiască re- vistele literare dispărute. Șl dacă până acum nu a putut răsbate aceasta revistă cum ar fl trebuit, cauza este a se căuta în afară de îngrijirile redactării șl editării el. Intelectualul eare abia acum începe să* și refacă gospodăria ruinată de urmările marelui cataclism al răs- bolului, abia în viitor vamal stmft din nou nevoia .frunzărlrei unei re- viste literare. întregirea geamului a schimbat radical și contingentul Celor cari lucrează în ogarul Asoeiațtufiei. Gruparea care s'a făcut în Jurul Universității din Dacia superioară. a dislocat prin greutatea sa centrul secțiunilor științifice-literare la Cluj. Secțiunile nu măi sunt cadrele de grupare ale specialiștilor, curți s’a încercat să fie câțiva ani înainte de răsboiu. Elfe trebuiau să-și caute rosturi noul. Nu mat este nevoieca Asociațiunea să facă știință? Avem și noi posibilitatea ca să taiet&n th uzinele mari ale științelor,' în uni- versități. Știința se faee îți labora- toarele, Institutele și seminarilte universitare. Rostul secțiunilor ștttn- țiflee-Uterare ale Astrei este să prindă aceste fabricate originale și să le desfacă publicului eonsumător, deci să facă pe comerciantul en- grosist, pe popularizatorul care serie pentru intelectuali. — Pentru popor „Astra" are biblioteca spe- cială a, cărei s țredaetară-uaii iși'fost încredințată celui mai destoinic om, ce nl-l putem imagina pentru acest scop, dlui Dietor,>Easăr. Secțiunile; științifice ale, Astrei. uqph trebui să redacteze cărți de știință veritabilă, scMse .de oameni de știință' pentru intelectualii satelor, eon aceștia ta rândul lor să facă pe comerciantul detailtst, să popularizeze șt el pentru săteni de. cari este mai aproape. șl fizicește șt sufletește, în baza acestor principii secția științifică a Astrei publică' întâiul număr al bibliotecii sale . „Speo/o- g/a“. 0 șfiinfă nouă a sMtveehilor taine subpământești de Gr. Antipa șl E. Racoviță. Speologia “ este o știință nouă, cretaiă în tnare parte de președintele Academiei române, dl E. Raeoutță. Ce ar jl fost mai potrivit pentra a deschide seria de cărți din aceasta bibliotecă decât expunerea principiilor acestei noul științe creată de un învățat român? Dar chiar Șl ea formă șt gândire. .425 discursul de recepție, pe eare l-a finut dl E. G. Raeouttă la 13 Iunie 1926, la Academia română asupra speologiei, este o perlă a literaturei noastre. Seejia științifică a făcut eea mai bună alegere eând publică aceasta eărtieieă eare este un model de scriere pe înțelesul tuturora și de tratare științifică a unei chestiuni. Ga textul reprodus, nemodifieat după publiea{iunile Academiei române, — prescurtat numai și grupat ea să corespundă mai bine seoporului urmărit prin aceasta broșură — s’au adăugat 4 reproduceri fotografice alese din eolecfia Institutului de speologie din Cluf. — Forma atră- gătoare dată acestor broșuri, eu prejul de numai 50 lei exemplarul, legat în pânză, ua faee ea aceste eărji să nu lipsească din biblioteca niei unui intelectual. în uiitor secțiunile uor trebui să-și lărgească cadrele bibliotecilor ee le editează. Pe lângă broșuri eari tratează știinjifieește și totuși la înjelesul tuturora, o chestiune științifică de interes uman sau na- țional, secțiunile uor trebui să ne dea conferințe model pentru intelec- tualii satelor și mijloacele necesare pentru facilitarea tinerii acestor conferințe: diapozitiue, aparate de proecfiuni, aparate radiofonice ete. Viitoarele numere ale Bibliotecii științelor naturale uor trata problema proteefiei naturii și nașterea șt moartea mineralelor din tara noa- stră. Viitoarele 6 numere așteaptă numai mijloacele materiale necesare la imprimarea lor. Timpul le ua aduce și pe acestea. VICTOR STANCiU. Meteorologie populară. (Obser- uări, credințe și obiceiuri) de Tra- ian German, director de liceu în Blaj. In frământările politice, cart; pasionează tot mai mult lumea din Ardeal, trece neobseruată apariția unei cărți. Adeseori o carte, la care s’a muncit ani de zile, nu este anun- țată publicului și i se dă mai pu|ină importantă deeât unui fapt divers. Foarte pujini cunosc aetiuitatea fol- cloristică a profesorului Traian Ger- man, directorul liceului de fete din" Blaj. Cu râuna adeuăratilor apostoli a colectat credințe și obiceiuri po-. pulare, le-a sistematizat, le-a pu- blicat în reuista „Comoara satelor¹¹ și a îndemnat și pe alții să facă la jel. In timpul indiferentismului ee a, urmat în Ardeal după răsboiu pen- tru tot ee este slouă și continuarea tradițiilor culturale din trecut, Traian German, a susținut eu propriile sale' mijloace, neîneurajat de nimeni, re- uista „Comoara satelor". Am admi- rat tenacitatea omului șt regulari-" tatea eu eare apărea această re- vistă folcloristică dela Blaj. Nu știm daeă se ua aprecia eândua după merit gestul omului, eare a stat li-' niștit la loeul ee l-a auut eu ani îna-’ inte și a desăvârșit opera începută, în timp ee toată lumea din jurul Iul s’a lăsat răpită de schimbările ani- lor din urmă. Câ{i nu-și uor putea da seama ee au făcut î > anii de după răsboiu eu talantul ee li s’a încredințați... In meteorologia populară pe căre i dl Traian German a scos-o în aceste- zile de sub tipar, sunt adunate în' un mănunehiu articolele scrise în „Comoara satelor¹¹. Ciae a uăzut re- vista și articolele dlui T. German știe, eă aceste articole au fost scrise eu un plan înainte conceput și ast- fel cartea are o unitate pe eare nu o au altele în eari se reproduc ar- ticole din reuiste. Secretul acestei 426 unități nt-l trădează dl T. German în introducerea ce o dă eărjii și în eare ne spune, eă materialul eraîn întregime redaefat Inattiie de apa- riția volumului. Riguros științifică această colectare a credințelor și obiceiurile populare, referitoare la meteorologie ne indieă izvoarele și trece în minujtozităttle caracteristice autorilor pasionați pentru chestiu- nile ee le tratează, dar fără să ni- micească poezia și subtilitățile ee stau la baza folclorului nostru. Do- rim ea dl Traian German să gă- sească cât mat mulfi imitatori. Victor 8taneiu. Reviste. Scrisul românesc., Noua revistă eraioveană continuă să se prezinte șt eu Nr. 4 îrtr’o execuție tot atât de artistică și eu' un cuprins bogat și de actualitate. Dl C. Petreseu des- chide ultimul număr eu un articol plin de observații foarte juste⁻: „Scri- itorii și călătoriile". Dsa stărue asu- pra faptului îndeobște cunoscut că cel mai multi dintre scriitorii noștri nu eunose deeât eâte-un coif de tară, și adeseori numai cutare ca- fenea din București. Pentru legătu- rile ee trebuie să existe - între scrii- tor, pământ și neam, ar fi eu totul necesar ea scriitorilor să U se dea posibilitatea de-a cunoaște, eje-a se apropia de izvoarele de inspirație în literatură. Dl Cezar Petreseu arată că spre acest scop mai poiriuit ar fi ca scriitorii să fie folositi în opera de propagandă culturală. Ar avea astfel posibilitatea să cunoască di- feritele regiuni ale fării, populația, eu un euuânt realitatea românească. Ei n’ar mat fi siliți să lâncezească în cafenele, sS-șt caute subiecte în lectură, ei în contactul direct eu rea- litatea națională- 1)1 L Pliat publică poezia .Dru- muri*, dl l. Agărbieeanu ne dă nu- vela „Copvada", în eare înttmpinăm mult talent de observație și un stil foarte vioiu șt colorat. In același număr înttmpinăm pe Colaboratorii obicinuit! ai revistei: Ion Dongorozi. N. M. CondiesCu, Em. Bucnja, Al. Boitoș, Romul S. Meliri ete. Deosebit de important ne pare studiul dlui Dem. Tomeseu, îri. cro- nica literară „Dela sămănătorism la modernism?.", în legătură pu lucra- rea dlui Em. Lovtnescu „Istoria li- teraturii contemporane". Asupra doc- trinei literare și estetice susținută de dl Tomeseu, ț- aceea a tuturor ta- lentelor reale dela noi, fie în ereia- fia literară fie în critică, — am mai stăruit în revista noastră. Studiul de fată se distinge prin aceleași cali- tăți ale dlui D. Tomeseu: o claritate și o logică eare nu suferă contra- dicții, o argumentare desăvârșită, pornind din eoheluz’it răstmate pe realitatea literară. Replică serioasă e itopostbllă. Salutăm eii bucurie în criticul eratovean pe unul dintre cei măi bine pregătiți și dezintere- sați dintre publiciștii noștri de va- loare. ' , .. . , *■■■ ■ ■ •: G. Bărgăuanu. Pământ și soare, versuri. In editura reutstel „Diata românească" a apărut, înlr’o fru- moasă eseeujle tehnică, volumul «de versuri „Pământ și soare" de dl G. Bărgăuanu. Autorul publică de câțiva ani, prin diferite reviste, eu deose- bire în „Viața românească", versuri eari s’au distins prin puritatea inspi- rației, prin limpezimea imaginilor și căldura sentimentului. Poeziile dlui Bărgăuanu, — deși poetul e din ge- nerația de după războiu, — urmează buna tradiție a ritmului, a rimei, a strofei, dându-ne înnoiri și perfec- ționări în aeeste cadre. Inspirația sa pornește din ele- mentele vecinie sănătoase și dătă- toare de sănătate : pământ și soare, natura îneunjurătoare, satul eu rea- litățile lui poetice conflictul dintre sat și oraș, în sufletul poetului. Imaginile sunt naturale, neforțate, prinse eu simplitate; sentimentul își urmează cursul normal. Poetul e stăpân pe simțirea sa și o contro- lează. Dolumul începe eu poezia „Ca- rele eu grâu": „Prin noaptea palidă din mahalale In eare mor și felinarele — ostenite, Asvârle vântul zdrențe reei de ploae Pe casele — adormite Și pe tăcerea ulițelor goale. Prin noaptea udă și murdară înaintează spre oraș, domol, Cdnvoiuri lungi... Iar când pe lângă felinare — apar Pe rând și rari Dtn umbră, carele ’neăreate par Grămezi de întuneric, mari,.. Satele aduc orașului ^belșug de viață și lumină" Cules din revărsări de soare Și din adâncul negrelor ogoare". Satul aduee belșug orașului eare Întinde mii de străzi ea niște mâni Spre ’ntuneeata satelor tăcere Și viață multă, tot mai multă, cere.., Orașu ’n eare morții sunt stăpânii. Contrastul acesta va reveni me- reu în versurile dlui Bărgăuanu. După carele eu grâu vin carele cu poloboace pline, din podgoriile însorite să alimenteze crâșmele ora- șului, eari Ca niște guri de noapte, fără fund Cu dinții strâmbi, de putregai, și [galbeni, Prin mahalale erișmele s’aseund... De mult așteaptă izvorul de vieață dela țară: Prin târguri vechi, înfășurate In straele lor puhave de colb. De mult așteaptă crâșmele uitate; Sunt sufletele negre eare eer Cu desnădățduire, vânt și cer. Aici vin oamenii lipsiți de soare și lumină „pribegii nopților eu sufle- tele goale", vin după soarele adus dela țară. In aeești locuitori ai orașului dl Bărgăuanu pune mereu sensibilitatea sa adusă dela țară; amintirile lui din copilărie se deșteaptă când vede aglomerația sătenilor în piață, carele eu fân. Tablourile în eare își prinde reminiscențele sunt dure și fragede, luminate de amintire, încălzite de sentiment. Pe umerii pământului, aeolo, Când tot văzduhul de lumină-i plin, Se odihnește țărmul cerului senin Și vara limpede, eu soarele de sus, îmbrățișează câmpuri fără margini. Din pragul răsăritului pân’ la apus. In contrast, zădărnicia vieț'i de oraș; eu alergările de fiecare zi, eu 42â avânturile prăbușite, îi oferă auto- rului „priveliște neagră¹¹ Pe truda sgomotelor pământești. S’apleaeă noaptea lin ea o aripă. Îmbălsămând e’o bură de răcoare Orașul, eare bâigue nebun. Și n’are timp și niei hodină n’are. In poezia „Ea judeeată“ vin odată șl fărantt satelor să ceară ceva dela oraș: dreptate,într’o cauză de proprietate.,. Ei, au „pierdut pricina* Și ’mpovorafi de gânduri tot mai (grele Țăranii au pornit pe-aceleași dru- [muri înapoi La focul șubredului lor bordei; Dar noaptea n’a aprins niei lună și [niei stele Să tălmăcească întunericul din ei. Dl Bărgăuanu nu mai poate fi trecut printre începători, deși vo- lumul acesta e întâiul ee-l dă la lu- mină. Și numai din citatele de până aiei cititorul își dă, de sigur, seama, î ' eă autorul e deplin stăpân și pe ee . vrea să spună, șt pe felul eum spune. E o sensibilitate poetică așezată te- meinie, par’eă- definitiv, în margini ■ hotărâte. ; > Meșter în descrierea naturii, dl f • Bărgăuanu ne dă adeseori pasteluri f eare rămân în imaginație ca o bu- ? Clirte a ochilor șt a sufletului t' ■ /**( < ■ | Peste lanuri lungi de grâu, * De eu ziuă până’n noapte ; Umple soarele fierbinte ' Spice coapte. Pe-o căraft, Eh b mârgifte de lan . J Ca o floare albă ’h zare, ¹ Trece-o fată la fântână C’un uleior albastru ’n mână... Mat așteaptă, mat așteaptă, Fată, până la fântână, Sufletu-mî Să te ’nfășoare Ca șt valul unui rău, Spie dogorâtor de soare, Spie de grâul In jurul dlut Bărgăuanu nu s’a făeut zgomot ea în Jurul atâtora, departe ca talent ded-sa. însuși au- torul nu s’a îmbulzit, nu s’a grăbit să cucerească., .bunăvoința reeen- senjtlor foiletoniști, Cititorul se ua întoarce, însă, de multeort'la poezia citită odată. E sinceritate și este îmbrăcămintea cuceritoare a artei. So. V. „Vieța Românească*. Dl & Ihrăi- leanu publică o importantă cercetare asupra „Edifltlor poeziilor llii 'Edrt- nesqu*. Asupra et vor trebui să se oprească pe viitor-toji eet cari se vor mat ocupa de âeeste edifit sau vor intenționa să pregătească altele. Mat colaborează la aeest număr dhit Aureltu Weiss, M. Ralea, 1. Teodo- reanu, P. Comarneseu ete. Societatea de mâine, eare apare aeum bilunar, publică interesante studii șt articole, datorite colabora- torilor săi obicinuiti. Țara noastră, revistă săptămâ- nală, apare regulat cu colaborări de dnif Oet Gbga, M> Șadoveanu l.. Agârbieeanu, AI. Hodoș, D, Ctu- rezu, Teodor Mureșanu ete. Brie trei Erlșuri, revistă, tipărită acum la Crâioua, la Scrisul >româ- nese. publteă dela colaboratoriista- tor niei proză șt versuri, studii, ar- ticole, — șt multe ilustrații reușite. 428 -1 '• Ramuri Nr. 3. Revista eare apare în al XX-lea an. e îngrijită acum de dl Radu Dragnea, eare publică o serie de noti|e eritiee în eroniea li- terară. Poetul ardelean A. Cotruș publieă patru poesii de aceeași stranie rigurozitate eare caracte- rizează scrisul său. Versurile sunt din volumul „Mâine" pus sub tipar. I. Ardeleanu ne dă un fragment de roman, 1. Buzdugan versurile „Via Domnului", N. Davideseu „Prolego- mene de estetică modernă". Cro- nică bogată Revista filologică. Subt condu- cerea dlui frll. Proeopoviei, apare la Cernăuți, ea organ al cercului de studii filologice de pe lângă facul- tatea de litere și filosofie, „Revista filologică". In sumarul celor trei nu- mere apărute până acum întâlnim nume de filologi români și streini eunoseufi, ea și lucrări de ale înce- pătorilor în această știinjă. Intre colaboratori întâlnim numele profe- sorilor clujeni: Sextil Pușeariu, N. Drăgan, Th. Capidan, N. Georgeseu- Tistu. Un interesant studiu asupra Codicelui Pușeașu, publieă alt pro- fesor ardelean, dl C. Laeea Cola- borează projesdrii eernăuțeni: dnii T. Saueiue-Săveanu (Dasile Pârvan), fll. Proeopoviet, D. Morariu, apoi dnii N. Cartojan, l. Șiadbei etc. Nouile Universități românești se dovedesc adevărate focare de ști- ință; Cernăuții, prin publicațiile pro- fesorilor universitari de acolo, ur- mează pilda frumoasă dată mai în- tâiu de profesorii universitari clu- jeni, eari au dat volume de publi- cații științifice chiar dela începutul universității, studii cunoscute și apre- ciate azi și în străinătate. In Nr. 3 din Reuista filologică dl Sextil Pușeariu publieă un studiu 1 asupra vorbelor a eiegli și a ehifi, dl 1. Șiadbei un studiu asupra „Frag-, § mentului Levitieului românesc dela Belgrad", A. Proeopoviei continuă \ cercetarea „Din istoria pronumelui' în limba română" ete. ' Intr’un studiu asupra lui V. Pât\„ van, dl T. Saueiue-Săveanu, îl apre-. ■ eiază ea filolog, în următorii termini: . „eeeaee a prestat ea filolog tte*- arată publicațiile numeroase de in-'' serfpții grecești și latine în a căror*? magistrală interpretare eritieă-tșto- ” rieă se manifestă un spirit filologie excelent. Nu avem decât să frun- zărim „Contribuții epigrafiee la tsto- j ria creștinismului dacoromân", lu- erările„CetateaUlmetume", „Histria",' < „Gerusia din Callotis", „Considera- țiuni asupra unor nume de râuri daeo-seitiee“, eu publicații și eu in-, ț seripții și eu numeroase cercetări de onomastică și toponimie, pentru ea să ne formăm o ideie despre" synțul filologie al lui V. Pârvan". • .1 * ' Gândul Neamului. De șapte ani j apare la Chișinău revista eu acest ■ „■ nume, a „Societății studenților na- ționaliști Vasile Conta". Apare lunar 'i eu contribuții ale câtorva profesori ț universitari, și mai ales eu eolabo- tarea studenților eari fae parte din societate. Stăruința pusă în decursul ț celor șapte ani de apariție a re- ț vistei dovedește eă tinerimea gru- * pată în jurul ei e animată de un ideal pornit din convingeri adânci, ; eă revista nu a fost rezultatul unei însuflețiri momentane. * Pentru cultura națională din Ba- sarabia societatea aceasta studen- țească, preeum și organul ei de pu- blicitate, e un început mult. pro- mițător. 430 Știm eu tojii eă majoritatea in- telectualilor din generația matură a Basarabiei a auut o cultură străină și eă unii până azi sunt mai atrași de produsele acestei culturi deeât ale eelei românești, — fenomen ob- servat, de altfel și la unii români din celelalte provincii de curând unite. Cultura ruseseă, mai ales li- teratura rusă, prin marele el avânt din ultimul veae a fost mat ademe- nitoare deeât eea nemțească sau ungurească. Ba. a prins în preocu- pările de ordin cultural, soeial, ar- tistic, literar și pe intelectualul ro- mân dintre Prut șl Nistru, șt l-a fă- cut să adâncească aceste probleme. Am putea afirma eă daeă ar fi fost eu putință ea, îndată după unire, acest întreg interes al păturii culte din Basarabia să fi fost întors eătră cultura românească, — am fi avut între Prut și Nistru o puternică miș- care intelectuală. Generația nouă, crescută în școală românească, va faee ceea ce n’a putut realiza generația ma- tură. Preocupările tineretului din jurul revistei „Gândul neamului” — ne faee să fim optimiști. B alei un mănunchi de tineri, — mâne condu- cători ai Basarabiei, — eari por- nesc dela trezirea eonștiinții națio- nale ; încep eu dragostea de limbă și de tot ee este românesc și în- deamnă la realizări de’ordln național. Basarabia are într’adeoăr nevoe de o generație naționalistă înflăcă- rată, autohtonă. Nimic nu mișcă mai puternic simțirea și nu întărește credința într’un ideal deeât munea, pilda, dată de cei de acasă, în special în Basarabia, unde admini- strația vremilor tulburi și neașezate de după răsboiu n’a putut fi la înălțime, militarea pentru românism o pot faee mai eu sueees numai localnicii. De aeeea urmărim eu bucurie începuturile renașterii naționale în începuturile literare ale tineretului basarabean. Ne pare uneori eă reînvie în începuturile literare din fir- deal, înainte eu șașe șapte decenii. lată un fragment din poezia Re- gatul de studentul loan Huștiu : fl trecut atâta vreme de eând tu [te-ai dus Părăsind aceste locuri, eum nu e [de spus De frumoase și 'scăldate în argint [de soare, Când natura este plină de-atâta [splendoare, Când ^rin văi mănoase curge lim- [pede izvor. Cum te-ai dus lăsând uitării scump [trecutul lor ? Bibliografie. „Gregorianum” Roma, voi. IX, a. IX, fase. 1, [Martie 1928; „Obser- vatorul*, revistă documentară cul- turală, soeialâ, religioasă, Beiuș, a 1. Nr. 2;.„Adevărul literar și artistic", Nr. 383, 384; „Gândul nostru", lași, a. Vil. Nr. 2;- „Răsăritul", București, a. X. Nr. ?; „Muguri", Buzău, a. Vil. Nr. 1—3; „Tara noastră", Cluj, a IX. Nr. 1?—1?; „Ideea Europeană", a. IX. Nr. 210, 1 Aprilie 1928; „Graiul românesc", a. 11. Nr. 3; „învățătorul", a. IX. Nr. 3—4; „Rpuista filologică", Cernăuți, a. I, Nr. 3; „Solia Mol- 431 dovei", lași, a. II. Nr. 17; a. Vil. Nr. 4: Arhiva*, lași, a. 35. Nr. 2; „Reuista teologică¹¹, a. 18 Nr. 2—3. * Augnstin Cosma : Plinirea vremii (Mesia), dramă în 6 acte șl un prolog, Oradea, 1928. (40 lei.) Octavian Goga: Meșterul Manole. Piesă în 3 aete. Editura „Cartea românească", Bu- curești. (60 lei.) * „Făt frumos" (Sueeaua) a. lll. Nr. 2; C. Răduleseu-Noalru : Reforma • înuăfământului secundar. (Extras din „Reuista de filosofic", uol. XIII, (seria nouă Nr. 3) 20 lei. C. Ră- duleseu-Motru: Demagogia școlară. București (3 lei); „Adevărul literar și artistic*. Nr. 380, 13 Maiu 1928, „ Țara noastră", a. IX, Nr. 9: 6 Maiu, „Ramuri", a. XXII, Nr. 4; „Gândirea", a. Vili. Nr. 4. * Facla românească, a. lll. Nr. 12—15; „Glasul vremii* (Brașou), Nr. 1, a. I. Marin Dragnea: Dela Gange ’n Na- zarei. Poezii tip. „Cultura", Cluj. In buna reulstă „Inuăfătorul", org. asoe., înuăfătorilor români din Ardeal, Crișana și Maramureș (a. IX. Nr. 3—4), serie dl l. Agârbiceanu un articol: „Pilda omului". * Corectură. Ni se comunică ur- mătoarele și cetitorul este rugat să corecteze în textul din numărul trecut: 1. Dl Senator al jud. Trei- Seaune, Popouiei este preot șt nu protopop; 2. Târnosirea biserieei, făcută în 1870 s’a făcut din partea Mitropolitului de pe atunci Miron Ro- manul, eu preotul local L Moga și protopopul D. Coltofeanu. * In „Șeoala noastră", reu. pedag. culturală din Zălău (a. V. Nr. 7), serie dl l. Agârbicennu un attieol „Pozifii de apărat*, în eare ana-« Uzează cartea francezului Dueieit Romier: „Cine ua fi stăpânul: Eu-*, ropa sau America?" Cu Romier*' pledează și dl A. pentru eele trefr' pozifii, „forturi pe câmpul de bătaie":’ supremația spiritului, umanismul șF; familia, arătând eă altfel Europă^ e osândită la declin. MașinismuJ: șl abandonarea preocupărilor s^¹'" rituale nu ne pot aduee feriehM N. lorga; „Originea și sensul democrației*. (66 pag.) Uălenii d Munte (1927—1928.) * Traduceri din românește în „Pra- ger Presse". Trebuie să fim re*¹; cunoscători ziarului „Prager Presse*^ pentru atenfia, eare o dă scrisului' românese. în suplimentul său artistic „Diehtung und Welt“ (poezie și lume) duminical, tipărește traduceri reușitei din autori români de seamă. Tr* peiuinfa traducerilor eseelează d(ț H. Bloeh. Sunt luafi în considerare i; Emineseu, Aleesandri, Brăteseuip Voinești, Bassarabeseu, Cerna, Mt^ nuleseu, Codreanu, Cezar Petres ete. * Clipa, a. VI, Nr. 178, .20 Maiu^ Peninsula balcanică, a. VI, Nr. 2—H îdeea europeană, a. IX., Nr. 211 - Albina, a. XXVII. Nr. 4; Solia Mol-* douei, a. 11. Nr. 19; Ritmul uremii* a. IV. Nr. 4; Viafa românească. a. XX. Nr. 3; Flamura, a. VI, Nr. 1—2 junimea literară, a. XVII, Nr. 1—8 Adevărul literar și artistic, a. IX.; Nr. 389, 390; Hlingsor, a. V. Nr. 5> Țara noastră, a. IX, Nr. 20, Reuue de l’allianee francaise, Nr. (1928); Bulletin de la Seetton 'd‘tn-"‘₅ formation et de documentatioti-v (Soeietă des nations.) Nr. 19—1828»’ 432