Anul 59. Februarie 1928. Nr. 2. TRANSILVANIA Organul societății culturale „Astra". Clase sociale. — Necesitatea tradifiel. — Putința de nivelare a elaselor sociale până la conto- pirea lor în una singură a rămas între utopiile trecutului, deși, ehiar în zilele noastre, bolșevismul rusesc mal afirmă eă dictatura lui de clasă actuală nu urmărește deeât rea- lizarea veche! utopii Afirmația nu mai are niei o valoare; însuși sistemul bolșevic, dela începuturile sale, a contribuit la definitiva prăbușire a credinți! în posibilitatea unei astfel de nivelări. Maximalismul rusesc eu care Nieolae Lenin se lăuda eă e singura interpretare autentică și strictă pu- nere în praetieă a teoriei lui Marx, n’a procedat, chiar dela origine, la nivelare, ei la distrugere, n’a realizat uni- ficarea, ci o nouă diferențiere a elaselor sociale în Rusia. Pe ruinele veche! biuroerații țariste se ridică noua biuro- erație bolșevică; burghezimea veche e înlocuită de alta nouă, ridicată din rândurile tovarășilor, dintre eei ee și-au însușit mai multă pradă; în loe de națiunea sau societatea armată, s'a ajuns la armata roșie, de Stat, ete. Dictatura actuală a proletariatului poate să țină foarte bine până la distrugerea câtorva din vechile elase sociale, dar, în loe să se găsească atunci, după teorie, o singură cladă, care va face superfluă existența Statului, după doctrina marxistă, Rusia se va trezi eu alte elase soeiale eare se ridică de pe aeum. Niei idealul luptei de clase nu mai poate fi pe viitor suprimarea uneia, ei nizuința spre armonizarea intereselor tuturor. întreagă internaționala a doua nu mai admite între mijloacele de luptă ale proletaridtului revoluția sângeroasă, dictatura de clasă. Se pare că oamenii au început să se trezească și să nu mai vadă o dogmă în concepția mate- rialismului istoric. Clasele sociale pot ajunge ecrescențe primejdioase ale vieții omenești, dar ele vor rămânea tot- deauna manifestări firești ale acestei vieți. Societatea, Statul, națiunile însăși au dreptul și datoria să le supra- vegheze, să taie din puterea celor ee au ereseut anormal» atât cât este creșterea anormală. Dar ehiar dacă aceste I ramuri ale arborelui uman ar fi tăiate până la copac, ele uor răsări din nou sau uor țâșni din alte laturi ale trun- chiului. Gândul că nenorocirea vieții omenești în sociștate și în Stat pornește exclusiv dela scăderile clasei dominatoare într’o anume clipă, că toate relele sociale și economice ar dispare' ca prin minune dacă ar avea cârma în mână clasa numită oprimată, — a ajuns azi să se înșirue în seria desiluziilor. Dominația politică a trecut, în cursul vremilor, dela o clasă socială la alta, dar mizeriile vieții orga- nismelor omenești n’au încetat. Nenorocirea nu sălășluește în clasa socială, ei în om. Oriee clasă socială umanizată, nobilitată prin nobleță omului ee o compune, — poate da o guvernare omenește dreaptă, poate îndepărta multe din nedreptățile stăpânitoare. Idealul viitorului nu mai este distrugerea altora, ei chiar această biruință a umanului din noi, în oricare clasă . so- cială. Asperitățile de clasă nu le poate netezi, nici îndulci decât omul mai bun, mat drept, mai plin de conștiința dem- nității sale. Pentru eeiee pătrund în firea intimă a omului nu poate fi niei o mângâiere distrugerea unei clase so- ciale, eare a ajuns la un punct de evoluție, pentru păcatele ei, pentru ea în loeu-i să vină alta, rudimentară încă în aptitudini, dar plină de aceleași păcate sau altele și mai grele. Măcinarea fără folos, fără o creștere a umanității pe pământ, nu poate fi o țintă pentru care să treci peste distrugeri. ' Clasele sociale rămân ramuri firești ale societății, ale națiunilor, cari au ieșit din starea primitivă de viață. Mă- rimea culturii și civilizației umane, ea și mărimea biruinții asupra noastră înșine, se va măsura prin realizările potri- vite pentru armonizarea intereselor acestor clase și înfră- țirea lor întru umanitate prin singura nivelare posibilă, sin- gura hotărîtoare dealtfel: cea intelectuala și etică. * * * Pentru actuala organizere a Națiunilor și Statelor cla- sele sociale sunt în așa măsură ramuri firești ale arbo- relui național, încât popoarele eare nu'le au bine repre- zentate se resimt de lipsa lor, uneori în mod foarte grav; Să ne gândim, de pildă, până la ce grad ne resimțim noi de lipsa clasei mijlocii, a industriașilor și negustorilor români. Dacă In clipa unirii negoțul și industria — în mare și mie — ar fi fost Ui mâni românești în Ardeal, Basarabia, Bucovina, ea și în o mare parte din Deehtul Regat și în Dobrogea, creșterea vieții, a puterii naționale ar fi fost neasemănat mai mare până azi decum o vedem. Pe lângă aceleași condiții eeonomiee-finaneiare desigur că, având această clasă mijlocie națională, producția în- 82 f «ăși nu ar fi crescut, echilibrul economic nu ar fi mai re- făcut, greutățile vieții nu , ar fi mai miei, în afară de casai când această clasă ar fi întrecut prin pricepere, hărnicie, cruțare, simt de solidaritate și responsabilitate națională, cuminte chivernisiră a averii proprii, pe industriașii șt co- meveianții de altă naționalitate, cari, până azi, înlocuesc la noi, în covârșitoare măsură, elementul românesc. Dar dacă multe din calitățile înșirate nu le-am putea atribui superioare clasei mijlocii românești pe eare o pre- supunem, — simțul de solidaritate șt responsabilitate na- țională suntem îndreptățiți să i-l atribuim. Și dacă această clasă ar exista în realitate, numai prin această ultimă eălitate, ar fi putut contribui enorm de mult la consolidarea Statului, la creșterea bogățiilor sale, pu- tând subordona cel puțin în parte interesele proprii celor de ordin general. Ceeaee nu putem cere, cel puțin până asi, clasei mijlocii de altă naționalitate; ea nu.poate încă, chiar voind, să aducă această jertfă, fiindcă, oricâte de- clarații ar face, structura sa sufletească nu o poate lăsa să se încadreze în mod sincer în noul Stat pe eare să- simtă al său. Presupunând însă eă o clasă mijlocie națională exi- stând dela unire pânâ azi n’ar fi putut, — între aceleași împrejurări economice-financiare — să eonțribue la con- solidarea materială a Statului eu mai mult deeât minori- tarii eari o înlocuesc, este evident eă ea av fi contribuit neasemănat mai mult la consolidarea sufletească întru o •deplină unificare și că ar fi fost principalul agent de în- sănătoșare politică, dat fiind cultura ei superioară păturilor -clasei țărănești. O clasă mijlocie națională nu e legată de existența și ^progresarea Statului numai prin bunul mers al afacerilor particulare, ei eu întreg fondul său sufletesc și eu aspira- țiile de ordin înalt național, cari sac în sufletul colectiv al unei națiuni. Clasa mijlocie nu se poate presupune deeât" ea tre- cută de mult peste analfabetism; ea este deci în măsură să înțeleagă mai repede, să simtă mat intensiv poruncile imperativelor naționale legate de anumite vremuri. Mai conștie de datoriile și drepturile sale cetățenești,'clasa mijlocie e principalul element în lupta pentru desăvârșirea vieții de* Stat. Chiar în era votului universal și la un popor în mare parte agricol ea al nostru, dacă majoritatea voturilor 0 poate aduce mulțimea într’o luptă socială, economică ori politică, elementul care hrănește și susține zilnic lupta, pe care te poți răsima mereu, care e capabil să grăbească biruința, este clasa mijlocie. 83 6* I ' I Dacă vom mal adăoga sprijinul dat de elasa mijlocie mișcării Intelectuale, culturale, artistice a unui popor, — ea având nu humat necesități spirituale mai înalte dar și mijloace materiale mai abondente pentru preocuparea lor» decât pătura țărănească, vom înțelege ee pierdere irepa- rabilă pentru zilele de azi, pentru creșterea puterii româ- nești, îndurăm din cauza lipsei acestei pături mijlocii în. cele mai multe regiuni ale Țării. , * * * In vremea stăpânirilor naționale românii din cele douS principate au avut clase sociale bine determinate, deși nu anchilozate în formele din cari nu se mai puteau elibera» sau îngrădite de granițe cari nu se mai puteau trece. Am. avut boerimea, negustorlmea și țărănimea. Epoeele de în- florire ale principatelor coincid totdeauna eu înflorirea aâestor trei clase sociale, prin armonizarea intereselor lor» posibilă atunci. Clasa boerească s’a măcinat în lupte inte- stine sau s’a prăpădit pe câmpurile .de răsboiu; clasa mijlocie, tiare a răsbătut prin breslele ei pânȘ la începu- turile veacului al nouăsprezecelea, a fost desființată încetul cu încetul de puvoiul evreesc dela nord, ca și de organi- zarea vieții economice pe baze capitaliste. A rămas clasă națională țărănimea, și de-asupra ei intelectualii în cari s’au transformat ultimii strănepoți ai clasei boerești, ai boe- rinașilor, ai câtorva răzeși, și, în mare măsură, amalgamul imigrațlilor pornit pe drumul naționalizării, care nu e ter- minat până azi. . Clasa mijlocie, câtă există azi „națională" în Vechiul Regat, e în prea mieă măsură națională ea origine. Luați Constanța, Brăila, Galații, Ploeștti ehiar în Valea Prahovei» — fără a mat pomeni de orașele Moldovei. Dincoace de.Carpați vechea elasă nobilitară de ori- gine românească s’a maghiarizat în decursul veacurilor» odată cu trecerea la reltgiuhea stăpânilor și încadrarea reprezentanților ei în aparatul vieții de Stat. Clasă mijlocie» negustori și meseriași români, n’am avut decât în câteva orășele din Banat și câteva sate fruntașe dela „margine". Breslele săsești și ungurești au ueghiat în toate orașele Ardealului ea puii de român să nu poată învăța o meserie. In Banat au ajuns vestiți, bine constituiți în bresle, cu o viață specifică, cu o tradiție a parte, miei meseriași români. Am existat, atei, veacuri printr’o singură clasă națio- nală: țărănimea. Până înainte cu două veacuri, puținii in- telectuali ee îi aveam, — preoțtmea — nu se prea deose- beau de țărănime, decât prin harul ordului sacru. De-atunci a început să se înfiripeze și la noi o pă- tură suprapusă, pătura intelectualilor, preoți, învățători» acjvoeați, mediei, eu un cuvânt liber-profesioniști. 84 Unirea ne-a aflat șt pe noi, în măsură mai mare încă -decât pe cei din Regatul liber, lipsiți de organele com- plete ale organismului național: aveam aeeea clasă so- cială fundamentală, principală: țărănimea, ea și dincolo, o -clasă de intelectuali și liber-profesioniștt eu mult mai să- racă, mai puțină, iar clasă mijlocie aproape inexistentă. Aceeași era situația în Basarabia și Bucovina. Aceeași •în Dobrogea. Și — aproape aceea e șt azi, într’al zecelea an dela unire. Azi avem, în întreg cuprinsul Țării, o singură clasă •deplin formată, așezată, în concepția ei de viață, eu mo- ravuri, eu datine, eu felul ei de a reacționa, de a lucra, •de-a gândi și a simți. Cu un cuvânt: eu tradiției ei. Clasa mijlocie e în bună parte străină sau insuficient românizată; cea pur națională e reprezentată prin exemplare rare când c vorba de marea industrie sau comerț — mai bine re- prezentată în industria șt, comerțul mie. Șt semne sunt prea puține pentru a ne putea gândi eă trei sau patru decenii ne vor da clasa mijlocie națională. — mădular firesc, or- ganic al națiunii românești. Pătura intelectuală însăși, deși se sporește din an în •an, prin contingentele ee le varsă școala! de toate cate- goriile, e departe îneă de a fi formată, de a fi așezată, de-a avea o tradiție, nici în cei cari tree în cadrele apa- ratului de Stat, eu toate laturile lui, — nici în liber-pro- Jesionișți. , I Și dacă pentru prosperitatea unei Nații e nevoe de toate clasele sociale naționale, nu e mai puțin adevărat că ele nu ajung să-și poată da'întreaga contribuție la cre- șterea puterii naționale, decât din clipa în care ajung or- ganisme sociale vii, bine închegate, temeinic așezate, când ^e poate spune despre ele eă au o tradiție. Până va ajunge clasa noastră mijlocie la acest stadiu de evoluție, ‘ca și clasa intelectualilor, — va mai trece vreme. Și îneă vre- muri tulburi» caracterizate prin desorientare, prin nepu- tința concentrării tuturor forțelor lor în muncă ereiaioare, prin înfrângeri șt ridicări în picioare, prin deseehtlibrul dintre câștig și cheltuială, prin continue dislocări ale axei preocupărilor principale. In întreg acest interval clasa socială de temelie a Statului va rămânea singură țărănimea: numai ea își are până azi viața bine așezată, numai ea are felul ei propriu de a fi, sigur între orice împrejurări,; numai despre ea poți opune «cu certitudine ee va face în împrejurări grave. Ea va rămânea astfel temeiul sigur al viitorului. O clasă socială ajunge razim sigur al nației din care jaee parte, creiatoare și producătoare de valori naționale,- componenta firească șt folositoare a organismului național, 85 putând da maximal de valorî, când ajunge să fie deplin așezată. . * * * Fiindcă mtfi avem două clase sociale în formație, una mai bine; ba chiar dtrr belșug representată riumerieește — aceea a intelectualilor biroerați sau liber-pvofesioniști» și alta abea la îneepuiurtte ei în cele mai multe regiuni ale Țării, — clasa m^Toele,' credem eă nu ua fi fără folos să ne oprim la câteua considerații asupra eeeaee numim âșesapea unei elase. Nu sunt observări și constatări noul, dar poate e bine să adunăm, eel puțin pe eăteua, într’un. mănunchiu. Problema are și o lăture, care privește edu- cația în general și opera de culturalizare a maselor. Vbm începe prin câteva pilde din viața românească' de dincoace de Carpațt. Cu începutul veacului al XlX-lea, dar mai ales după, revoluția dela 184â, au început șă sporească rândurile pă- ; turii intelectuale din Ardeal. Satele noastre qu început să ne dea nu numai preoți și învățători, ci și adnotați, me- diei, magistrați, notari, ete. Pe vremea absolutismului care ~j a urmat îndată după înfrângerea revoluției ungurești» mulți i intelectuali ai noștri au întrat în slujbe de Stat. După în- i făptuirea dualismului slujbele de Stat au fost tot mai mult ; substrase elementului românesc, care a invadat carierele- ? libere. \ 1 Urmărind evoluția celor mai multe familii delintelee- j tuali cari s’au ridicat, în prima generație,- din straturile ță- 3 rănești, observăm fenomenul următor. Advocatul sau me- 1, dieul a ieșit din straturile țărănești, întemeiând o familie» ₜ । nu a putut asigura? și urmașilor, lui direeți cel puțin înflo- ; rirea la eare a ajuns el. De obicei cei ridicați întâi din pătura țărănească, au avut urmași care n'au mai fost la. înălțimea lor. In multe cazuri s’a putut observa eă dacă copii acestora au putut ajunge până la Culmea lâ eare s’aut ridieat părinții, nepoții au fost loviți de decadență. Nici ea pregătire intelectuală, nici ea putere de muncă sau po- ziție socială, n’au mal ajuns pe întâii ridicați din țărănime.. In a treia generație s’au stins multe din familiile intelectua- lilor ridicați din țărănime,* ori au ajuns subt treapta so- cială la care s’au ridieat moșii lor. Fenomenul poate a trecut pentru mulți neobservat» datorită împrejurării eă din pătura țărănească s’au ridicat mereu alții, nu numai umplând golurile rămase în pătura intelectuală, ei mărindu-i mereu numărul. In rândurile preoțime! ardelene putem afla o succe- siune de o sută, o sută cincizeci de ani, chiar mai mult: ge- »nerațit întregi din aceeași familie au fost tot preoți. Rar cazurile când au regresat, ajungând învățători sau chiar 86 țărani deseendenții străbunului care a fpst preot. Dimpo- trivă, de cele mai multe ori, deseendenții lui au urcat trep- tele evoluției, ajungând aduocațl, medici, etc. Și dintre cel cart au intrat în rândurile păturii culte, cei mai trainici cu descendență rămasă la acelaș nivel sau ajunși la altul și mai înalt, au fost tocmat fiii de preot. Primit intelectuali teșiți din pătura țărănească par de obicei preocupați de dorința îmbogățirii, a unui trai mai larg, mai luxos chiar. Fiii lor de obieetu au pretenții mal mari decât părinții, nizuese la mai mult șl, dacă nu ei. a treia generație ajunge adeseori în ruină. Explicarea ni se pare că nu poate elimina argumentul următor: clasa preoțească, — cea mai veche clasă intelec- tuală la noi, prin însuși faptul vechime), a experienței tre- cutului grămădită an de an și veac, este mat consolidată, mai așezată ca altele, știind cum trebuie să trăiască, după ce normative, în ce cadre, cari limite nu le poate trece. Are o concepție bine definită asupra datoriilor și îndato- ririlor tagmei sale, știe ee-i poate folosi și strica, știe până unde se poate întinde. Din experiența unui întreg șir de înaintași, — desigur acum plătită la vremea ei, tagma preoțească are o tradiție care o sfătuește și o conduce în vieață. Un preot al cărui strămoș încă a fost preot, își mobi- ■ leasă și azi casa aproape tot atât de simplu ea și stră- bunul. Deși are avere, stă mult în cumpănă înainte de a împrumuta la o bancă. Intelectualul ieșit din țărănime, cât ce și-a deschis, biuroul caută mobila prețioasă, lar eăsătorindu-se nu eruță zestrea pentru aranjamentul interior ăl loeuinții, nu se dă în lături chiar dela împrumut da'eă-l află — „pentru a fi în rând eu lumea¹¹. Lucrează la fel, — deși puțin mai mo- derat în pretenții — intelectualul pornit din alt intelectual, dar și el „trebuie să țină rând eu lumea". Deseori s’au putut vedea scene în eari preotul a ajuns în conflict grav eu băiatul — domn la oraș — pe chestia luxului din casă, îmbrăcăminte, hrană. — „E neuoe să fie în rând eu lumea" 1 Cu eare lume? Cu clasa socială corespunzătoare străină, sau, dacă a venit mai târziu în pătura cultă românească ce-a început să se înfiripeze, — eu aceasta. Caracteristica principală a celor câteva generații de intelectuali pe cari le-am avut până acum este că au cheltuit,‘cei mai mulți, peste puterile câștigului, ruinându-se pe ei, sau pe deseendenții lor, numai pentru a fi în rând eu lumea. Lăsând la o parte toate motivele cari pot contribui la înfiriparea eu greu a unei clase sociale, credem Că cel 87 de căpetenie e lipsa unui regulator de vieață care să-l știe orienta in noua lui poziție socială. N’a văzut la părinți, nici la rudenii, n’a moștenit odată eu sângele, odată eu uieața, suma de normatiue eu totul necesare pentru înca- drarea lui într'o nouă pătură socială. Acasă în sat, rămâ- nând plugar în rând eu ceilalți, ar fi știut, în toate împre- jurările, ee-t bine și ee-i rău pentru el, ee-i folosește și ee-i strică, ee-1 înalță și ee-l degradează. Ar fi auut o concepție de Dleață eare ar fi priuit în primul rând cadrele în ,eare se mișcă lumea cunoscută lui. Experiența atâtor rânduri de strămoși țărani i-ar fi dat o vedere clară asupra drepturilor șt datoriilor lui după etica stăpânitoare în con- cepția plugarului. Aici putea fi membru folositor, al societății. Rupt din mediul hii și plantat în altul, intelectualul român, neauând o moștenire după eare să se conducă, neauând o pildă pe eare să o urmeze, dedât la unul eu tot atât de puțină experiență ea și el, sau în clasa similară străină, a trebuit și trebuie încă, pe socoteală proprie, să afle principiile și directiuele conducătoare, necesare pentru noua clasă socială în care a intrat, pentru a face din ea o clasă viabilă, bine așezată, cel puțin pentru deseen- denții lui. Imitarea^ servilă sau tendința de emulație cu clasa străină similară, i-a izbit pe mulți eu capul de grinda din sus; cheltuiala peste uenit i-a împiedecat pe alții de pragul de jos; luxul lor și al copiilor, i-a dus la sapă de lemn pe unii; prea mareâ desmierdare și libertate dată odraslelor a făcut din aceștia niște simpli consumatori ai câștigului ^părinților, dacă nu ceva. și mai rău; depărtarea de cre- dința copilăriei, pe motiuul iraționalttății ei, i-a dus pe alții la fraudă, la delict ori poate chiar la crimă... Seria experiențelor a început înainte eu ur'o sută de ani. Din ele ea și din cele fericite, din rezultatele diferitelor îneereări, din lovirea eu capul de pereți, se uor naște cadrele bine fixate între cari se ua putea mișca sigură clasa intelectuală, și ua putea munci ereiator pentru Nația întreagă. E neuoe să se formeze, printr’o concepție asupra lumii și uleții potrivită nouăi lui stări sociale, un nou fel de-a judeca, de-a simți, de-a se îneadra, de-a nizui, de-a reacționa, — un nou suflet, și acesta să ajungă familiar unei întregi clase sociale, pentrueă ea să poată fi mădular folositor trupului național. Iar aceasta nu se face decât prin suferințe proprii, prin esperimentări îndelungate, prin tte- eerea, prin depositarea în suflet a experienții — prin tradiție. La începuturile sale o clasă socială nu poate avea desigur tradiția aceasta. Boerimea română a avut-o: ea a și știut cum să se încadreze în vieața națională, cu părțile 88 bune ea și eu eele rele. Preotimea noastră o are în mare măsură, — are veacuri la spate. De aeeea, în pătura intelectuală, până la unire, ea a fo'st coloana vertebrală în oriee mișcări și nizuinți pentru mai binele național. Tradiția se înfiripează și în pătura intelectuală dela orașe. Dar suntem numai la început. Qândiți-vă la prefeeti și miniștri cart, ajungând ee n’au visat, nu se mai coborau din automobil; alții, chiar eu putină tradiție, își plimbă fără scrupul toate rubedeniile în vehieolul întreținut pe banii Statului. Qândiți-vă la mina proaspătă a multora dintre cei ce au ajuns în slujbe mari. Observați ridicolul ee însoțește adeseori pe atâția slujbași noi, — dela polițiștii recrutați din țăranii știutori de carte eari se cred intrați în rândul „ domnilor “ și până la prefecții și deputății cart reprezintă Rațiunea suverană. Euați în seamă noile, neașteptatele fenomene în viața studențească de după răsboiu, și veți vedea eă întreagă această năvală grea înspre rândurile clasei intelectuale nu are încă norme sigure de orientare, de eonduită, de acțiune, de comportare, și că adeseori, tocmai din aceste cauze, nu poate fi folositoare de loe, ori nu poate aduce întregul folos organismului național. O tradiție a intelectualului funcționar de carieră, câtă o avem, la noi sau mai ales în Vechiul Regat, e șubredă. Trecutul acestei clase e prea scurt, iar tradiția rămasă de subt fanarloți ori de subt unguri, nu are nimic comun eu compoziția sufletească pe care trebuie șă o aibă clasa funcționarului public român. ’ Această lipsă de tradiție dă prilej la multe neajunsuri și va mai da. Până vom ajunge la tipul intelectualului func- ționar de carieră, rotiță conștie în mecanismul vieții de Stat, element fin de demnitate a profesiunii, ea și de simțul răspunderii, va mai trece vreme. Experiența, încercarea proprie, biruința și căderea, succesul sau prăbușirea eelor de eri, eelor de azi, va aduna elementele constitutive ale tradiției care va reglementa viața acestei tagme intelectuale. Cât privește clasa națională mijlocie, lipsa tradiției este și mai ruinătoare. Pentrueă aici o greșală nu te faee numai ridicol ort nefolositor societății, ei te poate prăbuși pe tine însuți și eu tine o sumă de valori materiale, o parte din avuția națională. Euați în considerare următorul fapt: câte falimente a dat dela*unire până azi clasa mijlocie săsească (industriași, negustori) și câte cea -românească, ungurească (să nu mai pomenim de cea evreeaseă, unde lucrează și alți factori). Negoțul și industria purtată de clasa mijlocie săsească a suferit mai puțin chiar în aceste grele împrejurări financiâr- eeonomiee. Motivul ? 89 Soliditatea afacerilor, a întreprinderilor. Iar aceasta nu s’a putut naște decât din tradiția de tagmă a acestei clase, 6are în lungul șir de neacuri câta practicat negoțul a învățat să nu se lăcomească la câștig prea mare, să se mulțumească cu eel mai modest care e sigur, și a mai învățat că cinstea în afaceri însemnează cel puțin capitalul îndoit. ■ Puneți alături începuturile de industrii și negoț ro- mânesc, cu droaia de directori, cu tantieme plătite din împrumuturi. Sau puneți pe micul capitalist care azi a deschis o bodegă, mâne ține o prăvălie, poimâne aranjează spectacole la o grădină de vară și care, peste un ah, poate e — șef de polițiel; încercări pripite, vaeeilări între întreprinderi, putere de așteptare puțină, lăcomie multă, fantasie și mai multă. Dela cine să învețe? Calitățile unei tagme trebuie să le aibă în sânge, să-i vină în mare parte din moștenirea trecutului... Dar nu mai încape îndoială eă lipsa tradiției, în parte eel puțin, poate fi suplinită de educație. Și aiei intervine rolul școlii, al societății, al Statului. Educația profesională ea șt școala în genere poate și trebuie să picure în suflete directivele generale după care se poate conduce folositor organismului național o clasă socială, o anumită tagmă, atât cât privește așezarea ei în societate, cât și munca ei constructivă. \ Noi vom fi siliți să apelăm la educație și la orice act de propagandă culturală, pentru oferirea deagata a capi- talului intelectual profesional, pe eare altfel clasele noastre în formație l-av câștiga numai într’un timp îndepărtat prin experiența concentrată în tradiția de clasă. Capitalul acesta nu vă fi de calitatea celui câștigat prin lungă experiență. Dar tot va fi mai mult decât azi, când lipsesc și puncte dintre cele principale de orientare a claselor în formație, atât pentru reglementarea vieții intime, eât și pentru exe- cutarea muncii împreunate cu slujba ori meseria lor. SEBASTIAN VOICU. on Fluer de soe Voi râdefi de fluerul meu de soc, Dș neisprăvitu-mi fluer de soc... L-am tăiat dinfr’o tufă sălbatecă Crescută ’n marginea drumului de țară Și l-am cioplit tntr’o zi de primăvară, li simt tncă ’n gură seva amară... * Se rostoiau berze deasupra satului, In aer jucau minuni sclipitoare, Râdeau ochii boilor de dragul suhatului, Pe luncile calde siluetau fecioare, Miei cruzi se jucau cu fluturi pe deal, Copii se ’nforceau cu flori de pobdeal... 7 . eu mi-am făcut fluerul atunci, cum se poate, Ii cunosc stângăciile toate — Cu lemnu-i încă verde, necopt, nelucrat, Pe buze când l-am pus și-am cântat, Mi-a părut și mie o unealtă de joc De care să vă puteți bate joc... Dar mi-e așa cum e,- mirositor a pământ, A câmp, a sat, a cojoc, a oaie, A iarbă, a clopot, ori a cioaie, — Mi-e drag totuș, și-atât mi-e de sfânt Ca ziua cea de primăvară, ‘ Când îl ciopleam în marginea drumului de țară, Purtător de noroc sau nenoroc, Primitivul meu fluer de soc... I • TEODOR MURĂȘIANU. 91 Cum era odată... Plimbări. \ lată-ne, în sfârșit, fără ocupație. Profesorii dela seminar își aranjaseră cursurile, ea în vremea de pace, elevii noștri trecuseră la liceul de acolo și noi stăm „în disponibilitateca niște biete ființe de prisos. Am fi muncit și noi bucuros, dar în afară de catedră, nu eram buni la nimic. Iar catedra noastră era suspendată între pământ și cer, ea sicriul lui Mohamed. Dimineața porneam spre liceu, ne opream sece mi- nute în sala profesorală, numai zece minute, ea să nu tul- burăm cursurile —- pe urmă treceam la bibliotecă. Era o bibliotecă destul de bogată și aveam o . mare plăcere, când dam peste vre-un volum, cetit pe băncile școlare, aeum aproape uitat, îngropat sub eolbbl ee se așterne, înpetul eu încetul, prin sita fatală a vremii... Dar și lectura mergea eu greu. Gândurile rebele nu se mai lăsau disciplinate și o luau rasna, ca un stol de grauri speriați. încotro sburau ele? Cine să le mai poată urmări în gohna lor.,pribeagă 1 Pribegi eram și noi, pribege erau șt ele ? Se abăteau, la cele patru vânturi, unde frații noștri luptau sub steagul lor, sau sub steag străin. Se ațineau .pe urma știrilor, ce ne soseau din depărtări imense, cernute prin toate retortele cenzurei. Era adevărat, că temnițele; din Cluj și Oradea sunt pline eu preoți români? Că în piața din Arad au fost îm- pușcati doi gazetari ardeleni? Că, după zona culturală ce se proiecta, nu vom mai revedea niciodată liceul unde am muncit, ci vom fi împrăștlați, ea făina orbului, la toate li- ceele de Stat, dela periferii? Că Săeuii, cari s’au așezat în locuințele noastre din Blaj, au incendiat orașul? Era adevărat, însfârștt, eă trupele române, opun, totuș o rezistentă vitejească, pe sectorul Petroșeni—Hațeg ? Cine putea să știe 1 Gândurile noastre hoinăreau cine știe unde și noi în- cercam zadarnic să ne aținem pe urma lor, opvtndu-le din sbor. Ziarele ce puteam primi, aduceau informații catastrofal de unilaterale, tar scrisorile — numai în ungurește — nu 92 spuneau nimic. Cine ar mai fi îndrăznit să strecoare, pe atunci, cunoscuta frază simbolică: „Mătușa e mai bine. In curând va serie și eal“ Cine ar fi îndrăznit să ne strecoare un număr de ziar de dincolo' fie ehiar unul germanofil, ea „ZiâaJ¹, ori „Seara“? Nimeni 1 Dumnezeu era sus — dușmanii aproape, și frații de- parte ... , ♦ * * Începeau plimbările. Dela gară până la cimitirul biserieei ortodoxe, dela biserica ortodoxă până în satul învecinat, unde eram opriți adese-ori „la un scaun de.hodină*¹, la părintele, care era și mai marele tipografiei localnice. Nu ne mai urmăreau ochii de Argus ai jidano-ma- ghiarilor din Oradea. Singur odată, când treceam podul peste Criș, a ră- sărit, ca din pământ, un jandarm, spunându-ne: „Nemszabadl* Am rămas încurcați eu toții. Prietenii localnici se agitară. Jandarmul o întoarse pe românește: „Domnilor, eu așa am poruncă — și eu sunt Român — eă domnii dela Blaj nu pot să iasă afară din oraș“. — Apoi dta știi, cari sunt domnii dela Blaj? — Știu, domnule 1 Și ne arătă eu degetul. Apoi scoase o listă, în care eram înșirați eu toții. • Legea-i lege, și porunea-i poruncă 1 Ne înapoiarăm frumușel — ee era să facem? - Jandarmul avea porunca Iții — șl noi, cari credeam eă suntem refugiați "sub patronajul Statului în diseompunere, ne-am pomenit întemnițați sâu internați, de fapt, . îmbucarăm ceva la restaurant și zărirăm într’un colț al salei, figura unui armean din Blaj, detectiv al Statului, eu un zirnbet de satisfacție patriotică. înțelegeam acum nexul cauzal. Armenii erau aici ’ cei mai mari aderenți ai Statului unitar-maghiar și, dacă nu ne înșelăm, erau pe atunci și dincolo de Carpați, aderenți ai panromânismului, ținând seamă, înainte de toate — atunci și azi — de buzunarul lor, destul de încăpător... • ₍ . / * ¹ * * Am redus deci plimbările: intra muros. \ Nu* cred șă fie un orășel, a cărui topografie să-mi — fie mai cunoscută, ca aceea a Beiușului. Eram, relativ, oameni destul de fericiți, căci aveam timp de pierdut. Qui tempus habet — spuneam eu un umor tragi-comic. Dar Măestrul laeob Mureșian ne-a întrecut pe toți. 93 Intr’o st ne spuse, cu un ater de profet mistic: „Vreți «oi să luați o bere, ea toată lumea?* Nu știam nimic, niei ehiar beiușenti nu știau, susți- nând sus și tare, eă nu este bere nieăiri, dela Vașeău până la Oradea. ■ ‘ Atunci Măestrul a ridicat degetul arătător și ne-a spus, eu autoritate: * — Vetiiți după minei Aeelaș gest autoritar a trebuit să-l aibă Vergilius, când s’a angajat să-l conducă pe Dante, în lumea umbrelor... — Unde mergem, Măestre ? — Ea îngerul de tinichea! Acest înger de tinichea era o femeie în uârstă, foarte voinică și veselă. Ne-a servit, spre uimirea și mulțumirea noastră; o bere bună, cum nu mai gustaserăm de luni de sile. * * * Prietenii și colegii din Beiuș au făcut tot ce le-a stat în putință, ea să ne ușureze suferințele, de cari nu obiș- nuiam să ne plângem nimănui. O masă ospitalieră, un pre- feranee, un păhar eu must proaspet... Cartierul prineipal era la amicul ]ean, care iscodi într’o zi o ideie minunată: „Mâne nu avem cursuri, să mergem la vânătoare 1“ Cânele Bujor avu un gest de aprobare, dând din coadă. înțelegea — da, fără îndoială înțelegea, — vorba stă- pânului. Ineepu să schelăie încet, pe urmă se urcă eu labele pe masă, ținând seama, să nu răstoarne vr’un păhar. Cânele îheunjură masa de câteva ori, lătrând încet, ca în sqpdină, apoi deschise ușa de alături eu labele și tneepu sâ latre la pușcă. , ]ean spuse eu satisfacție: — Vă spun eu, cânele a înțeles 1 Am plecat de dimineață. Cânele avea sbenguieli de cățel alintat. O lua la goană înainte, pe urmă se înapoia gâfâind, eu limba scoasă, în salturi de veselie. încercam să-mi adun toate cunoștințele cinegetice — eari îmi lipseau eu totul — în afară de minunata scriere a lui Odobescu. Cei doi falși-vânători ne postarăm pe o colină, în lumina dulce a toamnei stăruitoare. Apa Morților tremura la marginea zării șt funigei multicolori se abăteau de-asupra capetelor noastre. Urmăream pe vânătorul dibaciu; deslușirăm hămăitul tâmpit al cânelui și câte un trosnet înăbușit de pușcă. 94 Uisam dolee-farnientul, în exil, sub mângâierea luminei filtrate, a toamnei îngăduitoare. Scoatem, îritr’un târziu, ceasornicul. Era aproape ora două. Începem să deschidem merinzile >șl pe eând gustam \ din ele, eu ochii pierduți, ondulările mângâietoare ale lu- minei, ni s’a întâmplat o rușine nemai pomenită. Un. iepure scăpat din bătaia puștii, urca dealul în salturi îndrăznețe. Pe când să ne ridicăm, a trecut, la doizpași de noi, sfi- dându-rfe. v Când vânătorul s’a înapoiat, cu o pradă bogată de iepuri și potârniei, ne-a întrebat, dacă nu a .trecut pe lâ noi un iepure. . Am mărturisit, eu rușine, nedibăcia noastră. * Dar toată atenția delicată a prietenilor nu putea aco- peri gândurile noastre posomorite. Noaptea, când încercam si închidem ochii, vedeam deslușit, casa noastră pustiită șt goală. Simțiam cum iarna se apropie și acasă nu era o coadă de purcel, o bucată de lemn. Auziam că ni se va da voie să ne înapoiem pe la jumătatea lui Noetnvrie, dar ce ne vom face, în cap de iarnă, eu pereții got? ₍ De multeori zorile dimineții ne surprindeau svâreo- lindu-ne în așternuturi. _ 0 imagină luminoasă mai ținea nădejdea în noi. Trecând odată prin Oradea, ne-am abătut pe la bise- rica romano-catolică, la ziua mortilor. Nt-s’a întipărit în minte, mai mult ea oricând, textul Evangheliei: „Beati qui lugent, quoniam ipsi eonsolabuntur*. Fericiți eeiee plâng, căci aceia se vor mângâia 1 Tot Evanghelia ne* a adus, și în zilele grele, mângâ- ierea cea mai înaltăl AL. CIURA. 95 Subconștient și conștiință națională. In timpul din urmă se vorbește tot mai mult despre subeonștientul din noi, din sufletul omenesc. In cercetările psihologilor ea și ale psi- hiatrilor, ni se afirmă tot mai des eă eeeaee ajunge la conștiință din adâncurile din hol, eeeaee se schimbă în gând, cugetare, simțire, sen- timente și voință, este abia o parte din -conținutul spiritului omenesc. Mari forje necunoscute, neluminate de conștiinfa noastră, sac în rezer- voarul sufletesc. Afirmafta poate fi nouă în forma în care ni se prezintă, nu în fond. Străvechea poruncă a filosofului „cunoaște-te pe tine însu-ți“, nu î indică altceva decât convingerea la care au ajuns gânditorii tuturor vremurilor că noi ne cunoaștem foarte puf in, eă omul e. un mister, eă ■; poartă în el o taină, pe eare nu o poate pătrunde, după eum nu poate lumina niei taina ee-l înconjoară, a existentei. Spiritul omenesc, încât privește conținutul lui, se poate asemăna eu izvorul bogat eare eurge subt pământ și din eare numat o șuviță tișnește la suprafață, la lumină. s Se poate eă din bogăția necunoscutului din noi se explică tot j alte fete pe care le arată cultura și civilizația omenească șl tot această bogăfie ne face optimiști în fata eonelusillor unor cercetări eari anunță epuizarea spiritului european, oboseala, declinul. Alte împrejurări, alte impulsuri externe vor trezi la eonștitntă. puteri încă virgine ale spiri- tului și ni-se pare eă eipe-și dă seama de adânetmea sufletului uman, nu poate fi pesimist gândidu-se la viitorul omului în lume Valorificăm pentru noi înșine, pentru societate, pentru neam și ' « umanitate, desigur numai acele forțe spirituale eare au ajuns la eon- ; știința noastră, după eum ne stămpărăm setea numai din izvorul eare a țâșnit la suprafață și nu din cantitatea lui ee eurge sub pământ. Me- j diei psihiatri, prin sugestie și autosugestie, îneeareă să valorifice în 5 timpul din urmă, pentru om, mai ales pentru însănătoșarea lut și partea J de subconștient din noi. ■ Dar, mai presus de orice îndoială, oricând și între oriee împre- jurări omul valorează atât eât i-a reușit să ridiee la conștient din for- i tele lui spirituale. Numai aceste, luminate de conștiință, ne arată ee ! suntem și cât putem șt numai ele se înșirue în rânduri de bătae pentru ț desăvârșirea omului sau a societății. j însuși procesul de trezire la conștiința de sine, a reflexiei eare scoate conștientul din ijneo’nștient, este dintre cele mai complexe și 'j tainice, adeseori rămânând neexplicat. Sunt cazuri eând trezirea la | conștiință, — începutul judecății asupra tp însuti ca asupra unui obieet strein, desfacerea eului propriu șt reflexia asupra lui, — vine ea o lu- 96 minare subită. Alteori procesul e foarte îndelungat și chinuitor. E Insă de mult intrat In domeniul convingerii comune că om adevărat nu poate fi numit decât acela care a ajuns la conștiinfa de sine, — eeilalji tre- când prin lume duși de legile materiei sau ale instinctului. * *■ ♦ Calități spirituale specifice eonstttue sufletul unui popor, sufletul nafional. Fondul spiritual, în însăși, esența lui, în liniile fundamentale, este același în sufletul tuturor popoarelor, eari formează împreună genul uman pe pământ. Dar pe eternul și generalul omenesc, se clă- dește de către însușiri deosebite, eeeaee e speeifle în sufletul fiecărui popor. După eum în sufletul omenesc deosebim parte de subconștient și cea de conștiință, așa și în sufletul național. Subconștientul din sufletul național vor fi toate aceste calități spe- cifice de care un popor nu-și dă seama, deșt le poartă eu el dela na- ștere. Subconștientul din sufletul național -se naște odată eu neamul, pornind din izvoare ancestrale, din moștenirea părinților și adăugând ealitătile noului amestec care eontribue și determină nașterea unui nou popor. Pământul pe care se naște, eoi ditiile climaterice, geogra- fice, economice etc. adaogă distincte calități subconștientului nafional. Mi se pare că limba unui popor începe să se cristalizeze în forme bine definite, numai după ee în subconștient s’au adunat toate elemen- tele eari formează sufletul național. Dar’ eu toate cercetările de până aeum, nașterea sufletului na- țional ea și al limbii rămâne în mare pârte un mister. Popoarele pot trăi vreme îndelungată în subconștient național. Istoria ne arată eă neamuri întregi au trăit veacuri de-arândul— adică și-a păstrat firea distinctă de a altor popoare, limba, legea, obiceiurile — fără o eonștiinjă națională. Câtă vreme un popor care n’a ajuns la conștiința națională trăește alăturea, vecini eu altele eare sunt tot așa de inconștiente, nu e primejdie de a-și pierde naționalitatea, — întrucât nici o sete eeonomieă nu le mână ta distrugere împrumutată, și trăiesc în paee, în bună vecinătate. Subconștientul păstrează vegetativ neamul, câtă vreme nu a în- florit la eonștiinjă națională sufletul altui neam veein sau împreună, lo- cuitor. Atunci primejdia de desnafionalizare îneepe, fie prin agresiunea celui conștient, fie prin imitarea eelui ee trăiește încă în subconștient Deaeuri de-arândul poporul românesc și-a păstrat naționalitatea fără a se fi ridicat dela Starea de subconștient național la ceea de eonștiinfă najignală. Cel puțin în cele dintâi opt veacuri dela începutul existentei sale. Azi nu se mai pune pentru noi problema păstrării sufletului na- țional în stadiul de subconștient ei aceea a valorificării lui în stadiul eonștiinjii «ajionale. Nu suntem cl>em'a|i să umplem fara dela o gra- niță la alta eu vtajă vegetativă tomâneaseă, — eeeaee s’a făcut și în primele opt veacuri, ei în gândire, simftre, aejiune, născute din con- știentul nafional. 97 7 Pentru a tămurt Mai bine ceea ee înțeleg sub’eenșfîwi» șt sub- eoaștient ta sufletul național, voia aduce eâtevt» pilde, dând mat întâi o scurtă definiție. Subconștientul național ne-a păstrat ființa etnică deosebită, aceeași limbă, aceeași concepție asupra lumii și vieții, aceleași da- tini. dar n’a strigat niciodată din adâncul sufletului cuvântai: frate, și nu ne-a poruncit să sărim ta foc unul pentru altui, român' pentru român. Nu a tresit simțirea univeisal românească Intre Tisa și Ntstru. Nu a dat resonanțâ sufletului național. Conștientul național este, în esență, resonanfă spirituală, simțire universal românească, poruncă de gând, de simțire și de acțiune- uni- ' ară. Bl naște cuvântul frate, cu toate obligamentele ce decurg din el. Subconștientului național nu-i pasă de eeeaee se întâmplă ta satul sau orașul românesc vecin; conștientul național sufere cu tot eeeaee sufere, și se bucură eu tot eeeaee se bucurăîn intreg du» tprinsul românismului. * Câteva pilde, acum. ta oara anului 191?, eu prilejui marilor lupte dela Mărâșești, gu- vernul român, pentru a pune la adăpost familiile refugiate din ffrdeal, ne-a dat posibitatea să trecem ta Ucraina, ta Rusia; Dela ultima stație, aproape de Elisaoetgrad, peste douăsute de verste ta direcție nord- estteă dela Nistru, — mai aveam de făcut un drum de vreo opt kilo- metri pe jos Nu știam eă satul ta care ni se reehistțtonase, eu plată, locuințe, era un sat de moldoveni. La marginea satului erau băieți cart păștiau uitele. După port, după universalul chipiu rusesc, nu păreau a ti români. Apropitndu-ne de ei, întreb, așa, într’o doară: — Ce sunteți voi măi băieți? / Răspunsul uent repede: — Moldoveni ca și dumneata, ee să flml Bucuria nu ne-a fost proastă. Ne găsduiau, deci, țărani români fransntstrient. Dar, ajunși ta sat, făeându-ne imul culcuș, am văsuț numai deeât eă nu suntem primiți eu bueurie. Oamenilor li se spusese de către autorități eă uin „robotașt¹*, muncitori, și cum lipsa brațelor de lucru se resimțea mult, desilusia tor a fost eu atât mat' mare vă* sând că bejenarii arau, tot preoți, dascăli, notari, — cu un cuvânt că- meși cari nu mergeau la sapă nici la se ere. Dreme de săptămâni răceala, ostilitatea cu care ne primiră, nu se îndulci de loc; Zadarnic ne străduiam: să»i f&eem a înțelege eă eram frați; cu et, români; moldoveni' din mart depărtări, pe cart bătaia t-a pu» pe drumuri. ZadUmfe te vorbeam de; minuție» care se apropia; de unirea tuturor moldovenilor îhtr’d'singură; Țară; Nuștiau nimfe de Ardeal, puțin despre România și ceva mai mult despre Basarabia. Aweau biserică; și școală rusească. — încolo¹ vtața rotaâtieaseă cea' mai neaoșe. O curată: șt frumoasăs limbă moldovenească șl toate da- unele străvechi românești. Subconștientul din ei era cel generat românesc, — dar' eon* șttentuli dormita; Și prin nimic nu ne-am putut apropia de ei, nu le-am; putot câ- știga interesul, prietenia, până când, întâmplător, nu am deschis por- 98 țtța prin earematîntât am piftut păteunde Hi sufletul 10T; adieri eart an trezit în subconștientul din ei, pe ei înșiși,, sufletul frate șt ne-au SftHfft că suntetn de> at lori . Intre noi erau și copii de școală, clase primare șt' lleeu. btttt aduseră eu ei cărți. începură să eitepscă ori să spună pe dinafară poezii,. pOueștt Qrozav le plătea femeilor șt copiilor tnai răsărțți dttî sat, mai ales Isprăvile lui Păcală, aneedoteleliitSperanțâ șbalte anec- dote neverslfleate, pu popi, eu țigani. Ascultând, privirile autohtonilor deveneau tot ritfirt luminoase, tot mai prietenești șt cereaucri lăcomie să le spună mereu dtn earteori din grai. Ademeneau pe băieții de școală eu semințe dfe floared sO’ă- relut. eând aceștia se osteneau de eittt ori recitat, SaU 'nu mat auCtfU ee spune. Șt eu căit âuseau niai mtilte pOezit povestiri ori povești, ett at& ■ par’eă ne cunoșteam triat bine, se împrtetineau eu noi. După credința mea se petrecea fenomenul trecerii din Subebtt- știeht la Conștient național. In subconștientul din ei trăiau calitățile specifice ale sufletului național șt între ele șt notă satirică, ea și haz- liul. (t fost de-ajuhs ea o creație â spiritului românesc, eu aceleași calități, să deștepte coarda adormită în sufletul autohtonului pentru da să deștepte aceeași resonanță. Și din simțirea lut trezită prin aceste produse artistice ne-au cunoscut mal mult eă Suntem frați eu el decât din tot ee spusesem noi despre românism. Dremlle mari au desigur partea lor în desvălirea neașteptată a atâtor fețe ale sufletului. Intre împrejurări normale desigur nit am $ avut prilej în scurta vreme de trei luni eât am petrecut în acel sat, ea la plecarea mea, gazda, una Salomla, să ne spună că-și va hotărî bărbatul după ee se va întoarce din răsboiu, să se mute în Basarabia, nici nu ne-ar fi petrecut eu laerirrii carul eare ne ducea calabalâcul. Era prăpăstios de repede procesul dela simțirea ridicată din subconștient, la gândul și dorința de acțiune românească. A doua pildă, din Moldova. In iarna dlri 1916—1917, în ger cum- plit, armata română înfrântă, în grele lupte eu vrăjmașul superior în număr șt în „scule", se retrăgea în Moldova. Cine n’a văzut sforțările erolee, suferința răbdată în tăcerea și liniștea mucenicilor, a rămăși- țelor armatei române, care se țâra, înghețată, ruptă și flămândă spre pământul țării liber, nu va ști niciodată eu ee preț trăiește azi viață liberă. Ei, btne, în fața acestui tablou sfâșietor nu putea decât să înge- nuncheze, plângând, orice suflet românesc. Și eu toate acestea erâfl români cari văzându-l, în loc să verse o lacrimă, să dea o mână de ajutor, nu mai răzbeau, în gura plină, să critice guvern, armată, pe eă- petenii, poporul, răsbotul însuși, — ea și eând ar ft văzut un neam străth în zdrențele eroismului. Șl mi-am zis: aceștia, orfeâf ar at>eâ carte rbrriâheâseă, edu- cație, cultură românească, nu sunt șl nu pot fi români ednștienft. Sau sunt sh'ătrrt aduși de vânturi, romanizați eu timpul, dar primai la supra- față. sau sunt astfel de suflete românești eari sunt ursite să trăiască 99 7» vecinie în subconștient, neputându-se ridica, cu oricâte injecții, ia treapta conștiinfii naționale. Pentrueă unde nu-i simțire universal-româneaseă, nu-i nici con- știință națională. Altii, eei multi, cari o aveau, erau tot așa de muti, ea și soldafii înghețați de jumătate; nu se gândeau atunci să învinuiaseă pe ni meu el le sângera'inima de nenorocirea comună; A treia pildă, din Ardeal. Ca pretutindenea, neamul ¹ omânese din Ardeal a trăit în sub* conștient național veacuri de-arândul, păstrându. și ființa etnică deose- bită. Faptă românească a început să producă târziu. Masele, îndeo- sebi, oamenii 'ipsiii de mijloacele prin eare subconștientul trece în. conștiință națională, s’au angajat subt Horea la o revoluție din instinctul de clasă, subt lancu la alta, luminată pu(m și de conștiința națională» dar tot mai mult de instinctul de elasă. Abia în 1018 au dat dovada ■ definitivă a conștientului național, cerând într’unglas unirea, iar în 1919, eu prilejul întâiei vizite a Suveranilor a pecetluit această dovadă printr’o izbucnire fără egal de simțire românească, — deci de con- știință"— adueându-i pe țărani să sărute, ea la sfinji, poala hainelor- măritilor Suverani. Desigur momentul istorie a fost prea zguduitor, prea copleșitor» pentru a nu fi chiar violentată trecere dela subeonștierit, la conștiință. Simțirea de-atunci a fost întreagă, deplină, a unui ceas insă, nu a unui deceniu ; «-șa eă după ee ceasul a trecut destule suflete au reeăzut în subconștientul luminat abea din eând în când de conștiință. Pentrueă altfel n’ar mai trebui să vorbim azi de necesitatea umplerii Țării în- tregi eu simțire românească conștientă. Fa ar fi și azi o realitate eum. a fost în marele eeas. / * * * In continuarea deslușirii problemei puse, ne vom întreba, deci» eari sunt mijloacele prin eare subconștientul trece în conștient național?- Cum se ajunge din viafa\ vegetativ națională la una de gând, de sim- țire, de o voin|ă națională? Pilda adusă dela Românii de peste Nistru, ered eă ua lumina binișor problema: un suflet, treaz, vorbea din calitățile lui, altui suflet -adormit, eare avea aceleași eălităti, aceleași resonante. In cazul din Rusia Sufletului adormit i se vorbea de altul eare se ridicase la ere- iapa artistică cultă, în versurile unui poet, eare îmbrăeau înșă un mit popular. Cred eă și în noaptea veacurilor același proces s’a urmat la ri- dicarea subconștientului îa conștient. Sufletul național românesc fiind același dela însăși nașterea neamului, a înehis în el însușirile de rasă, a rămas mut veacuri de-arândul. । Ca și calitățile sufletului omenesc în general, așa și cele de rasă, deși fundamental, în esența lor sunt aceleași, totuși, în calitate» cantitate și potentă, ele se deosebesc dela om la om. Sunt indivizi mai bine dotati decât altii și trupește și sufletește. Sunt în rândurile unui popor, suflet^ mai superioare deeât altele. Dapă eum instrumentul muzical, eu eât e mai perfeefionat e mai sen- 100 «ttrtl șl mal volnic să execute gândul și simțirea artistului,— deei mat supus eâusei externe eare-l influențează, — tot așa eu spiritul. Strămoșul care a avut cel dintâi un suflet de elită, mai sensibil, ■mai desăuârșit eu mat adâneă resonanță decât- al altora, subt un imbold lăuntric. — auere, bucurie, însuflețire ete. — sau subt un imbold extern, -— frumusefa naturii, măreția ei, luptă, vitejia deaproapelui —: a trecut «lela «nufenie lavorbă: la cântec, la vers, la basm, la dans, la arta casnică, la satiră, la strigături, la doină, la prouerbe, eu un cuvânt la întregul produs artistic al sufletului național. Strămoșul care a vorbit mai întâi n’a făcut altceva deeâtsă spună auztbil, plausibil, și pentru elfii, eeeaee era în el însuși, eeeaee isbugnea prin superiorul lui aparat de înregistrare șt esprtmare, dtn însuși sufletul național, care, în însușirile sale fundamentale, trăia și în vecinul său. Vecinul ascultând, vizitând, pipăind, eeeaee produsese cel mat înzestrat, cel care eșise din muțenia subconștientului eu proprii forje, — după legi puțin pătrunse de noi — a simfit mișeându-se ceva în el însuși și s’a simțit eă omul eare vorbise, cântase, Jucase ete.» parcă ar fi fost el însuși, așa erau de ale lui gândul, sentimentul, voinfa ete., manifestate de cel dintâi. Resonanța deșteptată în sufletul său se apropia de resonanfa celui dintâi: erau două viori, lucrate de aceeași mână, una mai desăvârșit, alta mai pufin desăuârșit. , Cântecul eelui dintâi eșit din muțenie l-a cântat al doilea, al treilea, al miilea, nu ea pe un cântec străin ei ea pe al său propriu. Versurile recitate le-a recitat ea pe ale lui; colinda auzită și-a însușit-o; basmul tot așa; și jocul, și cusătura eu alesăturile, șt uneltele eu înerestăturile. Și strlgătura, balada și bocetul. In așa măsură le-a considerat de ale sale, încât le-a schimbat unde ă crezut eă spune el mai bine, a adăugat, a eliminat, a înfrumsefat, după cum era calitatea eelui trezit de întâiul cuvânt al strămoșului eșit din muțenie. Cu proprii forje au eșit din muțenie nu unul, ei seci, sute, mit de suflete, toate acelea eari erau mai bine Înzestrate $i pe eari deosebite impulsuri, interne sau externe, le-a zguduit mai puternic. Crejatia lor a ajuns bun comun al neamului întreg: ea trezind sub-eunoștlentul celor mai pufin dotaji, ridieându-1 la eunoștinfa de-a simfi ea pe ale sale producțiile artistice, făcând să simtă și alfii eeeaee era în el înșiși, făcând să vibreze aceleași calități sufletești. Românismul din sufletul poporului ee trăia între Nistru și Tisa, Carpați și Dunăre, ea notă specifică, a eșit la suprafață mai întâi în ereiafia artistică poporală, eu toate laturile ei. Dieața vegetativă națională, — de pură păstrare a sufletului na|ional în stare subeonștientă, a evaluat, a făcut un pas mai departe. Creiația artistică poporală a umplut eu produse identice pământul românesc dela o margine la alta, plimbând, în vederea și auzul tuturor, coborând în sufletele românești sentimetftiil înrudirii, al identității de neam. Dar ea ereiatie artiștieă poporală, — întâiul mijloe și primul pas pentru ridicare din subconștient la conștient național—n’a putut erela, prin inteleet, sentiment și voință, un ideal național, un program de acțiune românească, ei a adăugat numai puteri noul pentru păstrarea însuși sufletului național în cursul veacurilor. Cu toate doinele, baladele 101 sfelgăWriJe, femela, tfawrite ptau fe -w® S^’ oglindea» dffarife Pflfaăji ale «șftafeW Motpâijpae, peflmu^ppflirem*» IJWMI la flptR&>pașp& ej. U flflț. » mat f^a^'e sohia. fer peștefejgfaafca, din wsțjnctal 4p eopsereăre țațĂtelf* • ■ jfttaito»-.- ’. '.•*■-’< r,.₇< >cțf r?r *F Qar alcătuirea «t nfehițfea p0vat«pa apelor .State ronMmești.a WWW* fa doilea Ptfe Uentp» ridipare.a din sufceșmștient fa pppștilnfe SPjwialâ. ■ ' ■ ■•■• Câtă ureme n’am auut mjeleuri rupi iaci de țărișoare românești puuoiul de barbari, neaflândpiedeet grele de trecut în dcumui lui, s’a șcurșpeste noi fără a ne primejdui natiopșlitatea decât prin elementele «fe dări ni le-au lăsat pripășite la noi, menite romanizării. Numai cău4 țărișoarele românești au încăput să crească, să se întărească, când an putut fi râunite de veelnt în drum de așdsare, sau de ueeini așezați Șn fara lor, s’a ivit primejdia desnajionalmării prin cucerire. Această nouă primejdie iuitănu numai lă orizont, ei la granița insăși a țărișoarelor românești, sau înaintată ehiar-pe pământul lor, subt presiunea unei puternice amenințări externe deci, eare râuhea pământul și auiitul românesc, s’au ridicat, tot prin eet mai bine dptafi, alte calități din subconștientul sufletului național la conștient, și anume acele eari cuprindeau puterea de organizare, uoinja de apărare a pământului strămoșesc. Și cum între principalii râunitori la moșia românească au fost neamuri neereștine apărarea pământului a deueriit dela început identică eu apărarea legii, a credinței creștine. Astfel, dela început, strămoșii noștri, ehiar prin eei mai bine înzestrati sufle- tește dintre ei, aeeta eari dădeau lozinca apărării, — au luptat mai mult pentru pământul și legea românească decât .pentru românism ea ■ >. idee. Cel dintâi cântec de uitejie chema pe fraji la luptă pentru „Țară, lege și steag". Dar din repetarea aețelor de apărare a acestor bunuri, prin calități ale sufletului național trăind până atunci numai în subconștient, ș’a produs întâiul aet, întâia ae|iune românească, și din ea, din materialul jrezit de necesitatea externă, s’a cristalizat eu timpul gândul, direetiua politică și diplomatică, conștientul sufletului românese în mijloacele de-ași apăra java și legea, Astfel, după ereiafia artistică poporală, acțiunea de apărare a ridicat din subconștient la conștient național tot alte calități ale sufle- tului românese. Ae|iunea a produs pe eroul nafional, fapta de uitejie românească. Și eroul național și fapta de uitejie, răsărită într’o regiune ■ a românismului, au ajuns bun comun al neamului ea și ereiajia artistică. Uestea lor a umplut toate regiunile locuite de români. Deși fără telegraf șț telefon, uestea e închipuită din uremile cele mai ueehi ea o ființă într’aripată. Știm din anii marelui răsboiu eă înainte de-a sosi comu- nicatele marilor cartiere generale, știrile cele mai importante erau îpainte cunoscute de pe toate fronturile de luptă. In ueaeurile trecute pu trebue să ne închipuim pe români despărtifi ermetic prin Carpati. Afară de păstorii eari eutrierau toate ținuturile românești, eontaetui pppulajiei de pe eele două laturi ale munților n’a fost nici odată întrerupt. 1D2 Și ca a dowadăa ajfewatiei că acțiunea româaeaaeă, aceea eare a dat pe crpui român, fapta românească, a Jeat ai dpttea pa* ta <4di> earea șubconștiesiolui la eonțțțppt național, ku pomeni feapr^uraneaeă . fapta românească a fost reeunoseu/ă ți primită de < ea de către mânii din cele mai depărtate nefiltani» ea ta eeeiațta artistică poporală. Eroul de baladă, păscut și vitețind în Muntenia pri Moldova, a fost primit eaal lui de Ardelean, afost confundat adeseori eu alpil sare a tatefțt fel părete noastre. Gruia lui Nouae. care a ajuns păn’ la Țarigrad, e acasă ta orice repiune românească. ,.... Eaplieaeea, cred» e simplă: subconștientul, cu ealJtățHe specific normate, așa eura ș’a năaeut odată cu neamul, ridicat ta conștient e ireali, și tai acțiunea najianală, — aceleași strune ta sufletele românești. Celelalte mijloace prin care subconștientul trece în conștitajă najională sunt mai cunoscute, șl ta general, admise de toată lumea. De aceea nici nu uoiu stărui mult asupra lor. Materialul brut pentru tresirea eonștilnțit naționale ni-1 dăduseră cele mai depărtate veacuri: sufletul național distinct, pree.ufti și ridicarea lui, în parte, la eonșitent prin ereiația artistică și faptă românească, înainte eu șase veacuri eel pujin știam eă suntem frați românii de pretutindenea. Dar această știință nu a născut gândul unității naționale, a necesității ei politice. Cele două voivodate se luptau între ele. Con- știința națională n’a putut fi elaborată decât eu truda altor veacuri. Cu ridicarea din subconștient la conștient a unor noul calități. cart dormitau ta sufletul românese. Era nevoie ea cei mai bine dotați din strămoși să-și crească gândul și simțirea prin contactul eu cultura și ciuilișația apuseană, să ridice cât mai multe forjă din subconștient la conștient, pentru a putea formula gândire și program politie pentru neamul întreg, și a-l ilumina prin simțire intensificată > până la măsura de a-l faee. acceptat de întreg neamul. Vorbeam aceeași limbă fără să-i cunoaștem origina, începuturile, fără să simfim necesitatea de a le cunoaște. Eram același neam, fără să simțim nevoia de-a ne cunoaște descendenta. Aveam aceeași simțire, aceleași calități, fără a simți nevoia de-a le pune exclusiv în slujba poporului nostru. Prin contactul eu cultura și civ'lisația apuseană, — adieă eu manifestarea mai desăvârșită a sufletului altor popoare care au avut norocul să trăiască și să se desvolte în împrejurări mai prielnice decât' noi, — prin contactul, deei, a sufletului românesc eșit abea de jumătate din subconștient, eu sufletul biruitor asupra nopții din el însuși — atât cât poate fi biruitor la un moment dat, — complet biruitor nu ua fi niei odată, — strămoșii cei mai luminati au început Să vadă tot mai mulași tot mai adânc în esența și rostul românismului. Au colaborat, în cursul veacurilor, gândirea, simțirea românească în cadrele unui program, în vederea unui ideal, și-au ostenit ea frații lor să înțeleagă eeeaee înțelegeau ei, prin luminarea lor. Aș spune: procurarea de seule, potrivite pentru a putea lucra fiecare materialul brut din ei înșiși. 103 In seria acestor ntzuințt ți fapte pentru o rnai luminoasă eșire la suprafață a subconștientului și organisarea părții de conștient, vom pomeni introducerea' limbii liturgice românești, traducerea eărțltor bisericești, literatura religioasă genuină și cea apocrifă; cronicarii moldoveni șt munteni; istoricii și filologii ardeleni; întâiele creații artistice Culte In versuri și proză; tntâiele formulare de programe politice, primele studii din istorfa românilor, primele balade artistice. ' Cu începutul veacului al XlX-lea, odată cu intensificarea mișcării culturale de pe amândouă laturile Carpațtlor, conștientul național e tot mai mult, tot mat viu. începe să îndemne la acțiune unitar românească. Ziaristica veche — glas pur al conștientului național, — literatura Cultă tot mat bogată, luminarea poporului prin tot mai multe școli sătești, — eereetarea limbii șt a istoriei, a trecutului românesc de pretutindenea, — au ridicat din subconștient la conștient național tot mai multe suflete. Acest procts de cunoaștere a noastră înșine, ne-a făcut să umplem eu acțiune românească tot veacul treeut,— șl la noi și dincolo de Carpați, — neasemănat mai mult dincolo, unde veacul treeut ne a dat revoluția lui Tudor UladimirescU, revenirea la Domnii pământeni, unirea, răsboiul independenței, regatul. La noi în anul 48, organisarea eco- nomică și culturală, procesul memorandului, lupta la cuțite cu puterea de Stat Iar în pragul veacului în care trăim românismul de pretutindenea ridicat în mulți la conștiință deplină; la alții până fa gradul' simțirii poruncitoare, — ne-a dat unitatea politică de Stat. ♦ ♦ * După espunerea rezumativă de mai înainte în subconștient național trăiește ceeaee duce o vieață pur vegetativ românească; vorbește românește, ține legea românească, are o oarecare sensibilitate pentru ereiațta românească, dar nu-șt are organizată pentru gândire, simțire, acțiune, unitar și general românească nici una din forțele na- ționale, din calitățile românești ale sufletului. Un astfel de român e îneă material brut pentru vieața românească. El nu simțește lipsele, necesitățile de vieață ale neamului întreg, nu se bucură de bucuriile nației care trec de eereul lui restrâns de viață, nu se Întristează de lucrurile general-românești, nu simte înglobarea și dependența-lui de neamul întreg, nu poate identifica fericirea șt viitorul lui eu al nației întregi. In conștient național trăiește românul eare își dă seama prin analiză și acționează prin simțire diametrul opus de cel dintâi. Odată Emineseu, eutreerând aproape toate regiunile locuite de români, a putut spune, relevând adevărul: Dela Nistru păn’ la Tisa Tot românul plânsu-mi-s’a Că nu mai poate străbate De-atâta străinătate. înainte de unire românit de pretutindenea simțeau, în adevăr, povara „negrei străinătăți¹⁻’. flzi, după unire, simțim- noi eu toții ființa, lumina și căldură românismului, cel puțin în măsura în eare am simțit străinătatea? 104 Nu e nevoe să stăruim mult asupra acestei întrebări. Răspunsul ne uine de nouă ani din toate părțile Țării; Noi suntem încă departe de a umplea eu românism conștient Țara dela Nistru la Tisa. Cu ro- mânismul care dă, în ori-ee elipă, ori poate da gândire, simțire, acțiune universal românească, singura care poate fi rostul existenti noastre în Statul național, șt însuși rostul existentei Statului nostru. Esplicarea e una singură: Mulfi trăiesc îneă șt azi în subconștient național, duc o viață românească pur vegetativă. Să nu ne ducă în rătăcire marile izbucniri ale eonștiinjii naționale care ne-au dat recentele acte istorice românești, cele mat însemnate din trecutul neamului: răsboiul pentru unitatea națională, hotărârile de unire dela ChtștnăU, Cernăuți și Alba-lulia. Aceste rămân dovezi isto- rice, dovezi reale, adevăruri obiective despre ceeaee poate faee con- știința națională într’o clipă de o universală manifestare, de puternică țzbuenlre. Dacă sufletul național ar putea rămâne la înălțimile de atunci, n'ar mai fi nevoe să deșteptăm subconștientul la conștient; am putea afirma în toată sinceritatea eă românismul conștient umple tara dela o graniță la alta Dar intensitatea simțirii românești care a produs ultimele aefe istorice nu a rămas și nu a putut rămânea la aceeași înăl|ime din motivul că multi în acele vremuri au fost deșteptați la conștiință prin pilda dată de alții; valul de trezire a fost așa de puternic încât a scor- monit și calitățile naționale din sufletele mai puțin înzestrate, mai puțin pregătite. Dalul trecând, multi au recăzut în starea lor anterioară, în cea de subconștient național. Pentruea toți să fie vecinie trezi, trebue ajutați să ese definitiv la suprafață. Însăși intensitatea simțirii românești, chiar în eel ee trăese inconștient național, nu se poate menține la ace- lași grad, fie pentriieă sufletul omenesc nu poate suporta vreme înde- lungată o încordare in aceeași direcție, fie pentrueă trec împrejurările externe eart îneă eontribue la intensificarea simțirii naționale. Cum azi, și vecinie de aeum înainte, avem nevoe de românism conștient în fiecare fiu al neamului, fiindcă am intrat, neamul întreg, în epoca acțiunii românești, a faptei românești care va da legitimarea șt tărie Statului național, nu e mirare eă se pune eu tot mat multă stă- ruință problema culturalizării, cuprinzând acest concept toate mijloa- cele prin care subconștientul trece în conștient național. Asupra aeestor mijloace am stăruit mat înainte. Ceeaee în trecut s’a dovedit element și mijloe de trezire și fortificare a eOnștiinții na- ționale, se va dovedi și azi. Nu există alt drum pentru nașterea întru conștient, deeât eel urmat de toți cei cari au ajuns în trecut ori azt la conștiință națională. Suflgtul românesc eare trăiește îneă în subconștient național e nevoe să ia contact eu tot ceeaee a spus, a ereiat, a simțit, a acționat sufletul conștient, pentru a se trezi și în el calitățile de rasă, pentru ca mișcate, scormonite, hrănite, să poată eși și ele la suprafață. El va trebui, deei, să cunoască, eel puțin în linii mari, întreaga creație a su- fletului național, dela literatura și arta populară până la ultimele creații ale spiritului românese. Da trebui să cunoască fapta românească cu*- 105 pripsăta istorie neamului, ua trebui să cunoască însuși neamul din toate provfeneitie Țarii și însuși pământul românese, deja o graniță e Tării la.alte- ■ - Geperutip eare se ridică «eum, treeând prin șeoala românească, w* eunoAște to mere parte toate acestea. Dar. generația matura? .., Vom recunoaște,, eu părere de rău, cămulți din «eeastă gene- volte... to toate wemtoeiUe Țării. nu știu mi mat mult despre românism decât știau înainte de unire, Nu eunpae mri bine neamul, nici păr • antetul românetje, niei istoria românească, nici nu au luat un mai uiu și mai iptena contact eu eretația românească, Foarte mulți n'au citit o esrie de istorie națională, n'au idee de cronicarii noștri, nu euneae luptele pentru păstrarea pământului românesc, adeseori mai sublime , decât acele ale Grecilor antici a căror istorie o știu pu toții- Poeții ș prozatorii noștri, istoricii, bărbații de știință artistică, n’au intrat îneă în șirul Cunoștințelor celor mai mulți din generația matură eari airawt p educație și Cultură străină. Nu sunt familiarizați nici chiar eu poezia șl.aria noastră populară. z Darîn toate acestea e depozitat inconștientul cu calitățile de rasă ajuns la conștient. In toate e o biruință, o descătușare a sufletului național, o iluminare a adâncurilor din noi înșine. In toate au uorbit cei mai bine înzestrați din neamul nostru, din calități eari trăiesc și în noi, și cari s'ar trezi ușor dacă aplecăm urechea să ascultăm, dacă deschidem ochii să vedem. ■Câte suflete nu s'ar trezi spre intensivă simțire românească dândU'Și seama de superioritatea rasei, de jertfele supreme pentru pă- strarea naționalității, câte nu s'ar mândri eă se trag dinfr’un popor atât de ueehiu, de blând șt de viteaz, daeă ar ști? Și nu pot ști decât folosindu-se de bunăvoie de mijloacele de • cultură -națională, singurele care pot tresi pe românul adormit Îneă în multe suflete. Generația matură nu mai poate fi silită de nime să-și câștige o conștiință națională vecinie trează. Dar e datoria ei șă o facă de bunăvoie, dintr’un sentiment de demnitate națională. Câtă vreme reprezentanți ai acestei generații vor rămânea străini de tot eeeaee a produs geniul românesc în toate ramurile artei și ale științei, în toate sforțările de veacuri pentru păstrarea și mărirea Țârii, eâtă vreme vor fi și azi mai bucuroși să ne vorbească de istoria Un- gariei, a Rusiei, a Austriei și Franței decât de cea românească; până când vor citi și azi mai bucuros o carte, un ziar strein și se vor în- sufleți mai mult de produsele culturii streine decât ale eelei româ- nești, — vom avea îneă mulți cari trăiesc vegetativ românește, în sub- conștient național. Dintre ei se ridică în mod necesar toți aceia eari cobesc a rău, eari se clatină în credință când e vorba de viitorul Țării. : Și e necesar să fie așa. Fiecare dm trăiește din forțele sufletești proprii- Nime nu poate da mai mult deeât are. Și unul în care ealită- țile de rasă nu s’au trezit niciodată, nu le-a încercat însuși puterea în prepriul suflet, nu le cunoaște pentru a le admira în sufletul altora, — desigur eă se va clătina la primul vânt. 106 Pu(int din generația adultă, eari au trăit și trăiesc numai in sub- conștient național, în toate provinciile și în toate păturile sociale, își dau seama ee pagubă imensă are neamul și Țara din faptul eă e* duc o uiajă românească pur uegetatiuă. Cine poate ști ee forfe mar* nafionale dorm în subconștientul din ei. care trezite, crescute, ar putea da gând, simțlrp, eettopp yșmâneaapă superioară celei ee ne-o arată mulfi din eeiee trăiesc în conștiință națională? Câți dintre ei nu pat purta în adâncuri calități naționale supe- rioare, care deșteptate și puse th slujba neamului ăr putea avea.re- zultate nebănuite? După cum supt diferit înzestrate sufletele conștiente» tot așa sunt și eele ee trăiesc în subconștient. Câți dintre eeiee se îndoese azi nu pot purta în suflet comori naționale de eari nu-șl dau seama? Șepape Ip suprafață, ualorifieate» ar crește nu numai valoarea proprie, ei valoarea neamului întreg. As- cunse în adâne, le uor duee, nefolositor, in mormânt. Și în aceasta uăd paguba eea rpare care Q are'Țara și neamul întreg dela generația eare, deși trăiește în fiaiBăula-mare, mai bucuros viează, în intimitatea sufletului, ungurește, nerpfește; rusește, franțu- zește decât românește. ' Rostul nostru în cadrele Statului nafional nu e desigur să fim șouiniștt, dar să facilităm sufletului românesc întrec ga lui înflorire. In grădina lumii, între florile care sunt toate ale umanității și formează umanitatea, trebuie să fie și floarea românească. De generația eare se ridică îngrijește șepâla, edueafia, toate mijloacele de culturalizare. Generația matură trebuie să se ajute în- săși la ieșirea din subconștient E nevoie să alungăm din intimitatea vieții sufletești pe toji Strigoii cari au mai rămas din Budapesta, Viena, Petrograd, din Fanar sau chiar din Berlin șl Pa,ris. Suntem în pragul epoeei de potențare a viejii românești, și fiecare trebuie să-și dea contribuția lui. Suntem la începutul epoeei care trebuie să fie caracte- rizată de conștiința națională vie^ singura care dă gândul, simțirea, acțiunea universal-româneaseă. iar de această simțire, singura eare naște solidaritatea națională, avem ași nevoe tot așa de urgentă cape vremuri de cuvântul înțeles de toți românii, asemănat de mitropolitu Simeon Ștefan eu banul eel bun eare umblă în toate țările.*) 1. AGÂRB1CEANU. * *) Conferență ținută în ședința festtuă a secțiunilor științifice literare, eu pri- lejul adunării generale a Astrei în Sibiiu la 5 Decemvrie 192?. 10? Poezii Poporale. — Trandafir verde ’ncrăngat... Unde meri bade gătat ? — La drăguța din tr’alt sat! — Du-te tare și mai tare C’a ta ibovnică moare 1“ ,■ Când tn sat el o intrat Mă-salumictă-i ținea Țată-so sălas făcea frate-so seălduș umplea Sorusa se despletea ... Da Ea din grai ți grăia: ' ■ — Ce pârnânf, bade, te ține De n-ai umt sara la rțjfne ? — Mă ține pământ eu earbă Ni{ poci veni fără treabă : .. — „Da uino cu.orice treabă Batăr numa de-ai bea apă. Din cofița mea ai albă... Când ti trece pe drept noi Pune-ți clopote pe boi Și ’n sbici pleasnă de mătasă Să le-auz bade din casă, * Că de-aș fi moartă de beteagă ' Tot ’oi striga la mama Să-mi deschisă fereasta Să mă uit la dumneata... ... Vai, bădiucă, bădișor Că num atunci m’oi scula Când o fi să-mi poți aduce: Mură neagră ’n postu mare Bulz de caș în mează-iarnă SI i de ghiață ’n mează-uară!“ Mândrueu din grai grăia: —t Hai, tu .mândră, draga mea Mură neagră ’s ochii mei Bulz de caș ii fața mea .. Sloi de ghiață ’mi’ gura Te-i stâmpăra eu dânsa 1“ Da ea din grai, eă grăia: — „Stânge, mamă, lumina Implăte-ți, soră, cosița Suărle, frate, scăldușa Strică, taică, sălașu Că de-al cui dor m'am războlit El in casă mi-o venit 1“ (Auzite dela Viroara Mieruț din Năsăud.) Bue. 1906. A. P. BĂNUȚ. 108 Scrisori vechi comunicate de Axente Banciu. Baronul Basiliu Ladislan Popp eătre laeoh Mnreșianu. Ne pare rău că n*am puiuț da la iveală aceste scrisori eu trei ari în urmă, la 1925, când se împliniseră 50 de ant dela moartea au- torului lor, fiind ele o prețioasă contribuie la cunoașterea acestui di- stins fiu al neamului eare, eu toate funcțiile înalte de Stat pe eare le-a oeupat, n’a încetat un moment să se intereseze de soarta celor din mijlocul cărora se ridicase. Scrisorile pe eare le publicăm pun într’o .vie lumină frumoasele sentimente românești, grija continuă pentru interesele neamului său a vicepreședintelui guv.' reg. ^trans. din Cluj, mai târziu, președinte la tribunalul suprem 'pentru Transilvania, în Viena, iar în urmă, președinte al senatului trans. la Curia din Pesta și preș, al „Asoeiațiunii“, post pe eare-l ocupă dela 1867—1874, un an înainte’ de moarte. Scrisorile se găsesc în arhiva familiară a dlui Aurel Mnreșianu. Pentru ușurarea cetirii lor, le-am transcris, în mare parte, eu or- tografia de azi. AXENTE BANCtU. Preaonorate Domnule, Cu cauza limbilor e așa precum V’am fost scris, mai am numai eâteva a adaoge. In Ungaria nu s’a decis ehiar care să fie limba ofi- cioasă în organismul dinlăuntru a judecătoriilor, iară încât se fine de limba oficioasă dirept eu partitele, sunt atât judecătoriile cât și advo- cati îndatoraji resp. îndireptățiji a serie, a pertraeta șl a da deciziu- nile sale totdeauna în limba maternă a partitei — lă român românește, la sârb sârbește ete. In Banat și Ardeal nu li s’a iertat până acuma la advocati a serie într’alta limbă ea în eea germană, însă în privinfa aceasta se va faee schimbare și cât de curând se va da și advoeaților din Ardeal și Banat voie a lucra în limba părj’lor, adecă pentru români românește, pentru unguri ungurește. Daeă veji pune aceste înștiințări în Gazeta ee va să iasă Marfia venitoare, atunci puteji pune ea seeuru eă „după eum aji înfeles din fântână seeură“ în Ardeal șt Banat încă va fi iertat la advocat! ® serie românește și ungurește, a apăra pe acuzați la per- tractările criminale ete. Românii știu eă vor fi multămiji eu concesiunile aceste, numai se vor teme că vor rămânea litere moartei Ca să nu rămână așa, vază și să îngrijească însuși, Guvernul nu poate mal mult. Dacă știe românul 109 ce dirept are, vază să și-l dueă în deplinire, unde i se faee nedirep- tate în întrebuințarea limbet, vază și să plângă la loeul său și facă de va fi de lipsă și resistentă până acolo până tinde iartă legile; să pri- ueghiești la spatele fiecăruia ea nu cumva să nu i se facă vătămare, nu e eu putință. Nu ar strica prea onorate Domnule să faeeti un pie de comentat la această concesiune eare așa multe vătămări ale românilor le șterge și eari sunt probă că QuOettrtil îrtir’adevAr și-au propus a observa principiile egalei îndireptătiri. ' A Cu datele statistice mă tem că nu Vă votu putea servi curând, fiindcă suiri cuprins eii alte luerufi momentoase! Cu distinctă onoare mă însemn Al Dior voastre z Diena în 3 Aug. 1860. Sineer onorator (ss) V. POPP. Prea onorate Domnule, Aseară mi-au împărtășit D... Babeștu o epistolii ă Dvoastră, în eare Vă exprimați îngrijirea petrtru uenltorul nostru și dorirea d’a afla calea eea direaptă pe care să pășească aeuma românii! Ce se fine de îngrijire și temere că niei acuma nu vom ieși la limanul dorit, aceasta îngrijire o avem eu tofii, trebuie s'o aibă tot ro- mânul adevărat; îngrijirea aceasta e întemeiată; cauza ei este duș- mănia eelor eu eari au de a faee românii de o parte, iară de altă lipsa bărbaților cu o stare și vază impudoare. In contra acestor cauze ca alor doi inimici puternici e greu a te lupta cu speranță de reușire! Că nu avem un organ național eare să poată reprezenta națiunea acolo șf când se poftește, e adevărat un rău mare, însă în prezent nu se pot lăuda nici ungurii nici sașii cu un astfel de organ. Că nu avem «jrtstoerați ea Ungarii, cari să se adune în Clușiu, ori magistt-ațl ea Sașii, e adevărat rău, îrisă KM îfteă avem eOmtme românește dâră apoi Eptseopi românești eu Capitalele lor,> eari mai bine trebuie să știe eari sunt doririle românilor, și eari surit chemați a privlghia și gravamtnele popbrului lOr încredințate a te faee cunoscute și a> cere vindecare acolo unde se cade. Esemplu pot avea în Primatele Ungariei, ei nn se pot ierhe dă ie Va lila dfnfeUa pânea din griră, eam trebuie să se teamă un Biet de ■amploiat! Că dfeta frățietatea urigur. și săsească nu putem aștepta rttet uri brite trebuie să fitri eohvtriși ; dată vrem să teșim la ceva trebuie «A ne punem speranța rtumat și numai în rioî — nici de acolo nu arieto să așteptăm mult, de unde au fbst dedat româriut până atuma o aștepta — uideta pe Ce eale ari pornit adel Veehiu ajutor ă rdmânilot*!’ — să ne eirtioaștem direpturtle șt să nu lăsăm a rit se eălea nttaica/dtri dfd, să nu așteptăm șt să nu ae lăsăm pe iubirea de direptațe a friâțtfor $*&| A. P. O. Dvoastre Sincer Onorator i Uiena 22 Nov. 1860. ’ (ss) Popp. Preaonorate Domnule. Știu că așteptati să vă scriem nouță|i din Capitală Monarhiei. ' V’am serie bucuroși dacă am avea ee să vă scriem de bine; cele rele nu se plătește a le faee cunoscute înainte de timp, se aud acele încă Ș prea timpuriul ; Cel mai momentuos nou e compunerea Comisiunei sau Confe- rinței în Alba-luliă; în privința aceasta îneă rău se aude, adeeă eă acei 40 de mădulari a Conferinței vor sta din 8 Unguri. 8 Secui, 8 Sași, 8 Români (între cari și Șaguna, de altii nu știu) și 8 — reprezentanji • a orașelor sasale (săsești?). Ceea ee se așteaptă din partea fraților dela acea Conferință vefi videa din gazete. s Ce vor ziee mădularii români — dar ee vor zice românii la pro- 4 porțiunea de sus, putem să ne închipuim. — Ce va urma știe bunul a Dzeu, în eare trebuie s£ aiiem toată speranța, eă numai acela e, eare J nu-și trage ajutorul dela eei apăsati și slăbuți! Eu mai .multe nu pot J să zte eâ e lungă limba boului ete. însă fratele A. Ș. vă va împărtăși mai multe eu privință la Conferința din Alba. • Cu distinctă amieijie însemnându-mă j a P. O. Dvoastră ] Sincer onorator Viena 3 lanuariu 1861. (ss) L. B. POPP eonsil. aulic. 4 Praonorate Domnule. In nr. 15 al Gazetei s’a încheiat, preeum se vede, artielul despre I două păcate politice, fără a se fi' tipărit tot așa preeum s’a trimis P. O. ptale. J Daeă nu ai cuget a-l tipări întreg, apoi îmi pare rău ea nu mi-ati ți făcut înainte cunoscut eă nu putefi să-1 tipăriți așa, că atunci v’ași fi 112 4 j rugati să nu-l tipăriți de loe. Eu u’am fost rugat ea să îndreptat! unde na fi ureo greșală, dară ea să eiungăriti așa acel artielu nu u’am fost împuterit De altmintre eu euuiineioasă stimă sum Al P. O. Duoastră • Sincer eonnaf. 8/lU. 1881. (ss) POPP. Preaonorate Domnule. Sunteți rugat ea aceste două EdLete '/. în eauza Episcopului Le- măngi să auefi bunătate a faee a se tipări în Gazeta, eât mai curând, mai ales eel ee sună despre eonehemarea creditorilor, fiind terminuî așa scurt Spesele ee uefi auea uă rog a le specifica suo tempore șt a mi le trimite una eu exemplarul Gazetei în eare uor ieși, ea să le subștern la judecătorie, și ea suo tempore să se răspundă prin cura- torul massei. Cu această oeaziune sunt silit a mai adauge și altă rugare,. adecă pentru informarea celor ee fae pretensiuni la massa reliquiarte a lut Lemănyi și cugetă eă nu știu ee bunătate au rămas, am cugetat eă ar fi bine să se publice tenorul Testamentului lui Lemănyt, barem, în Extract, fiind pentru asta din partea unora rudenii a reposatului și rugat. Vă rog dară, preaonorate Domnule, auefi bunătate a faee loe în. Gazeta la următoarele: Extract (tradus) din Testamentul Episcopului loan Lemănyi, dat în 21 luliu 1859. I. Am căpătat pentru robotele ee s’au șters obligafii de des- greunarea pământului 18608 fl. din eari 8606 fL am vândut și banii i-am împărfit Jntre nepoti și nepoate; iară.îi obligație de.10.l00 fl. mi-au rămas. II. Am 1 obligație de 1000 fl. împrumut nafion. 111. Am altă obligație de 1000 fl. metalie. ID. flm 100 de auri (galbeni). V. Am la șogoru meu Vayda Samuilă 3600 fl; din eari însă 1600 fl. îi iert. Din substanța aceasta las l.luiDregan Alexandru din MonytreuSOO fl. 2. lui Ion Boieria. notar în Brezești . . . . .500 fL 3. lut Domtnte Pfcpp și fratelui său 'Alexie, eu totul . 500 fl. 4. la Rosalia Papp, orfana lut loan Papp .... 500 fl 5. Btserteei gr. eath. în Ierusalim......................... 500 fl 8. Ajutorului meu loan Medvăly.............................. 500 fl. •rologiul de părete și schimburile. 7. Mănăstire! P. P. franciscani unde am murii . . 500 JL 8. Parohului la S. Barbara Nie. Nagy .... 300 fl. 9. Cooperatorului Hyppolit Kirnitzki.........................100 ft 10. lut losef Manzy rationista în Blasiu ... . . 100 fl. 113 8 11. Cărțile ee le am iu Viena le las la Seminariu ad St. Bar- baram; cele din Blaștu le las Seminariulut de acolo, deobligând tn eonștiinjă pe toti aceia eari au luat din ele a le da îrjdărăt. 12. Crucea de aur eu lanțul las să se transpună Excel. Dnului Metropolit. ’ Din banii ee vor mai rămâne să mi se facă îngropăciune eum se cuvine Statului episeopese; să se cumpere loe pentru grpapa pro- prie și să mi se pună piatră la eap. Pentru 100 slușbe spre mântuirea sufletului meu las 100 fl., infelegându-se de sine eă spesele îngropă- ciune! tot din aceeași bani vor fi a se suporta. Erezii mei ureau să fie nepoții și nepoatele din fratele meu losif și din 3 surori, a eăror însă parte, afară de cei însemnati mai sus, le-am dat-o afară. Executorii testamentului meu să fie DD. Maeedonfi losif ș/ Eadislau Tordai. Ce va mai rămânea din bani — plătind eele de plătit — las clerului Ar- hidieeeset fllba-lultensi pentru fondul defieienjilor. Codicil din 18 Aprilie 1860. Din substanța specificată în Testament am scos obligațiunea me- talic de 1000 fl. și o am schimbat spre acoperirea speselor debuin- ctoase. Codicil din 37 Martie 1861.' După împrejurări am fost silit a scoate și obligațiunea de 1000 fl împr. naf. ee prin adevereau spre legitimarea sofului meu l. Medvâlg, fiindcă de când am făcut Testamentul eu mult mai greu serviciu a avut 1. Medvelg pe lângă mine, așia vreau ea după moartea mea șă capete 1000 fl. întru remunerarea ostenelelor lui. In loeul Dlui l. Maeedonfi, eare e cuprins tare eu oficiul și a Dllii Lad. Tordag eare au slăbit de bătrânețe, las de executor a Te- stamentului pe Consil. aul, Vasile Popp, care din bunătate eătră mine au luat pe sine astă greutate, și vreau ea Testamentul meu la timpul său să se desfacă prin dânsul Aceasta e dispozifiunea ultimă a reposatului Episcop l Lemângt. de atei ee vede ee au rămas de dânsul, și mi-au lăsat. Numai trei obiecte sunt de cari au dispus a) inelul episeopese, — cam în preț de 40 fl., b) tabachera de aur — prefuită la 50 fl. — e mal mult vred- nică — și e) un eofer în pref de 2 fl.*) îngropăciune i s’au făeut eum s’au putut mai frumoasă și pom- poasă, dela mănăstirea franciscanilor până la Biserica Sta Barbara Irău dus Clericii gr. eath. pe umere și earul de gală — cel de morfi — ați 6 eai negri l-au petrecut numai până la Sta Barbara, iară de aeolo s’au pus eopurșeul pe car și s’au petrecut până la Cintirimiil St. Marhu, 20 de jiaere șezând în aeeste tot numai tnteltgenfie română. Popor strein au fost adunat foarte mult, Bisertea nu ‘-au cuprins; Clericii din Pazmaneu și superiorii lor încă au luat parte la toată petrecania. Au. ftțst de fafă atât la Biserică eât și la Mănăstire — Consilierii aulici . *) Toate ce au remas se afl&. depuse la Beai"rtsgerteht pftn& ce se ua fini abhandluugul. 114 Hozma și Nămeth, Consilierii la Gubernial Eder, Supremul comite Ea- dislau Nopesa ete. ete. Cruee i s’au pus la capul reposatului, făeută după ritul oriental eu următoarea tnserlpftune in limba română: llustrisimul și Reverendișimul Domn / loanne Lemenyi de Demnii din anul 1833 până în 1849 Arhiepiscop gr. eath. a Făgăra- șului în Transilvania, născut în H3 April 1780 în Desmir în Transilvania, repausat în 29 Martie 1861- în Viena. Fie-t țărâna ușoară! Deasupra pe cruee stă scris vorba Resurgam! toate eu litere aurite în marmoră. Dela semnul — • — |i le-am trimis numai pro privata notifia — de cumva vei afla eu cale, poft se faci și din aeele unele cunoscute cu publicul român. Cu aceasta oeaziune trimit și bani și prenumerafiune la Caseta Transilvaniei pe sem. II. 5 fl. v. a. eu acea rugare ea să facefi dispo- sifiun.e să mi se schimbe adresa în modul următor numai decât: adecă se pune așa: P. T. Herrn Ladislaus Basil Popp K. siebenb. Hofpath in Wien. Adresa pentru aceea e de lipsă să se serie în limba germană, că cu adresa română' mi se rătăcesc Casetele, precum fi-am fost mai scris de mai multe ori. După toate aceste am onoare a mă însemna fl P. O. Dtate sincer onorator (ss) V. POPP. P. S. Pentru Dom. Secret, aul. Demeter Moldovanu îneă 5 fl câ premunerafiune la Caseta pe a. 11. sem. Noti. Scrisoarea e fără dată. Se vede însă din scrisoare eă ~e, scrisă în anul mortti episcopului Eemăngi: 1861. A. B. Preaonorate Domniile. - ■ * * Ea prețuita scrisoare din 30/țV. a. c. mă grăbesă a-tl răspunde In următoarele: Ce se tine de trimiterea la Dieta imperială, în eafusa afeteasta — încât știu eu — au serie fratele MGldonSn. cătră Dl Bartfta, ștde acolo viSf fi văzut și Dtapărerile noăsWe în materia aceasta. 116 8* Ne e eu greu și nouă a ne forma păreri și convicțiuni, fiindcă germanii fin secret și de către noi, poate eă nici eț nu sunt in ela- ribus, se întocmesc și ei după împrejurări, după cum vreau și ma- ghiarii a se întocmi după vântul ee vine de afară! Maghiarii aveau speranfa eă bohemii șt polonii vor forma majoritate în Dieta imper. despre eari se știe eă ar dori o autonomie cum o vreau maghiarii; și atunci ar fi avut maghiarii leiehtes Spiel; însă s’a întâmplat uliraminte, eă majoritatea Dietei imp. e centralizatoare, firește nu în: înțelesul, lut Baeh, ei într’a lut Sehmerling et Comp. Acuma, mai pierzându-și și pe conducătorul Kossuthist — se vor mai muia eet eari vor s’o înceapă de-a eapo scena din 1849, și vor lăsa câmpul bătaet lui Deăh ât Comp, earî însă numai într’atâta se disting de Telehiștt sațfSzilâghiștt: că. spre a-și ajunge tot acela seop întrebuințează alte mijloace, adeeă fă{ărieₓ lingușire, (sau cum zic ei. rezistentă pasivă) amăgind pe Gubern că ei vor fi eet mai întâi la apărarea tronului, numai să le dee lor toate direpturile cari le-au avut în 1848—49, adecă toate mtntsterttle, apoi- firește și puterea peste armata din Ungaria ete. ete. — Getera se- quuntur! Până acuma nu sunt semne ca Gubernul să se sloboadă la astfel de concesiuni, ee va aduce însă timpul nu putem știi Poate eă ungurii să se resoalve a trimite la Dieta imper. ablegați, poate însă ca . Gubernul să-și schimbe politica în privința lor, toate se pot. M’am abătut dela obiectul discursului meu! Așa dară ut videamus: Despre trimiterea ablegafilor români la Dieta imper. nu poate fi vorba până atunci, până ee nu vom videa ee demandă împăratul în privința aceasta. Dacă va veni lucru- la Dietă, acolo românii vor fi în minoritate și și vroind a trimite nu vor putea, eă Dieta va determina în eontra lor, —. mirare ar fi să poată face românii eu sașii majoritate. Dacă va de- niei da împăratul alegerea imediată — despre ee se cam vorbește —. atunei iară numai despre aeeea poate fi vorba, ea să trimită Distrte-, tele Făgărașului și a Năsăudului ablegațit la Dieta imp., despre cele- - lalte Comitate și Scaune nu va putea fi vorba, că acolo românii așa, zieând nu au cuvânt. Peste tot luând, după părerea mea românii — dacă vreau să fie consecvenți — trebuie să trimită Deputați la Dieta imp. fiindcă ei până acuma în tot locul s’au deehiarat pentru Diplomă, și eij vreau a-și recâștiga direpturile avute și pierdute nu din grația celor cari le-au fost răpit odată, ci din a Imperatoruluil Că ce avem noi să așteptăm dela aceia cari ne promiteau toate, cari. se lăudau și se laudă, eă toate le-au împărțit eu not, am avut ocaziune destulă a videa în Zarand, Făgăraș, Doboha, Crasna, Szolnoh, Clușiu, Turda, Alba» Huni; d și apoi între toate în fllba de sus unde e un român comite, suprem. Despre Sași nici nu vorbesc, că ei cel pilțin nu au fost nici din gură niei odată marinimoși ca frații maghiari. Ce să așteptăm dela alfti — încă eam putem ști dupăce făcurăm esperiența de 10 ani, să le punem în cumpănă toate și ne .vom putea determina. Ce se ține de Gazetă, în privința aceasta trebuie să faci pași la» Gubern,. aici nu al de a face nimica. Era bine să știi că ce face Sieb. Bote, atâta-ți pot scrie că acesta a cerut de aici să-l facă oficial, s’a, 116 trimis la Quberniu spre determinare, eu caufia însă nu știu ee a făcut. — Eu cuget eă având Dta concesiune pentru Qazeta, nu e ntei o în- doială eă o pofi eontinua până ee nu o oprește Qubernul. Insă spre mai mare securitate — ea nu eumva să trebueaseă să stafi pe loe eu edarea — ar fi bine să te adreseai eătră Gubern în modul următor: Pentru Gazeta (și Foaie) nu am pus eaufiune până acuma pen- trueă au fost oficiale; acuma însă încetând a fi oficiale, ar trebui după legea presei să depun eaufiune; neștiind însă că mai are putere legea presei austr. în Transilvania ori ba și prin urmare eă trebuie să ■depun eu eaufiune sau ba, apoi unde, la ee eassă și câtă eaufiune să depun, mă rog de Gubern ea să-mi dee amăsuratele inviafiuni ete. ete. Direptul de a eontinua edarea să nu-l pui la îndoială! După cum sună Decretul lui Wohlgemuth euget eă de G6tt lesne pofi să te deslegi; bine ar fi eând ai putea avea tipografia proprie. Mă întore iară la Dieta imper. — Gubernul va demanda Dieta îh Transilvania. Maghiarii și săeuii nu vor trimite Deputafi, prin urmare Dieta nu se va putea finea. Pentru Dieta imp. vom demanda apoi (poate) alegeri nemijlocite, ungurii și săeuii nu vor trimite nici așa, sașii poate, românii ie — dară eum? numai așa dacă se va determina eă atâfia români, atâfta unguri ete., apoi să dee la fiecare nafiune Congres nafional ea în acela să aleagă ablegafi, pe altă cale nu vor putea trimite nici românii, — sașii -vor putea de vor vrea. De aici eu am bună speranță eă tocma pentru Dieta imp. vom să câștigăm Con- gres național.. După eum am pipăit eu palsurile, Gubernul nu va întârzia a pom pe altă eale — (adecă mai eu securitate și energie) eăei va videa (din vorbirea lui Deâh) eă nici eu el și partida lui nu o scoate la eale. Cu distinctă onoare mă însemn fl Dtale , Sincer eonnafional Uiena 13/1 Maiu 1861. (ss) POPP. , (Da urma) 117 Cum trebuie privită înțelegerea dintre oameni. Este cunoscut faptul cum diversitățile fizice și psihice cu cari ne naștem, fac, ea doi oameni să nu ajungă iden- tici sau complect asemănători. Odată veniți pe lume, multiplele și uariatele împreju- rări măresc și mai mult aceste diversități. Socotim printre ele: educația diferită de acasă sau din școală, gradul in- ■ struețiunei dobândite, mediul în eare au trăit, educatorii din familie sau societate» diferiți ei înșiși și cari au căutat să-și impună cunoștințe, gusturi, aptitudini, idealuri dife- rite ete. Chiar daeă am căuta ea toți copiii să fie educați și instruiți împreună, prin aceleași metode pedagogice și etice, diversitățile vor exista: prin rasă, climat, eonstitu- țiune, nutrițiune ete. Se pare eă etica și morala creștină, întâlnind tere- nuri heredltare variate, rămân concepute variat, iar binele, frumosul și adevărul se¹ arată diferit, prin optici mintale diferite. . Oamenii, deei, așezați în aceleași împrejurări, percep, deduc și interpretează variat. Ei se conduc eu atât mat diferit eu cât mai variate sentimente umbresc sau aeoper judecata șt logica. Este imposibil să atribuim acelorași motive psiholo- gice, executarea diverselor mișcări ale indivizilor, din di- ferite momente. Este, deasemenea, d eroare să eredem, eă pentru o cauză oarecare, dacă eu mă conduc într’un chip dat, urmează ea și ceilalți semeni ai mei să se con- ducă identic. Sau invers, să ne închipuim eă acte și reae- țiunl identice, corespund acelorași cauze. 118 Diversitățile individuale, fizice, le putem observa, pri- vind eu atenție trăsăturile anatomice ale corpului omenesc; cele psihice le putem vedea, urmărind mimica, expresiu- nile, gesturile, atitudinile acelora din jurul nostru, din so- cietate sau din reuniuni, fie în o sală de conferințe, fie la teatru sau cinema etc. Oel. Smigelsehi: Mama pietonului. Când ne găsim în una din aceste din urmă săli, vedem cum în fața uneia și aceleeași înscenări: vecinul din dreapta râde; oel din stânga încruntă fața, pentru a exprima sur- priza; eel din față rămâne gânditor; pe când cel din spate plânge. Scena sau reprezentația este aceeași pentru toți. Ea provoacă însă impresiuni diferite la diferiți indivizi. Dacă am căuta să studiem psihologieește — eel puțin, — pe clei 119 4 menționați mai sus, am constata poate eă: touarășul din dreapta este, — eum numim noi în termeni ștințifiei, — un debil mintal, eare nu înțelege nici jocul actorilor, nici, (poate), destul de bine cuvintele lor. li atrage atenția numai gesturile lor și, găslndu-le ridieule, se pune să râdă eu sgomot. Touarășul din stânga dă atenție piesei și seeă titanic# 1“ ț- In clipa aceasta suntem dornici să vedem, Să pipăim viața. Dar: „Puiu, eu multă Introducere și copioase amănunte spuse cum a ajuns să-și dea seama, eă e împovărat eu o cumplită ereditate criminală și cum aceasta a tot râvnit să se mani- feste până a isbucnit în uciderea Madeleinei... Povestind se făeuse mai palid, îi tremurau mâinile, păstrând însă pe față mereu un surâs de martir. — Acum toate sunt clare în mine, ea lumina soarelui. — adaugă eu o strălucire extatică. Nu-ți închipui și nimeni nu-și poate închipui ce îngrozitor a fost, când a trebuit, să-mi dau seama ... etc*. Aeest fragment este doveditor pentru procedeul de realizare întrebuințat de dl Eiviu Rebreanu în analizarea stării sufletești a eroului său. 0 fi fost grea, firește : o fi fost titanică munca; o fi fost îngrozitoare clipa, când Putu a trebuit să-și dea seama. Admitem aceasta, ba mai mult o pretindem aceasta, pentru că concluzia la care ajunge Puiu: „Adevărul adevărat e, eă sânt nebun“ (Pag. 215), e sinceră, nu e o minciună Intenționată, e urmarea unei clipe grele, trăite. E, în ordinea psihologică a sufletului lui Puiu, întâiul moment, în eare se manifestă deseehilibrul său suf- letesc, eare va spori șt se va încheia în partea a doua a romanului (după eapit. XXII). Dar dacă o admitem aceasta din punct de vedere logic, noi nu ne putem atașa sufletește faptului înfățișat aici, pentrucă nu vedem și nu simțim ele- mentele dtn eari s’a constituit... Amintirile lui Piiiu curgi în sufletul Rit, le trăiește mai mult el. Cetindu-le, n’avem senzația unei vieți prezente, în stare să ne fure în ritmul ei... Rămânem bieți spectatori pe țărm, gândindu-ne la ee va fi. poate, în sufletul celui ee se luptă eu valurile mării... Emo- țtunea noastră depinde de câtă putere emotivă e în noi; 137 I scriitorul n’are meritul de a ne fi provocat. Aceasta, pentrucă.|| dl Livlu Rebreanu rămâne: descriptiv, narativ sau demon- । strativ, dar nu analitic. p" Dacă putem urmări evoluția deseehilibrului sufletesc 3 sporit șt desfășurat în toată nuditatea lui, în partea a doua ' a romanului, și dacă putem justifica și noi toată tragedta' sufletească a lui Putu Faranga, înfățișată aici, nu o putem"' face aceasta în capitolele cele multe în partea întâia aj romanului. Din pricina procedeelor de realizare. Romanul • ni-se prezintă astfel: desăvârșit din pvnetul de vedere al <’ concepției» dar defectuos ea realizare. j r Simplitatea stilului, în general, se amornizează eu sobrie- l tatea fondului; și nu i-am face nlei-o obieețiune din lipsa ^ornamentelor,dacă uneori s’ar coborî sub linia eleganții, ■ eare s’ar putea obține prin un astfel de stil, adaptat unui ' atare fond, ea și al romanului de eare ne ocupăm. Iată pentru ee spuneam eă dl Divin Rebreanu, eu acest roman a adus numai eeeaee cunoaștem la dsa din celelalte romane; aeeleașt aptitudini și aceleași defeete. El sporește numărul romanelor, dar nu adaugă nimic la gloria romanului dlut Liuiu Rebreanu. GEORGE SERBA N. * Idei, oameni, fapte: Brăteseu-Voinești. Societatea scriitorilor români a ser- bătorit de curând pe Dl. I. Al. Brăteseu-Voinești, din prilejul înființării alor eineizeei de ani de vieață. Inițiativa abea luată, presa și revistele noastre s’au pus pe lueru, așa eă în ziua serbătoririi ziarele, iar revistele în numerele cele mai recente, au contribuit cu articole elogioase, eu studii impresionante la serbătorirea celui mai plin de noblețe dintre prozatorii români în viață. Opinia publică a primit eu satisfacție această prăznuire; cititorilor constanți ai lui Brăteseu-Uoinești li s’a părut că li se dă și lor o satisfacție. E în de-obște știut că cei mai capabili, eei mat dotați dintre cititori, nu trec așa de îngrabă la arhivă operele Scriitorilor favoriți, guiți e îndatinată să procedeze adeseori critica noastră. Dacă ar fi să apreciem pătruriderea unui | scriitor de talent în preocupările cititorilor, creșterea su- ? flețească pe care el o produce în spirite, numai după» îndelet- ■ nieirea eu opera lui a criticii noastre, ar trebui să ne • constituim în eseepțle dela regula generală în ce privește conștientul contact sufletesc dintre cititor șt opera literară favorită. Dela unire de eâteori s’a mai putut înțâlni numele lui ; Brăteseu-Uoinești în critica românească ? Unde sunt studiile pe care le-ar fi meritat opera lui? A fost pomenit cu laudă 138 eu prilejul încununării lut eu premiul național de proză și ■...aproape atât. Critica șt darea de seamă foiletonistă nu îmbrățișează la noi deeât noile talente, pentru a le' anunța» dar mai ales pentru a le clasifica ea aparținătoare diferitelor eenaele literare, pentru a nu vorbi de școli literare. In evoluția lui ulterioară seriitortil tinăr poate fi sigur de soarta ee-1 așteaptă, uitarea grabnică a eritieulut român, Bine înțeles dacă nu intervin alte motive, mai puțin literare : o recunoștință» o prietinie, interesul de-a argumenta pentru estetica în slujba căreia e pus cenaclul. Brăteseu-Dolnești n’a fost prea multă vreme onorat de critica noastră, deși, dela început a fost unanim recunoscut, deși avea cea mai bună reeomandație de-a întră în literatură: Convorbirile literare eu Ti tu Maioreseu. Bl însuși, sincer eu sine însuși, nu și-a dorit reclama ; plin de nobleță șt discret» nu a eăutat-o. A fost bucuros să știe eă a reușit să deștepte un gând» ’ să miște o simțire, să înduioșeze un suflet, să umple eu neliniștea sa etică, în veeinieă nisuință spre mai bine, sufletul cititorului. El știa, simțla, eă artistul adevărat în orele de ereiațte să dărue, și-i plăcea să afle că darul lui a fost primit, lată ce un talent adevărat va aprecia totdeauna mai mult deeât teoria savantă a criticului eare-l diseci și-l catalogează, dis- tingându-l e’un număr de clasifieație. Și bucuria ee naște din conștiința ee s’a coborât în sufletul cetitorului șl a vorbit îneă blând și discret, Brăteseu Voinești o poate avea deplină. Puțini, sunt scriitorii a căror operă citită să lase în suflete sentimentul de stimă și ehiar pe eel de recunoștință. Ca și când i-ar fi făcut un mare bine cititorului. Iar opera lui Brăteseu-Dolnești deșteaptă în cititor amândouă aceste sentimente. E, credem, eea mai mare dovadă șl de talentul scriitorului, și de folosul operei sale. Recunoștința ni se trezește în suflet eitindu-l pe Brăteseu Voinești, pentrueă ne nobilitează, ne faee mai oameni. Trezește tocmai simțemintele cele mai fine, cele mai delicate, — acele care în vâltoarea vieții, sunt, deobieeiu, uitate, călcate în picioare, lipsite de condițiile în cari ar putea crește. într’o existență brutală, prin scrisul lui Brăteseu-Dolnești, ni se dă posibilitate să trăim partea cea mai nobilă din noi; să ne înduioșem de ea, întrezărind posibilitățile ei de desuoltare» să ne îhsuflețim, să ne inspirăm. El ne dă umanul și îneă în cele mai fine, mal discrete calități ale lut. Premisa e logică: dinstincțta spirituală a scriitorului» înzestrarea lui sufletească tocmai eu acele calități pe cari le deșteaptă în noi, calități neasemănat mai fine, mat sensibile» mai vibrătoare. Pentrueă ele au prins mai întâi imponderabilul 139 spiritual pe eare-l deșteaptă mat apoi în noi. Bl e dinstinețta' fineța, nobleță, fără intermediu; noi suntem din toate acestea -atât cât ne lasă înzestrarea noastră particulară. * * * Când îl vezi pe Brăteseu-Volnești eă se strecoară pe culoarele parlamentului. în urmarea slujbei ee împlinește, — ai impresia că umblă în uls, că alunecă să nu fie observat, sau că vede mereu ceva înaintea lui. sau în sine însuși. — ce nu-l mai lasă a-și da seama de realitate. B o finețe — Și ee contrast între ușoara lui alunecare, șt pasul greu al politieiantlor eari calcă pe teren solid. Așa de mult sunt aceștia din lumea asta, așa de mult e Brăteseu-Voinești din altă lume. Da, din altă lume l Din lumea eroilor operilor sale, eroi uitați, modești, plini de suferință, delteați în simțire până la durere, arzând totuși de ideal, cufundați în viziunea unei vieți mai umane. Sunt copiii lui, și tatăl lor nu poate fi altfel. Sunt așa-numițit „învinșii vieții“, headaptabilii, deși, după credința noastră, ei sunt biruitorii vieții 1 Nu există altă biruință în agitata și scurta vieață a muritorului, decât rea- lizarea în gând, în dorință, în nizuință, dar mai ales în faptă, a unui strop de umanitate. Atâta e aportul adus de noi vieții, atâta e îmbogățirea ei prin noi, ehiar dacă — eum se și întâmplă, — cădem înfrânți. Aceasta e biruința omului chiar în căderea vizibilă subt piedeeile grele. Cealaltă biruință, a avuției, a forței, a dis- prețului, a urii, •— e biruința animalului din noi, — și ea nu îmbogățește nimic vieața. Cititorul rămâne cu ₅sentimentul stimei șt al reeunoștinții citind pe Brăteseu-Uoine’ști, fiindcă și în cel mai rău din noi nu-i stins eu totul focul divin, sămânța a eeeaee numim uman. Exemplare de elită, — unele — sunt mistuite zilnic de acest foe. Trăese în alte lumi, le descoperă în ei înșiși, șl povestindu-le le trezesc și în alții. Cât de îngrozit a rămas Brăteseu-Doinești, omul ee trăia în alte lumi. — la deslănțuirea războiului mondiali Omul ee trăește în alte lumi, împins, aici de structura lut sufletească deosebită de-a oamenilor de toate zilele, de structura în eare se țes moștenirile străvechi ale familiei, neamului. — nu se poate mulțumi eu vibrațiile mai fine, mai discrete ale umanului din el... Singur înte atâția dintr’altă croială, — el îșl va întruchipa și un sistem de gândire, eare să-l legitimeze, să nu-l arate nebun între atâția oameni cuminți... 140 Brăteseu-Voinești și-a clădit acest turn în care se adăposteșie. Poate spre el nizuește eând alunecă plutind ea în vis prin culoarele parlamentului, între atâția înșt grei de realitate ? * * * In Brăteseu-Voinești s’a cristalizat distincția unei întregi clase sociale și anume distincția în calitatea el cea mal superioară: nobleță gândului, a simțirii, a țelului de-a ima- gazina și a reacționa. Poate niei unui alt scriitor român nu-t repugnă în așa măsură brutalul, trivialul. Lui Brăteseu îl cauzează oroare fizică. Cărțile lui sunt'pure, am spune de-o puritate ascetică dacă n’ar fi totuși caldă, binefăcătoare, vie. E o puritate organică, necăutată. Și pur îi este stilul. Pur și clar, fără cotituri căutate, fără povara zadarnică a înfrumsețării meșteșugite ... Și din paginile volumelor lui ne urmăresc mereu atâtea vieți, unele abea ’ schițate, dar pornite la un drum despre care ne putem da seama înșine, unde duce. Sunt tipuri de intelectuali frământați de viața de azi, de boerinași rămași din veacuri, eu nostalgia vremurilor trecute, de femei aproape sfinte în simplitatea dorințelor... Gândiți-vă la „Măgheranul“l Delicateța simțirii abundă pretutindeni. Gândiți-vă la „Microbul¹⁴, de „Puiul⁴⁴, la „Niculăiță Minciună⁴⁴. Este Brăteseu-Voinești și un mare artist al prozei ? Nu știm să fi tăgăduit cineva. Reeitiți-i nuvelele! Recitiți „Călă- torului îi șade bine eu drumul⁴⁴. Ar fi putut zugrăvi moravurile noastre semieivilizate, continuând pe Caragiale? Ni se pare eă dai Câteva dovezi avem. Dar trebuia să aibă altă construcție sufletească: mal puțin fină, să nu-i repugne în așa măsură trivialul, brutalul. Subt satira lui Caragiale ni se pare eă zace un dispreț sân- geros, mortal, pentru nenoroeiții de Lae șl Nae... Ar fi putut zugrăvi pătura țărănească? Răspundem asemenea afirmativ. Câteva notițe din „Carnetul unui jude- cător⁴⁴, sunt dovadă. Dar Brăteseu-Voinești a scris și a publicat mereu subt supravegherea simțului său de autocritică Ce a tipărit — va rămâne, pe eând multe din volumele pe care alții le-au îmbulzit pe piața literară nu vor mai fi însemnate în istoria literaturii. * L AGÂRBIGBANU. * Dela o epocă la alta. Generația azi în plină formație in- telectuală, etică, artistică, pare uneori a crede» prin câteva glasuri tinere, eă nu mai are nevoe de valorile trecutului. 141 chiar a celui mai apropiat, când e vorba de crezul vieții lor; H că acesta s’a născut numai acum, sau că, prin mari chinuri, 1 sufletești, se naște din însăși noua lor sensibilitate în fața : lumii șl vieții, se desprinde din drumurile noul ale gândirii contemporane. . S’ar părea, după impresia acestora eă o epocă se poate schimba brusc, se poate face o trecere dela una la alta l într’un salt mortal, șl nu se ține, seama eă, în regulă generală; 5 sămânța care încolțește asi a fost aruncată eri, eă sensi- | bliltatea în creștere acum, a existat în câțiva viețuitori ai epoeei pe eare o credem închisă, deși ne dăm bine seama că suntem frământați adeseori de gândul și simțirea unora | cart au creiat înainte eu treizeci — patruzeci de ani, cari, ț poate, trăese și creiază și azi. Ea vârsta de douăzeci de ani, când cei mal bine înze- strați se sbat să-și găsească drumul propriu în uieață, ca j sensibilitate și concepție, nici nu se poate avea pretențiunea . de-a fi zidit tu lumea din nimic, deși se poate foarte bine să fii ‘ între eel ce frământă deschiderea unei epoci noul. 1 Dar simplul fapt că ai, la această vrâstă, pe autorii | tăi favorițl, filosofi, poeți, esteți, e o dovadă că epoca nu | începe eu tine, că sămânța eare rodește âeum, a fost mai șj de mult aruncată, dar na găsit până aciuai teren prielnic | pentru rodire. \ Și, nuanța aceasta poate fi înșelătoare pentru cei prea >• pripiți a lega de ei și generația lor începutul unei epoci. ’z| In mod virtual noul crez există încă înainte de-a se stinge o epocă El e și vestit de sufletele cele mai bine înzestrate dela sfârșitul unei epoci. Esperimentarea, punerea în practica vieții a unei anumite concepții, îi arată, după o anume vreme, toate scăderile și lipsurile, primejdia chiar, j — mai ales din motivul că nimic nu ajunge pe mâna omului j ce să nu degenereze eu timpul, să treacă în esces, să ajungă 4a decadența. Șt, către sfârșitul esperimentării unei concepții de vieață ’în general, când s’a trecut de mult peste epoca de înflorire a ei, — gânditorii și artiștii a căror omenire e să aprindă mereu pentru omenire focuri noui în locul celor ce se sting, desfășură noui steaguri, vestesc din trimbițe I noui. Dacă epoca nouă nu începe de obiceiu atunci, — și nu înțepe, — de vină este lipsa unei noul sensibilități în generația de atunci, — sensibilitate existență în marii artiști, și pe eart ei o presimt biruitoare în generația ce va veni. Ei sunt atunci, de obiceiu, neînțeleși Ei anticipează. Masele mari au încă nevoe de prăbușiri șt zguduiri puternice, sau de oboseli îndelungate pentru a se putea dezbrăca de vechea concepție — în general luată — asupra vieții. Și de obicei, cei mai bătrâni, rămân să nu-i priceapă până la sfârșit. 142 Când ei încep a trăi, a fermenta noua generație, se pune de obieeiu începutul epoeei noui. Și generația nouă se poate cu drept socoti între cei ee deschid epoca nouă, nu numai prin faptul eă ea presintă noua sensibilitate presimțită de artistul mare, ei și pentrueă, mișeată odată, această sen- sibilitate vine eu aportul ei propriu, crescând, adâncind, clarificând în sine și ’n mare, noua concepție. Se poate chiar ea idea aruncată de artistul sau filosoful generației vechi să fie numai scântea, — focul întreg să fie aprins și alimentat numai cu sensibilitatea nouăi generații'. Și în cașul acesta e și mai ușoară tlusia după care n’am moștenit din trecut nici un impuls. Este-pare mi-se-și cazul generației de azi... închinarea la altarul idealismului, în locul materialismului positiu, pare unora o religie din anul eurent, sau din anul trecut, pe eare nici n’ar mai putea-o înțelege oamenii treeuți de patruzeci de ani. Deși fondatofrii lui, sau mai de grabă cei ce au revenit mai curând la altarul de închinare al idealismului, sunt în genere gânditori, poeți și artiști eari au trecut de mult de patruzeci de ani, dacă peste tot mai trăese azi. Adevărat este eă de generația tinără de azi pot fi mai bine înțeleși, fiindcă tocmai sensibilitatea acestora o presimțiau, și din ea, fiind și a lor, au creiat. Dar nimic nu împiedică azi pe omul de cincisprezece de ani, să simțească idealismul lui Maeterlinh de pildă mai puțin unul de douăzeci de ani, mai ales că și între cei nealeși sunt destui cari simt și înțeleg chemarea nouilor proroci, într’o epocă în care majoritatea e surdă. l. T. * 0 ctitorie nouă. întâiul mare ctitor al României întregite nu s’a desprins din rândurile puternicilor zilei, al căror nume călătorește vecinie dela o margine de țară la alta* ajungând popular, fie prin nădejdile ce le trăese» fie prin antipatia ce deșteaptă; nici din rândurile îndeobște cunosc euților mari acumulatori de averi, slăviți ort temuți în uieață, uitați repede după moarte. Atanasie Simu, ctitorul eel nou, e din neamul bine reprezentat odată la noi, tot mai rar azi, a celor ce înțeleg și simt frumoasa, înalta îndatorire a individului de a crește puterile sufletești ale colectivității în care trăește, durându-și din această îndatorire însuși idealul de vteafă. E cea mai omenească și, în aceeași vreme, cea mat națională fheadrare în vieața unui popor pe eare ne-o putem dori în scurta existență pământeană. Să ști că prin pri- ceperea și simțirea, prin munca și cruțarea ta, nu ai reușit numai să-ți clădești o viață armonioasă, departe de fră- mântările banale ale vieții, ci să lași moștenire izvoare din 143 ■eare se uor putea adăpa generații întregi de însetați dupti aceeași armonie a uieții, fântâni din cari pot țîșnt mereu a noul puteri înviorătoare pentru suflet, — trebuie să fie eea | mai înaltă satisfacție a omului superior. Pe uremuri ctitorii români nu erau rari. Cel din urmă, 1 înainte de unire, basarabeanul Vasile Stroescu arătase noua 1 direetie în eare trebuie să activeze cel ce urea să crească 3 puterile sufletești ale neamului, potrivit împrejurărilor și lip- 1 surilor de atunci: luminarea nației prin școli, prin cât mai 1 multe și mai bune instituții de cultură. Azi puține sate sunt 3 în Ardeal unde numele lui să nu fie păstrat în amintire cu -a sfințenie, în cari să nu fi desfundat o brazdă din ogorul în* II țelenit prin donația sa, să nu fi adăugat o forță nouă puterii a sufletești existente. Atanasie Simu a oficiat o uieață întreagă la altarul fru-’ moșului, a artelor plastice. Cu o priedpere și o sîrguință unice între calitățile contemporanilor noștri, eu o dărnicie || mereu împrospătată, a adunat an de an, obiectele de artă ■ în muzeul din bulevardul Brătianu din capitală, muzeu eare-i li poartă de mult numele, iar acum a trecut, prin voința ctito- a ruiui în patrimoniul Națiunii române. E eea mai valoroasă colecție de artă pe cârd o are -'l Țara, mulțumită înțelegerii și mărinimii de suflet a modestului a închinător la altarul frumuseții eșite din mână omenească, Atanasie Simu. Peste o mie de lucrări de-ale artiștilor străini și români. Q școală, șl până azirpentru atâția tineri a români, neliniștiți de duhul creiației, și cari n’au putut studia -3 bogatele colecții din apus; o școală pentru viitorii artiști, 3 ea și pentru marele public doritor de-a se pătrunde și inobila l de marea putere a frumuseții. O mândrie, de aeum, chiar a 3 Națiunii, mândrie prin gestul unui ales fiu al său. 1 O școală a frumosului .va fi pe viitor ctitoria lui 1 At. Simu, după care am avut în treeut o școală a eredințtl prin ctitorii atâtor biserici și mănăstiri, și una a milei șt i'| dragostei creștinești prin așezămintele spitalicești. | 0 școală a frumosului de eare vom avea în viitor tot | mai multă nevoe. Creiațta artistică plastică la noi e abea la 1 începuturile sale, — neeuprinzând atei vechile monumente J arhitectonice eu anexele lor... 1 Din preajma unui așezământ de cultură, care în întregime s se razimă pe înțelegerea șt simțirea ctitorilor din trecut, din | preajma „Astrei", trimitem și noi omagiul nostru Dlui Atanasie J Simu, dorind neamului ca pilda sa să fie deschizătoare de drum, reîmpămăntentnd datina străbună. 8d. V. J 144 1 i Controverse critice. Apariția vo- lumului de versuri „Cuvinte potri- vite “ de dl Tudor Arghezi a seos îneă odată la iveală neînțelegerile profunde, de ordin estehe și literar, dintre eritieii noștri. De eând au pus un picior în domeniul criticei lite- rare o seamă de ziariști, ba chiar de poeji și prozatori, neînțelegerile sunt și mai profunde. Șt ele erese mereu pe măsură ee șe izolează în iot mai glacială teorie, așa-zisele șeoli literare sau critice de azi, — în realitate miei bastioane de unde se dă bătaia, la comanda și îndru- marea șefului, împotriva celor ee și-au clădit o altă fortăreață. Și cine săgetează mai istef din turn e uns de șef întru multiplele grade ale scrisului. Chiar aceia eari reprezintă la noi, saueredareprezentă, critica - să-i zi- eem, oficială, a competentei, prezintă dela o vreme un fenomen curios. Pe când mai înainte se mărgineau la cri- tica prin articole sau notite ori îndru- mări din revistele literare și erau în contact destul de viu eu realitatea literară și culturală, azi, eând am trecut la critica doctrinară de vo- lum și de serie de volume, s’ar pă- rea eă au pierdut contactul eu realitatea literară, eare-și vede de drum fără niei o grije de teoriile cuprinse în eărjile ponderoase de critică. Ci controversa eritieă s’a ac- centuat prin editarea volumelor de știință literară sau eritieă. S’a ae- r-entuat atât de mult încât unii nu văd în studiile celuilalt deeât abe- rajii, ea și eând frumosul și-ar fi pierdut el însuș> criteriile, după eari îl judecă oriee minte sănătoasă. Astfel studiile despre știința poeziei ale dlui M. Eovineseu, șt7.. viceversa. La fel fac și ucenicii întru eri- tieă din taberele adverse, și așa am putut ajunge ea, de pildă, vo- lumul de poezii „Cuvinte potrivite" de dl Arghezi să fie pus de eătre un domn poet și prozator, evoluat în eritie literar, alăturea ae poeziile lui M. Emineseu, iar dl Ion Barbu, un poet evoluat în eritie’ să-l reducă la „adevărate potriviri de cuvinte". Controversa, eum vedeți, e mare, ■ Noroi- eă ea nu frământă, nu prinde publicul cetitor. Șt noroc eă, din eând în eând. își mai ia osteneală . și eâte-un om, eare nu-i eritie de ■ meserie, să lămurească chestiunea. In cazul dat am numai arti eolul dlui Q. Bogdan-Duieă despre poezia dlui Arghezi Tp. Cărți. Note și serisort Șineaiane de A. Veress. In „Memoriile Secțiunii lite- rare" ale Academiei române a apă- rut eomuniearea făeută în ședința dela 15 Aprilie 192? de eătre dl Andrei Deress asupra unor știri nouț în legături eu vieafa șl operele lui 6h. Șineai și a edită-it aeestora. Sunt note culese de autor în eursul anilor prin diferite biblioteci în eare a luerat și vin să eompleeteze alte știri privitoare la vieafa și scrierile istoricului peregrin, publicate în tim- pul din urmă de eătre dnii N. lorga, 2. PâeltȘan, l. Modrigan, laeob Radu» Dr. A Bitay, El. Ggârfâs, — aminttji de dl Deress în eomuniearea sa. Documentele principale pe eari se razimă comunicarea, publicate în anexe sunt: O scrisoare a lui Gh. Șineai că- tre Daniil Cornides, istorie ungur, pe eare Șineai îl cunoștea din Viena și eare aeum era secretarul litera ᵣ 145 10 al eontelut losif Telehi șl trăia în ca- stelul acestuia dela Gornești, aproape de Târgul Mureș. Scrisoarea, în la- tinește, e datată din Blaj, 23 August, 1781, și dl Ueress o socotește eea mai ueehe dintre cele cunoscute ră- mase dela Șincai. In ea, la cererea lui Cornides, Gh. Șincai își arată pă- rerea asupra lui loan Huniade, pe eare-l eredea descendent al familii Băneștilor din Țara românească. Tot din ea aflăm eă, prin intermediul lui Cornides, Șineai ajunse „cunos- cut eu înuăfatul preot calvin loșif Benko”, din Aita mijlocie și eă „ajun- sese atât de departe eu adunarea materialului șău istorie îneât auea de gând să-și publiee Istoria Ro- mânilor în 1782“. Interesante sunt anexele urmă- toare din eare se uede contactul știinjifie pe eare l-a auut istoricul no- stru eu Mihalț Terțina, George Ko- uaeshieh, scriitorul Andrei Lehotzhjj, aprecierile lui losif Christian Engel despre Șineai, cunoscut lui „ex li- bris et ex fama, uerune gentts Ua- laehiae scrutător diligentissimus et aeertissimus". Din anexa D. Prefața ineeită, în ungurește, scrisă de Șineai la în- semnările lui St. Szamoskozy, din eare se uede eă istoricul nostru „cunoștea la perfecție limba ungu- rească”. Ceeane uoim, mat ales să re- ținem din comunicarea dlui Ueress, sunt greutățile înttmpinate de „se- tosul învățător literat romârt din Ara- dul Veehiu, Alexandru Gaura, eu în- cercările lui de editare a „Cronicei românilor”. Al. Gabra ajunsese la două copii cuprinzând „Cronica românilor” de Gh. Șineai, și se hotărî să o tipă- rească în folosul națiuntt. S’a gândit să t> editeze în broșuri de câte zece coaie de tipar, adunând înainte abo- namente, câte 3Q erueeri „făsetoara", eum ti spunea Gaura. — Deci un particular e acela eare se gândește mai întâi să editeze pe Șineai, nuo . instituție românească, deși istoricul auuse până la capătul uiefii bune legături eu Episcopia unită din .Ora- dea mare. Alexandru Gaura face apel prin „Foaia pentru Minte” din Brașou, îneă din anul 1842 pentru a câștiga abonafi pentru întâia broșură, care și apare peste doi ani, la 1844, în Tipografia llniuersitătil din Buda. începutul fusese greu dar con- tinuarea șt mai grea; eu toată chel- tuiala și osteneala Gaura n’a putut ajunge decât la „făseioara”, a U, Intr’o adresă eătre eensorul Tipografiei Uniuersifăfti din Buda, Al. Gaura, alătură și un fel de mustrare eătre „prenumeranjii” eari nu plătesc abonamentul de „un sfanj și jumătate argint", adeeă 30 ereijari. Censorul eare era Todor Aaron, a șters p?rfile de. înfruntare și de plângere împotriva neplatni- eilor, iar aeeste părți, cele mai in- teresante pentru noi, sunt: Prima, din introducere, unde se plânge așa (șterse sunt frazeleₓsub- liniate): „Firește eă toată plămăduirea se întâmplă în paguba mea. Azi nu ureau să mă întind mai departe, ci totuși spre învățătura altora nu pot să nu ating, că pot arăta o listă de fruntași, cari, cu cinsiă să fie zis, mă înșelară, îmi mâncare banii, sau baremi ocazia aceasta o întrebuin- țează spre uespoieri. O însenină- toare restanfie am și astăzi de afară. Unii mi se arătară și baneroji, dela eari nici măcar pentru cele dintâi eărti am putut scoate ceva; pe ace- știa îi uoi înfățișa publicului mai târ- ziu. Alfti trecură la Câmpii Elisului să ducă veste". Așa dar, obiceiul de-a nu plăti abonamentele, e veehiu la noi de 146 aproape o sută de ani! Gaura putea da la 184?. „o listă de fruntași¹* eari eari „îi mâneară ban i¹*, Alfii se de- clarară „banerufi" pentru a nu plăti abonamentul, iar elfii, mai ferieifi „trecură în Câmpurile Eliseului să ducă uestea¹¹. Ca și înainte eu trei- zeci de ani, ea și azi! Și încă unul din primii editori ai noștri se gândea să se foloseaSsă de ameninfarea de până azi a edi- torilor de ziare și reuiste, să-i pu- blice eu numele pe neplatniei: „pe aceștia îi uoiu înfățișa publicului mai târziu¹*. Greutățile editoriale apar și din conținutul unei scrisori a lui Gaura către un colaborator al său dih Oră- știe, — parte tăiată asemenea de cenzură. Par’că zugrăvește mora- vurile ee dăinuese până azi la noi în materie de colportaj al cărții. Scri- soarea e din 7/18 August 1649. . „De te-ar lăsa împrejurările" îi scrie Gaura, „să ai bunătate a te ostăni până la acel ueein și colegă, carele aceea împiedecare șl pa- gubă îmi face. Ca să ști de ee să te apuci, aeeea âm să-fi descopăr: eă Dumnealui în 11 Mai 1844 din sarcina 1. Șineaiană au primit dela știutul Domn din Dobra 28 de făs- eioare, pentru ea să-mi încaseze, precum de - obște să știe, 28 f. Din sarcina 11. în 18 Seplemurie a. 1844, iară am primit 28 făseioare, a că- rora pref e per 30 X faee 14 f. Pentru ■ 5 table ealendarntee e dator per 6xeu 30 X într’o sume eu 42 f. 30 X e. m. Din eare sumă dumnealui până astăzi niei un ereițariu nu mi-aumai trimis, dar niei cărțile, deși mai de multe ori Ig-am cerut, nu mi le-au retndreptat, afară de unele epistole deșperate, eu desuinouăfiri deșerte¹¹. In rest Gaura insistă pe lângă prieten să-i scoată banii dela depo- zitar, să-i lase acestuia „din 11 erel- fari 1", ameninfă eă în lipsă de re- zultat să-l poată „cerea la compe- tenta Superioritate*, și să-l „înfăți- șeze șt publicității" eu prilejul apa- riției făseioare! V. Șineaiane. In aceeași scrisoare se mai plânge de îneă un depozitar, care se pare eă desfăcuse fascicole „la târgul Aradului¹¹, sei^ie: „baesamă s’au zăuitatl Plaeă a-l reflecta: că cârjile românești după ehipul acesta n-au datină a putea scăpa de subt tease.-Acolo trebuese bani gata! și îneă în mare parte înainte plătiți¹¹. Interesant mai este pentru acest început de editură și colportaj a ști eă Gaura auea însărcinați colec- ționari ehiar în părțile „Unguarului și Muneaeiului". Mutându-se la Viena G. Bona, fost notar consistorial la Unguar, pe eare Gavea îl numește „învăpăiatul naționalist", în locul lui a fost însăr- cinat de „culegător pește pretiu- meranfii lui din jurul Unguarului și Muneaeiului, ea „eoleetant tinulalnie" -Ion Mihali de Apșa,. notarul nou al Consistorului. Da Brașov „eoleetantul" lui Gaură era negustorul laneu Slavniei, în Bucovina George Șesan.- eel dintâi se mulțumește de slujbă spunând „eă jurstările de acum nu-1 iartă de a mai putea purta greomântul de eoleetant". Avea eoleetanfi în Mol- dova, la lași, și la București. Ce se va fi ales eu „prenume- ran|ii din părjile Muneaeiului și Unguarului" ? Din a doua jumătate a veacului XIX încoace nu avem cunoștință de familii intelectuale ro- mânești în partea locului. Se vede eă Gaura’ eră și un bun organizator. Dar totul fu inzadarl Făseioara a VI din „Cronica Ro- mânilor" n’a mai putut apare. Comunicarea Dlui Veress e O pagină Interesantă pentru trecutul nostru eultural. Su. V. ♦ 147 10* A. Veress: Păstorttul ardelenilor în Moldova și Țara românească. Me- moriile secțiunii istorice ale Acade- mie} române. Intr’o faseieolă de 81 pag. + 23 pg. documente anexe dl A. Veress se ocupă eu o oroblemă tratată ade- seori de cercetătorii istoriei noa- stre: transhumanta păstorilor arde- leni dela granița Moldouei și Mun- teniei. Dl Veress urmărește date istorice în legătură eu subiectul, în- cepând din ueaeul XV-lea până la anul 1821, s’ăruind mat amănunțit asupra reglementării transhumantei în ueaeul XVIII. In eele mat vechi documente în eari e uorba de tre- cerea la iernat a păstorilo, din Ar- deal în șesul muntean, până la băl- țile Dunării, sau ehiar peste acest fluviu, se uorbește mereu de obi- ceiul sau rândqjala din bătrâni, do- vadă eă transhumanta e de origină foarte ueehe. Dl DereSs erede eă documentele încep să o pomenească numai când eeeaee s’a apucat din bătrâni, fie priuitor la păstori, fie la boerii pe moșiile cărora pășteau turmele, sau la diferitii slușbași, nu mai era observat eu sfințenie. Avem documente referitoare la transhu- mantă de eând s’a simtit necesita- tea de-a reglemenia din nou rân- dueli vechi eari nu mai erau ob- servate, sau impuneri de noui da- torii ori drepturi în raporturile dintre păstori și proprietari sau slușbași at tării. .. Comunicarea enumeră soiurile, de oi din turmele de odinioară ale ciobanilor români, vreo cinei feluri, existente și asi, arată eum era or- ganizată o târlă ete. Se arată la di- ferite epoci eare era taxa oierttului, vama, prescripții în legătură eu tre- cerea graniței, ete. In deosebi stă- rue asupra interuențiunilor consuli- lor austriac! din principate pentru proiecția păcurarilor ardeleni tre- euți eu oile, eu „bucatele", dincolo de munți. Reproducem din scrisoarea isto- riografului ungur contele Nieolae Bethlen, câteva pasagii țn legătură eu viata patriarhală la românii ar- deleni : „Acești păstori — serie Bethlen trăese de veacuri în fundul văilor ea în niște republici miei, separate, ale căror membri nu au niei o legătură eu ceilalți locuitori ai Ardealului. Capul familiei este în același timp preot și jude, eare dimineața și seara stă la rugăciune eu casnicii săi, ți- nând și judecată între ei. Acești oa- meni trăese slobozi așa eă numai atunci merg la proprietarii lor de moșii, eând vreau să se căsăto- rească, ei având dreptul de a-t Că- sători și apoi odată pe an, cănd fac socoteala de pe oile pr:mile și pro- dusele lor, cu o preeiziune și cinste exemplară¹'. * N. lorga: Noi acte românești la Sibiiu. Intr’o comunicare făcută la Academia română și apărută acum între memoriile secțiunii istorice, marele și neobositul cercetător și reeonstruetor al trecutului nostru, dl N. lorga, prezintă câteva aete noui în românește sau privitoare la viața românească dtn secolul XDl și XVII aflate în arhivele și biblio- teca Bruhenthal din Sibiiu. Facsi- milele lor, procurate prin dl Q. Minier, se adaugă la această comunicare. Dl N lorga e de credința eă în arhivele ardelene se află îneă multe aete privitoare la istoria românilor, eare voe ieși la iveală, „mai mult printr’un hazard fericit, decât de pe urma unor cercetări metodice". Intr’adevăr aceste arhive, unele bine catalogate, au fost cercetate de multi eu sârguintă, și totuși din ele apar mereu aete privitoare la noi, și nesemnalate înainte. 148 Astfel sunt documentele aflate de curând la Sibiiu de către dom- nul Bulat. Cel dintâi e — spune dl lorga — „o cerere în românește, databilă după scrisoare cam la 1619, a negusto- rilor din Târgouiște către Sibieni, prin eare, într’un stil uaiu dar plin de dor, cer să li se dea dreptul de a faee uânsare pe piețele orașului, asigurând eă-i vot aduce un însem- nat câștig anual." Trei scrisori sunt dela Mihnea- Vodă Radul. Ele sunt redactate „în- tr’o formă românească îngrijită, pe care o preeed rânduri de o sla- vonă cărturărească și și „prețioasă". Se mai reproduc în facsimile alte trei aete, studiate de dl N. lorga. unul în slauonește din sec. XUl, — e o invitație la nuntă a lui Radu Doe- uod. Dl N. lorga identifică pe Radu Doevod. Dl N. lorga identifică pe Radu , dela Afumați, care a luat în căsătorie pe fata lui Neagoe. Alte două scrisori, una în gre- cește alta în românește, sunt date de fllibei dela Nieopole, și priuese afaceri de negoț.' Despre scrisoarea românească a lui Alt Bei, dl N. lorga spune eă are o ortografie uneori bizară, dar într’un stil foarte bun și eă n’o scrise un român ei „un Sârb ori poate un Ture dunărean". „Aceasta mă faee să amintesc cazurile — continuă dl lorga — în care limba noastră, îneă în veacul XVI a servit domnitorilor turei dela hotare pentru corespondenta lor și — eeeace este mai însemnat — nu numai eu România, — în toate ca- zurile cunffseute fiind vorba de streini¹*. ' l. T. * Theocrit, Idile, traducere în ver- suri de Teodor A. Naum. Pe lângă traducerile din autori clasici greci șt latini, eari au făeut vâlvă în lite- ratura noastră atât prin importanța operei cât și prin calitatea tradu- cerii — Aeneida de Coșbue, lliada și mai ales Odisseia de G. Murau, — literatura noastră s’a îmbogățit în deceniile din urmă și eu alte tra- duceri, mai puțin răsunătoare ace- stea, deși, uneori, de o uâloare reală. „Casa Șeoalelor'' a editat până azi 35 de opere din autorii elasiet greei și romani, în Biblio- teca sa. Se face, desigur; un bun ser- viciu publicului cititor, eare șl când s’ar fi simțit ademenit de creațiile literare ale clasicilor, nu le puteam apropia pe cele mai multe decât în traduceri străine. Se militează, prin traducerile noastre, pentru o nouă familiarizare eu clasicismul, de eare jumătatea veacului treeut s’a tot în- depărtat. Iar la noi continuele schim- bări de programe zîn învățământul secundar, eu atenuarea și potenția- rea clasicismului, a înstrăinat gene- rațiile mâi houi dela izvoare con- tinuu proapete pentru sbuetumul și aspirațiile spiritului omenesc. Așa eă bunele traduceri în ro- mânește din clasicii greei șt romani, ea și studiile tot mai dese asupra acestor autori, nu pot fi deeât folo- sitoare și dorite de toți prietinii cla- sicismului, ea și de aeeia, eari stă- ruie pentru o mai largă aprofundare a lui în învățământul nostru. Dl Teodor A. Naum, după ee a publicat în 1922, în aceeași editură, Bucolicele lui Virgil. ne dă azi Idi- lele lui Theoerit. Dsa ține, de-un an, la Universitatea din Cluj, catedra eruditului Vasile Bogrea, răpit așa de eurând știtnții românești. Fiu al răposatului poet ieșean și acade- mician Andreiu Naum, tinărul pro- fesor a moștenit, pe lângă darul poetic, dragostea de frumos. 149 In studiul tntroduetiv (58 pg.) dăa trece tn revistă literatura prin- cipală asupra lui TheoCrif, stăruind aStipra epdeei, in eare a scris au- torul grec. Traducerea e în hexametri, eu frumoase calități și se citește eu plăcere. 1 Reuiste „învățătorul', Cluj, eț. IX. Nr. 1. Dl 1. Agărbieeanu serie un inimos ar- ticol : „Problema eultifrală", apelând ta serviciile învățătorimii, desertin- du-i starea materială precară și aplaudând ideia ea ministerul (in- strucției) să „inițieze cursuri de spe- cializare pentru învățătorii obligați șt la propaganda culturală", invăță- tbrtmea să lucreze și de aici îna- inte braț la braț eu preoțimea și ceilalți intelectuali din sat pentru ri- dicarea poporului, aceasta fiind o problemă vitală pentru neam. „Șeoala noastră", rev. pedago- gieă-eulturală, Zălau, a. V., Nr. 1—2, 1 lan. 1928. Un artieol plin de eăl- \ dură: Sprijinirea „Astrei*, subseris Mg. Ne bucurăm eă învățătorimea noastră prieepe întru toate chema- rea vremii și Prea să dea mână de ajutor și în jud. Sălaj propagandei î noastre. In aeelaș număr multe ar- ticole, vredniee de a fi puse la inimă din partea învățătorimii, noastre — j și numai a învătătorimii? î Din străinătate. Impotenta bădărăniei și murdăriei. Cetiți rândurile de mai la vale și le cântărit!. Sunt țipetul de alarmă din Austria, împotriva bădărăniei și a murdăriei din teatru, cinematograf, muzică, ete. Numat in Austria se pot plânge oamenii? Să nu pornim și noi o cruciadă tmpotriua bădărăniei, care s’a întronai pe multe meleaguri? Consilierul Dr. Enrte Sieger serie (în „Neue Freie Presse". din 22. 1. 1928): „Lupta aceasta nu se mai pOăte ocolii Toți oamnii de bine (de caracter) să vină eu noi! Om de bine este fiecare, eăre — în fafa actualei diseonsiderări, de pre- tutindeni, a bunurilor ideale ale omenirii, vrea să le apere 1 Zi de zi âjnng stările tot mai gravei Des- trăbălarea și bădărănia se lăfăiesc pfe cele mai multe seene și în teatrele de cinematograf, nise corupe și se, înveninează tineretul. Chiar numai o lectură fugitivă a titlurilor singura- ticelor prestafiunt pe locurile de afișaj ne arată clar eă viața noastră artistică a ajuns într'o mlaștină. „Patul și sofaua¹¹, „Trei într’un pat", „Noaptea de iubire", „Lanțul iubirii", „Numai o noapte", ș. a. m. d. In felul acesta candid se anunță pres- tajiunile singuratice și manifestarea aceasta infamă (nerușinată) și-a ajuns puneful culminant în faptul eă în opera (fosta operă de Stat) vieneză li se scuipă în fafă muaelor muzieCt. șt a poeziei, într’un mod orgiatte, prfmindu-se în repertoriu (compo- ziția) „lonnp". N’am expresii mai domoale lâ dispoziție, eând mă gân- desc eă este o adevărată ofensă a artei muzicale, ca să vorbești în general, de muzică la opera aceasta l ; In decursul întregei sări aleargă o cacofonie grețoasă după altă eaeo- . .5$ a «2 150 fonie grefoasâ — despre o gândire muzicală nu poți descoperi nici o umbră șt ai impresia eă oamenii din orchestră și de pe seenă ar juca și cânta fiecare eum îl taie capul, întocmai ca într’o veritabilă casă de nebuni. Și textul (poemul) eșie de o revoltătoare bădărănie. Un exemplu pentru multe: lonny (negrul) spune cântăreței Anitta: „Ești așa de frumoasă, te iubesc 1 O, sunt tare, niei nu visezi ee tare suntl Întreabă numai pe fetele din Paris! De ee nu urei? Până acum au vrut toate, și nu le-a părut rău. De ee nu urei casă îmi simți puterea? Numai o noapte și n’ai să mai dai ochit eu mine. Dă eunose eu pe voi, albele! La ’neeput vă împotri- viți, apoi sânte)! fericite )“ Ea: „Mă desarmează eu sineeritatea-i ne- rușinată! Simt că-mi slăbesc pute- rile ... mi Se ’ntore toate eu mine '■ ■ ■ „Și o astfel de piesă muzicală, plină de murdărie șt maculatură literară, s’a etablat pe seena operei noastre de Stat!¹* In 5 lan. 1928, a serbat în Diena „Sehubertbund“-ul (Soc. Sehubert) , anul nouₓ având ea oaspeți o mul- țime de personalități marcante austri- ace, din Germania, apoi pe consulul general francez Vi venot și al fi membri din diplomație, artiști, ete. Ministrul plenipotențiar-german, contele Lerchenfeld, a ținut un dis- curs remarcabil, în legătură eu re- prezentarea operei „lonng". Pasa- giile sunt prea interesante, încât me- rită să fie ascultate și la noi, fiindcă primejdia există și la noi, ea după „lazz-band“-urile oribile, cari îți sdruneină nervii, să șe transplânte muzica ^ceasta ehiar și pe scenele unde se joacă opere. Ascultați: „Am cetit eu atențiune eritieile tuturor ziarelor vieneze des- pre „opera" (muzicală) eea nouă și, daeă ar fi să-mi formulez pe urma acestora părerea, ar trebui să spun: sunt și mai tărbăeit, decât am fost București, pretutindeni, Par- lamentul eeluechiu, care și-a pierdut baza economică, nu se mai potri- vește în timpul nostru, și pot să vă asigur, eă niei fasciștii, niei noi nu suntem conservatorii cei ee nu vrem să învețe nimie, ei suntem aeeia, eari apărăm, disperați, parlamenta- rismul ultimului secol. Pe de altă parte conced bucuros că încă n’am găsit formula definitivă ca să înlo- cuim parlamentarismul. Are să fie sistemul corporativ al Italiei? E eu putință Daeă se naște o lume nouă, și acesta este eazul în Italia, nu te poj aștepta ea să-și găsească ime- diat forma definitivă. embrii adunării naționale, pe eare am eonvoeat-o eu, se denumesc în loe de a fi aleși. Cu toate acestea reprezintă adevărata (reala) Spanie, reprezintă interesele reale ale na- țiunii spaniole mai bine deeât par- lamentul, eare a fost disolvat în Sept. 1923. Daeă auzi vorbindu-se de ale- geri, nu trebuie să-ți închipui ale- geri drepte și cinstite, cum se fac în Anglia, ci gândește-te Ia voturile cumpărate, la ingerința (apăsarea) autorităților asupra alegătorilor, la rezultatele falsificate. Ce a reprezen- tat parlamentul eel veehiu? Intere- sele unor conducători de partid, și . nimie mai mult. In adunarea națio- nală sunt nsă reprezentate acum toate interesele economice, regionale, sociale și comunale. Vei găsi acolo pe reprezentanții muncitorului, ai agricultorului, ai jurnaliștilor, ai ari- stocrației, ai camerelor de comerț și industriale și și ai femeilor, eari — veacuri întregi neglijate și date înapoi eu puterea — își au repre- zentanja lor în adunarea națională a națiunii spaniole. Pot să susțin fără de exagerare, eă adunarea na- țională e cel puțin tot așa de demo- crată ca parlamentul cel veehiu-, pe lângă aeeea are marele favor, eă prestează muncă utilă și eă oferă și guvernului putința de a luera și eă nu își consideră ea primă dorință de a prilejui vreo eriză. Sunt foarte mulțumit eu munca prestată de adu- narea națională și nu aflu niei un motiv ea să abandonăm ajutorul, pe eare-l oferă guvernului¹*, 154 Bibliografie. G. Băegăuanu: PAmânt și Soare (versuri). lași („Viafa Românească") 1928. 208 pag.; 80 Lei. Arhiva, org. soe. istorieo-filolo- giee din lași; director Uie Bărbu- teseu, a. 35, Nr. 1, lan. 1928. Gândul nostru, ren. lunară de artă și literatură; dir. Sandu Teleajen, lași, a DII, Nr. 1, lan. 1928. Ritmul uremii, re», lit., critică, socială; redactor G. Dumitresen, a. IU., Nr. t, lan.' 1928. „Gândul Neamului", Chișinău, a. DII. Nr. 2, 1928;. „Buletinul Grădinii Botanice și al Muzeului Botanic dela Uniuersitatea din Cluj*, uol. Uit, Nr. 1—2, 1927. Mic. Hoisescu, inginer, inspector general, in ee măsură se pune pentru România problema șoselelor moderne". Tip. Cartea Românească, S. A. Cluj, 1928, 24 pag. Căp. N. Cerbuleseu și prof. N. Oaneea (Sibiiu): .Manual de cântece patriotice și poporale**, aranjate pe 3 uoei. Sibiiu, Tipografia Șeoalei militare Infanterie Nr. 2,1927, 60 Lei. Căp. N. Cerbuleseu: Cântece din răsboiu, culese pe front. Sibiiu, Tipografia Șe. mii. inf. „Prine. Carol", 1924, 10 Lei. Lt. col. D. lonescu-Morel: Car- tea bunilor români. Alfabet educa- tiv, aeeeaș tipogr. 25 Lei. (Cu multe ilustr., de Anestin) Calendarul național al ziarului „America** Cleueland, Ohio, 5701— 3—5—7 Detroif Avenue. Bdit. com- paniei de publicitate a „Uniunei so- cietăților române". Anul al XVU-lea. Cu multe șt frumoase ilustratii șt bogat sumar beletristic, cultural Preful 1 dolar. L6on Bdurgeois: Solidaritate, „Bibi, politică", Ed. „Cultura națio- nală", București, 120 Lei. Biblioteca „Semănătorul**, Nr. 171 Dimitrie l. Goga: „Școala ardeleană in Muntenia și Moldova", E'dif. Libr. diecezane, Arad. 5 Lei. Biblioteca poporală „Lumea și țara**. Ion Munteanu: Povestea unei stele, Edit. foit „Lumea și țara", Cluj, Piața Cuza Uodă 16, 1927, 28 pag., fâră pre(- 155 Nr. 522—1928. ț Circulară către despărțămintele „Asoeiațiunii pentru literatura ro- mână și cultura poporului român — Astea". Domnule președinte, 1 Înainte de ultima adunare generală a instittfțtei noa- 5 stre, ținută în zilele de 4 și 5 Decemvrie 192?, am anut J onoarea a Dă trimite Nr. 10—11 al renistei „Transilvania* Ș din anul trecut (1927), eare cuprinde darea de seamă ■’ asupra activității comitetului central, a despărțămintelor și -i secțiunilor literare-științifiee și în genere asupra întregei gestiuni a Asoeiațiunii îh anul 1926. P^astădată ținem să Dă punem la eurent eu hotărâ- rile adunării generale, unele din ele date și la pag. 606 -608 din Nr. 12 al reu. „Transilvania*, eare deasemenea Di s’a trimis la sfârșitul anului trecut pe seama Bibliotecii des- părțământului și Dă rugăm să binevoiți ar lua la cunoștință aceste hotărîri, executând tot ee este de executat în inte- resul înaintării eulturei noastre naționale. 1. Adunarea generală a adus tributul laudei marelui dis- părut, președintele de onoare al ᵣ As trei", M. Sale Regelui Ferdinand eare șt în testamentul său și-a adus aminte de so- cietatea noastră. 2. îndeosebi adunarea generală atrage atențiunea dior președinți ai despărțămintelor centrale județene asupra ajutoarelor dela județe, orașe și sate și-i roagă să se in- tereseze eu tot înadinsul de soarta acestor ajutoare. In „Transilvania* din 192? Nr. 10—11 pag. 436 am dat Tabloul subvențiilor acordate de către județe și orașe des- părțămintelor pe anul 1926. Comitetul central a cerut, la timpul său, ajutoare dela județe și orașe și pentru anul 192?. Trebuie însă să se in- tervină la conducerea județelor și orașelor ea ajutoarele luate în buget și aprobate să se și lichideze, îneunoștiin- țându-ne de urgență despre rezultatul intervenției făcute. Cu ocazia dării de seamă asupra activității despăr- țămintelor pe anul 192?, rugăm pe dnii președinți ai des- 156 părțămintelor să ne arete: eum s’au întrebuințat ajutoarele primite și ee sume s’au dat din aceste ajutoare despărță- mintelor de plasă din județul respectiv. B o datorie de căpetenie a conducerii tuturor des- părțămintelor să se intereseze tot mai mult de câștigarea de mijloace materiale pentru înlesnirea propagandei cul- turale. Și avem nădejdea, eă niei unul din domnii conducă- tori ai despărțămintelor noastre nu va seăpa din vedere această datorie, de împlinirea căreia depinde în cea mai mare parte rezultatul activității culturale a Asoeiațiunii în massele poporului. Exemple, cari trebuese urmate în această privință, se găsesc îndeajuns în Raportul nostru către adunarea gene- rală din anul 192?. . 3. Controlul cinematografelor trecând prin lege în grija Ministerului Cultelor și Artelor, societatea noastră, — în baza solicitudinii dlui președinte V. Goldiș, pe timpul când era titularul Ministerului și mai apoi prin solicitudinea dlui Al. Lapedatu, urmașul său ea titular al acestui Minister, — va avea să se împărtășească într’o măsură îmbucurătoare de beneficiile pe eari Regulamentul cinematografelor le ' asigură societăților culturale și earitatlve din întreaga țară. In urma acestora avem nădejdea să beneficieze eu timpul și despărțămtntele noastre de astfel de ajutoare pentru trebuințele lor de propagandă. 4. Adunarea generală a adus laude dlui Dr. Onlsifor Ghibu, prof. universitar, fostul comisar general al „Astrei* pentru Basarabia îh anul 1926/7, pentru izbânda înființării Regionalei basarabene a instituțiunii noastre la frații noștri de peste Prut și a exprimat, în acelaș timp, dorința ea „ Astea “ basarabeană să obțină rezultate tot mai strălucite, pe urma frumoasei activități culturale, întreprinsă acolo eu atâta avânt. 5. S’a remarcat eu bucurie după exemplul „Astrei* noastre ardelene șl începutul unei activități promițătoare în Dobrogea sub conducerea dlui general 1. Vlădeseu. 6. Adunarea generală a remarcat eu laudă frumoasa aetiuitate a unor despărțăminte ale Asoeiațiunii șl așteaptă, în interesul propășire! culturii neamului nostru, ea toate despărțămtntele eu o mai puțină activitate în anul 1926 să urmeze exemplul de hărnicie și conștiențiozitate a celor ee s’au distins prin activitatea lor îmbucurătoare șl lău- dabilă. Despărțămintele neaetiue in trecut, din cauze indepen- dente de voința lor și de împrejurări neprielnice, sperăm, să înceapă acum și ele o activitate intensivă și binefăcă- toare în comunele ee le aparțin. 15? In tabloul IU. dela pag. 443 și 444 a rev. „Transil- vania “ Nr. 10—11 din 1927, trimis tuturor despărțămintelor, se indică și plasele unde ar fi să se mai înființeze despăr- țăminte noui. lată un teren de muncă frumoasă, mai ales pentru de^părțămintele eentral-județene, eari sunt, de altfel, și da- toare, în primul rând, să poarte grijă de organizarea și bunul mers al organizării și propagandei culturale în toate plasele de pe teritorul județului ee le aparține. Ee și rugăm să aibă neîntrerupt înaintea ochilor această problemă de principală importanță pentru înaintarea și binele neamului și a patriei. 7. Adunarea generală a hotărît înființarea unei secții < femenine și a unei subsecții pentru educația fizică și mo- 1 rală, aceasta din urmă în cadrele secției medicale și bio- j politice. $ Adunarea generală a hotărît, mai departe, crearea unei organizațiuni în cadrele despărțămintelor, cu bază de | educație fizică și morală la sate și începerea urgentă a j acestei organizări cu titlul de experiență și demonstrațiune, ’j * în județele Cluj, Sibiiu și Brașov. J Cu executarea acestei probleme importante s’a însăr- cinat subsecția de educație fieică și morală în cadrele sec- ției medicale și biopolitiee. | Rugăm onor, noastre despărțăminte să ia la cunoștință | această hptărîre a adunării generale și, în locul prim, pe ț aeele ale despărțămintelor Cluj, Sibiiu și Brașou, să se :'i conformeze de pe acum acestei hotărîri, dând mână de ț ajutor organelor Secției medicale și biopolitiee, respective subsecției de educație fizică și morală la organizarea • și s activitatea ce vor începe în această direcțiune. J Totdeodată, — adunarea generală dând' secțiunilor unite / dreptul de a-și delega un reprezentant în fiecare comitet de despărțământ ca membru agent de legătură, — vă rugăm > să luați și această dispoziție la cunoștință și să le stați acestor agenți de legătură într’ajutor la executarea instrue- ⁸ țiilor ce le vor primi în timp apropiat dela locurile com- petente. 8. Pentru coordonarea secțiilor literare și științifice comitetul central a ales pe dl Ion Agârbicepnu secretar literar al secțiilor eu sediul în Cluj, având dânsul să re- dacteze, împreună eu dl Dr. Horia Petra-Petreseu, seer. literar al comitetului central al Asoeiațiunii, Sibiiu, și revista „Transilvania", eare ua apare și pe mai departe în Sibiiu. Sub noua direeție și eu un număr însemnat de distingi colaboratori, revista apare dela 1 Ianuarie 1928, tot lunar, dar în eadre mal largi și eu un cuprins seleet. 158 W" ■ r Vă rugăm domnilor președinți să stăruiti pentru în- h scrierea unui număr cât mai mare de abonați la rentată:, t mai ales dintre membrii instituției noastre. | Exemplul de până acum în această priotnță al eâtorua | despărțăminte (eari au înscris zeci de abonați la publiea- țlunile „ Asocia ți unii “) să servească tuturor de stimul pentru t a faee așișderea. t 9. îngrijirea Bibliotecii poporale este încredințată dela | 1 Ianuarie 1928 dlui Victor Lazăr, noul bibliotecar al „Aso- | • etațiunii⁸, împreună eu dl Or. Horia Petra-Petreseu, care, ? avem toată nădejdea, ua da o direcție cât mai practică șt t de folos tot mai mare nu numai pentru membrii instituțiunti S noastre, ei și pentru întreagă pătura poporului eăveia ea > se adresează. Prin urmare, vă rugăm să stăruiți pentru înscrierea ?. unui număr eât mai mare de abonați și la aceasta bibliotecă. 10. Ceeaee am recomandat cu toată căldura în circu- larele noastre din anii treeuți, recomandăm și de astădată, în baza mandatului primit dela adunarea generală, anume: a) înființarea de biblioteci poporale ale „Asoetațiunti⁸ în toate comunele, unde nu au fost înființate până acum; ' b) Compleetarea bibliotecilor existente; * ej Dar mai ales utilizarea cărților din aceste biblio-- teci, ea astfel dnii bibliotecari să nu fie numai niște custozi ai bibliotecilor, ei zeloși propagandiști ai cetirilor; d) Recomandăin să se pună o deosebită stăruință pentru agonisirea terenului pentru câte o casă națională în toate comunele, unde nu auem aeest teren și pentru căști- . garea de mijloace financiare pentru ea această casă să se poată clădi la timpul său. Dar- și până atunci, să se pună totul în mișcare pentru a agonisi, prin închiriere sau altcum, o cameră în eare să se adune, cât de adeseori, membrii din comună ai Aso- eiațiunii și unde să li se poată da povețe pentru înaintarea în cultură, pentru distribuirea de cărți și gazete popo- rale ete. E una din căile cele mai potrivite pentru luminarea masselor poporale, atât de înapoiate în cultură; ■e) Vă rugăm, mai departe, și eu această ocaziune, să stăruiți, prin aranjarea cursurilor de analfabeți, pentru stâr- pirea analfabetismului. Pentru analfabeți comitetul distrlbue gratuit abecedare, iar pentru eeiee se disting în instruarea lor Asociațiunea are la dispoziție un număr de 40 premii a 2000 Lei. 11. Ea cererea din mat multe părți comitetul central a revenit la usul de mai înainte ea: rapoartele despre ac- tiuitatea despărțămîntelor să cuprindă datele dela o adu- nare generală până la alta și nu dela 1 Ianuarie până la 31 Decemvrie a anului premergător. 159 In chipul acesta rapoartele cent se vor trimite pentru adunarea generală din anul 1928 uor cuprinde datele re- j feritoare la activitatea despărțămintelor și cercurilor cui- 3 turale pe întreg anul 192? și pe anul 1928 până inclusiv ■ 30 Iunie. 12. Pentru înlesnirea administrației, atât la centru cât și în despărțăminte, eum și pentru ca să nu se producă nereguli în expedierea la timp a diplomelor de membri, vă rugăm: a) ea toate sumele, eari revin centrului să se trimită necondiționat la centru și să nu se mai țină în libele la diferite bănci; b) să se specifice destinația sumelor ee se trimit, di-... rect sau prin mijlocirea băncilor, anume: taxe, prețul căr- ților sau calendarele, ajutoare ete. e) taxele încassate dela membrii activi și ajutători să se rețină în întregime Ia despărțământ pentru trebuințele acestuia și în special a cercurilor culturale, de unde au fost încassate aceste taxe. 13. In sfârșit vă recomandăm eu toată căldura spri- jinirea acțiunii, de deosebit interes patriotic și național ee vi-o facem eunoseută în șirele următoare: „Asociația română pentru propaganda Aviației* A. R. P. A., București, Strada Lipscani Ne. 3, ne faee cunoscut eă a hotărît ea ziua de 8 Aprilie să fie ziua aviației. Această Asociație va organiza în numita zi, prin eo- mitetele instituite de ea în toate orașele și satele din țară : a) eonferențe, b) serbări, c) manifeste, d) reprezen- tațiuni teatrale, e) reprezentațiuni cinematografice; va pri- mite spre desfacere și subscriere, f) apeluri, g) insignuri, h) liste ete. Comitetul central apreciind marea importanță a aviației și necesitatea imperativă de a aduna de urgență mijloace financiare eât mai considerabile pentru desvoltarea ei, uă roagă: Să vă puneți de acord eu comitetul instituit în acest scop, în orașul (satul) D-Voastră și să-i dati întreg con- cursul pentru ajungerea salutarului scop, eare este sporirea fondurilor întru realizarea maret Flote aeriene de apărare comună. S i b i i u, în 22 Februarie 1928. Dr. RUS8U, ROMUL SIMU. vicepreședinte. secretar. 160