
Anul 59. 1927.Hr. 7.




                TRANSILVANIA




SibiHi, Strad.su Șaguna S.

— 250 —



            Regele Ferdinand.


de Vasile Golrflf,
președintele „Astrei*.

     O fi istoria omenirii rezultanta legilor imuabile ale
vieții. O fi ea jalonată prin varietatea și evoluția chi-
pului de producere și circulație a bunurilor materiale.

     Savantul va diseca eul omenesc și elementele vo-
inței, spre a reduce toată istoria făptuirilor sociale la
determinismul fixat prin condiții nestăpânite de individ
oti colectivitate.

     Totuș, dacă Caesar, spre a nimici partidul conser-
vativ, n’ar fi cucerit Gallia și n’ar fi creiat astfel con-
dițiunile civilizației, în care trăim astăzi ori Pompeius
nu și-ar fi părăsit oastea ca un laș la Pharsalus ori
dacă Antonius nu s’ar fi lăsat prostit de Egipteancă
la, Actium, e foarte probabil, că ar fi luat alt curs istoria
lumii.

     Sociologia, această știință în fașe, care-i face pe
imberbii moderni să se creadă în posesiunea sfincte-
rului, prin care pot să străbată taina ființei și să di-
riguiască după plac evoluția spre fericire a omenirii,
va sfârși prin a-și fixa însăși fruntarii competinței și
putințelor sale.

     Oricum ar fi în definitiv, istoria omenirii este istoria
oamenilor. Cred, că are perfectă dreptate Gustav Le
Bon încheind opul său „Psihologie politique“ cu fraza:
„Ce n’est pas la fatalitâ qui râgit le mond, c’est ia
v©Ionte“. Nu fatalitatea stăpânește lumea, ci voința.
Voința oamenilor.

     Numărul actual al „Transilvaniei" e închinat me- i
teoriei Regelui Ferdinand. El era Președintele de onoant
eS Asociațiunii, eu sunt președintele ei activ. Mi s*d.
3âș, cd tnebme să sena și eu ceva despre Regeie Fee-

— 251 —


dinand. E lesne și e imens de dificil. Regii sunt iripene-
trabili. Sinceritatea ocolește umbra tronurilor. Ipocrizia
poate deveni virtute. Cred, nu e cazul.

     A fost om bun, creștin convins, milos, cinstit, cău-
tând cu cerbicie dreptatea, timid extraordinar, fiind fi-


M. S. REGINA MAR1A.


losof, neîncetat era cu frica ’n sân, că poate greși, in-
struit câm puțini o știu, în multe domenii ale cuno-
ștințelor omenești aproape savant, veșnic trudit a cu-
noaște adevărul.


i*

252


     Nare nici o importanță. Doar' milioane de oameni 1
sunt la fel. Aleșii, cari fac istoria sunt totdeauna ceva
aparte. Conform preceptelor modei din vremuri chiar
monștrii, câte-odată. Dar', fără îndoială, sunt totdeauna '
jertfiții. Socrat, Caesar, Napoleon, Huss, Galilei, Chri- |
stos, Maximilian Robespierre, Horia, Avram lancu, Jeana
D'Arc. Tăindu-i-se capul la Turda Mihaiu-Viteazul a
rămas emblema unui neam de martiri, care urcă Gol-
gotha spre mântuire.                                     *

     Care este locul regelui Ferdinand în această or- j
dine de idei?                                            1

     La vestea jalnică a morții Regelui Carol, salutând
pe noul Rege al României, Ferdinand, în ziua de 15 Oc-
tomvrie 1914, scriam în fruntea ziarului „Românul" din
Arad următoarele:                                        '

     „ Cu capul plecat spre racla ce ascunde moaștele
primului Rege al României, cu durerea încă nestinsă în
suflet pentru mutarea dela noi a celui mai mare Domn
român, aducem salutul nostru cuvios Regelui Ferdinand.

     „Domnul României este reprezentantul consacrat
al solidarității naționale și culturale a tuturor Româ-
nilor și nici o diferențiare geografică ori politică nu va
mai fi în stare vr'odată să aducă orice știrbire acestei
solidarități. Neamul românesc de pretutindeni se simte una
și simțul acestei unități etnice nu poate fi atins de rapor-
turile atât de nestatornice ale situațiunilor internaționale.

     „Dela marele său Unchiu, Regele Ferdinand a mo- ȘȘ
ștenit Tronul României, dar tot atunci El a moștenit
scutul de apărare a unității etnice și culturale a tuturor |
Românilor. Și dacă Regele Ferdinand va trebui să jure
în fața Țării-Românești, că-i va fi părinte bun șiocro- J
titbr, tot atunci la altarul din cămăruța ascunsă a inimei J
sale cinstite el va trebui să joare înaintea lui Dumnezeu, j

— 253


că va fi scut de apărare unității etnice și culturale a
tuturor românilor, căci numai astfel va fi vrednic urmaș
al întemeietorului Țării-Românești.

     „A sosit ceasul de răsplată. Lumea trebuie să re-
cunoască nobleță originei noastre, dovedită prin făptuiri


M. S. REGELE MIHAI.


dealungul veacurilor și trebuie să recunoască unui
asemene^ neam îndreptățirea la viață liberă națională.
„Aducem salutul nostru cuvios Regelui Ferdinand I-ul
al României și-i zicem : in boc signo vinces“.

— 254 —


     Simțiam duhul vremilor atingând cu aripa-i fatală ?
destinul neamului românesc.                                  <

     Intf adevăr, la altarul din cămăruța ascunsă a inimei ș
Sale cinstite Regele Ferdinand jura înaintea lui Dum-
nezeu, că ua fi scut de apărare unității tuturor Românilor.

     Se spune, că la consiliul de coroană din 27 Au- ’
gust 1916, în palatul dela Cotroceni, de unde trăgeau J
odinioară tunurile tăi Tudor Vladimirescu, diriglate de j
Gheorghe Lazar dela Sibiiu, Regele Ferdinând ar fi .
spus: „După rnatiiră reflecftțifte și dtapl lupte interne j
pe cari le ne fi înțelege și din cari am ieșit biruitor 1
asupra mea, înclin mai mult pentru opinia guvernului".

     Era pornirea luptei pe piață și pe moarte pentru
izbăvire și pentru unirea politică a tuturor românilor î
într’un singur stat național.

     Iată eeeaee face din Regele Ferdinand făuritor de j
istorie. A adus jertfa supremă. Și-a biruit sufletul și l-a |
jertfit pe altarul unui neam strein de ființa sa proprie, 1
Cum s’a jertfit Christos pentru omenirea toată.              |

     „Marto, Marto, te grljești și spre multe te silești,
ci un lucru trebuie ște“. Poți să trăiești viață metusale- j
mică, muncind cu obârșie șl nimic nu ai săvârșit, dacă j
nu ai făcut lucrul, care trebuiește, jertfa iubirii.         \

     Inconștient, poate, jertfindu-și sângele, Flihai-Vi- î
teazul a Scris în istorie dreptul la libertate a națiunii
române, conștient jertfindu-șî sufletul Regele Ferdinand
— Biruitorul a înfăptuit unirea acestei națiuni,

     Aștept pe cel de al treilea, să zidească omenia
și dreptatea la temelia gloriei românești, care va să vie.


iuiiSl!iiijiii

    " W"'

— 255 —


    Regele Ferdinand 1. și Asociația
    culturală „Astra"

de Dr. 8. Prada,
ulee-preșpdtnteleJ?„Astret“.

     Numeroasele șt frumoasele uorbtrt și scrieri, expuse
eu competență de atâția maeștri în oratorie și stil, asupra
marelui dispărut, Regele Ferdinand l, mi-ar putea tempera
dorința de a adăoga șt eu ceva asupra Dteții Sale.


Alt. Sa Reg. PRINCEPESA EGENA.

     Aceasta cu atât mat mult, cu cât, neavând cinstea șl
prilejul de a fi fost mai des în apropierea defunctului Rege,
nu aș fi în măsura de a descrie, fie marea sa personali-
tate, fie vreo amintire personală, plină de un interes deosebit.

— 256 —


     Marea venerație față de acel ce nu mai este între noi, i
ea și cinstea ee a făcut-o Asociației noastre (acceptând
președinția de onoare) îmi aduce datoria pioasă de a re-
zuma, cel puțin eâteua momente importante din viața Aso-
ciației, momente, în eari membrii ei au putut să-E vadă,
să-E cunoască și să asculte înțeleptele cuvântări ce oglin-
deau atât de mult și atât de bine sufletul și idealul Său.

     Este drept eă dorința pentru progresul și prosperarea >
țării noastre. îndemnase pe defunctul Rege Ferdinand l.,
să ia sub aripa Sa ocrotitoare, foarte multe instituții și să
conducă, onorific, multe din așezămintele culturale.          i

     Trebuie să mărturisesc însă, eă în afară de titlul de
Suveran, vasta cultură a Regelui Ferdinand 1. constituia o
garanță destulă de a fi ales să ocupe locurile, pe cari
Ee-a ocupat atât de demn.

     Această cultură este confirmată de toți acei ee au
avut oeasiunea să-E cunoască de aproape.

     In țară foarte mulți sfetnici ai tronului, precum și per-
sonalități dela eurtea regală, mi-au vorbit despre multi-
plele și variatele cunoștințe din diversele ramuri de acti-
vitate, ee le poseda defunctul Rege, cunoștințe, pe eari le
puteai descoperi în conversația sau discuția plină de mo-
destie și foarte plăcută, ee umplea atât de ușor timpul de
audiență ee ți-era acordat.

     In afara țării o vestită scriitoare confirmă — în ul-
timul timp, — cultura defunctului Rege, prin însemnări pline
de importanță. Aceste însemnări ne aduc la cunoștință în
în primul loc nedumerirea și uimirea în eare s’a găsit un
vestit botanist, când, în timpul unei călătorii în Dobrogea,
a putut vedea competența, eu care se pronunța defunctul
Rege asupra florei noastre și memoria Sa puternică în
reținerea numirilor latine.

     Tot ele arată, eum o vizită făcută de Regele Ferdi-
nand l. la desgropările arheologice din Istria, a pus, de
asemenea, în uimire pe un savant profesor, asupra felului
cum a cetit și tălmăcit niște inscripții grecești.

     Conversația intimă, ee a avut-o eu abatele Mugnier
ne aduce apoi mărturisirea acestuia din urmă, eă Regele

257


Ferdtnand I. cunoștea limba ebree, iar o scriitoare ne des-
uăluie faptul, că a surprins pe Rege cetind în rusește pe
Tolstoi și Dostoiemski.

     In sfârșit, un mare diplomat și literat, De Billy, expune
impresia plăcută ee i-a rămas în urma audienței la de-
functul Rege, în eare l s’a pus Ia punct chestiunea ,meri-


PR1NC1PELE CAROE, fostul moștenitor de tron.

telor poeziei lirice japoneze în comparație eu poezia li-
rică chineză

*
* *

     Primul contact al Regelui Ferdinand eu membrii Aso-
ciației noastre culturale a auut loc în ziua de 31 Mai 1919,
ora 7¹/, p. m.

— 258


     Procesul verbal al acestei ședințe festive arată eum ■
președintele de atunci al „ Astrei “ (răposatul AndreiuBâr-
seanu), dete expresiune bucuriei nemărginite, eă membrii
Asociației văd în mijlocul lor pe primul Rege al României
întregite, pe marele căpitan, care prin vitejie șt înțelep-
ciune ne-a adus liberarea și recâștigarea granițelor Daciei
străbune.

     Arată apoi cât de mândri suntem, că putem saluta
persoana Sa, sub modestul acoperiș al clădirii, ridicate
prin simful de jertfă al publicului român și că suntem în-
credințați, că sub puternicul Său sceptru și în legătură cu
frații noștri din celelalte ținuturi românești, vom prospera
și mai mult, pentru înfăptuirea frumoaselor Idealuri ce le
urmărim.

     Făcând un scurt istoric al Asociației și arătând sco-
purile sale, presidentul rugă, în numele tuturor membrilor,
pe Regele Ferdinand să accepte președinția de Onoare.

     La acest discurs Regele Ferdinand exprimă, în entu-
ziaste cuvinte, sincera Sa mulțumire față de salutul pvesi-
dentului șt întări speranțele noastre, declarând, eă nu numai
eă acceptă presidenția de onoare, „dar va proteja nobi-
lele năsutnțe ale acestei Instituții*.

     Această promisiune, ca toate promisiunile făcute țării, ‘
a fost realizată pe deplin. Din acea zi Regele Ferdinand
începe a urmări cu interes deosebit activitatea noastră și a
nu întârzie a-Șt manifesta mulțumirea sufletească ori de
câte ori vreo ocaziune pune în evidență meritul și pro- ■
greșul nostru.                                                  1

     In 31 Mai 1924, la invitația făcută de conducătorul Ca-
selor Naționale din București, Generalul l. Manolescu,
membrii Asociației noastre fac o vizită la instituțiile cul-
turale din București, cu scopul de a cunoaște și cimenta
mai mult legăturile sufletești cu membrii acestor instituții. j
Academia Română a ținut cu această ocazie o ședință so-
lemnă, la eare defunctul Rege Ferdinand a pronunțat ur-
mătoarele cuvinte:

> „Mulțumesc din toată inima pentru cuvintele de bun >
venit ce Mi-ați rostit azi. Totdeauna mă bucur când pot 4

— 259 —


pune pictorul Meu în acest Altar, eare e umplut de un
spirit românesc. Azi bucuria Mea este și mai mare căci
Mă uăd în mijlocul membrilor a două societăți al căror
Președinte de onoare sunt: al Academiei Române și al
Societății „Astra". In timpurile dela înființarea lor multe
și adânci legături au existat între acei de dincoace șt de


PRINCIPELE NICOLAE, Regent.

dincolo, legături mai cu seamă spirituale, căci nouă, celor
de aci, nu ne prea era îngăduit să mergem dincolo, ca să
lucrăm împreună, pentru un acelaș sfânt scop. Ei, cei de
dincolo,«întotdeauna au fost însuflețiți numai de un singur
mare gând: Unirea culturală, care trebuia să le vie prin
Roma și mai apoi de unirea politică, la care am ajuns.

260 —


        „Amândouă însă ați lucrat pe un ogor frumos și ro-
  ditor, care începe acum să-și dea roadele : cultura' ade-
  vărat românească.

        „Scopul acesta sfânt trebuie păstrat în inimile noastre,
  a tuturor, ea o moștenire a celor, cari au luptat pentru în-
  făptuirea instttuțiunilor noastre de cultură românească.

        „De aceea Mă bucur eă uăd aici, întruniți în un singur
  gând și spirit Români de dincolo șt de aci, adeuărați uniți
  sufletește, uenițt eu dorul de a strânge cât mai tare legă-
  turile, din care numai bine poate să iasă pentru țara
  noastră.

        „Ceeace odinioară ne*a despărțit a trecut, dar ceeace
  ne-a legat ne-a rămas și această legătură ua crește șt se
  va întări pretutindeni, acolo, unde uor fi numai inimi bune
  românești.

        „De aceea uă șpun celor dela „Astra“: Bine ați venit
  printre noi“.              . -

        Cu o satisfacție deosebită Regele Ferdinand accepta,
  deasemenea, ea serbările de comemorare ale lui Avram,
  lancu să se facă de către Ministerul Cultelor în colabo-
  rare eu „Astra“ noastră. '

        Serbările, precum știm, au început în ziua de 23 Au-
  gust 1924, printr’un parastas, oficiat în toate bisericile ro-
  mâne, pentru odihna sufletului lui Avram lancu. Ele au luat
  caracterul solemn, la 31 August, odată cu pelerinajul la
  Țebea, pentru a se terminai la Cluj, în 2 Septemvrie. Re-
  gele Ferdinand a ținut să Onoreze aceste serbări prin pre-
  zența Sa și a familiei regale.

        La numeroasele, frumoasele Și patrioticele discursuri,
  ținute în aceste zile, de multe personalități și în diferite
  locuri, Regele Ferdinand răspunse prin cuvinte pline de
  învățăminte pentru noi, toți. Ideile exprimate de El sunt
  adevărate perle din șiragul prețioaselor și înțeleptelor
  pilde despre felul cum a cunoscut și a iubit țara, precum
  și din acela al povețelor date tuturor acelora, cu cari a
  înțeles să eonluere la tăria și strălucirea acestei țări.

        Astfel, în ziua de 31 August 1924, cu ocazia dejunului
  ce a avut loc la Țebea, după cuvântarea președintelui con-
  siliului de miniștri, a dlui Ion l. C. Brătianu, șl după ee

261


  muzica a intonat imnul regal, Regele Ferdinand a spus:
  „Cu înaltă însuflețire am uenit, împreună cu familia Mea,
  „spre a ne închina împrejurul legendarului gorun al lui
  „Horia, la mormântul lui Auram lancu, marele luptător
  „pentru drepturile naționale".


M. S. REGINA ELISAVETA, A GRECIEI.


       „Mi-a fost dat, Mie, întâiul Rege al României între-
  gite, să viu aici, să consfințesc încheierea unui lung și
  „dureros proces istorie, în eare era vorba de revendicarea
  „celor mai elementare drepturi de viață națională și de
  „unitatea sufletească a celui mat veehiu și mai numeros

— 262 —                             |


„popor din țara aceasta, eare, pe lângă o muncă cinstită, |
„dăduse din sânul său stăpânitorilor de pe vremuri atâtea |
„uleți, atâția generali vestiți și încă un mare rege“.        |

     „Ai murit chinuit pe roată, tu, nefericitule Horia, cu 1
„ai tăi. Iar tu, viteazule între viteji, Avram laneu, înehis-ai 1
„ochii rătăcitori pe drumuri, singur numai cu fluierul tău, 1
„cu sufletul întunecat șt nemângătat, pentrucă Iți vedeai ză- |
„dărnieltă ținta faptelor tale. Șt, totaș, jertfa noastră era |
„sfântă, căci dreptatea s’a făcut, îndepltntndu-se înțeleaptă |
„vorbă a poporului: „Apa trece, pietrile rămân*.              j

     „Credința în suflete, răbdarea în muncă fi cinstea în 1
„viață au adus această biruință a voastră, iubit popor al 1
„Munților Apuseni“.                                           1

     „Păstrați eu sfințenie aceste frumoase virtuți*.         |

     „Atâtea veacuri de împilare n’au putut șterge de pe |
„fața voastră dărză îndărătnicia mândriei unui rod plin de 1
„putere, care își așteaptă acum o bunăstare materială*. 1

     „Știu câte greutăți ați îndurat și de aceea dragostea I
„și grija Mea părintească pentru îmbunătățirea vieții voa- 1
„stre naționale și culturale este pe deplin asigurată*. 1

     „Precum la Putaa lut Ștefan ©el Mare am făcut căi- i
„duros apel cătră tott fii țării ea, mănăîn mână, să desă- |
„vârșim organizarea și întărirea Statalul ta România în- !
„tregită, tot așa ta fața umbrelor ecestpr eroi naționali ai |
„Munților Apuseni șl ai întregului românism, mă îndreptez |
„eu dragoste șt stăruitor cătră toți, îndemnându-i să se j
„gândească mereu la greaua răspundere ce apasă asupra ]
„ generației noastre și la datoria imperioasă ce aveam de 1
„a fi cinstitori și credincioși marilor jertfe ee s’au făcut în 'j
„ luptele dta trecut și silele noastre, pentru dobândirea drep- ;
„tarilor naționale*.                                          ;

     „In acest fel vom păși eu toții într’o sfântă unire la !
„marea muncă pentru îndeplinirea destinelor țării, după
„dorințele întregei suflări românești*.                       ț

     „Așa să ne ajute Dumnezeu*!                              >

     Entuziasmul Regelui Ferdinand pentru faptele eroice
ale lut Avram laneu se mai poate vedea și în cuvântarea
ținută batalionului de vânători de munte din Abrud, cu
ocazia conferirii titlului de „Avram laneu*.

263


     „Cinstea, eare ui se face astăzi — zise Regele Fer-
„dinand — eând batalionul d-uoastră capătă numele celui
„mai mare erou național, trebuie să vă umple sufletele de
„mândrie".


M. S. REGINA MARIA, A IUGOSLAVIEI.

     „Sunt sigur eă veți ști să purtați eu demnitate numele
„acestui erou, eare trebuie să vă fie un continuu îndemn
„spre fapte mari și frumoase. Am avut și voiu avea tot-
deauna* eea mal mare încredere în armata noastră, eare
„prin faptele ei de arme și prin sufletul măreț ee o ani-
„mează a știut să câștige respectul întregii lumi".

— 264 —                              1

■ j

      „Vă felicit pentru onoarea ee ut s’a făcut și sunt sigur ;
„eă ueți purta eu cinste numele marelui Avram lancu".

      La ședința festivă a secțiilor „Astrei", ee a avut loc
în sala de teatru — improvizată într’un pavilion, la Câm-
peni — după salutul președintelui „Astrei", a dlui Vasile
Goldiș, Regele Ferdinand a spus următoarele:

      „Din toată inima vă mulțămese pentru călduroasele
„cuvinte eu cari ne întâmpinați în mijlocul „Asociațiunii
„transilvane pentru literatura română și cultura poporului s
„român" și, la rândul Meu, salut cu deosebită dragoste
„pe toți membrii „Asociațiunii", mulțămindu-le încă odată
„pentru alegerea Mea ea președinte de onoare".

      „Într’un chip fericit ați orânduit aici, în Câmpeni, adu-
larea din anul acesta, odată eu centenarul nașterii lut î
„Avram lancu, marele luptător din anii 1848 și 1849, pentru
„drepturile noastre naționale". ,

      „Cinstirea bărbaților însemnați, eari și-au dat întreaga
„viață pentru binele obștesc, este o sfântă datorie, căci
„altfel am arăta eă n’am merita să se jertfească pentru noi", I

      „Cunosc frumoasa menire a „Asociațiunii" și feluri-
tele greutăți ee a întâmpinat în desrobirea ei".

      „Prin vitregia de veacuri a fostelor stăpâniri poporul
„român a rămas prin cultură în urma tuturor națiunilor
„conlocuitoare și numai cu mart jertfe din partea lui și eu
„devotamentul și răbdarea de apostoli a preoțimii și a
„cărturarilor s’a putut înjgheba în.jurul bisericii câte un
„mie loeăș de lumină șt mângâiere sufleiească".

      „In cursul celor peste 60 ani de existență a „Asocia-
„țiunii", cu toate piedeeile ce a găsit în Cale, a îndeplinit
un rol cultural".

      „Frumosul muzeu din Sibiiu, importanța publieațiunilor
„și conferințelor, dar mai ales bogata sa bibliotecă popu-
lară, au contribuit mult la răspândirea culturii până în
„păturile- eele mai adânci ale poporului".

      „Astăzi însă, când vă stă înainte un câmp liber pentru
„desfășurarea întregei d-voastră activități, înzecite și în-
„ șutite silințe suntem datori să desfășurăm, ca să aducem
„și cultura poporului român la înălțimea, la care darurile
„sale sufletești îi dau tot dreptul să stea".

— 265 —


      „Alăturea de Eiga culturală, căreia, după realizarea
„idealului național, pentru care a dus lupte așa de memo-
rabile, marele nostru învățat și istoric, eare a condus-o
„eu atâta râună, a dat îndrumări noui, menite să ducă la
„înfrățirea sufletelor prin cultură, alăturea de fundațiunea


PRINCIPESA ILEANA.

„culturală, înființată de iubitul nostru fiu, puteți păși mână
„în mână la desțelenirea ogorului nostru cultural și la rz-
.dicarea nafiunei prin cultură*.

     „Odată cu răspândirea culturii în popor „Asociațiunea"
„își ua urma opera de înfrățire în toate ținuturile Româ-
„niei întregite prin acele încântătoare manifestări ale ne-
întrecutei noastre arte populare".                   2

— 266 —


     „Conduete etnografice, cu feluritele industrii casnice i
„și porturi naționale, eu minunate coruri și dansuri popu- ■
„lare, precum au fost acelea din primăvara trecută, la Bu-
curești, răscolesc în sufletele noastre eele mai adânci s
„sentimente de frăție și de iubire de țară*¹.                     j

     „Ca un semn al dragostei Mele pentru „Asociațiunea «■
„transilvăneană¹¹ și în amintirea acestor serbări înălțătoare,
„în eursul cărora am fost înconjurați eu atâta sinceră iu-
„bire și cald entuziasm, dăruiesc suma de unasutămii Eei,
„din eare „Asociațiunea¹¹ să înființeze un fond pe numele
„nostru, iar venitul să se întrebuințeze pentru ajutorarea
„tinerimii la învățarea meseriilor și a industriei casnice¹¹. î

     „Din tot sufletul vă urez spor bun la muncă".

     Din toate aceste mărețe discursuri, în eari se oglin-
dește dragostea și interesul pentru țară, pentru așezămin-
tele ei culturale și, în special, pentru Astra noastră; din
felul eum a căutat să asigure temeinic viitorul acestei in-
stituții, pe eare nu a uitat-o în testamentul Său, ea și din
toată grija purtată nației noastre, se vede cât de mare este
personalitatea celui dispărut. Vorbele, ea și faptele Sale dau
convingerea, eă acest Rege este pentru noi nu numai Regele
întregirii neamului, dar Regele învățat, eare a știut aduce sta-
tului progres și liniște. înlăuntru, autoritate și prestigiu, în ’*
afară. Și cu mândrie putem spune, eă El poate ocupa nu
numai locul de cinste în istoria neamului nostru, dar și acel
de onoare din galeria istorică a marilor regi ai lumei. ‘

     Este drept eă moartea ni l-a răpit înainte de vreme, îna-
inte, poate, ea noi să fi ocupat complect făgașul vieții normale. '

     Această moarte însă trebuie să ne impună (celor ee J
am rămas în viață) datoria, să ne conducem la înălțimea
chemării noastre și amarei jertfe, pe eare El a adus-o.

     Uniți, deci, în jurul tronului, a vlăstarului și sueeeso- J
rului Său, Regele Mihail l., respectând așezămintele eon-
stituționale a căror continuitate este condiția de existență
și progres pentru noi, trebuie să zicem defunctului Rege: î
„Dormi în pace, iubite Suveran, ne legăm, ea buni români, ‘
— așa, precum ai fost, — să continuăm opera, pe eare
ai ereat-o eu atâta abnegație și sacrificiu, dueându-0 acolo *
unde Iți era năzuința să O duet¹¹.

— 267 —


    Câteva amintiri despre Regele Ferdinand.

                      De Dr. |. Lupaș,
                  membru în comit eentr. al „Astrei".

    Cea dintâi ocazie de a vorbi cu răposatul Rege
Ferdinand mi s’a oferit în luna Maiu 1915. Academia Ro-
mână mă alesese în sesiunea generală, din 1914 membru
corespondent. In această calitate am ținut să-mi împlinesc
cu prilejul sesiunii generale din anul următor, o firească

        ■■■■■■■■■■■■■


f PRINȚUL MINGEA.



datorie, aceea de a mă presenta eu oarecari manuscrise
gata de tipar, ea să poată fi publicate în „Analele Acade-
miei Române".

     Deși ml-a fost destul de aneuoe a streeura aceste lu-
crări istorice voluminoase prtn vama ungurească, în timpul
răsboiului, tocmai în momentele, când se credea eă România,
urmând exemplul Italiei, va. intra cutând în luptă contra
puterilor centrale, — am reușit, totuș, a mă vedea teafăr
cu 2 lucrări, în București. Secțiunea istorică, dupăce le-a
examinat, a admis să vorbesc în ședință publică despre
„Episcopul Vasile Moga șt profesorul Qheorghe Lașăr",
2*

— 268 —


ier lucrarea «nai vastă, relativă la istoria politică a Ro-
mânilor ardeleni dela 1780—1702, să apară deadreptul în
Analele Academiei Române.

     Fiindcă materialul inedit, ee prezentam în amândouă
lucrările, trezise interesul Academicienilor, iar eel relatiu
ia G. Lazăr pe-al multor profesori din București, îmi rei-
amlntese eă ședința, în eare am uorbit, era cercetată de
un număr neașteptat de mare de auditori. Unii mi-au măr-
turisit ulterior, eă au venit împinși mai mult de eurtosltatea
să afle ce poate spune nou un preot dela sate, care a
avut curajul să se strecoare prin vama ungurească spre
București, tn zile așa de critice.

     Nu voiu uita niciodată atențiunea încordată, cu eare
a urmărit întreagă expunerea mea liberă răposatul Titu
Maioreseu. Fiindcă auzea cam greu, se așezase tocmai în
fața mea șt îmi cântărea, eu privirea severă, fiecare cuvânt, -
iar la sfârșit mi-a strâns mâna eu căldură, spunându-mi:
„îți mulțumesc, d-le coleg, pentru această espunere așa de
echilibrată și documentată, eum de multă vreme nu am
mai avut prilej a auzi din partea vre-unui ardelean, aiei,
în incinta jkeademiet*⁻

     Către sfârșitul sesiunii generale s’a ținut o ședință
festivă, prezidată de însuș Regele Ferdlnand, în calitate de
președinte de onoare. Denise însoțit de Regina și de prințul
moștenitor. La sfârșitul ședinței a ținut să strângă mâna
fiecărui academician, adresându-t câteva cuvinte. Ajuns în
dreptul meu, dupăce m’a prezentat răposatul președinte
Dr. Istrati, a stat un moment pe gânduri, apoi tn'a întrebat,
unde am găsit materialul nou despre 6 Lazăr. l-am răs-
puns ca în arhivele din Viena și din Budapesta. Se vede
eă era informat din ziare despre cuprinsul comunicării,
pe care o făcusem înainte cu câteva zile în ședința publică
a Academiei. înainte de a trece mat departe, mt-a adresai
întrebarea: Ce e In Ardeal? — jale, Maiestate — am răs-
puns — sufletul poporului nostru se sbate între teamă și
'speranță. —- Să nu-șl piardă speranța, mt-a reflectat,
zâmbind șl a trecut la vecinul meu, profesorul sârb Dr.
Radoviet din Belgrad; acesta venise și el la ședință, tot în
calitate de membru corespondent, ca și mine; publicase

269


în Analele Academiei o lucrare istorică relativă la Șerban
Cantaeuzino. După eâteua euuinte scurte trecu Regele
Ferdinand mal departe, iar colegul Dr. Radouiei, uădit emo-
ționat de felul, eum trata Regele eu bunătate și aproape
colegial pe toți, îmi șopti la ureche: „mie ieh sehe, hier
geht alles beinahe so demohratiseh mie bei uns, in Serbien“...

      A 2-a întâlnire a mea eu Regele Ferdinand a avut loe
eu patru ani mai târziu la Sibiiu. Consiliul Dirigent aran-
jase, cu prilejul călătoriei regale prin Ardeal, o recepție


  COROANA Șl SCHIPTRUL M. S. REGELUI, LA ÎNMORMÂNTARE.


la sfârșitul lut Maiu 1919, în localul prezidenției, Strada
Sehemis, actualmente Carmen Sylva. Era întrunită acolo
mulțime mare de intelectuali ardeleni, membrii ai Consiliului
Dirigent, prefecți ș. a. Printre ei și câțiva țărani chipeși
din comunele fruntașe ale județului Sibiiu. In sala de re-
cepție stăteam de vorbă eu aeești țărani vrednici, eând
lată Regble Ferdinand se apropie, îmi strânge mâna și-mi
spune: mi-a plăcut foarte mult eri, eând te-am văzut de-
filând în fruntea poporului. Așa de frumos tablou, eu preoții

— 270 —


în frunte. — Așa e obiceiul poporului nostru, Maiestate: |
preoții eu crucea în frunte la toate actele importante 1 —t -ț
Foarte btne, foarte bine — reflectă Regele. Iar un țăran de 1
lângă mine, Dumitru Stan Herția, rosti eu îndrăsneală: j
ne-am bucurat foarte mult eă o’am putut Dedea pe Maiestatea ;
Voastră șt pe Regina alei în Sibiiu, dar ne-am bucura șt
mat mult, dacă ne-ați face cinstea să osteniți și până la
noi, la Săllște, că nu-t departe. — Regele a ras eu poftă
șt a răspuns imediat: Diu, să știți eă uiu, chiar mâne. A
dat apoi ordin să se schimbe itinerarul și a 2-a si, la :
1 Iunie 1919. a pornit cu întreagă sulta Sa la Săliște. A fost
o si, eare ua rămânea neștearsă din analele Săliștei. Cât
e de mare piața din centrul comunei, era plină de țărani
și țărance, în curatul lor costum, așa de impresionant prin
sertositate șl simplicitate. Regele stătea de uorbă eu ță-
ranii, tar Regina Marta cu țărancele, dela eari primeau
răspunsuri precise și cuviincioase la flecare întrebare. Din.
piață am trecut la biserică și la școală. Intrând în biserica
cea mare, tocmai în momentul, eând se citea, din ușa al» i
tarului, rugăciunea de mulțumită șt de cerere pentru înde-
lungata stăpânire a Regelui nostru, eu am îngenunehiat»
Regele Ferdinand a stat un moment în strana cea mare
din dreapta, apoi s’a pogorât și â îngenunehiat alături de
mine, exemplul Lui fiind urmat numai decât de întreagă
suita regală și de toată suflarea, ceeace a impresionat
mulțimea poporului. Din biserică am treeut la școală. Unde
Regele, Regina șl însoțitorii au iscălit Cartea de aur, pe
care o introdusesem la 1911 eu intenția de a serul o cro-
nică locală, menită a cuprinde în paginile sale toate mo-
mentele mal importante din viața satului. Intr’o sală a
școalei au fost așezate și obiectele, eari formează pro-
prietatea începutului de muzeu etnografie local și de eari
s’a interesai îndeosebi Regina; societatea femeilor t-a dă-
ruit un costum națtonal-săllștenese.

      Regele Ferdinand a rămas eu amintiri plăcute și du-
rabile despre vizita dela Săliște. Atti avut prilej să constat
aceasta în repetate rânduri. In Maiu 1920, având din partea
Universității din Cluj însărcinarea să ne prezentăm în

271


audiență, împreună eu colegii Alex. Lăpedatu și Sextil
Pușeariu, spre a-l mulțumi pentru darul de 400.000 Lei, ee
făcuse institutului nostru de istorie națională din Cluj, Regele
ne-a primit la Cotroeeni și imediat — dupăce i s’a comunicat
scopul audienței — mi s’a adresat mie eu întrebarea: Ce
mai fac Săliștenii, ai mai fost pe la Săliște ?...

      In acelaș an, la începutul lui Iunie, Regele Ferdinand
a prezidat ședința solemnă a Academiei, în care mi-am
rostit „discursul de reeepțiune“ despre Nicolae Popea și


M. L. R. ROMÂNIEI MARIA CU FllGELE Șl NORA, REG. MAMĂ.
LA ÎNMORMÂNTARE.


loan Mieu (Moldouănuț), în locul căruia fusesem ales la
1916 ea membru aetiu. Indată-ee a terminat d. lorga cu
citirea răspunsului. Regele, ridicând ședința, a uenit la locul
unde stăteam eu, m’a felicitat și mi-a spus eă a cunoscut
și pe Popea și pe Moldouănuț, crede că în locurile lor de
utață ueșnieă pot fi mulțumiți de felul eum am uorbit despre
ei; își reamintea eă luasem parte împreună eu Regele
Carol, ehiar la ședința în eare răposatul Popea își rostise

— 272


discursul de reeepțiune despre Șaguna, nu-și reamintea 1
însă, daeă a asistat șt la al lui Moldovămiț, eare de fapt; i
nici nu-l ținuse.

      Tot în 1820, Dara, în August, participasem la ce-
remonia reașezării capului lui Mihai Uiteazul în mănăstirea
Dealu, rostind o euDântare ca reprezentant al Universității
și al institutului de istorie națională din Cluj. La întoarcere
spre București, d general Angeleseu — actualul ministru
de răsboiu, — îmi spune eă sunt invitat în vagonul M. Sale
Regelui, spre a prânzi aeolo. In tot cursul mesii Regele a
fost violu și comunicativ; îndeosebi conversațiile cu d.
lorga, la masă, îl animau; îmi pot reaminti din această eonver- ’j
sație opiniile foarte favorabile, ee s’au rostit la acea masă j
regală despre mitropolitul primat, actualul Patriarh șl Regent (
Crlstea. D. lorga a publicat atunci și un articol foarte J
elogios, în „Neamul Românesc".                                    j

*                                 1

      In toamna anului 1822, după încoronarea dela Alba- 1
lulia, am fost invitat împreună eu colegul Alex. Lapedatu 1
la prânz în castelul Pehșor, pentru ziua de 26 Oct. Apă- j
ruse 1-ul volum din „Anuarul institutului de istorie națio- 1
nală" din Cluj. Regele urmărea eu viu interes activitatea 1
acestui institut, al cărui ctitor era (îl fondase la 1 Febr. 1920, 1
eu prilejul inaugurării universității românești a Daciei Su-
perioare). Ne-a vorbit în termini părintești și plini de în-
curajare despre munca ee începusem a desfășura aeolo
șl a cărei pârgă se vedea în sutele de pagini ale 1-ulut
volum.

      După terminarea prânzului, se apropie de mine îm- ș
preună eu Regina și o întrebă: Iți mai aduci aminte Marț],
de d-l Lupaș dela Săliște ? Regina răspunse afirmativ, apoi
Regele continuă eu mine o lungă conversație, în eursul z I
căreia am rămas surprins de vastele cunoștințe, ee avea
în domeniul dreptului bisericesc — era tocmai la ordinea
zilei proiectul de lege al unificării bisericești. Mt-a vorbit
de profesorii săi dela universitatea din Tiibingen, apoi și-a
exprimat mâhnirea pentru eeiee au înscenat demonstrația
prin absență dela încoronarea din Alba-lulia.

-                  *           ■                       J

2?3


     La o ședință a Academiei, în 1923, prezidată tot de
Rege e Ferdinand, eu prilejul comemorării lui Dimitrie Can-
temir, după terminare, suueranul se apropiase de un grup
de academicieni, toti profesori uniuersitari, discutând eu
aprindere greuele și neorândulelile studențești. Regele par-
ticipă la discuție eu uiu interes, spunându-și părerea în
euuinte lapidare: pentru a face ordine, trebuie aci un
chirurg priceput. Eu îmi permit să adaog: E tocmai unul
în fruntea ministerului de instrucție, d. profesor de chirurgie


DELA 1NM0RMÂTAREA REGELUI.

Dr. Angeleseu. Regele râzând, reflectă întrebător : e numai
profesor sau șt chirurg?

*

     In aeelaș an, fiind însărcinat de eonsistorul din Cluj
a mă prezenta împreună eu P. S. episcop Nieolae luan și
actualul episcop Niehita al Argeșului în audiență, în chestia
catedralei, am fost primiți la palatul din Calea Victoriei,
unde Regele a examinat planurile și a promis tot sprijinul.
După audiență Regele m’a oprit să-mi ceară imformațiuni

1


— 274 —


relative la starea de spirit a studențlmli universitatea din
Cluj.

                             *

     Dela 30 Martie 1926 înainte am avut, în calitate de
ministru al sănătății șt ocrotirilor sociale, numeroase oeasit
— prezentându-mă în flecare Vineri, la ora 12, în audiență
oficială — să înțeleg eu câtă atențiune scrupuloasă urmărea
Regele Ferdinand toate chestiunile departamentului ce
conduceam, cât de bune și exacte erau informațiile, pe cart
le avea asupra oamenilor și instituțiilor.                 ,

     Cu prilejul depunerii jurământului și-a exprimat în
termini eălduroși bucuria eă vede Ardealul așa de bine,
reprezentat în cabinetul d-lut general Avereseu, căruia îi'
adresase cuvinte elogioase pentru serviciile aduse tronului
șt țării, totdeauna, în clipe grele.

     Pentru fiecare dintre nouți miniștrii avea câte un cuvânt
potrivit. Ajuns lângă mine îmi spuse: mă bucur eă la
ministerul ocrotirilor sociale vine un preot-profesor: știu
eă D-Ta te-ai interesat totdeauna de soarta celor obijduițt
și vei munci serios aei. l-am răspuns: îmi vot da toată'
silința, Maiestate, să traduc în fapte de ordin social
măcar o parte cât de mieă din preceptele de caritate cre-
ștină, dacă îmt vor îngădui împrejurările. Când m’am întors,
după sărbătorile Paștilor, în capitală și am comunicat Re-
gelui eă la ziua învierii, servind liturghia și predicând
în btsertca mare din Sălțște, la sfârșitul predicii mele*
întreagă mulțimea din biserică, în mod spontan, a în-
ceput să cânte imnul regal, m’a ascultat vădit mișcat,
reflectând: da, da, bună educație ați dat poporului din
Săliște ; să continuați 1

                             *

     Mai târziu, când m’am prezentat în audiență, după
congresul ținut la Sibiiu în 2 Maiu 1926, mi-a mulțumit
pentru telegrama omagială trimisă dtn acel congres, m’a
felicitat pentru discursul rostit acolo, spunând eă era timpul
suprem să se pună odată zăgaz politicei de negațiune.

*

275


     Nu-mi permite nici timpul, niei locul a stărui mai mult
asupra momentelor însemnate din cursul numeroaselor
audiente. Atât pot destăinui, eă așteptam adeseori eu dor
ziua de Vineri, fiindcă de obieeiu, după ee terminam partea
oficială, Regele aborda câte o chestiune interesantă, fie de
ordin politie, social, cultural sau științific.

     Totuș nu pot lăsa neamintită ultima audientă, ee a
avut în primăvara anului 1927, înainte de a se îmbolnăvi
Regele Ferdinand de gripă. Intrând în sala de audientă,


REGENȚA Șl GUVERNUL LA ÎNMORMÂNTARE.

l-am găsit șezând la masa de lucru, în mână eu o carte.
Imediat mi-a pus următoarea întrebare: „știi eă mai aveți
un coleg, un nou subsecretar de stat, d. Uietor Moldovan ?
am semnat eri decretul". Apoi s’a interesat de noile așe-
zăminte create la ministerul sănătății prin legi speciale, ea
eele privitoare la Institutul de igienă și la Casa Sănătății,
prin conducătorii cărora spuneam eă va fi posibil să cul-
tive și țara noastră un contact permanent folositor eu fun-
dațiunea Rockefeller, ale cărei binefaceri s’au revărsat din

— 276


abundanță asupra țărilor vecine, cveându-le institute tmpu- 1
uătoare.                                                     |

     Regele s’a interesat de aproape, atât de persoana dl» j
reetorulut Institutului de igienă, cât și de a administratorului
Casei Sănătății și aflând eă acesta (Dr. Manuilă) a fost j
unul dintre eei mat distinși bursieri ai fundației Roekefeller, |
m’a încurajat cu cuvintele: trebuese aduse cât mai multe |
elemente așa de bine pregătite în seruieiul sanitar al țărti. I

     După terminarea părții oficiale am oferit Regelui un |
exemplar din Albumul statistic, publicat de ministerul să- 1
nătății. îndată a început a-l răsfoi, oprindu-se la o mulțime J
de ilustrații, cari înfățișau cele mai importante instituții 1
sanitare și de ocrotire ale țării. Aproape la fiecare îmi 1
cerea informațtuni despre activitatea conducătorilor șl 1
despre situația actuală.                                     |



Comunicarea oficială a morții bl. 8. Regelui Ferdinand. ]

     Ca urmare a afecțiunii de care M. Sa Regelș suferia j
dinainte și a bvonehopneumontet declarată în luna Martie, j
starea Sa generală a declinat continuu. Anemia și greu-
tatea respirației au îngreuiat din ce în ee munca inimii, j
provocând în noaptea de 20 Iulie 1927, o stare colapus, în ;
urma căreia Maiestatea Sa a sucombat la ora 2 și 15 mi-
nute, în brațele M. S. Regina, în prezența medicului curții '
Dr. Mamulea.

     Până în ultimele momente Maiestatea Sa și-a păstrat
întreaga conștiință șt a încetat din viață fără durere.

     Ultimele sale cuvinte adresate Maiestății Sale Reginei,
care-l susținea, au fost: „Mă simt obosit".

Ministru de Interne:

/. G. DUCA.

Actul de deces.

     Dela anul una mie nouă sute douăzeci șt șapte, luna
Iulie, ziua douăzeci, orele 215 dimineața a încetat din viață
la palatul regal dela Sinaia, Maiestatea Sa Regele. Ferdi-
nand, Victor, Albert, Metnrad, al României, în vârstă de 62
ani, născut la Sigmaringen, la 24 August 1865, fiu al Alteței
Sale principele Carol, Anton, Gustau, Eduard Thasilo de
Hohenzollern, și al Alteței Sale Regale principesa de Hohen-
zollern, Dona Antonia, Infanta Portugaliei, ducesă de Saxa.
Moartea a fost verificată de drul Mamulea, medicul Curții
regale.                        _

277


    M. S. Regele Ferdinand I și Basarabia

    In frământările inerente marilor cataclisme, poporul
român și-a păstrat calmul și cumințenia, eari — trebuie să
recunoaștem, — fac parte din „specificul* românesc.

    Acest „specific* sufletesc, căruia asemănător nu se
găsește pe tot globul pământesc, a găsit, în persoana celui
eare a fost Regele Ferdinand l, echivalentul sforțărilor
sale, duse la bun sfârșit, a nădejdilor îndeplinite. De aci


jMAGISTRATURA ÎNALTĂ $1 CONDUCĂTORII POLITICI LA
ÎNMORMÂNTARE.


să și explică marea și profunda dragoste, ee au nutrit
reciproc unul față de altul: Rege și Popor. A fost o iubire^
o dragoste scoasă par’că din poueștile noastre eu Feți-
Frumoși șt împărați și realizată aeuea pe meleagurile
românești. Unirea sufletească a celor doi: Rege și Popor,
eari sunt chintesența neamului, are un început eu mult
mai ueehiu deeât odată eu urcarea primului pe fronul
românesc. Ea s’a arătat mai viguros atunei când, ea

— 278 —


Principe Moștenitor, a trebuit să supoarte chinurile unei |
febre tifoide, ce era cât pe-aet să ni-E răpească, eând |
întreaga suflare românească a Țării a căutat să aducă la |
patul suferinții totfehil de mijloace, leacuri și metode de 1
vindecare empirice. Doctorii și Curtea erau asaltate cu |
sfaturi medicale empirice și băbești, care de eare mal |
naive și năzdrăvane, eșlte însă din dragostea ee zace J
neștiută în eutele cele mai adânci ale sufletului poporului. J
Acestea erau semnele unei iubiri de o statornică șî 1
neeliutită loialitate, și eari nu s’au desmințit în eursul vre- 3
murilor ee au urmat, ei s’a cristalizat din ee în ee mat J
puternic, culminând în avântul epopeic eu care întreg ■
poporul a ascultat șl îndeplinit poruncile Regelui său, eari ■
au dus la înehtegarea unității geografice și sufletești a j
României Mari.                                              a

      Regele, la rândul Său, a cimentat această Iubire prin
împroprietărirea țăranilor, prin acte culturale și sociale
de o valoare, eare încă nu se poate măsura.                 j

*     *                           i

      Basarabia, suflet din sufletul românesc, trup din trupul
românismului, în eare s’a recontoplt pentru totdeauna, sub
sceptrul celui mai bun șt leal dintre Regi, a ascultat vocea i
sângelui șt s’a conformat proverbelor sale proprii: „Unde-i |
unu, nu-t putere...“ șl„... tot mat bine ’n țara mea“. 1

      Dragostea Basarabiei pentru regele Ferdinand l — 1
„Țaru’ eu adevărat a nost“ — a fost profundă.               |

      Țăranul basarabean, ca șt vestul Românilor, este din
fire dinastie. Un mobil al dinasticismului său, trebue să f
recunoaștem, a fost și persoana Regelui.

      In acele timpuri de scrâșnlre, eând derbedeii revo-
luției slave, căutau persoana Regelui ea s’o răpute, S
lăudându-se eu această ispravă pe toate căile, prin toate
ungherele Moldovei și ale Basarabiei, — țăranul român
basarabean nu a putut înțelege ca singurul „țar” — cel
românesc „cel moldovenesc” — despre a cărui inimă
mare și leală a auzit în tranșeele șt satele Moldovei, —
să fie nimicit mișelește așa cum a fost cel rusesc. Șt
credincioși ehemătil lăuntrice, ascultători ai vocii sângelui,

—


au făeut multe gesturi nobile, individuale sau miei, eolee-
tiue, în scopul de a para lovitura mișeleaseă roșie.
Țăranii basarabeni, foști soldati pe frontul român, pouestese
și acum despre aceste gesturi.

      Că moldovanul basarabean și-a iubit Regele și
Dinastia s’a douedit și eu ocazia vizitelor, ee El le-a făeut
Basarabiei în 1920.

      Multe scene de o arhaică și patriarhală nobleță
românească au avut loe eând El trecea prin gările basa-


SICRIUE PE UN AFET DE TUN. EA ÎNMORMÂNTARE.


rabene. Acei oameni, ale eăror inimi s’au învârtoșat în
devastările, sângerările și omorurile revoluției roșii, s’au
arătat cu această ocazie de o adâncă și specific româ-
nească manifestare dinastică. Tineri, foști luptători, eu
sufletele acrite la dogoreala roșie revoluționară, au înghe-
nunehiat spontan în fața trenului regal și, făeându-și vechea
cruce românească, se rugau: „să-E țâie Dumniezeu, că-i
diamu Impăratu nost, șî nouâ ni trebui on împărat bun ea
Aista".

280


        Dar bătrânii și bătrânele, mat îndulciți la suflet și 1
   mai mistici l — căutau să sărute poala hainei Lui și a Reginei. ,{
   având credința șt siguranța eă se vor vindeca de boli, j
   Și fiindcă aeest semn exterior de atașare, de dragoste nu ’f
   era admis de protocol, ei, sărmanii, se mulțumeau să dueă 3
   acasă barămi o mână de pământ sau o petrieîeă din
   prundișul, pe eare a călcat picioarele lor, pe care să o
   arete odraslelor tinere deaeasă și să servească apoi ea
   mijloc pentru descântece și vrăji. Așa s’a întâmplat în
   gara Mireni (20 Km, de Chișinău), în 1920.

        Și așa trebue să se fi întâmplat și în alte loeurt
   basarabene.

        Cu ocazia morții Regelui Ferdinand, când unirea era ■
   mai veche, când deci țărănimea avusese ocazia să guste
   din „legea românească", — semnele de iubire au fost șt
   mai semnificative, și mai simbolice : lacrămi în ochii popo-
   rului, evocări din scenele de pe frontul românesc, amintire!
   despre trecerea Lui prin satele și orașele basarabene.
   Și nu numai la moldoveni. Astfel, la vestea morții Lut,
   o păreehe de Ruși, pe eari îi cunoșteam de aproape,
   mt-au adus, primii, trista veste, plângând în hohote și cu
   lacrimile șiroaie pe obraji. Intrebându-i de ee plâng, căci
   Regele a fost român, ei mi-au răspuns:

        — Dae’a fost buni

        lată iubirea nefalșifieată, iată lacrimi adevărate*
   izvorîte din sufletul poporului după Acel, eare a fost
   Regele Ferdinand l, al României întregite.

        Câte alte multe dovezi de atașare și iubire, de dinas-
   tieism, nu s’ar putea strânge de pe plaiurile basarabene.
   Și n’ar fi rău. Am cunoaște o lăture sufletească specific ,
   românească, care e păcat să rămâie necunoscută, mai
   ales eă e în legătură eu persoana Primului Rege al
   României întregite.

Medic Fr. I. Popu (Delarodna).

Secretarul Astrei basarabene.

281


    Regele Ferdlnand și uiafa economică
    românească.


       Nu ne aparține nouă, contimporanii și supușii Săi, să
  fixăm aeum locul ce a ocupat Regele Ferdinand în des-
  uoltarea țării și a statului nostru, în scurta dar rodnica


  ÎNMORMÂNTAREA M. S. R. FERDINAND LA CURTEA DE ARGEȘ.


  Sa domnie. — Judecata dreaptă și nepărtinitoare a Istoriei
  își ua da aprecierea, eare ua fi eea adeuărată și eea
  desăuârșftă.

       In ordinea economică Regele Ferdinand lasă o operă
  tot atât de mare și de trainică, ea și în ordinea politică

a

282 —





și națională. Făuritorul întregirii Neamului șl primul Reg®
al României Mari, Ferdinand 1, șt-a legat pentru totdeauna
numele Său de marea reformă agrară, această adeuărată ’
„revoluție pașnică*, de după răsboiu, desigur unică în felul .
ei în analele istoriei.

      Cât de mult era preocupat defunctul Suveran de ■
soartea țărănime! noastre, ale cărei mari calități le
cunoștea în deaproape, — căci le cercetase eu mare 1
luare aminte, — se poate dovedi din numeroasele euvân- |
țări ocazionale ce a ținut, precum și din multele decla- '
rațiuni particulare ee a făcut, în diferite împrejurări. — -
Dintre toate, reținem și subliniem în mod deosebit însă,
următoarele cuvinte, rostite de Regele Ferdinand, încă din i
1911, eând era numai Moștenitor al tronului.                    !

      „Libertatea economică a țăranului trebuie câștigată, j
„ numai astfel vom avea și libertatea lui politică. El le
„ merită pe amândouă. Este dintre noi cel bun. — Nimic din
„defectele lui nu vin dela dânsul. Această faptă ași dori 1
„să o fac. Aș dori să văd pe toți adevăratii patrioți lângă
„Mine pentru aceasta*.

      Șt El s’a ținut de cuvânt.

      Reforma agrară și electorală, anunțate încă din 1913,
șt amânate, în eeeaee privește elaborarea lor, de eve-
nimentele polittee din , vara anului 1914, au fost definitiv
hotărîte în epoca cea maț tragică a istoriei Neamului
nostru, în vara anului 1917, după ee Regele Ferdinand ;
declarase pe front, tuturor soldaților că dreptatea li se
va face și că li șe va asigura o nouă stare economică
și alt roț iu viața politică a statului.

     lată cuvintele pronunțate atunci de marele Suveran :

      „Vouă, fiilor de țărani, care ați apărat cu brațul 1
„vostru pământul unde v’ați născut, unde ați crescut, vă 1
„spun Eu, Regele vostru, că pe lângă răsplata cea mare a |
„isbânsii, care vă asigură fiecăruia recunoștința neamului |
„ nostru întreg, ați eâșțigat totdeodată dreptul de a stăpâni, |
„într’o măsură mai largă, pământul pe care v’ați luptat. 1
„ Vi se va da pământ. Eu, Regele vostru, voț fi întâiul în a |
„da pildă; și se ua da și o largă participare la treburile |
„Statului*.                                                     1

— 283 —


     Se știe eă făgăduiala dată a fost împlinită, Regele
Ferdinand, între alte titluri de glorie, a căpătat și pe acela
de „ Rege al Țăraniloru,pe deplin și eu drept bine meritat.
— In toate momentele ce au urmat, după proclamarea
reformelor și până la definitiua și complecta sa înfăptuire.


REGENȚA: SANCTITATEA SA MITR0P0LITUE-PR1MAT
Dr. MIRON CRISTEA.

Regele Ferdinand n’a încetat un moment de a se interesa
de școala țărănimei, dând pilde El însuși, căci Și-a pus
la dispoziția sătenilor, însăși proprietățile Sale particulare.
In toate manifestările economice, în legătură eu indi-
carea agriculturii, El a fost prezent, îmbărbătând orice
3*

284


inițiatiuă și orice mișcare, în legătură eu bunăstarea
economică a săteanului nostru.

        Acelaș interes deosebit a douedit în toate împrejurările
  și pentru ridicarea muncitorimei de toate categoriile, pre-
  zidând toate actele de legiferare, menite a asigura un


REGENȚA : G. BUZDUGAN.

  trai omenesc acestor categorii sociale. — El declara
  într’o împrejurare eă „starea înfloritoare a industriei este
  în raport direct cu starea cât mai mulțumitoare a lucră-
  torului. Aceasta este cheia pentru reaoluarea problemii
  muncii*.

285


       Regele Ferdinand a fost primul suveran, — și până
aeum singurul suveran, care a vizitat „Biroul Internațional
al Muncii“, din Geneva, declarând eu aeest prilej cât este
de înțelegător al marilor probleme de ordin social, ee
zguduie astăzi conștiința lumii.

       Sub domnia Regelui Ferdinand tara întreagă a realizat,
în noul său cadru politie, însemnate progrese pe tărâmul
activității economice, urmărite de suveran eu tot interesul.


DEPUNEREA JURĂMÂNTULUI REGENȚEI (loețiitorilor^eelor 3 ai
M. S. Regelui Mihai).


căci el știa dela dascălii Săi, cât și din proprie experiență,
că fără o stare economică, independenta și solidă, orice
construcție politică și socială este lipsită de temeiul cel
mai puternic. — înțelegând aceasta, regele Ferdinand Și-a
legat numele de opere economice, ee va rămâne atât
timp cât va rămâne în istoria omenirii un popor, un stat
și o civilizație românească.

‘                VICTOR SLĂVESCU.

Profesor la Academia Comercială din București.

— 286 —


    Două audien(e la Regele Ferdinand. |

De Or. Onislfor Qhlbu, prof. unt». I

     Anume sttuațtunt șt necesități de ordin public mi-âti
oferit posibilitatea de a cunoaște pe marele Rege, nu numai |
din scurte schimburi de cuvinte, la diferite solemnități, et 1
șt din două lungi audiente, înecări a binevoit a mă primi, 1,
îh attit 1922 șl 1924.                                           J

. . . . * . '

     Apariția plină de b oarecare sfială șt stângăcie, care
tCisbiu oarbtnitn, tn primele mbtftehie ale audienței, la Re- 1
țilfe Fertfitttirid, nu era tn fond artteeva decât exprestunea ]
ufiket fetâtirifetl, a tattăi bunltâfi ff â tttîbl stneeritâțt pe eat*e J
fbăMe tirareari o tăWlneȘtttn cercurile înalte. Dela prt- j
nwlte ctmttite fii ectâ ă tfe adresa Rețele, tabelai să mat i
ăiHt ttt hfyf teftteffii pferăbtîăttteiăHgtdă; omul j
stapertor $ Câșitța ttitrsața ființă de mată se Stabilea i

un fii de ittMtefe                   tnlâfu« de ambele |

părți apfâape dflee fâtitift/ J                                  |

     InprlmâaudtCnțătafățișam Rețălut țării o tmpor-
fantă problemă educativă, în legătură du llntherstlatea din
felttj, căreia El i-a. arătat multă solicitudine, ehiar din' pri-
Mele sile ale & ftegete a urtnăttt dta mult interes |
expunerea rtidâ șt drn 'ăHâ&t mulțumirea să văd, eă El îm-
părtășla pe deplin vederile mele tn legătură eu amestecul |
politicei în școală. La vdrbele mele. Că pentru țară ar fi j
mult mai folositor ca corpul didactic, întocmai ca corpul ;|
Judecătoresc și ofițeresc și administrativ să nu fie admis ]
în politica militantă. Regele m’a întrerupt, spunând eu ho- '
tărîre: Dau din toată inima binecuvântarea mea acestei idei
și aș fi fericit dacă ți Ministrul Instrucției s'ar putea ridica \

pănă ia Înălțimea ei ți ar avea curajul să lupte pentru tra-     i

ducerea ei iii faptă.                                            j

     Rețele manifesta o pronunțată îngrijorare îh ee prt- '
vește efectele superficialei activități a tuturor gradelor '
de învățământ și adăogă eă Știința cea multă, care se 1
face în șcbli, eu neglijarea aproape totală a educației, |
constituie una din cele tnât mari anomalii ale vieții noastre. I
Totdeauna — adăogă Regele^ — când am prilejul să vor- .1

— 287 —


besc eu ministrul de instrucție, ii atrag atenția să nu uite
ea școala este tnai înainte de orice: educație.

*

     In a doua audiență rrit-ettfi permis Să prezint Regelui
o importantă lăture a politicei religioase a Statului nostru.
Am rămas foarte surprirts, nu numai de orientarea perfectă
a Lui într’o materie, în care la noidotnnește o Uimitoare
lipsă de cunoștință lă conducătorii temporali ai Statului,
ei și de orientarea Lut îh chestiuni teologice, de pură Spe-⁴
eialitate. Regele cunoștea atât de amănunțit istoria dog-
melor și era așa de bine introdus în deosebirile dtrttre di-
feritele confesiuni creștine, încât dr fi putut aduce în per-
plexitate șt pe cel trtat buh profesor de dogmatică. Ob-
seruâhd mirarea med îtt fața uimitoarei facilități eu carp
rezoluta șt cele mat complicate chestiuni teologice, de
cari uenise uorba, Regele îmi zise: Te miri eă cunosc atât
de amănunțit aceste lucruri? Așa s’a întâmplat adeseori să
văd o astfel de ttiirare și pe fețele vlădicilor noștri... Ei
bine, când studiam în liceu, pe vremea mea, la noi se îri'
văța Religia eu o seriozitate desăvârșită. Ea era cel dintâi
obiect de învățământ. Și așa și trebuia să fie, căci Religia
este menită să dea principiile conducătoare în viața spiri-
tuală și în întreaga viață omenească. Daca astăzi himeâ
este atât de decăzută moralicește, cauza este că ea nu mai
are o religie solidă.

     Regele regreta eă Românii nu pot profita destul de
mult dela marile biserici apusene, din cauza tradiției lor
bisericești, eare le ține atențiunea îndreptată numai spre
Orient, dar ■— „în Situația, în care mă găsesc — termină
El — hii pot face nimic pentru îndreptarea acestui rău.
Căei dacă aș face vreun pas, el ar fi răstălmăcit și urmă-
rile ar putea fi păgubitoare pentru țară*.

*

     Această a doua audiență nu s’a terminat deodată cu
exhaurtarea obiectului pe eare mă simțisem dator să-l
supun aprecierii Regelui, In momentul când eu o credeam
terminată șt eând așteptam protocolarul semn al ridicării,
spre surprinderea mea, Regele abordă o chestiune nouă,
eu ptltnre la care simții imediat eă El urea, nu numai să-mi
știe părerea, ci să i-o aflu și eu pe a Lut,

— 288


     — Prin Basarabia ai mai fost, — mă întrebă El. —
Dta ai stat rrțult acolo in anii eei grei și mari. Sper eă
mai ții și acuma legături eu ea.

     — Da, Maiestate, îi răspund eu. Am fost chiar în vara
din urmă în Basarabia. Am stat mai bine de o lună, acolo,
în judeful Eă.pușna, Orjieiu și Ismail.

     — Ei, și eu ee impresii te-ai întors de'acolo ?

     — Spre marea mea părere de rău — răspund eu —
impresiile mele nu sunt de loe mulțumitoare. Dimpotrivă;
tn’am întors de peste Prut eu convingerea eă acolo lucru-
rile nu se îndreaptă câtuș de puțin. Convingerea aceasta
m’a determinat să comunic și marelui public românesc
impresiile mele printr’o serie de articole publicate într’un
mare cotidian din București și extrase apoi și în broșură.

     — Dar nu ești prea pesimist? — mă întrerupse Re-
gele, spunându-mi eă cunoaște broșura din comunicarea
ministrului Palatului, N. Mișu.

     Am răspuns eă mi-am verificat eu multă conștiențio-
sitate impresiile și când m’am simțit obligat să lp aștern
pe hârtie și'să le dau în mâna publicului, eram încredințat
că ele nu conțin niei o exagerare. Ea aceasta Regele îmi .
ceru o serie de informațiuni concrete despre stările din
Basarabia. Eu l-am răspuns eu toată obiectivitatea, des-
velindu-I anumite stări de lucruri, eari Ia un moment dat,
L-au impresionat profund. După o tăcere semnificativă,
mă întrebă asupra căușelor acelor stări, la ee eu, l-am
răspuns eă acestea sunt foarte simple:

     Din cauza desvoltării anormale a Basarabiei timp
de peste un veac, ea nu dispune astăzi de destui oameni
capabili să faeă față nevoilor vieții publice șt de stat. Pe
de altă parte, România veehe nu și-a trimis în Basarabia >
decât prin excepție oameni vrednici. Elementele slabe șt
rele de atei au compromis România în ochii localnicilor
șt, în colaborare eu elementele aventuriere din Basarabia,
au compromis lucrurilor așa eă va trebui muncă enormă
șt timp îndelungat, până ee situația se va putea drege. i

     Regele a răspuns eă,în adevăr, acestea sunt,căușele
șt eă din parte-1 a făcut tot posibilul ea să diminueze
acest rău, dar politicianismul zădărnicește totul. Și Regele ;
îmi istorisi și câteva cazuri concrete. Astfel cu câțiva ani <1

f                           ' — 280 —


înainte, când primul mlniștru îi prezentase spre iscălire
decretul periau¹ numirea utilii 'hbu dlredtor ^enehal al în-
vățământului din Basarabia, Regele, care cunoștea foarte
bine persoana propusă, l-a răspuns șefului guuemulut:
Dle primministf'u, acest om este un om periculos; el este
o unealtă rusească, fără nici o conștiință românească- El
nu poate fi conducătorul culturii naționale intr’o provincie
înapoiată ca Basarabia. Retrage decretul l Ea aceasta
primul ministru, răspunse eă Maiestatea Sa a fost în mod
tendențios informat și eă persoana din chestiune merită
toată încrederea.

          In fața încăpăținărli primului ministru, eare-șl asuma
     toată răspunderea, Rbgele cedă șt iscăli decretul;

          Dar n’a trecut la mijloc un an și incompetența peri-
     culoasă a directorului învățământului basarabean se vădi
     mai presus de orice îndoială și atunci primul ministru se
     văau nevoit să prezinte Regelui decretul de revocare ăl
     persoanei compromise.

          — Ei, uesi, Dle primministru, ți-am spus dela început
     că expui Basarabia la Consecințe păgubitoare șin’ai urut
     să m asculți. Acum ai merita, în semn de pedeapsă, să
     nu ți iscălese decretul de reuocare ».

          Și-mi mai istorisi Regele și alte câteva cazuri, din
     eari am văzut nu numai eă Regele cunoștea foarte bine
     oamenii și înprejurările din Basarabia, dar și eă se interesa
     în mod deosebit de această provincie plăpândă, dar că El
     nu era atât de puternic, încât singur să poată ținea piept
     eu toată drojdia unui trecut multisecular.

          Dacă comunicările Regelui nu mi-au putut insufla o
     speranță în îndreptarea apropiată a lucrurilor din Basarabia,
     ele m’au făcut cel. puțin să văd pe un părinte duios șt în-
     grijorat, care nu-șt poate tămădui din suferințe copilul.

          O astfel de priveliște îți merge la inimă și de acolo
     eu grâu se mal șterge. *

          Acuma, când după atâția ani, îmi reaminteai» cuvintele
     regale, pline de simțire șt de îngrijorare, mă cred dator
     să le aștern pe hârtie, pentru a le pune, nu numai subt
     ochii posterității, ci și subt ai acelora dintre' cei de azi»
     eari ar putea învăța din ele ceva pentru binele țării.

— 290 —





    Floarea Regelui Ferdinand.

      DetitâbțJfeMrfea plantei Polygala ehârhâebuxus în Bueegi. <

Prof. Dr. Al. Borza (Cluj).

     Nil mulți știu cât de mare interes purta marele nostru
Wețjfe, trecut la cele de veci, pentru lumea plantelor șt pentru
botanica română.

     Ca pasionat excursionist și vânător ce era, a făcut,


rând pe rând, cunoșttnfâ eu florile de munte, eu ierburile ;
câmpiilor și stepelor noastre, adânelndu-Și cunoștințele
prin studiul serios al literaturii botanice.

     Dintre botaniștti noștri dl Z. C. Panțu și, în special,
dl colonel-farmaeist Gh. P. GHnțeseu Lau fost mentori și
tovarișt de Studiu șl ierborizări. Mare interes purta Regele
Ferdinand șt pentru opera botaniștilor din Cluj. Cu ocazia j
inaugurării Universității noastre s'a interesat de aproape |
de comorile noastre muzeale. Pe urmă se delecta adesea 1
frunzărind prin Herbarul-tlp, publicat de Muzeul Botanic j
din Cluj șl întitulat „Flora Rbmaniae exsieeata“, pe eare |
a auut scriitorul acestor șire ocazia să le prezinte Sune- j
renului-botanist într’o audiență lungă și interesantă, la 1924. I

     Preocupările botanice-hortieole continue ale Regelui |
Ferdinand s’au transformat în Ultimele Sale luni de suferință |
în adevărată obsesie.                                           |

     In plină desfășurare a boalel, care L’a răpus, a făcut J
călătorii prin Dobrogea, șt Deltăj h.erborizând eu mult zel. 1

     Ne mai putând apoi Urca munții înalțt, a cerut să se |
amenajeze în parcul castelului Peleș dela Sinaia o stân- j
cărie, plantată eu frumoasele noastre flori de munte. Cu j
multă oboseală,* cheltuială șt Cu deplină competență, a
muncit, săptămâni de-arândul, iscusitul șef de culturi al |
palatului, dl Guttmann, la construirea stâncăriei, populând-o
eu nenumărate' flori alpine.' Suveranul ardea de dorul fio- 1
rilor de munte. Nu se mulțumea ca să viziteze, alpinetul j
în construcție de mai multe ori la zi. La urmă șî-a durat J
un cort pe pajiștea veselă din mijlocul parcului, petrecând |

F



— 291 —


     acolo multe zile în șir, aproape păhă la ceasul nerhiloasei
     morți. Ținea să fie pururea între flori alpine.

          lată rostul enigmaticei tăbărîri a unui Rege sub cort
     de excursionist 1

          Printre plantele de munte pe cari le dorea mat mult
     Regele Ferdinand în ultimele sale zile era planta Polygala
     Chamaebuxus. Cu multă stăruință cerea dela grădinarii Săi
     să i-o procure.

          Ceeace, însă, nu era prea ușor. Ih literatura botanică
     românească această plantă era indicată numai uag, din
     Cârpați și nu era cunoSeută din Bdcegli tțțtfbpîați. Dl Qutt-
     mann s’a adresat atunci marelui depozit de plante româ-
     nești uit, eare este Grădina Botanică Cluj. filei nbi nu
     aueam această plantă șt nu eunoașteam ure- d localitate si-
     gură în România, tinde staționează Polygala Charrtâebuxus,
     floarea Regelui Ferdinand.

          Orișicine își poate deci închipui ee friflre mi-a fest
     bucuria, când am aflat această plantă îh excursia mea dtn
     luna August, prin BuCegl.

          Coborând în ziua de 19 August — după două zile
     petrecute în cumplită vijelie, ger și negură, pe vârful Omul
     și după plimbări idilice în împrejurimile cadet Peștera —
     spre Sinaia, m’am oprit pe muntele Furnica, pentru a studia
     mat de aproape compoziția pajiște! de milnte; Studiul mor-
     fologiei sociale șt a ecologiei (a factorilor fizici șt biottei)
     tapetului vegetal este totdeauna o lucrare rodnică. Iți dai
     seama de complexitatea raporturildr ce domnesc între
     componențit acestui tapet uerde și fâbi cunoștință cu tova-
     rășii mici și mari, cari ocupă în mdd complementar spațiul
     și se orânduiesc compliementar în timp, alcătuind o unitate
     biologică, numită asociație. Descoperi adesea cu această
     ocazie plante umile ori rari, pe cari „floristul", obișnuit
     eu munca ierborizărilor extensive și dela distanță, le trece
     eu vederea.

          Așa» am ajuns să observ șl eu printre ierburile și
     tufele pitice mutilate de oi, planta Polygala Chamaebuxus,
     eu tulpini și frunze pururea verzi, lipsite în această epocă
     de flori.

— 292 —


, Figura alăturată ne dă o tdeie despre înfățișarea
plantei noastre. Abia crește la 25—30 cm. înălțime, fiind
lemnoasă la bază și rămurită în sus. Mugurii de hibernație,
eu florile preformate, îi poartă la capătul ramurilor persi-
stente, este deei o tufă pigmee (nano-phanerophyt, după
nomenclatura formelor biologice dată de Raunkiăr). Pe la
începutul primăuerii dela munte, prin Maiu, se desfășoară
florile, eari sunt de culoare albă-


galbenă-portoealte, ee eonstra-
stează așa de frumos cu frunzele
sale pieloase, de un uerde sa-
turat. Habitusul aeetas de tufu-
șoară semperuireseentă, ea șt
ritmul ei vegetativ, trădează de
altfel obârșia nobilă a acestei
plante. Ea este un element medi-
teranean în flora noastră, eu rude
mai apropiate în șona ealidă-
afrtcană. Este singurul repre-
zentant la noi a secțiune! Chamae-
buxus, pe când din secțiunea
Orthopolygala se găsesc încă la
ure-o zece specii.

   Polygala Chamaebuxus este
de altfel binișor răspândită în
Europa muntoasă, în Alpi, Plrinei
și Apennini, prin locuri uscate,
mai ales prealpine, iubind fețele
expuse la soare și solurile sărace.

Din România a indicat mai
întâiu această plantă botanistul


Baumgarten, ta 1815, de pe Parâng, munții Brașovului,
Zăgan șl Tesla. In herbarul lut, păstrat în Muzeul Botanic
din Cluj* găsim numai exemplare provenite din străinătate.
Cu drept cuuânt trag deci la îndoială, că Baumgarten să


      fi văzut această plantă dela noi, ci a presupus numai că
     s’ar găsi. Autorii de mat târziu: Fuss, Schur, Slmonkai»
     repetă numai datele lut Baumgarten.

     Din Moldova (valea Slănicului și Eopoșului) indică
     această plantă Brândză, după plante ee ar fi colectat acolo

— 293 —


Czihae. Autenticitatea acestei informații încă ar trebui ve-
rificată. In Banat ar fi găsit-o Heuffel, Ia începutul veacului
trecut. Mai nou nu a văzut-o nici un botainst acolo.

      Cu certitudine deplină această plantă rară la noi nu
poate fi indicată decât de pe Muntele Furnica în Bucegi.

      Exemplare luate de acolo eu rădăcină am plantat tn
grădina alpină a Laboratorului de Zoologie de sub con-
ducerea dlui prof. A. Popovtei-Bâznoșanu, care mi-a în-
lesnit mult cercetările în Bucegi.

      Ce bucurie ar fi simțit defunctul Rege dacă ar fi putut
vedea mult dorita Polygala Chamaebuxus, descoperită în
Bucegi I

      Nemiloasele Paree t-au tăiat prea curând firul vieții.

      închin deci cel puțin aeeste rânduri în amintirea
Suveranului-botanist, stabilind prezența în florarea României
a plantei, ee — eu drept — va putea fi numită „floarea
Regelui Ferdinand”.


    Regele Ferdinand și internatul „Astrei¹*.

(Promemopia.)

De Dr. Vas. Bologa,
fost direetor al internatului, prof., ete.

      După unirea Transilvaniei eu țara mamă: România
Maiestățile Lor au grăbit în ținuturile Transilvaniei, în Mai
1919, ea să primească omagiul entuziaștilor, fii ai Transil-
vaniei, ₑnouilor supuși ai Coroanei de oțel a României, care
de secole s’au sbuciumat pentru realizarea acestui act
măreț în viața poporului român.

      Școala superioară de fete cu internat, a Asociațiunii,
prefăcută în acelaș an liceul de fete „Domnița Ileana* din
Sibiiu, pătrunsă adânc de fiorul sfânt al aeelut moment
măreț, a eternizat în analele sale acel act Istorie, precum
urmează:

      Sărbătoarea sărbătorilor noastre a fost: sosirea M. M.
L. L. Regele Ferdinand l și Regina Maria la Sibiiu tn 31
Mai 1919. Fericită si pentru noi, de tretori fericită zi 31 Mal
1919, când ne-a fost dat, să putem primi șl noi eu inimile
deschise pe ai noștri: Auguști Suveranii

- 384 -


      Tot ee-i suflet și viață, tot ee-t mândru pe sub soare, |
a ieșit eu grăbire spre întâmpinarea Suveranilor. Intre eei 1
dintâi și institutul nostru eu omagiul său supus:       |

      ...Șt acum, Doamne șl meu, Doamne, — eum a spus f
proroeul — cuvântul, eare l-at grăit despre robul tău, șt ■,
despre casa lui, adeverește*! până în veac, Doamne A-tot- j
țiitorule... fă preeum ai grăiti Intru puterea ta se va ve-
seli Împăratul și de mântuirea ta se va bucura foarte. Că
l-ai întâmpinat pe el eu binecuvântările bunătății, pus-ai pa
capul lui cunună de peatră scumpă... Cânta-vom și vom
lăuda puterile Tale 1... Și vom fi șl noi ea toate neamurile,
și ne va judeca pe noi împăratul nostru, și va merge îna-
tntea noastră șt va povățpi răsboiul nostru 1... Acesta va
aidi casă numelui meu, ș| voiu întări scaunul lui pănă în
veael...

      Reproducem euuintele noastre de atunci, eu acelaș
adânc sentiment de emoție, ea o scumpă și neuitată amin-
tire Marelui nostru Suueran. Aeternum Vale l...

   Sibiiu, 15 Septemvrie 1927.




    0 amintire.

De Maria B. Baiulescu,

președinta „Uniunii Femeilor Române*¹.

      Din silele noastre de pribegie se făcură luni și ani,
petreeuți în tristă șt duioasă viață, eare istovea trupul meu
șt îmi rupea inima; numai sufletul puternic rezista șt ne-
contenit îmi dădea nădejde neîndoelnteă, eă tarăș ne vom
întoarce pe plaiurile străbunilor noștri — ne vom întoarce
stăpâni șt ne vom întoarce într’o mare patrie a tuturor
românilor.

      Șt eu această credință puternică am învins toate zi-
lele înnorate, toate ceasurile de primejdie, toate clipitele
de desnădejde, cavi încercau să mă cutropească.

      Nori grei de vijelie se lăsaseră asupra neamului no-
stru; trădarea rusească, pacea oneroasă, iar în zările vii-
torului ne amenința fantonia „Triunghiului morții“.




— 295 —


      Dar lumina strălueKoave aMărăștilor șl Mărășeșttlor
străbatea mereu eu tontă desimea întunereculut și la această
radiere ne încălzeam sufletul și ne întăream credința în
șceastă izbândă finală ee trebuia să tragă în cumpăna
dreptății, de partea poporului nostru.

      Cu câtă nădejde ne lqmina și ziua Unirei Basarabiei,
sora ee gustase acelaș amar de robie străină șt eare avq
parte să fie eea dintâiu îmbrățișată de Patria-Mamă.

      Insă ueni uremea eă norit suferinței să se risipească
și cu încetul ochiuri senine de lumină șt de nădejde se
iveau pe cerul țărei noastre. Din miază-zi în Balcani veni
vestea eă dușmanul era doborît; din apus, utide clocotea
lupta cea mai aprigă și hotăritoare, ceata teutonică se re-
trăgea înfrântă și biruită de armatele aliate, tar în fara
noastră jumătățită se auzi de această izbândă finală, la care
fusese părtaș și Regele nostru Ferdinand l.

      O bucurie amețitoare cuprinse întreg poporul adăpo-
stit în lași, iar din pribegit transilvăneni, ee fuseseră por-
niți în momentele de primejdie în sudul Rusiei, rămăse-
serăm abia câțiva.

      In aceste momente fericite toată lumea aștepta întoar-
cerea biruitorului nostru Rege și a familiei regale dela Bicaz.

      Și lată că am apucat și eu în lașul plin de tradiții,
această zi memorabilă, această zi strălucită, ce ne reflecta
iradierea visului nostru național în plină realizare.

      0 lume imensă pelerina la gara pavoazată și împo-
dobită eu steaguri și flori, între eari erau șt bravii noștri
voluntari ardeleni; eu toții așteptau pe iubiții noștri Su-
verani prin ale căror stăruințe se împlinea întregirea nea-
mului românesc.

      Eram și eu între doamnele din lași și, încărcate de
flori, așteptam în salonul de recepție al gării, de unde în
momentul dat trecurăm pe peron, pe unde erau să treacă
Suveranii.

      Trenul sosi în gară, primit de nesfârșitele prale ale
mulțime! entuziaste. Maiestățile lor fură salutate de Mini-
strul Franjei St. Aulalre, în cuvinte calde de bucurie; Ma-
iestatea Sa Regina șt Principele, acoperiți de flori, por-
niră spre ieșire; în frunte era Maiestatea Sa Regele.

- 296


      Niciodată nu avusesem prilejul să fiu prezentată Ma- 1
testățil Sale Regelui șt astfel mă’bucuram, eă era să-t* 1
văd de aproape.                                            ' |

      Dar ee mare fericire mi-a fost rezervată în acea zii j
înaltul Suveran se opri deodată în fața mea și, pu-
tiând ambele mâni pe umerii mei, îmi zise: „Iată, D-nă Baiu- ]
lescu, că avem și Transilvania* /                            ?

      Am fost atât de impresionată și atât de surprinsă de s
această neașteptată grație ce-mi fu acordată, încât abia ;
am putut rosti în aceasta clipită fericită, ce-mi răseumpă- ;
rase țoate suferințele, cuvintele: „Să trăițt Maiestate, Voi :
ne-ați dat-o cuvinte, cari se înăbușiră în uralele mul-
țimei.

      Și atunci am putut vedea pe această nobilă figură a i
marelui Suveran toate sentimentele alese sufletești, cari
numai în însemnate momente ale vieții străbat pe chipul '
nostru. Am văzut ochii Săi strălucitori de bucurie, din eari ;
jucau boabe de laerămi ee se prelingeau pe fața Sa; am i
văzut o imensă bunătate reflectată în chipul Său și am |
văzut nemărginita fericire de care era cuprins marele Rege, '
când îmbrățișa Ardealul, eu dragostea cea mare, ce o
purta poporului, pe eare îl desrobise, luându-l în scutul -ț
patriei întregite.

      Am mai avut ocazie să văd de-atunei pe bunul nostru
Suveran, dar această clipită, pe care mi-a acordat-o în
acea zi mare Și luminoasă de strălucire națională, m’a ■
robit eu desăvârșire. Icoana aceasta mi-a rămas întipărită
pe placa meningiilor me'e, îneât îtni reapărea mereu, o
vedeam mereu în lumina ochilor mei lăuntrici, tar astăzi,
când marele nostru Suveran a plecat dintre eei vii, în
jalea mea mă mângâi, eu această viziune, care aeum 1
îmi răsare mai clară ea altădată și îmi pare aievea, după a
un răstimp de nouă ani.

      Regele nostru este viu în sufletul fiecărui român, căci
El a reînviat Dacia Tralană.                                 |

... s

..                           1

— 39? -


Cronic ă.


    Numârul de față apare ca
număr dedicat memoriei M. Sale
Regelui Ferdlnand I. Aducem
acest tribut de veneraținne, acest
omagiu prea îndreptdțit fostului
nostru președinte de onoare,
care na-a ocrotit cu o pdrta»
teascft Iubire și nu și-a uitat de
noi nici chiar fii testamentul Sân.
Ceeace simte „Astra" la moartea
acestui glorios Rege exprimă
articolele: președintelui nostru,
a d-lul Vasile Goldiș șl a vlce-
preș. Dr. Gh. Preda, Celelalte
contribuții ale membrilor în co-
mitet și de secții compun un
mozaic elocvent despre marile
calități sufletești ale bdihnitnlul
fn Domnul.

    Președintele „Astrei", dl V.
Goldiș, a condolat ta moartea
Regelui, fn numele societății,
imediat, telegrafic, primind răs-
puns dela M. Sa Regina; apoi
a luat parte, tn persoană, la în-
mormântare, în București și Ia
Curtea de Argeș, depanând o
coroană pe sarcofagul M. Sale.

    Odihnească Tn pace 1
              . ♦

    Regele Ferdinand caracterizat
de reprezentantul Franței. Fostul
ministru al Franței înă^tomânia, in
timpul răsboiului din 1916—18 și fost
ambasador tn Londra, d. conte de
8aint Aulaire, dedică — în „Reuue
hebdomadaire“ (1 Oet. 192?) un
magistral articol „Figurii veridice
a unui mare rege: Ferdinand L al
României*.. Spicuim câteva pasagit
marcante din mărturisirile de cre-
dință ale reprezentantului Franței:

    „Istoria va spune că regele Fer-
dinand L al României a fost Un rege


mare, un rege foarte mare. Bl tt
fost mare prin luciditatea unei inte-
ligente admirabil adaptată funejtunel
Bale, dar mai ales printr'o tărie de
caracter și o noblețe de suflet care
au stat i deasupra tn vâltoarea .eve-
ntrrtentelor celor mai tragice. Șt
aceste evenimente sunt de așa natură
că după România, nici o altă țară
deeâtFranța / nu are o mai , mare
datorie să aducă memoriei sale un
cult de recunoștință și de vene-
rațiune. Niei un suveran .nu ne-a
dat dovezi / mai mari de pretinte,
de încredere și de credință ea dânsul

     „lată pentru ce, după ce fu în-
făptuită unitatea politică a României
Mari; Regele se adresă unor dascăli
francezi, pentru a naționaliza învă-
țământul în nouile provincii, unde, in
timpul unei seculare subjugări, uni-
versitățile ap fost întreprinderi contra
sufletului românesc.

     „Regele . Ferdlnand, eare cu-
noștea țot atât de bine Rusia precizare
progresele bolșevismului și era
categorie, asupra necesității ea șl
asupra posibilității de a termina cu
această pacoste, care amenință
astăzi civilizația noastră. Am avui
adesea prilejul să am tn această
privință, schimburi de vederi cu
Regele Ferdinand, eare eră gata să
pue la dispoziția Aliațllor armata
sa reconstituită pentru a-i ajuta să
potolească Rusia sau să consolideze
o ordine nouă în Europa centrală.
Această vedere limpede șt această
generozitate au atras asupră-i ful-
gerele consiliului suprem, eând a
ferit Europă, fără voia ei, de bol-
șevism, nimicind focarul cel njai
amenințător, aprins de către Băla
Kuhn la Buda-Pesta.


4

298 —


     „Admirând preuederlle lutFerdt- f
nand l., simțul său profund european,
și constatând identitatea evidentă a
tntereselpr vitale ale poporului său
și acelora a păeei generale, adesea,
am plăsnuit visul, foarte cuminte
după planul rațiune! pure, și cu atât
mal absurd după aeela al politicei
contimporane, a-i tneredtn|at, un
comandament unie interaliat, pentru
a evita sau a repara greșelile
Păeei.

     „Ne rămâne să expirăm dorința
ca, dacă reversibilitatea meritelor
se face pe lumea aceasta, sacrificiul
supraomenesc al Regelui Ferdinand
să se reverse în binecuvântări asupra
poporului său. Nicăeri lumea nu se
va bucura mai mult decât în Franța.
Ne vom bucura de două ori, pentru
România șl pentru noi. S’a spus că
o Românie tare este o armată fran-
ceză pe.Dunăre, după eum o Polonie
tare, era, după Napoleon, o armată
franceză pe Vistula. Șt e dease-
menea o garanție de stabilitate
pentru lumea întreagă, istoria și
geografia conferind Rdmâniei pri-
mejdioasa onoare de a fi, în această
parte a Europei Thermopilele păeei
și a civilizației”.

*

     Din Mesajul de tron I sub M. Sa
Regele Mihai I. „Completarea .acti-
vității din anii treeuți pentru răs-
pândirea luminii la sate, neîncetata
propășire a diferitelor ramuri ale
învățământului teoretic și praetie și
grija ce trebuie să purtăm învă-
țământului superior — focarul de
unde se alimentează viața științifică
și literară a unui popor. — va ehe-
zășui, alături de cultura generală
din afară de școală, rolul civilizator
al Neamului nostru".

*


     Pin textul adresei de răspuns a
camerei la Mesaj reținem acest <
pasagiu elocvent.

     „Pentru a înlpsni poporului român
progresul repede pe toate terenurile.
progres, la care îl ajută aptitudinii* ‘
sale firești, e nevoie în prim rând ;
de a se desăvârși opera culturală, |
menită să-l facă să . recâștige întâr- J
zierea produsă de vitregiile, pe eari Ș
le-a îndurat în. decursul secolelor, ■'
Această operă, eare îmbrățișează J
tot ee înalță sufletul și tot ee lumi-
nează și împodobește mintea, va
avea toată solicitudinea noastră.

     „Adunarea deputajilor va da Gu-
vernului tot sprijinul pentru răs-
pândirea la safe a luminih pentru
propășirea învățământului teoretic,
dar mai ales a celui practic, potrivit
stării de lucruri ereeate de răsboiu,
eare a făeut ea învățământul practic,
eei profesional și tehnic, să aibă un
rol și o importanță mult mai marp
decât până acum".

     O adunare gen. de desp, model.
Seeașul este un râuleț cu . apă pu-
țină dar eu maluri mănoase,- în, un-
ghiul din Blaj, Alba-lulia și Mereu-
rea Sibiului. Ținutul acestui râuleț,
care, în vremuri de, sgeetă abia își
dapănă un firuleț de apă verzuie
printre sămănături bogate, iar în
zile cu ploh și cu furtuni alungă vă-
luri spumegătoare ea o herghelie de
armăsari buestrași. se numește Țara
Seeașului.                         >

     Minunat pământ această țară a
Seeașuluil Ea cuprinde o seamă de
comune bogate șt vrednice, cavi
sunt o mândrie a întregului Ardeal
românesc. Seeășenii sunt un neam
de oameni frumoși, mijlocii la sta-
tură, eu ochii negri și eu fețele îm-
bujorate, sănătoase. Flăcăii lor sunt


plini de vlagă și vioi, neîntreeuți la î




joc îșt lăcântee, ca și la-coasă și
la sapă; Iar lelițele depeSeeaș
sunt șl mai vestite de frumoase, de
harnice ișt de eântărețe. Răsună, toată
valea eând se tnșiruie ele la,se-
cere, ori la otăuurf, pe luueile aurii
ale SeeașuluL Șl din depărtarenu
le poți deosebi dintre întinsele pâl-
curi de ma si, înflăcărați ea șt obră»
jorii lor de Oosânaene!

    Intre Satele de pe Seeaș co-
muna Roșia este fruntea; Aeolo-i
mijlocul ținutului și mama pământ
tului.- ■

    Conducătorii despărțământului
Blaj al „Asoetațtunti^are luptă pen-
tru lumină și pentru înălțare, au,ho-
tă rit să țină adunarea din acest an
a „Astrei“ im fruntașa comună Roșia,
ca să aibă întreg Secașul <o sărbă-
toare de înfrățire și dă răsplată,
pentru inimoșia șl, vredntcța sa din
trecut și de astăsi. Adunarea--,s’a și
ținut,în ziuade Duminecă, 18 Sep-
temvrie, fiind cu adevărat o minu-
nată sărbătoare națională,, eum mat
frumoasă, și mat măreață „rar s’a
putut vedea tn întreg ținutul Târna-
uelor. ,

    Duminecă dimineața a dat Dum-
nezeu o si frumoasă șt limpede, cu
certul ca lacrima și eu soarele vioi
și dulce. Ulițele Roșiei luctau de cu-
rate șt pe la toate porțile răsărtau
creștini în haine de sărbătoare, în-
dreptându-se cucernici spre lăcașul
dumneseesc din grUL Clopotele su-
nau mângâietor și vesteau sfânta
slujbă;

    Dinspre Blaj se aiid într’una tră-
suri și automobile, eari aduc oaspeți
dragi și aleși. Vin conducătorii des-
părțământului șt fruntași iubitori de
carte și de popor;; Vin șt doamne
și domnișoare, intre cari multe au
îmbrăcat < mândrul nostru port na-
țional, ;;      .,            ,,


     Tofi dări soSesc- se> îndreaptă
spre-biserică, unde shijba urmează
eu multă cucernicie. Slujește:,păți
Ștefan Roșiami, președintele ■ des*
părfărttflntului. împreuuă eu păr./oan
DeaC, parohul local; Cântă*- friiitios
cantorii. șl .tineretul din i Roșia.

t După; evanghelie păr.- Roțtanu
rostește o inimoasă predică,, plină
de pilde. șl învăfături, pe care cre-
dincioșii: 0 ascultă, cu multă eolpuie
și luare «minte, țar la urmă .arată
rostul .venirii tn comună * a atâtor
oaspeți aleși șt Invită poporal la
adunarea, eare se var,finea îndată
după masă. ...*                        ■

< Da sfârșitul liturghiei s’a> potri-
vit și o cununie,. care ,-e#r alaiul et,
cu mândrețea nuntașilor, .eu i călă-
reții voinici șt eu nelipsițiiceterași,
a dat, Roșiei o minunată înfățișare
de sărbătoare. rn                      ,

     In mijloeul comunei, la o masă
mare, împodobită eu velințe româ-
nești șl cu cărți, în umbra unutfră-
gar bătrân. Stau membrii comitetului
cercual al „ Astrei “, In frunte eu ueț
nerabilul președinte Ștefan Roșianu.
De jur-tmprejur cununa de oaspeți
din Blaj și din satele ținutului; Dom-
nișoare în port românesc dau ; lo-
cului înfățișareade grădină; eu .flori
invoalte, râzătoare. Iar până, de-
parte, căi cuprind ulițele, o mare
de-capete, bărbați șt, femei,,,feciori
și fete, cari așteaptă eu nerăbdare
să se înceapă adunarea. Copilandrii
nu și-au mai găsit, locuri, de unde
să poată vedea oșt et cele, ee se
întâmplă, decât tn crăeile copacilor
pe cart îi înfloresc,șt ti cuprind, ea
stolurile de pasări salcâmii, pri-
măvara;              .,             ,s. :

     Cel dintâi euvâut țț. ridică pre-
ședtnțele, deschizând adunarea prin»
tr’o vorbire potolită, dar adâncă și
plină de înțelepciune. Fiecare vorbă,
4*

— 800 —


flecarepilduire este sorbită eu ne-


saț, °a în biberieătauățăturile sfinte
Părintele» Roșiori vorbește despre
rostnrile Asociațiunii și despre ni-
Buințele ei de a tnfrâțl pe fiți nea-
mului românesc, îndrumându-t pe
cărările luminii Și mie înălțării celei
fertcttoare. Ce icoană frumoasă:
sute și mit de săteni,» moșnegi; băr-
bați șt tineri, fentei; fecioare șt co-
pile; sorbind graiuri le cuminți ale
unut uenerabil popă românesc, în-
cărunțit tn predici și In cuvântări
de învățătură...! li place șt soaretut
această tedană fermecătoare; eăet,
proptit în crucea ojinii. tșt lot tri-
mite efite-o rasă printre» crengile
frăgarului'bătrân și încunună, eu șu-
vițe de aur; fruntea vorbitorului.

⁵: După cuvântarea președintelui,
se trece la rapoarte, pe cari le pre-
Bintă dd. Augustin Popa șt Cwriolari
Suciu, din cart se uede că despăr-
țământul Blaj al „Astrei" bătătorește
aceleași cărări, pe cari le-au arătat
marii întemeietori al „Asoctaftuntt".
Zeci de conferențe s’au ținut tn sa-
tele despărțăteântulut, s’au fondat
biblioteci șt cercuri culturale, s’au
împărțit eărțt șt premii, toate eii sco-
pul vădit de-a ridica poporul român
la treapta efe i-se cade. Mult a oste-
nit» tn această privință mai ales tn-
suș președintele, însoțit de preoții
ținutului' de profesorii și dascălii
Blajului, precum șt de âlțt cărturari
însuflețiți ai acestui orășel.

    Dela rapoarte s’a trecut apui la
alegerea comisiilor de oensurare și
de premiere a porturilor și a dan-
surilor naționale. Până când an lu-
crat eumtstlle, poporul a ascultat cu
eea mat vădită plăcere eonferențele
luate în program.

    Cea dintâi conferență poporală
a flnut-o dl profesor Alexandru Eu-
peartu-Meltn, membru 1n comitetul


central al -„Astrei", Domnul Melbț
este cunoscut ea.iubit și meșterpo* '
vestaș pentru popor. Deastădată dsa ;
a arătat in sprintene piHuiri, tepteW
șt durerile prin cari a trecut țara
Ardealului, dela Decebal șt Tratări
până laHoria și laneu și până ia „Pa» [
jura eu două capete", când bărtarart -
ea etpertw au găsit bă ueanuilnoatra <
din Ardeal nu mai poaterăsbl deal ,
supra amărăciunilor.’șl împilărilor,
decât prin carie și: lumină, prin tn- ₛ
vățătrira eea mai tare decât săbia ;
și toporul. Și din aceste năzuinfl a '
răsărit ^Astra", marea tovărășie de
învățătură a Ardealului, eare ne-ă
făcut .atâta bine.        £ i fi'<

  > Foarte bine a« făcut aranjatorii i
adunării când s’au gândit să tnwâ«
stese eonferențele en declamări și i
cântece. Alegerea acbstor puncte'
a » fost și deosebit de norocoasă, î
Dșoara Bnsilia Mutiteanu, studentă :
la Conservatorul de artă dramatică. »
din Cluj, îmbrăcată în minunat co-
stum național, a spus'câteva poestt ‘
la înțelessd poporului, du atâta dră*
gălășie șt farmec, încât mulțimile
nu se mai săturau aseultându-o.Șt
cum tnsaș este uri chip de fterme- '
eătoare și vioaie eosânweană, ae- '
cășentt n’au s’o uite» cât vor trătl >
O priveau cu mânlle strașlnă la ocM
șt moșnegii, ca pfe Rodica tul Alee» i
sandrt.;. ■                        ■> ii

    Cu graiul său dulee și înflorit, u
eu tăria pllduirilor sale, cari eutre- •
mură și înalță, păr. Dr. 4. Coltor a |
vorbit despre dragostea de țară
șt de limbă, despre iubirea de glie
șt despre unele obiceiuri; eari pot »
aduce ponoase neplăcute ' asupra
poporalul nostru atât de brav și de '■
cuminte. Intre aceste ; rele [deprim-'
deri, cea: mai urâtă este sudalma,
care ne apropie de neamurile cele
mai codașe. Sudalma, pe lângă eă

- a» -


este mare , păcat, mai. și faee de
ocară, nu numai pe cel ce înjură,
ei și fara și neamul. Unde s’a în-
rădăcinat trebuie stârpită fără eru-
țârei              • ■     -   '■ •■. ■' ■

     Poporul a ascultat cu cea măi
mare luare aminte frumoasele învă»
(ături, iar la Urmă păr. Roșianu a
îndemnat pe ascultători să îtietereâ
a faee o soetetale a celor Ce se le-
gătuiesc a nu tmat înjura, cum S’au
făcut hiat multe tn cotnuna Feisa și jur.

■    ,.,t

     Ineheindu-se eonferenfele, comi-
siunile alese mat îwatnle au rapor-
tat despre lucrările lor și au dat des-
cărcare comitetului pe ‘amil' 1838.

     Pomenim atei tlu eea hiat mare
bucurie că poporul din Roșia și de
pe Seeaș, datorită mai eu Seamă
acestei, adunări și vorbirilor ținute,
a înțeles- eum nu -se poate>. mai
bine gândurile Astrei, înseritadu-se
membri eu grămada; cari au șt
plătit numai decât taxele pveșerise.
S’au, înepssut ’ numai dela săteni
peste 800 Lei. i In - schimb des-
ăpărțmântut le-a împărțit cărți în
preț de peste. 30 Lei de membru.

     încă nu era chiar. încheiată adu-
narea. când au -răsărit ea din pă-
mânt niște căniți de „lătureni* cu
eeteri și cu gurduni, cart aU adunat
tineretul în curtea școlii, la întrece-
rile de port și de jocuri naționale.

     Mai întâi s’auales la joc voini-
cesc flăcăii singuri. - Niște lujeri de
feciori, de duduia pământul sub căl-
câiele lor. Și se învârteau șl săreau
pe tactul muzicii, de eredeai eă au
argint nin. în pulpe. Joe din bătrâni
eu «ponturi*, de-un ritm fără pereche.

     Ș’apoi s’a pornit o horă focoasă
eu fete, ș’t^ învârtită seeășană în
câte trei și patru, de le lăsa gura
apă și la moșnegii Minunate .fete
mai are dragul de Seeaș...! Nalte,


mlădioase, eu fața ca rouă și cu
oeăi de bobotaie. Și ee mat port pi
ee mai izvoade pe eele iii Nu-i
mirare, că juriul nu știa pe eari să
le‘.înscrie mai degrabă la prețnttl

    Premiile au fost împărțite tnmă-
sul comunei întregi șt tineretul â
rămhs foarte'mândru de cocardele
„Astrdt* șt de diplomele de recu-
noștință.                  '   ¹

    SeaPa dd. învățători Dttmianu și
Muntean attt aranjat o producție tea-
trală eU -Coplit de școală, după care
a urmat o foarte plăcută petrecere
cu joc, în amândouă sălile ședalei.
eeterașfl auasudatdtngreu până
în dalbele Sori.

    Secășântt nu Dor uita multă ureme
frumoasele serbări dela'Roșia, mart
au fost o minunată înfrățire a po-
portihit cu orășenii, cari poartă stea-
gul! blagoslovit ăl BAsoeta{itmii\

'   Dlii greutățileînceputului.Lăsăm

șă 'hrițțeșe, eu multă bucurii, urțnă-
toarele două rapoarte, ,0șpre acft-
v.tatea desp. București al ₛ,Âstrgiu.
Servească aceste rapoarte., drept
îndemn ,șț pentru șlț£ țtesparțămjnt^-
,ln primăvarș acestui, an s’a, .în-
ființat și tn capitala-lății un dgppăp-
țământ, eu menpe^ expresă de-a se
apropia de marile, masse ale po-
pulației rurale din judeful llfau. Co-
mitatul proectase o frumoasă sec-
țiune de propagandă în satele din
ₜaeo8t jpdeț, șt îți flepare Duminică și
sărbătoare dⁱⁿ eurșul verii ar. fi
urmat să deseindă eâte-o echipă de
propagandă .tn, aceste sate.

    „Euenimentelepolitiee au zădăr-
nicit pentru lunile de vară aedste
proeete. Aeam însă nu mai este nici
o piedteă șl comitetul a tneepui pu-
nerea Ut aplicare a programului său
de propagandă culturală la țară.

— 302


     „Prima descindere s’a făcut Du-
minică tn 25 Septemvrie în eornitna
Cioplea. Dtn partea comitetului au
fost delegați în acest scop d-nti
Sofronie Roțca, Saurenfiu Moldo-
veni șt ion Băilă. membrii în comitet,
lar ga eonferen/iar d. dr. Nicolae
Dopa, întors de curând din Paris,
țmde s'a specializat în boli de>nas,
gât șl urechi.                 i,u ff r

ₜ .„Delegații au fost întâmpinați în
comună de popor în frunte eu preotul
Qonsha. S. Sa și-a exprimat mulțu-
mirea; față de asociația „Astra”
pentpu interesul ee-l arată deavol-
tării culturale a păturii rurala și a
pus în curent pe delegați eu. situ-
ația generală a populației din co-
mună, despre care in’are decât cu-
vinte de landă. Se știe, că . aptele
din . nemijlocită apropiere de orașe
mari; decad de multeori și-și 4nsuᵣ
șese anumite viții dela oraș. Spre
marea .noastră buețiriț am aflat, eă
populația din ,Cioplea S’a¹ Știut păși
până acum de cele dbuă vițîi, cari
bântuș îh atâtea sate: beția și bolile
venerice.                         “

     iPbțiuIațiâ e primitoare cleelvt-
lUsajfe tti domiină furibțtoriează o
bhăcă populară, la eabe e părtașă
întreaga populație,' eu foarte puține
ex&epfitmi. In legătiiră eu-bănea este
o bibliotecă destul de frumoahă, eu
sală de' lectură. Delegații i,ftetrei“
au dăruit din partea despărțămân-
tului vre-o 50 de cărți și broșuri'po-
trtotte ? perttrâ' popor. Ceeaee he-d
surprins mat'plăcut în această co-
mună a fost azilul de bătrâni, unde
sunt adăpostite 12 femei, toate tre-
cute de 00 de ani Ca șt banca și
biblioteca și acest asii stă sub con-
ducerea părintelui Gonska, ajutat de
-o-.piaieă superioară și de două su-
rori de caritate. Starea de cură-
țenie și de bună îngrijire; în eare


se găsește acest asii, merită toată
laudei                           •

     „După vizitarea acestor așeză»!
minte» delegații „Astrei” au proeedpp!
la înființarea „Cercului cultural „Astea? !
din. Cioplea", a cărui conducere a 9
luat-o preotul Gonska. declarând eă!
se pune cp drag în serviciul „Astrei*^!
fiind eonuins de' necesitatea; apter 9
pierii, pe teren eulturaJ, între pătura 9
cuțtă și cea țărănească, așa ewșj !
s'a făcut în. ।Ardeal în trecut.¹ S’a 9
stabilit apoi ea Duminică, 9 Oeț., ■
să se țină prima .adunare generală |j
a nou taflinjatșbd ee/rc culturalt dte Ju
Cioplea, ,la; care, vor participa to
număr mai mare delegații air comir ;
tetului dela București.

  ’ „fl doua descindere a delegației
de ptopâgandă s'a făcut în Dumi-
neca Următoare, în comuna Popești-
Beordeni. Cu-acest prilej delegații,
cari; fuseseră la Cioplea, au fon#


însoțiți și de către d-hii Ștefan Pop, ¹
vtee-președintete - despărțământului ¹
și ftomedor, medie..             '■

     „Comuna Popeșfi-Beordent e si-
tuată la 4 hm. depărtare'de Bueu-
rești. Degătura eu capitala e'dect j
ușor de făcut, șoseaua , fiind bine :
construită. Această eomună-se com-
pune* din Popești cu circa 30C0 de
suflete șl dih Leordeni, •eare e un Ș
mie cătun, eu câteva sute de locui- ș
tort; In Popeștii locuesc bulgari de
religie romario-eatolteă. eari au fost
aduși aci dtn Bulgaria de către
fostul mare*proprtetar Conduratu, ea ț
simpli muncitori agricoli.       ; f

    SfGeordewit are o populație curat ș
românească și au numai legătură
administrativă du Popeștii

     „Și- eu prilejul acestei deseini- ;
deri delegații despărțământului an |
procedat .la fel ea și la Cioplea.
înainte de toate au căutat să c?u- ș




— 303 —


noască situația generală a popula-
ției din punct de vedere social-cul-
tural. Din convorbirile avute eu preo-
tul comunei, di Miiller, eu directorul
școalei și alți fruntași am aflat ur-
mătoarele :

     „Din punct de vedere social po-
pulația se prezintă in aceleași ex-
celente eondtțiuni ea șt cea din
Cioplea. Locuitorii din Popești se
ocupă eu agricultura și de eând au
fost Împroprietăriți fae progrese fru-
moase. Sunt harnici, sobri și eu o
viață morală integră. Un singur caz
de concubinaj există în eomună, dar
și acesta se datorește unei piedici
de ordin legal, unul din soți nepu-
tându-se incă cununa în mod formal.
Bolile lumești nu sunt cunoscute în
sat. Dara se hrănesc foarte sumar,
alimentftndu-se mai mult eu lapte și
zarzavaturi, „ca să fie mal ușori la
munca câmpului", care începe pe
la orele 3 dim. și durează până la
8—8 seara. In schimb iama sesupra-
alimenteasă. Fiecare gospodărie
taie porei bine îngrășafi și vinul
produs din viile lor se consumă tot
în casă. Nitnie nu se pune în co-
merț. Simțul religios e foarte, des-
voltat. Dumineca și în sărbători bise-
rica e totdeauna tixită de popor, atât
la liturgia mare, eât și la vecernie, de
bătrâni, ea și de tineri. Preotul spu-
nea, eă in fiecare lună are între
600-800de spovedanii și cuminecături.

     „Casele sunt destul de bune, cu
ferestre.mari și eu prispă de-o cu-
rățenie exemplară ea și toată curtea.
Interiorul locuințelor e însă foarte
simplă și de tot sumar. Paturi nu
există, ci numai niște scânduri în
jurul odăei $ie. dormit, pe cari se
întind seara rogojini Și eventual alte
haine de pat.

     „Cu cât e de satisfăcătoare si-
tuația socială șt religioasă. Cu atât


de deplorabilă e cea culturală. 8e
poate spune fără nici o exagerare,
că satul Popești e un sat de anal-
fabețt. Generația mai bătrână; eare
și-a trăit viața ea „robi ai conului
Conduratu* n’au nici un fel de noțiuni
despre cetit și scris, iar din gene-
rația mat tânără foarte puțini băr-
bați știu să citească și să scrie,
foarte rău, în vreme ee femeile sunt
complect analfabete.

     „Cercetând cauzele acestui rău
de neînțeles s’a spus eă principală
cauză e școala, care, deșt are clă-
dire corespunzătoare, e lipsită de
■elemente didactice conștiente?

     „In fața acestor stări de -lucruri,
este evident că niutica despărță-
mântului „Astrs* este de douăori
îngreunată, dar eu • atât mat nece-
sară. Mai înainte de-a se'proceda
la organizarea de cercuri culturale
și la conferințe, trebue făeută cer-
cetarea situației în fiecare comună,
așa eum s'a făeut la Cioplea șl la
Popești-Leordent. Pentru aceasta
lipsesc însă mijloacele necesare,
căci deplasările sunt anevoioase și
.împreunate eu mari cheltuieli. Cu
toate acestea delegația de propa-
gandă își va continua' activitatea în
sensul eelor două descinderi făcute
până aeum“.               Coresp.

     Punctul pe t (Apponyi et Comp.)
In numărul său din 17 Sept. 1027,
dedică cronicarul politie: „Diplo-
matulrătăettor“(Eiedipk>mateerrante)
următorul comentat vorbirilor con-
telui Apponyi la Geneva („L/Eu-
rope nouvelle*): „Sfaturile contelui
Apponyi...* ^Gontele Apponyi a pro-
nunțat un discurs despre drepturile
minorităților, asupra respectului ee
șt-l datorese popoarele reciproc,
asupra âvantagillor dezarmării ete.
Tot ceeace spunea era foarte bine

— 304 —


spus... „Numai eă”, remarcă cineva,
„numai eă ee păcat că întreg trecutul
său eate onegafiune, adeseori brutală,
a principiilor escelente, pe cari le
apără astăzi.

     „Toate popoarele ar trebui să
asculte înțeleptele sfaturi, pe cari
ueniți aă i le dați”, a murmurat dl
Aristide Briand, întâiului delegat al
Ungariei, în culoarele Adunării; da,
toate, și, poate, chiar și poporul
dvoastră...“ Contele Apponyi se
inelină eu un suria larg”.

     Până aiei eronlearul dela „L’Eu-
rope nouuelle". Lăsăm să urmeze
o caracteristică tot atât de îndrep-
tățită, din peana scriitorului francez
Mauriciu Murei;(redactor la „Journal
des Dăbats”), laureat al Acad. Fr.»
autor a câtorva cărți de valoare
(d. e. „Crepusculul națiunilor albe”).

   * Pasagitle citate sunt fot din pri-
lejul conflictului eu optanfii maghiari.

     „Ce paradox saee în grija eu
care, astăai, contele Apponyi cerce-
tează cu deamănuntul tratatul dela
Trianon, pentrucă să tragă elausule
favorabile pe seama latifundiarilor
maghiari din Transilvania 1 Și ee
spectacol singular (ciudat) ea acest
ireductibil „maghiarizator* să rec-
lame înztua de astăzi dreptul popoa-
relor și demnitatea cetățenilor 1“
(Art. „Bilanjul adunării a 8-a a Socie-
tății Națiunilor “, în „Revue hebdo-
madaire”, Nr. 41; 8 Octomvrie 1027.)

     Acelaș autor serie în art. de
fond din revista „Pax“ (Nr. 28,9 Sep-
temvrie 192y): „Consiliul (Soe. Nat.)
s’a,ocupat să adueă un acord în
privința optanfilor din Transilvania,
între români și maghiari. (Consiliul)
menajează pe maghiari, încă tot
ulcerati din cauza căderii, trufași
(hautains) fată de România...

     „Reforma agrară a Statului român,
concepută tndrăsnej și executată


curajos din partea guvernului din 1
București, în scopul Unei pacificări
sociale, a ruinat numeroase mari 1
familii românești. Pe fată spus: rt/
. s’au părut foarte escesioe și lipsite
de rezon plângerile prezentate la >
Geneva din partea unui pumn de j:
latifundiari maghiari, atinși in inte-
resele lor personale”.

• * • ;

     Eusebiu Mandyczewski. de 70 de ;
ani. Nu vor fi mulți în România, cart '
știu eă un fiu de preot ortodox ro- ’
mân din Cernăuți este unul din eei ;
mat venerați istoriografi ai muzicii
în Europa; Doar studentii români ,
din Viena, cart au avut norocul să ;
studieze, înainte de răsboiu, la uni-
versitatea de acolo, își vor aduce j
aminte de ftgura impozantă, de ochii >
vioi, de vorba; comunicativă, părin- ș
teaseă, a dlui Eusebiu Mandyczewski, <
care a împlinit în August, a. c., șapte- 7
zeci de ani.

     Viena, una din pepinierele mu-
zicii adevărate, Viena, unde s’a în- |
tâlnit tot ce a avut lumea muzicală -|
mai de seamă, lunile trecute, ca să |
sărbătorească pe Beethoven, Viena, |
a cărei viață artistică din deceniile |
ultime nu ți-o poți închipui fără de |
„Vater Dumba", macedoneanul ro- 1
mân — a câștigat și pe fiul de preot |
român bucovinean și i-a dat prilejul |
să se manifeste într'un mod strălucit. .3

     „Societatea prietinilor muzicii” |
(Gesellsehaftder Musihfreunde) are 3
să-t mulțumească pentru 4& de ani :|
de activitate neîntreruptă, ca arhivar, 3
ea conducător de muzeu.

     Mulțimea uienezilor îl cunoaște
pe dl E. M. ca arhivar al acestei i
societăți. De zece ani este membru ;
de onoare al societății. Dar de 30
de ani este doctor h. e. (honorts ș
causa — în mod onorific) ăl eon- J
servatornlui din Lipsea (unul din

        F


?                    — 305 —


eele mai bune conservatorii. din
lume}} și tot de atâ{ia ani de eând
e profesor la conservatorul de mu-
zică din Viena.

    în istoria musieei și în știința
musieei este o autoritate de primul
rang. A- editat și a seris biografiile
eompositorilor l. Seb. Baeh, losif
Haydn, Sehubert, Brahms (al cărui
prietin a fost), s’a oeupat intensiv cu
cântecul poporal (dând atenfie și
cântecului românesc!), îneât „Meue
Freie Presse“, felieitându-1 din pri-
lejul jubileului, prin peana dlui Mari
Lafite, serie: „Omul acesta, eare
n’a cunoscut odihnă și profesorul
acesta aeumuleasă în sine cunoștințe
ea puțini specialiști ai uastului său
teren de aef/vtta/e".

    „Astra" noastră se bucură și ea
de succesele repurtate de buco-
vineanul savant și dorește jubiian-
tului: „La mulji anii"

* .

    „Săptămâna armoniei**. Savantul
cu renume, mondial, membrul Aca-
demiei Române, psihiatrul prof. univ.
G. Marlneseu, a venit eu o propunere
foarte Ia loeul ei înainte de „«Con-
gresul presei latine". A lansat ideia:
jos discordia 1, jos polemicele și
discuțiile zadarnicei Cel puțin pentru
o săptămână l Vin oaspeți iubiti 1
Să nu le arătăm decât eeeaee ne
unește, eeeaee contribuie la armo-
nie ! 0 „ Săptămână a armoniei", ea
„Săptămâna bunătății" în Franța sau
„Săptămâna Crucii roșii" în Ceho-
slovacia.

    Nu ti se mișcă mânile, eetitorule,
ea să aplauzi? Nu-țt lihnește su-
fletul după tăpșanul acela de ver-
deață, pe eare să te poți ,odihni
puțintel de ^iisgratioasele hărțuieli,
de boxărtle intelectuale, de intermi-
nabilele polemici, mistuitoare de
energii și de timp?


     S’au ținut mulți, de - sjatuldlul
prof. Marlneseu? Ara îmbrăca* unii
mănușa, ascunzând sub mănușe un
box, care o să sdreleaseă >pe ad-
versar după „săptămâna arammfei"?

    întreabă șl răspunde,,..

♦ ' : „

     Congresul științific din LngoK h>
zilele de 18, 19 și 20 Septemvrie,
a. e„ a avut loe jn Lugoj congresul
membrilor „Societății de neurologie,
psihiatrie, psihologie și endocrino-
logie".                           * >;■

     Congresul a-fost onorat eu pre-
zenta dlut lnculet. Ministrul sănătății
publice și a dlui Săueanu, preșe-
dintele camerei deputaților și mem-
bru onorific al soeietătti. :

     Ospitalieri, ca totdeauna, lugo-
jenii au căutat șă primească cât.se
poate mai bine pe membrii congre-
sului. Un comitet organizator, în
frunte cu Dr. Liehter, medicul primar
psihiatru al spitalului din Lugoj,, au
aranjat pentru congresiștt excursii,
concerte și banchete. Congreșiștli
au proclamat ea președinte pe
Dr. Liehter, ca vicepreședinți pe prof.
Dr. L Mtnea și Dr. Qh- Preda, iar
ea secretar pe dl docent Dr. Ra-
dovici.

     Au fost aproape 40 de. rapoarte
și comunicări, din eele mai impor-
tante și mal de actualitate- > <

     Cităm printre eele dintâi savan-
tele rapoarte, ale prof. Dr. Mari- •
nescu. asupra epidemiei de parali-
zie infantilă și ale prof. Dr. Parhon,
asupra spitalelor de alienati din Ro-
mânia ; preeum și comunicările prof.
Obregia, Dr. Pădean și Ariceseu,
asupra studiului comparativ -al to-
nusului, vago simpatic; prof. Minea;
Contribuțiuni la studiul raportului
dintre sifilis și scleroza tn plâeL

  . Dr. Preda, Sibiiu: Câteva eon-
siderațiuni asupra stărei psihice a

unor membri dtiv familia bolnavului
mintal, tar—' ta colaborarea eu Dr.
Neumann —- Rezultate obținute tn
seizofrente prin întrebuințarea metal-
losahriut ete.

     Observații clinice importante au
adus dnii Balif, Radovlei, Popa
Radu. Babane. Mârztete.

   ' Discuții numeroase au contribuit
și tpai mult la precizarea ches-
tiunilor eu subiectele comunicate.

     Pentru publicul lugojan s’au
{inut șl două conferințe publice.

     Prima.a prof. Dr. Pathon asupra:
Biologiei vrâstelor, a ll-a Dr. G.
Preda, vtee-președlntele „Astrei",
asupra : Impresiilor dtntr’o călătorie
prin Marea Britanie. Această din
urmă eonferinjă. însoțită de pro-
teetiuni. a fost ținută tn cadrele
Asociației culturale „flstra".

     Vtee-președlntele „Astrei" Dr.
Preda a fost salutat cu această
ocazie din partea despărțământului
local de Dr. Marila, revizor șeolar,
eare a mai ținut ca la terminarea
eonferentei să adaoge la ovațiunlle
publicului mulțumirea și recunoștința
tuturor* celor presenți, prin cuvinte
cât mai alese și mat bine simțite,
lată un congres, eare prin felul eum
se manifestă tn fiecare an face cinste,
nu numai societăfel respective, dar
și Jărel întregi.

*

     întrebări conștiinței Legionarii
americani, întorși după sece arii tn
Franța, că să revadă locurile isto-
rice ale răsboiului și să se închine
în faja mormintelor camarazilor lor
morti, tagropatt în pământul francez,
își deseoper eapul în cimitirul ame-
rican dela Suresnes, lângă Paris,
și‘ „comandorul național", dl Ho-
mard P. Sauage, găsește astfel de
cuvinte să le rostească în fa{a mor-
mintelor:


    „... Am venit ea cetățeni, după 1
nouă ani de viată pașnică, cart s’au 1
scurs dela răsboiul acesta încoaee, 2
tn eare voi v’ați aflat moartea. Am j
adus eu noi pe femeile noastre, pe |
mamele noastre șl pe copiii noștri, j
Sunt între noi mulți din aceia, cari 1
v’au fost dragi. Cum am trăit în toți 1
acești ani, cari ne-au despărțit de 1
voi ? Am săvârșit aceea ee ați fi do- ș
rit voi să săvârșim, am lucrat cum ș
ați fi lucrat voi dacă a{t fi fost voi }
în locul nostru și dacă am odihni
noi sub florile (glia împodobită cu
flori) a Franței ? Vouă vă vine rândul
să judeeaji dacă am fost vrednici de
încrederea ee ați pus-o în noi".

    „Să vorbim de aceia, pe eari
voi i-ați iubit. Mulți din ei ău fost
singuri de tot Am lăsat să fie cu-
prinși de simpatia noastră șl conti-
nuăm să facem tot ee ne este tn
putință ea să-i sprijinim. Promitem
eă dragostea noastră față de ei va
ajunge și mat mare, pentru ea nici-
odată un copil de al camarazilor
noștri morțl să nu ducă lipsă de ceva.

    „Ne-am dat osteneala de a le
alina durerea, de a-î tămădui, și
avem să ne continuăm ostenelile in
eeeaee îi privește. Mult s’a făcut
pentru ei șt rămâne să se facă mult.
Vă promitem, camarazilor, eă sfor-
țările noastre nu vor îneeta.

    „Șt ee S’a ales de țara voastră?
Ne-am făeut noi datoria față de tara
voastră? O știm eă doriți aceasta
înainte de toate, ea să fie țara gata
la toate, pentru ea eoptit voștri și
copiii camarazilor voștri să mi odih-
nească într’o {ară străină, victimele
agresiunii sau ale unei nesocotințe.

    „Știm eă vreți ea Statele Unite
să fie drepte (juste), ea să păstreze
astfel încrederea altor națiuni și știm
eă vreți ea să fie binevoitoare fa{ă de
toti, ea influența lor să poată duce

— ao? -


la o înțelegere, eare va pune capăt
luptelor între națiuni. Am făeut tot
ee ne-a sta tn puHnță să ajungem
la această țintă, de nouă ani, de
eând v’am părăsit Ceeace ne-am
propus încă nu am dus la bun Sfâr-
șit, dar vomeontiniia să luptăm.' Ne
legătuim să nu dăm uitării această
butlă luptă*. (După „Ee Temps“, 18
Sept, 1827)

     N’ar fi eu cale ea și la noi Să
se pună astfel de întrebări în fafâ
mormintelor eelor mărfi pe câmpurile
de luptă? N’ar fi bine ea să lucreze
lumea âmăsuraf sfaturilor' date de
acei efe zae'sub glie? Simple, dar
foarte îndreptățite întrebări...

                  • ■' ■ ’■'

     Ce spun invalizii de răsboiu? Ar
trebui ea în aetiuliatea de după.răs-
boiu a petăfenilor, fie ei ziariști, fie
ei scriitori, fie acțopești, mediei, ma-
gistrali, până la oamenii politiei eel
mai sus-puși, să se gândească eu
toții la inualizii de răsboiu.Vederea
lor să Je dea îndemnul respieat;, să
ne, dăm toată truda ea nici cu vorba,
niel pu scrisul, nici eu fapta să nu
contribuim ea numărul invalizilor
nenorociți să . sporească în viitorul
apropiat. ,

     Ar, trebui ea văduvele de răs-
boiu și orfapii de răsboiu să fie as-
cultați șl durerea lor, țipetele lor de
jale și de chemare să pună surdină
discuțiilor interminabile, veninoase,
lipsite de, urbanitate.

     Ar trebui ea . — sub controlul
neporuncit al acestor copilași ,fără
de tată — atmosfera viciată să se
purifice, ca statul să poată prospera.

     In Craiqpa s’a ținut tn 18 Oct.
un congres al ■invaliatlor de răsboiu
din România. Cetiți țipetele de du-
rere ale acestor invalizi în „Univer-
sul* din 18 Oct,


   ■ O doamnă edlonel Mitrezeu, vă-
duvă, a cerut ea orfanii șlDădunele
celor căzuți pe'câmpul de luptă, să
fie scutiți de „mizerie“. DI colonel
RădUlesCu din București, a spusoă
invalizii pretind pâine, nu vorbe.
„Moțiunea*; primită de congres, vor-
bește de „desnădejdea* invalizilor,
fiindcă suferințele nu s’au ușurat

     Infiecare țară beligerantă se
vor auzi astfel de apeluri — e vorba
ea numărul nemulțumitilor să scadă.
în urma lucrării conștiente, persi-
stente, sistematice, a celor teferi, a
acelora, cart au de dat o direcție
sănătoasă generației' de mâine.

     Dar să ascultăm și o altă 'mo-
țiune, aceasta a „eonferenței a treia,
internaționale, a foștilor combatanții.
Conferență s’a ținut în Diena, la în-
ceputul lunii Oct. 1827. A fost un apel
la solidaritatea umană. 120 de eon-
greslști, dtn toate neamurile,) s’au
dus la cimitirul central al celor eă*
zuți în' răsboiu și au Încununat mort-
mititele acelora, cart și-au dat viața,
în credința eă se vor naște timpuri
mat bune pentru omenire. '        ; ⁱ

     lată „moțiunea":

     „Conferență, adunând aminte eă
suferințele psihice și morale a mi-
lioane de mutilați și' foști comba-
tanți, al căror glas; (porte-parole)
este, îi conferă dreptul șt' datorinfa
de a lucra activ la întărirea păeii;

     „fidelă principiilor de: 'arbitraj,
siguranță, desarmare,conținute tn
rezoluțiile celorlalte două conferențe
ale soe., din 1825; și 1826“

     „și, convinsă eă singură desvolta-
rea solidarității statelor ua permite să
se prevină oriee recurs la răsboiu;

     „1. proclamă că acceptarea ge-
nerală a arbitrajului obligatoriu pen-
tru toate conflictele între state este
unul dfiti elementele esențiale ale
organizării păcii ;             <

308 —


     „salută bti satisfacție aderarea
Germaniei la competenta obligatorie
a curții de justific internațională dela
Baga' și-și exprimă speranța că
toate marile puteri își vor da la fel
aderarea:

     ,„3. afirmă necesitatea pentru
Boffc ,Națiunilor de a dispune de o
putere reală de execuție și de or-
ganizare, de pe acum, acțiunea co-
lectivă a membrilor ei;

     „constată, cu regret . eă, dela
acordurile dela Goearno și până
acum; nu se pot însemna, progrese
satisfăcătoare pentru siguranța în
regiunile în cart se află îneă puncte
de fricțiune;

» „3- subliniază, în sfârșit, că spe-
ranța popoarelor în dezarmare a
suferit până acum decepții din cauza
obstacolelor, ee le-a găsit în drum
și Invită, pe calea aceasta, toate
guvernele ca să se inspire de lu-
crările ultimei adunări a Soc. Na-
țiunilor, ca să ajungă cât mat cu-
rând la o reducere a armamentelor,
o reducere generală, progresivă șt
controlată".

*

     „Journaille". Nu căutati în dic-
ționar cuvântul acesta l Nu-l găsiți.
E vorba de un cuvânt fabricat de
eunoseutul autor eeh Haret Ciapek
(autorul piesei „W- U. R.“, tradusă
și în românește).

     „Canalie" ști# ce însemnează.
B, pe franțuzește: „Canaille". „Jour-
naille" vine dela „]ournalist“-ziari8t
și terminația dejositoare a „canaliei"
—si vrea să zică deci: ziaristica
vrednică de dispreț

     Dl Ciapek a seria o satiră so-
cială: „Afacerea scandaloasă a lui
losif Holoușek".

     „Prager Presse" analizează
satira într’un foileton (21 X 92?) și
resumă astfel cuprinsul: „In 17


Decemvrie s’a întâmplat ,în orașul J
nostru un fapt, ale cărui urmări j
pot să fie neprevăzute. Ea ora 3 ;
d. masă trase>i o mână, la casa
NC. 171, perdelele jos, evidentpentru '
ea să nu uadă vreun oehiu neeher \
mat ceeace șe petrece înlăuntru. ;
De atunci n’a părăsii nimeni casa ]
misterioasă. Cu întunereeul, care se 4
lasă, seara, le-a reușit, nu-i vorbă, I
să părăsească, pe neobservate, 1
casa. Opinia publică are dreptul să 1
știe și noi o asigurăm eă avem să-i ]
spunem întreg adevărul, deoarece 1
n’am ajuns încă așa de departe, ea J
opinia publică să sufere o astfel |
de manifestare criminală și, după î
eum am constatat, locuiește, în easa J
NC. 171 domnul losif Holoușek, un |
membru de partid, cunoscut, al |
dușmanilor noștri politiei șl vom
revent lă eazul fără de precedent,
eu perdelele lăsate.

     „Astfel șt îneă eeva mâl tniiît
sărise „Drapelul" șt titlul era „Scandal
sau ertmă puțtn importă eă Ho-
loușek horeăta pe vremea anunțată
în Sofaua sa, eă la ferești nici
pomană de perdele și Că țlpetul
aeela grozav â fost dat de un ueenie
de prăvălie, la chitul străzii? eând
a încassat o palmă sdrauănă dela
șeful său, din pricina unei sticle de
erastaveft, trântite pe trbtuațr — h’an
ajutat nimic toate acestea, ftindeă
„Drapelul" a înfiinjăt de aici înainte
pe seama lut HoloușCk o rubrică


permanentă șt „Paza" a sărit în- 1
tr’ajutor „Drapelului" și — n’a trecut 1
mult — și Holoușek săvârșise*: orgii, |
slujbe negre, sodomie? înșelase pe 3
gospodina sa de 80 de ani și încă I
altceva la fel. Mânat de glasul
poporului, ua-să-zieă a „Drapelului" |
și a „Pazei", se sinucide el, în j
sfârșit, disperat de ticăloșia aa. 1
Nu-i vorbă, a fost văzut mai apoi-r |




- 809 -


lucru ciudat! — cumpărând tatr’o
cămătărie nobilele rămășițe de ale
unui porc. Dar n’a stat tn „Dra-
pelul* ' eumcă s’ari fi ■ sinucis „cana-
lia" ? Dacă nu s’a spânsurat -r-
treaba lui. Nu se desmlnteJ

    Recenzentul urmeasă : „Cu-
prinsul cadrului acestuia este deli-
cios șt mișună de studii minunate,
de Jocuri de cuvinte șl de psteo-
logte’ de stil. „Journatlle“-a, dela
lașitatea unei anonimitățt nici când
uentilate, pătiă la obrăznicia plura-
lului majestaiie, dela topica și
cuvintele analfabete, pănă la frasa
gurii nespălate, bățoase, plină de
morală, de euulnte eă „Sdeietate",
ea „susținătoare de Stat", dela
minciuna gogonată, îndârjită, pănă
la inferuertirea infamă, chiar șt a
eelul măi mie aniăhdnt și ealortmta
orieărută, eare ia sub seutul său pe
eel atăeat, dela infăntilitateă șirului
de idei propti, pănă la perfidia sub-
stituirilor ei — toate le aflăm atei
în întregime, stai să le atingi, să le
miroși, evidențiate de stă să te
apuee țfreafa. Din punctai acesta
de vedere sunt cele 37 de pagini
un juvae'r, un document de arhtvă-
eulturală*.

    Undezi traducătorul român ?
Repede 1

    „/ournaiiie" ? Mai bine ar fi
„Noctaille 1“ Ne auem și noi, uat 1
„ziariștii* de speța de mal sus 1...


    „Clubul Rotary". 0 societate ale
cărei norme etteearfi foarte eu
eale să prindă rădăcini la noi, chiar
și dacă nu ne-am afilia în România
societății. * , > .              ; . i

    Ce vrea societatea? Aeum 27
de ani s’a înființat din partea unui
judecător american Paul Harris, în


Ohto (America). Judecătorul a con-
vocat pe prietinii săi; odată pe ahpr
tămână, la sine șt le-a pus la inimă
să fie ^gentleman*-! tn toate relațiile
lor, sociale; economice, politice, aă
lase i să vorbească „omul*, In.jaar
eepția nobilă a noțiunii. « J

     Acela, eare urea să știe direc-
tiva societății, care șt-a luat ea et»
blemă o roată dințată (de aici „Ro-
tai)"), să blneuoiască să citească
normele formulate mai jos din partea
președintelui actual al „clubului Ro-
ta ry“ din Praga.                  ?

     Astăsi are sbeiet. pestfe 130.000
de membri, eu peste 2500 “cluburi*,
tn 42 de țări.                   r

     8’au înființat îh timpul din urmă
cluburi „Rdtarg*' ta teeltbstobâcta, th
Austria,Tn Germania. „ Prager Press e“
a dedicat Un «umăr societății'(25 Sept
1927). Regele Belgiei a condus o
adun, generală a soc., toscriindu-ăe
între membrii ei.           -! ■

     Normele cluburilor „potapiăhilopa.
1. Dota considera cariera ea eeua
plin de cinste, deoarece tini dă pu-
tința să fiu folositor societății ome-
nești.             ,

     2.     îmi vota da osteneală să uiă
perfecționez, ea, să ajung tot mat
ualovos In cariera mea și ca să
lucres tot mai mult pentru alți|, ea
să fiu drept astfel față de principiul
fundamental , al,, „rotarianitar eă
acela eășiigă mai mult care seruet&te
pe alții mai bțne. ..            •

     3.     O să fiu în edar > eăl sunt om
de afaceri și eă doresc succesul,
dar eă — deoarece vreau să fiu un
bărbat eare dlu punct de vedere
moral urea să alea pe o treaptă
înaltă, — nu dOrese un mcees; care
să nu fie hasâtpedpeptateși marote
cea mai; severă.

— 3ÎG —


     4.     Vota reprezenta convingerea
06 schimbul mărfurilor mele, a muncii
mele șt părerilor. mele despre a-
jungerea câștigului este ceva eu
desăvârșire drept și moral, presu-
punând dă tojt cei ee iau parte la
schimb își iau câștigul lor.

- >• '.5i Mă voiu strădui eu tot ee știu
eu mai bine să ridic vasa Carierei
mele; pe care o exercit șt ea să-mi
due munea astfel In îndeplinire, ea
alfi oameni din cariera mea să afle
de cuminte, de aducător de câștig
și de propovăduitor de noroc, de a
emula eu exemplul meu.

     0. Dotu conduce afacerile mete
astfel încât să servesc celor din
epoca mea tntr’un mod cât se poate
de desăvârșit tot așa de bine sau
mai bine decât concurentul meu, și
— daeă voiu fi în dubiu — voiu
estinde activitatea ;; mea și peste
ceeace sunt dator să săvârșesc.

     7.     îmi voiu da osteneala să pri-
cep eă este unul din bunurile cele
mai mari ale unui negufător sau ale
uniți om de' barieră, de a avea
prieteni șl eă un favor, câștigat prin
priettnle, este un favor remarcabil
din punct de vedere moral și vrednic
de dorit.                     "

     8.     Voiu fi pătruns de convingerea
eă adevăratii prietini nu pretind
nimic unul dela altul șl eă vre-un
abuz de încredere pentru ajungerea
unor favoruri contrazice spiritul
aoe. „Rotarg** șt că eonfine o încăl-
care a poruncii morale.

     9.      Nn voiu considera nici un
succes personal ca îndreptății sau
moral, dacă a ajuns tn urma unui
■ favor nedrept (neechitabil), din pozi-
ția'socială sau de carieră, adecă:
care altora le? este interzis. Un ro-
tarian nu vrea să se folosească de
un prilej de a câștiga favoruri ma-


teriale, pe cari, alfii le-ar disprețuit J
din cauza moralei dubii.               j

    10.      Nu mă voiu simți mai dea- <
bligat fajă de un frate rotarian decât
fa{ă de oricare alt om, deoarece
adevăratul Spirit rotarian nu zace în
concurență, ei in colaborare. Interese
locale nu pot să-și revendice, un j
loe într’o instituție ea „Rotarg“, șt '
rotartanii declară eă drepturile o-
menești nu se mărginesc. numai ,■
asupra rotariapilpr, ei că) sunt atât '
de adânci și cuprtnzătqare, ea spe- '
eia omenească- „Rotarg¹* lucrează
pentru scopurile acestea înalte, ea i
să formeze și șă ridiee pe tofi oa- '
menii și toate instituțiile omenești.

    11.      în sfârșit, în concordantă eu
regula de pur, eă omul șă acjioneze ?
astfel fajă de pjji oameni, eum do-
rește ea șt el șă fie țratat de ei, ;
susținem eă societatea omenească ;
jine mai bine deolaltă daeă se oferă 1
tuturor oamenilor posibilitatea șă șe
folosească de isvoarele naturale de !
ajutorare ale pământului**. .

* r »

    Educația artistică in școală. „ Va- J
tra Școlară* (a. 111. Nr. 13—15,192?) î
publică un, interesant articol: „Un ’
obiect de studiu npu“, subscris de j
dl jnsp. șeplar din Sibiiu Petre Pe- >
treseii, în legătură eu articolul jBdu? î
eația artistică fn școală* din „Tran- i
siluanta** noastră (art. Seer. lit. s., ț
Dr. Horia Petra-Petreseu, Nr. 2—3, ’
a. e.). Dl Petre PetresCtt analizează }
eu elevii două tablouri: „Traian a-
duee sacrificii zeilor înaintea podului J
dela Tumu-Severin** și „luarea eu
asalt a Sarmisegetuzei*. Bine eon- ș
dusa revistă se găsește la Reg. ‘
școlară a IV-a; Stbtiu, având .ta ?
frunte pe dl inspector-șef al regiunii ;
IV. I. I. Bratu, Sibiiu, Strada Mitro-
poliei 23.                             ?

- 311 -


    Numai lanul așa? Scriitorul fran-
cez Q.Duhațnel își urmează» în „Les
nouvelles liiteraires¹¹ (î? Sept. 192?),
descrierea Impresiilor avute în „Do-
lajul la Moscova" și însemnează ur-
mătoarele: „Nu știu dacă Uniunea
souietieă ua putea să renunțe, într’o
zi, la obiceiurile polițienești ale ve-
chiului regim. 0 doresc eu toată sin-
ceritatea. Nu-mi place această a/„
mosferă 'de denunțare reciprocă, pe
care o respiri fti anumite societăți
din Leningrad sau din Moscova șl
cari par o amintire obsedantă atd-
roarei. Nu-mi place să aud pe dl
X... streeurându-fnl în urechi cuvin-
tele: „Să n’ai încredere în dl LJ",
eând, după aeeea, ehiar dl 1J uitie
să-mi spună in confidență; „Nu vorbi
prea liber în țața dlui X . “ Aflu chiar
penibil ea să aud oameni serioși șt
cuminți cum îșt Scad glasul și mur-
mură fără de veste: „Vorbesc, vor-
besc... dar nu e nimeni la spatele
meu? Spune-ml-o, fără ea să mă
întorc".

*

    Asta-l astal Scriitorul francez,
redactor la „Le Temps" șl „L’lllu-
stration", Lăandre Vaillât îșt publică
impresiile de călătorie în America
și observă foarte just („Le Temps “
20 Sept 102?): „eeeaee gârideam.
despre Germania înainte de răs-
boiu și astăzi, mai mult ea oricând,
aeeea gândim despre America: că
trebuie să încerci de a o cunoaște
în Ioc de a debita inueetiue împd- ‘
triua ei; eă atunei eând debităm in-
jurii, eând compunem șansonete, se
prea poate eă petrecem o serată
plăcută, dar se amână pe ziua de
mâine ' deeiziunile indispensabile;
eă a fi spiritual te împiedecă adese-
ori de a fi inteligent și eă pentru ea
să dai o luptă bună, loială, â la fran-
țaise (în maniera franceză), trebuie


să te apropii mai întâi de adversar,
să te lămurești mai întâi de toate
din ee se compune".

    Arbitra], siguranță, deSarniare.
Textul, primit în unanimitate, ta „ Sbeie-
tâtea Națiunilor", (Sesiunea a 8-a),
privitor la arbitraj, sigîiranță, desar-
mare:       ¹ ¹

    „Adunarea, recunoscând soli-
daritatea, eare uneștp comunitatea
internațională-

    „animată de ferma voință de a
asigura, menținerea păcii generale;

    „ eonstantând că răsboiul - de
agresiune nu, trebuie,, să mat ser-
vească vreodată ea mijloc de. a
regula diferendele între State și eă
faptul acesta constitui^ o crimă inter-
națională:;

    „considerând eă o ' renunțare
solemnă la orlee răsbotu de agre-
siune ar avea darul de a creta o
atmosferă de concilațiune, favorabilă
progresului lucrărilor întreprinse tn
vederea desarmării, declară:

    jl. Că fiecare răsboiu de agre-
siune este și rămâne interzis;

    „2. Că trebuiesc folosite toate
mijloacele pacifice pentru regularei
diferendelor, fie ele de ori-ce, natură,
cavi ar putea să se' nască Intre
state.

    „Adunarea declară eă pentru
statele membre ale Soe. Naț., e
obligatoriu ca să se conformeze
acestor principii".

    Concurs literar. — „Astra" —
Secția literară. — Deoarece întâiul
concurs literar' al secției nu a da/
nici un rezultat bun, secția literară
a „Astrei" â concentrat eele două
premii inițiale într’unul șt pe acesta
t-a adaos, din mijloacele acestui an,

        - siă -


alcătuind astfel un premiu de 30,000
Eet'!

    Tema pusă acum la concurs este:
Viața și opera lui George Barif până
J^,ₑ^țții 189,8—1899, inclusiv.

   . țin premiu ulterior pa cere ace-
lași plajă, apelași operă, până la
ipp<Kțțea lui Barif. Deci estp de re»
comandat ca in partea întâia, pusă
acum la concurs, să se Întrebuințeze
toată opera după 1848—49, plină de
amintiri și Judecăți despre epoca
anterioară.

    Dorim ea omul șt opera să fie
urmărit și expusă în raport cu tot
mediul, dar fără- ca zugrăvirea me-
diuluisă acopere figura centrală a
lucrării. !

    Bibliografia scrierilor lui Bartț
oa fi ©Si se poate de complectă.

    Lucrările uor fi examinate de o
comisie de delegati al secției lite-
rare, și aieeleiistorice.


    Manuscrisele se uor trimite Co-
mitetului central al „Astrei¹¹' (Sibiiu,
Str. Șaguna 6).

    Termenul de prezentare este 1
Ianuarie 1929.              >

    Relativ la tipărire: „Astra" își
rezervă dreptul de a o tipări. Dac^ț ,1
„Astra" va renunța la aeest drept, |
lăsând autorului putința de a-și ex- '1
ploata mugea, autorul pa dărui s
„Astrei" un număr de exemplare, |
care se va stabili atunci prin bună ]
țhvoeală. Ar fi cazul eă opera ar ]
ieși prea voluminoasă, De-aceea se |
recomandă formularea concisă, pen- |
truca lucrarea să fie eât mai iute i
dăruită nafiei pe o așteaptă.

Președintele secfiei        '    *

G. Bbgdan-Duică,                 i

                Secretarul seetiei I
                Septimiu Popa.

=

î


    Bibliografie.


      A apărut tn „Biblioteca poporală" a „Asoeiațiunii" i No. J147: „Dig
poveștile lui Moș Toader", de Adam Bojeu; No. 148: „Un ceas deșeză-
topre, poporală", de Ț. V. Păcățian, Adam Boleu, loari Pop-Reteganul, Horta
Petra-Petrescu; No. 149: „Nijă Zdrenghea"; de Alex-Lupeanu-Melin; Mo* 150

Calendarul Asoeiațiunii pe 1928,red. de Horia        Petra-Petrescu; No. 151: '                                                      
„Gheorghe Cârfan, schije umor, de A. P. Bănuț.                                                                                       
■ ■ ■                                                  '                                                       ■                 ' î,
                   Erată:                                                                                                           1
Ga pag. 254 în toc de obârșie se                  va citi, osârdie.                                                                  
„ 268 „ „          „ Radoviei „                      „ Radonici                ș                                                     
' „ 269 „ ,        W             W             -â    »                    JJ                                             ..         .
       , 270     , servi o cronică   v               „ servi ea o cronica. 1                                                         
s 271 „ „          luasem parte „                    „ luase parte.                                                                  
« 275 „ „          audiență cea avut „               „ audiență, ee am avut.