Anul 58. Februarie 192? Nr. 2. TRANSILVANIA Sitoiiia, Strada ^ag"u.rxa e. Decalogul istoricului italian Ferrero. Rândurile eari urmează sunt o dare de seamă al unui ultim capitol din cartea istoricului italian în uiată Guilelmo Ferrero: „Democrație sau teroare; dictatura in Italia¹¹. G. Ferrero se bucură de o mare nașă în lumea isto- ricilor. Încă înainte de răsboiu se citeau multele sale vo- lume din Istoria romană, mai eu seamă aeelea, eari tratau „strălucirea și decăderea Romei” și „Căderea civilizației antice” — eu mare interes, iar cursurile ținute în Italia, pe la universități și chiar și în celebra universitate din Paris Sorbona, erau ascultate de mulțimea admiratorilor eu o pasiune, am putea zice, religioasă. Va înțelege oricine eă un spirit superior ea al lui F., eare a străbătut eu gândul epocile omenirii,, dându-și seama despre cauzele decăderii popoarelor și a culturilor, nu se va putea da împăcat eu rolul pasiv, în zilele noastre de fră- mântare generală, și eă va îneerea să-și spună părerea, respieat, în marele val-vârtej de eare suntem apucați eu toții. Ca să vorbim eu F. : „un istoric și filozof, eare n’are să spună nimic în zilele noastre, țării sale — este sau un măscăriciu sau un prostălan“, fiindcă „tăcerea ar fi o crimă, câtă vreme atâția .politieiani improvizați și sentimentali, fără de fond, își aduc năzbâtiile spre vânzare, în piața publică”. Puține sunt personalitățile, cărora opinia publică eu- ropeană le mai dă atenție, eomentându-le scrisele sau lo- zincile rostite — fiindcă s’a obicinuit europeanul să dea la mir, fără de cruțare, ca să rămână mai apoi aproape fără de altare. Glasul unui F. merită să fie ascultat, fiindcă este al unui om, care a adâncit problemele, al unui om eu simț de responsabilitate socială, al unui om, care nu-și închi- puie că țste „infailibil”, eă nu poate greși, dar eare caută, ea milioanele de oameni ai zilelor noastre, în mijlocul fur- tunii, colacul de salvare și îl arată eu mâna și semenilor săi, vorbind conștiințelor lor. 1 — 42 Va înțelege cetitorul seriozitatea discuției unui F. în- dată. „Nu sunt om de partid*, declară el în fruntea capi- tolului ultim din cartea amintită, „nici n'am aspirat vreodată să ajung la putere*, eeeaee îl îndeamnă să-și ridice glasul de dojană este convingerea eă „o revoluție ar fi în ziua de astăzi în Europa o pierdere de timp și eă ar însemna o cădere în abis*. „E primejduită patria l* dă alarma F, după eum strigă conștiinței omenești: „e primejduită și cultura europeană intreagăl* Ea țipetele acestea de durere vor zimbi, firește, jucă- torii la bursă, eei fără de inimă și demagogii, cei ee aruneă în popor lozincile cele mat descreierate, ea să pescuiască în tulbure, precum și șoviniștii, din toate taberele. Ce le pasă lor de „cultura europeană"! E ceva prea vag, prea spălăcit, prea îndepărtat de punga lor. Și se pornesc, eu o învierșunare și mai îndrăcită, urile, să joace în jurul vi- țelului de aur — iar istoricul, eare a analizat „înflorirea", dar și „decadența culturii romane", rostește respieat ver- dictul: așa nu este binel „In clipa, în care am ajuns in Italia la unitatea geo- grafică*, suspină F., „e pângărită și sdrobită unitatea spi- rituală printr’o izbucnire de ură turbată intre clasele so- ciale, între partidele politice, între grupările regionale și sociale*. Poate să ducă aceasta spre luminiș, dacă ne urâm atât de sălbatic?, întrebă istoricul italian. Parcă ne-am afla în Evul Mediu, eând dăinuiau invidiile și cer- turile între orașe, când cutreierau bande înarmate ținutu- rile,* când Papa dela Roma arunca anatema asupra locui- torilor, eând curgea sângele concetățenilor pe străzile și piețele orașelor, eând oscilau între stăpânirea tiranilor și între anarhie. Numai în Italia sunt stările descrise de F. ? „Lumea se micșorează¹¹, constată F., „lumea sapă tranșee din toate părțile, eu sârma ghimpată a celui mai îndârjit egoism între singuraticele națiuni. Pentru ea să ajungă iarăș la bună- stare și la fericire ar avea Europa nevoie de libertate, și de liniște: transport nestingherit, schimb (de mărfuri), • de o reeoneiliare (împăcare) a popoarelor, de o dezarmare a statelor și a spiritelor. Cine nu recunoaște aceasta ? — In schimb"...“ In sehimb ține Italia două armate, pe cea regulată și pe cea fascistă, și e supusă unui sistem vamal imposibil. Pentru toate durerile și primejdiile acestea nu are F. rețete sigure, încearcă însă, totuș, să arate cari sunt punc- tele sale de mânecare, judecățile de cari se lasă condus în frământările de aeum, fiindcă este o „rușine", eâți s’au cocoțat în frunte, ea „reconstruitori", cari strigă eât îi ține pieptul: „N’aveți teamă, suntem ateii — 43 — lată eele 10 punete-regull, de eari șe ține F., după mărturisirea proprie, ea de nește fire, eari să-l scoată din labirint și pe eari le recomandă și altora, ea să le ser- vească, daeă nu ureau să fie „în furtunile acestea, fără de compas (fără de busolă)": 1. Ueți auzi, serie F., desbateri interminabile referi- toare la democrație, la votul universal, la parlamentarism, la puterea de stat, la libertate, la ee se înțelege sub ele. _ Nu uitați niciodată... eă, oricât de mari ar fi lipsu- rile democrației actuale și ale parlamentarismului din zilele noastre, uointa poporului, a căror expresie sunt, este, totuș, singurul principiu de autoritate, recunoscut în întreagă Eu- ropa*. Trebuie să ne dăm împăeați cu ideia aceasta l ..Votul universal și așezămintele parlamentare, eu toate eă sunt organizații eu mai multe sau mai puține lipsuri, sunt „izvoarele legitimității" și hu se vor mai putea ocoli din viața publică. Nici un guvern nu ua piiitea să nesocotească de aiei înainte libertatea, ehiar și libertatea opoziției. Opoziția are dreptul de existență în viața parlamentară, ea o necesitate, ea ceva trebuincios, atât pentru stat, cât și pentru popoare. . Opoziția trebuie să aibă libertatea acțiunii, fiind un organ vital al statului modern. Așa e curentul astăzi: opoziția are drept la existență. In 1815 domneau vreo 20 de dinastii în Europa, di- nastii ee se aflau peste biserică, peste nobilime, peste ad- ministrație — iar popoarele erau nește „turme, mânate de bățul păstorului*. Talleyrand, unul din puținele spirite mai adânci, ieșite la suprafața politicei europene după revolu- țiunea franceză, a sfătuit pe capetele încoronate dela con- gresul din Diena să dea popoarelor dreptul opoziției, adecă sistemul parlamentar. Numai dacă se vor lăsa sprijiniți de popoare, spunea Tallegrand, numai atunei o să fie domni- torii capabili de responsabilitate în domnie. Durere, sfatul n’a fost uvmat între 1815—1822, afară numai de Franța și unele miei stătulețe, în privința parlamentară. In toate sta- tele au cerut însă popoarele libertatea voinții, libertatea presei, a întrunirilor și parlamentarismul. Revoluția din 1848 a fost o luptă pentru aeeste eereri. Cu 1848 a căzut absolutismul în întreagă Europa și liberalismul, democrația și suveranitatea poporului au primit concesiuni tot mai mari, „Credeți într’adevăr eă popoarele se vor putea lăsa în ziua Se astăzi, cu ochii închiși, în grija guvernelor și și eă n’ar avea nevoie de drepturile opoziției ? Astăzi, când toate se află pe baze atât de nesigure: legea, administrația, camerele, guvernul, averile naționale și private?" i* — 44 — Șftți eare este adevărul? Nu sufere țara fiindcă libe- ralismul și democrația s’au învechit sau sunt moarte, ei fiindcă; „abea s’au născut șt fiindcă este primejdie să piară de..o boală¹ de copii, tainică, îneă în leagăn fiind*. „Un regim parlamentar adevărat îneă nam avut(în Italia) vreodată. Democrația, peste eare vrea să se treacă astăzi la ordinea zilei a fost o copte măiestrită,...* Țara sufere de „lipsa da personalități politice*, de aceea tânjește. Istoria ua con- stata eăț primele două parlamente, în eari s’a simțit o vo- ință a poporului, o voință, care luptă după claritate, au fost cele din 1919 și 1921. Amândouă au fost „parlamente- scandal*, tocmai fiindcă s’a manifestat în ele o voință în- câlcită, în luptă chiar și eu sine însaș. „Cine cunoaște evoluția sistemului parlamentar abea eă se va mira de ședințele acelea furtunoase. Dacă am prea să tragem dungă, în supărarea noastră, peste întreg si- stemul, la întâile desîluzii, am fi mereu in anarhie*. Am ajuns la dilema, în corn de capră: „sau o dicta- tură militară brutală, ea aceea, bunăoară, dintr’un ținut pe jumătate barbar, ea Rusia, sau un guvern, o domnie, la care opoziția este un drept al poporului și o necesitate pentru stăpânire*. 2. Aveți să auziți ponegrindu-se, serie F., de multe ori partidele, în Italia. Orice ați mărturisi, mai multe partide trebuie să se naseă în constelația de aeum. Nici o țară nu este astăzi în fericita stare de a avea numai două partide, eari să se schimbe la cârma țării. „Simplificarea aceasta fericită* nu este eu putință, fiindcă sunt prea mulți oameni pe lume, prea multe păreri și prea multe patimi, eu prea multe interese diametral opuse. Drepturile istorice ale dinastiilor, drepturi folosite spre reconstruirea Europei la congresul din Diena, suveranită- tățile din Germania șt Austria, păstrate până în 1918 (Noem- vrie) nu mai pot dăinui. A fost nevoie de o catastrofă mon- dială ea să se eurățe vechile instituții. „ Cine nu a priceput eă Europa din 1815 până în 1914 a fost domnită de cur- țile ei și eă în decursul acestor o sută de ani au fost di- nastiile stâlpii, pe eari s’a răzimat ordinea socială în în- treagă Europa (afară de Elveția și, după 1870, Franța), nu poate pricepe ceeace se petrece în ziua de astăzi*. înainte de 1914 au fost „partidele și parlamentele mai mult organele, eari au dus în îndeplinire interesele deose- bitelor grupuri, decât voința poporului*. Sistemul acesta a căzut între Martie 1917 și Noemvrie 1918. „Popoarele au ajuns majorene*. „Uotul universal a ajuns, așa-zicând, fără de voia sa... încoronat de stăpân și n’are să-și dea abzicerea, > ea în 1848*. — 45 — E uorba ea să se stabilească unele principii spirituale, pe eari să se bazeze partidele și organizațiile lor. Parti- dele sunt trebuincioase, numai trebuese clarificate dorin* țele lor, pentru ca să poată sprijini votul universal și să-l dea o directivă. De aici înainte trebuie să se conducă po- poarele singure. Lumea întreagă âe primenește. In haosul ce domnește trebuie să se canalizeze ideile revoluționare, trebuie ea întreagă puterea națiunii să se închiege, ca să poată ținea piept eu greutățile vremii. . 3. „Nu credeți in dictatură 1* exclamă F. „S’a stins neamul dictatorilor, ca acela al iehtiosaurllorl“ Dictatura este „un braț și nu un eap“, un organ, eare duce ceva în îndeplinire, și nu un spirit sau o cugetare. „Răul, de eare bolesc toate statele europene, esteeă nici unul nu se știe ceeace vrea. In toate partidele, în toate elasele sociale, în toate instituțiile, stau să sie, aproape, în toate conștiințele, eu foarte puține exeepțluni, se louese deolaltă cele mai contrazicătoare păreri, tendințe, interese. Ce vrem ? Un secret, despre eare nici odată nu putem să ne lămurim, fiindcă dorim mereu și diametral-opusul. Vrem pacea și răsboiul, puterea și dreptatea, tirania și liber- • tatea, cruțarea și risipa, aplanarea și deficitul, siguranța și aventurarea. Nici o epocă n’a mai fost atât de în contra- dicție eu sine însaș ea a noastră 1“ Suntem nemulțumiți eu parlamentarismul și eu demo- crația. Dina greutăților zace în neclaritatea și în contra- dicțiile spiritului modern — nu în cutare sau cutare guvern! „Câtă vreme nu vom ști îneătrău ne vom îndrepta cârma, atâta vreme guvernele, ori eari ar fi și oricum le-ar ehema, vor fi slabe și se vor clătina “. Chemarea după o dictatură în zilele noastre este „mas- carea romantică a lipsei de voință “. Ne închipuim eă dic- tatorul visat va putea rezolvi problemele pe cari noi nu le putem rezolvi. Doftorul acesta minunat ar trebui însă să fie un vraci, un fermecător, iar de aceștia nu există în zi- lele noastre. 4. „Nu credeți iu toporul călăului, nici în joarda de nuiele, nici într’alte instrumenta regni (instrumente de ale țării), eari sunt înrudite deaproape eu spânzurătoareal* exclamă F. Statul modern are astfel de mijloace coercitive, din greu. Prea multe arme și prea multe parale. DeaeeCa e primejduit el și alte state. „Ceeace-i lipsește este înțe- lepciunea, mintea sănătoasă, dragostea de dreptate, de cinste, cumpătarea, modestia și dignitatea și deaeeea și autori- tatea. Dacă vă spun eă vreau un stat tare, răspundețl-le că vreți unul cuminte, deștept, drept și eu vază*. — 46 — 1 5. „Mu credeți in revoluție și nici in schimbările minu- | nate ce vi le promite r dă alarma F. Revoluția franceză j din 1789, eare a schimbat fața lumii în decurs de câteva 1 decenii, nu mat poate să se repete astăzi. Din 1789 până 1 în 1848 a avut Europa de lucru să nimicească o scoarță ș groasă de instituții și de tradițiuni, ca să elibereze pute- rile, cart se manifestau sub dânsa*. Parola de atunci era: să dărâmăm! Astăzi? Astăzi, când am ajuns după răsboaiele ace- J stea, „să nu mai avem stat, să nu mai avem familie, nu să mai avem morală, să nu mai avem lege, să nu mai avem estetică* — adecă, astăzi, când toate acestea se clatină și când ar trebui să construim în loc de a dărâma?! Toate revoluțiile, din 1914 începând, cele din Rusia, Germania, Austria, etc., n’au fost și nu vor mai fi de importanța re- voluției franceze din 1789. Revoluția fasciștilor italieni a fost, spre norocul ei, o jumătate-revoluție. Nu e vorba să sdrobim fără de milă ee a fost înainte vreme, ei să ne dăm seama ee se mai poate folosii „ Generațiile nouă trebuie să învețe să selecționeze ee a mai rămas din lumea eea veche și ee mai este bun pre- țios și ar trebui să le păstreze eu deșteptăeiune, fiindcă, eu toate eă lumea nu se mai clădește după mustra eea veche, totuș, se poate folosi din materialul cel veehiu una-alta: doctrine, principii și teze de credință*. 6. Dați „tributul admirației binemeritate și al recuno- știnței acelora, cari au adus in decursul răsboiului jertfe peste jertfe, desinteresate.* Nu disprețuiți pe eroii răsbo- iului! strigă F. conștiinței concetățenilor săi. Intr’aeelaș timp să nu vă închipuiți eă clădirea timpurilor celor nouă se va putea ridica pe amintirea răsboiului. Pe un: munte de ruine nu se poate clădi! „Europa și eu dânsa Italia va ajunge eu atât mai repede la viață nouă, eu cât iși va aținti mai mult privirea in viitor și cu atât va lăsa in urmă-i patimile și ilusiile răsboiului*. 7. Nu descurajați Și nu vă lăsați cuprinși de lipsa aceea de voință, eare se numește neliniște! avertizează F. Spuneți-vă „de șapte ori pe zi* eă relele de eari șufere lumea în zilele noastre nu se pot delătura de pe o zi pe alta, eă se cicatrizează numai încetul pe încetul. „Toți dof- torii, cari cred eă vor delătura relele repede de tot, sunt sau ignoranți, oameni, eari nu pricep nimic, sau cârpaci*. De sigur, să te înfrânezi în ziua de astăzi e greu de tot, fiindcă epoca este „grozavă* — dar tot va trebui să ne știm înfrâna. — 4? — 8. ' Gândițt-vă întotdeauna eă Italia încă nu s’a stăpânit singură, eă până acum a fost condusă mereu de oligarhii miei, nevăzute sau aproape nevăzute. Până acum n’a fost în stare să-și ridice instituțiile democratice și să și le pună în practică așa eum ar fi trebuit. „Popoarele uor trebui să învețe să se ocupe singure eu domnia, eu gunernarea, dacă nu vreau să ajungă eu desăvârșire sub un regim al puterii brutale”., Guvernarea aceasta a poporului nu este o fericire, ei o datorie. Numai astfel poate fi salvată patria. 9. Gândiți-vă, atrage atenția F., gânditi-vă eă demo- crațiile nașe eu mare ușurință ura între bogați și săraci, intre mari și mici și că această ură subminează într'una națiunile și le sleiesc de puteri, ba câteodată le și aduc la faliment. Această primejdie a urii este în zilele noastre mai mare ea oricând, fiindcă „lumea trăiește numai din ură — din ura intre clase sociale, ura între partide, ura între rase*, 10. Ori vrem ori nu vrem astăzi nu poate să iasă la cale un regim legitim sau unul bazat pe putere fără de principiul parlamentar. Un adevăr tot ațâț de mare este eă un stat nu poate trăi daeă luptele interne degenerează in lupte fratricide intre cetățenii statului. Legiunile, eari și-au deslănțuit puterile, au prăbușit și senatul roman, după cum a căzut în sine, ea o păpușe, senatul unui Seipio, Caius Grahus, Marius, Sulla, Cezar, Cicero, Augustus, Tiberius, Uespasian, Traian. De aceea: „Dacă vrea Italia să nu se sfâșie pe sine însăș în lungi și crude răsboaie civile, trebuie să învețe să își înfrâneze întrucâtva gâlcevile politice. Păziți-vă de a răscula din nou certurile civile ale evului mediu și luptele religioase ale secolului al 17-lea l Și nu uitați eă la mizeria de astăzi au contribuit cu partea lor nu numai nebunia re- voluționară a socialiștilor, ei și motorul prim al vechei ge- lozii, a vechei discordii între Cezar și Petru. Să iși amin- tească aceasta catolicii, liberalii, ateiștii, fasciștii și socialiștii și să li se lămurească ce au de făcut, daeă nu vreau să arunce patria lor în tot mai mari (în tot mai nouă) primejdii!* Nota. Despre ideile din voi. lui F. „Discursuri cătră surzi” am scris ^n „Transilvania” Nr. 11—12, 1925. intr’aeeea a apărut uolumul tradus, în edit. „Ramuri”, Craioua (50 Eei). E anunjată o traducere a voi. „Trecut și viitor”, în editura „Dimineața”. Recomandăm volumele eu toată căldura ... — 48 — Edueafia artistică în școală. (Com este la al}it) Vreau să. referea în eele ee urmează despre o carte a unui pe- dagog de seama: Atfped Lichtmark. Cartea este rodul experiențelor sale eu o elasă de fete din orașul Hamburg — și fiindcă eonfine multe amă- nunte și principii vrednice de eunoseut șt de noi, excerptez ee cred de cuviinfă, rugând pe cetitor să tragă paralele între ee constată specia- listul pedagog și între ee este la noi. * * Cartea se ehiamă „Exerciții în analiza (aprecierea) operelor de artă. După încercări eu o clasă școlară: edi- tată de societatea’ învățătoreaseă pentru cultivarea culturii artistice". („tlbungen in der Betraehtung uon Kunstrverken", nach Versuehen mit einer Sehulklasse, herausgegeben von • der Eehreruereinigung zur Pflege der kiinstlerisehen Bil- dung". Ediția a 2-a eu 16 ii.» Dresda, edit. Qerhard Kiihl- mann, 1898 (144 pag).*) Alfred Lichtmark s’a bucurat în viața sa — a murit în anul 1914 — de o foarte mare trecere în lumea artiștilor și pedagogilor germani. A scris lucrări de valoare din istoria artelor, a întreprins o propagandă încununată de suc- cese vădite, pentru răspândirea bunului simț estetic în massele poporului — și mai cu seamă și-a câștigat mari merite eu organizarea muzeelor din Hamburg, unde a fost ani înde- lungați conducătorul artistic, dând probe de un deosebit spirit organizatoric. Spiritul aeesta de organizator îl adeverește și în vo- lumul de față. „Exercițiile" le-a scris Ia început numai pentru cercul mie al galeriei de tablouri „Kunsthalle" (Hala artei) din Hamburg — tipăridu-le ea manuscris, dar vă- zând succesul lor, s’a hotărît să le tipărească și pentru publicul mare; astjel au apărut în volum. In prefața ediției l. ne spune L. care a fost scopul lucrării sale: să servească drept directivă pentru anali- zarea pânzelor expuse în galeria de tablouri din Hamburg. Din jumătatea a 2-a a anilor 80 ai secolului trecut au în- ceput în „Kunsthalle" din Hamburg să se țină în fiecare iarnă „exerciții" de acestea. Cereul participanților a crescut din ee în ce. Din mijlocul lui s’a înjghebat, în 1896: „Uniunea (societatea) învățătoreaseă pentru cultivarea culturii artistice în școală*. Societatea aceasta a rugat pe L. să-i pună la îndemână un itinerar, in urma rugării acesteia au hotărît ea o iarnă întreagă să ducă L. în galeria de tablouri nu- .. mită mai sus o elasă de eleve și conversațiile avute le-a *) In 1922 a apărut ed. a 18-a, Berlin, Edit. Bruno Cassirer. — 49 , notat L. Au ales o clasă a unei școale de fete — fetele uneau vârsta medie de 74 ani. Rezultatul obținut se poate vedea în volumul de față. Autorul nu vrea să impună felul său de a propune și de a vedea problemele artistice, ei vrea numai să dea în- demnuri ea șl alțl învățători să urmeze cărarea apucată, de dânsul, individual. Declară dela început că n’a voit să ofere modele de imitat, ei numai exemple cum a întreprins unul exerciții eu o clasă de eleve. Declară eă sunt eu pu- tință și alte metode de predare — numai erede eă este în- dreptățit să atragă atenția pedagogilor, să nu țină prele- geri neîntrerupte în fața tablourilor, căci astfel, în lipsa în- trebărilor și răspunsurilor, s’ar pierde independența apre- cierii unei opere de artă din partea elevului. Lucrarea de față, declară L., este totodată o contri- buție la ereștereâ generațiilor viitoare în direcția sănătoasă a gustului estetic și în vădită opoziție cu sistemul profesat până atunci în școală: simpla predare a istoriei artelor. „Stăm înaintea unei lupte mari economice*, declară L. în introducerea sa, serisă în 1898, „Uiitorul industriei noastre germane va atârna dela împrejurarea daeă suntem hotărîți și daeă suntem în stare să dăm putința să ptospe- reze în generația viitoare o creștere artistică, îngrijită, a ochiului și a simțului estetic. Până acum ne-am îngrijit numai de desvoltarea artiștilor. Că numai printr’aștea nu putem să ne eluptăm, nici să ne menținem un loc de în- tâietate în piața mondială, ne vine aeum la cunoștință, până la evidență — și vedem în creșterea unui consument în patrie, care să ne vină eu cele mai mari pretensiuni, una din problemele eele mai importante ale vieții “ (pag. 19). . ... Să stăm pe loc și să ne întrebăm: n’ar fi eu cale ea și prin muzeele noastre, mult-puține câte le avem să se țină astfel de cursuri din partea unor specialiști? Bucureștii, lașii, Craiova, Sibiiul eu muzeele lor ar putea arăta claselor mai înaintate de elevi și eleve frumu- sețile ee le adăpostesc, dând putința generației viitoare să vadă, să-și deschidă ochii, ea să aprecieze operele de artă în adevărata lor valoare. „Uniunea (învățătoreaseă] s’a împărțit într’o serie de comisiuni, cari au să preluere terenele deosebite¹¹, urmează E>. „Comisia instituită pentru literatura tineretului caută să ac- ționeze împotriva speculației dezastruoase, cu indicarea operelor*eelor mai de seamă din punct de vedere artistic și literar. A organizat în toamna a. 1896 în „Kunsthalle“ o expoziție bogată, eare a tratat evoluția lecturii ilustrate pentru copii, începând cu sec. al XV-lea (materialul l-au — 50 oferit, între altele, o seamă de biblioteci mari din Germania -| și străinătate). '□ altă comisie studiază metoadele instrucției | desenului cercând să le aducă în slujba educației artistice | a ochiului. O a treia comisie se ocupă cu aranjamentul și | eu împodobirea pereților sălilor de învățământ și are (auea) 1 de gând să deschidă, în toamna a. 1897, o expoziție a ma- | Iertatului existent în Germania, Anglia, Franța și America a de nord. Tot astfel se prelucra, eu sprijinul „Societății prie- a finilor artei" din Hamburg, ideia cultivării florilor în școală, | sporirea exercițiului gimnastic și a jocurilor tinerimei cu 1 introducerea principiilor estetice, apoi muzica și predarea j literaturii în școală" (p. 19 20). I „Există observații referitoare la ființa artei, pe eare o | produce copilul. Știm eă copilul simplifică lucrurile în re- | darea lor, după anumite legi, valabile pentru orice epocă | și pentru toate popoarele, și am recunoscut înrudirea pri- | melor începuturi ale copilului eu acelea ale oamenilor pri- | mitivi" (p. 20). ■ | Teren puțin cercetat din partea pedagogilor și psiho- 1 logilor ar fi gradul de intensitate, până unde este capabil I copilul să aperceapă o operă de artă, precum și momentul 1 când începe să simtă plăcerea estetică și cum se desvoltă. ! Pe terenul muzieei s’au adunat experiențe mai bogate din partea pedagogilor, pe terenul simțului estetic la tine- J rime deabea în timpul din urmă s’au început cercetările, j Scopul educației nu poate fi ea copilul să ajungă un i eunoseăto’r adânc al artei, ei scopul principal al pedago- gilor va fi să deștepte mai întâi interesul față de artă în copil. „Mai întâi să se înceapă eu tablourile de „genre", ș deci acelea eari și ea fabulă, ea eonținut, atrag atenția co- pilului, și numai mai apoi să se purceadă la portrete și la ■ alte tablouri". Copilul trebuie mai întâi să-și dea seama la un tablou „genre", eu deamăruntul, despre ceeace a vrut să exprime artistul-pietor. Fiecare gest, fiecare persoană trebuese anali- ■< • zate în parte. „Ceeace pentru un om mare este un lucru de-sine-înțeles, pentru copilul mie nu este de-sine-în- țeles". Celor în vârstă poate eă li se pare superfluă adă- j starea aceasta la toate amănuntele — copilului însă îi face ■ plăcere, adâncește, găsește o „dramă întreagă" în acțiunea ș aceasta, eare trebuie să aibă totodată „farmecul impro- ■ vizării". După analiza fabulei urmează analiza luminii și colo- i nlor din tablou. Să se distingă lumina directă, reflexele și lumina răspândită — ceeace nu e un lucru greu. Mai greu e de tratat coloarea, fiindcă dicționarul de cuvinte J este mai sărac. Fetele pricep partea aceasta mai repede decât băieții. r Copilul trebuie să ajungă la convingerea eă există tablouri la eari coloarea este un lucru de a doua mână și altele la eari coloarea joacă un rol mult mai important, este lucrul de căpetenie. Dar ar fi greșit daeă pedagogul ar instrui astfel pe copil ea acesta să se simtă superior Jafă de pansa, pe care o analizează. Dimpotrivă: la copil să se nască respectul față de opera de artă. Calitatea colorilor se poate analiza eu copii destul de devreme — ajutându-se pedagogul de contrastul colorilor, după ee a obicinuit ochii copilului d. e. eu o pânză fără de colori pozitive și după aceea i-a adus înaintea ochilor o mână de flori sau o bucată colorată dintr’o toaletă de damă. Fiindcă copilul, de obicei, pricepe mai mult din do- meniul muzieei decât din acela al pieturei, pot fi luate în considerare eu ușurință la comparația eu colorile expe- riențele muzicale. Firește, sunt haturi muzicale și nemuzl- eale, de eari trebuie să se țină seamă. Frazele și generalitățile să se ocolească eu toată ho- tărîrea. „Nici odată să nu se scape din vedere eă la copil nu e vorba despre noțiunea, ființa sau istoria artei, ei eă pe el îl interesează numai și numai opera de artă singu- ratică, mult o personalitate singuratică, bine reliefată”, (p. 25). Papalele între pânzele analizate și cele eari se anali- zează tocmai, în privința eoloristieă, d. e., sunt totdeauna binevenite — numai să se ocolească generalitățile. E un păcat să propage pedagogul păreri sau con- vingeri despre artă — fie acelea privitoare la curentul nou sau veehiu în artă. Păcat neiertat să condamnăm curente întregi în fața elevilor, în loc să analizăm opere singuratice, „ 0 istorie a artelor în școli, care nu poate să se ba- zeze pe experiența proprie a elevului, este ehiar strieă- eioasă. Ar trebui să fie abandonată din școală”. (26). Nu vorbe multe și nici risipă de cuvinte de admirație. Câte o vorbă ealdă, dela inimă, a învățătorului, are eu atât mai mult efect, eu cât e rostită mai rar. „La „erhiearea” operei de artă (în senzul rău al cu- vântului — trad.), „criticare”, care arată semi cui tura și bru- talitatea de simțeminte a publicului nostru de duzină, nu ajunge omul dela sine. Se naște „criticarea” aceasta dintr’o materie molipsitoare, care se' desvoltă în adunarea mulțimii semidoeților. Copilul sănătos nare neuoie de eritieS. Vrea să guste.* învățătorul să nu-și dea osteneala să suprime ma- nifestații critice, daeă s’ar arăta deja la câte un copil sin- guratic. Daeă ar descoperi însă în sine însuș ehiar și ten- dința cea mai palidă spre „criticare” va trebui să extermi- 52 nege buruiana aceasta, eu rădăcină eu tot, înainte de a în- drăsnt să pășească eu copiii în fața unui tablou „Copilul să înuețe să guste o operă de artă. Pofta de a „critica* și de a asculta critici a nimicit în secolul no- stru bucuria nemijlocită, la toate aparițiile mari ale artei în inimile a milioane și milioane de oameni*. (2?). Ținta principală să fie : obieinuinta copilului de a ob- serua sistematic și desuoltarea simțului față de frumos, nu comunicarea sau însușirea cunoștințelor. Cunoștințele sunt aici numai un mijloc spre ajungerea scopului, nu scopul principal. Copilul să-și preluare singur cunoștințele, să-și „ trăiască * părerile, la cari ajunge, fiindcă numai astfel uor fructifica. Veselia și bucuria să domnească în predarea peda- gogului. Nu enumerarea pedantă a datelor și amănuntelor! Cine nu simțește uoeațiunea astfel, să nu se apuce să tăl- măcească copiilor opere de artă. E. dă sfatul ca lecțiile acestea să purceadă numai dela lucrări originale. „Abea în clasele superioare ale gimna- ziilor uor putea fi folosite și fotografiile *. In ee uârstă să se înceapă analizarea pânzelor e greu de stabilit. E. e de părere să nu se înceapă prea de ureme. Cam eând îneepe copilul să fie de 12 ani. Sculptura și arhitectura să se ia în considerare abea dela anul al 14-lea. Ea fetițe pot să se înceapă exercițiile mai de ureme> deoarece fetițele se desuoltă mai curând și au fauorul față de băieți, că ochiul lor se pricepe mai bine la eunoaștarea șt analiza calității colorilor, în urma atenției, eare o dau toaletelor. Memoriei trebuie să i se dea o deosebită importanță, Fiecare tablou să rămână întipărit în memorie, ea o poezie, nu numai după cuprinsul său general, ei și după fiecare amă- nunt al său. Recapitulările sunt foarte bine uenite. Pedagogul tre- buie „să pretindă ea fiecare figură să poată fi reprodusă din memorie până în cea mai fină nuanțare a mișcării¹¹. Și colorile să se memoreze. Ea tablouri unde colo- rile nu sunt lucrul principal o să fie și memoria mai slabă, la acelea, la cari sunt punctul de forță, mai tare. E de dorit să se înceapă eu tablouri unde stăpânește fabula, cuprinsul (unde este o acțiune) — dar să nu urmăm selauie principiului acestuia. Tablourile de diferite categorii pot fi tratate alternatiu, odată eeua ușor, altădată eeua mai greu. r*- Cu arta vie, a epoeit existente, trebuie să se înceapă: prelegerile acestea. CopHul pricepe mai ușor, spontan, fiindcă are legături eu epoca sa. „Capul lucrului este ea ț . opera de artă să nu fie considerată superficial, ea o ilu- i strație la o prelegere de istorie a artelor, ei ea punct de mânecare și scop final a unei analise amănunțite, la care elementul istorie, artistic și cultural repășește eu totul, ea un adaos, care trebuie să fie cât se poate de mărginit, [Trebuie ea copiii să lucreze mereu eu ochii". (32). E. pledează pentru Introducerea operelor artiștilor, germani la începutul prelegerilor acestora artistice. Ochiul f copilului sâ se obicinuiască mai întăi eu pictorii proprii t și numai mai apoi eu formele streine ale anttcității și ale artei italiene (renașterea). In privința aceasta s’a păcătuit ;■ în școala germană până acuma. ‘ „Societatea iubitorilor de artă dinHamburg", serie L. ' „a hotărît să editeze în folosul prelegerilor acestora și * pentru scopuri școlare cele mai principale opere ale ar- tiștilor germani, în reprodueeri-faesimile. începutul îl faee eu „Dansul morții“ la jubileul lui Holbein. Edițiile au să fie atât de ieftine, încât fiecare persoană, eare ascultă pre- legerea, fiecare copil la instrucție ua putea să le aibă ea un program, în mână“. „Reproducțiile acestea, mai eu seamă acelea eari sunt făcute după chipurile tăiate în lemn (Holzschnitt), au va- loarea unor originale". „Nu aștept mult bine pentru educația artistică dela câpiile în ghips și dela fotografii — ei multe, mari incon- veniente (defavoruri)". „Mulțimea lor și lipsurile, pe cari le au, te aduc pe cărarea greșită a unei analize. superficiale. E o priveliște tristă să vezi o clasă de fete sau o clasă de gimnaziu îna- intea unei serii de fotografii a operelor principale ale lui Raffael sau Michael Angelo". (33). Acestea sunt, în esență, ideile principale, comunicate de E. în studiul dela începutul conversațiilor sale cu elevii și elevele. Urmează partea cea mai importantă: lecțiile practice. Ca să-și facă cetitorul o ideie despre felul cum dis- cută E. eu elevii săi, am tradus câteva pagini, alegându-le astfel ea să redea cât mai bine punctul său de vedere pe- dagogie. Cartea este întovărășită de 16 fotografii de a pân- zelor, înaintea cărora și-a ținut lecțiile E. (tablouri de Vau- tter,. Runge, Menzel, Helsted, Siebelist, Genzler, Paulsen, Kauffmann Ruths, Kuehl, Eenbach). Cetitorii cunosc din numele pictorilor acestora, poate, pe Menzel, pe Eenbach și pe Vautier, ceilalți pictori n’au renumele acestor trei. — 54 — Mai amintesc aici eă — afară de temele atinse și | ■adâncite în cele ee urmează, — s’a îngrijit E. ea să setă- I murească întrebări ea acestea: ee e profil, „lumina duplă“, | a analizat costumele vechi germane, a povestit eu copiii despre străzi dispărute din orașul Hamburg, despre pic- j lori buni, neeunoseuți, nerăsplătiți, toate eu scopul evident 1 de o eseita interesul în mieii săi elevi. î Fiul eei rătăcit (tablou de B. Vautier). . învățătorul: Ați cetit pe tăbliță, sub pânză, titlul pânzei: ; Fiul eei rătăcit. De unde cunoașteți voi pe fiul cel rătăcit? > Răspuns: Din parabola testamentului nou. i înv.: Când se petrec cele ee le-a zugrăvit pictorul? ¹ Pe vremea lui lisus Cristos? R.: Nu, în zilele noastre. înv.: Dar noi nu avem pantaloni seurți. R.: Noi nu, da’ țăranii. înv.: Și la noi? ' i R.: Da, eei din Dierland (Germania). înv.: Așa se purtau ei și-acum o sută și două sute de ani. Dar dacă nu vreau să cred eă povestea, eare e zu- grăvită aici, se petrece în zilele noastre? R.: Bărbatul de lângă ușă e îmbrăeat ea noi și-apoi mai atârnă de-asupra mesii o lampă eu petroleu. înv.: De eând ardem noi petroleu? Copiii tac. înv.: Cam de prin 1860. In cancelaria unui negustor din Hamburg atârnă încă și în ziua de astăzi cea dintâi lampă eu petroleu, pe eare au adus-o în Germania, ea mustră. Și de ee se poartă țăranii încă și astăzi îmbrăeați ca stră-străbunteii lor? R.: Nu le place ee e nou. înv.: Multe din costumul cel veehiu sunt mai practic -și pentru muncitorul de astăzi, așa de pildă: ciorapii până la genunchi. Pantalonii lungi sunt foarte nepraetiei la lucrul câmpului și la multe alte oeupațiuni. Când se desbraeă domnii noștri de pantalonii lungi și îmbracă pantalonii seurți ? R.: Când se întrec la vâslit și eând umblă eu roata (bicicleta). Înv.: Acum să reeetim odată povestea eu fiul cel ră- tăcit, din biblie. De eari persoane e vorba în povestea aceasta ? R.: De fiul, de tata, de fratele. înv.: Și-afară de aceea — pe pânza noastră ? R.: Mama, bunica, surorile, servitoarea. &5 Inv.: Nu uitati de câne 1 Cine lipsește din familie în cele pouestite în biblie? R.: Toate femeile. Inv.: Pe cine îl uedeți pe pânză mâi întâi și mai întâi? R : Pe tata. Inv. ■ Unde stă ? R.: Ea mijloc. Inv.: Și prin ee l-a seos pictorul și mai mult laiueală? R. : Prin ținuta trupului — el e persoana cea mai înaltă în chip. — Stă mai aproape. înainte. înv.: Pictorul se mai folosește și de alt mijloc, lan’ asemănati pe tata cu fiul. R.: Tata stă în picioare, unde e locul mai luminat, fiul stă în întuneree. H. VAUHHR: HUL CEL RĂTĂCII'. Inv.: De ce n’a făcut-o de-a ’ndoaselea? Inehipuiți-uă că fiul stă în lumina cea mai mare, mai bogată și eă tata e în întunerec R.: Aici e mai mult uorba de tata. înv.: De ee ? R.: Tata trebuie să hotăreaseă, dacă rămâne ori nu rămâne fiul. înv.; Să ne uităm aeum eeua mai deaproape la ținuta și la mișcările tatii. A stat de mult așa? R.: Nu. Inr.: Ce ua fi făcut mai ’nainte? R.: A șezut pe scaun, la masă. Inv.: De unde eredeti așa? R.: Ceilalți șed toți la masă îneă. Inv.: Chiar și dacă n’ar sta nici unul, tot ai putea zice eă s’a ridieat tocmai dela masă din felul eum stă tata. Uitați-uă numai la mâna lui stângă. Ce faee eu ea? 56 R.: Dă laoparte un scaun spre masă. 3 Înv.: Care scaun ? 'j R.: Aeela, pe care a șezut. 1 /nu.: Cum s’a putut să ajungă tata în ținuta asta a 1 trupului? 1 R.: A văzut pe fiul său eă intră, a sărit de pe scaun I și l-a isbit eu putere spre masă. s Înv.: A sărit singur de pe scaun ? R.: Nu, s’a sculat șt mama. Înv.: Șt, ee face mama ? R.: Mama caută să potolească pe tata. Inu.: Ce face tata cu dreapta? ' R.: 0 întinde înainte. Inu.: Să ne uităm eu deamăruntul la asta. Daeă vrem * să pricepem o mișcare trebuie să O facem noi înși-ne. Ri- dieă-te, fă mișcarea și deserie-ne ee-ai făcut/ R.: Brațul îl întind neîndoit, pieziș în jos, ceva spre înainte. Intv’aeeea se învârte puțin (împrejurul asiei sale < — căutăm și explicăm expresia), mâna este cu dosul pălmii : în sus, degetele sunt întinse. - Înv.: Uitați-vă la mine, vreau să vi-o arăt și eu odată. Ce vrea să zică mișcarea asta? R.: Apărare, izgonire, alungare. Înv.: Poți să o tălmăcești și pvintr’altă mișcare? ș R.: Da, daeă ridici totodată brațul. Înv.: Să o ținem minte: tata nu se folosește de miș- carea de izgonire eea mai mare. Dreapta face deci miș- carea delăturării, alungării dela sine. Și ee a făcut stânga ? R.: A izbit scaunul de masă. Înv.: Înseamnă ceva asta în clipa de față? R.: Așa dă afară pe fiu dela casa sa. înv.: Se văd amândouă mișcările tot așa de lămurit ? 1 R.: Nu. Cea a mânii drepte e mai lămurită. I înv.: De ee a făcut pictorul deosebirea aceasta? Nu 1 o știți? Dacă am vedea amândouă mișcările la fel de lă- g murite, n’am știi la ee să ne uităm mai intâi. Capul lucrului i este mișcarea mânii drepte. — Și cum'stau picioarele? j R.: Dreptul e înainte. 3 Inu.: Pe eare picior zace povara trupului? 1 R.: Pe stângul. | înv.: Care picior stă sigur pe pământ? i R.: Stângul. 1 Înv.: Piciorul, eare stă și pe care se sprijinește po- j wara trupului se ehiamă piciorul pe eare stai, te razimi (Stand- 1 bein), — iar piciorul, eare nu poartă povara și eare se poate mișca mai ușor, se ehiamă piciorul mobil (Spielbein). — Se 1 oglindesc prin ținuta .picioarelor simțemintele omenești și | chim barea lor tot așa de lămurit ea din mișcarea mân ilor ? 1 _ ■ J X 57 R.: Nu. Inu.: Dar tot simțesc, daeă mă uit la ținuta picioarelor, că omul este tntr'o stare sufletească furtunoasă. R.: Piciorul jocului e pus mult înaintea celuilalt. înv. : Dar încă n’am privit la partea, eare exprimă mai lămurit mișcarea slmțemintelor omenești 1 Care este partea aceea? R.: Capul. Fața. înv.: Cum își ține tata capul? R.: E-a aruncat înapoi. înv.: Când faci mișcarea asta ? R. .* Când vrei să te împotrivești unui dușman. /nu.: Cari părți ale feții oglindesc mișcarea sufletului ? R.: Ochii — gura. /nu.: Ați uitat ceva — e în legătură eu ochii. R.: FVuntea. Înv.: Să ne uităm la ele. Deserieți-mi gura. R.: Gura e strânsă laolaltă. /nu..* Ce să însemneze asta? Când strâng gura laolaltă? R. .* Când nu vreau ceva. /nu. .* Nu știți eum vine de strânsul gurii însemnează atâta eât: ,nu“ sau, „nu mă înnoiesc*¹. Când își adună un copilaș de țâță gura? R. .* Când nu mal vrea să bea din sticla eu lapte. /nu..* Să țineți minte, eă eele mai multe mișcări, prin eari exprimă, tălmăcește, gura mișcările sufletești, își au obârșia dela mâncare. Uitați-vă la colțurile gurii tatălui. R. .* Și le-a dat în jos. înv.: Ce ’nsemnează asta? Faeeți-o odată după el. R. .* Fără-de-voie, greață, scârbă. • /nu. .* Gândiți-vă iarăș la copilașul de țâță. - Când își dă colțurile gurii în jos? R. .* Când e sătul și îl silesc să mai bea. /nu. .* Ce înseamnă deci daeă îmi dau colțul gurii în jos ? R. .* Că nu vreau ceva. /nu. .* Șt dacă, vorbind despre un om, fac mișcarea eu gura ? R. .* Că nu-l am drag, eă nu vreau să știu de el, eă mi-e silă de el. /nu..* Silă ea de ee? R. .* Ca de o mâncare, dacă m’am săturat. /nu..* Poate să nu-mi placă o mâncare și daeă sunt flămând ? R. * Da, dacă e rea. /nu. .* Ce face copilașul dacă e acru laptele ? R. .* Taie o față aeră și îl scuipă afară. 2 58 înv.: Taie șl omul mare o mișcare de astea dacă nu-i'M place de un om? 9 R.: Scuipă în fața lui. ' a Înv. : Facem așa ceua? 1 R.: Nu, fiindcă nu se cade. ! Inu.: Va-să-sieă: ce ne spune gura tatii? j R.: Nu urea să știe nimic de fiu-său, — Le greață : de el. /nu.: Și încătrău și-a îndreptat ochii? R.: In gol. ' Inu. . Când obieinuește omul să se uite în gol? R.: Când se răsgândește la ceua. J Inu.: Cum se mișcă într’aeeea fruntea? ' R.: E încrețită, sprâncenele sunt ridicate în sus. 1 Înv.: La ce se va fi gândind oare tata ? R.: Dacă n’ar faee bine să ia, iarăș, înapoi pe fiu-său. 1 înv.: Gândiți-vă eă tata e hotărît eu orice preț să , alunge pe fiul-său dela sine și eă nici prin gând nu-i trece ' să-l ia, iarăș, înapoi. Aeum vine deodată fiul pe ușă în- l lăuntru, fără de veste, pe eând stă tata la masă. Ce-o să facă tata? R.: O să sară ’n sus, o să se uite mânios la el și o să-i arate ușa. Înv.: Fă-o odată. Așa e. Tata e în tabloul nostru încă hotărît să respingă’— dar tot se răsgândește. — Cine mai este de față? R.: Mama. Ea caută să potolească pe tata“. Urmează, după aeelaș sistem, anallzamamei, asorii, a „fiului rătăcit”, ete.) La despâpfipe... Când ai bătut întâia oară La poarta gândului meu cald, Torceam un vis de primăvară Cu zări senine de smarald! Sub raza soarelui simțirii Creșteau atâtea flori pe rând, Seăldând pornirile iubirii In rouă picurată ’n gândi — 59 — Nu cunoscusem: încercarea Nici jarul crudei așteptări, Un uultur pe săgeată sarea In larg, croindu-și lungi cărării Când m’ ai robit ființei tale Vâluoarea patimii m’ a ’ncins, Pălind sfințitele petale Din cugetu-mi de vraje ninși Ți-am dăruit comori de cânturi Zbucniri de suflet sfâșiat, Noianul scumpelor vestmânturi, In val de chinuri botezati Crâmpei din viața mea firavă Pe-altarul dorului jertfii, Te-am inălțat in culmi de slavă, Icoană de ’nchinat să-mi fiii Acum, când pleci, coboară toamna Pe vatra gândului amar, Cu ploi de lacrimi vine Doamna Tristețelor fără hotar 1 Cernând pustiul deznădejdii Mă ’neacă ’n marea ei de chin, S’a stins Luceafărul nădejdii, Mă plec vrășmașului destin l Și pentru cea din urmă oară La poarta gândului meu cald, Ingăduie-mi, albă fecioară, In flori de cânturi să te scald 1 Să-ți fie calea fericită Și toate să-ți zâmbească ’n drum, Să uiți ușor biața ’mi sdrobită Și greul ceasului de-aeum l D. P8ATTA. 2* a 60 Re-uă milă de ființele fără de graiul*) 1 „Nici una dintre ele nu e uitată ] de Dumnezeu¹*! — a spus Isus, la ț Luca XII 6. «j Azurel e cățelușul tău. Tu ești zeul lui Azurel; pentrucă el nu cunoaște alt zeu. Când te mânii pe el, bietul, nu știe - încotro să se uite. Adeseori stau și mă gândesc — îngrljit-ai de Asurel așa cu aștepți să se îngrijească Dumnezeu de tine ? Asociația Umană a stăruit să fie o Duminecă închi- nată: milei de ființele fără de graiu, în eare încercăm a găsi un răspuns la întrebarea: Tratăm noi eu ființele mute, precum așteptăm să trateze Dumnezeu eu noi? j Organizarea „Societății pentru protecția animalelor, a paserilor și a arborilor “ are de scop să ne facă pe noi blânzi și miloși și să înăbușeaseă instinctele brutale, care ‘ț desonorează pe om. Preotul Dr. Qeorge Thomas Doroling, călătorind prin Anglia, și-a notat în carnetul său citatul evanghelie de sus» eare era așezat pe un monument interesant, având în vârful i lui un cap de câine. Monumentul împodobește „Cimitirul 1 Câinilor¹*, situat în inima Londrei, marea capitală mondială. 1 1 s’a spus eă înainte eu 25 ani, Dudele de Cambridge făcea împreună cu soția sa o plimbare cu trăsura prin parcul Kensington și când au ajuns la poarta Dietoria, tră- sura s’a oprit, ea micul cățeluș, Prinee, eare era drăgălaș, să poată alerga în libertate. Caii dela trăsură l-au strivit sub copitele lor și l au - omorît. Ducele, eare era patronul parcului s’a cugetat să-l îngroape lângă locuința păzitorului acelui pare. Acolo se găsește și azi mormântul cu această inscripție: „Bietul Prințișor**. De întâmplarea aceasta au oblieit și alții și eând se ’ întâmpla să le moară simpatieile animale, au cerut și li ♦) O duminecă din Aprilie e declarată: Dumineca milei la englezi. Mila e un sentiment uniuersal și hu priuește numai ființa omenească, ei toată zidire^. într’o astfel de ocazie a fost rostită predica, refăcută . ; din englezește. ș r — 61 — s’a dat voie să-și îngroape câinii, astfel eă azi dorm sub glie la patru sute de câini, în acel’ cimitir. Se găsesc în acel cimitir inscripții cu adevărat du- ioase și patetice, lată câteva: „Spre plăcută aducere aminte. Drăgălașul lockie, cățeluș scoțian, Mort la 31 Oct. 1895. A trăit 15 ani. Alta: „Cel mai cuminte, mai fidel, mai drăgălaș și mai devotat câine, care a trăit vreodată, care și-a adorat pe Prietenul său în mare chin. Sir H. Seton Gordon, Bart*. Alta: „Hfona, n. 2 Aug. 1878 moartă: 15 Aug. 1892 împreună eu adoratul său: „Prince* iubitul său vlăstar câinesc mort: 14 Aug. 1895 Nedespărțiți nici în mormânt*. Un alt mormânt are flori proaspete și pe piatră: „Tovarășului din copilăriei* Pe piatra altui mormânt, prietenul Bob, de 14 ani a crezut că se potrivesc aceste cuvinte: „Sunt oameni înțelepți și buni Cari cred că mutele ființe Capabile să fie vesele și drăgălașe, Vor ieși odată în calea noastră In drumul către Porțile de aur, Unde ne așteaptă Nădejdea și veșnica Iubire*. Pe altă piatră, această lapidară inscripție: „Doamne, n’am murit, Ci numai dormiml* □in toată inima sa a crezut acest călător că astfel de inscripții ne dau un răspuns. Doriți o dovadă la eele ee spuneam? — 62 — 1 Doriți un exemplu despre cele ee doresc? In Italia ] un cercetător „științificu a voit să fâeă o experiență despre ’ dragostea de mamă. O cățea nu-t făcuse nici un rău ea siă aibă pricină s’o chinuiască. Dar „er era om și „ea“ numai un „dobitâe" neajutorat și fără de putere. Punând cățelușul, fătul ei, lângă ea, o chinui, seoțându-i nervii, într’o operație fără de milă. De câte ori îi îngăduia chinuitorul ei, bietul dobitoc } îp doaga morțți își întorcea capul eu milă spre Cățelușul șău, arătându-i toată mila. Și în chinuri grozave s’a sfârșit. Dar durerea ei nud putea copleși iubirea de mamă, care s’a stins numai după ee a părăsit-o viața pe această mamă fără de graiu. Arthur Bribane, care spune această duioasă istorie, ; se întreabă eu mirare: „Ar putea să nu fie suflet, unde este atâta iubire ?“ „O, scriitorule, eu nu mă îndoiesc să-ți răspund; da'. Cu anevoie e' să nu zărești d scânteiere de moral, pe care nu l-arq. avea și noi. la samă la un eâine, eare simte că a făcut un rău și socotește poate fi lipsit de ceva ce seamănă a conștiință? Un dulău răpește osul din gura unui f cățeluș, și se simte jenat. Naturaliștii, eari au strânse multe cazuri de acestea, ne dau dreptate în privința aceasta. Ce e drept, astfel de instructe se găsesc la ei în stare embrionată. Dar ele se găsesc și la om în stare embrio- nată. Exemple de acestea putem citi eu duiumul în scrierea lui Ernst Thompson Seton: Cele sece porunci în lumea animalelor. Tot astfel e și scrierea preotului Dr. Ch. I. Adams: Unde e câinele meu? Putem noi crede eă chinuitorul cățelei a putut avea suflet ? Cățeaua a rămas în dragoste eătre fătul ei până la cea din urmă răsuflare. Și Celee a creat totul și susține totul, ar putea lăsa să treacă fără de nici o urmă o astfel de ființă. „Nici unul din aceștia nu se va uita de Dum- ■; ne zeu 1“ Sunt capabil să cred aeeste. Dar să mai spun și alt caz. Istoria câinelui Bobby al călugărului Q. a fost publicată în revista Harper și de — 63 — acolo în almanahul Societății pentru protecția animalelor din Haitford. Un om sărac din Edinburgh a murit în a. 1858. Șt a fost 'îngropat în cimitirul bisericii. Intre eeice l-au petrecut la groapă eu multă jale era și un eâine. Păzitorul cimiti- rului l-a găsit zăcând pe mormânt. Deoarece câinii nu sunt admiși în etmiter, l-au gonit afară. Dar a doua zi, câinele era tot acolo. Era ploaie și vânt. Dar nici acestea, nici foamea nu l-au putut îndepărta de acolo. Bătrânului gropar i se făcu milă, de el și-i dete de mâncare. Câinele părea a se gândi eă are un. drept să stea acolo și nu s’a mai dus la casa părăsită. Dreptul lui a fost recunoscut. Un inginer de stat, i-a plătit un adăpost, Și delă un restaurant hrana. In fiecare zi la aeeeaș oră se ducea să mânânee. Când s’a pus dare pe câini, restauratorul a plătit taxa pentru Bobbg. Orice... bine i-ar fi făcut cineva, nu l-ar fi recunoscut stăpân al său. Și cazul a fost adus la cunoștința Lordului Prouost de Edinburgh, eare l-a scutit de taxă. Drept semn al admirației sale pentru credința acestui animal, i-a legat de grumazi o sgardă frumoasă eu o tă- bliță, pe eare erau scrise cuvintele: „Lui Bobbg al Călu- gărului Qrey, danie dela Lordul Provost de Edinburgh, 1867“. Aeest eâine a murit în 1872. A avut mulți prietini și ocro- titori, dar unicul său stăpân eVa eelee dormia în mormântul străjuit de el până la moarte. Lecția acestei istorii a impresionat atât de profund pe oarecare damă engleză, care s’a simțit îndemnată să facă o fântână eu o statuie lui „Bobbg, având această in- scripție : „Aeest monument l-a ridicat o nobilă doamnă, Baro- neasa Burdett-Contts, întru pomenirea lui Bobbg al Călu- gărului dreg. Aeest câine credincios a stat neclintit lângă mormântul stăpânului său mort la 1858 și nu l-a despărțit de el decât moartea, întâmplată la 1872. Așâ sunt ființele, de eare ni se cere azi să avem milă de ele, și pe eare Sfântul FVancisc de Assisi la numea: „frații și surorile noastre*. 64 Șt acum o întrebare: „Ce ți se cade să faci? lată, 1 aceste patru lucruri simple: .1 1. Inserie-te în cea mai apropiată „Societate pentru | împiedecarea schinjiuril animalelor“, șt plătește taxa cuvenită. 1 2. Contribuie cu eeua la fondul: „Asociației umane] 3. învață copii proprii sau ai prietinilor tăi, ori copiii 1 de școală, peste tot, să nu ehtnue ființele, lăsate de Dum- ’j neseu. : Și pe urmă: Fă acestea chiar acum! j Pentrucă: „Intru cât ați făcut mici ai met, etc....“ înțelegeți, care e răsplata. acestea unora dtn cei Prelucrare din englesește de ȚR. SCOROBEȚ. 1 Oetomvpie (după Hermann Gilm) Să~mi pui pe masă rezedele ’n floare, Garoafe, margherite vreau să-mi dai. De dragostea-ne ’ncet vorbind, ne ’nfioare... Atunci gândesc: e ziua ’ntâi de Mai! Dă-mi mâna ta, a mea încet s’o strângă. Chiar de ne văd, în cumpănă nu stai! Chiar o privire umedă-fî mă ’nfrângă... Atunci gândesc: e ziua ’ntâi de Mai ! O, nu ’ndrăsnesc! Mai mult nu ți-am cerut! Pe gândești doar stăpân, te-avânți cum vreai; In gând eu frunte, ochi, gură-ți sărut... Și mă gândesc : e ziua ’ntâi de Mai!... Trad. liberă: llie Marin. — 65 — In „Camera obscură". De Horia Petra-Petrescu. Povestea mea începe ca o poveste de a lui Andersen. Andersen, la început — dar pe la sfârșite — „je touche". cum prevestește Cyrano, în celebrele versuri ale lui Rostand. Acum: știu că îndrăsneala mea e mare s& mă compar cu Cyrano, care se pricepea la mânuitul spâsii de minune — dar că învlerșunarea mea e nefățărită, de asta vă asigur, dragi sau urgisiți ochi, cari alergați pe rândurile de față. Cetiți deci I A fost odată ca nici odată, a fost odată, de mult, foarte de mult un — biet muritor. Muritor așa, ea mine, ea tine, ca împăratul cu hlamidă de samur și cu pantofi de safian. Muritorul acesta nu era însă muritor de foame — dimpotrivă, paralele-i curgeau gârlă, avea din ce să trăiască, fiindcă se întâmplase să aibă o mătușică oarbă, gâbă, șoldltă, dar bogată stup, care-l avea drag-drag, ca lumina o...... et, nu se potrivește la ea «lumina ochilor¹*, dar — tot o las — ea lumina ochilor, daeă ar fi avut aceste două, minuni în orbitele ochilor ei! Tot își frământa el capul cum să-și orânduiască viața mai bine din venitele grase ale mătușii sale slabe și se ruga de Dumneseu: Fă, Doamne, să ani putința să văd ceeace n'au văsuț alți oamenii Qânduri bizare, nasuri de om îmbuibat în plăcerii Par’eă Dumnezeu poartă catastif de toți nărosii, eari se roagă Euil Mult ar mai trebui să asude și să-și mai smulgă barba albă de călugăr al mun- telui Athos, dacă ar da ascultare tuturor dorințelor de- șuchiatel Acu — siee eă muritorul s’a rugat aai, s’a rugat mâine, s’a rugat poimâine — se ținea ea scaiul de oaie: „dă-mi. Doamne, să văd ceeace n’au mai văzut ceilalți tovarăși ai metr, până când i-a fost destul și lui Dumnezeu-sfântul de atâta ciorovăială, și-a luat inima ’n dinți și s’a îndreptat spre sfântul Petru. — „Sfinte Petre!" - «Da.* — „Ai ausit milogeală pe bietul om?‘ — „Auzit, prealuminăția Tal“ — „Ce gândești?" — țCe să gândesc? Ce poruncești, preaeueerniee". — „Ingrijește-te de supusul meu. Să nu-mi mai torăie la urechi veeiniea lui rugăciune năroadă". - 66 — — „Prea bjne“, zise sfântul Petru și — ee făcu, ee ? drese, își luă toiagul său' de drum și o porni în lume să ; ducă în îndeplinire poruncile prea luminatului său stăpân. : j — „Lasă, eă am să-ți viu de hac*, zise sfântul Petru, 1 care era azimă caldă de bun ee era și posnaș, minune- j mare. ? Qăsi pe muritorul meu rugându-se iară: „Doamne, în i genunchi mă rog Ție, fă să văd ceeace n’au văsuț alți l muritori*. In timp ee și-a zărit sfântul Petru pacientul, gândurile • șale au început a-i toaree un plan de răsboiu. Nu trecu mult și într’o zi se pomenește muritorul eu poștașul în casă — factorul postai avea în mână o goei- i gogeami-te scrisoare de a unui prietin de al muritorului. Muritorul se repezi la scrisoare ea un om flămând după eoajâ de pâine șt, între alte lucruri șugubețe, eeti și ur- mătoarele rânduri: „Dragă prietine! trăiești în nori sau pe pământ? Ești de o naivitate încântătoare și revoltătoare. \ Cum? îmi serii eă crezi în scrisul omenesc? Stai să juri eă ce este scris negru pe alb este expresia sinceră a scrii- torului respectiv? Așa erede — iartă-mi cruzimea — așa crede un copil de țâță și nu un om în toată puterea eu- 1 vântului 1 Este o boală aceasta, o boală contagioasă — 1 trebuie să-ți pui cataplasme la cap, să faci p cură de idro- s treapie, căci altfel, altfel e primejduită scumpa ta viață. s Viața omenească, dragă prietine, este un perpetuum mo- | bile.între minciună și adevăr; triumfă minciuna, adevărul j umblă de multe ori eu capul spart, iar minciuna umblă în- i foiată, în haine pompoase, croite pentru ochi naivi ea ai tăi; hainele ei sunt lozincile de prin jurnalele și cărțile, pe cari le citești și în cari juri: aftos efaul... Se întristă muritorul și îi căzu scrisoarea din mână, scrisoarea eu cuvinte, eari nu se potrivesc niei decât într’o poveste : „boală contagioasă*, „cură de idroterapie*, „per- petuum mobile*, „aftos efa“l... Dar când își plecase capul mai tare și era mai lipsit de nădejde — se apropie pe un norișor vinețiu ... sf. Petru ! în persoană, eu eheia eea mare a raiului la buze, ținându-o | astfel ea și când ar zice: „Taci, fiule, nu cârti, am să-ți i îndeplinesc dorința,. J — „Care dorință?*, întrebă muritorul, ghieindu-i vor- | bele, — căci — după eum am spus doară — erau toate o ] minune dumnezeiască. J — „Dorința de a vedea mal mult decât alții*. | — 6? — Bietul muritor uitase, cuprins de amărăciunea scri- sorii, eele cerute cu atâta îndârjire dela.Dzeu. — „Prea bine", zise sf. Petru, „să ți se dea putința de â vedea ievea eeeaee serie prietenul tău în epistola de pe podele. De atei înainte îndată ce uei ceti un rânduleț tipărit ori scris, are să-ți apară persoana, eare a seris sau rostit euuintele și are să-ți destăinuiaseă ție, muri- torului, eeeaee altor muritori tiu le este dat să auză: adevăratele lor gânduri, pe cari le-au nutrit* câtăvreme au scris sau au rostit cuvintele cetite,. Te dai împăcat?"; întrebă mai departe sf. Petru, iar muritorul răspunse : -„-Să vedem" (era doară din seminția celor cari vreau să se convingă de ceva înainte de a se mulțămi eu starea lucrului). — „Ai să fii ea într’o „cameră obscură", fiule", zise mai eu blândețe, mai eu dojană, paznieut raiului, „ai să desvolți plăcile fotografice, articolele și volumele, seăl- dându-le în toate apele trebuincioase și mai pe urmă at să dai de negativul și pozitivul plăcilor tale". Zicând acestea dispăru sf. Petru pe unde venise, li- sând pe muritor în mare nedumerire și uimire, fiindcă nu e lucru puțin să auzi pe sf. Petru vorbindu-ți despre „dez- voltatul" plăcilor îu „eamera obscură" și despre „hfega- tiv“-ul și pozitiv“-ul plăcilor „fixate" 1 Se poate un anahro- nism Ynai mare ? Ca și când ai auzi pe un ciobănaș rumen, din luncile uitate de lume ale Ciahlăului, vorbindu-ți despre filozofia pesimistă a lui Sehopenhăuerl * - * * Dimineața următoare luă muritorul gazeta, ca de obicei, în mână și începu a frunzări în ea. Era un cetitor pasionat muritorul nostru și l-ai fi pus pe cărbuni daeă nu i-ai fi dat acest nutremânt sufletesc, care se ehtaniă atât de pompos: tribuna opiniei publice 1 Gazeta era voluminoasă. Treizeci de pagini erau pltne- plinuțe de anuneiuri, dela anuneiurile firmelor mari până la țipetele de desnădejde ale eutărei ființe naufragiate, eare cerea, la „mica publicitate", un mie sprijin bănesc „sufle- telor nobile".' Lucru ciudat însă: de îndată ee începea să cetească un rânduleț — dispăreau, încet pe încetul, foile de hârtie de dinaintea sa și apărea câte un cap, câte un trup ome- . nese în fața muritorului. Regele Midas, ztee-se, prefăcea în aur tot pe ee punea mâna, muritorul nostru aducea în fața sa pe scriitorul rândurilor cetite. — 68 — Așa începu să cetească, drept exemplu, foiletonul ga- \ setei: „Un nou talent”, cele dintâi rânduri, în cari se cântau ' ditirambi de laudă unui tinăr bard național, cam în felul acesta : «Literatura s’a îmbogățit cu un nou talent de clasa ■ întâi. In curând opinia noastră publică va trebui să priceapă că dacă laudă pe X pentru mediocrele sale prestațiuni li- terare, are datoria sfântă să ridice în adevăratul areopag :j ăl literaților noștri mari pe tinărul și talentatul nostru y.. Abea că ceti aceste rânduri introductive, eând apăru în ■fața lui, făcând temenele până la pământ, o creatură ome- J nească: — Omul, eare da lecții „opiniei publiceNici n’a trebuit să-l descoase muritorul, fiindcă „criticul⁴ sta des- cusut în fața lut. „Am aruncat foiletonașul ăsta pe răbdătoarea hârtie, \ tacă, așa, ca să fac un hatâr prietenului y. și să-mi înțep pe dușmanul X. La urma-urmelor amândoi sunt, între noi ‘ Tămâie vorba, nește zevzeci — dar... eu cineva trebuie * •să întrt ’n horă. De aceea ridic în slava cerului pe y. > „Talentatul* ? Bt aș, spanac 1 Talent mat mare are călcâiul ■ ghetei mele l... Și-apoi bagă de seamă, dragă domnul meu, bagă bine de samă ce scriu în coloana a einceâ... da ... a cincea: „talentul domnului y. este în desvoltare. Ne promite o roadă înbelșugată. Diitorul ne va da deslu- ; șirile necesare”. Așa îmi mântulesc articolul. Circumspect. ] Așa o. să mă mântulesc însă și pe mine, dacă — odată șl ’ odată — o să mă iau în colți eu amicul y. De aici va fi j punctul meu de mâneeare. 0 să pot cita: „atunci și atunci scriam că talentul domnului y. promite roadă îmbelșugată. ! Ne-am înșelat — pluralul maiestatiel — „a venit un ger, j șt a degerat toată frumusețea de poame, cari erau să se ■ coaeăl” Șt așa o să mă salvez și am să i-o — coc!” 5 Criticul își frecă mânile, satisfăcut. 1 — „Și-apoi să vezi, stimabile,” urmă el, „să vezi pe j X. 1 0 să facă spume la gură 1 O să mă ’njure, ha, ha, ha, și o să mă poftească pe apa Sâmbetti. Las’ eă-i bineî Așa se va vorbi în cercurile largi ale publicului cetitor de „condeiul ager” și „necruțător” al criticului „nostru” < și jurnalul se va vinde ea pâinea ai caldă. Ce ovei? Așa-ți 1 câștigi cetitorii*. I Muritorul se întoarse eu scârbă dela „criticul”, care se j spovedia și întoarse foaia. 1 * 1 „Să nu găsesc eu nimica bun în întreg cuprinsul jur- j naiului ăstuia?”, se ’ntrebă, mirat, muritorul, „lan să cetesc 1 articolul de fond. Articolul la loc de frunte 1 Ce naiba I Nu ’ — 69 — pui „primul⁸, ea și eum ai tipări o rețetă de bucătărie la „Diverse⁸, ea să se umple locul, eând zețarul îți mai cere eâteua rânduri I Și începu să cetească: „Triumful democrației. Zorile unei epoci mai bune se arată omenirii îneereate. Sosește răsplata pentru multele privațiuni, prin eari a trecut această; omenire mucenică. Se desfășoară un stindard în fața ochilor noștri, steagul democrației adevărate, steag alb și curat, eare ne va mântui din cloaca de patimi murdare» josnice, în eare am lâncezit până acum, în timpul din urmă. „Ă la lanterne⁸! (la stâlpul de felinar 1) strigau revoluționarii francezi, în Paris, pe timpul revoluției franceze — noi suntem mai nobili, noi nu cerem capul nimărui, dar ceeace pretindem eu toată insistența este să priceapă conducătorii, în ceasul al 12-lea, eă spiritul vremii este altul decât l-au crezut dumnealor, eă a sosit era democrației, era dreptății» era libertății, era fraternității, era egalității...⁸ Tiptil-tiptil se apropiase de muritorul nostru șef-re- daetorul, eare scrisese rândurile de 'mai sus, și-l bătu pe umăr confidențial. „ Cetești articolul meu ? Hm 1 Așa-i eă-s mare... pore de câne ? 1 Imbăt lumea eu apă reee I Hahaha 1 Ce am râs în sinea mea, reeetindu-mi mâzgălitura asta 1 Dacă tocmai vrei să știi, aveam alt articol gata, lată — îl mai port in buzunar, dar am să-l ard. Nu mai faee. l-a căzut agiol Ziceam așa : „Ce va să zică lozincile astea false : demo- crația câștigă teren 1 ? democrația domnește 1 democrația 1 democrația și iară democrația 1 Cetitorul, eare nu și-a pus mintea sub obroc, cetitorul atent și cinstit, va pricepe pe dată eă este vorba de o nouă mascaradă, eare ne dă o re- prezentație de gală, cerând palmelor noastre să aplaude 1 Ca și eând adevărata democrație n’a existat întotdeauna 1 Ca și eând n’ar fi fost democrație, dela Graehi începând, ba și de mai ’nainte, până în ziua de astăzi — ea și eând n’ai putea fi conservator și, totuș, democrat, „iuneăr⁸ (cu- vântul e urgisit de cei ignoranți) „iuneăr⁸, eu idei demo- cratei...⁸ Și așa spălam eu ouă și eu oțet biata demo- crație ... Dar a venit eeva la mijloc și a trebuit să suprim articolul, la eare am muncit din greu. Ce vrei? ne-am învrăjbit eu conservatorii. Aeum, spune dta eu mâna pe inimă, eum am fi mai putut noi persifla democrația, dacă» apărându-o, lovim totodată în urgistții noștri dușmani ?1“. Șef-redaetorul tăcu pentru o clipă. Își duse mânile eu degetele țjline de cerneală, în buzunarele sacoului engle- zesc, apoi aruncă muritorului o privire râzătoare și zise: — „Hei, dragă prietine — așa să trăiește pe lumel N’ai cetit sfaturile lui Graeian din „Oracolul manual⁸? Nu-ți da nici când arama pe față 1, te sfătuiește el, chiar — 70 — 1 și din mormânt. Nimenea să nu-ți cunoască adevărata stare » sufletească. Să-i joei pe toții Să le spui verzi și uscatei j Convingeri ? Dar convingerile sunt pe toate gardurile 1 —, "i Uorbim doar numai între patru ochi : lumea — lumea e o j iragi-eomedie. Interesul, egoismul — iată cine domnește. Ea Roehefaueauld a avut mare dreptate când a smuls vălul \ minciunii de pe fața societății 1 — Și, la dreotul vorbind, nu simți și dta întreagă labilitatea principiilor omenești ? ce va-să-zică „democrație' și „aristocrație" d. e., lozinci, cari se bat în eapete în zilele noastre ? Sau „liberalism" ' și „conservatism". O eărărușe de-o palmă de loc desparte ■ o noțiune de alta 1 Cu o dialectică advoeățeaseă poți face din alb negru, din „iuneăr" „soeial-demoerat". O, la jon- gleria asta de idei ne pricepem noi de minune, mânuitorii : de condei I Dacă Zola pune în gura directorului de teatru j francez, din „Nana", cuvintele: „nu mai spuneți: „teatrul" ; meu, spuneți „bordelul" meul — ee-am putea eere noi, directorii și șef-redaetorii la jurnal, decât ea să recu- noaștem, firește, întră patru ochi: „lupanarul" nostru de principii..." Șef-redaetorul râdea satisfăcut — muritorul făcea ochii mari, ea șt eând ar fi căzut din nori. i * * * ■ ’ Doar tot va găsi muritorul ceva vrednic de laudă în jurnalul, pe eare-l ținea în mânăl Ineepu să cetească un „raport" diplomatic. Raportorul seria: „Relațiile între statul nostru și statul.... au primit în timpul recent O nOuă în- torsătură. Se ia ea sigur o schimbare de guvern în statul.... Sunt consecvențele, pe cart trebuie să le tragă guvernul acesta, compus din ventriloci panglicari, eari n’au nimic sfânt, nimic comun eu interesele vitale ale țării lor, des- poiată de orice drepturi". l apăru muritorului scriitorul „raportor". Un băiețandru j de vreo 22 de ani, în haine de stofă și croială englezească, cu mustățile rătezate, eu nasul profilat energie, eu privirea I surâzătoare, îndrăzneață. : — „Iți place?" îl întrebă de îndată ce apăru. „N’am ’ ulei o știre despre combinațiile eu căderea guvernului, dar știu eă va produce sânge rău în țara vecină l Să le dăm un perdaf 1 Hahahal Lasă-i numai pe noi 1 Sățâțăiel... Așa... mai departe"... f Muritorul ceti: „O înaltă persoană, eu influință hotă- j râtoare în conducerea țării noastre, ne-a comunicat astăzi | unele amănunte de o extremă importanță, pe eari ne grăbim i să le împărtășim cetitorilor noștri, firește, lăsând întreagă J responsabilitatea interlocutorului nostru...“ . j F — ?i — Atei râse „raportorul" eu sgâmot. „Nu-i așa că i-am fript?l Creai? Ei ași N’am uorbit eu nimeni. Da ee, surit prost?! N’am atâta fantazie, să pot să-mi închipui eă pot vorbi eu o secătură de alea ?... tas’ să joace puțintel euitt le fluier ! Să vină să mă întrebe, tainic, fiecare din „înaltele" persoane: eine fi-a spus-o? iar eu să mă desbăr de ei eu un gest marțial, ea eu atât mai bine să-i am la dosdr. Știu eu eum să umblu eu lumea asta infamă 1“ iși scoase o havană și începu să pâfăie din ea, satisfăcut ea un be- liduee victorios. Muritorul ceti mai departe: „Persoana sus pusă a sta- tului nostru ne-a declarat următoarele: Relațiile noastre s’au încordat din cauza nenumăretelor vexațiuni, la cartau fost expuși elienții firmelor țării noastre". — „Iți place mirosul Havanei ăsteia ?“ întrerupse „ra- portorul" pe muritor. „O am dela fabricantul X, căi mai mare exporteur de salam. Ea el m’am gândit scriind in- terviervul fictiv. Auzi domnule, să nu-l lase la graniță să treacă eât salam vrea dânsul? Curată barbariei Las’ eă le pun eu bețe ’n roată 1“ Muritorul lăsă să-i cadă gazeta din mână. Dedea — tot sfântul Petru i-a dat putința — vedea redacțiile din țara vecină, cetind eu îndârjire articolul și răspunzând îndesat, vedea pe miniștri din amândouă țările, privindu-se eu ne- încredere, oeolindu-se, șoptind între ei, constrânși să se îmbumbe la vorbă, vedea câmpuri de luptă pline de tru- puri omenești, moarte, eu tunuri fumegânde — fumul de tun însă ieșea din fumul de tutun al băiețandrului pomă- duit, care își fuma havana delicioasă și râdea satisfăcut de harababura, pe eare va produce-o informația sa din „izvor sigur". * * * ... Și nu mai putu muritorul să Sufere minciuna, pe eare o vedea cocoțată în toate părțile 1 Atât era el de plin de dispreț, de ură, de greață nebună — da, de greață nebună, față de prefăcătoria aceasta monstruoasă a oame- nilor, încât începu să se dea cu capul de păreți. Acum simțea el prea bine eum îi colcăie sângele în vine, aeum pricepea întreagă murdăria existențelor acestora^ cari îmbată lumea cu apă rece, aeum gusta păharul amă- răciunii omenești pănă în fundul fundului — și se svâreolea sub loviturile primite și-și ridica oehii-t de muritor ne- putincios? doară, doară ua da de un razim, de un tăpșan verde în spălăcitul vieții de toate zilele, de o ancoră, de care să se țină cu toată tăria, peste care mat era stăpân. — 72 — Dar, ort îneătrău își arunca ochit, liman de odihnă nu 1 găsea 1 Pretutindeni prefăcătoria respingătoare : fete râză- a toare, uorbe dulci, strângeri de mână calde, ditirambi de- 1 laudă — dar, după scenă, în .camera obscură “, fețe, car) i râd să te Jignească, cuvinte înțepătoare, veninoase, strângeri l de mână cu stiletul ascuns între degete, satiră corosivă J — pretutindeni, pretutindeni 1... Dar stai! pe masă se mai aflau câteva numere de. ; gazetă. O altă gazetă. Aceasta mică, șărăcioasă. Câteva, j pagini la săptămână. 0 luă în mână și o despătură. j Cum cetea rândurile, cum îl apăreau scriitorii lor tnainte. Doi sau trei. Mai întâi „șeful". Aeesta apăru la cuvintele: „Poporul sufere. Poporul tânjește. Dațt-i teren de validitare! Nu vă este milă de el? Nu vă spune con- . știința, dacă o întrebați vreodată, că trebuie să se sară । intr’ajutor oamenilor, eari muncesc din greu și — în schimb» — nu dispun niei peste soarta lor, nici peste soarta co- ■ piilor lor?“ Era un bărbat în vârstă, slab, nervos, eu ochii eăsuțt < în orbite de nesomn și de sdrunein sufletesc. Se ținea aplecat ; pe manuscris și mototolea o , mestecă “ între degete, un aluat de pâine-rășină, pe eare și-l făcuse ea să aibă ce ; da de lucru degetelor sale lungi și subțiri, pline de urme de fum de țigară. De el se apropie zețarul. — „Domnule director, mat avem lipsă de 30 de rânduri/¹ — „O să le capeți/ Muritorul ceti foiletonul. I apăru scriitorul foiletonului. Ce era eu oamenii ăștia ?! Par’eă ieșiră din mormânt! Atât de slabi șl de storși de puteri. Foiletonistul se îndreptă spre șef. — „Domnule director, n’av fi bine să tipărim la loeul rămas gol ultimele știri despre conbinațiile eu schimbarea guvernului dela noi?“ — „Nu, fătul meul“ s — „Ne iau ceilalți pe dinainte/ i — „Nu face nimic/ — „Toată lumea vrea să o știe/ ; — „Las’ să vrea. Eu nu-mi dau foaia pentru com- binații și flecării de cafenea. E vreme să stabilim ade- vărul după ee s’a întâmplat ceva. N’auem nici o grabă/ . „Dar abonați!**... — „Abonați! să cetească ee cred eu eă e potrivit pentru dânșii. Noi nu suntem jurnalul senzațional! Basta!“' — „Așa te știam, dle director"... — ?3 — — „Așa o să și rămân", zise directorul și frământă mai departe la „mesteca" sa — apoi luă un volum de citate celebre, „vorbe înțelepte" din bibliotecă și dete poruncă zețarului: „cele 30 de rânduri — de aici pănă aici — vorbe înțelepte. M’al ales?" Abea eă ieși zețarul, eând se apropie scriitorul de foileton de șeful său. —v „Domnule director ... te rog ... uite, azi e în două zeci ... Trebuie să-mi plătesc locuința, mâncarea"... — „Te pricep. Dar de unde, cftnule ? De unde?" — „Domnule directori... Dar ee să fac?" — „ Ce să faci ? Să împrumuți I “ — „împrumuți — împrumuți 1 Azi, mâine, poimâine — dar apoi"... — „Apoi s’a îndura Dzeu de noi". Se uitară amândoi unul la altul. Oftară din greu. Era un ater îmbâcsit în camera sărăeioasă de redacție. Șeful se apucă de alt articol „prim" — foiletonistul seria „cronica". Tocmai reproducea din alte jurnale vestea: In parlament s’au discutat eu vehemență panamalele jurna- listice, aduse la ordinea zilei de deputatul oposițional X. Deputatul arătă pe larg cum din bugetul țării s’au sprijinit eu sute de mii de coroane pe an jurnalele guvernametale. Lista a depus-o, spre vederea, tuturor pe masa parla- mentului. .. * * * Ieși pe afară, să se plimbe, să respire aier curat. Se simțea atât de împovărat de greutatea gândurilor, încât trebuia să iasă. Era o vreme frumoasă, caldă, de vară. Natura era în plinătatea vigoarei ei. Iși arăta frumusețile eu risipa unui altruist, pe eare nu-l poți lecui. Se așeză muritorul pe o bancă, în fața unui tăpșan de verdeață. Privea spre verdele tăpșanului — lua o baie de ochi, după murdăriile, pe cari le cetise în „camerele obscure". Iși aduse aminte, deodată, printr’o trecere de idei eam îndrăsneață, de un tablou, pe eare-l văzuse odată în casa unuia din cunoseuțti săi: era un aevafort — o femeie frumoasă, de o statură minunată și eu o deșteptăciune înăscută în întreaga ținuta ei, sta în fața unei cete pestrițe de femei urâte, veninoase, cari o amenințau cu pumnii și-i aruncau vorbe de oeară, bătându-și joc de ea, iar ea își acopererfjața în palme și se răzima ușor, tot maiestatică însă, de pragul ușii. Un nud femeiesc divinizat, de-o parte, eu părul negru în valuri, revărsat pe piept și pe umeri — 3 74 femei limbute, semidocte, de cealaltă parte, gata să țintu- 1 iască pe cruce Adevărul, Dreptatea, căci acestea erau .1 doar simbolizate în femeia fugărită. j O înfelegea prea bine muritorul: în ceata femeilor 1 respingătoare auea să numere și ființele eu cari uorbise I mat 'nainte 1 I l se strângea inima de jale. 1 Cum sta așa — se apropie de dânsul o copilită. Să | fi auut cinei, șase ani. Se jucase în nisipul grămădit în 1 dosul băncii și aeum voia să cunoască pe îndrăsnețul tul- | burător al jocului ei. 1 Muritorul aruneă ochii spre ea și — rămase pironit 1 locului. Căutătura asta curată 1 Albastrul acesta nepângărit | de nimica, din ochii fetiței 1 j — „Cum te ehiamă?" 1 — „Vi-o-ri-ca.“ 1 — „Viorica! Ce nume frumos! Și spune, Viorieo, ee j .te-ai jucat tu?¹¹ | — „Am scăldat păpușa 1“ | — ,A, ee păpușă frumoasă¹¹. 1 — „Da“, zise Viorica, apropiindu-se și mai tare. „E ! frumoasă, nu-i așa?" și râse, un râs argintiu, atât de lim- pede, atât, atât de curat! •! — „Și eum o ehiamă pe păpușă?“ ' i - „Neli“. — „Ești mamă bună?“ ș - „Da.¹¹ Un ghimpe în inimă: fetița se erede mamă 1 J — „I dai de mâncare?¹¹ — „ Firește 1“ Alt ghimpe. Minciuna începea să încolțească și la dânsa ? — Nu era încă minciuna. Era misterul maternității. — „0 îmbraci bine, frumos?¹¹ — „0, nu pot așa eum vreau. Mama și tata sunt să- raci. Câteva sdranțe. Mama nu-mi dă mai mult". — „Diorieo!¹¹, zise muritorul, satisfăcut eă a dat de sinceritatea asta la fetiță: părinții sunt săraei! Peste câțiva ani o să se rușineze să mărturisească așa ceva. „Viorieo! ee-ți place ție mult, mult?“ — „Zahăru’l¹¹ - „Și?“ — „Turta dulce, pe care o aduce tata când vine dela lueru". - „Și?“ — „... și Neli.“ 75 A, iată o vorbă izvorîtă direct dela inimă, își gândi muritorul, o vorba nepângărită, un gând fără de tertipuri, o frunte senină, nește ochi, eari nu știu minți — dar eari vor învăța, vai, să mințeaseăl Și luă muritorul pe fetiță în brațe șt se aplecă spre dânsa ea un călător, eare vrea să-șt răcorească fata în izvorul limpede, și i se uită în ochi, mult, mult și surâse plin de fericire și eu amărăciunea sufletească potolită pentru o clipă. — „Viorieol de-ai putea rămânea cum ești acum!¹¹ oftă el, dar fetița se uită la el și nu-l pricepea, ei se juea cu mărgelele-i ieftine dela gâtul ei grăseior ea un pepene... ...8f. Petru sta la spatele amândurora șisurâdea și el. Nu voia să le strice clipa aceasta — trecătoare — de fe- ricire ... (6 Maiu 1917. Praga) 1. H. Pestalozzi. — 100 de ani dela moartea lui. — Aniversările sunt popasuri în drumul nostru, de unde putem arunca privirile spre trecut, pentru a măsura calea străbătută. Popoarele, în desvoltarea lor spre idealuri cul- turale, urcă drumuri grele și anevoioase, eu multe obsta- cole și peripeții. Prinse în vâltoarea mersului și a luptelor, nu-și pot da seamă în tot momentul de distanța făcută și de progresele și biruințele realizate. Aniversările le opresc pe loe, dându-le momente de reculegere și de măsurare a distanței făcute. Astăzi se împlinesc o sută de ani dela moartea ma- relui pedagog l. H. Pestalozzi. Lumea întreagă sărbătorește împlinirea acestui veac, la care sărbătoare se alipește șl școala românească prin exponentii ei. Sărbătorirea aceasta are un înțeles simbolic și o în- semnătate, nu numai morală și culturală, ei șt socială. Ace- leași refaceri sociale atunci și acum, aceeași tendință: școala și cultura poporului. Acela, eare a lucrat mai mult pentru ridicarea cultu- rală, morâlă și economică a poporului, este l. H. Pestalozzi. S’a născut la Ziirieh, în anul 1746. A foșt crescut de mama sa și de o servitoare credincioasă, Babelt, pe tatăl său pierzându-l la vârsta de 6 ani. Cu tot sentimentalismul 3* — 76 r- I lui șl cu toată neclaritatea în gândire și oarecum stângăcia | în acțiune, Pestalozzi auea un spirit armonic, eare aproape 1 în orice împrejurare se manifesta în toată complexitatea | sa; iar studiul uieții și opera sa ne pătrunde toată ființa; j ne face nu numai să reflectăm asupra problemelor peda- | gogiee, ci să simțim entusiasm pentru menirea edueato- | rului. | « După ee șt-a făcut studiile la „Collegium humanitatis“ 1 din Ziirich, a uoit să se consacre carierii de preot, dar, ? nesimțind nici o uoeațiune, se îndreaptă eătră cea juridică. " O părăsește și pe aceasta, pentru a se ocupa eu agrieul- ! tura. Diferite motive îl determină să apuce acest, drum: sfatul unui medie; dorința lui de a trăi între țărani pentru ; a putea lucra la ridicarea lor morală și materială; motivul de a-și ereea o gospodărie pentru a putea lua în căsătorie , pe Ana Schulthess, fiica unui comerciant bogat din Ziirich. Prima epocă a activității sale. In 1768 cumpără în apropierea orașului Brugg un loc de cultură agricolă, unde ; își aranjează gospodăria, dându-i numele de „Neuhof*¹. Din acest timp începe activitatea lui soeială-pedagogieă. Ș Cu ajutorul soției sale, face o anchetă asupra vieții ! sătenilor și e adânc impresionat de starea mizeră ee o constată. Se hotărește a lua în gospodăria sa un număr de copii săraci și vagabonzi, pentru a-i învăța să mun- ' ceașcă și pentru a le cultiva mintea și sufletul. „E o plă- cere — zice Pestalozzi — să vezi băieți și fetițe, eari se găseau într’o stare mizerabilă, crescând și prosperând, să vezi pace și mulțumire pe figura lor, să le deprinși mâna la lucru și să le înalți inima eătră creatorul lor; să vezi lacrimi de nevinovăție rugătoare pe fața copiilor iu- biți și speranțe îndepărtate pentru generația oropsită, pierdută¹¹. In această atmosferă sufletească caldă au crescut acești copii de muncitori, jertfind Pestalozzi pentru ei muncă, entuziasm și întreg avutul său. „Trăiam eu însumi ea un cerșetor, pentru a învăța pe cerșetori să trăiască ca oa- menii. “ Din cauza lipsei totale a mijloacelor materiale Pe- stalozzi e nevoit să renunțe la școala lui de săraci și să-și închirieze mica moșie, rămânând să locuiască în casă, trăind în neagră mizerie mai mulți ani. Schimbă activitatea pedagogică practică în cea teo- retică. In anul 1780 apare „ Ceasul de seară al unui siha- stru", eare cuprinde, aforisme eu caracter moral, religios și pedagogic, iar în 1781 „Leonhard și Ghertruda", lucrarea capitală de educație socială, populară. Apare apoi „ Chri' stoph și Bisa*, o conversație într’o casă țărănească asupra lui Eeonard și Qhertruda, iar în 1797 „Figuri la abecedarul meu¹, un șir de fabule. Cu un au în urmă apare. Cerce? tari asupra mersului naturii în evoluția neamului omenesc*ₜ eu idei din Rousseau, q scriere sociologică puțin reușită. A doua perioadă. In 1798 cantonul Bas-Unteripald este deuastat de francezi. Copiii orfani eu sutele rătăeiau pe stradă, fără îngrijire. Guvernul înaltă pe Pestalozzi să meargă la 8tans, ea să conducă orfelinatul, instalat într’o mănăstire demolată. Aici se scurge o periodă scurtă, dar importantă, a aetiuității pedagogice a lui Pestalozzi. Aci puse el mânape „pulsul artei educative*. „Aci eram de dimineața până seara aproape singur în mijlocul eo- piilor. Tot binele sufletesc și trupesc, de eare se bucurau copiii, dela mine pjeea”. » Experiența făcută aci îi întărește încrederea în efica- citatea educației: „Am ajuns să-mi recapăt credința, pe care la începutul carierii mele pedagogice o nutrtam eu atâta căldură, dar pe eare în decursul acestei carieri aproape o pierdusem, credința în posibilitatea unei inobilări a nea~ mului omenesc*. Activitatea lui Pestalozzi la Stanz e de scurtă durată^ In 1799 mănăstirea, localul lui Pestalozzi, se prefăcu într’un spital, elevii fură eoneediați, iar învățătorul obosit, se re- trase la băile din Gurnigel, unde stete câteva săptămâni. A treia perioadă. Pestalozzi este chemat la Burgdorf, unde pe lângă școala primară existentă, el mai înființă uri seminar pentru pregătirea învățătorilor și un institut de educație. Aici stă el până în 1804, în eare timp scrise „Cum își învață Qhertruda copiii*, operă principală, în care își expune principiile didactice și „Cartea mamelor*, o carte de povețe. Dar și de aici, unde Pestelozzi trăi zile fericite cu elevii și colegii săi, trebui să plece din cauză eă guvernul a dat castelului — școalei sale — o altă destinație. Trece pentru puțină vreme la Miinchenbuchaee și de aici, în 1805, la ]verdon (Iferten). A patra perioadă. Aici Pestalozzi ajunse culmea glo- riei sale pedagogice. Institutul lui de fete și băieți era po- pulat eu elevi din toată Europa, ba chiar șl din America. Toată lumea se interesa de școala din Jverdon. Principi, pedagogi, literați. oameni de stat cercetau și admirau or- ganizația școalei. Regele Prusiei, țarul Rusiei arătau în- credere și apreciau activitatea lui Pestalozzi. Fiehte. în „Cuvântările către națiunea germană”, declară lucrarea pedagogică dela jverdon „începutul regenerării omeniret”. Se trimit din diferite țări tineri, învățători, spre a se pă- trunde de metoda și spiritul școalei pestalozziene. Aici, în mijlocul activității sale, e lovit de soarte, pier»! zându-și soția, eare timp de 45 ani i-a fost cea mai ere» 1 dincioaâă tovarășe și razimul moral. J Neîndemânarea lui Pestalozzt în guuernarea Institu-l tului șl certele dintre profesori grăbiră decăderea școalei,! ceeace amărî până în suflet pe Pestalozzt, care își mat! îngreuta munca și prin înființarea din veniturile scrierilor ! sale, în mahalaua Cllndy, a unui institut pentru săraci. .1 Greutățile și neînțelegerile creșteau. Pestaloszl nu le-a ! putut învinge și înlătura, din care cauză e nevoit ca în ! 1825 să desființeze amândouă institutele. Se retrage la ! Neuhof, unde își serie ultima lucrare , Cântecul lebedei¹¹, ! cu scopul „să-și dea seama sieși și filantropilor asupra | ideilor sale despre cultura elementară*. „Destinul meu*. 1 * 1 * * H lată o viață închinată umanității și civilizației. Pesta» 1 loazi s’a distins nu ca om de știință; nu prin teoriile sale I pedagogice stăpânește veacurile. Altceva îl ridică dea- 1 supra vremurilor, altceva luminează amintirea lui. E viața 1 omului robit de un ideal. Nimie pentru el, totul pentru alții. | Și acești „alții * era poporul, pe eare voia să-l ridice din | neagra mizerie, în eare se găsea, — la o stare morală și ! culturală demnă. „Am văzut că ești rămas cu mult în urmă— 1 se adresează Pestalozzi „către cel mai de jos popor al 1 Elveției* — și mi-a fost milă de tine. Nu posed nici o 1 artă, nu cunosc nici o știință și nu sunt nimic în lumea 1 asta, absolut nimic; dar te cunosc pe tine și mă dau ție, | . îți dau ceeace am fost în stare să pătrund eu toată stră- | duința vieții mele.“ 1 Pestalozzi este mare, pentrucă ne-a dat cel mai frumos I exemplu de abnegațiune și de luptă pentru ideal. Pentru 1 noi nu poate fi mat puternic imbold la muncă și sacrificiu, 1 decât viața și activitatea acestui pedagog elvețian. El ne-a | arătat, eă numai prin școală șe poate regenera societatea I omenească, el însuș fiind un fanatic al culturii, un sectar 1 al ideii, un .apostol al învierii neamurilor prin carte. | Principiul fundamental, pe care e întemeiată opera re- formatoare a lui Pestalozzi este ridicarea omului la drep- turile sale naturale, să-și trăiască viața în mod complet, să-șt satisfacă, atât cerințele materiale, cât și cele sufle- .1 tești. Ideologia pedagogică a lut se caracterizează prin răs- pândirea școalei pentru popor, pentru toți deopotrivă, adu- când egalitate prin cultură, democratizând învățământul. In ce vedea el mântuirea poporului? a) In îmbunată' firea soartei materiale: „Dumnezeu a dăruit bunurile pă- F 79 mântești neamului omenesc în genere și nimănui în mod exclusiv". Pentruca toți să se bucure deopotrivă de aceste bunuri pământești, el la lupta prin școală. „Dacă greută- țile ar fi mai numeroase și umbra forțelor ee mi-au rămas mai mică, totuș, ultima răsuflare a mea tinde cătră realizarea idealului meu: nimicirea mizeriei omenești, îmbunătățirea soartei celor oropsiți"; b) In principiul activității generale. Toți trebuie să muncească, căci numai astfel existența are un rost. Clasa de sus va munci pentru ocrotirea clasei de jos. Fără o apropiere simțitoare între clasa domnitoare și cea de jbs nu se poate face o îmbunătățire reală a stării poporului. In „Leonard și Qhertruda" ne-a arătat Pestalozzi eum prin conlucrarea câtorva oameni de bine ai clasei de sus (Arner, Pfarrer Ernst, Qiiiphli), secondați de elemente bune ale poporului (Qhertruda) se poate realiza apropierea cla- selor, condiția necesară pentru restabilirea păcii sociale; c) In cultivarea simțului umanității șî a sentimentelor reli- gioase la clasa de sus: „Progresul evlaviei șt luminării clasei de sus este fundamentul bunei stări a celei de jos"; d) In desvoltarea pe cale educativă a forțelor și facultă- ților fizice și psihice ale poporului. „Și celor mai săraci și năpăstuiți copii le-a dat Dzeu o mare sumă de forțe mo- rale, inteetuale și fizice, pe cari trebuie să le agităm, să le deșteptăm" ;.e) Incultură, care este mijlocul fundamental de ameliorare a stării poporului, lar cultura se realizează prin educație. Formarea unei generații capabilă și price- pută la muncă și conștientă de datoriile față de familie, patrie și Dumnezeu va provoca o stare socială mai fericită. lată pentru ajungerea cărui scop și-a sacrificat Pe- stalozzi întreaga viață. Caracterul său îl găsim exprimat în epitaful de pe monumentul ridicat de pioasa și reeu- noscătoarea generație, ee i-a urmat: „Aici zace Heinrieh Pestalozzi, născut în Ziirieh, în 12 Ianuarie 1746, mort în Brugg, în 1? Februarie 1827. Mântuitorul săracilor la Neuhof; învățătorul poporului în Leonard și Qhertruda; la Stanz, tatăl orfanilor; în Burg- dorf și Miinehenbuehsee întemeietorul școalei poporane; la ]verdon educatorul omenirei. Om, creștin, cetățean; Totul pentru alții, nimic pentru sine. Binecuvântat numele lui 1" Sibiiu, 1927. D. BBDBL.EANU. — 80 — Ziua învierii ] de l. U. 80RICU. Aceasta este ziua, care ’n piepturi * Ne~a înviat bătrânele virtuți, Aceasta este ziua ’n care Domnul , întinse dreapta fiilor pierduți. • A tresărit pământul in adâncuri ; Sub pasul renăseuților eroi, Și soare dătător de viață nouă Tăriile aprins-au peste noii... 1 O, vis al suferințelor de veacuri, Din ce noian de foc te-ai întrupat, Și câtă înflorită tinerețe De dragul tău spre groapă s’a plecați Pământule ’nchinat făgăduinței, - In haina libertății te resfeți, Dar haina fermecată e țesută Din firul scump al miilor de vieți. Aceasta este ziua ’n eare cei buni Cu moartea lor pe moarte au călcat, Și, sfărâmând cătușele pierzării, Un neam întreg din morți a înviat. Acolo, la mormântul sfânt, în care S’au coborît măreții semizei^ : A răsunat cântarea biruințîi, Se cunoscură frații între ei. Fugiți, nevolnici soli ai împilării, De chinuri și ’ntuneree purtători, Din fulgerul de spadă al Dreptății, Ni se urzesc ai propășirei zori Și, tânără, puterea noastră crește Ca ramurile viței pe arac, Se va ’nălța semeț, sfidând furtuna Stejarul altoit pe trunchiul trac. P — 81 — Un neam suntem acuma și o țară, Pășită de-un păstor și~un Dumneseu, Și nu e iad să poată să oprească In calea-i spre lumină neamul meu. Căci una în trecut ne-a fost durerea, Care-a ’mpletit suspinul doinei sfinte Și una e voința ce ne ’ndeamnă ’Nainte, fii ai Romei, înainte 1 Voi toți ce ’n giulgi de lacrimi arsătoare Credința în triumf ați tăinuit, 8us frunțile 1 Pe cerul țării noastre Asi soare ’nvietor a răsărit. Sub binecuvântata lui lumină, Munciți, îmbrățișați-vă ca frați, Și tatălui ce jertfa ne-a primit-o Cântare de mărire-1 inălțați 1... Conferenfa economică din Maiu. Raportul dlui Theunis, presidentul comitetului preparator al eon- ferenței economice Internationale, cătră consitiu, cuprinde indicațiile eele mai precise referitoare la țintele eonferenjei. „Până unde ajunge ordinea de zi e indicat în rezoluția Adunării a 6-a, eare, după ee și-a exprimat eonuingerea eă „paeea economică ua contribui în mare măsură ea să asigure siguranța popoarelor", a pro- clamat necesitatea de a „examina dificultățile economice, eari se opun restabilirii prosperității generale, precum și de a pune în lumină cele mai bune mijloace de a înuinge dificultățile și de a evita conflictele". Ordinea de zi a trebuit deci să tină eont de două puncte examinate de Adunare, adecă de prosperitatea și paeea lumii, întrucât ele pot fi facilitate printr’o discuție și o colaborare de caracter International. „De altfel a fost întouărășit Comitetul de următoarele două eon- siderajiuni: ordinea de zi a unei conferințe economice generale trebuie, euident, să fie de natură ea să permită pe deoparte o diseujie gene- rală a principalelor earaeterstiei a situației economice mondiale, și pe de altă parte să permită o discuție mat aprofundată a chestiunilor spe- ciale Internationale, în eari poji spera eă uei ajunge la resultate praetiee. „fleeastă ordine de zi conține două părți. Cea dintâi este de ordin general, fl doua conține trei grupuri de chestiuni mai speciale, asupra cărora o discuție internațională, în sânul eonferentei, pare eă ar fi mai 82 capabilă de a aduce rezultate utile din punctul de vedere al măsurilor a de ordin practic. 1 „Ordinea de zi în ansamblul ei conține numai câteva titluri prin-'â eipale, astfel, ca să dea o imagine clară și simplă a sensului diseu- | fiilor ce sunt să se înceapă; nu dă în detaliu lista chestiunilor, cari $ intră sub aceste titluri. | „D. e.: Comitetul e de părere eă pentrn ea să analizezi cauzele 4 deseehilibrului menționat în întâia parte a ordinei de zi, va fi necesar j de a dîseuta chestiuni ca: sărăcia, relativă, a Europei și efectele ei 1 asupra industriei, a comerțului și a agriculturii, nestabilitatea sehimbu- | rllor și nestabilitatea puterii de cumpărare a diferitelor monede și tn- 1 suficiența sau dobânzile excesive ale intereselor după capital, cari re- 1 sultă din insuficiența economiilor. 1 „Tot așa titlul relativ la cauzele dificultăților ee le întâmpină în j timpul de astăzi industria va conține probleme ea: sporirea anormală J a utilajului unor anumite industrii, sporirea prețurilor de eost ale fabri- g cantului, eari rezultă din insuficiența și iregularitatea comenzii și din ? dificultățile de adaptare la condițiile de după răsboiu. ț „Chestiunile financiare nu formează obiectul unei rubrici speciale j pentrueă problemele financiare, eu toate eă ating întregul situației eeo- j nomiee, nu eonstitue, ea la Bruxela, rațiunea de a fi, esențială, a eon- ferenței. In schimb trebuie să-și albă loeul pe măsură ee exercită o repereursiune asupra problemelor economice. Comitetul a crezut eă \ nu e eu eale să figureze ea rubrică specială a ordinei de zi problema populației. Întocmai ea problema financiară așa și cea a populației va fi luată în considerare, ea factor totdeauna prezent la studiul situației j Industriale, comerciale sau agricole. „Comitetul a reliefat, în particular, două categorii de chestiuni, în urma importanței lor intrinseci și a interesului pe eare li-l consacră ’ publicul acum: 1. Remarcabilul raport al Camerei de comerț, interna- ționale, precum și eonsultațiunile efectuate în numeroase țări și al căror fruet este acest raport, arătând, între alte, numeroase exemple, Inte- resul, eare întovărășește problemele de politică comercială, și de po- ’ litică tarifală. 2. Pe de altă parte, într’o ordine de idei mai particulară, discuții recente au arătat atenția ee s’a dat propunerilor, eari vizau acorduri industriale de caracter internațional. „In sfârșit dorește comitetul să observe eă o parte a dificultăților menționate în ordinea de zi interesează într’un grad special și în primul loc Europa. Comitetul presupune deci eă, la discuția chestiunilor ace- stora, se va consacra o atenție specială elementelor, eari caracteri- zează situația europeană. Cu toate aeestea chestiunile cele mai im- portante ale ordinei de zi prezintă, limpede, o importanță mondială". Ordinea de zi a conferinței va fi aceasta: Partea întâi. Situația economică actuală. — Principalele ei aspecte șt probleme, din punctul de vedere al diferitelor țări. — Analiza cauzelor de ordin economie al deseehilibrului actual, în comerț și industrie. — Tendințe de ordin eeo- - 88 — nomie, eari ar putea să influințeze pacea lumii. — Partea a doua. A. Comerțul. — 1. Libertatea comerțului, a) Prohibițiuni și resfriețluni de importație și de exportare; b) Limitarea, reglementare sau mono- polizarea comerțului; e) Tratamentul, In materie economică și fiscală, a supușilor și a societăților unei fărl admise să se stabilească pe te- ritorul unei alte țări. 2. Tarifurile uamale și tratatele de comerț Ob- stacole în comerjul internațional, cari provin din a} natura, dobânda sau nestabilitatea tarifurilor de import și de export; b) nomenclatura și clasificarea vamală. 3 Mijloace indirecte de a proteja comerjul șl na- vigația națională, a) Subsidii directe sau indirecte; b) legislație anti- dumping; c) discriminarea stabilită în urma regimului transporturilor; d) mijloace fiscale de a penaliza marfa streină importată. — 4 Reper- cusiunea asupra comerțului International, a micșorării puterii de cum- părare. — B. Industria l. Situajia principalelor industrii (capacitatea de producție, producția efectivă, consumația, mâna de lucru). 2. Ca- racterul dificultăților actuale ale industriei și cauzele lor de ordin in- dustrial, comercial și monetar; 3 Posibilități de acțiune; a) Organizarea producției, mai eu seamă înțelegerile industriale internaționale; as- pectul lor din punctul de uedere al producției, al consumației și a mânii de lucru, regimul lor juridic; conexiunea lor eu chestiunile vamale; b) importanta reunirii și schimbului repede de informații statistice, relative la producția industrială. — C. Agricultura 1. Situația actuală a agriculturii în raport cil situația de dinainte de răsboiu» în eeeaee priuește producția, consumația, stocurile, preturile și liber- tatea de schimburi a produselor agricole. 2. Cauzele dificultăților actuale. 3 Posibilitatea acțiunii Internationale: a) desvoltarea și cola- borarea internațională a organizațiilor de producători și consu- matori, soebtlndu-se între ele și diferitele sisteme de orgânizatie cooperativă; b) schimbul continuu a tot felul de informatii utile, eari se raportează la condițiile privitoare la situația agricolă, la cercetări științifice și tehnice, la creditul agricol, ete.; e) desvoltarea putinței de cumpărare a agricultorilor." înainte de a încheia lucrările comitetului preparator al eonf erenței economice internaționale a caracterizat președintele acestui comitet, dl Theunis, noutatea și originalitatea muneti întreprinsă de Soe. Națiu- nilor, preeum și necesitatea de a prepara opinia publică internațională, greutățile și încetinelile ce nu se uor putea înlătura, în modul următor: „Mai ’nainte s’au făeut alte încercări de a analiza dificultățile economice prezente și de a căuta remediile. — Cunoaștem încercările acestea; merită ea concluziile lor să fie reținute, dându-li-se o mare atenție. Dar aceste studii au fost întreprinse de personalități aparți- nătoare la medii limitate la cutare sau cutare sferă principală de ac-- tiuitate, la grupări a căror membri, erau de o aceeaș origine și a căror interese ijpediate erau foarte apropiate. — Era fatal ea această Situație să-și aibă consecințele în programa stabilită prin aeeste organizații. „Ceeace distinge munca întreprinsă de Soe. Națiunilor, este com- poziția de tot diferită a comitetului încredințat eu elaborarea programei 84 conferinței eeonptniee și eu compoziția proiectată a conferinței însăși. | Soe. Nat. a urut să dea un caracter general concluziilor la eari s’ar | putea ajunge și a eerut, spre scopul acesta concursul personalităților | ce fae parte din toate mediile soeiale. Astfel compoziția comitetului ( preparator a reunit — și aceea a conferinței de mâine ua reuni, iarăș, | — pe economiști, producători, eomersanți, finanța, mâna de lucru și pe consumatorii înșiși din toate părțile lumii. Această varietate de interese « și de origine va da muncii săvârșite o valoare de tot specială. 1 „Opera politică pacificatoare, întreprinsă de Soe. Naf.. nu se va 1 putea înfelege fără de o operă paralelă în domeniul economic, de eare este, dealtfel, strâns legată... 1 „Pentrucă să faci să poată reuși eonferenfa economică trebuie ea opiniile publice să susțină din greu tnunea aceasta și a. ei residă un punet esențial al eficacității ei viitoare. „Știu eă domnește un anumit scepticism eu privire la resultatele posibile. Mai trebuie, pentru ea să aducem proiectele noastre într’o lu- mină mai simpatică, oamenilor de bunăvoință, mai trebuie mai eu seamă să delăturăm eroarea, atât de răspândită, eare constă în faptul eă ni se atribuie gândul eă utilitatea eonferenței se mărginește la rezultatele, cart pot să se traducă imediat și complet în praxă. „Nu avem să aseundem nimănui enormitatea problemei; pricepem perfect greutatea ei. Știm eă este indispensabil ea să nu procedăm decât prin etape succesive.” {După buletinul „Societății Națiunilor".) Apropierea sufletelor prin muzica poporală. („Causerie", [inută la concertul Reun. de muzică „Qh. Dima“ din Sibiiu, ’ în 3 Martie 1927). Mai planează în sală acordurile cântecelor cehe și slouaee, ale cântecelor dela coarnele plugului și din seara fermecată de Crăciun (colindele) — și vreau să. bat fierul până-i cald, strângându-mi în chingă gândurile, ea să vă mărturisesc în zece minute eeeaee am frământat în mine acum zece ani și acum, în timpul din urmă. Prilejul e binevenit, îl folosesc ea o trampolină sufle- tească, atmosfera e ereiată, atenția dvoastră e asigurată... Acum zece ani știți ee clipe grozave trăiam eu toții. Cei mal mulți în tranșee trupești, aproape toți în tranșee sufletești. In „Praga de aur“ s’a apropiat de mine, în preajma Crăciunului, prietinii românilor, veneratul și preabunul abate Zarvoral și Urban larnik și m’au întrebat: Vrei să asculți cântece poporale de Crăciun, slovace? Răspunsul numai afirmativ a putut fi. Și ee i-a fost dat să audă celui târît F' - 85 - £ ¹ de un regim mașter departe de ai săi? In mijlocul celor ee sufereau ea și el, simple, duioase, clare ea un eer de iarnă geroasă, cântece de Crăciun și cântece ea cele de astăzi, executate de slovaci și de cehi, îmbrăeați în co- stume țărănești slouaee. Nu puteai să te manifești altfel:. cântecul de Crăciun, eu vestirea nașterii purtătorului gândului de dreptate și iubire, durerea din cântecele trăgănate, biografii etnopsi- hologiee ale suferințelor slovacilor, ele formau atunci ven- tilai de siguranța a opiniei publice cehoslovace. In cântece, eu ochii înlăcrămați, se înțelegeau cehii și slovacii, în cân- tece își dădeau mâna, așteptând zile mai bune, afară de cadrele monarhiei putrede. După cum cântecele și eolinzile noastre ardelene erau îmbrățișate în vechiul Regat, așa cântecele și eolinzile slovace în Boemia. Și focul eu eare erau cântate, elanul eu eare izbuc- neau din pieptul obidit, dospeau azima, eare avea să fie împărțită, în 1918, tuturora. Serbătorim, doamnelor și domnilor, în anul acesta — par’că ne-ar fi fost trimise aniversarele de o pronie cerească 1 — serbătorim memoria unui Pestalozzi și a unui Beethoven. Memoria aceluia, eare, rege al pedagogilor fiind, poartă pe lespedea de mormânt gravate cuvintele: „Salvator al săracilor, tată al orfanilor, educator al ome- nirii, om, creștin, cetățean" 1... Memoria aceluia, care, rege al compozitorilor muzicali fiind. — a armonizat cu- vintele într’aripate ale lui Schiller: „Peste bolta înstelată Este, frați, preabunul Tatăl" Amândoi acești Mont Blanei ai gândirii și simțirii ome- nești, în fața cărora eu toții îngenunehiem, sufletește, ridi- eându-ne astfel pe noi înși-ne, amândoi au mărturisit-o în auzul tuturora: Chiugul vieții omenești numai iubirea poate poate fii Ura nu este sfetnic buni Ca leit-motiv la această poruncă a poruncilor pot să figureze suspinele orfanilor îngrijiți de Pestalozzi în Stans, în Neuhof, în Iferten și of- tatul întemnițaților din „Fidelio". Și cine ne silește să nu înșirăm aici și cântecele slo- vace și române, de jale, cântecele, eari au fost și sunt o fotografie sufletească a sbuciumului din veacurile trecute? Prindeți elipa și vă întrebați: sunt minciuni apelurile spre iubire ale lui Pestalozzi și Beethoven?! Nu-i veneram pe acești exponențial „omenescului" din noi tocmai fiindcă au fost mari în iubire? Nu ne apropiem cu simpatie, eu — 86 — bucurie, aproape eu frenezie de cântecele poporale, tocmai | fiindcă chemarea după iubire este întruchipată atât de mi- | nunat în ritmul, în tonul, în gândirea lor? 1 Și muza aceasta poporală nu ne poate ajuta și la des-* 1 legarea problemelor celor grele din silele noastre? 1 Oricât de bizară să-i pară unuia sau altuia teza, aiei, 1 în sala de concerte, sală, în care s’au ținut și memorabile 1 întruniri politice, eu tot o aduc în fața dvoastră: cântecele, 1 baladele și poueștile poporale, eu prospătatea lor, eu vân- ; joși a lor, eu etica lor, îmbinate eu pedagogia lui Pestalozzi, j pedagogie transpusă pentru oamenii mari, eu sufletul etic 1 al unui Beethouen — ele pot fi călăuzele omului ce urea i să se primenească astăzi, ele sunt în stare să-l scoată din i labirintul, în care orbeeăiește acuma. Pentru ce pot fi dof- 1 torta sufletească? Pentrueă răspund eu: da, da și nu, nu 1 întrebărilor noastre și n’au înțelesurile meschine, eari de- I rutează. Pentrueă cred în răsplata binelui șt în fapta cea 1 bună. Pentrueă sunt expresia conștiinței omenești, care I tinde spre lumină, pe cărările bunătății, ale innobilitării i omenești. Vi se ua părea, poate, paradoxal, dar prefer acea co- lindă românească, bine armonizată: „Trei păstori se întâl- niră”, eu acel refren: „Raza soarelui”, monologului mu- J zieal chilometric al „Salomeei” senzuale, în jurul capului tăiat al lui loan, din opera lui Rieh. Strauss, orieât de sa- uant să fi ticluit compozitorul muzica și oricâte instrumente nouă să fi inventat pentru ea. Acolo e viață spontană, să- nătoasă, aiei e spirit genial ce jonglează. cu putrefacția morală 1 , Comori zae în izvoarele, nepângărite încă, ale muzei poporale, și cehe și slovace și române, comori, cari tre- buiesc cunoscute, ea să vorbească inima inimei, ea să se întindă mâhile să cuprindă alte mâni, ea să priceapă ve- cinii, că au puncte comune, multe, eu noi, numai să le ia la cunoștință, eă au calități, numai să le releve, eă for- mează verigi dintr’un lanț, lanț, care va fi durabil, daeă 1 sufletele sunt descătușate, dacă vorbește „omul” „omului”... Ce ar fi pedagogia întreagă a lui Pestalozzi, daeă i-ar lipsi iubirea față de eel slab și sărac? Ce ar fi muzica lut Beethouen fără chemările spre libertate ale robilor din „Fidelio” și fără „Simfonia a IX-a”? Ce ar fi geisirii su- fletești, eari țâșnesc în formă de cântece, balade, povești, din pieptul milioanelor de necunoseuți, anonimi, ai popoa- relor noastre, dacă ar lipsi din ele dorul după aier proaspăt, disprețul față de înșelăciunea lașă, bucuria pentru răs- plata omului cumpătat, drept, blând, muncitor? — 87 — Iacă aici rețeta vindecătoare: Pestalozzi, Beethoven, îmbinați eu emanarea a tot ee e curat și bun în sufletul poporului. De aici să învețe oamenii mari conduita în viață, eăci altfel, altfel ar eălea în picioare pedagogia, ar fi apo- stații muzicii lui Beethoven, ar fi renegații sufletului po- poral neîntinat... Dacă in școală cereți ea bază a învăță- mântului bunătatea, dacă în sala de concerte vă ridicați *până la culmi amețitoare, proslăvind iubirea de oameni (cu Beethoven), — dacă poporul cere, cere eu toată hotărîrea dreptatea socială, bazată pe iubire — și statele și popoa- rele ar comite un sacrilegiu, după cataclismul de-abea trecut, daeă n’ar înțelege aceste logice și prea îndreptățite chemări și nu și-ar orândui conduita amăsurat acestor norme etice. Nucleul ni se arată în propunerea senatorului ita- lian Giraolo pentru o „Uniune internațională de ajutorare*, Instituirea unei societăți de asigurare a națiunilor împo- triva cataclismelor naturii și ale greutăților sociale. Este o muzică a viitorului aceasta, cătră eare să tindem eu toții... * * * Câtă vreme veți auzi minunatele noastre cântece poporale, armonizate atât de frumos de dirigentul nostru iubit, dl Nic. Oancea — dând prinos de laudă și acelui compozitor român, eare nu mai este printre noi, lui A. L. Ivela, as- cultând „imnur său „de sărbătoare" — lăsați, vă rog, să picure ■ în conștiința dvoastră și convingerea, eare să ză- mislească fapte, eă urmând sfaturilor din produsul inte- lectual al poporului ceh, slovac, român, îmbinate eu suflul etic al unui Pestalozzi și Beethoven, veți contribui ea să vă puteți bucura eât mai mult de paee și de bunăstare, punând un zăgaz puternic prăpădului ee amenință să po- topească totull... Altă cărare salvatoare nu există — o spune conștiința, o simte inima. In acest semn vom învinge, spre binele tuturora... Și-acum... înălțați-vă inimile, iarăș 1... HORIA PETRA-PETRESCU. — 88 — Fata Morgana Când m’am trezit, buimac, din așternut. In zori de zi, zărit-am din odaie, Departe,-un sat arzând eu pălălaie. Ardea eu flăcări lacome și dese, Din guri de iad par’că erau purcese, ... Un răsărit a fost! Mi s’a părut... Fata Morgana... Când pentru ’ntâia dată te~am zărit, In calea mea că-mi vii, ea ’n Odiseie, Credeam eă Penelope-mi ești, din epopeie. Ideal întruchipat eu te-am crezut — Te-am desbrăeat de haina ta de lut — Cu visurile-mi calde te-am nutrit — Fata Morgana.. Când simt acum, la țărm, sfânta tăcere — Pe stânei cu mușchiu, în față-mi, verde, marea — Și cântărind — piticul 1 — depărtarea Cu valuri ce se ’n ’ntree și vin furtună, La țărm de mare sclavie să apună — Mă ’ntreb atunci: nu-i totul o părere ? Fata Morgana ?.... Când mă gândesc, îmi zic, cu mintea rece Da, peste toate suflă un Samum, Care preface tot ’n praf și scrum — Iluzii, ’ntr’alte sfere plămădite, Suflarea-i nemiloasă le înghite. Nu-i și Samumul vis ee vine — trece ? Fata Morgana... (Pr. Trâgastel Vili. 1919) RADU MĂRGEAN. F _ „ _. Nu e altă cărare! (Alt mozaie eu eitate despre tendințele de maghiarizare ale foștilor ; noștri guvernanți.) „ Uniunea interparlamentară “ s’a înființat eu 30 de ani îna- inte de „ Societatea Națiunilor Anul acesta își ua ținea a 23 sesiune, la Paris. Ideia unei uniuni interparlamentare a fost de, obârșie L franeo-britanteă. In Paris, în 1888 și în 1889, s’au ținut șe- .dințele preparatorii și întâia adunare, sub conducerea ve- stitului om de bine Frederie Passy. In 1900 s’a ținut a doua oară adunarea „Uniunii interparlamentare" la Paris, sub • prezidenția dlui Armând Fallieres, pe atunci președinte al f Senatului francez. F In 1925 s’a ținut în America (lllashington- Ottarva) o [ adunare a „Uniunii", la eare a luat parte în secția româ- t neaseă și dl ion Mateiu, eare a rostit, în englezește, un ' discurs. Acest discurs al delegatului român a atins neplăcut ■ pe doi din leaderii treeuțt și actuali ai parlamentarismului ' maghiar, pe domnul Albert de Berzeuiczy și pe contele Apponyi. Avem în fața noastră „Anexele la procesele-verbale ale consiliului interparlamentar", eu ședința din 1 Sept. 1926, eând dl Berzeviczy și contele Apponyi au protestat împo- triva neînchipuitei îndrăsneli de a li se trage la îndoială loialitatea față de foștii cetățeni nemaghiari din fosta Un- garie. Dl Berzeviczy, președinte al Acad, maghiare, preșe- dinte al societății culturale Hisfaludy, susține eu toată energia, în fața areopagului parlamentar ihterriațional: „O opresiune a minorităților de limbă, a minorităților naționale, n’a existat în Ungaria* (pg. 3). De aceeaș convingere este și dl conte Apponyi. Dl Mateiu e silit să asculte o „replică", apoi o „du- plică" ă celor doi conducători maghiari și răspunde eu o altă „replică", bine ticluită, eu argumente plausibile. Maghiarizarea cetățenilor alogeni în fosta Ungarie? Doamne ferește 1 Nici prin minte nu le-â trecut foștilor mi- niștri de culte. Dimpotrivă, au dat eu mâna largă pentru cultura popoarelor minoritare. Aceasta este teza reprezen- tanților ntaghiari. Si feeisti-negal B , doară în fața areopagului parla- mentar internațional și nu poate controla fiecare aserțiunile. 4 Fiindcă nu este irelevant- ee mărturisesc foștii con- ; ducători ai fostului stat ungar, căutând să întunece ade- vărul, servească, pe lângă argumentele dlui L Mateiu, ur- * mătoarele eseerpte eloeuente din cărți reeentissime, în cart autorii eu judecată se întreabă: ce a pricinuit căderea re- j gatului ungar? Tot trebuie să fie un nex cauzal între ți- ; mita guvernelor maghiare trecute și debandada din Un-j garial Dl conte Albert Apponyi declară îh articolul de fond j panegiric : „Mohâcs*, în „Neue Freie Presse“ (29 Aug. 1926), eă „Trianonul este mai rău decât Mohacs-ul; dar sufletul i poporal maghiar” îl găsește — pe lângă toate acestea — ; „într’o constituție sufletească mai bună”. Prea bine .— dar acest suflet trebuie să afle adevărul, ea să se poată tă- j mădui 1 Cu potemkiniade ea teza: am fost culanta perso- nifieată față de „naționalități”, iarăș va suferi o înfrângere, j șijmai grozavă. „Daeă ofițerii-cei mulți, lipsiți de lucru (din fosta Un- garie) se plictisesc”, serie ..Prager Presse¹' (17 Sept. 1925), din prilejul discursurilor la „Liga Națiunilor” a aeeluiaș ■ conte Apponyi, „dâeă acești (ofițeri) vreau să arunce într’o j nouă nenorocire un popor greu încercat, dar doritor de muncă și capabil de viață, e faptul aeesta de deplâns, nu « numai din punct de vedere maghiar, ei și din punct de ] vedere general, omenesc”. Cine e de vină dacă sângeră poporul maghiar? Șovinismul maghiar — răspundem și vom aduce iarăș ? nouă și nouă dovezi, cât de departe au dus nește bărbați ⁵ politiei eu flatr politie eriminal, țara lor. Nu vom cita din Diner-Denes („La Hongvie”, din „Bi- bliotheque des seienees politiques et soeiales”, 1927), nici din Oshar lașei („Magyariens Sehuld und Ungarns Siihne”, j 1923), eu toate eă argumente multe, logiee, se găsesc în aceste două lucrări de ale expatriaților, eari trebuie să l petreacă în străinătate, ea să spună adevărul crud Pe dl 8eton Watson (Seotus Viator) îl refuză contele Apponyi, fiindcă „ințparțialitatea dsale lasă atâta de dorit, ? încât nu poate fi admis ea martor irecuzabil”. Bine, treaeăl J Avem alți englezi la îndemână. Ascultați o serie întreagă, eare mai de care, eari toți î adeveresc: s’a vrut maghiarizarea. Pofte de boa constrictori ' Dacă e la adecă să începem eu cartea dlui Roland • de Hegediis fost ministru de finanțe după răsboiu: „ Ungarn j nach dem Hriege* (Ungaria după răsboiu). — Intelectualii « români, sârbi, slovaci, etc. aveau bucuria nemărginită de F • — 91 — a ceti mărturisirile acestea, unii ehiar în tranșee fiind: „De-ar veni să ne viziteze, într’o bună dimineață, un fo- tograf al sufletului și dacă ar putea să scoată la iveală, într’un mod miraculos, cu ajutorul unor rase X fermecate, portretul dorințelor noastre eelor mai ascunse, ar desco- peri în mine și în fiecare ungur, în urma tuturor vorbirilor sale și a principiilor, cart ne deosebesc, dorința absolută: ca în basenul Carpaților fiecare (cetățean) să fie ungur și ca statul să creieze o astfel de țară*. (Cartea a apărut în mai multe ediții, și în limba maghiară și în cea germană 1) Un coleg de guuernare al dlor B. și A. Se ua spune: dl Hegediis și-a instrunat uioara fals — pe dsa l-a luat gura, așa, pe dinainte 1 Șovinismul dsale n’a fost împărtășit de alți conducători. Atunci să ascultăm cum caracterizează englezul Steed, în eartea sa de amin- tiri, care face sensație acum, pe dl Apponyi; episcopul istoric sas, dela noi Teutsch, pe acelaș domn Apponyi și pe dl Berzeulezy, profesorul german de istorie Ottohar Weber pe contele Apponyi. I. Ce serie despre contele A. Apponyi dl Henry Wichham Steed*) în memoriile sale: ,Mes souuenirs: 1892—1914“, voi. I. ? „Une goutte amere dans la rafraîchissante coupe que je bus a Budapest me uint du president de la Chambre* le eomte Albert Apponyi. ll auait dâsirâ uoir attribuer le poște de eorrespondent du Times ă Budapest ă un can- didat ă lui, et s’lrritait ă l’ldăe qu’un Anglais răsidant prtn- cipalement ă Dlenne fut ehargă de l’interprătation de la politiqub hongroise. ll m’assura, en un anglais impeeeable — il parlait l’anglais, le franțais, l’itallen et l’allemand, aussi couramment que le magyar — que je ne serais jamais en 6tat de eomprendre leș affatres hongrolses, paree qu’elles exigeaient une parfaite connaissance du droit eonstitutionnel hongrols, qut ne pouuait, — de son eâtâ, — s’aequărir sans possăder entierement la langue magyare que je ne pouuals jamais espărer m’asstmiler. Ce serait done de ma part une erreur, ou mâme pire, que de persister ă m’oecuper des affatres hongrolses. Ceei me piqua au jeu, et ’j’apprls bientât ă foree l'ătude assez de magyar pour lire dans l’original le droit eonstitutionnel hongrols et suiure Ies diseours ^u Parlement. je dâeouurls alors que le eomte Albert Apponyi lut-meme, ainsi que nombre de ses eol- *) Cer scuze eă traduc din textul trad., franceze, necunoseând limba engleză și neauând nici eartea engleză la îndemână. 4* 92 legues, ne s’attaehait pas toujours ă eiter auee exaetitudejr Ies statuts fondamentaux : je d^eouuris aussi que Ies appa-ța renees pourraient bien etre aussi deeeuantes en Hongriej| que l’^taient, en Autriehe, Ies irr^alitâs plus flagrantes"?# (pg. 178) $ Pe românește; „O picătură amară în eupa, eare oferea împros-'l pătare, cupă beută în Budapesta, (epoca 1902—1906 — trad.) mi-a (ostil oferită de președintele Camerei, contele A. A. Dorise dsa ea să uadăja atribuindu-se postul de corespondent al (ziarului) Times în Budapesta jB unui candidat al dsale șl se irita la ideia eă un englez eu reședința a? mai eu seamă în Diena a fost încredințai eu interpretarea politicei jhU maghiare. M’a asigurat (dl A. A.), într’o englezească impecabilă —tH uorbea engleza, franceza, italiana și germana tot atât de curent ea limba maghiară — m’a asigurat eă nu uoi fi nici odată în stare săi® înfeleg afacerile maghiare, deoarece ele pretindeau dela mine o perfectă la cunoștință a dreptului constituțional maghiar, eare nu putea fi câștigatăjla din parte-mi, fără ea să posed în întregime limba maghiară, pe eare nu puteam să sper să mi-o asimileze vreodată. Ar fi deci din parte-mi TI o eroare, sau chiar mai rău, să persist de a mă ocupa eu afacerile ®® maghiare. LwB Aceasta m’a atins puțintel (m’a ros la inimă. ni(el) și am înuăjat la în curând eu puterea, destul, din limba maghiară ea să pot ceti în ori-:1a ginal dreptul constituțional maghiar și să pot urmări discursurile în par- lament. Am descoperit atunci eă însuș contele A. A., ea și un mimării din colegii dsale, nu se atașau întotdeauna să citeze eu exactitate sta- j a tutele fundamentale ; am mai descoperit și eă aparentele puteau să fie' a tot așa de amăgitoare în Ungaria după eum erau, în Austria, irealitățile a și mai flagrante." ₛ-i a Fiindcă e uorba de dnii Apponyi și Berzeuiezy iaeă'ț a două citate din episcopul sas Teutsch*): „Allerdings gerade.l a der Kultus-und Unterriehtsminister Berzeuiezy ermeekte 1 a menig Vertrauen. Die Sachsen kannten ihn aus dec - a Mittelsehuldebatte und sonst als eifrigen Chauuinisten a und ausgesproehenen Qegner der Sachsen." (pg. 166.) „Nu-bal uorbă tocmai ministrul de culte și instrucție Berzeuiezy a |a stârnit puțină încredere. Sașii îl cunoșteau din desbaterile 41 referitoare la șeoalele medii și altmintrelea ea pe un șouinist ăa feruent și ea pe un pronunțat contrar al sașilor". Ija „Er (Ștefan Tisza) richtete dann ernste Worte an la Apponyi, dessen chauuinistische Ansehauungen be/tannA Ja ruaren, sieh zu iiberlegen, mas er auf diesem Qebiete tut- Jl Apponyi antmortete, in uleie siisse Sătze eingemickelt, die 11 die Nationalităten sehon gemohnt maren, eine angreifende 41 Politik gegen die Nationalităten falie ihm nieht ein, aber^jjl er molie keine halbe Arbeit tun und dureh den Einfluss jll des Staates auf die Professoren und Eehrerbildung dafiir : a sorgen, dass „den mahrgenommenen Ubeln radikal" be-: a gegnet merden"... „Die chauuinistische Welle in Ungarn : I mar im 8teigen“... (pg. 245) I ♦) Op. cit. mai jos. a 93 „ (Ștefan Tisza) adresă apoi cuvinte serioase lui Apponyi (în par- lament, 25 Iunie 181?), ale cărui eonuingeri șouiniste erau cunoscute, ea să cugete mult ee ua săvârși în domeniul acesta (al acordării de drep- turi Ia limba maternă în școală). Apponyi a răspuns, inuelindu-și cuuintele in multe propoziții dulci, eu eari erau învățate nafionalitătile, eă nu-i trece prin minte să poarte o politică agresivă împotriva naționalităților, dar eă nu vrea să săvârșească o muncă de jumătate și eă se va îngriji prin influinja statului de creșterea profesorimii și a învăjătortmii, ca să se preîntimpine „radical relele verificate"... Dalul șovinist se urea în Ungaria..." Istoricul german Dr. Ottohar Weber serie în „Welt- gesehiehte" (voi. Vil pg. 145): „Graf Apponyi ruolițe die Maggaren dadureh versohnen (în 190?), dass er noeh strenger, als es sehon friiher gesehehert mar, auf die Magyarisierung der Sehulen hinarbeitete, roodureh er aber alle anderen Nationalităten gegen sieh in Harniseh braehte". Pe românește: „Contele Apponyi a vrut să împaee (în 1907) pe maghiari prin aeeea eă a luerat îneă și mai sever, deeât a făeut-o până mai ’nainte la maghiarizarea școalelor, prin eeeaee a stârnit resensul tuturor celorlalte naționalități". Să ne oprim puțintel și să constatăm: domnii, eari apără aeum interesele poporului maghiar sunt caracterizați de șoDiniști din partea a trei istoriei eu greutate. * * * 11. Fiindcă suntem la Dr. Ottohar Weber să urmăm eu dsa. Cum serie profesorul universitar de istorie, germanul Dr. Ottokar Weber în marea „Istorie a lumii" („Ideltge- sehiehte") voi. al Dll-lea, apărut în 1925? (Istoria aceasta e scrisă de un respectabil stat-major de istoriei, în frunte cu directorul arhivei de stat a „Reieh“-ului, din Berlin, prof. Dr. P. Herre. — Edit. firmei Ullstein.) „Die Magyaren haben bisher (1875) die Dorherrsehaft ihrer Spraehe im Amte und in der Sehule mit aller Riiek- siehtslosigheit betrieben und dabei merkmiirdig menig IDiderstand gefunden. Freilieh fehlte aueh das Organ, um solehes zu leisten; die Presse mar zuuerlăssig magyariseh, die IDahlen zum Abgeordnetenhause rourden mit einer beispiellosen Virtuosităt von der herrsehenden Pastei dureh- gefiihrt: IDăhler zu Dutzenden in Idirthăusern eingesperrt oder Eisenbahnziige mit heraneilenden IDăhlern aufgehalten, alle Mittel der Besteehung mit Qeld und Alkohol ange- wendet. Dazu kam, dass die magyarisehe Intelligenz in den Stădten — viele Dane, besonders ]uden hatten sieh ihr angesehlossen — dem audern nationalen Bauerstande an Organisation weit iiberlegen măr. Einen starken Riiek- halt erhielt sie an dem niederen Adel des Landes, der Gentry. Mit dieser musste die Regierung besonders ih der — 94 — Komitatsvermaltung rechnen, denn mit Zăhigkeit verteidigte I sie da ihren Etnfhiss, der ihr Qeld und Ansehen einbrachte¹*. \ (pg. 139). r- In 1906 era în Ungaria ein „politischer Hexenkessel* (pg. 141), un „cazan de vrăjitor, politie“ (haos). Ea începutul răsboiului „statul putred“ A. Ungaria: „der morsehe Staat* (pg. 146), a opus o rezistentă ee te făcea să te miri, dar apoi a sucombat. Pe românește: „Maghiarii au dus preponderanța (stăpânirea) limbei lor până atunci (1875), în oficii și în școală, eu toată lipsa de scrupul și au găsit o rezistentă mică de tot, eare te pune în uimire. Firește a și lipsit organul, ea să opui o astfel de rezistentă; presa era maghiară, în eare te puteai încrede, alegerile pentru parlament erau duse în îndeplinire eu o uirtuozitate fără de egal, din partea partidului stăpânilor: alegătorii erau închiși eu duzinele în eâreiume sau erau reținute trenuri eu alegători, eari se grăbeau la votare; se foloseau । toate mijloacele de mituire, eu bani șt eu aleohol. Pe lângă aceasta mai venea și circumstanța eă inteligenta maghiară era mult mai eo- vârșitoare în privința organizării fată de clasa jărăneaseă de altă naționalitate — acestei inteligente i s’au alăturat multi cetățeni domoli, mai eu seamă evrei. Un regim puternic a aflat (inteligenta maghiară) ¹ în nobilimea de jos a țării, în gentry. Această nobilime trebuia să o ia la cunoștință guvernul mai eu seamă în administrația eomitatensă, J deoarece își apăra eu tenacitate influința, eare-i aducea bani și vază“. Via(a politică prin anii 1875—1890? „Man rvarf (Ho- lomăn) Tisza vor, er korrumpiere das Abgeordnetenhaus, um sieh an der Maeht zu erhalten. Feindsehaften ent- standen, die man am besten durch den franzdsisehen Satz erhlăren kann : „cte-toi, que je m’y mette!" Aueh andere mollten die Siissigkeit des Regierens verkosten 1“ (pg. 139). Pe românește : „Era învinuit (Goloman) Tisza eă ar corupe par- lamentul, ea să se mențină la putere. S’au născut dușmănii, eari se pot explica mai bine eu fraza franceză: „ote-toi, que je m’y mette 1“ (scoală tu, ea să mă așez eu) Și alții voiau să se înfrupte din dulceața guvernării!¹'. „Zuerst daehte man in Osterreich nur an die Deutschen, dann nur an die Magyaren, endlich an die Polen. Dass aueh die iibrigen Slaven, vor aliem die ehrgeizigen Tseheehen, neben ihnen aueh Italiener und Rumănen ebenfalls ihren Platz an der Sonne haben mussten, das ist den oster- reiehisehen Staatsmânnern viei zu spat hlar geruorden. Ein miener Sehriftsteller hat mit Reeht gesagt: Osterreich ist ein kompliziertes munderbares Instrument, das nur ein Meister spielen solite und das nur Stiimper gespielt haben!“ (voi. IU. pg. 148). Pe românește: „La început s’au gândit în Austria numai la ger- mani, mai apoi numai la maghiari, în sfârșit la poloni. Că și ceilalți slavi, mai întâi de toate orgolioșii cehi, lângă ei și italienii și românii trebuie să aibă locul lor sub soare, — faptul acesta le-a venit bărba- ilor de stat austriac! mult prea târziu la cunoștință (au fost lămuriți). 95 Un scriitor vienez a auut dreptate să spună: Austria este un instru- ment complicat, minunat, pe eare ar trebui să-l folosească numai un măiestru și pe eare au cântat numai cârpaci 1“ lll. Să trecem la patru conducători sași, contemporani. Sâ ascultă pe conducătorul Dr. Karl Wolf, pe unul din reprezentanții eei mai de seamă ai poporului săsesc, zia- rist, om politie, spirit organizatoric de primul rang în do- meniul uleții economice. Cum constată dl Dr. H. tbolf ne- bunia „ maghiarizării “ ? (Citatul e din reuista sibiiană „Caietele politice ger- mane din România mare“.) „Nichts măre verderbiicher fur das magyarisehe Volk und nnirde seinen sicheren Untergang herbeifiihren, als der Magyarisierungsruahn, der es an den Rând des ‘ Ab- grundeș gebraeht hat und es ganz verniehten miirde, menn es ihm nicht gelingt, dieses Qift aus seinem Volkskorper auszutreiben. Die Behandlung der 500,000 Deutsehen in dem gegenruărtigen Ungarn mird der beste Thermometer sein, um zu zeigen, ob das Magyarisierungsfieber noeh in den Pulsadern dieses begabten Uolkes sein uerniehtendes Un- mesen treibt“. Dr. (Karl Wolf) K. W. (in „Deutsche Poli- tisehe Hefte aus Grossrumănien“. 1923. lll. Nr. 3. pg. 12) Pe românește: „Nimic n’ar fi mai dezastruos pentru poporul ma- ghiar și n’ar aduce deeăderea-i sigură, decât iluzia maghiarizării, care l-a adus la marginea abizului și eare l-ar nimici eu desăvârșire, dacă nu-i reușește să scoată veninul acesta din trupul poporului său. Tra- tamentul celor 500,000 de germani din actuala Ungarie va fi cel mai bun termometru, ea să arete (poporul maghiar) daeă își mai joacă confuzia nimicitoare febra de maghiarizare în vinele acestui popor ta- lentat“. Ascultați ee mărturisea în 1923, unul din leaderii po- liticei germane în România, dl Dr. Rud. Brandsch, în aceeaș reuistă: „Naeh dem Ausfall der lituanisehen Wahlen gibt es nur einen 8taat noch in Europa, in dem die Deutsehen als Minderheit heine Vertretung im Parlament haben. Es ist Ungarn mit seinen 600,000 Deutsehen, denen bei den letzten Wahlen uon der Behorde solche Sehrvierigkeiten gemacht rvurden, dass heinerjhvev Wahlruerber durehdringen konnte “. Br.(andseh) (în „D. Pol. Hefte aus Qrossrumănien“, a. lll. (1923) Nr. 6, pg. 8). Pe românește: „După rezultatul alegerilor lituaniene există numai un singur ^tat în Europa, în eare germanii ea minoritate să n’aibă re- prezentantă în parlament. E Ungaria eu eei 600,000 de germani, că- rora li s’au făeut la ultimele alegeri din partea diregătoriilor astfel de greuiăfi, încât n’a putut să pătrundă niei unul din eandidafii lor“. 96 lată altă mărturisire prețioasă, eare ua fi bine să fi®^ înerestată de noi eu satisfacție: președintele societății cul- turale germane din România „Deutsches Kulturamt aus Ru~ | manien* (Oficiul cultural german din România), dl Dr. Ri- I chard Csahi din Sibiiu, seria în 1926, în ziarul „Deutsche 1 Allgemeine Zeihing“ din Berlin (28 ll. 1926) despre rena- șterea elementului șvăbese din Sătmar sub dominația rb- ! mână, următoarele: „8o gerieten die sehruăbisehen Bauern nieht mie die Banater unter die mehr unpersbnliehe oster- j reiehisehe Vermaltung, sondern unmittelbar in den indiut- duellen Willensstrom der naturgemăss uon Anfang mit ma* j gyarisierenden Tendenzer erfiillten Kârolgisehen Herrsehaft, j Wohl hauptsăehlieh aus dieser Tatsaehe lasst es sieh er- klăren, dass die etnia 50,000 Seelen zăhlende deutsehe i Beuolkerung des sathmarer Qebietes der spraehltehen ’ Magyarisierung uiel mehr anheimgefețllen ist als die Ba- ] nater, deren intensive Magyarisierung eigentlieh erst gegen | Ende des 19 fahrhunderts begann“. i „Așa au ajuns țăranii șvabi, nu ea eei din Banat, sub admini- I strajia mai mult impersonală austriacă, ei nemijlocit în curentul de | noinfă, individual, a dominației Hăroljjiane, plină dela început cu ten* j dinfe de maghiarizare. (B uorba de familia de magnați unguri Kărolyi) 1 Mai eu seamă în urma faptului acestuia se poate explica de ee popu- J lafia germană de, aproximativ, 50,000 suflete, a Sătmarului s ’a împăr- | tășit mult mai mult de maghiarizare în privința limbii, decât cei din | Banat, a căror maghiarizare intensiva a început la adecă abea cătră sf. sec. al XlX-lea“. Dar să ascultăm un glas și mai autorizat, din partea i sașilor noștri din Transilvania. Un glas reeentissim al ; istoricului lor reputat, al actualului episcop din Sibiiu Frederic Teutseh. Episcopul Teutseh a scos o foarte inte- < resantă istorie a poporului săsesc („Qeschichte der Sie* benburger Sachsen, fur das deutsehe Uolh“ — ist. sașilor din Ardeal, pentru poporul săsesc — în 4 uolume; voi. ; al IV lea, în 1926, la W. Krafft în Sibiiu). Cine vrea să știe ee am pătimit și noi și sașii sub stăpânirea gentrilor maghiari va face foarte bine să citească '■ cel puțin volumul al 4 lea. j lată ee constată episcopul Teutseh (numai câteva s citate, din zecile, eari s’ar putea aduce); „Die ganze Politih ș Ungarns (1884) stand unter der Zmangsvorstellung der j Magyarisierung*. (pg. 112) — „Die Magyarisierungsabsiehten d auf dem Qebiete der Sehule und die Angriffe auf die Ktrehfe 1 dauerten fortu (epoca 1890—1914) (pg. 147). „Die“ „siind- 1 hafte Theorie“, mie Teutseh sie nannte, dass das Land 1 mit allen seinen Bewohnern dem maggarisehen Stamm zu 1 eigen sei, hatte sie alle gegen alle Qereehtigkeit taub 1 gemaeht.¹¹ (pg. 148). 1 „întreagă politica Ungariei se afla (în 1884) sub coșmarul maghia- rizară*. „Au urmat (epoca 1890—1914) tendințele de maghiarizare pe terenul școalei și atacurile adresate școalei¹¹. Teona plină de păcat¹¹, cum a numit-o Teutseh (tatăl episc., actual), eă tara eu to|i locuitorii ei aparține rassei maghiare, îi făcură pe tofi surzi față de orice dreptate¹¹ Ca toți oamenii eu judecata sănătoasă se întreabă episcopul Teutseh eum a fost eu putință ea o majoritate așa de mare de „naționalități¹⁴ să se poată maghiariza eu forța : „... dies neue Ungarn (de după absolutism) sah nun... seine năehste Aufgabe darin, die naționale Ent- roieklung zu siehern. Dabei aber mar der ferfehlteste Weg, die Magyarisierung der anderspraehigen Uolher in Ungarn, die die Mehrheit des Eandes ausmaehten, als Ziel ins Ăuge zu fassen.¹⁴ (pg. 7). „Ungaria aceasta nouă și-a văzut aeum (după absolutism) pro- . blema sa proximă în aceea ea să-și asigure desuoltarea națională. Drumul eel mai greșit a fost însă acela de a lua ea țintă maghiarizarea popoarelor de altă limbă in Ungaria, popoare, eari formau majoritatea țăriiu. „IDie immer aber, fur Ungarn mar es ein unhaltbarer Zustand, dass der Staat und dass die fiihrende Gesellsehaft mit 2'/2 Millionen Mitbiirgern (Rumănen) sieh im Krtegs- zustand befand. Das mar menigstens erhlărlieh, solange der mittelalterliehe Qedanhe festgehalten murde und alie anderen alsminderbereehtigte „Fremde¹⁴ angesehenmurden, solange jede niehtmaggarisehe Lebensăuserung als staats- feindlieh uerfolgt murde.⁴⁴ (pg. 177). „Oricum, pentru Ungaria a fost o situație, eare nu se putea ținea, ca statul și ea societatea conducătoare să se afle pe picior de răsboiu cu 2'lₜ milioane de concetățeni (români). Lucrul aeesta era eel puțin explicabil câtă ureme s’a finut la ideia medievală și toți ceilalți eetăteni au fost considerați ea „streini¹¹ eu drepturi mai puține, câtă ureme orice manifestație de viață nemaghiară era urmărită ea primejdioasă fată de stat.¹¹ Și scriind despre tonalitatea schimbată, a discuțiilor lui Ștefan Tisza, eu reprezentanții români, la începutul anului 1914, eând era deja mucul la deget, găsește epis- copul Teutseh o exclamație fericită, care pune punctul pe i întregei probleme: „ Wie musste es bisher gemesen sein, menn diese Grundsătze als Zugestandnisse dargeboten murden, mie anders măre Vieles gemesen, menn solehe Anschauungen seit 1868 massgebend gemesen maren /“ (1?9) („Cum trebuie să fi fost până atunci — 7924 — dacă prin- Cine urea să se edifice citească paginile 85 (societățile de ma- ghiar zare forjată), 92 (pasagiile din uorbirea lui Moesârg din 30 Aprilie 1B79), 112 •(maghiarizarea pe banii naționalităților), 161 (maghiarizarea numelor), >5 („măr kesz a dtsznosăg!“ — e gata eu porcăria 1 uorba volantă la alegerile maghiare; en vaggok a Gesehăftsordnung — eu sunt Qesehaftsordnungul-ordinea de zi!) — 98 cipiile acestea au fost oferite ea basă de concesii! Cum 1 s’ar fi întâmplat multe altfel dacă ar fi fosi dătătoare 'de.l măsură astfel de puncte de vedere din 1868 pănă atunci 1“)^ Historta magistra uitae, de ei 1 3 rv. I Dela sașii noștri să trecem la un german din Ger- 1 mania. Să ascultăm cum cântă prohodul Austro-Ungaviei, 1 la loc de frunte, într’un studiu despre „Problematica mo- I narhiei danubiene", dl Gustav Stolper (Berlin), în revista | dinHamburg, „pentru politica externă", „Buropăische Ges- 1 prăche* (convorbiri europene), condusă de profesorul de | drept dela universitatea din Hamburg, Dr. Mendelssohn Bart- | holdy. (Dacă redactorul revistei acesteia tipărește studiul 1 ’ în locul întâi, dsa, eare a tipărit și documentele secrete I politice ale Germaniei, în 54 voi., împreună eu dnii Thimme și | Depsius, credem eă tipărirea aceasta își are importanța ei!) 1 „Fur mieh menigstens" (serie dl Stolper) „steht es 1 ausser Zmeifel, dass die Existenz der alten Monarehie in | ihrer besonderen Struhtur die entseheidende Kriegsursaehe I geroesen ist, und dass daher aueh das Sehieksal Deutseh- i lands in dem Augenblick entsehieden mav, in dem es sieh 1 mit dem Sehieksal der Donaumonarehie auf Tod und Eeben 1 verband. Auf eine kurze Formei gebraehi: In einer Idelt, *1 die im Zeiehen der nationalen Idee stand, von ihr im Guten ' j und Sehleehten beherrseht mar, murde ein Staatsmesen 1 unmoglieh, das an sieh die Verneinung der nationalen Idee | bedeutete und nur durch diese Verneinung bestand. Das | Osterreich Ungarn, das am 23 luli 1914 das Ultimatum an 1 Serbien riehtete und damit die Kriegsfa.ekel entziindete, 1 mar bereits ein Anachronismus“. | „Dass Osterreieh, mo die Erkenntnis des Problems I meiter fortgesehritten mar, nieht die Kraft haben miivde, ) seinen Partnev Ungarn der europăisehen Idee der națio- | nalen Selbstbestimmung zu geminnen, mar sehon damals (1913) lăngst klar. Daher ja die Hoffnungslosigkeit aller j Reformversuche. Ungarn verharrte in seiner Blindheit bis j sur Stunde des Busammenbruchs*. (rev. „Europăisehe i Gesprăche", a V. Nr. 2, Febr. 1927) Pe românește : „Pentru mine eel puțin e fără doar și poate (nu stau j la îndoială să afirm) eă existența vechei monarhii în structura ei deosebită a fost cauza de războiu hotăritoare și eă prin urmare și soarta Germaniei a fost hotărîtă în elipa în eare s’a legat pe uiață pe ’ moarte eu soarta monarhiei danubiane. Formulat într’o formă scurtă: într’o lume, eare se afla sub earaeteristiea ideii naționale, era pre- dominată în rău și în bine de această tdeie, a ajuns imposibilă, o con- stelafie (de stat), eare însemna nega|iunea ideii naționale și eare subsista ' ț — 99 — numai în urma acestei negațiuni. Austro-Ungaria, care adresă în 23 Iulie 1914 ultimat Serbiei și eare aprinse astfel făclia răsboiului, era de pe atunci un anatironism. Că Austria, unde recunoașterea problemei progresase mai mult, eă Austria nu ua auea tăria să câștige pe partenerul ei, Ungaria, pentru ideia europeană a autodeterminării najionale, era deja de pe atunci (1913) clar. De aceea iremediabila lipsă de nădejde a tuturor încercărilor de reformă. Ungaria a perseverat în orbirea ei până in ora debandadei (debaelului)". S’auzim aeum pe membrul corespondent al „Institu- tului" din Franca, pe decanul facultății de litere din Naney, pe dl Bertrand Auerbaeh, eum a analizat „Austria și Ungaria în decursul răsboiului" („L’Autriehe et la Hongrie, pendant la guerre", Libr. Alean, Paris, 1925) și la ee „concluzii" a ajuns. In Austria: „tombeesp les illusions des dirigeants qui avaient comptă sur la uictoire pour resoudre par la jorce le probleme des nationalites, et ramener les rebelles ă l’ordre de ehoses aneien. C’est le pitoyable resultat d’une longue et tenace ineomprăhension: on nosa pas octroyer aux „nations" des libertes qui les eussent retenues dans l’Empire; en se les ali^nant, on 6nerua jusque sur les ehamps de bataille leur fid6lit6: c’est lă qu’il faut ehercher la eause morale de la dăfaite militaire". In Ungaria : „ ... C’est aussi le secret de la dibăcie hongroise... la magyarisafion auait ete appliquee auec une brutalite et un cynisme implaeable. ... La Hongrie est un fief que se partagent les oligarques, de titre eomtal, les Tisza, les Andrâssy, les Apponyi, les Hârolyi, autour desquels grauitent des eomt^s de seeonde grandeur et une clientele de hauts et bas politiciens... ils sont unis dans le ferme propos de maintenir la domination magyare sur les eolonies d’autres raees... Les Magyares ătaient si fortement possâdes par le dogme de leur h^gămonie"... (pg. 599) Sfârșitul: „A la m^moire de l’Autriche- Hongrie, la France... n’apportera aucun tribut de regrets... La France peut saluer les nouveaux Etats — issus de l’Autriche-Hongrie". (pg. 604). Pe românește: „...au căzut iiuziunile conducătorilor, eari con- taseră la uietorie pentrueă să vesolve prin forță problema naționalităților și ea să readucă pe rebeli la ordinea eea ueehe a lucrurilor. Acesta este resultatul jalnic a unei lungi și tenace ineomprehensiuni: n’au fn- d”ăsnit să oetroieze „națiunilor'¹ libertățile, cari le-ar fi reținui tn Imperiu; înstrăinându-le le-au întârîtat (eneruat), ehiar și pe câmpurile de luptă, fidelitatea: aici trebuie să se caute cauza morală a derutei militare. „ ... Acesta este și secretul debaelului maghiar .. . maghiarizarea fusese aplicată cu o brutalitate și un cinism implacabil... Ungaria este un domeniu, (feud,) pe eare și-I impari oligarehii, eu titlul de conți, (cei din familiile) Tisza, Andrâssy, Apponyi, Kârolyi, în jurul cărora gra- — ¹⁰⁰ — ■ vitează conții de a doua mărime și o clientelă de politieiani mai mari ș și mai miel... sunt uniți în ferma hotărîre de a menține dominația ma- ghiară asupra coloniilor de altă rassă... Maghiarii au fost așa de tare posedati de dogma hegemoniei lor...“ „Memoriei flustro-Ungariei nu-i ua aduee Franța nici un tribut de regrete... Franța poate saluta pe nouăle state născute din Austro-Ungaria“. 8’auzim pe leaderul soeialdemoerat din extrema stângă, ; pe Leon Blum, eum serie îrt 1927 despre actuala Ungarie: proehe de nous dans l’espaee, la Hongrie steloigne ; infinement de nous dans le temps. Ea Hongrte d’aujour- d’hui est le plus etonnant phenomene d’arehaîsme, de sur- oiuanee, que l'histoire puisse plaeer sous nos regards... i Depuis le Moyen âge, l’histoire de la Hongrie est gou- vernee, est expliquăe par la uolonte d’une oligarehie maî- iresse du sol, maîtresse du pouuoir iteel, et qui, par un surprenant m^lange de brutalite et de ruse chieantere, de '■ constanee obstin^e dans son dessein et d'aeeommodation eynique aux eireonstanees, est paruenue â prâseruer â । trauers Ies temps, et jusqu ’â notre temps, son antique et ■ ■souverain priutlâge“. \ eette oligarehie n’est eeperidant pas toute la Hon- i grie. II y a lâ-bas un peuple, peuple de serfs autrefois, aujoUrd’hui peuple d’aseruis: ouuriers, petits bourgeois, i paysans. E’unique probleme est de sauotr eombien de temps eneore se prolongera sa seruitude, pendant eom- bien de temps son intense aspiration vers la liberte pourra ■ etre eortiprimâe, pendant eombien de temps Ia Hongrie pourra etre maintenue ă l’âeart du mouuement uniuersel î d’affranehissement des nations et d’organisation des tra- ’ uailleurs“. ' „... II faut que ee gouvernement tombe pour que le j peuple hongrois s’âleue, pour que la Hongrie eesse de î barrer brutalement la route au lent progrâs de l’Europe jj uers la liberte et uers la paix“. („Preface" din „Ea Hongrie, ! oligarehie, nation, peuple", de l. Diner-Denes, Paris, 1927) ] Pe românește: Aproape de noi în spațiu, Ungaria se depăr- ” tează infinit de mult de noi în timp. Ungaria de astăzi este' cel mai ui- j mitor fenomen de arhaism, de suprauiețuire, din câte poate să adueă istoria sub pricinile noastre... Din Buul mediu începând istoria Ungă- J riei este guvernată, este explicată de uoinja unei oligarhii stăpână pe < pământ, stăpână peste puterea reală, și eare, în urma unui amestec surprinzător de brutalitate și de uielenie, eare șicanează, de constantă 1 îndârjită în scopul ei și dă acomodare einieă eireumstanjelor, a par- ■! uenit să-și preserue în decursul timpurilor și până ’n epoca noastră, J veehiu-i și suveranu-i privilegiu". „... această oligarehie însă nu este întreagă Ungaria. E acolo, j jos, un popor, un popor de servitori odinioară, astăzi un popor de aser- j viți: muncitori, miei burgheji, țărani. Unica problemă este să știi îneă 3 eât timp se va prelungi servitutea sa, eâtă vreme îneă va mai putea J fi comprimată intensa sa aspirație spre libertate, cât timp va mai fi în | — 101 — stare Ungaria să se mențină laoparte de mișcarea universală de des robire a popoarelor și de organizare a celor ee muneese“. Trebuie ca aeest guvern (al oligarhilor — trad.) să cadă, pentru ca poporul maghiar să se ridice, pentru ea Ungaria să Înceteze de a bara (de a inchidej drumul spre progresul lent al Europei spre libertate și spre paeeu. Poate eă unuia sau altuia să nu-i placă dl E6on Blum. Aici mărturisirile unui alt francez. Ultimul ambasadar francez în Austro-Ungaria (dela 1912 pănă la declararea răsboiului), dl Alfred Dumaine, serie în volumul dsale de amintiri ,La derniere ambassade de France en Autriehe “ (ultima ambasadă a Franței în Austria — Paris, libr. Pion, 1921): „L’egoisme național pratique avee une etroitesse feroce a toufours forme le seul principe direeteur de la politique exterieure des Magyars. „Nos preoeeupation etrangeres s’arretent â nos frontieres*, proclamait l‘un d’eux. Tisza, mieux que personhe, sauait que ne pouvaii pas etre depasse l’effort par lequel eeux de sa race eomprimaient des popu- lations uassales trois fois superieurs en nombre â eux~ memes. Le eouverele de la chaudiere n’aurait pas supporte une pression plus forte.* (Prefață, pg. X—XI.) Pe românește: „Egoismul național practicat eu o îngustime feroce a format totdeauna singurul principiu director al politicei exterioare a maghiarilor. „Preocupările noastre cu streinătatea se oprese la fron- tierele noastre", proclama unul din ei. Tisza, mai mult ea oricare altul, știa mai bine eă nu se putea trece peste efortul prin eare cei aparținători rassei sale comprimau popvlațiuni vasale de trei ori superioare numerice față de ei înșiși. Capacul cazanului n ar fi suportat o presiune și mai mare.“ (E vorba despre problema: de ee n’a fost contele St. Tisza partizanul răsboiului chiar dela început.) V. După citatele de pănă acum credem eă putem să opunem afirmației dlor Berzeviezy și Apponyi, eă nu s’a vrut maghiarizarea, atâtea mărturisiri prețioase, încât ar fi aproape inutil să se mai insiste, pe partea cui este adevărul*) Dar adevărul acesta trebuie să pătrundă și să i se, conformeze faptele politice. Ga să dorești să subjugi, iarăș, milioane de alogeni, tu, popor de 9’8 milioane, pentru ca să revină regatul Sfân- tului Ștefan, o imposibilitate în constelația europeană actuală, este o crimă împotriva culturii europene l Cine alimen- tează astfel de ilusii e punibil înaintea areopagului mondial. *) Cine vrea o listă și mai completă a mărturisirilor privitoare la maghiarizare e rugat să citească broșurile mele: „Se ’ntreabă min- tea sănătoasă..." 1925 și „La răspântii" (Iile Marin) 1021. ■ Dezi și „Transilvania" 1926, No. 12: Cum au vrut să ne maghia- rizeze prin teatru (citate dintr’un raport al dlui Osear Fodor despre tea- trele din Ardeal); 1927, No. 1: „Gazul metan în slujba maghiarizării", memoriul consiliului orășenesc Cluj, trimis tuturor orașelor și judefelor din Ungaria — plan sistematic de a ne desnafionaliza. — 102 — Ni se spune eă „Istoria Uniuersală“ a lui IDells are un tiraj uriaș în actuala Ungarie. Dacă vrem ea spiritul lui y^ells în aprecierea evoluției omenirii spre eeua excelsior să se desuolte în Europa, nu putem sprijini lozincile riefe- ' rieite eu „Hungaria rediviva" 1 Aeum, când Anglia dă chiar șt celor din Indii parlament independenti Acum, când lozinca descreierată a bolșevismului, a comunismului, bate la porțile Europei (și una din porți este Basarabia!) și amenință cultura europeană! Aeum, când s’au trezit po- poarele din letargie și nu mal vreau să fie „misera plebs . contribuens*. Cine vrea să readucă stările din fosta Ungarie păeă- fuiește împotriva spiritului vremii, oricât de Serbătorit să tie din cauza „ patriotismului “ său. Redactorul politicei externe al ziarului francez „Ee Temps“ (18. U. 926), dl Wladimir d’Ormesson, găsește în comentarul falsificatorilor de bani, maghiari, argumente foarte logice și foarte îndreptățite: „Entre l’aviditâ allemande d’une part; Ies positions categoriques de l’ltalie, de la lougoslavie, des Teheques, des Roumains, d’autre part, la Hongrie, l’Autriehe, n’ont . pourtant qu’une issue: c’est de rester ce qu’elles sont et de tendre, par une polittque sineâre, â amâliorer elles- memes leur situation respective. Mais eette am^lioratton, on ne la realisera peu â peu que si certains esprits de l’Europe centrale s’adaptent loyalement aux condiționa de la Die europeenne nouvelle; s’ils penoncent aux intrigues et aux imbpoglios d’une autpe âge; s’ils peconaissent enfin Ies regles fondamentales des democraties modepnes. Et qu’ on ne nous objeete pas que cela revtendratt â trahir je ne sais quelle tradition respectable. La tradition n’est pas le culte immobile du passe. La uraie tradition, c’est ta Science de la uie“. Pe românește: „intre aviditatea germană, pe deoparte și Intre pozițiile categorice ale Italiei, ale Iugoslaviei, ale cehilor, ale româ- nilor, pe de altă parte, Ungaria, Austria n’au, eu toate acestea, decât o singură ieșire: să rămână ceeace sunt și să tindă, printr’o politică sinceră, să-și amelioreze ele însele situația respectivă. Dar această ameliorare nu se va realiza încet pe încetul decât daeă anumite spi- rite ale Europei centrale se adaptează loial la condițiile vieții europene nouă; aeă renunță la intrigi și Ia tmbroglio-uri dintr’o altă epoeă; daeă recunosc tn sfârșit regulele fundamentale ale democrației moderne. Să nu ni se obiecteze eă aeeea ar însemna Să trădezi nu știu ee tra- diție respectabilă. Tradiția nu este cultul imobil al trecutului. Adevă- rata 'tradiție este știința vieții". Tot acolo serie bărbatul de stat francez despre „agi- tația surdă, escitată de un elan, care n’a pierdut speranța — 103 — de a reînvia stătu quo ante bellum*, dar elanul acesta al aristocraților maghiari ar trebui să înțeleagă eă „rolul său nu stă în aceea de a te ține scai de nu știu ee apanagil temporale; el constă, dimpotrivă, în aceea de a exereia o influință spirituală„în a face țării tale parte de legături speciale eu streinătatea si de comprehensiuni (înțelegeri) europene". Într’un articol de fond declara starul „Prager Presse* (în 13 11. 1027) eu foarte mare dreptate: „Von Ungarn verlangte sie (die Tseheehoslouakei) nie das Geringste. — ausser der Einhaltung der „iibernommenen Verpfliehtungen, ohne sieh daran zu stossen, dass das Land bis heute noeh nieht zu der Erhenntnis herangereift ist, dass der Verlust der Slouatei, Siebenbiirgens und des Banats nieht irgendein Werk des tseheehisehen, serbisehen oder rumănischen Imperalismus mar, sondern eine naturnotroendige Hon- sequenz des Erroaehens der niehtungarisehen Nationalităten des ehemaligen Ungarns, roelehe dieses Ungarn eben nieht zu gewinnen vermoehte"... Pe românește: „Dela Ungaria n’a eerut (Cehealouăeia) ureodată nici eel mai mie seruieiu — afară de tinerea angajamentelor luate de ea, fără ea să se lase atinsă de faptul eă tara (Ungaria, îneă n’a ajuns pănă în ziua de astăzi la maturitatea eunoștinfii, eă pierderea Slouăeiei, a Ardealului și a Banatului na fost ureo operă a imperia- lismului eeh, sârb sau românesc, ei o consecință, condițională de natură, a trezirii naționalităților nemaghiare ale fostei Ungarii, a naționalităților, pe cari această Ungarie nu le-a putut câștiga*... Dacă există o logică pe lume este logica exprimată de redactorul politie al lui „Le Temps“ și de „Prager Presse" în citatele de mai sus. Oricât ar dovi conții și baronii maghiari să se mat scalde la Sovata și la Băile Hereulane, în patria lor — do- rința aceasta s’ar plăti eu uriașe băi de sânge a popoarelor, eari lihnesc după pace. Oricât și-ar cere, aceiași conți și baroni, latifundiile înapoi, într’o epocă a democrației, când spiritul uremii a eerut exproprierea și nu vor mai putea huzuri în bunăstări, câtă vreme „plebea¹¹ ar suferii (lan uitați-vă, conți și baroni și „burjui", la ilustrațiile din cartea lui Rend Hilop despre „Bolșevismul rusesc" și vedeți ee soartă îi așteaptă pe in- telectualii, eari n’au priceput să se adapteze spiritului vremii și au întărîtat cu lipsa lor de responsabilitate socială bestia din om: eeiee n’au fost• spânzurați sau masacrați curăță străzile de zăpadă sau trag funiile, ca hamali, la șlepuri, numai fiintleă, din intâmplare, — s’au născut „burjui" șt no- bilii Vreau intelectualii tuturor popoarelor să ajungă soarta aceasta?) Dacă dl Berzeviezg critică ținuta lui Ady, (v. rev. „Pasz- tortiiz", Cluj, 27 11. 1927) fiindcă „narcoticul" ee îl oferă este „stricăeios“ societății maghiare actuale, fiindcă „Adg. j n’a crezut nici o clipă în uiitorul neamului său“, este mat ; preferabilă credința într’o Ungarie cu 482°/₀₀ de maghiari,^ 141°/₀₀ români, 98°/₀₀ germani, 94°/₀₀ slovaci, 88°/₀₍₎ croațL 53°/Oo sârbi, 23°/oo ruteni (luăm statistica maghiară din 1910J dupăFr. Naumannl), într’oepoeă a naționalismului pronunțat? Luptătorul democrat irlandez O'Connor, scriind prefața cărții pu- 1 blicistulul englez Street: „Hungary and Democrație" (în seria „Istoria ' Națiunilor", la Fisher Uriuin, Londra) constată: „Nu e un centru mai pri- ; mejdios de uiîtoare turburări, daeă nu chiar de un nou răsboiu, ea re- giunile, eari închid Ungaria și ueeinii ei tmediaji. Situația mândrei na- țiuni e ușor de înțeles și până la un punct ea inspiră chiar simpatie. Dar răspunsul la plângerile maghiarilor trebuie găsit în propria lor, ț aproape de necrezut, persecuție a acelor rase, pe cari ei le-au ținut tn ; frâu atotputernic" (după trad. din „Cugetul Românesc, 11. 1923, Nr. 10—11). ; Ca să terminăm eu eostatările unui sociolog la modă, lăsăm să Ș urmeze o aforismă de a lui Gustaue De Bon, aforismă, eare ar ți foarte eu cale să serueaseă drept motto la o carte istorică, în eare s’ar ana- ' liza stările din fosta Ungarie: „La tgrannie violente n’obtient qu’ une obeissânee foreăe toujours ; prâte â la râuolte. Une tyrannie douee, continue et presque inaperque, est beauebup plus effieaee“. („Tirănia violentă nu obține decât o ascultare forțată, gata întot- !; deauna de revoltă. O tirănie dulee, continuă și aproape neobservată, este mult mai ducătoare la scop [eficace.].“) („Annales“, 13 11. 1927). ; VI. Cea mai apropiată conferență a „Uniuni» interparla- mentare* se va ținea din 25—30 Aug. 1927, în palatul Luxem- 1 bourg din Paris. i „Uniunea" numără în timpul de față (Febr. 1927) 300 i de membri, aparținând la 35 de parlamente. Chestiunile principale, dela ordinea zilei (v. „Le Temps", 23. 11. 1927) sunt: politica mondială, crearea unei | înțelegeri vamale europene, reducerea armamentelor pro- | tecția internațională împotriva drogurilor stricăeioase, j metoadele de codificare ale dreptului internațional. '! Se vor lupta la „Uniunea interparlamentară" împotriva j stupefiantelor, a coeainomaniei, a opiului, ... Dar ee este ' eoeainomania individuală, â câtorva sute de mii de oameni, față de mania șovinismului, eare seceră eu milioanele vie-. țile omenești, daeă iubirea de neam nu este îmbinată eu iubirea de omenire și cu rațiunea?! Daeă „Uniunea" vrea să aibă spor la lueru ua trebui să poarte lupta împotriva patriotismului exagerat — a șovi- nismului (aici al conducătorilor, temporali, maghiari), eare e o primejdie pentru toți eei ee vreau o Europă împăcată. Nu e o altă cărare 1 Dr. H. PETRA-PETRESCU. — 105 Cronică. | Basarabia recunoscută a noastră și din partea | | Italiei. I I I I I In sfârșit a ratificat tratatul Unirii Basarabiei și sora noastră mai mare, Italia! A fost o zi de bucurie pentru sufletele tuturora. S’au descrețit frunțile și — pe deasupra patimilor, cari ne frământă — am îngenun- chiat în fața altarelor și ne-am înălțat, gândindu-ne la ceeace ne unește... A avut dreptate ziarul „Popolo d’Italia" arătând, într’un desen, pe un legionar roman la granița basarabeană, Ridicând insigniile ro- mane, cu acel mândru SPQR. Soldatul român la granița Basarabiei este în ziua de azi o meterează împotriva valurilor de descompunere so- I I l s i cială, ce încearcă să invadeze Europa. Sprijinindu-1 pe el, sprijinim, pu- nând un dig puternic, cultura europeană, amenințată în vitalitatea ei. Toți, cari mai cugetă în ziua de astăzi, trebuie să recunoască adevărul acesta evident. „Le Temps", zisrul guvernului francez, a declarat-o într’un edi- torial (articol de fond 7 XII. 1926) că „România prosperă și tare este o necesitate pentru menținerea păcii, deoarece ea este o barieră si- gură, care protege Europa meridională și centrală, pe deoparte Împo- triva revoluției bolșevice, pe de altă parte împotriva oricărei reveniri I / I I I I I ofensive a acelora, cari șe făcuseră complicii docili ai vechiului impe- rialism pangerman". Dacă Maurras a declarat că Europa are de a mulțumi României faptul că puvoiul bolșevic s’a oprit la Budapesta, și de aici înainte Ro- mâniei și — îndeosebi Basarabiei — îi revine onoarea, dar și marea responsabilitate, împreunată cu sacrificii, de a sta pază, pentrucă alte state, mai fericite ca situație geografică, să se poată consolida în li- niște după cataclismul mondial. Cine sprijinește România sprijină cultura europeană. Revista rezervată desvoltării culturii românești, încrestează cu sa- tisfacție ziua în care și Italia a înțeles ca acest adevar să-l adeve- rească prin iscălitura ei. t Grozăvescu. Vestea morții ab- surde a lui Grozăvescu ne-a atins pe toți ca vestea căderii lui Aurel Vlaicu din avion. A fost un țipet de durere, tot atât de pronunțat și tot atât de general. Ca și când ni s’ar fi smuls ceva din inimă. Tinăr, frumos, în puterea vârstei, abea la începutul unei cariere strălucite, cu un public înțelegător ca cel din Viena la picioarele sale, stăpân peste angajamentul unui turneu ce promitea a fi un triumf prin America —~ un glonte a servit Parcei Distrugerii drept agent, 5 106 ca să anihileze puterea aceasta uriașe de via|ă, răspânditoarea de frumusețe și bunătate prin muzică. Și ce mare lipsă ducem noi astăzi de înălțări sufletești ca cele procurate de Grozăvescu! Cât de mult ar trebui să sporim, de am avea putința, pe Grozăvești! noștri, ca să pricepem că mai este și altceva pe lume decât sto- macul și punga 1 Câtor sute de mii de persoane le-a răpit glontele unei femei deșănțate bucuria sufletească muzicală, nutre- mântul sufletului, mângâierea de a auzi glasul unui trimis al unei lumi mai bune- I s’au făcut lui Grozăvescu funerari¹ ca unui rege. Le-a meritat pe deplin' — A tresărit întreg Banatul, și pe drept cuvânt, fiindcă fiiu al Banatului a fost. A tresărit de durere chiar și Budapesta și — când a trecut sicriul cu trupuț neînsuflețit al lui Grozăvescu prin gara dela Budapesta, — corul operei maghiare a cântat la căpătâiul aceluia, care odi- nioară colaborase cu el, iar Horthy i-a trimis prin aghiotantul său o coroană cântărețului român. Ce frumos gest • Iți dau lacrămile când te gândești că cel puțin câteva clipe sunt reservate omului din ziua de astăzi să accentueze în fața morții: „Suntem oameni cu toții 1 să ne plecăm capul în fața valorilor reale 1“ ... Și au cântat corurile din Banat la mormântul deschis cum n’au cântat de multă vreme și și-au instrunat coardele tarafurile de lăutari, și — în timp ce plângea o mamă nemângăiată și gân- gurea un copilaș nevinovat — era dat pământului cântărețul, a cărui voce vom mai putea-o auzi numai cu placa de gramafon, un surogat dureros. Memo- ria lui Grozăvescu însă nu va dispărea. Va. luci ca un luceafăr de dimineață proaspătă, întremătoare. Notițe literare-culturale. Simian 1 Bărnufiu. Pe când scriam cartea ț mea despre Bărnuțiu nu cunoșteam < o publicație, asupra căreia atrag - atenția, deși nu apare importantă. ; Este o conferință, până acum J inendită, ținută în Blaj la 30 Oetom- urie st. u. 1844. Concluzia lui S. B. este : „Un i popor lipsit de știință și cultură e i ea un prune ee tot dela altul aș- 1 teaptă toate. Să nu ne mai eăim dar, 1 niei să băgăm de vină tot sorții, ei 1 să ne apucăm și noi odată de fna-j intare..1 Conferința o comunică Pădu- reanul, despre eare nu știu eine este. Se af/ă în Gazeta Transilvaniei, 1887, Nrul 42. j G. B. D. I * 1 Iris, Tasehenbuch jur das jahr... Pesth. Verlag von Gustau Heekenast 1840. Pagina 101—104: Flora, das mallaehisehe Blumenmădehen. Ge- dieht von Bevitsehnigg (Mit einem Stahlstieh). Cele 10 strofe, despre eari a vorbit Dacia literară a lui M. Kogăl- nieeanu. „ Stahlstieh“-ul este foarte frumos, flre inscripția: „Rajzolta Barabăs. Metsze Mayer Hăroly Nurnbergben“. 1841. Pagina 389—396 apăru Der mallaehisehe Weinhiller. Gedieht. (Mit einem Stahlstieh). Tot d e Leuitschnigg. „Stahlstieh"-u/lipsește din exem- plarul bibliotecii universitare-Cluj. Cuprinsul: Pândarul este mâh- nit eă fetișcana ee-o iubește îl erede laș. într’o noapte eineva-i sîsâie în vie ; el cere răspuns ; răspunsul nu-i vine, el trage și ucide pe soră-sa; apoi să omoară și el. Niei o strofă deosebită! în celelalte volume poetul mai are versuri despre Nil și despre 1 r — 107 — eimbalistul maghiar. Avea, deci, în- clinarea a retine ’n vers impresii geografice și etnice. Aeesteia-i da- torim și pe Flora, pe eare o va fi prefăcut din Floarea 1 Szinngei Jozsef are ’n Magyar iroh (DU, coloana 1159) eâteua date despre Levitsehnigg. 8e găsesc și în „Algemeine Deutsche Biographie", XVIII, p. 507. Mai observ eă la Iris colaborau literafi distinși, ea Adalbert Sttffer sau eunoseuji și populari ea; Hammer- Purgstall, l. G. Seidl, Bettțj Paohj, l. N. Vogi, L. A. Franhe. Almanahul îl îngrijia contele loan Mailăth. G. B. D. * „Buletin eugenie și biopolitie", tipărit de Secția medicală și biopo- litieă a „Astrei" voi. 1. Nr. 1, Ianua- rie 1927. Administrația: Cluj, Insti- tutul de igienă și igienă socială, strada Pasteur. Redacția, pe adresa dlui prof. univ. 1. Moldovan, Cluj strada Mieo 1. Abonamentul pe un an 200 Lei, un număr 20 Lei. O publicație, eare face einste secției medicale și biopolitiee a „Astrei". Tipărit pe hârtie bună, eu litere frumoase, având articole scurte, prețioase :— acest buletin n’ar tre- bui sâ lipsească din niei o casă de intelectual român. Entuziaștii conducători iratează probleme vitale pentru viitorul nea- mului. Dl Dr. luliu Moldovan ex- plică ee va să zică „eugenia" („Ști- ința, eare se ocupă cu factorii, cari pot modifica în bine sau în rău ca- litățile de rasă, mintale și fizice, — ale generațiilor viitoare". Scopul eu- geniei este „ameliorarea, calitativă a rasei"), ee însemnează „biopoli- tica“ (.Biopoiitiea, știința guvernării bazate în primul rând pe capaci- tatea biologică a cetățenilor și în- dreptate cătră prosperitatea lor bio- logică, este politica fundamentală, conștiința regulatoare a tendințelor individualiste și sociale. Ea deci nu este o politică militantă, de partid, et trebuie să fie la baza orieăret politiei, eare vizează, de fapt șt sincer, binele patriei... biopolittea nu este identică nici eu igiena națiunei, niei eu organizările sănătății publice, eare este numai o parte integrantă a ei. Ea nu este o problemă oareș- eare medicală, ei problema unică, dominantă, în vederea căreia tre- buie să-și coordoneze eforturile, trebuese să coopereze toate ramu- rile specializate în activitatea de stat, așa cum într’un organism , abia prin cooperarea echilibrată a func- țiunilor specializate se garantează o rezultantă optimă a vieții"). Introducerea e subscrisă de dl preș, al secției, dl Dr. luliu Hafie- gan și de dl vieepreș. Dr. luliu Mol- dnvan. Dl Dr. Val. Pușcariu scrie despre teoriile evoluției omenești și despre problema eredității (mende- lism). Dl Dr. M. Zolog începe un ar- ticol despre „importanța demogra- fiei" și despre „îndatoririle școalei". Dl doeent Dr. Gh. Popouici arată im- portanța „puerleultuvii" (igiena și asistența infantilă), constatând eă la noi e mortalitatea copiilor una din eele mari între statele europene. Dl Dr. luliu Moldovan abordează tema: combaterea boalelorvenerice, trecând în revistă argumentele pen- tru reglementarea și aboliționismul prostituției. (Rezultatul: „Centrul de acțiune în combaterea boalelor . so- ciale, deci și a veneriilor, nu poate fi altul decât dispensarul ori ambu- latorut policlinic".) Tot dsa comen- tează înființarea „Institutului de igienă și sănătate publică", și pledează pentru surorile de ocrotire. 5* — 108 — Dna Vet urla Manoilă pledează pentm „Asistența socială" (= ,o ști- ință născută din iregularitățile pul- sației sociale, eare ereiază condiții de desechilibru și dependență so- cială șt al cărei scop este de a normaliza sau ajuta pe cei căzuți în dependență socială “} și ne vorbește în termini eloeuențl despre „rolul fe- meilor în asistența socială a fami- liei", arătând cu exemple ce mult bine pot săvârși femeile conștii de responsabilitatea lor socială. Din citatele acestea și din înși- rarea articolelor se va fi convins cetitorul eă avem de a faee eu con- tribuții prețioase, vrednice de luat în seamă. Dorim viață lungă publicației lu- nare, menite să clarifice opinia pu- blică asupra problemelor de capi- tală importanță. Dacă ar fi să avem o dorință este aceea ea titlul prea ... științific: „Buletin eugenie și bio- politie", eare nu atrage pe toți, să se preschimbe în subtitlu, având ea titlu principal publicația, eventual: „Bueurafi-vă de uiafâ!“ fișa s’ar răs- pândi mai mult, spre binele tuturora. * Scrisori clujene. Conferințe.... Pentru orașul a- eesta, care poartă eoiful de prineeps al orașelor ardelene, conferințele sunt un criteriu de apreciere a spo- rului vieții românești. Nu știu eum vor fi întrebuințat aeest instrument de cultură eompatrioții noștri, ma- ghiarii, atunci când sceptrul îl țineau ei în mână. Probabil nu l-au uzat prea mult, căci ei se simțeau pe pământ sigur și nu-și închipuiau că viața ungurească va putea fi odată slăbită aiei, ea să-i dea suportul necesar pentru o îndelungă rezi- stență. Mi-o închipui aceasta, pen- irucă după metamorfozarea de acum nouă ani a Clujului, eași a întregului 1 Ardeal, urmele unei mișcări culturalei în spirit unguresc au dispărut curând. | Căci, întrucât e vorba de conferințe, | dovada despre o vie mișcare eultu- J rală o dau ciclurile de conferințe, a nu manifestările răzlețe și singura- I tiee de această natură. -1 Ciclurile de conferințe românești 1 au început curând după inaugurarea 1 erei noui în viața orașului nostru. 3 La început modeste și unice, eie- 1 lurile de conferințe organizate de 1 „Astra", eare a fosi gata oricând șl s oriunde în Ardeal să împlânte steag | cultural, au jost o reacție spontană a 1 vitalității românești și a capacității i — în sens fizie — cultural a acestui I popor. După învățătura înțeleaptă a J bibliei, oriunde se închega un nu- i eleu de viață românească, apărea j și „Astra", ea să dea un rost supe- 1 rior acestei vieți și ea să sporească J energia, de viață a nucleului. Câțiva ani a ținut făclia în mână numai „Astra", eăei slujitorii ei erau toți < cei bine înzestrați sufletește și dis- l puși să dea altora din comoara j sufletului lor. ’ Dar viața sporește și viață eu adevărat este numai acolo unde se ; poate constata aeest spor. Cu timpul s’au înălțat și alte mâni vânjoase, 1 în stare să poarte alte făclii, eari aveau să-și adauge lumina la aceea ' isvorîtă din făclia „Astrei", pentruea mai puternică să fie lumina și mai adâne să străbată razele ei. Iar astăzi avem în orașul nostru cinei cicluri de conferințe, toate eu mulți eredineioși-aseultători. Și această evoluție, ale cărei trepte „istorice* se pot de p< aeum schița, nu s’a săvârșit în cursul mai multor decenii sau secole, ei în cursul eelor opt ani de zile, câți au trecut de eând •r — 109 — viata românească în era românească a înmugurit în acest oraș. Astăzi. în locul „Astrei". se des- fășură conferințele „Extensiunii Uni- versitare" în sala IV a Universitătti- Istorieă sala IU a Universității, eare \ adună sub cupola ei studenti la cur- suri universitare; eare adună sub cupola ei publicul mare la come- morări celebre,la recepții ocazionale și la lecții de cultivare: templul eu cei mai mulft credincioși ai orașului nostru. Preoții zilelor noastre aici sunt, în „cetatea" spirituală a Universității, eare și-a deschis porjile închise odinioară, pentru a primi pe cori- doarele ei lumea multă a însetatilor de cunoștințe sau pentru a-și trimite preoții în mijlocul mulțimii, să ducă cuvântul așteptat al înțelepciunii uremii noastre ... în altă parte sunt conferințele sec{iei medicale ale „Astrei", eu acelaș rost și eu aeelaș ecou în sufletele cetățenilor. Aici curiozitatea e dublă: pentru ideea împărtășită ascultătorilor de conferențiarii aleși și pentru însăș persoana acestor conferențiari. Penfrueă de astădată secția medicală nu s’a mărginit la forjele de cart dispune ea în per- manentă, ei a cerut ajutorul spiritelor luminate din întreg cuprinsul fării. pentru a putea lămuri legile de euolutie biologică ale „capitalului uman". Lumea curioasă umple lo- curile din sală eu o jumătate de oră înainte de începerea conferinței. Clujul trimite și el câteodată con- ferențiari capitalei. Secția noastră medicală aduce aeum contrava- loarea. pentruca schimbul să fie drept și câștigul de amândouă păr- țile. Al treilea ciclu de conferințe este organizat de gruparea politică a tinerilor naționaliști, cari scoteau într’o vreme un ziar săptămânal „Chemarea". Deși reprezintă o ju- decată de partid politie, aceste con- ferințe aduc, totuș, o rază de lumină în istoria frământărilor politice ale românilor din cuprinsul Ardealului în perioada de timp dela revoluția din 1848 până la ultima revolupe, cea din 1918, care s’a sfârșit prin unirea Ardealului eu Patria-mamă. Cei eari expun aeeste evenimente sunt de cele mai multe ori persoane, eari au trăit în vârtejul frământărilor și uneori au fost printe factorii activi» eari au produs aeeste frământări. Astfel de expuneri au valoarea unor documente istorice și tipărirea lor înseamnă o contribuție la istoria ardeleană în cele trei sferturi de de veac dinainte de unire. Alte două cicluri de conferințe sunt ale reuniunilor religioase de femei ortodoxe și greco-eafoliee. Și acestea numai uneori rămân la propovăduirea cuvântului bisericii, iar alteori încearcă și ele să pipăe pulsul vremii noastre, dând valoare de actualitate învățăturilor pline de înțelepciune ale Sfintei Scripturi. Pentru orașul acesta conferin- țele sunt un criteriu de apreciere a sporului viefii românești. Cluj, Februarie 1927. Ol,. BOITOȘ. * Dacoromania, Buletinul „Muze- ului Limbet Române" (Universitatea din Cluj) condus de Sextil Pușeaviu, An. IV, partea 1: Studii, Cluj. „Ar- dealul". 1927, format 8°, pag. 8’10 (eu mai multe ilustratii șt hărți), Preful 450 Lei. Din pricina greutăților materiale de eari sufăr aproape toate publi- eajiunile periodice de la noi și de 110 — aiurea, îndeosebi eele de specia' litate, eari, pe lângă faptul eă rec- lamă eheltuelile de imprimare mult mai mari, din pricina varietății carac- terelor grafice se adresează unui cere de cititori mai restrâns, a făcut ea și apreciata publieafie a „Muze- ului Limbei Române" din Cluj să apară cu o întârziere de doi ani. Așteptarea e însă bogat răsplătită eu volumul apărut în zilele trecute. Bl se prezintă eu studii temeinice, întinse, asupra unor chestiuni de ualoare fundamentală pentru cerce- tările de specialitate dela noi și ehiar de aiurea. In fruntea uolumului e un studiu condensat al dlui S. Pușeariu. Pour forganisation du trauail seien- tifique, — La fiche Internationale — L’index gânâral“ (p; 1—12). Ieșit dintr’o bogată și îndelungată expe- riență de lexicograf și linguist, stu- diul recomandă o metodă practică, ilustrată în amănunte, după care s’ar putea organiza pretutindeni scoaterea pe fișe a materialului linguistic, operațiune, eare lua până aci înuățaților zeci de ani de muncă mecanică, publicarea acestui ma- terial într’un index general, eare ar fi în măsură să oferă perspeetiua fenomenelor linguisttee din toate lim- bile. Sugerările dlui Pușeariu uor fi luate neapărat în seamă de eo- misiunea internațională de pe lângă „Institutul de cooperație intelectuală" din Paris creiat de „Societatea Na- țiunilor", eomisiunea, eare se ocupă toemai de chestiunea găsirii mij- loacelor eelor mai potrivite pentru organizarea muncii intelectuale, pre- tutindeni. Studiul de față se reco- mandă eu toată căldura, îndeosebi cercetătorilor tineri, eari se luptă eu atâtea greutăți la adaptarea unei metode practice în scoaterea de material pentru studiile, pe caria vreau să le facă. ■ Foarte interesant este studiul 1 dlui Al. Proeopouiei, Principiul 8O«-a norităfii in economia limbii (p. 12—38) I cuprinzând interpretări originale în 9 legătură eu valoarea fonetică a.'fl „silabei", bazat pe material aleși din limba noastră. E un aport prețios ■ pentru un capitol important din fo- I netiea generală, de eare la noi se 1 dau foarte rar. Din istoria rapor- 1 turilor noastre interdialeetate (28—66) 1 de același, se distinge prin obser- I nații și explicări, uneori sugestive, | tn legătură eu asemănările și de- I osebirile atestate între eele patru dia- 1 leete românești. Studiul din urmă ] e seris eu prilejul apariției operei 1 dlui Th. Capidan, Meglenoromânii I l. Istoria ți graiul lor, Acad. I Rom. „Studii; și cercetări", 1925 1 și augmentează lista elementelor ] linguisttee analoge pentru dialectul 1 megleno — și daeo-român, dată | de dl Capidan. După dl Proeo- | poviei asemnările dintre aceste j două dialecte se explică „prin situ- 1 ația lor periferică în cuprinsul ținu- j turilor străromâne". | In L'actiuite de journaliste d-Eli- 1 ade Râduleseu pendant son exil â 1 Paris (p. 67—75) dl Gh. Opreseu 1 aduce întregiri la monografia sa ; asupra lui Eliade (Daeoromania 111- : pag. 1—280), dovedind acțiunea ,* Intensă patriotică dusă de eătră marele bărbat în presa streină, pentru ilustrarea stărilor politice grele dela noi. 1 E admirabilă întisa și larg do- 1 eumentata monografie asupra lui 1 Mihail Haltei (contribuție la istoria 1 culturală românească din sec. XVII, .1 pag. 77—168) scrisă de cătră dl J prof. N. Drăganu. Ba poate fi eon- siderată drept model de studiu « — 111 — asupra literaturii vechi, eare eere celui eare se oeupă de ea egale cunoștințe de istorie și filologie. Bazat pe un aparat biblio- grafie foarte bogat dl Drăganu reu- șește să schițeze elar personalitatea remarcabilă a lui Mihail Haliei, despre eare se știa foarte puțin până la studiul dsale. Român de uiță (ef. rudele citate în testament, p. 163—168), a primit o edueație din eele mai îngrijite, fl învățat la Ca- ransebeș. Sibiiu Heidelberg, unde a îneeput să serie versuri latinești, apoi la Aiud și pe urmă la Altdorf, în Germania. Versurile lui Haliei n’au izvorît dintr’o inspirație proprie, ei erau cerute de metoda la modă în școală: elevii primeau teme de versificație, în latinește șl în limba maternă. — Autorul deschide o per- spectivă largă în cercetările asupra culturii vremii și fixează elar felul eum se învăța în școală în veacul al XVII. Dintre cel eari au exersat o influență puternică asupra lui Haliei, se amintesc Valentin Franh u. Fran- henstein, căruia i-a dedicat o odă, personalitate însemnată în cultura vremii, în Ardeal, Francis Păriz Păpai, autorul unui dicționar latin- ungar, eare l-a îndemnat în spre proeupări de natură lexicografică. Dl Drăganu crede, șl eu drept cu- vânt, eă anonimul earansebeșan nu e altcineva decât Haliei însuș, eare eu cultura și hărnicia lui a putut al- cătui valoroasa operă lexicografică. O analiză minuțioasă și întinsă a ace- stui dicționar, făcută eu eonșființio- sitate și eompetință, scoate în lumină valoarea dicționarului, eare redă graiul bănățean și care, semnificativ, s’a găsit la^Sibiiu, unde a rămas și biblioteca lui Haliei. Ea sfârșitul studiului mai multe clișee bine reușite. Regretatul V Bogrea în Sfinții, mediei în graiul și folhlorul românesc (p. 169—182), ne dă un studiu bazat pe o extraordinară bogăție de infor- mație. important pentru numeroasele interpretări de cuvinte și forme ob- scure, eari se întâlnesc pietrificate în unele din produsele noastre de lite- ratură populară, îndeosebi în des- cântece sau ehiar în limba curentă, eare la origine sânt, uneori, nume proprii ale unor vindecători de de- mult sau împrumuturi streine, ieșite azi din uz. Un capitol fundamental pentru cunoașterea felului de viață a po- porului român din trecut și de azi e în mod magistral lămurit de către dl prof Capidan, privind îndeosebi pe românii transdanubieni, unde tradiția veche se păstrează mai bine, în Românii comanzi, studiu din viața românilor din Peninsula Balcanică (p. 183—352). Se știe eă poporul nostru în trecut a avut ea principală ocupație pâstoritul, Această ocu- pație tradițională se continuă îneă, în formele ei vechi la românii bal- canici, pe eari autorul îi cunoaște mai bine ea oricine, fiind însuș de origine macedoromân. 0 informație bogată în legătură eu pâstoritul de acolo e studiul de mai sus. Acesta constă din două părți mari, Aro- mânii nomazi și aromânii păstori. Dorbind despre românii nomazi, autorul se ocupă de formele vieții păstorești, eare a ereiat nomadismul șt transhumanta. Subt nomadism se înțelege „schimbarea periodică a locuințelor", atunci eând „mișcarea păstorilor în massă ia o altă direcție decât cea obicinuită", iar prin trans- humantă „mutarea alternativă și pe- riodică a turmelor, însoțite numai de păstori, între două regiuni de climat deosebit" (p. 191). Noma- 1 — 112 — 1 dismul la aromâni se atestă în isto- rie din veacul al X-llea; el va fi existat desigur șt înainte. Se vor- bește pe larg de nomadism în vea- curile de mijloc, despre agricultură la aromâni, organizarea lor în făl- eări subt conducerea celnieului. No- madismul se face și acuma în unele regiuni de aromâni, eari însă, trăind mai adesea în mijlocul unor populafiuni streine, rupți de con- tactul eu massa poporului aromân- încep să se deznaționalizeze. O hartă (p. 236) indică drumurile urmate de acești nomazi. — Vorbind despre aromânii păstori, li se descrie viața și îmbrăcămintea, se studiază ori- ginea portului lor și se dă bogată terminologie a acestuia. O mulțime de planșe ilustrează portul interesant și alterat al fraților noștri aromâni. Vorbind despre suirea oilor la munte ne descrie amănunțit cele mat mă- runte forme ale vieții trăită de păs- tori, eu toate peripețiile și bucuriile ei. Coborîrea oilor la șes, în timpul fătatului, al tunsului, dă prilej auto- rului să ne descrie prelucrarea lânei După cât ni se arată., păstoritul începe să decadă și acolo. Cauzele sunt comerțul și meseriile, eari se dovedesc mai rentabile. Păstorii aromâni au influențat mult asupra celorlate popoare balcanice, în toate formele lor de viață; în port, limbă, civilizație, au săpat apoi urme adânci în toponimia balcanică. In capitolul ultim se arată originea cuvintelor păstorilor aromâni, în eari filologul își arată în lumină ade- vărată erudiția. Amintim eu toată atenția harta etnografică alcătuită de dl Th. Capidan, eare repară multe scăderi ale celor anterioare, făeute în neeunoștință temeinică a populației balcanice sau mistificând adevărul, din șovinism. Inspirat de o lucrare anterioară a dlui Capidan, „Meglenoromânii*, este și studiul îngrijit și bine docu- mentat al dlui C. Lacea, intitulat Sânt în Transilvania așezări de ro- mâni venifi din sudul Dunării sau nu sânt? (p. 353—370) în eare se arată „o patrie comună a românilor din Șeheii Brașovului eu Megleromânii și în special eu eei din Țârnareea, adeeă în sudul Dunării, în Bulgaria răsăriteană*. Dl. Gh. Giuglea studiază o pro- blemă fonetică („Soarta lui e deschis accentuat după r. „p. 371—382) prin mijlocul eăreia e în măsură să dea o explicație justă unei întregi serii de cuvinte de origine veche din limba noastră. Este interesant studiul dlui Dr. Vaier Bologa asupra Terminologiei medicale românești a doctorului loan Piuarul (Molnăr von Mullersheim (382—393). Dl C. Diculeseu se oeupă de Elementele vechi grecești din limba română (p. 394—516). Prin elemente vechi grecești înțelege cuvinte de origine veche grecească, neatestate în latinește. Autorul presupune eă multe din aeeste elemente sânt reflexe dia- lectale vechi grecești In domeniul acestor influințe intră toate ramurile vieții noastre : păstoria, agricultura, industria casnică, credințele popu- lare, medicina populară, flora, fauna, ete., ehiar toponimia. Un indice de materii și altul de cuvinte ușurează orientarea în materialul tratat. Un studiu erudit, eare depășește cadrul limbei române, este acela al dlui G. D. Serra, Per la storia del cognome italiano (Sulla eontinuită dell’ onomastica latina romanza nei nomi propri canavesani (e piernon- 'esi), (p. 517—640). Autorul remarcă nota păgâno-ereștină a onomasticei — 113 latine medievale, continuitatea te- ritorială a onomasticei latino-ro- maniee. eondițiunile. eari au contri- buit la păstrarea tradiției onomas- ticei latine și continuitatea mor- fologică și semantică a tradiției ono- mastice latine în onomastica medie- vală. Lucrat pe baza unui material documentar imens, studiul poate servi ea un model de asemenea cercetări și la noi. E de datoria școalelor noastre secundare să-și înzestreze biblio- tecile eu publicația elujană, eare, cum vedem, discută atâtea chestiuni importante din istoria limbii noastre* Zilnic, profesorii eonștiințioși de limba română și istorie vor găsi în paginile „Daeoromaniei" fapte și interpretări nouă în legătură eu trecutul obscur al Istoriei noastre și vor putea înzestra pe elevi cu cele mai nouă solufii ale științei, pe eari ei o reprezintă în șeoalele se- cundare. ȘT. CRIȘANU. * însemnări din răsboiul României- Mari, de Dr. Vasile Bianu, medie- eolonel în r., fost medic-primar al spitalului l. 0. Brăttanu din Buzău, senator de Huedin. Tomul ll. Dela paeea din București până la înco- ronarea din Alba-lulia. Cu mai multe ilustratiuni. Cluj, institutul de arte grafice „Ardealul", 1928. — 512 pag. 8" mare. Preful Lei 180"—. Constatăm eu plăcere, eă zelosul cronicar și inimosul român, dl Dr. Vasile Bianu, prin publicarea volu- mului 11. al interesantelor sale „în- semnări din răsboiul Româniet-Mari" s’a degajat în timp foarte seurt de promisiunea lansată în voi. I. Dom- niasa ne pjezintă aeupt prin voi. de fajă continuarea și încheierea însemnărilor sale din eea mai glo- rioasă epocă a neamului nostru, însemnări presărate eu impresiile sale personale de o sinceritate fra- pantă. în darea de seamă asupra vo- lumului l. al acestor însemnări am dat expresiune dezideratului, eă ar îi bine și de un deosebit interes istorie, și adăogăm aeum: și patri- otie-edueativ, daeă și alțt mânuitori ai condeiului, eari au fost martori ori au avut vre-un rol îu marea e- popeie a poporului român ar pur- cede la fel, adunându-și impresiile momentelor trăite în vrejnile de curând trecute, și am văzut eu bu- curie, eă voința în această privință nu lipsește. Dintre publieațiunile a- părute în timpul din urmă, pe lângă „însemnările" dlui Dr. Vasile Bianu, s’a impus atențiunii și interesului public îndeosebi volumul pictorului Vlădeseu eu titlu sugestiv : Bulgarii... retipărit din ziarul „Universul" dela București, volum, pe care nu eredem să-l fi cetit vre-un român decât eu inima strânsă și eu,pumnii încleștați. La fel ea și în tomul l„ autorul însemnărilor notează și comentează aproape zi de zi tot ee i s’a părut vrednic de reținut în eroniea sa despre oameni și fapte remarcabile, trecute în domeniul istoriei contim- porane, începând dela paeea din București până la strălucitul act al încoronării din Alba-lulia. E un material istorie bogat, ee l a adunat autorul eu diligință de albină din diferite surse în cartea sa, aceasta mai voluminoasă decât tomul l. eu peste 100 pagini. Dovadă „cuprinsul", eare singur se întinde pe 15 pagini și de aici și diferința de preț în plus față de tomul l. între alte multe date istorice, discursuri la prilejuri solemne, a- drese și depeșe dela personalități de importanță mai mult ori mai puțin 114 mondi ală, aete si eomunieate diplo- matice, voci de presă în diferite chestiuni, ce au preocupat lumea mare în eel mai înalt grad în anii de întregire ai neamului, — pe cart ar trebui să le căutăm prin ziare și arehiue, în aeest al U.-lea tom găsim date până acum necunoscute și despre fratele autorului, medicul Dr. Cornel Păeuraru-Bianu, reete Victor Bianu, distinsul sprijinitor al culturii noastre naționale, mort în 1820 la Atena, ea medie al set Biciului ma- ritim roțnân și reinhumat după 4 ani în Făget, satul de origine a familiei, eare a dat neamului nostru o seamă din eei mai valoroși bărbați Cine vrea să retrăiască anii de glorie nepieritoare ai întregirii nea- mului, n’are decât să cetească „în- semnările" dlui Dr. Vasile Bianu, pe eari și de astădată le recomandăm eu toată căldura, îndeosebi tinere- tului nostru șeolar, drept izvor de înmulțirea cunoștințelor și de însu- flețire națională. Execuția tehnică a eelor 2 voi. nu lasă nimic de dorit, făcând cinste institutului de arte grafice „Ardealul" din Cluj. Și tomul 11. al însemnărilor este înzestrat eu 28 ilustrațiuni, bine- reușite. NIC. TOGAN. * „Laboremus", Scrisori către în- vățători de Gh. D. Mugur. „Fundațiunea Culturală Principele Carol", Bucu- rești, Strada Latină 10, 64 pag., 20 lei. Frumoasă carte ! Frumoasă pen- tru suflul, eare planează asupra scrisorilor acestora 14, pentru ideile nobile, minunate, exprimate într’o formă potrivită, ea să poată fi pri- mite și păstrate în grânarul sufle- tului omenesc. Ca motto și-a ales conducă- torul „Fundațiunii culturale Principele Carol", la scrisoarea l, cuvintele lutfl Henrie Pestalozzi: „Drag popor,ureau 1 să te ajut“ și discipolul lui Pestalozzi ] ne arată în cele 14 Scrisori cum ] poate ajuta un învățător român sa- 1 tului său, mai mult, ținutului întreg, 1 în eare trăești. 1 Vorbește despre învățătorii și I preoții, eari trebuiesc să stea în | fruntea mișcării de primenire socială, 1 despre „generația constructivă",ridi- I eând altar meritat celui ce în 1918 a ■ pornit munca sistematică, lui Haret. | încă și astăzi, constată dl M., I trăiesc „milioane de oameni ea 1 liliecii altarelor." „Țara e plină de | ură, de ceartă, de ocări, de biserici 1 goale." Găsește piedici puse îna- I intării, piedeei grele, pe eari, ea să I le dovedești, îți trebuie „o încordare | de Samson." Se adresează eelor 1 3075 de învățători, vorbindu-le la | inimă, arătându-le primejdia, dar și j tăpșanul verde, de liniște și mulțu- 1 mire sufletească, dacă te apropii 1 resolut de el. I E vorba să se prefacă toți învă- 1 țătorii într’o falangă de luptători I pentru lumină, ea să muncească, eu | copiii de școală eu tot, pentru I deaproapele, pentru țară, pentru 1 omenire. 1 Autorul a eetit mult și a între- I prins călătorii frumoase; se reeu- 1 noaște din aluziile la pictură, la 1 operele de artă, scrise, la descrierea 1 moravurilor streine și a țărilor I streine. | Dacă — iei-eolea — ai dori ea j aluziile să nu fie lipsite de tran- 1 sparență pentru un învățător de sate j dela noi (d. e. „miracolul dela Konigs- | berg", „ea ’n familiarele scene din | picturile lui Terburg, Pieter de Hogh 1 ori Rembrand", „ea ’n tablourile fia- 1 mande ale lui Braurver ori David T’eniers"), fiindcă nu știu toți eă la j — 115 — Kbnigsberg a trăit Kant și eă nu a părăsit orașul niei odată și fiindcă durere, nu toți eunose celebrele pânze ale pictorilor amintiți — avem seci și zeei de aluzii din lumea cunoscută la noi, privitoare la Gri- goreseu, la Vlahuță, ete, eari se pot pricepe foarte bine. „Amvonul" școlare priceput mai bine după lectura aceasta recoman- dabilă. Fie ea lucrarea dlui Mugur să pătrundă cât mai departe șt mai adânc eu ideile ei primenitoare — -sfaturi de lectură, de serbări de „sădiri de pomi“, de iubire față de animale, ete., ete. Cine răspândește o astfel de carte săvârșește o faptă bună. * „Solia Moldovei", foaie de pro- pagandă culturală, scoasă de „Ate- neul popular Tătărași-lași. Director C. N. Ifrim, preș. Ateneului. Prim- redaetor G. C. Răcoare, publicist. Red. șt Adm. Ateneul popular, Tă- tărași-lași, apare de 2 ori la lună. Abonam, lei 120 pe an, lei 100 pentru săteni. O „solie", de eari să avem cât mai multe 1 Inimosul și energicul președinte al „Ateneului pop. din Tătărași-lași", dl C. N. Ifrim, începe o nouă întreprindere lăudabilă, eare va trebui să fie sprijinită din partea tuturora, cărora le zaee la inimă viitorul cultural al populației. I. P. Sf. Sa Mitropolitul Moldovei Pimen serie, pe pagina întâi, a „So- liei Moldovei", între altele : „Luptele politice pătimașe, eari la noi, din nenorocire, au fost duse până și în pătura liniștitului popor dela țară, la eare, în unele ținuturi, se adaogă și un spirit* îngust de regionalism neîndreptățit, produc mai întotdeauna învrăjbiri și ură, până la răzbunare, eeeaee împiedică unitatea sufle- tească a poporului". „Luptele frăție ide" să înceteze, dă țipetul de alarmă l. P. Sf. Sale Mitrop. Pimen, întocmai ea l. P. Sf. Sa din Chișinău. „Mai multă unire sufletească" e întitulat articolul, iac dl N. lorga dă sfatul „Ca pentru început": să se evite eele două mari scăderi ale noastre: interesul de partid, ajuns a fi o complicitate de gașcă, și credința fiecăruia eă om mai mare deeât dânsul nu s’a născut în Țara Românească, dacă nu și în lumea întreagă". Președintele, dl Ifrim, apelează : „Intrați eei eu inimile curate, lăsând afară tot ee uă poate desbina și în- vrăjbi eu oamenii, păstrând în sufle- tele voastre numai eeeaee vă poate uni și întări ea români" ... „Solia Moldovei" se va trudi să ducă pre- tutindeni aeest îndemn de mobilizare a eonștiințelor românești; de întă- rirea frontului misionarilor culturali¹¹. Amăsurat programului acestuia ne este dat să cetim articole inte- resante, vrednice de o revistă de propagandă culturală. Colaboratorii sunt aleși și dau contribuții pre- țioase : (afară de eei amintiți) dnii 1. Găvăneseul, Mihail Sado- ueanu, l. Simioneseu, Șt. Ciobanu, Dr. P. Cazaeu, N. A. Bogdau, Dr. N. G. Cădere, col. C. Manolaehe, Pan Halippa, pr. P. Chiriea, ete. Mai amintim eă publicația se tipărește în inst. de arte grafice a „Ateneului". Dorim uiață lungă, spornică, spre binele tuturora] * „Axentie Seueru" nuAxente Sever. Dl. I. Crișan din Aiud, publică în „Arhiva Someșană" (No. 6, Năsăud 1926), condusă de dl Virgil Șotropa, o scrisoare, ea eomentar la articolul — 116 dlui Șotrcpa din „Transilvania" noa- stră și constată eă „Taica Axentte“ ținea mult ea numele să i se serie „Axentie Seueru“. Expansiv eum era, ea octogenar, a isbuenit odată in redacția „Gazetei Transilvaniei", din Brașov, în fata dlui l. Crișan, eând i-a seris numele: „Axente Sever": „Voi, prăpăditilor I nici numele nu mi-l știți ? Eu nu sunt Axente-e Se-e-ve-er, eu sunt Axentie Severu. Să știi tu și să știe toți aceia eari vă numiti români. Așa mă cinstiți voi, îneât dupăee v’am făeut domni niei numele nu mi-l știți serie ?“ Să respectăm dorința lui „Taiea Axentie", după eum suntem înda- torati fa{ă de memoria lui Alee- sandri, seriindu-i numele astfel și nu Alexandri 1 * Din despărfămintele noastre: Din Teiuș ni-se serie: A doua zi de Crăciun, în 26 Dee. 1926, paralel eu frumoasele noastre obiceiuri reli- gioase dela „Nașterea Domnului", s’a ținut la noi adunarea generală de reorganizare a despărțământului Asoeiațiunii din Teiuș. La aceasta a luat parte și un membru al comi- tetului central al Asoeiațiunii, ea delegai al său, dl Dr. Vasile Bologa, un fiu al ținutului nostru. Experiem eu ’plăeere, eă de o vreme îneoaee se trimit delegați din centrul Asoeiațiunii, în toate jude ele ardelene, pentru o orientare mai intimă între factorii chemați a lucra, împreună, pentru promovarea scopurilor culturale ale Asoeiațiunii. Fără îndoială, eă din asemenea schimb de idei numai urmări bune pot să rezulte. In preajma acestor sărbători însă, un act dureros a sguduit sufletele noastre în aeest ținut: O distinsă odraslă a orășelului nostru, tinărul' medie Gueaeiu, abia de 2—3 ani în practică, a încetat din viață ’îni preajma sărbătorilor, spre nesri fârșita noastră durere. > Dela Adunarea despărțământului) au fost mulți reținuți, în urma acestui! doliu, atât de motivat. Au fost, totuș,) prezenți 77 membri, eu popor, șiș tinerimea. . j Adunarea a fost deschisă șt: condusă de dl delegat: Dr. V.Bologa,! la orele 3 d. m. Lăsăm să urmese aci cuvântul său ocazional de des- chidere, aproape în întregime: Onorată Adunare ! lubiților frați! De astă-dată, ea delegat al Onor. Comitet central al Asoeiațiunii am onoarea să vin în mijlocul duoastră eu mandatul, să chibzuim și să cum- pănim împreună asupra celor mat bune căi ș> mijloace, eari vor fi menite să ridice sus, cât se poate mai sus, steagul cultural al Aso- eiațiunii noastre în aeest despăr- țământ de Dzeu binecuvântat Am plăcerea, să fiu și eu născut pe aceste plaiuri strămoșești, de eari, de eâte-ori mă apropriu, saltă sufletul în mine, ea ’ntr’un copil ne- vinovat. Și să-mi fie îngăduit, eă fae puțin subiectivism. E o taină, în adevăr, nepătrunsă de mintea omenească, să te știi legat eu toate fibrele ființei tale de aeel loc, în eare ți-a hărăzit bunul Dzeu să vezi întâia-dată lumina silei pe rotogolul acestui pământ. Și e de mirat, eă numai după-ee străbate omul țări și mări, eu alte limbi, eu alte neamuri, vede ee eo- moară neprețuită ne-au lăsat nouă părinții pe aceste plaiuri strămoșești. Aiei avem pământul eei mai roditor, vii și grădini eu pometul eei mai bogat, pășuni și păduri întinse, eum — 117 — f. I rar se găsese in alte părji. Cu un cuvânt, tot ee sufletul omului își poate dori, numai înțelepciune și muncă praetieă i se eere. Această muncă avem noi să o ursim aeum și să o pornim pentru binele nostru obștesc. Privind la trecutul nostru un sentiment duios te cuprinde, eă noi, pănă bine de curând am fost stân- jiniji, daeă nu chiar împiedecați în exercițiul drepturilor noastre de locuitori autohtoni, de moșteni ade- uărafi ai acestui colțișor de fără. Pentru-că noi aram și sămănam, ee-i drept, dar secerișul nu eră pentru jitnițele noastre. Noi mun- eiam și ne frământam, dar agonisința noastră se împărfiă, ori se risipiă, peste uoia noastră, pentru scopuri străine de noi, ori de-adreptul duj- mănoase și strieăeioase nouă. Amară a fost soartea părinților noștri, bine- cuvântată să le jie memoria ! Din pleiada acestor înaintași ai noștri, țin, eă e o datorie sfântă la asemenea prilej, să amintim unele din figurile alese ale acestui ținut,, eari au impus odată prin virtuțile lor, prin hărnicia lor, în sânul popo- rului român. In vederea acesteia, mai întâi avem, să ne aducem aminte eu respect, eă grăniceri au fost odată românii din aeest orășel, ea eei mai vechi locuitori băștinași ai lui. Grăniceri călăreți, care nu odată au răscumpărat prin sângele lor drep- tul stăpânirii asupra acestor hotare. Dintre aceștia, din copilărie îmi aduc aminte de stârăitorii Brătoești, de energicul Rațiu Efrem, ziditorul șeoa- lei române din jos, eu tovarășul său nedespărțit: fericitul Crișan, odi- nioară învățător ze'os, apoi primar al acestui orășel, și alți mulți, pe cavi nu pot eu în pripă șă-i înșir. pănă la eel mai nou vlăstar al lor, stins în zilele noastre eu atâta du- rere, neuitatul nostru prieten : Dumitru Mareu, un suflet generos, gata în- totdeauna de sacrificiu pentru pro- movarea cauzelor noastre publice. Să nu uităm apoi, eă în aeest orășel s’a adăpostit la băîrânețele sale, coborând aiei dela Qeoagiul- de-sus și vestitul căpitan din 1848. preotul Nicolae Repede, mâna dreaptă a strajnieului comandant al legiunilor române din 1848/9: Axentie Seueru, în a cărui absență, din cauza vanei sale, i-a condus la bivuință legiunile. Unii dintre D-voastră, poate, eă-și aduc aminte încă, de această figură de atlet din trecutul nostru, deoarece numai cătră anit 1880 s’a stins dintre noi. B crud, eând ajunge poporul să-și ia însuș satisfacția pentru ne- dreptățile suferite. Atunci, precum dovedește istoria, nu mai e îndu- rare. Așa a fost pe aiei, durere, în 1848/49, eând părinții noștri au tre- buit să aleagă între viață sau moarte. Dar eine e de vină, daeă tru- fașii inconștienți au aruncat tăciu- nele revoluției, au terorizat, au dat foe satelor acestei împrejurimi și ap aprins furia poporului, eare, în po- topul ei deslănțuit, nu mai cunoaște margini. Se poate, eă în furia sa» poporul va fi treeut uneori margi- nile. Dar în focul luptei, eine e în stare să-și măsoare tot pasul după formulele tuturor închipuirilor?.., So- coteala a fost mare și trufia nu, și-a luat decât răsplata. Noi le-am întins de atâtea-ort ramura de măslin, ea să trăim în pace și liniște, dar glar sul nostru a fost glasul celui ee strigă în pustie, și destinul și-a urmat cursul său neînduplecat. Așa au fost părinții noștri din generația trecută pe aceste plaiuri. — 118 Conduși de eel mai eurat ideal și patriotism adeuărat. Iar noi, astăzi, de virtuțile lor și de sufletul lor mare, auem să legăm firele pentru conti- nuarea operei de educație și de cul- tură a poporului român. Noi n’avem trebuință să batem câmpii, ea să găsim pilde de orien- tare pentru uiitor. Părinții noștri ne-au deschis drumul pentru foti ramii de muncă, eeonomieă, culturală, națio- nală, ete. N’auem deeât să-i urmăm eu credință și eu deuotament. Astfel «om pune temelie sănătoasă pentru desuoltarea și propășirea neamului nostru. Ea această muneă uă înuit, iubitilor frați, în numele eondueerii noastre și uă salut respectuos, de- clarând adunarea deschisă." * * * Cuvântul de deschidere a fost întâmpinat eu uii aelamări. Aduna- rea a decurs solemn, după pro- grama stabilită înainte de ueehiul comitet al despărțământului, eu co- laborarea conferențiarului propa- gandist al Asoeiafiunii, domnul loan Neagoe. a) S’au «înscris 4 membri noui pe uia(ă șl 12 aetiui, aehitându-se imediat taxele: 2700 Eei. b) S’a ales noul comitet al des- părțământului, pe un period de 5 ani, precum urmează: Președinte dl Pe- tru Suciu, preot în Teiuș. Vice-preș. dl Vasile Bârluțiu, preot în Teiuș. Secretar di losif Pop, preot în Gal- tin. Cassier dl loan Bogdan, șeful pereept- Teiuș. Controlor dl loan Lucaciu, înuă{.-dir., Teiuș. Bibliote- car dl Vasile Pop, pretor, Teiuș. Econom dl Sever Selăgian, propr. Teiuș. Membrii în comitet domnii: Dr. loan Herlea, prim-pretor, Bazil Băcilă, șef de gară, Amos Frâneu, preot, Liuiu Dumitrean, preot, Mihail Pușcaș, preot,Cornel Domșa, înu.-dlr.. Victor Aron și Nicolae Crejiu, pro»j prietari. Dl președinte Petru 8uciu. multă»a mește pentru încredere și apelează ■ la colegii mai tineri îndeosebi, ea ■ prin împreună lucrare, să se poată ■ realiza cât mai deplin nădejdile pusa .1 în noul comitet, pentru înaintarea 1 culturii poporului român. ' : 1 Tinerimea intelectuală din loe, 1 a dat, seara la 8 ore, o reprezen- 1 tajie teatrală bine suceeasă, anume I două piese de câte un act. Subiee- 1 tul uneia, din uiaja școlară a feti- 1 Jelor adolescente, foarte bine re- 1 produs. Se uedea, că unele dintre I dșoarele diletante erau îneă pe băn- 1 cile școalei, iar altele abia răsărite I din acele bănci, îneât toate se sim- 1 țiau îneă de-abinele în elementul lor. ] A doua piesă e din uiafa so- I eială: Clubul Doamnelor, eu lectură 1 literară, afeejii de modă, riualităti, 1 ete. din viata doamnelor tinere eu 1 dispoziție pentru distracții. Piesa s’a ] desfășurat eu mult umor. 1 Diletantii și deelamantele s’au 1 degajat bine de rolurile lor. 1 Câteva piese muzicale îneă exe- | cutate de un cor mixt, sau de băr- baji, ar fi complectat ansamblul foarte nimerit. Rostul școalei noastre va j năzui, fără îndoială, să eompleeteze în viitor. începutul s’a făcut și e promită- tor. Cu bun îndemn se poate desă- vârși, pentru muljămirea tuturor eelor ehemati. Alfa. * „Astra", organ săptămânal al despărțământului Mureș. Director și redactor resp.: Vasile Al. George. Red. și Admin. Târgu-Mureș, Bule- vardul Regina Maria 64; Abona- mente: pe an p. instituții 200 Eei, p. particulari HO Lei, p. țărani și muncitori 100 Lei. Un organ de propagandă cultu- rală vrednic de însemnat aici. Dl — 119 — Vasile Al. George îndeplinește, eu comitetul desp. Mureș împreună, o muncă de pioner, lăudabilă. Colabo- ratori mânuitori buni de peană șl entuziaști. Dorim Diată lungă acestui organ chemat să dea îndemnuri prin judejul Mureșului. Remarcăm arti- colele ultime ale dlor: Vasile Al. George (împotriva absurdității anti- tesei: regăjean-ardelean, împotriva sectarismului), /. Bozdog (De ee ne numim „Astra*¹), președ desp. Mu- reș; Dr. B. Dandea, adu., primarul T -Mureșului (Organizarea producției agricole prin întovărășire coopera- tistă), foiletoanele „Din trecutul no- stru*¹ de G. Cioplea; inspector șco- lar Pantelimon Diaeoneseu („Alege- rea carierii¹¹), Dr /. Vaneea. Cronici economice, juridice, culturale, me- dicale, dau informatii prețioase mem- brilor „Astrei¹¹ mureșene. * In Sighet a apărut o nouă ga- zetă culturală, întitulată „Astra Ma- ramureșului*¹. E organul săptămânal al desp. Maramureș. In articolul pro- gram se spune eă; „Va lupta pen- tru înstăpânirea și întărirea pe ace- ste plaiuri a elementului românesc prin cultură, muncă, sănătate și ar- monie șl prin întrebuințarea ener- giilor, eari izvorese din întovărășiri, meserii, eomerf*. Dorim viată lungă acestui nou organ de publicitate. « „Meseșul", cealaltă gazetă cul- turală a desp. central al „Astrei¹¹ din jud. Sălaj (Red. și adm. Zalău, Biroul „Astrei¹¹) a ajuns în anul al Ul-lea. E bine redactată, sub con- ducerea dlui Dp. Hieodim Cpistea și a red. resp. dl L. Ghepgapiu Așa d. e. în Nr. 5 avem Un frumos art. de fond pentru portul național. * Bine redactat, fiecare număr, din „Foaia noastră*¹, săptămânală, din Cluj, „foaie de propagandă popo- rală în serviciul Asoeiafiunii, „flstrc", scrisă pentru luminarea poporului român¹¹. Cu sfaturi practice, răsgân- dite, beletristică bună, din autori de seamă, ocolind politica militantă, „Foaia noastră* merită să se răs- pândească în cercuri cât mai largi la sate. (Administr. Cluj, str. Memo- randului 22, pe an 160 Lei; */» an 80 Lei). * Cum e lăudat in Franfa un pietor. român : In Franfa se bucură în zilele noastre pictorul român Stoeneseu de un bun renume, lată ee scrie criticul artistic reputat Thiăbault-Sis^ son în ziarul „Le Temps“ (12X11 1926) despre o expozijte a dlui Stoeneseu, deschisă la Paris: „Franfa nu este singura tară, eare are pictori buni, lată aiei pe unul, eare a văzut lu- mina zilei în România și ale cărui portrete, vederi din Paris și din Ve- nefia, ale cărui „naturi moarte* și flori sunt aeelea ale unui măiestru. Întâiul merit al celor 8h de piese expuse de Stoeneseu, în foburgul St. Honoră 76, în galeria Charpentter, constă într’o personalitate, eare nu se poate denega. Această per- sonalitate este eu atât mai remar- cabilă eu cât St. și-a făcut educația în Paris, fl fost elevul lui Jean-Paul Laurens, a cărui austeră și nobilă siluetă a pietat-o într’un portret în- tr’adeuăr admirabil — portret împru- mutat expoziției acesteia din partea Muzeului Luxembourg (galeria de de tablouri șt sculpturi moderne a Statului francez). Acest elev al lui Jean-Paul n’a împrumutat, la urma- urmelor, dela măiestrul său altceva deeât eonștiintiozitatea sa severă și soliditatea-i frumoasă de a pune toate la locul lor. „Pentru întreg restul este cel însuș. E mai eu seamă în urma măreției unei colori în eare nuanțele negre, savuroase și bogate se în- soară (îmbină) eu nuanțe gris plă- cute, eu o căldură potolită de roșu sombru și de o nuanfă roșcată. Dar paleta aceasta n’are nimic exclusiv. O face să servească, în portret, ea să rldtee caracterul tipurilor și ac- centul fizionomiilor masculine. îi substitue, în vederile sale din Paris și dtn Veneția și în „naturile* sale „moarte*, eoloraftunile legere și proaspete eu seducerea cea mat rară. Se pricepe să fie, pe schimbate, fin și tare. Stoeneseu este unul din eei mai buni pietopi ai timpului aees- tuta.“ ț___5 ♦ Europa sărăcește! Dă alarma ca mulfi alfi economiști, sociologul Gu- staue De Bon. lată câteva consta- — 120 țări dureroase, eari ar trebui co- mentate și la noi. Sărăcirea Europei este una din consecințele eele mai euidente ale răsboiului mondial. „Rezervele acu- mulate în urma unor sforțări pline de paeienjă din partea mai multor generajii sunt epuizate și greutatea de a le reînnoi sporește pe zi ee merge. Această sărăcire se obseruă în ioate țările, și în Anglia (eare are 150,000 de șomeri). Francezii au pierdut patru părți din einei, din auerile lor. „Perturbă- rile financiare (din Franța) au ere- iat... sărăcirea unor anumite elase sociale și îmbogățirea altora, adecă deplasarea auerilor. Veehii rentieri au fost ruinati aproape în întregime ; țăranii și eomereianfii au uăzut, — dimpotriuă, eum li se ridică consi- derabil ueniturile“. Amenințarea, eare crește mereu pentru Europa este crescânda in- dependentă industrială a fărilor asia- tice, colonii, fări sub protectorat, ete. „Universul asiatic a ajuns rivalul Eu- ropei“. Qvstave Le Bon își termină astfel articolul din „Les Annales“ (26 XII. 1926): „Câtă vreme lumea nouă (Ame- rica), în urma unor fatalităfi ale evo- lujinii moderne, ajunge din ee în ee mai ostilă vechiului continent, aeesta luptă penibil ea să menfină pacea între diferitele popoare ale Europei și să calmeze disensiunile, eari Ie desoart... Principiul de naționalitate a dus la paroxism nafionalismele adormite... Cauze de conflict cresc pretutindeni. „Orbite de uri seculare, popoa- rele europene nu ajung să se înfe- leagă și cheltuiesc pe armamente costisitoare ultimele rămășițe ale ve- ehei lor bogății. Partidele politice își dispută eu furie locul, ea să-și rea- lizeze ehimerele lor: jaluzia, invidia și ura stăpânesc astăzi în Europa. Cum să realizezi progres eu per- sistenta unor astfel de sentimente? „Statele europene nu vor scăpa însă dela ruina, eare le amenință, decât ajungând să se unească, din punct de vedere industrial și comer- cial, ea să fondeze blocul european, . ale cărui conturul i le-a schija! un': ilustru bărbat de stat la Locarno, Să prospereze unindu-se sau să piară, < în certuri, aceasta este dilema ce se pune astăzi în fața Europei*. ■* Ni se trimite această poezie și-i dăm loe la cronică. j Ahriman și Ormusd. „Nu-fi înălța privirea spre cerul , [înstelai! Nu știrici eu ochii, năvalnic, infinitul! ) Ești robul de galeră, în lanjuri | ferecai, h Ce n’ai s’ajungi vreodată, nici ehiâr [în gând, zenitul¹. I „Nu ’ntinde mâni trudite în sus: [ [exeelsior! 1 Iar gura-Ji să blăsteme, să muște [și să ’njurc 1 Așa ești „omul zilei“, eu pace și ᵣ [onor, Ji Pe-o lume tărbăettă de gânduri seci, 3 [sperjure¹¹.]. ■ „Să n’arunei nici sămânța blânde|?1 I [și-a iubirii. Nu aminti eă-s una: colibă și palat Vai, biete-efemeride 1 Ai chinuri ea [martirii. De plebea cugetării vei fi crucificat!..“ — „Cum? Niei un strop de-albastru [în sufletul setos? Cum ? E oprită ’n lume beteala [siderală. Pe fruntea îndreptată spre nobil, - [spre frumos ? Apelul pentru milă îl luafi... [sporovăială ?“ „Iconoclaști de-altare 1 De vanitate [plini! Făuritori de sate și-orașe incendiate! Voi nu simțiți durerea la mii de [orfelini ? Dă chem în judecată: de „les- | umanitate! " ...