Anul 58. 1927. REVISTA LUNARĂ, CULTURALĂ-LITERARA Organul „Asociațiunii pentru literatura română și cultura poporului român" („Astra"). gn^:air::iiii:::3iti^3iu:r:nii::=iut=:3tH:::ng I CUPRINSUL y R ANULUI |1927. R Anul aeesta’este al^8-lea („Transilvania" n’a apărut în 18?9 și 1880) —îdeaeeea eetitoiul și legătorul de eărti e rugat s& eoreeteae unde este 39 eu anul 38. SIBIIU, STRADA ȘAGUNA 6. Cuprinsul anului 1927. ------r \*J. 1. Poezii. Pag. Brașoveanu H.: Dorință . . . 229 Contrea Aurel: Sbudum . . 360 Dulfu P.: Apa ute...............315 Gleim H.: (— trad. Ute Marin) 1 Octomvrie................... 64 lliescu Marius: Autoportret. . 125 llieseu Marius: Aducere amiute 139 lliescu Marius: Sărutul . . . 205 llieseu Marius: Memento . . 211 llieseu Marius: Meditație . . 229 Mărgean Radu: Fata Morgana 98 Psatta D.: Comorile iubitei! . 18 Psatta O.: Pe umărul meu plea- eă-Ji fruntea ...... 27 Psatta D.: Dimineajă-a vieții mele..................... . 27 Psatta D.; La despărțire . . 58 Sorieu l. U.: Ziua învierii . . 80 * * * Ahriman șl Ormuzd (eroniea)................... 120 * * * Mor gingășii, ea vi- suri spulberate ..... 155 * * * Din „fericiri" . . . 168 11. Proză. Bănuț A. P.: Cazul Păpărea- Leucă (schiță umoristică) . 820 Petra-Petreseu Horia: Scri- soare de Paști (schiță) . . 14 Petra-Petreseu Horia: In „Ca- mera obscură" (schi(ă) . . 65 Petra-Petreseu Horia: Un mar- tir (fragment)............. 130 Petra-Petreseu Horia: Spove- danie ....................... 334 Pag. Preda Dr. Gh.: Câteva impresii din Bretania (Franja) . , . 341 Preda Dr. Gh.: Câteva impresii din Normandia (Franja) șt Bretania (deser. de călătorie) 212 Sorieu Ion 11: Steagul (schijă) 199 111. Culturale (studii, etc.) Atunci ce să zicem noi ? (O bi- . bliotecă pop. germană: „Der Sehatzgrăber") . ... . 370 Baiuleseu Marin B.. O amintire (Reg. Ferdinand).............294 Baneîu Axente: Scrisori vechi l 349 Bedeleanu D.: 1, H. Pestalozzl (100 ani dela +)..... 75 Boitoș Olimpici: Slavici despre Eminescu (studiu) .... 220 Bologa Dr. Vas.: Reg. Ferdi- nand șt internatul „Astrei" . 293 Boroș l.: Grabovszhy, unchiul Metrop. gr. ort. rom. Andr. Șaguna și fam. Qrabouszhy 206 Borza Dr. Alex : ^Floarea Re- gele Ferdinand . ... . 390 Brătianu Vintilă I.: Răsboiul ne- atârnării: 187? (conferență Jinută tn Sibiiu, 8 Mai 1927). 170 Catargi Mieaela: Feminismul, (conferenjă) ..................593 Dandea Dr. B.: Gazul metan în slujba maghiarizării . . 23 Dare de seamă despre activi- tatea seef. medicale șt bio- politice, tn 1926 . . . . . 140 Ghibu Dr. Onis.: Două audienfe la Reg. Ferdinand . . Ș88 IV Gpldtș Vas.: Regele Ferdinand „Ha isuorul uiețit“, cttâte din cartea p. lămuriri sexuale. („Fructele") . , . . , . . Ltipaș Dr. I.: Câteva amintiri despre Regele Ferdinand . Marin Ilie: O earte de propa- gandă a culturii națtofliale („Oameni aleși" — prof>+. Si- miohescu) . . . . . '. . MOllerlaroalau (Praga): Ceho- slovacia șt Eujita Mureșianu Aurel pr.: Acțiunea . armatei române............. Mureșianu Aurel Dr.: 1977 . . Muștea Ion: Știri despre jocul eălușerilbr noștri înainte de 1600 ... .................... Petra-Petrescu Horia: Vor dă- râma casarma Ujesdl . . Petra-Petrescu Horia: Apro- pierea sufletelor prin mustea poporală („causerie"). . . Petra-Petrescu Dr. H: Nu e altă cărare! (Nit mosaie cu ci- tate despre tendtnfele de ma- ghtarisare ale foștilor noștri guvernanti) ....... Petra-Petrescu Dr. H.: Cetiți și vă edificați! (Mărturisirile lui Conrad de Hoisendorf că starea românilor ardeleni e grea șt că suntem șicanati de conducătorii maghiari) . P.-P. Dr. H.: Lectură pentru popor: Povești (Slavici) Dela noi (Alex. Leea Morariu) P.-P. Dr. H.: Dispretuiti-t! (Con- tra siariștilor lipsiți de scru- pule — păreri de Lud. Nau- deau. Dr. B. Wengraf) . . Popa Dr. Tr. L: M. Sa Regele Ferdinand și Basarabia . t Regele Ferdinand (editorial) P.Dr.S.: (8extilPușeariu)Două articole ale lui Aurel Mure- Pag. 250 147 267 28 353 191 193 224 1 84 89 230 361 365 277 313 Pag șianu despre Răsboiul Inde- pendentei ..............190 Redacția: 1877—76 .......169 Scprobeț Trandafir: Fie-vă milă de ființele fără grai (pre- lucrare din engl.) . . . . ' 60 Slăueseu Victor: Reg. Ferdi- nand și viata eeon. rom. . 281 Vătășianu Dr. V.: Două publi- . Todieă G.: Aniversări și come- i morări . . . .........../ 600 catii din istoria artei romă-* nești (rec. a două cărți in l. germ, de Dr. Coriolan Pe- tranu) ......... 152 * * * Decalogul istoricului ita- lian Ferrero (după cartea sa: „Democrație sau teroare") 41 * * * Educafia artistică in școală (după cartea lui Alfr. Liehtmark: „Exercițiiîn apre- cierea operelor de artă") . 48 * * * Beethoven(lOOanidelat) 121 * * * Brediceanu Tiberiu (a împlinit 50 de ani) .... 126 * * * împotriva „Nietzsehea- nismului" (Ferrero). . . . 200 » * * Petre Dulfu............317 * * * In amintirea lui Aurel C. Popoviel . . . . . . . . 329 * * * Agârbieeanu loan ... 376 111. a) Culturale (știință popularizată) Conferenfa economică din Mai (1927) .................... 81 Pașca Ștefan: Cum să se între- prindă anchete dialectale? (â propos la cartea dlui Se- ver Pop) ........ 325/„ Teleguț Dr. I.: Înființarea Instit. Pasteur în Timișoara . . . 150 Teleguț Dr. I.: Diata și opera profesorului Dr. Dletor Babeș 5 Undele invlsibile (Daniel Ber- thelot) ......... 369 Zolog Dr. Mihail: Rolul igienei tn educație ....... 19 Pag. IV. Croatei. „Cosinzeana" a împlinit 10 ani de existentă....... 34 „Pagina culturală" a „Univer- sului“ ....................... 35 „Răsăritul" . . ............ 35 G. B. D.: Bibliografie veche (l—DU) . . ............... 35 Arbore Al. P.: (ree.) G. Vâlsan : Harta Moldovei de D. Can- temir.................... . 37 Arbore Al. P.: (ree.) N. Bă- nescu: Opl scrisori turcești ale lui Mihnea II. Turcitul . 38 P.-P. H.: ree. Ferrero G.: Cu- uântări cătră surzi" .... 39 — ree. „Nijă Pitpalac și fatne- lia prin Europa" de Qlumici 39 Ce sfaturi dă Masaryh frTmo- mentele de fafă?. . . . . 40 Adeuăratul creștinism (arhiep. de Canterbury) ; . . . . 40 Basarabia recunoscută a noa- stră șt din partea Italiei . . 105 Grozăuescu f............... . . 105 G. B. D.: Notife literare-eultu- rale........................ 106 Boifoș O.: Conferinfe (Cluj) . 108 Crișan Șt.: (ree.) „Daeoromâ- nia" IV.......................109 Togan Nie.: (ree.) „Însemnări din răsboiul Româniet-mari", de Dr. Vas. Bianu . . . . 113 (Ree.) „Eaboremus" de G. D. Mugur ....................114 „Axentie 8eueru“ nu flxente Severi . ....................115 Cum e lăudat în Franja un pic- tor român (Stoenescu) . . 119 Europa sărăcește! (Gust. Le Bon). *.......................119 * * * (ree.) Drăgan N. : Gh. Coșbuc, la lieeul din Năsăud și raporturile lut eu grăni- cerii ................. . . 160 Bag. * * * (rec.) Dr. Gr. Cetsfeaoef; Isuș în viate modernă. . . 162 * * , In legătură eu centenarul lui Beethouen . . . . . . 165 „Sănătatea publică* (rev. rec.) 168 O faptă lăudabilă (l.Soetu dă- ruiește 20.000 Lei, „casei na- ționale" din Sf. Oheorghe) . 168 Marin Iile: Sentinele ale cul- turii neamului . . . . , . ■ 233 Corurile șt fanfarele române ; din Banat ' . . . . . 240 Basarabia, pământ românesc, de laroslav Milllee (ree.) • . 341 VătSșianu Dr. Vivgil ; Două pu- blicații noui asupra artei ex- tremului Orient (de Dr., Alfr. Salmony: „Chinesisehe Pla- stih" și „Europa—Ostasien") ; (ree.) ... , . . . . . Ș44 Petranu Coriolan: Arfa Indu- strială contimporană te Ger- mania ... . , . ... 346 Mussolini și funcționarii de prin ministere . . ; . , . ;• . 247 Beethouen, un iubitor de natură 247 “Regele Ferdtnand caracterizat de reprezentantul Franței St. Aulair , . . . . . ... 247 Din mesafiul de tron l sub M. 8. Regele Mihâi 1. . . . , . 298 Punctul pe i (Apponyț et Cotnp. după „L’Europe nouvelle", „Revue hebdomadaire", „Pax") . . . ... ... 304 Mandyezerviski Eusebiu. de 70 de ani . . . , . 3p4 „Săptămâna armoniei" (prop. dlui prof. G. Marineseu) . > 305 Congresul știliijlfic din Lugoj 305 Întrebări conștiinței (din vorbi- rea legionarilor americani la mormintele din SuresneS- ' - ■, Franța) • . . ; - . 1 306 VI Pag. Ce spun invalizii de răsboiu? (moțiunea foștilor combatanți la eonf. din Diena 192?) . . 30? „Journaille , (o satiră socială a seriit. ceh Horei Ciapeh) . . 3 ,8 „Clubul Rotari)“ . . . . . . 309 Educația artistică, tn școală . 310 Numai la noi așa ? (Duhamel) 311 flsta-i astail ....... 311 Arbitraj, siguranță, desarmarel (textul dela Soc. Nat-) . . 311 O „earte de căpătâi" („Gânduri de Al. Vlahuță)..............3?8 Oaspeji dragi, băsarabeni... 3 ? „Unirea dela 1859 și contribuția vechiului regat la unirea cea mare" de Dr. Qh. Uruianu (rec.) . . . ..................37? „De pe Seeaș', de Lupeanu- Melin (rec.) ..... . 379 Pieseteatrale vrednice de jueat 380 Gen. Berthelbt în România 380 t Robert de Flers . . . . 381 Dș. Elena Văcărescu .... 382 Ce mărturisește un ceh despre . noi (laroslau MflZ/er-Praga.) 3S2 O istorie a lit rom. în L cehă (Dr. I. Hușhova.) . . . . 383 Atenuarea asperităților (Tar- , dieu.).........................385 Ineătrău mergem ? (Seydoux, Vladimir d’Ormesson, Cle- menceau.) . .....................38 > Tehnica și umanitatea (Ost- rvald) ... . . . . . 390 Maeterlinh despre „Viata ter- mitelor". . . ................391 Rtvarol (citat) ....... 391 Duhamel (civilizație) .... 391 „Un om în toată firea" . '. . 612 Un program de educație, a a- dultilor, în România . . . 614 Mission de Roumanie ... 616 Cum a vorbit un învățat olan- dez despre problema româ- nească în Berlin, în a. 1924 617 Pag. In vârtej (Beneș) . . . . . 619 Cum vorbește primul preșe- dinte francez (Poincare) . . 621 Mareșalul Pătain despre mar- tiriul soldafllora..........621 Ura împotriva eelor mari ai unui neam?....................621 Episcopul francez Sebastian Herseher „cinste* .... 622 Povestea poveștilor .... 623 V. Dela „Asociatiune*. „Astra" basarabeană .... 33 „Bibi. Astrei basarabene" (rec. Dr. Tib. B^edieianu. „Muzica șt compozitorii români ai Transilvaniei".)............238 Nr. 144 („Piatra credinți!" de Cori Bredieianu) din „Bibi. pop."...................... 34 Din despărj. noastre: Teiuș (vorb. Dr. Vas. Bologa, 26 Dec. Ib26.).................116 Reviste: „Astra" (desp Mureș) 118 „Astra Maramureșului" (desp. Maramureș)..................119 „Meseșul" (desp. Zălau) . . 119 „Foaia noastră" (Cluj) . . . 119 Președ. „Astrei" la mormântul lui Cerna ....... 156 O listă de piese teatrale'p. diletanti...................156 In propagandă pe sate (Sibiiu). 164 Pogan losif „Astra" în Bihor. 236 Premiul „Dr. Vasile Lucaciu* al „Astrei" . . . . . . . 242 Dela seet. lit. art. a „Astrei". 243 Tot seej. lit. art. . . . . . 243 Seet- geogr. și etnografică. . 2 3 Bulet. desp. Sibiiu al „flstrei" (No. 47—50)................ 248 Membrii noui la secțiile „ flstrei “ 243 O adunare gen. de desp. model (Blaj) ....................293 Din greutățile începutului (desp. București,....................301 I / Pag- $ Seejia eugenică și biopolttieă a „Astrei".............................. 33 „Buletinul eugenie și biopolitie". '07 Concurs literar (seej. lit. filol.) 311 Oaspefi americani la „Astra". 383 -¹ Dela „flstra" culturală . . . 392 , j Convocarea la adunarea gene- | rală (congresul) „Astrei" . 391 •4 Raportul geneml al comitetului central........................395 Anexa l: Tabloul subvențiilor acordate despărțămintelor, pe anul 1926 ..................436 Anexa 11: Membrii comitetului central în propagandă . . . 437 Anexa 111: Membrii comitetului „Astrei" Basarabene . . . 440 Anexa IV: Tabloul desp. Aso- eiatiUnii după județe . . . 442 Anexa V: Activitatea despăr* fămintelor in eursul a. 1926. 444 Anexa VI: Tabloul despre tere- । nurile date pentru Casele Naționale......................540 Anexa Vil: Regulamentul intern | pentru Casa Culturală din Șimleul-Stluaniei.............541 Anexa Vili: Din activitatea sec- - fiilor literare-știinjifiee . . 543 ' Anexa IX: Socotelile „Aso- ciatiunii" pe anul 1926 . . 554 Anexa X: Proiectul de bugetpe anul 1928 .................... 566 Anexa XI: Tabloul bursierilor și ajutoarelor pe anul 1928/?. 5?8 Anexa XII: Tabloul sumar al membrilor „Astrei" .... 5?9 Anexa XIII: Tabloul membrilor decedati.......................583 Vil Pafl. Ooldiș Vas. Cuvântul de des- chidere dela adun. gen. Sibiiu 192?..................585 Russu Dr. Oet. Cuvânt de des- chidere, tot atunci .... 590 Maria B. Baiuleseu: Discurs comemorativ p. Reg. Fer- dinand (tot atunci) .... 591 Telegramele trimise dela adu- narea generală ..... 601 Familia regală și înalta Re- gentă răspunde................604 Felicitările la adun. gen. . . 604 Dela adun. gen. Sibiiu 1927 . 606 Membri noui în secții . . . 612 Din activitatea conducătorilor „Astrei" ....................613 VI. llustrajiuni. Vautiep B.: Fiul eel rătăcit. . 55 Beethoven (portret)..........133 Beeihoven, odaia nașterii, în Bonn.......................122 Brediceanu Dr. Tiberiu . . . 12? M. 8. Regele Ferdinand (22 ilu- stratiuni) în Nr. ?....... Reg. Ferdinand pe catafalc . 313 Dulfu Petre..................319 Agârbieeanu loan.............375 Vil. Cugetări. Argumente, nu pumni (Masargk) 232 Vili. Bibliografii. Ea pag. 40. 248, 312. CUPRINSUL: Redacția și Admin.: „Asociațiunea", Sibiiu, Strada Șaguna 6. Prețul 15 Lei. 53 40 Depozit general pentru vechiul Regat, Basarabia și Bucovina: Librăria Pavel Suru, București, Calea Victoriei 85, unde se află de vânzare toate publica|iuniile „Asociațiunii". Pagina 1 5 14 18 19 23 27 27 28 TRMSimiIA An. 58 Ianuarie 192?. Nr. 1 Horia Petra-Petrescu, Vor dărâma cazarma Ujezd . . . Dr. loan Teleguț, Viata și opera prof. Dr. Victor Babeș Horia Petra-Petrescu, Scrisoare de Paști (Schijă) . . . D. Psatta, Comorile iubirei (Poezie)...................... Dr. Mihail Zolog, Rolul igienei în educație............... E. Dandea, Gazul metan în slujba maghiarizării . . . . D. Psatta, Pe umărul meu pleacă-fi fruntea (Poezie) . . . D. Psatta, Dimineată-a vieții mele (Poezie)............... Ilie Marin, O carte de propagandă a culturii naționale . . Cronică, de G. Bogdan-Duică, Al. P. Arbore, Horia Petra- Petrescu .............................................. Bibliografie.............................................. Asociațiunea pentru literatura română și • •• cultura poporului român. ••• ?■ întemeiată la 1861. Președinte de onoare: M. SA REGELE FERDINAND Președinte activ : Vice-prezidenji: VASILE GOLDIȘ. Dr. 0. Russu și Dr. Gh, Preda. Membrii comitetului central: Agârbiceanu Ion, scriitor, șef- redactor, membru coresp. al Acad. Române, Cluj. Bălan, I. P. Sf. Sa Dr. Nicolae, Mitropolii gr.-or., Sibiiu. Beu Ilie Dr. medic, Sibiiu. Boeriu loan, baron, general de corp de armată, în r., Sibiiu. Bologa Vasile Dr., director la liceul de fete, Sibiiu. Borcia Lucian Dr., decanul ba- roului advocațial, Sibiiu. Borza Alex. Dr., prof. univ., Cluj. Bofiș Teodor Dr., dir. Academiei teol. ort. române, Arad. Branisce Vaier Dr., publ., mem- bru onor, ai Acad. Rom., Lugoj. Bunea loan Dr., direct, liceului „Gh. Lazăr", Sibiiu. Coltor loan Dr., canonic, Blaj. Comșa Nic. Dr., med., pref., Sibiiu. Dăianu E. Dr., prot. gr.-cat., Cluj. Drăganu Nicol. Dr., prof. univ., membru coresp. al Acad. Ro- mâne, Cluj. Drăghici Petre, senator, Sibiiu. Goga Octavian, scriitor, mem- bru al Acad. Rom., etc., Ciucea. Kindriș Vasile Dr., adv., Sighe- tul-Marmajiei. Lapedatu I. loan, prof. la Acad, de înalte studii comerc., Cluj. Lazar A. Dr., adv., Oradea-mare. Lupaș loan Dr., prof. univ., membru al Acad. Rom., Cluj. Lupeanu Alex. (Melin), profesor, bibliotecarul bibi, centr., Blaj. Moga Oheorghe Dr., medic-ge- neral în r., Sibiiu. Moldouan Vaier Dr., decanul baroului advocajial, Turda. Ni/esci) Voiau Dr., adv., Brașov. Negrului loan F„ sen., direct, școlii normale, Blaj. Popovici Atanasie Dr., dir. la școala normală, Timișoara. Preda Gheorghe Dr., dir. spita- lului de boli mintale, Sibiiu. Radu lacob Dr., prepozit capi- tular, Oradea-mare. Roșianu Ștefan, prof., asesor consist, Blaj. Rusu Alex. Dr., canonic., Blaj. Russu Octavian Dr., adv., Sibiiu. Seleș E. Dr., dir. de lic., Satu-m. Simu loan, protopop gr.-cat, Se- beșul-săsesc. Suciu Petru, dir. de liceu, Turda. Suciu I. Pr. Sf. Sa Dr. Vasile, Mitropolit gr.-caî, membru de onoare al Acad. Rom., Blaj. Țeposu Silo., insp. școlar, Sibiiu. Togan Nic., prot gr.-cat., Sibiiu. Vâlcovici V„ directorul Politeh- nicei din Timișoara. Vătășan I., dir. de bancă, Sibiiu. s ci i. Bogdan-Duică G„ prof. univ., membru al Acad. Rom., Cluj. Brediceanu Tiberiu Dr., direct, de bancă, Brașov. Călugăreanu D. Dr., prof. univ., membru coresp. al Acad. Ro- mâne, Cluj. Ghibu On. Dr., prof. univ., mem- bru cor. al Acad. Rom., Cluj. MEMBRI DE DREPT, în baza alegerii de președinți ai secțiilor: Hafieganu I. Dr., prof. univ., Cluj- Maniu luliu Dr., advocat, Cluj. Negrujiu loan F., jun., inginer, Cluj. Păcăfianu Teodor V., publ., Cluj. Șerban Mihail Dr., profesor la Acad, de Agricultură, Cluj. Vâlsan G. Dr., profesor univ., membru al Acad. Rom., Cluj. । Anul 58. Ianuarie 1927 Nr. 1. TRANSILVANIA . Sitliix, Strada, Șaguna ©. Vor dărâma cazarma Ujezdl... / . • • • Celor din regimentul 2 de inf. din fosta monarhie austro-ungar& șt altora, eari au pătimit în decursul răsboiului. O veste ua trebui să prindă aripi și ua fi eu cale să străbată plaiurile noastre, o peste, la eare pieptul să ră- sufle una din greu și mânile* să se adune pumn, ea să se deselește mai apoi degetele, din strânsoarea de dispreț: „Vor dărâma cazarma U]ezd" 1 Adunați-uă roată, poi, eei-ee ați pătimit, dar și ceilalți, cei-ce n’ați cunoscut amarul cazărmii acesteia din Praga — strângeți-pă rândurile și ascultați: f Vor lua ciocanul și târnăcopul, por izbi în zidurile ei mucegăite, por căra, bueată de bucată, din urgisita clă- dire și por răteza-o de pe suprafața pământului, ea să-i rămână numai pomina ! Nu „oeeintea pomenire", izbăuitoare de suflet, să-i cântăm, ei să-i ridicăm în inimile noastre un monument „Ține minte 1“ de groază, de cutremur, de dispreț. Să dăm creierului să gândească, în timp ee prohodim cazarma UJezd1 Mult rău ne-ai pricinuit tu, clădire mohorâtă 1 In beciurile tale (cazemate adeuărate) ai adăpostit atâta plagă de om, om, smuls dela coarnele plugului, om, răpit din brațele copilașilor și ale nepestii, om, uârstnie chiar, cu păr cărunt, târât să păzească pe ... cehii, eari s’ar putea răseula. > ₜ De-ar putea să porbească gangurile tale întunecoase, ne-ar pouesti despre miile, sutele de mii, milioanele de ceasuri pierdute de românii noștri, îmbrăcați în mondirul regimentului 2, brașouean, la ,raport", când superiorul tăia 1 — 2 — și spânzura, trimetea acasă pe câtăvâ Dreme sau poruncea: „la front*! • Curtea, de nușeărte și nu de cazarmă, ar putea de- păna povestea înfricoșată când Sgripțorul răsboiului nenea, aproape săptămână de săptămână, șt — fluturând deasupra capetelor soldaților — cerea respieat și crud: vreau capete de om, vreau capete de oml Și tresărea flăcăul, care-și părăsise tocmai pe aleasa inimii, tresărea tatăl de familie, la care îneă nu i se răcise îmbrățișarea caldă a copiilor dragi și a nenestii, tresărea stâlpul casei, eel-ce lăsase o mamă bătrână acasă — iar muzica ehezaro-regeaseă intona „ Goți erhalte “1 și ai noștri trebuiau să fie liferați carne de tun și de șrapnele și de gasuri asfixiante, spre gloria cui? spre gloria cui? spre gloria unei dinastii putrede, eare și-a învrăjbit popoarele, ea să ne poată suge vlaga... „Doamne ține și protegel*... „Qott erhalte*!? Par’că un Dumnezeu al dreptății poate protege o domnie zămislită din furtișaguri, prin nunți (Tu Austria felix nube!), o domnie condusă de mâni hrăpărețe de arlstocrați miopi, o mână de oameni față de milioanele de cetățeni, cart pretind drepturi! N’a fost ehiagul iubirii la* mijloc în statul austro-ungar, n’a vorbit om la om, popor la popor, ochi în oehi, crești- nește, omenește și de aceea s’a prăbușit clădirea aceasta de carneval dureros, mostruos. Dar căderea eăsărmii acesteia ne silește să adăstăm mal mult la întâmplarea trecătoare.... Re cetiți „Wilhelm Tell“-ul lui Schiller și — oricât v’ar batjocuri samsarii dela bursă, samsarii de suflete, samsarii de popoare — prindeți tărie din adevărurile rostite de acest „om“, căruia îi priiește lumina și adevărul. In actul ultim, când elvețienii au ajuns la liman verde, strigă conștiinței elvețiene unul din ei: Ventji bărbați, femei, uenifi eutofii Șt puneți mâna, sfărâmați binaua! Svârliti în aier bolțile! Dărmatl Și faeeji sidul una qu pământul, Să nu rămână piatră peste piatră*! (Traducerile sunt de Șt O. losit) Nu tresăriți? Nu vi se pare eă și casarma aceasta Ujezd a fost o cetate Uri din Altdorf, ca în „Wilhelm Teii*? Acum, când duce în îndeplinire sapa și lopata dorința unui Schiller, nu credeți că și Ujezd-ul trebuie să despân- sească locul de pe Mala Strâna din Praga, ca cu atât mat frumos să se poată vedea „podul legionarilor*, pe cave flăcăii români au cântat și ei pe timpul Revoluției și au defilat, câtă vreme muzica executa „Hora Sinaii* în tempo de marș? r / L , 8 — Ștauffacher întrerupe ț pe cel-cș citește mșșagtul „reginei, căreia l s’a dus, domnia*, "(nu e mesâtftnl întiraiat • „Cătră popoarele meleal .lui Cari șt al ZlteV^j"' când mesagiu! vorbește de, dragostea șt hârtii*, date de casa domnitoare; „Noi am primii, da, harul dela Tatăl;' Dar dela fia,¹ eu efe ud-ătn lăuda'? ■ Ne-a întărit el eartea liberiăliii Cum au făeut-o pău’la el toți craii? A judecat el după legeh dreaptă . ..... , ,, Și fost-a sprijin celui, asuprit?, ,.. . îᵣ, ....Voit-a el s’aseulte ’hcalte solii, . ' ' Pe eare ’n spaimă noastră l-am trimis? " ; Nipl unș din-aeestfea toate Cpaiul. ■ ‘ Nu ne-ă făcut și dacă noi de noi Nu ne făceam dreptate, nu-l dureau ■■■ Nevoile ee-aveam... Lut muljăfnire? N’a semănat el mutfămire ’n trăi t El sta pe-un loe înalt, putea sa fie ■ , ’ . . Un tată al popoarelqr, dar el Pe-ai săi numai știu la piept să-t strângă, fleei pe care i-â iubit, să-l plângă!...* Iar Melehthal adaogă: , „Și daeă plânge ’n jalea ei'regina ;-> . • ,, > Și-și strigă eătre ceruri asi durerea, . , flei stă uh popor scăpat de frica Robiei, căutând spre-aeelaș cer, ¹ Cu oehii ’nlăcrămați de mulțumire Căci lacrimi poate să culeagă numai' Acela, cave samănă iubire 1“ , Par că au fost sevise pentru stările dela noi versurile ■acestea l Par’eă ne-a cetit în suflet Sehiller șt ne-a spo- vedit simțemintele pe hârtie. Libertate 1 Lege dreaptă! Sprijin celui asuprit! Soiti trimișii (Nu e vorba de „Memorand* ? Nu e vorba de de- legațiile noastre la Baden, la Viena, laOlmiits?) Să-l plângă cel pe eari i-a iubiti Iubirea, ea ar fi fost iarba fiarelor, care ar fi deschis inimele și ar fi potolit patimele. • Sunt cuvintele de osândă, cuvinte tăiate în granit, cuvinte de ecleziast, cuvinte ne-mu-ri-to-a-re. Osânda dinastiei de Habsburg ? A fost minunat for- mulată, într’o alegorie transparentă, încă în 154?, într’un cuplet popular din Boemla. Cupletul spunea: „Tu nu vei ști în ee măsură • Dulturul, dragă, te Iubește, Deeât atunet când earnea da-vet Vulturului să țl-o mănânce*. (După „L’Europe centrale*, 30 Del. 1936} 1* Al E țipetul de durere al lui Octavian Qoga, din de- cursul răsboiului, țipet, adresat „Pajurel cu două capete*: „Cu două ciocuri nesătule In inimă tu ne-ai străpuns, Niei lacrămi n’ai avut destule, Nici carne nu ți-a fost de-ajuns Țl-am dat feciorii și bărbații Și țl-am dat plănset de femei, Țt-am dat sudoarea unei nații, Tu, pajură, tu tot mai vrei...* Căntăreful din 154? și cel din .1914 tși dau mâna, ade- verind monstruozitatea habsburgă. Melchthal din „Wilhelm Teii* exclamă: „Astfel pe dărmăturile puterii Stăm noi acum și s’a ’mplinit măreț Tot ee la Riitlt am țurat, tovarăși!* dar Walter Fîirst încheie: „E munea-abia ’neeputâ, nu ’tnplinităl Auem neuoie-aeum de bărbăție Și de unire...“ Dal\De o miie de ori: da! Pe lângă toată zeflemeaua la modă, pe lângă toate combinațiile machiavelice, pe lângă orice afront eu aiere de sacerdote sacrosanct: „Avem nevoie-aeum de bărbăție Și de unire...“ Unire — fiindcă suntem sătul de Spielberg-uri și de Seghedin-uri; unire — fiindcă nu vrem ea sdroaba mâ- nilor să fie, iarăș, rătezată de pe suprafața pământului, — pentrucă nu dorim nimănui să apuce lumea ’n cap; unire — deoarece fiecare svâcnittfră a conștiinței unui om, eare mai cugetă în zilele noastre de chin, spune respieat: e primejdie mare dacă porunca creierului sănătos nu e as- cultată. Și porunca aceasta este: lupta cu sărăcia, lupta eu boalele trupești, lupta eu boalele sufletești, eu prejudecățile, lupta împotriva zidurilor chinezești, cari ne-au stat până acum în drum... Sentimentalism ? Dar tu, cel ee-ți bați joc, ee argumente ai să aduci? Rânjetul sfidător, pumnul amenințător, vorba striehnină, scrisul dinamită? Nenoroeitule l Pregătești groapa monstruoasă la alte zeci de mii de ființe nevinovate, smulse de ciclonul vorbei tale neeântăritel Aduci, de nou, în dansul macabru" al morții: mame, tați, tineri, bătrâni, până șt pe copilașii din fașă... — 5 — | Cu fiecare cărămidă, care se desprinde din casarma î Ujezd, să știți că grăiește o durere de a unuia de ai noștri, [ cu fiecare lovitură de târnăcop isbește omul silelor noastre, la mir, da, la mir, minciuna: cu pumnul, cu săeurea, cu fohos-ulpo/z stăpânii Voi, toți, câți ați suferit martiriul, — șt sunt mulți ciungi și ologi pe urma răsboiului — voi știți prea bine că pumnul arătat chlamă alt pumn, că privirea piezișe altă privire piezișe, vorba înveninată altă vorbă înveninată. 0, scumpe ființe omenești, pe cart vă duceau ehezaro- crăieștii conducători la abatorul omenesc, și cari erați amenințați eu împușcatul pe loc,. în sălile medicilor, când voiați să scăpați din strâmtoarea ștreangului ne- meritat! 0, dragi musculițe de o si, eari doreați să vă petreeeți viețușoâra în pace, în liniște, în cinstirea împru- mutată a popoarelor și cărora scrisul-venin al euțăror șoviniști maghiari vă pricinuia moartea, câtă vreme ei alergau după o chimeră și își tăiau singuri craca de sub picioare 1... . ..„E munea-abla ’neepută, nu ’mpltnită... fluent neuoie-aeum de bărbăție Și de unire...“ Aceasta să ne învețe zidurile urgisite ale căsărmii Ujezd, ce se dărâmă... Horia Petra-Petreseu. Viața și opera profesorului Dr. Victor Babeș. Discurs rostit de Dr. loan Teleguț, Șeful Laboratorului de baet. șt chimie, Timișoara, eu ocasiunea comemorării profesorului Babeș de către Fi- liala Asoeiatiunei Medicilor din orașul Timișoara și județul Timiș-To- rontal, finută în 6 Deeemurie 1926. Noi, medicii din orașul Timișoara șt jud. Timiș-To- rontal, serbând a?i memoria profesorului Babeș, ne înde- plinim nu numai o pioasă recunoștință față de mapele no- stru profesor, întemeietorul științei medicale române, dar în acelaș timp serbăm și memoria marelui fiu al Banatului, căci, deși născut în Uiena, tatăl său a fost bănățean, din comuna Hodoni (jud. Timiș) și însuș profesorul Babeș tot- deauna s’a mândrit eu originea sa bănățeană. Deși ajunsese vârsta frumoasă de 72 ani, totuș, moartea sa ne-a surprins pe toți, fiindcă îl știam sănătos. Ea ser- bările jubilare de acum doi ani, când împlinise 70 de ani de viață, am avut și eu norocul să fiu prezent. — & — Pare că uăd șl acuma înaintea ochilor mei pe prof. Babeș: un om mie de statură, cu fruntea înaltă, . eu ochii strălucitori' șt ueeinie scrutători, eu vocea blândă și do- moală, eu gesturile vii. Părea în plenitudinea forțelor sale trupești și sufletești. La multele discursuri de preamărire a răspuns cu sinceritatea caracteristică: că nu voiește să*și permită repausul, că dacă Dseu îi va păstra sănătatea, va mai publica niște lucrări de seamă, eăei multe din ideile sale din tinerețe abia acum deveniseră mature. Dar cruda moarte i-a curmat firul vieții, înainte de a-și fi putut com- pleta opera măreață. Astfel s’a prăbușit falnicul stejar al științei medicale române, care a răcorit și adăpostit sub coroana geniului său pe toți cei încălsiți de dorul științei. Dictor Babeș s’a născut în 1854, la Diena. Tatăl său- & fost Uichbntle Babeș, conducător al românilor din Banat, eare s’a distins în procesul de emancipare a bisericii, or- todoxe române de sub ierarhia sârbească. Dietor Babeș șt-a făcut studiile primare, liceale și universitare în Buda- pesta șt Diena. In 1871 a fost numit demonstrator de ana- tomie la prof. Langer în Viena, iar ceva mai târsiu a fost Chemat ca asistent de anatomia patologică la Budapesta, unde a stat 10 ani, în eare timp fu promovat doctor în Viena. In 1881 luă docența pentru istologie patologică la universitatea din Budapesta. A plecat apoi de aici, eu sti- pendiu de stat, în străinătate, pe timp de 4 ani, având no- rocul să luerese pe lângă cei mai de seamă anatomo-pa- tplbgi ea: Arnold, Bollinger/Koeh, Rehlinghausen, Wirehom, Waldayer, Zimsen, tar la Paris eu Cornii și Pasteur. Cp Cornii a scris primul tratat de baetertologie. La reeoman- dația elogioasă a lui Cornii și Ultrehow, fu numit profesor extraordinar de anatomia patologică și baetertologie la facultatea de medicină din Budapesta. In 1886 guvernul român votează o lege specială, prin eare V. Babeș este numit profesor la universitatea din București și i se dau mijloacele pentru crearea Institutului, care îi poartă numele. Profesorul Babeș a scris un foarte mare număr, de lucrări știențtftce (peste 700), publicate șt traduse în țnai multe limbi străine. Dom schița pe scurt activitatea sa ea baeteriolog, ca anatomo-patolog și ca igienist. Prof. Babeș a lămurit teoria imunității, sub eare în- țelegem facultatea, ce o posede organismul de a resista la o infecție sau la o intoxicație. Imunitatea se poate eâ- ' știga sau direct prin vindecare din vreo boală infecțioasă (rugeela, difterta, febra tifoidă, cărbunele, etc.) sau prin proeedeuri artificiale, injectând unui animal doze miei de — 2 — culturi mierobiene vii, microbi uii atenuati (culturi vechi sau încălzite) sau produse de microbi (toxine), în eare caz obținem așa-numita imunitate activă, care durează mai rtiulți ani sau poate fi chiar definitivă. In 1889 constată prof. Babeș, eă sângele (serul) animalelor imunizate împotriva unei boale infeefioase poate transmite imunitatea și la alte ani- ' male, susceptibile pentru aceeaș infeețiune. Aceasta este imunitatea pasiva, eare durează abia câteva zile. Prin această constatare Babeș pune bază celei mai extraordi- nare descoperiri științifice din ultimul timp, a seroterapiei. Discursul de reeepțiune la „Academia Română" în 1895 a fost „Despre transmiterea proprietăților imunizante". In 1900 Behring și Kitasato au arătat (în „Deutseh. Med. Woeh".), eă imunitatea se poate transmite prin sânge și împotriva tetanusului și proclamă principiul descoperit de Babeș „Legea lui Behring*, dar baeteriologi și serologi distinși ea Marx (Frankfurt), ete. au recunoscut dreptul de prioritate al lui Babeș. In 1895 Babeș raportează la „Aead. de med." Paris despre o metodă propusă, de a imuniza caii cu un ame- stec de toxină și ser-antidifterie. Cu ajutorul acestei me- tode Behring produce serul antidifterie și-1 întrebuințează la copii în cazuri de difterie eu foarte bune rezultate și nefinând cont de lucrările analoage a lui Babeș, făcute înaintea lui, se proclamă pe nedrept pe sine de descope- ritor al serului antidifterie șt al serovaccinațiunei în general. In 1900, la „Congresul International de igienă" din Paris, Babeș raportează despre metoda sa rapidă și prac- tică de preparare a serului antidifterie, pe eare i-a pus — în cantități suficiente și eu totul gratuit — la dispozi- țiunea populațiunii, reușind prin acesta să reducă morta- litatea în difterie dela 70—80 /₀ la 10%. Descoperirile prof. Babeș pe terenul microbiologici generale sunt expuse pe larg în manualul elasie de micro- biologic al lui „Kolle-Wassermann". Babeș a arătat, eăbae. difterie face parte dlntr’un grup de microbi, eu caractere analoage, dintre cari unii nu sunt patogeni, altii da, pro- ducând în difterie procesele gangrenoase. Asemenea a constatat, eă bac. difterie este o ciupercă superioară, eare are ramifieațiuni. Asemenea a descoperit ramifieațiuni și la bac. Koeh. A scris despre acțiunea mucogena a micro- bilor, despre antagonismul microbilor, despre colorarea eapsulei microbilor și a cililor, despre colorabilitatea mi- crobilor*in vivo eu albastru de metilen, ete. La congresul internațional de igienă din Diena (1886) publică prima dată . descoperirea sa despre eorpuseulii metaeromatici (Babeș- — 8 — Ernst), pe eare i-a găsit la extremitățile și mijlocul bacte- riilor, aproape la toți baeeilii (b. tbe.. b. leprei, etc.) șivi- brionii șl la anumiti indivizi din grupurile de sareine, te- tragenes și streptococi. Aeești corpuscult metaeromattci» despre eari s’a scris atâta în literatură (Mueh, ete.), stau în raport intim eu ramifieațiunile microbilor și eu diviziunea lor și reprezintă o stare mai rezistentă a bacteriilor. Babeș a descoperit seria întreagă de baccili interme* diari tifo-calici și paratifiei, asemenea a descoperit peste 46 feluri de microbi, confirmați și de alți baeteriologi. După Hansen, eare a descoperit baeeilul leprei, prof. Babeș a fost acela, care a studiat mai temeinic această boală. Numele lui Babeș este citat de peste 70 de ori în Manualul Holle-Wassermann, la capitolul Leprei, ea desco- peritor de fapte nouț. Babeș a arătat pentru prima oară, eă leproșii reacționează la tubereulină, fără să fie tuber- culoși. A cultivat b. leprei și a reprodus boala la maimuțe și șobolani, obținând niște noduli plini de b. leproși. A găsit baeeilul leprei și în oul femeii și astfel a constatat, eă lepra se poate moșteni. A arătat, eă b. leprei părăsește organismul prin teelle părului [teeilelui Schivann) și poate să intre tot pe această cale. A descoperit toxinele leprei (leprina), constatând, eă lepra nervoasă (anestezică) este datorită acestor toxine, pe eând eea tuberculoasă atât le- prinei, cât și cantității enorme de baeeilii leproși. A des- coperit eorpuseulii metaeromatiei aeido-rezistenți ai baeei- litlor leprei, arătând, eă sunt părțile cele mai rezistente ale baeeililor, pe eari i-a găsit în măduvă și în ganglioni. Anatomia patologică a leprei a fost descrisă în între- gime de Babeș. ’ In 1912 a publicat la Paris studiul „Trăite de la rage“ (Tratat despre turbare), o monografie completă, de aproape 700 pagini, apreciată de savanțl ea Calmette, Roux, Bou- chard, ete., în eare se ocupă eu istoricul turbării, eu le- gislația, clinica și anatomia patologică, atât la om, cât și la animale. Babeș a descoperit prima oară eorpuseulii hialini, numiți eorpuseulii lui Negri, pe eari i-a găsit în ce- lulele nervoase din creier, bulb și măduvă. Aeești eor- puseuli, eari se colorează bine eu colorile de anilină și sunt îneunjurați de o zonă palidă, sunt probabil rezultatul unei încapsulări a mierobulni turbării de cătră celulele nervoase, invadate de aeest microb. Babeș a mai descris la turbare și așa-numiții noduli rabici ai lui Babeș și Lenz, eari însă nu conțin părăsitul turbării. — 9 — A descoperit modul de atenuare a virusului rabie (fix) prin : substanțe chimice, prin încălzire și prin serul anti- rabie. Grație acestei descoperiri Babeș a stabilit o nouă metodă pentru tratamentul antirabie, numită metoda mixtă a lui Babeș sau metoda română, eare constă din o com- binație a tratamentului Pasteur, adecă din întrebuințarea de doze forte de virus fix, eu întrebuințarea serului antt- rabte și a măduuelor încălzite. Câtă ureme eu metoda lui Pasteur se produceau multe inconveniente (paralizii, etc.), ea dura mai multe săptămâni, iar efectul se prezenta târziu, metoda mixtă, a lui Babeș, s’a dovedit mai inofensivă și mai eficace, reușind a introduce în organismul eelor muș- cați, fără pericol, mai mult vaeein. Metoda lui Babeș a fost adoptată de Institutul Pasteur din Paris și de alte Institute antirabiee. Cu acest mijloe de tratament Babeș a reușit să salveze multe vieți ome- nești, chiar și în cazuri de mușcături grave. Deși în de- cursul timpului metoda lut Babeș încă a suferit unele mo- dificări practice (prin Hogges, etc.), totuș, în principiu a rămas aceeaș. Tot prof. Babeș a descoperit, eă: 1. Sângele (serul) animalelor vaccinate în contra turbării poate transmite imu- nitatea la alte animale. 2. Paraliziile survenite în urma tra- tamentului antirabie sunt datorite toxinelor rabiee. 3. Cu cât tratamentul este mai eficace, eu atât mai rari sunt ca- zurile mortale. Câtă vreme înainte de venirea lui Babeș în țară muș- cații de câini turbați erau trimiși la institutul Pasteur din Paris, grație lui Babeș s’a înființat în București „Institutul Babeș-¹*, eare aduce țării enorme servicii în tratamentul turbării. Cu drept cuvânt se exprimă prof. Marx: „Se poate admite fără exagerare, că după Pasteur, învățatul, care a contribuit mai mult la cunoașterea turbării și la perfecțio- narea tratamentului antirabie este V. Babeș*. Babeș a studiat temeinic etiologia, patogenia, profi- laxia și terapia pelagrei. A constatat, eă în producerea pelagrei joacă mare rol anumite cauze predisposante, ea: sifilisul, aleoholismul, diversele boli mintale, precum și mizeria. Babeș a dovedit eu certitudine, eă boala se produce prin alimentarea cu porumb stricat (Teoria maidică). A con- statat anume, eă sângele (serul) pelagroșilor conține o substanță eu proprietatea specifică de a nimici efectul toxic al extractelor de porumb stricat din acea regiune pelagroasă. In anatomia patologică a descris pe larg le- — 10 — aiunlle cauzate de pelagră (în creier, măduvă, piele, inte- stin, capsulele suprarenale, etc.). Ca măsură profilactică a propus, — în colaborare eu răposatul său elev prof. Dr. Sion: a) crearea în România a unei legi speciale pentru combaterea pelagrei; b) înfiin- ființarea coloniilor de pelagroși și o propagandă vie și continuă prin conferințe, ținute de specialiști. Ca tratament a propus: alimentarea eu făină de po- rumb bun, apoi injecții eu atoxil și aecid arsenios, precum șl fricțiuni eu alifie arsenioasă, cu eare tratament a ob- ținut ameliorări durabile, ba chiar și vindecări. Dintre toți savanțti din Europa, cari s’au ocupat eu această misterioasă boală, singur numai prof. Babeș a fost invitat de guvernul american, să meargă acolo, să stu- diere boala și mijloacele ei de combatere. Babeș a publicat în 1923 o monografie foarte impor- tantă asupra pelagrei, aducând noul eontribuțiuni în pri- vința genezei, pentru eare „Academia de științe" din Paris i-a acordat, în 1924, premiul „Montyon". Epidemia de holeră din Bulgaria, din 1913, n’a surprins țara noastră, fiindcă aveam pe marele nostru baeteriolog Babeș, care studiase mai de demult această boală, îm- preună eu Koeh, descoperitorul vibrionului holerie. Grație măsurilor profilactice propuse de Babeș și mal ales mul- țămttă vaeeinațiunei anttholeriee, groaznica epidemie din 1913 a putut fi reprimată în timp relativ scurt. Prin selec- ționarea diferitelor tulpine, eliminând rădăcinile iritante, Babeș a obținut un vaccin eficace și mai puțin iritant decât vaccinul obișnuit. In 20 Ianuarie 1914 a făcut Babeș o dare de seamă amănunțită înaintea „Academiei de medicină" din Paris despre cercetările făcute și rezultatele obținute eu oea- ziunea epidemiei din 1913. Babeș a combătut rolul exa- gerat ce se atribuia mai înainte purtătorilor de germeni în transmiterea epidemiei, deoarece sub durata întregii epi- demii n’a putut constata nici într’un caz, ca vreun purtător să se fi îmbolnăvit de holera sau să fi transmis holera la alții. După Babeș rămâne ca fapt constatat, eă, în comba- terea holerei lucrul principal constă nu în izolarea și tra- tarea purtătorilor ei în: a) căutarea și izolarea primelor cazuri verificate de holeră; b) în alimentarea eu apă po- tabilă ireproșabilă (apă fiartă); c) deslnfeetarea purtăto- rilor externi și a locuințelor lor; d) în vaeeinațiunea pre- ventivă obligatorie a întregei zone epidemice. — 11 — Prof- Babeș s’a ocupat și eu studiul tuberculozei. A descoperit corpusculii matoeromatiei, precum șt ramifica^ țiunile baeetlului Koeh și multele lui analogii eu aetino- myees. Asemenea a constatat asoeiațiunile microbiene ale b. lui Koeh, mai ales eu streptococii. Babeș a arătat cel dintâi, eă b. tbe. poate pătrunde în organism și prin pielea intactă și prin amigdalele neuleerate. A constatat frequența tuberculozei latente la copii în ganglionul tnterbronehial (ganglionul fatal). Babeș a descoperit localizarea treponemei în sifilisul congenital, în capsula suprarenală. Asemenea a constatat prezenta spiroehetei în sângele vaselor miei. Medicina veterinară încă datorește mult profesorului Babeș pentru descoperirile sale. Ea cărbune a constatat modul de ir.vaziune al baceilului prin glandele stomacului. S’a ocupat cu difteria porumbeilor, eu tifosul șoarecilor, arătând, eă aeest microb este periculos pentru om, apoi, în colaborare eu prof. Riegler, a studiat epizootia peștelui, descoperind cauzatorul ei „proteus piscicidus uersieolor“. Babeș a constatat b. morvei la om, înainte de a fi desco- perit la animle. împreună eu prof. A. Babeș a descoperit morvina, arătând, eă eu doze crescânde de morvtnă se poate obține imunizarea, ba chiar Dindeearea în anumite cazuri de moruă. A constatat modul de invaziune a bac- eilului în organism, prin pielea intactă (folieulii piloși) și prin toate mucoasele, în genere (chiar intacte). Babeș a descoperit o clasă întreagă de parazițt, numiți Babesiose sau babesia, dintre cari cele mai importante sunt babesia bovis (Hemoglobinuria boilor) și babesia ovis (eâreeagul oilor). Acești părăsiți atacă sângele, pătrunzând în hemații. Prof. Babeș a reușit să cultive babesiile pe medii eu sânge și să reproducă boala eu injeețtunile culturilor, ob- ținute pe ser. Babeș a fost unul dintre cei mai învățați anatomo-pa- tologi al lumii. A fost un tehnician excelent, eare a făeut nenumărate autopsii în toate spitalele din București. La societatea anatomică alergau studenți și doctori, ba chiar și profesori, ea să asculte demonstrațiunile interesante șl instructive ale profesorului Babeș. Babeș a studiat eu preelzlune capsulele suprarenale. A explicat pigmentația in boala lui Adison prin lipsa de lipoizi în circulație pentru dizolvarea lipoeromilor, produși prin uzarea țesăturilor. Cercetează relația intimă între /e- ziunile vasculare congenitale și miopatie. In colaborare eu prof. Qh. Marineseu studiază leziunile plăcilor terminale în diferite afecțiuni. Studiază temeinic structura tumorilor-, 12 — ocupându-se mai ales eu celulele gigante, eu formele ati- pice de cariochinesă șt punând în euidențâ stadiul pre- canceros. A descris pe larg leziunile în bolile de ficat, rinichi, lepră, pelagră, turbare ete. Babeș a arătat, eă monștrii cu 6 degete la mâni și la picioare au aproape întotdeauna șt un defect la față, eare se întinde la baza craniului, vătămând glanda pituitară șt alte elemente glandulare în eorpul osului sfenoid (Acro- metagenesele). Prof. Babeș s’a distins și pe terenul igienei și al me- dicinei sociale ea un mare reformator, propunând apli- carea rezultatelor științifice pentru prevenirea șt comba- terea boalelor infeețioase și a eelor sociale. Babeș a editat o mulțime de publieațiuni de propagandă și a ținut nenu- mărate conferințe, eari to.ate intenționau regenerarea po- porului român și desuoltarea sa fizică și morală. Cu drept cuvânt a cerut prof. Babeș independența absolută a serviciului sanitar și îndepărtarea politicei din Ministerul sănătății și ocrotirilor sociale, eare trebuie să dispună de fonduri imense pentru rezolvirea tuturor pro- blemelor sanitare. Babeș a ereiat în eei 40 de ani, cât a condus făclia științelor medicale în țară, o școală, eare azi numără în fruntea ei o seamă de profesori de universitate eu nume cunoscut chiar și în străinătate, ea: Levaditi (Paris); pro- fesorii : Gh. Marineseu, Manieatide, Proea, Nieolau, dece- datul Sion din București, Pușcariu (lași), Titu Vasiliu (Cluj), apoi Th. Mironeseu, Bobeș, Bușită, ete. Prof. Babeș a fost membru al Academiei Române, al Academiei de. medicină dtn Paris și Roma, a fost decorat cu Legiunea de onoare și eu alte ordine străine, iar pentru lucrările sale epocale, mai ales pe terenul turbării și al pelagrei, a fost răsplătit eu marile premit internaționale de medicină „Montgon“ și „Aehueeare*¹. Din viața și opera marelui prof. Babeș putem scoate învățături folositoare pentru viața. învățăm dela Babeș în primul rând dragostea nețărmurită pentru neam și țară. Babeș a renunțat la situația splendidă oferită lut de ma- ghiari în Budapesta și, mânat de un instinct natural, d venit în țara-mamă ea un sol divin, trimis de provedință, eu mi- siunea de a pune baza științei medicale române și a con- tribui eu descoperirile sale, ea deodată eu numele lui Babeș și faima neamului românesc să străbată în lumea întreagă. Babeș a muncit o viață întreagă pentru ridicarea stării sanitare și economice a României. învățăm dela Babeș patriotismul curat. El a fost în fruntea acțiunii, eare a propus absentarea oficioasă, osten- 13 — tativă, a întregului corp medical din ueehiul regat dela al XV-lea „Congres International de medicină*, ținut în Buda- pesta, în 1909, ea act demonstrativ pentru suferințele ro- mânilor din Ardeal șt Banat, sub ueehiul regim ungar. Munca temeinică și serioasă 1 Deși dotat de Dseu cu o* inteligență rară a studiat toată viața sa, ca să se țină la curent cu toate progresele științii și nici la adânci bătrâ- nețe nu și-a permis repaosul bine meritat. Operile sale șt le-a scris eu cea mai mare grije. Mai învățăm dela prof. Babeș modestia, această virtute rară, care caracterizează, pe adevărații savanți.' Babeș n’a râvnit în viață după ran- guri politice. A preferat să rămână viața întreagă un mun- citor modest pe ogorul științei. Situația avută și-a eluptat-o prin vrednieia-i proprie, iar nu prin protecție. Deșt a fost un mare descoperitor de adevăruri știin- țifice, prof. Babeș și-a păstrat neștirbită credința în Dseu, rămânând toată viața un fiu devotat și credincios al legif noastre strămoșești, ceeace a relevat atât de frumos S. S. Patriarhul țării în cuvântarea rostită la mormântul lui V. Babeș, spre deosebire de semidocții, eari susțin, e& știința nu se împacă eu credința. După Pasteur, prof. V. Babeș a fost unul dintre cei mai mari apostoli și binefăcători ai omenirii, eare a con- tribuit eu descoperirile sale științifice la alinarea suferin- țelor omenești. La serbările jubilare din 1914 (60 ani) șt 1924 (70 ani de viață) întreagă țara i-a adus prinosul ei de reeunbșttnță, iar elevii săi devotați i-au publicat o biografie a vieții șt opera sa în broșuri comemorative de mare valoare știin- țifică. Ca recunoștință pentru serviciile imense aduse țării guvernul român a făeut răposatului prof. V. Babeș /une- rarii naționale, dovedind prin aceasta, eă și la noi poate fi apreciată știința, după cum remarcă atât de just dl prof. Gh. Marineseu. Dar nu eu vorbe, ei cu fapte trebuie să serbăm me- moria acestui mare savant, eare a fost în viață omul fap- telor reale, prototipul muncii creatoare. Deaeeea trebuie să salutăm eu multă bucurie și însuflețire inițiativa pornită din partea orașului Timișoara și a județului Timiș-Torontal, în frunte eu bravii săi conducători, eari au hotărît înfiin- țarea în Timișoara — încă în cursul anului 1927 — al unul institut Pasteur eu numele: „ Institutul antirabic profesor Dr. V. Bșbeș*, eare să eternizeze numele marelui fiu al Banatului, eare, eu drept cuvânt, poate fi privit ea „Pasteurul românilor*. ₙ , _ , Dr. loan Teleguț. — 14 — Scrisoare de Paști. î (Sefisoarea hn Tieu. eleu de elasa a patra lieeală, tatălui său)' 1 Dragă tăticule] • ! E Dumineca Floriilor și ești departe. Când ai plecat ml-ai spus: : „Tteule, să-mt serii ce face mama șt. ai timp de ua- i eanță, să-mi pouestești verși ‘și uscate. Die ieri aiiem ua- j eanță. tăticule, șt’.mă. folosesc să-ți trimit rândurile aștea. j Mama e bine și e în bucătărie șt taie tăieței. pentru supă, și eu am pus la o parte pe „Telemac". Ce sici ? Nu-i o carte frumoasă „Telmae"? Cu toate eă e veche, ea o. babă bătrână? Mă gândesc: ee să-ți scriu mai întâi și mai întâi? Aeum. nu fit „formalist*, eum îmi spui de multe ori și sub „ete. ete.“v înțelege eă Tieu și mama șt toți ai casei îți dorim sănătate și sărbători fericite șt... ete, ete., lucruri , cari, se subînțeleg, hu-i așa,? (întorsătura asta n’am ștev- pelit-o din ntet o „poetică", pentrueă în „poetică" nu se găsește așa eeval) Și-apoi, te rog mult, tăticule dragă, și-mi alege o carte „pe sprânceană", eum sici iară d-ta și mi-o trimite. Știi. ea atunei, eând mi-ai dat în mână pe „Cuore", de am început mai apoi să port și eu „jurnal", ea băiatul italian, și scriam la poueștile săptămânii: „Zum, sum. sum. — Mă- garii-s proști acum",... de râdeai eu laerămi. Cu toate eă sunt mat mare astăsi, aș putea purta „jurnal" și în siua de aeum. ea copilul de clasa primară. | Tocmai a chemat toaca la biserică și clopotul sună | acum: bang, bang, bang. bang... Acu,’ fiindcă sună elopotu’. trebuie să-ți seriu de o ceartă, da. ceartă, pe care am auut-6 cu un conșcolar. ] Ăla, de Când îl știu., era tot eu perl pe limbă. Când era < mai mie scotea limba șt se drâmboia la lume, de-ți venea să iai câmpii. Știi, tăticule, că mă duc bucuros la „exhortații". Du- minecile, ‘ după biserică. Aseult pe dl. Popea eu mare, aici trebuie să scriu eu literă mare: Mare, eu toate eă nu e j I — 15 — după ortografie, eu Mare plăcere. Exemplele, pe eari le dă, din timpul de față, despre fapte nobile, sunt frumoase. Tu mi-ai spus, dragă tăticule, eă așa este frumos șt bine, să avem faptele acestea înaintea ochilor. Acum, unii din camarazii mei cască la „exhortații“ și se plictisesc grozav, da, grozau! Zie :‘ „ee spanac ne-o mai sporouăi șt astăzi?!“ Și pe mine mă roade la inimă! Ea „exhortațla" ceai din Dumineca tre- cută am fost lângă Qhiță, de care îți spun — îl cunoști și d-ta. Și Qhiță ăsta rtii-a șoptit la ureche : „Turb". Dar’ eu: „de ee turbi?“ — „îmi vine iară eu morala asta scâl- ciată 1“ — „Da* de ee scâlciată?" — „Las’ C’o Să ți-o spui!" — După „exhortație" a început să-mi explice eă toate alea-S minciuni — auzi, minciuni! Că i-ar fi spus tată-său, că se „îmbată omul eu apă rece". Acum, ri’am mai putut eu, dragă tăticule, și l-am privit, iartă-mă, așa, de sus, și i-am spus: „mai bine mineiunt de alea, decât nimic! Poți să fii dobă de curte! E păcat!..." Ce zici dta? bine i-am răspuns? El a râs. Așa eum râde un răeămete. Par’eă ar fi fost filozoful filozofilor. „Tata", mi-a spus el, „tata a amintit la masă, aseară, eă „obraznieu’ mâneă praznieu’"... și eă bazaconiile alea cu bunătatea omenească ar fi niște povești de spus când ați- pești, la gura sobii". Auzi?l M’am înfuriat când am văzut eă Qhiță vrea să ’nghiță adevărul, ea chitul pe lona și t-am răspuns: „Bine, măi, Qhiță, daeă alea-s povești, de ee mai umbli la școală șt biserică?’ El mi-a răspuns înfuriat: „Eh, daeă mă trimet?! Așâ-i modal" Și a mai zis ceva, tăticule, a mai zis ceva, ee m’a durut rău: zice că tată-său a râs la masă, tăind un pur- eelaș grăsuț, împărțindu-l, și eă a spus-o, să auză toți: „In ziua de astăzi facem concurență dlui ăstuia, pe care-l tal eu euțitu’ 1 Numai eă el nu poate să vorbească, da groho- titul lui și murdăria lui“... Am «sărit în sus, tăticule, și am strigat: „E minciună!", da’ el mi-a răspuns: „Nu-l minciună — eă așa e lumea". Șt zice eă tot tata lui a spus-o, în auzul tuturor, că ce e alb e astăzi negru șt ee e negru e alb... — N’am învățat noi în fizică teoria colorilor ? Se poate așa eeua ? Spune și dia 1... și eând am încercat să-l conving, eă vede negru. mi-a scos o gazetă din buzunar și mt-a vârât-o sub nas. — „Fie ee-a fi**, am isbucnit eu, „a fi bun și... ,om‘ tot e mai frumos, decât a fi fiarfi sălbatică. Te pricepi să încolțești numai? Ceurâtl" Da' el a râs mai departe și a zis: „Tu rămâi cu biblia — da* tata câștigă într’un ceas mii!** Acum, eu n*am știut ce să-i răspund, că nu mă pot uita în busunarul tată-său, să uăd daeă-s câștigate para- lele cinstit sau batjocorind obolul văduvei din biblie, l-am j răspuns numai atât: „Orice mt-ai spune, fărtate, să fii sa- marineanul milostiv tot e mai bine pentru suflet, decât să jupoi pielea de pe oml“ El a râs și mi-a arătat o carte, - a lui Nietzsehe* pe care o poartă mereu în sân. Zice că e vorba de „supra-omul**, eare taie șt spânzură, fără de nici o milă. — „Ăla a fost bolnav,, dacă a spus eă să fii milos e o boală 1**. am strigat eu. Da* Ghiță mi a dat cu tifla și a zis: „Zn colț! Tu ești de moda veche!** M’a rănit, dragă tată, în ee aveam eu mal sfânt și voiam să-l aduc pe cărarea cea bună. S*a apropiat de noi —poate-l știi, Isae Lobelsohn, și el e într’o clasă eu noi — și am spus, ea să o audă și el: „Chiar și talmudul îți poruncește: dragostea de deaproapele este cea dintâi virtute**. — „Nu judeca pe nimeni, înainte de a fi fost în | starea lui*. — „Cea mai minunată calitate este o inimă | bună**. Da’ Ghtță a râs și la vorbele astea, pe cari le țineam | minte pe din afară, din talmud — și știi ee mi-a răspuns ? — | mi-a arătat un număr (1733) din „biblioteca Reelam**, în 1 eare, la prefață, erau citate cuvintele lui Goethe: „ Cine | ne-ar arăta lămurit ce au spus oameni ea Plato în serios, | glumind, ce-au rostit ei din convingere sau numai discursiv, i ne-ar aduce un nespus de mare serviciu și ar contribui 1 •3 foarte mult la cultura noastră**. <* — „Ai văzut?**, a sărit în sus, victorios, Ghiță. „Asta-i | jo ușiță. pe eare poți să scapi ort-șt-când. când te ia ci- neva în serios și tu vrei să o iai la sănătoasa prin... ian- j gentăl li zici: credeai că vorbesc serios?!** | 17 — — „Oriee-ai zice!¹*, am strigat eu, dar m’am potolit mai apoi, eă m’am gândit la... Emineseu, da, nu mt-e ru- șine să o scriu... la Eminescu, eare în discuții, spun cri- ticii, eă era calm, „orice ai atee“, am spus eu ^iubirea tot e mai mare decât ura și tot te duce mai de parte “. Qhiță a râs: „Ești bărbat?“ și eu i-am răspuns: „Da, ureau să fiu bărbat — și a fi bărbat în ziua de azi însemnează să ai mai multă inimă , decât ori și când. Nu e dejoșitor să legi răni, sufletești și trupești “. Qhiță este crud, — dragă tăticule. îmi aduc aminte eă odată ne-au dus eu șeoala, la cinematograf, ea să ad- mirăm cum pustiese submarinele corăbiile dușmane. Am stat atunci unul lângă altul. 0, pe mine mă durea Inima 1 De câte ori nimerea bomba dată, din ascunziș, în plin și de câte ori vedeai pe pânză cum dispare, încetul pe în- cetul, câte o corabie mare, eu mii de oameni, în fundul mării — fotografiile nu mințeau — cânta muzica: „Qott erhaltel** și noi trebuia să aplaudăm. Qhiță aplauda ea un nebun. Eu stăm ea pe spini, fiindcă știam eă sunt vieți omenești, englezi, francezi, italieni, oameni, eari ar fi putut munei și ajuta, eari dispăreau. Qhiță striga: „Bâldâbâc! Ineă una la rând¹¹! Spune, tată dragă, e omenește să te bueuri eând vezi eă se nimicesc vieți de om? Nu mă pricep la politică nici atâtica, dar biblia și talmudul și cred, eă și coranul, dau sfatul: fii „om", care ’neeareă să luere eu alți oameni împreună. Știi tu, tătidule dragă, că am fost odată la un mateh de box. Eram mai mie și te țineam strâns de braț. O na- milă de negru, cu pumnul țapăn, a strivit pe un alt atlet și rânjea când îi curgea bietului om sângele pe nas. Nu l-a lăsat să răsufle, l-a luat „la trei parale**, cum ar zice Qhiță, și l-a trântit pe protivnie pe spate, încât abia maL putea să răsufle. In eire erau două tabere, unii aplaudau ea nebunii pe negru, ăilalți huiduiau și strigau: „nu-i fair, nu-i fairb, adecă: nu-i cum se cade, nu-i cuviincios! Acum, nu-i vorbă, riiei albul să nu se fi pus la trântă eu negwi!, că de aceea i-au sdrelit coastele și fălcile i le-a mutat din loc — dar, tăticule dragă, nu ți se p.are și dtale eă am fi câte odată ca la o reprezentație de mateh de 2 18 — astea turbate și nu-ți vine să strigi și dta: „nu-i fair, nu-i fairl?“ Asta numai așa, în treacăt... Dacă ești mai puțintel s8 aibă dreptate ăl cu mușchii de măcelar?... ...Scrie-mi șl tu, tăticule dragă, și-mi rășpunde Ia În- trebările mele. Dta ești om mare, aproape încărunțit, iar eu sunt un elev de clasa a patra liceală, dar tot cred..., eă a fi bun și drept și a ajuta pe eel nedreptățit este nobil, nu-i așa? ...Incă n’a apărut revista cea nouă literară, anunțată? Ce păcat că nu apare „Sămănătorul" 1 Sadoveanu a mai tipărit un volum? Țe; sărutăm pe amândoi obrajii... etc. etc., fiul tău: Ticu. 1021. HORIA PBTRA-PETRESCU. Comorile iubitei l Ca trestia bălții, mlădie și fină, Ce-și pleacă făptura la orice suspin, E trupul iubitei! Mlădiță de crin, Cu forme sculptate de-o mână divină! Aprins, ca potopul de rase-aurite Ce plouă pe vârfuri de munți săpesiți, E părul iubitei! Lucioase șuviți Pe umeri de marmur bogat risipite! Duioși ca un cântec de harpă vrăjită Ce sună departe pe’ntinsuri de mări, ■Sunt ochii iubitei! Crâmpeie de sări, in care durerea se pierde, strivită! Ca pata de sânge ’nehiegată pe-o lama, Svârlită ’n săpadă de-un tainic tâlhar, E gura iubitei! Potir plin de har, Ce ’n brațul pornirei nebune te cheamă! D. PSATTA — 19 l Rolul igienei în educație Dr. MIHAII, ZOLOG. asistent ta In st. de Igienă rg. soe. (Bursier al fund. , ‘ Roehefeller tn Boston U. 8. A.) In uitimile două decenii, dar mai cu seamă în anii de după răsboiu, atât în țările beligerante, cât și în cele neutre, s’a arătat un interes tot mai viu față de problemele, cari interesează generațiile viitoare. Copilul de azi, viitorul națiunii de mâine, a ajuns în centrul acestor preocupări, și odată cu el instituțiunile, înainte de toată școala, cari cooperează pentru desvoltarea lut eât mai perfectă, atât din punct de vedere fizic, cât și din punct de vedere psihic, pentru a asigura națiunii bogăția cea mai mare ee o poate avea: fii cu trup și suflet sănătos. Asigurarea acestei des- voltări și armonizarea desvoltării sufletești și trupești cade în bună parte în sarcina școalei, și putem zice eă uneori școala e primul și singurul factor prin eare desvoltarea și amortizarea aceasta se pOate asigura. Azi școala nu mal este și nici nu mai poate fi privită numai ea un centru pentru inmagazinare unor cunoștințe. Scopul și activitatea ei s’au lărgit și s’au complicat foarte mult. Trebue să admitem eă statul, eu tot dreptul, a introdus obligativitatea școlară. Față de acest drept al statului, de a pretinde ea toți copiii, la o anumită vârstă, de obiceiu la vârsta cea mai susceptibilă, atât față de influențele fizice eât și față de cele psihice ale mediului extern, să petreacă ani dearândul, zilnic, câteva ore într’un mediu, într’o școală, eare în majoritatea cazurilor nu se poate alege după voia și placul copiiilor ori a părinților, față de acest drept statul are și o obligațiune. Obligațiunea aceasta este ca statul să asigure elenilor în drumul întregului școlarității condițiunile cele mai favorabile, atât pentru desvoltarea lor fizică, cât și pentru cea sufletească. - Un edificiu de școală impropriu, un aier viciat, un program de învățământ -supraîncărcat șt necorespunzător, plus a școlaritate obligatorie este o crimă a statului contra statului. Nu trebuie să se uite că întreg copilul merge la școală, cu trup și suflet cu tot. Cultivând numai psihicul copilului, neglijând cultul fizicului, rezultatele nu vor fi satisfăcătoare niciodată. Nu trebuie să se uite nici faptul, că copilul de azi e cetățeanul de mâine; cunoștințele câș* ttgate pe băncile școalei nu trebuie să îi servească numai pentru a satisface cerințele unui serviciu oarecare, unde, 2* ta cazurile cele mai dese, în mod întâmplător își câștigă pâinea de toate zilele, ci trebăie să satisfacă și obliga-, țiunile sale față de națiunea sa, față de el însuș, și față । de urmașii săi, de a fi sănătos la trup și suflet. E și o pierdere materială pentru stat ca să dea educațiune unor > viitori cetățeni, eari după aceea la o vârstă prematură devin incapabili de lucru sau mor de boli, eari eu anumite cunoștințe și obiceiuri s’ar fi putut preveni. f Ca să ne ajungem scopul acesta, în programul de | activitate al șeoalei trebuie să întrodueem un punct nou, ] acela de a da elevilor o edueațiune în materie de igienă, jj de a le da cunoștințe de igienă sau, eeeaee e și mai mult, | de a-i deprinde eu obiceiuri igienice, sănătoase. Natural, I școala singură nu poate îndeplini sarcina aceasta. Ea are 1 partea cea mai mare și poate cea mai grea, dar este j necesară și cooperarea familiei. । Ca cunoștințele câștigate pe băncile școalei să fie f folositoare și bine utilizate, trebuie să fie asociate și eu aprecierea valorii sănătății individuale, aprecierea capi- | talului uman, iar ea aprecierea acesta să se poată pune i în practică: de cunoștințe de igienă. Am întrebuințai j cuvântul cunoștință, eu toate eă nu e tocmai nimerit aci. 1 Cunoștințele singure au făcut pe foarte puțini oameni să-și I aprecieze, să-și păstreze și să-și apere sănătatea și eu j atât mai puțin pe aceea a altora. Simpla cunoștință — de exemplu — eă a scuipa pe jos nu numai eă nu e estetic, dar nu e nici igienic șt la un moment dat poate prezintă chiar un pericol pentru alți indivizi, pe foarte puțini oameni ; i-a reținut să nu scuipe pe jos. Cunoștinței pericolului i trebuie să-i fie asociat obiceiul de a nu scuipa pe jos, î eare uneori se câștigă eu mult mai greu decât însăș cunoștința. E un fapt de mult constatat, eă combaterea acelora dintre boalele contagioase, în a căror propagare individualitatea și mentalitatea oamenilor nu joacă rolul cel mai important, e relativ ușoară, în schimb însă avem i foarte slabe rezultate în combaterea acelor boli, în a eăror propagare mentalitatea sau să zicem obiceiurile oamenilor au rolul principal. Trebuie să li se dea elevilor 1 ceva mai mult decât cunoștințe.; moravuri și obiceiuri sănătoase și igienice. j Moravurile și obiceiurile acestea nieăiri nu se pot da mai bine ca în școală. Un obiceiu se formează și se j despride numai după ee l-am văzut făcut mai de multeori de o persoană, care are oarecare influență asupra noastră | și după ee noi înșine l-am făcut mai de multeori. Ori în 1 familie nu se întâmplă astfel întotdeauna, găsim de multeori 1 — 21 ignorantă și desinteres. Dar prin școală trece imensa majoritate a populației, toți aceia cari sunt capabili de a primi b educație oarecare. In școală avem un timp lung la dispoziție șl multe oeaziuni, ca să putem forma obi- ceiurile acestea. Dărsta școlară e cea mat potriuttă pentru scopul acesta, copiii sunt cei mai susceptibili pentru primirea, imitarea și deprinderea acestor obiceiuri. Dacă medicina preventivă nu a dat încă rezultatele așteptate, ered că unul dintre motivele principale este, că s’a oeupat mai mult de mediul extern și de asanarea lui și prea puțin de oțn, de mentalitatea, moravurile și obiceiurile lui și de asa- narea lor. Pentru a complecta o parte din lipsurile acestea multe state au introdus deja studiul igienei în programul școlar, începând cu prima clasă primară și eontinuându-l în învățământul secundar șt superior. Natural, în primii ani nu poate fi vorba de un studiu de igienă, ci mai mult de formarea obiceiurilor eu miei explicații, lărgind însă materialul din an în an, din clasă în clasă. Rostul învă- țătorului, pe lângă acela de a propune, este de a da texemple prin atitudinea șt toate faptele sale, un rost, jrebuie să recunoaștem, uneori foarte greu. In ajutorul ut stă vizitatoarea școlară, femee cu o pregătire âpecială, eare face legătura între școală și părinții elevilor, inte- resează părinții la răutatea copiilor lor și îngrijește de deprinderea obiceiurilor necesare. Medicul școlar dă tndicațiunile necesare și controlează efectul muncii depuse prin examinarea fizică a elevilor. Progrese frumoase s’au făcut pe terenul acesta în Statele Unite Americane. Programul igienei școlare, în- tocmit de un comitet de experți, delegați de Asociația Americană de igienă (American public health associatipn) și aeeptat de forurile superioare școlare și sanitare, arată destul de clar principiile de eari sunt conduși. Organizarea serviciului igienic în școli, după programul american trebuie să aibă următoarele principii și scopuri. I. Protecția sănătății elevilor, care se poate asigura: a) prin asanarea edificiului școlar, instalațiunt și mobilier, ete. corespunzător; b) examinarea medicală periodică a elevilor, pentru a descoperi defectele și bolile în faza lor incipientă; c) controlul boalelor infecțioase. 11. » Corectarea defectelor, eu eari elevii au intrat în școală, cari în etatea aceasta de obieeiu se pot corecta . ușor, mai târziu însă mai greu sau nu se pot corecta de loc și împiedecă desvoltarea fizică și mintală a elevilor. — 22 Corectarea se poate face eu ajutorul: a) claselor speciale pentru elevii eu anumite defecte fizice, de exemplu clase în ater liber pentru copiii anemiei, ademofatiei ete.. bj dispensării (clinici) pentru tratamentul medical a diferitelor defecte, cari interesează mai eu seamă: 1. dinții; 2. debit; 3. amigdalele; 4. sistemul osos; 5. nutriția; 8. pulmonit; ?. inima; e) urmărirea elevilor la domiciliu de către sora de ocrotire, vizitatoarea școlară, a atrage atenția și a asigura cooperația familiei. 111. Perfecționarea sănătății se poate asigura prin: a) aranjamentul igienic al programului de zi, prin asi- gurarea unei proporții corespunzătoare între activitatea mintală și fizică a elevilor, care trebuie se varieze, eu etatea șt rezistența lor fizică și mintală,' b) activitate fizică Sistematică, care se intereseze sistemul osos, muscular" și diferitele organe. Trebuie’ să li se dea atenție speeielă Jocurilor, eari interesează atăt fizicul, eât și psihicul copilului; c) Instrucția în materie de igienă, eare are ea scop de a deprinde obiceiuri igienice, de a da copiilor cunoștințele practice ale principiilor unei vieți sănătoase, a te sugera sănătatea ca un ideal, a le demonstra avantajele Sănătății și desavantajele b'oalelor, a le trezi simțul de responsabilitate șt obligațiunea față de sănătatea lor proprie și responsalitatea lor față de sănătatea comunității și obligațiunea comunității față de sănătatea individului. Un mediu școlar corespunzător și o atitudine potri- trivită a învățătorului sunt absolut' necesare.. Instrucția variază ’eu etatea elevilor. In primii 4 ani se dă mai multă atenție pentru formarea unor obiceiuri șt deprinderea lor, eu miei explicații. In anii următori, pentru a înțelege rostul acestor obiceiuri, se dau cunoștințe elementare de, fiziologie, rolul microbilor, importanța asanării mediului extern, atât îu ce privește locuința, eât și comuna, primul ajutor, ete. Ca mijloace de învățământ ne putem servi de diferite experimente, ilustrații, cărți, cântece, filme cine- matografice, emulații între elevi, organisarea diferitelor societăți pentru copii, etc. 0 muncă nouă ne așteaptă. 0 muncă grea, eare va cere mult interes șt mult entuziasm și. mai eu seamă, o dragoste și o datorie față de generațiile de mâine. Dar dacă se va face, rezultatele vor fi din eele mai fru- • moașe. — 23 — Gazul metan în slujba maghiarizării. In ultimul număr din amil trecut al revistei acesteia aduce dl Horia P. Petrescu în fața cetitorului român un interesant articol întitulat: „Cum voiau să ne maghiarizeze prin teatru*. Din acel articol, bazat pe citate, se poate des- prinde eă în mentalitatea deregătorllor, unguri, scopul esen- țial al artei; era: maghiarizarea. Este foarte natural căi nu numai arta să servească spre acest scop. Dimpotrivă : Arța era cea mai puțin acomodată scopului de maghiarizare. Deaceea este, iar natural, eă în toate acțiunile publice ale statului maghiar să descoperim acest scop suprem: maghia- rizarea. In următoarele publicăm în extras Memoriul. în ches- tiunea gazului metan, înaintat guvernului maghiar sub nu- mărul 3451/1914 de către Consiliul orașului Cluj. Acest elaborat cinic s’a trimis concomitent tuturor orașelor și județelor din Ungaria, eu rugămintea din partea Clujului, ca el șă fie sprijinit prin memorii similare, înaintate g.u- vernului. Cuprinsul memoriului ne va pune în vedere, încă odată» eă și tQOtăuiQUțieadBAustrială maghiară, împreună.cu gaapl metan, era pusă în șefoieiul maghiarizării. Dar să vor- bească memoriulînsuș. — 1. „Examinând intensiv și eonștiențios chestiunea aceasta, importanța și chemarea gazului metan sa desfă- șurat în legătură cu ea înaintea ochilor noștri așa de pu- ternic, scopurile regnieolare ale țării s’au ivit eu o așa de imperioasă gravitate, încât ne-arh ținui de datorință, ea sistemizând raportul nostru detailat, să-l aducem la cuno- ștința publicului orașului Cluj, pe deoparte; iar pe de alta a publicului țării întregi... Este știut, în general» eă cea mat arzătoare rană a economiei noastre naționale este in- dustria noastră nedesvoltată. Comorile naturale și mate- riale prime ale țării noastre se exportează în cantități mari, ducând eu sine ocaziunea lucrului necesar pentru prelu- crarea lor, împing în străinătate și sutele de mii de mun- citori, avizați la simbrie: pe cei mai importanți factori ai producției naționale. Scăderea lor reduce numărul căsă- toriilor, nemijlocit, — însă prin reducerea numărului naș- terilor și mijlocit, — puterea de apărare a țării, având urmări și pentru generația viitoare. Acestea sunt conse- cințele • grave, ba chiar fatale, ale realității trtste, eă în vreme ee nu suntem în stare să asigurăm lucru permanent muncitorilor noștri, pe de altă parte materialul produs la noi îl cumpărăm încărcat cu taxa de export și import r — 24 — adevăratele produse industriale fac numai ’/₈ parte de ex- port; iar •/».• dtⁿ importul nostru. Astfel se poate înțelege, că în schimb pentru importul nostru de articole industriale tn valoare de peste o mie eincisute milioane coroane, se exportează în străinătate cea mat considerabilă parte a câștigului nostru național. Din causa aceasta nu este câștig la noi acasă, nu e bunăstare, nu e îngrămădire de avere; pedtru aceasta cade pe singuraticul cetățean, al teritorulut nostru, rar populat, un venit, în proporție mat mie, decât tn alte țări și tot pentru aceasta sunt mai mici izvoarele de venit ale statului... luând în considerare bogăția Ar- dealului în tot felul de mâterii industriale brute (lemne, piatră, metal) devine reală aftrmațiunea, — care la prima privire pare a fi prea exagerată, — eă printr'o politică industrială sistematică in Ardeal s’ar putea crea o indu- strie mare și înfloritoare, bazându-ne pe gazul metan. 2. Ca să putem cumpăni întrebuințarea gasului metan pentru înflorirea industrială, după importanța sa deplină, trebuie să avem în vedere situația actuală a Ardealului și importanța, pe care o are desvoltarea industriei mari, pro- gresarea industrializării din punctul de vedere al rezoluirii chestiunii naționalităților. Precum a expus-o deja și Augustin Behsics, până când Ardealul nu este întărit din punctul de vedere al maghiarimii în așa măsură, încât caracterul său unguresc să poată fi considerat de asigurat și pentru caz de stăpânire dușmană, până atunci nu putem fi liniștiți de soarta țării noastre. „Dovada evenimentelor petrecute în timpul din urmă în Balcani, formarea, respective întregirea după naționali- tăți a statelor din apropierea noastră imediată, pretind imperios resolvirea chestiunii naționalităților în mod grabnte și’ temeinic, dar totodată paeinie, în mod demn de un popor cult și de spiritul epocii noastre. Resolvirea chestiunii na- ționalităților în felul acesta, între împrejurările actuale, numai prin industrializarea Ardealului se poate efectua. Ar conduce departe desbaterea temeinică a ehestiunei acesteia, aci numai atât remarcăm, eă massele mai mari de naționalității (valahe) s’ar putea scoate din izolarea lor actuală, ostilă pentru cultura maghiară, și eari masse nu pot fi apropiate de aceasta și scoase din starea lor mizeră, s’ar putea ridica din cercul lor de idei, strâmt și condus exclusiv de conducătorii lor oreoeupați și ar putea fi făcute mobile pentru învălmășala vieții culturale și economice a națiunii întregi și prin aceasta în atmosfera unității și con- solidării naționale maghiare; însă aceasta numai așa ne-ar putea succede dacă cu ajutorul fondărilor industriale făcute, — 25 în ținuturile locuite de valahi vom transforma surplusul acestei naționalități șt, în generai, o parte a ei, din ee în ee mai mare, in lucrători industriali. „Să tragem folos din înuățăturile exemplelor din țară și din străinătate: în partea nordică stabilimentele indus- triale au transformat la uederea noastră orașele: Kisgaram. Ruttha, Zsolna în insule considerabile ale limbii maghiare,, într’o mare străină se transformă Kromparch~ul, care nu demult auea în preponderență străini, în „Korompa¹¹. cu populație în majoritate maghiară. In județul Hunedoara in- dustria a făeut în decurs de o generație din plasa Petro- șani curat valahă o plasă aproape de jumătate maghiară, departe de teritorul eu limbă maghiară, introducând un ie puternic între valahimea din Ungaria și cea din România. Tocmai așa cum s’a format în massa polonă din Silezia- Prusiaeă regiunea nemțească a Kattorvitz-ului și puje um în partea nord-uestieă a Boemiei populația germani de pe ualea Eger și din jurul Elbei este despărțită prin insula de populație cehă a minierilor dela Briix-Dux. „Terenul de gas metan, spre norocul nostru, par'eă ar fi un semn al sorții, este situat în mijloeul Ardealului, astfel eă eea mai mare parte a teritoriilor locuite de na- ționalități se află tn apropierea lui nemijlocită. Iar ținutul câmpului de gas deja explorat și deschis complect, eare formează centrul terenului de gaz este astfel situat, eă in- dustrializarea și maghiarizarea lui — prin întrebuințarea insulelor de limbă maghiară deja existente — ar aduce în legătură, fără întrerupere, maghianmea din valea superioară a Mureșului și din județul Solnoc-Dobâca, cu eea din Cluj și din jurul Calatei. Că ee însemnătate are unirea ținuturi- lor de limbă maghiară, cari azi sunt separate prinfr’un ținut eu limbă străină, — este superfluu să se expună mai pe larg. „Printr’un conduct bine administrat orașele aflătoare pe terenul de gaz și în jurul acestuia, cari de prezent sunt sărace din punct de uedere industrial și cari chiar din motivul acesta se desuoltă aneuoe, s’av putea transforma în centre industriale înfloritoare șt pe lângă aceasta s’ar putea înființa un șir întreg de stabilimente industriale se- parate, legate de locul exploatării materialelor brute, cari însă fieșjeeare ar auea importanța câte unui mie orășel: cari toate ar fi câte o fortăreață a îmbogățirii naționale și totodată focare iresistibile pentru contopirea națională. Sta- tistica noastră ne dă o dovadă neindoelnică, că industria- lizarea și maghiarizarea sunt împreunate: numărul maghia- 26 — rimtt crește de două-trei ori mai repede în orașe ca în p.rouince. Astfel se pot ereia în industrie prin 2-3 sute de mii de oameni un milion de suflete maghiare fără nici uri sacrificiu ori sforțare specială și prin aceasta se poate pomi cursui asimilării pacinice în proporții până acum neînchipuite, eeeaee ar fi cu atât mai sigur, deoarece poporul odată industrializat pleacă mai departe și râspân- dindu-se în patria maghiară, cât mai curând se asimilează fotal; în loeul lui întră generații de-ale naționalităților tot mai multe. „Ne-ar conduce prea departe expunerea ideii, eă-ee rezultat ne promite felul acesta a rezolvirii chestiunii na- ționalităților față de sistemul colonizării și, în general, a politicei de împroprietărire* propagat de mulți, însă poate mal puțin îndreptățit, care și pe lângă jertfe uriașe promit în proporții cu Piuit, mai mici, mai nesigure rezultate. „Wci am uoit numai să relevăm toate acestea, ca să accentuăm eu deplină gravitate importanța regnieolară a industrialtz ării Ardealului, — eare întrece orice altă che- stiune, — și eare prin formarea și aglomenarea consecin- țelor, azi deja a ajuns o adevărată chestiune de existență pentru națiunea maghiară. „Ardealul este fortăreața de graniță a patriei noastre; chestiunea poseslunei lui devine din ee în ee mai impor- tantă, atât din punctul de vedere al marilor puteri, cât și din cel al popoarelor balcanice, cari emulează între sine pentru acapararea hegemeniei. Rezolvirea chestiunii na- ționalităților în felul acela, ea gravitatea înafară să se în- locuiască prin conlucrarea economică, paeinieă, eu ideia consolidării și contopirii sentimentelor și culturii azi, îh Ardeal, însemnă asigurarea existenței noastre naționale, conservarea integrității teritorale a pati iei noastre și delă- turarea marilor neajunsuri ee ne-ar putea suprinde.“ Acesta era spiritul general în Ungaria. Memoriul nu este .opera unui șovinist ciudat. Bl a fost compus de o comisiune de 25 specialiști, apoi desbătut și primit de eon- gregațiune, după ee a fost prezentat, în prealabil, guvernului.. Cu această oeasiune să ne fie permis să întrebăm eă la noi de ee nu se face nimica în chestia exploatării gazu- lui metan 1 Daeă din punctul de vedere al romanizării, noi sigur, nu avem neuoe de gaz, dar am avea mare nevoe de el pentru a ne ridica starea economică. Dr, E. DANDEA (Tg. Mureș). - 27 — Pe umărul meu pleacă* fi fruntea... Pe umărul meu plecă- ți fruntea, Romanța ’neepută să-ți cânt. Cum seara ’n pădure, prin frunze, Trecând, fredonează unvânt ! Din floarea iubirii petale S’adun in duiosul meu cânt, Și genele-ți ude de lacrimi Cu buzele mele să-ți suânt! S’adormî legănată d& visuri, In urâja sublimului cânt, Și tristelor gânduri din minte Uitarea le sape-Un mormânt ! D. PSAȚȚÂZ Dimineafâ^a uiefii mele Te-a zidit din uraje firea Ori din rouă cea curată, De te-a hărăzit iubirea 8ă ’mi fii zare ’useninată ? Cine mi te-a scos în cale, Dimineață-a uieții mele, 8ă ’mi presari sclipiri de stele Peste cerul meu de jele?! Te priuese și nu știu bine De nu-i uis, minune sfântă, Fericirea ee-azi în mine Bucuria și-o euuântă 1... Lasă-mă s'adorm pe sânul Pietruit de ’nfiorare, Și pierdut cu mintea ’n zare Visului să-i fiu stăpânul! — 28 — Să-fi durez din el cunună Sau podoabă vieții tale, împletind argint de luna Cu-ale florilor petale l Și sub blănda-ți mângâiere. Copleșit de-a ta iubire, 8ă ‘mpietresc de fericire, Ca Nioba de durere l D. PSATTA O carte de propagandă a culturii naționale. („Oameni aleși" de prof. I. Simioneseu. 11. „Românit") In 9 Decemvrie a. fr. a apărut în „Prager Presse" un articol de fond semnificativ. Era scris de un veteran cu vază al literaturii bul- gare, dl Cipil Hristov, bărbat, eare — ni se spune — joacă un rol deo- sebit în literatura patriei sale. O. Hristov mărturisește un „pater peceavi" public șt revoaeă tot ee a serts împotriva culturii și poporului sârbesc între anii 1913 șt 1918. „N'am avut, de sigur, nici o idete despre eeeaee s’a ereiat mai superior de spiritul sârbese — în literatură și în artă. Câteva traduceri din poesiile lut lovanoviei, „Cântecele din Germania" ale lui Nenado- vlci. cinei, sece povestiri de Lazareutei sau ale unui alt prozator bun ■ toate acestea abea eă puteau da eea mai modestă ideie despre lît. sârbească. De sigur nu este reprezentată mai bine ntei lit. bulgară la vecinii noștri din Europa de vest. E bine cunoscut faptul eă popoa- rele înapoiate tind, de obicei, să faeă cunoștință pe eât le este eu pu' tinjă chiar și cu manifestațiile cele mat neînsemnate din viata culturală din fările, cari le sunt în toate direcțiile îndepărtate și ignorează cele mai de seamă documente ale spiritului vecinilor și înruditilor lor de sânge, eu eari ar trebui să emuleze și la desvoltarea cărora ar trebui să se alăture". „Eu însuș", serie dl C. H„ „eare mă aproptu de sfâr- șitul unei vieți grele, mă simțesc foarte vinovat și reneg aproape totul ee am scris între 1913 și 1918", deoarece erede eă este eu cale să cunoască acum popoarele, reciproc, monumentele literare eele mai va- loroase, „drumul spre (internul) sufletul unui popor ducând înomis prin scrisul său". Din partea iugoslavă i-a răspuns, tot într’un art. de fond, dl Gu- stau Krhiee' din Belgrad. Da, ripostează scriitorul sârb, noi nu ne-am cunoscut. Abea aeuma se bate eu gândul „Matiea Srpka" „Astra" sâr- bească) să editeze o eoleejie de poezii lirice iugoslave și bulgare. Problema este aceasta: „Scriitorii să lucrăm înainte de toate în fările noastre și să ereiăm terenul pentru ideia apropierii", a colaborării. Pentru ee? Pentrucă trecutul plin de sânge trebuie uitat și pentrucă „viitorul este serios". O „bărbătească uitare a tot ceeace s’a întâmplat — 29 — și n’ar fi trebuii să se întâmplea. A trebuit să vină Rabindranath Ta- gore ea să transmită, săptămânile trecute, salutul P. E. N.-clubului (al' clubului intelectualilor scriitori) sârbi din Belgrad P. E. N.- clubului bulgar din Sofia! Comentând articolele cele două un membru din redacție ziarulu din Praga, exclamă: „Intre multi poefi, în sfârșii un om (Hristou) 1 Intre* multele lucruri scrise, în sfârșit o propoziție, care te .sguduie. In anii despre eari serie Hristou, prea putini intelectuali au fost scutiți de ciuma desumanizării. Multi din ei sunt de multă ureme deja eonștii de vina lor, dar cred eă trebuie să rămână consecvenți¹*. (Pr. Pr. 15 XII). Nu ne-am cunoscut! oftează vecinii. N’am luat la cunoștinfă bă- tăile inimii celor buni dintre veeinii noștri ! Au existat ziduri chinezești între noi, zidurile ignoranței. Așa au pntut germina lozincile cele mar descreierate, eu luptele de exterminare. ...Stăm noi mai strălucit? Ne cunoaștem noi veeinii mai temeinic- decât eum descrie Hristou pe bulgarii săi ? Ne prefuiese ei frumusețile cugetătorilor și artiștilor noștri? De sigur, cunoaștem cultura maghiară, germană și franceză în Ardeal mai temeinic deeât ceeace au produs popoarele învecinate acum de noi: sârbii, bulgarii, cehii, polonii, rușii. Răsfoiți numai câteva numere din revista „Europe centrale¹¹, eare e atât de bine redactată și referează și despre viata culturală a po- poarelor din Europa centrală, și va trebui să mărturisiți, ea veteranul Hristov: „Ce puțin am cunoscut până aeum din sbuciumul sufletesc al intelectualilor din nemijlocită apropriere 1 “ Chiar dușman să-ji fie un popor, tu, cel ee ai să te lupii eu el. trebuie să-i cunoști părțile rele, vulnerabile, dar și calitățile, ea să gă- sești în momentul oportun putința unei transaeții cinstite, deoarece ani- hilarea nu este eu putinfă, după cum nu se poate anihila o materie, ori eâte sforțări ți-ai da. Afl eetit săptămânile trecute un interviețv luat dlui Mărita Zsig- mond, talentatul scriitor maghiar. Mărturisia eă n’a eetit nimic din lite- ratura noastră, afară de câteva poezii de ale lui Oct. Goga. A! Aici zace răul l Ignoranta crassă față de noi i-a adus ehiar și pe- eei buni din tabăra protrivnieă să nu găsească nimie de remarcat- la noi. Politica aceasta literară de struț, a adus pe intelectualii ma- ghiari la scrâșnitul dinților, acuma, politica aceasta, eare oricât ai striga, în lumea mare un rezolut: „Neml neml soha)“ nu poate șterge de pe fafa pământului milioane și milioane de suflete alogene. Stima reciprocă ar fi venit daeă eei buni ar fi schimbat produ- sele spiritului lor, constatând eă omenescul predomină. Ce au știut maghiarii de noi? Ce bulgarii? Ce sașii, chiar? Zi- duri ehingzești intelectuale, groase, inpenetrabile au existat și mai există între noi. De aici, de cele mai multe ori, neînțelegerile, de atei intransigenta punrbilă, când e vorba de binele tuturora. „Institutul internațional de cooperație intelectuală" din Paris, in- stitutul, care are de președinte al secției românești pe istoricul nostru dl Vas. Pâruan, secretarul gen. al Acad. Rom., și în serviciul special — 30 — din Paris pe dl Buauioeeăitu, a înțeles prea btne eât folos se poate naște din o apropiere culturală între popoare și a și început să tipă- rească neșfe cataloage speciale despre „opere remarcabile apărute în diferite țări¹⁴ (v. Buletinul institutului, din 15 Nou. 1926). Acelaș institut se apropie de institutele mari de editură, franceze, germane, engleze, insistând să se tipărească pe cât se poate mai multe traduceri bune. Aceasta este calea, eare duce la un Locarno al sufletelor.. Altfel iară rătează tunul sdroaba mântlcr omenești... . * lată gândurile de cari am fost cuprinși cetind frumoasa earte a dlui prof. loan Simioneseu: „Oameni aleși: ll. Românii/*} Dela început declară autorul eă și-a alcătuit volumul pentru ti- neretul șeolărese. Cu o modestie eare trebuie relevată în zilele noastre, eând se cocoțează cutare X y, candidând chiar și la premii de ale Academiei Române, eu eâte o. broșurică de grosime silfidieă. susține autorul eă studiul treee peste „competenta" dsale. Vrea să ne oferă o „carte de propaganda a culturii naționale*, eare „nu e fără cusururi¹⁴, o „recunoaște¹⁴. Ce bine-fi eade tonalitatea aceasta 1 Unde-mi sunteți, ventrilocilor, cari sporăvăift verzi și uscate, ea să îmbătați lumea eu apă reeel". Profesorul universitar, omul de ștțintă, omul de bine, eare cunoaște -tema, pe eare a adâneit-o — insistă șă se știe eă a vrut să serie p operă utilă, relevând la personagiile tratate mai mult „însușirile sufletești, influ- intabile educativ¹⁴. Nu suntem, partea cea mai mare, nește elebi în vârstă mai îna- intată ? Și noi, eei din provinciile alipite și eei de alt neam, din Ardeal, Bucovina, Basarabia, ete...? N’ar fi eu cale ea astfel de eărfi să' treacă din mână în mână și să ne deschidă ochii, arâtându-ne pe 25 de români, cari au însemnat ceva în evoluția spiritului românesc, în loc de a eeti eutare earte despre viata eutărui dptraeat sau a eutărei metrese? „laeă, străinule¹⁴, ar putea zice cetitorul, după ee a cetit șt digerat materialul din volumul acesta, .„iacă, ne-am avut¹ și noi eroii și pe-a veeinieiei poartă au intrat și eil", folosindu-se de frumoasele cuvinte ale. poetul Coșbuc (eare, de sigur, va veni la rând într’a doua ediție a cărții). „Iacă, frate pesimist", ap putea urma cetitorul conversația, acum cu un eopsângeap, „eâtă dragoste de lumină, de adevăă de bunătate omenească la acești 25 promotori ai cugetării românești. N’am fost Cenușotea în concertul european. In „simfonia culturală a omenirii" ne pregătim să participăm și npi. serie dl S. (Goethe spunea, atât de frumos, eă evoluția popoarelor este ea o „fugă" muzicală, în eare fie- care popor își are topul săul) ; Numai câteva amănunte, cari să îndemne pe oricine să-și pro- cure arsenalul acesta (iertati expresia belicoasă) de argumente minu- nate, îp .discuțiile noastre între noi și eu străinii, eâpd este vorba de i i . „Cartea R'omaneMeă'*. 80 tel, ZBO pag, brop. 31 cultura poporului românesc. (E rugat să asculte și dl E. lakabffy, care, într’o scrisoare deschisă, zeflemisa, anii treeuji, în neeuhoștinjă de eauză, trecutul nostru cultural.) Ștefan ce/ Mare, care întrupează „gândirea moldovenească în sec. al XV-lea*. serie uenețienilor despre importanta Chiliei și Cetății Albe: „Luminăția noastră tt-ebuie să aueti în vedere, eă aeeste două ținuturi sunt Moldova toată și eă Moldova eu aeeste două ținuturi este un zid pentru Ungaria și Polonia“. Cel ee a purtat 36 de răsboaie a ri- dicat 44 mănăstiri și biserici, perle de arfă, îneât pun în uimire, multe din ele, și astăzi pe arheologi și pe scriitorii de artă. Englezul sauant Baddeley serie în 1919, într’o carte științifică, despre Nieulai Mitescu: „Situata și faima lui era unică. Ce a scris, pentru vremea lui (f 1708), e fără seamăn îh istoria literaturii rusești*. A și călătorit, a și uăzut multe spătarul Mileseul Trăiește la»Berltn. lă curtea marelui elector de Brandenburg, Frlderie Wilhelm; apoi la Stetin; la eurtea regelui Ludovic al XlV-lea, la Paris; la curtea regelui Carol al Xl-lea, îa Stoekholm; la eurtea tarului rilexei Mihailovici, reeomăndat de patriarhul Dosotei al Ierusalimului, dupăee a studiat în Padua și în Constantinopol, apoi în Siberia, pe unde picior de european nu mai călcase, flre „curajul unui Mareo Polo și istețimea unui Suen Hedin*. E „eel dintâi explorator științific al Siberiei^. Se interesează de scrisul lui chiar și filozoful vestit Leibnitz. Este unul din întemeietorii culturii rusești, ea, mai târziu, D. Cantemir și fiul său Antioh. Feciorul lut Găurii Mileseu din {mutul llâslui, eu moșii și rude acolo. Traducă- torul Bibliei în românește, autorul unut jurnal de călătorie de prima ordine din punct de uedere etnografie, geologie, ete. e la ruși Meulat Gaurilouiei Spathari, la francezi baron Spatharius, la englezi Spatharg, până și în arhivele chineze Mi-ho-lail lată-l pe Dimitrie Cantemir, „făuritorul limbii românești savante*. Tatălui, neeăturar, îi citește până noaptea din cărți sfinte sau din povestea neamului. Studiază la Constantinopol, vorbește românește, rusește, arăbește, l. prusană, rusește, italienește, franțuzește, inventează note muzicale ea să serie ariile turcești. Serie în limba latină opere sa- vante. Petru eel mare îl sărută „pe fafă, pe cap și pe ochi, ea un pă- rinte pe fiiul său“ (Neeulee). Academia din Berlin l-a ales ea membru al ei, lângă Leibntțz. „Istoria Otomană*, serisă de Cantemir, e tradusă în franțuzește și englezește. Istorie, etnograf, folosof, musieian, geogriaf. precursor în știința geografiei, un „uriaș*. lată-l pe „părintele literaturii române", pe Eliade Râduleseu, care strigă din țoată convingerea: „Urăsc tirănia, mi-e frică de anarhiei*, el, traducătorul din „MohameP de Voltaire, minunatul imn de slavă, ridicat conciliantei religioase. Eliade al nostru a fost un adeuărat- europeanl lată-l*pe Titu Maioreseu, „aristocrat al gândirii", întemeietorul criticii științifice române, eel ee îșt trage obârșia din Bueerdea Vinoasă dtn Ardeal. Eleu eminent al „Terestan“-ului din Viena, cetitor asiduu al filosofilor Hegel șl Fiehte, eu liniștea din'Jena în easa sa; om, care își găsește fericirea în fericirea deaproapelui său. - 32 - 1 H i lată-1 pe Spiru tiarei. eel eu flairul cultural atât de pronunțai, eare ;; vrea să ridice poporul, ea să nu trăiaseă într’un tunel sufletesc*), tunelul primejdios pentru toți din împrejurime. Ce ar fi putut ereia în lumea științifică Sp. Haref daeă n’ar fi fost •_ chemat de nevoile jării sale să pună umărul 1 Bl, de lucrarea căruia („Mecanica socială") s’au exprimati savanti ai lumii (ea H. Poineare) în ditirambi. („Acest rezultat provoacă o mare surprindere".) lată-1 pe Petre Poni, întemeietorul „Casei școalelor." Câteva comparații plastice pentru eel ee vrea să știricească eine a fost personajul eu care e asemănat „omul ales" dintre români: Spătarul Nieulat Mileseu : „era mândru, iscoditor, dar h otărât și între- prinzător. Aduce aminte de Benvenuto Cellini din vremea Renașterii" Ștefan eel mar e : „ ... îmbrăeaji-l în hlamida seumpă a regilor Franjei; pune{t-i la îndemână mijloacele mai perfecționate de lupta, iar pe pâr- eălabii Iu* Șandru, Grumază, Hrăman, Boldur, sehimbați-i în mândri castelani, deseendefi ai crucialilor; dăruiji-i în locul meșterilor sași, artiștii aleși, roadele unei culturi mai vechi, atunci numele lui Ștefan n’ar fi rămas sfânt numai peniru un popor mie, ei ar fi fost slăvit între eei a căror înțelepciune și destoinicie saltă evoluția omenirii". Am putea urma. Exemplele se pot înmulți — arătând eu eâtă dragoste,și cunoștință de cauză a tratat dl S. biografiile acestea 25. lată pe eine ne arată în siluetă dl S.: l Bătrânii: Niculai Mileseu E>. Cantemir; 11. Luptătorii: Ștefan eel Mare, Mihai Viteazul, Avram lancu HI. Pionerii: Gh. Șineai, Gh. Lazar, Dinic^Golescu, Gh. Asaehi, l. Eliade- Răduleseu; IV. Ziditorii: M. Kogălnieeanu. 1, C. Brătianu, 1. Maioreseu, Spiru Haret V. Luminătorii: V. flleesandri, l. Creangă, M. Emineseu, Al. Vlahufă, N.. Grigoreseu; VI. Biserica; Veniamin Costaehe. Andrei Șaguna; Vil. Știința; Gr. Cobăleeseu, P, Poni; Vili. Eroul necunoscut; Mihai Lupeseu; IX. Un uitat: B. HaBdeu. Că s’ar mai putea adăoga încă altii — de sigur. Un Coșbuc, Cipar, un Gh. Baritiu, un Babeș (pe eare ni-1 arată și numărul acesta din Transilvania), un Vlaieu — eventual și din eei vii: un Eneseu, un Raeovijă, un Constantineseu (inventatorul sonicitătii), un Marineseu se vor alătura, încet pe încetul, la edifile viitoare, sporite, ediții, pe cari le dorim cât mai multe, Bun lucru a săvârșit dl S. scriind această earte. Capitole din ea sau ehiar și întreagă să se traducă și în limbi străine, ea să dispară eoșmarul sufletesc dintre popoare și să înțeleagă eă soartea le-a hărăzit bărbați de seamă și de-o parte și fie alta, de ale căror glasuri de dojană și îndemnuri spre bine să asculte, dacă nu vrea să ajungă ia un crepuscul al inteligenjii europene. Uiejdapin. «) Amintim aici, eu plăeere. eă dl S. serie' elogios despre .Astra" noastră, eând e vorba de A. Șaguna. - 33 - Cronică. „Astra" basarabeană. Primim ve- știle eele mai bune din Basarabia. Delegatul „Astrei", dl comisar ge- neral Dr. Onisifor Ghibu, a găsit pă- mânt prielnic, după eum era eon- uins dela plecarea sa în Basarabia și pe zi ee merge veștile înălțătoare de inimi se întețesc. Intelectualii ba- sarabeni, în frunte eu tot ee are bi- serica. școala, justiția, armata, cor- pul medical mai de seamă, și-au dat mâna și emulează într’un mod vrednic de admirat pe terenul îna- intării culturale. Este o plăcere să cetim rapoar- tele despre manifestațiile culturale basarabene. Cele 10 secții, consti- tuite, lucrează, ținând conferențe, pu- blicând dări de seamă, dând prile- juri la desbateri interesante, în co- loanele ziarelor „România nouâ“ și „Cuvântul moldovenesc"'. Așa s’a în- jghebat eu șanse de trăinicie o „aca- demie militantă" în Basarabia. Număr de număr din „România nouă", ziarul, pe eare ar trebui să-l citească- și aboneze intelectualii și la noi, considerând aceasta ea o datorie de onoare fajă de cultura noastră, găsim referate despre pro- gresele vădite. Cine vrea ea aeest coif de {ară, Basarabia, să fie la adăpost fafă de ideile destruetive, cine crede eă, sprijinind cultura românească de acolo, sprtjinește totodată cultura europeană, amenințată de puvoiul lozincilor disolvante — și Basarabia este- poarta, pe eare pot intra valu- rile murdare, eari nu știm unde se vor opri — acela aplaudă din toată inima mișcarea pornită eu atâta elan în mijlocul populației românești de acolo. De aceea: să dorim, ea ideia „palatului cultural" la Chișinău să se înfăptuiască cât mai curând! Să spri- jinim publicistica de acolo! Să ne dăm toată truda ea manifestațiile atât de nobile să aibă ecou și în .inimile noastre, ea — știindu-ne una — să câștigăm puteri, reeiproe. Subseeția eugenică și biopolitlcă a „Astrei". Ciclul de conferințe din Cluj 1927. Factorii determinanți ai evoluției biologice a capitalului uman 1. 19 lan. 1927. Dl Prof. Raeovița: Problema evoluției; 2. 26 lan. 1927. Dl Prof. Guști: Mediul soeial si ca- pitalul biologie național; 3. 2 Febr. 1927. Dl Prof. Tzigara Samurcaș: Arta și capitalul biologie național; 4. 9 Febr. 1927. Dl Prof. Rădulescu- Motru: Psiehologia poporului român; 5. 16 Febr. 1927. Dl Prof. Mehedinți: Instrucția și edueațiunea național- biologieă; 6. 23 Febr. 1927. Dl Col. Băduleseu: Educația fizică, o pro- blemă națională; 7. 2 Martie 1927. Arehimandrit Seriban: Religia și capitalul biologie național; 8. 9 Mar- tie 1917. Dom ul Profesor Bogdan- Duieă: Literatura și capitalul bio- logie național; 9. 16 Martie 1927. Dl Prof. laeobouiei: Administrația și capit. biologic național; 10.23 Martie 1927. Dl Dr. Manuilă: Munca și ca- pitalul biologie național; 11.30 Martie 1927. D-na M. Batuleseu: Rolul blo- politie al femeii române; 12.8 Aprilie 1927. Dl Prof. Vâlsan: Mediul ftzie extern și capit. biologie național; 3 - M - 13. 13 Aprilie 1027. Dl Prof. Madge- ara: Politica eeonomieă-soeială și capitalul biologie național; 14. 20 Aprilie 1927. Canonic Dr. 1. Coltor: Biserica și capitalul biologie nați- onal; 15. 4 Maiu 1927. Dl Dr. Daida- Voeuod: Politica națională și capi- talul biologie național; 16. 11 Maiu 1927. Dl Prof. Bogdan-Duieă: Politica socialistă și capitalul biologie nați- onal ; 17.17 Maiu 1927. Dl Prof. ]ean- nel: Ereditatea normală și morbidă; 18. 25 Maiu 1927. Dl Prof. Moldouan : Biopolitiea. * No. 144 din „Biblioteca poporală a Asccia)iunii* cuprinde o poues- tire pentru popor, scrisă de Coriolan Bredieeanu: „Piatra credinței". O lectură potriuită pentru popor, eu scene uioiu redate, într’o limbă ro- mânească, înflorită iei-eolea eu bănătenisme, eari se explică la sfârșitul povestirii. Pouestirea se petreee pe vremea eând în Banat stăpâneau turcii, eând în cetatea Timișoarei domnea Aii pașa (1715) și după înuingerea creș- tinilor și isgonirea turcilor din Banat. Oberenezul (primarul) dinLugoj Radu Bălu se pune în fruntea conspirației și dă mână de ajutor eelor ee răs- toarnă domnia urgisită. Cuprinsul interesează poporul, fiindcă sunt descrise seene eând e răpită și scapă o româncă, din mânile fitului comandantului ture, adunarea con- spiratorilor la o moară, lângă Lugoj (se uede eă autorul a eetit scena dela Riitti din „Wilhelm Tell“), apoi scene de adâneă tristele pentru ro- mâni șt de bucurie expansiuă, eând— în sfârșit — învinge dreptatea și pă- reehea alungată își serbează nunta. Autorul este regretatul Coriolan Bre- dieeanu, fostul conducător al Ba- natului, eare a auut răgaz, printre picături, să mai serie și astfel de povestiri pentru popor. Când a seris pouestirea era la modă stilul lui Nieu Gaițe și îți eade bine, de multeori, amintindu-Ji de Gane, aplaudând totodată pe scrii- torul poporal, eleuul lui Gane. * „Cosinzeana“ a împlinit 10 ani de existentă. In epoea noastră, când toate ilogismele sunt posibile, avem prilej să ne bueurămcă„Cosinzeana“ înbătrânește, adecă, — deocamdată — numai eă a trecut de 10 ani. Cetitorii au priceput: e uorba de revista „Cosinzeana" din Cluj. înfiin- țată în Orăștie de dl Dr, Sebastian Bornemisa, un harnie mânuitor al penii și un priceput administrator totodată, revista aceasta pentru fa- milie a înfruntat greutățile răsboiului și — trecând la Cluj — poate să priueaseă'eu satisfacție asupra eelor 10 ani (de colecție) dar și plină de nădejdi în viitor. Meritul incontestabil al dlui Bor- nemisa este eă a oferit familiilor de preoți și învățători, elevilor din șeoalele superioare, după dispariția „Familiei¹¹, și în parte, și a „Lucea- fărului", o revistă vrednică de eetit, eu contribuții interesante, nutremânt sufletesc sănătos, eontrabalansă față de revistele pornografice, cart au apărut ea ciupercile după ploaie. Cine citește frumosul număr jubi- liar și trece în revista generală pe co- laboratorii din decursul eelor 10 ani — numărul conține un sumar com- plect — trebuie să aplaude, eu atât mai mult, eu eât pricepe eă în jurul „Cosinzenii" acesteia s’au adunat toți bunii scriitori din Ardeal și, în mare parte, și din vechiul Regat. Pentru stările de astăzi culturale, eu hotarele lărgite, ar trebui să existe nu o revistă ea „Cosinzeana" 35 ei eei puțin 20, deoarece pământul- humă, eare așteaptă cuvântul res- pieat de bună îndrumare culturală, literară, este din belșug. E vorba să se găsească sămănătorii devotati cauzei. Reuista „Cosinzeana” eu atât mai mult să o prețuim și să o spri- jinim. Felicitând pe fondatorul și sufletul redacției, pe dl Dr. Sebastian Bornemisa și pe noul șef-de redacție, dl Cueu, ne asociem la bucuria re- vistei de familie și-i dorim viată înfloritoare, spre binele propășirii noastre culturale. * „Pagina Culturală”, de Duminecă, a „Universului", e bine eondusă de falanga de entuziaști dela Funda- tiunea culturală „Principele Carol". Articole seurte, vrednice de cetit, subscrise: D. Gh. Mugur, l. Pillat, Ap. D. Culea, Bm. Bucuja, Nlehlfor Crai- nic, loan Gh. Sa vin, V. Voiculeseu, M. Negru, 1. Gr. Oprișan, ș. a. Când te gândești eă acești buni mânuitori ai condeiului ajung eu scrisul lor în mânile a sute de mii de cetitori, în fiecare Duminecă, aplauzi din inimă buna ideie a conducătorilor „Uni- versului”. Numai prelucrând opinia publică dela sate astfel vom fi, odată, în stare să constatăm eu satisfacție eă numărul analfabejilor este aproape de zero. * „Răsăritul”, revista lunară a „Ca- selor Nafionale”, se prezintă în eon- difli fot mai satisfăcătoare. Redac- torul revistei, dl /. Gr. Oprișan, dă dovezi de multă abilitate și mult bun simf, sporind numărul colaboratori- lor revistei dela număr la număr. Aproape în fiecare număr găsim prea interesante articole culturale, subscrise de sufletul mișcării „Ca- selor Naționale”, dl gen. I. Mano- leseu. Așa în nr. ultim (5, a. IX.), ne povestește dl 1. Manoleseu impre- siile dsale dela congresul de edu- cație morală dela Roma, eu mult spirit de observație și eu șarje. în- dreptățite. — Schitele dlui Al. Eas- earou-Moldovanu se eitese totdeauna en plăcere, conținând câte un grăunte de adevăr filosofic. Un scriitor, eare se impune pe zi ee merge. Cronica bogată și selectă. Recomandăm ce- titorilor această bună revistă. Pentru particulari numai 120 Lei la an. (Bu- curești, Str. Sfinjii Apostoli Nr. 24). * Bibliografie veche. ”) l. Erd&yi Mu- zeum (Kolozsvâri kozlong mellâhlete 1856). Pagina 7 cuprinde: Erdâlyi olăh nepdalok. După o mică introducere, Helen (autorul) traduce nouă poezii seurte. culese (se pare) de el. II. loseph Bohrer, Versueh iiber die slawisehen Beruohner der osterrei- ehisehen Monarchie (Wien, 1804), un veehiu etnograf, eare serie din pro- prie experienfă, amintește și despre fapte ee ne priuese ea Români. Pagina 27: Valahii Moraviei. Pagina 34: Despre Morlaehi; Pagina 47: Ualahii Moraviei; Pagina 65: Exploatarea popo- rului de eăfre evrei în Galijia. Pagina ?fl: Morlaehii; Pag. 89: Valahii Moraviei; Pagina 156: Aceiași! In partea a doua a operei: Pagina 5: Despre iconarii ru- sești ; Pagina 9: Despre cântecele Morlaehilor; *) Culese din felurite timpuri și, poate, de folos. G. B. D. 3* 36 Pagina 31: Despre cultura Mor- laehilor. Pagina: 99 și 102: Caracterul Morlaehilor. Aeelaș, în Versuch liber die deutsehen Betvohner d. 6. M. (Aeelaș an) dă, în felurite părfi o descriere favorabilă Sașilor. Numai industria sta pe loe! (Pag. 249, ete.). Un amă- nunt interesant: Brânsa de lapte de uaeă se făeea numai într’un sat (Radlen, Sighișoara). Negustorit greei din Sibiu și-au făeut loe și din cauză că Sașii fricoși nu treceau bucuros munții. („Dass sie [die Nation] sieh nieht gem roeit iiber das Qebirge tuagt“.) Pagina 252/3. Autorul faee propuneri primitoare la modul cum s’ar putea faee din Brașov — altă Eipscă! Și pe seama Munteniei! (Text, interesant!) lll. Gazeta dtn Sibiu SiebenbUrgi- sche Blâtter, 1887,17 Iulie (Nr. 82—85) cuprinde un foileton: Rumanische Priester und Hloster de Gustau Raseh, O eritieă severă; povestea eu un • mitropolit, căruia un doctor (Eam- bert) t-ar fi tăiat barba, dacă... nu și-o'plătia scump; simonia ete. ete.. IV. In filet es irodalom (1884, Iunie 8), revistă în Cluj (Serioasă!) se gă- sește, la pagina 213, articolul Adateh a H6ra-uil6g tortenetehez, publicând un raport din Zlatna, eu data 1? Nov. 1784, seris de solgăbirăul Engedi Bfraim eătră subprefectul Albei-de- jos. Interesant! V. Versuch iiber die Regierung lo- sephs II., Bine hleine Staafssehrift von einem Ungar 1788. Pag. 17—18: Libertatea dată tre- buia să respecte drepturile proprie- ■ ■ i tarilor; nu trebuia să prezinte pe no- bili ea „parte neînsemnată" a tării ș și ea „dușmani ai poporului și ai statului". Probă: revolta țăranilor ro- i mâni în Ardeal și împotrivirea fă- / rănilor din alte părți ale monarhiei. VI- 5 Grăfin Hahn - Hahn, Orienta- lische Briefe. Berlin, 1844. Brster ? Bând, p. 97—115. ’ In August 30 (1844) contesa se afla la Orșova. In 31 Aug. iarăși pe bord, înainte... Daporul „Zring", că- pitanul un Dalmatin, eehipagiul va- lahi 1 Două ceasuri până la schela Cladovet. Calafatul este das elende, meitlâufige mallachische Dorf (satul românese miserabil și răspândit). Vidinul: palatul pașei, ruinat; o ta- bără de țigani; i se spune eă este un drept al acestora să stee trei zile pe loc! Până la Nieopol țărmul Dunărei, mizerabil. „Colibe, sure, joase ea mușunoaiele sobolilor, fără pomi, fără tufe — astea-s sate; și orașul Giurgiu, în fafa căruia ne-am Oprit pentru afaeeri și pe eare tocmai l-am visitat eu o euriositate nesa- tisfăeută, este departe de a se com- para eu un sat silesian". Vodă Bi- beseu tocmai plecase la Stambul. Ea Galați, pază mare. De-aiei „noii călători erau eâfiva ofijeri valahi, eare în uniforma lor albastră și galbenă se ’nfăfișau total euro- penește, și câteva doamne, eare păreaua-ș ziee — htpereuropene, așa de outrirt (exagerat) la modă le era costumul". Aiei, ea și la Brăila; „Nieiun gentleman nu merge singur pe stradă; trebuie să-l urmeze un servitor, și, ea să fie elegant, în port grecesc eu fustanelă albă. Și ee-i cară aeest Grec domnului său? într’o mână un ciubuc, în alta un enut (Kantsehuh). Un hibrid de Ture 3? și Cazac, spoit franțuzește: acesta pare a fi un gentleman ualah 1 Ieri, in Brăila: din zidurile dărâmate se mai uede ceva. Nu-i frumoasă ; este pardosită pe aloeurea, și clădită foarte nesistematie. Mărfuri simple, printre bărăei, eopii și niței. Jidanii ne strigă la târg; am șters^o Așa este și-aiei, la Galați. Aiei (Galați) câteva case drăguțe, eu grădină. Jidanii din-Qalați, într’o Duminecă; „Unul uinde ’n stradă și laudă pos- tavurile sale mizerabile; mulțime mare stau eu mesele de zarafi în fața ușilor lor. Fie orieât de murdar, Jidanii găsesc totdeauna mijloace de a fi și mai murdar;” (pag. 114). „Poporul face o impresie de plâns; într’adevăr o treaptă abia simțită deasupra vitelor, îmbrăcat sărac, sdrențos. Un cere întreg se adunase împrejurul unui urs jucător și petrecea extraordinar. Ursul era, din toată societatea, mai civilizat”. Hrana poporului, rea. Un pescar a mân- cat dimineața un știutei de porumb; la amiazi struguri neeopți, boabele păreau mazăre verde; pepenele - este seârbos-dulee; cartofii nu-s eunoseuți. — Pe-aiei foamea este permamentă. , lată eu ee păreri se ’ntoreea în Europa o scriitoare de valoarea contesei-scriitoare Hahn-Hahnl Vil. Munkăsoh ujsăga (1848). Este o gazetă revistă, eare — invidia pe Români l Pe noi ne privesc paginile 50 (Gătră frații din Ardeal), 128 (Mun- tenia), 206 (Bihor). La pagina 256 (după 16 luye) găsesc fraza despre Muntenia: „Lâssâtok polgărtârsak, ezek tobbet tettek mint mi, de mi seni ngugszunk addig, mig mind azt nem vijuk mi măg hâtra van“. — îi întrecusem; ei ne vor ajunge, însă 1 La p. 280 afișează și pe depu- tății români eare au votat contra sau pentru armata de trimis contra Italiei. Pentru: Dragoș Ion, Sinkai Ion, Roman; contra Buda Alexandru, Murgu Eftimie, Dlad Alajos. — De Maramureș, ceva la p. 393. — Revista gazetă eonfa pe tinerimea din Cluj, Odorheiu, Zelau, Orăștie, Aiud (Un apel din 27 April 1848). Uezi și pa- ginile: 27 (17 Oet. 1848), despre Alba-lulia (Nemegyei șt Ujvâri), p. 36, 67—68. (Sapkad, Bihor), p. 84 (Oradea). Nu-i cine știe ee izvor, dar eon- tribue la cunoașterea curentelor, amănuntelor. Q. B.-D. * G. Vâlsan: Harta Moldovei de D. Cantemir în Analele Academiei române (memoriile secțiunii istorice seria lll. tom. DL mem. 9 pg. 20 eu două hărți) București 1926. Cercetând secțiunea hărților de pe lângă Biblioteca națională din Parts și având unele indicii dintr’o publieațiune a lui A. Isnard, din 1915, asupra geografului loseph-Nieolas Deltsle, dl G. Vâlsan a avut norocul să găsească adevărata hartă a în- vățatului domn moldovean, eare în- soțea celebra lui lucrare Deseriptio Moldauiae. Memoriul tn chestiune ne arată eă harta lui BUsehing, eare însoțea deobieeiu această descriere a țării moldovenești, nu este opera lui D. Cantemir, ei rep' ezintă numai „o meschină reducere și interpretare a hărții adevărate”. Adevărata hartă se găsește într’o importantă eoleețiune de hărți șt ma- nuscrise a lui 1. N. Delisle „eare între 1726—1747 a trăit în Rusia și a adunat un bogat material geografie asupra acestei țări”. Printre alte do- sare se găsește unul, care poartă 1 — 38 — următorul titlu: „Copie de quelques m&noires du Prinee Demefrius Can- temir, dernier hospodar de Moldauie, qui m'ont e/ă eommuniquez â Peters- bourg par M. Gross, par l'ordre du Prinee Canlemip Fun des fils de De- metrius Cantemir, le 20 juillet 1?26“. Din examinarea chestiunii dl Vâlsan ajunge la eoneluziunea eă „Deltsle a avut în mână harta ma- nuserisă^ mare, a lui D. Cantemir¹⁴, eare nu se găsește în aceste do- / sare, unde nu se află deeât o hartă gravată la 1737, pe eare o recu- noaște ea o reducere a bârfii lui Cantemir". Aeeastă hartă s’a tipăritîn Olanda la data de mai sus, adică 1727. Această hartă a lui D. Cantemir a fost folosită șl de celebrul geo- graf fean-Baptiste Bourguignon d’An- ville, după eum spune singur în me- moriul său întitulat „Mâmoire sur Ies peuples qui habitent aujourd’ hui la Dace de Trajan¹⁴. Aeest fapt e și mai eoneludent peniru existenfa acestei hărji a dom- nitorului moldovean. Cum a ajuns să se tipărească această hartă în ' Olanda, nu este îndeajuns de bine cunoscut. Pro- babil eă fiul său, Antioh Cantemir, eare ajunsese la vârsta de 23 ani, ambasador la Londra, a mijlocit ti- părirea. Prin proporjiile, mulțimea numi- rilor de localități, râuri, districte și orașe, fafă de harta lui Biisehing, noua descoperire a dlui Dâlsan va contribui intr’o largă măsură la o altă cunoaștere a tării Moldovei din acele vremuri, adueându-ne un bogat material de cercetare, din toate punctele de vedere. Al. P. Arbore. * N Băneseu: Opt. serisori tur- j cești ale lui Mihnea 11 Tureitul (Me- moriile Academiei Române, seria UI tom. VI mem. 8 București 1920 pg. 15. ■: Autorul, urmărind anumite cer- '? eeiări în Arhivele orașului Venefia, a putut să dea peste aceste serisori ’⁴ ale Voevodului românesc, de prin anul 1584, în eare acesta, exilat ; tocmai în vilantul Tripolei din Africa, ■ se plânge într’una de nedreptatea, eare i s’a făcut și face apel eu desperare la bunăvoința unor puter- nici potentafi turei, ea să fie mutat • de acolo în Tureia europeană sau j să i se redea tronul pierdut. Valoarea acestor serisori ar ; eonsta mai eu seamă în înfățișarea ? decadentei politice a fărilor noastre j, din epoca anterioară lui M. Viteazul. ’ Ble ne înfățișează tonul estrem > de umilitor eu eare un asemenea ’ Voevod imploră îndurarea stăpânilor săi, precum și făgăduelile bănești i pe eari le făcea — de bună seamă pe spinarea tării — pentru a-și re- căpăta domnia pierdută, — Scrisorile sunt reproduse foto- grafie la sfârâit și redate în tradu- ‘ cerea românească, făcută de Dl D. G. logu, intepret la Ministerul Afa- cerilor străine. Cercetarea unor cunoscători ai ș limbii turcești prin diferitele arhive europene, în special, în acele ale orașelor peninsulei balcanice, unde se pot găsi asemenea lucruri, ee roade minunate ar da pentru cu- noașterea trecutului principatelor noastre din vremurile stăpânirii tur- tureești 1 Pentru aceasta însă trebuie ■ înfelegerea și ajutorul sfatului. Al. P. Arbore. ; ââ - Ferrero Quglielmo: . Cuvântări eătră surzi”, traducere de colonel Const. O. Alexandrescu. Edit. Inst. de arte grajlee „Ramuri” S. A. Craioua, 1926, 160 pag., 50 lei, broș. Bun lucru a săvârșit institutul de editură „Ramuri” tipărind această traducere. O carte, eare ar trebui să treacă din mână în mână și să fie comentată pe larg. Istoricul Ferrero vorbește „surzilor" și — vai 1 — trist ar fi ea toți să fie surzi în fața ar- gumentelor invocate. „ Curajul" lăudat de traducător, e, de fapt, curaj în zilele noastre, când extremiștii intran- sigenți ridică baricade, pe urma cărora biata omenire va sângera din nou, daeă nu ne scoatem ceara din urechi. Ferrero este un istorie italian, al cărui glas ar trebui ascultat și la noi, din partea intelectualilor noștri. 11 sărbătorește „Sorbona", univer- sitatea din Paris. Când vorbește F. este sala festivă arhiplină. Despre cartea de față am referat pe larg în „Transilvania”. Ne bucurăm eă eetim în notițele explicative ale dlui colonel Const. C. Alexandrescu vestea eă va apărea în viitorul apropiat și lucrarea re- centă a lui F.: „Intre trecut șt viitor”, în editura ziarului „Dimineața". Răspândiți astfel de volume, mat grele ea lectură decât o novelă sau un roman, dar fără de digerarea cărora este problematică putința de a ceti în tihnă romane și rîovele. H. P. P. * Niță Pitpalac și famelia prin Europa. Note de om umblat, publicate de Costaehe (furnici, desene de Gilly. București, Edit Soc. Anon. „Uni- versul”, 1926, Bibi, ziarului „Univer- sul” No. 6. 228 pag., 30 Lei. Cine vrea să râdă câteva ore eu poftă să ia cartea aceasta în mână. Este o medicină sufletească, întremătoare. Nea Niță Pitpalac pleacă eu consoarta sa, eu Zița și eu cei doi copii, eu „plodurile”, din „maalaua” lor din București, în Europa. Vizi- tează Viana, Parisul, Milano, Ueneția, etc., și peste tot își dă verdictul acest eseelent reprezentant al bădărăniei și al semidoetismului revoltător. Românul ziee: cum e mufu’ mai frumos l Ei bine, Niță Pitpalac este un exemplar de luxl Fie eă se trântește eu consoarta sa, obosiți de atâta umblet, în „patu lu împăratu” Franj în Schdnbrunnul din Viana: fie eă privește eezarie de pe turnul Eiffel din Paris și dă o: „tiligramă” acasă: „Bă, sânt în Ifel”...; fie eă crede eă la gara din Milano e pri- mit de Mussolint în persoană; fie eă uită de toate, eând, întors la Bu- curești, primit eu alai, se refugiază la „mititeii” lui, Nea Niță Pitpalac e ireststibil în prostia sa. Iar consoarta sa, coana Zița, care-și taie părul, eare se poartă â la gareonne, eare eaută bagadele la „Bagatelle”—e și mai iresistibilă... Să serii peste 200 de pagini în tonalitatea lui Nea Niță Pttpalae șl să ai atâtea momente norocoase de observație, este un merit. Ridendo dicere venim I Ce bi- eiuri peste obrazul de rinocer al Iții Niță Pitpalac mai aplică dl Coseo. așa ni se spune eă-1 ehiamăpe autorul cărții 1 Ați cetit, de sigur, pe „Bai Gan- eiu” de Aleeu Constantinou. Nea „Niță Pitpalac” e oareșeum perechea românească.. înainte de a termina, mai îneres- tăm aiet o vorbă cuminte — singura — a lui Niță : fiind la o reprezentație teatrală și uăgând atâtea femei de- coltate până la extrem, exclamă: Hei, hei, mâne-poimâne o să-și dea jos și pielea de pe ele 1 —■ Atei a nimerit-o. * Ce sfaturi d& Masaryh fu momen- tele de față? Unui redactor al sta- rului ,8 Uhr Abendblatt" dtn Berlin i-a răspuns președintele Republicii eehoslouace, dl Masaryh, eu privire la colaborarea cinstită între popoare șt fări, următoarele (uezt „Prager Presse", 1 11. 19X7): „Realitatea leagă popotele deo- laltă. Lucrurile ee se pot soeoft ma- tematieește sunt primejduite de re- sentimente. Creionul din mâna ace- lora, eari au de resoluat problemele financiare, internaționale, va ft un adu- cător puternic de pace și va influ- infa mai favorabil colaborarea po- poarelor europene și dăinuirea ei, deeât oricare utopie. Simțul realitate șt o înțelegere pentru stima reciprocă, născute din cunoașterea reciprocă, sunt mai valoroase deeât multe fan- tasmagorii, eari întrelasă să ia tn considerare stările, eari sunt exis- tente". „Sunt convins eă în mod analog eu aproprierea franeo-germană și o apropriere germano-eehoslovaeă a intelectualilor celor două țări va face, din observatori, eari învață colaboratori împrieteniți." „ ... a venit' vremea în care toți oamenii de omenie dtn Europa să fie gata să asculte argumente, să le cântărească și, eventual, să se lase convinși, in mod cinstii de ele. Ce-mi ajută, teoria pumnului (al ciomagului) al nebunilor ? înțelep- ciunea veehe de 2000 de ani, eă cel ce trage sabia de sabie va pieri, pare eă a ajuns, spre norocul nostru, bun comun al tuturora." Adevăratul creștinism l-a arătat ț arhiepiscopul de Canterbury în Lon- dra, rostind în 2 lan. 1916, în cate- drala St. Paul, următoarele cuvinte : „Lăsați-ne să ne rugăm de Dzeu > ea să se nască din turburările și ; mizeria răsboiului o mai bună înțe- ; legere despre adevărata relație în- ; tre drept și putere șt o mai adâncă j pricepere a soliei lut Hristos în în- / seninătatea ei pentru comunitatea j popoarelor l Să nu dorim să vedem ' pe dușmanii noștri nimiciți, numai de dragul umilirii lori Lăsați-ne să dorim, atât pentru ei, cât și pentru noi înșî-ne, ea ochii lor să se des- chidă în fața cunoașterii adevărului; lăsați-ne să ne rugăm, ea să se apropie ziua, în urma grației divine, < ziua, în eare ne vom înțelege îm- preună și vom învăța să ne stimăm | și în eare ne vom afla aliafi ea prie- ■ teni, ea să tindem spre binele co- mun. înainte de toate: lăsați-ne să i ne rugăm, eă — dacă vine pacea ! cea dorită, — să fim plini de voința, j hotărîtă să ștergem amara amintire a luptelor noastre prin aeeea eă ne j înrolăm, din nou, ea oameni de bună- J voie, în serviciul problemei înalte de ’ a readuce popoarele lumii la ade- » vărata cunoaștere a unicului nostru j salvator și a Domnului nosttu peste noi toți și la ascultare față de Dân- sul". [Textul după „Die grosse Zeit derLiige" (marea epoeă a minciunii) de H de Qerlach, pg. 28/9]. * Epigraf la o carte a preșe- dintelui Republieei cehoslovace, eu- i vintele lui lan Mus : „Caută Adevărul. Supune-te Adevărului. învață Ade- • vărul. Iubește Adevărul. Spune Ade- ■ vărul. Păzește Adevărul. Apără Ade- vărul pănă la Moarte". ’ ■! Bibliografie: Primite la redacție următoarele publicații: „Dacoromania", Buletinul „Muzeului Limbei Române", eondus de Sextil Pușcariu, anul IV (1920-6) Partea 1, Studii, Cluj, 1927, 640 pag., 450 lei, broș.; -Floarea Soarelui", a. I. No. 1 .’i 1927, Red. I. E. Torouțiu. București, ‘ Aleea Blănii B. 39. I Al. T. Stamaiiad: Sufletul lui Bau- î delatre. Cugetări și paradoxe. Arad, 1927, 30 Lei. Calendarul „Ligei culturale" pe a. 1927, 18 Lei.