TRANSILVANIA Anul 57. Maiu 1926. Nr. 5. SiTollia., srtx. Șag^uxa, S. O carte pentru mamele române. — Un apel. — Am primit următoarele și bucuros le facem loc in revista noastră: Mi s’a părut că am în mână o carte minunată. Am și răs- foit-o, in gândul meu. Ascultati și dvoastră ce minunății am văzut într’ânsa. Mai întâi și mai întâi avea cartea mea pe scoarța dintâi o icoană, pe care am îndrăgit-o dela prima privire: o mamă cum iși leagănă copilașul. Un leagăn de lemn, dela tară, vărgat cu dungi vinete și stropit cu picățele albe. O odăiță spălățică, din satele noastre, cu farfurii înflorite in armanul din fund, cu merindare deasupra icoanelor sfinte, cu flori roșii, ruji, în fe- restrile cu ochiuri curate, pline de raze de soare. Copilașul e gata-gata să adoarmă, ii vine . Ploaia a încetat — florile încep să-și scuture lacrimile de pe ele — se arată curcubeul pe cer. Ce curcubeu Împărătesc! Chiar și melcul vrea să-l vază. Iată-1 cum Își scoate coarnele, cum tși întinde gâtu-i cleios și cum li cântă loniță sau Oheor- ghiță sau Neghiniță, cum I-a chema pe băiatul cu pălăria tată- său in cap, de-i mai mare decât dânsul: «Melc, melc, codobelc, Scoate coarne boierești Și te du la baltă Și bea apă caldă Și te du la Dunăre Și bea apă tulbure...» Cetind rândurile acestea și uitându-mă la ilustrațiile dim carte mi s’a părut că trăiesc copilăria a sute de copii. Mi se insutia, mi se Inmuia sufletul, mergeam cu gândul prin satele noastre, prin orășelele noastre — colindam ulițele prăfoase și străzile pardosite cu peatră — mă furișam fn taina odăiții pentru copii, unde iși adoarme o mamă copilașul — și, revenit, sburdam cu românașii mei, când, treji, începeau să umble de-a bușilea,. ținându-se de rochia mamii sau de coada mare a cânelui pă- zitor de casă. A prins lipici de mine și râsul lor sănătos și sburdalnic.. Iacă râd, râd din baierile inimii. Sunt in mijlocul unei cete de: - 161 «copii, ca in chipul, pe care-1 am înainte — și intind și eu mâ- nile, să facem un jumătate cerc cu toții. Măriuța, înăltuța și cu- mincioara, e in mijloc și ne numără la repezeală, clipind din genele-i negre. De câte ori trece pe lângă mine imi dă un bo- bârnac, de râd să se tăvălească coșcodanii de lângă mine, și numără: (colecția O. Dem. Teodorescu ți P. Ispirescu). Tot mai mulți și mai mulți ies din cerc, fiindcă-i ajunge pacostea cuvântului «loc». M’au pus păcatele să ajung eu singur și copii râd și bat in palme de bucurie. Acum trebue să mă . Duc mânile la ochi, ca o mi- reasă supărată, și ceilalți aleargă ca furnicile să se ascundă. Nici o vorbuliță nu-mi aruncă, să nu care-cumva să-și dea locul șe- derii lor de gol. Măriuța e pandurul.care mă păzește ca să nu mă uit printre degete. Deodată imi spune ea: «Acu» și mă lasă-’n plata sfântului. Alergături, sdruhăieli, țipete, căzături — locul meu e cuprins de zece mâni mititele de copii. Am pierduti Iar trebue să mă «fac». Și-acu începe Măriuța din nou jocul» dar pe alt glas: , își întinde gâtul — priviți-1 — și i se aude cucurigatul cale de zece poște. Îmi strigă în urechi: Așa e — are dreptate. Numai o singură amintire și închei șirul acesta de gânduri. Sunt cu sorioara mea, moartă de mulL Ea e «băbuța», eu Ii urmez batjocorindu-o cu umbletu-i șontâc- șontâc. — bibliotecile ei. $>£ 'nserate. Miroase-a brad tăiat, bătut de soare, Un miros rășinos, de din-adânc, Iți pari un călăreț plecat pe-oblânc, Sorbind o gură de-apă ’ntremătoare. Cum stai și-aspiri mireasma răspândită Și ochii-ți plimbi pe cerul albăstriu, Potir ridici în viața-ți sihăstrită Și gândurilor rele-oferi sicriu. Potiru-ai vrea să-l vadă lume, țară, Din sfântul Grai să ’mparți o părticea; La semeni să le strigi: Din case-afară! Priviți spre cer, cântați polara stea! Cum stau și-adast cu mânile întinse, Vântrele, care chiamă, simt un fior: E nouă luna — iesmele ne ’nvinse, Samsarii, se gândesc la punga lor! îmi râde gheșeftarul și-astronomic Un număr rotunzește ’n chip rebel. Lui, Flammarion li pare șters și gnomic, Ne hohotește lung Mephistophel! pₐdᵤ Paltin. 167 — Familia Dumba și Viena. — Comunicare de H. P. P. — >1 Câți din românii, cari au trăit in Viena și s’au bucurat de frumusețile artistice și de parcurile minunate ale acestui oraș, vor ști că dacă orașul acesta a adunat atâtea bogății de artă și dacă are atâtea monumente de seamă și parcuri, pentru cari îl poate invidia multe orașe mșri — este a se mulțumi, în mare parte, și unei familii de aromâni, familiei Dumba? E cu cale să ne reamintim faptul acesta istoric, mai cu seamă acum, când contribuția noastră la fostul imperiu habs- burgic trebue să fie cât se poate de evidențiată, ca să se vadă marea nedrtptate ce ni s’a făcut ca neam. Mai mult decât oricare document oferit din partea româ- nească va putea pleda pentru noi un articol scris in 1915 în jurnalul vienez «Neue Freie Presse», care — se știe — numai bine- voitor nu ne-a fost. Foiletonul, din care traducem părțile mar- cante e întitulat , împo- triva intoleranței și a puterii întunerecului, care discuta cu cu- noștințe de specialist bugetul statului, tn < Reichstag», sau care refera despre labirintul politicei externe, în delegațiuni. In fie- care din domeniile acestea a prestat ceva remarcabil (stellte er seinen Mann), inima lui Insă bătea pentru artă. Era cuprins de un extaz aproape tot atât de mare când era vorba de pictură, ca și de muzică, și nu mai puțin pentru literatură, cât pentru arta severă a sculpturii. Totdeauna, nu numai cu cuvântul, ci și cu fapta. Ca președinte a «societății de cântări de bărbați, vieneze» («Wiener Mănnergesangverein») a adus la bun sfârșit proiectul ridicării unui monument lui Schubert în parcul oră- șenesc, și pentru opera de artă a găsit totodată și pe artistul, pe atunci încă tinăr, aproape necunoscut, Carol Kundmann. A sprijinit în activitatea lor pe Tilgner, Weyr, Hellmer (trei sculptori remarcabili — Trad.) la începuturile lor și pentru linărul (pictor) Makart ar fi sărit în foc, atât de entuziasmat 171 era el de minunăția de culori, cu care umplea iubitul zeilor pânzele sale gigantice și puternice. Nu l-a făcut pe Makart, fiindcă un artist ajunge el insuș prin sine, dar i-a ajutat să se ridice cât mai repede». (Urmează o descriere amănunțită cum a comandat lucrări de artă dela Makart, cu toate că nu primea dela tatăl său, bă- trânul Dumba, bani prea mulți, ca să-i risipească. O glumă reu- șită il arată ca pe neguțătorul, care se pricepe și la negoț: cum s’a rămășit odată că un portretist scump are să-l portreteze pe lângă prețul obicinuit a-I cere dela alți muritori și nu dela «Dumba», căruia voia să-i ia două prețuri. Dumba a rugat pe membrii comitetului unei societăți de pensiune a orfanilor și văduvelor, cari voiau să-l sărbătorească la jubileul de 25 de ani al societății, să comande portretul său dela pictorul cel scump. Pentru societate a pictat pictorul cu prețul obicinuit — Dumba a câștigat rămășagul, dar și suma câștigată a dat-o or- fanilor și văduvelor sărace). «... Din entuziastul de artă a ajuns cu timpul un gurmand al artei (Feinschmecker), care iși iubește pe Makart al său, fără ca . să il confunde cu Tizian, care face propagandă pentru Tilgner fără ca să-J țină de al doilea Donatello. Bărbatul ajuns la o ma- turitate mai mare știe acum mai Înainte de toate că, afară de artă și viață de artist, mai există Încă multe altele, cari pretind cu insistență ajutorul său, mizeria omenească d. e. Ceeace a ■dat an de an Dumba pentru scopuri artistice a fost foarte mult, era insă mult tnapoia rubricei mult mai mari a bugetului său de binefacere. N’a fost operă de iubire de deaproapele, căreia să nu-i fi oferit el sprijinul său, căreia să nu-și fi deschis el punga. Nu vrem să uităm nici faptul că bărbatul, care a co- mandat odaia Makart, care a numărat, numai așa, cu mâna.dar- nică, miile pe masă, a fost acelaș om, care a dus tn Îndepli- nire, mai târziu, sanarea primei casse de păstrare din Austria de jos și al cărei curator suprem, stimat de toți, a rămas până la sfârșitul vieții sale. Flottwell (eroul din piesa lui Raimund: «Risipitorul» — Trad.) ca conducător de cassă de păstrare — drăgălaș tablou d'n viața vieneză de atunci. Dar antiteza nu se potrivește intru toate. Dumba n’a fost un Flottwell, mai cu ■seamă In anii maturității sale de loc, a fost, totuș, un neguțător, fiul tată-său și știa el prea bine că conducerea îngrijtă a casei 172 — sale comerciale, că cruțarea cuminte a averei familiare, adunate din greu, pe încetul, își va avea efectul neapărat pentru o ac- tivitate rodnică a sa In afară. Chiar și pentru ca să servească artei n’avea voie să desconsidere această condeie. Fără de ne- gustor era lipsit de putere amicul artei. Spre norocul său a aflat in afacerile comerciale cel mai efectiv (puternic) ajutor la fratele său mai mare Mihăil. Acesta, un om mai mult al singurătății, a pășit rar de tot fn lume și In privința recerințelor artistice era satisfăcut cu un loc de stal într’un abonament la operă». (W. mai amintește și pe Dr. Dumba, care pe atunci era reprezentantul Austro-Ungariei In Washington.) «.... Nicolae (Dumba) rămâne bărbatul cel mai vestit al familiei Dumba. Odinioară a fost pretutindeni fn Viena — lua parte Ia toate întreprinderile de caritate, era încărcat până peste puterile sale (uberbiirdet) cu posturi de onoare. Neuitate sunt însă meritele sale în privința vieții artistice din Viena. Lăudăm splendoarea Vienei celei nouă, monumentalele ei clădiri minu- nate, străzile ei pline de lumină, numărul imposant al monu- mentelor ei — Dumba a fost unul din bărbați, care a creiat aceste splendori — dânsul a stat în rândurile dintâi' ale bărba- ților acestora. Multe lucruri nu s’ar fi înfăptuit fără de ajutorul lui. Orașul (Viena) a avut, nu-i vorbă, și Înainte de dânsul pe mecenații săi — dar partea cea mare s’a ocupat numai cu tea- trul, și numai cu teatrul. Dumba. n’a lăsat de dorit nici îh domeniul acesta — dar' terenul său specific a fost ogorul nelucrat al artelor plastice, de cari nu s’a ocupat nici unul înainte de dânsul cu atâta succes. In maniera sa de manifestare, nefățărită, fără de pompa fraseo- loglei — a contribuit din greu, Ca să se lărgească, să se ridice, să se noblllteze viața vieneză, ca să se îmbogățească cuprinsul el cu multe lucruri minunate. El a fost cel mai credincios ad- ministrator al gloriei artistice a orașului acestuia, conducătorul idealismului vienez. (,i să nu se prăpădească și din patria lui lancu această nobilă floare, care ar trebui ocrotită de o,lege pentru «protecția naturii», cerută de interesele superioare, culturale și științifice. Nu insist asupra omeagulal interesant al acestor plaiuri (Aconitum triste), cu flori de-un albastru ciudat, amestecat cu galben, trădând originea-i hibridă din omeagul moldovenesc (A. moldaviana) și omacul vânăt (A. vulparia), reprezentând deci o specie nouă «hibridogenă» de mare interes. Nu mă opresc nici la inșirarea ierburilor rare din acest munte și a florilor frumoase, ca sunătoarea mocănească (Hypericum umbellatum). o plantă balcanică; garoafa albă sau <.petrușelete> (Dianthus Spi- culifolius (fig.) cu forme speciale, găsite exclusiv pe acest munte; buruiana dragostll (Botrychium lunara), o ferigă curioasă, cu puteri vindecătoare împotriva celei mai nebune boale: dragostea; ci trec la arătarea florilor rare din locurile unde au săvârșit oștirile lui lancu fapte vitejești. 175 Trăscăul dela poalele munților apuseni a căzut cu ușurință •pe mânile lancului, dupăce il împresurase din toate părțile. Pe «colții Trăscăului» de alături, unde stăteau străjile vigilente ale lagărului românesc, se găsesc iarăș câteva floricele, pe cât de frumoase, pe atât de importante în știința fitogeografiei. Cor- nuțul de munte (Cerastium calcicolum) se găsește in două forme speciale numai acestor stânci, deci endemice. Este aci și un ciolobot special (Centaurea torockoensis), un hibrid și el intre o specie iarăși proprie numai munților Apuseni (Centaurea Rei- chenbachioides), și ciolobotul mărunt (C. micranthos). Iar pri- măvara uriașa stâncă a muntelui este acoperită de perinițele Înflorite aje urechiușel de munte (Saxilfraga Rocheliana), o fiică a Balcanilor, care iși are aci cele mai îndepărtate posturi de avantgardă spre miazănoapte. O mai găsim și pe stâncile de marmoră dela Pașaga, ca o podoabă nestimată a defileului în- cântător ce duce la Belioara și muntele numit de popor «Scă- 2* 176 — rița» sau «Șesul Craiului». Aci ne găsim apoi in adevăratul paradis al celor mai rare ți interesante flori. Pe zimțurile sălbatice ale muntelui calcaros găsim stațiunea merițoanlor (Arctostaphylos uva ursi), o mică plantă târâtoare,, pururea verde, care nu se mai Întâlnește in Carpații noștri decât tn Bucovina, deși este răspândită de altfel tn Balcani,. Alpi și tntregul ținut circumpolar. Mai interesantă este o garoafă albă (Dianthus Simon Ka- ianus),'cu o periniță deasă de frunze aciculare și miros suav,, care a mai fost descoperită de curând tn Albania. Până acum o consideram ca o specie endemică a Scăriței. Tot din tărâ- murile mediterane și iiirice s’a pripășit pe acest munte floarea rară: Saponarla bellldlfolla, care nu se cunoaște aiurea din România, precum și claboțlca cucuiul cea mare (Primul* Co- lumnae), tot element mediteranean și ea. Mălăloala Seiriței (Helianthemum scărițense) este ende- mică, adecă se găsește numai pe acest munte. Și este ciudat la orce Întâmplare, că aci Întâlnim la un loc, ca într’o grădină* botanică, 5 feluri de brazi: molidul, bradul alb, pinul, ienupărul comun și jneapăiiul târâtor (luniperus Sabina). Și câte am putea spune despre comorile botanice din celelalte văL ale Munților Apuseni, Ordencușa mistică, împreju- rimile ghețarului dela Scărișoara, despre crinul galben dela Roșia și feregufa rară (Woodsia vensis) de pe bazaltul falnicei Detu- nate, despre mlăștinlța balcanică (Pedicularis limnogena) din Muntele mare, pentru a complecta tabloul plantelor rare și cara- cteristice ale Munților Apuseni, catastiful elementelor floristice diferențiale ale celor două circumscripții floristice pe cari le putem deosebi aci. Din studiul lor rezultă, că munții aceștia vechi și izolați* au fost un minunat refugiu, atât pentru plante din epoci mai calde (xerotermice), căt și pentru elemente alpine și boreale,, crescute sub disciplina climatelor mai aspre ale diliviului; că. prin tntortochiatele văgăuni, chei și zimțuri ale acestor munți* stăpânesc nuanțe locale ciudate de climă, ce favorizează ici pe copiii zeiței Flora, născuți sub cerul dulce al Italiei, colo pe sălbatecii; dar trainici, balcanici; tn alte părți produce chiar rasse noui locale, viguroase elementedacice propriuzise, iar de-alunguli drumurilor permite intrarea elementelor «pontice», a acestor — 177 — burueni proletare din bărăganele Mării Negre. Mi se pare, că flora de aci reoglindește chiar elementele, din cari este plămădit ₜ sufletul moților și reprezentantul lor cel mai tipic, Craiul Mun- cilor, Avram lancu. Două notife biografice. loan Prale — loan Rusu. Sunt două figuri literare vechi, despre cari nu se cunoaște prea mult material biografic. II adaog, deci, cu notițele de mai da vale. loan Prale. (Necrolog.) Gazeta de Transilvania din 24 Septemvrie 1844 (Pagina .311) scrie: «Vorbind de morți nu pociu trece tn tăcere și pre vestitul prin originalitatea sa d. loan Prale, autorul psaltirei tn versuri, asupra căruia fericitul Intru aducere aminte B. Fabian, .glumind într’o zi cu Prale, ii făcu asemine următorul vers: Praleo, dac’ar auzi sau ar ști David prorocul Ce-ai făcut cu psalmii lui, zău că ț’ar sună cojocul. Ei bine, iată și acest original in săptămâna trecată au trecut și el la Haron, neputând duce cu sine măcar uniți din versurile sale, sau din iiterile sale ce.le tn forma penelor, cu care vrea să croiască o nouă limbă. Tălmăcirea sa Insă a pro- hodului Domnului s’au primit și se cântă tn biserică cu plăcere. El și-a păstrat originalitatea până la moarte. Cu altă ocazie voiu mai vorbi despre dânsul». Iscălesc f f., datând 14 Septemvrie 1844 (probabil st v.); 14 Septemvrie a fost o Joi (înălțarea s. Cruci); săptămâna «trecută» a fost deci dela 3 Septemvrie până la 9 Septemvrie. Deci Prale a murit între 3 și 9 Septemvrie 1844. loan Rusu. Sarjipd despre S. Bărnuțiu am citat din memorie că și 1. Rusu, amicul lui Bărauțiu, fusese tn România, adecă tn Mol- dova; și că drumul său la frați i-a sporit naționalismul. Am regăsit pasajul cu informația sa prețioasă. Și îl comunic aici. 178 Gazeta de Transilvania, Brashov, 3 Septemvrie, 1838: , «Eri la 2 ale aceștia au trecut pe aicea Preacinstitul Domn? loan- Rous, Profesor de Istoria universală, Geografia generală și Cronologie tn c. c. Lițeu al Blajului, precum și asesor C. Consistoriu, după ce șar fi săvârșit călătoria sa Scientifică care \ o au făcut prin mijlocul Ardealului, peste Bucovina și dealungul Moldavii, cercetând celea mai multe Cetăti, orașe și alte locuri ale acestor Provinții, pe unde se află monumente vrednice de a trage luarea aminte a unui Istoric Învăpăiat pentru Profesia sa. Intru adevăr Domnu Profesor afară de o ecsperenție coaptă și reflecsii cu totul interesante pentru oricare Patriot și Națio- nalist, duce la catedra sa totdeodată tn inimă și o bucurie deo- sebită ce au tras cunoscând tu Moldova fericitoarele ioduri ale noului reform într’o măsură care iau întrecut așteptarea sa. Să vede că și monumentele Slavei Moldave, zidurile și ruinele, arătate șl descrise Domnii sale cu un entusiasm nespus de mare a Patriotilor de acolo, au făcut impresie neașteptată în duhul Domnii sale». Textul despre influența naționalismului moldovenesc este atât de clar, tncât nu este nevoie să-l subliniem prin nici un comentar. O. Bogdan-Duică. Actualisări.¹ 1848—1849. I. . Ca exemplu de dragoste de natură iată Începutul descrierii din «Furtuna»: A revenit albastrul Mai! Flori în grădină, flori pe plaiu Și flori la pălărie. Stau ca pe spini, stau ca pe foc, E timpul numai bun de joc Și bun de ștrengărie». Ar trebui să cităm Întreg volumul, căci fiecare pagină din «Patriarhale» este vrednică de a fi citată, când e vorba să ana- lizezi lirismul lui losif. Să nu fie român, care să nu fi cetit cel puțin volumul acesta, prețios în urma ideilor sale și a formelor minunate de versificare. Iată pe (Adio), sau strofa aceea dureroasă, care te urmărește cu ritmul și cu simplitatea ei vrednică de un Heine: «De mult înstrăinatul De-abea ce ți*a sosit, Așterne-i, mamă, patul, Să doarmă dus băiatul Bolnav și obosit !> (învins). E multă durere potolită fn «Patriarhalele» acestea, e multă resignare, dar și poftă de viață și dragoste, de natură — toate văzute prin prisma unui suflet senzibil Ia extrem. losif a învățat ușurința versificației dfela Heine, marele poet liric german, din operele căruia a tipărit fn acelaș an (1901): «Romanțe și cântece», de sigur cele mai reușite traduceri ro- 185 — mânești din Heine. Cu romanticii germani are multe puncte de asemănare losif, așa d. e. cu Lenau și cu Hdlderlin. Dela ace* știa a învățat să scrie sale, cari pot sta în rând cu descrierile din natură ale lui Eminescu, Coșbuc sau Alecsandri. Pastel V. Coboară seara pe câmpie... Pe drum pustiu uu car cu boi Se leagănă Încet, departe Cresc nori de pulbere ’napoi. In car, îngână cărăușul Un cântec vechin și trist nespus, Ca o poveste ’ntunecată A veacurilor ce-au apus... Și, cum se pierde ’n umbra serii, Me ’ntreb pe gânduri adâncit: - «Va răsări cândva și steaua Acestui neam nenorocit?*... Sau: Pastel VI. Trece ’n sus, pe plaiu în sus, Un voinic pe-un murg călare, înapoi se uită dus Peste mândrele hotare... Dus el cată spre Ardeal Unde-o turlă ’n fund străluce. Murgul urcă greu la deal, Pe voinic de-abea-1 mai duce... Neguri de brădet se’ntind... Turla ’n văi de mult e ștearsă, Dar voinicii! pribegind Tot mai ține fața ’ntoarsă. O analiză a poeziilor lui losif ar recere răgaz mai mult decât un sfert de oră, cât ne stă la dispoziție. La urma-umelor nici nu trebue să analizezi atâta o poezie lirică, cetind critici despre ea — ci poezia însaș să acționeze asupra ta, prinzân- du-te în vraja ei. Poezia lui losif are darul acesta minunat de a te spbjuga. O întorsătură de frază, un cuvințel și lucrul cel mai banal este schimbat cu desăvârșire, căpătând un colorit original, pecetia — 186 - individualități poetului. întocmai cala Heine. Poeziile lirice ale iui losif sunt niște flori frumoase, al căror polen s’ar nimicii dacă ne-am apropia de ele cu mâni murdare; Pentru ca să citești poeziile lui trebue ca să iai cartea tn mână cu gând curat, cu evlavie, și răsplata sufletească este minunată. In «Predoslovia» Iui Brătescu- Volnești e descrisă o lectură fn familie, cu Întreg farmecul ei. Așa să ne închipuim cetite și poeziile lui losif. Să nu fie cu supărare, dar lectura tntr’o sală mai mare a poeziilor lirice atât de intime, ca cele din ... și altele au trecut in bunul nostru comun, de Îndată ce au apărut 187 — Ce ar mai fi putut scrie poetul in direcția aceasta dacă nu ni l-ar fi răpit moartea! Ultimul volum de versuri, t Cântecele» (1912), ne-au adus ■poezii lirice de o frumuseță a formei, de o melodiositate și de o gingășie a simțirii cum rar gătim, chiar și la poeții lirici cei mai binecuvântați de Dumnezeu. E o confesie dureroasă acest 'volum dedicat , fostei sale neveste, Natalia Negru, o spovedanie, care ne desvălește spasmurile unei inimi de poet sensibile la extrem. O iubire nenorocită. Mâni Întinse după fericire. Chemări din umbră. Câte odată accente de tclav al iubirii. Cântece, cari te fură cu ritmul lor, cari te îmbată, ca znește narcotice. Servească spre ilustrare următoarele exemple: Te duci. Te duci și cum zâmbești nepăsătoare M’abat din cale și mă simt murind... Pierdut spre tine brațele-mi intind, Ca ’n urma unei viziuni fugare, Dar nu mai pot în ele să te prind. Te duci, — și ca o umbră rătăcită Te voi dori in zilele pustii, Te voiu striga în nopțile târzii, — Și ’n veci voi plânge vârsta fericită Când nu știam, ce ’nseamnă a iubi 1 O, dulce fericire risipită, De ce-ai venit și pentru ce-a fost scris Să-mi schimbi tu viața ’n iad și ’n paradis? Te duci și simt pe fiece clipită Că pierd în tine cel din urmă vis... 0, vremea... O, vremea câte zile negre-a tors De când te-ai dus și nu te-ai mai întors; De când te-ai dus și singur m’ai lăsat, O, câte nopți n’am plâns și n’am visat! । De câte ori și azi tresar din vis, De par’că ușa lin s’ar fi deschis Și albă par*că-mi înflorești în prag, Și dulce sună râsul tău cel drag. 188 De câte ori recad desamăgit De par’c’ai fost aevea și-ai fugit. Aud aproape pașii tăi ușori, Apoi departe... O, de câteori. De câteori ascult uimit și-aștept Să te re’ntorci, să mi te-arunci la piept, In brațe să te prind, să nu mai pleci, Deși știu, vai, că te-am pierdut pe veci! Cântec de leagăn. Hai, odor, hai, păsărică, Dormi, o, dormi fără de frică, Să te-alinte Moș cuminte Și să-ți cânte ’ncetinel: «Mugur, mugur, mugurel...» îngeri vin tiptil și-alene Să te mângâie pe gene Și mi-ți leagă ’n Dulce leagăn Fraged trupușor de crin, Ca s’adormi ușor și lin... Ce tresari?... Nu-i nime, nime... Liniște și ’ntunecime, Doar zefirul Musafirul Cel șăgalnic și pribeag A trecut.pe lângă prag... Și-a trimis o gâză mică Să-ți aduc-o scrisorică Și să-ți spună Noapte bună, Că și el, sătul de drum, Merge să se culce-acum. Dacă e vorba să ne dăm seama cu ce ne-a Îmbogățit losif literatura tn urma volumelor sale de versuri, va trebui să re- cunoaștem că a fost un urmaș demn al poeților noștri mari: Eminescu și Alecsandri. Limba a cultivat-o cu o Îndemânare mare, șlefuindu-o mereu. Într’o epocă, in care era primejdia ca firul roșu al tradiției bunului simț să se piardă, a contribuit cu Coșbuc și Vlahuță, ca poezia românească să-și aibă repre- 189 — zentanți vrednici. Mai visător la început decât Coșbuc, mai eteric decât dânsul, a găsit de multe ori nota caldă, sinceră, care îți merge la inimă. Aici trebuiesc amintite și poeziile umoristice, scrise în cola- borare cu fostul său pretin, D. Anghel, sub pseudonimul , acea aromă, care, dacă dispare nu mai ești îndreptățit să susții că ai dat o traducere, ce poate sta alături de original Cât de greu de tradus sunt poeziile lirice ale lui Heine, ale lui Verlaine sau operile dramatice ale lui Rlchard Wagnet l Șt. O. losif a îndăznit să se apropie de autorii aceștia și /«tal cum i-a tradus a satisfăcut așteptările celor mai pretențioși critici. Iată trei exemple de traduceri reușite: Din Heine. In Mata, când mugurii ’ncolțesc Și râde toată firea A răsărit și-a inflorit In inimă-mi iubirea. In Mata, când tot văzduhu-i plin De vers de păsărele, Mi-am pus în versuri jalea mea Și dorurile mele! Vocea muntelui. (Heine) Pe văi un călăreț pribeag Coboară abătut. 3 190 — «Logodnica m’așteaptă ’n prag Ori m’a uitat de mnlt?> Un glas din văi s’a smult: «Uitat de mult!> Și călărețul, coborând, Oftează cu amar: «Vai, iată-mă-s așa curând Uitat, șters dintre vii?» Plâng văile pustii: «Șters dintre vii !> Și-l prind fiorii morții reci Pe tristul călăreț. «Mai bine-atunci să dorm pe veci într’un mormânt tăcut!» Trist văile-au gemut: «Mormânt tăcut». Din Verlaine. In parcul vechiu de zile pustiu și înghețat Doi inși cu pași de umbră ușor s’au strecurat. Li-s ochii stinși sub gene și buzele uscate Și slabele lor vorbe, abia de-s îngânate. In parcul vechiu de zile, pustiu și înghețat Două năluci trecutul din somn l-au deșteptat. — Mai ți-amintești tu astăzi de-acele ceasuri sfinte? — De ce mai vrei tu oare ca să-mi aduc aminte? — Când îmi auzi de nume, tot mai tresari și-acu ? Iți mai apar în visuri, ca altădată? — Nu. — Ah, zilele frumoase, nespus de fermecate Când ale noastre buze se ’mpreunau! — Se poate... — Ce-albastru era cerul și mare viitorul! — Dar, frânt, spre cerul negru s’a dus, luându-și sborul. Așa printre ovăsuri ce le ’ncurcase vântul Mergeau, și numai noaptea le-a auzit cuvântul. Volumul din Helne l-am amintit; aici e locui si se spună, că losif a tradus un volum de poezii din Petofl, apoi Apostolul* aceluiaș poet. Inti’un volum intitulat . Din Fulda-. de din ’nainte de răsboiu, prețioasa bibliotecă poporală, la care au colaborat și Oh. Coșbuc, Dr. I. Lupaș, Alex. Lapedatu,» etc., trebuia reînviată, fiindcă broșurile că- rămizii cu material atât de frumos iși făcuseră cale in bibliotecile și gospo- dăriile țărănești. Țăranul e conserva- tor din fire și lucrărilor in acelaș for- mat, cu aceeaș copertă, le dă găzduire, dacă s’a obicinuit cu ele. (Avem ex- periență cu călindarele, cu foile po- porale, cu biblioteca ) Cele trei lucrări ce se vor premia an teme de cea mai arzătoare actua- litate: o recapitulare a răsboiului deabea trecut (și, vai, atât de ușor uită popoarele, ce s’a Întâmplat, chiar și în timpul recenti), descrierea unei gospodării model, dela țară și o tre- cere in revistă, sumară, a contribuției poporului românesc la cultura, la pro- gresul general al omenirii. Să sperăih că acest concurs va corespunde așteptărilor puse’n el și că va aduce idei sănătoase in massele poporului. Publicăm și noi condițiile, Îndemnând la colaborare. «Casa Școalelor, în dorința de a con- tinua publicațiile Societății «Steaua», care a donat întregul său avut acestei Instituțiuni, publică un concurs pentrn alcătuirea a 3 (trei) lucrări in forma- tul cărților Soc. «Steaua» cuprinzând 80-100 pagini de tipar, cu urmă- toarele subiecte: 1. Istoria răsboiului pentru între- girea neamului, care va cuprinde o serie de episoade eroice din răsboiu, păstrându-se ordinea cronologică. 2. Cât pământ trebue unui gos- podar pent(u traiul familiei, in care se vor da sfaturi despre cultura siste- matică a unui pământ agricol și des- pre o bună folosire a tuturor mijloa- celor de cultură rațională și practică pentru obținerea maximului de be- neficiu necesar traiului unui sătean- gospodar. 3. Partea de contribuție a popo- rului român la progresul general al omenirei prin scriitorii, artiștii și băr- bații săi de știință, prin oamenii po- litici, luptători și de cultură pe cari i-a dat altor neamuri și prin spriji- nirea aspirațiunilor naționale ale ve- cinilor săi. Acestea sunt subiectele, iar con- curenții vor găsi singuri titlurile po- trivite cărți'or. Cărțile se vor adresa poporului și vor trebui prin urmare să fie scrise in stilul popular și cu ex- presiuni potrivite și înțelese de popor. Pentru fiecare lucrare se institue trei premii: l-iul de 6000 lei, iar al II-lea și al treilea de câte 1500 lei. Manuscrisele pentru cele dintâi două lucrări se vor depune sub «Motto» la Casa Școalelor până la 1 Noem- vrie 1926, iar cele pentru lucrarea a treia se vor depune până la 1 Fe- bruarie 1927.» « •Extensiunea universitari* de Virgil l. Bărbat, prof. univ. și Flo- rean Ștefănescu-Qoangă, prof. univ. Tip. tipogr. «Înfrățirea», Cluj, Exten- 200 siunea universitară, Cluj, Str. Regală 11. 100 pag. Lei 35. O prea interesantă dare de seamă despre această entuziastă și viguroasă instituție clujană, pornită cu avânt tine- resc și dând dovezi evidente de o maturitate virilă. Dela început societatea aceasta, ■condusă cu atâta pricepere“*de preșe- dintele ei activ, dl prof. univ. Virgil I. Bărbat și de secretarul ei general, dl prof. Florian Ștefănescu-Goangă, s’a apropiat de «Astra» noastră* și a fost primită cu cea mai mare dragoste. Conferențiarii «Ext. univ.» s’au învoit să «trateze o serie de chestiuni refe- ritoare la actualități științifice, sociale și culturale, în strânsă legătură cu viața poporului român, iar . Dl Bărbat a avut fericirea să studieze la fața locului, în America de Nord, organizația universităților populare și a celorlalte instituții similare, cari lu- crează parale] cu adevăratele univer- sități. Ne relatează despre mișcarea extra-școlară și extra-universitară din Anglia, Germania și — în special, pe îndelete — din America. Discută te- mele alese, țintele ce și le pune Ex- tens. univ. streină (.) Dșoara V. răspunde conferenția- rului ca delegată, care a văzut So- cietatea Națiunilor crescând, așa zi- când, sub ochii dsale. ... (Aplauze). «...Nu este loc sub aștri unde să nu fie nevoie de ajutor și de milă! Mai bine decât elitele, au înțeles mul- țimile, cari, față de toate purpurele, față de toate viesmintele frumuseții și ale belșugului, an preferit haina de aba (dimie) a carității. .. «Câte mistere inconjoară incă cu valurile lor (Șoc. Naț.)! Puțin im- portă dacă suntem în stare cu toții să descifrăm de pe acum enigma zilei noastre de mâine, să vedem, fără să fremătăm, cele trei mari întinderi (va- stitudini), sau suprapopulate, sau de- șertări, sau civilizate, sau in plin somn adânc față de civilizație, a trei țări al căror destin dispune destinul nostru: Statele Unite, Rusia viitoare, — deoa- rece cea de astăzi nu este decât o massă fluidă și amorfă, de unde, din când în când, țâșnesc lumini — și insondabila Chină, care, asemenea monștrilor pe cari ii reprezintă arta ei complicată și atât de veche, epuizează în jurul renașterii ei grimassele unei revoluții interminabile; în fața acestui triplu sfinx să fim cuprinși de teamă: Soc. Naț., ea nu se va îngrozi, deoarece — sprijinindu-se pe ceeace spiritul uman a descoperit și a stabilit mai durabil, adecă pe morală și pe lege; legănată cu ceeace avem noi mai sfânt in acest vârtej intunecat al vieții: cu mila, cu acel sublim: ^iubiți-vă unii pe alții*, pe care nu-1 poate înlocui nici un alt cuvânt de pe pământ, — înaintează radioasă și liniștită, în rit- mul umanității pornită la drum*. (Stenogrameleînsemnează: «Lungi și entuziaste aplauze. Cei ddi confe- rențiari sunt rechemați și aclamați.») 4 — 206 — Conferențele cele două au apărut în revista «Conferencia» (1 Maiu 1926), întovărășite de elocuente fotografii și desenuri. Cel din urmă ne arată glo- bul pământesc, cum i se scurge, ca dâre grele, mari, de cerneală roșie, sângele curs, peste continente, vlaga, pe o piramidă gigantică de scăfârlii omenești — victimele războiului. Le- genda ne spune: «Soc. Naț. trebue să împiedece întoarcerea unor astfel de masacre». Cine nu simte un fior trecându-i prin trup la cetirea pasagiilor de mai sus și la vederea desenului, nu e «om». Membrei noastre de onoare, Dș. Văcăiescu, precursoare! unei lumi mai bune, să-i dorim succes pe cărarea apucată, la Soc. Naț. • Fetele tinere de azi. Să nu ni se ia în nume de rău bu- chetul de citate cu cari servim deastă- dată. Oricât s’ar spune din partea unuia și a altuia că referadele din streiui nu ne privesc, cititorul inteligent va putea discerne prea bine ceeace ne poate interesa și pe noi, va trage paralele pline de elocință, va fi aproape silit să cântărească argument și contra- argument. E la noi mai bine sau mai răa? iată întrebarea ce se impune, citind pasagiile de mai jos. Am ales câteva citate din scriitori și cugetători de seamă. Săptămânile trecute a murit Ellen Key> scriitoarea pedagogă, care, modificând lozinca lui Froebel: «Să trăim pentru copiii», a declarat «Să lăsăm copiii să-și tră- iască viața» ! Individualismul ei exa- gerat a.fost, pe drept cuvânt, com- bătut, dar alte multe semințe de bun- simț a răspândit cu mână largă această suedeză, protagonistă a feminismului (ca d. e. ideia: «vitalitatea unui popor se măsoară după capacitatea și do- rința femeilor de a da viață copiilor»). ■» Dacă Ellen Key pleda pentru o - desvoltare cât mai nestingherită a , copiilor — astăzi par’că s’a dat > lozinca din partea tineretului, de a- . mândouă sexele: «Să ne trăim viața»! . ■ și «traiul» acesta nu e nici de cum | ademenitor. rj Este o mare primejdie sfidarea J oricărei autorități, sfidate, ce se ob- ? servă la mulți din tinerii și tinerele noastre; este o îngrijitoare stare su- fletească raționamentul multora din ei în ceeace privește lectura, conversația, îmbrăcămintea, maniera de a se ma- nifesta in lume. Firește, sunt escepții foarte lăudabile, dar... sunt prea puține și aceste puține ființe, cuprinse de bun- simț, de pudoare, de tendința îndrep- tățită de a stima, de a contempla, de a adora ceva cu întreagă tăria tine- reții, vor trebui sprijinite, încurajate de o societate conștie de chemarea ei. Altfel... Și acum să dăm cuvânțpl celor ce ca adevărați pedagogi, admoniază pe fiii și fiicele lor. Și ei au aceeaș inimă față de generația tinară ca și pedagogii noștri, și ei simt, stint pă- trunși de marele adevăr, că dacă ti- neretul a primit o directivă greșită ' este primejduită generația viitoare, e problematic viitorul. Ne-ar plăcea dacă convingerile unui Rageot, d. e., ar fi comentate în societățile noastre, servind ca plat- formă de discuții, în locul intermina- bilelor controverse personale, mes- chine, de cele mai multe ori. Dacă nu ne vom ști ridica peste patimile noa- stre cotidiane, e mare primejdia!... I. Dl Gaaton Rageot este un apre- ciat critic francez, președintele socie- tății criticilor literari, membru in co- mitetul «Soc. Scriitorilor», cronicar stabil la marele ziar parizian «Le Temps». tn ziarul acesta (1. V. 926) sub titlul «Jocul, care nu mai e'as 207 primejdios», constată că «jocul» acesta este amorul din epoca noastră. — Unul din cei mai eminenți autori dra- matici francezi l-a asigurat: «Amorul este o creațiune masculină. Bărbatul este o mașină, care «poetizează». El «poetizează» o femeie, și aceasta se cbiamă amor; mai apoi bagă de seamă că imaginația sa a lucrat singură. Și aceasta însemnează disperarea... Dar astăzi, mai oferă epoca noastră con- dițiunile necesare pentru «poetizarea» aceasta?»... Un tinărromancieri-aspus tot dlui R., că ar fi băgat de samă, «ca toată lumea», 'dispariția, mai cu seamă la tineret, a sentimentului în viața sentimentală* și romancierul a făcut responsabili pentru aceasta pe tineri, «nevoind să vadă in ușurința feminină decât consecința zăpăcelii sau chiar a nebuniei, în care le aruncă pe femei această nouă atitudine mas- culină». «Invers, unele femei nu stau la îndoială să declare, î* cuvinte sau în scris, că acelea din semenele, țpr, cari se plâng, n’au decât eeeaee me- rită, deoarece bărbații n’au niciodată alte maniere față de femei decât ace- lea, cari le sunt sugerare... Istoria iubirii, la popoarele civilizate, este o istorie feminină. De ce s’ar schimba aceasta în ziua de astăzi ?... Dacă femeile de astăzi se simt maltratate este că, în fond, tratamentul acesta, pe care-1 încriminează, le place... Dacă nu mai sunt iubite este pentru că au încetat a dori amorul*. Dl R. constată că «femeia a avut în toate vremurile interesul cel mai viu de a substitui domnia instinctului (de sex) cu «aceea a sentimentului... 'Amorul a fost arma femeii împotriva bărbatului». In schimb ce ne este daț să ve- dem în ziua de astăzi? O primej- dioasă masculinizare a femeii. E «o schimbare de atitudine, survenită în societatea actuală, față de iubire». «(Astăzi) e o emulație sexuală și o concurență economică între sexe, și nici decât o luptă sentimentală. Ridi- colul pentru bărbat, odiosul pentru femeie — au dispărut, ințfațajuniversalei complezențe. Plăcere, flirt, cocktail, pentru omul sportului și pentru fe- meia, care lucrează, jocul nu mai este primejdios... Așa se verifică ade- vărul că vorbim cu atât mai mult despre iubire cu cât o simțim mai puțin». II. MarceLPrăvost, cunoscutul scrii- tor francez, membru al Acad. Franceze, autorul a zeci de romane psihologice din viața femeilor'lnoderne, și-a așter- nut pe hârtie, într’un articol serios, nu ironic, al ziarului «Le Journal* din Paris, ideile sale despre 'Iubirea din ziua de astăzi*. (Redăm ideile după o referadă-foileton din «Temesvarer Zeitung». 15. 1. 1926.) Mai întâi de toate constată Pr. o mare deosebire în privința aprecierii iubirii la gene- rația mai veche și generația tineretului de astăzi. Cauza schimbării radicale rezidă, după Pr., în minusul de băr- bați (morții de pe câmpurile de luptă!). Milionul și jumătate al morților se resimte — femeile sunt mai întreprin- zătoare, ca să-și găsească bărbați, băr- bații profită, cinic, de acest avantaj. Al doilea motiv este scumpirea vieții. Problema căsniciei se resolvă astăzi astfel că și femeia câștigă și adaogă venitul acesta la câștigul bărbatului, ca să se bucure împreună de plăcerile vieții. Dacă nu câștigă fata, are să aleagă Intre plictiseala unei vestale și primejdiile unei aventuri. A treia in- fluință e, după Pr., nesiguranța epocei. Epoci, în cari amenință revoluțiile, sunt și in privința relațiilor intre sexe mai laxe. A patra cauză o resnmează cronicarul astfel: 4’ — 208 — «Se poate vorbi de o criză a pu- doarei. Gâsculițe de odinioară nu mai există astăzi, tinăra fată de astăzi, fără de corset și cu haine scurte, cu fri- zura ă la garconne, cu țigareta in gură, poate să fie — de sigur — vir- tuoasă, dar nu mai este stăpână peste pudoarea în ințelesul clasic al cuvân- tului. Ochii ți se obicinuiesc cu golă- tatea femeilor, și astfel și-au pierdut femeile caracterul tainei. Tuturor băr- baților li se dă putința să atingă de- aproape un trup femeiesc, îmbrăcat cu o haină, care e numai o cămașe și astfel ajunge și trupul acesta, mul- țămită dansului, la adecă, indiferenti. Femeia a câștigat ceva: are mai multă libertate, c&tă vreme nn este sub puterea bărbatului. Libertatea aceasta le îmbată pe cele mai multe din femei. Emanciparea aceasta, câștigată mul- țumită războiului, am plătit-o scump. Iubirea va exista întotdeauna, dar rdigiunea iubirii nu mai are credin- cioși. Iubirea a primit forme, cari entuziasmează pe unii, iar pe alții îi umple de groază. Convingerea lui Pr. este că legea cea măre dintre sexe, totuș, nu s’a schimbat, ci moda a adus cu sine o altă formă a iubirii. III. O anchetă Intră domnișoare. O doamnă (doamna Huguette Gar- nierj a relatat de curând despre o anchetă întreprinsă de un institutor francez, dl Felix Oaiffe, în mijlocul a 40 de fete tinere, elevele sale, Jn preajma bacalaureatului, lată ce le-a întrebat pe eleve profesorul, cerând, firește, răspunsul sub anonimat: „In care epocă ai fi preferit să trăiești ? Scrie-ne motivele dorinței acesteia.» «Le Temps» (7 V 926) publică un comentar al dorințelor dșoarelor. Co- mentarul e scris de criticul Paul Sou- day. Nici una din dșoare n’a ales se- colul al V-lea ateinian, nici Renaște- 3 rea, nici sec. al XVIII sau XlX-lea, j francez (va să zică epocile cele mai 'i strălucite, de înflorire, ale artelor și J activităților intelectuale). Una singură 1 s’a dorit în evul mediu, gârd ndu-se î ia viața cavalerească, la poezia de pe ă la curțile cavalerilor! «E adevărat», J și-a motivat ea dorința, «e adevărat ț că bărbatul m’ar fi părăsit atunci pe î câteva luni lungi, ca să plece la bă- -> taie, în depărtare, dar în decurshl timpului aceluia aș ti putut fi com- plet liniștită-». Criticul francez adaogă • un: «Hm!» și noi suntem de aceeaș părere, fiindcă «liniștea» aceasta ar fi fost problematică în evul mediu, ră- mânând alți cavaleri în Europa și viața nefiind așa de idilica precum s’ar crede. Celelalte eleve-fetișcane s’au de- clarat mulțumite cu epoca noastră/ Dar pentru ce? lată problema cea grea! Criticul enumeră motivele invo- . cate: 1. Una a răspuns: «pentrueă pot să urmdt aceleași stud i ca frații mei și să fiu camaradul lor»; 2 alta a motivat: «pentrueă ies singură de ’ acasă» («nu e așa de vesel lucrul ii acesta, dacă u’ai nimic de ascuns» — 3 scrie criticul!); 3. «pentrueă port haine .! scurte» (criticul: «mai cu seamă dacă < ai picioarele bine făcute»); 4. «fiindcă | nimic din toaleta de astăzi nu mă șt jenează» (criticul: «firește, e redusă la minim, nu te mai lasă să speri | în vreun progres, dacă nu doară ca i Să umbli goală de tot»!); 5. «deoa- : rece fac sport» (criticul: «nu se jucau j cu frânghia, sărind peste ea, odini- | oară?»); 6. «fiindcă îmi pot tăia pă- J rul scurt»... î Raționamentul ultim e după criticul 1 francez, cel mai puternic și cel mtfi j decisiv: Să poți să-ți tai părul scurt! Schopenhauer spunea «Femeile au părul lung și ideile scurte». (Filozofia românească constată: «Poale lungi și 209 — minte scurtă»). E întrebarea acum: «S’au lungit ideile ?>. Dl P. Souday încheie: «Sportul, hainele scurte, nici un corset, plimbări fără de bonă — iată ce e, de fapt, exaltant pentru spirit și, de sigur, filozofici». IV. D-na J von ne Sarcey conducă- toarea revistei «Les Annales», una din scriitoarele cu simțul de responsabilitate socială mai desvoltat, analizează în revista dsale: * Camaraderia între ti- nerele fete și între tineri*, din ziua de astăzi, precum urmează: «Tinerimea din zilele noastre este cu desăvârșire exterioară. Trăiește în afară, își arată puțin din inima ei ți arată totul din persoana ei: brațul gol, pieptul în bătaia vântului, pici- oarele descoperite, ciorapii transpa- renți și haina deasemenea. âa își face toaleta în public, cel puțin, aceea a fardurilor și a pudrei, și gândește cu glas tare... dacă se mai pot înșira în ordinea gândurilor acestora cuvintele, pe cari le rostesc buzele ei. Tinerele fete apostrofează îndrăsneț pe tinerii, pe cari de-abea că-i cunosc, chemân- du-i: «Dragul meu»; iar bărbaț'i, răs- pund familiar, la prima vedere, cu pălăria în cap: «Jachelino» sau «Ian spune-mi» sau: «Mititico»... Nici o ținută: principiul ^modern o vrea să părăsești in viață seria întreagă de mici «plictiseli». «Ea, ghemuită-boț pe un divan scund, într’un nor de fum, cu pici- oarele în văznl cnrioșilor. El, bădăran și om al sportului, amândoi egoiști, povestindu-și mofturi, fiindcă aceasta cel puțin nu-i «plictisește» nici odată. «Ești al natnriil», o declară a- cești nerușinați. «EvidenC după'felul primatelor (al animalelor primate), cari se sbeguiesc prin pădurea virgină; dar sunt rău crescuți, iată ce este sigur, în orice caz. D să se apropie de dta? Dta arătai grațiile d-tale, cu o indul- gență par’că de sine-înțeleasă, oricărui prim-trecător! E păcat, e păcat, e pă- cat! Bagă de samă! E în interesul dtale să te îndrepți. Altfel n’ai să te măriți! Spuneți dacă n’a avut dreptate bătrânul să dojenească! Și a mai oftat: dta nu ești un caz special! Sunt multe pariziene la fel cu dta — iar noi adăogăm: Sunt multe euro- pence ca dta, în orașele-capitale, ba chiar și în orașele de provincie.' Se vede cale de o postă nada și nu va mai vrea nimeni să prindă! * Votul femeilor. In 5 Febr. a. c. a ținut dș. Elena Văcărescu o prea in- teresantă conferență despre «Votul fe- meilor» la «Universitatea Analelor» din Paris. Faptul că o româncă a fost aleasă să vorbească în fața unui au- ditoriu atât de distins despre rolul fe- meii în viitor, poate să ne măgulească. «Replicele» le-au dat conferențiarei două doamne, conducătoare în miș- carea feministă franceză. Una din ele (dna Maria Oasquet) a adus în fața publicului adunat laude dș. Văcărescu în terminii următori: «Dșoară! dta, / care ai onoarea minunată de a repre- zenta țara dtale la Soc- Naț., dta, care ești aici nu numai ca cea mai briliantă, ci și ca cea mai iubită dintre france- zele de adopțiune...» Publicul a aplau- dat frenetic. Care a fost teza celor trei repre- zentante ale «sexului slab», cum ne-am obicinuit să spunem? Teza a fost: să se dea drept de vot femeilor și în ță- rile latine, dupăce în cele anglosaxone au dat femeile dovada că au maturi- tatea necesară pentru așa ceva. Dș. V. a trecut în revistă femeile, cari s’au distins în decursul vremuri- lor, dela Ruth din biblie, Magdalena, Agripina și Paolina, până la Catarina de Sieha, sf. Tereza, Ioana d’Arc, Beatrice, Laura, Maria Siuart, Mar- gherita de Navara, dnele de Recamier, de Stael, etc. (Românce n’a amintit). Din cele in viață a numit pe ducesa d’Atholl, care face parte din actualul minister englez. La Soc. Naț. sunt 3 Sau 4, cari au «vot definitiv». In co- misiile Soc. Naț. sunt numeroase. Dnei Rachtl Crowdy îi este încredințată sec- ția cestiunilor sociale, iar dna Mayer (foarte activă») are secția înregistrării tratatelor. 215 Cu multă vervă a apărat confe- rențiara punctul de vedere feminin. «Vreau să observ că la acria (din bărbați), cari nu admit ca femeile să-și ia partea lor la drepturile civile, este întotdeauna gândul ascund, ranchiunul că se părăsesc două lucruri: sosul (în bucătărie) și ciorapul. Femeia, care se pricepe să-și îngrijească copiii este în stare să dea și sfaturi bune în pri- vința îngrijirii căilor de comunicație, să intervină în favorul cutărei sau cu- tărei probleme privitoare la igienă>. Dna Maria Verone, a doua fran- ceză, aleasă să dea replica, răspunde întrebării dș. V.: când vor fi femeile lansate în arena politică vor mai pu- tea fi ele neveste iubitoare și mame devotate ? precum urmează : «Vreau să o liniștesc pe dată, spunându-i că de pe acum, în timpul de față, sunt femei, cari exercită pro- fesiuni liberale, cari lucrează, fără ca aceasta să le împiedece a fi neveste iubitoare și mame devotate. Pentruce o femeie, care e medic, advocat, pro- fesoară, ar renunța la tot ceeace con- stitue bucuria familiei, dacă într’o zi ar fi numită deputat sau senatoare ? Cred că va fi în Franța ca și în ce- lelalte țări: sufragiul femeiesc nu nu- mai că n’a distrus familia, ci a ser- vit-o. Dacă doresc ca femeile să între în arena politică este focmat fiindcă vreau să aduc acolo un element, pe care nu l-au adus bărbații. Suferim în clipa de azi o criză teribilă... o criză politică de partide... In mo- mentul acesta, când bărbații fac prea multă politică, e necesar, ca femeile să între în domeniul politicei, pentru a duce alțjț politică decât politica de partide. Vedem acum votându-se sau respingându-se o lege, nu pentru aceea ce conține ea, ci pentru bărbatul, care o înaintează ... 1 Ați vorbit adineaori de pace. Da, de sigur, ceeace vrem noi, noi, femeile, mamele, te înainte de toate pacea. Bărbații ne-au făcut promisiuni formale în decursul răs- boiului : acest răsboiu este răsboiul dreptului, al justiției, va fi cel de pe urmă, va fi acela, care va aduce pacea lumii. Și noi, femeile, am consimțit la toate sacrificiile. Nevestele și-au dat bărbații, mamele copiii lor.... De sigur, au plâns nevestele și mamele și au suferit, dar s’au consolat, zicân- du-și: «E pentru pace!» Acuza ce se aruncă bărbaților nu o mai reprodu- cem ; e prea elocuentă și prea ... du- reroasă. Dna M. Gasquet roagă pe dș. V. să se intrepună la Soc. Naț. ca cuvin- tele papii Inocențiu al IH-lea («unul din cele 20 genii mai mari ale umani- tății», după Luchaire): «O femeie va judeca din punct de vedere al păcii, un bărbat din punct de vedere al răs- boiului» să fie gravate cu litere de aur în incinta Soc. Naț. (Papa spu- sese cuvintele când s’a născut un ca- sus belii intre două provincii germane.) «Nu uita ca această rugare ți-o face o văduvă de răsboi, în numele su- rorilor ei». Dna M. Verone a adus laude femeii muncitoare de după răs- boi, în termini! următori: «Ideia (fe- minismului, in Franța) a făcut, cu toate (piedecile) acestea, progrese. Mai întâi de toate fiindcă au muncit femeile din ce în ce mai mult. Nu e mult de atunci când era privită cu ochi foarte răi, în' burghezie, dacă o femeie să apuca să muncească. Lucrul* femeiesc era privit ca o decădere. Dar a trecutrăs- boiul printre noi, viața a schimbat prețurile și dacă câteva averi mai mult sau mai puțin scandaloase sunt resul- tatul răsboiului, nu e mai puțin ade- vărat că multe averi s’au prăbușit. Nu reprezintă astăzi acele averi, cari îna- inte de răsboi aveau solide și seri- oase venituri pe urma lor, o cantitate 216 — infimă, in relație cu scumpetea vieții? Astfel chiar și in familiile burgheze au venit oamenii să raționeze că dota e de multe ori nesatisfăcătoare pentru femeie, că, de altfel, poate că nu se va mărita fata și că ar trebui să fie în stare să nu aibă nevoie de ajutorul altora. Așa s’au acceptat pe seama ti- nerei fete franceze (și numai franceze ? Trad.) studiul și munca*. * f Zoe Romniceanu. A murit una din podoabele societății bucureștene. O dnă din înalta societate, o dnă, care a făcut cinste numelui de , o dnă, care a priceput spiritul vremii, și a lucrat din toată inima spre reme- ■diarea răului social. In loc să iși petreacă timpul scump cu țesutul intrigilor, a deschis țesătorii naționale, dând de mâncare gurilor flămânde, în loc de a-șl a- dormi conștiința cu jazzbandurile isto- vitoare de nervi, s’a prins în hora să- nătoasă, ca supraveghetoare-mamă, a elevelor de prin orfelinate, în loc de toalete pricinuitoare de invidie și stri- căciune morală, a luat de multe ori costumul național și alte haine simple. Multă lumină, multă bunătate a-răs- pândit, cu amândouă mâinile, acea- stă femeie. Pretutindeni unde apărea ■era la locul ei, ca doamnă de onoare a M. Sale Regina, ca consilieră mu- nicipală a Capitalei (prima femeie in postul acesta, la noi!), in postul de casieră generală a Soc. ortodoxe a femeilor române, ca președintă a soc. «Țesătoarea Reg. Elisabeta», în po- stul de casieră gen. a soc. S. A. București, 40 iei) are dna Aurelia Pop un mă- nunchiu de poezii dedicate «Fetiței mele>, fetiței dsale, moarte în fragedă copilărie. Dacă se și simte influința lui Coșbuc, Ooga, Maria Cunțan, în multe din poezii, totuș, sentimentul de dragoste de mamă își află expresia, nestingherit, în unele din aceste ver- i suri și, atunci, când e vorba de du- rerea unei mame la pierderea copilei sale va fi bine să se numere și aceste poezii, pline de gingășie și de spon- taneitate. Ca pildă dăm un fragment din «Scrisoarea», dedicată odraslei în lumea ceealaltă și alte două poezii: Păpușiie-ți sunt triste, că prea stau [singurele. De-atâtaamar de vreme — tu n’ai [vorbit cu ele. Ar vrea par’că să-mi spună că le-ai [lăsat pustii, Că nu mai au zi bună, de când tn nu [mai vii... In legănuț tustrele — în mijloc cea [micuță — Visează zi și noapte măiastră ta mânuță... Stingher stă căruciorul în colț, lângă [fereastră, In el — impăturată — rochița ta al- [bastră. Măsuța, scăunelul, stau cnm le-ai așezat, Cu vase mărunțele blidaru-i decorat! Tăblița cu creionul și cărțile cu chipuri Și alte drăgălașe și gingașe nimicuri, O ’ntreagă grămăjoară de mândre [jucării Și florile din glastre — te-așteaptă să [mai vii... DOR... In fiecare seară Adorm cu chipu-ți blând Și zoii când se strecoară Mă scol cu tine-’n gând. Au răsărit zorele La geamul din pridvor, Din lacrimile mele Vărsate-’n nopți de dor... Și nu știu cum îmi pare — Aievea e ori vis — Pe fiecare floare Văd numele tău scris. In dimineți senine, Când freamătă zefiri, I-aud șoptind de tine Prin foi de trandafiri. Și câte păsărele Prin ramuri ciripesc, îmi pare că și ele De tine povestesc. Azi o privighitoare Cu glas înduioșat 220 — Cum stăm cu ochii-’n zare — De tine m’a-’ntrebat... De dorul tău suspină Izvorul din brădet Și florile-’n grădină Și frunzele-’n făget... Suspină-’ndurerată, Cătându-te prin nori — Iubirea mea curată Ca rouă de pe flori... FRUMOASA MEA STELUȚĂ... Lucește-mi blând — frumoasa mea [steluță, Din înălțimi de zări neprihănite. Revarsă lin o dungă de lumină Și-n calea vieții mele o trimite. In tine-ador o lume ideală Pe-’nlinsa cerurilor vecinicie. Slăvesc a bolților nemărginire . Când licărești în noaptea mea pustie. Pătrunde-mă de raza bunătății Și gândul meu în sbor ii luminează. Iubirea mea-’n durere amorțită — , Sub farmecul tău sfânt o înviază. In tremurarea genelor de aur Tn să-mi șoptești de tainele credinții Și cu blândețea strălucirei tale Să-mi potolești amarul suferinții... In colecția contemplată și des- crisă în articolul nostrn prim va pu- tea prea bine să figureze și expresii de acestea de durere. Fie ca să simtă astfel de dureri cât mai puține mame 1... V «Năpasta, in italienește. O dom- nișoară română, petrecând in străină- tate, în Italia, și-a adus aminte și de literatura românească, convinsă că nu are dreptul de exis- tență dacă nu este îmbinată cu o jendiuță spre ceva superior, și ne-a dat o traducere a «Năpastei» lui I. L. Caragiale, tn italienește. E vorba de dșoara Maria Smigelschi, fiica regre- tatului pictor, care ne-a zugrăvit ca- tedrala din Sibiiu, a pictorului, căruia opinia publică românească încă nu-i dă toată atenția cuvenită. Traducerea a apărut în revista de seamă «Teatro» (Nr. 4, a. IV. Aprilie 1926, Casa editoriale vecchi, Milano, Via Stelvio, 34) — și este făcută în tovărășia dlui Rjeto Rpedel. In italiene- ște se numește «Năpasta» «£o Scempio* (Masacul), având ca subtitlu «Năpasta». Acelaș domn în acelaș număr de revistă scrie despre