TRANSILVANIA Anul 57. Februarie 1926. Nr. 2. Sl/toUia., stx. Șa,g~ixziek S- Noua îndrumare a Astrei. --«M—— Discursul de deschidere al ședinței plenare a secțiunilor „Astrei**, din 14 Februarie, în Cluj. .Sunt fericit, că pot prezida ședința plenară de azi a secți- unilor noastre literare și științifice. Totdeauna am socotit aceste secțiuni organele de viață ale Asociațiunii. Prin ele mai vârtos acest așezământ național de covârșitoare importanță a ‘putut a se apropia de idealul său: intensificarea conștiinței de sine a poporului românesc și îndreptarea acestui popor pe calea pro- gresului, ceeace va să zică creiarea condițiilor de validitare maximală a ființei sale etnice distincte In serviciul desăvârșirii sale, colaborând astfel in chip vrednic la munca atât de anevo- ioasă a omenirii spre culmile civilizațiunii, care urmărește găsirea și aplicarea neîncetată a soluțiilor tot mai propice pentru paș- nica impreunăviețuire a oamenilor și maximala lor mulțumire posibilă pe pământ. încă odată, secțiunile literare și științifice sunt organele de viață ale Asociațiunii. Cu timiditatea și desorientarea oricărui Început, chiar la întemeierea acestei societăți, acum 65 de ani, s’a Încercat oare- care organizare a activității ei literare și științifice. Ca un fir roșu in istoria Asociațiunii se poate urmări această preocupare a Înaintașilor noștri. In frumoasa sa conferință, cetită anul trecut în ședința noastră plenară ținută la Brașov cu prilejul sărbărilor jubilare ale liceului Andrei Șaguna, distinsul nostru coleg, dl Onisifor Ohibu, a făcut istoricul acestor secțiuni, scoțând la 1 50 iveală In chip luminos menirea și marea lor importanță. Atunci se împlinea un sfert de veac dela organizarea lor prin iscusitul secretar de pe vremuri Cornel Diaconovici. Președintele Andrei Bârseanu mult s’a anevoit să le dea suc de viată. Dar nici odată activitatea lor n’a ajuns deplin măsura așteptărilor. Silindu-mă din toate puterile să adaptez rostul Asoeiațiunii nouilor condiții de viață, creiate de minunea fericită ce marele Dumnezeu ne-a hărăzit prin unirea tuturor Românilor In statul lor național, inainte de toate gândul meu s’a îndreptat spre secțiunile literare și științifice. Cu sfială v’am comunicat anul trecut doririle mele. Dar, mai pre sus de orice așteptare d-nlile voastre v’ați dovedit prea vrednici urmași ai bunilor noștri înaintași, cari ne-au lăsat moștenire focul sacru al iubirii de neam și cultul jertfei pentru ideal. La timidul meu apel ați răspuns din plinul unui entu- ziasm de glorie izvorâtor pentru oricare neam. Distinșii pro- fesori ai Universității din Cluj și dela toate celelalte inSlitute românești de învățământ, medici, advocați, inginerii literați și artiști," cu toții v’ați angajat la reorganizarea secțiunilor literare și științifice ale Asoeiațiunii impusă de nouile vremi. Nu ați promis mult, dar ați început a făptui. Aproape toștă intelectua- litatea din Ardeal este astăzi întovărășită muncei domniilor voastre. Ați dat viață revistei Asoeiațiunii, munca d-voastră se resimte deja In nouile broșuri ale Bibliotecii noastre populare, prin tipografiile. Sibiiului se tipăresc fără încetare valoroasele d-voastre contribuiri la Biblioteca pentru intelectuali. Aci, la Cluj, In această nouă capitală a culturei românești, fără sgomot, fără reclamă, cu modestie, dar cu bărbătească energie ați început munca de albină, ce In curând va îndulci viața in această provincie românească / de Dumnezeu binecuvântată. Cine urmărește ca mine laborioasele d-voastre eforturi pentru propaganda tot mai sistematică a culturei în massele populare, acela își va simți sufletul înviorat de dulci nădejdi. In cele 22 județe ale Ardealului a început spornica acti- vitate pentru organizarea despărțămintelqr Asoeiațiunii în fie- care plasă și în scopul acesta, utilizând bunăvoința tuturor frun- tașilor, pe cari i-am văzut personal, cutreerând toamna trecută toate județele Ardealului, am izbutit să ofer muncitorilor desin- teresați în acest ogor 2 milioane Lei pentru anul curent. 51 Dar toate aceste despărțăminte vor constitui numai organe -de executare, cadre de funcționare, antene de recepțiune, mereu' -perfecționate, prin cari va radia și se va revărsa asupra mas- selor populare lumina și hrana sufletească pornită din munca atât de prețioasă și patriotică a d-voastră. Fără această colabo- rare a secțiunilor literare și științifice organizația Asociațiunii rămâne neputincioasă. Asociațiunea nu desconsideră poporațiunea orășenească, icu atât mai puțin muncitorimea industrială. Dovadă nesfârșitul șir al conferințelor și manifestațiunilor culturale, aranjate prin ori sub auspiciile Asociațiunii. Dar nu trebUe să scăpăm din vedere faptul, că obiectivul adevărat al Asociațiunii a fost și rămâne satul rămânesc, țăranul român. Subliniez intenționat cuvântul: român, fiindcă dela început Asociațiunea a fost cetatea •de apărare a ființei românești în Statul opresor, iar astăzi în statul român, ea vrea să rămâie pârghia puternică, ce prin muncă constructivă, prin sănătatea fizică, prin morală și cultură superioară are să înalțe poporul românesc, la locul de frunte ce i se cuvine ca element alcătuitor de stat între neamurile conlocuitoare, justificându-i astfel dreptul la existență în con- certul națiunilor nizuitoare spre civilizațiune. Pentru aceea Aso- ciațiunea este numai a românilor și, fără a atinge cât de puțin •drepturile ori progresele altor neamuri, ea servește exclusiv «idealul național român. Privite din acest unghiu de vedere secțiunile literare și științifice ale Asociațiunii, nu pot fi socotite ca un fel de Aca- demie de științe, litere și arte, ci ca o instituțiune organizată a, acelor români, cari de bunăvoie, fără nici o constrângere, fără recompensă, fără ambiții deșerte s’au angajat la munca atât de anevoioasă a desăvârșirii națiunii române. Nu sunt -Academie secțiunile literare și științifice ale Asociațiunii, dar tocmai în temeiul rosturilor lor de acum eu văd în ele nucleul viitorului parlament cultural român, care în evoluția de neîmpedecat spre mai mult bine între oameni va fi chemat să direcționeze -cultura neagiului românesc și să germineze astfel un viitor mai fericit patriei. Fiindcă istoria omenirii este istoria educației/ a idealelor și a rezultatelor ei. Idealul nostru rămâne țăranul sănătos, moral, instruit, orga- nizat economicește, spre a fi capabil de producție maximală șb>^7 •• 4 « t - l £ li-ț \ f. — 52 - , ferit de orice exploatare, pătruns de simțul solidarității națio- nale, prin care cu votul obștesc irevocabil, intrând conștient și hotărâtor în viata publică, va introduce și in statul nostru con- ; cepția civilizată de viață socială întemeiată pe puritate morală, i adevăr, libertate și dreptate. Acest ideal îl urmărește Asocia- î țiunea prin secțiunile sale. 1 Adaptată nouilor condiții de via{ă, ea a început cu voioșie munca, in semnul acestei strădanii ne-am adunat și astăzi aci. Vom primi raportul despre constituirea secției medicale. Vom asculta îndeosebi programul de muncă al acestei secții, care a întrunit în sânul său. aproape «pe toți medicii români din J Ardeal. Eu insă cu prilejul acesta sunt fericit să Vă anunț, că mi-a succes a asigura în măsură mai mare decât în trecut mij- \ loacele materiale pentru munca d-voastre desinteresată și atât - de folositoare. Vara trecută v’am promis 100,000 Lei. Suma aceasta dăruită în mare parte de Ministerul Instrucțiunii, s’a și distribuit între secțiuni înainte de sfârșitul anului trecut. Am* câștigat o a doua sută de mii, din care se vor tipări anul acesta lucrările d-voastre menite pentru biblioteca «Astra». Pentru anul ; curent v’am pus în vedere din bugetul Asociațiunii 300 — 400* • mii de Lei. Sunt vesel că Vă pot anunța, că această sumă va ? fi mai mult decât dublată. Văzând programul de muncă al ' secției medicale pe care i I-am prezentat toamna trecuta . dl Ministru al sănătății și ocrotirilor sociale Nicolae Săveanu, a înscris tn bugetul ministerului său ca subvențiune societății. . «Astra* pentru opera sa medicală suma de 500 mii lei. In . numele Asociațiunii și in numele d-voastră aduc domnului* Ministru adânca mea mulțumită. Ii mulțumesc și pentru cinstea . ' ce ne-a făcut delegând pe dl Dr. Tilea să-l reprezinte la această* :< ședință. Trimit de aci mulțumirile mele și domnului dr. 1. Bordea, fostul șef al serviciului sanitar-central, care asemenea a fost - călduros sprijinitor al cererii noastre. Cu suma menționată, sunt convins, secția medicală va putea să producă încă anul acesta rezultate reale. Având în vedere urgenta necesitate de a organiza econo- micește satele noastre, cred să pot pune anul acesta la dispo- ziția secției economice-sociale suma de 200,000 Lei, iar celor- lalte secțiuni le-am asigurat in bugetul Asociațiunii suma de 53 300,000 Lei. Astfel secțiunile au acum la dispoziția lor suma cje un milion lei. Oblind calea părăginită, Înființând despărțămintele In plăși și cercurile culturale in fiecare sat, ca organe de executivă, pregătind cu ajutorul d-voastră planul de acțiune, creind In public atmosfera trebuitoare și câștigând mijloacele materiale, Asociațiunea va reîncepe acum era realizărilor, fiindcă nimic nu urăsc mai mult in lumea aceasta, decât fanfaronada națională fără muncă constructivă. * ♦ ♦ Cu aceasta aș fi terminat cuvintele ce doream să le rostesc cu acest prilej. Dacă insă ziua de astăzi va marca o nouă etapă în istoria secțiunilor noastre, ea prezintă pentru noi și o parti- culară însemnătate. Prin intervenirea inventivului hazard am ajuns să constat, că tocmai azi, in 14 Februarie, se împlinesc 25 de ani. de când unul dintre colegii noștri și-a publicat tn vechea dela Sibiiu primul său articol. De atunci și până astăzi, de un sfert de veac, an de an, tot mai îmbelșugat -distinsul nostru coleg, scumpul meu amic și iubitul meu elev de odinioară Ion Lupaș, varsă lumină in jurul său. Distins in serviciul bisericii noastre ortodoxe, profesor la Sibiiu, protopop, secretar general la Resortul de Culte și Instruc- țiune in primul guvern românesc ai Ardealului, acum profesor universitar, membru al Academiei române, deputat, Ion Lupaș devenit una dintre figurile cele mai reprezentative și consa- s erate ale ștjinței, literaturei și culturei românești. Articolele lui, prin ziare și reviste, conferințele lui aproape in toate orașele țării, cărțile iui didactice, operele lui istorice, literare și științifice, ■comunicările sale la Academie, alcătuiesc pentru toate vremile o comoară a progresului neamului nostru pe calea civilizațiunei. Nil știu Insă, dacă nu este mai covârșitoare valoarea lui , reocupându-și fiecare locul ce l-a avut. Declamarea a doua-oară a succes și mai bine, căci aclamările și aplauzele; au fost simțite și cu drag repetate, încât Ia terminare n’a mai urmat punctul din urmă «Cântare de încheiere», căci întreg publicul a intonat cu multă însuflețire , — cu mari alaiuri, — aranjate mai ales de tine- rimea de pe la toate școlile inferioare și superioare, făcând formal presiune asupra studenților români, cari au rămas dârji și neinduplecați. S’a dat ordin, dela primărie, ca toate casele să scoată tri- 58 cotorul maghiar și sara să se pună lumini și flori In ferești, sub grea pedeapsă. Mare senzație a făcut faptul, că Ilie Măcelăriți, care ședea pe strada Mănășturului (unde e acum restaurantul Zajzon. Dr. Dăian), cum Intri In oraș la stânga, — a scos un steag româ- nesc: roșu-galben-vânăt, — fiindcă pe acolo-și făcea intrarea triumfală numitul comisar, — iar indignarea «generală», s’a po- tentat prin aceea, — că pe când toți câți au trebuit să salute și felicite pe marele potentat, — s’au prezentat in «costume ungu- rești» — singur Ilie Măcelariu s’a prezentat In frac , și țilindru și și-a ținut alocuțiunea în limba germană, — sau chiar româ- nește, — nu știu sigur. întreg Clujul unguresc s’a revoltat contra lui și studenții deia gimn. refor. unitar și dela piariști, s’au înțeles, ca aducând o scară lungă, să rupă și să dea jos steagul românesc. Aflând de aceasta studentii români, la îndemnul juriștilor români și mai cu seamă a lui V. Ranta-Buticescu, — ne-au adunat în grupuri și toată ziua și noaptea ne-am plimbat înaintea casei lui Ilie Măcelariu, ca să păzim steagul românesc. Așa, — un- gurilor le-a trecut pgfta ca să mai săvârșească o nouă vitejie și steagul a fâlfâit și in cealaltă zi până târziu. Toate aceste și alte ce au urmat, nu a impedecat pe stu- denții români, ca să nu continue seratele dela casina română și să facă și un maial al studenților români, — ba, tot acolo- s’a serbat și sfânta zi de 3/15 Maiu 1867, — cu care ocaziune mie mi-a revenit, ca să țin vorbirea festivă, — între aplause și? aclamări demonstrative. Vorbirea mi-a compus-o Vi Ranta-Buticescu. ₓ Mai păstrez și azi acea vorbire, intre scrisorile mele, — Are ca Introducere următoarele: «A fost odată un popor in lume, mare și puternic! Suflet de bravură, lupte cu trezie, braț de voiniciel Și a trăit dom- nind falnic, cu mărire! Iar când a apus soarele mărirei lui a apus lumea veche, — speranța popoarălor și cultura cosmo- politană» 1 - Și se sfârșea cu acest apel: «Tinerii Lăsați toate deoparte și ărătați lumei, că sunteți* chiar «nepoții lui Traian»! Iubire fie Intre voi, că numai așa va putea să vină timpul, când român așullși va paște calul la 59 poalele Carpaților, ii va adăpa in Tisa și va cina in Brăila: așa să fiel Ajute Dumnezeul* « * * Până aici extrasul din amintirile mele. Sunt modeste schițe, prin cari se luminează, pe o clipă, câteva momente din zilele ce au trecut și cari pentru mine rămân neuitate, iar pentru d-voastră pot servi, ca niște dovezi, la lucrarea, ce aveți de gând a realiza relativ la viața sau mo- nografia Clujului, — la care vă doresc mult succes și și mai multă^ paciință. înainte de a încheia lunga mea scrisoare, dați-mi voie, să vă mai adaug Incă câte ceva. Tot In anul acela s’a ținut întâia și ultima oară adunarea generală a «Asoeiațiunii Transilvane* — și in anii următori, cei dela fostul «guvern transilvan* s’au Împrăștiat ca făina or- bului ... COPIE ANEXĂ. Stimate Domnule! Societatea de lectură a studenților români dela gim. rom. chat din Clusiu, ca trecutulu societatei se servGsca de esemplu membriloru sei voesce a compune istoria societatei. Dein caus’a acesta inca in anulu trecutu începu â stringe date referitoare la lucrările societatei dein anii aceia, dein cari nu ni-au re- masu protocdle. Datele in acea mare parte ni sunt gata, numai istoria dein anii aceia e obscura, când a-ti fost și Domnia Voastra membru alu acestei societate fiindcă protocdlele dein anii aceia nu avem ci numai dela 1870/71. Pentru acea Vă rogamu, aveți bunătate si ne scrieți catu veți pote de graba datele ce ve stau la dispositiune. După care rogare remanemu Clusiu la 28. fauru 1880. în numele societatei: Aurelin Onpsia în. p., presiedinte. loan Opris m. p, secretarii:. Notă. Pe această scrisoare am scris cu creion albastru «se va face cu timpul». ' Franciac Hossu-Longin. 60 Filmul cinematografic ca factor de edu- cație morală a societății, în Statele Unite. (Sfârșit). Censura a determinat tn mare parte desvoltarea Ia nivelul actual al gustului public. Ea a determinat societățile de filme de a produce filme, cari să nu fie oprite de censură, dar cari, totuș, să aibă suficiente elemente menite să intereseze publicul. Astfel cinematograful, cel mai puternic instrument de educațib â masselor, a Încetat de a mai fi un cuib de demoralizare și pervertire a elementelor tinere, Îndeosebi. Dar nu numai atât. Dela eliminarea elementului imoral s’a trecut la introducerea elementului moralizator in film. Este in firea geniului omenesc să nu rămână inactiv și impasibil. Dacă lipsește educația morală și dacă o societate este lipsită de su- portul etic necesar, Întreaga mișcare sufletească a acestei so- cietăți este Împinsă spre anarhie morală. îndată ce această pro- gresiune este oprită prin orice intervenție, se va produce o mișcare In sens invers. Repaos nu există. Starea neutră, inertă, este o fază numai de o clipă, după care sufletul caută teren de acțiune In direcțiune opusă, adecă In sens moral. Acest adevăr s’a demonstrat evident in America. Opinia publică, ne mai având filmele, cari urmărind exclusiv scopuri artistice, iar uneori urmărind numai scopuri financiare, a În- ceput să-și schimbe direcția simțurilor. Încetul cu Încetul pu- blicul s’a adaptat sistemului nou de acțiune, din filme, și a Început să-și creeze un raționament cinematografic cu totul special, mai puțin dramatic, iar cu atât mai moral. Astăzi, filmele americane au principii cu totul contrare teoriilor dramatice din Europa. Tragediile antice grecești și tra- gediile lui Shakespeare, cari au dat teoria dramei artistice, se bazează pe principiul conflictului eroului tragic cu universalul și pe căderea lui completă șf definitivă. In drama modernă americană — ei zic cu predilecție: me- lodramă — lucrurile se petrec cu totul altfel. .Subiectul este totdeauna o istorioară moralizatoare. Un erou principal, Întot- deauna persoană cu calități sufletești nobile, cu caracter irepro- ' șabil, prin forța împrejurărilor, întră in conflict cu persoane 61 imorale și nesimpatice. Eroul însă învinge toate piedecile și își ia răsplata nobleței sale. Ce distanță dela eroul tragic în semn artistic, clasic, până la eroul melodramatic, sentimental din filmurile americanei Spiritul public insă este atât de adaptat acelei mentalități, încât nu mai admite filme dramatice clasice. S’a încercat cu filme clasice. S’a încercat cu Shakespeare. La reprezentația a doua n’a mai venit nici un spectator. Și este atât de înrădăcinat simțul de satisfacție morală a publicului american, încât ar fi cu neputință să se reprezinte fil- mări, în cari oameni răi să triumfeze asupra celor buni. Cine cunoaște fanatismul americanilor va înțelege ușor, că prin un astfel de film ar produce o revoltă generală, care s’ar termina cu violențe. Adeseori se întâmplă, ca eroii să fie puși in situații grele, să fie nedreptățiți și chiar brutalizați. Aceste scene sunt numai pentru excitarea interesului și nu determină cursul rațiunei. Censura le admite chiar pentrucă ele au tendința de â mări contrastul între bine și rău și de a disgusta spiritul public de situații echivoce și imorale. Dacă autorul filmului are impru- dența de a inzista prea lung timp asupra acestor scene, întot- deauna se produce o reacțiune acută la public, care se mani- festează prin șuerări, fluerături, etc. Din contră, la scena de vic- torie, publicul manifestează prin.aplauze... Eroul încolțit de ban- diți e salvat de poliție. Când apare primul polițist se pornește un ropot de aplauze. - ' Unii vor zice că aceste manifestațiuni nu sunt oglinda țpentaiității și moralității americane. Ori cum ar fi însă, un lucru este cert: prin cinematografe s’a făcut o educație clasică a sZm- (ului de dreptate al americanilor. Și aceasta e de o importanță-* covârșitoarei Să ne închipuim, ce ar însemna națiunea ameri- cană mecanizată, industrializată și materializată, fără educarea sistematică a simțului de dreptate, cate este baza simțului de caritate? America ar fi împărțită în categoria bogătașilor îm- buibați și a exploataților muritori de foame. Și trebue să ne dăm seama, că aici nu există identitatea de rassă, ca în țările europene. La noi sentimentul de caritate este activat de senti- mentul național. - 62 Un mic episod petrecut la Baltimore va certifica pe deplin această afirmațiune. «Family Social Work» din Baltimare are dosare, în cari se află toate hârtiile relativ Ia fiecare familie nenorocită, care după concepțiile americane trebue salvată cu orice preț. In unul din cazuri bărbatul este român, soția ame- ricană. Au cinci copii mici. Bărbatul e incapabil de muncă„su- fere de tuberculoză pulmonară. Femeea câștigă câțiva dolari la săptămână. Familia este Întreținută de asociația de sus. Asociația însă nu poate Întreține toate familiile nevoiașe din oraș. I-ar trebui fonduri imense. Ea are deci interesul să-l pună pe capul familiei în situația de a câștiga, in cazul nostru de a-l vindeca de tuberculoza de care sufere. I-a asigurat loc la un sanator, de unde insă el a plecat In curând și unde h’a mai voit să se reîntoarcă cu nici un preț. Zadarnice au fosț inzistențele celor mai iscusite «social workeri». A fost imposibil să-l determine să reintre in sanator. In astfel de cazuri toate consiliile și an- chetele sunt neputincioase. Întâmplarea a făcut, ca soția mea să fie repartizată pentru practica socială chiar la districtul unde era dosarul românului nostru. Șefa districtului, spre a demonstra greutățile operei de asistență socială și spre a da posibilitatea cât mai mare de an- trenare in cazuri' dificile, a dat dosarul și «cazul» soției mele. Trebue să adaog, că asociația nu subvenționează familiile cu ajutor in bani, numai in cazuri speciale, ci dă familiei alimente, etc. in natură, și tot timpul cât ține asistența familia este mereu controlată prin vizite pri.etinești de «social workere». Identificarea națională a românului a fost ușor de făcut. Restul a urmat au- tomatic.-Românul recalcitrant a fost convins, că este interesul lui și al familiei să renunțe la Incăpăținare și să plece la sa- nator. Am fost foarte emoționat, când soția mi-a reprodus ju- stificarea românului nostru pentru capitulare: «Apoi bine, doamnă, dacă dumneata așa zici, m’oi duce la sanator. Dum- neata ești sânge din sângele meu și dumneata nu poți să-mi voești decât binele». Și a promis, că pleacă, iridată ce va avea loc. Multe per- soane, iscusite, instruite și foarte conștiențioase au bătut zadarnic la ușa românului*. Ușa 1 s’a deschis, dar inima i-a rămas În- chisă. După răspândirea vestei in cercurile de asistență socială din această metropolă, multe telefoane s’au dat la districtul cu — 63 fluință are filmul imoral asupra formării moralei publice dela noi. ' De sigur, că nu filmul este singurul propagator al imo- ralității. ' Propagatorii sunt foarte numeroși. Putem renunța la extirparea unuia dintre principalii agenți de propagandă sub motivul, că nu numai el e cauza imoralității ? Atunci nici o iată nu vom putea începe opera de asanare morală, fiindcă nu vom reuși să reducem cauzele imoralității la una singură, care să nu poată cere pardon, sub pretextul, că nu faci nimic extirpându-o numai pe ea, prin urmare las-o să trăeascăl Din punct de vedele practic s’ar putea opune, că înfiin- țarea și întreținerea unui oficiu de censură recere fonduri, de cari statul nostru nu dispune pentru moment. Această opoziție însă nu este întemeiată. Statul poate înființa oficiul de censură fără prea mari spese, iar întreținerea lui nu numai că nu costă bani, dar chiar aduce câștig statului. ce voia să săvârșească. Luciana mă rugă să vin oricând și să nu mă uit la distanța dintre conac și sat. Neapărat că i-am promis din toată inima. In trăsură eram îmbătat de gânduri luminoase și mă sim- țeam fericit, mai fericit decât în oricare dintre zilele, pe cari le petrecusem la țară. Din când în când, în lungul drumului,, sub seara ce se lăsa deasupra câmpiei, exclamam: — . (1922). — 71 O scrisoare dela 1848. în arhiva liceului reformat din Aiud, In corespon- dența profesorului Oâspâr, bărbat cu multe relațiuni în țară și străinătate (de-ex. poetul Arndt), se află și scri- soarea unui amic român, losif Many. Pentru lămurirea relațiilor Blajului cu lumea ungurească dinainte de 1848 scrisoarea este interesantă. Adresa: Polgărtă'S Gdspâr lănos-nak barâtUag Kolosvdrtt. Balăsf. apr. 25-kăn 848. Kedves B arăt om! Mult 6v vdgin irtam volt neked valami postai praevari- catiok kikutatăsa irănt, de vălaszt nem kaptam, a kalmasint el- feledted, de mit se tesz, mert nyakăra hâgtunk a bajnak. s ujk săgjaink pontosan jărnak. Ugyan az aikalommal kdrtelek volt arra is, hogy vedd meg szămomra Bentham Il-k kdtetăt 30 frt leszăllitott âron, mit ha nem tettăl, kdrlek, ha kaphatni m€g azon âron, vedd meg szămomra kiild el. Ez uita) m6g arra kârlek, tudom megengedsz annyi kbz utăn, hogy/ figyelmezz âs figyelmeztesd az Erd&yi Hiradd szer- keszt6săg6t a mi Organunkră. Ci pariu, mint fo'gjăiok Jătni, le- ggnykedik benne, jelesen az utdeldtti s a jelen szăm ărdemel kivăld figyelmet. Ti gondolom nemelyekre megteenditek ăsz- revăteleiteket. S ezt el ne is mtilâsszătok, n&nely cikket 6n kGzlendk beldie, de mint dolgozd iărs nem tehetem compro- missio neikiil. Es igy hăt csak az olyasokat fogom kozleni, me- lyek nem tesznek ellentdtbe az Organnal. Egyăbirânt nămely nem szeretett dolgokra ndzt, remdem menteni fogtok, mint melyek nem az 6n tolambbl erednek. A Brassai gazetatdl (29 sz.) kâzolhetitek, mikăp apr. 19-k€n brassai tanăcsi gyakornokokul felvetettek Secareanu Constantii, Aldalea f., Lacsa K, Pancza C. mind olăh ifjak, legelsok, kik e vidăkben a reformatio dta hivatalban rdszesfiltek. Ezt beteheted a Hiraddba, valamint a mi Organunkbdl ii a Balăsfalva 6s Principatele romanesci cimu rubricăban foglal- — 72 — takat. OnkSnt 6rtet6dv6n, hogy a 385-ki els0 hasăbon ’ălld er- dălyi olăhakat illetâ 3 §-bdl âll<5 t3rv6ny javaslatot. Melyek utân remSlve, azt hogy meg fogsz lătogatni engen a măjus 15-k6n tartandd nemzeti gyutesen, forrd kâzszorităssal maradtam a te dszinte barâtod ' Măny Idsef. U. i. elvârom vâlaszod. Tudom meg fogod frni, hogy a mi oiăhaink kicsiny hitiiek, errol majd tdbbet. TRADUCERE. Adresa: Cetățeanului loan Gâipăr cu prietenie Claj. Dragă prietine! Blaj, 25 Aprilie [1]848. La sfârșitul anului trecut îți scrisesem în privința cercei țârii unor prevaricații poștale, dar n’am primit răspuns, pro- babil ai uitat, dar nu face nimic, pentrucă i-am dat de cap răului și ziarele ne vin regulat. Cu aeelaș prilej te rugasem ca să-mi cumperi volumul II al lui Bentham, cu prețul scăzut de 30 fi., ceeace dacă n’ai făcut, te rog, dacă-1 mai capeți cu prețul acela, cumpără-mi-1 și mi-ltrimite. Totodată te mai rog, știu că-mi dai voie, după atâtea lu- cruri comune, ca să-i amintești redacției lui «Erddyi Hiradd» și să-i atragi atenția asupra/Organului» nostru. Cipariu, cum veți vedea, face năzdrăvănii în el, merită deosebită atenție mai ales numărul penultim și cel prezent. Cred că voi vă veți face observațiile la unele lucruri. Și nici nu lăsați să treacă prilejui, unele articole le-aș putea publica eu din el, dar, ca colaborator, nu pot s’o fac fără compromitere. Și astfel voiu publica numai astfel de lucruri, care nu sunt în contrazicere cu «Organul». Altfel cu privire Ia unele lucruri, cari nu vă plac, nădăjduesc că mă veți ierta, nefiind din pana' mea. Din «Gazeta» din Brașov (Nr. 29) puteți publica că în 19 Aprilie au fost numiți de consiliul din Brașov ca practicanți CQndantin Secăreanu, I. Aldulea, V. Lacea, C. Panțu, toți tineri români, cei dintâiu cari s’au împărtășit de o slujbă dela refor- mațiune încoace in acest ținut. Aceasta o poți pune în «Hirado», precum și cele cuprinse în rubrica «Blajul și Prancipatele Românești» dîn «Organul» — 73 — nostru. De sine înțelegându-se că și cei 3 paragrafi ai pro- iectului de lege din 385 privitor la românii ardeleni din co- loana întâie. După cari nădăjduind că mă vei cerceta cu prilejul adu- nării naționale, care se va ținea în 15 Maiu, am rămas cu o -caldă strângere de mână al tău sincer prieten jₒgⱼf Many.¹ P. S. Aștept răspunsul tău. Știu, îmi Vei scrie, că ro- mânii noștri sunt slabi de înger, despre a'ceasta în curând mai mult. losif Many a fost o mediocritate, care putea fi de ceva ajutor la revistele ardelenești ale vremii: Foaia pentru minte, etc. (Brașov), Organul luminării (Blaj). Se pare că și moralicește a fost tot mediocritate; scrisoarea lui așa sună... Numai frica de «compromitere» îl .re- ținea dela fapte literare, cari, altfel, le-ar fi comis. Interesant rămâne, totuș, că se interesa de filosoful utilitarist Bentham (1748—1832), al cărui prim volum îl cetise, al cărui al doilea volum îl cerea în traducere un- gurească. Pentru istoria anului 1848 scrisoarea are însemnă- tatea că arată: 1) ce ecouri deștepta «Organul» lui Cipariu chiar în Blaj; 2) apoi cum oricine se credea în drept să învite la adunare și prieteni unguri. I. Mațy era dintre ceice formau cerc restrâns împrejurul cp. Lemenyi. o. Bogdan-Duică. Date nouă despre loan Molnăr-Piuariu, ca medic și ca autor medical. — Tatăl medlcinei savante românești — loan Molnăr-Piuariu din Sadu este o figură marcantă și simpatică a renașterii noastre naționale. Om de inimă, român bun, savant și cult, el și-a Închinat viața ridicării poporului său. încercării» sale literare, ca gramatic, traducător și ziarist, ca și activitatea sa politică în vremea revoluției lui Horea sunt descrise răsleț tn operile istorice și istorico-literare de Xenopol, lorga, * Cetește Mâni. 74 — Biunu-Hodoș, A. șt N. Densușianu și Alții. Mai In 'urmă proL /. Lupaș a publicat In «Transilvania» Lf/1 și An. Ist. de Ist Naț. I, date nouă și importante privitoare la biografia sa. într’o Încercare de sinteză critică a tuturor datelor cunos- cute până acuma («loan Molnâr-Piuafiu, primul medic titrat român ca autor medical», Clujul medical, no 5—6, 1924) din viața și activitatea lui Molnăr, am dovedit că după cunoștințele noastre actuale, el a fost primul medic titrat român și că nu cunoaștem, pe altul înaintea sa, atât în Principate, cât și in Ardeal. Intr’adevăr, Samuil Kplesdrl, doctor savant, care trăia pe- la 1700 in Ardeal, a avut de bună seamă sânge românesc in vinele sale, dar sentimentele sale (— deși era bine intenționat față de iobagii români —),‘ opera și viața sa îl dovedesc a fi maghiar, — dacă nu din naștere, in Orice caz prin elecție. Ear problematicul idohtor Rada», care, apărând la București la 1794, poate nici n’a fost doctor adevărat, ci numai vre-un chirurg ' oareșcare, in orice caz se arată douâxecl șl trei de ani după, ce Molnâr iși terminase studiile la Viena. Astfel Însemnătatea lui Molnâr se reliefează și mai bine,, rămânând consacrat ca tatăl medidnel savante românești. Și mai însemnat e faptul, că acest prim medic român urcă cele mai Înalte trepte ale ierarhiei medicale, ajungând oculist al Transilvaniei și profesor de oculistică la academia medico- chirurgicală din Cluj. Despre Molnăr- Piuarlu ca medic și profesor de oculistică, avem informațiuni destul de puține și neprecise. Cunoaștem faptul că a studiat la Sibiiu, Cluj și Viena. Aci și-a făcut studiile medicale in mod strălucit și și-a luat diploma de doctor inainte de 1771; Împrejurarea că in anul acesta, In etate abia de 22 ani, e numit oculistul țării (cf. Lupaș)) e o dovadă indirectă a destoiniciei sale profesionale.¹ ■ ¹ Despre această funcție cf. Danko «A magyar orvosi rend târfe- nete» (Buda-Pesta 1894), și Balega contimporane din străinătate asupra medicinei în țările locuite Se Români în veacul al XlX-lea» (Clujul Medical 11-12, 1923). E logic că Molnâr, fiind tiumit pe Atunci în o funcție atât de înaltă,, trebue să-și fi câștigat mai inainte diploma de doctor. Cel mult se poate ță atuncia, fiind abia de 22 api, să fi dobândit numai titlul de magistru la chirurgie, Care îndreptățea la exercitarea practicei de oculist și că mai târziu numai să-și fi câștigat și doctoratul în meditină. In oriee caz la 1792, când fu nobilitat, el este numit in documente «Doctor». La 1707, Ttmpea- (Radu Templ), în «Cuvântarea înainte» a gramaticei sala, îl numește «Doftor și Profesor de tămăduirea ochilor». - 75 - Din timpul când exercita practica de oculist in Sibiiu avem două mărturii prețioase: «De altfel are daruri sufletești remarcabile, este bărbat bun și onest și după cât am Înțeles, pe oamenii apăsați de mizerie și sărăcie, are obiceiul a-i sprijini mai de multe ori cu ajutorul și binefacerile sale» — astfel scrie magistratul săsesc din Sibiiu, (cf. Lupaș, op-cit.) In raportul pentru nobilitarea lui Molnăr. ' Iar In alt raport afirmă, că: . (An. Ac. Rom. 11/23). 77 Dacă rămâne stabilit că pe KOlesbri nu-l putem privi ca român și dacă nu putem fixa despre epirotul C. I. Darvaris, care a scris la 1785 teza șa al medicinei românești, nu numai in sens cronologic ci și cali- tativ; la Înălțimea chemării sale, primul nostru Ceasul să fie conferențe 3 82 la sate ale intelectualului, propaganda pentru «Astra». Cine se va da Înapoi dela această chemare?! • t • • Atragem din acest prilej atenția publicului cetitor și asupra acestui or- gan de publicitate, care este *Transil- vania*. Dacă «Astra» vrea să prospe- reze trebue să prospereze și «Transil- vania». A critica este foarte ușor și ieftin, a pune umărul și a scoate carul din pietri e mai greu. De sigur, au fost lacune în materialul prezentat publi- cului din partea «Transilvaniei», dar lacunele acestea se explică mai cu seamă din cauza lipsurilor bănești cu care a avut să se lupte acest organ de publicitate. Dacă vom avea sprijinul moral și material al celor chemați, se vor îm- bogăți pe zi ce merge paginile orga- nului «Astrei» și vom aduce tot mai multe și mai valoroase inovații. De s'ar afla mulți președinți de despărță- mânt ca dnul Axente Banciu din Brașov, cari să lanseze liste de abonament și să și strângă paralele trebuincioase «Transilvaniei»! Numai așa vom putea ajunge să avem colaboratori de seamă, clișee și hârtie mai bună. • Cetitorul va afla in paginile «Tran- silvaniei» multe articole prețioase. Aș- teaptă să fie tipărite în timpul apro- piat. Viitorul va adeveri-o, spre satis- facția tuturora. De astă dată ne măr- ginim să apelăm cu tot dinadinsul la spiritul nostru de propagandă și de cola- borare, spirit lipsit de nota corosivă, care nu-și are locul aici, fiindcă este vorba doară de înflorirea unui organ de propagandă eminamente culturală. Cu bucurie am publicat în numărul de față partea a doua a articolului dlui Dr. Manoilă, trimis de stat în Ame- rica de Nord, să studieze stările sa- nitare-culturale de acolo. Ceeace ne relatează d-sa despre lupta ce se dă împotriva filmelor obscene și cu de- tectivi, este vrednic de remarcat. Pri- mejdia este mare și la noi. Numai • legislativă vigilentă și hotărâtă va putea putea pune zăgaz puhoiului de filme vrednice de reprobat. Dacă vrem ca tineretul nostru să nu se inficieze de ideile și atmosfera seducătoare, lascivă, care te desvlă- guiește, a cutăror și cutăror filme — va trebui să avem mâna tare a comi- siei instituite in America. Poate să tot protesteze cutare sau cutare organ de publicitate: Salus rei-publicae... In privința aceasta avem să înre- gistrăm un însemnat pas înainte. In 1925 s’a înființat la București socie- tatea «Filmul românesc*, având în frunte de președinte pe dl prof. univ. Mihail Dragomirescu. In consiliul de administrație găsim pe d-nii: Brătescu- Voinești, Liviu Rebreanu, Victor Ef- timiu, V. Al. Jean, A. de Herz și /. Minulescu. Dl Mih. Dragomirescu este totodată președintele unei «comisiuni de cenzură a filmelor» și publică ju- dicioase și juste aprecieri în privința filmelor, în revista de specialitate, bo- gat ilustrată, *Clipa cinematograficii* (ce apare din Iulie 1925). Numele li- teraților indicați mai sus și autoritatea ce va putea-o avea «comisiunea de cenzură a filmelor» ne dă nădejdea că sitpația se va îmbunătăți din ce în ce, încât filmele instructive, coman- date de ministerul instrucțiunii pu- blice (Casa școalelor) și alte filme, lipsite de oficialitate, dar pline de in- teres și de bun simț, vor lua locul obscenităților, cari se arată de multe ori, spre deliciul, dar și spre falimentul moral al publicului. «Astra» va fi totdeauna un sfetnic benevol al «comisiei». 83 Al doilea articol valoros este acela =al dlui Franeise Hossu-Longin despre «Clujul de altădată» — mai bine zis scrisoarea dlui Fr. H. L. publicată de dl protopop Dr. E. Dăianu. Cetitorul va lua la cunoștință cum au fost brus- «ați funcționarii români de... floarea tinerimii din Cluj, in 1867, pentru sim- plul fapt, că se născuseră români. Li se ridicaseră juguri caudine. Scene ca acestea ar trebui să ne grăiască, cu -elocuența lor. La concursul pentru cea mai bună biografie pe seama poporului, a lui ■Vasile Lucaciu, au intrat la «Astra» trei lucrări în manuscris. Secția isto- rică va decide cui are să i se de- ■cearnă premiul. Alex. Lapedatu: Istoriografia ro- ; revoluția lui Horia; acțiunea politică din 1791 —1792 prin «Supplex Libellus Valachorum». Românii invocau, pentru redobândirea drepturilor pierdute, originea și con- tinuitatea vieții lor in Dacia. Ungurii țf sașii căutau să conteste cu orice preț, atunci pentru întâia oară, aceste două însușiri ale poporului nostru, născocind că n’am fi nici cei m'ai vechi locuitori ai Daciei și nu suntem nici de origine romană. Ca să se convingă cineva că până atunci nimeni n’a con- testat originea și autohtonia noastră, e de ajuns să urmărească, de pildă, evoluția istoriografiei săsești din Ar- deal și va vedea că, până la sfârșitul veacului al XVlIl-lea, nici un istoric sas n’a contestat romanitatea și con- tinuitatea noastră. Laurentius Toppel- tinus (TOppelt), primul istoriograf sas — 1667 — apoi Frank von Franken- stein — 1696 — și Lebrecht — 1784 — susțin că românii sunt locuitorii autohtoni și descendenți ai coloniștilor romani șl ai dacilor romanizați. Nu- mai dela sfârșitul veacului al XVIII-lea încep să-și schimbe părerile și să ne creadă veniți mai târziu ca ungurii și chiar ca ei insiși — sașii — și că n’am fi decât niște bieți slavi romanizați.¹ Se găsesc, firește, destui scriitori — unii chiar fără să fie originari din Ar- deal — cari să susțină, cu argumente științifice, originea balcanică a nea- mului nostru și să inventeze o imi- grare in Dacia, când in veacul al XII- ¹ Vezi fragmentul din «Istoria mi- norităților din Ardeal > al dlui losif Șchiopul, publicat sub titlul: *lstorio~ gratia săsească și românii din Ardeal* Tn «Societatea de Mâine>. Cluj 1920. An. III. Nr. 2 pp. 9-12. lea, când in cel de al IX-lea. Suteer Eder, Engel și mai târziu Kopitar aveam să nege, fiecare intr’un fel sau altul,, originea și continuitatea românilor pe- pământul ce-l stăpânesc azi. Acestor scrieri interesante nu se- putea răspunde altfel decât cu argu- mente tot atât de științifice, pe cât de științific erau susțiqute «teoriile» emise în ele. Tocmai acum se găsiră acei' trei români — Micu, Șincai, Maior — cari să susțină erudit și critic, latini- tatea și autohtonia noastră, apărând în acelaș timp, polemic și militant, drep- turile avute și cerute din nou de po- porul român. Așa și în aceste împre- jurări se născu istoriografia ardeleană. Dintre scrierile celor trei de mai; sus, numai a lui Petru Maior au putut vedea la timp lumina tiparului și deci numai scrierile lui au putut avea vre-o- însemnătate în polemica istorică dusă cu adversarii pomeniți. Toți cei carii au scris după Maior, în legătură cu această chestiune, s’au folosit de scrie- rile acestuia. Insuș Simeon Bărnuțiu,. la 1848, trată chestiunea raporturilor dintre români și unguri, din punct; de vedere istoric și juridic, după scrie- rile lui Maior. Cu ajungerea românilor din Ardeal, la egalitatea de drepturi politice — după 1848 — asemenea națiunilor foste până, atunci privilegiate, istoriografia arde- leană va lua și ea alt caracter. Ea își sfârșise rolul, impus de împrejurările- vleții naționale de până atunci. De aceea, mai târziu, când chestiunea ori- ginei și autohtoniei noastre va fi rea- dusă în discuție de către Miklosich și Roessler, cei cari vor susține latini- tatea și continuitatea noastră nu vor* mai fi scriitorii ardeleni — nu fiindcă n’ar fi fost printre ei oameni bine pre- gătiți, din întâmplare erau chiar, ci fiincă ei nu mai simțeau nevoia să in- tervină într’o discuție, care pentru ei. 85 .se sfârșise - ci apărătorii punctului ■de vedere românesc vor fi Hașdeu, Xenopol și Onciul, din țara liberă. In Ardeal se va căuta achm să se înregi- streze și să se comenteze noile cuceriri de drepturi prin revoluția dela 1848. Alexandru. Papiu-llarian concepuse chiar planul unei istorii a evenimen- telor din 1848—1849, ajungând însă să publice — in primul volum din a doua parte a «Istoriei Românilor din Dacia superioară* — numai întâmplările până la 3/15 Mai. Schimbările intervenite în alcătuirea 'formei de stat a monarhiei Austro- U riga re, după 1867, dădură un alt as- pect istoriografiei ardelene: aspect de natură politica. Românii vor cere mereu — până la 1918 chiar — restabilirea vechei independențe politice a Ardea- lului, în care să-și poată validita și ejz nestânjeniți, pe baza numărului lor ■preponderent, drepturile lor. De aci scrierile, în legătură cu independența "constituțională a Transilvaniei și a lup- telor purtate de români pe această chestiune, ale lui Papiu-llarian, losif Jlodoșiu, Oh. Barițiu, T. K Păcdțianu, .Eugen Brote. Tot în legătură cu noua orânduire 41 vieții politice românești în monarhia -dualistă de după 1867, vor începe cer- •cetările asupra trecutului românilor -ardeleni sub toate formele și aspectele. -Se va urmări cunoașterea trecutului, -pentru conservarea ființei etnice în ^prezent, față de o Ungarie cu politica ei de maghiarizare. Era desgropatmai ales trecutul bisericilor noastre, sin- gurele instituții prin cari s’a putut manifesta viața publică românească in trecut și prin care s’a susținut o cul- tură cu carifcter propriu, național. Dacă interesul istoricilor ardeleni s'a în- dreptat mai ales, asupra vieții biseri- cești, totuși, ei au făcut destule cerce- tări și în alte domenii. Dl Lapedatu înșiră pe toți acești istorici, răposați sau încă in viață. Astfel dacă istoriografia ardeleană a stat, dela nașterea ei — sfârșitul vea- cului al XVlll-lea — până la 1848, în serviciul postulatelor neamului româ- nesc: recâștigarea vechilor drepturi și libertăți; dela 1848 încoace această istoriografie va îmbrățișa cu totul alte probleme: Cunoașterea trecutului sub toate formele pentru menținerea, vie și activă, a conștiinței naționale. Fapt curios — curios în aparență — pe care-1 constată dl Lapedatu e că nici unul din istoricii ardeleni n’a căutat să se ocupe de problemele istoriografiei din țara liberă, după- cum și aceștia au rămas străini de preocupările celor din Ardeal. Cel din- tâiu care a făcut legătura firească între aceste două istoriografii surori, unin- ■ du-le ; după cum a apropiat, prin pu- blicațiile sale ce treceau clandestin Carpații, elementele românești de din- coace cu cele de dincolo, înfrățindn-le ; — este dl Nicolae lorga. Dela unirea Ardealului cu țara mamă ele se vor putea desvolta împreună, indiferent de tradițiile ce le-au avut în trecut. Ca încheiere dl Alexandru La- pedatu schițează și un program, după care s’ar putea aborda, acum in ca- drele țării întregite, chestiunile privi- toare la istoria Ardealului. Acestea ar fi: cercetarea amănunțită a vieții poporului românesc din acea provin- cie, sub laturile ei mai puțin cunos- cute, scrutând în acest scop și istorio- grafiile naționale ale ungurilor și sa- șilor; stabilirea relațiilor ce au existat între Ardeal și Ungaria deoparte și intre aceștia și Țările Române de alta, pe baza, mai ales, a aceluiaș material puțin cunoscut; scoaterea în evidența și punerea în valoare a elementelor cu'caracter propriu, național, a veche 86 - culturi și civizațiuni românești din acea provincie. Acestui discurs de recepție, im- portant nu numai prin punerea ia punct a unor chestiuni privitoare la istoriografia ardeleană, ci mai ales, important, prin constatarea — și lă- murirea documentată apoi — că această istoriografie s’a născut și desvoltat, dela Început și până la sfârșit, în strânsă legătură cu desfășurarea însăși a vieții' politic a românilor din Ardeal — i-a răspuns dl loan Bianu.. Răspunsul dsale este răspunsul omului bătrân — acum septuagenar — care a văzut înălțându-se sub ochii lui pe acela, pe care-1 primea solemn în Academie. Veniți amândoi, in timpuri diferite, din Ardealul, care nu era și ai românilor, s’au întâlnit întâiu ca colaboratori în biblioteca Academiei Române — bibliotecă ajunsă, din o cameră cu câteva cărți cu o masă mo- destă și cu un singur scaun, la bogăția de cărți și ia admirabila organizare de azi prin munca pasionată și desbrăcștă de orice interes a celui, care-și primea acum cu bucurie un vechiu colaborator — pentru ca peste cincispezece ani să se regăsească iarăș, de astădată mem- brii egali in republica egalilor, sub cu- pola Academiei. De altfel di Lapedatu nu e cel dintâiu care trecând ca func- ționar pe la biblioteca Academiei, a ajuns apoi chiar membru al instituției înseși. Domnii Vasile Pârvan și George Murnu — amândoi profesori la Uni- versitatea din București și membrii ai Academiei Române — au trecut exact pe același cărări. Evident situația ultimă nu e o firească evoluție a celei dintâiu — aceasta o știe oricine — ce- eace voim insă să constatăm e faptul că dl Bianu a putut să vadă, pe mai mulți colaboratori ai dsale dela biblio- tecă, proclamați de aceiași in'titutie — Academia —în rândul nemuritorilor. .... In răspunsul dat dlui Lape- datu întrezărim revărsarea unei deo- sebite satisfacții din sufletul aceluia, care n’a dat greș în alegerea, pe vre- muri, a unui colaborator, ajuns acuntr el însuși, academician. loachim Crăciun. 7A- Capidan: Meglenoromânii. (Istoria și graiul lor). București 1925.. Academia română. Studii și cercetări VII, pg. 225. Odată cu lărgirea hotarelor și râvna pentru cercetarea amănunțită a neamului nostru, în toate domeniile, a crescut, ceea ce nu poate fi decât un semn îmbucurător pentru cunoașterea, adâncă a culturii poporului românesc,, ca și a trecutului lui istoric. In ceeace privește românismul balcanic, în afară de câteva descrieri de călătorie superficiale, ca acelea ale lui Bolintineanu și I. Nenițescu, cele mai însemnate încercări științifice în? această direcție au pornit dela străini.. Abia în zilele noastre cercetările dlui Papahagi asupra graiului aromân, au- început să aducă o puternică lumină, in cercetarea dialectologică, provenită dela un fiu al acestor ținuturi. Dl Th. Capidan a reluat cerceta- rea problemelor în legătură cu româ- nismul balcanic, căutând să verifice prin lumina rezultatelor științei mo- derne cât adevăr cuprind studiile în- treprinse până acum aproape numai de străini. Iu acelaș timp dsa aduce bogate contribuția ni filologice și etno- grafice, culese la fața locului prin dese și stăruitoare Cercetări. Studiul despre care este vorba-, aici este consacrat Meglenițiior, adică acelor români macedoneni, cari locuesc- la nordul golfului Salonic și despre cari), in afară pe lucrarea lui Weigand^. n’atn avut: decât: informațiuni răzlețe;, împrăștiate in-diferite lucrări în. Legă- 87 tură cu Macedonia sau cu descrierea ținuturilor balcanice limitrofe. După o expunere a așezărilor acestor români, de unde rezultă că ei nu locuesc în ținutul propriu zis al Meglenului, după care regiune însă se numesc, se înfățișează bibliografia chestiunii, adică autorii și lucrările în care este vorba despre acești români. G. Weigand nu este ce) dintâiu care vorbește despre dânșii, totuși, cercetările cele mai serioase asupra lor, el le a făcut, în lucrarea Vlaho- Meglen,. Leipzig 1892, precum și in Die Sprache der Olympo-Walathen, Leipzig 1888. Expunerea dlui Capidan se ba- sează, pentru informațiunile de limbă și etnografie, numai pe cercetări pro- prii, întreprinse în nenumărate rân- duri, în aceste părți. Descriindu-ne localitatea Nănia, autorul spune că portul locuitorilor de aici este turcesc, tipul lor este de- osebit de a celorlalți români, cu în- fățișarea feței mai mult brună, vorbind foarte mult și bulgărește, și având ca credință islamismul. îmbrățișarea, acestei credințe este datorită silei și forței, așa cum pove- stește tradiția, care se găsește și acum acolo, și despre care tradiție amin- tește chiar și O. 1. v.Hahn. Că acea- stă convertire s’a făcut târziu ne-o ' arată și faptul că (pg. 55). C. Jirecek presupune că ei, după tipul lor fizic, ar fi «niște urmași ai unei cete de pecenegi aduși în ținuturile Meglenului de împăratul bizantin Ale- xios după lupta dela Livunion, la gu- rile Măriței (Hebrus), unde fură ni- miciți cu desăvârșire în anul 1091>. Această părere a marelui învățat a fost împărtășită atât de Weigand cât și de dl O. Densușianu, unde, acesta din urmă, admite și amestecul unei populațiuni românești, venite din nord, — 88 — deci daco-române, cu care, s’au ame- stecat acești pecenegi. De aici condusiunea dlui Densu- șianu că limba lor reprezintă un sub- dialect al dialectului daco-român. Dl lorga ii consideră ca resturile acelor român), cari au luat parte activă la înjghebarea celui de al doilea imperiu bulgar, și cari au fost așezați în Ro- dope, ca o colonie de prizoneri, de cătră împăratul bizantin, Vasile. Au- torul studiului de care ne ocupăm nu admite din această ultimă părere aser- țiunea că ei sunt aromâni, ci afirmă că după cercetările linguistice se im- pune concluzia că ei (pg. 66). Prin cercetarea amănunțită a lim- bii, cercetare, care formează o adevă- rată gramatică a acestui dialect, ca și prin Introducerea luminoasă și bogată în știri, care însoțește lucrarea dlui Th. Capidan, această monografie este una din cele mai bune studii apărute până acum în știința românească. Alex. P. Arbore, profesor — Focșani • Călăuza stațiunilor balneare și •climatice și a apelor naturale ro- mânești. Tip. București. O publicație de 140 pagini, tipărită sub auspiciile Societății de Hidrologie și Climatologie medicală și prin îngriji- rea distinsului și vrednicului inspector balneo-climatic Dr. N. Vicol. Revista, album, cum este numită, se află tipărită în format mare și cu- prinde pe lângă numeroase fotografii din stațiunile noastre balneare și cli- matice, un bogat și interesant mate- rial seda în 50 capitole de distinși medici balneologi și climatici (Drii "Vicol, Vescan, Marius Sturdza, Dona "Borgovan, Crăciunescu, Anastasiu, Petre Niculescu, C. N. Michăilescu, Iiiescu, H. Hobozeanu, Sărățeanu, Panaitescu, Mălinaș, Tudoran, Doljan, Băltăceanu, Frumușanu); de farma- ciști (profesor Pamfil G. Marino) pre- cum și de,alte persoane streine medi- cinei (advocat Pretorian, inginerii: Trofin și Camburcanu și A. Weiss proprietar de stațiune balneară), cari purtând deosebit interes științelor bal- neo-climatice, aduc contribuții pe cât de importante pe atât de plăcute la cetit. Cuprinsul acestor numeroase ca- pitole arată pe înțelesul tuturor: Între- buințarea științifică a apelor și stațiu- nilor, scoțând prin aceasta tratamentul cu băi de sub sistemul empiric și ru- dimentar în care a dăinuit până astăzi; felul cum apele pot fi luate și băile pot fi făcute mai cu folos, indicându-se boalele la cari aceste ape, băi sau clima pot avea bune rezultate. Se expune apoi un tabel cu stațiunile grupate pe clase, dându-se posibilita- tea fiecărui cetățean suferind, să aleagă, potrivit cu .mijloacele sale ma- teriale, clasa de care are nevoe. Precum se arată și în titlul pri- mului capitol «Ce vroim>, scopul pu- blicației este mai mult de a contribui la cunoașterea valoare! stațiunilor noa- stre balneare și climatice, precum și la faptul că acolo unde publicul vine să-și verse banii, statul și comunele să nu fie numai speculanți (ca niște sim- pli inchirietori de camere sau băi), dar să sprijine material aceste orga- nizațiuni și să aplice sancțiunile res- pective acelor ce exercită contraven- țiuni menținând și ridicând astfel să- nătatea publică. Trebue să mărturisim că dacă pu- blicul evită uneori să întrebuințeze apele noastre minerale și o parte ezită să meargă în stațiunile balneare și cli- matice, aceasta se datorește nemulțu- mire! pe care o simte asupra felului cum sunt comercializate aceste ape sau stațiuni și mai ales de frică să nu fie despoiat prin nerușinata speculă ce are loc în cele mai multe din ele. Articolele foarte judicioase a med. general Dr. Vicol, a dnilor Pretorian, A. Weiss, precum și acela al unui «client dela băi care a plătit filodorma» arată cu o sinceritate care trebue îh adevăr prețuită toate neajunsurile ce — go- le poate intimpina beutorii de ape mi- nerale și vizitatorii stațiunilor, indicând și mijloacele de evitare a lor. Dl advocat Pretorian în articolul dsale declară clar că: controlul sani- tar, administrativ și cetățenesc consti- tue un drept efectiv pentru fiecare și acest control este sancționat atât prin legea minelor căt și prin regulamentul stațiunilor balneare și climatice, ră- mâne numai ca publicul conștient să ia cunoștință de ele și să ceară orga- nelor competente aplicarea sancțiunilor pentru toți acei ce se abat (răi voi- tori sau speculanți) și cari contribue prin contravențiile și delictele lor să atace sănătatea cetățenilor și să lu- creze in detrimentul bunului prestigiu ai stațiunei sau al apei minerale ro- mânești. Revista-album cu titlul de mai sus cred că-și va atinge pe deplin scopul urmărit, iar dl general Dr. Vicol poate fi satisfăcut că întocmind o astfel de lucrare nu numai că a sta- bilit o legătură mai intimă intre public și instituțiile balneo-dimatice, dar prin sinceritatea celor expuse aduce Încre- derea necesară în stațiunile și apele minerale din cuprinsul țărei Românești. Nu mă indoesc că acei pe cari ii in- teresează chestiunea se vor grăbi să cumpere lucrarea (ceace pentru tim- purile de față este destul de eftină : 20 Lei) iar marele public din țară va sprijini aceste organizații științifice și economice, știind că prin aceasta se poate obține nu câștig nn numai pentru sănătatea publică, dar pentru economia națională a țării. Dr. O. Preda, Sibiiu. .Ura intre popoare⁰ își întitulează istoricul Ferrero articolul de fond din «L’IIlustration» (30 1 926) și constată: «Europa«ste un vulcan de uri na- ționale; iată un adevăr crud. Fiecare popor se crede Abel amenințat de Cain. Amicii păcii și conferențele di- plomatice își pierd timpul; nici o pa- tere de sentiment sau de rezonament nu va triumfa asupra acestor inimiciții' (dușmănii) ce nu se pot stârpi. Aceasta este una din obiecțiunile cu cari gă- sesc mai multă plăcere de a descuraja sceptici, pe aceia, cari cred în posibi- litatea pacificării Europei. Un fel de trebuință organică ar face pe popoare veșnic inimice. De fapt, cine ar putea nega că un mare număr din ele, în Europa, sunt divizate de uri adânci și tenace?» ^Fiecare popor e convins că este mielul și demonstrează că dușmanul său este lupul, cu aceleași argumente de cari acesta se folosește să dovedească cumcă celalalt vrea să-l sfâșie. Dela sfârșitul răsboiului am avut prilejul să. povestesc cu un mare număr de fran- cezi și germani, cari aparțin claselor culte. Puține fapte m’au impresionat așa ca identitatea acuzărilor aduse de~ amândouă părțile, cu aceeaș pasiune și aceeaș convingere. Francezii acuzau Germania că ar vrea să cucerească lumea și să nimicească Franța; ger- manii acuzau Franța că nu vrea să recunoască ca egală nici o altă națiune de pe lume și că vrea să distrugă. Germania. Francezii își reaminteau de- 1814, 1870, 1914. Germanii se legau, de Napoleon și de Ludovic al XlV-lea. «Am fost cutropiți de 3 ori într’un' secol», spunțau francezii. «Țară fără, de frontiere naturale», răspundeau ger- manii, — «a fost cumplit pustiită de toate crizele mari europene, d. e. de răsboiul de 30 de ani și de răsboaiele- Revoluției și ale Imperiului». «Am auzit chiar pe un german, un spirit foarte nobil, susținând că Germania s’a dat totdeauna înapoi,, in Europa, în fața Franței, «afară de unicul avans din 1870», adăoga el. Mai mult sau mai puțin^ccentuat-. 91 aceea; stare de spirit se află la toate popoarele, cari au fost, în decursul secolului ultim, divizate de lungi lupte. Fiecare din popoare nu-și amintește decât epocile în cari a fost nicovală și uită cu desăvârșire acelea în cari a fost eiocan. «A venit momentul ca să întrebi popoarele dacă vreau să întoarcă or- dinea amintirilor lor și dacă vreau să se gândească nu numai la neajunsurile ee li s’au făcut, ci, puțintel, și la acelea pe cari ele le-au pricinuit? Acest mic omagiu adus adevărului ar fi deajuns ca să îmbunătățească sitnația întregului continent, ca o fericită conferență di- plomatică. Dacă o îngreuiază pasiu- nile ar trebui să o încurajeze necesi- tatea de a scăpa Europa și vechea d civilizație, printr’o suspendarea ostili- tăților timp de 50 de ani*. • Pentru cei ce vreau înaintarea. In . Regele a strigat atunci: «Spune- mi-o! Am să o îndeplinesc, dacă stă în putința vreunui om». «Pleacă», îi răspunse prințesa, «și-mi găsește următoarele trei lucruri: «O prejudecată, care a fost învinsă din partea rațiunii». «O prostie, care să fie atât de mare, încât să nu o fi săvârșit încă ființă omenească». «O calomnie, atât de nerușinată, încât să nu se găsească gură ome- nească să o repeteze». Regele a râs și-a dat poruncă să i se pregătească nunta, fiindcă sta să jure că are să ducă peste câteva zile pe prințesă în fața altarului. Mai apoi s’a pus pe căutate. Aceasta s’a întâmplat acum vreo câteva mii de ani. Până în ziua de astăzi nu s’a mai întors regele din călătorie. Alt* para bol A (tot de eaX Mu- șinoiul de sobol grăi cu un vulcan: «Slabule! Ce faci atâta larmă și ce lași lumea întreagă să fie părtașa lup- telor tale lăuntrice? Și eu mă lupt, Și eu îmi am luptele mele, — dar cine m’a văzut pe mine vreodată să scuip ca tine?» Trad. H. P.-P. • «Politețe parlamentare» întitu- lează cfbnicarul stabil al rev. «Les AnnalesifUrmătoarele rânduri, în cari se ■descriu câteva scene din parlamen- tul francez: «Desbaterile financiare au adus cu ele căderea ministerului. Întreagă țara le-a urmărit cu uh in- teres pasionat... In decursul unei șe- dințe recente, când a luat cuvântul'- dl Loucheur, a fost Întrerupt dela prima frază, de un cuvânt rostit de dl Blaisot. Dl L. strigă: «Dle Bl., nu te-am întrerupt nici odată. Am cu dta relațiile cele mai curtenitoare. Te rog să-mi răspunzi cu aceeaș curtenie». De mai multe ori dl Bokanowski a cerut cuvântul, în termini eleganți: «Vreți să-mi permiteți o observație ? Vreți să-mi permiteți să vă întrerup, dle L. ?» La eeeaee răspunse fostul ministru (actualul ministru de finanțe, trad): «cu plăcere... vă,rog...» Mai târziu, când spuse dl Painleve că dl Bokanowski rezonează puțintel ca un matematician, acesta a început să se apere : «Mă măgulești, dle președinte al consiliului (de miniștri)». Mai apoi reveni la judecata sa. «Nu sunt ma- tematician. N’am fost niciodată». «Vi s’a făcut o învinuire frumoasă», a replicat dl Painleve. «Primiți-o»... ' O, câte o oază în viața parlamen- tară, chiar și aceea a Franței!.. • Pentru cei ce preaslavesc stă- rile din Ungaria. *Pester Lloyd* a scris, din prilejul falșificării bancno- telor franceze, următoarele (traduce- rea este după textul publicat în «Pra- ger Presse» 7. I. 1926): «Cum trebue să fie onestitatea (Oesittung) socială în țara aceasta, dacă s’au putut în- tâmpla astfel de lucruri? Cât de funest trebue să se fi destremat morala gene- ' rală, dacă un prinț și servitorul său, camerierul său, un șef de poliție de stat și un colonel general de stat major, domni din așa-numita cea mai bună societate și funcționari ai unei insti- tuții de stat se adeveresc a fi părțile constitutive ale unei bande de falși- ficatori de bancnote, care incă nici n’a fost descoperită in întregime? Acum se coc fructele unei însălbătă- ciri, care a putut să câștige teren în 94 -anii recenți, deoarece spiritul detna? -gog, reacționar, de a răsturna, spirit răspândit in administrație și justiție, nu s’a lovit de puterile contrare cores- punzătoare. Crime sângeroase au ră- mas neespiate, deoarece sau au căzut sub puterea unei amnestieri prea largi de inimă, sau au fost tratate de jus- tiție cu o blândețe prea unilaterală. Omoruri și ucideri n’au fost pedepsite și dinamitarzi au fost absolvați în fața justiției. și «Co- misiunea de utilizare a combustibilului». Autorul prezintă apoi situația din țara noastră și dă indicațiuni preți- oase pentru a mări economia în pro- ducerea de energie, deoarece, deși țara e foarte bogată în combustibile, risipa este atât de mare, încât trebue să importăm cărbuni și aceasta numai din cauză că la noi combustiunea nu este studiată și construcția cazanelor nu este rațională. în urmă face pro- punerea ca prin înființarea unui «oficia de căldură» să se facă încercări de a construi focare și grătare speciale pentru generatorii unde se întrebuin- țează combustibile indigene. Ing. A. Hossu Un testament. Aflăm următoa- rele : DI Dr. Nicolae Șerban, advocat în Făgăraș, și-a testat întreaga sa avere pentru înființarea unui cămin în Cluj pe seama studenților universitari ro- mâni, fără deosebire de confesiune din Țara Oltului. Averea sa constă din următoarele: O casă în Făgăraș pe un intra- vilan în două străzi, în valoare de pe- ste Lei 2.000,000,~. Bani și hârtii de valoare în sumă de circa Lei 2.000,000'—. Casa sa din Voila în valoare de Lei 400,000-— o lasă de casă paro- hială în numita comună, cu condițiu- nea dacă va fi numai o confesiune. 95 La caz că până la moartea sa nu vor aparține toți credincioșii unei singure confesiuni, va trece pe scama că- minului. Moara din Voila o lasă numitei ■comune ca din venitul ei să se cum- pere elevilor- săraci, cari cercetează școala din Voila, cărți și recvizite școlare. « Secția tehnică a < Astrei >, cu se- diul în Cluj, a ținut prima ședință publică a anului nou la 24 Februarie, •rele 20, în localul Muzeului Indu- strial. Dl președinte ing. loan Negruțiu, arătând scopul secției, face o dare de aeamă asupra organizării ei. Urmează apoi conferințele dlor prof. A. Popa și ing. Aron Makșai, despre nouile descoperiri ale științelor radiofoniei și radio - telegrafiei. Astfel publicul a țutut cunoaște, construcția posturilor de emisiune și de recepție, rezultatele •bținnte până astăzi și viitorul radio electricității. Ambii conferențiari au fost viu aplaudați, după aceea au ur- mat audiții radiofonice, date cu șpa- rate «Maxim», «Tungsram» și «Broad- -casting». S’au încercat aparatele cu antenă și cu cadru, asemenea și cu ^megafon și cască. în timpul audițiilor au fost recepționate posturile de emi- siune: Budapesta, Viena, Briinn, Praga, .Ztirich, Roma, Milano, Dawentry, Stuttgart, Oslo și Moscova. Aparatele de recepție au fost cu 3 și 6 lămpi. Audițiile radiofonice se vor re- peta într’o altă ședință ce va urma, întrucât localul Muzeului Industrial nu a fost destul de încăpător, și mulți, cari s’au {gezentat după deschiderea .ședinței nu au putut intra în sală. Ing. Alexandru Hossu, * Secretarul secției tehnice. Calendarul diletantului de tea- tru pe anul 1926, întocmit de părin- tele loan Baciu, un bătrân entuziast pentru arta teatrală, conține, pe lângă poezii și sfaturi economice, îndrumări prețioase pentru diletanții noștri când joacă teatru ref. la ținerea repetițiilor, a reprezentațiilor și îndatoririle, ce are de îndeplinit regisorul, suflerul și fiecare diletant la astfel de ocazii. Mai conține acest calendar și o piesă țărănească în 2 acte: «Priveghitoarea albă», cu cântece, cu textul de Qctavian Mușescu, iar muzica de Filaret Barbu, un tânăr absolvent al conservatorului de muzică din Viena. Această piesă, cu scene drăguțe din viața noastră dela țară, scrisă într’o limbă teatrală destul de bună, merită să fie luată în repertoriul societăților de diletanți. Calendarul se poate comanda dela părintele loan Baciu, Lugoj și costă Lei 30. N. B. Bibliografie. Cărți primite la redacție: losif Popovici: Abatele Rpusselot, creatorul foneticei experimentale. Cluj, Instit. «Ardealul», 1926, pag. 36. Or. Petrov, preot: Un păstor mo- del. Trad. din rusește de Episcopul Nicodem. (Bibi. «Bunului păstor», Nr. 15) Sibiiu, 1926. (50 Lei). «Universitatea populară din Chi- șinău». 11. 1922—1925. Publicație fă- cută sub îngrijirea prof. Dr. I. Ne- grescu. Chișinău, 1925. Tipogr. R. S. Leibovici și Comp., 196 pag. Nicolae Nistor, subrev. școl.: Ac- tivitatea comit, central de construcții școlare din jud. Sălaj, în 1924/5. Tip. «Luceafărul», Zălau, 1926, 70 pag., cu multe ilustrațiuni. •■Extensiunea universitară* de Vir- gil Bărbat și Florian Ște/ănescu- Goangă Tip, «înfrățirea», Cluj. 100 pag., 35 Lei. Nr. 575/1926. Sibiiu, 1 Martie 1926.- Apel. Asoeiațiunea culturală «Astra», secția artistică,, vine cu o rugare In fața publicului românesc și e sigură că atenția publică- va fi atrasă de acest apel, după merit. In Muzeal < Astrei» din Sibiiu lipsesc lucrările a o mul- țime de pictori și sculptori români. Afară de pânzele minunate ale pictorului Octavian Smigelschi, ale lui Mișu Popp și a câ- torva în viață, nu putem înregistra lucrări artistice de valoare de ale pictorilor și sculptorilor români. Circulara aceasta are de scop de a stârni interesul tuturor acelor, cărora le zace la. inimă prima noastră societate cultu- rală, ca să ajungem în posesiunea a cât mai multe picturi și sculpturi de seamă. Este o datorie de onoare a «Astrei» să numere între obiec- - tele ce le poate arăta în «Muzeu» pânze și sculpturi, de exem- plu de ale următorilor artiști din Ardeal și Banat: Carol Pop de Sătmar, Constantin Lecca, Nic. Popescu, Sava Henția, Le- menyi, A. Liubâ (sculptor), E. Matei, Nic. Bran, loan Mezei (tâmplar artistic), Țrifon Achimescu, Sălăjan, Nedelcu (1750), Nedelcu-Popovici, loan Tur cu (Oravița), Zaharia Achimescu, O. Harșa, Alexandru Pop arhit., Dim. Boitor, FI. Mureșan, V. Si- monescu, Velcean, O. Russu, Sever Mureșan, frații Bosioc, Dum- brăveanu, Toader, I. Vlad, P Percea, I. Isac, C. Liuba, Demian, Ciupe. Pascu (sculptor), Bogdan, C. Minișan, Ferghete, Băleanu, G. Baba. Rugăm pe toți aceia, cărora le stă în putință, să se Intre- pună pentru procurarea lucrărilor de seamă, cunoscute de d-lor, să ne țncunoștiințeze de existența unor opere de artă uitate sau de vânzare, eventual să se întrepună pentru donațiuni pe seama «Astrei». In urma propagandei acesteia vom ajunge să putem arăta vizitatorilor români.și'streini ai «Muzeului» lucrări vrednice,, prilejind un curent puternic artistic românesc. Comitetul central al „Astrei". Sibiiu (strada Șaguna 6), Errata\ Numele istoricului francez (pg. 70, jos) este Aulard și nu- Aulare. Citatul incepe ca: «Pacea va veni*, nu va «deveni».