! TRANSILVANIA




   Anul 56. Nov.—Dec. 1925. Nr. 11—12.


        r

Noul comitet central al „Astrei".

             La adunarea generală a societății noastre, ținută anul
        acesta în Reghin, s’a ales un nou comitet, pe 5 ani și
        anume:

             A fost reales, cu unanimitate,


președinte al „Astrei* dl Vasile Ooldiș.


1

— 534 —


              iar de membri în Comitetul central au fost aleși:

          Agârbiceanu Ion scriitor, șef-redactor, membru coresp. al
             Acad. Române, Cluj;

          Bălan, I. Pr. Sf. Sa Dr. Nicolae, Mitrop. gr.-or., Sibiiu;

          Beu Ilie Dr., medic, Sibiiu;

          Boeriu loan, baron, general de corp de armată, în r., Sibiiu;

          Bologa Vasile Dr., direct, la liceul de fete, Sibiiu;

          Borcia Lucian Dr., decanul baroului advocațial, Sibiiu;

          Borza Alexandru Dr., prof. univ., Cluj;


Dr. Oct. Russu,
vice-prezidentul 1 al .Asociațiunii".


Dr. Gh. Preda,
vice-prezidentul II al „Asociațiunii".





Botiș Teodor Dr., dir. Academiei teologice ort. române, Arad;
Branisce Vaier Dr., publicist, membru onorar al Acad. Rom.,
Lugoj;

Bunea loan Dr., direct, liceului „Gh. Lazăr", Sibiiu;

Coltor loan Dr., canonic, Blaj;

Comșa Nicolae Dr., medic județean, Sibiiu;

Dăianu Elie Dr., protopop gr. cat., Cluj ;

Drăganu Nicolae Dr., prof. univ., membru coresp. al Acad.

  Române, Cluj;

Drăghici Petre, senator, Sibiiu;

— 535


   : Goga Octavian, scriitor, membru al Acad, Rom., etc., Giucea;
   Kindriș Vasile Dr., adv., Sighetul Marmației;

   Lapedatu I loan, prof. la Acad, de înalte studii comerc., Cluj;

   Lazar Aurel Dr., advocat, Oradea mare;

   Lupaș loan Dr., prof. univ, membru al Acad. Rom., Cluj;
   Lupeanu Alex. (Melin), prof., bibliotecarul bibi, centr., Blaj;
   Moga Gheorgbe Dr., medic-general în r., Sibiiu;

   Moldovan Vaier Dr., decanul baroului advocațial, Turda;
   Nițescu Voicu Dr., adv., Brașov;

   Negruțiu loan F. sen., direct, școlii normale, Blaj;

   Popovici Alexandru Dr., profesor de liceu, Timișoara;

   Preda Gheorgbe Dr., direct, spitalului de boli mintale, Sibiu;

   Radu lacob Dr., prepozit capitular, Oradea-Mare ;

   Roșianu Ștefan, prof., asesor consist., Blaj;

   Rusu Alexandru Dr., canonic, Blaj ;

   Russu Octavian Dr., adv., Sibiiu;

   Seleș Eugen Dr., direct, de liceu, Satu-Mare;

   Simu loan, protopop gr.-cat., Sebeșul săsesc;

   Suciu Petru, direct, de liceu, Turda;

   Suciu, I. Pr. Sf. Sa Dr. Vasile, Mitropolit gr.-cat., membru
     de onoare al Acad. Rom., Blaj;

   Țeposu Silviu, inspector școlar, Sibiiu;

   Togan Nicolae, protopop gr. cat., Sibiiu;

   Vălcovici V., directorul Politehnicei din Timișoara;

   Vătășan loan, direct, de bancă, Sibiiu.

MEMBRI DE DREPT,

în baza alegerii de președinți ai secțiilor:

   Bogdan-Duică Gheorghe, prof. univ., membru al Academiei
     Române, Cluj;

   Brediceanu Tiberiu Dr., direct, de bancă, Brașov;

   Călugăreanu D. Dr., prof. univ., membru coresp. al Acad.
     Române, Cluj ;

   Ghibu Onisifor Dr., prof. univ., membru coresp. al Acad.
     Române, Cluj;

   Hațieganu luliu Dr., prof. univ., Cluj;

   Maniu luliu Dr., adv., Cluj;

   Negruțiu loan F. jun., inginer, Cluj;

   Păcățianu Teodor V., publicist, Cluj;

   Șerban Mihail Dr., prof. la Acad, de agricultură, Cluj;

   Vâlsan G. Dr-, prof. univ., membru al . Acad. Rom., Cluj.

      Acest comitet, în ședința sa plenară dela 26 Sept. 1925, a aclamat de
II. vice-preș. pe dl Dr. Oct. Russu și de al II. Vice-preș. pe dl Dr. Gh. Prtda.


1*

— 536 —


    Sin revendicările artistice ale Transilvaniei.¹

Ce obiecte de muzeu de interes românesc avem de reven-
                        dicat dela Ungaria?

— Contribuțiuni. —

       Colecțiunile publice și particulare din Ungaria conțin un -
număr considerabil de obiecte de muzeu, cari din punct de-
vedere artistic ori științific sunt de mare importanță pentru nou
O listă exactă a acestor obiecte nu avem până acum, ea urmează^
să fie făcută in baza inventariilor colecțiunilor din Ungaria prin'
investigațiuni la instituțiile publice și la unii particulari, ca obiec-
tele să poată fi cerute de noi, conform art. 177 al Tratatului
de Trianon. Cu scopul de a promova aceste lucrări, voi face
cunoscute cercetătorilor noștri câteva obiecte ori știri referitoare
la obiecte, cari după cunoștința mea încă nu au fost publicate-
de specialiștii noștri. Neavând nici obiectele, nici inventarele-
înaintea mea, nti voi putea da decât o descriere sumară, alte-
ori voi da numai o listă, fără descriere, care chiar în modul* *
acesta insuficient va putea fi de folos.

    . In catalogul Muzeului Național ungar din Budapesta³ obiec-
tele de interes românesc sunt numai în parte înșirate, deoarece :
o mare parte nici nu a fost expusă și chiar cele expuse au o
inscripție atât de vagă, încât trebue să cercetăm la fiecare obiect,. 1
In parte, dacă este românesc sau nu. La pag. 222 găsim 83-
antichități gr.-or. bisericești și anume 1—29 tripticuri cu smalț. *
și cu relieful sfinților; 30—42, 84 cruciulițe din Athos, miji. s.
XVIII; 43—83 catarame slave de sud, detalii de brâuri, precum și i
alte obiecte bisericești și lumeștL Obiectele de cult, românești i
ori acele, cari au fost odinioară în posesiune românească prea. >
des le găsim aici, precum și în alte publicații ungurești, ca 1
«slave de sud>, chiar și atunci când proveniența este evident ’
ardeleană ori bănățeană, așa deex. intr’o publicație³ a Muzeului- |
Naț. ungar citim: «6 clișee de aramă, slave de sud, din Ardeal» |


‘ Din lucrarea autorului .Revendicările artistice ale Transilvaniei»^ j
care se găsește sub presă.                                                |

      * Kalauz a Regisegtârban, 16 kiadăs, Budapesta 1912.                1


      • Jelentes a Magyar Nemzeti Miizeum 1898—1912 evi ăllapotărol. Da- 1
tele citate din anii: 1903, 1907, 1909, 1910, 1911, 1912 și Gohl în «Numis- j
matikai KOzlony» VI 5—7.                                                 J

537


'ori în alt caz «tripic gr.-or. slav, turnat In bronz din Caransebeș
-s. XVIII» ori <bulă bizantină din jud. Caraș-Severin». In afară
■de aceste rapoartele anuale tipărite ale muzeului,între 1898—1912,
«mai amintesc încă 12 obiecte, cari după toată probabilitatea sunt
«din bisericile românești și anume: 1 medalion bis. ort, icoană
•ort. de alamă cu capul lui Hristos și inscripție greacă; diptic
ort. din alamă cu smalț, s. XVIII, amulet ort.; icoana Măriei din
argint rău lucrat prob. s. XII, triagion din aramă argintată și
cu smalț, cu trei icoane pictate pe lemn, lucrare slavă de sud;
•diptic în formă de medalion, lucrare din Athos, cu smalț și
pietre, s. XVII; modele de aramă pentru presarea cărților bis.
ort.; ciașcă de argint slavă de sud s. XVIII; cruce de argint de
.gust slav de sud, cu filigran, i. s. XIX; păhar de argint djⁿ Târgu-
.Mureș cu inscripție slavă sec. XVI; pipă de lemn în stil slav
• de sud, cu sidef; broșă și 2 cercei de cari se purtau odinioară
în Roșia și Abrud I. s. XIX. La pag. 68 a numitei călăuze este
înșirată «o lance valahă din trupa lui Iancu>. Mai trebtre să
amintim bogata colecție de monede vechi românești ale Mus.
naț. ungar. Mai slab suntem informați din publicații despre achi-
zițiile de interes românesc dela fondarea muzeului (1802) până
;în 1898 și dela 1912—18; rapoartele resumate publicate în
Archaeologiai Ertesito dela 1859 până în 1918 numai la bănueli
pot servi. Incontestabil de interes românesc sunt unele colecții
ale Secției etnografice ale Muzeului Național și anume peste 800
'fonograme făcute de Bartok Bela (vreo 200 cântece și melodii),
două litrografii vechi, reprezentând târgul din Brașov și Infăți-
șându-ne portul vechi românesc; o parte din picturile lui V.
Meiha, cari au ca subiect porturi, biserici, case și interioruri; co-
lecția de ceramică și de țesături și broderii românești s. XVIII—
□CIX; apoi o bogată colecție de fotografii.

       La Muzeul de arte industriale se găsesc broderii româ-
nești din județul Arad.¹ La Muzeul Naț. Ungar, în afară de te-
saurul de argint din Albești² d n sec. XIV—XVI, în afară de


       ¹ Kjalauz az orsz. Magyar iparmuveszeti Muzeum Oyiijtemenyeben 7
ikiadăs. Budapest, 1912 —          Ipar* 1889, p. 64—72.


       * *Arthedlogiai Ertesitff* 1903, p. 436. Conține o ciașcă de argint, o
lingură de argint, o agrafă hexagonală decorată, un disc de argint (dia-
metru de 5 cm) cu motiv de pasăre la mijloc, doi butoni de argint aurit.
îHampel .presupune că sunt din Ungaria (prob. Ardeal).

538


remarcabila colecție de monede românești, se mai găsesc șw
altele, pe cari numai așa le vom cunoaște dacă guvernul nostru?
va interveni pe lângă guvernul ungar, ca în baza art. 177, ali-
neatul b), colecțiile ce ne interesează să poată fi studiate îm-
preună cu inventarele, cataloagele și documentele administrative-
relative la aceste colecțiuni.

       De data aceasta voi trata despre șase obiecte de muzeu
românești ori numai de interes românesc, cari sunt de o im-
portanță hotărâtoare pentru istoria artelor române ori pentru»
istoria noastră în parte, ca relicvii naționale.






Relicviile lui ti oria și Cloșca (După: ^Szâzadok*.)


         1
         'i

          I
        1
        1
        .Șl

         3
         Ș



. I



       1. Rellcviile Iul Horia și Cloșca.' Colonelul Cray, prinzând? .]
în 1784 pe eroi, le-a luat amuletele și le-a păstrat ca amintire.- J
Un moștenitor al său, contele Bda Festetics, intenționa în 1891 J
să le dăruiască Muzeului național ungar, nu avem însă cunoș- j
tința, în momentul de față, unde se găsesc obiectele. Horia, după> 1
obiceiul românesc, purta un amu’et ca să-l apere de pericol:: 1
o piatră galbenă deschisă (astraea corallis). în formă de inimă, |
cu pete brune, In montare dură de argint. Horia a mai purtat
și un inel de argint aurit cu o peatră ovală de carneol (3—2'5•

_____________

       * Cray Pâl emlekiârgyai: Szăzadok 1891,. p. 766>,cu ilust

J

539


cm.) Cloșca avea ca amu-
let un carneol octogonal
în montură de argint; In
partea din dos, pe o ro-
tiță, avea trei inele sub-
țiri. Toate aceste obiecte
reprezintă orfevrăria po-
pulară și sunt purtate și
azi în Ardeal, precum și
în Balcani ca obiecte
bune contra vrăjitoriei.
Revista «Szâzadok» din
1891 dă și o ilustrație,
reprezentând aceste re-
licvii ale lui Horia și
Cloșca.

       2.         Cruce de a Sf.
Munte în Muzeul naț.
ungar.¹ Jurnalul^de aug-
mentare a Muzeului dă
următoarele relațiuniasu-
pra crucii: <7 Iunie 1849.
Cruce pe ambele părți
cu gravuri de lemn, de-
corată cu perle și pietre,
cu montură smălțuită, pe
a cărei bază hexagonală
sunt sculptate nume ciri
lice. Această cruce a fost
trimisă domnului guver-
nor prin comisarul regni-
colar Carol Szentivânyi,
s’a găsit in sala comite-
tului valah, in Sibiiu, pe
aceasta au jurat valachii


     ¹ Supka Oesza. Athosi
vizszente'o l^reszt a Nem-
zeti Muzeumban. «Archae-
ologiai Ertesitâ>1909, p. 207—
18, cu 3 ilustr.


Cruce dela Sf. Munte, în Muzeul Național
din Budapesta. (După Supka.)

540


   că vor extermina Ungurii. Se spune despre ea, că din Rusia
ar fi ajuns acolo. Augustin Toth a trimis-o comisarului Szent-
ivănyi cu scopul de a o așeza în Muzeul Național». Cu
descrierea și importanța crucii s’a ocupat G. Supka. După
aprecierea lui crucea aceasta se deosebește favorabil de cele-
lalte obiecte ale bisericii răsăritene prin executarea mai în-
grijită, prin smalțul său pompos, dar mai ales prin inscripția
neobișnuită, care ne face cunoscut anul și autorul: călugărul
Leontius din Vatopedi in 1735. Crucea este în întregime de o
înălțime de 22'5 cm.; cea mai mare lățime a basei este 8 cm.
/ Caseta crucii de lemn este din aramă și decorată cu flori smăl-
țuite, cu perle, granate și cristale. Crucea de lemn cuprinde
următoarele scene în relief: bunavestirea, botezul, Hristos la
intrarea iadului, doi. evangheliști, pe ceialaltă parte: răstig-
nirea, prezentarea lui Isus în biserică, Toma necredinciosul, doi
evangheliști.

         3.       Costume-B lider aus Slebenburgen.¹ Tabulae pictae et
   coloratae. Nr. 59 este titlul mai nou al unui codice de co-
   stume în posesiunea Muzeului Național ungar. Acest codice câș-
   tigat dela un articar din Germania conține 59 figuri costumate
   ale secolului al XVII-lea în acuarel. Mărimea paginilor este de
   20'7X13’4 cm. Din cele 59 costume 18 sunt din Ardeal și
   Principatele române. Descrierea detailată a tuturor costumelor
   se găsește la Szendrei. O copie mai slabă a acestui codice se
   găsește în biblioteca Academiei ungare, care, deși conține nu-
   mai 36 pagini, totuși are 13 ilustrații, cari nu se găsesc în exem-
   plarul Muzeului, intre ele și un costum românesc. Ambele co-
   dice sunt numai fragmente, continuarea se găsește in biblioteca
   din Breslau: Siebenbiirgische Costiimbilder des XVII Jahrhun-
   dersts 6432. Probabil toate trei codicele sunt opera unui artist sas,
   aceasta se poate deduce din interesul ce-l aiată pentru s||i
   prin numărul incomparabil mai mare al costumelor săsești, se
   poate deduce și din titlurile germane. Exemplarul Academiei un-
   gare poartă ttlul: Imagines Nationum Ditionis Hungariae, co-


         ¹ Szendrei I.: A magyar viselet tbrteneti fejlbdese. Budapest 1905, p.
   94—113. — Idem: Adatok az erdelyi noi viselet tortenetehez a XVII szâ-
   zadban «Archaeologiai Ertesito» 1907 p. 193—205, cu 9 table ilustrate. —
   Idem: Adatok az erdelyi ferfiviselet tdrtenetehez a XVII szăzadban <Arc-
   haeologiai lirtesitfi» 1908, p. 97—122, cu 12 table ilustrate.

541


  ^loribus illuminafae. Mărimea 20 6X16'1 cm. Intre exemplarul
^Muzeului și cel al Academiei există deosebiri în privința culo-
rilor și detaliilor^

        Titlurile paginilor cu costume românești sună astfel: 1.
iEin Bischoff in der Wallachei. 2. Ein vornehmer Boyer aus der



.Român mergând la înmormântare. Port național din sec. XVll-lea. Din
codicele Acad, angare. (După Szendrey.)


  Wallachey. 3. Eine vornehme Boyerin in der Wallachey. 4. Ein
Wallachischer Dorf-Pfaff. 5. Ein Porkolăb oder Dorff-Richter
in Wallachey. 6. Ein gemeiner Bauer in der Wallachey. 7. Ein
F uhrmann aus der Wallachey. 8. Ein Wallach aus dem Hatzager

542


Gebieth. 9. Ein Schwein-hăndler aus der Wallachey. 10. Eirr
Pakurar oder Schatfhirt in Siebenbilrgen. 11. Eine Wallachische
Klosterjungfrau. 12. Eine Wallachin aus der Wallachey. 13. Eine
Wallachische Braut aus Siebenbilrgen. 14. Eine Wallachin die
also spatzieren geht im Sommer. 15. Eine Wallachin aus dem
Fogarascher district. 16. Ein Waliachischer Mensch im Winter
Habit. 17. Eine Dirne aus der Wallachey. 18. Eine legumen
oder Griechischer Pfaff. In exemplarul academiei în plus: 19.
Ein in der Traur gehender Wallach.

      4.        Două albume cu desemnuri colorate ale fraților T6glâsᵣ.
reprezentând țesături, broderii și lucrări în lemn, românești, în
secția etnografică a Muzeului național ungar.¹ Frații T6glăs
Gabor și Istvăn au studiat In anii 1882—85 arta noastră țără-
nească în munții Hunedoarei și au expus la expoziția mare din
1885 două albume, cari au fost călduros primite de publicul
și presa ungară, mai ales de <Egyet6rtes*. Peste 20 ani T6glâs
Găbor a descoperit cele două albume la Secția etnografică a
Muzeului național ungar. Ele au fost probabil furate de un
vizitator al expoziției din 1885 și vândute unui anticar, care
le-a vândut iarăși secției etnografice. O parte a lucrărilor In
lemn din albume a fost publicată de G. Tăglăs în 1906 în
cadrele unui studiu însoțit de 17 ilustrații

      5.        Șeaua de fildeș a lui Vlad Dracul în Muzeul național
ungar² Renumitul colecționar Nicolae lankovich a cumpărat
această șea dela un agent român din Viena, care o câștigase
pentru 500 floreni din tesaurul catedralei (mitropoliei?) din Bu-
curești. Colecția, in care se găsea și șeaua, a fost cumpărată
dela lankovich de către dieta ungară din 1832-6, astfel a ajuns
în Muzeul național ungar După tradiția românească șeaua a

      ‘ Teglăs Q.: Ahunyadmegyei fafaragăs: «A. M. N. Neprajzi osztălyănăk
Ertesitâje» 1906 p. 126-137 cu 17 ilustr. — î Rdmer FI.: Prunksăttel im
Nationalmuseum zu Pesth «Mitteilungen der k. k. Centralcomission X. 1865
p. 1—8 cu 3 il. și «Archaeologiai kozlemenyek» 1865 — Schlosser, lulius v.:
Elfenbeinsăttel des ausgehenden Mittelalters «Jahrbuch d. kunsthistorischen
Sammelungen d. allerhoțhsten Kaiserhauses» XV, 1894, p. 268—70, il. 5—7
fțdra'sz Leâ: Elefântcsontnyergek a N. Muzeumban: «Archaeologiai Erte-
sit6> XIV. 1894, p. 53—7 cu 4 pag. ilus. — Radisics G.: Magyar Mfikincsek.
Budapest, 1896, I. 5. tablă Nagy Geza: HadtflrtSnelmi ereklyek a M. N.
Muzeumban «Hadtdrtenelmi KOz'emdnyek». XI. 1910, p. 223—232 — Kalauz
a RSgisegtârban, p. 182—3.

543


fost donată mitropoliei de regele Sigismund al Ungariei, după»
lupta dela Nicopalis din 1396, stilul șelei însă arată că datarea
e prea timpurie. Rdmer și Kărăsz au crezut, că este din jumă-
tatea a doua a sec. XV, din timpul lui Mateiu Corvin și este
de origine italiană. Azi, în urma cercetării lui Geza Nagy, se
crede, că este din jumătatea primă a sec. XV. și că este opera
artiștilor germani din regiunea Rinului, cari au lucrat pentru
regele Sigismund. Execuția și tehnica este opera lor, forma



Șeaua de fildeș a lai Vlad Dracul, în Muzeul Național din Budapesta-
(După Kărăsz.)


aceasta însă este forma șelei de turnir ungară cu spate scurt.
Această formă o vedem și la statuia sf. Gheorghe din Praga
Sin 1373, care este opera fraților Martin și Oheorghe din Cluj.
Regele Sigismund a reînființat la 1408 ordinul cavaleresc al Sf.
Oheorghe, fondat de Carol Robert. «Ordinul bălaurului» a avut
Ca scop lupta împotriva necredincioșilor și ereticilor. Clasa
primă a acestui ordin a avut 24 cavaleri maghiari și străini. In
1431 a fost primit în acest ordin Vlad Dracul de cătră Sigis.

544


inund, care era atunci in Niirnberg. Vlad Dracul anume căuta
ajutor contra Turcilor. Astfel se explică cum a ajuns șeaua la
București și pentruce este împodobită cu Sf. Oheorghe. Șeaua
este bogat decorată cu reliefuri: St Oheorghe implătoșat, călare
calcă bălaurul, din legendă, mai este reprezentată fiica regelui
și castelul; un înger și o păreche făcând muzică (îngerul și
bărbatul cu lancie in mână, femeia cu orgă de mână) se repetă
apoi părechile amoroase și figurile fantastice: unicornul, omul
sălbatec cu alebarda și luptând cu un leu, bălauri, câini. Dea-
supra Sf. Oheorghe se găsește inscripția pe o bandă: <da pa-
tern domine». Părțile nereliefate arată urme de zugrăveală.

       Astfel de șele de fildeș din jum. I. a sec. XV. sunt dintre
cele mai rare și valoroase piese, numai vre-o 21 de piese,
sunt cunoscute in muzeele apusene. Muzeul National ungar,
in afară de această piesă, mai posedă două șele de fildeș din
aceeaș epocă, deci s’ar putea lipsi in schimbul unei contravalori
de acest obiect de valoare istorică românească.

       6.       Inelul lui Radu .1. Ziarul «Magyarorszăg» din 24 Nov.
1908 scrie următoarele: «Jandarmeria din Kispest a confiscat in
zilele acestea dela locuitorul din Kispest loan Oozelin un inel
de aur valoros, aproape de 800 ani, deoarece el nu a știut
să-și legitimeze dreptul de proprietate. Inelul este de aur de
37 grame, la mijloc se găsește montată o peatră ovală de cu-
loarea violet, Împrejurul ei, în limba sârbească, cu litere cirilice,
se poate ceti următoarea inscripție gravată: «Acest inel este al
voevodului Radul». După constatarea specialiștilor inelul a fost,
de fapt, proprietatea voevodului român Radul I., care a domnit
4n Muntenia intre 1375—1385. Valorosul suvenir istoric¹ este
păstrat în momentul de fa(ă Ia postul de jandarmi din Kispest».

       Cluj, în 1 Noemvrie, 1925.

Coriolan Petranu,
profesor universitar.



       ’ «Magyarorszăg» 1908, Noemvrie 24. Atât în ce privește inelul
acesta, cât și în privința relicviilor lui Horea și Cloșca, sunt necesare in-
vestigațiuni, cari numai în Ungaria se pot face, pentru a da de urma lor.
In revista «Familia» din 1869, V. 2. se face amintire despre un portret a lui
' Radu Negru în Muzeul național ungar, care a fost copiat de pictorul
Stăncescu.

545


Spre necunoscut

      «Prin somnul greu, ca de plumb, auziam cum bate cineva^
în fereastră.

     — Scoală-te, e vremea de plecare!

      Glasul nu-mi era cunoscut și nu știam să am nici uit
drum de făcut. Adurmii târziu aseară, frământat de-o neliniște
ciudată, uneori imi ziceam chiar: sunt bolnav. îmi pipăiam
pulsul, dar greșam mereu numărătoarea și apoi îmi uitasem cu
desăvârșire câte-s bătăile pulsului pe minută la omul sănătos.
Cercai să-mi măsor temperatura, dar termometrul îmi lunecă
printre degete și se sparse în țăndări. îmi aduc aminte că
vreme îndelungată mă uitai cu mare plăcere după firișoarele
de argint viu, care fugeau pe podele. De-odată mi se păru
că firicelele mă privesc ca niște ochi vii și avui o senzație de
frică. Obrajii (mi ardeau, capul mă durea: de bună seama că
aveam ceva.. Ori mă tulbura numai neliniștea aceea ciudată?
Adormii târziu, după ce numărasem la intervale cât veacurile
bătăile de ceasuri în turnul bisericii săsești.

      Și acum auzeam bătaia în geam, mereu repetată, și cu-
vintele :

      — Scoală-te, e vremea de plecare l

      îmi dădeam seama că dorm, și încă un somn greu, și
mă întrebam: cum pot auzi ciocănitura din fereastră dacă dorm
ca un buștean? N’aveam nici gând să răspund, ci începui să
cercetez dacă într’adevăr nu aveam vr’un drum de făcut? Mi
s’a mai întâmplat să mă culc seara cu gândul de-a mă trezi
la anumit ceas, având de-a face o călătorie, și să mă deștept
brusc tocmai la terminul pus, fără să-mi dau seama în clipele
dintâi pentru ce m’am trezit și ce aveam de făcut.

      Dar acum zadarnic mă gândeam tn somn, nu știam să
am vr’un drum. Lăsai deci pe necunoscut să bată mereu în
geam. Îmi ziceam: se va osteni și va pleca.

      Dar fereastra răsuna mereu și glasul repeta aceleași cu-
vinte, ca#și când n’ar fi afară, în curte, la fereastră, un om, ci
o mașinărie, care nu poate face decât aceleași mișcări și să
spună aceleași cuvinte.

      — Poftește și bate cât vei vrea. Eu trebuie să-mi dorm
somnul. N’am să merg nicăiri. Nu-mi pot da seama dacă am.

— 546


vorbit tare, ori numai pentru mine, dar știu că n’am mai auzit
nimic, ci tn’am cufundat iarăși într’un somna dânc și greu, dar
nu somn, care recreiază, ci unul care ostenește și tâmpește
pe om.

      Nu știu cât voi fi rămas Înghițit de întunerec și incon-
știință, când simții că mă trage cineva de mână. Auzii aceleași
cuvinte:

      — Scoală-te, e vremea de plecare.

      Deși era lângă mine și mă trăgea de mână, m’am trezit
mai greu decât când bătea la fereastră.

      — Ce vreai? întrebai eu cu glas răgușit. Nu-mi era frică,
dar se vede că răgușisem în somn în urma febrei, pe care
aseară zadarnic voisem să o măsor.

      — Eu nu vreau nimic, îmi răspunse glasul.

      — Dacă nu vreai nimic, de ce nu mă lași să dorm?

      — Eu nu vreau decât ceea ce vreai tu. Dar adu-ți aminte
că tu nu vreai să dormi. Aseară ai adormit numai după ce
te-a rupt oboseala. Dar nu vezi că dormi în zadar? Nu te
hodinești, nu-ți ajută la nimic somnul ăsta tâmpit.

      — Dar ce să fac?

      — Să vii cu mine. Scoală-te; e vremea de plecare.

      — Dar ți-am spus că n’am nici un drum de făcut.

      — Ți-ai uitat. Nu-ți mai amintești de neliniștea ta de
aseară?

      — Neliniștea mea?

      — Dai

      — Și ce legătură e între ea și drumul la care mă chemi ?

      — Trebue să-l faci pentru a te liniști. Tu îl căutai aseară
și nu-1 găseai. Eu îl știu. De-aceea am venit. Vei porni cu
mine, vei vedea ce va trebui să vezi și te vei liniști.

      In mine era întunerec: Durmeam încă, visam? nu-mi pu-
team da seama. Era întunerec și în casă, dar, lucru ciudat, cât
ce deschisei ochii în întunerec îl văzui pe străin. Nu era nici
un strein: părea că eram eu însu-mi, așa neliniștit cum fusesem
aseară. Acum îmi dădui seama pentru ce nu mă speriasem
când mă trase de mână și vorbi lângă mine. Și glasul era
al meu.

      — Și zici să mergem? întrebai eu.

      — Să mergem, îmi răspunse celalalt.

547


      — Știi bine drumul?

      — II știu.

      — Și crezi că voiu scăpa de neliniștea aceea?

      — Știu că vei scăpa.

      — Atunci pornim!

       Nu avui nevoe să mă îmbrac. Eram îmbrăcat gata. Nici
să descui ușile: erau toate descuiate. Nici să aprind lumânarea:
cum mergea tovarășul meu înainte, lăsa o dâră de lumină.

       Afară, stelele luminau blânde. Luna apusese. Adia o boare
domoală. Răcoarea prospătă, mireasma nopții de primăvară mă
înviora. Sorbeam ca dintr’un izvor de sănătate.

       — Mă simt mai bine! zic eu.

       — Nu-i nici o mirare.

       — Nu?

       — Ai pornit pe drumul cel bun. Nu ti-am spus că eu
11 știu?

       In văzduh și pe pământ stăpânea o liniște ca la începutul
umilor.

       — Mergem departe? întrebai eu.

       — Nu. Am și ajauns.

       Nu mai eram pe drum. Nu mai eram sub ceriul instelat.
Eram într’o cameră de spital. O lumină potolită ardea într’un
colț. In patul alb o fetiță palidă, cu ochii închiși. Părea că-i
moartă. La căpătâi, de-o parte și de alta, de câte-un scaun, două
stane de piatră: un bărbat și o femee. N’aveam cuvinte, n’a-
veam priviri, părea că n’am răsuflat. încremeniseră în boare,
cu capul frânt in piept.

      — E moartă? întrebai eu.

      — Nu. E bolnavă. E bolnavă greu. Poate nu mai scapă.

      — Părinții ei?

      — Da, părinții ei!

      — Știu?

      — Ce să știe?

      — Că*i așa de bolnavă?

      — Cum ar putea, părinți fiind, să nu simțească?

      — Săracii!

      Tovarășul mă privi cu înțeles.

     — Uită-te bine la ei, îmi șopti cu glasul încet.

548


      înainte de a-i privi cu băgare de seamă, simții o durere
vie, arzătoare, ca și când o rană veche mi s’ar fi deschis. In?
suflet, în trup ? Nu știu. Nu era numai durere, era desnădejdea
care tnghiață inima. Ascultai de glas și mă uitai cu deamă-
nuntul la părinți. Îmi părea că i*am cunoscut cândva, foarte de
mult. Erau doi îmbătrâniți înainte de vreme, părea că durerea^
le-a schimbat în piatră liniile feței. De-odată mă cutremurai și<
înghețai ca și ei.

      — Ți-e frică? mă întrebă tovarășul.

     — Nul Ii cunosc. Copila.

      — Da! E copila tal

      Lumea a început să se învârtă cu mine. Avui senzația
că-mi pierdeam conștiința. Mă trezii într’o biserică. Pustie, în-
ghețată, plină de întunerec. Numai într’un colț, lângă altar,
pâlpâia lumina roșie a unei candele. Pe treapta din urmă a.
altarului un singur om Ingenunchiat. Cu capul frânt în piept,
ca o stană de piatră.

      — Să nu-l trezim! îmi zise tovarășul.

      — Da. Să nu-l trezim. E singur.

      — Nu. E cu Dumnezeu. Știi ce-i spune?

      Avui o nouă zguduire până’n adâncurile ființei. II cunoscut¹
dintr’odată pe om^ din biserică: era același, dela căpătâiul
fetiței bolnave. Eram tot eul

     — Știi ce-i spune? mă întrebă din nou tovarășul.

      Nu-i răspunsei. Simțeam o povară îngrozitoare, care mă:
strivea, mă înădușa.

      Dar acela mă întrebă și a treia oară.

      — Știu, i-am răspuns cu glasul stins.

     — Ce? stărui, el.

      Eu gemui.

      — Trebue să-mi spui și mie. Altfel zadarnic am făcut
drumul până aici.

      — Să-ți spun?

      — Da! Trebuife!

      — Cere sănătate pentru copilă. Se leagă să-i rămâe mul-
țumitor toată vieața, și dincolo de vieață. Își topește sufletul
într’o nădejde supremă, ultimă.

      — Da. Ai spus adevărul. Se roagă și face legăminte. Dar
ce-i cu tine? Pentru ce te datini?

- 549 -


      Cu un geamăt din adâncuri, cu un răcnet de tiară, căzui
«pe lespezile de piateă...

      Mi trezii de cumplita izbitură. Nu știam unde mă aflu,
începui să pipăi in întunerec. Eram tn patul meu, Ih care m’am
culcat aseară. Perina, cearșafurile, cămașa de pe mine le puteai
stoarce de apă.

      Mă deșteptai cu greu. îmi mișcăm ea pe niște bucăți de
plumb membrele. Aveam sensația că m’a bătut cineva, că m’a
pisat tn piuă.

      Cu mare silă putui aprinde o lumânare. Abea acum îmi
putui da seama că am visat. Dar vedeniile din vis, acum, că
eram treaz, se invăluiră o vreme ca în perdele grele și întu-
necate. Nu le vedeam limpede. A trebuit, cu sila, să-mi refec
Visul dela început. Trăia întreg în mine, dar eram a.tât de sleit
de puteri, încât îmi trebuiră sforțări să-mi revăd vedeniile
din vis.

      Da! Nu mai încăpea îndoială: suferința mea o văzusem.
Dar erau lucruri petrecute înainte cu cincisprezece ani. Co-
pilita de-atunci, care fusese smulsă din gura morții, era azi
fală mare. Era logodită. De Dumineca trecută, de patru zile
era. logodită. Și, lucru ciudat, neliniștea aceea ciudată, pe care
o simții și aseară, se întări din ziua logodnei.

      De neliniștea aceea sufeream eu și mai înainte. De când
se făcuse fetița bine, în cât treceau anii și durerea rămânea tot
mai adânc în noapte, neliniștea aceea mă încerca tot mai mult.
Dar nu-i simțeam povara. Era mai mult un fel de deprimare
sufletească. Aveam sensația că ar trebui să fac ceva, și nu
știam ce, nu-mi puteam da seama ce lipsă rămânea în mine
neîmpăcată.

      Dela logodnă neliniștea mă apăsa tot mai tare. Nu putui
fu vesel cu desăvârșire nici în ziua de logodnă.

      Lumânarea ardea lângă patul meu/ Priveam trist la flacăra
ei. Revăzui icoanele din vis la căpătâiul bolnavei, în biserică.
La început priveam ca la niște icoane străine. De-odată zvâcni
din pat și începui să țip: pierdui simțul realității și-mi păru că
icoanele din trecut sunt lucruri de azi. că fetița zace tn boala
ei fără leac.

      Fata, nevasta, slugile dădură năvală în camera mea.

      — Ce-i, pentru Dumnezeu?


2

— 550 —


     li privi năucit, cu părul vâlvoiu.

     — Nici să te fi mușcat un șarpe! zise nevasta.

      — Un șarpe m’a mușcat. Un vis rău! Lăsa-ți-mă. Nu am
nimic. Și mă uitai după fată ca după o arătare cerească.

      Abea am rămas singur, mă aruncai în genunchi, lângă ~ V
pat <Mulțumescu-ți Doamne, că a fost un vis! Că nu se mâi
întoarce iadul de-acum cinsprezece ani».

      Da, începui să mă rog, să mulțumesc cum nu mai făcusem
de mult. Și cum mă rugam, un glas din adâncurile ființii mele
se ridica tot mai limpede, tot mai puternic, tot ihai plin de
înfruntare: pe mine mă înfrunta. Eu însutii mă înfruntam. Ciitii
au putut trece zile și ani fără să mi mai aduc aminte de legă-
mântul meu? Fetița creștea și înflorea lângă mine și prăpastia
deschisă în zilele de boală în sufletul meu, se închidea ca o
rană ce pornește spre tămăduire. Tot mai rari erau zilele îri
care, văzându-o să-mi aduc aminte de ceasurile grele, și să*i
mulțumesc lui Dumnezeu că mi-a scăpat-o. Mă cufundam în
mulțumire și In fericire ca într’o apă limpede și aromată.

      Uneori, când în intervale mari de vreme, nu-mi mai înfră-
țeam sufletul în rugăciune de mulțumită cu puterea atot stăpâ-
nitoare, mă încerca o ușoară melancolie, de ale cărui izvoare
nu-mi putui da seama. Simțeam numai atât că-mi lipsește ceva.
Lipsa asta o simțeam mai greu din ziua logodnei fiicei mele.

      Acum, în genunchi, mă mustram cumplit, sângeros! știam
pricina neliniștii mele, îmi uitai să țin legământul ce-I făcui
în fața altarului: să nu treacă zi fără să-i mulțumesc lui
Dumnezeu...

      — Nu ești tu o abatere dela legea obștească. Așa sunt
toți oamenii, prietene Petre, zise un bărbat uscățiv, cu barba
sură, cu privirile verzi, care ascultă până acum pe Petru, fără
să-l întrerupă o singură dată. <Toată lumea se roagă la năcaz,
în suferință, în primejdie. In zilele bune, după ce a trecut pri-
mejdia, uităm. Ni se pare că nu mai avem nimic cu Dum-
nezeu. Suntem neputincioși, iată adevărul. Dumnezeu nu o să
țină seamă de slăbiciunile noastre».

      — Știu, prietene, răspunse Petru. Atotputernicul nu pierde
nimic de ne rugăm ori ba, de-i suntem mulțumitori ori nu.
Dar pierdem noi. Eu mă mustram cumplit după visul acela,
dintr’un îndemn lăuntric, poruncitor. Mie-mi greșeam nemai




551


s>

 aducându-mi aminte de legământul meu. Sufletului meu. Eu
cred și simt acum că sunt clipe in viața omului când sufletul
deschide puteri nebănuite, când se ridică până la contactul
mistic cu ființa supremă. Zboară ca vulturul in Înălțimi ameți-
toare. E o creștere a cărei urmă nu se poate șterge nici odată.
Conștiința poate trece peste ea, dar rana nemângăierii rămâne
deschisă: sufletul se dorește, baremi In unele clipe, in Înăl-
țimile mistice, pe cari le-a . gustat.

       Când noi uităm de tot zborul lui din clipele mari, el tace,
dar se Întristează. Și neînțeleasa melancolie ori neliniște, ce ne
paște uneori, când vieața ne șuride, să știi dela mine: izvorește
din acea uitare. Și acum mă gândesc: ce schimbată ar fi
vieața omenească dacă oamenii și ar inăița gândul la cel atot
puternic nu numai in ceasurile grele, rugându-l, ci și in cele
fericite, mulțumindu-i! Dai Vorbesc serios! Noi il cunoaștem
pe Dumnezeu numai prin gândurile și simțirea sufletului în-
tristat de moarte, nu și prin puterile lui, când e fericit, strălucitor
de lumină. Cunoaștem numai pe un Dumnezeu pe care-l vedem
. cu ochii in lacrimi de durere, nu și pe cel ce-l putem cunoaște
cu ochii scăldați in lacrimile bucuriei. Și așa o față a Dumnezeirii
ne rămâne necunoscută. Da! Nu glumesc!

       Eu cred căT visul meu mi l-a zămislit rana aceea a nemăr-
■ genirii, deschisă in suflet: când n’am mai avut eu puteri să mă
înalț, când era gata să uit că cu Dumnezeu poți sta de vorbă
. și in ceasurile fericite, a venit ajutorul din adâncurile, cari au
; gustat odată contactul mistic cu nemărgenirea>.

I. Agftrbiceanu.



         Problema vieții scumpe pare că nu e Înțeleasă de loc de cei inte-
■ resați, deoarece, ca să remedieze scumpetea, reclamă măsuri ca urcarea
lefurilor, a cărei singur resultat posibil ar fi ca să trebuiască să se Întâmple
o nouă inflație de bilete (de bancă), cari ar micșora puterea lor de cum-
părare și ar aduce, in consecință, viața încă și mai scumpă.

•                                Gust ave Le Bon. XI. 1925.

— 552 —


Păpaț pentrq păcat...                             |

Comedie într’un act                         |

de Octavian VorobchievicL. |

PERSOANELE:                                 J

                MARCEL . . . avocat, 28 ani.                               j

                ZOE...........soția, 22 ani.                               |

                PIEI..........croitoreasa, 24 ani.

                O dactilografa . 22 ani.

SCENA I.                                |

   Anticamera. Mobila orientala. Plante tropicale. In fnnd ușa principala. 1

      Fifl (deschide puțin ușa din fund și-și strecoară capul înlăuntru).-
Se poate? (După o clipă de așteptare) Nu e nimeni? (intră) Tot-
deauna când vin cu o notă de piață nu găsesc pe doamna
acasă. Oh! cucoanele astea! Știu să-și facă rochii scumpe și 1
să pună bietele croitorese pe drumuri ca să-și încaseze costul. j
Ei bine, de data asta voi aștepta până ce va veni. — (Plimbân-       j

du-se și admirând mobila) — Ce frumos e aici! Nu i vorbă, ar fi      1

fost mai frumos să termin povestea contului și să mă pot '
plimba puțin la grădină. A înverzit liliacul și s’au întors rându-         i

netele. — (Luând o  fotografie de pe o masă) — Uite și soțul ele-          I

gantei creditoare.  Par'că văd pe doamna alintându-se în jurul¹            î

lui ca să-i scoată  (ironică) — «neînsemnata sumă> ... — Săr-              I

manii bărbați! Sărmanii bărbații...                                  3

]

SCENA II.                                 |

t

      (Intră Marcel, fluierând o arie veselă. Observând pe Fifi, o salută cu-<
o față surprinsă și bucuroasă.)

      Marcel: Bunăziua domnișoară. Pierdusem nădejdea... |

      Flfi (zâmbind mirată): — Nădejdea?                             |

      Marcel: Nădejdea, da. Sunt aproape două luni de când           |

toate jurnalele publică anunțurile mele (ca și cum ar ceti) — Caut - |

dactilografă harnică pentru birou, care să cunoască... etc....       |

etc... In fine de data asta norocul a fost de partea mea. Mi-a
trimis târziu, însă — (galant) — bine că nu s’a grăbit...

- 553 —


       Elfi: A avut grije să vă trimeată una de care nu știu
«dacă o să fiți tot atât de mulțumit până la urmă.

       Marcel'. Când are cineva ochi atât de frumoși, nu știu
  cum n’ar putea mulțumi chiar pe omul cel mai absurd.

         Elfi'. Mă rog, soția dumneavoastră este tot de părerea
  asta?

       Marcel-. Când afară e primăvară și când Inlăuntru e inima
  tânără, bărbatul uită opiniile soției. Frumoasă domnișoară, ră-
  mâneți la biroul meu și am convingerea că ne vom Înțelege
  de minune, iar orele de lucru nu vor fi reci și plicticoase cum
  sunt de obiceiu prin cancelarii.

       Elfi'. La drept vorbind sunt datoare să vă previn Înainte
• de orice angajament că degetele acestea sunt mai obișnuite cu
notele croitoreselor decât cu clapele mașinilor de scris.

       Marcel (Se apropie și-i ia mâinile într’ale sale): — Domnișoară,
cât sunteți de modestă! Niște degete atât de albe și delicate
nu pot fi decât tot atât de maestre pe clapele de fildeș ca și
«pe ale inimei celui care se apropie de dumneavoastră.

       Elfi'. Dar notele rochiilor rteachitate?

       Marcel-. Simplu: se vor achita.

       Elfi'. Ce păcat că domnii nu poartă rochii 1 Croitoresele
  n’ar măi avea atâta de furcă până să și Încaseze datoriile.

SCENA III.

       (Zoe intră pe neașteptate și-și surprinde soțul ținând cu gingășie șt
.de aproape mâinile croitoresei.)

       Zoe'. Marcel!

       Elfi'. Doamnă, am adus nota de plată pentru ultimile
rochii.

      . Marcel (încurcat): — Da, nota... (reculegându-se) Ce notă?

* Ce rochii?                          _

       Elfi-. Nota pentru rochiile soției dumneavoastră.

     ’ Marcel (mirat): — Soției mele ? Par’că spuneați.. •

       Zoe'. Frumos Iți șade domnule! Asta e conduită! In lipsa
^soției să-ți permiți o astfel de atitudine față de domnișoara, care
. a venit pqptru afacerile mele particulare.

       Marcel-. Domnișoara a venit pentru tine? Ești greșită! A
'venit In urma anunțurilor mele de căutarea unei dactilografe

554


    Când ai intrat, tocmai discutam condițiunile. — (cedând) — Este-
    poate adevărat că de bucurie, după atâta așteptare...

          Zoe-. Ce dactilografă? E croitoreasa mea.

       / Fifl (lui Marcel): — Nu vă spuneam de notele de plată?’
    Și nu mi ați promis că o să le achitați?

          Zoe-. Rușine, domnule, rușine! Nu găsesc expresie pentru.
    a-ți califica fapta!

          Marcel’. Cum, dumneata nu ești dactilografă?

          Fifl’. Acum cred că știți ce sunt. (Ii întinde nota de plată).

          Marcel-, Și eu, care mă bucuram...

          Z>e (furioasă): — Te bucurai? Asta e culmea!

          Marcel: Mă bucuram că voi putea continua activitatea Ia»
    birou cu mai multă vigoare.

          Zoi’. Vă rog, domnișoară, nu vă mai obosiți. Mâine voi
    trimite suma ce vă datoresc. Am de aranjat acuma o notă de
    mai mare importanță.

          Fifl (ironică): —Bunăziua, doamnă... bunăziua, domnule.

SCENA IV.

          (Mareei se așează la o masă și cetește nota de plată. Pe față i se
    vede o mirare crescândă.)

          Zoe (isbucnind): — Decăzutulet In casa asta unde mi-ai
    vorbit atâtea ori de iubire, te găsesc aproape îmbrățișat cu o
    femee pe care nici n’o cunoști, de care nici nu știi dacă-i dac-
    tilografă sau croitoreasă. Pentru asta m’ai luat de lângă mama,
    fată neștiutoare și curată, ca să-mi arăți apucăturile pe cari fără,
    îndoială le-ai avut și înainte de a-mi cere mâna! Mă grăbesc
    să vin acasă, ca să nu lipsească nijnic celui pe care-1 credeam»
    cu tot sufletul al meu și când colo 11 găsesc în plină gingășie
    cu o croitoreasă... Oh! Doamne! croitoreasă! Ce am ajuns!’
    — (plânge) — Mamă, mamă, de ce nu ești aici, să vezi pentru
    ce m’ai crescut! Voi șptrne la toată lumea să știe câtă stimă
    meriți!

      / (In timp ce ea ii arnncă aceste fraze, el,, cu» capul în mâini, murmură»
    destul de limpede.)

          Marcel’. Toildte du sbir en crgpe — Georgette crevette,
    bord rapportâ, brod£ en perles argent; — Orande toilette du
    soir, en lame argent, fourreau ă long: pan. Broderie strass et:
    perles — Robe du soir, en lamfc ă. dessin. Tunique 6vas6e-.

555


    garnie de renard gris et de fleurs. — Toilette du soir, en crâpe
    satin, vertpâle, traîne sur le cote, bandeau brodG de perles.

        Zot'. Uite, Iui ce puțin ii pasă! Par’că nu s’ar fi petrecut
  nimic! Par’că n’ar fi el în cauză! In loc să-și ceară iertare pentru
  nesocotință, în loc să se ascundă de rușine, în loc să-și toarne
  cenușe în cap, el cetește o notă de croitorie. (Se așează pe un di-
  van, își acopere fața cn palmele și plânge. Marcel o privește o clipă, apoi
  se ridică și, plimbândn-se prin cameră, continuă).

        Marcel-. Manteau du soir en velours chiffon rnauve, garnie
  de chinchilla. — Manteau du soir en velours-chiffon vert, gar-
  nie de renard et de broderie argent. — Travesti <espagnole»
  Juppe en volants de dentelle, corsage de soir, noire. — Travesti
  «sorciăre egyptienne> en soir, rouge, manteau bleu, brodS en
  or. — Rbbe habillâe en crepe de Chine mauve. Echarpe et
  motivs en broderie de style egyptien. — Am otiosit rtrpându-mi
  limba în atâtea denumiri de mătăsuri, garnituri și culori.

        Zde: Ce crud ești! Când sufletul mi-se sfâșie de durere
  pentru acest cămin în care încrederea reciprocă se năriîe din
  cauză unui^oț ingrat, dumneata te distrezi cu un fleac.

        Marcel’. Mă rog, ăsta e un fleac? Când croitoreasa ta îmi
  aduce o notă în care-i înșirat un jurnal întreg de mode, când
  toaletele prevăzute aici trec mult peste veniturile noastre, când
  eu n’am habar de toate comenzile acestea, când în mod regulat
  mi-ai răspuns, ba că asta e dela mama, ba că asta e dela tata,
  ba că e dela moșu, ba că e mai știu eu dela care rudă — te
  întreb, fleac e? Dumneata, care-mi impuți cu atâta severitate
  copilăria unei clipe, din ce fonduri credeai că vom plăti luxul
  acesta? Ș’apoi, ia spune-mi, la ce-ți slujea strălucirea nefirească
  a potopului de toalete, pe cari le schimbai de câte ori ieșeai
  în lume? Care este partea morală a conduitei tale? — (aspru)
  — Vorbește, da, vorbește tu, care acuzi I                    • *

        Zoe (ridicând privjrile umede): — Știu și recunosc de bună
  voe, a fost în mintea mea o perdea de ceață. Când mi-am
  făcut primele toalete, stăpânită de invidie pentru prietenele
  mele, cari erau mai luxoase ca, mine, am crezut că voi scăpa
  ușor diij încurcătură. Mai târziu numai, am văzut că nu le
  puteam achita. Croitoreasa și-a dat seama de situație. După ce
  m’a terorizat puțin cu datoria, m’a atras în cursă, făcându-mi
  alte toalete. Știa că până la sfârșit își va primi banii cu toate

— 556 —


  dobânzile. Astfel am căzut tn păcat. Recunosc, dar tu te-ai
  purtat de altă natură; păcatul tău este un adevărat păcat.

         Marcel (împăciuitor): — păcat pentru păcat! Suntem chit!

SCENA V.

(Cineva bate la ușe.)

          Marceli Poftim! (Intră o domnișoară cochetă cu ochii arzători.
    Se înclină ușor.)

          Dactilografa: Am cetit anunțul prin care căutați o dac-
    tilografă.

         Marcel (repede): — Intr’adevăr, de două luni...

         Dactilografa'. Am practică îndelungată Ia birou și sper că...

          Zoe (scurt): — Ce păcat, domnișoară, că soțul meu și—a
    găsit o altă dactilografă!..

         Marcel (mustrător): — Zoe!

         Zoe (hotărâtă): — Da, domnișoară, regretăm foarte mult.

         Marcel (privind când la so|ie, când la dactilografă): — Dar...

         Zoe\ Așa că este zădarnic să vă mai obosiți insistând.

          Dactilografa (nedumerită): — Atunci mă ertați că v’am
    deranjat — (Ese.)

SCENA VI.

          Marcel (supărat): — Bine, dragă, dar ce însemnează asta?
    Crezi oare că am să mă pot lipsi de serviciile unei dactilo-
    grafe? Să lăsăm copilăriile la o parte și să ne gândim la foaea
    serioasă a vieții. Tu știi câte lipsuri am la birou de când mi-a
    plecat ultima dactilografă. Dacă s’ar putea găsi bărbați, aș pre-
    fera bucuros un dactilograf și poate ți-aș reda și ție liniștea.

          Zoe (cu aer dulce): — Știu ntvoile biroului și procedez
    astfel tocmai pentru bunul mers ai treburilor tale. Te previn că
    voi proceda la fel cu toate micile dactilografe, cari se vor pre-
    zenta în urma stăruitoarelor tale anunțuri.

          Marceli Nu mai înțeleg. Asta însemnează că vrei năruirea
    afacerilor mele. Dacă aș dispune de timp ți-aș lua de pe inimă
    piatra de moară și aș lucra singur la mașină, dar tu știi cât
    sunt de ocupat.

         Zoe-. Trebue să fac o mărturisire.

         Marceli Un alt păcat?

- 557 —


           Zoe: Un păcat mic. Păcat, pentrucă nu ți l-am spus până
     acum. Când eram la tata, am învățat să scriu foarte bine ia
     mașină prin birourile lui Neapărat, agerimea de odinioară mi-a
     dispărut, insă după puțin exercițiu voi putea ajunge la perfec-
     țiunea de atunci.

           Marcel'. Chiar dacă mi-ai fi mărturisit dinainte, tot nu
     puteam trage vr’un folos de pe urma acestui fapt.

           Zoe'. De ce nu?

           Marcel'. Doar n’o să te pun să scrii la mașină 1

           Zoe'. Ba tocmai asta vreau. (Apropiindn-se.) Voi lucra la
     biroul tău și nu vei avea nevoe de altă dactilografă, iar soția
     ta nu va mai avea nevoe de lux. Muncind își va spăla gre-
     șeala in care a căzut.

           Marcel (cu admirație): — Scumpa meal

           Zoe: intr’un șorț de stambă cenușie, cu mâneci lungi,
     voi sta la mașină, într’un colț al biroului tău și intre paginile
     scrise, singura bucurie imi va fi aceea de a-mi ridica ochii
     către tine, recunoscătoare că din iubirea ta am găsit drumul
     adevărat pe care trebue să meargă o soție.

           Marcel'. Scumpa meal

           Zoe: Iar dacă domnul soț va voi să-și sărute dactilografa,
    va putea s’o facă fără gnje. Doamna soață nu-1 va împiedeca.
    >Ba, dimpotrivă, va fi foarte mulțumită. Și astfel fericirea casei
    va fi refăcută.

           Marcel (îmbrățișând-o): — Îngerul meul
                                    (Cortina.)



        Punctul pe i.

   « (Din prilejul apariției volumului „Discursuri cătră surzi" de
             istoricul italian Guglielmo Ferrero.)

         Iți cade bine să dai de câte o carte, care te silește să
   privești problemele mai adânc și să te desbari de punctul de
   * vedere al turnulețului tău de bisericuță.

         Dacă suferim In ziua de astăzi e, de sigur, și din cauză
   că, in epoca noastră <democratică», privește aproape fiecare
   problemele din punctul de vedere al interesului său personal,
   rfără de a lua in considerare complexul.

558


         Nu a întrat încă în opinia publică a țărilor europene,,
   (deocamdată) marele adevăr al. Interdependenții economice, so<-
   ciale, culturale. Ura pricinui.ește pustiiri grozave — ura zămis-,
   lește ură —iar cultura europeană întreagă este primejduită.

         Puțini sunt oamenii politici, cari să poată ținea piept cir ■
   valurile de interese personale sau de clase sociale sau de partid,
   în toate țările, iar când vorbesc despre interdependența aceasta-
   sunt luați, de cele mai multe ori, în bătaie de joc sau, în cei
   mai bun caz, tratați de: «idealiști».

         Astăzi ne vorbește un istoric, un istoric cu reputație mon-
   dială: O. Ferrero. Oare o reputație de primul rang mai poate
   avea autoritate în zilele noastre de dihonie, când par’că nu mai
   vreau mulțimile să recunoască autorități? «Vă dați de mal!»
   strigă Ferrero, și în stânga și în dreapta. «Dacă nu vă încor-
   dați puterile să ieșiți din impas, n’are să fie bine pentru Europa 1»
   Volumul și-I întitulează 'Discursuri cătră surzi*. (M’am folosit
   de volumul în fr. «Discour aux sourds», ediția «Săgetătorului»
   Simon Kra, Paris, Rue Blanche, 1924, 7’50 fr.)

         Discursurile le ține unul, care a studiat istoria. Un spe-
   cialist. Volumele sale au ajuns celebre, ca ale lui Mommsen.
   «Mărirea și decadența Romei» a analizat-o F. în 6 volume.
   Caracteristicile sale sunt clasice. «Ruina civilizației antice» este
   titlul altui volum.                                                ¹

         Și acum analizează istoricul epoca noastră. Critica este
   amară și grozav de semnificativă.

         'Știm noi ce vrem*? întreabă F. la loc de frunte. «E
   chestiunea capitală!..'. Totul e confuziune în voința noastră.
   Câteodată se dedublează, voind în acelaș timp binele și răul
   sau bunurile, cari se esckrd, fiindcă unul este, în urma naturii
   sale, prețul celuilalt». Convingerea Iui F. este: 'Dlsordlnea
   voinței noastre este răul de pare moare epoca noastră* ... «Voi
   vorbi surzilor, în orice caz*, scrie, desolat, și totuș, își face datoria.

         Dai cartea la o parte cu o durere sufletească, ce lasă urme -
   adânci, dacă vrei să cugeți (cugetarea e primejdioasă astăzi!).
   Conștiința ta de om e sbiciuită de unul, care vrea să purifice
   atmosfera, cercând să dea la o parte vălul dela Șăis. Cetiți ce-
   scrie F. despre «Iluzia libertății» (titlul unui capitol) sau despre
   «comunism» sau despre «valul dictatorial» și vă veți convinge-

559


   cât de mare dreptate are istoricul să ridice dojenitor degetuf
   și să avertizeze. Cine-1 ascultă?

       «Europa»? Un dat din umeri! Ce ne pasă nouă de o
Europă! Mai de actualitate e cutare câștig al partidului cutare
sau cutare afacere lucrativă, a băncii cutare., . Se clatină toatet
strigă F., dacă nu vă ridicați sufletește, dacă nu vreți să priviți
problemele și per summos apices, dintr’un punct de vedere mat
superior.

       Are diatribe puternice, are observații minunate — e un
mentor prin escelență, numai că ii lipsește Eneas, tinărul, și în
locul lui, are pe un individ recalcitrant, care nu vrea să știe
de «dăscăleală». Amar ai să o plătești! strigă F. europeanului..

       Bine ar fi ca aceste analize, ca aceste gânduri, să pătrundă.
Firește, sunt mai greu de reținut și de propagat decât o arie
din cel mai recent tango, dar ca tangoul acesta să existe și pe
viitor și ca buzele să-l poată fredona, va fi foarte cu cale ca
gândul lui F. să pătrundă în opinia publică. Altfel «insomnia
urnii», care a Început, după F., cu «mașinile de vapor și cu
electricitate» — se va preface într’un coșmar grozav, pentru în-
treagă lumea, și toți vom fi condamnați la «galera muncii»
forțate, pentruca mai apoi să ne prăbușim cu toții.

       Am ales câteva pasagii marcante din volumul acesta. Cine
vrea să citească comentariile tezelor pe larg va face bine să-și
procure volumul In franțuzește. (Discursurile cătră surzi» încă
n’au apărut în traducere românească, fiindcă nu conțin nici
probleme excitante, sexuale, nici scandaluri literare! ’)

       «Ne întrebam adeseori, cu groază, dacă nu s’a deplasat osia pămân-
tului, dacă nu a ieșit universul din locu-i de mai înainte, dacă n’a căzut
în delir rațiunea. Nu: ceeace ne-a fost dat să trăim, e mult mai simplu, în
oroarea sa tragică. Vom întra^suntem pe cale de a întră în «eternul trecut»,
în legile comune ale umanității. Răsboaiele și revolUțiunile fac parte din
destinul nostru de aici, de pe pământ, întocmai ca și ■■ ordinea și pacea.
Ele sunt însă, în urma naturii lor, probe dureroase și nici decât aventuri
triumfale; potirul amar, pe care trebue să-l golească anumite epoci pentru
acelea, cari le-au precedat sau cari le vor urma, și nici decât păharul
beției și al bucuriei, hărăzit celor fericiți ai lumii». (38).

... —------•  ..... r '       .. ....                       ‘           .

       ¹ In limba germană are F. un 'volum interesant: *Demokratie oder
Terror — Die Diktatur in Italien*. Edit. lulius Hoffmanu, Stuttgart, 1924.
Acolo un decalog, ce și-l impune sie-$i.

— 560


         «Acest haos universal de imperii și de idei, de popoare și de doc-
trine na este decât o mare simplificare. Mâna misterioasă, care conduce
lucrurile (destinul) lumii a scris aici, ca de obiceiu, in caractere obscure,
dacă le privești de aproape, darjcari se luminează, dacă te dai puțin înnapoi,
vre-0 câteva simple adevăruri, pe cari noi le-am uitat. D. e.: focul arde și
distrugerea ne este mai plăcută decât creâțiunea.

         «Da, revoluția rusească se naște din revoluția franceză, la o distanță
de un secol și mai bine; dar ea nu este o repețire a aceea ce nu putea
și nu va putea să se repete vreodată. Una este începutul, cealaltă sfârșitul
unei epoci, a unei mari epoci. Revoluția franceză este poarta arzândă prin
care civilizația occidentală se avântă, tinără, plină de zor, fără de griji, în
fabuloasa aventură a cuceririi pământului. Cu revoluția rusă, pentrn întftfă
■oră, cade ea la jumătate calea, obosită, respirând greu, îmbătrânită, și se
rănește la genunchi.

         «Are să-și recapete civilizația respirația, se va ridica, se va vindeca
de răni și va relua drumul, in ziua, în care va fi înțeles din nou însem-
nătatea adâncă a umilei rugăciuni, cu care a învățat-o, în decurs de atâtea
.secole, Biserica și pe care de un secol a uitat-o aproape:

                      «A peste, a fame, a bello,
                      Libera nos, Domine».

                      (De ciumă, de foamete, de răsboiu,
                      Libereazâ-ne, Doamne.)

         Dar cât timp va mai trebui să treacă până ce urechile, astăzi surde,
«e vor deschide de nou la acest vechiu cuvânt al adevărului?» (39—40)

•

         «In zadar se acuză reciproc bogății și săracii că ar fi tirani. îu
timpul de față nu se află în civilizația occidentală decât un singur tiran,
și acest tiran este fără de milă. E poporul acesta nemăsurat, de uriași de
fier și de oțel, conduși de fier, cari ne silesc, pe toți, să lucrăm și să ne
petrecem fără de răgaz, cu voia, fără de voia noastră, deoarece dacă cei
Jbogați, clasele mijlocii și massele, ar vrea să trăiască mai simplu, marea
mașină a lumii s'âr opri. Nu sunt mașinele, cari lucrează astăzi pentru ca
să ne satisfacă trebuințele; noi suntem, cari trebue să ne impunem nouă
înși-ne trebuințe nouă pentru ca mașinile, pe cari le-am inventat să con-
tinue să creieze o abundență, care e sbucinmul nostru. Toți suferim pe
urma acestei tirănii, nimeni nu vrea să se elibereze de ea. De aceea
fiecare se leagă de vecinul său.

         «Aceasta este marea problemă a epocii noastre: Ca să nn distrugi,
că și c&nd ar fi dușmanii genului omenesc, pe acești uriași de fier, însu-
flețiți de foc, dar de a nu-i multiplica orbește, pe de altă parte, făcând din
lume prada lor și sclava lor. Să-i readuci în serviciul omului, cari i-a creiat,
docili voinții sale. Să rupi lanțul tirăniei lor. Sclavii sclavilor noștri sau
stăpânii lor? Iată dilema/»_ (51—53)

— 561 —


        «Anarhia estetici tulbură și înveninează ordinea spirituală a unei
genera|ii, întocmai ca anarhia politică. Trebue ca fiecare generație să poată
spune cu o anumită, certitudine,: aceașta e. frumos, aceasta urât. Q gene-
rație, care eșitâ intr’una în fața operelor de artă, cari sunt să se judece și
îșischitnbă părerea tpț ia șase luni, o generație, care, se. contrazice, din~-
t?un anotimp într’altul, care ațintiră și glorifică la căderea frunzelor de
ceeace ii este scârbă la încolțirea frunzelor și care uită ura și admirația
primăyara viitoare, e cuprinsă, de o boală, pe care trebue să o curezi-
Vatra.răului nu este inteligența, ci voința: <dubla voință», care refuză să
plătească anumite bunuri cu renunțarea la alte anumite bunuri, după cum
e legea vieții!» (68)

        Este numai o iluzie libertatea noastră, constată F. «Putem, cugeta,,
vorbi, imprima tot ceeace ne trece prin cap: suntem liberi și bitnipii noștri
nu erau. Dar înaintea. Revoluției franceze nu era nimeni constrâns să.
ajungă soldat împotriva voinței sale, nici să pornească la răsboiu, dacă
prefera dulceața păcii. Toți erau liberi să aleagă intre sabie și plug, între
casca (militară) și pălărie. Oamenii din secolul al XVH-lea și al XVlll-lea,
dacă ar invia, ar putea să ne spună că au fost liberi și că noi nu suntem
liberi». (73)

        «...Nu știm ce spunem când ne lăudăm că am fi liberi. Și în pri-
vința aceasta nu este voința noastră altceva decât confusiune și contra-
dicție. Sensul profund al acestei «liberări a omului» ne scapă; și ne va
scăpa câtă vreme nu vom fi învățat din nou să distingem cele două ele-
mente ale puterii: forța și autoritatea. Le confundăm intr’una; și de aceea
nu mai înțelegem nimic. Ce va să zică forța? Instrumentul fizic al auto-
rității. Ce este autoritatea? Razimul moral al forței... Fără o anumită can-
titate de forță nu există autoritate, care să valoreze, afară de autoritatea
religioasă, autoritatea paternă, autoritatea dascălului asupra discipolului
Fără de autoritate nu există forță, care să se poată face multă vreme
ascultată, fie chiar și prin cele mai grozave amenințări.» (74—5)

                                          •

        «Teba, Ninive și Babilonul n’au exerciat nici odată asupra turmei de
oameni o putere completă, semi-divină, cum au făcut-o statele moderne, fiice
ale Libertății, mandatare ale Poporului, șampioane ale Democrației.» (82).

        «Voința noastră a fost voalată de o minciună frumoasă, ca să nu
vadă ceeace vrea, de fapt. Defectul pe care, sub formă de tirănie, elita sec
al XVlII-lea nu a putut să-l ierte vechiului regim, este slăbiciunea și ne-
putința. Ceeace de 2 secole au voit-o generațiile sub numele de «libertatea
este puterea, bogăția, dominația lumii. Acest echivoc tulburător este secretul
iutregei noastre istorii, dela Revoluția franceză până la răsboiul mondial»
isvorul inepuisabil a stranii și, câteodată, păcătoase pretexte, la cari au dus
elanurile lirige și eroice cele mai sublime ale secolului.

        «Câtă vreme nu va fi înțeleasă această contradicție, câtă vreme iși
vor închipui oamenii că, spre sfârșitul sec. al XVIli-Iea, au fost sau lumi-
nați sau înșelați de doctrine sublime sau falacioase, căzute din cer, vom.

- 562


   •călca în lume ca nește orbi, fără de baston și fără de călăuză. Se pretinde
  din toate părțile utt stat tare! Dar statul modern, putere uriașe, care nu
  este activată de o inteligență limpede, luminată, • conștie de scopurile sale
  proprii, este prea tare. Aici'zace adevăratul lui defect! Ceeace lipsește
  (statului modern) nu este forța ; e înțelepciunea, demnitatea, moderațiuneă,
  justiția, elevarea morală; și — tn consecință, — prestigiul și 'autoritatea.
  Cel ce invocă în ziua de azi statul tare este un om îmbătat, care cere vin
  (beutură). Adevărata slăbiciune a statelor moderne este forța lor> (83—4)-
  «Nu statul tare ar trebui să-l cerem, ci statul cuminte, just, luminat,
  prudent, uman; statul model, cu cele mai înalte virtuți, de care visa Ari-
  stotel!» (87)                                                               '

          «Ne aflăm în fața unui nou caz de voință dublă: pofta după două
  lucruri, cari se esclud, abundența și creșterea fără margini a poftelor.

          «Până la Revoluția franceză și până la crearea marei industrii tdâte
  civilizațiile au trăit în cadrele trebuințelor lor și în ale dorințelor lor, ca
  într’o temniță. In fiecare treaptă socială erai constrâns să trăiești într’un
  anumit fel, și nu puteai trăi nici mai bine, nici mai rău, fără de a te de-
  clasa. Acest mod de trai, cu luxul și cu abstinența obligatorie, se schimba
  ■cu vremea, dar încet.'

          «Modelul de viață, adecă numărul, calitatea și ordinea dorințelor, pe
  cari le puteai satisface erau fixate și, în consecință, obligatorii, pentru po*
  poare, pentru generații și clase sociale. Obligatorii de a nu voi și de a nu
  face mai mult, chiar cu riscul de a suferi. Obligatorii de a nu voi și de a
  nu face mai puțin, chiar cu riscul de a se ruina. Țărmurirea dorințelor; fi-
  xitatea sau reînnoirea moravurilor, din generație în generație, erau funda-
  mentele ordinei sociale».

          «Secolul al XlX-lea și marea industrie au bulversat (au întors cu
  totul) lumea, lansând în istorie uriașii, născuți din căsnicia Focului și a
  .Materiei: mașinile de metal, puse în mișcare prin vapori și prin electri-
  citate.» (94)

         «Poftele» sunt «nesăturate» astăzi.

          «Ce este abundența? Posibilitatea de a posede peste trebuințele tale
  și a dorințelor tale; de a nu simți nici odată că te roade la inimă o do-
  rință nesatisfăcută. Dar cum să te simți în abundență dacă poftele cresc
  peste cantitatea de bunuri disponibile? , ■

          «.. .Bogăția și sărăcia nu sunt și nu pot să fie decât două stări de
  conștiință . .. Este bogat, chiar și dacă posedă puțin, acela, care-și știe păz
  dorințele și trebuințele sale ca să nu treacă peste mijloacele de cari dis-
  pune. Sărac este acela, chiar și dacă e stăpân pe mult, care ar avea tre-
  buință să aibă mai mult».

          Cere «o anume stabilitate în moravuri și în idealul vieții, o anumită
  moderațiune, spontană sau impusă, grație căreia bogăția sporește mai mult
  decât trebuințele și dorințele» — deoarece această stabilitate este «pentru
  -indivizi, ca și pentru epoci, adevărata mamă a ușurinței (traiului) și a
  abundenței.» (97—8)

563


          Cu ce bucude au salutat Europa și America revoluția turcă și revo-
  luția chineză în 1906 și 1911 ! Erau «bolborosite» doară și în Constanti-
  nopol și Peking cele «trei cuvinte sfinte pentru Occident: libertate, popor,
  democrație». Dar «iluzia» a fost scurtă. A urmat «convulsiuni epileptice»
  — lovituri de stat, dictaturi efemere.

         Și ce promisiuni «orbitoare» în 1918!

          «Și de data această a ținut puțin iluzia. «Iti Rusia și în Ungaria re-
  voluția democratică s’a poticnit repede și ă căzut. La sfârșitul câtorva-luni
  s’a găsit deposedat sufragiul universal din partea dictathrilor militare, cari
  n’au alt titlu pentru guvernare decât forța. In celelalte state voința popo-
  rului, exprimată prin sufragiul universal, guvernează încă. Dar, .chemată
  într’o bună zi, pe nepregătite, ca să-și pnnă pe cap coroana, și ca să miște
  din sceptru, e slabă voința poporului^ esită, e nehotărâtă; pare că se dă
  înnapoi câte odată, îngrozită de responsabilitățile celor ce are să îndepli-
  nească; ea nu comandă — bâlbâie. E pretutindeni în răsboiu cu ea însaș:
  aici, din pricina urilor între partidele (politice), moștenite dela vechile re-
  gimuri; acolo, din pricina /aluziilor de clase (sociale) și de interese; aiurea
  din cauza disensiunilor religioase sau a diversității de limbă și de rdsd. —
  Totul este nesigur in guvernările acestea... De două ori a fost decepțio-
  nată lumea în marile și nobilele ei speranțe. Pentru ce ? Pentru că guver-
  namentele sunt osul națiunilor și pentru că întreagă lumea este cuprinsă de
  un ramolisment de os.* (107—8)

                                           «

          «Cine are dreptul să conducă și cari sunt marginile conducerii ? Cine
  ■are dreptul de a asculta și până la ce grad ?» «E cea mai Însemnată din
  problemele ce le-a pus destinul omului pe pământ, deoarece toate cele-
  lalte atârnă dela această problemă». (110)                '

          «Nu, nu bat câmpii cei ce au teamă că lumea e cuprinsă de desa-
  gregare... Trăim in timpuri de disordine universală...» (111).

          In Germania găsește F. pofta de lucru. «Câtă vreme va lucra (Ger-
  mania) lumea (din O.) va putea să doarmă liniștită. Ar fi o zi grozavă
  pentru istorie ziua in care nu va mai vrea sau nu va mai putea (Ger-
  mania) să lucreze.» (115)

          «Dacă pretutindeni există popoare și națiuni ale căror oase suferă
  de ramolisment, munca este nn fel de armură exterioară, care în locul
  oaselor moi, susține o parte a acestor popoare și națiuni.

          «Putem noi să dăm încă odată țipătul de alarmă triumfal al lui
  Arhimede? (Am găsit! — Trad.). Am găsit în foc și în instrumentele
  monstruoase, cărora le dă viață, un principiu nou de ordine, mai puternic
  și mai puțin pretențios decât cele vechi? Poate trăi lumea fără de D-zeu,
  fără de legi, f*ră de jandarmi, fiindcă focul înlocuiește toate? Băgați de
  seamă, băgați de seamă!» (117)

          Ce «ar putea spune un optimist», voind să se smulgă din starea
  tristă de astăzi ? «Azia și Europa sunt cele două continente bolnave.

564 —


  fiindcă-au,fost și sunt încă pustiita de dublul flagel: răsboiul și revoluția-
  Daplunțea întreagă: sufere din cauza boalei lor: notabilitatea șiruin».
  Europei, surda terme ntare a Azi ei amenință mașina, universului întregi
  Dacăpopoarele se urăsc și se tem anele de altele, n’au avut nici odată
  atâta trebuință unul de altul ca acum. Toate sunt nefericite, fiindcă — te
  urma urii și fricii — bpsește un popor altuia, câtă vreme toate au nevoie
  de vecinii, lor. Nu, suferințele prezente ale umanității sunt ultimele sforțări,
  și cele, mai dureroase dintre toate, spre unificarea lumii: scop suprem și
  mare, de patru secole, al istoriei*. (171—2)

         De sigur, susține F., umanitatea se află la o răspântie hotărâtoare.
  Se dă lupta intre optimism ți pesimism și aici.

         «De patru secole a fost unificată, încet pe încetul, lumea, prin ex-
  plorări, prin colonizări, prin emigrări, răsboaie, revoluții, comerț, diplo-
  mație, căi ferate, vapoare, telegraf. Se apropie ceasul in care, din această
  unificare, va ieși o civilizație de caracter universal, un suflet unic al acestui
  corp unificat: o civilizație universală, care ar conține în sine însaș ele-
  mentele cele mai curate și mai ridicate ale civilizațiilor preexistente, —
  morala creștină, industria și știința Occidentului, înțelepciunea Asiei, floarea
  artei europene și orientale?» (173).

         «Pacea romană și civilizația comună, care a unificat basinul Medite-
  ranei în decursul celor dintâi secole a erei noastre, au fost precedate de
  o sută de ani de răsboaie și de revoluții în Europa, în Asia și în Africa.
  Răsboaiele și revoluțiile sec. a) 111-lea au pregătit, dimpotrivă, fărimițirea.
  și dislocarea definitivă a imperiului roman, ruina provinciilor occidentale,,
  lunga barbarie, iu care s'a stins Europa pentru atâtea secole. Am putea
  avea soartea generațiilor lui Cesar și August, sau soartea generațiilor lui
  Dioclețian și Constantin. Pentru ca să vezi clar în viitor ar trebui să cunoști»
  adevărata natură a forțelor oculte, cari lucrează în sânul disordinei actuale».
  (175) Dela elitele, cari conduc țările cele mari ale Europei, Americei și
  Asiei, vor atârna forțele ce se vor desvolta.

         «Dacă pacea romană a putut să se stabilească*în primul secol al erei
  noastre și să dea atâtor popoare o civilizație, cari au avut pentru ele un
  caracter universal, e pentrucă elitele lumii eline și lumii romane au voit-o.
  Au consimțit să sacrifice orgoliul lor, puterea, bogăția, să sacrifice ura, fără
  de cari sacrificii luptele destructive ale secolului precedent ar fi continuat
  până la exterminarea totală. Vom ști noi să ne impunem sacrificiile tre-
  buincioase pentru a îndeplini această unitate a lumii, la care lucrează uma-
  nitatea, fără de a o ști, de patru secole? Sau, artiști neronieni, ne pregătim
  să distrugem propria noastră operă, în clipa când e gata să se termine ?

         «O va spune viitorul. Generațiile merg înainte prin întunerec. Lu-
  crează fără de a pricepe vreodată ce săvârșesc. Dar, ori eare să fie soarta»
  ce ne așteaptă, să nu o uităm că atârnă dela voința noastră». (176)


■s!

>1

                  u




— 565 —


O încercare de apropiere a raporturilor
între știință și religie.

Dr. G. Preda, medic-director, Sibiiu.

       De secole întregi savanții caută să rezolve pe calea rațiunei
raporturile, cari există între religie și știință și cu toate sforțările
și compromisurile lor, ambele rămân încă, (paremi-se), pe picior
de răsboi.

       Teologia și astăzi cere ca știința să i se supună, pe de
altă parte, aceasta din urmă, prin descoperiri, invențiuni și pro-
gresul ce-l face, desocultând multe lucruri și faote, nu numai
că scutură puternic jugul teologiei, dar ar părea că vrea să
anunțe sfârșitul ei. Violența luptelor dintre știință și religie o
resumă cele 2 grupări de tendințe: una naturalistă, reprezen-
tată o) prin evoluționismul lui Herbert Spencer: cu renumita
sa teorie asupra necunoscutului; d) prin positivismui lui Auguste
Comte, zisă și religia umanității și c) prin monismul lui Haeckel,
care ne conduce la o religie a științei.

       Cealaltă tendință spirituală ar fi reprezentată prin: a) dua-
lismul radical a lui Ritscchl, care sfârșește cu distincțiunea între
credințe și credințe; b) doctrina limitelor științii; c) filosofia
acțiunei, care leagă la un principiu comun știința și religia,
precum și d) doctrina experienței religioase, așa precum a ex-
puso William James. Aceste doctrine și lozinci, aruncate de o
parte ca și de alta, arată cu ce ardoare, cu ce perseveranță și cu
ce resurse se întreține apriga luptă dintre religie și știință. Cum
disputa are loc între 2 concepțiuni, fie care cu un conținut de
cunoștințe, unele mai reale, altele mai puțin reale, ar trebui ca
asalturile dialectice să nu se dea numai de șampionii extremiști
a fiecărei părți respective (care sub nici un motiv nu vor să
cedeze din terenul cauzei ce o susțin), căci lupta astfel dusă nu
poate decât dăuna ambelor părți.

       In acest scop îmi propun că prin cele ce urmează să arunc
o punte de conciliare, arătând că ambele păstrează (întru câtva)
o legătură prin un punct comun în ceeace noi numim credință.

       înainte de a arăta însă cum ne putem noi servi de cre-
dință în religie, ca și tn știință, vreau să reamintesc că ra-
ționalismul din punct.de vedere psihologic nu se poate con-
cepe numai ca un act simplu (așa cum îl socot unii filosofi), ci
ca unul desttil de complex, în care intervin numeroși centri
(neuroni) celebrali.

       Dacă am admite că întreaga mașină universală este con-
dusă numai prin materialul procurat de rațiune, adecă de ma-
terialul venit prin judecata de recunoaștere, observația și ex-


3

— 566 —


3


periențele științifice și că recunoașterea și certitudinea nu ar fi
(din punct de vedere psihologic) decât niște judecăți evidente,
orientate tn loc, timp și spațiu, încă ar trebui să remarcăm că
impresiunile senzoriale ce le primim din afară și din lăuntru se
asociază în idei și imagini, că ele se însoțesc de anumite
stări emoționale (sentiment, afect), se combină cu altele, mai
mult sau mai puțin analoge, conservate sau venite în memorie,
se compară și se stabilesc raporturi și numai ca rezultat a acestor
operațiuni cerebrale se nasc noțiunile, judecățile sau raționa*
mentul. Cunoașterea sistematică a unui obiect sau subiect știm
că constitue știința. Știm apoi că științele pot fi descriptive, de-
monstrative și experimentate. Ori valoarea specială a științelor
descriptive constă in sistemizarea cunoștințelor aflate, adică în    -

însușirea regulată a cunoștințelor la aeelaș subiect; valoarea 1
științelor demonstrative constă în aplicarea judecăților evidente, ;
iar aceea a științelor experimentale în aflarea fenomenelor vii- i
toare.                                                               j

      In fiecare din aceste științe, sensațiunile și percepțiunile 1
noastre vin sau dela obiecte reale sau cuprind idei și imagini
abstracte.                                                           J

      Convingerea se face sau prin o intuiție actuală, în care ;
judecata se produce direct, prin asociarea elementelor date în
experiență, de fapt, sau indirect, prin derivarea unei judecăți J
din alte judecăți.

      Imaginația joacă în tot locul — un rol preponderant.
Nu numai că cu ajutorul ei asociem actele psihice venite de
la sensații reale, dar cu ea putem obiectiva ideile și imaginile,
putem creia altele nouă și da naștere inspirațiunei.

      In afară de faptul că noțiunile și judecățile sunt procese
de abstracțiune, pure (unde deci materialismul sensațiunilor și
jeprezentărilor primitive este pierdut), mai avem încă descrieri,
clasificări, diviziuni, definiții, demonstrațiuni, ca și inducțiuni,
analize, sinteze, analogii, unde se observă această abstracțiune,
iar încât privește hipotezele și interpretațiunile, ele nu pot fi
luate până la anumit punct decât ca niște credințe sentimentale,
personale, ca niște șuruburi emoționale imaginative, de cari se -j
servește rațiunea ca să*și complecteze mecanismul său.

      Din cele mai sus-zise se vede că în afară de credința ve- ■
nită prin experiența de fapt, reală, mai avem o credință ieșită 3
prin starea afectivă, prin simțul sau emotivitatea estetică, cu j
un cuvânt prin sentimentul' ce întovărășește sensațiunile sau
percepțiunile abstracte. Această credință este un fenomen phiso- ;
fiziologic, rezultatul coexistenței in spirit a unor idei, cari ne |
convin sau nu. Acest sentiment poate fi privit ca o ridicare j
sau depresiune a activității psihice sau ca o consecință a plăcu- -i
tului sau neplăcutului, a bunului sau răului, frumosului sau urâ-
tului, etc.                                                          j

— 567 —


      Este drept că credința în concluziile unui raționament ab-
stract se apropie mult mai mult de credința din constatările
sensoriale, decât de credința mistică pură (cum ar fi cea reli-
gioasă). Așa că dacă, de ex, prin purul misticism se poate creia
o ilusie, dacă prin raționament noi putem corege aceste ilusii,
este de ajuns o singură sensație pentru a face să apară justeța
sau falșitatea, fie a unui raționament, fie a ilusiei mistice. Un
exemplu poate mai ușor scoate la lumină aceste diferite feluri
<ie credințe, bazate pe fapte concrete sau abstracte. In spitalul
ce 1 conduc, Încercam un tratament nou (autoseroterapia intra-
rachidiană lacatatonici (o Împietrire a trupului.) Printre bolnavii ce
urmau să fie tratați, era indicată și o pacientă a cărei stare de debili-
tate însă ne a făcut să renunțăm a o supune tratamentului. In acelaș
timp, familia (prin excelență credin ioasă) cere și obține a atârna
de gâtul fetei o cruce dela Sf. Mormânt, cu ferma convingere că
se va insănătoșa. Faptul este că concomitent cu ameliorarea
catatornicilor observam și o ameliorare a fetei, care nu era su-
pusă la nou! tratament. Dacă tratam pacienta ca și pe ceilalți
•catatornici, aveam drept a păstra credința venită prin raționa-
ment că acest fapt se datorește tratamentului. Dacă, de asemenea,
familiei i s’ar fi spus că nu s’a făcut nici un tratament și că
merge mai bine din momentul ce a avut crucea atârnată la
gât, avea dreptul să rămână în credința mistică, că Dumnezeu
i-a adus ameliorarea.

      lată cum o coincidență poate naște ambele feluri de cre-
dințe, una sensorio-rațională, alta mistică.

      Oamenii au inclinațiuni înăscute de a crede. Cei mai mulți
ere 1 chiar că sensațiunile noastre au o cauză obiectivă in afara
eulut (sensațiunile tactile gustative, olfactice, auditive, vizuale
sunt o probă, iar pseudosensațiunile, iluziunile, halucinațiunile
nu infirmă această credință, deoarece preced sensațiunile reale
și nu apar decât In stări anormale). Acest fapt ca și multe
altele face pe om să creadă nu numai în faptele probate, dar
și in cele plăcute. Se crede chiar mai ușor in ceeace-i place
cuiva sau in ceeace este conform cu înclinările, cu aspirațiile
sau cu preferințele sale. Și cu toate că evidența credințelor
sentimentale pentru imensa majoritate a oamenilor ar trebui să
rămână inferioară celorlalte evidențe (adică adevărurile sensorio-
raționale), atunci, când vedem că in aceste zise evidențe sen-
sorio raționale, pot să existe până la oarecare punct anumite
pseudo-adevăruri, nu ne mirăm că majoritatea rămâne sub in-
fluența credințelor sentimentale sau a celor mistice.

      Cohesiunea științei bazată pe faptul că un adevăr furnizat
prin raționament nu merge contra unui adevăr sensorial sau
că o sensațiune nu infirmă concluzia, rămâne destul de slăbită.

      Dacă noi căutăm să stabilim acum raportul între simțul


3»

— 568 —


estetic cu credința sa sentimentală și cel religios cu credința sa
respectivă mistică, vedem că până la oarecare punct ele se con-
fundă. Simțul estetic apare de cele mai multeori ca un maestru
al misticismului. El creiază in noi uneori credințe inverse ace*
lora de cari am fi convinși in starea normală a realității lumii»
exterioare.

      Metamorfozând in sensațiuni frumusețea, plăcerea, durerea
etc., el prepară și deschide calea activității esențiale a sentimen-
tului mistic religios. Cu un cuvânt prin acest simt, ochii halu-
cinati văd prin prisma principiului de relatiune un nou aspect*
de lucruri. Aceasta ar fi o vedere asemănătoare gratiilor sau
sticlelor, cari acopăr un obiect oarecare, gratii, cari nu schimbă?
nimic din obiect, cu toate că-i dăm altă însemnare.

      La acest punct trebue să ajungem pentru a evidenția curo
idealismul estetic poate uni misticismul cu intelectualismul.

      Principiile de recunoaștere fiind reduse la simt, rațiune șr <,
credință, iar aceasta din urmă fiind furnizată prin dragoste,, i
ajungem, ca și Pascal, la concepția că, chiar principiile de ra- 1
țiune pot fi furnizate până la oarecare punct prin sentiment,

      Este drept că credința religioasă bazată fiind pe principiul
«crede și nu cerceta» și excludând elementele logice, exprimă
înțelesul purului misticism.

      Nefăcând apel la nici o demonstrație, ea dă sfatul oame-
nilor să creadă, în realitate, sugestiunile sale. Această credin(ă i
ar da în planul omenesc expresia experienței metafizice, a cărei "
noțiune implică în filozofie faptul că nu este nimic in afară de ;
ea și că orice formă de real ar fi opera sa. Apărând deodată
cu primele societăți omenești (în epocile de mentalitate prelo-
gică) ea se arată în toate, pe cât de creatoare, pe atât de su-
verană. Ea a avut de partea sa umanitatea, care dă totdeauna
și mai ușor drumul pseudo-cauzalității (inventate prin improvi-
zare mistică) decât cauzalității naturale.

     Ele au fost rând pe rând fetișiste polidemoniste, naturistei, ’

      Omul, asimilându*și toate lucrurile, atribuie ideilor și sen- j
timentelor o voință binevoitoare sau răuvoitoare și aceasta pentru J
obiecte, pe cari noi le considerăm astăzi, fără multă rațiune, ca 1
absolut materiale. In a Il-a periodă, zisă și de animism, el se- J
pară din aceste obiecte sufletul lor și inventează spiritul. î

      In a IlI-a periodă apare generalizarea și abstracția. Ei j
acordă existența unui șef pentru fiecare grup de fenomene na- |
turale, iar spiritele devin zei, creiați după imaginea sa și având J
cea mai mare influență asupra destinului.

      In sfârșit după ce a stabilit o erarhie printre acești zei, 1
aceștia sunt puși sub ordinile zeului suprem și ajung să nu
creadă decât în acest singur Dumnezeu. Cu un cuvânt se <
ajunge la monoteismul metafizicienilor actuali.                     j

569 —


      Este interesant a remarca că evoluția societății divine a
fost paralelă evoluției societății omenești, care a plecat de la
familie și a ajuns kt ideia statelor unite terestre. La părintele
familiei corespunde, să zic, zeul familiar; la șeful tribului, zeul
tribului; apoi zeul patriei; etc. Astăzi umanitatea, care merge
spre internaționalism, recunoaște deasupra lui Christ, Mahomed,
Bouddha, etc. un zeu suprem.

      Credința prin ideile religioase străbate, precum am zis,
ușor în spirit prin sugestiune sau prin sentiment. Cel dintâi
mijloc reușește mai ușor cu copiii sau cu oamenii lipsiți de
cunoștințe, cu cei mai slabi în raționament său cari se găsesc
în neputință de a verifica un lucru prin altul. Această credință
este precedată de inducțiile următoare: Un om a spus adevărul
înainte, deci II spune și acum, sau a prezentat însușirile unui
savant sincer, este deci și acum. Poporul mai ales, care nu poate
discerne de multe ori efectele adevărate, crede că îndată ce un
lucru ar fi posibil, este și în prezent posibil, și poate fi și în
viitor. Dela sine urmează să creadă atunci in profeții, în mi<
racole, etc. Aceste credințe prin sugestie ating credințele sen-
sorio-raționale și sentimentele, așa că evidența acestor zise de-
pinde negreșit și de evidența acestor din urmă credințe.

      Sentimentul de dragoste sau de teamă încă poate să fa-
ciliteze aclimatizarea ideilor și să le facă acceptabile. Dealtfel
sugestiunile repetate și via sentimentalitate sunt elementele vo-
cațiunii religioase.

      Tonul fricei aduce mai ușor ideile depresive, de teroare,
venerație și respect, etc. tonul emoțional, al dragostei, aduce
sfări de admirație, încredere iubire, extaz, etc.

      Nu a trebuit mult timp ca sentimentul religios să între în
coaliție cu cel moral. Dela început sentimentul religios era
preocupat numai de salvarea individuală. Mai târziu, cu apa*
riția creștinismului, toate religiile s’au modificat, îmbogățindu-se
cu dogmele recompenselor, a greutăților vieții viitoare, acor-
date sau oprite după moralitatea vieții terestre. Zeii au fost
considerați deci ca părători ai adevăratei morale.

      Față de adevărurile sensorio-raționale, sentimentul religios
ar părea că declină. Astăzi mai ales legea lui Ribot pare evi-
dentă. Această lege zice că dela percepție la imagine și dela
imagine la concept, elementul emoțional (sentimental) merge
micșorându se. Din sentimentul religios nu rămâne, cu durere,
astăzi (pentru cei mai mulți) decât respectul vag a necunos-
cutului ultima supraviețuire a fricei și oarecare atracție cătră
ideal, ultima supraviețuire a dragostei.

      Negreșit eă existența lui Dumnezeu, așa, precum o defi-
nesc astăzi metafizicienii nu poate fi decât o hipoteză proba

570


bilă și nu poate atrage mulți credincioși. Spunând că uni-
versul a avut un inceput și o cauză și că ei a fost creiat de
Dumnezeu, nu facem decât să revenim inapoi cu problema pe
care o punem dela inceput.

      Dumnezeul etern este pentru celula creierului nostru tofc
așa de neînțeles ca și universul etern. Dumnezeu ca motor al
întregului univers este tot așa de neînțeles ca și mișcarea uni»
versului fără început și fără sfârșit.

      Infinitul nu este mai puțin de înțeles ca finitul și nu poate
fi perceput, nici în timp, nici în spațiu. Infinit, eternitate, ma-
terie eternă în mișcare perpetuă (sau creată și pusă în mișcare-
de D-zeul etern), rămân probleme netezolvite, iar pe măsură,
ce experiența științifică desoculteazâ fapte, pe cari le scoate din
domeniul metafizicei și le desvoită, aducându-le la cunoștința
noastră; pe aceeaș măsură credința religioasă (pur mistică) pare
că se micșorează și este nevoită să cedeze multe din domeniile,
pe cari pusese stăpânire prin ignoranța unanimă

      Dar dacă știința va progresa continuu, proiectând în spi-
ritul nostru toate perspectivele, prin cari apar în cunoștință toate
lucrurile demonstrate experimental sau rațional, putem crede
că va mai rămâne un domeniu unde să domnească credința
mistică?





      Neputând percepe infinitul, nici în timp, nici în spațiu,,,
răspunsul nu poate să tie decât clar, că un astfel de domeniu
va exista la infinit.

      De altfel sub aspectul concepțiunii moniste, care îmbră
țișează totalitatea problemelor filosofice și după analizele lut
Kant, filozofii susțin că nu ar fi decât o singură experiență și
că această experiență își dă din ea perspective, adecă forme,
dupăcum se răsfrânge pe ea însăși mai mult sau mai puțin,
într’un sens sau altul și că aceste perspective sunt prinse de
oameni sub forma actelor de cunoaștere. Ceeace constitue ca-
racterul formal al experienței este că ea se repetă constant
și asemănător, în timp ce printre perspective există, prin repe-


tițiuni,- o diversitate nedefinită a fenomenelor. In experiență se i
elab nează deci formele de cunoaștere și cum în acest cuvânt J
se înțeleg condițiile sub cari toate improvizațiile experienței se a
pot pioduce în univers, condițiile constitue rațiunea. Rațiunea. |
deci stă în lucruri înainte de a sta în spir t. Ea este ontologică, J
înainte de a fi logică.                                              J

      Ceea ce trebue să știm este că n i nu putem vedea și |
prinde universul decât numai prin formele de cunoaștere pe |
cari experiența le scoate și le desocultează din metafizică, prim |
resfrângerea ei însăși. Prm acest joc propriu ea deschide nu- 1
mai anumite fereslre.

     Din cele zise înțelegem în primul loc că prin perspec- |
     1

— 571 —


tivele experienței nu se va putea vedea alt ceva decât aceea
ce ele vor să ne arate, adecă indefinitul relației și în alt loc
că dincolo de aceste perspective de relații (pe cari experiența
le poate evidenția la un moment logic) există o altă stare po-
sibilă numai la o experiență viitoare.

      Principiul de relație este deci principiul rațiunii pure, care
se pune în posesia unui criteriu, care permite â distinge în
orice împrejurare măsura cu care o idee sau propozițiune
poate rămâne sau poate fi exclusă din domeniul cunoașterii
noastre. Acest principiu își are explicarea pe de o parte în
faptul că nu este posibil spiritului nostru de a forma o repre
zentare psihologică excludând partea subiectivă, pe care o dăm
odată cu propria noastră intervenție, iar pe de alta că nu este
posibil să ne imaginăm un fenomen, care să nu fie tributar în
cât privește geneza sa unui alt fenomen antecedent (fenomen,
care să se arete indefinit în indefinitul timpului și spațiului).

      Adunate toate aceste fenomene, ele vor constitui conți-
nutul rațtunei noastre și ne vor arăta că lumea nesesizabilă
în totalitatra sa, nu ne pOafe fi dată cunoașterii noastre decât
numai în relațiunea indefinită și această relațiune constitue chiar
esența realităței sale.

      lată cum dincolo de limitele relațiunii, vom găsi deci
totdeauna un domeniu unde intelectualismul nu are principii
a se pronunța cum că acolo și activitetea mistică ar fi impo-
sibilă. A constata însă că într’un domeniu oarecare această ac-
tivitate nu este imposibilă înseamnă a acorda că, cu toate că
nu este reală, poate fi posibilă și credința mistică se va afirma
totdeauna într’un astfel de domeniu în afară de oricare voință
a intelectualiștilor sau oamenilor de știință.

      Extremiștii religioși ca și cei științifici nu trebue să per-
severeze în disciplinele lor proprii, negând libertatea cugetării
sau experienței într’un domeniu sau altul al principiului de
relațiune. Este bine să se știe că așa precum dincoace de prin-
cipiul de relațiune credinciosul sensorial sau sentimental se
poate bucura de perspectivele ce-i oferă experința, tot așa
dincolo de acest principiu credinciosul mistic s’ar putea bucura
de foloasele ce-i oferă acest domeniu.

      Dar cum prin analogii, deducțiuni și interpretațiuni creiem
anumite științe sau fapte în știință, tot prin aceleași mijloace
putem afirma chiar existența credinței mistice.

      Asupra analogiei între simțul estetic și mistic, am arătat
îndeajuns mai sus, cum prin primul simț și pe principiul de
relațiune, putem urmări obiectele către cari tinde aspirațiunea
noastră. ,

      Acest simț, care prin origina sa este de natură subiectivă
se obiectivează, totuși, fo producția operei de artă, evidențiându și
atât activitatea, cât și realitatea.

— 572 —


      Artistul, care a creiat o operă de artă cu mijloacele sale
proprii, găsește oare această operă zadarnică, fiindcă ea nu
schimbă jocul cauzelor din inima oamenilor sau din istorie?
Și atât timp cât este posedat de emoția estetică, nu se exal-
tează oare el la ideia că ar fi desfigurat realul în opera sa, că
l-ar fi despoiat de partea rea, dându*i numai un aspect radios?

      Ce este oare acest simț, cum se naște,'cum se desvoltă? Nu
poate fi privit oare ca rezultatul unor energii misterioase (poate
transmise transcendental, fără a le cunoaște însă adevărata ori-
gină) și care prin anumite impulsiuni conduc uneori chiar ju-
decata noastră? Nu putem oare și simțului moral, care constitue
legea morală, firească, a individului, să-i dăm aceeaș origină ca
și simțului estatic?

      Dar Încercând să arătăm ceeace nu este sau ceeace nu
reprezintă această credință mistică, încă putem evidenția exi- "
stența acestei credințe.

      Se recunoaște de toți că în viața omenească există un
fapt de nemulțumire, pe care-1 nasc tot pe atât unele religii,
cât șt morala și știința. In aceste 3 categorii de activitate psi-
hică, găsindu-se simptome ce manifestă judecata, pe care omul
a purtat-o și o poartă asupra existenței sale, el judecă această
existență ca imperfectă, ca dureroasă sau rea Fiecare om vrea
apoi s’o schimbe, vrea să facă ca această viață să devină altfel
de cum este. Și mijloacele de cari se servește nu pot fi decât
tot acelea ce-i procură religia, morala și științele. Dacă deci
simțul mistic ar avea o semnificare, care-i este proprie, aceasta
nu am putea-o găsi decât tocmai in inversiunea atitudinei înăs-
cute in spiritul omenesc prin considerațiuni (de viață), trecute
peste perspectivele principiului de relațiune.

      Misticismul prin opoziție cu nemulțumirea, care naște do-
rința de a schimb? ceeace este, ar fi deci sentimentul de per-
fecție al existenței, ținut și desvoltat in conștiința omenească
prin mijloacele, care-i simt proprii.

      Activitatea sa esențială ar fi deci: ca certitudinea perfec-
țiune!' să fie convertită într’o realitate psihică de netăgăduit.

      Această activitate s’ar termina prin reconciliarea omului
cu soarta sa și cu introducerea în spiritul său a unei liniști, a
unei încrederi absolute în bunătatea și armonia universului, in
care el este cuprins. Misticismul ca sentiment de peifecțiune
al existenții ar fi deci identificarea la care s’ar ajunge prin
această metodă a contrarului.

      Dacă noi am căuta apoi să vedem ce înțeleg misticii sub
numele de credință și dacă concepția lor nu s’ar confunda cu
ceeace am găsi noi că nu este, încă am lăsa să se accepte
ideia ce ar putea să fie acest misticism.

— 573 —


      Consultând sub acest raport experiențele mistice, mani*
festate de un Ruysbrock, Francisc de Assisi, Sf. Teresa, Sf.
loan al Crucii, etc., vedem că stările pe cari le acuzau acești
misttci pentru realizarea dorințelor lor, se Întindeau tqt pe atât
in viața interioară, cât și in aceea a extazului.

      La ei găsim o euforie perfectă, implicând o aprobare ge*
nerală a existenței, o adesiune la cursul lucrurilor și a vremu
rilor, ori care ar fi ele. Oare aceste elemente pot fi conside-
rate numai ca ceva anormal, de domeniul psitropatologiei, s’au
sunt anumite credințe, cari evidențiază mai mult misticismul.
Teza realităței fenomenelor supranormale ne evidențiază Încă
o parte din misticism. .Această teză ne arată in primul loc că
și în certitudine există diferite grade și precum din com-
binația hidrogenului cu oxigenul, care dă apa și generația
spontanee cea dintâi are o putere mai mare, tot așa intre hip-
noză și sugestie, cari sunt desocultate aproape complect și ma-
nifestațiunile metapsihice, cari sunt demne de un studiu inten-
siv, există o diferență de grade — incertitudinea lor.

      Aceste manifestațiuni metapsihice par a fi la limita sau
«nai bine zis la frontiera principiului de relațiune și fie că este
vorba de metapsihismul obiectiv (materializarea, ectoplasma,
mișcările la distanță, etc.) fie de cel subiectiv (telepatie cunoș-
tințe supranormale, etc.), nu poate fi vorba decât de niște fapte,
cari astăzi par greu de explicat, dar cari nu vor părea grele
mâine. Odinioară a fost greu de demonstrat și de convins lu-
mea asupra vaccinului, a atenuării virusului, etc. Astăzi aceste din
urmă fenomene ca și circulația, electricitatea, formația zahărului,
microbiologia, etc. sunt ușoare și la îndemâna fie-cărui student
sau cercetător și aceasta prin faptul că a existat un Harvey,
Franklin, Lavoisier, Claude Bernard, Pasteur, etc. Dacă legea
undelor (vibrațiunilor) multiple (precum susține Ch. Henry) ex-
plică sensațiunile noastre de tact, auz, spațiu, timp, gust, miros,
caloric, etc., dacă in conformitate cu aceste legi fie care ființă
viețuitoare alege și utilizează din un mediu dat de unde, (vi-
brațiuni) pe acele, cari convin conservării sale și alungă sau
■anulează pe acele ce i sunt vătămătoare ; dacă prin o astfel de
lege noi știm (de ex.) că simțul tactului este cel mai simplu și
se transmite prin vibrațiuni lente, in opoziție cu văzul, mirosul,
•etc., care corespunde la trilioane de vibrațiuni pe secundă, dacă
in sfârșit mai știm că la un anumit maxim de vibrațiuni pentru
iiecare simț nu mai putem percepe nimic și că există un hiatus
enorm, unde se găsesc undele herziene, ultraviolet, infraroș. etc.,
cari, deși nu ie percepem, ne sunt vătămătoare, nu putem ad-
mite oare ca tn acest hiatus ar exista și unde, cari să atingă
direct centrii cerebrali, fără organe intermediare aparente, așa
cum sunt intuițiile matematice sau fenomenele telepatice?

574


          Și dacă prin spectrul înaltei frecvențe căutăm să rezolvin»
    analiza materiei, dacă mâine prin alte descoperiri vom explica,
    alte fapte din micul segment al marelui cerc de necunoscute,
    nu rămân,oare dincolo de principiul de relațiune fapte nedescope-
    rite sau neexplicabile? Așa că ori câte ferești s’ar deschide în
    natură sau le-am deschide noi, nu trebue să păstrăm credința»
    desvăluirei tuturor misterelor acestei lumi. Infinitul, am zis și
    repet, nu poate fi conceput de noi și celula creerului, ori cât
    ar evolua, nu va putea ajunge nici la cunoașterea întregei fe-
    nomenalități a universului, nici la cheia mișcărei regulate a acestui
    univers, iar credința mistică în cele cuprinse în afara principiului
    de relațiune va rămâne veșnică. Drept concluzie putem spune
    că a) alături de credința pur mistică, religioasă, fie care om mai»
    păstrează o credință a faptelor reale, venite prin simțuri și una
    a acelor abstracte, venite prin rațiune sau prin sentiment. Ci
    între fiecare din aceste credințe există încă diferite grade de
    misticism, care nasc grade diferite de certitudine.

          b) Prin raționament se pcate dovedi existența unui do-
    meniu rămas încă al misticismului. Prin analogii și deducțiunt
    se poate demonstra evidența credinței mistice.

          Nu am pretenția prin cele cuprinse în acest articol să fr
    rezolvat chestiunea raporturilor dintre Știință și Religie. Ași fi
    foarte mulțumit să fi contribuit la o apropiere între ele, spre
    binele comun. Fără a face pe intelectualistul exclusivist, care nu
    ar admite decât numai ceea ce este dincoace de principiul de
    relațiune (și nu ar admite că ar exista ceva dincolo, cât timp
    nu ar trece dincoace), fără a face și pe credinciosul mistic, care
    spune că nimic nu se organizează cu sau contra lui Dumnezeu
    și că ori-ce organizație, ori-ce aranjament sunt în afară de Dum-
    nezeul etern și veșnic, etc,, zic că între religie și știință există
    un teren de înțelegere și că ar fi tocmai în părțile ce s’ar părea
    contrare a domeniilor, în cari evoluează credințele lor, unde s’ar
    putea găsi argumentele acestei, apropieri.


          «Distrugeți-vă unii pe alții ca să nu lăsați să trăiască
    decât cei mai capabili» — pretinde natura. «lubiți-vă unii pe
    alții», dau sfatul, inutil, religiunile. «Suportați-vă unii pe alții»,,
    o proclamă fără de succes tratatele de alianță. «Ajutați vă unii
    pe alții, în propriul vostru interes», va ajunge maxima viitorului
    când popoarele și clasele sociale vor fi descoperit interdepen-
    dența care le leagă deolaltă, pe lângă toate geloziile și urile,
    cari le desbină (separă).                   Gustare Le Bon (1923).

575


        SUBIACO.

     După decadența imperiului roman din Occident, după
 sfărmarea idolilor lui, societatea ia un nou aspect, corespunză-
 tor învățăturilor nouei doctrine creștine și pare că totul ce a
 fost păgân, ca: organizație socială, religie și limbă, este uitat
 sau esclus din conștiința nouei orânduiri. Contra sclăviei e
 predicată egalitatea, contra idolilor atotputernicia unui singur
 spirit creator, iar limba lui Cicerone — după părerile savanților
 secolului trecut, — se strică, decăzând într’atâta, încât se lasă
 învinsă deoparte de numeroasele influențe ale dialectelor vulgare,
 iar de alta, de limba grecească. După acești savanți dela seco-
 lul al IV-lea în sus nu se mai poate vorbi de limbă clasică, ci
 de o limbă stricată, care abea doar cu renașterea literilor și a
 artei venise ca o floare nutrită artificial. De fapt însă n’a fost
 așa nouă societate n’a putut să fie cu totul alta; oricât ar fi de
 sublimă o doctrină, societatea nu se schimbă nici radical, nici
 subit. Societatea de după Hristos este aeeeaș ca și înaintea Lui
 — mă gândesc la societatea creștină dominantă, de după Con-
 stantin și nu la locuitorii catacombelor. Pasiunile și vițiile înflo-
 resc poate tot atât de mult ca și înainte, dorul după bunăstare,
 setea de putere rămâne și acum călăuză, dar protagoniștii caută
 să dea acestora o justificare corespunzătoare nouilor principii.
 Spada din mâna legionarului trece în aceea a călugărului, bogă-
 țiile artistice și literare, confortul vilei imperiale umple localurile
 mănăstirei; tribunul își schimbă numele în abate, iar capul
 Atenei sau al Meduzei de pe scut e înlocuit de cruce. Pe pis-
 curile îndrăznețe cu rămășițele castelelor romane sau chiar
 intre pereții lor se zidesc mănăstiri, înconjurate și acestea cu
 puternic zid de apărare: deci tot fortărețe. Inlăunfrul acestora
 se trăiește viața obișnuită cu aspectul pe care i-1 dă evoluția
 naturală a timpurilor și a moravurilor societății. Crucea cam
 rămâne pe afară, pe poarta mănăstirii sau prin peșterile ascunse
 între munți, Unde urmașii apuseni ai Tebaidei macină viața lor
 îrt meditații, iar limba trăește și ea și urmează cursul normal
 de evoluție. Orientul și Occidentul sunt despărțite printr’o linie
 bine marcată. Unde se întâlnesc se naște un compromis între
 aceste două civilizații, între respectiva artă și limbă: cea mai
 tare influențează pe ceealaltă, fără să o poată sugruma. Limba

— 576 —


  latină nu se corupe, ci evoluează, nu dă îndărăt, ci se transformă
  lent, influențată de cea grecească și de elementele noui, stre-
  curate din limbile diferitelor popoare, cari s’au perindat tn Italia
  fn decursul evului mediu. Limba latină oficială din secolii 9—12
  nu e o limbă stricată, iar diferințele de sintaxă, dar îndeosebi
  morfologice ce se observă între ea și cea ciceroniană nu sunt
  greșeli de ignoranță, ci reguli tot așa de binedeterminate ca și
  <consectio temporum» clasic.

       Odată cu incursiunile diferitelor popoare toată viața inte-
lectuală și politică se refugiază în mănăstiri, de unde se dic-
tează atât condițiile de pace, cât și regulele gramaticale, precum
și canoanele artistice. Iar chiliile goale și umede ale eremiților
din primele secole ale monachismului în Apus — adecă dela
secolul al V-lea în urmă — sunt împodobite mai târziu, nu
arareori cu atâta bogăție, cu atâta splendoare, încât par cu totul
altceva decât refugiuri unde misticismul medieval își sângera
pieptul cu lespedea ruptă din stâncă.

       Astfel mi se depănau în minte reflexii din trecut, hoinărind
pe dealuri unde azi se ridică frumoasele mănăstiri: S. Scolastica
și S. Benedetto din Subiaco. De o parte și de alta a râului
Anio sau Aniene, se ridică îndrăznețe coaste din spinarea
Apeninilor, cu stânci pleșuve și dogorâte de soare, cu vuetul
râului, care pe aiocurea se aruncă furios în contra vadurilor
de peatră. Orașul Subiaco, Sublagueum-ul clasic, cu pitoreasca-1
așezare pe vârf de colină, tăcut și cuminte și dominat de castelul
din vârf, «La Rocca», îmi pare de departe o uriașă jucărie:
cutii mici înșirate ori îngrămădite pe o ridicătură de nisip. Las
drumul alb și orbitor în bătaia luminii, las râul, al cărui șopot
îl aud tot mai slab și cotind la stânga încep urcușul. Dintr’o
fndoitură a muntelui răsare turnul unei biserici, turnul romanic-
latin, atât de obișnuit In toată câmpia romană. Peste puțin se
deslușește biserica cu puternicele-i contraforturi, cavi o prop-
tesc dinspre vale, cu bifore gotico-toscane, cu porți romanice
ori gotice, cu adăusături din Renaștere și cu fațadă modernă:
câte un timbru gravat de diferitele epoci, cari s’au perindat.
In jurul bisericii se întindea mănăstirea, mai la o parte grânare,
grajduri, magazine. Călugări cu șorțuri peste tunică își caută
grăbiți de treabă și rămân mirat văzând pe acești oameni —
pe cari mi-i închipuiam cu cartea de rugăciuni și cu rozarul

— 577


— bătând tapete in mijlocul curții, mulgând vacile sau repa-
rând un perete stricat. Pe sub zidurile mănăstirii trec băieți și
fete cu caprele la păscut, înșelând mersul cu o «altalenă»
monotonă. In curtea mănăstirii străinii cu <ghid> legat în roșu,
cu nasul pe sus. Un călugăr mic, cu o față, care trădează prea
puțină inteligență, ce dă, șchiopătând, pe ciceronele. Sunt la
S. Scolastica.

       Pe la sfârșitul secolului al V-lea tânărul Benedict din
Norcia se retrage în acești munți și începe viața plină de pri-
vațiuni și meditații, făcând cu exemplul său mulți învățăcei și
punând bază mai multor mănăstiri în provinciile apropiate, între
cari și faimoasei mănăstiri din Montecassino. Viața sa decurge
In rugăciuni, în meditații, în repețite persecutări din partea
adversarilor invidioși. Tovarășă fidelă și mângâietoare e sora-sa
Scolastica. In jurul și deasupra speluncii, unde sfântul a fost
ascuns trei ani — primii ani de inițiare — și In jurul peșterii
unde a trăit după aceea, învățând pe discipoli, s’au zidit multe
odăi săpate în piatră și decorate corăspunzător timpului și bună*
stării. Mai mult ca modesta cavernă a S lui Benedict a devenit
cu timpul unul dintre cele mai importante centre de cultură me-
dievală din Apus. Dar urmașii S lui Benedict, abații ordinului —
îndeosebi după sec. XI, când se zidește castelul în vârful stâncii
numită la Rocca, și începe puterea feudală a mănăstirii, lasă
în uitare cele sfinte și își petrec viața în răsboaie și ve-
selie. iar călugării ceilalți, mai mult sau mai puțin, urmează
exemplul.

       Odată cu bunăstarea materială se concentrează aci tot
ceeace câmpia romană are mai ales ca artă, literatură, științe.
Mănăstirea și îndeosebi aceea a S. Benedict, devine un fel de
universitate, care e cu atât mai importantă, cu cât e situată la
limitele culturii grecești spre Apus. Sub abatele Desideriu, papa
Victor al IlI-lea de mai târziu, mănăstirea sub raport cultural
trăește epoca de aur. De aci înainte mănăstirea fortăreață, pri-
vilegiată și din punct de vedere politic este ținta multor prin-
cipi sau condotieri; așa găsim în istoria ei numele Orsinilor,
a familie* Colonna, ș. a. Rodrigo Borgia, faimosul papă Ale-
xandru al Vl-lea, lasă și el urme atât în reconstruirea castelului
și a mănăstirii, cât și în amintirea istoricilor, cari au avut ce să
scrie despre orgiile lui.

        Papii dau diferite privilegii mănăstirii, abatii se folosesc
   de ele în detrimentul populației, care geme sub cruce și care
   nu odată se răscoală împotriva călugărilor deveniti odioși. Insă
   cu toată samovolnicia lor operele manuscrise, prețioasele incu-
   nabule se înmulțesc — amintesc aci una dintre mândriile mă-
   năstirii: un Lactanțiu tipărit de doi elevi ai lui Outtenberg —
   și tot așa se sporesc și capelele una peste alta, săpate in pe-
   retele oblic al stâncii, ca niște cuiburi de rândunea. Pereții
   odăilor sunt cu fresce de sus până jos, cu picturi din diferite
   epoci, formând astfel o pagirfă interesantă în istoria artelor din
   centrul Italiei.

        S. Scolastica — zidită de-asupra celei unde trăise sora
   Sf. Benedict — e mai săracă în opere de artă. Este zidită
   aproape pe ruinele vilei lui Nerone, dela care a împrumutat
   mult material de construcție, câte un capitel, coloane, vre-un
   sarcofag, etc. Biserica e refăcută modern pe zidurile celei vechi,
   din care rămâne o poartă romanică, câteva bas-reliefuri bizan-
   tine, porți și bifore gotice și câteva fresce, rămășiță a unei serii
   de picturi, cari reprezintă viața Sfintei. Sunt lucrate in acel
   spirit de rafinament artistic propriu sfârșitului sec. XIV și înce-
   putului sec. al XV-lea, pe care il găsim și într’o serie de fresce
   dela S. Benedict. Partea cea mai interesantă a mănăstirii S.
   Scolastica e «chiostro», curtea centrală, în stilul marmorarilor
   romani din Dugento, vreau să zic a familiei Cosmati. Opera
   e iscălită. Cosmus et filii Lucas et lacobus romani cives in
   marmoris arte periti hoc opus explerunt. Făcând o compa-
   rație între acest chiostro șl între acelea dela S. Giovanni La-
   terano sau dela San Paolo din Roma — făcute de aceiași mă-
   iestri, — vom observa ceva straniu în cel din S. Scolastica.
   Chiostrurile romane sunt mai cochete, coloanele mai lungi, mai
   elegante, iar de-alungul spiralelor lor se înșiră chenare de mo-
   zaic, pe când coloanele de aici sunt scunde și ceva mai gre-
   oaie. Cauza — cred — trebuie căutată în mediu. Cu toate că
   Cosmati erau probabil greci asimilați, totuș mediul roman cu
   eleganța și proporțiile edificiilor clasice nu i lăsa să se abată
   dela aceste canoane, până când la Subiaco, într’un mediu —
   în secolul XII — mai mult poate de jumătate grec sau greci-
   zant, predomină gustul bizantin: coloane scurte cu piedestal
   mic, atât doar că lipsește capitelul dublu.

— 579


         Cu mult mai importantă e Insă mănăstirea a doua: S.
   Benedetto. Cele mai vechi rămășițe de fresce datează din se-
   colul al IX-lea, in caverna numită <a păstorilor> se mai con-
   servă o Madonă, ținând pe micul Isus — după modelul bi-
   2antin — pe genunchiul stâng. Mortarul subțire, care susține
   pictura, urmează accidențele stâncei, accentuând și mai mult
   caracterul primitiv al acestor picturi. Observând insă atent
   ■această frescă vedem o factură Îndrăzneață, penelate largi și
   sigure, aproape impresionistice și o destul de pronunțată pu-
   nerea expresivă a fețelor. Ca stil e apropiată de frescurile din
   celebra <S. Maria antiqua» din forul roman din Roma. Unii
   •dintre criticii italieni ar vrea să vadă aci artă populară romană,
   cel mult bizantinizantă, poartă însă atât de bine determinat ca-
   racterul bizantin in draperie, in desenarea ochilor, in atitudine,
   in punerea luminilor, încât trebue recunoscută fără șovăire
   ■pura artă bizantină: că e sau nu opera unui grec sau a unui
   roman, nu importă și nici nu se poate distinge. Se poate vorbi
   ■de un spirit roman, de un pictor italian bizantinizant, in alte
   fresce, cari însă datează din secolul al XllI-lea. Așa de ex. nu
   se poate nega o adaptare, o ușoară transformare a concepției
   bizantine în fresca din biserica inferioară dela S. Benedetto, în
   care e reprezentat S. Gregoriu, servind oficiul divin, incunjurat
   de îngeri, precum și în aceea pictată de-asupra vechei intrări
   in sanctuar. Schema e absolut bizantină, stilizarea draperiei la
   fel, diferința o găsim doar în rezolvirea fețelor, animate de mai
   multă viață ca în cea mai sus amintită. Autorul sau autorii —
   sunt mai multe fresce de aceeași școală — sunt necunoscuți
   — se poate să fi fost chiar călugări benedictini, cum se poate
   să fi fost vre o familie de zugravi, tot așa cum era și aceea a
   pietrarilor Cosmati. In aceste picturi deci, care datează de pe
   la începutul secolului XIII se resimte puțin mișcarea reaiistică
   ce învie în Italia — să ne gândim Ia Nicola Pisano — dar vom
   simți și mai mult această tendință în seria de fresce pictate de
   un măestru grec de nume și probabil și de naționalitate, care
   resimte influența acestei prime Renașteri: «Conxolus magister».
   Alte opere iscălite de el, ca aici, nu s’au găsit — i se atribue
   o serie db picturi la Anaqui — a fost însă fără îndoială unul
   ■dintre acei mari meșteri, care în timpul acesta pe la finea seco-
   lului al XllI-lea dă o nouă înfățișare artei italiene. Pentru istoria

580


   artelor Conxolus magister a avut mai puțin noroc decât de ex.
   un Rusutti sau Cavaliini, căci nu se știe nimic despre el; ceeace
   insă a rămas din opera lui vorbește clar, ne arată pe un artist
   care, crescut și trăit într’un mediu unde tradiția grecească este
   încă vie a știut să tragă profit din «decorativitatea» artei bizan-
   tine, la care aplică figura înțeleasă — corespunzător gradului
   de prefecție contimporan — imediat din natură. Aceasta se poate
   explica și cu mișcarea naturalistică franciscană, pornită după
   moartea Poverello-lui din Assisi, care naturalism, mai bine zi»
   verism, popular se manifestă în deosebi în neîntrecuta vervă
   cu care artistul povestește viața S-tului Benedict.

         A patra epocă în pictura acestui sanctuar e caracterizată
   printr’o pictură de pronun|at gust sienez ^u puține influente
   florentine și se poate pune pe la finea sec. XIV. Acest sau acești
   artiști reprezintă viața Mântuitorului și diferite idei mistice. Gă-
   sim o factură grăbită, un gust cât se poate de popular, desen
   incorect, dar o puternică expesivitate. Nu amintesc decât moartea
   și uciderea inocentilor. Moartea e reprezentată printr’un om
   bătrân cu barba lungă, cu o coasă în mână, încălecat pe un
   cal, care trece în galop nebun cu nările dilatate, cu ochii scoși
   din orbite, cu coama încâlcită de vântul tăios. Vârful coasei
   atinge spatele unuia dintre cavalerii, cari împreună stau îm-
   pietrii înaintea fioroasei arătări. In uciderea nevinovaților e
   puțină mișcare: mamele îngrămădite pe jos strâng la piept pe
   copilașii străpunși, nevoind să creadă că sunt morți. Ochii lor
   sunt seca(i de lacrămi; scena e atât de grozavă prin însăși
   esența ei, încât nu e nevoie de văicăreli și urlete patetice —
   cum le ar fi reprezeutat un baroc — căci aceasta muțenie pă-
   trunde în suflet ca o suflare de ghiață.

         Regiunea Marche-lor și a Abruzzi-lor împreună cu partea
   apropiată de acestea a Câmpiei romane pe la finea treceento-lui
   și în primele decenii ale Quatrocentului au un aspect artistic
   cât se poate de interesant pentru curentele de artă internațio-
   nală din acea epoqă. Dinspre Verona și Veneția, dinspre Milan
   și Siena ajung în aceste ținuturi valurile îndepărtate ale gustului
   artistic de peste Alpi, îndeosebi ale gustului francez. E utr
   amestec de diferite elemente, gingășia italiană a espresiei, ele-
   ganța franceză a figurii, realizmul flămând și minuțiositatea ger-
   mană, un limbaj comun peste tot în apus. In provincia Mar-

581


   che-lor afară de Ottaviano Nelli, un pictor popular care re-
   simte și el puțin curentul internațional, afară îndeosebi de Gen-
   tile da Fabriano, cel mai caracteristic și cel mai <gentil> în arta
   sa, mai avem școala fraților Salimbeni din Sanseverino, cari
   peste formele populare încarcă tot eeeaee a putut mai rafinat
   să producă arta franceză renană, încât ca spirit și în deosebi
   ca formă sunt foarte apropiați de încântătorii măeștri ai «Orelor
   din Chantilly» calendarul ducelui de Berry, Frații Salimbeni au
   făcut o modestă școală locală, «Școala Severinată», și elevi de
   ai acestora au lucrat și la Subiaco, în biserica superioară. Așa
   de ex, «Răstignirea» din biserica superioară, cea din refectorul
   conventului și cea din sacristie, Martirul S-lui Placid, minunea
   Slui Petru și altele. Caracterizează arta acestora tonalitatea
   ultrafrină, quasi barocă, în semitinte, ce folosesc peste tot, co-
   lorile mărgeanului, mult verde smarald și roz pe fond vânăt
   închis, stilizarea manierată în gust gotic-târziu a hainelor și a
   părului, precum și predilecția pentru, povestire.

         Ultima epocă în decorarea bisericii e de pe Ia sfârșitul se-
   colului XV. In coridorul, care conduce în biserica superioară
   Intrarea târzie, care a înlocuit pe cea originară, se găsesc câteva
   figuri de sfinți (Christ având pe două laturi pe S. Benedict,
   S. Scolastica și alți doi sfinți), de un măestru mediocru, imitator
   sau școlar de al lui Perugino. E slab și cu desen neglijat, care
   insă totuș atrage prin căldura colorilor, însușită dela măestru.

         Intre operele de artă mai vrednice de remarcat amintesc
   statua sfântului Benedict, opera sculptorului Antonio Raggi, elev
   alui Bernini, Să ne închipuim o statuă barocă în spelunca unde
   eremitul a trăit trei ani de zile, sângerându-și pieptul în medi-
   tații. Pare o femee frumoasă, gătită de bal, care înainte de a
   pleca, mai aruncă o privire în oglindă, întorcând ușor și cochet
   capul. Barocul n’a prea ținut socoteală de mediul pe căre i po-
   poțona cu arta sa — mă gândesc la toată decorația internă a
   bisericilor — dar un contrast așa de mare între viața subiectului
   și între forma, care-1 reprezintă pe acesta, ca aici, lovește ca un
   anacronism parodic. Aici s’ar putea face o asemănare foarte
   utilă între icohografia și forma orientală și între cea apuseană
   — și aceasta în favorul celor orientale — dar e prea puțin spațiul
   pentru aceasta.

         De arhitectură în stil bine determinat nu se prea poate

4

— 582 —


   vorbi; — icicolo plafoane <a crociera» — căci accidentalitatea
   locului și îndeosebi caracterul de peșteră a Întregului sanctuar
   a condi(ionat dela început aspectul ei.

        ta impresie generală cele cinci etaje de cele capelete,
   luminate de vitrajuri multicolore, prin cari lumina timidă trece
   colorată, să se răsfrângă pe colturile tăioase ale pereților de
   stâncă, sanctuarul e de neuitat. E drept că acest efect e In de-
   trimentul spiritului eremitic, pe care ai vrea să-l simțești. Co-
   borând escala santa», care leagă aceste mici absideți-se pare
   căje adâncești într’un mic labirint fermecat, scăldat in lumini
   diferite, care căzând pe fetele vizitatorilor, le dă un aspect vial;
   ți-se pare un castel din povești, cochetăria odăilor cu picturile
   intonate te face să aștepți in loc de eremi(i să-ți iasă înainte
   cu pas de vis o lleană Cosinzeană sau așa ceva. Dorul de a
   înfrumseța locașele sfinte nu odată a ajuns la lux, nu odată
   spiritul de măsură și de sărăcie eremitică, din zelul celor in-
   teresati, se refugiază din aceste locașuri.... insă podoabele ar-
   tistice dau desfătarea ochiului și prin urmare și a spiritului. Și
   de multeori extazul produs de mirajul colorilor și a marmurei,
   de jocul luminilor, de liniile arhitectonice, ne apropie cu mult
   mai mult de cele superioare, decât o predică recitată din oficiu.

        Subiaco, August 1925.                          loachim Miloia.



Clacări din adânc...


îmi place să te văd cusând...

      îmi place să te văd cusănd... senină
      S’apleacă fruntea ta, stăruitoare,
      Pe cămpul de mătasă lucitoare,
      Pe care prinzi, în jocuri de lumină

      O broderie scumpă și străină...

      Ades se ’ncurcă razele de soare
      în părul tău... și-apoi, șovăitoare,
      Ades îți rătăcește măna fină.

583


     Pe firul ce de ea par’că s’ascunde...
     Cu prefăcută, sufletească pace,
     în ochi las lacrime să mă inunde...

     întregu-mi suflet simt cum se desface
     La focul, care știi să mă pătrunde...
     Și-mi place să te văd cusănd... Îmi place!...

Străinul...

  ...Se tănguise Toamna ’ntărziată,
  Căutăndu-ți trist preludiu de iubire...
  Să fi ’nțeles tu ce însuflețire
  Foșnia, atunci, în frunza ’mprăștiată?...

   N’am vrut să-ți spun... Am vrut să mă străbată,
  în suflet, o putere peste fire...

  Și-asemeni frunzei, în nemărginire
  Să ’ngrop cântarea mea, înflăcărată.

  ...Simțind în trup a dragostei strănsură,
  Lăsat-am lacrimi dorul să-mi înnece,
  Iar scumpei măini, a buzelor arsură.

  .. .Și ’n noaptea, care se lăsase rece,
  Cum măna ta îl apăsa pe gură,
  Străinul, șovăind, a dat să plece...

Marius Iliescu.



      Din studiul .Criza parlamentarismului, de L. Naudeau (1925,12. XII.
«Illustration»): <Când statul e în primejdie o voință superioară trebue să
■constrângă toate inteligențele să se folosească într’nn senz unic. Aeeastă
voință le interzice contrazicerile trândave, de prisos, subtilitățile bizantine,
ciorovăieiile (hărțuielile), concurențele inoportune; ea determină pentru
folosința tuturora un adevăr oficial, pe care fie care trebue să-1 adopte și
să-l servească, sub amenințarea de a fi bătut, dacă nu ucis; Intr’un cuvânt:
voința superioară obligă să se asocieze toate felurile de elemente, până
mai ’nainte incompatibile.»


4'

— 584 —


Colibașii din pasul Branului.

De Teodor V. Păcățian.

     La comandamentul general militar din Sibiiu s’a făcut îi»
anul 1768 schimbarea de multi și de mult dorită și așteptată ~
locul tiranului Buccov l-a luat generalul O’Donnel, în calitate de
comandant militar al <Ardealului*.

     Baronul Buccov s’a făcut celebru prin goana nebună, pe
care a purtat-o în contra bisericii ortodoxe române și a cre-
dincioșilor ei din Ardeal, dar și-a câștigat și merite mari, prin*
înființarea graniței militare dealungul hotarelor țării, înspre
Muntenia și Moldova.

     Urmașul său, generalul O’Donnel, venise la Sibiiu cu.
misiunea primită dela Viena, de a finaliza cât mai curând acea-
stă organizare militară a comunelor dela marginea Ardealului;
rămasă neisprăvită de Buccov.

     In scopul acesta, generalul O’Donnel a făcut călătorii de
inspecție și de studii pretutindenea prin Ardeal. A fost și lai
Brașov, iar de aci s’a dus la Bran și a urcat și munții Branului,.
pentru a vedea cum sunt așezate aci posturile militare de strajă,
cari aveau misiunea să păzească trecătoarea, care leagă Ardealul:
cu Muntenia.

     Aci, în vârful munților, comandantul militar nu a aflat însă*
numai posturi militare de strajă, ci a aflat și o mulțime de coli-
bioare, pline de oameni, cari trăiau în ele, în mare mizerie, ce
e drept, dar și în perfectă mulțumire. Cerând informațiuni, că.
ce fel de oameni sunt aceștia, cari duc o viață nomadă în.
vârful munților, a aflat, că sunt români, că trăiesc din prăsirea
vitelor, cu cari fac negoț în Muntenia, de unde își aduc și<
alimentele, — ca cetățeni însă aparțin și ei la țara Ardealului.

     Meditând asupra lucrului, comandantul militar a luat ho-
tărârea de a se regula situația acestor colibași, în așa fel, ca ei-
să graviteze mai puțin spre Muntenia și să fie de mai mare
folos țării lor proprii, de cum au fost până acuma. Și-a croit
deci un plan despre modalitatea acestei regulări de situație și
acest plan al său îl cunoaștem din notificarea, pe care a îna-
intat-o în privința aceasta, la II Octomvrie 1771, consiliului
belic aulic dela Viena, care notificare, în traducerea făcută din.
originalul german, sună după cum urmează:

     — «Dintre lucrurile pe cari le-am observat eu, — înaintea¹
tuturor celorlalte, — cu ocaziunea inspecționării granițelor
acestui Mare Principat, mi s’a părut mie a fi cel mai îngrijitor
acela, că în districtul Brașovului, înaintea pasului dela Bran, se
află un teren mare, locuit de câteva sute de familii de așa nu-
miți: CoUbați de sus (Ober-Kolibaschen), isolat în așa măsură*

585


<*rin posturile de strajă și de cordon, — cari sunt așezate mai
'încoace, — că locuitorii de pe el, In afară de impositul plătit,
sunt a se considera ca sudiți apărținători mai mult Valahiei
decât Ardealului.

      Precumpănind acum bine, că oamenii aceștia fac necon-
tenit șt neîmpedecafi afaceri în Valahia, se fncuscresc cu cei
de dincolo, se căsătoresc unii cu alții, prin -urmare, averea lor
vine împărțită astfel, că ei niciodată nu fac cu sinceritate fasiune
-adevărată despre ea: statul e păgubit de contribuțiile, cari îi
compet. De altă parte ei își țin turmele de vite aproape anul
întreg In Valahia și la diferitele ocasiuni, folosite în favorul
celor de dincolo, fac prevaricațiuni inevitabile, în dauna era-
rului și a țării, ba pot ajuta, ca să se facă multe contrabande
stricăcioase. Mai ales insă pot aduce boale contagioase, ivite
în Valahia, după cum ne-a arătat din destul experiența ultimă,
când ciuma a. isbucnit mai intâi dincolo, apoi prin comerțul de
vite amintit mai sus și prin convenirile oprite a trecut și din-
coace de cordon, ajungând la colibașii de sus, apoi in satele
Râșnov, Tohanul vechiu și Tohanui nou, mai departe, în co-
muna Budila, din districtul Brașovului, apoi în județul Alba-
superioară și chiar și mai încoace, în mai multe sate, lățite
■fiind probabil de cătră colibași, — lucru, care trebue considerat
totdeauna de foarte periculos

      Dar afară de aceasta ei nu sunt stabili in districtul Bra-
șovului și cu atât mai puțin in țara căreia acum îi mai sunt
de ceva folos, ci din contră când le trece prin minte pot șă
emigreze neîmpedecati în Valahia.

      Și așa, cu considerare la aceste și la alte asemenea con
duzii păgubitoare, aflate de verosimile, după luarea în privire
cu ochii a situației, am dat comandantului din Brașov, dom-
nului general Elchholtz, precugetata îndrumare, ca să facă des-
crierea in mod autentic a situației din acel district și din ținu-
turile, cari îi aparțin, din toate punctele de vedere, anume: cum
ar putea fi așezate mai bine posturile, atât în vreme de iarnă,
cât și în vreme de vară, patrulele cum ar putea cotțiunica mai
comod intreolaltă, lemnele de foc și apa cum s’ar putea aduce
pe seama soldaților, prin urmare, cum s’ar putea aduce, după
putință, mai bine în consonanță una cu alta, — înaintând
despre acestea raportul său amănunțit.

      Numitul general a satisfăcut îndrumării, a schițat și ne-a
înaintat, împreună cu explicările necesate, planul, care confirmă
incomoditătile periculoase și nefavorabile amintite mai sus, și
pentru evitarea lor arată cum pot să fie așezate posturile, in-
terne și externe, respective, cum pot fi retrase mai îndărăt, așa
ca apoi colibașii să fie închiși între ele.

• Acum, dacă și înaltul guvern, pentru țară, iar tesaurariatul,
pentru folosul prealnalt și districtul Brașovului, pentru sine In-

- 586 —


suși, ar confirma și ar face posibilă executarea acestei propu»-
neri, atunci ar mai fi de a se lua în considerare numai urmă-
toarele, și anume:

,     1. Dacă această închidere a colibașilor de sus, în urma

împrejurărilor lor actuale, e compatibilă cu politica de stat?Jar r

      2.       Dupăce la tot cazul, guvernul, pentru asigurarea țârii,
din punct de vedere sanitar, iar tesaurariatul, in interesul erarului,.
va afla că se poate face, — atunci:

      3.       Va depinde numai dela locul preatnalt și dela autorită*
țile înalte, ca propunerea să-și primească deplina ei realizare. Darr

      4.       Fiindcă între altele se va putea ivi la acest act presu-
punerea verosimilității, că la efectuirea închiderei proiectate,,
mulți dintre colibașii, cari până acuma s’au bucurat totdeauna,
dar totdeauna, de nelimitata libertate din două părți, vor pro-
ceda la emigrare: în contra acestor eventualități, spre liniștirea*
lor, s’ar putea face următoarele favoruri minimale:

      Să li se permită aducerea din Valahia, cu scutire de vamdᵣ
— cel puțin în anii primi, — a celor necesare pentru consu-
mațiunea proprie, ca: vin fructe scoase din pământ, sau culese
din pomi, vite necesare pentru gospodărie și celelalte mijloace
de traiu, pe cari ei sunt obicinuiți a și le procura de acolo
cu mult mal ieftin decât din Ardeal; căci în caz contrar, ei se-
vor folosi, sigur, de toate șireteniile, ca totuși să Ie aducă pe
acestea de acolo și, în special, vinul din cârciumele cele mai
apropiate valahe, trecându-le dincoace cu multă primejdie ș»
cu pierdere inevitabilă.

      In acest scop se poate face la pomul de lângă postul ofi-
țeresc, între palisade, sau între două garduri, o trecătoare, 1»
locul arătat în planul amintit, prin care să fie permisă aducerea*:
încoace a victualelor neamestecate cu altele. Va trebui să fie
aplicat apoi aci și un funcționar, pentru care s’ar putea face
locuință și care ar avea datorința să controleze, ca să nu se
facă contrabanda oprită și ca fără vamă să se treacă dincoace
numai aceea ce se crede a fi necesar pentru traiul propriu al
colibașilor*.

      Această notificare a comandamentului general militar din
Sibiiu, trimisă consiliului belic aulic dela Viena, a provocat o
corespondență vie între Sibiiu și Viena, a cărei rezultat final a
fost acela, că propunerea făcută de a ti închiși colibașii din
pasul Branului între posturile militare de strajă, a fost abando-
nată, ca neaducătoare de nici un folos și ca nerealisabilă, ac-
ceptată fiind o altă soluție, mai bună, mai practică și mai fo-
lositoare, atât țării, cât și oamenilor interesați, anume: aducerea
colibașilor din munți la vale șl așezarea lor tn una sau in mii
multe comune rurale din Țara Bârsei. In consecință, magistratul
din Brașov a primit ordin să construiască cu posibilă grăbire

587


case potrivite pe seama acestor colibași, în satele, în cari are
locuri disponibile de case, și apoi să mute pe toți colibași» în
ele, dându-le acestora șl pământ cultivabll.

          Sașii din Brașov au împlinit cu punctualitate ordinul, care
     li s’a dat și au raportat stăpânirii mai înalte, că au clădit, în
     Tohanul vechlu și mai ales în Tohanul nou, în total 97 de case
     țărănești pe seama colibașilor din pasul Branului și vor mai fi
     construite case și în alte comune, dar câte mai puține. To-
     hanul nou sunt destinate pe seama colibașilor și peste 300 ju~
     găre de pământ; dar numai 15 colibași și-au ocupat casele; ce-
     ialalți se cam codesc, afirmând că se simțesc destul de bine în
     colibele lor din munți.

          Natural, că s’a dat poruncă aspră, ca toți colibașii să-și
     schimbe necondiționat viața nomadă de mai nante cu o viață
     regulată cetățenească, luându-și In primire casele și pământu-
     rile puse lor la dispoziție și cei mai mulți s’au conformat or-
     dinului, înmulțind astfel poporațiunea din cele două Tohane
     deodată cu 97 de familii românești. Aceia apoi, mai puțini, că-
     rora nici decum nu le-a convenit prea marea îngrijire împără-
     tească dată presentului și viitorului lor. au trecut în Muntenia
     și trecuți au rămas, iar colibele, în cari cine știe câte generații
     și au trăit viața pe vârful munților, au fost nimicite, pentruca nu
     cumva oamenii, cari le-au locuit, să deserteze din satele în cari
     au fost așezați, căutând din nou adăpost în ele.

          Mulți dintre oamenii de astăzi, Înstăriți și cu vază, din
     Tohanul vechiu, dar mai ales din Tohanul nou, vor fi, probabil,
     urmași ai acestor colibași, despre cari, cei mai bătrâni d n sat,
     sigur că vor ști povesti câte ceva, din istoria comunelor lor,
     nescrisă, dar trecută din gură în gură dela generație la generație.



    Rolul social al medicului român în opera
         de consolidare a statului național.

Prot. I. Hatieganu.

         Pe statuia unui mare clinician al școalei vieneze, este
    inscripția, <Numai un om bun poate să fie un medic bun».
    Azi am putea schimba această inscripție prin <Numai un medic
    cunoscător al igienei sociale poate fi un medic bun».

         După marile transformări politice și sociale, ce au urmat
    războiului, fiecare cetățean are obligația, ca să aducă contribuții
    in opera de consolidare. In statele învinse se fac sforțări, ca
    să se încadreze în noile frontiere și’n hotare mai strâmte să se
    înfăptuiască o bună stare. In statele învingătoare sforțările spre
    consolidare sunt încă cu mult mai mari. Pentru a crea noile

z                                                                        i

— 588 -                                 1


      cadre și noul echilibru se fac operatii cu mult mai dificile și
      cari necesită o mai mare cheltuială de energie. România-mare
      — visul nostru milenar — cere din partea fiecărui cetățean și
      cu atât mai mult din partea medicului, ca să aducă sacrificii
      pentru consolidarea și multiplicarea energiilor neamului. Aceasta
      nu se poate realiza, decât luptând cu tot elanul pentru asigu
      rarea unor condiții igienice dictate de dogmele știențifice ale
      timpului. Azi in toate țările europene, ne mai vorbind de .',Ș
      America, medicul nu mai este un simplu practician, ci se con-        |

      sideră, ca și un factor social de prima importanță. Tot mai          3

      mult se accentuiază și in timpul școlarității, necesitatea impe- H
      rioasă a unei activități igeno-sociale a medicului. Prin această
      activitate medico-socială se aduce un serviciu nu numai socie- j
      tății bântuite, ci și medicul trage foloase in practica sa curativă. <

      Astfel opera lui de <sacerdote al igienei» este replătită. Cu câtă   |

      ușurință stabilim diagnosticul etiologic al unei febre obscure ‘
      la un copil, dacă anchetând familia vom găsi mama tubercu-
      loasă. Cu cât entusiasm vom incepe tratamentul unui copil
      astmatic, al cărui tată prezintă semnele clasice ale sifilisului.
      Medicul de altfel zi-cu zi, fără să-și dea seamă, face operă so-
      cială când stabilește tratamentul — regimul-onorariul. — Poate
      să facă operă folositoare, dacă desconsideră starea socială a bolna-
      vului? Medicul prin cariera sa este desemnat de-a fi cel mai
      util și cel mai important factor social Într’un stat. Azi, durere,
      cea mai mare parte a medicilor eserciază pură clientelă. Ba unii con-
      sideră bolnavii ca și o marfă, care are valoare — după câștigul,
      care I oferă. Tendința mare a elementelor tinere medicale de a
      invada orașele, arată in mod clar concepția absolut talsă a
      generațiilor prezente medicale de a considera cariera lor ca o
      simplă magazie de afaceri. Mergerea spre comercializare aduce
      o micșorare a moralității profesionale. Față de acest curent
      materialist astăzi Insă tot mai mult se cristalizează părerea, că
      în lupta de consolidare este imperioasă participarea tuturor
      medicilor.

           Este o datorie a fiecărui medic și In aceste regiuni mai        I

      ales a secțiune! medicale «Astra», ca să arete calea cea ade-        1

      vărată, pe care s’o urmeze medicii români, cari stau desorien-
      tați în răscrucea celor două drumuri.                               3

            Intrarea în calea adevărată, ca ostaș curajos al luptei |
      medicosociale, ar contribui nu numai la ridicarea prestigiului
      profesional, ci ar face ca din această activitate să rezulte un
      bine, care s’ar revărsa asupra neamului nostru întreg. Generația î
      de azi a medicilor trebuie să fie pătrunsă de convingerea, că 1
      are o datorie sfântă, să vină cu tributul său, in aceste zile mari,
      când, după ce s’a cucerit pământul strămoșesc, pe acesta o 3
      zidește marea clădire a statului român, dela trăinicia căreia va
      deipinde soartea acestei țări. Condițiile speciale ale țării noastre




589


       impun medicilor, și mai ales medicilor români, ca să ia parte
      activă la munca igieno-socială. Dar această muncă nu și-o
      poate mai bine canaliza, decât in cadrele unei asociații cum
      este «Astra». Această fortăreață inexpugnabilă până acum de
      vânturile politicianismului, îi poate asigura o muncă efectivă.
      Concepția noastră este că fiecare cetățean este dator să sacri-
      fice cel puțin un ceas pe zi, aducând o muncă țării. Cu atât
      mai bine Înțeleg această activitate a medicului român, care
      dacă va jertfi un minim de timp pentru binele sanitar al unui
      colțișor de țară, din aceasta va isvori binele pentru toată țara.

          Sforțările, pe cari le va face medicul român, dar mai ales
   rezultatele pe cari le va obține, vor contribui ca să se schimbe
   in mod radical concepțiile de politică de stat, ale politicianiior
   noștri. Sănătatea publică nici azi nu formează obiectul de preo-
   cupație, dar mai ales partea integrală organică a unui program
   politic. Pe toți politicianii noștri ii preocupă mai ales chestiu-
   nile de economie politică. Dacă însă vor fi pătrunși de cunoș-
   tința faptului, că politica economică a unei țări este și In funcție
   <de starea sanitară a țării, atunci ar da atenția cuvenită chestiu-
   nilor de salubritate publică. Munca producătoare a indivizilor
   este în funcție de sănătate. Numai când oamenii noștri de stat
   vor fi în cunoștința valoarei economice ce reprezintă individul,
   vor accepta, ca igiena publică să fie pusă pe aeelaș plan cu
   problemele, economice. Precum problema economică nu poate
   fi decât națională, tot așa și igiena trebuie să fie națională. Deși
   această igienă trebuie să reprezinte ultimele cuceririi ale științei,
   -trebuie ca s’o punem în corcodanță cu gradul de cultură și cu
   starea economică a națiunei Cine poate s’o facă mai bine, de-
   cât medicul român?

          Până când statul și societatea vor înțelege rostul problemelor
   igienei sociale, precum și până când partidele politice pornesc un
   curent puternic pentru principiile lor, să începem și noi o pro-
   pagandă pentru a infiltra in marele public cunoștințele igienei
   sociale. Trebuie să facem o propagandă cât se poate de in-
   tensivă In publicațiuni să uzăm de toate mijloacele, deoparte
   scriind și noi, de altă parte să angajăm la scris toată garda
   scriitorilor, pe care sa i interesăm de toate chestiunile sociale.
   Si ținem conferințe, cari să fie demonstrative și sistemizate; în
   ele să se facă apel la opinia publică, care trebuie zguduită din
   amorțeala desinteresului. Apoi în expoziții igieno-sociale să pre-
   zentăm intuitiv toate cele realizate și realizabile In igienă. Să nu
   lipsească nici cinematograful, acest metod practic de propagandă,
   prin care s* ne adresăm publicului mare, prezentând în mod
   simplu și intuitiv toate problemele. Să luptăm pentru introducerea
   igienei ca obiect de studiu deja in primii ani ai școlarității, ca
   astfel cultul igienei să-l sădim în inimile cele mai fragede. Astfel
   să pregătim terenul prin propagandă pentru izbânda finală.

590





           Discuția tuturor problemelor sociale pe o scară întinsă vai
      pregăti terenul și în câțiva ani lumea va pretinde, iar guver-
      nele va înțelege, că nici un proges, nici o prosperare nu e po-
      sibilă fără organizarea serioasă a vieții igienice a statului. Lupta
      contra boalelor sociale va aduce foloase reale, favorizând creareaf
      unei specii umane mai robuste, o mortalitate mai mică, aug-
      mentarea numărului cetățenilor, astfel aduce o protecție a rasei,,
      iar prin lupta anti alcoolică se va ridica moralitatea și demni-
      tatea omenească a indivizilor. In această luptă mare medicul
      trebuie să aibă rolul ofițerului și să fie secundat de femee, al
      căror rol în mișcările sociale este de o capitală importanță. Deși
      lupta aceasta la noi se izbește nu numai de indiferentismul
      conducerii, dar și de starea igienc-socială și culturală rămasă
      a populației, totuș, trebuie începută cu atât mai mult, fiindcă,
      poporul nostru trece azi prin o criză puternică socială. Este
      drept că cea mai mare parte trăiește la sate, unde nu este așa
      expusă boalelor sociale, însă azi ne aflăm în perioada migra-


      ției spre orașe, unde ajungând cu un bagaj minim de cunoș-         '

      tințe este expusă tuturor boalelor. Drept aceea medicul român      i

      are o datorie elementară, ca deocamdată să înceapă o luptă
      intensivă de luminare, ca astfel, deodată cu refacerea economică ?
      a țărănimei noastre, să înceapă și implantarea unei stări cultu-
      rale igienico sociale. Până când în Germania este mai ardentă
      protecțiunea muncitorimei, în Franța protecția copilului, la noi ‘
      se impune menținerea în bună stare a valoarei imense ce re-
      prezintă, ca și capital uman, țărănimea noastră In acelaș timp- -
      să se dea atenție muncitorimei noastre, care acum se formează,. '
      primei copilării, igienei școlare și studențimei universitare, cari
      la noi sunt absolut neglijați. Astfel clarificând opinia publică,,
      care la noi este încă credincioasă unor basme și protejând ță- |
      rănimea muncitoare și generația tinără — viitorul neamului —
      să pregătim terenul pentru începerea unei munci efective Această J
      muncă efectivă va fi mai ales posibilă având în ajutor autori |
      tatea statului și concursul societății. Astfel medicul înzestrat ci* ]
      autoritatea necesară, susținut de stat în mijlocul unei societăți- :
      înțelegătoare și cunoscătoare a problemelor sociale, va putea. 1
      face adevărate minuni pentru salubritatea publică.                 )

           Fiind această luptă bine organizată într’un stat convins de- £
      importanța acestor idei și o societate colaboratoare, medicul va.
      putea să și exercite în acelaș timp și rolul de medic practician j
      ce asigură medicului o existență demnă și rolul de medicieoist».
      ceeace asigură societății o sănătate înfloritoare. Astfel medicul, ,5
      infrltrându se deja in anii școlărității cu toate cunoștințele, de
      prevenire, in cunoștința marelui public, va avea un rol important
      in educația masselor. Munca aceasta trebuie începută imediat.
      De 7 ani se fac sforțări mari. Avem și un minister al sănătății.
      Acesta nu va putea da resultate, până nu-l vom ajuta în toate.

591


        Până când alte națiuni, și mai mici și mai inculte, se or-
   ganizează în lupta socială, noi stăm în fața marilor evenimente
   și nu ne organizăm într’un scop bine definit. Unde este nevoie
   de începerea acestei lupte, decât aici la noi, unde din cauza
   lipsei unei organizații sociale, dominează și azi acea lege bio-
   logică, care permite selecția naturală a indivizilor? La noi mor
   copiii și bătrânii fără îngrijire. Copilul mic și omul trecut de
   60 de ani nu reprezintă valoare în ochii țăranului și astfel nu
   este protejat.

        Avem posibilitatea în cadrele Astrei să începem o propa-
   gandă intensivă, a cărei rezultat va fi ceeace întâlnim în țările
   culte, că medicul este înrolat în luptele igieno-sociale Prin
   munca igieno socială a medicului, profesiunea medicală va câș-
   tiga un rol foarte important social și politic și astfel va putea
   să-și fixeze acel loc, care-1 merită în societate. Medicul să nu
   fie numai un simplu ajutor în caz de boală, ci un apărător
   neînduplecat al societății, numai astfel va putea convinge pe
   politiciani, despre ce azi nu sunt convinși, despre necesitatea
   acestei lupte conduse de ministeriul sănătății publice. Prin munca
   noastră idealistă a începutului o să se nască acea organizație
   a profesiunei noastre, în care medicul, afară de vindecător
   plătit, va putea fi și un ofițer sanitar de profilaxie, având pentru
   această muncă plata bine meritată.

        Dacă medicii grupați în jurul Astrei vor înțelege aceasta
   și vor face 2—5 poate 10 ani operă de apostol, munca lor va
   fi răsplătită, căci sub drapelul acestei lupte se vor înrola toți
   medicii acestei țări. Convingându-se despre necesitatea cola-
   borării tuturor medicilor ia opera sanitară a țării, resultatul luptei
   va fi realizarea unei organizatii igieno-sociale din partea statului
   cu concursul societății, în care medicul va avea rolul cel rrat
   important. Dacă am reușit să facem atât, noi, generația de azi,
   ne-am făcut datoria față de scumpa noastră patrie.



           Ce scrie un cunoscător al Orientului. <Hinduși, chinezi mi-au spus:
   <In răsboiu) vostru ați folosit cu toții gazuri asfixiante, flăcări, bombe în-
   grozitoare. Ați omorât cu explosibile femei, copii, bătrâni. Puțin ne pasă
   cine a început: nu ne batem capul cu aceasta. Luăm la cunoștință numai
   că voi toți, europenii, v’ați bătut ca barbarii. Și tragem concluzia că o civi-
   lizație în stare să nască astfel de grozăvii nu e în drept să pretindă să
   stăpânească ye altele». — O scrie dl Jean Leune în <L’Jllustration»
   (19. XII. 925). Părerile, convingerile acestea se răspândesc tn Orient, răscu-
   lând popoarele împotriva noastră. E vorba: să le dăm încă prilej de o-
   astfel de critică ?

— 592 -                                 ;

-9


Jos zidurile chinezești!.. *

            Din prilejui «expoziției de studiu>. la Sibiiu (Prof. I. D. Șfefănescu
      — D. Comșa) 25 Oct — 2 Noemvr. 1925.                                 ’

            Cel mai mare dușman al omenirii este ignoranța, igno-
      ranța a ridicat ruguri în decursul veacurilor și a cerut milioane
      de victime. Ignoranța sfidează toate, braț la braț cu prostia' ;
      criminală și cu trufia.                                              ■■■>

            In numele ignoranței se ridică ziduri chinezești anti-culturale
      și zidurile acestea sunt groase, ca cele din China, iar de pie-
      trile lor masive se isbesc și sângeră creierii celor mai buni,
      din toate neamurile.

            Cel lipsit de orizonturi este intransigent, cu capul a mână. 1
      Cel cuprins de cunoștința mentalității și a produselor artistice,
      literare, a sbuciumului celor buni, pe terenul economic, social, j
      cultural, a altor neamuri, acela numai o țintă poate avea: să 4
      aducă în concordanță tendințele nobile, spre ceva superior, spre .
      o stimă reciprocă, spre o colaborare. Francezul spune, foarte
      rumos: Dacă pricepi toate — ierți toate. Vrea să zică:, con-
      descența te face înțelegător, bunăvoința te silește să ierți gre-
      șurile și să ridici în văzul tuturora eeeaee este vrednic de
      remarcat.

            Pentru ce suferim in ziua de astăzi, mai cu seamă ? Pentru
      că antitezele sunt puse într’un mod criminal, pe terenul «luptei»
      între clasele sociale, între religii, între popoare.

            Dacă spiritul dela Locarno nu câștigă teren in rândurile
      tuturor, se prăbușește cultura europeană și ignoranța, Dzeul
      Baal cel vechi și nou, își va secera altă hecatombă mons-
      truoasă de victime.

            Am fi vrut să fie de față cât de mulți minoritari, dar și ‘
      de ai noștri, la serbările și conferențele, întovărășite de concerte, ă
      aranjate, sub auspiciile <Astrei> în Sibiiu, în zilele de 25 Oct.
      — 2 Nov. Q25, din partea dlor I. D. Ștefănescu și Dim. Comșa.        ,

            Multora le-ar fi dispărut albeața din ochi și ar fi putut j
      vedea cu alți ochi, cu ochii înțelegătorului, frumusețile reale ‘
      ale acestui popor, atât de urât din cauza unui spirit murdar,
      gheșeftăresc sau șovin, de care este însuflețită o anumită pătură
      de ignoranți, streini și români.

593


       După ce ai mângâiat cu ochii, căci cu mâna iți era interzis,
  odoarele prețioase, arătate in expoziția înjghebată cu multă
  trudă și competență din partea celor doi adânci cunoscători ai
  artei românești, după ce ai ascultat conferențele pline de miez
  și de avânt ale dlui Ștefănescu, despre evoluția artei românești;
  după ce te ai ridicat, sufletește, ascultând, ca într’o biserică, pe
  lângă ariile românești, parafrazate frumos de compozitorii noștri,
  și compozițiile celebre streine — ar fi fost peste putința, de
  orice neam să fi fost tu, să nu-ți spui respicat: aici e râvnă
  spre ceva superior, aici sbucnește viața, dragostea pentru ade-
  vărata artă și adevărata cultură.

       Dar să lăsăm să vorbească despre această artă româ-
  nească, de care n’avem motiv să ne rușinăm, oameni
  competenți.

       într’un articol-recenzie scrie dl Emil Sigeras, un prețuit
  cunoscător al artei, despre «Albumul de țesături și broderii
  românești» (voi. II) al dnei Miner va Cosma: «Aceste lucrări,
  esecutate artistic, prelucrate In pânza, care servește ca stofă in
  fond, sunt atât de frumoase, de nobile și de conforme stilului,
  încât par’că ar fost cusute în sec. al XVI-lea, sub ochii unei
  femei din familia Medierilor, în Italia, și nu din partea țăran-
  celor române, cu mânile bătătorite (de muncă), după îndepli-
  nirea unei munci grele, la câmp»¹.

       N’ar fi cu cale ca astfel de convingeri să fie adunate și
  arătate acelora, cari bârfesc ceea ce este românesc?

       Dar lăsăm să vorbească alte două citate:


         ¹ E bine să amintim aici de o altă constatare, aceasta a nnnia, care
  s’a știut ridica peste ura distrugătoare de neamuri, a dlui Victor Orendi-
  Hommenau, redactorul revistei «Von der Heide» din Banat. Dl Orendi-
  Hommenau a ținut in 1925 o conferență despre «Dzeu șl ideia Dumne-
  zeirii» in casa culturală germană din Timișoara (conf. e publicată in între-
  gime in «Temesvarer Zeitung> de Crăciun, 1925) și a întrebat, pe drept
  cuvânt: «Urăști tu pe un Ooethe? Ești dușmanul unui Mihail Eminescu ?
  N’au ajuns binefăcătorii întregii omeniri un Behring și un Roentgen?...
  N’au fost un J. Rouss^au, un V. Hugo, un Moliere, dar și un Caragiale,
  un H. Heine, un conte Ștefan SzSchenyi, un Dante Alighieri, nește spirite
  cuprinse de focul (sfânt), pe cari să le poseadă i-a servit spre cinste fiecărei
  națiuni ?»

      Cum au scria cunoscătorii de artă
străini despre expoziția I. D. Ște-
fănescu—D. Cotnșa. «Artă poporală
românească* e întitulat articolul d-lui
E(mil) S(igerus) din «S. D. Tageblatt»
(31 Oct. 1925). Iată-1 în traducere ro •
mânească:

      «Activității ce nu cunoaște obo-
seală a dlui prof. 1. D. Ștefănescu este
a se mulțămi că putem să vedem în
muzeul «Astrei» o expoziție de artă
românească și de artă poporală româ-
nească, cum nu s’a arătat nici odată
pe aici. S’au mai ținut expoziții de
artă poporală românească în Sibiiu,
expoziții, cari au Întrecut cu obiectele
expuse expoziția de acum, dar n’au
întrecut-o în privința valorilor artistice.

      «Arta poporală se poate asemăna
eu o floare plină de mireasmă și de
colori strălucite, floare, care înflorește
în locuri tăinuite. Tocmai în urma
acestui loc tăinuit este foarte greu să
știricești punctul de unde îți este dată
putința să analizezi istoricește arta po-
porală și pe unde să afli astfel cheia
la deslegarea corectă a ființei artei
poporale. In urma nespus de valoroa-
selor țesături și broderii din Grecia,
Turcia, Azia, Bulgaria, ș, a. m. d., pe
cari dl prof. Ștefănescu le-a luat Ia
contribuție, alăturându-le expoziției,
ni se dă o explicație foarte valoroasă
asupra desvoltării artei românești po-
porale.

     «In produsele artei textile popo-
rale românești trăiește apreciarea, sim-
țemântu! artistic a veacuri întregi. Tex-
tilele expuse din vechi mănăstiri mol-
dovene ne arată cât de veche este
deja arta poporală românească, cu ca-
racteristica ei plină de viață și plină
de o bogăție veselă de colori. Arta
aceasta însă este, de sigur, cu mult
mai veche decât sunt mănăstirile ace-
stea și a existat la începutul ei, înainte
de a se fi fost ridicat, în văile ascunse,


•1


594 —                                     ?


   înconjurate de pădure seculară, ale
  Moldovei, acele mănăstiri, cu toate
  acestea nu se mai găsesc din epoca
  aceea de tot veche țesături, broderii
  și horbote. Cu toate acestea ne oferă J
  acelea din sec. al XV-lea și al XVI-lea
  niște obiecte de studiu, foarte preți-
  oase. Taina lor zace în adaptarea
  strânsă de caracteristica lor, ceeace :
  împrumută textilelor românești po- S
  porale farmecul ciudat. Și străvechi
  ca începuturile artei acesteia poporale '■
  care se pierde în amurgul celor mai *
  vechi vremuri, sunt și modelele. Ni-
  meni nu știe cine le-a născocit — ni-
  meni de unde purced. După cum este -5?
  poezia poporală, fără de veste, în mij-
  locul nostru, fără de a ști, de unde
  și dela cine vine, tot așa au venit or-
  namentele textile românești, la apa-
  rență fără de veste și nemijlocit, din j
  întunerecul epocei de tinerețe din £
  punct de vedere al istoriei popoarelor,
  în epoca culturii.                     .1

      «Pe lângă atât de deosebit de in-
teresantele țesături și broderii, între
cari sunt de scos la iveală, îndeo-
sebi, coroanele cele vechi, în efectul
de culori — fără de încunjor plină
de nobleță (vornehm), — din pro-
prietate mănăstirească, sunt a se
aminti minunatele (prâchtig) colecții $
ale prof. Comșa, care de multe de-_x|
cenii se îndeletnicește cu arta popo-
rară, în special cu aceea a românilor •«
ardeleni. Arta textilă românească o
reprezintă aici mai ales broderiile de
la piept și de pe umerii cămășilor,
cari se remarcă, pe lângă ornamentul
acomodat întotdeauna stofei, mai cu
seamă printr’o scală de culori, minu-
nată și plină de plăcere pentru ochi.
Pe lângă aceste broderii nespus de
artistice conține colecția dsale o co-
lecție frumoasă de furci de tors, de
lemn, cu încrestături nespus de artis- |
tice și fine. Colecțiile dnei Sofia Im-

595


broane și ale dnei Marilina Bocu,
amândouă din Timișoara, conțin o
bogăție mare de broderii strălucite
•(herrlich). In fața acestor lucrări deli-
cioase (alese — kdstlicb) te convingi,
iarăș și iarăș, despre comorile, cari
-sunt in arta țărănească. In efectul de
suprafețe și in combinația de culori
sunt produsele acestea ale țărancelor
-române aproape exemplare (clasice).

     (In ihrer Flăchenwirkung und in
■ihrer Farbenzusammenstellung si ud
-diese Erzeugnisse romănischer Baue-
rinnen geradegu mustergiltigl).

     Frumoasa expoziție e deschisă
numai până Lunea viitoare. Cerce-
tarea ei este recomandabilă cât se
poate de mult.»              (E. S.)

     Al doilea critic de artă, specialist,
•este dl Dr. Hans Wiihr, care a tipărit
in acelaș ziar (28 Oct.) articolul «Ex-
poziție la Astra». Articolul este acesta:
«Arta românească a avut in sec.
al XIV, XV și XVI-lea o desvoltare
și o inflorire, cari nu numai că câștigă
-pentru ea pe prietinul artei, ci și mai
mult pe istoric, fiindcă-i oferă spre
deslegare probleme, cari se țin de
cele mai interesante, mai cu seamă,
ale istoriei artelor: lămurirea (in con-
troversă) intre formele de artă răsă-
ritene și apusene. Știm ce importanță
-mare revine, la Începutul evului me-
diu, artei răsăritene; câte din formele
artistice apusene și dintegulele icono-
grafice își au obârșia in Bizanț, in
Palestina și în Egipet. România este
vatra periferică nordvestică a cercului
cultural ostie și iși ia comoare de
forme din cele -mai diferite regiuni
ale Ostului: din Bizanț, din Azia
mică, ba chiar și din Azia centrală.
Intr’acelaș timp este atinsă România
și de cercul cultural vestic. Se poate
deci urmări în arta românească a sec.
al XIV-lea acel proces de desvoltare


nespus de complicat și de rodnic, pe
care-1 cunoaștem in liniamente mai
mari, dar mai puțin clar, pe pământ
italian, din sec. al V-lea până’n epoca
carolingă'. Muntenia este terenul pe
care s’a dat această luptă (artistică).
Formele rigide, ajunse de multă vreme
sterile, ale artei bizantine, intră prin
Serbia sau nemijlocit in Muntenia și
primesc aici nouă conținuturi de viață,
pline de supraabundență tinerească.
Curtea de Argeș ne este un exemplu.
Vin nou in burdufuri vechi.

     «Expoziția «Astrei» ne arată mi-
nunate exemple ale acestei arte tim-
purii românești. In Muntenia. Din co-
voarele expuse, de pe ornamentele
și caracteristicele acestora, se pot re-
cunoaște lămurit filiațiunile, cari au
dus la desvoltarea artei românești.

     «încă inainte de decadența artei
Munteniei, la începutul sec. al XVI-lea,
s’a mutat centrul de gravitație al bieții
artistice spre Moldova. Referințele au
fost în Moldova deosebit de prielnice.
Sub domnia lui Ștefan cel Mare se
desvoltă o nouă inflorire a artei ro-
mânești.

     «Și aceasta ne arată spre Bizanț,
dar — și aceasta este nespus de in-
teresant — calea duce peste Veneția.
Aici, în Veneția, în mijlocul cercului
artei renașterii, lucrează artiști bizan-
tini, în tradiția cea veche, pentru ex-
portul spre Ost. Firește, multe forme
moderne se înbină aici. Peste Polonia
întră alte forme de artă și se conto-
pesc (amestecă) cu cele existente. Chiar
și în Moldova se nasc la zidirea unei
mănăstiri un fel de clădiri, cari cuprind
în ele toate ramurile manifestării ar-
tistice : pe pietrar, pe pictor, pe țesă-
torul de covoare, pe aurar, etc. Fiecare
din atelierele acestea își are tradițiile
ei deosebite, regulele ei și formele ar-
tistice diferite, cari se referă, atât la

596


pictură cât și la țesătoria de covoare
și orfevrărie. Și sub stăpânirea fiilor
lui Ștefan a înflorit arta Moldovei mai
departe și a ajuns, abea la inceputui
sec. al XVil-lea, Ia decadenta sa, când
a subjugat influența rusească orice ma-
nifestare (pulsație) autohtonă.

     <Și pentru arta Moldovei ne arată
expoziția Astrei numeroase exemple
frumoase : nu numai covoare și bro-
derii, ci și mici tablouri, crestături în
lemn și lucrări de cizelură. Dl prof.
Ștefănescu a adunat cu gustul său
estetic exemplele cele mai clare și mai
frumoase ale istoriei de artă româ-
nească și ne-a prilejit astfel o privire
generală clară in evoluția artei.

     dntr’acelaș timp ni se dă prilejul
să cunoaștem o părticică de pictură
românească modernă. O serie de ta-
blouri mici, strălucite, ale strălucitului


'1


(minunatului) Nic. Grigorescu. Un pic- •?
tor care și-a desvoltat la maturitate,
frumos, arta în cercul artistic dela Bar-
bizon și care a ajuns în sfârșit la acele
ultime finețe și nuanțe inexprimabile '-
ale impresionismului, cari amintese îj
aproape arta aziatică de ost. Afară de Jș
aceea mai sunt expuse eâteva tablourl’j^
de Artur Veiona, care are faima
unuia din cei mai talentați pictori, ȘÎ^S
în sfârșit, patru tablouri ale prof. de^
desen Honoriu Boicescu, un pictor,®
a cărui activitate se desvoltă aici, iu
Sibiiu. Foarte interesant este albumul,^
diaconului de mănăstire Gervasie Hu--,.
lubarin, care conține nenumărate or-|
namente din diferite mănăstiri. — Ex- j
poziția conține și o secție de artă po-^
porală ardelenească, aranjată de dljț
prof. Comșa.» Dr. Hans Wiihr^i


După cum vedem «Expoziția de studiu» poate să fie >
numită o reușită expoziție de studiu.                          -

             pe calea aceasta: de a face cunoscut conlocui- -
             dar mai cu seamă nouă ceeace avem noi vrednic
             lăsându-ne pătrunși de marele adevăr că o cola-


        Urmând
torilor noștri,
de remarcat,
borare între popoare și între cetățenii aceluiaș stat se poate-
înjgheba numai pe baza prețuirii reciproce a ceea ce este bun
— vom ajunge, odată și odată, ca zidurile chinezești dintre no» 1
să dispară și să nu rămână din ele nici chiar o pietricică, fie
chiar și de pomină...                                                         JJ



        Sfaturi de luat la inimă. Diutr’o conferență, ținută în 20 Nov. 1925 sJs|
«cât de umane sunt aceste mari aventuri, în cari omul, fără să șovăiască,
ca In plină bătălie, distribuie lecții de energie, ca să salveze o generație^
întreagă; cât de superioare acelor biete mici istorii de alcovuri, iubite de
părinții noștri, sau chiar și față de acele mici pagini schimonosite și lip-
site de viață, ale pointiliștilor dela modă în ziua de astăzi, sărmani forțați jî
ai spiritului, forțat pentru veci și pururi, cari în privința Polurilor-Cimitire-
si a Tropicelor-lnfernuri, n’au cunoscut decât saloanele falșificate, dancin- jț*
gurile decadente și viciul celor fără de nici o ocupație 1»

        Cine a vorbit astfel ? E vorba despre romanul ... francez! Oratorul -•
este criticul literar a două mari cotidiane franceze, dl losi Qermain. Dar
n’ar putea, cu drept cuvânt, să întrebe și pe mulți «romancieri» de ai 't
noștri: cu ce vă pierdeți vremea scumpă ?                                     -fi

597


Cionică.


Schelele sunt ridicate!

        Mult și elocvent material va găsi cetitorul în numărul de
  față al <Transiivaniei>. Material de răsgândit.

        Să fie așa de greu să ne luăm la inimă apelurile acestea,
' cari purced din toate colțurile de țară? Urechea noastră să fie
refractară chemărilor spre colaborare?

        Dela nou-alesul prezident al «Astrei», ale cărui vorbiri le
  publicăm in Întregime, ca o mărturie despre -îndemnurile date
  la diferite prilejuri, până la reprezentanții diferitelor despărță-
  minte, cu toții se înșiruie Într’o falangă de luptători pentru
  cultură.

        Raliarea rândurilor! iată ce trebue să se Întâmple cu tot
  mai mare impetuositate, pe lângă toate luptele de partid și de
  clase sociale. Cei buni, din toate taberele, braț la braț, când
  este vorba de *Astra*!

        Aici este un teren neutral — aici suntem cu toții propa-
  gatorii luminii în cercuri cât mai largi — aici e vorba de în-
  trebarea vitală: a fi sau a nu fi a culturii.

        Secțiunile și-au ținut ședințele obicinuite, anuale, și s’au
  reorganizat cu mult elan. «Regulamentul» lor clarifică toate agen
  dele pentru viitor. Felul cum s’au manifestat dela ședințele lor
  încoace ne indrituie.se să credem că prestațiunile vor fi la nivel.

        Comitetul nou, central, și-a ales viceprezidenții și își are
  «Regulamentul», precum și-l au acum despărțămintele și cercu-
  rile culturale (agenturile).

        Cetiți cuvintele luminoase, de îmbărbătare, ale preziden-
  tului «Astrei», de când a cutreerat în persoană cele 22 de ju-
  dețe ale Ardealului, ducând cuvântul culturii in capitalele de
  județ, și stând la masă cu toți românii, de orice coloare poli-
  tică ar fi fost. E vorba doară de «politica culturii», care să ne
  fie mai presus de orice.

        Când e vorba de cultură să ne întrebăm înainte de toate:
  Ce ne. unește? nu ce ne desparte! și în acest semn vom în-
  vinge!                *                      ,


5

598


      Schelele sunt ridicate! Clădirea e plănuită solid, trainică,'*!
luminoasă, curată. Bazele sunt puse — temeliile au fost lucrate .3
de țăranul român și de intelectualul român tn decurs de 60 de J
ani și mai bine.                                                 p

      Cine se dă înnapoi să apuce mistria, și ciocanul in mână?
Priviți spre cer, dar și spre pământ. E multă murdărie jos, e-x
mult noroi, dar căutând spre stele, ca să luăm puteri, și dispre* *
țuind noroiul, călcându-1 în picioare, ca să aducem pietriș să-’.;
nătos, ne va fi dat, odată și odată, să' binecuvântăm clipele j
grele ale facerii...                                            4

Expozeul        dlui V. Goldiș.¹                    |

      într’un discurs de peste o oră dl V. Goldiș a spus, In re- 1
sumat, următoarele:                                             J

      Am venit la Brașov, ca, luând contact cu d-voastră, să ne |
sfătuim împreună ce este de făcut ca In temeiul statutelor mo- J
dificate și întregite ia ultima adunare generală să dăm o nouă* ’
direcționare și un nou" avânt vechei noastre Asociațiuni cultu- I
rale, care are atâtea merite pentru crearea solidarității noastre na- |
ționale și care ne a dus la înfăptuirea idealului nostru național.

      Când mi s’a făcut marea cinste, acum doi ani, de-a fi ales -
In scaunul presidențial al Asociațiunei, mi am dat perfect seamă
de marile obligațiuni, ca și de multele greutăți, cari stăteau tn
calea desvoltării vechiului nostru așezământ cultural. Asocia- '
țiunea noastră se găsea într’un stadiu de lâncezire din cauza
unor împrejurări neatârnătoare de voința omenească. In cei i
cinci ani de răsboiu — era firesc — ca preocupările culturale
să dispară, iar atmosfera postbelică, care a urmat s’a arătat tot '
atât de neprielnică nizuințelor culturale, lumea având alte pteo- .
cupări, mai mult de ordin material-egoist lată două Împrejurări
de căpetenie, din cauza cărora Asociațiunea noastră, cu toate J
sforțările făcute din partea conducerii, n’a putut înainta și qu 1
at|t mai puțin nu s’a putut adapta noilor împrejurări.

      In situația aceasta mi-am dat seamă că numai o zguduire
a opiniei publice ar putea să trezească la realitate massele in- 1
telectuale și țărănești, aducându-le aminte de datoria lor față
de'Asociațiune. A trebuit să demonstrăm, că Asociațiunea nu
a încetat să vieze, că ea are o nouă misiune In lumea cea '
nouă și că ea poate să relnyie la o nouă viață.

      In scopul acesta am aranjat marea excursiune a Asocia- i
țiunei la București, care, îndeosebi grație concursului artistic dat

      ¹ Unul din discursurile rostite in capitalele cele 22 de județe, In
Ardeal (1925).

— 599 —


 de dl Dr. Tiberiu Brediceanu, a avut un succes strălucit, atră-
gând asupra Asociațiunei din nou atențiunea opiniei publice
și dovedind că Asociațiunea este o instituție, menită să trăiască
și să-și reverse roadele ei binecuvântate asupra Întreg neamului
românesc.

       După serbările dela București a urmat, la inițiativa luată
tot de «Astra», comemorarea centenarului nașterei eroului Avram
laneu, prezidată de însuși M. S. Regele. Au fost serbări gran-
dioase, cari au atras din nou atențiunea Românilor de pretu-
tindeni asupra-importanței și dreptului de existență al Asocia-
țiunei pentru literatura și cultura poporului rămân?

       După aceste serbări a fost numai firesc ca comitetul de
conducere al «Astrei» să facă un pas Înainte, modificând sta-
tutele ei In vederea soluționării problemelor impuse de Împre-
jurările nuoi. In acelaș timp s’au reorganizat secțiunile literare
științifice, aproape stinse, grație interesului depus de profesorii
univ. și a intelectualilor din Cluj. S’au reorganizat 10 secțiuni,
•dintre cari 9 sunt constituite. Trebue relevate cu deosebire
secțiunile: social-economică și medicală, a căror program de
^activitate va aduce cele mai bogate și binefăcătoare roade.

       Paralel cu această acțiune comitetul <Astreț» a avut înainte
<de toate în vedere principiul descentralizării muncii. In scopul
acesta se va organiza în fiecare capitală de județ un comitet
■central județean, având menirea să organizeze plasele fiecărui
județ și prin acestea satele. Ca aceste organizări să vieze și să-și
Îndeplinească scopul urmăririi — spune dl V. Ooldiș — am
luat contact' personal cu intelectualii orașelor și satelor. Până
acuma am, vizitat capitalele a 13 județe, ținând consfătuiri cu in-
telectualii acestor ținuturi pentru a soluționa problemele Aso-
ciațiunii.

       Dându-și perfect seamă că fără mijloace materiale Aso-
ciațiunea nu poate să-și îndeplinească menirea, d sa a apelat
la ajutorul material al statului.. Menirea Asociațiunei fiind întă-
rirea statului prin cultivarea și luminarea masselor, e numai fi-
resc ca statul să-și spnjinească în cel mai larg mod Asocia-
țiunea. Sub regimul maghiar apus Asociațiunea n’a avut nici
un sprijin din partea statului. Totul ce-a creat «Asoiacțiunea»
în trecut s’a făcut din obolul săracului.

       Din mijloacele statului s’au și pus la dispoziția «Asocia-
țiunei» anumite sume, prin cari să se facă față îndeosebi chel-
'tuelilor cu întreținerea funcționarilor Asociațiunei. Aceste aju-
toare nefiind însă suficiente, s’au mai făcut următoarele demer-
suri: taxele membrilor ordinari și sprijinitori ai Asociațiunii, cari
in trecui» se vărsau la centru, vor fi folosite de-acum înainte
de despărțămintele județene. In acelaș timp s’au luat măsuri
ca prefecturile de județe și orașele să acorde anual sume mai


5*

600


mari pentru ajutorarea Asociațiunei. In județele, pe cari d-sa*
le-a cutreerat până acum prefecții au și promis cel mai larg:
concurs, punând In vedere ajutoare anuale dela 100—150 mii lei.
Tot astfel și primarii orașelor au promis ajutoare materiale
anuale.

      Pentruca munca desfășurată de Asociațiune să fie cât mai
bine organizată, fiecare despărțământ județean trebuie să dis-
pună de un local propriu și să angajeze un secretar- plătit.

      De Încheiere dl V. Ooldiș insistă asupra celor două mari
probleme de actualitate: armonizarea muncii tuturor societăților
culturale și prin aceasta ridicarea culturala a masseior țărănimii,
prima menită să producă o acțiune solidară a tuturor factorilor
chemați să desăvârșească munca apostolică de luminare, iar a
doua problemă să pună țărănimea noastră la adăpostul, exploa-
tărei cu deosebire din punct de vedere economic de cătră ele-
mentele străine.

      Dl V. Ooldiș și-a terminat expunerile sale cu un apel căl-
duros la cei de față, ca lăsând la o parte toate veleitățile de
ordin personal și politic, să și dea mâna pentru realizarea so-
lidarității neamului, menită să reducă asperitățile inerente zile-
lor pe cari le trăim și să accelereze unificarea sufletească a
tuturor românilor de bine, platorma cea mai solidă a existenței-
și propășirii statului șL neamului românesc.



Discursul președintelui „Astrei“ V, Goldiș;

rostit la Congresul Uniunei Femeilor Române
                 din Timișoara (1925).

       Doamnă Prezidentă,

       Onorat Congres,

     Prin rostul meu «Asociațiunea pentru literatura română și ,
cultura poporului român» «Astra» din Sibiiu aduce salutul său» '
și urările sale de cel mai desăvârșit succes On. Congres al Fe-
derației Uniunii Femeilor Române din România-Mare.

     Aceste urări au sursa sincerității, cu atât mai vârtos, căz .■
Asociațiunea vede în Uniunea Femeilor Române sora sa dulce-
In serviciul aceluiaș generos ideal al solidarității naționale și
printr’ânsa a celei umane.                                  Z

     Noțiunea solidarității sociale este una din cuceririle mai- -
noui și celei măi prețioase ale civilizațiunii. Ea face parte acum*
din conștiința comună a interdependenței tuturor lucrurilor ome-
nești, a tuturor intereselor particulare ori colective.     ;

— 601 —


         Această crescândă conștiință a solidarității umane târșește
'Sără încetare pădurea sălbatică a superstițiilor concepției mate-
rialiste, care, întemeiată pe aparențe orbitoare, Încercase să con-
sacre definitiv egoismul cras individual ca temei și inebranlabii
rost al vieții omenești pe pământ

         După infinite și grele sufârințe omenirea începe să Între-
zărească adevărul și visătorilor incoribili mântuirea își profilează
conturele strălucitoare din cetatea păcii eterne, unde stăpânește
dreptatea străjuită de'puterea invincibilă a conștiinței universa-
lității omenești. Noi toți binecredincioșii așteptăm această mân-
tuire, căci n’ar mai avea nici un rost viața, când am pierde
credința în progres.

         Conștiința solidaritățiițese în taină la biruința definitivă a
dreptății in lume și orice străduință in numele acestei solida-
rități este câte o petricică la majestoasa zidire a bunei înțele-
geri între oameni, care numai ea este capace a zămisli fericirea
posibilă pe pământ.                     .                      ₜ

         Asociațiunea dela Sibiiu și Uniunea Femeilor Române sunt
două instituțiuni Închinate /acestui sacru ideal al solidarității
umane. Amândouă urmăresc închiegarea sufletelor prin daru-
rile iubirii. Cei ce sunt adunați în cadrele acestor instituțiuni
își fac o datorie conștientă de a întări simțul solidarității în
semenii 1or, sacrilicând o parte din interesul lor individual,
banul lor, mânca lor, timpul lor, libertatea lor, în interesul so-
cial, sacrificând astfel o parte din eul lor individual pentru în-
tărirea eului social, la care aparțin și pe care îl iubesc.

         Aceste două instituțiuni nu sunt asocieri pentru scutirea
’ și îngrădirea unor interese particulare, ori colective de grupări
diferențiate, cari caracterisează sistemul de organizare a socie-
tăților actuale omenești, întemeiate pe concurența prin nimic
limitată a forței brutale, fizice ori intelectuale, și cari preferin-
du-și egoismul distrug societatea, în care vreau să se- fericească,
întocmai cum tumoarea ce crește, se desvoaltă, se multiplică
și se coordonează puternic in organismul viu, sfârșește prin
a muri de moartea organismului ucis printr’ânsa.

         Asociațiunea sîbiiană și Uniunea Femeilor Române pro-
pagă, dimpotrivă, distrugerea acestor egoisme ucigătoare de pa
trie și neam, ele sunt școalele. unde se învață cultul, nu al al-
truismului sentimental și caritativ, ci al solidarității conștiente,
care ea numai garantează progresul omenirei, micșorând ne-
dreptatea In lume

         Bărbați șj femei, cari s’au angajat părtași la sacrificiul cerut
de aceste două instituțiuni, prin faptele lor prin munca lor,
prin jertfa lor zi de zi tocesc aspariiățile nedreptăților socale
și prin aceasta întăresc în suflete convingerea fericitoare, că

602


deasupra tuturor credințelor uscate și șovăielnice stăpânește-
iubirea caldă, ce vine dela inimă.

      Pentru aceea, Doamnă Prezidentă, Asociațiunea dela Sibiii»
salută cu adânc respect Uniunea D-Voastră.



    Vorbirea dlui președinte V. Goldiș

la adunarea generală din Reghin 29 August 19251.

        Onorată adunare generală l

     «Astăzi se împlinesc 50 de ani, de când pe acest scaun
prezidial vicepreședintele de atunci al Asociațiunii noastre, lacob
Bologa, In cuvântul său de deschidere cătră adunarea generală,
plângând moartea președintelui Baronul Vasile Popp, spunea:
«Să credem, că adormitul nostru frate preaiubit a-dispărut dintre
noi numai "materialminte, Insă spiritualmente, cu nobilul său
suflet va fi pururea cu noi și intre noi... cuvintele lui ne vor
îndruma, faptele lui ne vor atrage spre promovarea adevăratului
nostru interes comun, spre perfecționarea românilor omnilate»
rală, iar noi II vom păstra și-i vom propaga dulcea memorie
din generatiune in generațiune>.

     lată astăzi, onorată adunare generală, cu pioasă aducere
aminte Împlinind promisiunea dată de pe acest scaun acum 50
de ani, dovedim, că distinsului președinte al Asociațiunii noastre
care a fost Baronul Vasile Popp, i-am păstrat și-i propagăm
dulcea memor e din generatiune in generațiune și recunoaștem,
că cuvintele lui ne au îndemnat, faptele lui ne-au atras spre pro-
movarea adevăratului nostru interes comun, spre perfecționarea
românilor.

     Născut din familie preoțească Vasile Popp face liceul,
cursul filiosofic și drepturile la Cluj. Cum Insă In acele vremi
românii nu puteau înainta pe cariera civilă fără a-și renega na-
țiunea, tinărul Popp preferi să Intre in teologie, absolvându 6
la Viena Ca mulți alți luceferi ai neamului nostru Incă foarte
tinăr ajunse profesor la școalele de Dumnezeu binecuvântate
ale Blajului.

     Soarta în curând îi oferi prilejul să desvălească nobleță
și firmitatea caracterului său. Pe o chestie de ordin național
ivindu-se un conflict cu episcopul de atunci al Blajului, pro
fesorul Vasile Popp dimpreună cu alți câțiva colegi și cu 16<
clerici părăsesc Blajul, mai bucuros <iau lumea in cap» cum
spune Grigorie Silași in elogiul său la parastasul ținut aici ini

603


această localitate, la înmormântarea din 23 Februarie 1875, decât
să-și renege sentimentele lor naționale.

  , Vasile Popp se înscrie cancelist la Tabla regească din
Târgul Murăș și după 3 ani era advocat în Reghin, unde 11
ajunse anul furtunos 1848. După stingerea revoluției, crezând
că se apropie vremuri de dreptate pentru români și voind să
slujească această dreptate, Vasile Popp întră pe cariera admi-
nistrației, apoi a magistraturei, urcând repede scara ierarhică:
comisar administrativ, consilier de tribunal, consilier de secțiune
în Ministerul Justiție, consilier în cancelaria transilvană din
Viena, vicepreședinte al, guvernului ardelean, președinte al tri-
bunalului suprem din Ardeal, care mai apoi, în 1859, s’a unit
cu Tabla zisă septemvirală din Budapesta, formând inalta Curte
ungară de casație sau Curia regească, și atunci Vasile Popp fu
numit președinte de secție la această Curie, unde a funcționat
până la moarte. In anul 1872 monarhul l-a înălțat la rangul
de Baron.

      In tot timpul aceasta însă Vasilie Popp urmărea cu nețăr-
murită dragoste viața națiunei române din Ardeal și lua parte
la toate manifestările ei cu cuvântul, cu fapta și cu sacrificiul.
Sufletul lui era tot mai îngrijorat de soartea acestei națiuni
văzând cum se schimbă viața publică în monarhia habsburgilor
și cum politica de asuprire națională a ungurilor devine pro—
gram de guvernământ In Regatul Ungariei, în care se contopise
acum Ardealul fără voia si asentimentul națiunii române. In
fața tendințelor tot mai vădite ale guvernelor din Budapesta
românii ardeleni se înșiruie tot mai strâns în jurul cetățuei lor,
care era «Asociațiunea transilvană pentru literatura și cultura
poporului român». In anul 1867 această Asociațiune îl alege
de președinte al său pe Vasile Popp, care poartă până la moartea
sa această Înaltă demnitate, dar și prea grea sarcină.

      Cu cât ochii lui, cari pătrundeau mai ușor decât alții cu-
lisele vieții de Stat, vedeau cu groază vrăjmașele porniri împo-
triva națiunei române, cu atât mai mult Asociațiunea i se părea
singurul scut de apărare a ființei noastre. «Suntem restrânși
singuri numai la această Asociațiune» — spunea el In cuvântul
său de deschidere către adunarea generală din Năsăud în 1870,
iară în anul 1874, prezidând adunarea generală din Deva, el
constată, că: ideea înființării Asoeiațiunii transilvane române nu
numai e măreață, dar pe aceea trebuie s’o considerăm ca o
inspirațiune divină purceasă din îngrijirea părintească de a nu
da perirei un popor ales». La sfârșitul acestei adunări mulțu-
mind peiftru realegerea sa de președinte numește Asociațiunea:
între circumstările critice de azi micul paladiu al naționalității
noastre în astă patrie.

      Dela Deva se întoarce la Budapesta cu sufletul apăsat.

                   •           — .604 —


                                                                     — ■ ■ -sf
                                                                     ■>
                                                                     -'4

Iși pierduse orice iluzie. <Am desperat de a mai vedea trium- ș
fând dreptatea și nici nu-mi vine că mă mai întorc în Tran- j
silvania» — îi spune dânsul într’o zi bunului său amic Oeorge J
Barițiu.                                                            . î

      Decepția amară a sufletului produse repercusiuni asupra
fizicului său și bărbatul acesta, <culmea cea mai potente a mult
cercatei națiuni române», cum îl numește Grigorie Silași In . j
elogiul suspomenit, deja la începutul anului viitor 1875 numai j
era intre cei vii. In Transilvania s’a întors numai corpul său . *
neînsuflețit, care așteaptă învierea în cripta familiară din urbea j
aceasta, de unde și-a luat zborul și a întemeiat unica fericire ■
neturburată a vieții, familia sa.                                        j

      Nu am eu căderea si fac caracterizarea acestui prea vred- i
nic bărbat al neamului nostru, d.ar țin să Vă spun, că George '
Barițiu, care-i cunoștea viața și faptele ca pe ale sale proprii, ’•
în necrologul ce-i dedică la vestea morții 11 numește: «părintele
de familie, duios și iubitor, amic sincer și gata a se sacrifica
pentru adevărații săi amici; om născut să fie bărbat de stat în
senzul genuin ai cuvântului, atletul apărător al dreptului și al
dreptății».

      Și într’adevăr dreptatea era idealul vieții sale, fondul de ■
granit al sufletului său. Baronul Reichenstein, vicepreședintele
cancelariei aulice transilvane. într’un raport către împăratul și
regele Francisc losif, scrie cuvintele acestea: «De ași avea Ma-
jestate, proces chiar cu tata Iții Popp, nici atunci nu m’ași în-
doi a încrede cauza mea imparțialității fiiului».                        =

      Astăzi, după 50 de ani dela mutarea lui dela noi, iată, cu
adâncă pietate, ne aducem aminte de viata lui atât de rodnică
pentru neamul nostru și mai vârtos pentru această Asociațiune, j
pe care o socotim astăzi încă paladiu al naționalității noastre 5
și repetăm promisiunea făcută atunci dela acest loc, că-i vom 4
păstra și vom propaga dulceă memorie din generațiune în ge-
nerațiune.

            Onorată adunare gmtrală!

      Progresul civilizației’preface concepțiile istoriei. Suferințele
mulțimilor nedreptățite pârguiesc victoria păcii deasupra răz- 1
boiului și întronarea dreptății ca regulatoare a raporturilor dintre
indivizi și dmtre popoare. Tot mai mult, prin cultură, < xpe             |

riență și reflexiune, omenirea va preferi munca creatoare în J
locul eroismului barbar al distrugerii. Fericit poporul, care se ■.*
va ști adapta mai fără zăbavă acestei inexorabile pretenții a ci-
vilizațiunei, căci «în taină vremea țese la sfânta biruință». 7

      Aceste adevăruri îmi sugerează datorința, ca deodată cu 4
memoria baronului Vasile Popp să sărbătoresc act și numele
unui alt brav, contimporan, amic și tovarăș de muncă a iui, ’


4

— 605 —


care pe lângă Asoeiațiunea noastră culturală a dat românimei
■din Ardeal pe cel al doilea puternic instrument al desrobirei sale.

      Bărbatul acesta este Visarion Roman, mort acum 40 de
ani și exhumat anul acesta din cimiterul suburbiului inferior
al Sibiului, spre a fi așezat din nou spre veșnică odihnă la loc
de cinste in cimiterul central .al acestui oraș.

      Dacă baronul Vasile Popp, în cuvântarea sa de deschidere
a adunării generale dela Năsăud a acestei Asociațiurii, în anul
1870, afirma, că «Literatura și cultura sunt factorii cei mâi pu-
ternici ai existentei naționale», Visarion Roman prinsese în cu-
getul său convingerea că desrobirea națiunei noastre din cătu-
șele servituții și a întunerecului se va face mai ușor prin eman-
ciparea ei economică.

      Născut în Șeuca, lângă Diciosânmărtin/în 1833, făcuse stu-
<lii pedagogice și teologice la Sibiiu. Contabil și redactor ia Ti-
pografia Aihidiecezană, notar și dascăl român la Rășinari, Vi-
sanon Roman nu-și poate afla locul potrivit misiuniî sale, ci în
curând trece în serviciul băncii sătești de asigurare din Sibiiu,
■de unde cutreerând toate centrele românești din Ardeal și Banat,
pregătește înfăptuirea idealului său: înființarea unei bănci ro-
mânești,

      încă în 1868 înființase la Rășinari b casă de păstrare, prima
asociație de credit din întregul nostru teritoriu etnic, dar deja
în anul viitor 1869 întreprinde pașii trebuincioși pentru înfiin-
țarea unui mare institut românesc de credit și economii. Vinde
o parte din averea soției sale ca să poată sta la Viena, studiind
și câștigându-și cunoștințele de lipsă la unele mari instituții fi-
nanciare de acolo.

      In sfârșit, cu ajutorul fruntașilor noștri de pe vremuri lacob
Bologa, Timoteiu Cipaiiu, Alexandru Mocioni și alții, se Înfiin-
țează Albina cu un capital de 300.000 florini și adunarea gene-
rală de constituire se ține sub prezidenția lui Alexandru Mo-
cioni în 14 Martie 1872, în localul «Asociațiunii pentru cultura
poporului român».

      Ori e nevoie să spun eu, ce a fost «Albina» pentru Ardeal ?
Prin pilda ei și cu ajutorul ei o întreagă rețea de bănci
și cooperative de credit românești i-au viață, cari până în anul
eliberării Ardealului au atins numărul de 300, iar singură banca
«Albina» a donat până la 1918 pentru scopuri culturale românești
-echivalentul sumei de peste 30 milioane lei.

      Inf ințată în localurile Asociațiunii printr’un membru al
comitetului*centra! al acestui nobil institut cultural, «Albina» a
rămas până în ziua de astăzi recunoscătoare leagănului, în care
s’a născut și sacrifică an de an sume foarte considerab.le pentru
scopurile Asociațiunii

— 606 —


      Sub scutul material al așezămintelor economice răsărite j
de pe urma «Albinei» românii din Regatul ungar încep ci* 5
uimitoare rapiditate desrobirea economică și într’un singur de- 1
ceniu numai in Ardeal au cumpărat peste 125 mii jugăre pă-
mânt unguresc.                                                    1

      In mijlocul preocupărilor sale economice Visarion Roma» J
redactează calendarul «Amicul Poporului», primul calendar ro- 1
mânesc tipărit cu litere latine, redactează foaia pedagogică «Ami-
cui Școalei», scrie manuale școlare și scoate revista ilustrată! |
«Albina Carpaților» și tot atunci este unul dintre cei mai aprig» |
colaboratori ai «Asociațiunii pentru literatura și cultura popo-.|
rului român», ingrijindu-i afacerile mai mulți ani în calitate de
secretar și membru.

      Director de bancă, peste un deceniu, Visarion Roman in j
1885 a murit sărac, mai sărac de cum era la începutul cariere» |
sale, lăsând în urmă 7 copii mici.

      lată caracterele prin cari se înalță națiunile și se dureazâ
Statele.                                                          ■ i

      Noi însă, cari astăzi îi proslăvim, ce vom face ca aducerea I
noastră aminte să nu rămână deșertăciune? Socoti-'vom prezentul
ca verigă între trecut și viitor și vom lua aminte, că gloria stră* ]
lucitoare a vremurilor de astăzi e făcută din suferințele, din> 1
truda, din munca, din cinstea fără prihană a părinților și stră- |
moșilor noștri. Ne vom aduce aminte, că limba am moștenit-o
din cerbicoasa lor rezistență,, că iubirea noastră' de neam ne-au
hărăzit-o lacrămile lor vărsate pe glia muncită pentru alții, că
dârza noastră hotărâre de a curăți polomida din hotare și a pre- f
face țara în grădina cinstei și a dreptății, e suptă din sufletele J
de mucenici ale înaintașilor noștri, cari au știut să moară pentru 4
dreptate și au știut să rămână săraci In mijlocul grămezii de 1
bani.                                                             1

      Depozitari ai acestei moșteniri simțim datoria nu să pă
străm numai patrimoniul primit dela părinți ci mai vârtos să-l
lăsăm sporit urmașilor noștri, căci nu aceea ce este impo Șa
dobește o generațiune, ci idealul spre care râvnește. In acest,Jj
înțeles noi ne simțim încă tot robiți, câtă vreme frați dea»
noștri gem în întunerec, câtă vreme se lăfălește încă în socie- 1
tatea noastră crima și rușinea.                                   ,1

      Să ne ajute Dumnezeu, ca generațiunea noastră să faci ®
un pas înainte spre idealul de mărire și fericire a națiunii ro ja
mâne, care nu se poate zidi, decât pe dreptate, muncă, cinste 1
și omenie.                                                     . -1

      Adunarea generală a «Asociațiunii pentru literatura romană 1
și cultura poporului român» o declar deschisă.                    1

607


       Adunarea generală dela Reghin
(29 ți 30 August, 1925). Ședința I a
adun. gen. s’a ținut in sala cea mare
a otelului orășenesc, după serviciul
religios din bisericile românești ale
orașului și după parastasul intru po-
menirea baronului Vasile Pop, ai
doilea prezident al <Astrei>. Parastasul
s’a oficiat la cavoul defunctului din
curtea bisericei gr.-catolice, de către
I. P. S. Sa Metropolitul Dr. Vasile
Suciu, asistat de mai mulți preoți și
in prezența dlui prezident al «Astrei»
Vasile Goldiș, a comitetului central
și a numeroși membri. Din membrii
comitetului central au fost de față la
șed. dnii: Dr. (lie Beu, Dr. Vasile
Bologa, Dr. Alex. Borza, Dr. 1. Bunea,
Dr. Elie Dăianu, loan I. Lăpedatu,
Gh. Poponea, Dr. Oh. Preda, Dr.
Alex. Rusu, Dr. Oct. Russu, vicepreș.;
Dr. Vasile Suciu și Nic. Togan. Din
partea bisericilor: I. P. Sf. Sa Mitrop.
Dr. Vas. Suciu- și un însemnat număr
de canonici, asesori consistoriali, pro-
topopi și preoți

       Au fost reprezentate: armata,
naiv, din Cluj, Liga p. unitatea cul-
turală a tuturor românilor, Funda-
* țiunea cult. «Principele Carol», Soc.
p. lit. și cult, românilor din Bucovina,
clerul șj societățile culturale dift Ba-
- sarabia, actuali și foști parlamentari și
administrația jud. Murăș-Turda.

       Secțiunile lit.-științifice ale «Astrei»
au fost reprezentate prin următorii
domni: 1. Nic. Băilă, 2. I. Bănciu,
3. Aurel P. Bănuț, 4. Znh. Bârsan,
5. Dr. llie Beu, 6. Dr. Tib. Bredi-
ceanu, 7. Nic. Bogdan, 8. Dr. Vasile
Bologa, 9. Dr. Al. Boi za, 10. Dr. I.
Bunea, 11. loan Clopoțel, 12. Dr. 1.
Coltor, 13. Ionel Crișan, 14. Dr. Elie
Dăian, 15. Dr. Silviu Dragomir, 16.
Traian Gherman, 17. Vas. Goldiș, 18.
Dr. Onis. Ghibu, 19. Dr. Vladimir
Ghidionescu, 20. Ing. Hoisescu, 21.


Emil Isac, 22.1.1. Lapedatu, 23. Alex.
Lupeanu, 24. Augustin Maior, 25. A-
drian Maniu, 26. Șlef. Meteș, 27. VicL
Motogna, 28. Ing. I. F. Negruțiu,
29. Dr. Voicu Nițescu, 30. Sabin
Oprean, 31. Dr. Nic Petra, 32. Dr.
Ghiță Popp, 33. Traian Popa, 34. Dr.
Gh. Preda, 35. Dr. Alex. Rusu, 36.
Ion Sandu, 37. Dr. Mih. Șei ban, 38.
Romul Si mu, 39. Petru Suciu, 40. Silviu
Țeposu, 41. Nic. Togan și 42. Vasile
Vlaicu.

     Desoărțămintele«Astrei» au fost re-
prezentate astfel: 1. Aiud prin d-nii Dr.
Emil Pop, dir.; I. Pușcariu, Dr. Aurel
Radu și A. Roșianu; 2. Alba-Iulia prin
dl I. Sandu, dir. ;3. Arad prin dl Dr
T. Botiș, dir.; 4. BeiuȘ prin dl Camil
Selăgian, dir.; 5. Bistrița prin dl Gh.
Curteanu, dir.; 6. Blaj prin d-nii luliu
Maior și Dr. Aug. Popa; 7. Careit
mari prin dl I. Cheri, dir. de liceu;
8. Cetatea Albă prin dl T. lacobescu,
dir.; 9. Cluj prin dl N. Bogdan, dir.;
10. Dej prin dl Victor Motogna, dir.;
11. Huedin prin dl Dr. Sabin Varna;
12. tbașfalău prin dl Dr. Ilarie Holom,‘
dir.; )3. Mediaș prin dnii Dr. Eugen S'tn
petrean, dir. și Dr. Petru Vlad; 14.
Miercurea Ciuc prin dl Vas. Drăguț
dir.; 15. Murăș-Ludoș prin dnii Dr.
luliu Caliani și Andrei Rusu; 16. Or-
șova prin dl Traian Țăran; 17. Reghin
prin dl Dr. Eugen Nicoară, dir.; 18.
Săliște prin dnii Dr. Nic. Com a și
loan Popa ; 19. Sărmașul mare prin
dl Gavrill Mintea, dir.; 20. Sibiiu prin
dl Dr. Gh. Preda, dir.; 21. Sighișoara
prin dl Aurel Paul Bănuț, dir.; 22.
Șimleul Silvaniei prin dl Dr. Alex.
Aciu, dir.; 23. Teaca prin dnii Dr.
Eugen Bran și D. becei, dir.; 24.
Treiscaune prin dl Dr. loan Popa, dir.;
25. Turda prin dl Petru Suciu, dir.;
26. Teiuș prin dl Sever ₐ Sălăgean;
27. Târgu Mureș prin di Dr. loan
Bozdog, dir.; 28. Vințul de sus prin dl

608


luliu Căpâlnean, dir.; 29. Zălau prin
dnii Dr. Nicodim Cristea, dir.; Nicolae
Nistor și Leontin Ghergariu; 30. Zâr-
nești prin dnii Dr. Pompiliu Nistor,
dir., Mircea Tomas și Vaier Pană.
Afară de aceștia au luat parte nume-
roși alți intelectuali, membri ai «Astrei»
— profesori, învățători, comercianți


și meseriași, doamne multe și tine-
rime, reprezentanți ai presei și țărani.

     Ședința s’a deschis cu discursul
prezidentului «Astrei», dl Vas Goldiș;
discursul a fost îndelung aplaudat. —
Dl prezident mulțumește I. P. S. Sale
Mitrop. Dr. Vasile Suciu. din Blaj că
a ținut să ilustreze adunare । gen. cu
prezența Sa. I P. S. Sa mulțumește
membrilor «Astrei» și notabilităților
din Reghin pentru atenția dată me-
moriei vrednicilor bărbați Baron Vas.


Pop, Petru Maior și Visarion Roman,


făgăduind tot concursul din partea
bisericii pentru ridicarea morală și
-culturală a poporului românesc. —
Dl'prez, a salutat în mijlocu I adunării
pe următorii reprezentanți, ai societă-
ților strune: dnii profesori Dr. Vas.
Gheorghiu și A. Buga, pentru «Asoc.
pentru literatura română și cultura
poporului român din Bucovina»; dl
Pan Halippa pentru Basarabia; păr.
Timuș ca reprez. 1. P. S. Sale Arhie-’'
piscopului Ourie al Chișinăului; prof.
Negrescu, reprez. «Asociației dela
Nistru» ; prof. Gh. Tașcă pentru «Liga
culturală»; dl Emanoil Bucuța pentru
«Fundațiunea culturală Principele Ca-
rol»; dl primcurator, preot, Norbert
Wagner, reprez. populației săsești din
Reghin; dl Alex. Ceușanu, pentru
Soc. «Tinerimea» și meseriașii români
din Reghin; dl revizor Alex. Mol-
dovan pentru Reuniunea învățătorilor
din jud. Mureș Turda. Totodată mul-
țumește dlui prefect al jud. Mureș
Turda, Maior, pentru sprijinul dat
acestei adunări; bisericii gr.-cat. din


                                       3
Reghin, în frunte cu dl protopop^
Ariton Popa și dir. desp. Reghin, dl-a
Dr. Eugen Nicoară. Dl prez, salută^
prezența ■ în sală a reprezentanții®#/^
familiilor celor sărbătoriți de astădatiU J
dl baron Aurel Pop cu dna, dr. Su^'tt^
și nepotul de fiică a lui Visarioft^|
Roman, dl Dr. Mihail Șerban. —


citește o scrisoare a Pr. Sf. Sale Epis^ițl
Nic. Ivan din Cluj; în care își scuzf’fc
absența și trimite ca delegat al SăpoJ


pe dl asesor consistorial Dr. Sebastian .jj
Stanca.

     Vorbesc în numele societăților lori?»
și li se răspunde pe rând din partea,^
dlui prezident, dnii: Vas. Gheorghtu,!^
Pan Halippa, păr. Timuș, prof. Ne-’^
grescu, gen. Anastasiu (armata), Gh»’șa
Tașcă, Em. Bucuța, păr. protopop f
Ariton Popa, preot evang. N. Wagner,-^


Dr. Alex. Ceușanu, rev. școlar Alex. J.


Moldovan, Dr. Eugen Nicoară. W

    Se hotărește trimiterea câte unei'C
telegrame M. Sale Regelui și Alt. Sale
Regale Principele Moștenitor CaroL 'j
După înscrierea delegaților despătță- -4
mintelor și după ce s’a declarat ra- ‘5
portul general de cetit (publicat fiind J
în «Transilvania») se aleg în diferite. 4
comisii următorii dni: a) comisia p. /
examinarea raportului gen. al comit. *
centr. pe a. 1924/5: T. lacobescu, Alex. J
Lupeatru, luliu Maior, Pompeiu Mo-.w
rușca, Dr. Sebastian Stanca și Dr. 4
Truța; b) corn. p. cenzurarea socote- J
Iilor pe a. 1924, a proectului de bu- )
get pe a. 1920 și a pragmaticei de ser*
viciu a funcționarilor «Astrei»; ȘUf. j
Boier, Ionel Comșa, loan Popa, Ro- - -S
manescu, Dr. Mih. Șerban și Dr. S.
Varga; c) corn. p. înscrierea de mem*
brinoi: protop Antal, farmacist Meraș
protop. Ariton Popa și prof. Dr. Au- , ■
gustin Popa; d) corn. p. examinarea
proiectului de Regulament intern al -v
comit.: Dr. Alex. Borza, prof. univ., '
Dr. Emil Pop, adv.; Adrian Popescu, r

— 609


deputat; Dr. Alex. Rusu, canonic și
Camil Selâgean. protop.; e) com. p.
examinarea proiectului de Regulament
al despățămintelor și al cercurilor
culturale: Augustin Caliani, prof.:
Nicolae Colan, prof.; Dr. Nic. Șerban,
adv.; I. Simu, protop.; Petru Suciu,
dir. de liceu; f) com. p. candidare
președ. și comit, centr.: Nic. Bogdan,
dir. de liceu; Dr. Tib. Brediceanu,
dir. de bancă ; Dr. 1. Coltor,canonic ;
Dr. Sever Dan, adv.; Dr. Onis. Ghibu,
prof. univ.; Ștef. Meteș, dir. arhivei
statului, Cluj; Ștef. Roșian, prof. și
Dr. Oct. Russu,-adv.; g) com p. pre-
miarea sătenilor din conduct: protop.
Antal, Em. Bucuța, profesorul Gh.
Buga, prof Dr. V. Gheorghiu, prof.
Ghibănescu, prof. univ. Vladimir Ghi-
dionescu, Pan Halippa, adv. T. la-
cobescu, Adrian Maniu, ziarișt M. Pro-
copiu, preot Timuș și prof. Oh. Tașcă.

     Ședința a Il-a s’a ținut tot'acplo a
doua zi. Prezid., al V. Ooldiș, deschide
ședința la ora 10*/ₐ, în fața unui număr
considerabil de membri. — Se citesc
telegramele expediate M. S. Regelui
și Alt. Sale Principelui moștenitor. —
Se citesc scrisorile și telegramele so-
site. — Felicitări la'adun. gen. au
sosit din partea următoarelor persoane
și instituții: Pr. Sf. Episcop'Nic. Ivan
(Cluj); Ministrul 1. Nistor (București);
Ministrul C. Angelescu (București);
Soc. de cult. Macedo-Română (Bucu-
rești); Etnanoil Ungureanu (Timi-
șoara); General de divizie Rudeanu
în numele <Ateneului românilor dela
Nistru»; Pr. Sf. Episcop Dr. luliu
Hossu (Gherla); 1. Pr. Sf. Sa Mitro-
politul Pinten; Despărț. Tighina (preș.
Petre Simu); Soc. «Cele trei Crișuri»
(Oradea-Mare); «Szăszregeni magyar
polgări dalkoA (Reghin); Dr. V.
Drăgan (Cluj); Desp. Huedin (preș.
Aurel Munteanu); Dna Smara-Gheor-


ghiu (București); Oh. Vâlsan, prof.
univ. (Carmen Sylva); Vas. Popp Du-
mitrescu (Chișinău); Despărț. Bozo-
vici (preș. Rom. Novacovici); Ateneul
popular (lași-Tătăraș), (preș. Ifrim);
Despărț. Crisțur (preș. Traian Oeor-
gescu); Paul Oore (Satulung); Oh.
Moroianu (Satulung 1; Brașov); «Asoc.
corurilor și fanfarelor din Banat» (preș,
loan Vidu — Lugoj); Reun. sgricolă
(Lugoj); General Olteanu (Brașov) ;
1. Pelivan (Chișinău); Despărț. Blaj
(preș. Domșa); Capitlul mitropolitan
(Blaj); Centrala Caselor Naționale
(București); Ministrul Lapedatu (Cluj);
«Extensiunea u niversitară» (preș. V.
Bărbat—Cluj); «Sindicatul ziariștilor
din București» (preș. Anastasia) «Soc.
p. cult, și lit. rom. din Bucovina»
(prof. univ. Dr. Vasile Gheorghiu).

      Dl general Condeescu, șeful casei
Alt. Sale Reg. Principele Carol, co-
munică că A. Sa Reg. l-a încredințat
să trimită-«Astrei» inaitele Sale mul-
țumiri pentru omagiile ce I s’au pre-
zentat din partea congresului. — Mem-
brul în comitet, dl loan l. Lapedatu,
a pus la dispoziția «Astrei» gatuity
din partea asociației institutelor finan-
ciare române «Solidaritatea» 1000 ex.
din numărul jubilar al «Rev. Econo-
mice», p. bibliotecile poporale. Se
primește cu mulțumită. — Dl Dr. Ni-
codim Cristea salută în numele «Ate-
neului popular Tătărași-lași» «Astra»
și invită «Astra» Ia serbările din Iași,,
proiectate pentru Sept. — Cercul cul-
tural ^Câmpia, (Mureșul-superior), al
studenților universitari, salută «Astra»
prin dl stud. univ. Vasile Niculescuy
studențimea universitară din Cluj prin
dl stud. univ. loan Suciu. — Ca re-
. ferent al comisiei p. cenzurarea ra-
portului general al comit, centr. vor-
bește dl Dr. Sebastian Stanca, Adu-
narea gen. primește raportul comit,
în general și hotărește, la desbaterea

610


în special, ca: «să se facă demersuri
ca în fiecare sat să existe o singură
bibliotecă, fuzionând cele existente și
tot odată să se creieze, după posibi-
litate, la centru, un post de admini-
strator al bibliotecilor poporalei; ca
<să se facă apel la preoți și învățători,
ca să se intereseze pe viitor cu mai
multă tragere de inimă de acest mij-
loc de înaintare în cultură a masselor,
rămase in întunerec din cauza vitre-
giei vremurilor, iar numărul premiilor
(pentru cursurile de analfabeți) să se
sporească, după posibilitate*; Expozi-
țiile aranjate de <Astrai să sporească;
Conferențiarul propagandist să pri-
mească în bilet de liber parcurs pe C.
F. R ; Posturile de propagandiști cul-
turali p. Basarabia să se instituie, după
posibilitate ; — Directorul artistic să
compună un repertoriu de teatru, cu
toate indicațiile trebuincioase p. de-
letanții dela sate ; «comit, centr. e in-
vitat a ținea contact in permanență
cu despărțămintele și cercurile cultu-
rale și să-l sistemizeze, pentru ca să
se întețească activitatea culturală în
toate despărțămintele existente, să se
înființeze despărțăminte și cercuri
culturale acolo unde ele lipsesc și
astfel să se introducă o pulsație nor-
mală intre organismul Astrei. Se ia
act cu bucurie de reorganizarea sec-
țiilor literare-științifice, de trecerea se-
diului lor la Cluj și de contribuțiile
singuraticilor membri. Mulțumiri, în
special, dlui G. Bogdan-Duică, pentru
întocmirea proiectului de Regulament
al secțiilor. — Publicațiilor «Astrei*
să li se dea o deosebită atenție. —
Dorința de a se creia un post special
de conferențiar pentru meseriași și
muncitori, se va studia. Conferențele
mai bune se vor publica ca model.
Mecenații să sprijinească aceste între-
prinderi. — Dlui min. Alex. Lapedatu
i se adu: mulțumiri pentru sprijinirea


muzeelor la «Astra» și se hotărește
redactarea unui chestionar al obiec-
telor de colecționat pentru diferitele
muzee.

    Dl Dr. Voicu Ntfescu. propune să
se facă o propagandă intensivă, mai
ales peste graniță, pentru răspândirea
portului național, expunându-se mostre
din «Muzeul Astrei» la diferite expo-
ziții din streinătate. In marginile posi-
bilității se vor satisface dorințele dlui
Dr. V. N. — Se naște o discuție asu-
pra răspândirii «Bibi, poporale», la
care iau parte dnii: Dr. V. Nițescu,
Dr. A. Borza, Dr. Nicod. Cristea, Dr.
Eug. Nicoară, Victor Motogna, A. P.
Bănuț, Dr. Aurel Dobrescu. Sfaturile
și constatările oratorilor se vor lua
în considerare, atât la redactarea
«Bibi, pop.», cât și la răspândirea ei.
— Arhiva se va aranja în curând
(scartare). — Loteria se va încheia în
timpul apropiat. — Raportul «Inter-
natului de fete» al «Astrei» se ia la
cunoștință. — Adunarea primește pro-
punerea raport, de a se face o inten-
sivă propagandă, ca să sporească nu-
mărul membrilor. — Adunarea pri-
mește propunerea dlui Dr. Roșianu,
prof. Blaj, de a se face pașii necesari
ca la sate cârciumele să fie închise
de Duminecă și de sărbători, și annme
de Sâmbătă seara până Luni dimi-
neața. — Adunarea ia cu bucurie la
cunoștință activitatea «Astrei» în Basa-
rabia, cerând să se persevereze și să
găsească «mijloace de a ajuta efectiv
chestia de propagandă acolo, prin
burse, premii și biblioteci poporale».
— O zi a «Astrei» să dea prilej desp.
să adune parale spre scopurile cul-
turale ale «Astrei». — Dl gen. Ion
Manolescu, preș. «Caselor Centrale
Naționale», este ales, în aplauze ge-
nerale, membru de onoare al «Astrei»,
pe urma meritelor câștigate pentru

611 x.


instituțîa '«Astra» și — în generai —
pentru înaintarea culturii românești.

      Luând prezidenția, temporal, dl
Dr. Oct. Russu, raportorul comis, p.
candidarea președ. și comitetului, dl
Dr. Onis. Ghibu, referează despre
«oncluzile comisiunii. Comisiunea pro-
pune realegerea dini V. Goldiș pe
noul period de 5 ani (1925—1930)
de prezident al * Astrei*. O comisie de
3 îl invită pe nou alesnl prezident să
«ocupe scaunul prezidial, după ce,
intre ovații generale, este proclamat
prezident. Dl prezident V. Goldiș,
adânc mișcat, mulțumește p. onoarea
■ee i se face. D-sa declară că pro-
gramul său se cuprinde intr’o singură
vorbă: muncă și asigură adunarea că
rămâne credincios programului făcut
acum 2 ani, anume că pentru d-sa
«Astra» este un sanctuar, in care nu
există deosebiri religioase sau politice.
Tofi fiind români, snntem datori să
nălțăm neamul prin cultură și libertate.
.Apoi continuă: «Eu iubesc pe cei
mulți, cari muncesc și rabdă; iubesc
pe târanul din satele noastre și pe
-muncitorul din ateliere și de aceea
mă voiu șili să îndrept toată atențiunea
cătră sate și cătră muncitori. Vă mul-
țumesc pentru încrederea'ce-mi acor-
dați». Adunarea primește declarația
dlui prezident cu îndelungate ovații
și aplauze. — Comitetul cel nou a
fost ales cum e indicat la loc de frunte
în numărul de față. — In numele co-
misiunii pentru cenzurarea socotelilor
-și proiectului de buget vorbește dl
Dr. Mihail Șerban și adun, primește
propunerile, in special sunt de re-
marcat următoarele: comit, se va în-
griji de valorificarea grădinei Petran
din Cluj; comit, centr. se va ocupa
■cu chestiuni asigurării funcționarilor
pentru caz de incapacitate de muncă.
— Adunarea gen. a aprobat Regula-
mentul de organizare al secțiunilor,


care a fost examinat și aprobat și de
comitetul central. — în numele; comi-
siunii pentru examinarea. Regulamen-
tului intern al comit, central vorbește
dl Dr. Alex. Borza. Proiectul se a-
probă. — Dl protopop /. Sima pro-
pune în numele comisiei pentru reor-
ganizarea despărțăminteior și cercu-
rilor culturale ca adunarea generelă
să primească proiectul de Regulament.
Se primește. «Despărțămintele și cer-
curile culturale să aibă câte un steag
și membrii «Astrei» să poarte câte'*
emblemă de care va trebui să se în-
grijească comitetul central». «Desp. și ,
cerc, culturale au să raporteze și
despre numărul cetitorilor și ce se
citește». — Deoarece înscrierile erau
in curs, a propus dl preș, al comis p.
înscrierea de membri, protopop Ariton
Popa, ca lista întreagă a noilor membri
să se înainteze comit. — Fixarea lo-
cului viitoarei adun. gen. (congres)
se încredințează comit, centr. — Dl
: preș., atrăgând atenția publicului asu-
pra expoziției ce se va'deschide în
Chișinău și invitând obștea românească
să participe în număr cât mai mare, *
pentru apropierea de frații basara&eni
și cimentarea rândurilor — mulțumește'
încă odată tuturora pentru contribuția
specială la frumoasa reușită a serbă-
rilor șj închide ședința a 2-a.        »

     La orele 5 s’a ținut, în aceeaș zi
Ședința festivă a secțiilor literare și
științifice, in sala cea mică a otelului
central.

     Fiind de față și dl Dim-. Guști, preș,
ed. «Institutului social român», mem-
bru al «Acad Rom.», prof. univ. dl
prez. V. Goldiș îl salută în cuvinte căl-
duroase în numele «Astrei», apoi se <ți-
tesc următoareleconferențe, în mijlocul
unei încordate atenții: ^Valorificarea
capitalului uman prin igiena națiunii*
de Dr. Aurel Voina (Cluj) și, «Pd-
măntul și istoria* de prof. univ. V.

612


Stanciu (Cluj). Dl prez, mulțumește
autorilor și adun, primește ca conte-
rențele să se tipărească in extenso,

*

     Consfătuirea directorilor (de aici
inainte: președinților) de despărță-
mânt, in sala primăriei din Reghin,
în după-amiaza zilei de 29 Aug. 1925.

     Consfătuirea s’a început la ora 5
și a ținut până ia ora 8, când au ple-
cat cu toții la reprezentanția teatrală.
Președ.: dl Vas. Ooldiș. De față d-nii:
membrul în comit, centr., dl loan I. La-
pedatu; Dr. Eugen Sâmpetrean (repre-
zentantul desp. Mediaș), Aurel Paul Bă-
nuț (Sighișoara), Dr. Emil Pop (Aiud),
Oh. Curteanu (Bistrița), Vas,Dragu(M.-
Ciuc), Dr. sabin Varna (Huedin), Dr.
Pompibu Nistor(Zărnești), Dr. 1. Popa
(Treișcaune), Dr. Victor Motogna
(Dej), Petru Suciu (Turda), Sever Să-
lăjan (Teiuș), -Camil Sălăjan (Beiuș),
Dr, Oh. Preda (Sibiiu), luliu Căpâi-
nean (Vințul de sus), 1. Bozdoc (T.-
Mureș), Dr. luliu Caliani (Ludoșul-
Mureșului), Dr. Al. Aciu (Șimleul-Sil-
vaniei), Dr. E. Nicoară .(Reghin), 1.
Sandu (Alba-Iulia), Dr. Hori» P.-Pe-
trescu, seer. Jit. subst., 1. Neagoe, con-
ferențiar propagandist și N. Băilâ, di-
rector artistic — toți trei la «Astra».

     După ce confer, propag, dl 1. Nea-
goe, a cetit câțiva paragrafi din pro-
iectul de Regulament non al despăr-
iămintelor, au urmat discuțiile, in deo-
sebi, în privința următoarelor puncte:
1) greutatea deplasărilor prin comune
și orașe; 3) circularele ce ar trebui
trimise ca să se încaseze cât mai multe
taxe de mambri; 3) biletele de călă-
torie, gratuite; 4) ziua «Astrei»; 5)
organizarea economică a țăranului. —
Greutățile deplasărilor in comune le-au
recunoscut cu toții. Dl Dr. Aciu a fost
de părere căjcele 50%, cari rămân din
taxe nu sunt de ajuns ca să acopere


spesele pentru eventualele vehicole
angajate. Dl Dr- Gh. Preda descrie
cum mecenați, ca în Sibiiu și in Zălau,.
își pun -bucuros la dispoziție automo-
bilele și trăsurile dacă sunt rugați în
numele «Astrei». Altfel banii n’ar fr
de ajuns. Dl A. B. Bănuț e de părere
că statul ar trebui să ofere bilete cu
reducere conferențiarilor «Astrei», p?
terenul plasei respective, fiind în in-
teresul statului ca ideile răspândite de
conferențiari să germineze. Să se în-
treprindă pașii trebuincioși. Totodată
să se trimită o circulară către toți cei>
dela cs^ri se poate aștepta să se în-
scrie membri pe viață și fondatori.

      Dl ion 1. Lăpedatu pledează ca
să se găsească o modalitate ca pentru
deplasările conferențiarilor să se anga-
jeze comunele și școalele. Se cons-
tată că nici chiar conferențiarul «Astrei»
n’are bilet de liber parcurs pe C. F.
R. Dl prezid. Goldiș declară că, pe
lângă toate greutățile evidente, este
optimist și întrevede în viitorul apro-
piat o soluționare a problemei confe-
rențiarilor. Cu bunăvoință- reciproci
se va putea ajunge ca oațpenii de
bine, mai bogați, și comunele din Ro-
mânia, să pună la dispoziție trăsurile
trebuincioase. Dl prezid. e rugat să
întreprindă toți pașii necesari (circu-
lare, etc.) pentru ca să se ușureze
transportul conferențiarilor. — In.
unanimitate se exprimă dorința ca,
. în schimbul taxei, să primească mem-
brii «Astrei» câte ceva din publicațiile
societății. Țăranii, mai cu seamă, se
îndeamnă dacă primesc ceva in schimb.
— «Ziua Astrei» va fi de aici înainte
o zi, în care se va cheta pentru tre-
buințele culturale ale «Astrei». — Dl
P. Suciu (Turda) accentuiază intensi-
ficarea muncii în organizarea econo-
mică a țăranului la sate, deoarece
numai așa va putea țăranul să pres-
teze și culturalicește mai mult. Dl

613


prez. Încheie consf., mulțumind pentru
caldul interes.

«

     Dela ședințele comitetului cen-
tral. Ședința a Xllba din 26 Sept.
1925. Prezidează dl V. Ooldiș. A mu-
rit membrul pe viață adv. din Sibiiu
Dr. Lucian Balint. — Dl dir. allic. «Reg.
Ferdinand» din Turda Petru Suciu pri-
mește să fie membru în- comit, centr.
și promite sprijinul. — De asemenea
dnii prof. Alexandru Lupeanu (Melin)
din Blaj; V. Vâlcovici, rector al școa-
lei politehnice din Timișoara; prof.
universitar Emil Racoviță din Cluj;
adv. Dr. Aurel Lazar din Oradea-
Mare; adv. Dr. Voicu Nițescu din
Brașov; prof. univ. Dr. Onis. Ohibu
din Cluj. — M. Sa Regele și A. S.
Regală Principele Carol au mulțumit
pentru telegramele omagiale. (A. S.
Regală prin șeful casei A. S. R. dl ge-
neral Condeescu). — Comitetul centr.
ia act și exprimă tnulțămiri «Solida-
rității» (asociația institutelor financiare
române) pentru cele 1000 ex. din nu-
mărul jubilar al «Revistei economice»,
cu menirea să fie răspândit în mijlocul
bibliotecilor noastre populare. — Comi-
tetul central salută telegrafic «Ate-
neul popular» lași-Tătăraș din prilejul
sărbărilor acestuia în Iași (27 Sept). —
In urma deciziunii adun. gen. din
Reghin se exprimă «mulțumiri des-
părțămintelor harnice» și să stăruie
ca «conducătorii, cari nu vreau sau
nu pot să lucreze în cadrele «Astrei»
să fie invitați a lăsa locul lor altora».
Totodată s’a hotărât, conform hotă-
rârii din adun. gen. (Reghin) ca ra-
portul despre activitatea «Astrei» să
se încheie cu sfârșitul lunii Decemvrie,
rapoartele- din despărț. având să fie
înaintate comit, centr. în luna Ianuarie.
Dorința aduuărei generale ca în fie-
care sat să existe o singură bibliotecă,
fuzionând cele existente.și ca Ia centru


să se creieze, după posibilitate, un
post de administrator al bibliotecilor
, poporale și al cercurilor ₍ culturale se
dă spre studiare diferitelor comisiuni. —
Comitetul va interveni pe lângă mi-
nisterul .agriculturii spre a se da loturi
pe seama caselor naționale în toate
județele, conform decisului adunărei
generale. 'Cursurile de analfabeți se
vor intensifica și se va da o deose-
bită atenție cursurilor de adulți. Va
aranja și expoziții de tot felul, ca și
un trecut. — Se vor întreprinde pașii
necesari ca conferențiarul nostru pro-
pagandist să aibă un bilet de liber
parcurs pe C. F. R. —După putință se
va îngriji comitetul central și de alți
propagandiști, îndeosebi unul în Ba-
sarabia. — Comitetul central se gân-
dește la tipărirea unui repertoriu de
teatru, cu piese de diletanți, vrednice
de jucat — după cum și-a exprimat și a-
dunarea generală din Reghin dorința să
apară. Pentru intensificarea activității
în despărțăminte se ia act cn mulțu-
mită de vizitele întreprinse de dl pre-
zident al «Astrei» in Timișoara și Lu-
goj, In anul viitor se va face organi-
zarea desp. județene și apoi a celor-
lalte despărțăminte din părțile ardelene.
Dnii membrii din comitetul central
vor fi rugați să opteze în care des-
părțământ vor voi să facă controlul
activității «Astrei», dându-li-se spre a-
cest scop o delegație specială. —
Comit, centr. exprimă, in specia) dlui
Oh. Bogdan-Duică, mulțumiri pentru
activitatea dsale. Reorganizarea sec-
țiilor literar-științifice s’a început cu
auspiciile cele mai favorabile. —
«Transilvania» va corespunde, ca să
fie la înălțimea necesităților de azi. —
Red. «Biol. pop», va îngriji să se ti-
părească și piese teatrale pentru popor.
— Postul contemplat de conferențiar
pentru meseriași și muncitori, e dat
spre studiare. Tot așa se studiază


6

614


ideia Înființării unei secții a munci-
torimii în cadrele «Astrei», cum și a
înființării cercurilor culturale și a des-
părțămintelor pentru muncitorii ro-
mâni, mai ales a muncitorilor dela
Căile ferate, dfindu-le probleme de
discutat și interesându-i pentru che-
stiunile culturale și naționale. — Se
exprimă mulțumiri dlui Ministru al
cultelor și artelor pentru suma de
100,000 lei dată pe seama Muzeului
«Astrei» și se va pregăti un chestionar
al obiectelor de colecționat pentru
diferitele muzee. Soc. se va îngriji ca
și peste graniță să se răspândească
prin muzee și expoziții, costume și o-
biecte naționale, (propagandă cultu-
rală) — Loteria «Astrei» o să se tragă
în viitorul apropiat, ca să se termine
întreagă întreprinderea.

      Comit, centr. aduce mnlțumiri tu-
turor acelora, cari au făcut donațiuni
«Astrei» și celor ce au intervenit ca
să se înscrie cât mai mulți membri
la «Astra». — Raportul referitor la
Internatul de fete al «Astrei» pe anul
1924/5 se ia ia cunoștință. — O co-
misie va studia problema înmulțirii
numărului membrilor, cât și posibili-
tatea de a da membrilor în schimbul
taxei publicații de ale asociației. —
împotriva beutorilor alcoolice va în-
treprinde «Astra» pașii necesari la
forurile competente, cerând printr’o
comisie, dela guvern, să se închidă
cârciumele la sate, Dumineca și în
sărbători.

      — In marginile putinței va înființa
«Astra», conform dorinței exprimate la
Reghin, despărț. cu burse, premii,
bibi, popor., în Basarabia. — Raliarea
cu alte societăți -culturale e în cur-
gere. A. S. Regală Principele Carol
se interesează intensiv pentru o cola-
borare. Mai intâi se va federaliza
«Astra» cu societățile preoțești și in-
vățătorești din Ardeal. — Dl general


I. Manolescu, conform decizului adu-
nării gen., va fi proclamat și de comite-
tul central, în considerarea meritelor
dsale câștigate pentru instituția noa-
stră și, în general, pentrn înaintarea
culturii românești, membra de onoare. '
— Deoarece snnt numai 49 de mem-
bri (39 membri aleși la adun. gen. și
10 membri de drept, în urma postului
de președ. de secție ce-1 ocupă),
alegându-se cu unul mai puțin, din
greșală, urmează ca al 50-!ea membru
să fie ales la adun. gen. din anul viitor. ■

     — Se hotărește tipărirea «Regu- ,
lamentului secț. lit. științifice» în 1500
ex. — De asemenea tip. «Regulam,
intern al comit, centr.» în 1000 ex. —
«Regulam, pentru despărțăminte» și
acela al «cercurilor culturale» se vor
tipări laolaltă în 10,000 ex. — Se
aduc mulțumiri conferențiarilor: prof.
univ. V. Stanciu (Cluj) și Dr. Aurei
Voina (Cluj) pentru conf. dela adun,
gen.: «Pământul și istoria», resp.
«Valorificarea capitalului uman prin
igiena națiunii». — La conductul etno-
grafic din Reghin s’au premiat cu ș
5000 lei următoarele comune: 1. Că-
cuciu, 2. Deleni, 3. Ibănești, 4. Idicel, '
5. Jabenița, 6 Potoc, 7. Sân Mihai, |
8. Șerbeni. — Discutându-se consfă- J
tuirea directorilor de despărț., pe baza
proces, verbal din 29 August, comit.
central va stărui ca să se înlesnească /
deplasările conferențiarilor, să se spo- \
rească numărul membrilor «Astrei» și
ca să se organizeze țăranul economice 'i
ște. — La adun. gen. din 13—14 Sept.,     |

a. c., a «Uniunii femeilor române» a |
reprezentat Asociaținnea dl președ. |
Ooldiș. — S’au înscris membri noi; ?
3 fondatori, 18 pe viață, 177 activi, 1
117 ajutători. — Se hotărește publi- |
carea unui Apel pentru contribuții la
biserica ce se va ridica în satul natal
al Bar. L. Vasile Popp. (Propun. Dr. )
Elie Dăianu, Cluj) — Alt apel pentru

— 615


ridicarea urni monument lui Oh.
Lazar in Avrig. — La apelul <Astrei>
inst. de credit și economii «Albina»
a hotărât să suporte întreținerea pe
spesele sale a 4 copii transnistieni.
Comit, centr. al «Astrei» hotărește să
întrețină pe spesele sale în «Internatul
de fete» al «Astrei» două fetițe trâns-
nistiene. — Dl Cazan Dumitru, adv.
Tighina, donează 10 ex. din broșura
dsale despre împrejurările actuale din
Basarabia. Mulțumiri. — Dl Dr. I.
Lupaș citește textul unei prefețe ce
urmează să fie pusă în fruntea ed. a
2-a a «Albumului de țesături și bro-
derii» a dnei Minerva Schaffer, nasc.
Cosma. Albumul se va tipări sub aus-
piciile «Astrei». — Se aleg în «comisia
organizării» dnii: I. Pr. Sf. Sa Mitrop.
Dr; Nic. Bălan, Dr. Ilie Beu, Dr. L.
Borcia, P. Drăghici, Dr. Oh. Preda.
Raportori dnii: Romul Sitnu, Nic. Bă-
ilă, I. Neagoe; In «comisia financiară»
dnii: Dr. ilie Beu, loan I. Lapedatu,
gen. Dr. O. Moga, Nic. Togan, I.
Vătășan, P. Drăghici. Raportor dl I.
Banciu; Iu «comisia publicațiunilor»
dnii: Dr. V. Bologa, Dr. I. Bunea,
Dr. Oh. Preda, Silviu Țeposu, Dr. N.
Comșa. Raportor, Dr. Horia P. Pe-
trescu. In «comisia bibliotecii și mu-
zeului», dnii: gen. I. Boeriu, Silviu
Țeposu, Nic. Togan. Raportori dnii:
I. Banciu, Nic. Băilă. In «comisia inter-
natului» dnii: Dr. I. Bunea, gen. Dr.
Moga, Dr. Nic. Comșa; In «comia fun-
dațiunilor»; Dr. Lucian Borcia, P. Dră-
ghici, loan I. Lapedatu. Raportor dl
Romul Simu.

     Solicitat, primește dl Dr. Lucian
Borcia să rămână și pe mai departe
în' postul de jurisconsult ai «Astrei»
pe perioada Je 1925—1930. E reales
și dl Dr. N. Petra, în calitatea de
jurisconsult substitut. — E reales cu
unanimitate, ca prim-vicepreșed., dl
Dr. Oct. Russu, care declară că pri-


mește acest onorific post. Tot cu una-
nimitate este ales dl Dr. Oh. Preda
de al 2-lea viceprezident.

     — La cererea dnei prezidente a
soc. «Asistența publică» din Chișinău,
dna Maria Pelivan, se hotărește ca
să se trimită din toate publicațiile
noastre câte un exemplar bibliotecii
căminului școlar și, afară de aceea, și
un album de broderii de d-na Mineva
Cosma. —

     Șed. a XIV, din 8 Oct. Prez, dl
V. Goldiș, salută pe dl Dr. Oh. Preda,
care ia parte pentru întâia dată ca
vicepreș. II al «Astrei» la ședințe. DI
Dr. Oh. Preda mulțumește, primește
încredințarea și promite că are să-și
dea toată truda ca să corespundă aș-
teptărilor puse în dsa. — Dl V. Goldiș
raportează despre succesul obținut în
următoarele 14 centre județene, unde
a fost în timpul din urmă, ca repre-
zentant al «Astrei» : Arad, Timișoara,
Lugoj, Alba-Iulia, Hunedoara, Oradea
Mare, Cluj, Turda, T. Murăș, Mier-
curea Ciuc, Sf. Oheorghe, Brașov, Fă-
găraș, Sibiiu. Descrie în liniamente
generale Cum își inchipue activitatea
următoare a despărțămintelor. —

     Pentru sporirea numărului mem-
brilor propune comisia financiară (și
se primește) ca despărțămintele să fie
recercate a incassa taxele restante și a
înscrie membri noi, dupăce taxele și
așa rămân la despărțăminte. In ce pri-
vește cărțile ce ar fi să se dea mem-
brilor, comisia propune să se trimită
fiecărui membru câte un calendar al
Astrei, calendar, care să conțină și un
scurt rezumat al raportului general
înaintat adun. gen. Costul acestui ca-
lendar să fie achitat de către despărț,
cari incassează taxele. — Conferențiarul
propagandist al «Astrei», dl Neagoe, va
avea dela 1 Ian.' 1926 un bilet de abo-
nament de cl. II pe C. F. R. din Dacia


6*

616


superioară.— «Astra» a comandat dela
Paris un aparat de proiecțiune fixă și
de film cinematografic, in valoare de
3000 franci, pentru trebuințele centrului.
— întreg județul Putna s’a organizat,
la inițiativa dlui Dr. Antochi (Panciu)
în «desp. Astrei: Panciu». Totodată
s’au înființat 2 cercuri ‘culturale, în
Panciu și în Crucea de jos, cu cătu-
nele Dumbrava și Satu nou. — Au
sosit trei fetițe transnistriene pentru
ca să urmeze cursurile la Sibiiu. Vor fi
luate în internatul «Astrei», ca inter-
niste, pe spesele soc. — Dl direct, art.
,al «Astrei», Nic. Băilă, â început cur-
surile de dicțiune la școala normală
«Andrei Șaguna» din Sibiiu în 7 Oct.
Fiecărei clase (sunt șase) îi dă câte o
oră pe săptămână. — Membri noi:
desp. Șercala: 1 fond., 9 pe viață;
desp. Jiu: 5 pe viață, 84 activi; desp.
Turda: 2 pe viață. — Se ia act cu
deosebită mulțumită de tabloul înaintat
despre terenurile rezervate pe seama
Caselor Naționale din județul Timiș-
Torontal din parteaconsilieratului agri-
col din Timișoara. (83 comune cu 140
iugăre și 721 st. teren rezervat) Mul-
țumiri organelor de expropriere și
împroprietărire din județul Titniș-
Torontal. — Excursioniștii francezi
din Paris (Reunion d’Eylau) mulțumesc
pentru buna primire și promitsprijinul
lor de aidl înainte.

     Șed. a XV din 30 Oct Prezident
Dr. Oct. Russu. Se hotăreȘte tip. Regu-
lamentului pnntru despărțăminte și
cercurile culturale, după unele modi-
ficări neesențiale. — Membrul P. Dră-
ghici propune să se scarteze hârtiile
fără de însemnătate din Arhivă, cu o
vechime de peste 30 de ani. I se dă
împuternicire să facă un plan împreună
cu dl vicepreș. I și personalul dispo-
nibil să i se pună la dispoziție. — Tot
dl P. Drăghici cere și comit, centr.


primește, ca să se selecționeze fon-
durile fundațiunilor date în admini-
strarea «Astrei», unele din ele având
astăzi o valoare pecuniară foarte mică.
— I. Pr. Sf. Sa Mitrop. Dr. Nicolae
Bălan primește cu plăcere alegerea în
comit, centr. Tot așa și dl I. F. Ne-
gruțiu din Blaj. Dl Dr. Nic. Petra se
declară gata a suplini pe dl Dr. E.
Boreia, în' postul de juristconsult al
«Astrei». — In 21f Oct, s’a deschis ex-
poziția de artă, aranjată de dnii 1. D.
Ștefănescu și D. Comșa, în 5 săli ale
Muzeu'ui Astrei. Dl Dr. Gh. Preda,
vicepr. II, a salutat și mulțumit aran-
jatorilor. — La spesele ce vor fi pentru
ridicarea troiței la Șelimbăr se vor
adăoga și cei 3000 de lei, adunați de
elevii lic. «Gh. Lazăr» din Sibiiu. —
Soc. «Principele Mircea», filiala Sibiiu,
prin preș, ei, dna Olimpia C. Rădulian,
roagă «Astra» pentru încăperi pe seama
expoziției de lucruri de mână ce plă-
nuiește. 2 camere din fosta expoziție a
dlorl.D. Ștefănescu-D. Comșa se pune
la dispoziția soc. «Principele Mircea».
— Se trimit cărți p. completarea bibi,
școlare din comuna Frâncești (jud.
Gorj). — S’au cumpărat pe seama
bibliot. noastre din monologul «Achim
Filăru» de dl A. P. Bănuț, 200 ex.

     Șed. a XVl-a din 13 Noemvrie.
Preș.: Dr. Oct. Rițssu. S’a discutat
primirea în 14 Noemvrie a dlui mini-
stru Al. Lapedatu. S’a discutat pro-
gramul serbărilor dela Șelimbăr și Si-
biiu din prilejul inaugurării troiței dela
Șelimbăr. — «Astra» are dreptul să
întreprindă o chetă pentru scopurile
ei culturale, în I Dec. Ministerul să-
nătății și ocrotirilor sociale a autorizat
cheta aceasta (Nr. 41225 — din 11 Nov.
1925). - Orașul Brașov a acordat desp.
Brașov al «Astrei» o subvenție anuală
de câte 250,000 lei, în decurs de 10
ani, începând cu 1926. Comit, centr. ia

— 617 —


cu deosebită bucurie la cunoștință
această hotărâre a orașului Brașov. In
urma referadei secr. lit. subst., ca re-
ferent al comisiei publicațiunilor, co-
mit. Centr. hotărește ca în decursul a.
1926 să se tipărească mai departe «Bibi.
Astra», cu materialul înaintat, avân-
du-se promisiunea dlui preș. Goldiș,
că se vbr da sumele necesare-pentru .
acoperirea speselor. — Tot în urma
dării de seamă a secr. lit. subst. se
hotărește ca «Transilvania» să apară
tot în condițiile de până acum, până
la alte dispoziții.

     Șed. a XVIl-a, din. 20 Noemvrie.
Preș, dl V. Goldiș. S’a ocupat în în-
tregime cu propunerea «Muzeului mi-
litar național» din București. «Muzeul»
și a trimis pe reprezentanții săi: dl
gen. Radu Rosetti, directorul Muzeului
și dl Cost. Moisil, directorul Arhivelor
Statului, ca să discute modalitățile de
colaborare între «Muzeu» și Muzeele
«Astrei». După o desbatere, la care au
luat parte toți membrii din comit, centr.
s’a luat următoarea hotărâre: «Comit.,
centr. ia act cu bucurie de recercarea
Consiliului Muzeului militar național
făcută prin dl general Rosetti și dl
Moisil și, în principiu, primește cu
unanimitate să colaboreze cu privire la
desvoltarea Muzeelor militare în părțile
ardelene. Asociațiunea va recerca con-
siliul Muzeului Național să desemneze
un delegat in comitetul central al ei
și tot astfel și în comitetele despărță-
mintelor județene. Comit, centr. va
înștiința apoi comitetele despărțămin-
telor referitor la delegați, despre felul
de colaborare, etc. Celelalte sunt o
chestie a viitorului». — Se aduc mul-
țumiri dlui gen. Rosetti și direct. Moisil
pentru interesul ce îl poartă «Astrei»,
ca reprezentanți ai Muzeului militar
național.


    Societatea culturală «Astra»a publi-
cat în preajma Crăciunului următorul:

Apel obștei românești.

    Se apropie zilele de sărbătoare
ale Crăciunului și Anul nou. Moș Cră-
ciun,'cu ochii părinților, ai rudeniilor
și ai prietinilor, știricește prin galan-
tarele prăvăliilor și caută cu sârg lu-
crușoare, cari ar putea pricinui bucurie
celor apropiați sufletește.

    In timp ce, în multe locuri, vor
colinda pe la tereștri copilași cu steaua
și irozi cu chivăre de carton, anrite
— se vor bucura, sub pomul de Cră-
ciun, luminat, tineri și bătrâni, cuprinși
de taina, care dă fiori, a vestirii unei
lumi mai bune și mai senine.

    Nu ne alungați nici pe noi, cum
nu alungați nici pe colindători, noi vă
oferim de astădată o nucă, mai țări-
șoară, de sfărâmat. Venim cu o ru-
gare: gândiți-vă bine ce dați mai de-
parte 1

    Sunt cinsturi, cari se cumpără de
mântuială și sunt cinsturi, cari folo-
sesc, cari prind bine, cari aprind în
suflet o luminiță, fie ea oricât de mică,
să răspândească bunătate, curăție, iu-
bire.

    Pe lângă paltoane, pălării, blănuri
scumpe, inele, brățări, lingerii, mo-
bile — v’ați gândit că o carte bună
poate răspândi fiori de emoție sufle-
tească, cari nu se pierd?

    Descuiați sufletele copiilor, dân-
du-le nutremânt sufletesc sănătos 1 Dați
tineretului merinde de drum! Oferiți
vârstnicilor sfetnici sufletești, în so-
cietatea cărora să-și uite mizeriile zi-
lelor noastre 1

    Știm că se răspândesc cărțile și
revistele rele ca pecinginea. Editorii
gheșeftari, cărora ar trebui să le ardă
punga de rușine cu banul agonisit astfel,
aruncă în piața literară cărți și ilustrații-
strihuină. Nu le pasă gheșeftarilor dacă

618


se Înveninează sufletele tinere, dacă
se adorm conștiințele, dacă se tâmpesc
simțurile — ei își fac trebșoarele, tra-
ficanti cu vieți omenești.

      Nu clătinați din cap și nu spuneți:
o carte rea nu te face¹ rău! O carte
contribuie să te facă mai bun sau mai
rău, cu stropul ei de venin sau de
miere, după cum e cartea. *

      Părinți! Alegeți pe seama mlădi-
țelor voastre tinere cărți pline de să-
nătate : din Creangă, din Ispirescu, din
Odobescu, din Coșbuc, din Amicis,
din Selma Lagerlof, din Andersen, din
Sven Hedin, din Jules Verne, din Flam-
marion, ca să nu numim dec&t câțiva.

      Tineri, cari vreți să aduceți bucurie
părinților, cumpărați, din banii adunați
în pușculița voastră, pe Eminescu, pe
Alecsandri, pe Bălcescu, pe Alexan-
. drescu, pe Filimon, pe M. Sădoveanu, I.
Agârbiceanu, pe D. Zamfirescu, pe O.
Ooga, pe losif, Anghel, P. Cerna, L.
Rebreanu, Brătescu-Voinești, I. A. Bas-
sarabescu, ș. a., cari fac fală I iteraturii
românești, — apoi pe Tolstoi Mereș-
kovski, Turgheief, Bordeaux, Loti, V.
Hugo, Sienkievici, ș. a. din streini,
nu <străini>, ci scriitori de alt neam
(fiindcă cuvântul <strein> par’că ți-i
îndepărtează, câtă vreme ei sunt apro-
piați inimii ori-cărui muritor.)

      Trimiteți, cei ce aveți rudenii-să-
teni pe acasă, paginile minunate ale
unui Creangă, Ion Pop Reteganul, Ion
Pop Bănățeanul, colecțiile de poezii
și snoave și povești de Urban larnik-
Bârseanu, Stănescu, Anton Pann, An-
dreiu Bârseanu, 1001 de nopți.

      Abonați pe copiii, pe rudeniile,
pe cunoscuții voștri la câte o revistă
sau foaie poporală de seamă —
ca să aibă un an întreg felicitarea
voastră de sărbători.

      Bucurați vă că ați răspândit ceva
bun, că ați contribuit cu o cât de mică
părticică la curățirea atmosferei de


cărți pertilențiate, cari ne aduc în fața
abizului sufletesc pe toți, da, pe toți,
dacă nu luăm foarte bine seama!

     Mai avem cu toții și o datorie '
socială !

     Trebue să sprijinim literatura bună.
Cumpărând cărticele valoroase adu-
cem bucurie și în punga scriitorului
și editorului canștiințios, îi îndemnăm
să mai scrie și editeze astfel de opere,
spre binele tuturora.

     Astăzi, când e primejduită cultura
să fie spălată de valul de murdărie-a
unor îmbogățiți de răsboiu, cari nici
numele nu și-l pot scrie corect și nici
două-trei cărți nu iau in mână în
câte un an întreg — afar^ doar’ de
cărțile de joc! — astăzi să ne strângem
cu toții, cei ce mai cugetă, într’o fa-
langă, care știe ce vrea și să răspândim
literatura tă-mă-du-i-to-a-rt.

     Nu vorbe, ci fapte! Cel ce-și iu-
bește seamănul, cel ce iubește ome-
nirea nu poate alttd'. aduce sub pomul
de Crăciun merinde sufletească aleasă
pe sprânceană.

     In lături bazaconiile senzaționale,
cu detectivi, cu omoruri, cu violuri,
cu atmosferă viciată! Deschideți fe-
restrile largi și lăsați aier curat în
odăile voastre! Desinfectați atmosfera.

     Și Moș Crăciun vă va da dreptate.
Intrebați-1 numai. Capul lui, cu ochii-i
prietinoși, se va pleca spre voi, in
semn de aprobare.

     Radiofonia in Sibiiu. Cetim ur-
mătoarele interesante notițe în <S. D.
Tageblatt», din 11 No. 925. Mâine —
poimâine se vor asculta astfel de con-
certe și în alte orașe de ale noastre.
«Am urmat bucuros unei invitări prie-
tinești a dlor F. B. și prof. W., ca să
fac, în sfârșit,"cunoștință, în persoană
cu transmisiunile oficiului radiofonic
german șl internațional, la stația dlor
de recepțiune din Wintergasse (Str.

619 —


iernii). (La ora 9) sunt condus in
odaia parter, unde ascultă deja trți
domni cu scoicile la urechi, stând în
cerc în jurul unui aparat ce e pe masă.
Primesc și eu o păreche de scoici,
mă așez jos și aud tonuri cunoscute,
cu o claritate minunată: <...o lume
nouă se născu, la cuvântul Dom-
nului* (citat dintr’o arie). Durere,
nu putem asculta minunata cântare
până’n capăt, fiindcă vrem să încer-
căm și alte stațiuni, cari transmit con-
certe. — Berlin: «serată veselă», ascult
respicat șj clar, ca și când ar veni dela
vis-â vis-ul meu, un glas bărbătesc
sonor: «Bună seara, doamnelor și
domnilor! Salut din inimă pe toți cei
ce ascultă la radiofonie și le doresc
o seară cât se poate de plăcută». Și
a urmat programul, din care ascultăm
numai câteva puncte ... Intrerupem
și ascultăm acordurilor pline ale unui
mare concert dj orchestră în Roma:
Verdi, Puccini, Sarasate și Humper-
dink. Și Viena, Budapesta, Breslau,
ș. a., ascultăm. La sfârșit e luată le-
gătura încă odată cu Berlinul. «Vă rog
să vă potriviți ceasul — 10 ore și 55
minute, Noapte bună 1 La re-ascultare
pe mâine! Nu uitați să aduceți, în le-
gătură cu pământul antena!» La noi,
în Sibiiu, este ora 12 fără un sfert.

    Mulțumim... șine luăm rămas
bun. — Ciudat simțemânt: să stai în
Sibiiu, în strada Iernii și să asculți cu
multe mii de inși ceeace se vorbește,
se cântă și se joacă în Berlin, Kânigs-
berg, Roma, Viena și aiurea!» (— 11.)

    N’are dreptate dacă constată învă-
țatul francez Ch. Richet că pământul
se micșorează pentru un intelectual
pe zi ce merge? Se gândea la mij-
loacele de locomoțiune din deceniile
trecute și la intenții ca radiofonia.

•

    Mamele au cuv&ntul... O răspân-
dită revistă a publicat pe coperta nu-


mărului de Crăciun al anului 1925
capul unui copilaș, care privește la o
lumânare aprinsă pe pomul de Cră-
ciun. Nu se poate ceva mai curat
decât privirea copilașului acestuia,'
știricirea aceasta instinctivă, gurița
întredeschisă, neștiutoare încă de cu-
vinte, obfăjorii aceștia bucălai, plini
de sănătate și de poftă de viață.

     Iți pleci capul in fața solului unei
generații viitoare și te strânge de gât
întrebarea: Ce soartă ii pregătești,
omule, copilașului acestuia? larăș pat
de pușcă, iarăș gazuri asfixiante, iarăș
criminale certuri intestine și încăierări
diplomatice? Copilașul răspunde, ca
copilul american: vreau lumină, vreau
aier, vreau bunătate!

     Ne gândim la mame. Cum ar
putea ele să contribue din greu casă
se purifice atmosfera! E vorba doară
de viitorul copilașilor lor. In zadar
îi rfdică sub pomul de Crăciun, în
zadar ii pun în genunchi să se roage
«Tatăl nostru» în fața lui Moș Crăciun,
(cu acel «și ne iartă nouă greșalele
noastre»..), dacă nu le pregătesc altă
atmosferă socială sunt dușmanele co-
pilașilor lor.

     Ascultați cum arată cărarea cea
bună două reprezentante române:

     Din vorbirea de deschidere a con-
gresului femeilor, la care au participat
și reprezentantele minoritare, in Bu-
curești (Oct. 1925) — vorbire rostită
de prezidenta, dna Alexandrina Can-
tacuzino: <... intr’o astfel de clipă ne
aflăm noi astăzi (când trebue să ne
ridicăm peste patimile zilnice și să
urmăm poruncilor dumnezeiești), în-
tr’o clipă, în care se adună fe-
meile și mamele țării acesteia, ca
să se înțeleagă împreună și să
discute despre copiii lor, despre mi-
zeria fațpiiiior noastre, despre ajuto-
rarea celor slabi și celor ce suferă
mizerie. Hristos a zis: «Lăsați copiii

620


să vină la mine>. Noi spunem: «Lă-
sați să vină toți la noi, căci toți, ab-
solut toți, sunt copiii iubiți ai patriei
' noastre». Vă spunem dv., stimatelor
doamne: «Lăsați să vi se apropie su-
fletele de noi, dați-vă osteneala să ne
pricepeți, deoarece sufletul poporului
nostru ascunde comori prețioase!» —
Toți suntem oameni și ne petrecem
viața în păcate, deoarece din unul și
acefaș pământ suntem plăsmuiți. —
Mari au fost suferințele, pe cari a
trebuit să le trecem, ne rugăm deci
de cel Atotputernic cu smerenie, să
ne hărăzească tuturora puterea să pu-
tem uita și să putem ierta toate, și
să-l putem urma poruncile, să ne Iu-
bim reciproc ca frați și surori; fiindcă
numai prin iubire adevărată poate să
se nască o viață adevărată, câtă vreme
ura și cearta aduc cu ele numai ni-
micirea.

      «... Dacă căutăm adevărul și drep-
tatea, le vom ajunge, deoarece voința
curată, cinstită, a femeii este voința
lui D-zeu; dacă ascundem însă in
suflet alte gânduri, ascunse, atunci
păcătuim Înaintea lui Dzeu și a oa-
menilor, atunci nu se va sălășlui drep-
tatea, deoarece poate să încolțească
numai dintr’o recunoaștere curată a
tuturor fiilor patriei.

      «Pacea fie cu noi și iubirea, acea-
sta fte-ne lozinca. Să nu uităm cl
scriem astăzi o pagină în istorie. Ur-
mașii ne vor mulțămi pentru munca
dedicată apropierii noastre sufletești.
(După cuvântarea îutreagă, publicată
în «Frauenblatt», suplimentul dela «S.
D. Tageblatt», 14. XI. 925.)

      Dela congresul anual al «Uniunii
Femeilor Române*, ținut în zilele de
13—14 Sept. 1925, în Timișoara. Din
discursul festiv al prezidentei Uniunii,
dna Maria B. Baiulescu: «..TNe vom
ocupa și de educațiunea civică și
socială a femeii, înființând cursuri fe-


menine, cari o vor prepara pentru
/țața de cetățeană viitoare în stat. Cu
toatele vom strânge legăturile, vom
revărsa toată iubirea de mame ale
patriei, asupra tuturor cetățenilor din
cuprinsul țării, vom domoli nemulțu-
mirile, vom alina durerile și nu se
ppate ca această iubire a marnelor
din întreaga țară să nu stingă orice
ură și vicleniei* (După «Cultura Po-
porului», Cluj, 17 Oct. 1925.)

     Zimbești, cetitorule, și spui: Sen-
timentalități femeiești?! Superioritatea
aceasta nu e la loc, dimpotrivă, este
cri-mi-na-lă.

     Lozinca dată de dna Cantacuzino
și de dna Baiulescu e cu cale să pă-
trundă în conștiința mamelor țării
noastre, ca să dea roade bogate. Din
toate taberele vor trebui să sporească
glasurile acestea de chemare — altfel
ar fi foarte trist.

     Vrei altă dovadă elocventă? Iată-o:

     Din discursul reprezentantului
Franței, al Briand,\a. Londra (după
textul autentic, publicat în «Le Temps»,
3. XII. 925) :

     «Intre numeroasele scrisori, pe
cari le-am primit, personal, precum
ați primit, de sigur, și dvoastră, dom-
nii mei, este una, care m’a atins în
special și chiar și numai această scri-
soare, chiar numai ea m’ar fi făcut
să consider actul la care am fost și
eu părtaș la Locarno ca cel mai im-
portant și ca cel mai emoționant al
vieții mele politice, deja atât de lungi.
Este o simplă scrisoare, de câteva
rânduri, a unei femei necunoscute
ieșită din mulțime, care-mi spunea:
«Permite unei mame cu familie să vă
felicite. In sfârșit, voiu putea deci să
privesc fără de teamă la copiii mei
și să-i iubesc cu o oareșcare sigu-
ranță!»...

     Spiritul dela Locarno! Nu, nu te

- 621


rușina de o lacrimă, dacă ți se pre-
linge pe obraz la vale, la cetirea
scrisorii mamei franceze — e lacrima,
eâre te îndeamnă ca să perseverezi
pe cărarea binelui și să strigi con-
științei omenești:, trezește-te!

    Mamele an cuvântul...!

•

     Lucru de mână românesc. Dl E.
Sigerus scrie în «S. D. Tageblatt» (24
XII. 1925) despre «Albumul de bro-
derii și țesături românești* al d-nei Mi-
nerva Schaffer-Cosma:

     «O foarte prețioasă colecție de mo-
dele naționale de broderie și țesătură
are să-și mulțămească apariția sârgu-
inței de colecționară ce nu cunoaște
odihna a doamnei Minerva Schaffer-
Cosma. Acnm 20 de ani a tipărit deja
d-na M. Sch.-C. un album - cu indu-
strie de casă românească, textilă, iar
acum apare al doilea album de acest
gen, album, care nu e înapoia celui-
lalt în nici o privință. In 20 tabele
colorate sunt reproduse aici țesături
românești, cari sunt de interes, la orice
caz, pentru cercuri mai largi. Cele
dintâi 10 tabele ne reproduc modele
după țesăturile acelea fine, confec-
ționate în Bănat, pentru cepse (scu-
fițe), înainte vreme, din partea țăran-
celor române cu tot atâta dragoste
(bucurie) de colori, cât și gust (ar-
tistic), pe răsboaiele lor primitive.
Urmează 4 tabele cu bucățele de bro-
derie, late, albe, cari împodobesc ume-
rii și părțile de dinainte ale cămășilor.

     Aceste lucrări, esecutate artistic,
prelucrate în pânza, care servește ca
stofă, în fond, suni atât de frumoase,
de nobile și de conforme stilului, în-
cât parcă s’aj fi cusut irv secolul al
16-lea, sub ochii unei femei din fa-
milia Mediceilor, în Italia și nu din
partea țărancelor române, cu mânile
bătătorite (de muncă), după împlinirea
unei munci grele, la câmp. In urmă-


toarele șase tabele ni se arată țesături
— șorțuri și covoare — în întreagă
splendoarea lor de colori. Ornamen-
tica acestor țesături este, nu-i vorbă,
exclusiv geometrică și lineară, cu toate
acestea este foarte variată și plină de
schimbări. Pot servi de model: această
autohtonie cu rădăcini solide (auten-
tice) a artei poporale textile românești,
naturaleța ei proaspătă, independența,
care se arată, pe lângă toată venerația
ce o nutreș*e față de tradiții, siguranța
potrivelii curat artistice în construcție
și în ornamentație—toate acestea pot
servi atât de model, cât sunt de
evidente, de conforme scopului și de
potrivite, materia Iui,în privința prac-
tică.

      «In fața acestor tabele colorate,
minunate, înțelegi mereu din nou ce
comori se află în arta țărănească a
românilor și trebue să se socotească
ca cel mai Înalt merit al editoarei, că
a oferit această operă (Album de bro-
derii și țesături românești) publicului,
pe lângă toate greutățile avute. într’o
formă foarte măgulitoare a și fost re-
cunoscut faptul acesta din partea con-
ducătorului «Astrei*, într’o prefață ală-
turată albumului. La sfârșit nu trebue
să trecem cu vederea că lucrarea acea-
sta frumoasă și minunat executată a
ieșit din institutul de artă al firmei
losif Drotleff (Sibiiu).» E. S.


      Nici la alții nti-i mai bine... ^Te-
ribila chestiune a francului interesează
~pe toți contribuabilii francezi», scrie
cronicarul stabil al rev. «Les Annales»
(20 XII. 1925). «Fiecare din (contri-
buabili), amenințat la pungă, vorbește
cu multă bunăvoință (complezență)
despre ce ar face el dacă ar fi mini-
stru de finanțe. La o miie de idei lan-
sate sunt să se refuze o miie și una.
Unde se încurcă chiar și experții, nu

622 -


vor putea pretinde să reușească pro-
fanii».

     In ziarul parizian «Le Journal»
(22 XI. 1925) o caricatură caracteri-
stică : O doamnă vede un portofel pe
asfaltul străzii. E întovărășită de un
domn : «Ian te uită!», spune d-na, «un
portofel!» iar domnul răspunde : «La-
să-1, poate că este cel de finanțe și
atunci nu este chip să-l iai!»

     Baldwin, ministrul-preș. englez,
(1925), declară la fel cu Churcill:
«Lăsați-mă să vă reamintesc că fie-
care guvern, care face economii este,
chiar în urma faptului aceștuia, nepo-
pular și că de îndată ce se atinge de
drepturi câștigate se ridică întreagă
țara împotriva lui și-i cere capul.»
(După Fribourg, «Lts Annales», 25.
XI. 1925.)

     Va să zică : și în Franța și Anglia
sunt greutăți mari. Atunci n’ar fi cu
cale ca — în loc să bârfim mereu, — să
punem cu toții umărul, să mișcăm
carul din pietri ?...
9

     Scrisori unei domnișoare.

     1. Te-am surprins, domnișoară, cu
o carte în mână. Curiositatea m’a îm-
pins să arunc ochii pe coperta cărții.

     Era un ansamblu atât de ademe-
nitor de jur-împrejur! natura era în
floare, era o zi magistrală de. vară și
ne aflam într’un parc, pe o bancă.
Toate amănuntele unei sărbători pen-
tru ochi: zeci și zeci de nuanțe de
culori; sărbători pentru suflet: o li-
niște patriarhală, întreruptă doar de
ciripitul și gurguitul unor păsărele și
de zumzetul unui tramvay, de departe,
departe de tot. Dta, cu <toca» dtale
trasă cochet peste ochi, încât puteai
să știricești ce se petrece în jurul
dtale, aruncându-ți privirea de după
paravanul acesta feminin șugubeț —
par’că simțeai frumusețea clipei. Cel
puțin așa. mi se părea, fiindcă ținuta


dtale, a capului și a mânilor, mai cm
seamă, cum țineau cartea, aristocratic,
mă silea să-mi mărturisesc: ființa a-
ceasta simte până la ultima fibră sfin-
țenia răspândită în natură și contem-
plă frumusețea, ca într’un templu.

     Și am avut o... mică desifuzie.
Cartea ce o țineai în mână nu era
vrednică de dta. Era... mă ierți dacă
aștern pe hârtie eeeaee cred, cred, cu
toată tăria ... era un roman sensa-
ționa), chemat să întărâte poftele cele
mai bădărane.

     Cum de a ajuns cartea aceasta
în mânile d-tale? Dela primele două
trei pagini ar fi trebuit să fii orien-
tată că și-a greșit adresa, că nu este
pentru dta.

     A! cunosc argumentul: «pot să
citesc ori și ce! Fetele din ziua de
astăzi... Cum? vreți să ne tratați ca
inferioare?»

     Lupta între sexe! Lupta pentru
viață! Tot arsenalul adus, cu mult ci-
nism, de ceice nu mai vreau roze pe
cărarea vieții, de ceice rânjesc când
le vorbești de parfumul unei poezii
sau de castitatea unei femei.

     S’a încins o discuție între noi.
(Numele cărții n’am să-l dau mai de-
parte, fiindcă, din curiositâte, ar avea
și mai mulți cetitori.) O discuție, al
cărei tenor a fost din partea mea:
dacă perseverăm, pretutindeni, pe că-
rarea aceasta — de a răspândi și a
ceti cărți, cari desvăluie totul și își bat
joc de moravurile cinstite, «patriar-
hale», — atunci societății omenești nu-i
poate merge bine.

     Dta ai râs, aproape cu hohot: iau
te uită, ce mai moralist! Ai vrut să
mă iei, superior, în zeflemea și mi
te-ai uitat în ochi, spunându-mi: Vreau
să știu tot, tot!

     «Prea bine tot — dar cum?» am
întrebat eu. «Prin ce. autor? Nu e
tot una. Unul murdărește tema cea

*


— 623 —


mai castă, altul înnobilează subiectul
cel mai brutal. E vorba de suflul de
care e pătruns scriitorul sau poetul».

    — Așa sunteți Dvoastră «bărbații»,
ai apăsat dta vorba, arătând spre car-
tea din manile dtale catifelate și prin
aceasta voia-i să-mi dai un mic bo-
bârnac, arătându-te a-toate-știutoare.

    — «E așa de ușor să generalizezi»
ți-am răspuns. «Ce absurd să susțin
dupăce am cetit cutare carte, în care
e descrisă o femeie perversă: așa sunt
toate femeile!»

    — «Prin urmare ?»

    — «Prin urmare? nu generalizezi.
Sunt femei și sunt bărbați de toate’ ca-
tegoriile, dela cele mai idealiste și cei
mai idealiști, până cele mai brutale și
brutali. Cine se aseamănă se adună,,.
Acum d-șoară», am urmat eu, «acum
avem misiunea să promovăm senti-
mentele, cari să înalțe pe om. Nu
avem experiențe atât de triste din
decursul răsboiului de ce va să zică
bestia umană? Vrem să vorbească
bestia și mai mult?»

    Dta ai râs și mi-ai ripostat, pri-
vindu-mă în ochi: «Omul e o bestie I»

    — «Dacă e o bestie, domestice-
ște-o !» am răspuns.

    — «Nu e cu putință!»

    — «Pentruce nu ?»

    — «Pentrucă așa e curentul*.

    Am tăcut amândoi. Numai tram-
vayul, de departe, se auzea cum fi-
lează, — tăcerea aceasta mă durea
și mai tare decât dacă aș fi auzit un
jazz-band întreg.

    — «Dșoară», am întrerupt tăcerea
«în mâinile dvoastră vă este dată pu-
tința de a purifica atmosfera».

    Aici ai râs cu hohot.

    — «Da, da, nu râde!».

    — «Cum F»

    — «Să ne înnobilați'.*

    Aici ai descris, gânditoare, un


cerc cu vârful umbrelei, pe nisipul,
cald, de razele soarelui ce purifică.

     — «O, e atât de greu în ziua de
astăzi!» ai suspinat dta.

     M’am prins de acest suspin ca de
o anghiră.

     — «Dvoastră, femeile, să ne în-
vățați din nou ce va să zică gingășia.
Am pierdiit-o prin tranșeele terestre
și prin tranșeele sufletului. Dvoastră
să ne siliți să ne ridicăm spre dvoastră
privirile ca spre ființele curate, cari
au de împărțit cu noi greutățile vieții,
dar cari sunt capabile să se infioare
și de nobleță unui ideal. De șigur, cu
cunoștințe mai multe ca mai înainte,
femeile, dar și cu o doză pronunțată
de idealism».

     — «Idealism, în goana asta ne-
bună după căpătuială!»

     — «Idealism! Da! Idealism! O
societate...*iartă-mă că ajung, iarăș,
teoretic, o societate, care n’are idea-
lism n’are nervul vital, n’are viitor».

     M’ai privit cu niște ochi, cari
par’că păreau a-mi spune: O! omule
cu capu’n nori! O! vizionarule!

     Nu m’am lăsat bătut.

     Oricât de ademenitor era ciorapul
de mătase ce se arăta și care mă in-
vita să mă apropiu de teme, dacă nu
înrudite, cel puțin apropiate de cele
din cartea din mâna de domnișoară
«modernă» — mi-am ridicat glasul și
am mărturisit: «E o ușă de scăpare
din grozavul impas, în care am ajuns
cu toții. In mâinile dvoastră, a femeilor,
zace viitorul nostru, al tuturora. In
șoaptele ce ni le spuneți la ureche,
nouă — dacă este numai senzualism
ți nimic din îndemnuri spre perse-
verare pe o cărare dreaptă spre un
ideal — 'ar fi de disperat. In șoaptele
— povețe date copiilor — generației
de mâine. Numai cu lux și numai cu
teme escitante, ca cele descrise în

— 624


volumul de aici — se dă omenirea
de mal».

     — «Și vrei dta să o salvezi ?» ai
întrebat, malițioasă. Am plecat capul
în pământ — rănit.

     Dacă dta argumentezi așa!... Nu
simți cum se apropie un tornado su-
fletesc peste toți, și cum ne va cosi, ca
și când n’am fi fost pe pământ?

     ... Atunci ți-am promis o pagină
dintr’un ... testament Ai râs sglobiu:
ce are de a face un testament cu con-
versația noastră!

     Și totuș! Din testamentul compo-
zitorului și virtuosului de pian Fran-
cisc de Liszt.

     Am zis așa: «Vreau să sintetizez
mai bine ce însemnează o ființă ome-
nească, o femeie, care servește unui
ideal. Vreau să arăt cum purifică, cum
ridică delicateța, suavitatea unei femei
un suflet nobil. Indrăsneala mea e
mare — p știu. In eppca jazz-bandului
și a celorlalte dansuri desfrânate, dacă
vorbești despre un menuet cast sau
despre un imn transcendental, ridicat,
alesei tainice a sufletului tău, este, in
cel mai bun caz ... bizar. Privirile din
ziua de astăzi, in marea lor majoritate,
desbracă, câtă vreme privirile căutate
de un Liszt îmbrăcau ființa iubită în-
tr’o hlamidă, înlr’o aureolă de ideal
visat in clipa cea mai fericită a vieții».

     Iarăș ai râs — dar râsul a fost,
de astădată, cu o doză pronunțată de
jenă.

     Ne-am despărțit. La plecare mi-ai
dat îndemn să-ți arăt testamentul, în
care, după spusele mele, se aduce
ofranda cea mai supremă de recuno-
ștință unei femei.

     Am alergat acasă, am căutat cartea
și am tradus pasagiul. Citește-1,
dșoară, și cântărește-1. E din testa-
mentul lui Liszt.

     «Acesta este testamentul meu.


     «II scriu în 14 Sept. (1860), ziua
când Biserica celebrează Ziua crucii.
Numele acestei sărbători spune arză-
torul și misteriosul sentiment, care
mi-a pătruns, ca un stigmat sfințit, în-
treaga mea viață. ... Ceeace am fă-
cut și am gândit bine de 12 ani o da-
toresc aceleia, pe. care am dorit cu
atâta ardoare să .o numesc cu dulcele
nume de nevastă — la ceeace rău-
tatea omenească și șicanele cele mai
deplorabile s’au opus până acuma cu
îndârjire — ei, Jeana Elisabeta-Caro-
lina, principesa Wittgenstein, născută
Iwanoroska.

     «Nu pot să scriu numele ei fără
de un cutrămur inexprimabil. Toate
bucuriile îmi purced dela ea și sufe-
rințele. mele se apropie întotdeauna
de dânsa, pentru ca să-și caute do-
molirea. Ea nu numai că s’a asociat
și s’a identificat complet și neîntrerupt
cu existența mea, cu lucrul meu, cu
grijurile mele, cu cariera mea — aju-
tându-mă cu sfatul ei, susținându-mă
cu încurajările ei, inviorându-mă cu
entuziasmul ei, cu o risipă de ne-
închipuit de îngrijiri, de prevederi, de
cuvinte cuminți și dulci, cu sforțări
ingenioase și persistente; mai mult
decât atât, a renunțat adeseori la dânsa,
abdicând la ceeace i se impunea ei,
pe drept cuvânt, în natura ei, pentru
a-mi purta sarcina mea întreagă mai
bine, sarcină, din care ea și-a făcut
bogăția ei și singurul ei lux...

     «Aș vrea să fiu stăpân peste un
geniu uriaș ca să cânt în acorduri su-
blime această inimă sublimă. Vai! abea
dacă am ajuns să bolborosesc câteva
note risipite, pe cari le duce vântul.
Dacă, cu toate acestea, va rămânea
ceva din munca mea muzicală (cu care
m’am ocupat plin de pasiune stăpâ-
nitoare, de 10 ani), vor fi paginile la
cari Carolina își are partea cea mai
mare, prin inspirația inimei ei.

625


     «O rog din adâncul sufletului să-mi
ierte atât insuficiența tristă a operelor
mele de artist, cât și pe aceea, încă
și mai supărătoare, a bunelor mele
voințe, amestecate cu atâtea lipsuri și
nepotriVeli. Știe ea că cea mai grea
suferință a vieții mele este de a nu
mă simți destul de vrednic de ea și
de a nu mă fi putut ridica, ca să mă
mențin cu hotărâre, în această regiune
sfântă și curată, care este locuința spi-
ritului și virtuții ei».

     (După studiul lui Ouy de Pour-
tales: Un om al iubirii sau viața lui
Francisc Liszt, în «Revue hebdoma-
daire», 18 iulie 1925.)

     Rânduri scrise de un bărbat de
elită, in clipa, în care își pune între-
barea: cum am trăit, cui am să mul-
țumesc in clipa supremă a plecării?

     Modestia aceasta — cum te atinge
în ^iua de azi ? Sbucnirea aceasta,
nefățărită, confesia aceasta nobilă —
ce spune conștiința de azi in fața ei ?

     Idealizări bolnave?

     Domnișoară! <Pecele mari, chiar
să le dorești numai, este destul»,
spuneau romanii. Ai citit testamentul.
Simt cum cartea, care a fost în manile
dtale, a alunecat și a căzut jos, jos de
tot, în noroi, unde-i este locul.

                    •          Ilie Marin.

     Selma Lagerlof Ia „Conferență
mondiala pentru creștinism prac-
tic® din Stockholm. Avem înainte
frumoasa vorbire a scriitoarei Selma
Lagerlof, ținută la conciliu! ecumenic
din 1925 și nu ne putem reținea de a
nu reproduce câteva pasagii: <lmi dați
voie să povestesc în fața conciliului
ecumenic despre o întâmplare, care
s’a petrecut înainte cu, aproximativ,
50 de ani ? *

     «Era o noapte plină de negură,
afară, pe Oceanul Atlantic. Se cioc-
niseră două vapoare mari și unul din
ele, un vapor de postă, pe drum dela


New-York spre Le Havre, primise o
spărtură la mijloc și se scufundase.
Celalalt vehicol, o corabie mare cu
vântrele, dispăruse în negură, fără de
a fi făcut câtuși de puțin încercare de
a veni într’ajutor numeroșilor pasa-
geri de pe vaporul de postă.

      «Intre aceștia, cari ajunseră in
primejdie de a fi înecați, se afla o ti-
nără americană, pe atunci cu locuința
în Chicago, cu avere, frumoasă, ta-
lentată, măritată după un bărbat bun
și remarcabil, mamă a patru delicioase
fetițe. Plecase ia drum ca să-și viziteze
bătrânii părinți, cari locuiau în Paris
și ca să le arate copiii. Când s’a în-
tâmplat ciocnirea s’a născut o grozavă
disordine pe vaporul ce se scufunda.
De sigur s’au pus în activitate și lun-
tri, dar nici ea, nici unul din copiii ei
n’au găsit loc în ele. Când s’a scu-
fundat, în sfârșit, vaporul, au fost arun-
cați toți cinci în mare.

      «Americana au fost târâită de
valurile ce' se jucau până afund iii
abizul nemărginit, mai apoi a fost
aruncată iarăși la suprafață. Aici i-au
fost smulși copilașii și ea a priceput
că i s’au înecat. Ea însăși nu știa să
înoate. In clipa următoare avea să fie
dusa de nou în adâncul mării și urma
să-i vină și ei moartea...

      «Atunci, în ceasul ei din urmă,
nu s’a mai gândit la bărbat și la copii
— s’a gândit numai să-și ridice sufle-
tul spre Dumnezeu.

    «Scurtă vreme mai ’nainte fusese
martoră la scene grozave. In fața
peirii de neînlăturat iși pierduseră ava-
riații orice cumpăt. Se născuse o luptă
sălbatecă pentru luntrile de salvare,
cari n’ar fi putut niciodată Să cuprindă
pe cei 500 de pasageri. Bărbați și fe-
mei, sănătoși, vânjoși, și-au făcut drum
cu lovituri de baston și de picior. Cei
slabi și cei bolnavi cu fost isbiți la
o parte, căleați în picioare sau, mulți

— 626 —


din ei, aruncați in mare. Aceeași luptă
îngrozitoare s’a dat și mai departe,
de jnr împrejur, sub suprafața mării.

     «Câteva luntri Încărcate din greu
alunecau in apropiere și în ele se aflau
oameni, cari își scoseseră cuțitele ca
să țină la distanță pe cei ce înnotau
și se apropian ca să se lege de mar-
ginile luntrilor. Din toate părțile au,-
zeai strigăte și înjurături grozave.
Americana își descătnșe sufletul, ca
să și-l ridice spre Domnul, de toate
scenele, acestea pline de cruzime și
de haos, de sălbătăcie nemiloasă și
de frică de moarte, sărăcăcioasă.

     «Iar sufletul ei sbură in înălțimi,
ca un prisonier eliberat. Simți bucu-
ria sufletului de a arunca jos grelele
lanțuri ale vieții omenești și pătrunse
taina de a se pregăti să se înalțe, plină
de bucurie nemărginită, spre adevărata
ei patrie.

     — «Este așa de ușor să mori ?
se gândi ea. Atunci auzi ea un glas pu-
ternic, un sunet din lumea cealaltă
îi veni la urechi, cu nnjrăspuns ce te
cutremura.

     — «E adevărat că este ușor să
mori — ce e greu, e să trăiești!

     «I s’a părut ei atunci că acesta
este cel mai mare neadevăr și dete
dreptate glasului, plină de veselie:
«Da, da, acesta-i adevărul: este greu
să trăiești!»

     «Și cu un simțământ al milei față
de aceia, cari mai aveau să trăiască
se plânse in gândul ei: «De ce tre-
buiesc să fie astea ? Nu 's’ar putea des-
volta viață pe pământ astfel, ca să fie
tot așa de ușor să trăiești după, cum
este de ușor, acuma, să mori?»

     «Atunci auzi iarăși un glas puter-
nic, care-i răspunse.

     — «De ceeace ai trebuință pen-
tru un traiu mai ușor pe pământ este
unirea, unirea, unirea».

     «In timp ce răsunau încă aceste


cuvinte in urechile ei, a fost scăpată
americana de corabia cu vântele, care
se întoarse și lăsase bărci de salvare.
A fost luată într’una din bărcile ace-
stea și dusă la țărmur, mai apoi, îm-
preună cu vreo 80 de alți naufragiați,
într’un port european»...

     Selma Lagerlbf urmează:

     «Întâmplarea aceasta, strigătul ace-
sta mi-a venit in minte, când am auzit
pentru întâia oară despre concilul
ecumenic. Mi-am închipuit in fața
ochilor mei că, după ciocnirea cea
mare, după naufragiul grozav, care a
dat peste creștinătate, mulți din cei
mai buni membri ai ei s’au simțit
aruncați într’un adânc fără de fund:
cu ceeace au avut ei mai drag
pierdut, cu voința de viață sacrificată,
gata de a lua, ca o eliberare, nimici-
rea amenințătoare. Dar din abizul
acesta de desnădejde se apropiară de
acești oameni, cari se luptau cu groaza
morții, glasuri dintr’o altă lume. Și
ei au auzit, din mijlocul tumultului,
din miljocul vărsării de sânge, strigă-
tt]l după unire, unire, unire, și de
aceea s’au adunat aici din cele patru
margini ale lumii, ca să zămislească
pacea și chiagul, după care s’au dorit
popoarele de veacuri și în urma că-
xora s’ar naște o viață, care ar fi mai
ușor de trăit».

     «Unire! Dar ce este unire? Cum
poate ea fi dusă în îndeplinire? Cum
poți să trăiești în unire cu oameni
cari sunt așa cum sunt: egoiști, cari
își fac singtiri dreptate, mincinoși, cu
viața ușoară, nelegiuiți? Gândiți-vă
cât de greu este așa ceva! Nu e de
lipsă ca, înainte de a domni unirea
pe pământ, să fie cu toții desăvârșiți ?
Dacă ar încerca un singur om să
trăiască în unire cu semenii săi, n’ar
fi batjocorit, mai mult, călcat in pi-
cioare, țintuit pe cruce?» -

     Ca să 4trate Selma Lagerlof că

627


•mul trebue să-și dea osteneala să
tindă spre această unire Intre oameni,
descrie pe americana scăpată din nau-
fragiu, pe Anne Spafford, cum a pus
bazele unei comunități, in 1881, in
Ierusalim, cu bărbatul ei și cu vreo
20 din prietinii ei. Scopul comunității
* fost: să trăiască în unire și să ajute
omenirii. Misiunea societății lor a fost
să ajute pe cei bolnavi de prin spitale,
să împartă nutremânt sănătos popula-
ției sărace, micșorând astfel mize.ria
omenească.

     Colonia aceasta americană a fost
batjocorită la început, dar, încet pe
încetul, s’au alăturat ei, tot alții și alții,
Chiar și din Svedia au pornit, în
1896, 40 de emigranți și s’au alăturat
comunității.

     «Ca și aici, ascultau chemarea spre
unire reformați, luterani și ortodocși.
Nu este aceasta totodată un semn, că
aceia cari s’au adunat aici să facă în-
ceputul unei strângeri mari a rându-
rilor, să deștepte între popoarele cre-
știne simțeminte de frate, spre o co-
munitate într’o acțiune creștinească ?>.

     în 1923 a murit fondatoarea co-
munității americane din Ierusalim, în
vârstă de 81 de ani. Închizând ochii
a putut să spună, că a ascultat glasul
Domnului, precum se cuvine. «A putut
să-și spună că colonia ei a fost spre
marea îndestulirea săracilor din Ierusa-
lim. A putut să se gândească la ce-
tele de fugari evrei, pe cari i-a salvat
colonia, la pelerinii ajunși în mizerie,
cărora le-a sărit intr’ajutor, scăpându-i
dela moarte, la cei 500 de flămânziți,
cărora le-a dat de mâncare zilnic în
colonie. Oamenii, cari au fost crescuți
în cadrele gloriei erau sinceri, curați
la inimă, veseli, blânzi, fericiți, când
serveau».

     «... Lăsați-ne să ascultăm I Lăsa-
ți-ne să ne aplecăm urechea! El, care
He-a strigat prin glasul Său, în tunetele
răsboiului mondial să fim una, ne vor-


bește și astăzi prin ființa smerită a
servitoarei Sale neînsemnate. «Fiți
una!» ne strigă el. «Fiți uniți: re-
formați și luterani, greci și catolici,
uniți, creștini și necfeștini, fi-ți uniți,
uniți, toate popoarelețde pe lume!>

      Olasul acesta de chemare al scrii-
toarei suediene, la «conferență mon-
dială pentru creștinism practio, să fie,
iarăș, un glas în pustiu ?

      Paralela între americana în ceasul
morții și europeanul în ceasul morții
să nu ne cutremure pe toți, ca să pri-
cepem nimicnicia noastră și să ne în-
dreptăm gândul spre ceva superior?

      Argumentația suedianei cu acti-
vitatea caritativă a comunității ameri-
cane din Ierusalim, să nu aibă dreptul
de existență, pledând pentru o soli-
daritate a țărilor și popoarelor ? Pentru
o milă creștină între toți cei trecuți
prin cataclismul îngrozitor?

      Dar atunci ar fi să disperezi de
neamul omenesc!... De aceea: nu
dați la o parte vorbirea Selmei La-
. gerlof cu un aier plictisit, care vrea
să zică: iacă, halucinațiile unei femei
talentate! Cântăriți halucinațiile ace-
stea ! Pricepeți argumentația! Urmați
sfatului ei!

»

      Și ’ntr’alte țări nu e mai bine...
Ascultați cum se plânge un scriitor
remarcabil, francez, de resultatele ba-
calaureatului din anul acesta, in Franța.
Este criticul apreciat Enric Bidon. Con-
stată că tinerii n’au știut să traducă
un text simplu de tot, latin, din scrii-
torul Valenu Maxim. «Journal des
Dâbats» a publicat, de curiozitate, tex-
tul, ca să se convingă toți, cât este
el de ușor. Dl Bidou scrie: «(Tex-
tul faimos) nu prezintă nici o dificul-
tate. Gândirea (exprimată) este o serie
de locuri comune, de banalitatea cea
mai ușoară (confortabilă); inteligența
candidatului n’are, de fapt, nici o greu-
tate să priceapă că (și aici urmează
textul latin) «bogăția și puterea ajung
fără de veste și trec fără de veste;
că în nici un loc, la nici o persoană, nu
sunt asigurate prin rădăcini perma-

628


   nente, ci suflul nesigur al norocului
le împinge aici și acolo și că pe aceia,
cari le-au ridicat mai sus decât toate,
îi răstoarnă printr’o întoarcere nepre-
văzută și-i aduce în abizul cel mai
• adânc al-loviturilor sorții: și că —
astfel — nu poți nici să te gândești
(la bogăție și la putere) și nici să
spui de ele că sunt bunuri: dimpotrivă,
ele îndoiesc relșle ce ne lovesc prin
amărăciunea regretului născut pe urma
lor». Nu e textul ales, semnificativ?

       Criticul francez Bidon, care — o
   repetăm — este o autoritate critică în
   ziua de astăzi, în Franța, constată, după
   resultatui cel rău al bacalaureatului
   din 1925: «...trebue să apărăm puțintel
   (studiile) nmanioare. Sunt foarte serios
   amenințate. Nu ințeleg prin umanioare
   o cultură delicată, dar nu există
   aproape nici o carte, în care să nu
   se găsească în ziua de astăzi cele mai
   boacăne (grossieres) greșeli de orto-
   grafie. Am cules în romanele-apărute
   de trei sau patru ani exemple edi-
   ficatoare, pe cari le voiu alterne intr’o
   bună zi sub ochii cetitorului. Firește,
   nu e Vorba de greșeli de tipar, ci de
   frumoase greșeli dte participiu, de glo-
   rioase lipsuri de reguli de acordare
   (intre subiect și predicat), de o igno-
   ranță patentă a literilor duble. De
   toate astea nu va putea fi acuzat ti-
   pograful.»

       Atunci — ce, să zicem noi?...

. *

       Dela secția- literarA-filologică a
   «Astrei.» (Concurs). «Asociațiunea»
   publică concurs pentru două lucrări
   literare, de trimis (recomandat) până
   la 1 Martie 1926 la adresa: D-lui Oh.
   Bogdan-Duică, președintele secției li-
   terare-filologice, Cluj, str. Minerva 7.

       Pentru amândouă lucrările pre-
   miul va fi de câte 5090 Lei (cinci mii).

       Întâia lucrare va fi o novelă cu
   subiect din popor. Se observă anume
   că poate fi și umoristică.

       A doua lucrare va fi o piesă'(fra-
   gedie, dramă ori comedie) cu subiect
   din popor și pentru popor.

       Se observă anume că un singur
   act bun-este de preferit unei plictiseli
   de 5 acte.

       In 2 Martie se va publica lista
   mottourilor de pe plicurile închise,
   cuprinzând lucrările.


    In 3 Martie membrii secției literare
vor începe citirea, al cărei rezultat se
va publica la 30 Martie.

    Președinte        Secretar

S. Bogdan-DuicA Sept. Popa

:: Tribunalul Sibiiu. ::


Registru
pentru fundafiunile recunoscute
persoane juridice.

    No. de ordine: 4.

    Titlul sau denumirea persoanei
juridice: «Fundațiunea» fericiților Ni-
colae Rusu și soția lui Cornelia, născ.
Man, din Poiana de Arieș.

    Obiectul și scopul: Că prin te-
stamentul cu data de 5 Noemvrie 1912
a încredințat «Asociațiunea» pentru
literatura și cultura poporului român
«Astra» din Sibiiu, ca din venitul averii
să întrețină burse elevilor din Liceu,
etc.

    Sediul și sucursale: Sibiiu.

    Data constituirei: 8 Maiu 1925.

    Actul, pe temeiul căruia s’a obți-
nut personalitatea juridică: Sentința
Tribunalului Sibiiu cu Nr. din 8 Maiu
1925.

    Numele, profesiunea, domiciliul
și naționalitatea persoanelor, ce com-
pun organele de direcțiune și admi-
nistrație: Vasile Goldiș, din Arad, pre-
ședinte; Dr. Octavian Russu, advocat,
roman) din Sibiiu, vice-preșe dinte;
loan Banciu, funcț. stabil, român din
Sibiiu, casier.; Constantin Simtion,
funcț. stabil, rom. din Sibiiu, casier;
Dr. Vasile Bologa, dir. de liceu, rom.
din Sibiiu, controlor; Dr. liie Beu,
medic; loan Vătășan, dir. de bancă;
Nicolau Togan, protopop; Aurel Po-
pescu, comerciant.

    Averea imobilă ce posede: 24,169
Coroane.

  Observări: 244/1925.

  Grefa Tribunalului Sibiiu.

    Se atestă de noi, că prezentul
extras este făcut întocmai după regi-
strul pentru înscrierea persoanelor ju-
ridice, ținut de acest tribunal, — spre
a fi publicat în ziarele cerute de lege.

    Sibiiu, la 3 Iulie 1925

                    Grefier:

            Gr. Constantinescu.

Cuprinsul anului 1925.


              I. Poezii.

Pag.
lliescu Marius: Sonete: Tăcerea

    ți-a vorbit. Farmec în noapte.
    Cu sufletul în iarnă. Senza-
    ție de iarnă. Tristeță. Cuib vi-

    sat. Convalescență. _________ 12

lliescu Marius: Imagini pentru

    ochii ei (sonete). Când mâna
    mi-o întinzi, îndoială, Decep-

    ție, Finis...................  119

lliescu Marius: Flăcări din adânc

    (sonete): Îmi place să te văd

    cusând, Străinul —-----------582

Petra-Petrescu Horia: In pragul
    anului 1925 _____________________1

Petra-Petrescu floria: Cântec căl-

    durii __________________________19

P.-P. fi.: Unui scriitor------— 72

, *  , Interdependența-----------18

, *  , Cuvinte nouă___________64

              H. Proză

Agârbiceanu f.: Spre necunoscut
    (schiță)_______________________545

Bârsan Zaharia: Fragmente din

    opera lui B.-----------------189

Vorobchievici Octavian (Ismail):

    Dacă poveștile ar fi adevă-
    vărate (schiță)_______________ 274

Vorobchievici Octavian (Ismail):

    «Păcat pentru păcat», come-

    die 1 act_____________________ 552

    III. Culturale (studii, etc.).

Banciu Axente: Ortografia noa-
    stră de azi —        ____________3

Contrea Dr. Aurel: Pe ; valea

    Jiutiîî —*2. — i________i.. —    16

Baiulescu. Maria B.: Modâ’tef
   ‘ meilor                        *21 “


, ■            Pag.

Todica Gavril: Caleidoscop (miei
    însemnări din marele dome-
    niu al științelor pnre și apli-
    cate) I_____-_________________ 23

Cum luptă alții pentru cultură 28

Maestrul Nottara _ ____________ 39

O pagină din Bălcescu--------- 40

Cum au început să ne despre-
    țuiască cei din Azia (R. Ta-
    gore, Oandhi, Sarraut)... 41

Masaryk Toma G.: Un «om» _ 66

Idealul umanității, după preș. -

    Masaryk__________—'__ _ — 70

Criticul francez Ferdinand Bru-


    netiere despre artă și morală 74
Ce scrie esteticianul Volkelt de- ,
spre artă, morală, și cultură 78
Societățile culturale și propagan-
da pentru cărțile bune (câ-
teva reflexii, la lect «întu-
neric și lumină», de loan Al.

    Brătescu-Voinești) __________82

Petra-Petrescu Horia: Pentru Mi-









     ha>l Eminescu (confer.)- — 109
Greutățile democrației. Ideile pre-

     ședintelui Masaryk____________ 121

P.-P. H.: Călăuze literare, și de


     știință popularizată, engleze,
     franceze și germane__________<127

Un sfetnic de aur (Alex. Vla-
huță: Amurg și zori) — — 130


Agârbiceanu I.: Din turneul Z.

    Bârsan—_________________ 160

Ghibu Dr. Onis : Artist și das-
    căl (Z. Bârsan) ---------164

p-p-

Pag-

   Marin llie: Turneul Bârsan (Note
       și impresii)------------------194

   , * , Amintirile de teatrn ale dlui

       Z. Bârsan (stud.)-----------199

   Ghibu Dr. Onis.: La un popas
       (conf.) _ _ —_________________223

   P.-P. H. Dr.: Creiați un oficiu
       pedagogic internațional! (art.
       Dr. Ktirschner) ______________237

   Bogdan-Duică G.: Multe și mă-
   runte despre Eminescu (lec-
   tura romanului Bianea) _ 264
   Ghidionescu V.: Serbarea școlară
   dela Brașov_____________________271

   Lupaș Dr. I.; Despre foștii elevi
       ai școalelor ortodoxe române
       din Brașov (confer.) _________276

   Todica Gavr.: Camil Flamma-
       rion f —______________________282

   Petranu Cbriolan: Din revendi-
       cările artistice ale Transiva-
       niei (contribuțiuni)________— 536

   , • , Punctul pe i. Din prilejul
       apariției voi. «Discursuri că-
       tră surzi», de istoricul ital.

       Guiglielmo Ferrero)_________557

   Preda Dr. O.: O încercare de
   apropiere a raporturilor In-
   tre știință și religie (Studin) 565
   Miloia loachim: Snbiaco, descr.
   de căi_________________ 575

   Pdcdfianu V. Teodor: Colibașii
       din pasul Brauului______________584

f Hafieganu I.: Rolul social al
'—" medicului român în opera
de consolidare a statului na-
țional ____________________________587

   !os zidurile chinezești! (expoziția
       artistică de studiu a dlor I.

       D. Ștefănescu — D. Comșa). 592


IV. Cronici.

   Citate din Ferrero (27); Leasing
       (165); ScbHler (206); Goeth'e
       (220); Le Bon (551) (574),


       Naudeau (583); J. Leune
      (591).

La etica politică (Ch.Jonart de-
    spre Paul Deschanel — Walt
    Whitman — Michelet)___________

Dela Soc. Națiunilor----------

O anecdotă în legătură cu Soc.
    Naț.____________ _____________

Un concurs francez p. pace _
L. Romier despre starea actuală


Adevăruri mari (Le Troequer, Sa-          |

    rraul în Ruffin: «Vom avea
    din nou războiu?»)__________ 314      1

Naționalism rău înțeles (jocurile
    olimpice din :Paris — Mon-            ?

    therland, confer.)__________316       J

Foot-ballul și politica ________318

Nex cauzal (Sextil Pușcariu de-


    spre școlile 'românești în fo-

    sta Ungarie)_______________

Schelele sunt ridicate!_______ _

Expozeul dlui V. Goldiș (în
- turneu)— '.__________________

Discursul dlui V. Goldiș la congr.

    Uniunii Fem. Române din
    (Timișoara)________________

Discursul dlui V. Goldiș la adun,
    gen. din Rpghin — —          _

Darejde seamă-despre adun. gen.

    (congresul) din Reghin ...
Dela șed. comit, central_______

Apel p. cartea bună în preajma

    Crăciunului (1925) ________

Radiofonia în Sibiiu________—

Mamele au cuvântul__________...

Lucru de mână românesc (Rec.

    de E. Sigerus)___________

Nici la alții nu-i mai bine


Ilie Marin: Scrisori unei dșoare
Selma Lagerlot: «la conf. tnond.

p. creștinism practic» din
Stockbolni..________________


Pag.


62

62

63

63

236


323

597


598


600


602


607ᵣ


617

618    J

619    J


3


... 621

... 621

      622'


625

Și’ntr’alte țări nu e mai bine
(bacalaureat)_____________________ 627

Dela secția iit. filol.____... — 628


‘s-1

IU


Pag.

  CRONICA CULTURALĂ.

P.-P. H.: Când redactezi o bi-
    blioteca românească ___________ 44

Unnoutinărpoet(Marius Uiescu) 47

Psihotehnia (Dr. Dr. Vlaicn) _ 47
Țara noastră in lumina străină-
tății «Judecăți contimporane»
de C. Mureșanu (Rec.)__________   48

Lectură p. șezători la sate. «Tai-
    fasuri cu moș Oheorghe» de

    Spiridon Popescu (Rec.) — 49

Florian Cristescu, comedia pop.

    Două surde. (Rec.)--------- 49

Astronomia in'școli (de Flamma-
  . rion) ______________—_________50

Oeorge Courteline: Taina familiei
    și Liniștea casei (comedii)
    (Rec.) - ____________________ 51

O invenție însemnată, penbu
    propaganda culturală (diapo-
    zitive pe pelicule de      film) 53

♦Cinematograf poporal»_________54

Cinematografia la noi⁻_________54

Dr. Klett: «Activitatea simțurilor
    în 'învățământ», de O. Moian
    (Rec.)______________ ________ 55

Scor. Tr : Despre civilizația eu-
    ropeană (Andrews)_____________56

Recenzii de reviste: «Gândirea»
    (52); «Soc. de mâine» (52);
    «Paris Bucarest» (52); «Ar-
    hiva Someșană» (220); «La-
    mura» (220).

Pentru civilizație (Bourget, Nau-
    deau) _______ _ ___ _■_______ 57

Sfaturi de ale lui Gust. Le Bon 58

In amintirea celor morți (Brisson) 59

Aspirații spre ceva excelsior (Mi-
    chelet) ,________________ _ ... 60

Troeltsch despre Spengler-______ 60

Lupta contra pornografiei (Bri-
    eux, A. Brisson, Flament, F.
    Gregh, Seb. Herscher, P.
    tanvier, Lanson, «Gazette de

’rague»)___________________ 91

Pornografia în Germania actuală 98
Cum vrea să se opună conducă-
torul soc. culturale «Dtîrer-
bund» murdăriei?_______________ 99

Pornografia în America, in Un-
    garia _         :______________100

Pornografia în România (P. Gâr-
    boviceanu, Gh. Tătărescu,
    Revistele «Foaia Tinerimei»,
    «Mureșul», «Cercetășia») — 101

«L’art pour l’art». (Tolsto).' _ 103


Leon Tolstoi; Cu ce trăesc oa-
    menii (Rec)_______________ — ... — 104

Ce va să zică cultură generală
    (Masa yk) _____________________ _ 105

Burns, poetul țărănimii, de P.

    Orirnm (Rec)  _______________ 106

Cum s’a folosit Toma Alva Edi-
    son de biblioteca poporală 106

Oameni mari despre cărți și bi-
    blioteci_______________________ _ 107

Floare de cicoare, piesă de Mă-

     geanu — N. Oancea (Rec.), 107
Turneul măiestrului Nottara 153
«Se’ntreabă mintea sănătoasă» de

     H. Petra-Petrescu (Rec.) _ 155
Cărți de declamat pentru tine-
retul nostru (losif Stanca:
«De zile mari» și Să decla-
măm!»). _________________________156


Bârsan Zaharie (biogr.) (scrie-
    rile pg. 220)____________________208

Repertoriul «Teatr. Național din

    Cluj (1925) _____________—   209

Povestea unei tinereți   de  O.

    Vâlsan (Rec.) _______________209

P.-P. H. După o reprez. de ci-
    nematograf ____________________  211

O apreciere a țărănimii noastre
    (ministrul Manneville)     —   — 213

«Slovăcia nouă» de R. W. Seton


     Walson, trad. Tilea.Rec.)— 213
E permis unei fete să cetească
orice carte?            —-------- 214

«Păcală argat», comed de Petre

    Dulfu (Rec.)        —--- 215

Despre filosoful la modă Spen-

    gler (Hack)         —--—  ... 216

Cum analizează pedagogul Wilh.

     Rein epoca actuală din Ger-
    mania?.......— — — — — 217

Câteva constatări ale sociologului

    G. Le Bon —-------------------217

Aut-aut țart. de Naudeau).______219

Premiul național de literatură _ 298

Bogrea K La sicriul lui Oh.

    Dima (cuv.)------------------ 299

O nouă stea română: cântăreața
    dna Letiția Piraccini, născ.

    Anușca.._________________, — 300

O nouă cântăreață română: dna
Veturia Dr. On Qhibu — 301
ut «Bulet. Soc. Reg. Rom. de

    Geografie» (Rec.) — ________302

ut. «Codrul Cosminului» (Rec.). 304
Bogrea V. Un roman englez
despre regimul românesc in

IV


Pag.

    Ardeal: «Pimpernel and Rd-
    semarv» de Baroneasa Orczy
    (Ree.) _______________„ _. 305

P.-P. H. Un roman maghiar
    despre viața de provincie
    maghiară? («Bovary ur» de
    Moricz Zsigmond) (Rec.)  310

Căminul scriitorilor și artiștilor,
    dela Sâmbăta._________________319

O expoziție românească la Paris
   . (recenz     Focillon). —___ 320

Generalul Frangulie, novele de

    Livius Rolando (Rec)._________ 323

O excursie culturală (Ateneul

    Popular   Tătărași-Iași) _'__ 323

Cuiu’n cap _______________________ 324

Bibliografie—_______ 64, 108, 156, 220

       V. Dela „Asociațiune".

Hossu-Longin Elena: O femeie
    de inimă, p. «Asociațiune». 35.

Un glas francez despre A. noas-
    tră. (Marcel Emerit) ________ ___ 48

Conferințele «Extensiunii univ».

    în Sibiiu (cronica) __________ 50

Cronica___________________________ 87

(Ședința comit, central)

«Astra» și miliția — _ ___ — ____   90

Circulara pentru 3/15 Mai_________ 144

Pentru M. Eminescu________________ 145

Concurs p. biografia V. Lucaci— 146

Ședința comit, centr______— — 146

Dela secțiile literare și științifice
    (4-10 Apr. 1925) ____________ 149

«Asociafunea» și Bisjrabia — 150

Din alte despăițăminte — _____ — 151

Din activit. conferin. noastre I.

    Neagoe________________- _____151

Zaharia Bârsan și «Asociațiunea» 158

Circulară despărț. p.. Bârsan Z. 207

Două serbări memorabile (jub.
    liceullui din Brașov și vizita .
    «Astrei» în Basarabia) —      222

Qhibu Dr, Onis- La un popas.

    Jub. de 25 ani al secțiilor lit.
    și științifice .............. 223

Cum a decurs vizita basarabeană 248

Comunicat (premiații p. cursuri
    analf.) - — —_________________287

Ședința comit, central _______ __ 287

Dela secțiunile lit. și științif. 292


                               Pag. 5
                               ■ •

Vești bune ______________________293

Secțiunea istorică— —________— 293         ;

Secț. științ. nat.________________ 294     ■ %

Secț. tehnică —  ________________ 295      |

Dela serbarea de Rusalii în Ba-            ~

    sarabia—  — —  — — 295                 §

Dela serbarea jubil. a liceului            \

    din Brașov —_________________ 296      t

Raportul pentru adunarea gene-
    rală ordinară, cu șapte anexe          .

    (activitatea despărțămintelor          *

    in 1914/5; socotelile «Aso-
    ciațiunii»; bilanțul general           i

    la 31 Dec. 1924; venituri și
    cheltuieli la 31 Dec. 1924;            ;

    proiectuk de buget pe anul             '

    1926; bugetul «Asociațiunii»
    pe a. 1926; secțiile științifice
    literare, ședințele plenare;
    conspectul sumar al mem-               <

    brilor «Asociațiunii» în anul.
    1924/5; lista burselor și aju-
    toarelor date de «Asocia-              /

    țiune» în 1924/5; consem-
    narea membrilor decedați)
    (Nr. 9-10)_______________ 325-532

Noul comitet central al «Astrei». 533

           VL Ilustrațiuni.

Masaryk Toma O.__________________65

Bârsan Zaharia ___________— _____ 157

Bârsan   Z. în «Vlaicu Vodă»     — 161

   „    „    „ «Hrnilet»----- 163

   „    ,,   „ «Regele Oedipus»    171

   „    „    „ «M'cheth» —       — 191

Gurie Arhiep. (Chișinău) — ... 221
Catedrala din Chișinău — — _. 253
Palatul mitropolitan dm Chișinăii 256
Casa preoților din Chișinău — 258
Muzeul Basarabiei din Chișinău 260
Liceul de băieți Nr. 2 din Chișinău 261
Goldiș Vas., președ. «Astrei» — 533
Russu Dr. Oct., vicepreș. 1______ 534

Preda Dr. Gh. vicepreș. 11_______ 534

Relicviile Iui Horia și Cloșca___ 538

Crucea dela Sf. Munte, în Mu-
zeul Național din B Pesta— 539 -
Român mergând la înmormân-
tare — — — —--------------—        541

Șeaua de fildeș a lui Vlad Dracul . 543