
                TRANSILVANIA




Anul 56. Iulie—August 1925. Np. 7—8.


Pela vizita „Astrei“ la Ohișinău: I. P. S Sa

Arhiep. GURIE.

            Două serbări memorabile:


jubileul liceului din Brașov și visita .As trei" în Basarabia.

      Dela apariția Numărului ultim până acum ni s’a dat prilejul să săr-
bătorim două momente importante culturale.

      Liceul românesc „Andreiu Șaguna“ din Brașov a împlinit 75 de
ani de existență. Mult bine, multă lumină a răspândit acest far cultural.
Cine urmărește evoluția spiritului românesc în Ardeal nu poate trece fără
de a remarca marea însemnătate a acestui institut cultural.

      Asociațiunea și-a îndeplinit o datorie de onoare conuocând o șe-
dință festivă a secțiilor la Brașov, din prilejul Jubileului. Articolele cele
3 din corpul revistei vor da deslușirile trebuincioase cetitorului dornic
de a ști ce s’a accentuat la șed. festivă.

      Al doilea moment important a fost vizita întreprinsă de trimișii
„AstreF noastre în Basarabia. Chemarea l. P. S. Arhiepiscop. Curie dela
adunarea noastră generală din Munții Apuseni, a aflat răsunet și astfel
am putut sărbători o apropiere sufletească mult promițătoare.

      Ne exprimăm și pe această cale vila noastră șatisfaeție pentru
felul cum a decurs această memorabilă vizită în mijlocul basarabenilor
și nu găsim mai potrivit alt text să alăturăm acestor rânduri introductive
la raportul din Chișinău, decât frumosul răspuns al M. Sale Regelui
Ferdinand, răspuns dat președintelui „AstreF, dlui V. Goldiș, la Chișinău,
la telegrama omagială:

      „Mulțumesc din toată inima pentru salutările ce-Mi tri-
miteți împreună cu Arhiepiscopul (Hurie din partea întrunirii
culturale din Chișinău. Contactul strâns ce naște înfrățirea
din Basarabia pe terenul cultural, de sigur este eel mai
bun mijloc de unire sufletească în ideia națională. 8unt
convins că toți veți pune toată râuna in această direcțiune.

FERDINAND R“.

      M. Sa Regele ne indică, cu părintească grije, calea ducătoare la
scop: Să ne dăm mânile pe terenul cultural, ca să ne apropiem, sufle-
: leșie, toți cei buni, din toate provinciile! Nu se poate sfat mai potrivit.

    La un popas.

Jubileul de 25 de ani al Secțiilor literare și științifice ale
                        „Astrei".*)

       Doamnelor șî Domnilor!

     Organizatorii înălțătoarelor serbări jubilare, la cari
ne-am grăbit din toate unghiurile României întregite, eleuii
și prietenii bătrânului liceu, au auut ideea fericită de a in-
tercala în program și o ședință festluă a secțiilor literare
și științifice ale Asoeiațiunii pentru literatura română și
cultura poporului român.

     Prin participarea sa la aceste serbări, ueehea societate
culturală a Ardealului nu vrea să aducă numai un omagiu , la
adresa liceului jubilant, el ea ține să marcheze și un anumit
moment, de o egală însemnătate atât pentru ea, cât și pentru
liceul nostru și chiar și pentru acest oraș, de unde a pornit»
la anul 1561, prin Evangheliarul diaconului Coresi, primul
impuls pentru cultul limbii și literaturii române.

     Intre Asociațiunea noastră și între liceul din- Brașov
este o asemănare aproape tot așa de mare ea între doi
frați buni și lucrul se explică prin împrejurarea eă amândouă
aceste așezăminte s’au născut din aceeași părinți și au
mers, decenii de-arândul, pe aceeaș cale. In adevăr, dacă
liceul se laudă că a avut printre întemeietorii săi pe mi-
tropolitul Șaguria, pe protopopul /. Popazu, pe directorul
Gavp. Munteanu- și pe gazetarul (3. Barițiu, șt Asociațiunea
noastră se mândrește de a-i fi avut pe acești iluștri bărbați
la leagănul său și apoi printre cel mai devotați îngrijitori
ai ei. Și dacă secțiunile noastre au ținut ca să li se dea
prilejul de a-și manifesta astăzi sentimentele lor de grati-
tudine față de întemeietorii liceului, _au făcut-o pentru a-și
putea exprima față de aceștia sentimentele lor de deosebită
recunoștință și admirație și ca întemeietori ai Astrei și ai


       *) faisertațiune cetită la 29 iunie 1925, în ședința festivă a secțiu-
nilor, ținută la Brașov cu prilejul serbărilor jubilare de 75 de ani ale
liceului „Andreiu Șaguna"..


1*

224


secțiilor ei și pentru a putea fixa, îri aeelaș timp, și ra-
portul dintre aceste două instituțiuni atât de importante în
euoluția eulturei noastre din ultimele trei sferturi de ueac.

     Ea aceste motive s’ar mal putea adăoga și acela,
special, că secțiile noastre s’au înființat și ele aici, în Brașou,
la tntțiatiua primului director al liceului, Gaur. Munteanu,
în adunarea generală dela 1862, șt că dela organizarea
lor pe bazele de astăzi, se împlinesc tocmai în uara aceasta
25 de ani.

1.

     Asoeiațiunea noastră, după cum e îndeobște cunoscut,
este prima și cea mat veche societate culturală românească
din toate provinciile locuite de neamul nostru. Ea s’a înființat
într’o vreme, când viața națională românească nu era încă
nici pe departe organizată în raport eu multele nevoi ale
neamului nostru, care abia scăpase, aici, din iobăgie, iar
dincolo, cu toată unirea celor două Principate, atârna încă
în măsură supărătoare de Puterile europene șt de suzera-
nitatea turcească. Ea 6 Decemvrie 1860, când s’au făcut
la Sibiiu primii pași pentru înființarea Asociațiunii, la Bu-
curești nu exista nici Universitatea, deschisă abia la 1864,
nici Academia, organizată ea atare abia la 18?9, dupăee
la 1866 fusese proiectată ea o simplă „Societate literară",
iar la lași abia în acele zile se înfiripa, eu profesori în ma-
joritate ardeleni, Universitatea. In acea epocă de fermentare
a unei noui vieți naționale, pământul care era socotit ea ade-
văratul cuib al energiilor naționale creatoare, era Ar-
dealul, — Ardealul, care în cei 40 de ani premergători
dăduse vechilor Principate marea șt glorioasa pleiadă de
dascăli desțelenitori ai ogorului părăsit de. veacuri, înce-
pând eu Qh. Bazar și continuând eu FI. Aaron, Eft. Murgu,
D. Bojinea, P. M. Câmpeanu, I. Maioreseu, Nifon Bălășescu,
Dionisie Romano, 8. Bărnuțiu, Șt Miele, Tr. Laurian, Al. Papiu-
llarian, losif Hodoș șt atâția alții mai miei decât aceștia, dar
nu mat puțin entuziaști șt folositori marei cauze a culturii.

     Deșt sărăcit pe urma unui proces de emigrare atât
de puternic a elementelor culturale conducătoare, Ardealul
mai avea, totuș, energia pentru a putea înțelege șt servi
interesele culturale înalte ale întregului românism. Urmă-
rind istoria Asocițiunei noastre, este mișcător să vezi, că, cu
toate greutățile vremii, conducătorii românilor ardeleni au
fost în adevăr în stare să conceapă și să realizeze apoi
în cadre durabile, idei naționale de o covârșitoare înăl-

225


țime. Astfel Asoeiatiunea noastră, oricât ar fi putut părea
de regionalistă prin atributul de „transilvană¹¹, eare i se
impusese, vota, de fapt, să fie a tuturor românilor, atât prin
problemele pe cari și le luase asupra sa, cât și prin oa-
menii, pe cari și-i grupase în jurul său. Așa, încă din primul an
ea își propusese să rezolve câteva dintre marile și urgentele
chestiuni ale culturii generale românești de pe atunci și
anume chestiunea alfabetului latinesc, eare trebuia să în-
locuiască în sfârșit pe cel slavon, dovedind pe deoparte,
înaintea națiunilor Europei, latinitatea noastră, iar pe de
alta deschizând noui posibilități de afirmare culturală, —
apoi chestiunea stabilirii ortografiei și a limbet literare,
prin elaborarea unui mare Dicționar al limbii româ,ne. „So-
cietatea noastră — zicea la adunarea din 1862, ținută aici
în Brașov, T. Cipariu — nu numai poate cuteza să se apuce
de atare lucru, ei are chiar și datoria. Din parte-mi —
continua merituosul filolog dela Blaj — nu voiu sustrage
concursul după puterile mele și sunt convins, că toți frații
noștri, ori de care parte a munților vor să fie, eu bucurie
vor alerga la formarea unui edificiu glorios național”.*)

      Iar Gavriil Munteanu constata, eu acelaș prilej, că este
vorba de stabilirea limbei, „pe eare o vorbesc mat bine
de 10 milioane de români la Ostul Europei”**) și propunea
ea Asoeiațiunea să înființeze imediat un număr de trei
secțiuni științifice, cum au toate Academiile și anume una
filologică, una istorică șt una ftztcă-naturală, impunându-i
celei dintâi „să se apuce cât mai fără întârziere a concepe
un Dicționar român, după analogia dicționarelor scrise și
tipărite de Academiile docte ale altor națiuni”.

      In această propunere a celui dintâi director al liceului
nostru găsim, virtual, înființate secțiunile noastre, ca un
organ indispensabil pentru ducerea la îndeplinire a marilor
probleme culturale. Este adevărat că aceste secțiuni n’au
luat ființă uiie imediat, dar tot atât de adevărat e că cu doi
ani mai târziu, la adunarea generală dela Hațeg, tot un
brașovean, protopopul Z. Popazu, acum arhimandrit, „trăgând
atențiunea asupra scopului Asoeiațiunei, observa eu părere
de rău că activitatea acestpia până acuma a fost îndreptată
mai mult asupra părții financiare, iară pentru literatura
română și cultura poporului român s’a făcut prea puțin;
deci propune ea în privința secțiunilor științifice proiectate

      ♦       ) tf. II. Adunarea generală a Asoeiaflunii transilvane, Jinufă în
Brașov la 28—30 Iulie 1862. — Sibiiu 1882, pg. 125.

      *     *) Ibidem, pag. 71.

— 226 —


în adunarea dela Brașov, secțiunea filologică să se con-
stituie în Blaj sub prezidiul dlui vicepreședinte Cipariu, cea
istdrtcă în Brașou, sub prezidiul dlui director Munteanu,
iar secțiunea pentru științele naturale în Sibiiu sub prezidiul
Exc. Sale dlui episcop Andreiu baron de Șaguna, eu acel
adaus ca să se provoace bărbați Uersați în mențiqnâtele spe-
cialități a concura eu trimiterea de elaborate privitoare la
sfera respectivelor secțiuni, iar președinții secțiunilor să
raporteze adunanței generale despre activitatea secțiu-
nilor/*)

     Această propunere adunarea o primi ,eu cea mai vie
plăcere șl o ridică la valoare de conclus

     Cât de general-româneaseă ținea să fie Asociațiunea,
aceasta se vede și din faptul că, încă în prima ei adunare
generală proclamă ea membri de onoare a iei, în afară de
ardelenii treeuți în România, șt pe Prințul Bibeseu, pe P,
Poenariu, pie 8c. Rosetti, pe frații Seriban și pe C. Hur-
muzachi, în a doua adunare pe G. Sion, Al. Odobeseu,
Mc. louescu și M. Kogălniceanu, iar în a patra pe Titu L.
Maiorescu.

     Dacă secțiunile științifice n’au luat ființă reală nici după
hotărîrea dela Hațeg, cauza nu trebuie căutată în lipsa dă
interes a conducătorilor lor, ei în împrejurarea eu totul
deosebită, că evenimentele politice deveniau în Transilvania
din zi în zi tot mai defavorabile, absorbind aproape cu totul
și timpul și energia conducătorilor Asociațiunii. Absolu-
tismul austriac, din multe puncte de vedere favorabil ro-
mânilor ardeleni, era din zi în zi înădușit de tendințele
șoviniste ungurești, cari la 1867, prin Transaețiune, au ieșit
biruitoare. La această cauză defavorabilă, se adaogă o
alta, favorabilă: Principatele române unite sub sceptrul
Domnitorului Al. 1. Cuza se consolidau din zi în zi și ca-
pitala lor comună, Bucureștii, devenia în mod tot mai
pregnant centrul firesc al întregului românism, spre care,
încetul eu încetul aveau să graviteze și elementele con-
știente din celelalte provincii. In ziua de 11/23 Februarie
1866, ministrul de culte român C. A. Rosetti, înaintă con-
siliului de miniștri un proiect fie înființare a unei „ Socie-
tăți literare¹*, constătătoare din membri din toate provin-
ciile, având în program câteva din problemele pe cart le
agitâse până aci Asociația ardeleană. Regulamentul pro-
iectatei societăți relevă în special faptul că „Gramatica șt

     *	) A IV-a adunare generală, ținută la Hațeg în 20 și 21 Iulie 1864,
pg. 15—16.

227


Dicționarul nu pot să fie ale eutăvui dialect român, ei gra-
matica și dicționarul limbei române" și că „Quvernamentele
sub scutul eărora Dumnezeu a așezat o parte a popora-
țiunii române, nu pot decât să aplaudeze formațiunea acestor
societăți eu totul literare, gramaticale și lexicografice.
Austria, sub scutul căreia s’a început cultura limbei române,
suntem siguri — zicea C. A. Rosetti, secondat de directorul
general al Ministerului de culte, V. A. Ureche, — că va
priui cu mulțămire împărtășirea la lucrările acestei socie-
tăți, a învățaților români din Ardeal și Bucovina". Așâdară
noua societate bucureșteană avea să fie mai puțin decât
înaintașa ei dela Sibiiu; din multele probleme ale acesteia
ea îmbrățișa exclusiv două și anume „lucrarea gramaticii
și a glosarului limbei române", după cum a ținut să o pre-
cizeze aceasta în ședința de constituire a ei, ținută la 1 Aug.
1867, însuș ministrul președinte al țării, Ștefan Golescu,
care a prezidat acea ședință în numele guvernului țării.
Și, este interesant, că membrii ai nouei societăți au fost
numiți, încă la 22 April 1866, tocmai stâlpii principali ai
Asoeiațiunii, anume G. Munteanu, T. Cipariu și G. Barițiu,
din Ardeal, precum și losif Hodoș, Alex. Roman, A. Mo~
ciont și Vine. Babeș din Maramurăș și Banat, în vreme ce
membri din România au fost numiți, tot în număr de 7,
abia cu un an și ceva mai târziu, (la 2 Iunie 1867).

11.

      Prin înființarea „Societății literare" cele mai impor-
tante probleme ale culturii naționale din acel timp au trecut
din sfera de activitate a Asoeiațiunii stbiiene la București,
unde aceiași oameni, cari le-au afișat eu toată tăria aici
la noi, aveau să caute a le rezolvi. Astfel T. Gipariu, care
făcuse într’un chip magistral elogiul limbei românești la
adunarea din 1861 a „Astrei" în Sibiiu, putu să spuie în
capitala României, eu prilejul deschiderii Societății literare,
la 1 Aug. 1867, când cerul Ardealului începuse din nou
să se întunece pentru foarte lungă vreme, clasicele cuvinte:
„Până aci limba și naționalitatea ne-a fost încălcată... Pentru
eliberarea limbei naționale va îngriji mai ales chiar această
societate literară. Ba va îngriji ea limba română să scape
de jugul despotismului, sub care a gemut de secoli. Ba
va îngriji pentru conservarea unității limbei românești îri
toate provinciile locuite de români. Ba îi va reda forma
curat națională română, spre a figura cu toată demnitatea
între șt lângă surorile ei de origină latină."

228


      Dar nu numai problemele principale de cultură ale
Asociației trecură la societatea literară, ei și principiile ei
de organizare. In primele ei ședințe Societatea literară se
prefăcu în „Societate academică", întemeindu-și șl ea cele
trei secțiuni: literară-filologteă, istorică șt de științe natu-
rale, intrând membrii ardeleni tocmai în secțiunile ai căror
membri fuseseră și în Ardeal.

      In astfel de împrejurări era firesc ea secțiunile „ Astret"
să moară, înainte chiar de a se fi născut cumsecade și să
nu-și mai poată recăpăta viața încă vreme îndelungată, nici
pe lângă toate sforțările depuse (ea d. e. votarea Regula-
mentului secțiilor în adunarea gen. dela Turda, din 1880, ș. a.).
Cei mai de seamă oameni de știință din Ardeal și-au dat
de aci înainte ee-au avut mai bun nu Asociației, ei Acade-
miei. Așa au făeut, în afară de cei amintiți, regretați! Al.
Marienescu, l. M. Moldouan, A. Papiu-llarian, AL Roman, l.
Pușcariu, N. Teclu, Dr. P. Vasiciu, losif Vulcan, ș. a. Dae$
prin aceasta Asociația a pierdut, avem în schimb mângâ-
ierea că prin ei Academia a câștigat și prin ea s’a îm-
bogățit patrimoniul întregului neam rpmânese.

      Și dacă secțiile noastre n’au ajuns să publice nici
marea Gramatică, visată de Munteanu și de Cipariu, nici
Dicționarul limbei române, a cărui necesitate au eon-
statat-o de atâtea ori, nu este mai puțin adevărat că
aceste două probleme mari n’au putut fi realizate nici de
Academia Română Iar când una din ele, după trei încer-
cări neizbutite (Dicționarul lui Laurian și Massimu, Magnum
Etymologicum a lui B. P. Hașdeu și Dicționarul lui Al.
Philipide), a început să intre în faza realizării, aceasta a
avut loc tot prin membri de ai secțiilor noastre. In adevăr,
Dicționarul limbei române, publicat de Academia Română,
se lucrează sub conducerea dlui Sextil Pușcariu, membru
al secției noastre literare! dela 1900 îneoaee, și eu colabo-
rarea altor membri ai acestei secțiuni (Dr. C. Lacea, N.
Drăganu, Th. Capidan și G. Giuglea).

      Nu mai puțin este un titlu de glorie pentru Asocia-
țiunea noastră publicarea primei și, până acum, unicei
Enciclopedii române, elaborate sub conducerea secreta-
rului de odinioară al secțiilor noastre, Dr. C. Diaeonovici.

IU.

      Asoeiațiunea, care voise să devie o Academie, dar
la momentul oportun a cedat această onoare Bucureștilor,
ar fi urmat în împrejurările date sau să dispară, așa

— 229


cum a dispărut d. p. „Asociația eraioveană“ a lui Gh. și
P. Chițu și a lui Al. Aman, după doi ani de aettuitate
(18?4—5), sau să fie condamnată la o stagnare, ea cea
pe care au înregtstrat-o, într’o măsură mai mare sau mai
mică, cele două Asociații similare, înființate în anii 1881—1862,
adecă cea aradană și cea maramurășană și chiar șt cea
bucovineană, dintre cari nici una n'a izbutit să desuolte o
activitate continuă, în conformitate cu scopurile pe cari șl
le-a fixat. Dar Asociația noastră nu căzu în nici una din
aceste două posibilități. împiedecată prin ivirea Societății
academice, în urmărirea scopurilor ei propriu-zis științi-
fice, ea își găsi alte terene de activitate, tot atât de nece-
sare și de binecuvântate. In loc de o activitate științifică
intensivă, ea își .fixă un program de activitate culturală,
extensivă, înființându-și despărțăminte în întreagă Transil-
vania — lucru, pe care nici o altă societate culturală si-
milară nu l-a mai făcut. Astfel ea deveni o promovatoare
a solidarității naționale și o răspânditoare a culturii în
massele largi ale poporului — operă, pe care nici o Aca-
demie nu ar fi fost în stare s’o facă. Șl dacă ea a renunțat
de a deveni o Academie de științe, a căutat în schimb tot-
deauna să se menție la un nivel cultural și științific remar-
cabil, năsuind să aibă neapărat în serviciul său acele organe
speciale, pe cari le găsim numai la Academii și cari erau
secțiile științifice-ltterare, menite a îndeplini aci un rol In-
termediar de o însemnătate indiscutabilă.

IV.

      Tenacitatea cu care Asociația a urmărit problema
creării efective a acestor organe, decenii de-a rândul, este
în adevăr vrednică de laudă: dela 1862, de când aici, la
Brașov, le-a propus pentru întâia oară G. Munteanu șt,
până la 1900, când ele au .putut lua ființă definitivă, ideea
secțiilor a fost discutată aproape la toate adunările gene-
rale ale Astrei, așa că conștiința necesității lor a intrat în
sufletul intelectualilor noștri din Ardeal eu o putere nebiruită.

      După aproape 40 de ani de pregătire, mulțumită pe
deoparte spiritului organizator al fostului secretar al Aso-
ciației, regretatul Dr. C. Diaeonoviei, pe de alta solicitudinii
intelectualilor noștri din centrele școlare ale Ardealului, și
anume flin Brașov, Sibiiu și Blaj, prin hofărîrea adunării
generale, ținută în anul 1900 la Băile Herculane, secțiile
științifice iau trup, inaugurând prin aceasta o nouă epocă
în istoria societății noastre.

230


      Daeă acest mare lucru putu fi pus acum, în sfârșit,
în practică, trebuie să recunoaștem că o bună parte a me-
ritului fu șl a câtorva membri din Brașov, și în special a
neuitaților Virgil Onîțiu și Andreiu Bârseanu, cari, ea con-
tinuatori ai înaintașului lor G. Munteanu, au desfășurat, în
cadrul secției literare o activitate dintre cele mai devotate.
Acești doi bărbați au pus din nou în circulație ideile, cari
au fost la baza Asociațiunii noastre dela ehiav începutul
ei și anume ideea purității limbei române și a cultivării ei,
ea a principalului element de cultură națională. Ani de-a
rândul Onițiu a susținut în coloanele revistei „Transilvania “
rubrica întitulată: 8ă ne curățim limba, contribuind prin ea
la reînvierea în massele largi ale intelectualilor ardeleni,
a interesului pentru limba și literatura națională.

      Noul regulament al secțiilor, votat la 1900, prevedea,
în ce privește numărul, 5 secțiuni și anume pe lângă cele
trei vechi: literară, istorică și științifică, și una școlară și .
una economică, iar în ce privește determinarea rolului lor,
acesta era fixat acum în forme nouă. Secțiile, deși zise
știihțifiee-literare, nu mai urmăriau scopuri propriu-zis
științifice, căci acestea intraseră în atribuțiile celor 2 Uni-
versități și în ale Academiei române, — ele aveau acum
rolul mult mai modest, dar în acelaș timp și mult mai precis
și mai folositor: „să controleze mersul desvoltării culturale
a poporului român, piedeeile acestei desvoltări și mijloacele
pentru delăturarea lor, să urmărească și sprijineaseă miș-
carea literară română, să conlucreze la popularizarea
științelor, la crearea de eoleețiuni științifice, la expozițiuni
și alte instituțiuni culturale și, peste tot, să dea comitetului
central concursul și sfatul lor în toate chestiunile științifice
și literare¹¹.*) Secțiilor li s’a designat astfel, prin înțele-
gerea clară a unui spirit organizator deosebit de bine în-
zestrat „un teren de muncă vast și de importanță capitală,
care cuprindea în partea cea mai mare chestiuni și afaceri,
eari fără pregătiri și cunoștințe speciale nu pot fi rezol-
vate în condițiuni mulțumitoare și eu atât mai puțin puteau
fi deslegate în mod competent de o corporațiune ad-hoe,
cum sunt adunările generale, recrutate fără alegere,
fără considerare la starea socială, la cunoștințe, la
etate și sex, din toate păturile poporului și eari au să
desbată în grabă mare și în timp de abia eâteva ore, o


        *) Cf. Secțiile literare-științifice. înființarea, desvoltarea și acti-
vitatea lor. In „Transilvania" 1911, pag. 351, ș. a.

231


lungă serie de chestiuni eu totul diferite, și tot atât de
puțin puteau fi lăsate unui organ administrativ, cum e co-
mitetul central, preocupat de susținerea funcționării regu-
late a întreg organismului Asoeiațiunii, de chestiunile de
avere și alte asemenea agende adminiștrative și organi-
zatorice

     Ca om real ce era, Diaeonouiei nu aștepta dela sec-
țiile științifice rezultate imediate și urgente. Cu drept eu-
uânt zicea el la 1905: „Agendele mari, multe șt grave ale
secțiunilor se înțelege că nu pot fi resolvite în timp de
câțiva ani și astfel numai după un deceniu sau două vor
putea corespunde menițiunii lor și vor putea presta A^so-
eiațiunii și prin aceasta intereselor culturale ale poporului
nostru, serviciile mari și importante ce se așteaptă dela
activitatea lor¹⁻.

     Dacă vom vrea să facem azi, după 25 de ani dela în-
ființarea reală a secțiilor, un bilanț critic al activității lor,
va trebui să recunoaștem că, dacă n’au reușit încă să rea-
lizeze în măsură mulțumitoare așteptările legate de ele, în
schimb ele au mers din an în an înainte, consolidându-se
și pregătindu-se tot mat bine pentru a putea satisface în
cel mai apropiat viitor, nu numai .așteptărilor de până acum,
ci unora mult mai mari. Dacă în primul deceniu ele au di-
buit încă în nesiguranță, fără să-și găsească terenul de
activitate cel mai propriu și mai ales fără să-și găsească
destui colaboratori și destule mijloace de activitate, totuș,
hu trebuie șă uităm că grație, în mare parte lor, Asociația
a putut să pornească și să țte în mod aproape permanent
la ordinea zilei chestiunea unității culturale a tuturor Ro-
mânilor și în special chestiunea limbii noastre literare, atât
de amenințate de influența limbei germane și mai ales a
celei maghiare. In special, secția literară, care șt-a avut
până bine de eurând sediul ei aici, în Brașov, a desfășurat
o deosebită energie pe acest teren. Silințele lui Ontțtu și
Bârseanu au fost continuate de regretatul Alexandru Bogdan,
secretarul secției, care era pasionat, printre altele, pentru
marea problemă a ortografiei și de eătră prietenii acestuia
și ai noștri, Dr. losif Blaga și Axente Banciu, — cel din
urmă, luptător neobosit pentru curățirea limbii și pentru
reforma ortografiei.

     Tot secțiilor se mai datorese alte trei fapte:

     1. Înființarea Bibliotecii populare a Asoeiațiunii, care
a tipărit șl răspândit aproximativ 1 '/ₜ milion exemplare de
broșuri bune pentru cetitorii dela țară. 2. Organizarea de

232


conferințe pentru intelectualii dela orașe și 3. Redactarea
în condiții mai corespunzătoare a reuistei ,, Transilvania
care apare de 56 de ani și este astăzi, după „ Convorbirile
literare a doua revistă, mai veche din România întregită.

     In împrejurările date, secțiile nu puteau face mai mult.
Să ne gândim numai la împrejurarea că intelectualii arde-
leni nu se găseau adunați într’un singur centru, încât să se
poată întâlni ușor la muncă și că Asociațiunea n’avea
mijloace materiale pentru a face posibilă adunarea lor mai
deasă, în ședințe. Membrii unei secțiuni erau împrăștiați;
unul la Sibiiu, altul la Blaj, altul la Brașov, ș. a. m. d., încât
numai eu mare greu se puteau întâlni odată pe an și și
atunci abia pe timp de două zile, cari erau absolut insufi-
ciente pentru o activitate științifică. Cu toate aceste greu-
tăți, secțiile s’au susținut și în acelaș timp s’au și conso-
lidat, dând Comitetului central un concurs destul de simțit
în lucrările lui.

     Al doilea deceniu din viața secțiunilor se caracteri-
zează prin două momente nouă și mart. Mat întâi, ele rup
barierele de până aci, cari limitau fiecare secțiune la 5
membri activi și 5 corespondenți și lasă nelimiț^t numărul
acestora din urmă, pentru a putea grupa astfel cât mai
mulți intelectuali ardeleni în jurul Asociației, după specia-
lități. In rândul al doilea, numărul secțiilor se sporește dela
5 la 8, adăogându-se la cele de până aci ea secții nouă:
cea medicală, cea de științe sociale și cea tehnieă-indu-
strială, fiecare având să concentreze în cadrele ei pe toți
intelectualii de specialitatea respectivă.

     Această nouă organizare, începută la 1912, deschidea
secțiilor și prin ele Asoeiațiunei, perspective din cele mai
frumoase, eeeace s’a văzut la 1913, când în cadrul secției
școlare s’au adunat pentru întâia oară profesorii dela școlile
celor două confesiuni, eari de 50 de ani căutau zădarnic
un teren comun de activitate, jără să-l fi putut găsi în alte
eadre.

     In această operă a pus mult suflet fostul dascăl dela
Brașov, Andreiu Bârseanu, care luase la 1911 în mânile
sale conducerea Asociației, ea președinte, și care și-a dat
toată silința ea să facă din secțiuni un organ efectiv și
hotărîtor în viața culturală și socială a Transilvaniei.

     Războiul mondial, care a izbucnit la 1914, a zădărnicit
însă realizarea măsurilor în curs de executare.

— 233


V.

      După răsboiul, care a schimbat radical situația cul-
turală și politică a întregului nostru neam, Asociația, dim-
preună eu secțiile ei, a avut să treaeă printr’o fază critică
destul de acută. Se ivise, anume, din unele părți părerea
că Asociația nu mai are rost în cadrele noii Dieți naționale
libere și că ea trebue să se contopească în alte societăți
din cuprinsul țării întregite. Tendința de menținere a ei, în
cadrele istorice, era stigmatizată ea regionalistă și, în con-
secință, ea un fel de amenințare la adresa integrității noului
stat român.

      Grație acestei păreri, pe de o parte, pe de alta grație
faptului că noile necesități de stat au absorbit aproape toată
energia elementelor culturale din Ardeal, ea și din restul
țării, pe alte terene, secțiile științifiee-literare ale Asțrei
păreau a fi condamnate să dispară dela sine.

      Ani dearândul, începând cu 1920 și până la 1924,
adunările generale ale lor s’au ținut cu participarea foarte
puținor membri și s’au terminat într’o atmosferă de ade-
vărată deprimare.

      Totuși, acești cinci ani n’au dus la desființarea Sec-
țiunilor, ei, dimpotrivă, ei l-au pregătit, în taină, o nouă viață.
Aceia cari au căutat să-și dea seama în mod serios de
rostul secțiilor, au înțeles că ele, departe de a fi devenit
inutile, dimpotrivă, se dovedesc a fi de alei încolo mai
necesare de cât ori și când până aci. Este nevoie numai
de punerea lor de acord eu nouile realități sociale și na-
ționale și de o radicală reorganizare a lor în acest sens.
In primăvara anului curent, în sfârșit, după' o îndelungată
ehlbzuire, vechiul Regulament a fost modificat în confor-
mitate eu noua situație. Această modificare a făcut eu pu-
tință mai întâi ea secțiunile, al eăror număr a fost sporit
la zece — adăogându-li-se o secțiune artistică și una etno-
grafieă-geografleă — să-și stabilească sediul lor în noua
capitală a Ardealului, care este în acelaș timp și cel mai
mare centru cultural al lut, adecă la Cluj. Prin aceasta s’a
dat posibilitatea ca secțiunile să aibă un număr mare de
membri la un loc și aceștia să poată lua contactul eu toate
instituțiile de știință — Universitate, Academie de agricul-
tură și de comerț, Teatru Național, Operă, ș. a. — șt să stea
totodată intr’o legătură permanentă șt efectivă între olaltă.

      Nu mai puțin de 40 profesori dela școlile superioare
din Cluj au intrat astfel, deodată, în cele zece secțiuni, ca
membri activi și, pe lângă ei, alți ?0 de intelectuali clujeni

234 —


de diferite specialități, ea membri corespondenți. Ea aceștia
se adaogă alți 60 de membri activi și 130 membri cores-
pondenți din diferitele orașe ale Transilvaniei, cari îm-
preună, formează un corp uriaș, dela care suntem în.drept
să așteptăm inaugurarea unei noi epoci în istoria Astrei
și peste tot a eulturei românești. Pentru ca acest corp
uriaș să poată fi pus în funcțiune normală s’a hotărît ea
să i se dea un organ special de conducere, eu sediul în
Cluj. Acest organ va avea să coordoneze și să îndrumeze
activitatea singuraticelor secțiuni, așa ea fiecare să co-
respundă și scopului general al Astral și scopului special
al diferitelor științe, pe cart ele le reprezintă. In vederea
stabilirii omogenității activității secțiilor, se vor ținea, în afară
de ședințele de secții, și ședințe plenare lunare, cari vor
face cu putință șl crearea unei atmosfere unitare, favora-
bile realizării multiplelor scopuri urmărite de secțiuni.

    Organizarea în acest chip a secțiilor face posibilă re-
dactarea în condiții superioare a diferitelor publieațiuni ale
Astrei, începând dela revista „Transilvania® și până la
Bibliotecile, pe cari ea le tipărește și răspândește. In ve-
derea reorganizării „Transilvaniei® secțiile au și luat mă-
suri ea aceasta să fie condusă de un comitet eonstătător
din câte un reprezentant de al fiecărei secțiuni, având să
trateze în mod sistematic șl unitar probleme din domeniul
tuturor secțiunilor.

     N’aș fi complet dacă n’aș adăoga la acestea și inten-
țiunea de a completa secțiile eu membri din Basarabia.
Delegația „Astrei®, care a fost în zilele Rusaliilor din acest
an la Chișinău, spre a lua contact eu reprezentanții eul-
turei de acolo au pus în vedere fraților basarabeni că, în
dorința realizării unei strânse colaborări, vor stărui ea în
fiecare secțiune să fie aleși, deocamdată, câte 2 membri
activi și câte 5 corespondenți din Basarabia, — eu totul deci
70 de intelectuali de peste Prut, cari suntem siguri că vor
lucra- eu drag alături de noi pentru popularizarea științei
și acolo la ei, unde este o și mai mare nevoie de cultură
decât la noi.

VI.

     Noua etapă în care au intrat în acest an secțiile se
caracterizează astfel prin următoarele momente:

     1.      Secțiile strâng la un loc pe toți intelectualii Ardea-
lului, cari, fie că sunt oameni de știință — între ei sunt 7
membri activi ai Academiei, 3 onorari și 8 corespondenți, —

235


fie că sunt simpli popularizatori ai științei, stau într'o co-
munitate strânsă prin: adunările lunare sau cel puțin anuale
și prin publicațiile-la cari colaborează sistematic. Această
unire este in sine un factor național neprețuit.

        2.      Membrii secțiilor stau în legătură — în sus cu Uni-
  versitatea și cu celelalte așezăminte superioare de cultură
  — in jos cu marile masse dela orașele cari trebuiesc ri-
  dicate, prin cultură și prin solidaritate, la un rol hotărîtor
  in viața publică și in cea economică, astăzi atât de străină.
  Astfel ei valorizează in pături largi știința pe care o elabo-
  rează așezămintele amintite, punându-le in funcție pentru
  folosul masselor largi.

        3.      Prin opera lor de popularizare a științei din toate
  domeniile, membrii secțiilor devin și îndrumătorii factorilor
  culturali dela sate, cari la rândul lor, vor duce mai multă
  știință in păturile dela țară, contribuind la îmbunătățirea
  vieții lor, morală și materială. j

        4.      In secțiile astfel reorganizate Asociația câștigă pentru
  întâiaoară un organ vast în serviciul multelor și marilor ei
  scopuri, putând să-și împlinească din ce in ce in condiții
  tot mai bune misiunea ei. — Și in sfârșit

        5.      Secțiile vor contribui direct Și la întărirea vieții
  românești din cea mai îndepărtată și mai amenințată pro-
  vincie, pe care se pare că nici o altă măsură n’o poate
  readuce la normal, — adecă la întărirea Basarabiei.

*

        Acestea sunt, Doamnelor și Domnilor, perspectivele pe
  cari le deschid secțiunile Astrei, după o experiență de
  peste 6 decenii.

        In aceste perspeetiue, cari suntem încredințați că nu
  Dor rămânea simple proiecte, sunt cristalizate ideile și do-
  rințele celor mai distinși fii ai neamului nostru trăitori în
  Ardeal, începând dela întemeietorii celor două așezăminte,
  nouă la fel de scumpe: liceul din Brașov și „Astra*¹ din
  Sibiiu și până la tineretul teșit de pe băncile acestei școale
  și intrațl cu tot elanul sufletului lor în serviciul marei școli
  a neamului nostru, care este bătrâna și totuș vecinie tânăra
  noastră Asociație.

        Dea»Dumnezeu ea peste un sfert de veac, când liceul
  nostru îșl va serba centenarul său, iar secțiile noastre
  semicentenarul lor, cronicarul zilelor de atunci să poată

236 —


   spune eu satisfacție eă primul sfert de ueae trăit în liber-
   tate românească a făcut eu putință ea toate ideile pentru
   cari s’au zbătut trei sferturi de u'eae, în împrejurări grele
   și apăsătoare, înaintașii noștri dela amândouă așezămin-
   tele, să capete trup definitiu, spre binele și progresul țării
   noastre întregite, a neamului românesc de pretutindeni și
   a întregei umanități.

ONISIFOR GHIBU,

profesor la universitatea din Cluj, membru
eoresp. al Academiei Române.


      Mărturisirile unui șef-redaetor
francez. Directorul marelui ziar pa-
rizian „Ee Figaro“ (1925), dl Lucian
Romier ajunge în uolumul său „Ex-
plieation de notre temps“ (Explicarea
timpului nostru) la următoarele eon-
cluziuni:

     Timpul de față, lumea modernă,
îneă nu și-a găsit „misticismul" său.

     „Elementele acestui misticism
le uom afla în erorile, în iluziunile
și în naivitățile timpului nostru, eu
condiția ea să le recunoaștem înțe-
lesul ce îl au în profunzime: ape-
luri sau elanuri.

     „Ideia de progres — eroare —
daeă-i lăsăm înțelesul, pe care i-l
dau agenții electorali și paraelisi-
erit pedagogiei josnice; ce gran-
doare însă în ideia aceasta, daeă, ᵥ
în loe de a o preface în flamura
apetiturilor, o ridicăm ea pe un
stindard a aceea ce esie mai dluin
la om: instinctul perfecțiunii!

     „Egalitatea democratică—eroare
— dacă facem ea să servească să
abată poporul dela drepturile sale
autentice, pentru ea să se arunce
spre satisfacerile iluzoriee; dar ce
nobil adevăr, dacă o interpretăm ea
pe o lege a respectului, de care are
trebuință, pentru gândurile sale,
pentru munca sa șt pentru viata sa,
cea mai umilă conștiință umană!


     „Mașinismul — eroare — dacă
nu este vorba decât numai de a
dobândi forța brutală, pe prețul urâ-
țeniei sau a unei specializări, care
abrutizează facultățile omului șt fără
de alt obiect decât propria sa vio-
lentă. Mașinismul, însă, ce câștig
măreț al societății, dacă, pe calea
aceasta, se eliberează de piedeci
grosolane, pentru ea să ajungă la
mai multă independentă în operele
sale și la o elevate (sufletească)
mai mare, în căutarea mai-bunului.

     „Pofta de bani — eroare — dacă
crede omul, eă poate să obțină eu
bani aeeeaee nimic nu i-ar putea
procura: căsnicia fericirii eu trân-
dăvia; dar ce pârghie incompara-
bilă dacă formulele moderne ale ba-
nului sunt formulele unei întineriri
perpetue și a unei ereiări.

     „Naționalismul — eroare sânge-
roasă, crudă — daeă ridică statele
unele împotriva altora, ea pe nește
posesori de dugheană (prăvăliași),
eoneurenți șt armati — dimpotrivă,
ce mănunehiu de legi sfințite și bine-
făcătoare, dacă tinde să păstreze
sau să răspândească bogățiile, atât
pe cele spirituale, cât și pe eele
morale ale fiecărei tradiții șt ale
fiecărei patrii" ...

(DupA art. de fond din „Qasette
de Prague“. 27 VI. 1925.)

    Creiați un oficiu pedagogic internațional!

      Societatea jurnaliștilor și scriitorilor austriaei „Concordia¹¹ a pu-
blicat în Oetomurte 1924 un concurs (premiul în valoare de 10,000.000
de coroane austriaee) pentru cea mai bună lucrare (articol de fond)
priuitoare la cruciada, ce ua trebui întreprinsă în mijlocul popoarelor,
a claselor sociale șt a raselor, pentru o apropiere sufletească. „Concordia"
(numele poate fi un omen bun!) cerea „sfaturi praetiee pentru potolirea
urii de rasă și de clasă socială". In fruntea comisiei examinatoare s’au
aflat fostul ministru președ. Beck, scriitorii eunoseuți Hermann Bahr,
Felix Salten, Fr. Carol Ginzkeg, ș. a. Intre 254 lucrări, cari au fost
înaintate, a câștigat premiul lucrarea dlui Dr. Artur Hiirschner, dramaturg
al „teatrului Lessing" din Berlin, jurnalist, scriitor, fost sublocotenent în
decursul „marelui" răsboiu.

      Ca motto și-a ales premiatul cuvintele „Școala europeană*.
Articolul premiat a apărut, într’aeelaș timp, în mart eotidiane din Paris,
Londra, Nerv LJorh, după ce a văzut lumina zilei în „Neues Wiener
Journal" (10 Mai 1925).

      Dacă ideia dlui Dr. Kiirsehner ar prinde, am putea sărbători pe
viitor un „10 Mai", un 10 Mai al desrobirii de ura aducătoare de pier-
zanie, un 10 Mai al proclamării independentii spiritului asupra instinctului
de fiară sălbatică.

      A primit menjtune onorabilă și un francez, (dl Louis Dessai)
inspector școlar din Champigny sur Mame, eu lucrarea sa „Cum să
remediezi relele de cari suferă societatea actuală", altul eu lucrarea
„Desintoxiearea" (profesorul Dr. Broekhausen), altul eu tema „Aetiuismul",
altul eu „Societatea națiunilor ea educatoare" {Dr. Siegmund Miinz).

      Pe lângă sutele de platitudini, pe lângă sutele de sfaturi, sincere,
entuziaste, dar nedueătoare la scop, debitate de unii eoneurenfi, eu multă
încredere în sine — sfatul praetie al dramaturgului berlinez a câștigat
sufragiul comisiei. Să ascultăm și noi acest sfat, fiindcă ne privește și
pe noi. Este inimă omenească să nu tresalte de durere la gândul că
copilașii, sglobii, sănătoși, de astăzi, vor fi mâine-poimâne carne
pentru tun?

Articolul de fond este acesta:

Creiați un oficiu pedagogie internaționali

      Omyl ajunge în vârsta de șase ani un elev, care în-
vață literele, stă patru, opt sau chiar douăsprezece ierni
pe băncile de școală, învață să cunoască un oarecare


                                                          2

238


Dumnezeu, o oarecare lume și istoria ei, stă să mănânce
biblioteca de împrumut, care-i este la îndemână, cotrobă-
iește în podul bunicului lăzi de cărți uechi, fantazează după
balade cavalerești și după Cari May, e trenat, de cele mai
multe ori împotriva voinței sale, pentru o slujbă, o meserie
sau o carieră și încetează de a ceti la vârsta de optsprezece
ani. De sigur — mai aruncă ochii, în fugă, zilnic și cât
trăiește, prin gazeta sa, ia la cunoștință că și-a ocupat
tocmai postul său de președinte unul în Mexico, că tratatul
comercial germano-englez a fost subscris din partea lui
Chamberlain și Sthamer, eă Dr. Ramek a fost, înainte de
a fi ajuns cancelar al „Bund“-ului (Bundeshanzler), avocat
în Salzburg — dar omul, care a trecut de optsprezece ani
nu mai citește eu dorința aceea de a se înnoi sufletește,
cu pofta aceea de a diseeree până’n adânc filiațiunile reale,
cu dorul acela după o constelație nouă a lumii, cum a fă-
eut-o până la vârsta de optsprezece ani. 60% ale alegătorilor
aleg în Anglia, de obicei, pe oamenii din acelaș partid.
Fie eă a fost omorît mișelește în Bosnia un moștenitor de
tron austriac sau în Sudan un general englez sau eă e
ucis adevărul în mod murdar, în publicațiunile oficiale —
70% din oamenii noștri înaintați ca mentalitate bătătoresc,
de obieeiu, acelaș drum, trag de aeeeaș frânghie și cântă
în acelaș tact. Numai 30% din cetățenii mai agili, mai dornici
de a scruta, capabili de a se acomoda la orice climă și
pe orice teritoriu, pot fi, cel puțin, influințați de informațiuni,
rătăciri, foi-volante electorale, foi-volante, vorbiri de pro-
pagandă. știri radiotelegrafiee, reviste și ziare nouă, încât
întră în trupa activă a alegătorilor din armata tăcută, de
rezervă, a alegătorilor nehotărîți, cari oscilează și cari n’au
ales până atunci.

     Spengler se înșală dacă crede, că nici un dresor de
animale nu-și ține mai bine în puterile sale haita de câini,
precum și-o ține presa.

     Dacă ar fi astfel ar câștiga presa cea mai bine re-
dactată cea mai mare pradă de vânat și ar trebui ea
partidul democratic din Germania să câștige aproape ju-

239


mătate din locurile din „Reichstag", deoarece partidul acesta
dispune de cea mai cetită și mai bine redactată presă.
Ziua de mâine adeuerește contrarul. (Articolul este scris
înainte de alegerea lui Hindenburg. — Red.) Cu toate că
„Berliner Tageblatt", „Vossische Zeitung", „Berliner Mor-
genpost" și „Berliner Volhszeitung" au la spatele lor mai
bine de 50% din toți abonații de jurnale berlineze, și eu
toate că ziarele de bulevard, cari se recomandă ea fiind
afară de partid și cari sunt cetite de către toate partidele,
fiind lipsite aproape de concurență, ea “B. Z. am Mittag"
și .. Aeht-Uhr-Abendblatt", sunt, în fond, eu simțeminte de-
mocratice, eu toate acestea ar fi fericiți democrații dacă
ar câștiga în ziua de alegerș de mâine, în Berlin, 15%, iar
în „Reieh“ (întreagă țara) 10% din toate uoturile. Prin
urmare nu merge eu comparația îmblânzitorului de animale.
Nu se potrivește de loc, dela început, la cele 70% a ca-
petelor acoperite, fără nădejde de scăpare, de mucigai.

     Desintocsiearea atmosferei de ura națională și socială
trebue să pătrundă mai adânc și mai puternic. Trebuie să
aprindă nu numai pe cele 30 '/₀ ale cetățenilor, cari se mai
lasă învățați, ci și pe cele 70% eu simțurile amorțite. Tocmai
de aceste 70% este vorba. Pe acestea trebuie să le avem.
Dacă astăzi nu este cu putință, atuncea mâine. Dacă mâine
nu va fi eu putință decât numai pe jumătate, atuncia poimâine
eu desăvârșire l Fiindcă atenuarea antagonismelor de rasă
și de clasă socială, adecă descrierea comunității de rase
și de clase sociale, propagarea mijloacelor de înțelegere
reciprocă, pe cale pacinieă și arbitrată, se poate adresa
eu succes numai unor oameni, cari citesc nu numai eu
ochii, ei și cu inima, și eu creierul (care crește) eu spiritul
(care se poate modela și care e capabil de critică) eu
inima, creierul și spiritul tinereții. In timp ce noi ne-am
băgat întreagă puterea noastră în campania de presă, în
agitația în goană nebună, în fabricile de lozinci — ideia
școlii europene este tradată, pe nesimțite, este vândută,
fără de h o lua la cunoștință, este gheșeftărită, fără ea să
se verse măear o singură lacrimă pe urma ei. De sigur,


2*

240


trăim în epoca de față și dorim să ne aranjăm eu ajutorul
anilor 30 pe eât se poate de pe aeum, cât se poate de
cuminte lucrurile, dar a doua poruncă a rațiunii este —
aă te îngrijești de viitor, să nu mai trăiești dela mână pân’ la
gură — am uitat, spre rușinea noastră, că suntem rasă,
că suntem tați.

      Epoca noastră este mai bine organizată în privința
materială,, decât în cea spirituală. De cinei ani există»
în Geneva un „oficiu internațional al muncii “, care are ea
problemă răspândirea de informații, pregătirea și ducerea
în îndeplinire a eoneluzelor despre timpul de lucru, despre
piața muncii, despre lipsa de lucru, despre lefuri, apărarea
muncitorilor, asigurarea muncitorească șt altele de acestea.
De ee nu avem un oficiu internațional al școlii? Un ofieiu,
eare ar fi chemat să dea sfaturi în privința ideilor funda-
mentale și despre directivele culturii poporului, al planului
de învățământ, în eeeaee privește cărțile de școală, filmele
culturale, învățământul de specialitate, ba chiar și cursurile
militare și de pregătire a funeționărimii, un ofieiu, eare să
recomande acestea guvernelor spre folosință, după trebuin-
țele și după relațiile speciale ale singuraticelor țări, ea să
le modifice, să le ușureze sau să le desvolte mai departe!

      Nu vreau să pledez pentru o mană aducătoare de fe-
ricire a toată lumea, schematică. Nu recomand nici o si-
luire, ce nu se poate duce în îndeplinire, a politicei cultu-
rale în țările Europei. Pentru aceasta nu numai că ne-ar
lipsi puterea, dar și voința. Dar autoritatea spirituală a
„institutului internațional pedagogie“ ar putea, de sigur, să
ajungă, eu o persuasiune intensivă, ea să fie discutate pro-
puneri convingătoare și moderate, în singuraticele țări, ea
să fie luate în discuție coneederea oficială sau semi-ofieială
a cărților de școală nouă și mijlocul cel mai practic de a
fi editate, răspândite și aplicate, ea să fie mobilizate spiritele
tinere, pedagogice, de pretutindeni- și ca să prindă interes
pionerii între elevii din clasele mai superioare pentru lu-
mina cea nouă, în eare sunt aduse problemele cunoscute.
Oficiul internațional școlar va câștiga terenul, eare se află

341


sub controlul național, numai treptat, istoria lumii, împăr-
țirea păturilor sociale ale societății, desvoltarea religiuntlor
și felul de producție nu pot fi tnuățate în școli, în acelaș
fel, în Granada, Hammerfest, în Varșovia, în Salonichi sau
în Geneva. Cu timpul tot se va ajunge însă, ca istoricii
cărților de școală să se lase de metoda atât de iubită și
atât de eficace al „Totsehrvelgen“-ului (a tăcerii mormântale
față de o problemă) și se va ajunge ca faptele culturale
ale unui grup de puteri, să nu fie retăeute, celor aparți-
nătorii unul alt grup de puteri: se va ajunge ea origina,
peregrinarea, evoluția și decursul final al unei idei nu
numai să nu fie mistificate, ei să nu fie monopolisate numai
pentru o singură națiune sau clasă socială.

     Copiilor noștri (germani) sau că nu li s’a spus în
școală de loc, sau că li s’a spus eu puțintică rușine, neclar
și — de aceea — fără de folos real, că populația Franței
are de jumătate sânge germanic în vine și că populația
Germaniei are o bună treime, și nu cea mai slabă, sânge
slav în vine. Să te mai miri apoi dacă ți-a reușit să pre-
faci antagonismul, motivat sau fictiv dintre oamenii (politiei),
dintr’o parte șt din cealaltă, într’un abis de ură ? Sau crede
cineva că goana antisemită din Germania sau aiurea ar fi
crescut așa de tare, în dimensiuni diabolice, dacă ar fi
avut elevii cunoștință de faptul că „formele desăvârșite,
spiritul, cavalerismul evreilor" din Spania și din Bagdad,
au ademenit pe „nobilimea cruciată spre admirație și spre
imitare" ? Spengler o știe, dar nu o știe niei o carte de
școală, nu o știe aproape niei un student și — desigur —
nu a luat-o la cunoștință omul de pe stradă. Orice încercare
de a îmbina podul unei înfrățiri a popoarelor e disprețuită
în numele concepției istorice de naționalitate. „Sfânta lohana"
(Fecioara Ioana D’Are) de Bernard Sharv te face să sim-
țești, eetindu-o, că noțiunea de naționalitate, noțiune, care,
după cărțile noastre de școală, ar fi fost veeinieă și care
va rămânea veeinieă, a fost, pur și simplu, necunoscută în
Europa, la începutul sec. al XV-lea. Se gândește însă ce-
titorul „Ioanei" la altceva decât la fabula, ce te mișcă?

242


Trage el concluzii pentru lozincile din epoca actuală din:
atmosfera trecutului? Revizuiește el încă odată noțiunile»
date ea merinde, de școală ? Nimic nu-i este mai departe
decât aceasta! Un adevăr filozofie vechi spune că cel ce
acfionează nu are conștiință, numai cel ce este spectator.
Daeă vreți să scuturați din amorțeala conștiința omenirii,
să o formulați altfel, să'i.dați altă turnură, îndrepiați-vă de
cu vreme spre tineret. De eu vreme, înainte de răsăritul
soarelui, a muncii zilnice, atunci eând tineretul încă nu
acționează, ei ascultă eu ochii deschiși-mari, eu urechile
gata să primească, într’o încordare eu răsuflarea reținută
și eu celulele creierului deschise, libere — gata să afle,
daeă este adevărat, eă există în viață sunete de mii de
feluri, dar numai o singură melodie.

      De dragul acestei melodii, eare se va naște din ritmul
muncii mari, comune, trebuie să ereiăm „ oficiul internațional
pedagogie", trebuie să încercăm educarea unui suflet mare,
european. Cărțile, instituțiile și organizațiunile „oficiului in-
ternațional pedagogie" vor avea, la început, intrare numai
în țările conducătoare, conducătoare inteleetualieește — în
teritoriile reacționare vor afla, în schimb, numai resistență;
dar, după cum își taie cărare, eu vremea, în fiecare țară,
propunerile ce înaintează moderat, propunerile „oficiului
internațional al muncii" — așa vor cuceri sufletele și vii-
torul și ideile „oficiului internațional pedagogie", învățători
retrograzi și perfizi, pedagogi balcanici, de ost și de vest»
vor falșifiea încă senzul celor mai bune cărți, ținta orga-
nizațiunilor celor mai sănătoase, încă decenii de aici înainte.
Dar vorba poetului se va adeveri: „Chiar și din mâna cea
mai rea poate să acționeze puternic adevărul".

*
* *

      Să ascultăm câteva aforisme eloeuente, cari îți dau de
gândit, și din alt articol, remarcat de comisia examinatoare.

      Din lucrarea: „Societatea Națiunilor* ca educatoare*
de dl 8. Milnz. Ca motto are articolul cuvintele filosofului
Eeibnitz, cel eu „Theodieeea": „D ați-mi însgvije educația
și într’un secol este Europa preschimbată"“ 1 Ca teză:

243


ereiarea unei „Comission de eooperation Educative¹¹ (co-
misii de cooperație educativă).

      „De pe când este omul copil să i se pregătească o at-
mosferă de iubire de oameni¹¹. Să se ereieze o secțiune pentru
educație la Soc. Nat-, în care să fie chemați reprezentantii
cei mai mareanfi ai fiecărui popor, ea să delibereze în
acest areopag pedagogie internațional! Pedagogii să se
gândească serios dacă este de neapărată trebuință ea de
aici înainte să se predea în școli, ea mai ’nainte, cultul
eroilor clasicilor antici în senzul luptelor și al învingerilor
repurtate. „încă în vechiul Testament sunt unele dispoziții
de ură între popoare, dispoziții, cari ar fi eu cale ea mai
bine să nu le ia la cunoștință tineretul¹¹. „N’ar fi un mare
început omenesc dacă din desbaterile eooperațiunii acesteia
(plănuite) s’ar naște un Hanon al înțelegerii împrumutate,
al iubirii împrumutate ? 0 carte, care — în urma decretului
supranațional al Soc., Naț. — ar trebui să fie introdusă în
toate școlile tuturor popoarelor, cari au loc și vot în Soc.
Naț. Ar trebui să se stabilească un astfel de Hanon pentru
fiecare vârstă. Aceste cărți ar fi cărți, cari mai curând ar
ajuta religiunilor — cărți, eari la nici un caz n’ar nega
naționalul, ei l-ar ridica la omenescul cel mai superior —
cărți, eari ar preaslăvi, nu-i vorbă, mai puțin eroismul
luptelor, dar eu atât mai mult eroismul voinței tari și al
renunțării, cărți, eari ar cânta credința datorinței îndeplinite
pănă la moarte — cărți, eari ar preamări munea liniștită,
în pace, și nu munea străzii sgomotoase“.

     Ar mai trebui să se răspândească gândul că lupta
între partidele politice ale unui popor nu este lupta între
dușmani, că și contrarul din partidul vecin este cetățeanul
patriei, eă de aceea este criminal să te folosești față de
el eu arme înveninate» Deoarece altfel: „îneă de astăzi se
construiesc armele, în școlile medii și îneă și mai mult în
universități, armele pentru viitoare răsboaie civile¹¹....
„Există partide în viața publică, partide, cari se schimono-
sesc, se strâmbă ea nește secte. Una din armele princi-
pale ale acestor partide este grandomania și intoleranța,

244


pe lângă ueciniea suspicionare a potrivnicului. Adeseori
contrare bisericii, ea sentiment, și-au însușit (aceste par-
tide), nolens — volens, un instrument veehi-testamentar-
talmudie, transplantat în biserică — ne gândim la anatema,
la marea anatemă, pe care o aruncă eu ușurință asupra
capului fiecăruia, care nu aparține sectei lor". Dar pe
cărarea aceasta învață și tinerimea aeelaș procedeu și își
pierde în urma acestei, „oeoșeli" îți vine să zici, acestei
supraeseitări oarbe, orice venerație, orice stimă față de
experiențele și convingerile unora, cari au alte predispoziții
naturale.

     „Ca să predici morala n’are nici o noimă. 0 consti-
tuție bolnavă nu se va tămădui prin formule vrăjitorești sau
mijloace paliative sărăcăcioase. -Intr’un pământ neîngrășat
în zadar vei arunca semințe, oricât de bune. Dacă oamenii,
a căror creștere trupească s’a îndeplinit deja, sunt cuprinși
de veninul corosiv al urii nutrite de suspieionări nemotivate
împotriva contrarului, a streinului, ea neam sau ea confe-
siune — atunci e de prisos orice dă eăleală plină de vorbe
dulci". De aceea recomandă autorul o etieă comună po-
trivită tuturor națiunilor și confesiunilor, o etică impusă de
Soc. Naț., care ar trebui considerată ea „tribunalul suprem
al omenirii*.

     In Kanonul etic n’ar trebui să lipsească nici isbucni-
rile sublime ale celor mai buni ai neamurilor toate. Firește:
poezia lui Schiller: „Bucuriei" („Fiți îmbrățișați milioane,
ăst sărut lumii întregi..."), fabula lui Lessing, despre cele
trei inele — sau scrierea lui Kant „Despre pacea veeinică".

     Așa se va pregăti terenul pentru o „stimă și înțelegere
reciprocă", așa va trebui să se nimicească un sistem de
„suspieionări de partid, de întărâtări naționaliste (șoviniste)
și de intoleranță confesională".

    ' ... Tu, cel ce zimbești superior și dai din umeri la
apelurile acestea după o atmosferă mai omenească în epoca
noastră sau — cel puțin — în generațiile viitoare, tu n’ai
ce pune altceva în loe, dacă nu vrei eu tot dinadinsul să
se prăbușească cultura europeană I

245


     Pledați pentru un „Ofieiu pedagogie internațional" l

*
* *

      Post script. Irî ședința plenară anuală a secțiilor literare și știin-
țifice ale „Asoeiațiunii" (21/22 Maiu 1925), din Cluj, a uenit secretarul
literar al societății eu următoarea propunere în raportul său:

      Vreau să uă atrag atenția asupra unui gând, eare ar
trebui să preocupe și opinia noastră publică.

      Dl prof. Mehedinți a publicat, săptămânile trecute, un
apel în publicistica română, rugând pe autorii și cetitorii
români să-i comunice pasagii referitoare la relațiile dintre
neamuri, după răsboiu, în cărțile de școală, pasagii menite
să apropie sau să înurăjbeaseă popoarele. D-sa este rugat
din partea «Societății Națiunilor" să refereze despre pu-
blicațiile în românește.

      Pedagogi de seamă își dau prea bine socoteala că
dacă în manualele de școală se uor afla de aici înainte
germeni de discordie pentru generațiile uiițoare, inimele
primitoare ale tinerelor ulăstare, la toate neamurile din
Europa, se vor lăsa cuprinse de uiforul patimilor din nou
și iarăș va țăcăni mitraliera, iar aeroplanele vor distruge
cu „levisita vesieantă" toată sdroaba mânilor omenești,
nimicind vieți scumpe.

      Ziaristul francez eu reputație mondială, dl Ludovic
Naudeau, ne descria, lunile trecute, eu strângere de inimă,
cum un copilaș de 4—5 ani, german, fiul unui înalt func-
ționar, când tatăl lui i-a spus: «Salută pe domnul acesta ...
este un francez", «îngerul blond" s’a oprit pe loc și i-a
răspuns: „Așa? Tu ești francez ? Atunci ești un om de nimica
(meehant)l Trebuie să te omoare 1“ Dl Naudeau suspinsă,
pe drept cuvânt: «dacă mieii germani sunt crescuți în
ideia că vor avea să omoare pe păcătoșii de francezi, va
trebui să pregătim și noi pe mieii francezi să omoare pe
păcătoșii de germanii Atunci ee se va alege de Europa?"
(„Ulustraiion", 14, IU. 1925.)

      Numai un om fără de inimă nu pricepe grozava
antinomie de mai sus. Este în joc viitorul culturii europenei

-t 248 —


dau sț^gătul de alarmă cei mai de seamă pedagogi, so-
ciologi, bărbați de stat, eu un flair politie mai auansat de
cât al bărbaților de stat din fosta monarhie.

      Ca „pereche“ la oficiul „internațional al muncii“,
condus de dl Albert Thomas — se înfiripă gândul: să se
înființeze și un „oficiu pedagogie internațional*⁴.

      Dintre 254 de lucrări intrate la un concurs, eu premiu
de 10 milioane de coroane austriaee (concurs publicat de
ziarul „Neues Wiener Journal¹⁴, în anul acesta) a fost pre-
miată o lucrare eu tema: „lupta împotriva urei de rasă și
de clasă socială¹⁴, eu titlul: „Creiați un oficiu pedagogie
internațional¹⁴1

      Premiantul susține: „Dacă vreți să scuturați din amor-
țeală conștiința omenească, să o formulați altfel, să-i dați
altă turnură, îndreptați-vă de eu vreme spre tineret^, fiindcă
creierul tinăr trebuie să primească argumente d'e inter-
dependență socială, culturală, ea — mai apoi — aceste
argumente să i se transplante în subconștientul său. (v.
ziarul cit., 10 Maiu 1925.)

      Această lucrare premiată a apărut simultan în marile
organe publicistice din Paris, Londra și Nerv-IJork. Autorul
prevede că vor avea, la început, intrare numai în țările
conducătoare inteleetualieește cărțile, instituțiile și organi-
zațiunile oficiului internațional pedagogie, fiindcă, „peda-
gogi balcanici, de ost și de vest, vor falsifica încă sensul
celor mai bune cărți... încă decenii de aici înainte⁴⁴.

      In această bibliotecă a Universității clujene am citit
odată, ce student universitar, eu strângere de inimă, o
istorie în limba maghiară, în care revoluția din 1784 era
descrisă eu ură și fără de înțelegerea conflictului social,
național. Ilustrațiile căutau să ponegrească și ele figurile
unor oameni, cari au cerut drepturi dela niște satrapi
miopi.

      Să nu fim în cărțile școlare „pedagogii balcanici¹⁴,
cari îngreunează progresul omenirii 1 Să contribuim ea
deceniile prevestite, deceniile întunereeului, să se micșo-
reze, ea număr, la noi 1

247


     Să dăm ascultare glasurilor unor istoriei, cari vreau
să inoculeze în inimile plăpânde, încă de pe băncile școlii,
sentimentele nobile ale înțelegerii durerilor altora, ale
ajutorului împrumutat (alt gând minunat al Soc. Națiunilor:
ereiarea unei societăți a popoarelor, care ajută poporul
ajuns la aman, din cauza cutremurelor, a tempestățtlor, a
focului, a foametei), să facilităm ereiarea „oficiului peda-
gogie internațional

     Acum, când chiar și în Franța se observă valul unei
opinii de „nihilism istoric “ — v. art. „Idei și imagini ale
timpului prezent“, prim-artieol în „lllustration” (4 Apr. 1925):
„Nihilismul istorie“ de dl Fr. Porehe — acum, când în
Bolșevieia se pune antiteza absurdă: domnia proletariatului
sau aceea a burghezilor — să preîntâmpinăm primejdia,
ereind o atmosferă mai sănătoasă, cel puțin pentru co-
pilașii noștri.

     Avem bucuria să numărăm în mijlocul nostru pe un
reprezentant al României la Soc. Naț. Cred eă dl Dr. Sextil
Pușeariu va lua eu bucurie asupra d-sale sarcina de a fi
interpretul plenului ședinței acesteia, la Geneva, cerând și
în numele nostru acest control cinstit al cărților de școală,
din partea unui for superior, care va avea să controleze
în toate țările cum lasă guvernanții să se educe tinerimea
spre binele complexului.

     Problema este vitală — fiindcă nu este irelevant de ce
spirit se lasă condus tineretul încă de pe băncile șeoalei.
Dela resolvarea problemei atârnă bunăstarea Europei!

     Propunerea a fost primită în unanimitate și dl Dr. Sextil Pușeariu,,
reprezentantul României la „Societatea Națiunilor¹¹, membru aetiu al
secției literare-filologice la „Asociațiune", ete., a fost încredințat să re-
prezinte dorința de mai sus a secțiilor „Asociațiunii¹¹ înaltului for dela.
Qeneua. Fie într’un ceas eu noroc 1

Dr. H. P. P.

    Cum a decurs vizita basarabeană.

     Sâmbătă, în ziua de 6 Iunie, a sosit vagonul special, eare
aducea pe trimișii „Astrei", la orele 11, în gara Chișinău.
Peronul gării era înțesat de public. In frunte eu l. Pr. Sf.
episcopul Dionisie, Dicarul mitropoliei, eu adlutantul dlui
general-comandant al corpului lll de armată, dl Rudeanu,
cu dnii Pan Halippa, 1. Pelivan, Sergiu Niță, Dl. Obreja-lași
dela primărie, cu directorii liceelor de băieți și fete, pu-
blicul a ovaționat lung timp pe cei ce se seoborau din tren.
Au eseeutat cântece și marșuri naționale o muzică militară
și liceenii. In numele clerului a bineventat pe oaspeți, ea
primul orator, P. Sf. S. episcopul Dionisie. l-a răspuns
în numele „Astrei“, dl Qoldiș. Dl Bulat a vorbit ea repre-
zentant al românilor transnistrieni, apoi dl Maeovei, direct,
lie. No. lll de băieți din Chișinău, în numele școalei. In
fluturări de batiste și de steaguri, în strigăte de „ Trăiască 1“
și „Bine ați veniti" s’a pornit mai apoi cortegiul spre ea-
tredala pompoasă („sobor").

     Aici aștepta l. Pr. Sf. Sa arhiepiscopul Qurie în per-
soană, în odăjdii strălucite, îneunjurat de P. Sf. Sa episcopul
Dionisie, directorul seminarului, teonom-mitrofor Constantin
Popovieiu și de doisprezece preoți. S’a oficiat un serviciu
divin, implorându-se ajutorul ceresc la manifestațiile cultu-
rale ce vor urma. La sfârșitul serviciului bisericesc a rostit
înaltul arhiereu o înălțătoare vorbire, bineventând „Astra"
și pe ardeleni în Basarabia.

     Oaspeții au fost conduși mai apoi la locuința, eare-i
aștepta (palatul metropolitan) și unde li s’a servit masa.
La masă au mai luat parte, afară de oaspeți, notabilitățile
orașului, dnii l. Pelivan, Pan Halippa, Dr. Obreja-lași,
Lungu, dir. dela Banca națională, Const. Tomeseu. epise.
Dionisie și mai mulțt din înaltul cler.

249


     La orele 4 s’a ținut o ședință pregătitoare — o consfă-
tuire, la eare au luat parte: l. Pr. Sf. Sa arhiep. Qurle
(președinte), P. Halippa, l. Peliuan, l. Lungu, dir. Maeouei,
prof. Nuși Tulliu, scriitorul macedonean, Dr. Obreja-lașt,
protoereul Trofimou și alțt diferiți profesori și notabili —
eu totul 24 persoane. Președintele a mulțumit trimișilor-
„Astrei“ pentru oboseala ee șl-au luat de a uenl și a dat
euuântul președ. „Astrei¹⁴. dlui Qoldiș. Dl Goldiș a descris
pe scurt istoricul „Astrei¹⁴, arătând importanța ei în desuol-
tarea sufletească a românilor și îndemnând pe frații basa-
rabeni ea și dânșii să înființeze eeua similar, la eeeaee
„Astra“ eu cea mai mare bucurie ua da mână de ajutor.
Din cei delegați de „Astra“ a mai uorbit dnul; Oct. Goga,
pledând pentru o societate culturală basarabeană indepen-
dentă, apoi dl Dr. Onis. Qhibu. Din mijlocul basarabenilor-
au rostit cuvântări dnii: Obreja-lași, Pan Halippa, dir.
Lungu, prof. Nuși Tulliu, preot Queiușna, dir. Maeouei. Cu
toții au accentuat imperioasa necesitate de a se înființa o
societate culturală, care să lucreze mai intensiu pentru ri-
dicarea populației din Basarabia, lăudând pornirea „Astrei"
de a da ajutor acestei înființări. După ee s’a stabilit, în 11-
niamente generale, conduita dela uiitoarele ședințe — au
fost conduși oaspeții să uadă muzeul istorico-arheologic
bisericesc. -

     Aici au putut uedea serbătoriții Ardealului multe obiecte
prețioase, bisericești (antimise, patrafire, ^sacose, icoane,
tetrapoade, cărți ueehi și manuscrise).

     In palatul comandamentului corpului UI de armată au
fost trimișii „Astrei“ oaspeții dlui șt dnei general Rudeanu,
seara (între oaspeți și dl Cincinal Paueleseu, cunoscutul
epigramist). De o muzică bună s’a îngrijit dna Veturia Dr.
On. Ghibu, eare a întouărășit pe soțul dsale, precum și o
cântăreață localnică, al cărei nume ne scapă.

     Duminecă, în ? Iunie, întâia zi de Rosalii s’au adunat
eu toții, trimișii și cei din Chișinău, în pompoasa catedrală,
la ora 9»dim., unde — după frumosul obieeiu românesc —
s’a început eu slujba bisericească ziua hărăzită discuțiilor

250


culturale. Asistența 1. Pr. Sf. Sale arhiepise. Gurie a fost
mare: Pr. Sf. Sa episcopul Dionisie, ieonomul-mitrofor,
Const. Popouiei și 15 preoți. La 12 ore, când s’a sfârșit
.slujba bisericească, au trecut eu toții în sala eparhială,
unde s’a început ședința de constituire.

*
* *

      Din „procesul verbal*, luat în ziua de ? Iunie 1925,
în sala cea mare, eparhială, din Chișinău.

      Membrii comitetului central al „Astrei“ (dnii: Vas.
Goldiș, președ., Dr. I. Beu, Dr. Tib. Bredieeanu, Dr. Onis.
Ghibu, Oct. Goga, Dr. I. Lupaș, membri, apoi dl loan Banciu,
custodele Muzeului „Astrei") sunt primiți cu aplauze și
ovații.

      înalt Pr. Sf. Sa arhiep. Gurie deschide adun., salu-
tând pe reprezentanții „Astrei“, cari au uenit în Basarabia
să dea nouă îndemnuri de viață activă, pentru luminarea
poporului din Basarabia. Arată trista stare sufletească din
trecut și ridică un apel călduros ea populația Basarabiei
să dea tot sprijinul acțiunii întreprinse de „Astra“l

      înainte de a se începe discutarea problemelor, întreagă
adunarea, în mijlocul unei însuflețiri generale, hotărește să
trimită M. Sale Regelui, ta Sinaia, următoarea telegramă
omagială: „Membrii comitetului central al- „Asoeiațiunii"
din Sibiiu, întruniți pentru întâia dată la adunarea culturală
comună eu frații din Basarabia, trimit din adunarea dela
Chișinău expresiunea profundului omagiu Maiestății Voastre,
ea președinte de onoare al Asoeiațiunii, rugând pe Atot-
puternicul să Dă întărească scumpa sănătate, spre binele
neamului, spre progresul culturii și spre gloria iubitei noa-
.stre patrii întregite. Arhiepiscop Gurie, Vasile Goldiș*.

      Ca secretar al adunării este propus de l. Pr. S. Sa
dl Teodor D. lacobescu, deputat, directorul primului des-
părțământ al „Astrei„ în Basarabia.

      Dl Pan. Halippa arată care a fost situația în treeut
sub stăpânirea rusească, când norodul moldovenesc era
lipsit de lumină și înlăturat dela viața culturală a neamului

251


întreg românesc. Ea 27 Martie 1918 a iJenit însă ziua cea
mai strălucită a neamului românesc din Basarabia, când
s’a văzut scăpat de ocrotirea stăpânitoare a statului rus
și a găsit în adâncurile sale puterea de energie de a se
elibera și a începe o mișcare puternică spre viată liberă
și omenească. De acum și lupta culturală e mai ușoară, îm-
prejurările fiind mai prielnice desfășurării ei. Problemele
de cultură națională ale neamului încep a preocupa pe
conducători și rolul statului este a încuraja eu tărie curentul
ce s’a născut după unire. îndată după revoluție și înainte
de unirea Basarabiei acei cari au dat sprijin cultural și
național Basarabiei, au fost ardelenii, în frunte eu dl Oni-
sifor Qhibu, eari au făeut mari sacrificii în lupta de re-
deșteptare a românismului. Gândul s’a îndreptat spre lupta
întreprinsă în Ardeal de frații de peste muriți, cari au în-
temeiat „Astra“.

      Cere ea inițiativa particulară să ajute mai intensiv
acțiunea întreprinsă de stat. Rămâne un imens gol între
acțiunea centrului și între munca inițiativei particulare.
Suntem datori să ajutăm pe toate căile nevoia cea mare
a poporului nostru de a se adăpa din isvoarele culturii și
literaturii românești. Salutăm eu entuziasm pe frații arde-
leni, dela eari trebuie să învețe toți, și în cele mai grele
nevoi, cum trebuie să se lupte în contra marelui dușman
al neamului românesc din Basarabia: întunereeul.... Ape-
lează la toată intelectualitatea din Basarabia, ea să taie
brazdă nouă în pământul înțelenit al Basarabiei. Încer-
cările făcute de intelectualii noștri până acum sunt destul
de frumoase: „Universitatea Populară" a început de atunci
de când era în Chișinău dl Onisifor Ghibu. Foloasele acestei
școli se văd, ele sunt culese de mulțimea ascultătorilor.
„Casele Naționale" au întreprins, iarăș, o activitate intensă,
dând serbări populare, întemeind căminuri, biblioteci.
„Ateneul Românilor dela Nistru" de sub prezidinția Ge-
neralului Rudeanu, iarăș, a desvoltat o activitate în sudul
Basarabiei. „Eiga Culturală", „Fundațiunea Principele Carol"
vor avea răsunet în sufletele moldovenilor noștri din Ba-

— 252 —


sarabia șt vor contribui la reînvierea acestui norod. Mat
rămâne însă mult de făcut și de aceea dorește bun-sosit
„Astrei“, spre a îndruma și ajuta eu experiența ei poporul
din Basarabia.

      Dl V. Goldiș, președintele „Astrei", spune: Am răspuns
unei chemări ce ni s’a făcut din vara trecută, în Munții
Apuseni, de către frații basarabeni, dornici de o civilizație
omenească. In fruntea Basarabiei, acolo, la adunarea noa-
stră, era l. Pr. S. S. Arhiepiscopii! Quri'e, care ne-a chemat
în mijlocul Dv. spre a ne înfrăți gândurile, a întări lanțul
puternic, care trebuie să lege toate sufletele românești,'
spre un viitor glorios și fericit al poporului. Am salutat
cu drag chemarea aceasta și am venit câțiva delegați ai
comitetului „Asociațiunii¹¹, în numele unei idei. Pe drum, \
trecând Prutul, care de aeum să nu mai fie blestemat, am
zărit o ridicătură pe vârful unui deal și, întrebând pe prie-
tenul Pelivan, îmi spuse că acolo se află turnul lui Cara-
stache. Ea 15—20 km. dela Prut a trăit un român, legat
de munca pământului, de gândul dulce al ogorului, dar
lipsit de ceva mai scump, lipsit de dragostea fraților de
dincolo de Prut. Și atunci și-a zidit un turn, unde se urca
în fiecare sărbătoare, să se uite peste Prut, la cupola ca-
tedralei din lași, unde trăiau frații lui liberi. Mai clar nu
pot să explic rostul venirii noastre aici: dorul acesta de
frate al românului, după fratele său român. Nu vă aducem în-
vățătură; multe inimi, cari bat în taină, cari nu știu carte,
au mai multă cultură, m^i multă nobleță, decât membrii
din academii. Oamenii eu suflet au puterea de a se jertfi
pentru binele general. — Ardealul și Basarabia să-și dea
mânile și să închege noul stat român. „Asociațiunea¹¹ are
la temeiul ei ca obiectiv satul, țăranul, piatra aceea, pe care
se ridică cupolele și palatele. înaintașii noștri din Ardeal
au simțit aceasta și aeum 3 ani au dat ca obiectiv „Aso-
ciației¹¹ îngrijirea țăranului român. Din solidaritatea con-
ducătorilor Asociației să radieze lumina, care să pătrundă
sufletul țărănimii românești. Am venit aici, spre a vă în-
curaja, să vă îmbinați gândurile, să lasați la o parte toate

253


certurile ce ar fi intre Dv.; în templul eel sfânt al culturii
românești să nu uă despartă nimic; dacă o să uă înălțați
gândurile în sferele idealului, se ua închega aici, în Basa-
rabia, „Asoeiațiunea culturală basarabeană*, care să lupte
pentru ridicarea morală a poporului român din această parte
a țării.

      Cere ajutorul lui Dumnezeu, isvorul tuturor bunătă-
ților, ca să unească gândurile și să se înființeze acea aso-
ciațiune, de care este trebuință.


        •            Catedrala din Chișinău.

      Dl Oetavian Goga: După cum vă spunea președintele
„Astrei“, am venit aici un mănunchiu de ardeleni, însuflețiți
de iubirea de neam. De eâteori ne adunăm frații simțim
aripile trecutului fâlfăind deasupra noastră. Trecutul ne
învață că mult am suferit și cea mai drudă boală a lui a
fost boala granițelor; fiecare stâlp de graniță a fost un
•piron în carnea neamului nostru. Peste granițe a fost însă
frământarea aceluiaș organism. Călătorul se simțea în ori
ce colț la el acasă. Mocanul din Săeele trecea pe tot pă-
mântul românesc, ducând un sentiment de mândrie și de


3

254


frățietate. Acest simțământ organic e care ne-a menținut
unitatea neamului. Atunci când Prutul era granița, noi am
simțit durerea du. La 1912 sufletul ardelean era plin de
doliul durerii du. (Dl Goga cetește .versuri din 1912, în
vremea Când durerea Basarabiei era unită eu durerea
Ardealului; „Vorbeau asf noapte două ape“).


    Vorbeau azi noapte două ape ...

(1812—1912)


Venea un vifor să ne ’ngroape
Și grindina-mi batea la geam.
Vorbeau azi noapte două ape
Și uorba lor o ’nțelegeam.
își lumină necunoscutul
Cu fulgere din deal în deal
Și, ehiotind prin neguri Prutul
Vorbea eu Murășu, ’n Ardeal;

                 * * *
„în taina apelor afunde
Un jintirim de veacuri port,
Mi-e albul înspumate! unde •
Mai trist ea giulgiul unui mort...
Din vreme.’n ureme mă străbate
Un lung îndepărtat fior.
Și ’neheieturile trunchiate
Atâta de cumplit mă dor...

N’auzi, eum strigă Basarabii
Blestemul zilelor ee uin,
Cum sună ’n bueium pârcălabii
Dela Soroea la Hotin?

Eu simt eum matea mea tresare'
De-al amintirilor șuvoi,
Areașii lui Ștefan eel Mare
îmi eer azi moaștele ’napoi“ ...

* * *


Așâ tulburător de țară
Vuiâ ne’ndupleeatul glas
Pân’ fulgerele se curmară
Și-o ploaie blând’a mai rămas.
Atunci o ’ntuneeată noapte
Pe creasta codrilor cădea,
Și ’n plânsei lin urzit dtn șoapte
Bătrânul Murăș răspundeâ:

„în ualul meu de veacuri plânge
Aeelaș vaier stins și mut,
Mat multe lacrimi decât sânge
Nisipul meu a eunoseut.

Tu-fi plângi mărirea îngropată,
Eu jalea veehe, an de ăn.
Tu ai avut părinți odată,
Eu veei de veei am fost orfan“...

*
* *

Așâ vorbeați îndurerate,
Sub eerul înnorat și erud,
Bolnave râuri turburate
Și-acum durerea v’o aud...
Nedumerirea mă supune,
Când rostul patimii v’aseult,
Căci inima nu-mi poate spune,
Pe eare să vă plâng mai mult...


Indrăsnesc să spun că
prinde din aceste uersuri, era


acest simțământ ee se des-
simfământul Ardealului întreg:

255


durerea voastră era chinul cumplit al Ardealului. Cu doi ani
mai târziu, când tarul Nicolae ll., prin legăturile politice
ale uremii, a venit la Constanța, sufletul nostru a tresărit
din nou în acele clipe și dintr’un impuls de frățietate or-
ganică, a scris un articol: .Umbra Basarabiei¹¹. în care
spunea: Vine țarul, puneți muzicile să cânte, fâlfăiți dra-
pelele dar pretutindeni se arată umbra Basarabiei; o mână
de prietenie nu șe întinde peste cadavrul unui frate. A
uenit mai târziu catastrofa, când oasele ardelenilor și ale
basarab'enilor s’au încleștat; dar geniul neamului plutea
deasupra tuturora și simțeam-organie; așa s’a făcut unirea
tuturora.

     Și în acele zile noi am fost alături de du. Când era
uorba ea Ardealul să fie sacrificat, atunci când Basarabia
se eliberă și.se unea, singura noastră învingere aceasta
era. Atunci am venit aici, dând micul și neînsemnatul no-
stru ajutor, pentru ridicarea Basarabiei. De atunci ați făcut
o mare sforțare și un examen de energie, spre a îndruma
poporul pe drumuf bun al culturii românești. Ați săvârșit
progres Și n’aveți dreptul să fiți pesimiști. Trebuie să
smulgeți orice resț de pasivitate moscovită. Orice preocu-
pări de contemplațiune să. le înlocuiți cu energia latină.
Sunteți ca acele câmpii bogate .ale Basarabiei, cari n’au
dat mai mult, nefiind puse^țn utgoare. Noi vă aducem nă-
zuință spre cultură! Prindeți într’un mănunchiu toată ener-
giile, uniți-vă toate asociațiile culturale din Basarabia.
In această muncă veți avea tot sprijinul nostru. Să trăiți!

     Părintele Dr. loau bupaș: Delegații „Asociațiunii¹¹ au
fericirea de a veni în mijlocul v. l-a fost dat rolul de a
arăta în puține cuvinte mersul activității de 6 decenii a
„Asociațiunii¹¹. Dl Halippa a arătat just că puterea de re-
zistență a neamului din Ardeal s’a împotrivit puterii Habs-
burgilor. Această rezistență nativă o socotim ea o moștenire
a strămoșilor; în mijlocul cărora s’a desvoltat și un spirit
de. emulație, pe teren cultural. Influența puternică ă miș-
cării culturale protestante ne-a atins și pe noi. loan
Pluar, fiul protopopului din Ardeal, la 1?89 ă făcut prima


3*

— 256 —


încercare de a se întemeia o societate culturală! La 1795
se pune temeiul unei noi societăți culturale, Întemeiată pe
studiul Istorie. Încercările acestea n’au dat însă roade,
nefiind îndeajuns sprijinite. La 1845 s’a întemeiat o altă
societate culturală, a cărei acțiune s& se întindă asupra
întregului ținut românesc, dar s’a desfăcut la 1847. Mat
norocos a fost marele mitropolit Andreiu Șaguna, eare la
10 Maiu 1860 apus bazele „Asoeiațiunii*, —171 de fruntași
români s’au întrunit la Sibitu și au cerut Principului Lieh-
tenstein să aprobe întemeierea „ Asoeiațiunii “. Intr’o sală


Palatul mitropolitan Chtșinău.


a Seminarului din Sibiiu s’a întrunit comitetul cel dintâi,
al cărei președinte a fost mttrop. Andreiu Șaguna, până
la 1867. De atunci au urmat la președinție figurile cele
mai reprezentative ale culturii ardelene.

     ₙAsoeiațiunea“ nu și-ar fi ajuns scopul dacă n’ar fi
avut tot ajutorul călduros âl predțtmii ardelene. Creiarea
despărțămintelor, cari fac legăturile directe cu satele, a fost
opera tot a protopopilor din Ardeal, cari sunt strânși sufle-
tește cu norodul. S’a ereiat o emulație nobilă între fruntașii

25?


satelor și acel intelectual român, care nu era înscris în
„Asoeiațiune" era socotit ea un dezestor dela datoriile
sale naționale. Au trebuit 30 de ani de stăruință necurmată,
spre a pătrunde „Asoeiațiunea" în toate satele din Tran-
silvania. Desigur meritul cel mare al susținerii culturii și în
massele poporului din Ardeal revine bisericii, însă îndemnul
conducătorilor „Asociațiunii" a trezit ecoul conștiinței na-
ționale pretutindeni, ajutând satele să-și întrețină școlile.
Cred că și în Basarabia se va realiza o asociațiune puternică,
numai să fie perseverență din partea intelectualilor acestei
provincii. Trebuie să urmărim ea în toate satele dtn Basa-
rabia să fie răspândită, ca să nu mai existe neștiutori de
carte. A doua epocă de expansiune a „Asociațiunii" începe
odată cu preztdinția dlui Vasile Qoldiș. In 1924 „Asoeia-
țiunea Aradană" s⁴a contopit cu „Asoeiațiunea" dela Sibiiu,
transformându-se într’un despărțământ al ei.

     „Asoeiațiunea" susține un mare internat pentru fiicele
sătenilor și intelectualilor noștri din Ardeal, un muzeu na-
țional etnografie, care e o mândrie a țării noastre întregi,
A redactat „Enciclopedia Română" în 3 volume; a tipărit
milioane de broșuri necesare culturii satelor noastre și
în eeeaee privește bugetul „Asociațiunii" nădăjduim că
intelectualii din toate ținuturile României vor contribui Spre
a nu mai recurge numai la ajutorul statului, în lupta noastră
spre ridicarea culturală a națiunii. Aveam datoria să stăruim
ea statul nostru să câștige personalitatea unui stat cultural
prin munca și abnegațiunea noastră.

     Dela vlădica la opincă, toți să lupte în munca și sen-
timentul datoriei și sacrificiului.

     încheie eu vorbele, pe cari Andreiu Bârseanu le spunea
într’o adunare populară:

          Mai tare de eât ziduri de cetate

          E dragostea ee-un neam întreg străbate.
        *

     Să se ridice valoarea culturală a Basarabiei, alături
de celelalte ținuturi ale României întregite 1

— 258 —


     Dl Onisifor Ghibu: se simte fericit eă soartea i-a hă-
răzit să revadă astăzi Basarabia tare, pe eare a socotit-o
patria șa, atunci când își pierduse tara. A venit în numele
Astrei, dar e și membru al câtorva asociații basarabene
șt în această dublă calitate, va ieși din atmosfera oficială
și sărbătorească a acestor clipe, permițându-și a face o
propunere practică, spre a putea să pună în valoare multele
energii ce există în Basarabia.


Casa preoților din Chișinău.


      A avut legături prin scrisori eu Basarabia și din toate
manifestările din urmă ale acestei provincii, a văzut răul
de care suferă această provincie. Iși amintește de clipele
din trecut, când intelectuali din Ardeal își îndreptau
gândurile spre Basarabia. La 1906, când a apărut „ Basa-
rabia “ lui Qavriluță, la 1908, când s’a înfiripat tipografia
eparhială și „Luminătorul¹¹, la 191? a avut prilejul să vadă
eu ochii, eeeaee numai știa că există aici : a văzut pusă
în valoare energia latentă a acestui popor basarabean, eare
"pe lângă cea mai grozavă nebunie a revoluției rusești nu
și-a pierdut capul; aici în Basarabia s’a ridicat steagul

259


tricolor din primele clipe ale revoluției, atunci când în
Rusia se ridica steagul roșu al bolșevismului. Aici, la Chi-
șinău, s’a ridicat primul steag, pentru unirea tuturor ro-
mânilor. Dacă aceasta e situația, cum e posibil să se audă
atâtea strigăte de desnădejde din acest pământ al Basa-
rabiei? Eu cred eă nu e o contrazicere.

       Ea 191? s’au unit toate forțele într’un mănunchi, aici,
în Basarabia, poporul și-a dat însă toată puterea pentru
binele său, conducătorii lui mai apoi s’au desbinat și de
aici vine toată durerea Basarabiei. Intelectualii români din
Basarabia nu și-au dat mână eu mână în lupta Întreprinsă:
ridicarea norodului basarabean. Ardelenii au stat umăr la
umăr, în toată acțiunea lor spre românism. Basarabia a
fost mai puțin norocoasă. Nu ș’a menținut, eu toate sacri-
ficiile posibile, unirea sufletească. Societățile culturale nu
prea au avut o viață îndelungată, așa cum part, național
basarabean s’a stins înainte de vreme, deși lui i se dato-
rește unirea Basarabiei. Aeee'aș stare sufletească neerista-
lizată a contribuit ea asoeiâțiile ce erau și înainte de unire
să nu aibă viață deplină. Gazetele românești au dispărut.
„Cuvântul Moldovenesc* al dlui Halippa a dispărut. Azi
sunt numai câteva gasete. Azi Basarabia stă fără organi-
zații culturale puternice. Unirea sufletească nu a mai fost
menținută așa cum ar fi trebuii. „Astra* o înfruntat toate
greutățile, fiindcă nimeni n’a plecat dela această „Asoeia-
țiune* pentru jigniri personale. „Astra* are cea mai veche
activitate culturală, cea mai veche revistă. Datoria basara-
benilor este că, învățând din experiențele triste ale
anilor din urmă, trebuie să-și dea seama ca această stare
de lucruri va trebui să înceteze. Toți intelectualii sunt datori
să se alăture grosului intelectual, ce se va întemeia la
Chișinău și care va răspândi raze calde și luminoase dea-
lungul satelor și orașelor basarabene. Temelia vieții noastre
e la sate, a spus dl Goldiș, dar și orașele nu trebuiesc
neglijate, având multiple nevoi.

       Toți intelectualii să se unească, să îmbrățișeze toate
nevoile neamului.

• 260 —                                 1

j


       „Astra" n’a uenit eu gândul de a-și face un lăcaș al
ei alături de celelalte soeietăței culturale, a uenit mai mult
să uă dea asigurarea, eă dacă veți întemeia o asemenea ț
asociație, „Astra" vă ua da tot sprijinul moral și chiar >
material în acțiunea ce ueți întreprinde.                               ■

       Aduceți în jurul „Asociației" ce ueți înființa pe toți
• luptătorii pentru înfrățirea și luminarea masselor din
Basarabia.


Muzeul Basarabiei din Chișinău.


        P. 8. 8. Chirie: Aduce mulțumirile adânci ale basa-
rabenilor, delegaților „Astrei", cari au uenit spre a da
îndemn și încurajare în activitatea culturală ce ua începe
în Basarabia.

      Dl 1. Peliuan face următoarea propunere: Pentru
conducerea acțiunii tuturor societăților existente și pentru
înființarea unei puternice „Asociații basarabene", rog a
aproba un comitet provizoriu:

    l. P. S. S., arhiep. Gurie         l. Maeauei

    P. 8. S. episcop Dionisie Leon Boga

261


General V. Rudeanu

Paul Halippa

1. Pelivan

Șt. Ciobanu

Sergiu Niță

Dr. G. Obreja-lași


Maior. Gastano
Const. PopoDiei
Tr. Serghie Bejan
1. Negreseu
R. Cioflee
C. Eungu


Se primește eu unanimitate.


Eiieeul de băieți Nr. 2 din Chișinău.


     Ea ora 2 s’a dat o masă bogată la l. P. Sf. Sa ar-
hiep. Curie, la care au fost de față, pe lângă mulți din eei
amintiți mai sus, și dl general Panaiteseu, dl deputat la-
eobeseu, dnii proprietari Grtsti și Stnandino, ete. Discursul
prim l-a rostit 1. Pr. Sf. Sa pentru M. 8a Regele, apoi
preș. „Astrei*¹, dl Goldtș, pentru, Basarabia și capul ei bi-
sericesc, l. Pr. Sf. Sa Arhiep. Gurie. Protoerul Trofimou a
golit paharul său pentru „Astra“; dl fost ministru Ion Pe-
liuan pentru ardeleni, amintind eu multă plăcere de mitro-
politul basarabean Gauriil Bănuleseu-Bodoni, de origine
din Ardeal, un cap bisericesc, care a făcut cinste ardele-

— 262 —


nilor; dl Vladimir Cristi tot pentru „Astra"; dl gen. Pa-
naiteseu pentru lărgirea orizonturilor, pentru răspândirea ș
culturii; dl Dr. I. Lupaș pentru basarabeni, insistând ea 1
poporul basarabean să fie chemat cât mai des la astfel :
de manifestații culturale ea cea de aeum.                     '

     După masă a urmat o vizitare a Muzeului regnicolar j
al Basarabiei, unde oaspeții, conduși de șeful museului,
au văzut în special secția bogată a științelor naturale și I
a geologiei.

     Oaspeții au ținut să cerceteze și „Liceul de băieți
Nr. IU", unde s’a proclamat unirea eu Patria-mamă. Locul
acesta istorie a impresionat mult pe ardeleni. Unii din ei
contribuiseră eu întreg idealismul lor ea să ajungă popu-
lația română la actul acesta de unire.

     lată inscripția semnificativă din „Liceul" acesta:

(Emblema Moldovei.)

I

Aetul „Unirii"                          j

           votat de Sfatul Țării, la 27 Martie, st. v. 1918.  1

     „In numele poporului Basarabiei Sfatul Țării declară:    ]

     „Republica moldovenească (Basarabia) în hotarele ei |
dintre Prut, Nistru, Dunăre, Marea Neagră și vechile gra- «
nițe eu Austria, ruptă de Rusia acum o sută și mai bine
de ani, din trupul vechii Moldove, în puterea dreptului ,
istorie și dreptului de neam, pe baza principiului ea no-     |

roadele singure să-și hotărască soarta lor, de azi înainte și i

pentru totdeauna se unește eu mama Sa, România.               -i

     „Trăiască unirea Basarabiei eu România, deapururi *
și totdeauna" I                                                     ,

       Președintele Sfatului Țării: Ion Ineulef.                    î

       Vicepreședinte: Pan. Halippa.                                :

       Secretarul Sfatului Țării: l, Buzdugan*.                     '

     După vizitarea sălii festive au trecut oaspeții în capelă, ț
unde au cântat elevii liceului, apoi în muzeul de fizică și chimie. i

     La ora 8 seara a oferit primăria, în restaurantul Londra, 1
o cină. In numele primăriei a ținut o însuflețită vorbire dl
primar Ion Georgeseu, iar răspunsul „Astrei" l-a dat dl
Dr. llie Beu.

— 263 —


      In sala teatrului din Chișinău s’a ținut mai apoi con-
certa/ dnei Veturia Dr. Ghibu; a asistat lume multă și a
aplaudat pe drept cuvânt prestațiunile cântăreței ardelene.
Oaspeții au trecut mai apoi în saloanele familiei Sergiu
Niță, petrecând până după miezul nopții.

      Luni, în 8 Iunie, a doua si de Rosalii, au vizitat oaspeții
Școala normală de fete și liceul de băieți Nr. 2, două in-
stituții pedagogice model. Atât acestea, cât și internatul
eu peste 700 elene au făcut o eseelentă Impresie asupra
vizitatorilor.

      La ora 12 s’a început ședința festivă a „Societății
istorice și arheologice, bisericești", în palatul mitropolitan.
Sala era arhiplină de public ales. I. Pr. Sf. Sa arhiep.
Gurie a prezidat. In scurtul istpcte al „Societății" a remarcat
l. Pr. Sf. Sa că soc. s’a înființat în a. 1917 cu scopul de a
studia toate monumentele Basarabiei, publicând mai pe
urmă un istorie al lor. Președintele „Soc. ist. și arheolog,
bis.", păr. mitrofor-eeonom Const. Popovieiu, a trecut în
revistă generală cele săvârșite de soc. până acum. A sa-
lutat soe. preș. „Astrei", dl Goldiș, mulțumind totodată pentru
alegerea sa de membru onorar. Pentru deeernerea aceleiași
distinețiuni au mulțumit mai apoi în cuvinte simțite domnii:
Dr. I. Lupaș, Dr. Onis. Ghibu și Oct. Goga. Aplauze sgo-
motoase au răspuns fteeărui sărbătorit.

      La ora 2 au fost ardelenii oaspeții societăților cul-
turale din Basarabia „(Universitatea populară", „Ateneul
Românilor dela Nistru", „Soc. ist. și arheolog, bisericească",
„Casele Naționale"), la o masă comună, în Seminarul cen-
tral. Aici au luat parte, pe lângă delegație, peste 100 per-
soane dintre românii din Chișinău. O masă la eare a domnit
o animație cum rar s’a mat văzut. Masa a fost prezidată
de 1. Pr. Sf. Sa arhtep. Gurie. 1. Pr. Sf. Sa a vorbit ea
întâiul, mulțumind ardelenilor pentru vizită și dorind succes
pașilor ee se vor întreprinde de atei înainte. Oratorii cei-
lalți au fost dnii: O. Goga, Pr. Sf. Sa episcopul Dionisie,
prof. Negreseu, C, Popovieiu, gen. Rude an, Bulat, Cioflee,
Nuși Tulliu.

— 264 —


        După masă s’au făcut vizitele de adio.

         Mărfi, a 3-a zi de Rusalii au întreprins excursioniștii
   o excursie la mănăstirea Seeureni, unde este stareț P. Sf.
   Sa episcopul Dionisie. Mănăstirea și împrejurimile ei uor
   rămânea neuitate în memoria celor prezenți. Masa s’a luat
   la restaurant, în societatea inimosului și de toți iubitului
   basarabean l. Peliuan.

         Ea orele 5’50 a fost plecarea. Intre cei ce au petrecut la
   gară pe oaspeți am reținut numele dlor: general Rudeanu,
   Peliuan, Pan Halippa, Const. Popeseu, Dr. Obreja-lași,
   lonescu, Nușt Tulliu, Maeouei, P. Qore, A. Cioban, apoi
   mulți alți dni, dne și dșoare.



    Multe și mărunte despre Eminescu.

       In Omagiu lui Mihail Eminescu (București, 1909, p.
  49—50) se află, relatiu la viața în Cernăuți, comunicarea
  doctorului A. Ștefanouici, în care se găsesc rândurile im-
  portante :

       „Eminescu care de altfel era un elev de mijloc, elev
  de trecere, cum s’ar zice, prefera să stea acasă și să ci-
  tească felurite cărți, cari se găsiau în biblioteca liceului,
  ea Hoffmanns Erzăhhingen, Der fliegende Hollănder, Bianea,
  ete.; iar când ne întorceam seara acasă, el avea obiceiul
  de a ne povesti din cele cetite “.

       Pe Hoffmann îl știm toți, Hollănder~u\ trebuie să fie sau
  textul operei lui Wagner, apărut pela 1843—44 sau (mai
  puțin probabil) povestirea lui H. Heine, intercalată în Me-
  morien des Herrn von Schnabelervopski); iar Bianea?,
  Bianea poate fi numai Bianea Capello, Istorie italienească,
  la noi tradusă, din rusește, de T. Vartie (1843), identică eu
  romanul eu acelaș titlu al lut A. G. Meissner, care este
  originalul nemțesc. în ce ltmbă-1 va fi cetit M. Eminescu ?
  Dacă l-a luat din biblioteca liceului din Cernăuți, de sigur
  în limba germană.

— 265 —


        Originalul german îl resum și eu, pentru a arăta ce
   fel de istorie îl interesa pe Eminescu, la 1862, la vârsta
   de 12, ani.*)

        Prospect tstorte asupra renaștere! italiane: căderea
   Constantinopolului, fuga literaților greci în Italia, multele
   state miei, înflorirea literară și artistică (pe scurt). Ca imi-
   tatori ai renaștere! se pomenesc poeții englezi Chaueer
   și Spenser și pictorul german Diirer.

        în Florența viețuia familia de mari negustori: Salviati.
   In slujba lor era și tinărul sărac, dar mândru, Pietro
   Bonaventuri. Bl slujia în eontoarul din Veneția, unde Salviati
   avea cel mai mare contoar extern. B. avea prieten pe Carlo
   Martelli. Martelli simte că dela o vreme amicul său devine
   gânditor. Urmează dialogul între ei și apoi monologul lui
   Bonaventuri, din care reese că el iubește pe fata bă-
   trânului Capello, singura fată la părinți, moștenitoarea unei
   averi princiare.

        Dimineața B. întâlnește pe signora de companie a
   d-rei Capello. Dialog: cererea ea ea să facă s’o vasă pe
   Bianea. Signora, văzându-l că întră ’n casa lut Salviati,
   crede că este un Salviati; și, deci, că poate mijloci.

        Monolog, noaptea: B. înghenunehe și se roagă.

        Pe stradă: Bianea și signora, mergând spre canal,
   crezând că a fost Salviati; întră ’n gondolă; sosește și.
   B., întră și el. Declarație. Debarcare. Signora refuză o
   pungă oferită ea răsplată! Dar, la urma urmelor, tot eu ea
   rămâne: auri

        Dialog între Martelli și B., eare-i hotărît să renunțe la
   Bianea, înșelată încă, neștiind încă cine este el. Monologul
   Bianeei: îl va iubi, căci i-a jurat așa de fierbinte! Serie deet
   o scrisoare, și-o dă signorei, s’o ducă lui B.

        După câteva zile, dialog între Bianea și signora. Scri-
   soarea se predă. Și, în odaia lui Martelli, B. o citește
   amicului. Bianea-i singură; Bonaventuri - vine pe poarta
   din dos a palatului, de unde stgnora-l aduce pănă în odaia

        *) Întrebuințez ediția: Bianea Capello uon A. G. Meissner. Neue
   Ausgabe. Mannheim 1800.

266


ei. Acum află tot; și eă nu este Salviati; dar ea-i aice:
„drăgălașule tânăr, este destul a te fi iubit odată, ea să te
iubesc de veei“. S’au lămurit. Bianca-i trimite altă scri-
soare, pe o Maură, care duce înapoi răspunsul, la care
asemeni se răspunde, etc. etc. Rezultatul: Bianea părăsește
casa și fuge la palatul lui Salviati, unde B. o aștepta
de trei nopți. Bianea i se ofere soție, dar nu în Deneția.
De-aiei vor trebui să fugă. Și fug la Florența.

      Pe drum, nevlnovați durmiră alături, dar într’un târg,
înainte de-a ajunge la Florența rugară pe un preot să-i
cunune. Preotul o recunoscu; pafer-ul îi schimbă hainele,
să n’o descopere și alți, și bieții plecară înainte pe drum,
mâncând: plante, rădăcini, durmind sub cer, ete. etc. în-
tâlnire eu un păstor, eu mai mulți păstori, eare-i trec pe
niște drumuri grele. Tot pe drum ei hotărăsc ea părinții lui
B. să nu afle cine este eal

      Sosesc la părinți; primire melodramatică; Bianea va
trăi muncind onorabil. Pe B-, trist că n’are bani, ea îl mân-
gâie, eântându-i o poesie miloasă și mândră.

      în Florența este mare-duee Franeise, fiul lui Cosimo l.,
un curtean al lui Franeise este Mandragone (Spaniol I). La
curte se cântă operă, se vorbește de Miehelangelo, de
femei și iubite și mai ales de una pe eare Franeise a
văzut-o de vv’o cinei zile și-o dorește. Era Bianea 1 Pe
aceasta o caută acum soția lui Mandragone, eare sosește
la mama lut B. și află eă Bianea-i soția fiului său. Mâine o
trăsură o va aduce, în haine de gală, anume trimise, la
d-na Mandragone l Bianea și soacră ei plecară, într’adevăr.
Dialog eu d-na Mandragone, apare și domnul M. Bianea,
neînțelegându-i, cere, totuși, o audiență la marele duce,
pentriica să-i spuie, numai lut, o taină a ei. înainte de
a pleea, signpra Mandragone vrea să-i arate Bianeă-i
palatul său. Intr’o odaie le surprinde, însă, marele-duee 1
Bțanca îngenunche și-t spune secretul său: fuga dela pă-
rinți. El îi face declarații de amor! Ea, în monolog: „Fata
lui Capello a putut deveni soția unui, tânăr sărac, dar con-
cubina unui prinț nu va fi.“ Și pleacă acasă. Aici mirare.

26?


     Dar îneurând un cavaler caută pe Pietro Bonaventuri;
cavalerul venia dela eurte cu propunerea ea B. să pri-
mească a fi secretarul de franțuzește al marelui-duee. Bianca,
firește, știe că și aeeasta-i o cursă. Prințul primește pe B.,
îi dă de lueru, îl avansează; dar caută să aducă și pe
Bianca în tumultul Curfei. Dialog între Mandragone și sofia
lui: despre Maehiavelli, despre șiretenia lui M., despre
codoșeria acestui Huppler, (îi ziee nevastă-sa 1). M. ar dori
ca, în loc de reciproce tachinări, nevastă-sa să-i ajute ea
Bonaventuri să cază ’n brațele unei nesătuvate cochete
(Cassandra), pentruea astfel Bianca să aibă motiv a-și
părăsi bărbatul și a da ’n drumul iubirei de metresă. Se
’nvoiese a lucra spre acest scop.

     Cassandra Borgiani (care nu a iubit niciodată, deși
cu multi s’a iubit) seduce pe Bonaventurl. Btanea-i tristă.
Odată este tristă ’n grădina sa, lângă o cascadă. Aici apare
Mandragone. Dialog: Prințul a comandat pe B. la o vână-
toare, iar pe Bianca a învitat-o la un bal; se mai vorbește
de Cassandra și B., de necredința acestuia; M. prezintă
Biancăi o scrisoare a ducelui, explicată clar de vorbele
lui M. și înțeleasă de ea ca invitare la adulter. Ea refuză
scrisoarea, M. o deschide și i-o lasă, plecând iute. Bianca
tace despre tot.

     La câteva zile (aniversarea nunții lor) B. și B. se ex-
plică, totuși. El tăgăduiește, ea-i arată scrisoarea scrisă
de el eătră Cassandra,- arsă acum de Bianca, după ee-l
iartă. Acum abia ea-i spune despre iubirea ducelui, de
indignarea ei, îl lămurește pe B. și-t propune să fugă și
din Florența. Bl șovăie.

     Intr’o zi sosește Martelli. Dialog lung despre trecut
și prezent. Martelli este pentru fugă. Dar o misiune ce nu
se putea amâna, a ducelui, îl hotărăște pe B. să amâne
cu o lună părăsirea slujbei la eurte. Neîncrezător Martelli
pleacă la*Ravenna, unde nici după mai multe luni nu primi
nici o știre. Cauza era Cassandra, pe care B. o iubia, eare-l
făcu să uite, iarăși, pe Bianca.

268 —


     Mandragone ațîță pe Rieei (unchiul Cassandrei). Dia- ■
logul lui Rieei eu Bonaventuri: R. se simte revoltat de
iubirea B. eu C. B., insultă pe R.. exploatator al averii ]
Cassandrei. R. se va răsbuna.

     S’aude de scandal. Ea C. amantul se duce aeum tot- ș
deauna însoțit de un prieten armat (Biloehi) șt de un mer-
cenar german. Dar Biloehi era numai instrument al lut
Mandragone I Odată, întoreându-se dela C., ei sosesc la
puntea-Sf. Treimi. Aici îi ajung o ceată de oameni armați;
Biloehi fuge; rămâne B. și Neamțul fidel. Acesta e ueis. '
Apoi B. se luptă singur șt cade. Doi ucigași pleacă să
sfârșească și eu Cassandra I O omoară!

     Dar B. nu murise. U due acasă. Btanca aduce chirurgul; ]
B. moare aeum; Bianca-i desperată, împietrită.

     Urmează volumul al doilea.

     Bianea, primită în audiență la ducele, cere pedepsirea lui *
Rieei. Ducele promite eă va căuta pe ucigași; stăruind Bianea,
se dă ordin ea Rieei să fie arestat. Dar se află eă acesta fu- J
gise la Pisa. Premiu de-o mie de galbeni pe arestarea lor!

     Marea ducesă (Ioana) bănuise tot fondul; și vine la ;
Bianea, se asigură eă aceasta nu iubește pe ducele, pleacă
mulțămită și moare (de-o boală). Ducele, liber aeum, aleargă
la Bianea; îi dă dovezi eă Rieei (tată șt fii) sunt stârpiți; ;
și-i cere iarăși dragostea. Amânare. Iar vine ducele; ea-i
cere s’o facă soție; el șovăie pănă află eă ea nu-i, eum
credea, o „orieine“, ei o Capellol Lămuriri istorice despre <
Cosimo fugit la Veneția și ajutorul dat lui-de Capellol
Aeum Franeise promite eă o face pe Bianea mare dueesăl ț
Mare fericire de amândouă părțile.

     Consiliul convocat de duce hotărește să trimeată soli ■
la Veneția, să se informeze. In galeria lui Capello, unde
tabloul Btancăi estq acoperit eu o pânză. Solul Sforza
întreabă despre ee șl află, din chiar gura tatălui, aventura
ei. Solul Tueci-i comunică, însă, eă aeum va fi ducesă.

     Capello pleacă la Florența, unde Bianea, o Mediei
acum, mat săvârșta o faptă bună: Se coborîse la patul de
moarte al lui Pazzt, venit să omoare pe Franeise, bolnav
și aeum împăcat de generositatea Bianeăi.

— 269 —


      Fratele ducelui uoia să-l omoare pe acesta din causa
Bianeă-i; în realitate (siee ducele) pentrueă face din
ea un pretext al revoluției ce t-o prepară eu ajutorul lui
Mandragone. Bianea-i recomandă și acum bunătate șt
mărinimie. Tocmai se șnunță Mandragone 1 Mandragone des-
tăinuiește intrigele cardinalului, lista conjuraților contra
ducelui și Btaneăi, și se ofere să mijlocească împăcarea
lui Franeise eu Ferdinand. Plecând Bianea, Mandragone
devine și mai clar, aruncând bănuieli și asupra ei (că n’ar
fi devotată ducelui). Bianea-l ghicise: Plecând la, Roma,
eu voia ducelui, M. voia să-și ia eu sine averea, dar șt
încrederea ducelui.

      Ea Roma: Cardinalul și M. M. sfătuiește pe cardinal :
să fie mai îndrăsneț; a despărți pe Franeise de sofia sa
și a-i înlătura copiii dela tron, va fi greu; și să se împace 1
Cardinalul primește; și pleacă la Florența. Bianea-i, firește,
neliniștită. într’o noapte M. sosește la cardinalul, pe eare-l
găsește încântat de frumusețea Bianeăi, deoarece acesta o
descrie eu avântul lui Ariosto. M. se îndoiește, însă, că ea
ar primi să-i fie amantă.,

      Bianea este indignată de propunerile cardinalului: o
scrisoare de amor! Să-i spuie lui R’aneise, se teme de
ee-ar face el; decide a trimite (prin cameriera sa) o scri-
soare, rugând pe cardinal, să o cruțe.

      M. continuă rolul său de trădător în două părți. Car-
dinalul îi cere să-l ajute; dar M. spune că prea se vorbește
în oraș despre ea și el, și că ar fi greu.. Cardinalul vrea
să audă însuși ce vorbește orașul și, travestit, apare eu M.
într’o cafenea, unde într’adevăr aude tot; orașul știa tot;
printre vorbitori era, însă, și banditul Mosello, omul lui
M. Cardinalul, întors acasă, decide că Bianea trebuie să
moară, Franeise asemeni: Dela vânătoarea de mâine nu
se vor mai întoarce!

      La vânătoare, la masă, i se ofere ducelui și Bianeăi
o tortă, otrăvită de bucătarul cumpărat de M. Amândoi
mănâncă din ea; și mor.


4

270


       Autorul adaoge două lămuriri, după un text francez,
  dela 1785, ediția mai ueehe a Bianeăi Capello (Bibliotheque
  des Romans. Septembpe 1790). El notează (p. 196): „Poetul
  francez face ea Bianea să pună temeiu iubirei sale sexuale —,
  prin studiul pieturei și seulpturei“, eum învățase și Rousseau
  despre aceste arte. Apoi dă un resumat al romanului
  francez, eritieându-1. Se raportează și despre o carte a
  unui l. P. Siebenhees (1789), o biografie a Bianeăi (E>ebens-
  besehreibung der B. C. de Mediei, ete.), care rectificase pe
  Florentinul Gabizzi, istoricul ei dela 1781 — dar despre,
  scrierile acestea Messner, scriind la 1778, nu știuse încă.

       Ar fi de prisos să mă opresc la o apreeiare a ro-
  manului lui Meissner, scris eu o naivitate și o lipsă de
  talent, ee-l prefăcea în cetire pentru un public eu puține pre-
  tenții. Eu l-am cetit pândind, ee-ar fi putut rămânea din el
  în Eminescu?

       Pot descoperi doară atâta: A voi să facă din Italia
  teatrul unei iubiri sexuale — ea ’n Cezara lui Eminescu,
  a putut fi o primă impresie veche a poetului nostru; a o
  complica eu arta pieturei, a doua; ca iubitul să vie ’n ,
  palatul iubitei, a treia; ea uciderea să amenințe viața, a
  patra. Dar aeestea-s idei isolate, care se găsesc și aiurea;
  din întreg, ca întreg, nu regăsim nimic.

       Mai departe: Cum Bianea împacă pe răsvrătitul Pazzi
  pe patul de moarte, ar fi, în evoluția lui Eminescu (cât o
  cunoaștem pănă acum), întâia arătare a motivului general
  din înger și demon, scena morții.

       Și totuși, eu nu pot stărui să afirm sau să susțin:
  Depărtarea între paralele este prea mare.

       Pentru Emineseu-eopil Bianea va fi fost o povestire,
  eu un fond istorie romantieizat, eare-l va fi trecut ușor
  peste stângăciile romanului din veaeul al XVlll-lea, pre-
  lungii, din vina inerției mediului, pănă la 1862, pănă la ell

                                        Q. Bogdan-Duică.


'a




271


    Serbarea școlară dela Brașou.

       Aniversarea eelor 75 de ani dela înființarea liceului
  confesional ortodox ,A. Șaguna “ din Brașou, n’a avut în
  silele de 27, 28 și 29 Iunie numai darul să evoce figurile
  marilor dispăruți, în cap cu Mitropolitul Andrei Șaguna,
  fundatorii și profesorii acestui așezământ educatiu și nici
  numai să înuie amintiri duioase ale eelor mai înaintați în etate,
  din primele promofii până la cei mai tineri din foștii eleui ai
  acestui liceu, dar să-și puie o problemă pedagogică de
  cel mai mare- interes pentru uremile prin cari trecem.
  Căci, oricât de îndreptățită ar părea susținerea tezei dlui
  Bogdan-Duieă, susținută în conferința sa dela Brașov, că
  nu un Șaguna a contribuit mai mult ea brașovenii și chiar
  ea atâția români din atâtea părți ale țării, să ereieze acest
  liceu, ea nu învederează mai puțin importanța elementului
  macedo-român în evoluția noastră culturală, susținută în
  conferința sa tot acolo de dl lorga, pentrueă, de fapt, oricât
  va fi existat un curent național cultural, simțit mai de mult
  și de cei mai mulți și de cei mai de aproape de Brașov,
  pentru o asemenea creare, a trebuit, totuș, o personalitate^
  aceea a lui Șaguna, ea să se pecetluiască, de fapt, crearea
  acestei instituții.

       Iar din cele vorbite și, mai ales, din cele simțite și
  trăite în cele trei zile la serbările jubilare din Brașov, de
  către foștii eleui și de către câțiva foști profesori încă în
  viață ai ortodoxului nostru liceu, se desprind directive și
  se pot trage învățăminte prețioase pentru rostul șeoalei
  noastre de azi.

       Ele au fost, în parte, întrevăzute de câțiva vorbitori și
  scriitori apologiști ai acestui jubileu, dar aici scot mai mult
  în relief cu toată tăria acest aspect pedagogic al șeoalei
  din Brașov.

       Ce a avut caracteristic această veche școală, ea să
  dea profesorilor în școală și să dea elevilor în viață, teșiți
  din această școală, o forță atât de mare, iar șeoalei un
  prestigiu atât de înalt?

       Căci, orice s’ar zice despre profesori, cum a zis și
  dl Bogdan-Duieă, că mulți din ei au fost mai mult decât
  niște dascăli, ci niște cercetători și scriitori de seamă pe
  ogorul științelor, ceeaee fără îndoială că a contribuit mult la
  influența pe care ei au exercitat-o, pedagogicește vorbind,
  noi în îndeplinirea rolului lor de oameni de școală trebuie
  să le căutăm contribuția de care ne interesăm; iar, pe de


4*

2?2


   altă parte, oricât atâția absolvenți ai acestui lieeu ar ft |
   avut focul sacru al științei în ei, pentru ca să devie per- ;
   sonalități eminente ale vieții noastre publice și culturale. ■'!
   după eum ne-a arătat-o dl l. Eupaș, în conferința sa, nu eu
   puțin a trebuit să contribuie și școala pe eare ei au ur- ■
   mat-o și de ale căror bunuri culturale s’au împărtășit timp i
   mai mult sau mai puțin îndelungat.                            •

        Acea trăsătură esențială, pregnantă, caracteristică a j
   veehei școale din Brașov, nu o putem găsi, după mine, !
   decât în faptul că profesorii ei au știut să dea un suflet î
   acestei școale, iar acest suflet a creat o atmosferă morală j
   și socială, prielnică unei bune educații, sub dubla direcție ?
   intelectuală și morală, eare a dat și învățământului un ca- ;
   raeter mai preponderent educativ.                             *

        Mă îndoiesc că acești profesori să fi ignorat în totul
   pedagogia. Nici influența altor școli străine, eu cari au fost
   în contact și eu cari au intrat în emulație, nici influența ■
   culturii străine apusene, dela eare s’au adăpat, nu cred ■
   să-i fi lăsat străini de adevăratele șt frumoasele principii ;
   ale marilor pedagogi ai lumii.

        Dar chiar dacă ei au ignorat pedagogia, sau, dacă
   poate au deseonsiderat-6 și luat-o în râs, ei au realizat, *
   totuș printr’o intuiție genială, eeeaee pedagogia învață de j
   atâta ⁻ timp pe acei cari n’au fericirea să aibă această j
   intuiție genială.

        Căci, daeă și elevii liceului din Brașov s’ar fi putut ₍
   găsi, în comparație eu mulți alți dela alte licee din țară i
   eu ori eare și poate nu tocmai eu așa de puțin importante 1
   lacune de cunoștințe științifice, aceasta nu i-a putut împie- i
   diea să-și brăzdeze onorabil drumul prin viață, cât timp, ?
   învățământul, eare li s’a dat s’a prins de sufletul lor, a
   trezit pentru mai târziu entuziasmul, gustul și interesul de
   știință și a deprins pe elevi la o muncă eonștiențioasă, |
   iar dacă acești elevi au căpătat o bună directivă morală J
   și un sentiment viu de interesele neamului, ei au intrat și i
   înarmați în viață pentru lupta națională, la eare au trebuit i
   mai curând sau mai târziu să participe, unii din ei eu atât j
   succes1                                                       |

        lată eeeaee cred eu că a făcut vechea școală arde- $
   leneaseă din Brașov. In fața ei, cred că școala cea nouă 1
   are de învățat ceva. înțeleg prin școala nouă, aceea ba- ]
   zată pe curentul pornit din focarele noastre pedagogice ;
   universitare, — seminariile pedagogice — menite a da di- *
   reetivele nouilor generații de profesori.

F



— 273 —


         Școala nouă, bazată pe toate cunoștințele șt cerințele
   pedagogiei moderne, oricâtă îndreptățire ua avea la exi-
   stență, nu poate nesocoti ceeace s'a realizat într’un colț
   ardelenesc al românismului în împrejurări mai grele și în
   timpuri mat puțin prielnice pentru progresele pedagogice.
   Un fir de legătură trebuie să unească tradiția educatiuă a i
   școalei din Brașov, cu începuturile de reformă a școalei
   nouă, care să-i dea toată puterea de luptă contra tendin- i
   țelor timpului, cart încearcă să transforme școala noastră j
   în focar materialist de cunoștințe, pe dascălul nostru, în :
   funcționar automatic de predare de lecții eu ceasornicul
   în mână, iar pe elevul nostru în papagal de exibiție la
   examene.

         Dacă acest lucru ne-a învățat sărbătorirea jubiliară a
   liceului din Brașov, el nu este de puțină importanță.

         El este un rezultat pedagogic demn de reținut în seamă,
   acum, când trăim în efervescența reformelor școlare. Și
   un al doilea rezultat, după mine, mat este acela, că, atât
   timp cât statul nu poate egala, necum întrece în școalele
   sale acest efect educativ al șeoalelor bisericești, el trebuie
   încă să le mai lase ca să-și dea roadele și în cadrele
   României de astăzi.

         Cu aceste impresii am plecat din Brașov, eu, care
   n’am fost elevul școalei din Brașov, dar care în calitatea
   ce-o am, m’am crezut obligat să merg acolo și să învăț
   ceva din frumoasa și înălțătoarea sărbătoare pedagogică
   dela Brașov. Cu drept cuvânt „Astra" a căutat, într’o șe-
   dință extraordinară din ultima zi a sărbătorilor, eari din
   cauza ploilor n’au putut să-și realizeze întregul program,
   să comemoreze și dânsa, în frunte eu președintele ei, dl
   V. Qoldiș și prin rostirile dlui l. Eupaș șt O. Ghibu, această
   „coroană a întregei trebi școlare din Ardeal", după cum
   numea odinioară Șaguna înființarea liceului ortodox român
   din Brașov.

         In toate ocaziile șt tuturor, a răspuns actualul director
   al liceului „A. Șaguna" din Brașov, dl protopop Dr. losif
   Blaga, un demn urmaș ai directorilor sărbătoritului liceu.

V. GHIDIONBSCU,
profesor la universitatea din Cluj.

274


            ;?
            ■  ;                  ;                             1

        Dacă poveștile ar fi adevărate... j

I

        Vântul lovea ea într’o aripă frântă în hârtia din ochiul f
   de geam spart. Pe deasupra acoperișurilor mohorîte și a
   Salcâmilor desfrunziți, plângea în noaptea de iarnă semnalul
   stingerii dela cazarma din marginea orașului.                j

        Apostol, copist la una din autoritățile locale, își ridică i
   domol privirile din teancul de coli și-și rezemă tocul de i
   sticluța eu cerneală. Apoi rămase nemișcat, eu ochii la ’
   flacăra lămpii. Vaietul prelung al cornului, îi intra adânc '
   în suflet.

        In odăița de alături, soția sa, cu o legătură de rufe '
   lângă ea, eârpea, oftând. Margareta, fetița lor, în genunchii
   în pat, eu palmele lipite și eu fața spre răsărit, spunea ru- J
   găeiuneă înainte de culcare. Cuvintele în șoapte s’auzeau
   când mai limpezi, când'mai înăbușite; ... — „dă Doamne 1
   sănătate, pâine, sare și noroc, mamii, tatii, mie, rudelor șt |
   la toată lumea..."                                           •

        Apostol își acoperi ochii eu palmele. Și, ca în fiecare 1
   seară, rugăciunea copilei îi aduse un zimbet amar în colțul
   buzelor. Și pe el îl învățase bătrâna mamă, cândva, să spună ]
   rugăciuni. Și el stătuse plin de naivă credință în fața icoanei ।
   de lemn. Aeum însă, în toată casa numai Margareta se mai 1
   ruga. Iar când ea își întreba mustrătoare părinții de ce nu ,
   se închinau, i-se răspundea: — „noi ne închinăm târziu, 1
   când tu dormi..." — Și amândoi d sărutau lung, par’eă voind I
   să-i soarbă din suflet toată fericita neștiință.

        Când termină, Margareta trecu eu picioarele goale
   pe lângă masa tatălui ei. Deschise ușa și puse ceva în să- -
   Uță. Apostol își ridică privirea.

        — „Răcești, draga tatii 1 Ce cauți afară? — Ea alergă î
   la el, îi sări pe genunchi și-l cuprinse eu brațele de gât, ]
   lipindu-și obrazul de a lui, în timp- ce el o strângea la piept: j
   — „Bucuria mea!... Bucuria meal..."                          j

        Dar ochii i se opriră la teancul de hârtii ce avea de
   lucrat. încetul eu încetul, eu un sărut în părul de aur și eu i
   ochii umezi, își puse comoara jos. Mute tocul în cerneală
   și, clătinând din cap, își urmă lucrul. Peste câteva clipe, în
   cele două odăițe nu se mai auzea decât seârțăitul peniței »
   pe hârtie, foșnetul rufelor cârpite și respirația liniștită a j
   copilului, care dormea.

   - *

F



J                                — 275,,—


          Târziu, Apostol își strânse hârtiile scrise, le cercetă
     eu băgare de seamă și le așeză pe un colț al mesei. Apoi
     se ridică și întinzându-și brațele amorțite ieși linișor în
     săliță, să vadă dacă ușa era încuiată. In întuneric se îm-
     piedică însă de ceva. Se aplecă și ridieă un pantof al
     Margaretei. Un pantof scâlciat și cârpit, eu talpa ruptă.
     Și deodată fața i se acoperi eu o duioasă lumină de înțe-
     legere. A doua zi era sărbătoarea sfântului Neeulae. Săr-
     bătoarea, când copiii își lasă ghetuțele la ușa casei, ea
     sfântul cel bun să le pună în ele daruri, dacă fuseseră
     eumintți.

          Apostol se rezemă de zid și cu pleoapele închise peste
     ochii plini de lacrimi, și eu respirația tăiată, strânse
     la piept micul pantof, care păstra în pielea scorojită nă-
     dejdile fetiței, care adormise, zimbind. Apoi îl sărută eu
     atâta căldură, eu atâta umilă desnădejde, că, dadă poveștile
     ar fi fost adevărate, sărăcăcisul pantof ar fi trebuit să se
     schimbe într’unul de aur, din care să crească ghiocei albi,
     cari să nu se scuture niciodată...

*

          A doua zi, când lumina palidă a dimineții de iarnă se
     strecura tristă în odăițele reei, Margareta coborî încetișor
     din pat și, în vârful degetelor, ieși în săliță. Ochii ei mari
     se opriră asupra pantofului, care stetea gol, acolo, unde-l
     lăsase. Stetea gol, căci oricât de frumos ar trebui să se
     termine această istorioară și oricât de cuminte ar fi fost
     nevinovata fetiță, sfântul Neeulae n’a adus nimic, căci el
     nu aduce decât copiilor bogați.

Octavian Vorobchieuici

                                                   (Ismail)

— 276 —                            !


    Despre foștii elevi ai șeoalelor -ortodoxe
               române din Brașov.

Cuvântare rostită în Aula liceului, la 29 VI. 1925

de loan Lup aș.

     In sensul unei concepții filosofice moderne a istoriei,
numai evenimentele, cari dau naștere la instituții, au dreptul
să între în istorie și anumite ereațiuni ale vieții numai atunci
devin istorice, când participă peste marginile epocei lor
la desvoltarea unui popor sau la îndrumarea lui spre viața
superioară a umanității.

     Privite în lumina acestor principii, festivitățile liceului
nostru semnifică comemorarea unui moment de netăgăduită
importanță în viața culturală a neamului românesc. Des-
chiderea acestui lieeu în Brașov, la 1850, a fost fără îndoială
un eveniment Istorie, din care a răsărit o instituție trainică
și folositoare, nu numai ardelenilor, ei românilor de pre-
tutindeni. Evenimentul acesta nu poate fi deci considerat ;
ea unul de interes pur local sau regional. Prin consecințele
sale sociale, culturale, artistice și literare-științifiee el are
tot dreptul să intre in istoria generală a neamului nostru, J
reuendieându-și locul ce i se cuvine în evoluția morfologică
a societății românești, ca șt în seria cronologică a institu-
țiilor de cultură cari, ocrotind sufletul național, l-au trezit
la conștiința menirii sale, l-au ajutat sȘ treacă pragul pri-
mitivității și să-și desfășure energiile creatoare, spre a rodi
în realizări corespunzătoare potențelor lui virtuale.

     Această ereațiune a lui loan Popasu, a lui Andrei Șaguna
și a întregei generațiuni ardelene dela 1848 a devenit is-
torică prin roadele binecuvântate ale muncii profesorilor
și foștilor săi elevi, cari au participat precum au datoria
să participe și în viitor, eu toate comorile simțirii și cu-
getării lor la progresul cultural, științific și artistic al neamului i
nostru, desehizându-i drum larg și sigur spre viața supe-
rioară a umanității.

     Pătruns de convingerea că drepturile naționale, pentru
cari sângeraseră românii ardeleni în revoluția din 1848—9,
vor putea fi valorificate și garantate numai prin bărbați j
„dăsăvârșiți prin șeoale și înzestrați eu științe solide “, J
protopopul Popasu a fost neobosit în stăruința de a îndupleca |
pe credincioșii săi la toate sacrificiile necesare ea să zi- 1
dească, în Qroaverii Brașovului, noul „Ierusalim românesc“,
iar contimporanii lui, din norocire, s’au întâmplat să fie s


■i

— 2?? —


  așa de înțelegători și de hotărîți, îneât odată porniți la
lueru nici o greutate, niet o piedeeă n’a putut să-i mai
oprească în cale. Ei înșiși spuneau, că dacă li s’ar refuza
de o sută de ori cererea pentru încuviințarea liceului, de
o sută de ori o vor înnoi și nu vor renunța la planul lor
„de ar merge măear pe Jos până la înaltul tron împărătesc
’ din Viena“.

       Hotărîrea eroică a întemeietorilor a avut norocul de
a se întâlni ehiar dela început eu spiritul de sacrificiu al
profesorilor cari, deși erau plătiți eu lefuri foarte modeste,
au înțeles să facă din chemarea lor o apostolie închinată
eu totul științîi și virtuții : „litteris et virtuti*¹.

       Sămânța sădită de aeești profesori, eu duh apostolesc,
timp de 75 de ani, în sufletul numeroșilor elevi, a odrăslit
> roade îmbelșugate în toate ținuturile pământului strămoșesc.
N’a rămas domeniu al vieții și activității noastre religioase,
naționale, culturale, artistice, științifice, economice și mili-
tare, între muncitorii căruia să nu se fi distins foștii elevi
ai liceului Andrei Șaguna prin lucrări solide, apreciate
elogios nu numai în patrie, ei adeseori și în străintate, prin
fapte de isbândă și de jertlă neprecupețită.

       Impulsul spre muncă, devotamentul și spiritul de sa-
crificiu al elevilor s’a manifestat dela început prin năzuința
de a nu rămânea mat pre jos decât acela al profesorilor.

       Regretatul Andrei Bârseanu, în vasta monografie a
șeoalelor din Brașov, povestește un amănunt caracteristic
arătând cum protopopul Popasu, în pornirea de a pune la
contribuție toată suflarea românească din Brașov pentru
clădirea acestui liceu, lua eu sine în orele libere și pe elevi,
sfătuindu-i să aducă pietri la temelia clădirii. Primit elevi
ai liceului îndeplineau cu multă voie bună sfatul părintelui
lor sufletesc. Se luau ehiar la întrecere, care să așeze mai
multe pietrii la temelia lăcașului lor de lumină.

       Era o prevestire. Istoria culturii române dela 1850
înainte va avea să înregistreze apriga întrecere, ce s’a
pornit între foștii elevi ai acestui liceu, spre a contribui eu
cât mai multe și mai solide pietri de temelie la edificiul ce
trebuie să se înalțe, prin osteneala și însuflețirea noastră a
tuturor, spre a dovedi lumii eă neamul nostru este capabil
de creațiuni originale în domeniul intelectual și artistic, de
ereațiuni menite a contribui nu numai la varietatea, ei și
la îmbogățirea patrimoniului cultural obștesc al omenirii.

       Unul dintre elevii distinși ai acestui liceu și-a intitulat
un volum, cuprinzând pârga cugetărilor sale filosofice-

— 278 —


artistice: „Pietri pentru templul meu “. In realitate însă nu este
al lui, ei e templul nostru al tuturor, templul culturii noastre
naționale, pentru a cărui fundamentare și înălțare foștii
eleni ai liceului Andrei Șaguna au reușit să aducă multe
contribuții de valoare.

     Liceul acesta a fost binecuvântat de neîntrecutul bărbat
al faptei naționale depline, de Andrei Șaguna într’o ai
mare, în aiua Sf. Sofia. Intre mulțimea, eare îngenunehia la
serviciul divin pentru punerea pietrii fundamentale, pe când
marele preot implora „duhul înțelepciunii și al înțelegerii“
să se coboare asupra tuturor, alături de întemeietorii cei
vrednici și de profesorii-apostoli erau și elevi, a căror în-
țelepciune avea să înflorească în scurtă vreme, stabilind
buna reputație a acestui liceu și răspândindu-o în toate păr-
țile pământului românesc.               -

     Intre primii elevi ai acestui liceu găsim pe loan Mețianu,
mitropolitul de mai târziu al Ardealului, pe loan Meșotă,
eare avea să devină un direetor așa de priceput și pe „ne-
potul Popasului“, pe Titu Maioreseu, eare nu putea să
lipsească dintr’o școală, pentru a cărei inaugurare fratele
mamei sale ostenise așa de mult. Ce spirit a domnit în li-
ceul acesta chiar din 1-ul an al ființării sale, arată o scri-
soare a tânărului Titu, eare, luându-și rămas bun dela colegii
săi, in Sept. 1851, le scria cu o caligrafie admirabilă aceste
cuvinte semnificative: „La revedere în România unită* /... Nu
este, cred, necesar să arăt ce însemnătate excepțională
are piatra cea din capul unghiului, așezată de Titu Maioreseu
la temelia templului nostru cultural. Aceasta o știți cu toții.
Dar ceeace merită accentuat, e faptul eă steagul purtat de
Titu Maioreseu timp de o jumătate de secol a trecut, din
mâna lui obosită de bătrânețe șt de vrednicie, în mânile
altui elev al liceului Andrei Șaguna, fiind și acesta purtător
eu egală vrednicie al cuvântului de îndrumare și la uni-
versitate și în Academia Română și în critica literară ea
și în întreg complexul de probleme ale vieții noastre pu-
blice. Cazul -acesta, pe eare nu-l putem considera ea o
simplă întâmplare, pare menit a demonstra eă liceul Andrei
Șaguna și-a creat tradiția glorioasă de a da pentru templul
culturii noastre naționale nu numai muncitori bine pregă-
tiți și eu desăvârșire devotați chemării lor, ei și îndrumători
de primul rang.

     Să mai amintesc dintre foștii elevi ai liceului pe cel
considerat de întreagă opinia publică a țării noastre ea un
„prineeps poătavum“ sau pe cel ridicat în lumea savanților
la rangul de „prineeps philologorum“ ? Să insist asupra

27fl


serviciilor neprețuite, pe cari le-au adus istoriografiei ro-
mâne studiile pline de răbdare, de pătrundere și de exac-
titate ale regretatului loan Bogdan, mongrafiile istorice
solide și rezistente ale părintelui loan Sârbu din Banat sau
ale profesorului loan Crișianu din Sibliu ? Să insist asupra
faptului că pentru învățământul istoriei naționale la univer-
sitățile noastre în timpul de față nu mat puțin de patru ca-
tedre sunt încredințate unor oameni, cari în vârsta copilă-
riei sau a tinereții'lor au primit într’înșii suflet din sufletul
acestei școale ? Să arăt că foștii elevi ai acestui liceu sunt
pretutindeni între cele mat bune elemente de conducere
sufletească și culturală, dela Oradea mare până la Galați
și dela Orșova până la Cetatea Albă ? Ori să spun, ce me-
rite și-au câștigat pentru cauza națională aceia dintre foștii
elevi ai liceului, pe cart vechia virtute dacică de a nu se
teme de moarte i-a îndemnat să între ea voluntari în ar-
mata română, în momentele cele mai critice, spre a porni
la luptă eroică pentru desrobirea și întregirea neamului?

      Priviți împrejur, în tot cuprinsul României întregite, și
veți găsi pretutindeni la orașe, iar în părțile ardelene și la
sate, dintre foștii elevi ai acestui liceu oameni, cari au con-
tribuit prin munca lor în mod însemnat să se producă, în
ultima jumătate de veac, o radicală schimbare la față în
întreagă viața societății românești. Nu este momentul po-
trivit ca să insistăm în mod mai amănunțit asupra activi-
tății, pe care au desfășurat-o foștii elevi ai acestui liceu,
fiecare în brazda sa, căci ar trebui să rămânem aici îm-
preună săptămâni întregi și am fi cam strâmtorați, trebuind
să vorbim și despre astfel de lucruri, la săvârșirea cărora
am participat înși-ne. De nobis fabula narratur. Trebuie deci
să lăsăm timpului sarcina de a rosti mal târziu o judecată
imparțială asupra strădaniilor, cari n’au pereurs încă în-
treagă seara posibilităților de realizare în domeniul vieții
și al culturii noastre naționale.

      Fiind însă festivitatea noastră comemorativă în unele
privințe asemănătoare cu privegherile obicinuite în preajma
sărbătorilor împărătești, în cadrele cărora se face pome-
nirea viilor și a morților, fle-mi îngăduit a înfățișa aici,
concentrate ea într’un pomelnic creștinesc, numele câtorva
foști elevi ai acestui liceu, cavi au reușit să aducă, în di-
feritele domenii ale culturii noastre, câte o piatră de te-
melie sau câteva fire de nisip la înălțarea templului, despre
eare vofbiam. Contribuția unora dintre ei a fost așa de
însemnată și multilaterală, încât numele lor nu încape într’o
singură categorie.

— 280 —


       l. Poezie și arte: f Șt. O. losif. Oetavian Goga, Alex. Hodoș, Zaharia
Bârsan, 1. U. Sorieu, Lucian Blaga, A. Gotruș, l. Bran temerii, H. P.-Petreseu,
Aug. Bena, l. Indrieș, N. Olariu, Gh. Gârda, A. Ghiffa, frații Maximiltan, ș. a.

       11. Filologie și folclor; f A. Bârseanu, j- G. Gandrea, S. Pușeariu,
Enea Hodoș, Axente Banciu, G. Laeea, G. Popa Lisseanu, losif Popouiei,
N. Sulieă, f Tratau Sueiu, ș. a.

       UI. Istorie: f l. Bogdan, t Aug. Bunea, + l. Sârbu, f l. Grișian,
+ 1. Meșotă, f Silvestru Moldovan, l. Glineiu, Alex. Lăpădatu, + llarion
Pușeariu. Ț A. Bârseanu, l. Lupaș, llie Minea, l. Ursu, Sterte Stinghe,
Șt. Meteș, l. Sandu, N. Orghidan, G. Sulieă, N. Buta, N. Tolu, ș. a.

       IV.      Filosofie și pedagogie: Lucian Blaga, f Petru Șpan, Petru
Barbu, Gonst. lonescu, Onlsifor Ghibu, l. Tohăneanu, C. Papue, V. Stan,
l. Evuțianu, G. Molan, f N. Pilța, f l. Popea, A. Demtan, ș. a.

       V.       Critică literară: f Titu Maioreseu, j- 1. Seurtu, f Al. Bogdan, G.
Bogdan-Duieă, Ș.extil Pușeariu, ș. a.

       VI.      Științe naturale; f T. L. Blaga, G. Todlea, G. luga, V. Staneiu, ș. a.

       Vil.      Științe economice: f l. Soeaeiu, l. G. Panțu, 1.1. Lăpedatu, G. Mo-
roianu, 1. G. Munteanu, U. Osvadă, G. Martinouiel, A. Ulaieu, V. Vlaicu, ș. a.

       VIU.      Medicină: loan Minea, Mariu Stursa, f Petru Bueșan, A.
Voina, 1. Bordea, E. Țeposu, V. Bologa, 1. Goia, l. Manoilă, P, Nistor,
G. Baluleseu, V. Stăntlă, l. Colbazi, Axente laneu, G. Popariu, ș. a.

       IX. Științe tehnice: f N. Teelu, V. Istrate, Ștefan Bogdan, Tiberiu
Eremie, VJluaCsir’iu, Vladimir Baneiu, l. Popea, C. Comaneseu, Gr.
Peneseu-Rertseh, 1. Gomanteiu, ș. a.

       X. Ziaristică (publiciști de profesiune și de oeazlune): f A. C.
Popovlei, Ț Aug. Bunea, Alex. Hodoș (l. Gorun), G. Bogdan Duică,
Alexandru Valda, Enea Hodoș, f l. Seurtu, f Silv. Moldouan, f Al.
Bogdan, t Emil Boreia (Haralamb Călămăr), A. Baneiu, V. Meșter. Aurel
Seurtu, O. Goga.l. Lupaș, O. Ghibu, Ghtță Pop, Seb. Stanca, Seb. Bornemisa,
Lucian Blaga, f Tit. Liviu Blaga, t G. Proea, l. Montani, + l. Maior, f D.
Stoica, R. Găuruș, l. Clopoțel, l. Șchiopul, U. Bonțeseu, V. Osuadă, l. I.
Lăpedatu, Aurel Murășan, Al. 1. Lăpedatu, Gh. Stoiea, N. Comșa, Gh.
Tulbure, Emilian Stoiea, l. Broșu, A. Imbroane, Trand. Seorobeț, A. Nistor,
l. Rafiroiu, Dr. 1. Stroia, G. Proea, j- Uasile Saftu, l. Prișeu, N. Stinghe, V.
Nițeseu, G. Noaghea, A. Neguș, V. Stan, llie Cristea, Horia Petra-Pe-
treseu, A. Gotruș; C. Mușlea, O. Crâșmariu, P. Debu, l. Sandu, Panel Borzea,
Em. Crăciun, f l. Dandea, f N. Peieu, Coriolan Buraeu, E. Goga, M.
Lupaș, R. Molin, D. Mânu, D. Stoica, S. Țeposu, Lazar Ghirilă, llie
Oana, N. Tolu, D. Roșea, A. Oțetea, N. Gomanteiu, G. Bueșan, N. Baboie,
P. Drăghieiu, G. Maior, l. Moșoiu, AL Predouieiu, N. Colan, l. Teculeseu,
L. Triteanu, Pompillu Dan, G. Moroianu, Ț P. Bueșan, Sorin Baneiu,
Pavel Greeu, N. Gomboș, 1. Dătășan, Gonst. Pop, Sofronie Roșea, Vastle
Vlaieu, losif Popovlei, Zenovie Popovlei, 1. Ludu, l. Rusu-Abrudeanu.
I. Tolan, llie Minea, Z. Bârsan, llie Hoeiotă, D. Boreia, G. Todieă, 1. U.
Sorieu, Emanuil Comșa, A. Țandrău, H. Teculeseu, ș. a.*)

       Numărul neașteptat de mare al foștilor eleui, cari și-au
adus contribuția lor, mai mare sau mai mică, la progresul
ziaristicei românești, indică destul de clar spiritul național-
democratic al acestei școale.

       Dar veți întreba, cum a fost eu putință, ea liceul acesta
șă producă în timp relativ așa de scurt roade pe cari alte
școale similare nu le-ar fi putut produce nici într’un răs-
timp îndoit sau întreit? Cheia pentru deslegarea acestei


      *) NOTĂ Cetitorul atent este rugat a comuntea autorului (Untuersitate Cluj) șt
direcțiunii liceului din Brașou euentualele lipsuri.




281


întrebări ered eă o putem găsi întâi în împrejurarea, eă în
sufletul poporului nostru erau acumulate energii, eari așteptau
de mult momentul sfărmărei zăgazurilor spre a porni eu
deosebit elan la opera ereațiuntlor pozitive, apoi în faptul
eă profesorii s’au silit eu toții să împlinească sfatul lui
Șaguna, eare-i îndruma să crească și să învețe pe elevii
acestor școale „în duhul sfintei înțelepciuni, în duhul cre-
dinței și al dragostei creștinești Iar elevii s’au silit, unii
mai mult decât alții, să se pătrundă de acest duh, care a
stăpânit și stăpânește întreagă atmosfera morală și intelec-
tuală a liceului nostru. Acesta se manifestă — după eum
constata directorul Dirgil Onițiu la 1900 — mai întâi în în-
suflețirea pentru ideale, apoi „în sentimentul comun al
școalei eu poporul și eu biserica, din care s’a născut, în
zelul nepregetat de muncă pentru lumină, în abnegațiune
și jertfă, în fermă credință în Dumnezeu”.

     Această zestre spirituală, primită din partea vredni-
cilor noștri profesori ne-am dat toată silința a o trans-
planta în sufletul poporului nostru la sate și la orașe, pre-
tutindeni, unde am fost chemați la muncă. Starea poporului
nostru ardelean, îndeosebi a celui din părțile sudice ale
Transilvaniei, din Banat și din părțile arădane, poate fi
mărturie despre felul, eum ne-am împlinit datoria.

     In numele foștilor elevi ai liceului aduc prinos de mul-
țumită prea vrednicilor noștri profesori, atât celor în viață,
cât și eelor mutați în lăcașurile veșniciei eu credința ne-
clintită într’un „viitor măreț”, pe care ei n’au apucat să-l
vadă. S’au eoborît însă în mormânt eu fericirea, pe care
le-o dădea certitudinea eă el „se va afirma într’un chip
nediseutabil”, cum spunea, la 1900, în ton optimist Virgil
Onițiu. Ei n’au văzut, dar au crezut pe când azi se întâmplă
contrarul: mulți văd, dar nu cred...

     Fericiți însă eeiee n’au văzut și au crezut. Fericiți vor
fi deapururi în laturea drepților scumpii noștri profesori,
precum fericită se simte școala eă s’a luminat de cuvântul
lor pătrunzător, fericită biserica ocrotitoare eă s’a întărit
prin sacrificiile lor și fericit neamul românesc de pretu-
tindeni, eă poate să-i numere între cei mai buni dascăli și
îndrumători ai săi.

     Osemintele lor vor odihni de acum ușurate în pământul
desrobit al patriei mame, iar sufletul Iov, pe care nici uri
mormânț n’a putut și nu va putea să-l încapă, rămâne ea
o glorie neperitoare a acestei școale, trăind în noi și per-
petuându-se în urmașii noștri, din generație în generație,
„grai românesc cât va fi”.

282


    Camil Flammarion.

(1842—1925.)

     „S'a stins liniștit, eu sufletul senin, dupăee a promis
eâtorua eunoseuți intimi, eă li-se ua comunica și din viața
destrupată". Așa scriu ziarele și de informația lor mă în*
doiese eu atât mai puțin, eu cât toți cari am urmărit uiața
și aetiuitatea marelui savant nu ne așteptam decât la moartea,
la transformarea lui senină, împăcată eu rostul lumii și al
vieții, deși neîmpăcată eu imbecilitatea omului, care per-
sistă în răutate și întuneree și nu vrea să se lumineze
asupra marilor probleme ale vieții și ale universului.

     Ultimul volum, pe care i l’âm studiat eu, poartă data
redactării: „Obseruatoire Flammarion, Juvisy, 26 Fâvrier
1922". Este volumul al treilea, de 443 pag. 8U, purtând titlul
La mort et son mystere. III. Apres la mort și analisând ur-
mătoarele probleme: Manifestații și apariții de ale celor
decedați. — Morți reveniți pentru afaceri personale. — Te-
stamente regăsite. — Revelațiuni postume. — Clasificarea
aparițiilor după ordinea timpului trecut dela deces. — Re-
habilitarea celor reveniți. — Dovezile de identitate. — Su-
praviețuirea dovedită prin observații. — Spiritismul.

     Ea timpul său am fost scris o dare de seamă de vr’o
48 file și asupra acestui volum (încă nepublieată), dupăee
în „Convorbiri Științifice" publicasem dări de seamă ana-
loge asupra volumului l și ll al acestei scrieri importante.*)
Dupăee în tinerețe contribui foarte mult la resolvirea
problemei Pluralității lumilor locuite, eu aeeeaș asiduitate
s’a pus și la cercetarea problemei a doua: Pluralitatea
existențelor sufletului. Prin un Gestionar special a adunat
fapte și observații de pe tot globul. După 50 de ani de
studiu ne-a dat cele 3 volume din „Ea mort et son mystere¹',
eu peste 1250 pagini. Supravețuirea sufletului, fie în spațiu’
fie pe alte lumi, fie prin reinearnații terestre, ne pune tot-
deauna cel mai formidabil punct de întrebare.

    Care este natura noastră adevărată? Care este de-
stinul nostru viitor? Nu cumva suntem niște flăcări efemere,


       *J Despre voi. I. Auant la mort — în „Convorbiri Științifice", an
V. pag. 97—123.

       Despre voi. ll. Autour de Ia mort — în „Coriv. Șt." an. VI. pag.
65—84.

— 283 —


arzând un moment, pentru a ne stinge pentru totdeauna?
Dom reuedea oare pe acei, pe eari i-am iubit și eari ne-au
precedat în „lumea cealaltă"? Despărțirile sunt ele eterne?
Murim oare eu totul? Dacă rămân,? eeua din noi, ee de-
uine acest element imponderabil, imnsibll? Care e viața
lui și unde?

      A fi sau a nu fi? lată întrebarea cardinală, pusă de
de toți filosofii, cugetătorii, cercetătorii, din toate timpurile
și de toate credințele!

      Fie că o privim în față, fie că ne întoarcem-ochii dela
ea, moartea este evenimentul suprem al vieții. Ar fi copi-
lărie să nu voim a o studia.

      In L’ Ineonnu (1900), în Les Forees naturelles ineonnes
(1906) și mai ales în La mort et son mystere (1922), Flam-
marion ajunge la următoarele certitudini:

      1° Sufletul exista ca ființă reală, independentă de trup.

      2° El e dotat cu facultăți incă necunoscute de știință.

      3¹ El poate acționa la distanță, fără intermediul sen-
surilor, in mod telepatie.

      4° Există in natură un element psihic în actiuitate și
a cărui esență ne este încă ascunsă.

      5° Sufletul suprauiețuește și după descompunerea or-
ganismului fizic și se poate manifesta după moarte.

      Telepatia e tot atât de sigură ea existența lui Napo-
leon, a oxigenului sau a lut Sirius. Ineă prin 1902 eu am
numit-o radiotelegrafie organică.*) „Ei bine, o transmisiune
telepatică există de asemenea între sufletele celor defuneți
și sufletele celor în viață" și Flammarion se simte autorizat
a presenta următoarele propoziții, întemeiate pe baze ireeu-
sabile:

      1° Ființele omenești decedate își continuă existența și
după disoluția organismului material.

      2° Ele există în substanțe invisibile, intangibile, ce
ochii noștri nu le percep, mânile noastre nu le pot pipăi,
sensurile noastre nu le pot aprecia în condiții normale.

      3‘ In genere, ele nu se manifestează. Modul lor de
existență e cu totul diferit de al nostru. Uneori acționează
asupra spiritului nostru și în circumstanțe anumite își pot
verifica identitatea.

---------,

      *) Vezi Qaur. Todiea, HADES, pag. 71—84: Radiotelegrafia și
fenomenele telepatice.

284 —


       4° Acționând asupra spiritului nostru șt prin el asupra s
ereerilor, ele sunt văsuțe și percepute de noi în forme
sensibile.                                                      |

       5° Aceste nu sunt halucinații, visiuni imaginare. Sunt 1
realități. Ființa inuisibilă devine visibilă.                   I

       6° Ele se pot manifesta și sub forme obiective. 1
7° De multe ori aparițiile celor morți nu sunt inten- |
ționate. Cel mort nu acționează expres asupra privitorului. |

       8° Aparițiile și manifestațiile sunt relativ frecvente în |
orele ce urmează imediat după deces. Numărul lor scade |
în proporție cu trecerea timpului.                              |

       9° Sufletele destrupate își păstrează mult timp men- 1
talitatea lor pământească. La catolici, de exemplu, se ex- j
primă de multe ori cereri pentru a li-se face rugăciuni.

       Flammarion afirmă aceste deducții bazat pe obser- |
• vații experimentale, eu convingerea intimă, eă tot cerce- f
tătorul imparțial și serios va ajunge la aceleași resultate. ;

       Nu există ruptură între viața noastră întrupată și de- |
strupată. Există numai o continuitate. Personalitataa ră- |
mâne, deși diferența stării e considerabilă, căci bunuri •?
materiale nu mai există, suferințele și infirmitățile fisiee j
sunt suprimate, fiind toate aceste legate de organismul i
nostru trupesc, care prin moarte se descompune.                  '

*

*'    *                            .. J

       Ca astronom Flammarion e mult mai cunoscut, decât
să fie nevoie de sfătoșenia noastră a-l „pune în evidență*. ■*
Astronomia populară, Stelele, Ce e cerul? Lumen, Urania,
Sfârșitul lumii și alte scrieri numeroase, răspândite în sute
de mii de exemplare, franceze și în traduceri, în toate lim-
bile culte ale globului, l’au pus mai bine în evidență, decum
l’ar pune vr’un riporter prin câteva șire date la gazetă.
Flammarion e tot așa de cunoscut în Franța, ea și în Ame-
rica ; în Spania eă în Chile; în Italia ea în Rusia; în Anglia
ea în India și japonia. Ungurii i-au tradus mai multe, scrieri
decum i-am tradus noi. „Astronomia populară*, Lumen,
Urania, Sfârșitul lumii, Necunoscutul, etc. i le-am cetit mai
întâiu ungurește; „Pluralitatea lumilor locuite* i-am cetit-o \
nemțește — înainte de a pricepe franțuzește, ea să le pot
ceti toate în original.

       E caracteristic cum și-a întemeiat Observatorul dela
]uuisy, lângă Paris.

F


285


     Acest stabiliment științific fu întemeiat la 1883, pe locul
unei case ueehi, ce se numia «Micul castel al Curții de
Franța", fiindcă pe uremuri aici poposiau regii Ftanetei, în
călătoria lor dela Paris la Fontainebleau.

     In 1856 domeniul istoric fu cumpărat de Meret, amator
de astronomie și de științe fisiee, care, instalând aici un
refractar de 108 mm., făcu unele obseruațtuni, însoțit din
când în când de Franeoeur, care locuia în vecinătate. Mai
făcu studii și asupra orbitei lunare. Dar el era mai mult
horticultor șt cultura roșelor i-a răpit cea mat mare parte
din activitate. Casa șt proprietatea suferiră multe strică-
ciuni în 1870—1. Măreț se refugiase la Bordeaux, unde a
și rămas până în. 1886, când a decedat.

     Admirator pasionat al scrierilor lui Flammarion, el
trimise în cursul anului 1882, poezii ditirambice astrono-
mului popular. Prima din aceste scrisori în versuri în-
cepea așa:

        O ma ehere patrie, un âge d’or va naître,
L’astre Flammarion au Ciel vient d’apparaître.
Notre sieele possede un *grand nom glorieux.
Admiră sur la terre et connu dans Ies cieux,
urmând pagini în acelaș ton.

     Din lipsa de timp, Flammarion a întârziat cu răs-
punsul. Prin o ultimă scrisoare, redactată în proză, Măreț
se plângea contra acestei tăceri persistente și declară că
fiind septuagenar și amenințat de a-și pierde vederea, el
nu avea pe lume decât un cult: astronomia filosofică a
autorului Pluralității lumilor locuite. Mai adaose; că cea
din urmă plăcere a bătrânețelor sale ar fi să ofere scrii-
torului său favorit o proprietate situată la ]uvisy, „ale cărei
umbre seculare ar fi pentru el un loc de adăpost la por-
țile Parisului". Ultimele cuvinte ale scrisorii sunt caracte-
ristice: „Dă rog să-mi răspundeți numai eu cuvântul da
telegrafie. D-Voastră veți cerceta apoi proprietatea și dacă
nu Vă place, veți vinde-o “.

     Flammarion primi acest dar șl merse la Bordeaux
să mulțămească în persoană generosului donator.

     Astfel fu originea Observatorului din ]uvisy, astăzi un
stâbiliment de frunte, înzestrat cu numeroase pavilioane
pentru cercetări speciale, eu refraetoare și aparate mul-
tiple, dar mai ales eu o bibliotecă astronomică rarisimă.


5

286


        Nu știu ce dispoziții testamentare va fi lăsat eu pri-
  vire la această avere respectabilă, ori peste tot dacă a
  lăsat ceva dispoziție testamentară. Scrierile, editate în mare
  parte de fratele său, cunoscutul librar Ernest Flammarion,
  îi aduceau venit princiar. Articolele lui, publicate de marile
  ' reviste și jurnale americane, îi uărsau mii de dolari ea
  onorarii. Cu toate aceste, el nu a adorat banul, nu s’a în-
  chinat banului, nici averilor materiale. Nu cunoștea decât
  munca intelectuală, progresul intelectual și moral al ome-
  nirii. Pe frontonul Observatorului său și-a pus deviza: Ad
  ueritatem per scientiam și acestei devize i-a rămas cre-
  dincios toată viața și cu atât mai vârtos îi va rămânea
  credincios în viața de după moarte.

GAVR/L TODICÂ.




          P. S. Sub raportul uietii intelectuale românești nu este fără in-
    teres a se ști, că în Mat, a. e. eu uoiam să cer autorizația lui Flam-
    marion de a-i traduce în românește scrierea filosofică Dieu dans Ia
    nature. Scrisoarea era gata, dar în ultimul moment m’am răsgândit și
    nu am expediat-o. Mi-a venit în minte, că la noi mai • mult ne închinăm
    uanităților lumești decât lui Dzeu și că lectura serioasă ne repugnă.
    Publicul nostru abia poate consuma jurnalistica superficială eu știrile
    ei sensafionale, necum frământări de filosofie știinfifieă. Probabil, că
    pentru „Dzeu în natură“ nici nu aș afla editor. Casele noastre de edi-
    tură se mărginesc — cât pot — la scrieri reclamate de școală. Rar se
    avântă la alte materit superioare.

          Astfel am pus eele două volume din „Dieu dans la nature“ la o
    parte, pentru timpuri mai favorabile, împreună eu scrisoarea lui Flam-
    marion.

— 287


k'-'
t.


    Oxozxîoă..

Dela „Ă8oelațiune“.


Nr. 1337/925.


Comunicat.

     „Astra" culturală, „Asoeiațiunea
pentru literatura română șt eultura
poporului român“, aduee la cuno-
ștința publicului că — în ședința co-
mitetului central, din 20 Iunie a. e., —
a premiat pe acei, cari au înaintat
acte în regulă, eu dovezi, eă au in-
struit analfabeti, învățându-i seris-
eetitul.

     Numele premialilor din anul
acesta (eu suma de eâte 2000 de lei)
este: 1. Victor Bârsan, din Șasavința,
u. p. Lupșa (jud. Turda-Arieș); 2.
Dumitru Fulea, din Sângeorgiu de
Câmpie, u. p. Sânpetru (jud. Cojoena);
3. Trai an Danciu, din Petroasa, u. p.
Curtea (jud. Caraș-Severin); 4. Marin
Popa, din Vaea, u. p. Brad (jud.
Hunedoara); 5. Izidor Todoran, din
Cămărașul deșert, u. p. Șărmașul
mare (jud. Cojoena); 6. Simion Fră-
țilă, din Qușteri|a (jud. Sibiiu); 7.
Alex. Flontaș, din llba (jud. Satu-
mare); 8. Ion Moldouan, din Oenele
■Mureșului (jud. Alba de jos); 9. Vic-
toria Gligor din Oenele Mureșului
(jud. Alba de jos); 10. loan Sueiu,
din Căeuei, u. p. Qurghiu (jud. Mu-
reș-Turda); 11. Teodor Vieol, din
Urisiul de sus (jud. Mureș-Turda) șt
12. Stelian Voiculeseu, -din Sasehiz
(jud. Târnaua-Mare). Afară de aceea
s’au trimis în anul acesta peste 1300
de exemplare (abecedare) în 28 de
comune. •

    Fie ea exemplul aeesta de dra-
goste de lumină să servească de


îndemn șt altor învățători șt înuăță-
tori-dirigențt ea eei mai sus numt|i,
ea în anul Diitor să premieze „ Astra"
altă serie de inimoși purtători de
cultură prin satele noastre!

      Sibiiu, 27 Iunie 1925.

Comitetul central al
„Asociațiunii".

*

      Ședința a V-a a comitetului cen-
tral, ținută în 9 Mai 1925. Preș. Dl
Das. Goldiș. Notar: dl Romul Simu.
Membrul fondator al Astrei, preotul
din Obreja (desp. Blaj) Artimon Blă-
jan: membrii aetivi: Dr Alex. Stră-
uoiu, adu. Brașov și llie Dobrotă,
preot în Poiana (desp. Miercurea) —
au decedat; se exprimă părerea de
rău prin seulare în picioare. — Dela
dl mareșal al eurții’regale s’a primit
următoarea telegramă, ea răspuns
la urările de însănătoșire ale „ Astrei",
adresate M. Sale Regelui: „Regele,
viu mișeat de sentimentele de iubire
și devotament ee-l arătați, a binevoit
a-mi da ordin să Dă rog a primi și
a transmite membrilor „Asociațiunii
Transilvănene" cele mai călduroase
mulțumiri. Mareșalul curții regale,
general de divizie, adj. Angeleseu“.
Se ia aet. — Seer.'lit. subst prezintă
„Regulamentul secțiunilor culturale
științifice ale Asoe.“, stabilit de sec-
țiuni în șed. lor extraordinară (Cluj,
9—10 Apr. a. e.); se hotărește tipă-
rirea „Regulamentului" p. ea adun,
gen. să-l poată lua la cunoștință și
șă-1 aprobe. Dl prez, poate convoca
secțiile la orice termin hotărît ide
membrii secțiilor. — De eonferen-


                                5*

288


țiari se aprobă la adun. gen. dela
Reghin : dl Victor Staneiu și un tinăr
medie, ee urmează să fie propus de
dl Dr. Silviu Dragomir. Paunegirieul
baron. Vasile L. Popp, al doilea
președ. al „Astrei**, îl ua faee preș,
în vorbirea sa de deschidere a
„Astrei*¹, la adun. gen. din Reghin,
iar dl Dr. llie Dăianu ua tipări în
„Bibi. pop.** a soe. biografia bar.
Popp.

    Seer. lit. subst. referează despre
consfătuirea din Cluj (9. IV. 1925) a
comisiei pentru Basarabia. Comisia
a hotărît, presidată fiind de dl preș.
Goldiș, să nu se abandoneze pro-
paganda în Basarabia; să se tipă-
rească cât mai curând cele 2 bro-
șuri plănuite; tinerimea basarabeană
dela unit). din Cluj să fie conuoeată
odată de dl preș., ea să o pregătim
pentru munca de apostoli culturali,
și să se împuternicească dl preș.,
ea să trimită, când ua erede de
cuviință, l—2 persoane în Basarabia,
să discute eu localnicii ee se va
putea Întreprinde. — După ascultarea
factorilor eompetenți din Munții Apu-
seni se invită comisia pentru fun-
dațiuni a „Astrei** ea să compună
literile fundaționale ale „Fu idațiunii
M. Sale Regelui**, ținând seama de
dorințele localnicilor.—„Fundațiunea
Nie. și Cornelia Rusu“ a fost recu-
noscută din partea statului ea per-
soană juridică.— Tribunalul din Sibiiu
a aprobat modificarea Statutelor
„Astrei" (No. 1926 din 6 Martie 1925).
„Regulamentele actuale ale Asoc.
se vor aduce în consonanță eu dis-
pozițiile statutelor modificate, având
a se pregăti și regulamentele, cari
ne lipsesc, în locul prim acela al
cercurilor culturale (agenturi). Din


statutele modificate se vor trimite
despărțămintelor, împreună eu o
circulară explicativă, atâtea exem-
plare încât să ajungă cercurilor eul-
țuralâ (agenturilor) înființate, câte un
exemplar**. — Consilieratul agricol
din jud. Timiș-Torontal a dat ordin
agronomilor ea terenul pe seama
Caselor Naționale să fie scos ia
licitație. Venitul va fi al „Astrei**. (1
se exprimă mulțumiri eonsilieratului
agricol.) Consilieratul agr. al jud.
Târnaua-mică trimite tabloul comu-
nelor, în cari s’au rezervat terenuri
pentru eăminuri culturale.

    Casierul „Astrei**, dl 1. Banciu.
prezintă procesul verbal luat în Vidra,
eu Inventarul „Muzeului și Casei Na-
ționale" de pe lângă casa lui Avram
laneu din Vidra, precum și „Inven-
tarul Bibliotecii" agenturii,, Asoeia-
țiunii “(Vidra,) apoi inventarul mate-
rialului rămas după terminarea imo^.
bilelor de acolo (în a. 1924), predate
eusfodelui Muzeului de acolo (dl
Aurel Gomboșl șt dlui Grigorie Nieola,
președ. agent. „Asoe.“ din Vidra.
Comit, centr. ia act și dl casier e
autorizat să ia la timp dispozițiile
necesare pentru buna îngrijire a
Muzeului și Casei Naționale, dim-
preună eu tot ee le aparțin. Dl casier
va avea să stăruie și pentru clădirea
casei de oaspeți din Vidra. — Tot
dl casier al „Astrei** prezintă gene-
alogia familiei lui Avram laneu, în-
cepând eu moșul eroului, Gh. laneu»
făcută după spusele preotului G.
Nieola și a dlor losif laneu a Popii,
losif laneu a lui Gheorghe și Aurel
Gomboș. Se ia act și se va publica
în rev. „Transilvania**, apoi se va
păstra în Muzeul central. Tot în Muzeu
se va păstra și schița situației eimi-

— 288 —


•> tirului, în care se află îngropat Avram
| laneu, în Țebea, lucrată de dl inginer
5 - Tr. Neugebauer. — Rugarea dlui
protopop din Grădiște (jud. Hune'
doara), Romul Raca.de a se ridica
o „casă de oaapefi“ pentru excur-
sioniștii, cari pelerinează la ruinele
Ulpiei Traiane, eventual și de a se
ridica un monument — se rezolvă
în sensul că domnul inist al cultelor
șt artelor va fi rugat să se îngrijească
prin „Soe. Monumentelor Istorice" eu
adunarea și conservarea rămășițelor
istorice de pe vremea romanilor:
totodată să dea ajutorul material
pentru zidirea unei case naționale
la Grădiște, care să adăpostească
pe excursioniști.

         Dl Petre A. Papp, protopop din
    Beiuș și dl Dr. Conat. Panel, prof.,
    tot acolo, au luat asupra lor sarcina
    de a scrie biografia martirilor Dr. I.
    Ciordaș și W. Bolcaș. Se vor publica
    în „Transilvania" și, eventual, cu altele
    laolaltă și în „Bibi- pop.“ — Direct-,
    liceului „Traian Dada" din Garam
    sebeș a trimis biografia generalului
    Traian Doda și date asupra lui Conat.
    Loga șt Paul lorgouiei. Toate s’au
    transpus muzeului. — S’au lansat dis-
    pozițiile necesare ca ziua de 3/15
    Mai să fie sărbătorită după cum
    trebuie. „Universitatea liberă" ne
    trimite 36 conferențiari. S’a luat o
    circulară. — în Grieău s’a țtnut șe-
    dința de reorganizare a desp. Alba-
    lulia (23 Apr.). Dl conferențiar al
    „Astrei", l. Neagoe, a convocat desp.
    și a condus ședința, arătând rosturile
    soc.; dl dir. al lie. „Mthai Viteazul"
    din Alba-lulia, l. Sandu, a ținut o
    conf. instructivă despre trecutul sa-
    tului Grieău. în fruntea noului co-
    mitet ales la Grieău este dl l. Sandu,


   ea director de desp. S’au înscris:
   1 m. fondator, 14 m. pe viață și mai
   mulțl membri activi și ajutători. Șeara
   representație eu cercetașii liceului
   djn Alba-lulia („Se face siuă") con-
   duși de dl prof. Babeș. — Dl con-
   ferențiar l. Neagoe refereașă că.
   mulțumită dlui A Lt»> pretor în plasa
   Cristurul șăcuieșc, s’a pregătit terenul
   pentru înființarea unul desp. al Astrei
   în numita plasă- S’au înșcrls de pe
   acum: 1 m, fondator, 10 m. pe viață
   și 174 m. actiui și ajutători.

     Dl conf. al „Astrei" e încredințat
eu conducerea adunării de eonant.
bi una din primele zile ale lunii Mai.

   Dl revizor școlar Nic. Comaniciu
din Miercurea-Ciuerefereazăîn scris
despre reorganizarea acestui deap.
Adun, de reorgan. s’a ținut in 5 Apr.,
în Miercurea-Ciuc. în fruntea comi-
tetului dl preș, de senat le tribunal
Vasile Dragu. Se aduc mulțumiri
fostului comitet al desp. în frunte eu
foștul dir., dl Nic. Comaniciu.

     în 35 Martie s’a ținut o șed. extra-
ordinară în Hlda, a desp. Almaș. Dl
medie de circumscripție Dr. Traian
Pop din Hida a fost alea director al
desp. S’a constituit noul comitet.
Desp. Almaș a ținut în agent, Jimborul
mare 5 prelegeri poporale. — în 7
Apr. s’a reorganizai desp. Teaca.
Noul comitet are în frunte pe dl
Dioniaie Decei. S’a decis colaborarea
Cu eermirtle învățătoreștt din desp.,
s’au înscris 10 m. pe viață și mai
mulți m. activi. — Direct, desp. Aiud.
Dr. Emil Pop. înaintează un eon-
știențios raport despre activitatea
exemplară a desp.: înscriere de
membri, eonferențe, prelegeri, ser-
bări. Se exprimă mulțumiri desp. și
conducătorilor,

290


     Despi Orșova a înscris al(i 9 m.
pe Diată. — Desp. Blaj trimite liste
a 40 m. aetiui, din eom. Bia. — Desp.
Mediaș 3. m. pe Diată și 4 aetiui. —
Comuna Petrifalău s’a înscris m. p.
viață, eu 500 lei. — Școala specială
de inf., Sf. George, trimite lista a 38
de membri aetiui, înscriși din nou.

     Dl N. Chereiu din Caraclia (Ismail-
Basarabia) a înființat o agent, a
Asoe. aeolo — La Reg. 28 Inf. din
Ismail s’au abonat 27 ofițeri la reu.
„Transilvania". — Dela „Soe. regio-
nală română de geografie" se co-
mandă medalia jubiliară și lucrarea
jubilară, ilustrată. — Dna Aurelia
Bragadiru (București) donează un
uolum din lucrarea proprie „Statuiele
din Tanagra".

     Ministerul de industrie și comerț
a hotărît să tipărească un Album
de modele de covoare naționale (pe
regiuni). A solicitat și concursul soc.
noastre. S’a ales unul din cele mai
tipice eouoare din muzeu și modelul
s’a expediat, după desenul făcut de
dl prof. I. Chldu din Sibitu. — Banca
„Albina" a asemnat suma dăruită
soc.; 40,000 lei p. „Astra", 10,000 p.
Internatul „Astrei". — „Industria Sâr-
mei", soe. pe aet- în Cluj, ne-a dat
un ajutor de 2000 lei p. scopuri cul-
turale. — Banca „Economul" d n
Gluj 500 lei; Inst. de eredit „Șercaia"
din Șercaia 500 lei; Banca „Aurora"
din Năsăud a vândut 50 bilete de
loterie (1000 lei); primăria orașului
Târgul săcuiese donează 500 lei
ajutor; Tuturora mulțumită. — Fru-
moasa carte a „Caselor Naționale".
„Serbările infrățirei culturale", în eare
e descrisă pe larg, în rapoarte și
eu fotografii, uizita „Astrei" la Bu-
curești, Breaza și Văleni, e cumpă-


rată de soe. în 160 de ex. — Mulfu-H
miri dela reuizoratul școlar dini


Orhei (Basarabia), cercul cultural 1
„Mireea Vodă" din Babadag, și soe. >


acad. teol. ort.-rom. „Credința orto-


doxă" din Cluj, pentru cărțile dăruitei
— Orașului Sibiiu i s’a trimis o listă
— la cererea proprie — a eâtorua
personalități marcante culturale și
Istorice românești, al căror nume uor
putea fi luate în considerare în uiitorui
apropiat la numirea străzilor orașului
Sibiiu. — La împlinirea a 40 de ani
dela moartea lui Visarion Romanț
fost secretar al soc., ua lua parte
șt „Astra", la parastasul ce se ua





finea în catedrală din Sibiiu.        '

    Secr.-lit. ■ subst. aduee la eu- >
noștinjă eă au apărut No. 125 din
Bibi, pop.: „Prisonierul din Caucaz",
de Tolstoi; No. 126: „Lucă — minte 1


slabă", de Ion Pop Reteganul; No;, j
127: „Cum să îngrijim uita de ute și „
uitele", de dnii /. A. de P. și loan ș
Zamfireseu. — Din cartea dlui pro-
toiereu militar (Sibiiu) Zoan Dăncilă:
„Om și caracter" se cumpără 200 1
ex. — Pentru congresul „Ligii cui tu ~ J
rale", ce se ua finea în Timișoara ’i
se deleagă dnii: Dr. Valeriu Branisce
și Dr. Teodor Botiș, dir. desp. Arad, ;
rugându-i să tălmăcească sentimen- 1
tele ce le nutrește soe. fată de soe. i
soră. — Ca delegati ai „Astrei" la
serbarea de 3/15 Mai din Blaj au fost f
aleși dniii: Dr. Vasile Bologa (Sibiiu)
și Dr. Alex. Borza (Cluj). — La des-
uellrea plăcii comemorative, la casa ,
natală a lui Aurel Vlaieu din Bintinți
(desp. Orăștie) sunt delegaft dniii j
Oct. Qoga și loan Moța (Orăștie). —
Desp. unde se află Orșoua, Reșița, •
Oraui{a și Lugojul li se pune la inimă j
să participe eu tot entuziasmul la eon- 4

F


— 291 —


• certele date de „Cântarea României*.
condusă de dl Mareei Botez (120
pers.}. — La adunarea generală a
„Caselor Naționale* (3 Mal) ua vorbi
în numele soc. dl loan l. Lapedatu,
salutând soeiet. soră. — Soc. „Șoimii*
din Sibiiu primește 500 de lei p. sco-
purile ei sportive. — „Suțata tinerilor
aromâni" din Sofia (Bulgaria), sa-
lutându^ne de anul nou, i se răspunde
în aceiași fesanlni cordiali.

     „Miea*, soc. anon. minieră din
Brad, ne pune la dispoziție 10,000 de
lei p. ridicarea unei cruci comemo-
rative în amintirea celor eăzuți în
ren. din 1848/9, în eom. Zdrapți, Brad,
Cristor.Țebea, Hălmagiu și Hălmăjel.
Mulțumiri, despărtămintele Brad,
Baia de Criș șl Hălmagiu sunt rugate
să fixeze locurile monumentelor și
și să ridice erueile. — Dl G. Puiulef,
măsar din Vidra de sus, donează
muzeului sigilul lui Auram laneu.
Muljumiri.

*

     Ședința a VL>a, din 4 Iunie, 1925.
Preș.: dl Dr. Oet. Russu. Notar subst.:
dl N. Băilă. Se ia act, eu părere de
rău, despre moartea membrului fon-
dator Dr. Zenouie Gheaja („Albina",
Sibiiu). — Comisia stabilirii numirilor
de gări din Ardeal, Bănat, Crișana,
și Maramurăș înaintează prin dl
rap. protopop. Togan, raportul, care
urmează a se trimite forurilor com-
petente (Dir. gen. a C. F. R.). Să se
atragă atenfia șt asupra „Muzeului
Limbii Române" (Dr. S. Pușeariu) și
a „Inst. de geogr." dela universitatea
din Cluj (prof. Q. Vălsan), ea aceste
două instituții, eari lucrează mână
’n mânâ eu«soe. noastră, să trimită
sfaturile filologilor și geografilor
C. F. R. — Custodele muzeului, dl


/. Baneiu, referează despre Muzeul
Avram laneu și bilioteea din Vidra.
— Pentru repararea mormântului
fostului preș. Vasile Popp (la Reghin),
în vederea ad. gen, se împuterni-
cește custodele muzeului să între-
prindă pașii necesari.

    Legațiunea Republ. cehoslovace
din București prezintă din partea
președ. Republ. T. G. Masaryh, mul-
țumiri p. trimiterea „Transilvaniei*
eu articolele privitoare la dl președ.
— „Ateneul Poporal lași-Tătăraș* ne
trimite din adun, sa generală (24 Mai)
salutul său — urându-ne spor la lucru.
Președ. „Astrei* e ales membru de
onoare, în unanimitate. Se ia act cu
plăcere. — Comit, desp. Sighet (prin
dir. sau, dl Dr. Vas. Chindriș) invită
la desvelirea bustului lui Dr. loan
Mihaly de Apșa, fost preș, al Asoe.
cult, din Maramureș și fost preș, al
desp. Sighet al „Astrei" (9 Iunie). Dl
prot. Alex. Breban, dir. desp. Baia
mare, e rugat să ne reprezinte și să
fină o eonferenfă. — Dl prof. N.
lorga, preș. „Ligii culturale*, mulțu-
mește pentru bunele urări, dela adun,
gen. din Timișoara, și asigură eă
„Liga culturală" va fi întotdeauna pe
lângă „Astra". Se ia act eu mulțu-
mită. — Dna direetoară de șeoală
sup. de fete Maximoviei (feși) dă-
ruiește muzeului, prin dl adv. Fedeleș
(Sibiiu), 2 portrete: Grig. Manoleșeu
și Aristizze Romaneseu. Se vor În-
cadra și se exprimă mulțumiri do-
natoarei. — Familia protop. Vas.
Voina ‘(Brașov) donează muzeului
un Album al marilor bărbați ai nea-
mului. Mulțumiri. — Din prilejul șerb,
de 10 Mai trimit preotul Nieola șt
învățătorii din Vidra salutul lor, în
semn de recunoștință, aflându-se în

- 292 —


fa{a casei lui laneu. — Dr. Aurel Bazar,
direct, desp. Oradea mare, trimite
2 fotografii ale fericitului losif Vulcan.
Mulfumiri. — Desp. Orâștie anunță
eă serbările din Binfinț (Aurel Vlaieu)
s’au amânat pe 8 Iunie. — Din ro-
manul istorie „1821“ de Pelimon se
cumpără dela inst. de editură U.
Soeee 500de ex. — Direct, inst. de
orbi și surdomuji din Cernăuți, dl
D. Ruseeae, trimite 2 ex. din lucrarea
„In lumea unde nu se vede și nu se
aude", eu ilustr. Mulfumiri. — Âsoe.
învățătorilor români din jud. Sibiiu
anunță eă au finut în eurșut a. 1924
— 129 eonferenfe în comunele din
județ și<căvreao colaborare intensă
eu soc. „Astra“. Mulfumiri și luarea
la cunoștință a frumoasei actiuităti.
— In Șiria, 25 Martie, s’a organizat
și constituit desp. Șiria. Dl Dr. Teodor
Botiș din Arad referează printr’un
proees verbal. Direet. este ales: dl
primpretor Simion Pop Zaslo. Viee
dtr. loan Mlădiu, dir. șeol.; seer.
Traian Debeleae, înu.; casier Qh. V.
Popa, notar eom.; control. Dasile
Avram, șef-eontabil. S’au înscris 2
m. fond., 13 m. pe viață, 16 m. activi,
1 m. ajutător. Mulfumiri dlui Dr. Botiș
pentru organizare. — Tot dl Botiș
transpune libelul eu 38,475 lei încasați
la adun.^gen. din Arad (1924). Pri-
măria orașului Arad s’a înscris m.
fondator, eu 1000 de lei. Mulfumiri.
— Secret, desp. Alba-lulia, dl Horia
Teeuleseu, prof., trimite proe. verb,
al adun. gen. a desp., finute în eom.
Crieâu (23 Apr.). Comit, eel nou:
dir. lie. „Mihai Diteazul" l. Sandu,
director; preotul Z/ie Magda, viee dir.;
prof, Horia Teeuleseu, seer.; llarie
Caeoueanu, casier. înscrieri: 1 m.
fond., 15 m. pe viată, 13 m. activi,
19 m. ajutători. Mulfumiri. Aprobare.
— Desp. Sighișoara trimite listele


membr., corectate. Pe a. 1925 : 8
fond., 14 m. pe viafă, 32 m. actiute
— Desp. Jibou trimite 500 lei p. 4
pe viață. — Căp. N. Cerbuleșeu, del®
școala milit. de inf. „Principele Carol*
(Sbilu), confirmă primirea a 300 eărft
dăruite șt mulțumește. — Dlui genera^
Dragu, stabilit în Sibiiu, 1 se dau 3O6£
de publicații de ale soc. pentru de"
a fi răspândite pe la regimentele, cart -j
îi aparțin. Desp. Sibiiu adaogă 103 ’
broșuri. Dl general își oferă sevieiile, <
soc. mulfumește pentru interesul;
promis. — Pentru baterea unui cui
în steagul soc. de musieă „Armonia¹¹ 4
din Brașov (Rusalii) se roagă dl i
Dr. los. Blaga să-l bată în numele j
soc. — Lucrarea „Da grande guerre“ |
oferită spre -vânzare de dni coi. |
Russo (2500 lei) se cumpără p. Muzeu |
(2 voi.). — Membrii noi: dl supref. |
din Careii Mari, Vasile Qhefie, m. J
fondator; m. pe viață comunele: |
Tăureni. Zau, Țieud, Posaga de sus, |
Chefa, Hădărău, Șura mare, Posada j
de jos, Săleiua de sus, Săleiua de |
jos, Chimitelnieu de câmpie. Se ia la |
cunoștință eu mulțumită.             |

*                  I

    Dela secțiunile literare șt științi-
fiee. Aducem eu bucurie la euno- î
ștință cetitorilor noștri eă ședințele ;
plenare ale secțiunilor noastre, fi- I
nute în zilele de 21—22 Mai, a. e., ?
au reușit peste așteptări de bine, -j
Mai rar ședințe la cari să se dis- 1
cute eu atâta pasiune nobilă pentru |
propășirea culturală. A fost o între-
eere cinstită între membrii tuturor ;
secțiunilor pentru a da cât mai multe d
și mat fertile gânduri și de a pro- 1
mite lucrări concrete. N’a fost bom-
bastieism, n’a fost ventriloeism în
vorbirile rostite — eu toții au discutat j
ad rem.                                ]


%


1

293


        Tonalitatea, în eare s’a discutat,
ț ne dă nădejdi întemeiate că au să-i
urmeze și faptele. Toate seefiuntle,
. reorganizate — numărul lor a ereseut
chiar! — au promis solemn o cola-
borare, atât la sate, eât și la orașe,
atât la „Biblioteca poporală* cât șt
la „Transilvania*.

        Avem de atei înainte 10 secțiuni:
   1. Secțiunea literară șt filologică;
   2. S. artistică; 3. S. istorică; 4. S.
   geografică șt etnografică; 5. S. știin-
   țelor juridice; 6. S. științelor natu-
   rale; 7. S. medicală; 8. S. școlară;
   9. S. socială și economică și 10. S.
   technieă.

        Roadele se observă de pe acuma.
   Se țin ședințe de ale secțiunilor, se
   discută, se trimit articole, se tipă-
   resc broșuri.

        Dl Dr. On. Ghibu referează în
   conferență din numărul de față despre
   fazele prin cart au trecut secțiunile
   noastre.

        Cetitorul va afla în viitorul nu-
   măr procesele verbale ale ședin-
   țelor secțiunilor, dela Cluj, in exteno.
   Până atunci ne mărginim să însem-
   năm faptele acestea îmbucurătoare
   și să rugăm întreagă obștea româ-
   nească să sprijinească publicațiile
   „Astret*, ea să putem pătrunde eu
   cultura adevărată în pături cât mai
   largi.

*

        Vești bune. I. Ședințele plenare
   ale secțiunilor au hotărît: 1. publi- .
   earea unui eoneurs pentru cea mai
   bună piesă teatrală din viața pbpo-
   rului, inedit^ scrisă pentru popor,
   tntr'un act (5000 de lei); 2. publica-
   rea unui eoneurs pentru cea mai
   bună novelă, inedită (5000 de lei).


Piesa teatrală va apărea îa „Bibi,
pop.*, novela în „Transilvania*. Con-
dițiile se vor tipări în curând.

     II. A apărut un număr nou din
„Bibi. pop*, a Asoc. (Nr. 128): „Hâr-
tia de-o sută“ (Alberto) de Edmondo
de Amieis, povestire tălmăcită de
dna Șt. Bidnei. (5 lei). Una din per-
lele literaturii tteliene. O povestire,
eare ar putea fi din povestirile lu-
nare ale operei „Cnore* (Ce simte
tnima copiilor), minunata carte a
acelutaș scriitor. Lectură eseelentă
pentru tinerime.

     IU. Despărfămintele vor primi în
curând liste de subscripție pentru
„Bibi, poporală* și pentru „Tran-
silv.“ — Apoi îndemnuri de răspân-
dit „Bibi, pop.* la sate (cuprinsul,
pe scurt, al numerelor ultime, pentru
țărani). Directorii de despărțământ
și toți membrii din comitetele de
despărțământ și de eereuri culturale
(agenturi) să considere ea o datorie
de onoare propaganda aceasta.

*

     Secțiunea istorică și-a ținut Șed.
de reconstituire. în localul „Inst de
Istorie Naț.“ din Cluj, în ziua de 22
Iunie, a. e. De față dnii: Th. V. Pă-
'eățianu, Dr. 1. Lupaș, Ștefan Meteș,
Dr. Silv. Dragomir, Bm. Panaiteseu,
D. Braharu, C. Marineseu. — Șed.
a desehis-o dl Dr. L Lupaș, eare a
arătat că seeț. n’a putut lucra în
trecut atât de intensiv, fiindcă'mem-
brii îi erau resfirați prin dtf. orașe,
acum însă, când Clujul este sediul
seeț. sunt nădejdi de o activitate
intensivă și spornică. — Seeț. s’a
constituit astfel: preș, dl Th. U. Pă-
cățianu; v. preș.: Dr. I. Lupaș; seer.:
Dr. Silv. Dragomir; seer. ajutor: D.
Braharu. Membri în comitet dnii:

294


Ștef. Meteș, Em. Panaiteseu, G. Ma-
teeseu, Victor Bazar, Alex., Lape-
dafu, C. C. Dieuleseu, Marineseu și
D. Teodoreseu. — Ca program de
aetiuitate: popularizarea istoriei na-
ționale prin broșuri și conferințe.
Manuscrisele uor fi cenzurate de
secfiune. Dl 1. Eupaș promite să
tip. în „Bibi. pop.“ până la Crăciun
o broș. despre Gh. Bariflu, dl
Em. Panaiteseu, tot în aeeeaș „Bibi.
pop.“, tot până ahmei, o broș.
despre „Traian". Dnii Al. Lăpedatu
și Orghidan uor fi rugați să dea
voie să li se retipărească unele
broșuri epuizate. — Dl Dr. Silu. Dra-
gomir este ales ea delegat in comi-
tetul de redacție al „Transilu." — Dl
Lupaș și Em. Panaiteseu discută co-
laborarea profesorilor secundari de
istorie (titulari) din Ardeal și seeț.
hotărește ea să fie inuitafi aceștia
de a se înscrie ea membri al Astrei,
prin cari mat apoi se uor răspândi
mai bine între eleui și în publicul
mare broșurile istorice. — Legătu-
rile între membri aetiui și corespon-
denți se uor ținea prin excursiuni
istorice, prin întruniri anuale în dife-
rite regiuni și printr'un „Buletin al
secțiunii". Programul se ua concre-
tiza la toamnă, când urmează să se
adune eu toții, după deschiderea
anului școlar. Secțiunea decide ea
„Buletinul" să se redacteze în cola-
borare eu „Inst. de Istorie Naț.",
unde ua fi de aici înainte și biroul
secțiunii istorice.

*

    Secțiunea științelor naturale a
ținut -în ziua de 29 Mai 1925, în bi-
roul direeț. Acad. Comerciale din
Cluj, o ședință de constituire. Au fost
de față membrii aetiui, d-nii: Dr. Al.


Borza, Dr. Dim. Călugăreanu, Aureal
Ciortea, Aug. Maior, prof. T. NeșJI
Dr. Victor Sianeiu și membrii coreeni
pondenți, d-nii: Gh. Bujoreanu, D^l
D. Desmireanu, N. Gaurileseu, V.J
Eațiu, E. Pop, 1. Pop-Câmpeanu.

prezidat dl prez, interimat A. Ciortea3k
rectorul Aead. Comerciale. Dl profJ
la Școala normală (Cluj) Gh. Seeri-1
eriu, auând prea multe ocupații, nul
poate primi alegerea dsale. Președ. J
inter, arată rostul secțiunii, cărei
culminează în colaborarea la reu. l
„Tranailv/, în pregătirea broșurilor.3
de popularizare a științelor (la „Bibi, j
pop.“) și a eonferențelor și diapo- |
zitiuelor, etc., de uulgarizare a știin-1
țelor. Descrie aetiuitatea secțiunii'!
înainte de răsboi și propune să se |
aleagă biroul, sediul, un membru în a
comit, de red. al reu. „Transilvania", I
apoi să se fixeze proximul program 3
de murtteă. — Discuția e susținută 1
de d-nii: Dr. V. Staneiu, Dr. Al. Borza, j
Dr. D. Călugăreanu, Gh. Bujoreanu, !
V. Neș, ș. a. Regulamentul eel nou I
al secțiunilor este luat la cunoștință. J
— Biroul s’a constituit astfel: pre- 1
zident: Dr. D. Călugăreanu, u. prez.: 1
AurelCiortea; secretar: Dr.Al.Borza; j
seer.-adjunet.: E. Pop; cassier: Dr. I
V. Desmireanu. — Sediul ua fi Clujul 1
(la Aead. de comerț), unde dl reetor
oferă biroul d-sale. — Noul prezi-
dent, dl Dr. D. Călugăreanu, mulțu-
mește p. alegere șl promite eă are
să-și dea toată silința să corespundă y
așteptărilor. — Reprezentant în co-
mitetul de redacție la „Transilv." e
ales secret, dl Dr. Al. Borza. — Ur- ;
mătoarele articole și publicații sunt
luate în uedere, deocamdată: 1. Dr.

V. Staneiu: 0 eonf. despre trecutul :
geologie al țării (eu 30 diapozitive);

2. Dr. Al. Borza: O eonf. despre pro- ■

— 285 —


teejiunea naturii (eu diap.); 3. T. Neș:
O eonf. din domeniul fizicei; 4. Dr.
V. Desmireanu: o broș. „Aritmetică
p. popor¹¹; 5. Gh. Bujoreanu: o listă
a publieafiilor botanice, potrivite p.
biblioteci și o broș. despre însem-
nătatea portului nafional; 6. Aurel
Ciorfea: o fizică poporală; 7. loan
Pop-Câmpeanu: 2—3 broș. pop. In
curând broș.: „Drăjmaștt omului“;
8, 9, 10 d-nii: N. Gaurileseu, E. Pop
și V. Lafiu se angajează să dea
notife știinfifiee p. „Transilv.u — S’a
ales o eomisiune permanentă pentru
alegerea celor mai bune și convena-
bile aparate de proieețiuni, de reco-
mandat comitetului central, despărță-
mintelor și secțiunilor: d-nii Aurel
Ciortea, T. Neș, D. Staneiu șt Al.
Borza. — Dl T. Neș pledează p.
compunerea unei bibliografii resp.
a unui catalog de eărfi potrivite p.
popor. — Dl V. Staneiu pledează p.
un eăfindar de părete eu notife din
domeniul științelor n turale, eu elișee.
Mai mulji domni se angajează să
contribuie la această întreprindere.
— Ședinfa. a decurs în cea mai mare
cordialitate și sunt speranje ea sec-
țiunea să lucreze din greu, conform
promisiunii luate.

*

     Sec|iunea tehnică s’a reconstituit
în ziua de 28 Iunie, a. e., invitată
fiind de preș. „Astrei", de V. Goldiș,
în sala de ședințe a primăriei ora-
șului Cluj. Au luat parte un număr
însemnat de ingineri români. înainte
de răsboiu au ventilat ideta și au
militat pentru ea eu mai mult elan
dnii ingineri l. Negrufiu, S. Vidri-
ghin, l. Itu și ’C. Mesaroș. — Dl V.
Vlad, prin „Gazeta Inginerilor Ro-
mâni¹' a făcut o propagandă intensă.


— Șed. a fost prezidată de dl ing.
N. Hoiseseu, care a bineuentat pe
cei prezenti și a rugat pe fiecare
inginer român să dea mână de ajutor
seefiunii. — Comitetul s’a ales pre-
cum urmează: preș.: L F. Negrufiu;
v.-preș.: N. Hrtseseu; Seer.: Al.
Hossu; membri activi d-nii: T. Dra-
goș, Dușoiu, 1. Itu, Aug. Maidr, C.
Mesaroșiu, S. Vidrighin. Membri co-
respondent! d-nii: P. Dragoș, T. Fi-
lipeseu, A. Maeșai, E. Monasterianu,
C. Petrovieiu, R. Pop, Roată și T.
Suceava. — Membru în comitetul de
redaefie al „Transilv." dl Flaviu Șu-
lufiu. — Membrii și-au luat angaja-
mentul să completeze armonie acti-
vitatea celorlalte secțiuni prin con-
ferințe, demonstratiuni practice, bro-
șuri, etc., popularizând știinfele'teh-
niee în mijlocul poporului nostru,

*

    Dela serbările de Rusalii din Ba-
sarabia. Ținem să înregistrăm aici,
ea o completare, pe lângă raportul
amănunțit din corpul revistei, urmă-
toarele: Dlui căpitan Dumitrașcu(28
Inf.), directorului despărțământului
nostru Ismail, i s’a trimis următoarea
telegramă: „Celui ce a înființat în-
tâiul desp. al Astrei pe teritoriul Ba-
sarabiei, îi trimitem saluturi cordiale
și urări de sueees deplin în lucrarea
începută. Goldiș, etc., etc."

    Dlui senator Vasile Stroescu i s’a
trimis la București următoarea tele-
gramă: „Membrii comitetului Astrei,
întrunifi la întâia ședință în Basa-
rabia, trimit respectuoasele , lor
omagii marelui binefăcător și meee-
nate al operei culturale săvârșite de
Astra în timpuri grele. Goldiș, etc.
ete.“

286


       inscripția pe monumentul pidieat
   celop tpei maptipi basarabeni (în Chi-
   șiniu):

   Simeon Murafa; P. Alexei Mateeviei;
' n. 24 Mai 188? n. 16 Martie 1888
t 20 Aug. 1917 f 13 Aug. 1917

           Andpei Hodorogea;

n. Oet. 1878
t 20 Aug. 1917

       Apostoli basarabeni, martiri at
   sfintei cauze nafionale.

   „Eu cânt, eăet văd eă ele uin
   Aeele sile de senin,
   Eu eânt, eăet văd de-aeum eă piere
   A țării veșnică durere.

   Eu cânt, eăei văd năcazul frânt
   Și-aud plugari în sori cântând,
   Nu doine de amar, de dor.
   Înviorarea fării lor
   Și glasul viefii ascultând
   Venirea zorilor eu eânt.

   1906 „Cântarea zorilor", de Mateeviei.

       Aeest monument s’a ridicat de
   eătră Soe. „Mormintele eroilor". Co-
   mitetul central Preș. I. P. S. mitro-
   polit primat Miron Cristea, în urma
   unei lnifiQtive a unui eomiteț din Chi-
   șinău, presidat de dl Pan Haltppa
   și eu concursul comitetului regional
   Chișkiău. Prezident: general de di-
   vizie l. Popovieiu șt a generalului
   de diuizie 1. Maeri.

       (Sculptorul: loneseu-Varo, Bu-
   curești).

       Rola: Reuista Btserteei din Basarabia:
   „Luminătorul* (a. 58. Nr. 12—13, 15 Iunie—1
   Iulie 1925) cuprinde o amănunjită dare de
   seamă despre serbări șl artteole entuataste.
   Impresii de călătorie se găsesc în „Socie-
   tatea de mâine*.

*

       Serbările jubilare ale lieenlui din
   Brașov. Frumos, înălțător de inimi
   au deeurs serbările jubilare (de 75


   de ani de existență) ale lieeulut r<MB
   mâneae „Andreiu Șaguna" din Brdfl
   șov, în 27—29 Iunie a. e. Pe lângțM
   toată ploaia, care a persecutat
   jubflanțit numeroși, persecuția sufle«fl
   tului lipsea din mijlocul lor, și foștifl
   elevi, în frunte cu miniștri, bărijaffl
   de stat, literați, artiști, au fraternizai»
   cu actualii conducători ai aeestutj
   rodnic așeeământ cultural, îmbărbă-»
   tându-i, dacă mai e lipsă de așălS
   ceva, pe cărarea apucată.

    Așa au răsunat Groaverii de armo* S
niosul șî înduioșetbrul „Gaudeamus il
igitur" (să ne bucurăm deci l — eân- .fl
tecul studențesc), cântat de mii de ja
guri; a „mers o comandă ’n jurul?»
mesei", ea pe vremurile cele bune,'»
când covrigul era eu 2 creițari șt i
halba de bere șapte, iar „frate,!
mândra ta se ehiamă"... aducea a
roșeața în obrazul celui tinăr, împri» l
cinat. Dacă excursia la „Poiană" al
trebuit să se contramandeze — eu 3
gândul au fost toți spre Postovar. l
reamtntindu-și fermecate timpuri tre- ,|
eute. Mulți oehi se vor fi umezit de 1
lacrimi.                             1

    Alți „eomilttoni" își vor fi amintit |
de dascălii lor dispăruți: de veselul J
și vecinie interesantul SandiBogdan; 1
de „domnul", Paul Budiu, cel eu sa- 1
lutul „Benvenuto Cellini" și eu sean- |
darea versurilor grecești eu bastonul J
lui cel gros; de inimosul, de înălță- j
torul de inimi Virgil Onițiu, și de |
mulți alții.                         j

    Despre decursul serbărilor au J
relatat pe larg ziarele și revistele j
noastre, încât ne simțim dispensați i
de a insista aici. Vrem să înregi- I
străm numai „ședința festivă"’ dată 1
de secțiunile noastre literare și ștlin-
țifiee, în ziua de 29 Iunie,

r


       Sala festivă a liceului a fost
   tixită de lume. Mai rar o adunare
   așa de strălucită. Tofi voiau să
   asculte pe conferențiarii iubiti, foști
   elevi ai liceului.

       Ședinfa a deschis-o fostul pro-
   fesor, președintele nostru, dl Vasile
   Goldiș, eu următorul discurs:

       „Am convocat o ședință a sec-
   țiunilor literare și științifice ale „ Aso-
   eiațiunti", spre a serbători lieeul și
   șeoalele românești dm Brașov.

       Am simfit această necesitate, de
   oarece, cum am spus și ieri, între
   liceul din Brașov și așezământul
   „Astrei" au existat cele mat strânse
   legături.

       Marele Andrei Șaguna a fost și
   întemeietorul „Astrei“ și a stropit eu
   agheasmă- piatra fundamentală a li-
   ceului ortodox din Brașov.

       El a fost ehiar primul president
   al „Asoeiațiunii".

       Din cei 9 prestdenfi de până
   acum ai „Astrei" 3 au fost din mij-
   locul profesorilor din Brașov.

       Aceștia sunt: Q. Barițiu, Andrei
   Bârseanu și vorbitorul.

       Am convocat această ședință,
   spre a serbători și pe aeel pe eare-1
   regretă lumea românească, pe Virgil
   Onifiu, eare a fost cel dintâi prezi-
   dent al secției literare a „Astrei",
   eare își avea atunci sediul la Brașov.

       Trebuie să se știe că profesorii
   acestui liceu au dat o contribuie
   valoroasă în activitatea de până
   acum a „Astrei", iar foștii elevi ai
   acestei școale sunt propagandiștii
   cei mat fervenji ai „Asoeiațiunii".

       Despre ei va vorbi dl prof. I.

   Lupaș. •

       Am convocat această ședință și
   pentru un scop mai intim: serbăm


297 —


   azi și noi 25 ani dela înființarea sec-
   țiilor literare și științifice ale „Astrei".

    Despre aceasta va vorbi dl prof.
Ghibu, prezidentul secțiunii școlare.

    Astăzi secțiunile acestea s’au
reorganizat și au sediul la Cluj.

    Și cred eă e biue să arăt că
aproape unanimitatea profesorilor
Universității din Cluj s’au atașat
„Astrei".

    Aceste două secțiuni vor îneepe
deei viață nouă.

    Țin de-o plăcută datorință să vă
fac cunoscut eă Ministerul instruc-
țiunii publice, apreciind activitatea
celor două secțiuni în noua lor or-
ganizare, le-a pus la dispoziție pentru
anul curent suma de lei 80.000.

    De acum va începe o nouă viață
culturală în mijlocul poporului român.

    Din această viață vor răsări
vremile bune ale neamului nostru".

    Au urmat mai apoi eonferențele
cele două ale dlor Dr. 1. Lupaș și
Dr. Onis. Ghibu, ascultate cu aten-
țiune încordată. Cetitorul le găsește,
în întregime, în numărul de față.

    Tot aici va afla o apreeiare a
serbărilor, din peana reputatului pe-
dagog, a dlui V. Ghidionescu.

    Așa a contribuit și „Astra" noa-
stră la festivitățile liceului.

    Fie ea să ia parte cât mai mulțt
din cei de acum la jubileul de 100
de anii

    înainte de răsboiu mulți din foștii
elevi aveau senzația, de multe ori»
eă asista la „Ultima oră" (ea în
sehița lui Alphonse Daudet), ultima
oră de românește în lieeul românesc.
Guvernul maghiar miop nu permitea
la 3 milioane și mai bine de români
să aibă licee deeât 3. Cine caută
un nex eauzal pentru căderea fo-

298 —


   stulul regim maghiar îl ua găsi și
   aîei: românilor nu li s’a dat voie să
   se desuolte în limba lor, spre binele
   patriei eomune.         _

       Fie ea lieeul românese să înflo-
   rească sub noul regim, sporindu-și
   meeenafii entuziaști, cari aduceau
   „stânei șt var" (după spusa „can-
   tatei" fostului profesor din Brașou,
   Andr. Bârseanu, fostul nostru preșe-
   dinte), ea să clădească „templul".

       Cu bucurie ne-am deschis co-
   loanele ea să preaslăuim pe eet ce
   au contribuit la ridicarea liceului și
   ne umple inimele de bucurie faptul,
   că și capul de astăzi al liceului, păr.
   protopop Dr. losif Blaga, este unul
   din falanga noastră, este merituosul
   director al desp. Brașou al „Astrel".

*

       „Premiul național" de literatură,
   însemnăm eu deosebită satisfacție la
   răbojul cultural al uremii pretniaeea
   a trei conducători ai literaturii con-
   timporane române. „Premiul național"
   l-au primit în anul aceste d-nti Z. Al.
   Bvăteseu- Voinești, pentru proză;
   Mihail Codreanu, pentru poezie și
   G. Bogdan Duieă, pentru critică și
   istorie literară.

       Cine este dl Al.Brăteseu-Voinești
   nu trebue să o spunem cetitorilor
   noștri. Au auut ocazie de nenumă-
   rate ori să cetească despre opera
   acestui scriitor eu simț de responsa-
   bilitate socială, observator fin șl „om"
   în întreaga accepție a cuvântului.

       Dl Mih. Codreanu nu are repu-
■ tația așa de stabilită la noi, eu toate
că ar merita-o. Traducerile d-sale
minunate din Rosfand, sonetele d-sale
(mai eu seamă „Statuile", premiate,
pe drept euuânt, de Aead. Română)
sunt pentru cetitori eu gusturi mai


„subțiri", subțiri în înțelesul bun a&
euuânttrtui. A serie un sonet eum tț
face dl Codreanu e a da probă|
despre o minunată autocritică,
stăpâni și forma dificilă și adâncul
rile gândirii filozofice. Dar despre!
personalitatea dlui Codreanu u»
trebui să se serie mat mult de aicq
înainte în coloanele reuistei noastre/*


     Faptul că a fost premiat eu ma>|
rele premiu de critică și istorie lite-j
rară dl G. Bogdan-Duieă umple de j
bucurie nu numai secția Uterară-filo-a
logică, al cărei președinte este d-sa.il
ei întreagă Asoeiațiunea. Comitetului
central s’a și grăbit să felicite pe^|
cel premiat, arătându-t mulțumirea 3
sa, în numele întregei societăți, pentru i
seruiciile aduse până acum, dar și 3
pentru uiitoarele prețioase contribuții, 1
promise eu atâta entuziasm, tineresc, -1
am putea zice. Cine a muncit o viață ]|
întreagă, cum a făcut-o d( B.-D., a
pentru cultura românească, merită 3
să fie sărbătorit, cum a fost sărbă- a
torit, atât la București, cât și la Cluj. 3
Atei eâteua sumare notițe biografice.
Născut în Brașou, în a 1865, a stu- ii
diat la lieeul de aeolo, apoi a urmat 1
literele la uniuersitățile din Buda- a
pesta șl Diena. S’a întors ea profesor ■ 1
la lieeul din Brașou. Aetiuitatea de
ziarist și-o începe în 1890 la „Tri- |
buna" din Sibiiu și la „Gazeta Tran- 1
siluaniei". Din Brașou trece la Sibiiu -'J
(la „Tribuna" lui 1. Slauiei), apoi se |
stabilește la București, ea profesor, i
De aici trimite prețioase dări de
seamă, recenzii, studii despre miș-
earea literară din Regat. Cronicele •;
dsale au fost foarte mult cetite, apre- ®
etate și au servit ea stimulent multor ”
tineri pentru cristalizarea opiniilor
lor literare, sociale. In Bucovina,

289


eț ■

£ unde trăiește călina ani, conduce
f „Gazeta Bucovinei* (1893—1895). Co-
laborează eu multă ueruă la „Con-
; . «orbiri literare¹⁴, „Luceafărul¹⁴ și

    „Diata Românească¹¹. — In loeul lut
- Tttu Maioreseu a fost ales membru

    . al Acad. Române. Astăzi oeupă ca-
tedra de istoria literaturii române
dela uniuersitatea din Cluj. Cărțile
dsale formează o bibliotecă întreagă.
Studiile despre Eminescu, Gr. Ale-
xandreseu, Negruzzt, Aleesandri,
Cârlova, Russo» Conaehi, Barijiu,
Panu, Budai-Deleanu, 1. Văeăreseu,
Eliade Răduleseu, Faeea, C. A. Ro-
setti, Bolliae. 8. BărnuJ, ș. m. a. sunt
donezi despre sărguinta de albină,
despre orizonturile naște, despre
prodigioasa dsale lectură și despre
neistouitu-t entuziasm. Traducerile
dsale din autori streini (ea d. e. din
Menger), eseerptele din cărți valo-
roase (d. e. din Brgee, democrația)
— toate ne arată un spirit ueeinie
aetiu, care însemânjează ogoarele
gândirii românești. Mai multe cuno-
știnței „Lărgiji-vă orizonturile¹⁴ și-ar
putea lua dl B.-D. drept blazon no-
biliar, dacă ar mai dăinui epoea
- blazoanelor. — Țărănistul B.-D. are
nobleță cugetării într’aripate.

       Chiar șt în numărul de fată pu-
blică dl B.-D. o mlseellanee intere-
santă despre Eminescu. La ultima
ședință plenară a secțiilor ne-a
promis, în Cluj, 22—Vil., „entuziasmul*
dsale „pe un an“, obligându-se să
conuoace pe clujenii, cari fac parte
din seejiunile noastre, în fiecare lună,
la o consfătuire, în folosul Asoeia-
tiunii. Suntem siguri eă entuziasmul
' de un an se va prelungi, spre binele
comun (ne-a și promis o „antologie⁴⁴
a scriitorilor români din Ardeal) și


eă ziua de 22 Vil. o ua da uitării
când e vorba de măsurătoare a ter-
minului de sprijin la o instituție ea
a noastră ..

*

    La sicriul lui Gheorghe Dima.*)
Nobilul bătrân, care ne părăsește,
urmat de părerile de rău și bine-
cuvântările unui neam întreg, era din
rasa superioară a luptătorilor prin
suflet, cart sunt «ea mai curată glorie
a Ardealului, pământ" elasie al du-
rerilor și speranțelor naționale.

    Artist, el a adăugit visului patriotic
toată strălucirea viziunei poetice.
Arma lui a tost cântecul. Misterioasă
putere vrăjită, care mișcă pietrile
și îmblânzește fiarele, dar nu poate
înmuia și îmblânzi inimile tiranilor. în
sonorităjile muziei lui Dima, urechea
lor bănuitoare descoperise sunetul
lanțurilor ce se sfarmă... După fiece
eântee al măiestrului, după fiecare
concert al lui, conștiința lor, apăsată
de gravitatea păcatelor, simfia cum
sufletul celor oprimati se împros-
pătează, crește, se umflă, năvălit de
sufletul tuturor amintirilor trecutului,
— și se temea. Gherla Clujului, —
Felleguâr-^il, — a adăpostit deei, la
ceasul primejdiilor supreme și al su-
premei dreptăfi răzbunătoare,pe răs-
colitorul de suflet românesc prin eân-
tee : Gheorghe Dima a stat în temniță.

    Dar au venit zilele luminoase
ale triumfului.

    îl văd, parcă, și acum: în acea
neuitată vară a lui 1919, când dascăli
români din toate unghiurile se adu-
naseră la Cluj, ridieându-se, pentru
a muljămi înduioșat — și smerit, ca
totdeauna, când era vorba de el.
apărându-se, pareă, de omagiul ce
se ridieă, entuziast, eătră dânsul,
— pentru iubirea ce i se arătase.

300 —


    A fost apoi, peste eâfiua ani,
— ani plini de rodnică muncă pentru
înfemeiarea și organizarea învăță-
mântului muzical superior în Clujul
românesc, — septuagenarul jubilar
aclamat de toată suflarea româ-
nească.

    Aceiași senină, discretă atitudine
a omului nedeprins să bată monedă
și medalii din menitele sale. Un în-
țelept și un eaualer.

    Aeum Gheorghe Dima se duce
pentru totdeauna dintre noi.

    Figura aceea de dulce seueritate
părintească, îmbinând, într’o rară
și fericită armonie, autoritatea și
bunătatea patriarhului, nu va mai
răsări de-aeum în loja din dreapta
a Teatrului National, eu acea admi-
rabilă devoțiune sacerdotală, pe care
nu o au decât adevăratii preofi ai artei.

    Dar sufletul lui mare, sufletul
acela creator, va rămâne pururea
al nostru: în inimile, eari l-au iubit
și venerat, în cântecele, eari vor
vibra de adierile lui, atâta timp, cât
va înflori o viată românească pe
plaiurile acestea — în veeii-veeilor.

    Odihnește în pace, bătrân glo-
rios al neamului meu! La eăpătîiul
tău sărac va veghia flacăra eternă
a reeunoștinfii naționale și generatii
după generafii vor rosti eu evlavie
numele tău, — bineeuvântându-te
într’un glas: pentru credința ta fermă
și îndărătnică, pentru neobosita-ți
trudă, pentru sfânta ta jertfă, pentru
dumnezeiasca solie de dreptate, pe
care ai proelamat-o, în auzul tuturor,
de amândouă laturile Carpafilor
maiestoși și veșnică, — veșnici ea
numele tău simbolic și maiestoși ea
însuș viitorul neamului nostru.

    Slavă amintirii tale!

V. Bogrea,
prof. univ. (Cluj).


    0 nouă stea română: cântăreața
dna Letiția Piraeeini, năse. Anușea.
— Avem înaintea noastră „De Journal
de Pehin“ (jurnalul din Peking) din
13 Martie 1925. Pe pagina întâi citim:
„Concertul dnei Piraeeini. După eum
am anunjat ieri, la „ultima oră“, con-
certul dat de dna P. la Grand Hotel
de Pekin a obținut un mare succes,
între persoanele prezente am re-
marcat pe: Dna de Martel și dl de
Martel, ministrul Franței (urmează
numele: dnei și dlui ministru al Ita-
liei, al dlui „Charge d’affaires“ la
legația Angliei, ministrul Amerieei,
al Belgiei, Spaniei, Portugaliei, Ser-
biei, Norvegiei). A asistat întreagă
legația laponiei la audiție. Dl mini-
stru loshisaroa și-a exprimat regre-
tele sale dnei P. eă n’a putut lua
part.e la acest eveniment ariistie din
cauza indispoziției sale, care ține
de câteva luni... Dna P. reprezintă
minunat (admirablement) arta bel
eanto. Doeea dsale este tot atât de
remarcabilă în urma amploarei, cât
și a întinderii sale, dând, eu aeeeaș
ușurință, notele înalte ale unui sopran
ea și notele grave ale unui eontralto.
Ansamblul este un sopran dramatic
de cel mai cald și vibrant timbru.
Cu astfel de daruri (vocale) nu i-a
fost greu dnei P. să câștige sufra-
giile unanime în interpretarea ariilor
celebre ale repertoriului operei. Este
greu de a indica o preferință, când
e vorba de o execuție atât de per-
fectă, dela un capăt la celalalt al
programei. Cu toate acestea s’a în-
trecut dna P. mai eu seamă în aria
din Tosea, în aceea din Madame
Butterfly și — mai eu seamă — în
aria din Metistofele de Boîto; punctul
acesta ultim, pe care a trebuit să-l
biseze, i-a adus ovațiile înfregei săli;
aici ne-a făcut să ascultăm acele

301


admirabile note gratie, earaeteristiee,
ale registrului dsale estins.

    „A fost o adevărată îndrăsneală
(un rămășag) să introduci într’o pro-
gramă de opere cântece poporale
de Duorăk și arii fragede și subtile
de Debussy. Cu toate că pofi admite
că uoeea dnei P. convine mai mult
unei muzici mai exterioare, .trebue
să aduci omagii suplejei unei inter-
pretări, care i-a permis, mai eu
seamă în Gipsy Songs, de Duorâk,
să se evidențieze toate finefele.

    „Dna P. a găsit o acompania-
toare (la pian) ideală în persoana
d. Whiffen*.

    Cum să nu ne bucurăm de re-
cenziile acestea elogioase, apărute
în ziarele franceze șt engleze din
China, știind că în faja unui public
select o româncă a putut repurta
un succes atât de desăvârșit?

    Ca să nu se creadă eă numai
în China are dna P. succese, ser-
vească drept dovadă un pasagiu
dintr’un ziar italian din Prato (Tos-
cana), despre o reprezentare a
operei lui Verdi „Un ballo in ma-
sehera*: „Dotată eu un frumos timbru
și cu o puternică extensiune de voce,
dș. Anușea (pe atunci era încă dș.)
s’a achitat eu mult brio de rol, mai
ales în dificila parte din a. al lll-lea,
în eare publicul, transportat, a aplau-
dat-o, la scena des hisă, eu un en-
tuziasm nemărginit. De remarcat eă
pe lângă vocea fără pereche dș. A.
are și un frumos temperament ar-
tistic. A fost, în fine, atât de mult
apreciată, încât s’a cerut menținerea
ei în rolul Ameliei (în Italia!) la câ-
teva reprezejitajii în șir“.

    Dar gloria cântăreței române nu
s’a mărginit numai aci. După con-


certe strălucite, date în Alexandria,
Cairo, Caleuta, Bombay, Banhoh, a
plecat la Manilla, eu jaehtul președ.
Me. Kinley șî aiei a dat,^& operă,
o reprezentație, despre care au scris
ziarele de acolo („The Indian Daily
Mail“, „La Dangardia“ și „El Mer-
cantil*) ea cele 4 ziare citate mai
sus — 'apoi a fost angajată... o
mare distincție... la opera cea mare,
Metropolitană, din Netv-Ljorh.

    Ziarele mai scriu: Contesa £>e-
tijia Anușca-Pipaccini este originară
din Brăila. Studiile de canto și le-a
început la conservatorul din Bucu-
rești, unde a obținut premiul l, le-a
urmat mai apoi în Italia, desăvâr-
șindu-le. In călătoria triumfală prin
străinătate este întovărășită cântă-
reața de soțul ei, contele Piraeeini.

    Adăogăm: ferieifii părinți sunt
ardeleni. Tatăl dnei Piraeeini, este
profesor la liceul românesc din Si-
biiu, „Qh. Lazăr"....

*

    0 nouă eântăreajă română: dna
Veturia Dp. Onis. Ghibu. Recenzentul
muzical german al ziarului sibiian:
„S. D. Tageblait“ (17. V. 1925) serie
despre concertul dat de dna Qhibu
în Sibiiu (15. V. 1925) următoarele
elogioase rânduri: „Serata de „Lied~
upI“ a dnei Veturia V. Ghibu. Pe baza
solidă a unei pregătiri muzicale
eseelente (gediegen) — Dna Qhibu
a fost, încă înainte de a se fi dedicat
cântării, o pianistă perfectă — pe
baza aceasta solidă zace arta ei de
cântăreață, eare a ajuns la o treaptă
înaltă de cultură (muzicală), în urma
darurilor spiritului și ale sufletului-
Vocea are eufonie și volum și e
bine desvoltată, ceeace se remarcă
mai eu seamă într’un pianissimo plin
de coloare, ea d. e. în „Abendrot"


6

302


(Roș de soare) de Sehubert. Cu toate
eă s’a reținut, în general, cântăreața
dela completa manifestare a mij-
loacelor ei uoeale, am putut, totuș,
să însemnăm în eânteee ca „iubirea
a mințit" (Sehubert) și „Despre iubirea
veeinieă" (Brahms) gradații dinamice
puternice.

    „Programa nespus de bogată n’a
țintit la efecte exterioare și a con-
ținut multe perle din domeniul artei
celei mai intime |Un ton, de Cornelius).
Lângă Sehubert, Cornelius, Reger>
Wagner (Rugăciunea Blisabetei din
Tannhăuser), Brahms și Hugo Wolff
au fost reprezentați și Negrea, un
compozitor român modern de tot,
Dima și Bredieeanu, mai apoi Tseha-
ikomsky, Faure și compozitoarea
Chaminade, eeeaee a douedit multi-
lateralitatea cântăreței. Dna Qhibu a
cântat în limba germană, română și
franceză, la eeeaee ți-a căzut bine
nunumai pronunțarea eoreetă, ei ș
adâncirea în spiritul acestor cântece
atât de deosebite. Auditorul, eare
s’a adunat în număr mare, pe lângă
toată epoca neprielnică (pentru con-
certe), a aplaudat din greu și și-a
exprimat recunoștința și printr’o serie
de cadouri de flori. Dșoara Ostrun
Sehuster a acompaniat pe cântăreață
la pian eu delieateța-i cunoscută și
a scos în relief, desuoltând din punct
de uedere muzical, integral, multe
pasagii, cari au fost marcate eu fi-
nețe". (Subscris : U.)

    Recenzia aceasta a criticului
muzical german uorbește destul de
eloeuent. Dna Veturia Dr. Qhibu a
dat concerte pănă acum în Cluj,
București, Sibiiu șl Chișinău. Con-
certul din Sibiiu a fost în seara zilei
de 3/15 Mai, fiind de față și ministrul
Bueouinei, dl l. Nistor, conferențiarul


„Astrei" și al „Uniuersității libere“. 3
în Chișinău a dat concertul dna J
Veturia Dr. Qhibu în fața oaspeților ’
ardeleni și a tot ce are Chișinăul 1
românesc mai de seamă. Prestațiunile J
acestea frumoase numai măguli ne I
pot. Dna Qhibu este la începutul ea- 9
rierei dsale de cântăreață. îi urăm ■
o carieră strălucită. (După cum se
știe, dna V. Dr. Qhibu este tovarășa |
vieții a membrului nostru din corni- I
tetul central, dl prof. nniv. Dr. Onis. 1
Qhibu.)                                  1


*


    Buletinul Societății Regale Ro- 1
mâne de Geografie. Tomul XLII. 1923. I
București, 1924. Atelierele grafice 1
Soeee & Comp. S. A. 318 pag. 8° mare. 1

    Societatea R. R. de Geografie, |
înființată de marele Domnitor Carol |
1. la 1875, deci eu un frumos trecut |
de o jumătate de secol, rodnic și 1
merituos, publică acest buletin anual !
și-1 distribuie membrilor săi gratuit. |
Toate articolele publicate în buletin I
sunt originale. In afară de buletin, |
Societatea mai publică și alte lucrări, I
privitoare la cunoașterea pământului |
românesc și dispune și de o pre- ]
țioasă bibliotecă în localul „Funda- |
țiunii Universitare Carol l.u          ]

    Membrii Societății plătesc o co-
tizație anuală dela 100 Lei în sus și i
la înscriere un drept de intrare de 1
50 Lei, odată pentru totdeauna. Plata j
cotizației anuale poate fi răseumpă- I
rată printr’o plată unică, odată pentru 1
totdeauna, de 5000 Lei și în aeest I
caz membrii sunt considerați membri |
activi pe vieață. Membri donatori |
sunt acel cari donează Societății o I
sumă de eel puțin 20,000 Lei. Numele |
lor figurează perpetuu pe lista mem- 1
brilor Societății. Calitatea de membru 1

— 303 —


activ se obține prin cererea înscrisă,
susținută de 2 membri ai Societății.

      Anul acesta Societatea împlinind
S0 ani ai existentei sale, intențio-
nează să serbeze acest semicen-
tenar prin un jubileu și importanta
momentului să o reliefeze prin ba-
terea unei medalii ocazionale, arti-
stic executate în bronz, reprezen-
tând efigia răposatului Rege Carol
1., întemeietorul Soeietăjii, și a M. S.
Regelui Ferdinand, președintele So-
-eietătii, apoi prin clădirea unui palat
propriu și prin editarea unei lucrări
monumentale asupra României din
punct de uedere geografie, etno-
grafie, economie, social și artistic,
eare să serueaseă nu numai româ-
nilor, ei și străinilor prin traduceri
în alte limbi, drept izuor de informa-
Jiune și de orientare vrednică de
încredere.


      Dar Societatea a binemeritat și
.pân’aeum de unanima recunoștință
a neamului românesc, între alte nu-
meroase prestații, îndeosebi prin
publicarea cunoscutelor dicționare
geografice ale județelor vechiului
regat, concentrate apoi în Mare/e
Dicționar 'Geografic al României, for-
mând 5 mari volume în folio, o lu-
crare monumentală, aceasta cuprin-
zând 35,000 numiri topiee. Afară de
acestea a publicat Dicționarele Ba-
sarabiei și Bucovinei și prevede în
programa sa de lucru și publicarea
Dicționarul Transilvaniei și al celor-
lalte provincii alipite, precum și edi-
tarea hărjilor întregului teritoriu al
României întregite.

      Revenind aeum asupra Buleti-
nului mai nou al Societății, publicat
sub îngrijirea comitetului de redacție
de sub prezidenția distinsului aca-


demician, dl 8. Mehedinți, remarcăm
din bogatul și interesantul lui cuprins
următoarele articole: C. Brâteseu,
Dacia și Moesia, după Ptolomaeu.
Sec. 11. d. Chr. Cu o planșă. Dr. P.
Eneuleseu. Progresele cunoștințelor
noastre eu privire la biosfera vege-
tală în România. Șt. Maneiulea, Con-
tribuții la studiul șesului Tisei (eu 3
figuri). J. Ma&urek, Toponimia româ-
nească din Valahia Moravleă. Vin-
tilă Mihăileseu, Infiltrația ruteană în
nordul Moldovei (eu 4 figuri). C. S.
Nieol.-PlOpșor, O statistică a popu-
lației jud. Mehedinți la 1838. /. Neieu,
O infiltrare românească în Dobrogea
veche și colonizarea Dobrogii noi
eu Maeedo-Români (eu o figură). D.
Leonida, Perspectivele economice
legate de valea Bistriței Moldovene
(eu 41 figuri). I. Rieh, Asupra varia-
țiunii nivelului apelor Moldova și
Bistrița (eu 8 figuri și 2 diagrame)
și l. Vidrașeu, Brațul Chilia. Urmează
mat departe: note ' și traduceri din
scriitori străini; articole mai mărunte,
recenzii, bibliografie și comunicări
din viața Societății, delapag. 223—318.

     Duminecă, în 14 Iunie e. Socie-
tatea și-a ținut adunarea generală la
„Fundația Carol l.“ sub prezidenția
d-lui general Coandă, eu eare oeazie
au făcut comunicări d-nii 8. Mehe-
dinți, P. Sueiu și V. Mihăileseu.

(ut).

*

     «Codrul Cosminului*. Buletinul
„Istitutului de Istorie și Limbă® eu
2 hărți și 9 planșe. Director: Ion 1.
Nistor, membru al Academiei Ro-
mâne, profesor universitar. Secretar:
Vasile Qreeu, profesor universitar.
Anul l.—1924. Cernăujl, 1925. Institutul
de arte grafice și editură „Glasul
8*

304


Bucovinei". XVl+653 pag. 8° mare.
Prețul Lei 350.

    E primul produs literar, eu eare
„Institutul de Istorie și limbă" de pe
lângă Universitatea din Cernăuți a
Bucovinei desrobite se prezintă lu-
mei științifice în noua eră românească,
sperăm pe vecie. Și trebuie să re-
cunoaștem, că se prezintă eu toată
urednieia. E un volum, eare face
cinste noului „Institut de Istorie și
Limbă" în primul rând, apoi întregii
Universități dela Cernăuți și în-
deosebi științei românești. Ți se
umple inima de bucurie răsfoind
acest volum respectabil, eu titlul său
atât de sugetiv de „Codrul Cosmi-
nului", eeea-ee indică nu atâta un
fapt istorie de înaltă mândrie națio-
nală a lui Ștefan cel Mare și Sfânt,
ei proprie recenta biruință a culturii
românești asupra culturii streine, în
Țara Fagilor, pe eare noi, Ardelenii,
totuș ar trebui s’o cunoaștem mai
bine și mai temeinic.

    Atât exeeuțiunea tehnică supe-
rioară, cât și bogăția materialului
iratat, și seriozitatea științifică, în eare
se prezintă volumul, impune, și
pare-eă răsfoindu-1 îți seapă de pe
buze spontan, fără să-ți dai seamă,
oftarea: ee nu s’ar fi putut produce
de eei chemați ai neamului nostru
pe terenul științific, daeă acest neam
românesc n’ar fi fost încătușat veacuri
dearândul la mâni și la picioare în '
lanțuri, eu șapte lăeate?!

    „Institutul de Istorie și Limbă"
de pe lângă Universitatea dela Cer-
lăuți, cum ne spune dl. I. Nistor în
prefața volumului, funcționează în
baza unui statut fixat în ședința din
4 Decemvrie 1922 a profesorilor: R.
Cândrea, V. Greeu, L. Morariu, 1.


Nistor și Al. Proeopoviei. Acel statut
fu aprobat de colegiul facultății de
litere și filosofie, de senatul uni-
versitar și pe urmă de Ministerul
Instrucțiunii prin deeiziunea din 5
Faur 1924 Nr. 9921, și astfel Institutul
a primit ființă legală, iar în ședința
direetoriului Institutului din 2 Ianuarie
1924 s’a luat hotărîrea de a se în-
cepe publicarea unui buletin eu titlul
„Codrul Cosminului", potrivit sco-
pului Institutului, eare e : promovarea
studiilor istorice, arheologice și ling-
vistice din domeniul trecutului ro-
mânesc.

    Pentru înlesnirea acestor studii.
Institutului îi stau la dispoziție veni-
turile fundațiunii „Regele Ferdinand"
înființată prin adresa Ministrului-de-
legat al Bucovinei, din 20 Aprilie 1920
Nr. 4095, eu un capital de 500,000 Lei
venituri sporite prin o donațiune a-
nuală din partea Ministerului Instruc-
țiunii.

    Tot din prefața volumului aflăm,
că în ședința direetoriului din 28 Faur
1925, pentru anul ert. fu ales preșe-
dinte d. Nistor, iar secretar d. V
Greeu. Membrii activi au fost cooptați
dnii: Dalerian Șesan, Constantin
Brăteseu și Dragoș Protopopeseu,
iar membrii corespondenți fură nu-
miți dnii: Grigorie Nandriș, Nic.
Grămadă, Toader Bălan și Simion
Reli.

    Președintele direetoriului, dl l.
Nistor, ne mai spune, că îndată ee
mijloacele materiale vor permite, se
vor publica de eătră Institut și lu-
crări afară de buletin și se va în-
cepe eu publicarea „Documentelor
Bueovinene", eare așteaptă de mult
lumina tiparului și ne asigură de un
„neîntrecut dor de muncă și de o

:                                   — 305 —


mare dragoste de știință" a diree-
torlului.

      Relevăm atei pe seurt studiile
cuprinse în aeest merituos volum, ea
Leea Mopapiu, Morfologia verbului
predicativ român. N. lopge, Note
asupra îneă unui „Câmpulung" mun-
tean. Vasile Qpeeu, Versiunile româ-
nești ale ermintilor (manualelor) de
pictură bizantină. Gr. Nandpiș, Con-
tribuție la morfologia verbului slav,
f Opest Lufia, Legenda s. loan eel
Nou dela Suceava în freseurile din
Voroneț. E. Herzog și V. Qhepasim,
Glosarul dialectului Mărginean. Al.
Boeănefu, Contribuții epigrafiee re-
lative la chestiunea financiară din
lllgrieum. N. Qpămadă, Vieina. Isvoare
cartografice, origina numelui, iden-
tificarea orașului. Ion L Nistop, Ro-
mânii Transnistrlent. Urmează apoi:
articole mărunte, recenzii, cronică și
la sfârșitul volumului un amănupțit
indice de materii, cuvinte și nume
de localități și de persoane. Deo-
sebit de interesant e fără îndoială
studiul d-lui Nistor asupra Românilor
Transnistrieni, eare ne oferă adevă-
rate revelații despre frații noștri din
bezna museăleaseă.

      Spafiul restrâns de eare dispu-
nem nu ne îngăduie să insistăm mat
mult asupra acestei opere științifice,
dar — uiuant sequentesl (ut.).

■ *

      l. Un roman englez despre regimul
românesc în Ardeal: „Pimpepnel and
Rosemapy“, de Baronesa Opczy.

      „Englez", fiindcă e scris engle-
zește : autoarea, d-na Montagu Bar-
storv, născută Orezip, e de origină
maghiară. „Piftipernel", unul din cele
două nume ee alcătuiesc titlul roma-
nului, îl arată ea un fel de conti-


nuare a scrieri: „The Searlet Pim-
pernel" (1005) și „The Elusive Pim-
pemel" (1908) și, de fapt, eea mai
proaspătă operă (1924) a fecundei
romanciere; face parte din familia
acelor povestiri de detectivi și spioni,
eu eare urmașa după mamă a co-
mitelui Dass șt-a inaugurat, la „Royal
Magazin", cariera literară.

      Aceste eâteva date, culese din
  „Who’s Who", sunt, socotim, destule,
  spre a fixa „identitatea" — nu suntem
  în materie de detectivi? — autoarei
  romanului, în eare ni se înfățișează
  Ardealul sub stăpânirea românească.

*

      Suntem în Iulie 1917 (ziua nu se
precizează). într’o localitate franceză,
„Guillaumet", o femeie, Alice Ger-
bier, repară tunici pentru aviatorii ■
englezi. Dar tunicile acestea pot fur-
niza oarecare documente prețioase
cui știe să le buzunărească, cum
știe „Gucien 1’ Amerieain", „priete-
nul" femeii. Ah, ee admirabilă re-
coltă de informatii pentru germani,
— constată „Americanul". „Ameri-
canul" acesta însă nu era de loe
american, cum s’ar crede, și niei
măcar „Gucien", ei, — asta se va
vedea, peste trei zile, la Gtlle, — un
spion deghizat în Gucien, eare, de
altfel, nici el nu era „Amerieain",
decât pentrueă îndeplinea slujba de
portar la un spital american din lo-
' calitate.

      In adevăr „Number Ten" (Nu-
mărul zece), pe eare-1 așteaptă ne-
răbdător, la primăria din Gille, 1. de
Kervoisin, mare admirator al lui
Mareei Proust (Gonan Dogle și Wilkie
- Gollins neputând forma singuri nu-
trețul literar al unui „diplomat" ea
el), nu e decât aeel pretins „Gucien",

300


eare, în realitate, e un englez și se
ehiamă: Lord Jasper Tarhington. Că
Alice însaș l-a putut confunda eu
prietenul ei, nu trebuie să ne mi-
răm: nu numai pentrueă asemenea
confuzii puteau intra în obiceiurile
ei, ei pentrueă, de fapt „lordul", d-lui
de Kervoisin e foarte meșter în
arta sa.

      Dar acest interesant personagiu
mai are un amic: pe tinărul Peter
Blaheneg, un jumătate-englez, jumă-
tate-ungur, făcând furori la Albert-
Hale, eu frumosu-i costum nafional
maghiar, moștenit dela bunicul său,
„un minunat costum de o splendoare
semi-barbară“, și eu nepufuitele-i
juuaieruri din ueaeul al XV-lea, mo-
ștenite dela mama-sa, baronesa
Heues. In aeest somptuos ornat își
exprimase dorința să-l nadă ade-
vărat „moștenitor al lui Searlet Pim-
pernel", — și adeuărat cumulard în
'materie de moștenire! — tinăra-i
admiratoare, Miss Rosemarg Fom-
hes. Și-l ua uedea. Dar Rosemary
. nu e numai o frumoasă admirătoare
a costumului nafional al lui Blaheneg,
ei și un remarcabil talent de ga-
zetar; iar, în această din urmă ca-
litate, ea scrisese, sub pseudonimul
„Uno", în „International Reviero", o
serie de articole, întitulate: „Relele
biuroerafiei în Orientul-apropiat",
în eare stigmatiza uiolent abuzurile
administrative ale „moștenitorilor"
Austro-Ungariei.

      Așa stau lucrurile, când, în sa-
lonașul de întâlnire interlopă al d-nii
Orange din aeelaș Alberf-Hall, apare
— „General Nanieseu".

      „Drăguț Român", aeest „guver-
nator militar al Transilvaniei", eare
distribuie galant complimente am-


fitrioana, în franțuzește și’n engle-
zește, și îndreaptă, rând pe rând, „ba-
teria ochilor săi galeși" spre ea șt
spre Mademoiselle Fairfax, eare
discută ... Proust eu dl de Heruoisin,
prietenul generalului — și al spio-
nului. La un moment dat, însă Proust
e uitat, în favoarea d-reiRosemarg:
făeându-i elogiul, M-lle Fairfax de-
stăinuiește, eă ea e autoarea răsu-
nătoarelor articole din revista po-
menită. Generalul, care n’avea numai
ochi de curtezan, ei și urechi de
defectiv, aude și ia act, eă faimosul
„Uno" nu e în realitate, decât...
Una.

    De aici încolo, el va discuta, de-
sigur, făcând reflecții malițioase
asupra femeilor maghiare în com-
parație eu eonnajionalele d-rei Fair-
fax. eare-i amintesc ehiar de „Uenus
Aphrodite" (cultură de general și
cultură generală nu sunt totdeauna
sinonime), dar gândul lui e aiurea:
cum ar putea să schimbe aiitudinea
ostilă a ziaristei fată de tapa sa?

    Conversația luneeă însă și odată
ce generalul pomenise de Venus,
interloeuitoarea se crezu obligată
să pomenească, picant, de un ...
Uulean respectiv, eare s’ar chema
în spiță: Lord Tarhington. „Un mare
prietin al tării dv., fost corespondent
la „Dailg Post", când eu intrarea
trupelor românești în Ardeal, la!919“,
explică d-ra Fairfax generalului,
eare, spre marea ei surprindere, îi
spusese eă nu-l cunoaște.

    Se prefăcea generalul? Poate
eă nu de tot, pentru eă titlul de
„lord" îl căpătase numai de curând...
„Lueien T American", iar numele lui
„de guerre", familiar generalului,
era, precum știm: „Number Ten".

— 307 —


    Conjunctura era în oriee caz,
eum nu se putea mai fericită: „Num-
ber Ten“ va lua în căsătorie pe
„Uno", — o adevărată căsnicie
cifrată, predestinată diplomației și
anexelor ei.

    In mintea de strateg a genera-
lului, planul se încheagă îndată, și,
odată închegat, se execută: d-na
Orange îi ua înlesni eunoștinja lo-
godnicei (pe viitorul soj îl cunoaște),
căreia el îi va propune să vină la
Cluj, spre a putea împărtăși presei,
în perfectă cunoștință de cauză șt
libertate de cunoștință, impresiile
sale.

    încântată de perspectiva călă-
toriei într’un loe unde ea mai fusese
înainte de războiu, „atunci când
Clujul se numea Kolozsvăr" și unde
auea strânse legături eu familia
Imreg, Rosemarg acceptă — și peste
puțin, sopi Tarhington descind în
Budapesta.

    Ce bucuriei Căpitanul Pagson,
din misiunea militară britanică, eu
sofia, vin să le tină tovărășie. Și de
pe buzele tuturor, răsună elogiul
ungurilor, eari sunt „o nație de gen-
tilomi, întocmai ea englezii". Dar
Number Ten, — vreau să zic: Lord
Jasper Tarhington, — eare zăbovise
puțintel pe afară, vine și anunță
apropiata vizită a generalului Na-
nieseu. Căpitanul se retrage imediat
eu consoarta, declarând eă e pe
picior de războiu. eu generalul. Intră
acesta, prezentând obsecvios oma-
giile sale doamnei. Se îne nge o
discuție relativă la pașapoartele
pentru Cluj și la libertatea cores-
pondentei fată de drepturile eensurii,
în privința căreia generalul e mai
puțin categorie și generos ea odi-


nioară, — mai ales când află eă
oaspepi săi înjeleg să tragă în gazdă
la vechii prieteni maghiari ai doam-
nei, — dar mântuie, cavalerește, eu
asigurarea, eă „fiece euuânt scris
de d-na ua fi transmis la destinația “
prin îngrijirea lui însuș.

    Sosirea la Cluj, — „plicticos
nume, niciodată nu mi-l pot aminti",
exclamă vechea adoratoare a „Ko-
lozsvâr“-ului, — e plină de melan-
colii și decepții... Nu mai e aeelaș
portar la otelul „Nem-ljorh“, și ne
mai fiind aeelaș proprietar la re-
staurant ca și la otel, nu mai pofi
avea în cameră deeât doar eafeaua-
eu-lapte, dimineața I...

    In- această atmosferă de „Alt-
Heidelberg" trece întâia zi. A doua
zi, trăsura grofului amie (căci „au-
tomobil nu e voie de finut") va tran-
sporta simpaticul menaj voiajor la
moșia — Kis-lmre.

    Alte desiluzii, alte regrete acolo!

    Mica Ana Heves s’a angajat în
prăvălia lui Balog din Cluj) Ce mi-
zerie! O, nu de alta, dar vărul ei,
Filip Imreg, n’ar putea expeda arti-
colele sale antivalahe la „Evening
Post“, dacă mieufa nu le-ar strecura
în pachetele eu mărfuri, ee trimite
Balog regulat la Budapesta. Căci
Filtp turbează la gândul, eă va tre-
bui să-și facă stagiul în armata ro-
mână, eum și-l făeeau valahii în
cea ungară. „Românii sunt drojdia
pământului, o hordă de mujici ne-
eiopliji", spunea mama Anei: fetita
a avut dela e ue lua leejii; și Filip
a avut dela eine moșteni ura și dis-
prețul fată de un neam inferior,
fiindcă patrioticul sânge armenesc
sau figănese, — autoarea lasă liberă
alegerea, — al părintelui său, Mau-

308


rus Imreg, îi turnase în uine această
elementară antipatie.

    Capitol după capitol se înșiră,
apoi, istoria înuălmășită, fantastică
și auenturoasă, a gesturilor de ne-
loialitate și uiolenfă ale mieilor și
marilor „patriojiu, cari spionează,
insultă armata, terfelesc toate insti-
tuțiile românești și pe tofi eâfi le
reprezintă, eonuinși eă își seruese
astfel neamul, — și a nesfârșitelor
interuenfii și influinfe ... engleze la
generalul, în fauoarea inocentelor
uietime ale despotismului valah. Ge-
neralul promite, se esehiuează, re-
zistă eum poate. Iar soful doamnei
îl seeundează, — eeeaee dânsa simte
uag la început și în măsura în eare
simte, se îndepărtează de acest om,
pentru a se apropia de celalalt
Peter Blakeneg, eare (uitasem să
spun) uenise și el la Cluj.

    Neputând obfine dela Rosemarg
niște articole fauorabile pentru ro-
mâni, generalul se mulfămește eu
mai pujin: să împiedece publicarea
unor articole defavorabile — și ma-
nevrează în acest sens. Dar „Nu-
mărul zeee“ e expert: după note
furnizate de el, „Uno“ redactează un
articol în genul dorit de Nanieseu.
Insă niei Blakeneg nu doarme: prin-
zând de veste eă manuscriptul ar-
ticolului, împreună eu scrisoarea
eătră redactorul dela „Times“, e în
mâna lui Tarkington, dăbusna pe fe-
reastră în camera acestuia, îl do-
boară la pământ și-i smulge manu-
scriptul, pentru a-1 oferi, el, spre
vânzare generalului, în schimbul
titlurilor de proprietate ale moșiei
Kis-lmre. în pericol de a fi înstrăi-
nate. Târgul se face, amândouă păr-
ile fiind încântate de el, dar mai ales


Nanieseu, eare, pe urma acelui ar- |
tieol elogios asupra administratei J
sale, se și vedea chemat la Bucu- j
rești spre a primi felicitările Regelui j
și răsplata guvernului.                 ■

     Tarkington e, firește, desolat. 1
Indignarea sa în contra rivalului e 1
eu atât mai mare, eu cât el nu-i fu- 1
rase numai manuscriptul sofiei sale, 1
ei și inima ei. Pentru Rosemarg, 1
acest individ, pe eare el „nu-1 poate 1
urî, eum nu pofi urî o năpârcă ori nu |
vierme¹¹, era din ee în ee mai mult, 1
un idol, un salvator providențial: 1
moșia amenințată, el o scăpase; el li- j
berase „copiii prigonifi“,Filip Ana, in- 1
sistând ea Nanieseu să-și execute j
obligafia luată în schimbul articolului
favorabil; el o va scăpa și pe ea
de ... bărbatul ei. Și treaba nu va I
fi grea. Căci, la Cartierul genera- 1
lului, în biroul maiorului „Burieeha“, j
unde-o condusese amabil loeote- j
nentul Urieșu, Rosemarg a putut sur- I
prinde o convorbire telefonică a I
sofului său, eare se anunfa lui Na- |
nieseu ea „Number Ten“ și pâra pe 1
maior, eă promisese liberarea „co- |
piilor“l Mai putea fi ceva comun 1
între ea și un astfel de om?            ’

     Și iat-o fajă’n fajă eu el, acasă, i
Afirmajia brutală a individului, că, ]
chiar dacă iubește ea pe altul, el !
singur are drept asupra ei, o exas- j
perează. Dar omul n’are să facă 1
confidente și, defectivă născută, fe- j
meia ciulește urechile și ascultă: j
eum prietenul lui, Kervoisin, i-a uor- |
bit de Transilvania și de Nanieseu, j
„un om ambifios, fără scrupule și i
venal" (cine spune!), inventând intrigi i
și comploturi inexistente, spre a se
menține la putere; a câștigat în trei ]
ani 109,000 de lire sterline și are j

309


«V- v

P; ■


perspective tneă mai mari... Na-
niescu îi oferise 1000 de lire pentru
a eereeta paternitatea articolelor
apărute în presă engleză și ameri-
cană contra administrației sale și
alte 10,000 lire de fiecare articol
favorabil seris de autorul atacului,
în „Times". Dar „peteritatea" căutată
s’a dovedit a fi o grațioasă mater-
nitate, și așa a eunoseut-o el pe
Rosemary. Au venit la Cluj, dar Bla-
heney i-a urmărit. El era în legătură
eu Ana Heves („copila inocentă"!),
care, din prima si a venirii lor în Cluj,
le-a tradat secretul. Și omul mântuie
dramatic, melodramatic, eu acest
avertisment: „Ține minte ee-fi spun:
suntem într’o fără, în care banul
poate obfine oriee, chiar și o măr-
turie, care să mă pună în poziția de
a divorfa de d-ta și de a face un
așa de infernal scandal în jurul lut
Petre Blaheney, încât nici un om de
onoare din Anglia să nu-i întindă
mâna"...

    Ce e de făcut? — Nu, pe Tosea
ea nu va juca-o de dragul lui, eum
îi suggerează... dar Maurus Imrey
va putea fl, într’un sens, „the Moor
of Veniee" : sub un pretext oarecare,
el invită pe Tarhington la o excursie
nocturnă și, la trecerea pe o punte,
se aruncă în spatele lui, prăbușindu-l
în apă, — nu fără a-1 urma, totuși, el
însuși în apă și, ceva mat târziu, în
groapă.

    „Morfii eu mortii și viii eu ulii".
Vorbă crudă, dar adevărată. Aeum
drumul e liber: îndrăgostitii dela
Albert-Hall se pot căsători. O căs-
nicie idilic^ ideală, între două flori
(căci Rosemary e „rosmarin" și Pim-
liernel e „seânteufă"), pe atât de
practică, pe cât de prozaică fusese


căsnicia între „Number Ten" și „Uno"
(o „algebraie lady", eum ar fi zis
Cavlyle).

     Și povestea s’a isprăvit.

     ... Ca să înceapă critica?

     Ce folos?

     Autoarea laudă într’un loc pe
Rosemary, eă „a danfat imparțial și
eu ungurii șt eu românii"...

     De ee n’a încercat s’o imiteze?

     Ar fi reușit, de altfel, tot atât de
pu{in, ea și eroina D-sale.

     Tesist și în cel mai înalt grad
fantesist, romanul d-nii Barstoru urea
să înfățișeze o icoană a superiorității
de rasă și cultură a ungurilor asupra
românilor, — aceasta e evident.
Vorba e numai: oare a isbutit, în
adevăr?

     Cred că nu.

     Nieăiri, în tot cuprinsul roma-
nului, nu ve{i întâlni, în gura unui
român, nici lauda exagerată la
adresa neamului său, nici blamul
trivial la adresa maghiarilor, în timp
ce pretutindeni se înaltă, de pe buze
maghiare, imnuri de slavă pentru
virtuțile neamului lor și cele mai
grele insulte la adresa nației noa-
stre. Și totuș, „Ungurii sunt o nafie
de gentilomi", iar noi, „drojdia pă-
mântului și hordă de mojici neeio-
pliti"...

     Insuș Nanieseu — presupunând
eă el ar fl existat mat mult decât a
existat vreodată un „guvernator mi-
litar al Transilvaniei" noastre, —
dacă nu ne poate inspira simpatie,
eu tofi ochii d-sale „mari și ex-
presivi", cari au sufragiile autoarei,
apoi nici atât de „odios" nu ni se
pare, când e în stare să spună, —
parodiind atitudinea de trufașă in-
transigentă a ziaristei, — cuvinte că

310


acestea: „De sigur eă nu vă gânditi
serios eă m’aș putea preta la un
trafic, în eare se pune în joe sigu-
ranja tării mele ... De unde a{i luat,
«scumpă doamnă, eoneepjia du.
asupra unui ofijer român și unui
gentilom român?"

      Autoarea a auut, totuși, toată bu-
  năvoința de a înegri figura acestui
  „general român".

      Dacă n’a isbutit, înseamnă eă
  n’a putut: a învins — odată mai
  mult— soldatul valah. Adecă: drep-
  tatea și adevărul.

      Și cum ar fi putut fi altfel?

      A apăsa și asupri pe altii e
  pentru noi tot atât de odios, ea și a
  fi apăsat și asuprit de alfii.

      Delieatia aceea, plină de înfele-
surt și subînțelesuri, pe eare o pune
istoricul italian Gaetano De Sanetis
la cel mai nou volum din a sa Storia
dei Romani: „Celor foarte pufini, eari
desprejuiese deopotrivă de a fi opri-
mati și de a se face opresori", o
poate revendeea, pe cea mai sfântă
dreptate, un popor, în sufletul căruia
dacul tragic e tot atât de viu ea și
. romanul epic.

      E un adevăr, eare se impune
  oricărei eonștiinje neprevenite, —
  ceeace nu era cazul romanjioasei
  „Uno". Dovadă, între atâtea altele,
  articolul: „When slaves rule their
  former oppressors" (Când sclavii gu-
  vernează pe foștii lor opresori), pu-
  blicat de profesorul american Charles
  Upson Clark în revista „Our World"
  din Octombre 1922, — articol din
  eare publicul de limbă engleză s’a
  putut informa ceva mai veridic și
  mai puțin tendențios despre realită-
  țile politicei minoritare dela noi,
  decât din ficțiunile anglo-maghiare
  ale d-nei Barstom-Orczg.


    S’a zis eă istoria cea mai veche 1
a romanilor e un roman grecesc: j
ee-ar fi, Dumnezeule mare, dacă |
istoria cea mai nouă a românilor |
n’ar fi decât un roman unguresel I

                 V. BOGREA I
                 *                  i

    11. Un roman maghiar despre viafa 1
de provincie maghiară? Numărul prim ]
din biblioteca ieftină „Eegjobb hony- j
ueh“ (cele mai bune eărfi) â 40 de 1
banii din editura revistei „iardekes I
Ujsâg" din Budapesta (adecă a fra- 1
filor Eegrâdg), conține un roman de ]
Sfgismund (Zsigmond) Moriez: „Dom- 1
nul Bouary'¹. Institutul de editură s’a .1
lăudat eă în câteva săptămâni a f
vândut câteva zeci de mii de exem- a
plare.                              I

    Să vedem eu ce își începe ac- 1
tivitatea o bibliotecă ieftină, menită i
să oferă publicului „cele mai bune j
cârji". Moriez este un scriitor ma- 1
ghiar remarcabil. Nu e semit, după j
cum l-ar arăta, poate, numele. A ț
scris romane, piese teatrale popo- |
rale. schije din viata poporului dela 1
fără — eu mult spirit de observație, ț
în direej a naturalistă.            j

    Și romanul „Domnul Bovarg" 1
este naturalist. Dl Moriez a cetit eu j
mult folos pe Flaubert, pe Stendhal, ;
pe Maupassant — învăjând dela i
dânșii eum să observe lumea. Are j
aeelaș dispreț, aeeeaș greață, fată J
de viata burghezilor din orașele 1
provinciale, ea și Flaubert, are aeelaș j
fanatism al adevărului, ea să-i zicem l
așa, în descrierea scenelor mai de- 1
lieate, ea Maupassant, șt aeeeaș ură a
înuierșunată, cred, fafă de preo- (
fime, ea Stendhal. Va trebui să |
motivez în eâteva rânduri cele sus- 'j
finute.                             j

F


         llosva, orășelul unguresc din
    mijlocul jinutului slouăcese, ne apare
    în roman în întreagă goliciunea sa
    — oraș eu intrigi, eu interese mă-
    runte, eu oameni miei, mărginiți la
    minte, flecari — „cel mai mare cuib
    de fleeării", cum îl ziee odată unul
    din roman, orașului (pg. 32). Cine
    va vrea să cunoască, viata fn parte
    „intelectuală", dintr’un oraș de pro-
    vincie la noi n’ar face răii să ci-
    tească și romanul lui Moriez, fiindcă,
    după cum găsește la Flaubert at-
    mosfera idioată a orășelului francez
    de provincie, la Fogazzaro a celui,
    italian, sau la Cehov a orășelului
    rus — la Sadoveanu și Caraglale a
    orășelului româneșe — tot astfel gă-
    sește un document cultural al oră-
    șelului unguresc la scriitorul ma-
    ghiar.

         Grozav de multă proză în viata
    asta a „intelectualilor" 1

         Împrejurul unei femei, nevasta
    învățătorului de stat Veres, nu prea
    frumoasă, dar drăguță, inimoasă,
    primitoare, se înuârt bărbații șl nu
    e unul eare să nu-șl ardă aripile,
    îndrăgindu-o. Ba e fetneie cinstită
    — nu-i vorbă, îi place șl ei să fle-
    eăreaseă, cântă grozav de fals la
    pian, dar chiar cântecul aeesta e
    interpretat de adoratorii ei drept
    eântee de sirenă. Cine e împrejurul
    ei? Un tinăr capelan; un învățător,
    camarad al bărbatului ei, om în-
    surat; un preot bătrân, luteran; un
    subjude tinăr, cetit, seeptie; bărbatul,
    ei, învățătorul șl fratele bărbatului
    tinărul de 18 ani din preajma „ma-
    turei" (bacalaureatului).

         „Șase fjărbafi și o femeie. Tofi
    șase pândesc, fiecare eu o patimă la
    fel de mistuitoare, pe femeia aceasta"
    (pg. 38).


311 —


     Bărbatul e un ineult. Vesel,’ co-
municativ, de o naivitate adorabilă.
Moriez l-a descris minunat. 11 vezi
par’eă aievea. Învățătorul aeesta,
eare se laudă eu mașina de aprins
țigaretele și o arată ea pe o minune
la lume și tară; bărbatul, care-și
invită mosaftri la masă, fără ea ne-
vasta să știe ceva, și-apoi bea, bea
cu ei, până ce ajunge sub mesă;
eu glumele lui răsuflate, eu înjură-
turile lui bădărane.

     Subjudele îi dă numele: „Domnul
Bovary". „Pe mine mă ehiamă Ve-
res", întrerupe învățătorul. Subjudele
zimbește.- Ce știe „ăsta" de romanul
lui Flaubert „Doamna Bovary" și de
bărbatul doamnei Bovary, căruia îl
pune coame nevasta!

     Conflictul din romanul unguresc
este simplu, dar eu atât mai dureros:
Învățătorul înuită pe capelanul eel
nou la prânz — amândoi se îmbată
de ajung sub masă — femeia tinără
e silită să târeaseă pe capelan îh
odaia cumnatului ei, a studentului
— capelanul se trezește pujin, îi
declară dragoste — ea nu dă seama
unui om îmbătat, dar, cum îl târește
eu puterea până în odaie, desprin-
zându-se din îmbrățișarea bețivului,
nevasta învățătorului îșt pierde doi
nasturi dela bluză. Cumnatul, stu-
dentul, vine acasă, după ee colin-
dase pentru întâia dată pe ulifi și
prin localuri studențești nepermise,
găsește nasturii și — presupusul îl
doboară la pământ. Ca să scape
einstea femeii iubite în taină, neagă
în fata directorului său că ar fi vorbit
eu dânsul noaptea, neagă și întâl-
nirea eu un alt profesor, tipul pro-
fesorului „eăpău", eare adulmeeă
transgresiuni tinerești de ale ele-

312


oilor — și e gata să fie dat afară
din gimnaziu. Cumnată-sah pricepe
sbueiumul sufletesc și-l pricepe și
mai bine când tl găsește eu o haină
de a ei, eu doi nasturi rupfi — uoia
să scape cinstea pângărită a cum-
natei. „Cazul" e prins, firește, ea o
„senzajie" în orășel — trece din
gură ’n gură.

    Bărbatul, natuul și blândoeul,
înuită la masă pe subjudele, eare-l
numise „Bovarg", ea să clarifice
„chestia" — dar subjudele prinde
foe și el și așteaptă numai clipa să-și
apuce prada. La masă uin, din în-
tâmplare, și capelanul și preotul
bătrân și învățătorul camarad al
gazdei casei și tinăra nevastă se
gândește să-și salveze cumnatul cu
ajutorul preotului.

    Toate merg bine până într’un
moment anumit. Bărbații sunt încân-
tat! de „Dna Bovary", fiecare în felul
său — nevasta camaradului lui Veres,
o incultă, eare vorbește ceasuri în-
tregi despre slujnici și alte fleacuri,
e cuprinsă de gelozie, dar nu în-
drăsnește să isbucnească. Numai
după ce’vede o scenă. Seena s’a
petrecut între preotul luteran bătrân
și nevasta lut Veres. Bătrânul îi faee
o ofertă nerușinată (nu-i vorbă, în-
tr’un moment nespus de prost aleși),
femeia tinără îl insultă — bătrânul,
crezând că, de fapt, s’a petrecut
ceva între ea și capelan, vrea să-și
răzbune, amenințând eă-l dă afară
pe capelan din slujbă. Sehinteia a
aprins butoiul eu praful de pușcă:
Geloasa își duce bărbatul dintr’o
„astfel" de casă, preotul pe capelan,
subjudele, amefit de beutură și de
senzualism, lăsat singur de învățător
eu nevastă-sa, vrea să-i declare el


sentimentele, dar abea o îmbrătt-^
șează — sare studentul într’ajutoruj.|
cumnatei, — subjudele e bruscat de'j
înnăfătoreasă, pleacă — la altă fe«S
mele, eare n’are să-l respingă, ști
prns în flagrant delict, de bărbat,!
sare pe fereastră afară și — moare. |
O moarte proastă, idioată.               J

     Te-ai aștepta ea după scenetei
de după masă să le spună tuturor--
bărbaților acestora dna Ueres bu-3
ehile, în fată — să-și apere cinstea, 1
pe eare i-o târăsș în noroi. Nimie 1
din toate acestea. Nu e leoaica, ;
ee-și apără puii, cinstea, ei izbue-
nește ea o furtună asupra bărbatului, Ș
de fapt secătură, punându-t între- .
barea dureroasă: pe cine am luat ;
eu de bărbat? El, nu e nici el leneș
și-i răspunde șt el eu 0 întrebare: •
pe cine am eu de nevastă ? O scenă •
brutală și dureroasă, peste eare ar >
trece ușor învățătorul, dacă n’ar fi ■
nevastă-sa, eare și le ia toate la
inimă — eare se vede — cam teatral
și silit — în oglindă, după seena cas-
nică, eu eretele bătrâneții în obraz
îmbătrânită, (ea, care era foe și pară
eu câteva ceasuri mai ’naintel) și
— iarăș nenatural — se aruncă și ea
pe fereastră eând aude de moartea
subjudelui, pe eare l-a cunoscut
numai de o zi. Romanul se gată ca
o burleseă. Nevestii învățătorului nu
i s’a întâmplat nimie — a căzut ea
un „pui de mâf". Bărbatul clatină
din cap, în restaurant, auzind ve-
stea, își aprinde pipa și pleacă spre
easă tacticos. 0 brută!

     Nu vor strica încă vre-o câteva
observări. Ascultati ce grajiozităfi îi
aruncă în fajă tinăra nevastă preo-
tului, când preotul luteran bătrân o
roagă să-l placă și pe el puțintel:

313


„Ai nebunit?'.,. „Măgarbătrân, gre-
țos!' „pore bătrân, respingător!', la
eeeaee bătrânul răspunde eu aeeeaș
monedă, îritr’aeelaș ton, crezând eă
o atinge pe neuasta tinără până ’n
adâncul sufletului: „Hei! Da de ăl
mai tinăr îți place mai mult? Nu-i
așa? Capelanul! Ce? Ei bine, să
știi — mâne pleacă domnișoru’
de-aieil... O să-i nimicim noi di-
ploma!... o să-l aducem noi în fața
eonsistoruluil...' (pg. 46 șl 47).

    Realismul acesta eras este din
școala lui Flaubert, a luiMaupassant,
a lui Zola. Romanul francez „Ma-
dame Bouary" (apărut în 1857) a
stârnit o furtună mare în cercurile li-
teratilor francezi, tocmai pentru bru-
talitățile, cari erau descrise într’ânsul
eu o fidelitate fotografică. A șl rămas
numele de „bovarysm" în termino-
logia literară pentru maniera, felul
de a serie, în romanul lui Flaubert:
redarea fidelă a adeuărului, oricât
de brutal să fie el, fără de a arăta
autorul părtinire pentru ure-o per-
soană descrisă (ea și când autorul
ar putea să fie eu desăvârșire im-
pasibil!)*)

    Moriez vrea să fie din școala
„bovary'-smului în scenele acestea.

    După toate astea mă întreb însă:
e eu cale ea un astfel de roman să
ajungă în mânile a zeci de mit de
cetitori, în mare parte tineri, cari
ademeniți de copertă simpatică (ca-
pul unei femei tinere) și de prețul
mie, vreau să eiteaseă eeva „bun“?
Pun întrebarea, ea unul, eare-și dă
seama de importanța unei idei sau


    *) „Bouary“-smul literar mai constă șl
în maniera de a descrie lucrurile esențiale
și neesențiale cu aceeaș conșticnțiositate
fotografică.


a unei lozinci greșite, răspândite în
massele publicului cetitor. (Firește,
din punct de vedere „estetic' „l’art
pour l’art' — întrebarea aceasta a
mea este „naivă'!)

    Întreb: e eu cale ea tineretul
maghiar să eiteaseă pagini în eari
se descriu scene ea declarația de
dragoste a preotului bătrân sau ea
beția până la inconștiență a cape-
lanului și a învățătorului sau ea scena
când tinărul student pleacă ea un
„laș“ dela o servitoare, care e sin-
gură acasă și-l poftește înlăuntru,
(aș avea șt alte seene de amintit,
dar sunt destule și eele arătate)?

    După cum a fost o ideie neferi-
cită aceea a unui editor francez de
a răspândi în sute de mii de exem-
plare „Florile răului', vestitele poezii
peeadente ale lui Baudelaire — tot
astfel e greșită ideia de a popula-
riza ieoana „culturală' a talentatului
scriitor Moriez.

(Praga.)                      H. P.-P.

    Post Scrlpt: Paginile de mai
sus le-am scris în decursul războ-
iului, în Praga. Simt un â propos
potrivit, cred, la romanul baronesei
Orezy.

    Nu vreau să afirm eă viața in-
telectuală în orașele de provincie
maghiară a fost, pretutindeni, ea eea
descrisă în romanul dlui Mdriez. O
generalizare ea aeeasta ar fi...'cri-
minală. Aș nedreptăți atâtea și atâtea
inteligențe, pe eari soarta le-a adus
în eutare și eutare orășel de pro-
vincie.

    Acum, numai două întrebări: eu
reauoinfă (eum a făeut-o scriitorul
Kienzl eu literatura românească) nu
poți să alegi din fiecare literatură,
a oricărui neam, părți... umbroase,

314


ea să le ară{i în defauorul nea-
mului respectiv? și alta: ajută eineua
culturii, propășirii generale, daeă
lasă să se răspândească în massele
publicului cetitor eărji, cari ureau
să ponegrească un popor întreg,
în loc de a căuta o transaeție cin-
stită, ea să dispară asperitățile și
să se ajungă la o colaborare rod-
nică?

    Răspunsul la amândouă între-
bările nu poate fi îndoios.

    Ifigenia spunea: nu sunt năseută
ea să urăsc, ei ea să iubesc, ea să
îmblânzesc relațiile între oameni.
Dna Orezg urea să dea nutremânt
nou și să ațâțe focul urei de rasă
și mai tare. Spre binele cui?

H. P.-P.

*

    Adevăruri mari. In reuîsta pari-
ziană „La reuue hebdomadaire" (rev.
săptămânală) a început un ziarist ta-
lentat, dl H. Ruffin, să serie o serie
de articole sub titlul: „ Vom avea din
nou răsboiul“ ? 0 prețioasă anchetă
întreprinsă în mijlocul unor perso-
nalități chemate să-și spună cuvântul
(Weggand, Foeh, Mantoux, Sarrault,
Le Troequer, etc.).

    Să cităm aici numai pe fostul
ministru francez de lucrări publice,
pe deputatul actual Le Troequer, pe
organizatorul operajiunii în Ruhr.
„Concluzia mea este limpede: daeă
vrem noi să păstrăm pacea să evităm
în discufiile noastre interne tot eeeaee
este capabil de a săpa un șanț (o
groapă) între cetățeni. Să combatem
eu hotărîre pe aceia, cari n’ar sta
la îndoială să neliniștească spiritele
prin apologia sau propaganda unor
principii contrare ordinei sociale.
Să nu uităm eă a slăbi țara noastră


moralicește, ca și materialicește ar I
însemna să încurajăm pe dușmanii, 1
cari veghiază; ar însemna să punem |
în primejdie siguranța frontierelor noa- i
stre și pacea lumii¹.                 J

    O mărturisește un francez! Cine '>
îl ascultă î'.i zilele noastre de di- i
honie, când învierșunarea între par- ।
tide pareă și-a ajuns paroxismul? ’
„Primejduiti patria! Primejdui)!pacea I
lumii 1“ strigă francezul. Muțunaehe 1
zimbește...                           1

    Dar asculta)! pe fostul ministru f
al coloniilor franceze, pe fostul gu- ;
vernor general al Indo-Chinei, pe '
actualul ambasador francez la An- 1
gora, pe dl Albert Sarraut:           1

    „Noi, albii, vom lucra, fără să j
vrem, la conflictul ce ne amenință, ;
la eel mai mare conflict din câte a i
cunoscut vre-odată umanitatea. i

    „La origina conflictului Paeifi- :
eului se află o chestiune demogra- :
fieă. Trebuie să știm eă dacă albii '
își dublează populația în 80 de ani, •
galbenii șbo dublează în 60 și negrii 1
în 40. In schimb multiplicarea rasei '
galbene a avut în decurs de ani în- •
delungați ea contrapunct o uriașe '
morlalitate infantilă. Gratie acestei
mortalități populația galbenă a rămas
la gradul eel mai jos. Europa a fost
eare, remediând această mortalitate,
a permis poporului japonez, mai eu
seamă, să se procreeze, ea să aibă
astăzi 322 locuitori pe hm. pătrat,
astfel, eă japonia modernă se înneaeă
în adevăratul înțeles al cuvântului
în interiorul frontierelor sale prea
strâmte.

    „Răul ar fi mai puțin tragic pentru
Japonia daeă, în fața insulelor ei
suprapopulate, o {ară, la eare noi
nu ne gândim destul de des, Au-

315


    stralia, puțin mai mare decât Statele
Ș' Unite, n’ar număra decât un locuitor
pe hm. pătrat șl, la o suprafață mult
, - mai mare, mai pufin de ? milioane
- de locuitori, câtă ureme Statele Unite
~ dau nutremânt la 120 milioane de
locuitori.

        „Dacă i-aș spune unui om, pe
   care l-aș întâlni pe stradă: „Dle.
   vom auea răsboiul, și aceasta din
   pricina Australiei¹¹, mi-ar râde acest
   domn în nas și, după ce mi-ar fi
   mulfurnit pentru informajiile mele,
   mi-ar da adresa unei clinici pentru
   boalele mentale. Și eu toate acestea!
   Nu comifi, după părerea mea, nici
   o exagerare afirmând, eă malthu-
   sianismul unei țări mari șt bogate
   cum este Australia poate fi într’o zi
   apropiată cauza celui mal mare
   conflict al istoriei.

        „Iar francezii să nu spună că
   „asia nu-i interesează"!, fiindcă li
   s’ar putea aminti fapte, cari îi ating
   mai de-aproape.

        „Când englezii ne cereau, la eon-
   ferenja dela Londra, concesii pentru
   aplicarea planului Darues, ce rațio-
   namente invocau ei pentru ea să
   ob{ină eonsentimentul nostru? Ne
   arătau Germania închisă pentru in-
   dustriile lor și pe cei 1,200,000 de
   lucrători fără de lucru, pe cari „im-
   perialismul" nostru îi condamna,
   spuneau ei, la mizerie.

        „ Or, refinefi bine aceasta, aeeeaș
   Anglie exporta pe an în Australia,
   înaintea răsboiului, 200,000 din lu-
   crătorii ei. Australia a închis por-
   țile, bruse, după răsboiu, chiar și
   fraților ei de peste ocean. Aceasta
   fine de 6 an^ 6 ani în decursul că-
   rora de 6 ori 200,000 lucrători, adecă
   1,200,000, cifră egală eu aceea a șo-


   merilor actuali ai Marii Britanii, au
   fost împiedecați să treacă mările.
   Astfel eă, în definiții?, noi, francezii,
   suntem aeeia, cari plătim, eu con-
   cesiunile noastre făcute Germaniei,
   malthusianismul unui dominion bri-
   tanic.

    „Astfel să nu pretindem eă pro-
blemele de peste ocean nu ne in-
teresează decât mediocru. Aceasta
ar însemna să nu cunoaștem geo-
grafia. istoria și abc-ul unei diplo-
mații prevăzătoare.

    „Francezii facem rău Că ne hip-
notizăm eu problemele eelusiu eu-
ropene. Problema franeo-germană
nu este singura, eare interesează
siguranța noastră. Cine știe câtă
vreme, fiind dată desvoltarea trans-
porturilor aieriene, și, pentru răsboiu,
aceea a explosivelor și a gasurilor,
va mai prezenta eeeaee numim noi
granița (bariera) Rinului, un interes
veritabil pentru apărarea noastră ?

    „Rău facem, uă asigur, rău facem
eă nu realizăm în deajuns unitatea,
solidaritatea politică, economică și
morală a lumii și eă nu înțelegem
eu destulă dreptate interdependența
tuturor intereselor. Lucrând astfel,
comitem eu îneăpătinare o eroare
de psihologie și de tactică, eare ar
putea să ne coste scump într’o zi.

    „Riscurile cele mari din ziua de
mâine zac în demografie și în che-
stiunea materiilor prime. Populația și
trebuinfă de a auea alimente — iată
în fond cele două necunoscute.

    „Sunt trei țări pentru cari de pe
acum aeeste necunoscute au un in-
teres vital: e Italia, unde nașterile
tree anual eu 450,000 decesele; e
Germania șt e Japonia.

    „Din disproporția între suprapo-
pulare și între debușeuri se naște




316


primejdia răsboiului și câtă ureme
nu se ua găsi mijlocul de a se re-
solui această antinomie, ua amenința
ceaunul să explodeze.

    Cum de n’am înțeles mai de
ureme pentru ee motiue, eu toate
acestea atât de clare, America și
Marea Britanie, s’au desinteresat eu
așa de mare iuțeală de afacerile
curat continentale, după răsboiu?
Dacă nu s’a încheiat pactul tripartit
anglo-franeo-ameriean, dacă n’a auut
Franța sprijinul Angliei pentru re-
parațiuni, dacă nu s’a ratificat din
partea engleză Protocolul din Ge-
neua, este a se atribui faptului eă
foștii noștri aliați și asoeiați au fost
obligați, sfârșindu-se răsboiul în Eu-
ropa, să-și arunce priuirile în Azia.
Anglia a fost chemată la realitățile
ei îndepărtate din partea propriilor
sale dominionuri. Nu! Nu! Nu se ua
putea opri ea ochii Angliei și ai
Statelor Unite să nu fie de aici îna-
inte, mai eu seamă, ațintiți asupra
țărmurilor Pacificului.

    „E uorba: conflictul acesta nu
s’ar putea euita? Poate eă se laudă
unii, eă uor putea eel puțin să-l lo-
calizeze. Nu ezit să spun eă aceasta
este o curată himeră. Am eonuin-
gerea intimă că, dacă s’ar declara
conflictul, incendiul Pacificului ar cu-
prinde încet pe ’neetul întreagă Azia,
apoi Europa, mai eu seamă daeă
Japonia ar putea să apară ea șam-
pionul raselor colorate.

    „Acelora, cari își înehipuiese eă
japonia n'ar resista unor coaliții
anglo-amerieane, îi sfătuese să fie
prudenți. Experți militari americani
au mărturisit-o în cărți, eă nu sunt
de loc eonuinși despre aceasta. Ja-
ponia este stăpână pentru apărarea


insulelor ei peste poziții aproape
inexpugnabile. Nu poate fi sensibilă
decât numai față de un bloeus (de
o blocare) economică, fiindcă are
trebuință de aproape totul, ea să im-
porteze pentru nutrirea ei.

     „Dar aceasta o știe Japonia mai
bine decât orișicine și nu e interzis
să erezi (să cugeți) eă recentul său
tratat eu China i-a dat în priuința
aceasta prețioase siguranțe. Iar prin
tratatul său eu Rusia Souietelor n’a
dat Japonia unor anumite puteri eu-
pene un auertisment? Nu se poate
pune hipoteza, eă în caz de conflict,
Rusia și, cine știe? Germania, ar
încerca în Europa, în folosul Japo-
niei, să înjghebeze o diuersiune eu
scopul de a reținea departe de Pa-
cific puterile engleze?

     „Vedeți eă conflictul Pacificului
ne poate duce departe de tot. Trebue
deei să încerci totul, ea să ii euiji.
Nu-l dorește nimeni, nici în Japonia,
nici în America, nici în Europa..
Datoria fiecăruia este de a răsgândt
aceste probleme.

     „Soluția, zace ea în constituirea
Statelor Unite ale Europei? Poate,
dar eu condiția ea această federație
să nu fie eehiualentul unui front de
ofensiuă contra raselor asiatice și,
tocmai contrarul, fructul unei solida-
rități europene, distinate să se ma-
nifeste în, folosul oamenilor de culoare.
Fiecare răsboiu se poate împiedeca
■— dar e uorba că trebue să o urei
cu toată tăria.

     „Ca să delături primejdia Paci-
ficului este trebuință și e de ajuns ea
să umanizezi eiuilizația, să dai pane
acelora ee flămânzesc, spațiu acelora
eari stau să se sufoace, de a face,
într’un euuânt, lumea capabilă de a fi

— 317


locuită de toți — și ea să ajungi la
această țință—nu este alt mijloe decât
acela al cooperării internaționale*¹.

    Nu sunt eloeuente teaele șl ar-
gumentele puse de ambasadorul
francez? Nu îneeareă Sarrault să
treaeaseă conștiința europeană pentru
o colaborare, arătând eă politiea tre-
bue să se lase condusă de norme
etiee, daeă vrea să salveze cultura
europeană? Interdepedență econo-
mică, socială, culturală, — iată ce
pretinde adâncul cunoscător al Orien-
tului, aeela, care prevestește eă se
va deslănțui uraganul cutropitor,
daeă popoarele Europei nu vom fi
eu toatele eu oehii în patru.

    Poți șă aimbești și să-ți urmezi
cancanul politie — dar atunci dai
dovadă de o criminală miopie
europeană.                H. P. P.

*

    Naționalism rău înțeles. In pri-
vința răului ee-l prieinuiește sportul,
întrecerile naționale, în opinia pu-
blică, prin iniărîtarea masselor, ne-a
dat amănunte prețioase un scriitor
francez, sportiv eu trup eu suflet,
într’o eonferență, ținută la „Univer-
sitatea Analelora, în 28 Noemvrie 1924
(v. rev, „Confereneiau, XIX, Nr. 3).
Experiențele sale, de pe vremea
jocurilor olimpice din Paris 1924, sunt
dintre cele mai triste. Aici câteva
constatări:

    1. Echipa americană, care bătuse
pe estonieni, a fost urmărită la ieșire,
a fost silită să părăsească terenul
sub adăpostul unui grilaj și poliția
a luat-o sub scutul ei. — 2. „Apote-
ozarea“, relatată de ziare, a echipei
celor din L|fuguay, era mai-mai
să degenereze într’o încăierare a
acesteia eu echipa olandeză, pe care
o bătuse în joc. Olandezii se resfi-


. cară în mulțime și numai poliția a
putut despărți pe cei din Uruguay
și din Olanda. — 3. La scrimă s’au
oferit mereu spectacole de denig-
rare, de. reclamări, de eonstestări.
La întrecerea în sabie s’a retras Italia
de două ori, de pe teren. „Țintașii ita-
lieni au pălmuit pe țintașii maghiari**.'
Rezultatul a fost un duel în sabie,
de o oră, eu 30 de reprize, la cari
fiecare din adversari s’a ales eu
mai multe răni. 4. La luptă, acelaș
lueru. Arbitrii nu știau eum să îm-
pace spiritele. Reprezentanții în-
tregului neam se identificau eu jude-
carea exponentului lor și votau să
tragă consecințele, părăsind terenul
de luptă, daeă nu li se va asculta
cererea. — 5. La boxă, deasemenea.
„Un boxeur englez, făeând o reela- *
mafie, pe care majoritatea publicului
și juriul o judeca de falsă, oficialii
Statelor Unite au deelarat în eorpore»
eă daeă nu li se acceptă această
reelamafie, își retrag toți oamenii
dela jocurile (olimpice). în fața ame-
nințării eu un astfel de scandal, a
cedat comitetul olimpie**.

    Unul din conducătorii sportului,
dl Mareei Delarbre, a deelarat: „As-
primea și pasiunea (partizanilor cu-
tăruia și eutăruia), maniera în care
un șovinism turburător își dă vânt
adeseori prin graiul lor; „naționa-
lismul* evident, care dă târcoale în
această atmosferă de așa-numit inter-
naționalism sportiv, are ceva ce te
înfricoșează și eeva tntr adevăr pri-
mejdios, eare ar dărâma convingerile
sincere, dacă...**

    Câteva scene respingătoare:
„în timp ee se pumneau pe trepte,
un domn îmbrăcat în alb, căruia îi
curgea sângele părău și fără de
?

— aia -


Cunoștință de sine, cobora peluza,
trecut din mână ’n mână, ea păpușa din
(pantonima dela operă) „Petrușca".
A rămas eel pujin două minute —
lua|i-uă ceasul în mână și judecați
dacă e lungă uremea aceasta — eel
puțin două minute lungit pe iarbă,
fără ea eineua să se ft hotărît să
meargă și să-i dea ajutor. Apoi l-au
dus — încă pe unul 1 — pe pat. S’a
aflat mai apoi că a fost un student
ameriean, pe eare publicul îl linșase,
fiindcă încurajase cu prea mare ar-
doare pe eompatriotii săi. Un agent,
cerut ea să aresteze pe agresori, a
refuzat, spunând că bine i-au făeut.
Nebunia a fost atât de mare, încât
în decursul acestui mateh loial o
secție din cei de pe trepte a strigat
în cor, pe aria, eare cere să fie
spânzurat eineua de felinar: „Ares-
tatii Arestajil", pentrueă erau inca-
pabili cei de acolo, fizicește, de a
suporta căderea. Zece minute înainte
de a se sfârși (întrecerea), părăseau
bărbafi tribunele, trăgând femeile
lor de mână: „Repede! vino... nu
se plătește să uezi asta!..." Bătrânii,
pe cari i-au adus anume acolo ea
să li se arate singura victorie fran-
ceză, poate la jocurile olimpice,
bătrânii eontemplau toate eu oehii
rătăciji. Privirile acestea trebuiau să
le fi auut aceia, cari, în satele noastre
de Nord, în August, după Charleroi,
priueau eum tree trupele bătute. —
Când s’a terminat jocul, echipa
americană, uietorioasă, ordonată, și-a
ascultat imnul național. Dădeam eu
socoteala că se cântă (imnul ame-
rican), după singurul fapt, eă jucătorii
priueau la ei, fiindcă la 50 de metri
dela muzică, n’am auzit niei-o notă,
literal, nici o singură notă, așa de
violentă, așa de sălbatică a fost


uriașa huiduială, eare îl înnăbușa.
Remareafi că aceea ce era de hui-
duit era națiunea, eare ne-a permis
să câștigăm răsboiul, eă echipa
aceasta a fost înuitata noastră, eă a
făeut 12000 de Km. ea să răspundă
invitării noastre și eă ne bătuse
tocmai, în mod loial".

    „Adevărul", trage concluzia dl
H. de Montherland, „adevărul este,
eă — departe de a lucra pentru o
penetrare mai mare a nefiunilor între
ele — sportul lucrează pentru nafio-
nalism... O victorie olimpică, preeum
a fost aceea a Uruguayului la football,
face să se uree eota, reputafia acestei
miel Jări în lumea întreagă. S’a scris
eă Charpentier a fost un ambasador
al mușchilor francezi. O să-mi spunefi
eă aceasta este absurd. Dar este
așa. Cred eu multă eonuingere eă
marea victorie a unui boxeur francez
în America ar ridica pujin curentul
de dispref, eare stăpânește actual-
mente fa{ă de noi în această jară.
Faptele acestea pot să ne atingă
neplăcut, dar sunt fapte și, ea fapte,
trebuie să {ii cont de ele".

    tn „Uniuersul“ eetim (15. XI. 923):

    Foot-ball și Politica. — Camera
deputatilor braziliană a aprobat un
proiect de lege prin eare se oprește
în tot teritoriul republicii, matchurile
internafionale de foot-ball.

    Expunerea de motive, eare în-
soțește proiectul arată eă Jocul a
ajuns să ia caracterul de certuri
internaționale, eă pătimașii au mers
până acolo eă fae să consiste o-
noarea nafiunit în agerimea jucă-
torilor de football șt să înjosească
celelalte națiuni. Astfel de exagerări
pot deci să devie periculoase și e de
neapărată trebuință să se oprească
matchurile internafionale".

— 318 —


    Alunei n’ar fi eu cale ea publicul
nostru să nu identifice și el o fără,
un popor întreg eu mușchii și șprin-
tenia (de sigur lățidabilă) a unui
pumn de oameni? „România" bate
„Austria" la football? „Kinizsl" —
„Hagiborul" ?

    Dar e absurd! Aici nu: erede,
fiindcă este absurd!

*

    Căminul scriitorilor și artiștilor,
dela Sâmbăta. O faptă bună1 O in-
stituite, eare va da prilej literelor și
artelor române să se desvolte și
mai mult.

    „Odihniți-vă în pace, pentrueă
aveți drept la odihnă 1“ Cuvintele
de pe frontispiciul Căminului inau-
gurat de eurând, în Sâmbăta de jos,
dela poalele munților Făgărașului.
Negoiul va străjui pe cei 4 ziariști,
4 scriitori, 4 reprezentanti ai artelor
plastice și 4 artiști dramatici, eari
se vor refugia de sgomotul lumii,
de aici înainte, în fiecare lună de
uară, tot altii și alții. — Negoiul i va
sili să se gândească, în plimbările
lor, în diseujiile lor peripatetice, și
la înălfimi, la necuprins, ea apoi și
peana și dalta și glasul lor să se
înfrupte de simțemintele acestea spre
ceva exeelsior. Este eeva mai mult
de dorit pentru zilele noastre de
dihonie ?

     ... Și alta: ee gând frumos: „aveți
drept la odihnă 1“ Drept la odihnă!
Va Să zică: a purta penelul, a mânui
daltă, a juea pe scândurile scenei,
a duee condeiul pe hârtie, după ee
ți-ai sbueiumat creierul — nu este
lucru de disprețuit, nu e floare la
ureche,pentru o națiune! Va să zieă
nu sunt îndreptătile ifosele eutăror
îmbogățiți de răsboiu și eutăror ari-


                         (
oiști, eari sfidează pe „intelectualii",
eari n’au „fericirea" să taie la Cu-
poane?! In epoea noastră de blă-'
stemat materialism se mai găsesc
oameni, eari să pună degetul pe
rana timpului și să caute să o vin-
dece 1

     Cine s’a îngrijit ea acest așeză-
mânt să ia ființă? înainte de toate
un ministru, eare se vede eă își are
cultul frumosului, ea o vioară a lui
Ingres, per lângă meseria de toate
zilele, dl ministru al domeniilor Alex.
Constantineseu. Dsa a pus la dispo-
ziție „copiilor țării" întregi căminul
aeesta, construit dintr’o clădire a
lui „Brâneoveanu Constantin, Boier
Ueehtu și Domn Creștin."

     Ascultați cuvinte de aur: „Nu
am putut uita", a rostit dl ministru,
„nu am putut uita pe artiștii, literații,
mânuitorii condeiului și maeștrii ai
cuvântului, ai daltei sau ai penelului.
Nu am putut uita pe cei ee eu pu-
terea darului lor, de a ceti desfă-
șurarea viețel și a sufletului ome-
nesc, romancierii, nuveliștii sau poeții,
— întrupează caracterul vremurilor
șl împrejurărilor sau cântă durerea
ori fericirea inimei; Nu am putut
uita pe cei ee eu măiestria penelului
sau a daltei, desprind din înfățișe-
rile vteței, senzația frumosului și
emoția estetică, fixând-o pentru vecie
pe pânză, în marmură sau bronz;
Nu am putut uita pe artiștii dramatici,
eari fac să trăiască și să vibreze
sufletul nostru zguduit de puterea
talentului lor și niei pe ziariștii, pe
cei ee eu pana veșnic trează și
atentă, prind din noianul evenimen-
telor de toată ziua, cursul vremurilor
și, analizându-l la lumina conștiinței
lor, îl răspândesc apoi, în mii și mii
7*

- 320 —


de foi, opiniei publice doritoare de
adeuăr. Din potrivă, admirând pu-
terea lor de eoneepfte șt talentul lor,
și fiind adânc pătruns de truda și
de sbuciumul ce se ascunde după
fiecare ereafiune a lor, nu puteam
să nu mă gândesc și să nu simpa-
tizez eu cei ee nu șouăiese și nici
nu desnădăjduiese in faja piedicilor
și greutăților fără de număr."

    Al doilea, eăruia i se euuine
mulțumită pentru înfăptuirea cămi-
nului, este dl ministru al cultelor și
arfelor, Al. Lăpedatu. A priceput
chemarea, a înfeles eă acest așeză-
mânt n'are uiitor dacă nu ua fi finan-
ciat și dacă nu li se ua da pensio-
narilor uremelniet ajutoarele trebuin-
cioase. De aceea a donat din bu-
getul resortului dsale eâte 200,000
lei, în rentă, „Sindicatului ziariștilor",
apoi „Soc. Scriitorilor români" și ar-
tiștilor plastici, ea din uenitul acestei
sume de 000,000 de lei să se ajute
cei ee uor ueni în uilegiafură.

    La serbarea inaugurării a (inut
seruieiul bisericesc membrul nostru
în comitetul central l. P. S. Sa Mitro-
politul Dr. Nieolae Bălan, eare — de
asemenea — în cuvinte frumoase a
preaslăult memoria Brâneoueneștilor
și a accentuat însemnătatea unor
instituții eum este Căminul acesta al
scriitorilor și artiștilor.

*

    0 expozijie românească la Paris.
In mijlocul defăimărilor criminale, în
mijlocul diseujiilor homerice pentru
probleme mirridone — o mază sufle-
tească. unde sufletului îi cade bine
să se întremeze!

    „Expoziția de aptă românească,
veche și nouă", dela Paris, a reușit
eât se poate de bine.


     In locul placardelor strigătoarfiH
strihnină sufletească, afițătoare
spirit, plaearde, cari ne prezintă em
pe nește sugrumători de conștiinței
omenești, ca pe nește retrogrâSH
„balcanici" —arătăm în saloaneteJ
elegante ale Muzeului „/eu de PaiM
me“, eă auem și noi opere de artă^l
de cari n’are să ne fie rușine. fi
înaltul patronaj al expoziției l-a«r|
luat MM. LL. Regele și Regina Roq
mâniei și dl președinte al Republic^
franceze. Organizată a fost expo-î
zi|ia din partea despărțământului *
„Școlilor streine a Muzeului naționali
a Luxembourg-ului", eu concursul;
„FondatiuniiA.S.R. Principele Carol* 1
și a societății „Amieii României*, -
(Dela 25 Mai—1 Aug. 1925).           i

     Din uestibulul de ifitrare s’au
putut uizita opt săli. In sala 11: Arta ’
populară; în sala UI: arta eontem-j
porană; în sala IV: pictori morft;
(din sec. al XlX-lea); în sală V:;
negru șl alb; în sala VI: arta doeu-
mentară; în sala Vil: sala eii bro- ;
derii religioase; în sala VIU: sala ;
de picturi religioase (fresee și
icoane); în sala IX: sala iconosta-
sului.

     Aseultaji eum serie dl Henri
(Buric) Foeillon, fostul director al
muzeului din Lgon, actualul profesor
de uniuersitate (istoria artelor) din
Paris: „... pe zidurile moldovene ale
sec. al XVl-lea are marea pictură
religioasă de odinioară în România,
poate, cea mai mare sauoare (gust)
și cel mai mare farmec. Cine a văzut
odată aceste delicioase biserici din
Bucovina, nu poate să le mai uite.
Intr’o regiune plină de Ierburi șt de
păduri, sub un cer luminos și tem-
perat, sunt înflorite de primăvara

— 321


veeinieă a imaginilor. Făcute pentru
plein-air, expuse direct luminii pe
părejii exteriori, frescele acestea au
o sonoritate de gamă și o autoritate
decorativă, care ne încântă. Uoro-
neful, Moldovifa, Homorul — în după'
amiezile fine' ale Jărlt fagilor, în mij-
locul frunzișului lor uerde, mărturii
mari, ueehi, învelite toate de tăcerea
câmpiilor — sunt tot atâtea eapod’
opere ale unui geniu, unde puterea
inspirației țărănești însuflețește ve-
ehiile teme canonice/

     „Cum să nu fim emoționați cetind
viaja unul Grigorescu, eare începe
în mănăstirea dela Agapia, se întâl-
nește la Barbizon cu elita peisa-
giștilor noștri și eare, din amintirile
sale, din călătoriile sale și din prie-
tiniile sale, extrage subtilul și pu-
ternicul amalgam al unei arte eu
dublu parfum și de un farmec dublu,
imagine a vieții, în care noi ne
regăsim, îmbinati eu poezia unei
esențe îndepărtate? Odinioară do-
ream să văd pe amicii mei pictori
români mai pufin sensibili fafă de
admirabila Bretanie a unui Lucian
Simon sau fafă de cercetările sa-
vante ale „constructorilor” noștri,
mai atenfi jafă de zidurile ce te pun
în uimire, ridicate sub Petru Rareș,
în Bucovina, și unde se aliniaza,
fixate în trăsături energice, atâtea
expresii într’adevăr mari ale geniului
tării lor... Dar oriee-ar face și chiar
adoptând disciplinele noastre, au
întotdeauna (pictorii români) acea
prospătate de gingășie (tandrejă),
acea vivacitate, acea melancolie,
acel accent natal, •— întreg patri-
moniul aeesta de sensibilitate, par-
ticulară rasrtor bune și pe cari nu
le uită, niei nu le disprețuiesc nici-
odată cu totul.


     „Această constantă de virtuți
vechi, această tramă elegant-solidă,
unde apare ea mat bine la iveală
decât în arta poporală? Ea cores-
punde stabilității umane, ce te face
să te miri, a unei rase, căreia i s’au
suprapus elite ieșite, de obieetu, din
păturile ei profunde și cari nu i-au
alterat de loe manierele esenjiale
de a simfi. Dar că, aici, de tot
aproape de pământ, la umbra ma-
rilor arbori paeiniel, în mieile odăi
de lemn ale caselor acoperite eu
șindrilă, să se fi născut și să se
mai nască mereu atâtea opere fer-
mecătoare (eharmantes), încă seuțjte
de valurile internaționale și de gustul
burgheziei — iată ee ne pune fn
uimire și ee ne Încântă!"

     Am putea cita încă multe pasagii
din frumosul articol al dlui Foelllon,
ne mărțftnim încă la două pasagii:

     „Se află aici (in România) mulfi
(pictori) visători buni, talente mart
ingenue și libere și șt spirituale, ra-
finate. Este o „școală", și nu con-
fluentul mauierismelor diferite. De
ne-ar putea da într’o zi, nu sub titlul
de pastișă, nu ea un sec tipar, ei
eu spontaneitate, de acord eu viata,
nu cu teorii sau cu cârti, pe un con-
tinuator al pictorului dela Voronef!
Vitalitatea geniului unui popor nu se
afirmă prin tentative de arhaism, dar
se poate defini prin continuitate.
Moralmente una de secole, marea
Românie eontemponară nu ne pre-
zintă, la expoziția ei dela ]eu de
Paume, o improvizație de cultură, ei
un prezent și un trecut, cari se com-
pletează. Nu este o simplă con-
strucție politică, un sistem de idei,
ei o putere de echilibru și de invenție,
indispensabilă comunității europene
și dragă priettniilor franceze."

— 322 —


    lată eum serie un cunoscător al
artelor, un specialist, unul care poate
priui evoluția artistică a unui popor
dintr’un punet de uedere mai su-
perior.

    Un Vlahujă n’ar fi putut serie
pagini eu mai multă căldură pentru
acest popor românesc, atât de mult
prigonit și bârfit de tofi neehemafiil

    După probele acestea evidente,
eă avem și noi ee să arătăm lumii,
eă nu suntem aeel eiurue al ciurucu-
rilor, eum bineuoiese să ne arate
eu degetul acei — orbiti de patimă
— dușmani, eari își taie și lor eraea
de sub pietoare, urându-ne astfel,
și eum îndrăznesc să ne prezinte
ehiar și unii ineonștienfi din mijlocul
nostru — se nașe unele întrebări,
cărora n’ar strica să le dăm un
răspuns respieaf.

    In loe de broșuri incendiare,
eari a|âjă pofte de boa-eonstrietor
și sunt fermentul disoluant în mijlocul
răbduriului nostru popor dela fără,
n’ar fi mai eu cale să tipărim pe
bănișorii aceia broșuri, pe eari, ee-
tindu-le, să fi se deschidă ochii, fie,
minorifarule neeunoseător a frumu-
seților noastre, și fie, cel ee te în-
eunjuri eu ziduri chinezești, ajungând
habotnicul român — căci există și
habotnicie românească! — habot-
nicul român, ueeinic eu bârfeala pe
buze și eu ueninul în ochii, eari ar
mai trebui să privească, din când
în eând, și eătră cer?

    Vocile de presă, recenziile
streine, franceze, engleze, adunate,
tipărite în traducere germană, ma-
ghiară, bulgară, în fruntea unui vo-
lumaș eu fotografiile obiectelor și
pânzelor lăudate (clișeele există)
— să fie răspândite în mijlocul celor


ee strâmbă din nas eând uăd opincă
românească și celor ee se uită de-a
călare eând aud grai ualah. De sigur
— mulfi vor mai zeflemist fiindcă
zeflemeaua ticăloasă este în aier,
astăzi — dar gutta eauai lapidem,
picătura găurește piatra, încet pe
’neetul.

    Va colinda din mână’n mână
albumul și are să câștige aderenti.
Mâine-poimâine va spune eutare om,
eare mai gândește în zilele noastre
de spurcată d honie, eând va veni
vorba despre not și va vedea că
se ivesc pe buzele streinilor surâ-
surile malifioase: Ei bine, nu! lată
ee au fost în stare unii români să
plăsmuiască, în zile grele 1

    ... Și așa, încetișor, au să se
dărâme zidurile chinezești...

    Dar ee ar opri statul român, ca,
în legătură eu aceeaș „Fonda(iune“
a Principelui Carol, să deschidă ex-
pozifta românească dela Paris și
prin orașele noastre: la Chișinău,
Tg.-Mureș, Timișoara, Arad, Oradea-
Mare, Sighișoara, Mediaș, Sibiiu,
Brașov, etc. ? Acum sunt adunate
toate odoarele și ar fi așa de ușor
să le mai fii laolaltă încă vreo 2—3
luni I

    Post Script. In comitetul de
organizafie, românesc, sunt dnii: G.
Balș, comisar al guv. rom.; Dr. I.
Cantaeuzino, prof. univ.; R. Cioflee,
fost dir. dela belearte; Drăghiceanu,
dir. la minist. artelor frumoase; Ga-
roflid, f. min.; Ghiha-Budești, arhitect;
sculptorul Jalea; Mugur, dir. gen. al
Fond. Prine. Carol; S. Popeseu, F.
Șirato, 1. Steriadi — pictori; Tzi-
gara Samureaș, dir fundafiunii Carol,
dir. Muzeului de artă na), din Bu-
curești.

— 323 —


    Dl l. D. Ștefăneseu, dir. la Fund.
Prine. Carol, a dat tnână de ajutor,
eâștigândU'Și merite pentru călău-
zirea celor dornici de a cunoaște
odoarele spiritului românesc. Dsa
a și jinut în țară o serie interesantă
de eonferențe despre această ex-
poziție, și în cadrele „Asoe." noa-
stre.

    Generalul Frangulea, novele de
Livius Rolando. Tipografia „Ardea-
lului", 1925, 40 lei. Două novele ale
unui pseudonim. Prinzi cartea în
mână eu o oareșeare neîncredere —
fiindcă prea mulji scriitori de calitate
dubie s’au manifestat în timpul din
urmă în ogorul literelor române; dela
pagină la pagină însă îți dispare ne-
încrederea — făcând loc unui semn
de întrebare ispititor: cine se reco-
mandă atât de bine,-dela primii pași,
în arena literară?

    Ai impresia eă ești în tovărășia
unui om cult, eare povestește fluent,
eu spirit de observație și eare e
stăpân pe o autoeritieă severă. Câte
un surls în colțul gurii se erată, ea
o tresărire de fulger îndepărtat. E
ceva din Anatole France.

    Sentimentele, eari străbat eele
două novele ale volumașului, frumos
tipărit, sunt o gamă întreagă, dela
virilitate, la o resignare eu un strop
de amărăciune, până la o duioșie
plină de farmec.

    Mentalitatea tinărulut lieeăn, me-
diul dela internat, atmosfera din
școala dela călugărițe, aluziile la
„Cijrano de Bergerae", eu paralela
reușită — toate sunt redate plastic,
încât pui cartea la o parte, spu-
nându-ți: eine se recomandă astfel
pe arena literelor are ee se spună


și trebue să i se dea atenție de aici
înainte...

                  * , . •

     Nex cauzal. Din-vorbirea repre-
zentantului „Academiei Române" la
serbările jubilare dela Brașov ale
liceului „Andr. Șaguna" (75 de ani),
a dlui Dr. Sextil Pușcariu:

     „Când ungurii n'au lăsat să fiin-
țeze în țara lor decât trei licee ro-
mânești întregi, ei nu și-au -dat seama
eă astfel creiază eele mai Vajnice
lăcașuri de înfrățire românească."

(u. „Gazeta Transilvaniei", 12 Vil. 925.)
*

     0 excursie culturală de mare
importanță întreprinde, din nou,
„Ateneu/ Popular"—„Tătărași—lași."
Aceasta este a 8-a exeursiune de
propagandă și de înfrățire culturală,
Plecarea va fi din lași în ziua de
25 Aug., sosirea înapoi în 6 Sept.
Itinerarul este următorul: lași—Pa-
lanca— Miercurea Ciueului—Dej—
Careii Mari—Satu Mare—Sighetui
Marmației — Baia Mare—Năsăud—
Bistrița—Datra Dornei—Gura Humo-
rului—Mrea Putna—lași. In fiecare
oraș vizitat se va da eâfe o șeză-
toare de misiunea de propagandă
culturală a Ateneului. Exeursiunea
se face sub auspiciile Fundației Cul-
turale „Principele Carol". 400 din
cei 600 de excursioniști vor fi ba-
sarabeni. — Îndemnăm și noi pe
toți cei din fruntea despărțămintelor
și satelor și orașelor noastre să
primească eu brațele deschise pe
trimișii Moldovei și ai Basarabiei.
Ne-am convins și noi despre vân-
joșia lor, despre idealismul condu-
cătorilor exeursiunii, îneât numai
bine poate urma pe bazele unei în-
frățiri culturale ea cea proiectată.

*

— 324 -


    Cuiu'<cap.Un american povestea
In Londra următoarea întâmplare:
Când a ajuns președintele Statelor
Unite din America, Wilson, în rai,
l-a ieșit înainte Moise și f-a spus:
„îmi pare rău!“ „De ce îți pare rău?"
Să-l fi întrebat Wilson. — „N’ai fost
tu președintele Statelor Unite din
America?" — „Ba da“. „Nu fi-al
așternut propunerile fale pentru o


îmbunătăfire a lumii în cele 14^
puncte?" — „Da, am făcut-o*.

„Ei, atunci", i-a spus Moise, „de aiM
îmi pare rău de tine: iau te ui|a|
numai ee-au făcut oamenii din cem
14 puncte ale tale!" — „Ai dreptate"^
să-i fi răspuns Wilson, „dar ți-«4®
recomanda să te interesezi mal tntAtț*
șl mal întâi ee-au făcut oamenii cw)
cele sece 'porunci ale tale"!


BIBLIOGRAFIE.


     Au apărut tn edit. „Car/ea Ro-
mâneasca* (București, Bdul Acade-
miei 3) următoarele eăr|i și broșuri,
nouă sau retipărite:

     Din bibliot. „Cunoștințe folosi-
toare" : Seria Â. Nr. 6: Raze vizibile
șt invizibile, de C. V. Gheorghiu.
Nr. 7 (retipărit) Viața microbilor, de
Dr. I. Gheorghiu. Nr. 19 : Omul de la
Cucutent, de 1. Simioneseu, profesor
Universitar. Nr. 20: Protozoarele, de
li Lepși, profesor. Nr, 21;: Electrici-
tatea atmosferică, Fulgerul și trăs-
netul, de C. Qh. Bradefeanu, profesor.
Seria B. Nr. 4: Livadă din sâmburi,
de Q. Gheorghiu. Nr. 5: In jurul
casei, de M. Lupeseu. Nr. 8: Casa,
de prof. 1. Simioneseu. Nr. 7: Mor-
covul și alte legume, de P. Roziade.
Nr. 8: Sifilisul și alte boale lumești,
de Dr. E. Gheorghiu. Nr. 36: Omul
și societatea, de Alex. Gluglea, pro-
fesor. Nr. 38: Cultura sfeclei de
zahăr, de C. Lacrifeanu, profesor.
Seria C. Nr. 1 (retipărit): Ueraina,
de G. Năstase, asistent universitar.
Nr. 4: Finlanda, de prof, l. Simto-
nescu. Nr. 5: Bucovina, de prof. I.
Simioneseu. Nr. 21: Țara Hațegului,
de Gavril Todiea. Seria D. Nr. 7—9:
Locomotiva, delng. A. Casetti. „Biblto-


teea Agricolă" Nr-ele 23 și 24: Alto- i
irea pomilor roditori, de D. 1. Ște- _
făneseu, inspector horticol. Nr. 28:(
Un mare dușman al mărului: pădu- j
ehele lânos, de W. Kneehtel, inspector
entomolog. „Pagini alese" Nr. 44 (re-M
tipărit): Poezii populare, de V. Ale<S
esandri. Nr. 46: Legende istorice, deg
D. Bolintineanu. Nr. 165: „La Ro- ,4
șiorll de Vede", de P. Ispirescu. Nr. 4
166: „Popa Duhu", de 1. Creangă. J|
Nr.jlTă: „Moldova", de D. Cantemtr;*!
Nr. 187: Mărgărita, de V. Aleesandff.^|
Nr. 188: Pădurea din Solea, Schițe']!
șt amintiri, de Traian Demetrescu.*!!
„Biblioteca Minerea", Nr. 43: Man- «j
sarda, de fules Clarette. Nr. 90: -a
Despre producerea operei de artă,
de H. Taine, tradusă de Mih. Sado- 3
veanu. Nr. 149 (retipărit): Povestiri i
de A. Fogazzaror-— Nuvele vot. II.? |
(retipărită) de l. Slavici. Cultura Le- |
gumelor, ediția ll-a de UieMorlova. 1
Însăilări, premiată de Academia Ro- |
mână, de M. Lungianu. Opere corn- :
plecte voi l. de l. Al. Odobeseu.i
Povestiri din 1001 de nopți. Povești '
voi 1. .(retipărită) de l. Slavici. „Cum
să ne creștem copiii", premiată de
Cartea Româneaseă și de Ministerul J
Sănătăței Publice, de^tlr. I. Glăuan, '