TRANSILVANIA Anul 56. Aprilie 1925. Nr. 4. Pentru Mihail Eminescu. — Cuvânt de introducere la o serată Eminescu. — In zilele noastre, când Patima e pe cale de a gâtui Ra- țiunea umană, când se dau Saturnalii sociale cu nemiluita, când bietul creier omenesc, care mai vrea să cugete caută lumini- șuri — fiindcă popoarele par’că petrec într’o noapte neagră și încearcă, pe dibuite, să se pipăie, să se înțeleagă, după pră- pădul de-abea trecut — aș invoca și pe Mihail Eminescu în ajutorul unei colaborări între popoare. Oricât de bizar s’ar părea unuia sau altuia acest început de apreciare a figurei lui Eminescu, la un festival, in onoarea sa, îl rog să asculte până ’n capăt argumentația mea. In epoca noastră, când mașina stă să-și răsbune pe om și să-i anihileze sufletul, se născocesc zeci și zeci de invenții, cari — puse în serviciul unui geniu bun — ar putea tămădui sufletul omenesc, bolnav. Așa d. e. relata un adânc cunos- cător al muzicii, francezul Widor, de curând, despre succe- sele telefoniei fără de fir și prevestea în timpul apropiat, nici mai mult nici mai puțin, decât o reprezentație muzicală, la care orchestra operei din Paris va acompania, la distanță, pe cân- tăreața, care se va afla pe o scenă din Bruxela. Ați cetit despre televiziune — invenția genială a unui en- glez. De aici înainte vei putea avea ecranul dela cinematograf, în dimensiuni mai mici, la tine, acasă și vei putea vedea per- soana doriță, ca și când ai avea-o aievea în fața ta. Dispar di- stanțele, constată Ch. Richet. In viitorul apropiat au să se poată vizita, reciproc, reprezentanții popoarelor pe calea telefoniei fără de fir și pe calea televiziunii. 1 110 In celulele unei temnițe ca cea din Cluj, de exemplu, ■ unde se află încarcerați deținuții politici, aș introduce câte un 4 aparat de telefonie fără de fir și câte un ecran de televiziune. In > loc de a-i lăsa să frământe gânduri negre, aș da deținuților me- j dicină sufletească, de meditat. Câte unui <âbred»-ist înflăcărat, .■ care se plictisește în celula sa, i-aș aduce aminte pe ecran: I Trezește-te! Suspinul tău de acum — e pricinuit de zecile de v suspine ale foștilor deținuți români, slovaci, sârbi, suspine, cari I n’au fost ascultate de ocârmuitorii de pe vremuri 1 Ascultă — ¹ * poate că a mai rămas în vreun unghier al temniței un suspin ’ । al celui nedreptățit, într’o patrie mașteră! — Și aș urma cu o J | cură terapeutică modernissimă: aș lăsa să i se perinde pe di- - naintea ochilor ceeace neamul românesc are vrednic de arătat și de auzit. O simfonie de a lui Enescu i-ar încânta urechea recalcitrantă sau un cântec poporal românesc, cules de Bartdk B61a — o pânză de a lui Grigorescu, cu țărani de ai noștri, i-ar înveseli fața brăzdată de crețe — iar simfonia unui vers de Eminescu i-ar spune respicat, dacă se va întreba mai târziu: Te mințesc cei ce te ’ntărîtă să urăști. Și acolo sunt oameni i și acolo sunt sentimente nobile și acolo are ce aplauda un om cu judecată clară! Astfel aș căuta să stăvilesc, în parte, mâna, care începe să scrie primele litere ale unui Mene Tekel Phares culturii eu- ropene... Că nu mi-ar reuși decât numai într’o mică parte, e drept — dar sămânța aruncată va trebui să încolțească și să-și împartă alte semințe, purtate de vânt, până departe-departe ... ᵣ • * * * îndrăzneala de a vorbi în fața unui public de acum despre Eminescu e mare — o recunosc. Eminescu acesta, doamnelor și domnilor, n’a fost om bogat, ; mai mult, a fost sărac, sărac lipit pământului, de multe ori cu ,, ghetele scâlciate, cu hainele ferfenițite, lipsit de spiritul practic , de a se giftui. «Sunt prea mândru în sărăcia mea. l-am dispte- ■ țuit (pe oameni) și acest gest e prea mult pentru un suflet, care nu s’a coborît în mocirla vremurilor de azi» — scria el alesei inimei sale, Veronicăi Micle, în 1876? Veți înțelege că e temerar să vorbești despre un astfel de om în epoca în care goana după * După «Em. în fața justiției» de Oetav Minar, pag. 12. ț — 111 — «căpătuială e spiritul movens al aproape tuturor acțiunilor ome- ' nești. Eminescu a disprețuit onorurile 1 N’a alergat nici odată, nici odată, după vre-o rozetă în butonieră, care stă bine — nu-i / vorbă — la serate, dar care laudă pieptul atunci când sub ro- zetă bate-o inimă adevărată. Mai mult: lansat de Maiorescu, ca să citească la palat una din satirile sale — Eminescu n’a primit acest ofert cu ploconeala bizantină, vai, atât de uzitată, ci s’a supărat chiar — că fu ... Nimicnicia celor terestre, privirea sub specie aetemitațis — și a vieții omenești și a acțiunilor umane. Cu o concordanță între nimicnicia aceasta și lozincile noastre sociale, politice, nu numai din literatură — cine își bate capul în ziua de astăzi cu aceasta 1 Cu toatecă ar trebui să fie un nex cauzal între acțiunile noastre și raționamentul, care te aduce la convingerea nimicniciei ome- nești, a vieții noastre de efemeridă. Sub aspectul acesta a lui «panta rei» să citească cineva descrierea «Nilului», acum, când se desgroapă osemintele lui Tut-An-Kamon și când se găsesc ouăle de ihnousaur de apro- ximativ 10 milioane de ani! p ' ■ — 115 — Aș ceti multe pasagii neuitate din Eminescu, din punctul acesta de vedere, dar n’am timpul necesar. Cine nu cunoaște ^Satirele* lui Eminescu? Sunt plesne de foc, cari ustură rău și în ziua de astăzi pe ceice — mutatis mutandis — se află Intre noi și păcătuiesc ca tinerii berbanți, sclivisiți, seci, ca farsorii ventriloci, ca pedantii maniaci. Câte satire ar putea scrie Eminescu in ziua de astăzi! Cu hârtia atât de scumpă, cu tiparul atât de depreciat — Napoleon spunea că cerneala va omorî societatea modernă I — n’ar avea atâtea șanse să fie ascultat un Eminescu modern, dar oricât de greu ar fi — ar fi datoria unei societăți sănătoase, din orice țară, să împrumute urechea unor astfel de «satire». (Aici o mică paranteză, înainte de a auzi câteva din pa- sagiile celebre ale lui Eminescu: Streinule, care ai auzi aceste pasagii, îți ai și tu pe poetul, care ți-a spus adevăruri tot atât de crude: un Leopardi în Italia, un Hugo în Franța, un Pe- tofi în Ungaria, ca să nu citez decât numai trei.) In «Epigonii» constată Eminescu de epoca sa: . Iară noi? noi, epigonii?... Simțiri reci, harfe sdrobite, Mici de zile, mari de patimi; inime bătrâne-urâte, Măști riz&nde puse bine pe-un caracter inimic; Dumnezeul nostru: umbra, piatra noastră: o frază, In noi totul e spoială, tot e lustru fără bază; Voi credeați în scrisul vostru, noi nu credem în nimic! z In Satira a Ill-a se adresează «urmașilor Romei»: Și acum priviți cu spaimă fața noastră sceptic rece, Vă mirați cum de minciuna astăzi nu vi se mai trece? Când vedem că toți aceia, care vorbe mari aruncă, Numai banul îl vânează și câștigul fără muncă, Azi, când fraza lustruită nu ne poate înșela, Astăzi alții sunt de vină, domnii mei, nu este-așa? Prea v’ați arătat arama, sfășiind această țară, Prea făcură-ți neamul nostru de rușine și ocară, Prea v’ați bătut joc de limbă, de străbuni și obicei, Ca să nu s’arate*odată, ce sunteți: niște mișei! Qa, câștigul fără muncă, iată singura pornire; Virtutea? e-o nerozie; geniul? o nefericire. Dar lăsați măcar strămoșii ca să doarmă ’n colb de cronici: Din trecutul de mărire v’ar privi cel mult ironici. 116 Cum nu vii tu, Țepeș-Doamne, ca punând mâna pe ei, Să-i imparei în două cete: in smintiti și iu mișei, Și în două temniți large cu de-a sila să-i aduni, Să dai foc la pușcărie și la casa de nebuni! Ce aș putea spune în câteva cuvinte despre părerile sale politice? Numai două citate în proză, am ales, două citate dure- roase și concludente. In 1876 scria Eminescu Veronicii Micle, într’o scrisoare confidențială: «Ah, politica este cauza tuturor nenorocirilor din țara noastră!»¹ Sub «politică», înțelegea goana nebună a persoanelor în- scrise în partide după căpătuială, egoismul exagerat, care mână pe mulți dintr’un partid într’altul, nu din convingere, nu din principiu, ci fiindcă nu li s’a satisfăcut dorința de lup, înțe- legea antiteza dela spiritul de responsabilitate socială, dela co- laborarea în folosul unui ideal comun. Ca tinăr student, în Viena, la «România Jună», propune odată fusionarea ^necondiționată* a societăților studențești ro- mânești existente pe atunci în capitala Austriei, fiindcă e pă- truns de adevărul că numai umăr la umăr se va putea urni carul din pietri și că forțele izidite în certuri sterpe sunt un mi- nus rușinos pentru energiile unei tinerimi studioase. Într’o ciornă, găsită la «Academia Română», ne-au rămas următoarele rânduri semnificative, scrise ca răspuns la unele acuze nedrepte. Ascultați lozinci clare, valabile și în ziua de astăzi: Din «Scrieri Pol. și Lit.», pg. 103—4. «N’am cercat a dovedi nicăiri, că despotismul este fericirea și progresul popoarelor. Tot ce am arătat, e că puterea sta- tului, domnia concretă a legii, trebue să fie mai tare decât ten- dințele claselor sociale și să le înfrâneze. Unde această putere a statului e in vecinică mișcare și lovită perpetuu în centrul său, acolo se naște despotismul unei caste și lipsa de drept a celorlalte clase sociale, se naște despotul personal, care nu res- pectează nici o lege și sfârșește rău, precum au sfârșit și des- poții din istoria Romanilor. C’un cuvânt: am susținut domnia ¹ Octav Minar: Eminescu în fața justiției, pg. 27. N'JOT¹ F < — 117 — absolută a principiului armoniei intereselor, în contra despotis- mului, a domniei unei caste sau a unei persoane pe seama celorlalte clase, lipsite de drept. N’am susținut că țăranul trebue să rămână țăran, etc., ci că înaintarea dintr’o clasă într’alta trebue să fie bazată pe mancă și nu pe privilegiu. iN’am susținut că e rău sistemul nostru constituțional, care dă drept la alegeri, înlesnind scribilor a ajunge la afacerile sta- tului, ci am arătat numai că acest sistem e lărgirea vechilor privilegii asupra progeniturii claselor privilegiate din trecut și că nu coresponde cu clase economice pozitive, care să gă- ?■ sească în el mijlocul de a-și reprezenta interesele lor în stat.» Acestea au fost scrise într’o polemică, după o serie de articole în care analiza starea putredă a imperiului habsbur- gic: Punea și el degetul pe rană, cum a pus și alt «poet», acesta german, Grillparzer, cel ce a trebuit să se retragă, mo- rocănos în căsulia sa, fiindcă adevărurile-i crude nu erau pentru curtea învățată cu eticheta spaniolă. Se întreabă mintea sănătoasă, dacă mai îndrăznește să mai întrebe ceva: Se poate altfel, decât sfatul dat de Grillparzer și de Eminescu? Lozincile spre o aplanare a luptelor de ex- terminare de clasă, de rasă, etc., să n’aibă rațiunea de a fi ? Acum, când un geniu rău își bate joc de noi toți, cum nu și-a bătut nici când joc de cineva vreodată? Dacă a ajuns Eminescu la disprețul acela față de specia umană, dacă i s’a născut surâsul acela dureros din colțul gurii, dacă a rostit, ca un al doilea Marc Aurel, filozoful: «Ce e val, ca valul trece De te’ndeamnă, de te chiamă, Tu rămâi la toate rece> din «Glossa» sa — e că s’a oprit pe urma experiențelor sale la acea etapă a vieții când vezi că nu poți să te împotrivești unui curent, care trece ca un Samum prestilențiat peste cape- tele tuturora, și că este mai prudent, chiar logic, să aștepți să treacă nebunia omenească, dacă vei avea norocul de a-i su- praviețui. El n’a avut norocul. 11 vom avea noi? 118 Pe al lui Ooethe, povestește Rosegger că l a citit ■ de trei ori, întreg, în viată, pe lângă fragmente: odată în co- pilărie, când figura predilectă cititorului tinăr a fost Mephisto: în tinerele, când Oretchen l-a atras cu farmecele ei, și la vârsta maturității, când Faust aievea i-a țintuit atenția, cu problemele filozofice puse. De ce să nu se poate ceti și un scriitor astfel, dându-se atenție diferitelor sale etape sufletești? De ce să nu ne fie permis astăzi, după cataclism, să deschidem opera lui și să o citim cu alți ochi, cu ochii celor ce vreau să se întremeze sufletește? Gingășia redată în versurile-i lirice să o răspândim ca po- lenul unei flori vrăjite, ca să contrabalanseze ariile de jazz-band, de Shimmy și de Foxtrott, împrumutate din cutare local dubios din Argentina, cântate de femei cu moravuri ușoare — chemă- rile-! spre o atmosferă mai curată să ni le luăm la inimă, să nu le zeflemisim, fiindcă atunci ne tăiem noi în carne vie; bi- ciul, cu care vrea să dea zarafii afară din templu, să-l lăsăm să vâjâie din nou; gândurilor privitoare la nimicnicia omenească să le deschidem larg porțile, dând altă țintă vieții noastre lite- rare, sociale, politice, decât aceea, care duce la prăpastie. Dacă n’am căuta ce este real, ce este nobil în personali- tatea lui Eminescu, dacă ne-am bate joc de acest protagonist, de acest precursor al unor vremi mai bune, laudele aduse lui ar fi sterpe — am ucide pe «om» din Eminescu, cum trebuie să trăiască în noi. Eminescu este un scafandru, care s’a scoborît in fund de mare, să ne pescuiască nestemate. L-am lăsat să coboare sub clopotul scufundător. A găsit lucruri prețioase, corale rubinii, meduze strălucite. Ne dă de veste că vrea să se ridice iarăș la aier, că vrea să respire din greu, că dorește albastrul cerului. Pe corabie s’a dat o luptă păgână — a curs sânge îmbelșugat. Unii s’au îmbătat și au spart cu picioarele tăpălăgoase porțelanuri scumpe — o spune Kant, la loc de frunte, despre răsboiu, în cartea sa despre — alții dansează Carmag- nola, dansul revoluției, pe butoaie de praf de pușcă, pline- plinuțe. Scafandrul trage frânghia din greu și ne roagă ne toți: lăsați-mă să vă vorbesc 1 Vreau să vorbesc conștiinței voastre t Trebuie să vă desmeteciți! 119 — II lăsați să moară a doua oară pe fund de mare? Nu*t dați putința să ne grăiască cu operele sale, să ne învețe de nou ce-i gingășia, ce-i revolta sufletească adevărată, ce va să zică dorul după libertate și frumos? Ați fi — nu un 'public de gală, care aplaudă opera lui Eminescu, ci unul, care vrea să se arate numai în logi și staluri și care mișcă din mâni, în loc ca fiorul câștigat la recitirea ver- surilor lui Eminescu să se transplante la inimă și să pledeze acolo pentru o lume mai bună. Numai în cazul din urmă are noimă o astfel de sărbătoare sufletească. Ascultați textele scrise de el, armonizate și comunicate astăzi, fiți crainicii adevărurilor lui sănătoase, militați pentru ele, dați putință scafandrului să ajungă la suprafața apei și să res- pire aierul curat, după ce l-ați purificat de toate gazurile asfixi- ante intelectualei... Așa sărbătoriți pe Eminescu! Horia Petra-Petrescn. Smacini pentru ochii ei... — Sonete. — Când mâna mi-o întinzi... — Vezi, tu, mijește iarba sub zăpada Și pomii gol încep să ’nmugurească ; Cu-a ceeaș frăgezime tinerească Se plimbă Primăvara prin livadă... Pe urma el, în murmur de cascadă, Isvorul a ’nceput să irosească; ₜ Și ’n suflet simt cum a ’nceput să-mi crească Un dor încins cu săgetărl de spadă... ...Nu știu de ce, ne ’ncrezători în soartă, Mergem tăcuți... ne despărțim în poartă , simt că toată primăvara trece Șl iar zăpezi încep ca să s’aștearnă, Când, tot atât de albi șl de rece, Tu mâna mi-o întinzi, — simbol de iarnă... 120 îndoială... Trec zilele șl săptămâni de-a rândul, Noi nu ne mai vedem... In apropiere Văd casa ta albind... ca o putere Ce totdeauna îmi albește gândul... Dar pragul ei, adeseaori vlsânda-l In ceasuri nesfârșite de veghea, Nici azi nu-l trec... și, singur, In tăcere, Adâncul tiu de suflet luminându-l, Sunt un scafandrier pe fundul mării... Culeg, în poezia depărtării, Nădejdi ce ’n ochii tăi îșl pierd puterea... Și, trist, când dorul pașii rni-i îngână, îmi calc pe inimă și revederea O tot amân, mereu, pe-o săptămână... Decepție... E primăvara asta descântată De nevăzute mâini de vrăjitoare... Pe creanga sufletului meu în floare, O pasăre stă pururi aninată Șl-mi scutură podoaba parfumată, Lovind mereu ca o ciocinitoare... Și ’n tainică lovire cobltoare Vrea paf că sufletul să mii străbată... ...Cu ochii aiuriți în zarea-albastră, Simt între gene înflorind sprințară Iubirea mea tăcuti și sihastri... Și înțeleg, din ce mi-al spus aseară, Ce ’nseamnă ’n suflet pasărea măiastră Șl pomi pleșuvi, în plină primăvară... 121 Finis... Iubirea mea va fi, cândva, bătrână... Și ’n clipa când o voi simți că moare, încrezător în viața viitoare, îmi voi pleca genunchii în țărână... Cu ’n dor de azi, ce știu c’o să-mi rămână Credința mea în veci nepieritoare, — Mă voi ruga să fie iertătoare Cu tot ce-a fost... șl ’n soarta mea păgână Din taina nesfârșitelor litanii Vedea-voi pe Isus la Oethse nanii... Și ’n margine de suflet ridicată, — Bând cupa suferința, liniștită, — Va fl simbol de moarte resemnată Iubirea mea, murind ne ’mpărtășită... __ ___ Măritiș lliescu. Greutățile democrației. — Ideile președintelui Masaryk. — Iți cade bine să auzi pe un cugetător adânc sfătuindu-te. Cu atât mai greu cântăresc in cumpănă sfaturile sale, cu cât cele rostite sunt fructul experiențelor câștigate cu mare trudă și se referă Ia probleme vitale. Trăim epoca (Bibliografia literaturii istoriei ame- ricane) pe care o laudă mult. Urmez pe Dr. Schultze mai departe. Unele biblioteci au ținut seama de trebuința unor astfel de călăuze și au editat călăuze literare speciale. Așa d. e. con- ducerea bibliotecilor poporale din Birmingham, care a tipărit așanumitele liste ocazionale () — despre ma- șini, despre literatura privitoare ia cultură, despre Africa-sudică- engleză, etc. Listele acestea sunt de câte 1 până la 2'/ₐ coaie ). In 1905 a apărut o lucrare, care nu conține o listă de cărți, ci care recomandă în decursul tratării — o seamă de cărți- («Books and how to read theam» — Londra). Deja de mai nainte au cerut o listă de cărți bune, tn ar- ticole speciale, Carlyle, Harrison, Rlchardson, Robertson, Ruskin, lohn Lubbock, ș. a. * Cine vrea să cunoască notițele bibliografice exacte ale cărților ace- stora engleze — le găsește în cartea lui Schultze. Aici înșir numai unele din ele, fără de a indica toate amănuntele. 131 Lordul Lubbock, mai cu seamă, și-a câștigat merite pentru răspândirea literaturii. El a fost acela, care a pornit mișcarea celor mai bune «0 sută de cărți*. Lordul Lubbock,¹ un savant și popularizator al științelor, era în 1887 cancelar al universi- tății din Londra — și pornind dela constatarea, că cetitorul des- orientat nu poate ceti tot ceeace este vrednic să citească din literatura lumii, că e păcat să-ți pierzi timpul dibuind fără de busolă — a întreprins o anchetă între cei mai de seamă corn- patrioți asupra celor mai bune o sută de cărți. îndemnului acestuia este a se mulțumi o mulțime de lu- crări — articole de ziare, studii speciale — editate de societăți și de privați. Lista călăuzelor engleze celor mai bune se gă- sește in cartea lui Stiwart: *.Hcw to use a Library» (cum să ne folosim de o bibliotecă). In urma discuțiilor provocate de lordul Lubbock, a tip. ziarul iPall-Mall Oazette* («Extra» Nr. 24) o broșură volantă de 32 jagini in quart, în care a publicat părerile despre cele mai june o sută de cărți (The Best Hundred Books). Broșura vo- antă se vinde cu 3 pence (30 bani). Broșura aceasta conține articole și păreri de ale scriitorilor și oamenilor politici: Lowell, Carlyle, Ruskln, prințul de W'ales, Qladstone, Chamberlaln, prof. lames Bryce și alții. Mai apoi 0 listă alfabetică a cărților recomandate, cu prețul lor. (Prețul cărților e cam mare încă.) In 1891 a început librăria-editoare Oeorge RoutUdge and Sons din Londra (Ludgate Hill) să tipărească «cele mai bune o sută de cărți» recomandate de Lubbock, intr’o ediție com- pletă. Cele 100 de volume, legate in pânză, costau 9 funți sterlingi. Volumele nu se puteau cumpăra altfel, decât numai cu întreagă colecția. Legate mai bine — erau mai scumpe. Selecția lui Lubbock iși are defectele ei, dar Lubbock a declarat dela început că n’a putut alege in seria sa tot ceeace s’a scris mai de seamă (Dr. Schultze află că literatura germană e tratată mașter), ci a ales o sută de lucrări, cari au fost deo- sebit de valoroase, lăsând la o parte, cu voia, științele naturale și istoria. (Numai câteva lucrări, cari se disting în urma formei lor literare, și tratează chestiuni științifice și de istorie, au fost primite în listă.) _ Francezii. In privința , redactată în colaborare cu Dr. Max Schneldewln și Dr. Hans Herrig: iDle besten. Biicher alter Zeiten and Literaturen» (Cele mai bune cărți din toate timpurile și toate literaturile) Berlin (1889). «Călăuza» aceasta nu se mai leagă de numărul 100, ci conține părerile scriitorilor germani de seamă (d. e. Fontane, Maria de Ebner-Eschenbach, Rosegger, Saar) despre cărțile, cari sunt mai valoroase, după părerea dânșilor. Colecția are chiar pe pagina primă o motivare a punctului său de vedere: «Un pendant (pereche) a listelor en- glezești de «cele mai bune 100 de volume». O colecție de liste germane similare și de păreri de- ale scriitorilor germani în viață, etc., despre comorile cele mai mari ale literaturii mon- diale și despre cărțile, pe cari le preferă dânșii — compusă ca să servească drept sfătuitor publicului cetitor». «Călăuza» aceasta a fost primită cu interes, pe lângă toate ' restricțiile, pe cari și le-a pus majoritatea scriitorilor, cari au colaborat — fiindcă din mărturisirile scriitorilor respectivi a ieșit la iveală — dacă nu altceva — o listă a scrierilor predi- lecte ale scriitorilor respectivi. Dela apariția «călăuzei» acesteia până în ziua de astăzi- au apărut mai multe cataloage, cari au de scop selecția a ce este mai bun din diferite epoci și literaturi. Unele din «călăuzele» acestea n’au avut alt scop decât «gheșeftul» — altele însă merită să fie relevate și acum, la loc de frunte, și să servească de model altor «călăuze». La începutul sec. XX a apărut o listă* catalog: *Hundert Buch^r, ausgewăhlt von hundert Mănntrn* (100 de volume, alese de 100 bărbați) — dar cei 100 de bărbați nu sunt indi- cați cu numele, încât colecția este foarte problematică. Informațiile de până acum, privitoare la germani, le-am luat din cartea lui Schultze. Experiențele mele le voiu expune in cele următoare. Cea mai bună călăuză literară, pe care o cunosc până acum este aceea editată de societatea culturală germană «Dii- — 136 — rerbund». Istoricul acestei călăuze, numită ^Literarlscher geber* (Sfătuitorul literar), este vrednic de remarcat, fiindcă arată cărarea, pe care va trebui să apucăm și noi, dacă vrem» să ajungem rezultate mulțumitoare în privința culturii popo-3 rului nostru. 3 O să explic, rând pe rând, punctul meu de vedere. Deo-3 camdată vorbesc despre entuziast o carte cu mai puține calități, în termini ditirambici, încât cetitorul nepreocupat are impresia că lucrarea a doua este mai lăudată decât cea dintâi. Se mai adauge și inconve- nientul că mulți critici nu știu- ce se spună despre o carte, ca să poată face cunoștință cu ea acela, care nu o cunoaște. Lip- sesc informațiile necesare, referitoare la preț, dimensiuni, cu- prins și scop. De multe ori se ia ca de-sine-înțeles, ca ceti- torul să știe în ce stare se află știința în epoca, din care face parte cartea; astfel găsim observații ca acestea: «autorul este un aderent evident al principiilor lui Wundt» (într’o recenzie despre o carte, care se referă la creștinism), sau: «autorul cărții este aderentul punctului de vedere luat ae Olasenapp în cu- noscuta-i biografie a lui Rich. Wagner» (pe care, la urma- urmei, abia vor cunoaște-o aceia cari se interesează de o bio- grafie a lui Lassalle). , «Astfel s’ar putea cu ușurință spori registrul lipsurilor și greșelilor criticelor publice și s’ar putea arăta elocvent că refe- radele acestea nu-și îndeplinesc misiunea de a face cunoscut publicului, unitar, critic și cu amănuntele trebuitoare, o selecție din ce este mai important în toate terenele însemnate ale lite- raturii. Nu-ți dă mână de ajutor nici lectura mai multor jurnale — iar revistele de specialitate se sustrag dela misiunea de a scrie pentru laici și de cele mai multe ori nu pot fi înțelese - de intelectualii, cari ru s’au specializat. «Oricât de ciudat s’ar părea, dar e adevărat, că de pro- blema aceasta, foarte însemnată, nu se interesează în ziua de astăzi (1912) în Germania (și nici în străinătate!) nimeni». Avenarius urmează: «Nu na măgulim nici decât să credem că am ajutat unor lipsuri atât de grele, dintr’o singură lovitură, cu întreprinderile noastre de călăuză literară ale societății «Diirerbund».............. Am făcut numai prima încercare și deoarece, după cât vedem, s’a adeverit că e utilă, lucrăm în direcția apucată mai departe. 138 , de . Ascultați cum protestează Vlahuță. Am ales pasagii mar- cante, caracteristice. Cum își arată Vlahuță amăiăciunea sunetului său? Suntem ființe de esență superioară, înțelesul și scopul vieții nu poate fi numai satisfacerea poftei «burții 1» Omul trebue să aibă milă, să fie generoși Când vede un tip de căprar, care și-a luat nasul la purtare, într’un compartiment, pe calea ferată, ex- clamă: «Țăran român o astfel de paiață? Doamne ferește! Oricât ne-am frământa cu gândul, — în ipostasa asta, de «Miles glo- riosus» (soldatul lăudăros și sec al lui Plautus) nu ni-1 putem închipui!», fiindcă țăranul român are «milă» și «sufletul lui e îngăduitor» In poporul nostru stau închise comori necunoscute încă, «infinite comori de bunătate și de iubire». Vlahuță caută un nex cauzal între căderea Germaniei și între lozincile date de conducătorii ei, și-l află in aroganța, în puterea pumnului. Se mai îngrețoșează de politicianism. Pagini, cari — iarăș — ar putea fi iscălite de prietinul său Brăteseu Voinești, care ne-a dat voi. «In slujba păcii». Să n’ascultăm glasurile acestea de dojană? Să nu ne cutremurăm la gândul ce rău va putea pricinui politicianismul și de aici înainte ? «Noi nu suntem în slujba nici a vreunui partid politic, nici a vreunei ambiții de putere, sau de sgomotoasă și ieftină popularitate», declara Vlahuță în 1918, în articolul program al ziarului «Dacia», care a trebuit să apună și el, fiindcă... nu făcea politică militantă. (Tot acolo declara față de «crudele ex- periențe ale bolșevismului rusesc» că «Este o otravă (bolșevismul), o otravă prea tare pentru organismul nostru».) «Iarnă cumplită, ce părea că nu se mai sfârșește, a fost viața noastră din trecut. Viscol după viscol au bântuit și cu- prinsurile și sufletele noastre. E o jale când de gândești ce de puteri s’au risipit zadarnic, ce de porniri bune au amorțit în noi de gerul nepăsării, la care fatal trebuia să ne ducă și po- litică pe care-am făcut-o, cu nesfârșitele ei certuri pentru putere și presa, pe care-am avut-o, cu totala ei lipsă de pregătire, de seriozitate și de orice sentiment de răspundere, în felul cum a înțeles să-și îndeplinească însemnata ei chemare. Acum, iată, se desprimăverează !... leșiți, sămănătorilor!» (1918) Cere «oa- ; meni», adevărați oameni, nu marionete, nu panglicari, fiindcă F r — 141 — «în felul cum am trăit, nu se mai poate trăi!» «Să se ardă tot putregaiul!* Avem ^strigătoare nevoie... de un ou, care să cunoască adânc rănile noastre și să nu se gândească decât la vindecarea lor. In jurul lui se vor strânge,'.dela sine, fără che- mări de trâmbiti, toți oamenii cu adevărat cinstiți ai țării». Vrea un «partid de refacere* națională, pe care cu toți il așteptăm. (1918.) «Caveant Consules!» strigă el. (Să bage de seamă con- sulii, conducătorii!): «Cea dintâi grife a noastră, a tuturora, ar trebui să fie îndepărtarea oricărei materii inflamabile de pe lângă numeroasele cuiburi de primejdie ce ne împresoară». (1919). «Am ajuns la un mare hop», cum ziceau bătrânii. «Nu se mai poate îngădui... moliciunea morală, apatia asta orientală, care ne-a dus la margine de prăpastie». Nu mai putem tolera «risipa ce zilnic se făcea cu banul statului» și ^blestematele câr- dășii oolitice». Nu vrea să știe de «ieftina filozofie a lenei»: «Cd doar n’am să îndrept ea lumea cu umărul b, raționament, care-1 revoltă, precum protestează împotriva acelui «îndrăcit de eu», care pretinde mereu totul pentru sine și nimica pentru com- plex. Cere să dispară «politica de hatâr și de chiverniseală». «Ce popor ales, ce nobil și vrednic popor a pus Dumnezeu pe bu- cățica asta de pământ! Faceți-1 să simtă că este o dreptate și pentru el — nedreptățitul atâtor veacuri! Dați-i o administrație cinstită, un învățător harnic, priceput și cu tragere de inimă pentrn chemarea lui, un preot mi- lostiv și cucernic, un doctor, care să-și caute bolnavii cu adâncă iubire de frate — și un adevărat paradis va fi țara aceasta. S’au risipit averi, s’au pustiit sate și orașe, școli și biserici s’au năruit sub viforul vrăjmașului prădalnic. Ridice-se un suflet nou de sub dărâmăturile acestea — și toate se vor drege, și mult mai frumoase de cum au fost vor fi. Pentru aceasta însă altă făină trebuie să se macine la moara politicei noastre. Și alta se va măcina» («Dacia*, 1919). Citatele nu sunt prea lungi, nici plicticoase. Ar trebui să fie tipărite cu litere mari, și răspândite la lume și țară, puse în chenare, sub sticlă și cetite și răscetite de toată obștea, in frunte cu conducătorii.... * * * Să-l ascultăm cum scrie despre câțiva din cei apropiați sufletului său. In 1918 deplângea arderea casei lui Qrlgorescu: «In vara anului 1918, din cauze ce nu se pot cunoaște, casa Grigorescu a ars. Ce s’a pierdut acolo, în focul acela misterios, e greu să precizăm. într’o singură odaie, din cele .zece încă- peri ale casei, au ars treizeci și patru de covoare persane, a căror valoare nu se poate socoti în bani. Au dispărut colecții de monete, vase japoneze, mobile, țesături și alesături vechi românești — din toată casa n’a rămas decât o grămadă de 3 ya — ¹⁴² - d 'ii moloz și de cenușă sub apărarea câtorva păreți I negriți de fum.*^ Se înfioară de atâta pustiire a lucrurilor și lucrușoarelor prie^ finului iubit. —In 1914 descrie «in ce zile de umilitoare dureri șm Închis ochii marele visător Delavrancea*, celalalt prietin al sătuli și ni-l arată cum își împreuna mânile, două zile «înainte de se sfârși», pe patul de suferință, și cum se ruga «Doamne, fă|| să se împlinească... ce gândesc eu... in ceasul acesta!» «Erau’a cele din urmă cuvinte și cele din urmă lacrimi ale Iui Dela («Astra») Sibiu, strada Șaguna Nr. 6 până în ziua de 31 De- cemvrie 1925. Lucrarea are să fie scrisă pentru popor, să înalțe sufle- tele cu amănunte cât mai multe din viața celui dispărut, care a fost odată expresia cea mai fidelă a revendică- rilor naționale românești. Dimensiu- nile lucrării: 4-5 coaie de tipar din •^Biblioteca poporală a Asociațiunii». Premiul va fi de 10,000⁻— (zece mii Lei). Lucrarea este a se înainta ano- nim, cu un motto, având intr’un^plic numele adevărat al autorului. Sibiu, la 14 Aprilie 1925. Comitetul central al * Asociațiunii». NB. Amănunte biografice dă dl ing. P. Lucaciu, București, Bd. Col. M. Ghica Nr. 8. ■ • Ședința a IV-a a comitetului centrai, ținută in 2 Aprilie 1925. Președinte dl Vasile Qoldiș, notar dl Romul Simu. La ședința aceasta apare pentru întâia oară în sânul comitetului cen- tral nou alesul membru dl loan l. Ldpedatu (ales la adunarea generală din 9 Noemvrie 1924, Arad). Dl pre- ședinte se folosește de acest prilej pentru a dori bun-sosit aceluia, care de mult urmărește cu dragoste și spri- jinește instituția noastră. Noul membru constată că a fost chiar și secretar al «Asociațiunii», și că dela secretariat până acum este o continuitate. Do- rește să ajute cu tot ce are mai bun «Asociațiunii», de care îi este legat sufletul — pătruns fiind că dacă dă mână de ajutor societății noastre fa- ;• cilitează desvoltarea poporului nostru. J — In semn de doliu se ridică membrii j la scurtele panegirice rostite de dl •; președinte în amintirea fabricantului < de mașini, fost membru fond., Eugen Nicola din Blaj; a membrului pe viață Dr. Iustin Nemet, advocat în Timi- < șoara și a librarului-editor loan I. . Ciurcu, membru fondator al nostru. ? In special a avut loan Ciurcu un mare J. merit pentru răspândirea cărții româ- ; nești bune în Ardealul nostru. 3 —4 decenii au editat «Frații Ciurcu» cărți poporale de seamă, încât editura ro- i mânească fără de «Frații Ciurcu» nu nu ți-o poți închipui în fosta Ungarie. — In privința propagandei «Asocia- j țiunii» in Basarabia s’a discutat pe ' îndelete. Mai intâi a referat dl pre- ședințe despre fazele prin cari a trecut ₄ problema — corespondența d-sale cu Ș dl Ghibu, conferența ținută la Cluj, în 12 Ianuarie a. c., etc. După des- * bateri amănunțite s’au adus mulțumi- J rile comitetului dlui Dr. Onis. Ghibu «pentru solicitudinea și jertfele ce a i fost gata a face prin mergerea ca co- î misar cultural al Astrei». Din cauza ’ greutăților financiare se amână pentru viitorul apropiat organizarea în linia- mentele expuse de dl Dr. O. Ghibu ? — iar pentru 9 Aprilie se convoacă j o ședință a celor 20, aleși în corni- * tetul pentru Basarabia, la Cluj. In timpul apropiat să se trimită câțiva membri în Basarabia, delegați de co- / mitetul de 20 sau de dl președinte, J ca să intre în legătură cu cercurile i competente. Se vor tipări broșuri de propagandă pe seama poporului și intelectualilor din Basarabia. — S’a ' hotărît ca ziua de 3/75 Maiu (Vineri) J să fie sărbătorită precum se cuvine, j Spre scopul acesta se va trimite o circulara tuturor despărțămintelor noa- ' stre. «Universitatea liberă», de sub j ■f* 147 conducerea d-nei Sabina Cantacuzino, ne pune la dispoziție din prilejul ace- sta 36 de conferențiari, pentru dife- rite orașe. Aducându-se mulțumite «Universității libere», se va îngriji so- cietatea noastră ca și în celelalte orașe să se serbeze in chip vrednic ziua în caie poporul românesc a depus juru- ința că nu mai vrea să fie sclav, ci membru in concertul popoarelor. Con- ferențele să fie, întrucât se poate, în- tovărășite de coruri, etc. Autoritățile militare, civile și bisericești vpr fi ru- gate să înlesnească despărțămintelor serbarea. — In urma circularei noa- stre, adresată tuturor consilieratelor agricole din Transilvania, ne-au răs- puns: 1. cel din Sălaj (arătându-ne că s’au rezervat locuri pentru cămi- nari culturale în aproape toate comu- nele); 2. cel din Maramureș (care ne transpune tabloul a 23 comune, in cari s’au făcut exproprieri pentru școli primare, case naționale, etc. — și pro- mite și pentru celelalte comune); 3. cel din Sătmar (care ne arată că s’au hotărît încă de prin 1924 locuri pentru case naționale în cele mai multe co- mune). Se aduce mulțămită acestor consilierate, cari au înțeles atât de bine glasul nostru de chemare. Con- ferențiarul «Asociațiunii», dl/. Neagoe, este Încredințat să între în legături cu consilieratele acestea. — In lupta pe care o purtăm împotriva analfabetis- mului avem de înregistrat că din 28 de comune am primit rugări să punem la îndemâna celor doritori de carte abecedare, ca să se țină 'Cursuri de analfabeți». In urma circularei noa- stre concurează deci 28 de comune pentru premiile puse în vedere. Bi- roul va conține ar- ticole ocazionale, din ist. teatrului no- stru din ultimele 3 decenii. - Se ho- tărește publicarea succesivă a scrierilor inedite ale lui loan Pop Reteganul. Secr. lit. subst. referează despre co- respondența purtată cu văd. scriitoru- lui. In «Bibi. pop.» va apărea prima broșură, în viitorul apropiat. Materia- lul acesta este o achiziție prețioasă a «Bibi, pop.» — Secr. lit. subst., dl Dr. Horia Petra-Petrescu, prezintă manu- scrisul unui: «Repertoriu de piese tea- trale vrednice de iucat* de diletanți, la sate și ia oraș. Cuprinsuri pe scurt, indicația numărului de persoane (bărb., fetn., principale, secundare), scenăria, durata, editura, observații. Lucrarea e menită pe seama învățătorilor și preo- ților la sate, apoi a intelectualilor, la oraș. (Dorința de a apărea o astfel de carte și-a exprimat-o și adun. gen. din 1924, la Arad, prin comisia cenzurătore.) Dl secr. este înputernicit de a intra în legătură cu «Soc. p. fond de teatru român* și de a tipări cu sprijinul ace- stei soc. materialul. *Reun. culturală națională a me- seriașilor români din Sibiiu* a pro- clamat «Asoc.» de membru onorar, tri- mițândn-i diploma. Mulțumiri din par- tea com. centr. — In privința «Dicționa- rului de neologisme*, pregătit de dl Enea Hodoș, hotărește comit, centr. ca «Asoc.» să recomande tip. Acad. Ro- mâne și să aducă mulțumiri autorului p. meritoasa-i lucrare. Starea finan- ciară actuală g «Asoc.» nu-i permite ca să investească un capital de 150,000 de Lei în acest valoros «Dicționar». Cerându-se mereu proiecte de case naționale s’a hotărît ca să se întoc- mească două proiecte de case naționale prin architecții ministerului cultelor .și artelor («Casa școalelor»), unde va interveni dl președ. Aprobarea statutelor celor nouă să se accelereze. Dl conferențiar /, Nea- goe e invitat să pregătească un ante- proiect de ^Regulament* p. comitetul centrai, altul p. despărțăminte și al treilea p. cercurile culturale (agenturi). Secțiunile științifice-literare vor ținea o șed. extraordinară în Cluj, în ziua de 9 Apr., pentru modificarea «Regu- lamentului» lor. Dela secțiile literare și științi- fice ale „Astrei**. în zilele de 9 și 10 Aprilie, a. c., au ținut secțiile noastre două ședințe extraordinare în Cluj. Șe- dințele au fost convocate de dl pre- ședinte cu scopul ca să se încuviin- țeze proiectul cel nou al «Regulamen- tului* secțiilor. — La ședințe au luat parte d-nii: Vasile Goldiș, preș.; Dr. Oh. Baiulescu, inspector sanitar-ge- nera), Brașov; N. Bogdan, director de liceu, Cluj; prof. univ. Gh. Bogdan- Duică, Cluj; prof. univ. Dr. Alex. Borza, Cluj; Dr. Tiberiu Brediceanu, director de bancă, Brașov; din academ. comerc. Aurel Ciortea,. Cluj; prof. univ. Dr. Nic. Drăgari, Cluj; prof. univ. Dr. Silviu Dragomir, Cluj; prof. univ. Dr. Onis. Ghibu, Cluj; prof. univ. Dr. Vladimir Ohidionescu, Cluj; ingin. silvic Mihail Ittu, Cluj; T. V. Păcățianu, publicist, Cluj; dir. școalei normale Dr. Pavel Roșța, Cluj; prof. școalei sup. de comerț Dr. Mih. Șerban, Cluj și prof. univ. Victor Stanciu, Cluj, Notar a fost secr. lit. subst. Dr. Horia Petra-Petrescu. Ținându-se la ora 5, pe când era convocată șed. extraord. 1, la Universitate o conf. a prof. univ. din Paris Carcopino, s’a început șed. la ora 6 și nu s’a putut termina ma- terialul de desbătut într’o singură șe- dință. Dl prof. univ. Gh. Bogdan- 150 Duică, președ. secției literare-artistice, a 'cetit articol de articol proiectai compus de d-sa in colaborare cu d-nii Dr. Sextil Pușcariu, Dr. Silviu Dra- gomir, Dr. Onis. Ghibu, Dr. P. Roșea și Dr. Coriolan Petran. Pe lângă mici schimbări neesențiale — mai mult sti- listice — s’a piimit < Regulamentul» cel nou din partea secțiilor. Astfel sunt stabilite pe viitor normele, după cari au să lucreze cele 9 secții. Ur mează ca adunarea generală să-și dea și ea consensul (la Reghin, a. c.). «Re- gulamentul», primit în unanimitate in ședințele plenare extraordinare, se va multiplica și va forma baza de dis- cuție la adun. gen. — Toți membrii prezenți au luat parte la discuții. S’au schimbat păreri în privința viitoarei activități. Așa d. e. dl Dr. Mih. Șerban și-a exprimat dorința ca președinții secțiilor să fie în preponderanțd cu locuința în Cluj, ca să poată ținea cel puțin o ședință la lună. Dl preșdinte Goldiș a amintit cu satisfacție că orașul Cluj ne-a pus la dispoziție un loc de casă foarte potrivit, intre «Teatrul Na- țional» și «Casa Învățătorilor». Locul ar putea aduce un venit frumos pentru un viitor palat al «Asociațiunii». Dl Dr. Alex. Borza a accentuat, aprobat de toți cei de față, că menirea «Aso- ciațiunii» este mai mult de a fi o so- cietate culturală de popularizare a ști- ințelor in massele largi ale poporului și de răspândire de lectură românească bună, decât o societate academică. Pentru știința propriu zisă avem acum Academia Română. Dl Victor Stanciu a pledat pentru un călindar de părete (bloc), ca al soc. «Kosmos». Fiecare pagină să conțină sfaturi prețioase din domeniul gospodăriei și a! științelor, într’un stil popular. — S’au hotărît și oratorii la adunarea generală dela Re- ghin. — Ședințele extraordinare au să se țină de aici înainte totdeauna in ziua de Constantin și Elena, și nu în 14-fj Iulie. Localitățile să se schimbe. De.3 astădată să fie Clujul locul de întâl-9 nire. — Secretarul literar substitut «3 cetit o lungă dare de seamă despre?® publicațiile «Asociațiunii», relevând® greutățile pecuniare, apoi a schițat pla-j® nul proiectatului «Almanah» al «Aso«ja ciațiunii». S’a luat la cunoștință, dân-® du-se secr. lit. subst. împuternicirea^ de a persevera pe cărarea apucată. —9 Seara a doua s’au întrunit membrii lâ;a o masă comună în otelul New-York,J| petrecând ceasuri plăcute, în discu-'a ții utile. ';3 „Asociațiunea** și Basarabia. 1 Tot în ziua de 9 Aprilie, a. c., a ținut J comitetul ales pentru Basarabia o șe- -3 diiiță în sala de conferențe a biblio- | tecii Universității din Cluj. Au luat parte domnii: președinte Vas. Goldiș (Arad); Dr. Tiberiu Brediceanu (Bra- șov); Dr. Liviu Câmpeanu, Dr. Silviu 3 Dragomir, Dr. Onisifor Ghibu și Dr. j Sextil Pușcariu (din Cluj). Notar t J Dr. Horia Petra-Petreseu. Dl preș, a 3 expus pe larg fazele problemei pro- J pagandei în Basarabia, dela hotărirea 1 adun. gen. din anul trecut, dela Arad, z până acum. — După desbateri. la cari au luat parte toți cei de față, s’au ho- tărit următoarele: 1. Propaganda plă- ‘ nuită în Basarabia nu se abandonează " ci se va pregăti, ca să reușească după ’ dorința tuturor; 2. se vor tipări două , broșuri de propagandă, de împărțit în ... Basarabia. In ele se va explica în- ■ semnătatea culturală a «Asociațiunii» și omogenitatea culturii românești; 3. Tinerii basarabeni dela univ. din Cluj vor fi convocați în curând, ca să-i apropiem de societatea noastră; 4. La timp potrivit se vor trimite câ- teva persoane de încredere, să vină în legătură cu cercurile conducătoare din Basarabia. 151 Din alte despArț&minte. Desp. Treiscaune. D) medic din St. Oheorghe Dr. loan Popa a fost încredințat din partea comit, central cu reorganizarea desp. Spre scopul acesta a convocat o adunare constitutivă pentru ziua de 22 Februarie, tn Sf. Oheorghe. Adun, s’a ținut in sala festivă a prefecturii județului Treiscaune. Dl Dr. 1. Popa a deschis adun, insistând asupra însem- nătății «Asoc.» mai cu seamă acum, după răsboin. Birouladhoc s’a compus dindnii: președ: Dr. Vicențiu Rauca- Răuceanu; secr. Teodor Căpușan; ca- sier Andreiu Măsariu Dl Rauca-Rău- ceanu a ținut o vorbire mailungă despre «Asoc.». A urmat entuziastul nostru vocat conferențiarul nostru o adunare In Cincul-mare, ca să reorganizeze des- părțământul- Adunarea 's’a. ținut în 3 Martie, a. c, Ca să se vadă dragostea cu care a fost primit reprezentantul societății noastre, însemnăm că s’a ri- dicat în Cincul-mare o poartă trium- fală, din partea țăranilor, că i-au ieșit înainte cu fanfara locală și că socie- tatea tinerimei i-a oferit flori. Dl dir. de bancă Stănuleț, un vrednic sprijinitor al societății noastre, l-a bineventat la hotarul comunei. Convoiul a plecat la biserică, unde s’a oficiat serviciul divin. In sunetele muzicii s’au în- dreptat apoi cu toții spre sala cea mare a Otelului comunal «Concordia». Ca propagandist, păr. Aurel Nistor, adm. protopopesc, care a analizat activitatea «Asoc.», arătând totodată cum lucrează un desp. model ca cel al Sibiiului (a răspândit și buletine de ale acestuia în public). In noul comitet al desp. au fost aleși în unanimitate: dnii Dr. loan Popa, director al desp.; păr. Aurel Nistor, secretar; li. colonel Cultei, Dr. președinte a fost proclamat veteranul preot Bațtea, iar secretar dl agronom regional Vanghelie Topriceanu. De față a fost, pe lângă intelectualii și țăranii, veniți în număr mare, și dl director al propagandei culturale din noile teri- torii, dl Aurel Paul Bănuț. Confe- rențiarul nostru în vorbirea sa a pus la inimă ascultătorilor nobila misiune Miron Crețu, Mihail Tigoianu și Const. Dediu, membrii în comitet. S’a deschis o listă de subscriere pentru cumpărarea unui cinematograf ambulant. Așteptăm din partea desp. Treiscaune cele mai frumoase dovezi. a societății noastre, relevând două puncte din trecutul despărțământului ce se reînființează: 1. Banca locală: 'Armonia*, încă înainte de răsboiu, a plătit 20 de abonamente la Biblio- teca noastră poporală; 2. la căsătoria de activitate. unui tinăr (1. Vlad) s’a colectat la 'jocul miresei* o sumuliță și peijtru Din activitatea conferențiarului nostru, dl I. Neagoe. Ne propunem să însemnăm în liniamente generale unele observații și unele fapte ale con- ferențiarului nostru. Sunt escerpte din rapoartele dsale, înaintate comitetului central. Din ele va reieși, credem, din când în când, ;âte o icoană culturală sau câte o preocupare de «intelectual», vrednică de a germina mai departe. 1. In urma încredințării primite din partea comitetului central, a con- Dl A. P. «Asociațiune». Pe drept cuvânt a lăudat conferențiarul și banca și ideia cu co- lecta la «jocul miresei» {n’ar fi bine să pornească băncile să se aboneze la fel și acum ? și n’ar fi cu cale ca la câte un *joc al miresii* să se gândească nuntașii și la societatea noastră?). S’a purces la reorganizarea des- părțământului. In fruntea lui s’a ales cu aclamațiune dl pretor /. Șandru, director. Noul director a mulțumit și a promis cea mai întinsă activitate. Bănuț a ținut o măduvoasă 152 conferență despre Mihail Eminescu, recitând pasagii din opera poetului. «Reuniunea femeilor* din localitate a ținut să își arate dragostea față de soc. (conducătoarea reuniunei este dna preoteasă Conta, apoi, între cele cari a lucrat mai mult, dna Stănuleț) In legătură cu serbarea «Astrei» s’au aran- jat două reușite expoziții. Dl confer, scrie: ^Expoziția de copii s’a aranjat cu scopul de a se delătura dela în- ceput tendințe ce s’au observat și la români de a nu avea decât puțini copii, ceeace constituie o primejdie națională. Copilașii curați, in port național, s’au prezentat cât se poate de bine, unii în brațe, alții lângă mamele lor, sub supravegherea și îngrijirea «vrednicei conducătoare a grădinei de copii din loc». Mamele au fost premiate cu premii dela 50 până la 250 lei». In expoziția de industrie casnică s’au arătat lucruri frumoase și aici s’au împărțit premii. Doamnele câștigătoare au lăsat sumele Reuniunii, ca aceasta să se înscrie membru fondator la , începând cu co- mitetul cercului cultural al«Astrei» dela sate, trecând la comit, despărțămin- telor și chiar în comitetul centra), cred că ar fi cât se poate de folositor so- cietății noastre. Prin aceasta s’ar câș- tiga concursul foarte prețios al femeilor și s’ar putea începe o colaborare chiar cu societ. de femei (Reuniuni), dintre cari unele, după cum m’am putut con- vinge, d. e. Reuniunea femeilor din Beiuș și jur (Dna Dr. Ciordaș, etc.) desvoltă o activitate lăudabilă. Ar fi un pas însemnat înainte în viața so- cietății noastre această colaborare». Nou alesul director al despărță- mântului, dl Aurel P. Bănuț, a promis că va lucra cu tot zelul pentru «Aso- ciațiune», de ceeace nu ne Îndoim, cu- noscându-i marea râvnă în ogorul culturii. Adunarea a reușit foarte bine. * Turneul măiestrului C. Nottara. Sărbătorit in metropola României Mari de toții fii și de însuș Regele Țării, la împlinirea a jumătate de veac in care și-a închinat întreaga viață Thaliei și Melpomenei, lucrând la desțelenirea ogorului culturei naționale și înari- pând sonorul verb românesc, măiestrul Nottara, disprețuind lipsurile și obo- seala, a pornit în turneu prin provin- ciile alipite, cu piesele: *Apus de soare*, perlă din colierul trilogiei lui Dela- vrancea, și ^Ludovic al Xl-lea*. La Sibiiu, în zilele de 11—13 Martie, mi-a fost dat să-l revăd în au- reola magistralelor'creații din: Oedip Rege, Cocoșul negru, măiestrul atingând în Ludovic al Xi-lea culmea realiză- rilor dramatice. Publicul românesc sibiian l-a cin- stit precum se cuvine acestui venerat pontif al artei noastre dramatice, Aso- ciațiunea *Astra* prezentându-i oma- giul său prin cuvântarea mișcătoare a fostului elev al măiestrului, domnul Băilă, oferindu-i o liră și jerbe de flori, la care moșneagul pururea tânăr a răspuns atât de emoționant, în lini- ștea de templu și încordata atenție a spectatorilor. Spicuiesc din vorbirea măiestrului următoarele: — Cezar Cristea. | ■ * I «Se ’ntreabA mintea. 8ănătoasA