Nr. 1-2. Redacta și Admin.: „Asoclațlunea*, Sibliu, strada ȘaguuaO. AWA 12 16 19 21 23 Depozit general pentru vechiul regat, Baiarabia și Bucovina: Librăria Pavel Sura, București, Calea Victoriei 85, unda se afli de vânzare toate publicațiile «Asociatiunii>. A Pa«iaa _ 2 _ 3 TRANSILVANIA An. 56 lan.—Febr. 1925 CUPRINSUL: Horia-Petra-Petrescu: In pragul anului 1925 Atente Banciu: Ortografia noastră de azi Marius lliescu: Sonete: Tăcerea ți-* vorbit. Farmec de noapte. Cu sufletul in iarnă. Sensație de iarnă. Tristeță. Cuib visat... Convalescentă----------------------- Dr. Aurel Conina: Pe valea Jiului ------------------- Horia Petra-Petresca: Cântec ■— căldurii-------------- Maria B. Baiulescu: Moda femeilor--------------— — Gavril Todica: Caleidoscop— ------------------------- Cum luptă altii pentru cultură---------—---------- O femeie de inimă, pentru — -------- Maestrul Nottara_______________________________— Tocilescir. O pagină din Bălcescu —------------------ ti. P. P,: Cum au început să ne disprețuiască cei din Azia Cronică (Tr. Sc., Dr. Klett, etc.)------------------- 35 39 40 41 44 64 Asociațiunea pentru literatura română și <4 cultura poporului român. jfe întemeiată la 1GS1. Președinte de onoare: M. 5A REGELE FERDINAND. Prezident activ: Vice-prezident: Vasile G o Idiș. Dr. Oetavian Russu. Membrii comitetului central: loan AgArbiceanu, publicist, membru coresp. al «Acad. Române», Cluj. Dr. Nicolae BAlan, mitropolitul Rom. ortod. din Transilvania, Sibiiu. Dr. Victor BArlea, dir. școalei normale, Lugoj. Dr. Iile Beu, medic, Sibiiu. Dr. I. Blaga, dir. de liceu, Brașov, loan baron Boeriu, general în pens., Sibiiu. Dr. V. Bologa, dir. de lic. Sibiiu. Dr. Lucian Borcia, adv., Sibiiu. Dr. Al Borza, prof. univ., Cluj. Dr. I. Bunea,dir. de liceu, Sibiiu. Dr. Elie DAianu, protop., Cluj. Dr. N. DrAgan, prof. univ., Cluj. Petru Dreghiciu, senator, Sibiiu. Octav. Goga, membru al «Acad. Române», Ciucea. I. I. Lapedatu, dir. de bancă, prof., Sibiiu. Dr. 1. Lupaș, prof. univ., mem- bru al «Acad. Rom»., Cluj. Fondată la 1868. luliu Marțian, maior i. r. dir. de bancă, Năsăud. Dr. G. Moga, gen.-medic, Sibiiu. loan Moța, publicist, Orăștie. loan F. Negruțiu, dir. școalei normale, Blaj. Dr. Zenovie Pâclișanu, dir. general, membru coresp. al «Acad. Române», București. Aurel Popescu, comerc., Sibiiu. G. Poponea, conducătorul tipo- grafiei arhidiecezane, Sibiiu. Dr. George Preda, medic, dir. osp. de alienați, Sibiiu. Dr. Alex. Rusu, canonic, Blaj. Tr. Scorobețiu, asesor, consist., Sibiiu. Dr. V. Stan, dir. șc. norm., Sibiiu. Dr. Vasile Suciu, mitropolit de Alba-Iulia și Făgăraș, Blaj. Gavril Todica, cont., Oeoagiul-1 de-jos. Nic. Togan, protopop, Sibiiu. I. VAtășan, dir., «Albina»,Sibiiu.. „Revista Transilvania" Fo"Jat*J? I⁸⁶⁸_- COLABORATORI: 1. AgArbiceanu, A. P. Arbore, D. C. Arion, I. C. Băcilâ, M. Balu- lescu, A. Banciu, N. Bănescu, 1. A. Bassarabescu, I. Bianu, L. Blaga, G. B. DuicA, V. Bogrea, Dr. L. Borcia, Dr. AI. Borza, Ai. Busuioceanu, Al. Ciura, Dr. I. Coltor, A. Cotruș, Dr. E. Dăianu, Dr. N. DrAgan, R. Dragnea, S. Dragomir, V. Eftimiu, I. Geor- gescu, Dr. O. Ghibu, V.Ghidionescu, O. Goga,I. Gorun, P. Grimm, C. Hodoș, E. P. H. Longin, N. lorga, Al. și I. 1. LApedatu, V. Lazar, Dr. loan Lupaș, A..Lupeanu-Me1in, Dr. I. Maniu, Gen. I. Manolescu, Dr. I. Mateiu, S. Mehedinți, Dr. V. Meruțiu, C. Moisil, Gen. Tr. Moșoiu, D. Nanu, Dr. D. Negru, V. PAcalA, T. V. PAcAțianu, Dr. Z. Pâclișanu, Em. Panaitescu, V. Pârvanu, D. O. PAtrAșcanu, Dr. I. Paul, C. Pavelescu, Dr. H. Petra-Pe- trescu, E. Pitiș, A. Pop, Dr. I P.-Voitești, Dr. P. Poruțiu, Dr. G. Preda, Dr. O. Prie, Dr. S. Pușcariu, L. Rebreanu, Dr. P. Roșea, St. Roșianu, I. U. Soricu, V. Stanciu, M. Ștefănescu, V. Stroiescu, Dr. A. Tatar, G. Todica, N. To,?an, D. Tomescu, G. Vâlsan. TRANSILVANIA Anul 56. lan.—Febr. 1925. Nr. 1— 2. 3tt pragul anului 192$. Ai început — la tel — creștinătății? Aceea? zi la toți — catolici, pravoslavi Și protestanți, calvini — Eternității In țărnă proșternuți, cu toții sclavi! Când ai pășit, in ciocnet de păhare, Pe pragul părăsit de-un an bătrân, Ce ne-ai ursit pe-a inimii Sahare? Ce ne nutrește inima din sân? Lângă — așternutul micului Mesia lngenanchiat-au toți, și mici și mari, Din ochi la mulți cetitu le-ai trufia — Creștini cu buza, 'n inimă barbari... Sub flacăra plăpândă de pe pomul Trimis la noi de blândul Moș Crăciun îmi ticluiește plan satanic «omul», Să stingă vrea la vieți, le dă surghiun! In timp ce dorm copiii 'n pătulețe, In toate țările, An nou, te chiem Și ți i arăt, să vezi a lor mândrețe. Cei mari le pregătesc nou Betlehem! O, n'a curs sânge, mii de Niagare, De ajuns pe Mâmona să i vezi sătul! In pieptu-i sec iubirea cuib nu are Și ori câți ar sugrumă, nu i e destul! i 2 Suspină văduva, un dung, orfanul, Un tată-și plânge fiul, în răsboiu Toți și-au pierdut propteaua-, iară Banul, El se învârte, dnic, printre noi! * ♦ ♦ Spre cerul înstelat înalți privirea Și mânele-ți trudite ți le 'ntinzi, vrei dela aștrii să 'mprumuți lucirea Și oamenilor raze vrei să vinzi. Să își îndrepte ochii cătră stele, Nimicnida omului înțelegând Și inimii să-i împrumuți vântrele, Lumină din lumină, gând din gând! O, stă samsarul și-ți socoate viersul Și, de-i câștig, îl vinde la mezat ! Iar cel cu bursa îți aține mersul Și ți râde 'n față, râs de desfrânat, Căd vrea să dea acum o «lovitură», Las' să tresară zeci și zeci de mii, Ce i pasă lui de schinjuie, de fură, Morala-i pentru proști, pentru copii! Și-o rotativă, n'auzi tu cum ține Disgrațios discurs cu albe foi? (Lui Qutenberg i-ar fi de ea rușine!) Tiparniță de vrajbă, vrea răsboiu! Tiparniței îi dă — dârz — nutremântul Dinamitardul, la 'nceput de an! Pângăritor a tot ce e «Cuvântul», El supra-lidtează, -i po U-ti-ci-an!.. Și apoi mai vine, 'n goană, șovinistul, Cei carii nu-s cu el sunt «răi» și «hoți». «Potopul după noi» / — e arivistul! Ne pregătesc potopul pentru toți! ♦ * * — 3 Da, e la noi Satana, Negațiuneaf Orice ai face — înger de ai fi, Te schinjuiește, ucizând Rațiunea, Neronic hohotește: Sunt ad! Iersitic îți arată Goliciunea, Iși bate joc de-ai Binelui eroi, Savant îți toarnă ’n piept amărăciunea f Satana-și are cuibul între noi! * * * O, an ce vii, adus-a Moș Crăciunul Un bici de fier, cu plesnele de foc, Să nu ne cruțe 'n drum pe nice — unul Ce-și bate de-adevăr și inimi joc? An douăzeci-și-cinci/ Vină, doboară Tot ce e rău si putred și meschin! Ne apără de spiritul ce-omoară, In fața ta, smerit, atunci mă 'nchin... Bobotează — Sf. Ion 1925. , JELoria Petra-Petrescu. Ortografia noastră de azi. Cu vreo patru ani in urmă, la stăruința câtorva cunoscuti, tjinui un curs de ortografie română. Deși cursul era gratuit, n’a prea fost Îmbulzeală la el. Abia au fost vreo 25—30 de ascul- tători, In majoritate funcționari. Cauza era, că cercetarea ace- stor lecții implica și recunoașterea necunoașterii ortografiei ro- mâne. Și părerea bună pe care o are fiecare om despre sine și pe care ar dori s’o vadă potențată în ochii altora, — nu prea dă brânci nimănuia. Dacă ar ști aceștia ce naivi sunt în judecata lor, s’ar ru- șina. Căci chestia ortografiei noastre nu e nici pe departe atât de ușoară cum și-o închipuiesc ei. Indrăsnesc să afirm, fără să mă tem de dovadă contrară, că nici între cei mai buni scriitori ai noștri nu găsești 3—4 inși 1‘ 4 în scrisul cărora, dacă nu dai chiar de greșeli boacăne de or- tografie, să nu te împiedeci mereu de atâtea inconsecvențe îr» ortografia pe care o întrebuințează. Ar fi de mirare să fie altfel, când însăși Academia, care- ne a fixat regulele ortografiei, nu e consecventă. Nu e deci nici o rușine a recunoaște că nu știi scrie per- fect ortografic, chiar dacă ai făcut școală românească, — dar mi-te dacă ai avut parte numai de școală străină! Nu e rușine și din simplul motiv, că ortografia noastră,, în atâtea chestii, nu e încă fixată, iar de regulele Acadeniei Ro- mâne nici înșiși membrii ei nu țin seamă. Cum o să tină deci; altii ? Și te-ai împăca par’că și cu anomalia aceasta, dacă ai vedea măcar pe filologi scriind la fel. Dar, când constati, că nici aceștia, specialiștii, nu-s mai disciplinati — având uși fie- care ortografia și inconsecventele sale — tu, nespecialistul, îti- pierzi și cumpătul și capul. Ceeace e însă mai supărător azi, mai ales in teritoriile aii pite, nu e nici lipsa de autoritate a Academiei, nici lipsa de acord a filologilor, ci ironia, adeseori disprețul, ia care suntem expuși din partea minoritarilor, care, siliți să ne învețe limba,. (nu arareori ne aruncă în fată imputarea: . Lucrarea minei Chorin și a celorlalte din apropiere se vor face cu mijloacele tehnicei celei mai moderne, producând la zi câte 280 vagoane de cărbuni. Uzina electrică, incomparabilă în ținuturile noastre, produce curenti de înaltă tensiune, având o forță electromotrice de 5000 HP. Dintre toate însă cea mai impresionantă a rămas excur- sia la Lupeni unde am cercetat cu deamănuntul cuptoarele pentru cocsificarea cărbunelui, uzină, care e împreunată cu in- stalațiuni pentru prepararea bensolului. Cărbunele brun, de 6—7000 calorii, se pisează și se introduce în cuptoarele înșirate paralel, la o căldură foarte urcată. După 3 zile cărbunii coc- sificați, gata, sunt împinși pe un platou refractar. Aspectul coc- sului aprins, ce iasă din cuptor, e de o grandiozitate fără pe- reche, perfect asemănătoare lavei aprinse ce iese din vulcani. Încoronarea excursiei a fost trecerea pasului Surduc până la Mănăstirea Lainici. Jiul, străbătând Alpii Getici, a înfăp- tuit cea mai superbă trecătoare a Carpaților. Drumul no- stru a fost un restimp de reverie copleșitoare. Numai la Mă- năstirea Lainici s’a abătut un nor de întristare și de revoltă în sufletele noastre. Juvaerul acesta din creerul munților, mănă- stirea construită și pictată prin 1817, ca o operă de artă, a fost pângărită de cutropitori, exact la 100 ani dela înfăptuirea ei. In 1916 zbirii Kaiserului au adăpostit caii în altarul ei și pe văp- seala pereților închinăciunii evlavioase briceagul a zgârâit nume de-o brutalitate insolentă. Interdependența. Striga martirul: od legător, menit să stingă ură Și sd ’ngenunche chiar și pe-un ateu. Și vreau să cânt., cântare murmurată. Căldura, care-o cred că viețuiește Jn pieptul tău, iubită ’n depărtată, In pieptul tău, chiar de disprețuiește... Te preaslăvesc pe tine, mândru soare. Cel cearnă lași ca să-ți simțesc căldura Și'aripi dai ființei muritoare Să-și supraviețuiască chiar făptura... ♦ * ♦ Stau în genunchi acum și ’n față-mi marea Și-a ’ngemănat albastrul cald cu cerul — Smerit cat, eu, atomul, depărtarea, Ce m’ă cuprins pe mine, efemerul! • imi simt în univers nimicnicia. Nu sunt decât o slabă părticică, Dar gândul că mă lupt cu vecinicia, Căldura ’n piept, — mă ține, mă ridică... ^Primel-Trigastel, (Canalul Mânecii) 24 August 1919. Hor ia Petra-Petrescu. Moda femeilor. S’a auzit in timpul din urmă despre demersurile, ce le-aii făcut prelații catolici in bisericile din Italia, pentruca să împie- dece Îmbrăcămintea exagerată a femeilor în biserică, oprindu le chiar la intrare, dacă t res" pectiv de o secundă (=A”) de arc? 24 Răspunsul se lămurește pe baza celor mai simple rapor- turi și proporțiuni din cari știm că mărimea aparentă e invers proporțională cu distanța reală. Cu alte cuvinte: cu cât unghiul aparent e mai mic, cu atât distanța reală trebue să fie mai mare. In acest mod, unghiului aparent de /\’ ii corespunde âi- stanța de 57'3X60=3438 diametre iar unghiului aparent de A” ii corespunde distanța de 3438X60=206,265 diametre. Ceeace însemnează că un tren de 100 metri lungime ne-ar apăreă sub unghiul de A’ la distanța de............................. 5,730 m.. A’ - ................................ 343,770 „ A” » » „ .................... 20.626,500 „ O sferă cu diametru de un metru ne-ar apăreă sub un- - ghiu de A’ la distanța de.............................. 57’3 m. A’ » „ ......................... 3,438'7 „ A” » „ „.......................... 206,2650 „ Măsurări în univers. Paralaxa. Când navigatorii parcurg suprafața globului intreg și con- stată că constelațiile iși păstrează aceeași figură invariabilă, e semn că acele constelații sunt despărțite de noi prin distanțe așă de colosale, incât dimensiunile pământului dispar in com- parație cu distanțele stelare. Conform noțiunilor enunțate mai sus și conform princi- piilor trigonometrie!, tot obiectul care apare ochiului nostru sub unghiu de A” de arc» se *a distanța de 206,265 ori diametrul său. Deci, dacă distanța mijlocie a pământului dela Soare, adecă vre-o 149.347,400 km. ofere unei stele un un- ghiu de A” de arc> distanța stelei dela pământ face tocmai 149.347.400X206,265=30..805„ 142.000,000 km. Paralaxa stelei respective este de A”- Distanța unei stele cu paralaxa de o zecime, o sutime de secundă va fi de zece-ori, o sută de ori mai mare. Până acuma abia ș'a putut determină paralaxa pentru vr’o sută de stele, calculându-se și distanța lor. Iată câteva: 25 Steaua Paralâxa '' Diat. tn ani de lumini Alpha Centauri............O”,75.............4'3 Sirius...................... 37.............8'8 Prokyon..................... 33.............9’9 61 Lebădă ...... 29............11*3 Altair...................... 23............14’2 Mira Ceti................... 14............23’3 Vega ....................... 13.............251 Fomalhaut................... 13............25’1 Aldebaran................... 10............32’6 Capella..................... 08 40’8 Steaua polară...... 07 46’6 Determinările aceste sunt extrem de migăloase și anevo- ioase. Incertitudinea crește cu distanța, adecă cu micimea pa- ralaxei. Numerii precedenți reprezintă valorile mijlocii stato- rite din observațiile cele mai precise. Extensiunea vederii sau distanța orizonului pentru diferite înălțimi e în funcție de diametrul corpului ceresc. Cu cât globul e mai mare, cu atât cercul orizonului e mai considerabil. Pe un glob de volumul Soarelui, orizonul vederii ar aveă distanță sdravănă. Pe un glob ca Luna, cercul vederii ar fi foarte redus. Pe Pământul nostru, cu diametru de 12,742 km., cercul orizo- nului se află la 3,570 m. pentru înălțimea de 1 metru. Prin formulă generală, radiul cercului vizual este: R=3,570 m. Vi unde i însemnează înălțimea observatorului. Un om stând în picioare, pe suprafață orizontală, cum ar ii un șes, își are ochiul la înălțimea de 1 m 75. Cercul ori- zonului va aveă deci pentru acest om, de talie normală R=3,570 V 1’75=3,570X1 •32=4 711 metri. • lată câteva exemple calculate pentru nivelul mării: [uâlțimta Distanța 1 metru................................ 3,570 metri 2 „ 5,048 ,, 3 ‘................................... 6,183 „ 4 -................................... 7,139 „ 10 ..................................... 11,288 „ 100 „ 35,696 „ 1000 „ 112,886 „ — 26 De pe vârful muncilor: Buceciu sau) i R Rătezat J • . . . 2,506 m . . . 178,750 km.. Negoiu . . . . . . 2,544 m . . . 180,066 „ Paringul. . . . . . 2,520 m . . . 179,200 „ Găina . . . . . . 1,266 m . . . 127,025 „ Detunata . . . . . 1,169 m . . . 122,060 „ Nu trebue să accentuez, că orizonul calculat e teoretic. In realitate, niciodată nu putem vedea așă departe, nici cu ochii: liberi, nici cu ochii Înarmați cu instrumente (binoclu, telescop). La orizon aproape totdeauna e ceață, care împiedecă vederea. Orizonul practic e mult mai restrins, decât cel teoretic. Iată câteva exemple interesante de orizonuri practice (cL Flammarion, Annuaire astron. pour 1921 pag. 179—180): Dela observatorul din Palermo se poate zări uneori fumul' vulcanului de pe insulele Liparice. Distanța e de 140 km. De pe țărmurii Asiei minore se vede câte odată muntele Athos. Distanța e de 150. km. Insula Reunion și insula Maurițiu au fost legate prin te- legrafie optică. Distanța 180 km. Dela observatoriul prințului Trubetskoy din Bergamo (Italia) «Specola Marciana», altitudinea 446 m. pe timp senin, se vede perfect de bine, cu ochii liberi, muntele Cimion din Toscana,, la distanța de 185 km. Altitudinea muntelui Cimion este de 2103 metri. Din Monaco și dela Nizza se văd adeseori munții Cor- sicei. Distanța: 190 km. Etna se vede de pe insula Malta. Distanța este de 206' km., iar înălțimea muntelui Etna de 3314 m. Dela observatoriul Link in California, se văd uneori In Septemvrie munții Sierra-Nevada profilându-se pe soare, când: răsare. Distanța: 210 km. Din Bergamo (citat mai sus) se vede limpede cu ochiul liber, pe timp senin, muntele Viso (altitudinea 3841 m.), la di- stanța de 231 km. Din Langres, din Montigny-le-Roi și din Clermont (Haute- Marne) se zărește uneori Mont-Blanc-ul. Distanța: 245 km. — 27 Înălțimea muntelui: 4810 metri. Se detașează în negru pe orizonul albit de apropierea soarelui, pe timpul solstițiului de iarnă. De asemenea se vede muntele acesta dela Puy de D6me (1465 m.). Distanța 303 km. Printr’o lunetă bună se zărește uneori dela observatoriul' Pic du Midi, dimineața in zorile zilei, în epoca solstițiului de vară, detașându-se în negru pe orizonul luminat. Distanța e de 500 km. Din Marsilia (Notre Dame de la Oarde) se vede pe timp frumos, muntele Canigou proiectându-se direct înaintea Soa- relui ce apune, în 10—13 Februarie și 28—31 Octomvrie. Al- titudinea lui Canigou este de 2785 m., iar distanța 253 km. La distanțe așâ de mari, radiul vizual încetează de a fi dreptliniear. Ei se curbează, întorcându-și concavitatea spre pă- mânt, ceeace mărește distanța vizibilității. Orație acestui fapt poate fi văzut Canigou din Marsilia, căci linia dreaptă dusă Intre cele două puncte, trece — la mijlocul distanței — 120 m. sub nivelul mării. Spania și Algeria au fost legate geodetic, în 1879, la di- stanța de 280 km. de pe muntele Mulhacen (Andaluzia) la muntele Sabiha (Oran). Statele Colorado și Utah au fost joncțiunate între mun- tele EUen și piscul Uncompahgre I4 distanța de 294 km. Din Holstenborgul Groenlandei (66° 55’ lat. boreală și 56’ 1’ lung, vest dela Paris) se poate vedea Capul Walsing- ham pe coasta americană, când soarele face să strălucească ghiața pe munți și timpul e frumos. Distanta e de* 315 km. Din Puy Mary (Cantal), 1787 m. altitudine, se distinge massivul Maladetta, la 315 km. și muntele Alb la 335 km. De pe vârful Ortler se zărește Viso (3841 m.) la distanța de 350 km. Din decalogul istoricului italian G. Ferrero: Gândtți-vă, atrage atenția F., gândiți-vă că democrațiile nasc cu mare •ușurință ura între bogafi și săraci, între mari și mici și că această nră sub- îtninează intr’una națiunile și le sleiesc de puteri, ba câteodată le și aduc la faliment. Această primejdie a urii este în zilele noastre mai mare ca oricând, fiindcă «lumea trăiește numai din ură—din ura îutre clase sociale, ■ura între partide,.ura între rase». 28 Cum luptă alții pentru cultură. i. Un învățător scrie: în tășculițele elevilor mei am găsit, când au venit la școală, fel de fel de caiete tipărite prost, cu ilu- strații grozave pe copertă, de un conținut de ți se făcea părul măciucă. Să fi început să tun și să fulger? Nici prin gând nu mi-a trecut. Dimpotrivă: am spus elevilor mei să-mi Împrumute și mie odoarele lor. Fiecare s’a grăbit să-și servească dascălul l Acasă m’am apucat de cetit. Voiam să combat pe elevii mei cu armele lor. Am cetit 2—3—4—5 broșuri de astea. «Detec- tivul Nick Carter», «Răsbunarea meritată», etc. Pe fiecare pa- gină răsună cel puțin o pușcătură de pistol Browning! După ce am fost stăpân pe materie am adus vorba în clasă despre lectura împrumutată. — «Ei bine, oameni buni», le-am zis eu, «de astea mi-ați dat să cetesc? Ascultați! Sunteți băieți cu scaun la cap, ce naibaI» Și le-am cetit o pagină, două, trei. Mă opream când credeam de-cuviință și îi întrebam: «Credeți voi că se pot întâmplă ași mirozenii? Nu vedeți că oamenii ăștia sunt oameni din lună și nici decât oameni de pe rotogolul pământului nostru?» Unii mai protestau cu ochii, alții mai dădeau neîncrezători din cap — când le-am arătat apoi secăturile de broșuri, prin- zându le cu două degete, ca și când ai prinde un șoricel de coadă, făcându-i atenți la grozăviile ilustrațiilor, au plecat capul în pământ, cu toții. — «Uite, ce vreau să vă dau în locul Io*⁻» am urmat eu. «Ascultați!», și le-am scos din saltarul mesii mele o carte cu- rățică, nouă de nouță, și am început să le cetesc. O povestire scrisă de un adevărat scriitor. Mi-am pus tot focul în joc, am cetit cu o vervă, încât toți elevii mei stăteau «smirna». Sfârșind povestirea, i-am întrebat pe micii mei prietini: nu e pe de o sută, pe de o miie de ori mai frumoasă cărțulia asta decât spa- nacul, pe care-I purtați în tășculițele voastre de școală? Veniți la mine și vă voiu fi sfetnic conștiențios. De atunci n’atn mai văzut la copiii mei cărți proaste. 11. Un profesor universitar, care a ținut multe cursuri univer- sitare poporale, se plânge de greutatea de ai hotărî pe ascut- 29 tători de a sparge ghiața, după prelegere, și de a pune între- bări. Puneți întrebări! se roagă profesorul. întrebările dau do- vadă că ascultătorul vrea să pătrundă problema pusă de pre- legător, că n’a stat ca un buștean in decursul prelegerii. Experiența m’a învățat, scrie profesorul, că ascultătorii sunt prea rușinoși la Început, că nu Indrăsnesc să pună întrebări,, fie ca să nu-și dea «prostia> închipuită pe față, fie ca să nu apară în fața camarazilor lor drept oameni, cari își dau «ifose». Cum am ajuns să-i încălzesc și să deschid o discuție cu dânșii, după prelegere? Am cetit întrebări fictive, din mici hârtii,, pe cari am spus că le-ași fi primit înainte de lecție — și răspundeam, astfel întrebărilor mele, rugând pe unul și pe altul să sară îrr focul discuției. Așă am spart ghiața, cu o minciună nobilă. Elevii mei îmi sunt recunoscători. 111. Cum încearcă în Franța pedagogii să se apropie de sufletul copiilor? In Anglia și în America au sporit în anii din urmă bibliotecile pentru copii. Franța rămăsese în urmă, după cum constată cineva în rev. «Illustration» (22 Noemvrie 1924). Acum s’a înființat, luându-se ca model o «Bibliotecă de a copiilor» anglosaxonă, o bibliotecă franceză, în Paris. înființarea ei este a se mulțumi «Book Committee»-ului (comitetului de cărți) din New-York și generoasei sale prezidente, dna lohn Lewis Griffith. Biblioteca se adresează copiilor dela 10 la 17 ani și a fost adaptată mentalității copiilor francezi de dl Eugen Morel. Ce este o bibliotecă pentru copii? Ne răspunde dșoara Huchet, care s’a specializat: «Un loc ales, una sau mai multe odăi mari, luminoase și vesele, bine încălzite, cu mese și scaune de înăl- țimi diferite pentru cetitorii de diferite vârste, un mobiliar plin de lumină. întregul acesta aduce mai mult a casă familiară decât a școală, cu tablourile sale, cu florile sale, cu rafturile sale des- chise tuturor, rafturi, cari nu trec, ca înălțime, de talia unui copil de 10 ani. Trebue ca din rafturile acestea să aibă putința să scoată băieți și fetițe, după placul lor, toate cărțile frumoase, cu legăturile lor luminoase, toate albumurile ilustrate, poveștile cu zine și poveștile cu animale, pentru cei mici, descrierile de călătorie, de aventuri, de istorie, de știință — pentru ce» mari.» 30 Din biblioteca aceasta se delătură, principiar, cărțile scrise «pentru copii», adecă volumele, cari au tendința prea evidentă și In cari autorii au cercat să se «coboare» la copii; apoi cărțile . cu o critică destructivă, critică ce n'are rost intr’o bibliotecă ipentru copii. Copiii aleg după plac, ei de ei, in rafturi; ca sfetnici au iinere bibliotecare, cari au absolvit câte un curs special, sub direcția soc. «Book Committee» in Statele unite, in Anglia sau in Belgia. La început sunt unii din cetitori prea sfioși. Alții stau să «mănânce» cărțile. Deschid câte o carte — citesc câteva pagini și iau altele la rând. Alții au o experiență mare in lite- ratura — pentru copii. Ei se știu orienta și cer pe un autor din care au mai cetit. Alții simțesc plăcere trecând in revistă catalogul alfabetic și analitic, mai cu seamă dacă au teme date acasă. «S’a remarcat că copiii de rasă latină preferă să aleagă singuri. Englezii iși recomandă reciproc cărțile. Micii americani solicită ajutorul bibliotecarilor.» Cei mai mici din copii preferă, firește, poveștile. După ce au împlinit 10 ani le place mai mult o descriere plină de aven- turi. Mare trecere au poveștile, descrierile științifice, istorisirile istorice. Apoi cărțile despre meserii, de artă, religioase. Fetițele se interesează, in special, de subiecte luate din istoria roman- țioasă, de aventuri istorice, reconstruiri istorice. Băețașii cer mult manuale de telefonie fără de fir. Bibliotecii din Paris ii zice: de Plutarh. «Bibliotheque rose» (bibi, roza, p. copii) din greu. Cărți de turism și biografii «de artiști. Odată sau de douăori pe săptămână povestește copiilor una din bibliotecare câte o povestire aleasă dintr’o carte, ca să facă propagandă pentru opera respectivă. Povestirile acestea sunt foarte bine primite. Experiența a arătat că copiii au cerut, după ascultarea unor astfel de povestiri, cărți în legătură cu ■cele povestite. (Toate informațiile din «lllustration».) IV. Ca să ajungă muncitorimea la reprezentații teatrale de seamă a venit un cetățean elvețian ia o idee lăudabilă. Orașul Ziirich da în 1899 o subvenție de 20,000 de franci teatrului. Un cetățean a făcut propunerea în consiliul municipal, și a și fost primită, ca în schimbul acestor 20,000 de franci să ceară orașul din partea teatrului echivalentul în bilete de teatru, la reprezentații, cari nu sunt atât de bine cercetate (d. e. Lunia sau în lunile mai puțin frecventate: primăvara). Biletele acestea le a împărțit orașul Ziirich muncitorimei, gratuit, prin organi- zațiile ei speciale — ajungând astfel să răspândească în șirul muncitorimei dragostea de reprezentații teatrale. (V. referatul din «Die Erziehung des Volkes auf den Gebieten der Kunst und Wissenschaft» 1900, Berlin, pag. 154—5.) V. Servitorimea și educația ei. Profesorul Brunner, un fervent propagator al răspândirii culturii in popor, la germani, atrage atenția publicului asupra lecturii servitorimei. «Băieții de casă», servitoarele, bonele, etc., scrie dânsul, citesc mult mai mult ca mai ’nainte. Romanul de colportaj s’a răspândit și in șirurile lor. Tinerii citesc fascicole imposibile, cu indieni și detectivi, fetele interminabilele romane lasă să moară de foame — dar când e vorba de hrana sufle- tească, dau stăpânii din umeri și declară că nu-i impoartă ce citesc servitorii. E o datorie insă să ne îngrijim și de hrana sufletească. Ca să interzici lectura servitorilor tăi ar fi ne-la-locul său, nici nu ți-ai ajunge scopul. Dimpotrivă: influința educativă a stă pânei casei va trebui să se manifeste in direcția aceasta. Stă- pâna să aleagă cărți vrednice de cetit și să le dea servitoarelor și servitorilor ei, ca să aibă o binefăcătoare inrâurință asupra caracterului lor. Profesorul recomandă cu insistență și dăruirea^ servitorimei, ici-colea, cu câte un bilet gratuit la reprezentații teatrale și la împărțirea de cărți bune, de serbătorile Crăciunului. Mă gândesc la domnii și doamnele din București și lași... VI. Oustave Le Bon, analizând în cartea sa și ne va sprijini cum o face dna Elena Hossu Longin vom puteă pă- trunde îh massele poporului nostru și în mijlocul intelectua- lilor noștri așa cum trebue. După ce a vorbit dna E. H. L. despre trecutul nostru plin de suferințe, a urmat: «Și cât de grea eră atunci comunicația și cât eră de re- dusă în mijloace intelectualitatea noastră. Și, totuș, s’au adus toate jertfele cu o mare și sfântă în- suflețire. Natural, că nici noi sălăjenii din părțile extreme ale ro- mânismului, nu am rămas impasibili față de zguduitoarele ten- dințe ce se revărsau ca o lavă in tot cuprinsul românesc. Și doar am fost cei mai harnici și însuflețiți stegari ai instituțiunii noastre supreme culturale. Invoc mărturia contimporanilor mei, cu cât foc și entu- ziasm se țineau adunările anuale ale despărțământului sălăjean. Câtă muncă și stăruință s’au cheltuit o adeveresc arhi- vele acestui despărțământ. Ptentru a învederă câtă însuflețire și entuziasm a fost odată in anul 1878, când s’a ținut prima oară adunarea gene- rală a Asociațiunei la noi, în Sălaj, In Șimleul Silvaniei, îmi 3* 36 dați voe să vă citesc din amintirile mele referitoare la aceF eveniment tipic de frumos și de neuitat. «Anul 1878 ne-a adus nouă, sălăjenilor, un eveniment cultural. Asociațiunea Transilvană pentru literatura și cultura poporului român și-a ținut prima dată adunarea generală in Sălaj și anume in orașul Șimleul Silvaniei. întreg Sălajul s’a pus in mișcare in fața acestui eveniment mare, ca să poată primi cu toată demnitatea, cea mai de frunte instituțiune culturală românească, la care aveau să parti- cipe cei mai distinși bărbați ai noștri. S’a hotărit să se facă din acest prilej un adevărat praznic național și să se afirme țara marelui Bărnuțiu vrednică de cin- stea deosebită ce i se face. Un comitet mare s’a format, care pregăteă o serie Întreagă de serbări frumoase, in vederea adunării. Tot ce a avut Sălajul mai de seamă s’a îndatorat să facă totul, ca cele 2 zile ale adunării să rămână ca reminis- cențe frumoase, neuitate, tuturor participanților. Vicarul Barboloviciu, tata, Andreiu Cozma, loan Maniu, Dr. loan Nechita și o mulțime de preoți entuziaști și toți na- ționaliștii buni, se puseră in fruntea comitetului și făceau toate pentru asigurarea bunei reușite. Tineretul la rândul său incă s’a pus pe lucru ca să con- tribue și el, ca această manifestație culturală a sălăjenilor să iasă cât se poate de bine. Dansurile naționale ca Bătuta, Călușerul, Romana erau numai din nume cunoscute pe atunci în aceste părți. Un profesor tinăr entuziast, Sever Mărcuș, a fost apo- stolul înflăcărat, care voiâ să introducă in Sălaj aceste dansuri eroice și române, acest poetic și elegant joc de salon. Țin minte cum ne adunam ca sub conducerea lui mă- iastră, să învățăm noi, fetele tinere și universitarii, dansurile noastre frumoase, naționale, ca apoi, la balul Astrei, să facem surprize plăcute iubiților oaspeți cu dor așteptați, din Ardeal,, să vadă, că și în Sălaj pătrunde tot mai mult tot ce e românesc. Ei, dar năcazul eră că nici lăutarii nu știau să «zică» jo- curile acestea. înainte dar trebuiau instruiți aceștia. Tinărul nostru profesor a izbutit cu toate greutățile, așâ încât, când sosi seara de 5 August 1878, cu balul mult așteptat i .1 37 «erau și orhestra de lăutari și dansatori tineri perfect învățați, i încât iubitii noștri oaspeți fruntași, veniți din toate centrele Ar- ; dealului, au fost foarte plăcut surprinși, văzând cu câtă ele- ! ganță și precisiune joacă tineretul din Sălaj toate jocurile românești. Eram foarte animate de aceste repetiții, in fiecare seară, când la una, când la alta din familiile din Șimleu. Par’ că-1 văd și acum pe acest tinăr elegant, cu ochi vi- sători, cu ce însuflețire se punea în fruntea cetei sale tinere și cum ne ambiționă să ne mândrim și fălim cu jocurile noastre. In 3 August a sosit comitetul central, oaspeții ardeleni dela Ciucea, ultima stațiune a drumului de fier. Aici au fost așteptați de cătră comitetul aranjator din Șimleu și de mulțimea mare de intelectuali sălăjeni, cari veniseră cu trăsuri multe, multe, spre întâmpinarea lor. Dela C'ucea până la Șimleu e un drum foarte frumos și pitoresc și așa, deși cam lung, regiunile încântătoare ce se pe- rândau și interesul ce-1 stârnea acest colț de țară necunoscut până atunci celor mai mulți oaspeți, a făcut, ca această călătorie până la ținta unde erau cu dor și nerăbdare așteptați, să fie plăcută și interesantă. Noi, între acestea, făceam ultimele pregătiri la Șimleu și pe la 5 .ore mulțime mare ne am adunat la capătul orașului, unde se ridicase o grandioasă poartă de triumf. Nu peste mult bubuituri de treascuri de pe Măgură anunțau că convoiul cu oaspeții doriți se apropie. Acum se auziră tropotele cailor și peste câteva minute iată-i opriți înaintea porții. Urale nesfârșite îi intimpinară, o bucurie de nedescris a izbucnit din toate piepturile. Eră un moment istoric pentru sălăjeni să vadă cea mai înaltă instituțiune culturală românească la ei, reprezentată prin fruntașii cei mai aleși ai neamului. Au venit nemuritorul Ohe- orghe Barițiu, consilierul lacob Bologa, Dr. losif Hodoș, losif Vulcan, ca să amintesc numai pe câțiva din garda frumoasă și mare; cari veniseră să cunoască țara lui Bărnuț. ' După o vor- bire însaflețită a venerabilului vicar Barboloviciu, între sunete de fanfare și muzică, a fost intrarea solemnă în oraș, unde ■toate străzile și ferestrile erau pline de mulțime mare de con- naționali maghiari, cari, curioși și surprinși de manifestarea - 38 aceasta frumoasă și demnă a românilor, se uitau la conductul! impozant, care se. părea că nu mai aveă sfârșit. Venise cu comitetul central și o gardă frumoasă de tineri din toate părțile, astfel că buna-reușită a părții sociale a ser- bărilor a fost pe deplin asigurată. A doua zi a urmat o liturghie solemnă în impozanta bise- rică, iar imediat s’a ținut, cu un fast sărbătoresc, prima ședință în sala cea mare a teatrului orășenesc. Seara s’a dat un prea frumos concert, cu concursul tine- rilor teologi gherleni, când s’au cântat doine și cântece româ- nești, pe diverse instrumente, bucăți foarte bine interpretate și întrețesute cu declamări însuflețite. A doua zi s’a ținut ședința ultimă și în seara din 5 Au- gust un splendid bal, cu toate dansurile românești, perfect exe- cutate, a încheiat programul acestor zile neuitate pentru iot Sălajul și pentru oaspeții iubiți, cari veniseră din mari depăr- tări să cunoască aceste părți extreme ale românismului». Așa a fost odatăl Acum? Nu vreau să jignesc aceste momente senine cu acuzări, oricât de motivate, ci mă mărginesc să rog și să implor pe toți frații și surorile mele din Sălaj, ca să ne întoarcem lard la vechiul idealism creator și izbăvitor. Prin darul lui Dumnezeu și vitejia armatei române avem o țară mândră și mare. Avem o mamă dulce în România întregită, care reclamă dela toți fii și fiicele sale muncă roditoare spre consolidarea și fericirea ei. Să fim iarăș stegarii harnici de odată ai frumoasei Silva- nie, pe care am moștenit-o dela înaintașii noștri și pentru a cărei ființă românească ei atâta au luptat și suferit. Sd imbrățișem — «De ce nu? pentru ei!» ] — «Nu, noi -suntem mai modești j — nouă ne trebue teatru modest po- j poral, la sate, la orașe — și-atât. Nu 1 Novelli, nu Coquelin!» 1 — «Dar dacă o piesă bună...» vreau ' să-l întrerup eu. — «Piesă bună!», strigă el. «Dar 1 uiți cu cine avem de lucru. Cunoști numărul grozav de mare de analfabeți, cari ne mănâncă măruntaiele vieții noa- : stre naționale?» I — «Cunosc». • — «Atunci ?» — j — «Atunci — cred că paralel» — \ — «Ce: paralel?! Ce paralel?! ' Lasă «arta pentru artă» la pârdalnicul! Nu suntem pentru marfă subțire, deo- camdată, și basta!» — «Dar cine e pentru ea?» — «Tu!» — «Eu?» — «Apoi nu publici «Pânea al- tuia!?» — «Dar n’am publicat și mono- loage și bucăți de declamat și piese \ scurte, inofensive, în câte un act-donă ?» ’ — «Umbli cu doi bani în trei pungi». • — «Cum așa?» i — «Ori una — ori alta!» i — «Ba nu — eu cred că —» i — «Ce crezi nu mă privește! Vrei ț să împaci și capra și varza?» ' — «Cam așă!» 1 — «Vezi, aici e greșala voastră, 1 fârtate dragă! Ori capra, ori varza, î i 47 căci dacă nu e primejdie să pierzi și capră și varză! Adio!» — «Adio!» Aș mai putea să înșir multe, și dureroase și hazlii, din scenele, la cari am fost osândit fiindcă — ei, fiindcă :mă hotărisem să contribui și eu cu ceva ca biblioteca teatrală să o por- nească iară la drum. Mă întorceam seara acasă, dela corecturi, din~ tipografie sau din re- dacție, și mă gândeam cu melancolie: Hei! de-ai avea tu precum n’ai — pu- tința bănească de a edita tot ce afli J>un, de a plăti traducerile de mâna întâi, de a da putința actorilor de pro- fesie să joace în orașele noastre fără de risicul propriu — dar așâ!„. Hei! de-ai putea tipări «Revista teatrală» fără de considerare la budgetul societății, la timpul fix, timp de 3-4 ani, siste- matic, așâ, cnm ți-o plăsmuiești tu mai frumos, în lupta pentru răspândirea culturii la sate!... Dar așâ? Așa te trage unul și altiil de mânecă și iți atrage atenția, la lucruri de cari ești pătruns până în adâncul sufletului! Ca și când tu ai sta în drumul progresului, ca și când din vina ta nu se pot naște din pământ capitalurile și puterile, cari să presteze mai mult! Dar din descurajarea aceasta tem- porală m’a smuls de multe ori o amin- tire dragă. Odată, comunicând unui om de inimă, gazetar versat și conducător în cercul său de activitate, năcazurile astea, m’a luat la o parte și mi-a zis: «De asta te plângi? Dar asta-i tocmai dovada că este ceva de toată activi- tatea dtale I Dacă te-ar- lăsă în pace — dacă n’ar avea ce cicăli — ar fi semn rău. Pe omul mălăieț nu-1 încre- stează nimeni 1 De câte ori săvârșesc și eu câte o faptă, îndată îmi aud vorbe. Atunci îmi zic: taci că-i bine! Mai trăiești! înainte!» Și mă gândesc la sfatul de mai sus și. încep să râd de micile năca- zuri concrescute cu orice activitate omenească. H. P.-P. * Un nou tinăr poet Atragem aten- ția cetitorilor noștri asupra ghirlandei de sonete publicate de dl Marius lliescu în numărul de față. Ceeace ne îndeamnă să scriem rândurile acestea este faptul că tinărul, care a luat ba- calaureatul acum doi ani, are deci favorul vârstei sale, este în stare să scrie versuri atât de eufonice — în epoca noastră de cacofonie versifi- cată — și că este stăpân peste o sub- tilitate, care — nu putem trage la în- doială — e simțită și care-i face cin- ste* Cine, la vârsta autorului, scrie, în forma grea a sonetului, cu atâta gin- gășie, promite.... Să-1 vedem la lucru! Și într’alte forme literare (sonetul e — de altfel — al omului matur, care are în urma sa un urcuș). Sonetele de față sunt un fel de cartă de vizită. După ce ai primit-o te ’ntrebi, intere- sat: cine vrea-să intre? și-1 poftești în odaia, care așteaptă lectura tihnită. ■ Psihotehnia. Dșoara Dr. Vlaicu ne-a descris cu multă vioiciune, în conferența dsale ținută la Sibiiu și re- produsă în întregime in «Buletinul 30 al desp. Sibiiu al Asociațiunii», cu- rentul cel nou pedagogic, care în- cearcă să selecționeze pe indivizi, nu numai din copilărie, ci și pe adulți, pe cale experimentală, pentru diferi- tele funcțiuni sociale, capacități, me- serii, etc. («Psihologia aplicată».) Acum ne aduc revistele pariziene amănunte interesante despre apariția unei nouă științe: «Psihotehnia*. «Psi- hotehnia îți permite să recunoști apti- tudinile particulare ale unui individ și să determini înainte capacitățile sale 48 cu o certitudine aproape absolută». (Rene Brocard.) Așa d. e. a înființat «Societatea transporturilor în comun a regiunei pariziene», in timpul din urmă, în Paris, un laboratoriu psihotehnic, în care selecționează cu multă conștien- țiozitate personalul ei de mașiniști, (conducători de autobuse) și de watt- men-i (conducători de tramwaye). Cu ajutorul unor aparate ingenioase se analizează gradul de sensibilitate al candidatului, se învață aprecierea distanțelor și iuțelilor și i se dau can- didatului ca temă fel de fel de cazuri concrete, de accidente, de piedeci, cari ii pun la probă atenția, puterea de concentrare și prezența de spirit. După cum prea bine scrie un ziar: în viitorul apropiat nu vom mai fi dați in grija unor «nebuni», cari să facă experiențe pe spinarea noastră. După ce s’a constatat gradul de ca- pacitate al candidatului — este trimis acesta la școala S. T. C. R. P., pentru ca să învețe teoria funcționării tram- wayelor și autobuselor. Un aparat in- genios ii dă putința să conducă, într’o sală întunecată, dela o masă cu pe- dale, ca și când ar fi la volan, un ve- hicol. inainte-i se desfășoară, pe un ecran cinematografic, tabloul vieții de pe stradă. El are frăna in mână și poate încetini sau iuți mișcarea filmu- lui. Așa se învață să ocolească trăsu- surile, oamenii, etc. Numai după ce a dat un examen satisfăcător își pri- mește diploma de conducător. — Re- zultatele de până acum, scriu ziarele, sunt foarte mulțumitoare. * Un glas francez despre .Aso- ciațiunea* noastră. «îmi place să re- cunosc, de altfel, că amicii noștri ro- mâni își dan mari osteneli de a răspândi limba noastră franceză în Transilvania: știu că fiecare spirit atras de cultura franceză este câștigat pentru România — mișcarea este de abia schițată (ince- . pută). Firește, e de importanță îna'nte- de toate ca să se răspândească cunoa- șterea lirnbei și a civilizației românești și, din acest punct de vedere, trebue să recunoști efectele propagandei în- deplinite din partea unor societăți ca *Asociațiunea pentru literatura ro- mână* din Sibiiu, de care se ocupă cu sârguință (activitate) dl Petra-Pe- trescu. Să o știe acești apostoli ai culturii române că francezii apreciază mult generoasele lor sforțări și că noi vrem să fim față de acești conducă- tori români nu concurenți, ci frați». Dl Marcel Emerit profesor agregat,, de universitate, membru al institutului francez de înalte studii în România,, în articolul său de descrieri de călă- torie în Ardeal, din revista «Paris- Bucarest», Oct. 1924, Nr. 7, a. III. Dl Marcel Emerit a fost cu cursi- știi de vară dela Vălenii de Munte prin Ardeal, în toamna trecută, și s’a convins la fața locului de cele susți- nute. Mulțumim dlui E. pentru rân- durile simțite. Țara noastră în lamina străi- nătății- (Judecăți contimporane.) De C. Mureșanu. Constanța. Atelierile grafice «Albania», 1924. Broșură de 16 pag. Bine a făcut dl C. Mureșanu că a tipărit această broșură! Articolașele au apărut mai întâi în «Convorbirile literare» din București, după confe-. rențele cele patru din Londra, la «King’s College», despre neamul ro- mânesc, apoi după apariția unui vo- lum de traduceri în englezește (dna Lucy Byng) ale unor bucăți alese din scriitori de seamă de ai noștri. In «Introducere» susține dl C. M.: «Avem prietini și nu-i cunoaștem; e o ele- mentară datorie să știm cum ne ju- 49 decă străinii; de aceea dăm câteva fragmente, venite deia oameni, cari ne înțeleg rostul nostru pe lume mai bine; mai bine decât mulți de acasă... Le dăm drumul (paginilor) pe o vreme când cu o diabolică furie se neagă mai tot ce avem în Țara Noastră. Poate că vocea străinătății ne-ar putea aduce cât decât la o mai bună realitate...> Excelent! Tragem acum totul în noroi. Nu ne este bun nimica! Suferim de un spirit de denigrare îngrijitor, — ca și într’alte țări, de altfel... Să treacă din mână în mână broșurică (prețul ei 7 Lei), ca să luăm și noi la cunoștință cum ne apreciază pe Caragiale, Sadoveanu, Creangă, * Br. Voinești, Delavrancea, Slavici, Po- povici-Bănățeanu reviste din Anglia, America și India. Lectură pentru șezători la sate. „Taifasuri cu moș Gheorgheu de Spiridon Popescu, profesor la li- ceul «Mihai Viteazul» (București). Nu-mi pot închipui o lectură mai potrivită, ca introducere, într’o «casă culturală», «națională» sau «cerc cultural» la sate — decât aceste «Tai- fasuri», pe cari le-am cetit la timpul său în revista pentru popor «Al- bina» și le-am recetit soldaților români. Moș Oheorghe e un ță- ran român plin de neîncredere față de «nădrăgari». Altfel un om foarte de omenie — cu vorba potolită — cu privirea cinstită — dar cuprins de un fatalism oriental și de o neîncredere explicabilă până la un anumit grad. Cetitorul poate urmări pas de pas cum această neîncredere este înfrântă la moș Oheorghe de un domn, care dis- cută cu dânsul, până ce l’a convins pe deplin, până ce moș Oheorghe se dă plainic. Dl Spiridon Popescu știe să argumenteze cât se poate de plastic țăranului, despre folosul școalei,a cărții, despre folosul adunărilor culturale, în școala satului, sau îndreptățirea medi- cului. Toate «taifasurile» decurg într’un limbagiu vioi, plin de locuțiuni neoașe românești, de o frumusețe, vrednică de imitat din partea celorlalți peda- gogi ai noștri, cari vreau să vorbească cu țărănimea. Autorul se știe transpune mi- • nunat în mentalitatea țăranului neîn- crezător și știe să-l descoase, arătân- du-ne toate măruntaiele sufletului său. Lectura «Taifasurilor» poate să ajungă o piatră unghiulară pentru clădirea unui cerc cultural la sate. In t Comoara*, d. e., descrie au- torul cum o mână de intelectuali cu tragere de inimă față de țărănime, umblă pe sate, se prind în horă cu țăranii, le citesc și le dau povețe, în cercurile lor culturale — toate văzute pline de plasticitate. In ^doctorul și baba (doftoroaia)* se luptă autorul împotriva babelor și deschide capul badii Oheorghe în privința doftorii- lor băbești, punând și resolvind o grămadă de întrebări: de ce medicul e mai bun decât baba satului ? de ce poate medicul ști ce e în trupul ome- nesc? de ce e îndreptățit medicul să secționeze pe omul mort? etc. Toate în tot: să nu fie biblio- tecă poporală și cerc cultural fără de cartea aceasta ! *' Florian Cristescu. Două surde, comedie populară în 2 acte. Ediția a 3-a. Edit. «Cartea Românească»,. București (8 Lei).\ Faptul că «coifrțdia» aceasta se tipărește acum a 3-a\oară ne dove- dește că râsul sănătos din ea a prins. Nu e o «comedie», ci trei glume, redate sumar, într’un mod rudimentar, fără de pretenția de a avea calități literare. Căpitanul în retragere lancu Moleșa 4 50 s’a retras, cu soția sa la o moșie, ca arendaș și, de trecere de vreme, chiamă pe țăranul Trâncănică să-i trăncănească verzi și uscate. Neagu are duh și po- vestește povestea flăcăului în pețite, care își vâră mânile în borcanul cu unt și nu și le mai poate scoate, spre rușinea sa și alor săi, sau povestea soacrei poreclite: «Așa știam și eu> {altă posnă țărănească). Asta-i «actul» I. Intr’al doilea iși aduce Neagu ne- vasta la arendaș, după ce domnilor le spusese că e surdă. Țipete, chilomane, până se claritică toate. Comic de si- tuație, prea bine înțeles într’un sat de pe la periferia românismului, dar și aiurea, la sate, unde pretențiile nu sunt prea mari. Dl FI. Cristescu a scris și alte cărți, cu calități. Aici a vrut să descrețească frunțile la o șe- zătoare, fără multă bătaie de cap. • Astronomia in școlii Flamma- rion scrie la rubrica științifică din «Les Annales» (29 Iulie 1923): «..In Franța nu se învață astronomia în școli. In decursul studiilor școlare ele- mentare se dau elevilor câteva noțiuni vagi, cosmografice, plicticoase de stau să te omoare, iar în clasele superioare rarele subiecte, cu cari uranografia ar putea ademeni, sunt făcute să te scâr- bești de ele, in urma aspectului răs- pingttor sub care li se prezintă una . din cele mai captivante științe. De unde rezultă că persoane inteligente, distinse, și relativ instruite stau să ig- noreze cu desăvârșire ceeace le încon- joară, ceeace au de-asupra capului și SUb picioare și adevărata lor situație în Univers. Ei trec prin viață ca nește orbi, fără de a cunoaște nimic din splendorile și din varietatea incomen- sorabilă a naturii siderale (a stelelor); iar judecata lor este falșificată inevi- tabil, fiindcă noi toți atârnăm dela pământ și dela soare. A nu recunoaște această dependență, care duce inapoi până la viața terestră și va dăinui cât va ținea pământul, însemnează a negă lumina ziua, în ameaza-mare, însem- nează a lapida însuș adevărul»... «In noul plan de învățământ (francez) re- lativ la reforma studiilor din învăță- mântul secundar face se reiasă emi- nentul nostru ministru de instrucțiune publică, plină de elucință, ntilitatea 1. latine, strămoașa limbei noastre, indis- pensabilă unei culturi literare rațio- nale, și tot așa utilitatea 1. eline, cel puțin în urma principiilor ei esențiale. Tinerimea își va urmă «humanioarele» și va face cunoștință cu civilizațiile antice in ceeace au ele mai curat: Cicero, Virgil, Horațiu, Tacit, Tit- Liviu, Ovidiu, etc., pentru literile latine, Ho- mer, Sofocle, Euripide, Aristofan, etc. pentru lit. elină. Dar pitagoreenii, cei dintâi fondatori ai științei adevărate, ar rămâneă în umbră și descoperirile unui Copernic, Kepler, Qalileu, New- ton, Herschel și ale minunatei astro- nomii actuale, atât de uimitoare, ar rămâneă și pe mai departe neștiute în educația școlară, câtă vreme Statele Unite, mai bine informate, țin studiul astronomiei, dându-i atâta onoare? Se va opri cultura clasică la lit. greco- latină, la cântările mitologice, inspi- rate și ele din partea astronomiei, fără să-și bată capul cu originele leagă- nului umanității, iar tinerele generații vor continuă să ignoreze că pământul este un astru al cerului, condus de soare, care este el însuș o stea scu- fundată pe Calea Lactee, compusă și ea din milioane și milioane de stele?» • Conferințele „Extensiunii uni- versitare** in Sibiin a ținut să le în- ceapă însuș dl președinte, dL prof. univ. V. /. Bărbat. D-sa a vorbit despre ^Condițiile de desvoltare ale cul- turii*. Cu competența îndreptățită a 51 «oui profesor de sociologie, a ținut încordată atenția publicului, care um- plea sala cea mare a prefecturii până : la ultimul locșor, vorbind cu vervă, exemplificând teoriile cele mai rigide, ■ încât publicul a mulțămit oratorului cu aplauze meritate. Ar fi păcat ca o astfel de conferență să nu se aștearnă și pe hârtie. Așteptăm dela dl Bărbat aceasta. (Nu se gândește (o primire într’adevăr excepțională). Dacă va fi de aici înainte Școala '•rom. din Paris căminul tinerilor dor- nici de a cunoaște cultura franceză, «Institutul francez» din București va tgăzduî pe tinerii francezi și va fi că- minul profesorilor francezi în misiune. (Dl prof. Focillon a promis întreg con- cursul dsale la propaganda întreprinsă. Dr. Cantacuzino a pus la dispoziție secretariatului Institutului noul dsale laboratoriu.) In etajul I locuiesc acum noii pensionari. In fiecare an vor veni 4—5 prof. francezi ca ^ă ia contact cu cercurile universitare românești și ca să expună rezultatele experienței lor. Prof. cu reputație mondială De Maitonne, geograf reputat, a intreprins o serie de excursiuni științifice, la cari au luat parte și 5 studenți fran- cezi. Trei din ei pregătesc câte o teză de doctorat cu teme de pe la noi: una despre munții Bihorului, a doua despre Banat, a treia despre Buco- vina. Istoria economică și socială a României e studiată de primul pen- sionar al Inst. franc., dl Emerit. Des- pre arta românească pregătește o teză la Cernăuți dl Henry. Vor veni alți francezi la rând. Dl Marcel Emerit tipărește în ace- laș număr o conferență instructivă despre «Pierre Loti și problema vifții*. Remarcă bunătatea, idealismul, mila față de cei mici și neajutați, din opera lui Pierre Loti (autorul «Pescarilor de Islanda»). Cronica: o dare de seamă despre Vălenii de Munte, actorii români în Paris, etc. Nu s’ar putea da la sfârșit de tot toate anunțurile, ca să n’aibă revista aspectul prea comercial? « O invenție însemnată, pentru propaganda culturală. «Cercul cul- tural săsesc» din Ardeal («Deutsches Kultur-amt» Sibiiu) a arătat in 7 II, a. c., în sala liceului de fete evangelic, o invenție menită să însemneze ceva în evoluția conferențelor de popula- rizare, cu proiecțiuni luminoase, la noi. Diapozitivele pentru conferențe sunt, după'cum se știe, pe sticlă, se împachetează cu mare greu, se sparg repede, și pe căile ferate trebuiesc foarte cu grije pachetate, ca să alungă la locul lor de destinație. Conducătorul societății cultu- rale amintite, dl Dr. R. Csaki, ară- tând invenția, a făcut următoarele so- coteli elocvente: după vechiul pro- cedeu, cu diapozitive, pemru 50 de fotografii, trebuincioase, aproximativ, unei conferențe, cheltuim cam 5000 lei. Pachetul de postă cântărea aproxi- 54 mativ 12 kgr. Acum, cu diapozitivele film., se ridică cheltuielile la vre-o 200 de lei. In locul diapozitivelor pe sticlă avem de a face cu diapozitive pe o peliculă de film. Intr’o fâșie de 1—2 m. de film putem avea 50 până la 100 de diapozitive. In cele două buzunare ale pal- tonului poți prea bine să porți dia- pozitivele. Aparatul cel nou de proiecfi- une este cât se poate de simplu, se sprijinește pe un stativ, in mijlocul sălii, care — deocamdată — n’are voie să fie prea mare (p. vre-o 200 până 250 persoane). Aparatul cântărește numai 2¹/, kgr. și poate fi adus în legătură cu electricitatea (și cu acumulatori sau cu carbid). Diapozitivele-film vor putea fi trimise pe postă foarte simplu, ca scrisori recomandate. Soc. germană speră' ca într’un an să aibă serii de diapozitive-fiim pentru 600—800 de conferențe cu dia- pozitive. La reprezentația amintită s’a ți- nut și o conferență din isteria ar- telor, cu diapozitive-fiim, pe lângă arătarea altor serii: din viața copilu- lui, din istoria sacră, din industrie, etc. Invenția aceasta trebue să ne in- tereseze și pe noi. * „Cinematograf poporal". Pentru cinem. pop. descris în «Transilvania* pledează dl primpretor Eugeniu Mun- teanu din Agnita, în «înfrățirea» din Cluj (6 Decemvrie 1924), arătând câte foloase se pot trage la sate pe urma unor astfel de reprezentații. In seria a 2-a a filmelor arătate de compa- trioții noștri sași indică: «Exploatarea rațională a gheței în Suedia», «Exploa- tarea lemnului îh Norvegia», «Pescui- tul în Sicilia», «Regiunile frumoase cu lacurile celor patru cantoane din» Elveția», «Vânătoriile în Africa». Dl E- M. scrie: «La noi în Ardeal Asoc. ar fi cea mai indicată să organizeze ast- fel de spectacole. Ar fi însă de dorit ca un astfel de cinematograf să se procure fiecărui județ, cu care să se cutreiere satele și să se aranjeze- cu concursul profesorilor și al corpu- lui didactic in genere și mână in mână cu despărțămintele (împărțite și așa. după plăși, districte pretoriale) Asoc, de pe teritoru) județului, astfel de pro- ducțiuni însoțite de prelegeri popo- rale. Sau, dacă se va părea prea co- stisitor pentru un singur județ, deo- camdată ar putea să funcționeze și un singur cinematograf la două județe. Pentru procurarea mașinei, filmelor și a tuturor lucrurilor trebuincioase și. (pentru) susținere s’ar putea ușor în- scrie în bugetul anual al fiecărei co- mune o sumă oarecare, bine înțeles, avându-se aprobarea autorităților su- perioare». Cinematografia la noi. Foarte îndreptățite întrebări își pune dl Victor A. Beldiman, în revista săpt. din Iași «Lumea» (Nr. 14 a. c.), în privința cinematografului la noi. «Când se văd anual milioanele cheltuite pentru tur- neuri de teatru cu operete, cu plese de bulevard fără nici o valoare lite- rară, bugete imense puse la dispoziția propagandei —te întrebi: nu s’ar pu- tea cheltui 3-4 milioane pentru în- ființarea unui studio, nu s’ar puteâ subvenționa în mod serios câteva filme documentare, istorice, geogra- fice, etnografice și industriale, cari desigur ar pătrunde și în streinătate și ar arătă streinilor că Budapesta nu-i București, că gurile Dunării sunt ale noastre, că avem o producție mare de lemn, grâu, porumb, petrol, că Por- țile de fer nu sunt niște uși,, cari se: 55 închid noaptea sau în timp de răs- boiu, cum m’a întrebat odată un ame- rican!... Ar fi așa de ușor să facem fil- me frumoase în'țara asta binecuvântată cu frumuseți. Șesurile Bărăganului, Dunărea, Marea Neagră, Carpații, re- giunea petroliferă, ocnele de sare, mă- năstirile, cetățile din Ardeal — sunt decoruri așa de frumoase și naturale, că-i păcat să rămână neexpiotate pen- tru ecran. Nu zic să ne apucăm să facem numai filme geografice, plicti- coase pentru marele public, care merge la cinema ca să plătească câ- teva ore cu sensații. Să dăm publi- cului, ceeace cere, să-i dăm aceasta însă sub o formă națională și să pro- fităm de acest comod mijloc de pro- pagandă pentru a arătă și străinătății ce aspect are România Mare»... Pe cât știm «Fuudaț. Principele Carol» și-a luat angajamentul de a ne oferi astfel de filme. Activitatea simțurilor în învâ- țământ, de George Molan. Sibiiu, 1924. Tiparul tipografiei arhidiecezane. Multe s’au scris până acuma de- spre școala muncii, despre rolul lu- crului manual in învățământ, numai puține rânduri însă au fost compuse cu o pricepere temeinică, cu o expe- riență atât de bogată și o dragoste de ideal, ca acest studiu al regretatului profesor dela seminarul central din București, Geoige Moian. Nu e o operă perfectă, prelucrată până la ul- timul detaliu. O provedință mai su- perioară decât ideile noastre meschine a răpit din mâna neobositului inunci- citor intelectual pana atât de price- pută, înainta de a pune ultimul punct. Dar și așa, studiul reprezintă un sub- strat din cele mai prețioase pentru oricine ar voi să continue apostolatul muncii în școală, întreprins cu atâta idealism, cu atâta dragoste de Oeorge Moian. Pentru caracterizarea autorului e destul să cităm unele pasagii din in- troducerea la studiul său. «Am auzit pe mulți prof. zicând, că «pedagogia e bunul simț». De aci ar rezultă, că orice om de pe stradă poate fi edu- cator, profesor, dacă are bun-simț. Vezi, tocmai de aceea omenirea e așâ de primitivă, ca demnitate, ca valoare adevărată de om, pentru că tocmai cei chemați iau așâ puțin în serios problema educației». (Pag. X.) «Pedagogia e o artă, o artă și știință totodată. Deci trebue învățată așă cum se învață toate artele; mun- cind practic, așâ, cum va avea să fie practicată, apoi să se facă știința prin continuarea practicei. Pedagogia ca știință se învață după și în decursul învățării ped. practice între elevi și ca elevi». (Pag. XI.) «Atât în învățământul primar, cât și mai ales în cel secundar educația e lăsată pe dinafară sau cel puțin ne- glijată în mare măsură, fiind derutată atenția profesorilor exclusiv asupra îngrămădirii de cunoștințe pozitive în memoria copilului. Și aceasta constuie o dublă învinovățire criminală, căci pe deoparte omul nu se formează prin educație spre nobila chemare a uma- nității, iar pe de altă parte cunoștin- țele se dobândesc într’o formă păgu- bitoare stării de sănătate a individu- lui». (Pag. XI—XII.) «Când te gândești, că adevărata școală pentru înălțarea sentimentului uman lipsește și chiar cultivarea știin- țelor prin școala trecută și actuală nu se face cu o țintă umanitar folositoare, ci o țintă bestial stricătoare — răs- boaele — ți-se pune concluzia, că omul e bestia cea mai periculoasă din lume». (Pag. XII.) Am citat mai pe larg, fiindcă ideile 56 expuse de acest apostol al umanității în decursul răsboiului mondial, își re- țin valoarea ți în zilele noastre, când se rostesc atâtea vorbe despre pace și împăciuire și se lucrează cu atâta fierbere pentru completarea arma- mentelor... Soluția crizei se găsește numai pe drumul indicat de George Moian: o reformă radicală a învățământului. Cât timp omenirea va avea «școalele toate organizate cu un scop bestia), de ucidere a seamănului său, a veci- nului său, cu scop de răsboire, de luptă și de răpire», înzădar luptăm contra urmărilor naturale ale «edu- cației» de azi. Idealul școalei trebue radical schimbat, școala insaș trans- formată dintr’o pepinieră a instinctelor animalice intr’o instituție a umanității. Iată ideia călăuzitoare a autorului, în urmărirea acestui scop, aleargă Moian la universitatea din Lipsea, unde studiază patru ani de zile; face călătorii lungi de studii în Austria, Elveția, Franța, Belgia, Danemarca, Suedia și Germania; se înscrie la fa- cultatea de medicină din București; înainte de toate însă, după rețeta pro- prie, își câștigă experiențele printr’o praxă îndelungată in cele mai diferite școli din Brașov, Sibiu, București. «Lucrarea de față e în partea ei fun- damentală (simțuri) rezultatul expe- riențelor făcute în acțiunea mea de dascăl, educator al tinerimei dela vâr- sta de 6 ani până la 20 și mai sus»... (Pag. IX.) Vedem deci că avem de a face cu un studiu nu numai original, ci și bine întemeiat științficește. Cât pri- vește partea sa teoretică, ea este o expunere succintă a funcționării fizio- logice a simțurilor. Grija cu care e pre- lucrată partea aceasta ne arată pe discipolul universităților germane. Va- loarea operei o formează partea prac- tică a ei. Bogăția observărilor cu cari ne întâlnim aici, face din această parte un adevărat arsenal al priceperei peda- gogice. Fără de a fi aderenți ai me- canizărei vieții școlare, trebue să re- cunoaștem că o întemeiere științifică a artei pedagogice poate |fi. acesteia numai spre folos. In orice caz, o re- formă școlară, temeinică și durabilă, poate fi realizată numai pe drumul indicat de Oeorge Moian sau pe bază științifică. Dnul Florea llieoasa a făcut un serviciu real publicului românesc, tra- ducând in românește această operă prețioasă din originalul german. Sin- gura neplăcere pe care am putea-o constată sunt numeroasele și supără- toarele greșeli de tipar. Prefața călduroasă, de dl I. Ră- dulescu-Pogoneanu, e un omagiu bine meritat, pe care-1 aduce un profesor universitar colegului său de grad in- ferior, atât de muncitor și atât — de modest. Studiul îl vor ceti cu mare folos în primul rând oamenii de școală, apoi toți cărora le place să facă cuno- ștință cu opera unui om original și călăuzit numai de dorul adevărului. Dr. Klett. • Despre civilizația europeană. De ziua de Crăciun, a trimis un poet indian economistului englez C. F. An- drews următoarea apreciere despre civilizația europeană. «O Christoase, cu suflet mare; în binecuvântata zi a nașterii Tale, noi, cari nu suntem creștini, cu smerenie ne închinăm Ție și Te iubim și Te adorăm ca pe unul, care Te-ai ridicat în Azia și ești apioape de noi prin legături de sânge. Noi, smeriții locuitori ai unei țări mari, purtăm în trupul nostru ranele cuielor pe crucea robiei. Mute sunt buzele noastre și din ranele durerii 57 sângerăm, căci stăpânirea străină a pus pe capul nostru cunună de spini, 31 castele din sistemul nostru social sunt patul agoniei noastre. Lumea intreagă se istovește în spasmurile de durere ale Europei. Imperialismul dănțuiește cu Mamona și împreună cu cele trei vrăjitoare: ■ Pofta de răsboiu, Setea de stăpânire și Lăcomia după avere, cari bântuesc în Europa se țin în niște orgii nesfâr- * șite. Nu e loc, Doamne, de Tine în Europa. Ci ieși de acolo și Te întoarce în Țara noastră, în Azia, patria lui Buddha, Kabir și Nanak. Când ne uităm în fața Ta, inimile noastre zdrobite se înseninează. O, minunate învățătorule al iubirii, coboară în inimile noastre și învață-ne •să simțim durerile deaproapelui, să-l compătimim și să-l mângăiem cu dra- gostea noastră!» Aceste cuvinte sunt publicate in scrierea: Christos și lucrătorul de C. F. Andrews. Tr. Scor. ♦ PENTRU CIVILIZAȚIE. Paul Bourget a rostit cuvinte fru- moase când a fost sărbătorit în Dec. 1923 din prilejul a 50 de ani de acti- vitate literară. «L’Illustration» publică următorul pasagiu: «Serviciul Litere- lor! E o formulă, care ți se pare măr- ginită de tot, simplă de tot! Privin- du-o aproape de tot, recunoști că duce foarte departe,fiindcă serviciul în slujba Literelor nu e nimic mai puțin decât slujba a chiar civilizațiunii. Nu sunt numai podoabele (gătelile), ci sunt însaș civilizația; și, mai întâi de toate, ele o exprimă. Ce e Grecia și ce e Roma astăzi^ E Homer, e Eschil, So- focle, Aristofan, e Lucrețiu, Catullus, Horațiu, Virgiliu, adecă două mari li- teraturi. Literele nu numai că exprimă societatea, ele o și mențin. Nu fără rațiune se califică studiile de literatură drept «humanioare», de literatură, din cari am amintit tocmai câteva glorii. Literele ne învață, de fapt, să consi- derăm ca mai superior un tip de om la care gândirea stăpânește instinctul, la care reflexiunea precedează acți- unea, un tip de om, într’un cuvânt, civilizat, ca să luăm cuvântul fără si- nonim, în care se reasumă toate în- vingerile vieții spirituale colective; și raportul acesta strâns, această identi- tate a Literelor și a civilizației nu a- pare clar în istorie? Când nu mai sunt scriitori, însemnează că ai recăzut în barbarie. Când Literele se află în de- cadență, însemnează că și societatea însaș e pe cale de a se desagregâ, de a se corupe și de a se prăbuși. Ser- vind Literele, servindu-le bine, fiecare scriitor, fie el cât de modest, își are deci Jocul său in uriașa luptă seculară, deslănțuită împotriva refluxului sălbă- tăciilor primitive, pe de o parte, pe de altă parte împotriva furtului co- morilor zestrei noastre intelectuale și morale, atât de cu anevoie adunate la un loc». („L’Illustration", 22 XII. 1923). « Ludovic Naudeau, unul din cei dintâi corespondenți politici ai Franței, după negocierile din Londra (planul Dawes, etc.), în rev. «l’Illustration», 23 Aug. 1924: «Odihna, atmosfera păcii și a siguranței absolute sunt în ziua de astăzi la fel de indispensabile ce- lor două națiuni, celor două comu- nități: Franța și Germania; în lipsa lor ar fi amenințate amândouă țările să cadă, în scurtă vreme,.in haos.» «De câte ori n’am auzit procla- mând pe economiștii noștri (francezi) ideia că o asociație, o combinare in- timă a intereselor franceze și germane ar fi indispensabilă... ?» «E adevărat, de sigur, că pentru oricare, care persistă de a considera 58 raporturile între popoarele europene după obiceiurile tradiționale ale anta- gonismului și ale suspiciunii funda- mentale, pentru oricare crede că ura,- că șmecheria (șiretlicul), că reaua- credință constitue caracteristicele fun- damentale ale spiritului uman și că n’ar putea să existe în nici o vreme altă regulă de conduită între națiuni decât vendetta și raptul (răpirea), în- tr’un cuvânt: pentru oricare nu vrea să conceapă viitorul decât iuspirân- du-se dintr’un trecut teribil, de sigur, a fost dl Herriot un foarte slab ne- gociator. » <... Da, de sigur, știu prea bine că i s’a reproșat dlui Herriot că s’ar fi arătat un negociator naiv, stângaci, care-și demască prea repede jocul sau care mai de grabă nu și-a mascat jo- cul nici odată.» «Mentalitatea engleză este astăzi profund diferită de a noastră (a fran- cezilor) ... ei ne îndeamnă la couci- liare... Eventualitatea unui nou răs- boiu le-ar apărea ca un cauchemar grozav (vis urât, spăimântător) ... (en- glezii) doresc, de fapt, un spirit nou, constătător din reconciliare și de so- lidaritate internațională. Anglia din 1924 este pacifistă din temelie.» «Pianul Dawes concretizează su- prema sforțare încercată de civilizație, de inteligența umană, de a ne sustrage dela necesitatea în care ne aflăm în zilele noastre de a nu trăi decât în vederea preparării a nouă holocauste - (jertfe).» Sfaturi de ale lui Gustave Le Bon. Celebrul sociolog francez scrie la rubrica sa permanentă: «Viața po- 3 litică», în rev. «Les Annales» (11 Maius a. tr.), un art. întitulat «Căile păcii».. Iată unele din dorințele și constată— i rile sale: «Cu amestecul ei de descoperiri științifice minunate și cu rămășițele ei de barbarii străvechi, reprezintă epoca noastră poate cea mai intere- santă perioadă din istoria lumji». «Unul din punctele, care iți cade mai mult în ochi și care te irită mai mult, ale epocii noastre, este neputința ra- țiunii, care a realizat atâtea minunății ce te uimesc, neputința rațiunii de a afla mijlocul de a stabili între popoare pacea a cărei necesitate interesele lor reale ar trebui să fie de ajuns de a o arătă... «Pacea europeană nu atârnă decât dela acordul (Franței cu Germania)... Acordul acesta (între francezi și en- glezi) este făcut imposibil, din neno- rocire, in urma unor divergințe senti- mentale, ereditare, atât de profunde, încât șansele unui răsboiu dezastruos- cu Germania le pare preferabil con- ducătorilor englezi. Totuș, știu, in- tr’aceea, că descoperirile științei vor face răsboaiele atât de omoritoare, încât în noua luptă marile noastre ca- pitale și civilizațiile, ale căror căminuri sunt ele, ar fi condamnate să aibă soarta să dispară de pe scena lumii, ca odinioară Ninive și Babilonul». «... Pri n acumularea unor plăți cu termin îndepărtat nu obții decât pre- lungirea mentalității răsboinice» (acea- sta cu privire la plățile ce are să le facă Germania). «... Trebue să se ajungă la punctul acesta grozav de greu de ajuns, fiindcă va pretinde atât aptitudini psihologice,, cât și capacități comerciale: de a aduce națiunile să priceapă că inter- dependența economică este una di» necesitățile vârstei moderne. O pace reală nu se va naște decât în ziua ini 59 care germanii și francezii vor re- cunoaște că au tot interesul de a se asocia in operațiunile lor industriale și comerciale, in loc de a-și prelungi conflictul. Aceste asociații, cari incă ating neplăcut, din cauza sentimen- telor noastre, vor ajunge o lege a viitorului». «...Va trebui să te aștepți, in lup- tele ce se prepară, să vezi că refuză popoare, pe lângă toate tratatele, de a participă la conflicte, cari nu le privesc direct». «... Multe conflicte vor putea fi evitate dupăce viitorul va fi invățat popoarele, că, fiind legate printr’o so- lidaritate economică strânsă, au in ge- neral mai mult interes de a se ajută decât a se distruge. Demonstrarea acestui adevăr va fi, desigur, grea pentru sufletul simplist al mulțimilor; cu toate acestea de pe acum ajunge foarte evident adevărul că statele, altă- dată independente, nu mai pot edictă legi, cari să u’aibă o repercursiune la popoarele învecinate». «...De indatăce noțiunea aceasta de interdependență a popoarelor va trece dela sfera inteligenței în aceea a sentimentelor, unde se elaborează geneza (nașterea) acțiunilor noastre, vor ajunge răsboaiele foarte rare. Noi incă n’am ajuns acolo. Așteptând o evoluție de sentimente și de idei, evo- luție a cărei auroră de abia o între- vedem, unica resursă a popoarelor, cari nu vreau să piară, este de a ră- mâneă destul de armate pentru de a nimici la dușmanii lor orice gând de agresiune. Este simpla aplicare a ma- ximei antice^a cărei justeță n’a pu- tut-o sdruncină nici un progres al ci- vilizației: «Si vis pacem, para bellum* (Dacă vrei pacea, pregătește răsboiul). tn stările actuale maxima aceasta tre- bue să fie modificată puțin: ca să pă- strezi pacea, împiedecă pe dușman de- a se pregăti pentru răsboiu». • In amintirea celor morți. Dna A. Brisson, citează in cronica sa sta- bilă din rev. «Les Annales» următorul pasagiu al dlui Gabriel Boissy din «L’Intransigeant»: «Pentru ce nu ne-am decide, cu ocazia aniversării (de 11 Noemvrie), ca de aici înainte, de câte ori se înserează să se aprindă o lampă sub Arcul de Triumf (din Paris), dea- supra locuinței vecinice a Soldatului Necunoscut? Nu o lumină electrică, seacă, fixă și rece, care s’ar confundă cu lumina, care o înconjoară... ci, sus- pendată de un fir invizibil sau pur- tată de un triped masiv, o flacără ju- căușe, care iese dintr’o lampă de argilă umplută cu uleiul tradițional. Și ca in fiecare zi să dea solemnitate acestui omagiu un gest, ca să nu ajungă un gest fără de inimă, in fie- care seară să vină un pichet de sol- dați Înarmați, ca să aprindă focul». Doamna Brisson pledează cu toată verva pentru această ideie și întrevede pelerinajul tuturor la mor- mântul Soldatului Necunoscut, ca să se poată cimenta din nou acea cola- borare, «deasupra ingratitudine! oame- nilor și a rancunelor lor sălbatice (feroce)», apoi urmează: «In ceasul de față, nu există, cred, o ființă omenească, care să nu dorească cu pasiune pacea, și care să nu privească cu emoțiune opera îndeplinită de acest Soldat Ne- cunoscut, căruia era nouă îi datorește speranțele, cari i se deschid in față... Biet soldat, care ai cunoscut munca sângeroasă și nu vei vedea fraterni- tatea pe care ai dorit-o !... Aspru sol- dat, care ți-ai îndeplinit întreagă da- toria pentru ca alții să-ți culeagă' fructul!... Martir ce consimți al unei cauze, care a făcut să plângă atâtea» mame și care marchezi oroarea acelor 60 omoruri, cari nici odată, nici odată de aici înainte nu mai vor trebui să re- inceapă!»(«Les Annales», 28 Oct. 1923.) * Aspirații spre ceva... excel- -sior? Despre istoricul francez Mi- chelet se povestește că âr fi sosit odată la cursurile sale universitare, foarte ■cercetate, din Paris și ar fi început prelegerea, spre mirarea generală, cu -descrierea unui băiețel de trei ani- șori, pe care l-a întâlnit tocmai in grădina dela Luxembourg, jucându-se cu un mic balon. «M’am uitat la co- pilul acesta, domnii mei», urmă Mi- chelet... «râdea, cu balonul umflat ce balansa la capătul firului... Deodată se rupse fără de veste firul și balo- nul, micul balon, se ridică drept, în aierul liber... Copilul plângea, mulți- mea privea într’acolo... Toate fețele, toate capetele erau ridicate spre punc- tul acela roșu, care se ridică mereu se ridică spre cer, pentru ca să se peardă mai apoi! Un balon, jucărie de copil, o bășică cu aier, care silea atâtea frunți să se înalțe astfel! Veți surâde, domnii mei! Ciudat!» Urmă o tăcere. Nu surâdea nimeni. Toți se așteptau la un comentar, obicinuiți cu întorsături de acestea brusce în prelegerile istoricului francez. Și Mi- chelet urmă: «Ei bine, nu! N’a fost ciudat! Zăcea in atențiunea aceasta a mulțimii văzute de mine, în preo- cuparea acestei mulțimi, în privirile acestea ale acestei mulțimi, care îna- inta spre acest punct pierdut in spa- țiu, da, zăcea, domnii mei, întreagă aspirația profundă, vecinică a umani- tății spre infinit!... Legată de pământ privește în sus! Condamnată la noroi, .aspiră ea spre eter! Ar vrea să urce, să urce mereu, să urce ca balonul acesta al copilului, spre libertate și spre cer!» (Amintirile unui «Vechi parizian» în «Les Annales», din 10,' Iulie 1898.) * Troeltsch despre Spengler; în «Kunstwart» (22 Aug. 1922). «Noul vo- lum (II) al lucrării lui Spengler tratează într’un capitol de frunte despre Noul Testament. Spengler spune că singurul cuvânt, care ar avea sânge de rassă ar fi cuvântul lui Pilat: «Ce este ade- vărul?» Așa vorbește, după Spengler, aristocratul și puternicul, care nu cu- noaște superstiția filosofilor, a doctri- narilor și a utopiștilor, in spirit. Sensul istoriei ar fi lupta, sângele, răsboiul și înfăptuirea unui destin mare. Răs- punsul lui Cbristos, că împărăția Lui n’ar fi din lumea aceasta, ar fi foarte adevărat. Etosul Lui nu se ține de rea- litate și de istorie, ci e din împărăția a celui fără de nici o rassă și ideal, de care istoricul poate să constate numai atât că există iu câteva exem- plare neputincioase, dar care n’are ni- mic de a face cu sensul (esența) istoriei (citat din Spengler). «Fiecare acțiune morală este o parte de asceză și de mortificare a spiritului, tocmai în urma acestui fapt zace în afară de viață și în afară de lumea istorică». «Lumea faptelor istoriei cunoaște numai suc- cesul, care preface dreptul celui mai tare în dreptul tuturora. Trece fără de milă peste ideale și, dacă a și renunțat un om sau un popor la puterea ce i-o oferea ora, pentruca să fie drept, i-a fost, nu-i vorbă, sigură gloria teoretică în aceea a doua lume a gândurilor și a adevărurilor, dar și clipa in care a fost învins de o altă putere de viață, care s’a priceput mai bine la realități.»- Acesta este spiritul, pe care l-a ținut Rathenau drept o nenorocire (a poporu- lui german), spiritul pe care îl vedea cum aduce cu sine desonorarea Germa- niei in lume, spiritul, pe care îl simțea cum crește, ajungând răsboiu civil, F7 — 61 — spiritul, căruia îi opunea mereu și mereu sinteza sa a realității sociale și a credinței ideale. Spengler va zice, nu-i vorbă, că din cauza aceasta a și avut dânsul, Spengler, dreptate și Rat- henau a fost silit să părăsească câmpul realității. Omorirea aceasta a ideilor însă va trebui să o plătim scumpi. « LA ETICA POLITICĂ. Academicianul Carol (Charles) Jon- nart, în discursul său de recepție la Acad, franceză, vorbind despre ante- cesorul său, Paul Deschanel, fostul preș, al Rep. franceze, citează din a- cesta pasagiu!: «Natura, prin splendorile ei, este o minune de nedreptate. Soarele a surâs la cele mai mari crime, moartea ajunge în plină tinerețe pe cele mai mari inimi. Tot de aici, de pe pământ, nu este decât violență. Chiar omul nu subsistă (nu trăiește) decât în urma unui măcel abject. Exterminarea re- ciprocă a fost legea umanității primi- tive, după cum este încă legea naturii animate.! Ch. Jonnart urmează: «Acesta este punctul de mânecare (al lui Descha- nel). In aceste constatări aspre trebue să-ți dai oarecare osteneală la început de a recunoaște pe oratorul, căruia i se reproșa aproape grația spiritului său: găsești aici mai curând observa- țiile unui filosof fără de milă, ale unui discipol al lui Darwin. «Dar în acest univers jalnic, iată că în cursul secolilor s’a ivit conștiința umană și cu ea justiția și acea floare a justiției: caritatea. Ființa omenească face parte din etern și din infinit. Prin practicarea justiției și a carității — omul și societatea trebue să tindă spre o țintă ideală, care este virtutea. Ma- rile gândiri chiar nu vin decât după fapte frumoase, cele mai frumoase precepte n’au preț decât numai când se realizează. Și lucrurile astea mi- nunate, cari sunt trăsăturile eroice,, simțul datoriei, au caracteristica admi- rabilă de a se găsi pretutindeni și la cei mai miseri > .... «Dacă gândurile acestea frumoase ar fi acceptate și ur- mate, ar ajunge politica cea mai paci- nică din arte și sbuciumările, cari agită lumea, ar incetâ ca prin vraje. incă n’am ajuns la această etapă a evolu- ției; se agită mereu (deputății) in par- lament (Palais-Bourbon) și Deschanel n’avea iluzii naive. I plăcea să evoce cuvintele lui Bossul,- * Când Dumnezeu plăsmui inima omului — puse acolo in primul rând bunătatea.* Iși reamintea, iarăș, că unul din maieștrii săi,.... Renan, a strigat odinioară, sub această cupolă (a Acad, fr.): *Omul e bun,. dlor!> Dânsul nu eră tot așa de sigur că omul este bun, speră numai că va ajunge să fie bun. Se gândea că che- stiunile sociale vor frământă încă acest secol și secolele ce vor urmă, și că nu se vor rezolvi în mijlocul urii; sin- gura bunătatea este eficace și această bunătate creatoare, care este facla uma- nității, o propagă pretutindeni.* «... Una din ideile sale cele mai iubite ii eră că adevăratul spirit po- litic consta în a te ocupă la timp cu problemele, pe cari nu le poți evită, și că datorința partidelor conseiva- toare și moderate este de a menaj â transițiile, de a preveni sguduirile (so- ciale) prin reforme oportune.* (Cit trad. din „Les Annaies", 18-1. 1925.) • Care a fost una din ultimele gân- diri scrise de marele poet american Walt Whitmanr în zilele de 6 și 7 Februarie 1892 a scris o epistolă, care a fost trimisă mai apoi, litografiată,, multor corespondehți de ziare: «Se adeverește tot mai mult că singura ideie, vrednică de epoca noastră mo- 62 dernă, ideia unei literaturi mari, a unei politici și sociologii, trebue să lege deolaltă pe toate cele mai bune po- poare, ale tuturor țărilor, fără ca să uităm și pe femei». După cap. «Sfâr- șiml lui W. Whitman» de Henry Bryan Binns, din voi. acestuia (biogr. lui W. W.), reprod. în rev. «Der Vorhof» (1 Iulie 1923). «Să te iubești nu însemnează nu- mai să ai bunăvoință reciprocă. N’ar fi de ajuns atracția naturală a carac- terelor, a gusturilor analoge. Trebue să-ți urmezi natura proprie, dar cu inimă, adecă să fii întotdeauna gata la sacrificiu, la devotamentul, care jert- fește natura». «Orice s’ar zice amiciția este mai mult decât amorul, un mijloc de pro- gres. Amorul este, ca el, o inițiare, fără doar și poate, dar el nu poate creiâ emulația între aceia pe cari îi unește; amanții diferă ca sex și ca natură; cei mai puțini avansați din doi nu pot să se schimbe destul ca să samene celuilalt; sforțarea de asi- milare reciprocă se oprește din vreme». «Ne urâm, ne disprețuim — vrea să zică: ne ignorăm (nu ne cunoa- ștem)». Din «Gândirile» lui [ules Michelet. * Dela „Societatea Națiunilor". De sigur va vrea unul sau altul din ceti- tori să se intereseze mai deaproape de acest areopag, în care încearcă cei mai buni din zilele noastre să se apro- pie deolaltă și să creieze o lume mai bună, dând lozinci sănătoase, de in- terdependență, de colaborare spre o țintă comună, umană. Ținem să atra- gem acelora cari citesc franțuzește o serie de broșuri interesante, cari le vor lămuri multe din problemele dis- cutate, dându-le informații autentice în ce spirit dorește Soc. Naț. să pur- ceadă în privința problemei respective și ce a întreprins societatea. Broșu- rile se citesc ușor și tratează: 1. Pactul (Societății Națiunilor cu amendamen- tele sale); 2. Constituția și organizația Societății Națiunilor; 3. Opera eco- norhică și financiară a Societății Na- țiunilor; 4. Reconstrucția financiară a Austriei; 5. Transit și comunicații; 6 Probleme politice; 7. Higienă și epidemii; 8. Curtea permanentă de justiție internațională; 9. Desarmarea; 10. Opera umanitară a Societății Na- țiunilor; 11. Administrația financiară și repartiția speselor Societății Națiu- nilor; 12. Mandatele; 13. Minoritățile; 14. Cooperarea intelectuală și 15. Dan- zig și (ținutul) Sarre. Fiecare broșură 25 centime (franci elvețieni), 75 cen- time (franceze). Se găsesc sau (direct) la«Secretariat de la Societe des Nations» Geneve sau la depozitarul generai pentru România: «Cartea Românească», București, Bulevardul Academiei 3—5. « O anecdotă în legătură cu So- cietatea Națiunilor povestește dl H. Rufin în «Revue hebdomadaire» (30 Aug. 1924). E vrednică să o asculte și cetitorul român: Dlui Rault, fost prefect francez, președintele actual al comisiunei gu- vernului pentru ținutul Sarre, ii place să relateze despre următoarea întâm- plare: Intr’o zi mă aflam în Vichy, într’acelaș timp cu dl Constans, pe atunci ministru de interne. Vorbeam despre duel și Constans mi-a spus: Asta-mi aduce aminte de Panassou... — ? ? — Panassou eră unul din sub- prefecții mei... Meridional — și încă și mai mult — avea supărătorul obi- ceiu de a distribui palme cu aceeaș ușurință cu care se împart palmele (academice) sau Meritul agricol. L-am schimbat din loc; dar instalându-1 in noul său post i-am ținut o morală și 63 M-atn amenințat cu revocarea la cea dintâi nebunie. Panassou a fost cu- ' aninte in decurs de trei luni, șase luni... Nu mai cunoșteam pe Panassou al meu... In sfârșit, într’o zi când se ținea tocmai consiliu general, a fost luat la vale cu violență din partea unui bona- partist din ținutul respectiv, care ii trată cu epitetele de pungaș, vândut și cu câteva nume de pasări... Panassou al aneu nu s’a clintit din loc, dar, la sfârșitul ședinții, când iși recăpătă locul oratorul bonapartist, atinse ușor pe Panassou al meu, care se ridică tocmai ca un diavol și-i șterse pe fața-i de consilier reacționar o magistrală palmă. Am găsit a doua zi dimineața o telegramă a agenției Havas, care re- lata despre incidert. — Asta eră prea- prea. Am dispus să se dea ordin lui Panassou, să se înfățișeze Lunea vii- toare în biroul meu, ca să revoace. Aceasta s’a petrecut Vineri. Sâmbătă am fost eu însumi inter- pelat cu vehemență în Camera depu- taților. M’am apărat cum am știut eu mai bine și am triumfat... Dar iată că, cum scoboram tribuna, m’am întâlnit nas în nas cu interpelatorul meu, care mă disprețuia și mă sfida. M’am înroșit și — tranc! — i-am trimis mojicului una directă cu stângul mai din jos de șale. Scandal prin jurnale! — A doua zi, Duminecă, ajungând în piața Beau- vau, prima telegramă primită eră con- cepută în terminii următori: «Trebue să vin, cu toate astea, Luni? Semnat: Panassou». Până aici povestașul. Se potrivește cu Societatea Na- țiunilor? Este o pledoarie pentru firea răsboinică a omului, din naștere? Ca palmele date așă și răsboaiele să fie inevitabile? ...Numai că acum, după răsboiul acesta mondial, monstruos, nu e vorba să te ardă cineva cu o palmă mai mult sau mai puțin tare, ci e vorba de existența amândurora! • Un concurs francez pentru pace. Unul din cei mai bogați filantropi din Boston (America), bărbat ce nutrește celp mai generoase și umane simțe- minte față de omenime, a instituit un «concurs pentru pace» în Franța, An- glia, Italia și Germania. în juriu au fost: rectorul Academiei din Paris, dl Paul Appel; apoi dl Bozel, dela Aca- demia de științe; dl G. Guyaut, dela Acad. Franc.; dna Curie, etc. Primul premiu (de 100,000 de fr.) l-a câștigat lucrarea (anonimă) Nr. 2939; al doilea (de 30,000 fr.) Nr. 3329; al treilea (20,000 fr.) Nr. 2786. Pe lângă aceasta a decernut juriul premii nu- meroase mai mici, între cari 5 de câte 2000 fr. Din Franța au concurat 5319; din Germania și Anglia peste 4000; din Italia aproape 1000. Iată concluziile la cari ajunge celce a câștigat premiul intâi (numele auto- rului nu se va ști decât 8 zile după decernerea premiului). «1. Crizele, consecințe ale răs- boiului, cari compromit prosperitatea și siguranța Europei, nu sunt numai de ordin politic și economic, ci și de ordin social, intelectual și moral. Tre- buiesc rezolvate în toate ramurile ace- stea : orice soluție fragmentară ar fi fără de folos. 2. Consultările (conferențele) na- ționale recente dovedesc o mai mică sau o mai mare voință de a se tă- mădui, voință ce animă națiunile eu- ropene. 3. Remediile propuse aici, ambi- țioase in aparență, sunt aplicabile, grație acestei voințe de a se însă- nătoși. 4. Toate derivă (își iau obârșia) dela acelaș principiu de politică umană. 64 - Nu sunt aplicabile decât cu îngrijirea unei Societăți a Națiunilor Europene, în Societatea Națiunilor Mondiale, dar mai bine armată decât ea în vederea unor scopuri anumite, precise, și care, cu toate că societatea europeană, va trebui să-și câștige o întindere lărgită, atribuții mai numeroase, o putere ma- terială și morală superioară. Evident, mijloacele indicate aici nu vor avea efectul lor deplin decât■ dacă Rusia intră în Societatea Națiu- nilor Europene și dacă granița Europe» unificate nu începe la Pripet și la Nistru. (V. «Excelsior» 2 Sept. I924.y Bibliografie. In „Biblioteca Dimineața" din București, a apărut (Nr. 20, 10 Lei) o colecție de povești cehe și slovace, dintr’o colecție a autoarei «Buni- cei» Bojena Niemțovă, în traducerea Abatelui Metodin Zavoral. Titlul co- lecției este *Zina apelor*. Ca și po- veștile acelorași autori, apărute in