TRANSILVANIA Anul 55. Decemvrie 1924. Nr. 12. Cum s’a făcut unirea Basarabiei.* ¹ i. Doamnelor și Domnilor! Sub ochii noștri s’au petrecut in ultimul deceniu eveni- mente mondiale de o însemnătate cu totul covârșitoare. împă- rății vechi și puternice s’au prăbușit, s’au schimbat radical ho- tarele țărilor și formele de guvernământ, și idei politice și so- ciale noui au ieșit la suprafață in viata statelor și a popoarelor. Acest deceniu a adus și in viata poporului nostru schimbări fundamentale: el a realizat deodată un vis pe care nici cei mai îndrăzneți nu l-au conceput in forma in care el s’q Întruchipat. In adevăr, cine ar fi cutezat să-și închipuie acum zece ani, că va vedeă cu ochii săi înfăptuită România-mare intre cele două hotare extreme, deplânse de Eminescu in versurile jalnice și pline de revoltă ale «Doinei» sale? Și, totuș, minunea nevi- sată de nimeni s’a realizat și iată-ne astăzi în situata fericită de a puteă vorbi aici, pe malul Timișului, despre pământul dintre Prut și Nistru, ca despre o bucată din corpul unitar al statului nostru. Dacă în Transilvania și tn Bucovina gândul că odată și odată ele se vor uni cu România, trăiă in conștiința națională, atât a păturei de sus, cât și tn aceea de jos, a poporului, trebue să recunoaștem 'că aproape nimeni nu credeă în învierea Ba- » Conferință ținută în Februarie 1924, la «Cercul militar» din Timi- șoara și în cadrele societății «Cele trei Crișuri» din Oradea-mare.' — Am crezut că publicarea ei poate fi de folos, mai ales după apariția cărții: «Moldova dintre Prut și Nistru» de dl Dr. P. Cazacu, care prezintă actul Unirii Basarabiei în mod cn totul tendențios. O. G. 1 518 sarabiei, care eră socotită pentru vecie pierdută în brațele co- j Josului dela răsărit. Cei o sută și mai bine de ani de apăsare j rusească se părea că stinseseră acolo orice urmă de conștiință ’S românească, fără vre-o nădejde de întremare. Și, totuș, în cartea vieții stăteă scris că piatra pe care a nesocotit-o Ziditorul va ajunge piatra din capul unghiului: Ba- £ sarabia, cea mai înapoiată și mai înstrăinată provincie romă- nească, a fost cea dintâi, care a levenit la trupul național, iar '-3 țara clasică a iredentismului daco-român, Transilvania, fu sortită a să fie cea din urmă la ospățul cel mare de bucurie. -3 11. | Dar cum se explică istoricește faptul că o provincie j| aproape cu totul lipsită de o tradiție politică națională, a putut J ajunge în timp de un an de zile ca, in mijlocul celei mai mari a anarhii din câte a cunoscut vreodată istoria — înțeleg revoluția a rusească dela 1917 — să se poată uni, de bună voie și con- ’j știent, cu țara spre care în mod firesc trebuiau să o mâne as- pirațiile ei? 1 Iată, Doamnelor și Domnilor, ce mi-am propus să încerc 1 a explică in conferința mea de azi, deși istoria nu este specia- litateâ mea- propriu zisă. M’am simțit în drept să mă opresc 3 Ia acest subiect devenit de o palpitantă actualitate, acum, in 1 preajma conferinței româno-ruse dela Viena, in care reprezen- tanții Sovietelor par a voi să pună problema reintegrării Rusiei până la Prut, in dauna noastră și a principiilor, cari au condus așezarea politică de azi a Europei, pe urma răsboiului euro- pean, — m’am simțit în drept, — zic — să mă opresc asupra -1 acestui subiect, mai întâi din motivul că asupra lui n’avem până J azi o expunere obiectivă, din care să se poată înțelege în mod clar acest moment istoric atât de însemnat, și apoi din cauza li că mie îmi este cu totul familiar, întrucât am petrecut în capi- a tata Basarabiei tot timpul, dela începutul revoluției rusești și j| până după unirea definitivă a Basarabiei, nu numai cu Moldova, j-g dela care fusese răpită înainte cu 116 ani, ci cu toate provin-; j ciile românești, și ca atare am avut posibilitatea să urmăreăcji ca martor ocular, zi de zi, pas de pas, întreg procesul istoric^ din chestiune. — 519 — Doamnelor și Domnilor! Când, la 1914, a izbucnit răsboiul mondial, soldatii noștri din armată austro-ungară, plecau la luptă cu tricolorul romă* nesc la piept și sub umbrirea steagurilor naționale. In regi- gimentele alcătuite din feciori români trăiă ideea că, oricum ar fi să se desvolte până la sfârșit lucrurile, pe urma acestui răs- boiu se va face România mare. Zeci de mii din acești feciori au trecut, pe frontul rusesc sau pe cel italian, de bună voie în tabăra «inamicului», sperând ca deacolo să se poată întoarce ca soldati români în contra Austro-Ungariei, la a cărei distru- gere ei lucrau conștienti Populația românească rămasă la vatră •hrăneă aceiaș speranță: trebue să se facă Româhia-mare 1 Credința în împăratul nu mai erâ decât o simplă vorbă; politica ungurească a ultimelor cinci decenii se îngrijise prin metodele ei speciale, să stârpească și cea din urmă scânteie de încredere în monarhie. Aceiaș fenomen se prezenta în Basarabia, în condiții cu totul opuse: «Moldovanul» eră un «moscal», ca oricare alt'1 din nesfârșita împărăție rusească. Alături de cazaci, de sibe- rieni, de litvani sau de calmuci, el plecă la luptă sfântă pentru Țar, dincolo de care el nu mai vedeă nimic, nici neam, nici rasă, nici umanitate. Doi ani și jumătate au ținut basarabenii piept cu nemții, cu turcii și cu Austro-Ungarii, luptând cu vitejie pentru idealul lui Petru cel Mare, fără nici un gând la interesele lor sau Ia ale poporului lor, a cărui soartă atârnă doar exclusiv de «mila» Țarului. După mărturisirea oamenilor cunoscători ai împrejură- rilor din vechia Rusie, în întreaga armată rusească n’au fost soldați mai credincioși Țarului, decât moldovenii. Deodată, In plin răsboiu, izbucnește, ca din senin, revo- l''"" luția rusească. Țarul e detronat și întreaga ordine socială răs- 1 turnată. Moldovenii rămân uimiți în fața acestui fapt, neînțele- gând nimic din tot ce se petreceă supt ochii lor. La Petrograd ultimele regimente, cari au păzit cu credință de câine pe Țarul Nicolae al II-lea, au fost moldovenești și ultima provincie ru- sească în care au străbătut ideile revoluționare a fost Basarabia. In adevăr, nimic nu eră mai străin pentru moldoveni de- cât ideia unei revoluții ca aceasta. Aveau ei, nu-i vorbă și 1* basarabenii nemulțumiri, dar acestea erau toate in jurul che- stiunei agrare: n’aveau pământ destul. De dragul lui au plecat» după revoluția din 1905, mii de moldoveni tn Siberia. > Dar nemulțumiri de ordin politic și național n’aveau. Nici* odată nu s’a pomenit să treacă vre-un țăran basarabean in Ro- mânia, pentru a căută acolo adăpost față de asuprirea rusească- Intelectualii, cari au trecut incoace Prutul tn ultima jumătate de veac, au fost aproape fără excepții, oameni cu idei socialiste,, nu naționale. Care puteă să fie așă dară, in astfel de împrejurări, starea , Basarabiei din punctul de vedere al idealismului românesc, InJ momentul izbucnirei revoluției din 1917? ' Ea eră, desigur, mai mult decât precară. Intelectuali mol- doveni in sensul adevărat al cuvântului, nu erau mai muiți de câți puteai numără pe degetele dela o mână. Sistemul rusesc se îngrijise de cu vreme ca pe toți aceia, cari se ridicaseră prin cultură peste massele de jos, să-i trimită în alte părți ale uria- , șului imperiu, unde ei se rusificaseră, mai mult sau mai puțin/' — boerimea rusească, la rândul ei eră, in marea ei majoritate,. ’ sau străină sau rusificată. Puținii funcționari de origină mol- doveni și cari nu fuseseră mobilizați pe front, erau cu menta- litatea rusească — și aici putem pune și tnvățătqrimea, cu prea. , puține excepții, — iar preoțimea, care fusese condusă de de- j cenii Întregi prin arhierei -ruși, cu idealuri rusești, eră total/ j străină de*idealul național politic al neamului românesc. Orașele- ; complet înstrăinate, tn mânile evreilor și ale rușilor, nu trădau ■ nimic românesc, iar, la țară, norodul simplu n’aveâ o conștiință-, națională tn sens general românesc, ci știă atâta că e moldovan *5 și că are stăpân pe Țar, care vine indată după Dumnezeu. \ De vre-o organizație a vieții naționale— nici urmă nu se- ‘ găseă. Nici o singură școală de nici un grad, nici o societate ' culturală, nici o grupare politică, nici un program de luptă sau de activitate, — nimic. Abiă dacă licăreau in tot cuprinsul ță- - rișoarei dintre Prut și Nistru, două smerite publicațiuni cu litere | rusești: o gazetă mică, săptămânală, sub numele de Cuvânt^ moldovenesc, cu știri din toată lumea, și o revistă lunară pentru<| preoți: Luminătorul, cu predici traduse din rusește și cu tâlcuirți morale ale Evangeliei pe seama țăranilor. -J| încolo nimic — absolut nimic. ■■■;*> ’i — 521 - In acest mediu cade deodată scânteia ideilor revoluționare sale socialiștilor dela Petrograd. Ce efect puteă ea produce, tn împrejurările date? Dacă in Noemvrie 1918, când a izbucnit revoluția in ve- chea Ungarie, cârma vieții publice in Transilvania o luară re- prezentanții populației majoritare, adecă ai românilor, — cari erau, totuș, numai 60% din totalul populației acestei provincii, In vreme ce in Basarabia elementul moldovenesc constituiă ■peste 70% — in această din urmă provincie evident că con- ducerea nu puteă fi luată in Martie 1917 de moldoveni, ci ea Grecii din mânile funcționarilor ruși ai vechiului regim in mâ- nile funcționarilor ruși ai regimului revoluționar, cu centrul tot ■in Petrograd. Abiă la două săptămâni după izbucnirea revoluției se tre- ziră cei câțiva moldoveni cu oarecare carte din capitala Basa- rabiei, și se gândiră, că ar fi bine săcaute să tragă și pe seama -connaționalilor lor vre-un folos oarecare pe urma revoluției atât de generoase, dar nici acum nu-i treceâ prin gând nimă- nuia că ar puteă fi vorba, in cadrul conflagrației generale, de ~o revoluție moldovenească, menită a reabiiită elementul băștinaș în toate drepturile pe cari i le dădeă și vechimea sa pe acel pământ și proporția sa numerică covârșitoare. Groaza de Siberia eră atât de vie, încât nici chiar după două săptămâni dela izbucnirea focului, nu cuteză in Basarabia, nici un singur moldovan să se gândească la o acțiune politică. La cea dintâi întâlnire a celor vreo zece moldoveni, dintre cari unii nici nu Înțelegeau vorba românească — Întâlnire, care a avut loc în seara de 13/26 Martie 1917, in localul redacției ga- zetei «Cuvânt moldoveneso, — fu interzis peste tot de a atinge chestia politică și Întreaga preocupare se Învârti in jurul che- mării la noua viață și adaptării la noile nevoi a Societății pentru cunoașterea țării, Înființată pe timpul revoluției dela 1905 și În- mormântată nu mult după aceea. Eră, așă dar, vorba pur și -simplu de o inițiativă culturală nevinovată, cu scopul de a se publică broșuri cu cântece și povești românești, de a se orga- niză serate și concerte și alte de acestea. Zile dearândul gruparea moldovenească, care Începuse cu 10 inși, pentru ca să scad! peste câteva zile la 6 inși, nu făcu altceva, decât discută para- grafii statutelor vechei societăți, in vederea unor oarecari mo- dificări. 522 — Dela Vladivostoc, din extremul Orient, și până la Unghenf bântuiau cele mai îndrăznețe idei politice din câte a cunoscut || vreodată istoria și în vremea aceasta bunii noștri moldoveni re-- || dactau, în rusește, statute în vederea răspândirii de cărticele de । literatură, a ținerii de conferințe în limba română și a înjghe- bării de concerte naționale pe sate. O sancta simplicitasl 1 Cine erâ să schimbe, în astfel de împrejurări curșul eve- nimentelor din Basarabia, îndrumându-I spre acele țeluri națio- nale superioare, a căror atingere vremea o permiteă acum ce- lor înțelepți și îndrăzneți? III. Iată, Doamnelor și Domnilor, întrebarea întrebărilor îi» chestiunea, care ne interesează. Oricât de pozitiv ar vrea să fie cineva în judecarea eve- j nimentelor istorice, excluzând factorii nevăzuți și neprevăzuțU | cari produc întorsăturile neașteptate în viața popoarelor, lucruî l cel mare, care s’a întâmplat în acest moment critic al vieții J Basarabiei cu greu s’ar puteă explică altfel, decât ca o minune J sau ca o intervenție directă a Provedinței divine, acest factor » pe care unii pot să-l combată, dar in care popoarele au crezut j întotdeauna, ca într’o desăvârșită realitate. • ■ Știm din istorie că cu toată apăsarea, supt care a trăit 3 veacuri dearândul poporul nostru supt diferitele stăpâniri străine, ,j viața lui sufletească a fost, relativ, destul de unitară. Ideile, cari 3 apăreau într’o provincie, își făceau intrarea mai mult sau mai puțin și în celelalte provincii. Oamenii de seamă ai Transil- | vaniei, d. ex., erau priviți ca ai întregului neam — și invers. J Fiecare provincie și-a dat astfel tributul său pe altarul întregului 1 neam, chiar și dacă în acest chip ele erau condamnate să se 1 sărăcească pe sine. Astfel și Basarabia, in care dela răpirea ei de cătră ruși, cultura românească a fost oficial împiedecată,! n’a încetat aproape niciodată de a alimentă sufletul național în* celelalte provincii, prin oamenii ei de geniu și de sacrificiu. Ir> 1 sec. XIX ea a dat românismului pe un scriitor ca Alecu Rus ' o nezguduită tenacitate de românii din celelalte provincii și in * special de ardelenii aflători in Rusia ca refugiați sau ca prizo- nieri de răsboiu, apoi rând pe rând și de bucovineni, de români din Regat și chiar și de macedoneni și de români din Serbia. Răsboiul mondial aruncase un număr oarecare de intelec- tuali ardeleni și in cele două centre rusești devenite la un mo- ment dat, focare ale mișcării ba'sarabene: Chișinău și Chiev. In urma contactului acestor ardeleni cu puținii intelectuali mol- doveni din aceste două orașe a luat ființă prima organizație politică nâțională-moldovenească, care a ridicat apoi în Basa- rabia cu un curaj, neînfricat, In locul steagului roșu al revoluției rusești, steagul revendicărilor naționale românești. 524 La început, ce e drept, năzuințele ardelenilor în direcțta| unei politici naționale respicate, întâmpinară opoziție la puținii⁻® intelectuali din Chișinău, cari erau aproape fără excepție saS^ socialiști revoluționari sau oameni cu desăvârșire apolitici. In- i suș dl P. Halippa — un bun român, de sigur, care erâ per-3 sonalitatea centrală a vieții moldovenești — la Început nu eră|| pentru autonomia Basarabiei și nici pentru o conlucrare cu|| boierimea și preoțimea basarabeană, ci gravită spre o politică⁷! de clasă, țărănistă. In acest punct dsa fu susținut la un mo-J ment dat și de dl Octavian Goga, cu prilejul trecerii acestuia^ prin Chișinău. Dl Ooga eră pentru excluderea din politica ba-⁷! sarabeană a boierilor și a preoților, pe cari îi socoteă ireme-| diabil rusificați și socotiâ și lupta pentru autonomie ca o gre-J șală, din cauza grelei situații, în care se găsiă atunci România^ față de ruși. Cu toate acestea concepția integral-națională a| ieșit biruitoare* și noul Partid național moldovenesc, pus sub 3 ocrotirea dlui Stroescu, izbuti să trezească in foarte multi mol-; doveni sentimentul românesc și să strângă în jurul său, in timp :i de câteva săptămâni, tot ce aveâ Basarabia mai bun, din toate tagmele. Acest parțid afișă în programul său ca cel dintâi punct autonomia Basarabiei, apoi toate drepturile, cari decurg de aici pe teren administrativ, judecătoresc, economic, cultural,, bi- ■ sericesc și școlar, neuitând să ceară (sub pct. 10) ca și moldo- ; venilor de dincolo de Nistru să li se asigure aceleași drepturi A naționale pe teren cultural, bisericesc, politic și economic, pe cari le vor aveă in Basarabia locuitorii de alt neam. 3 Aproape deodată cu mișcarea dela Chișinău s’a pornit o | mișcare similară la Chiev printre studenții moldoveni dela Uni- ; versitatea de acolo și printre ofițerii ardeleni foști prozonieri | de răsboiu și pe atunci adunați la Darnlța, ca voluntari în ar- Jj mata română. La Chiev și Chișinău, independent unii de alții, ardelenii înarmau frățește pe moldoveni pentru lupta politici |l ale cărei principii și metode le fuseseră necunoscute acestor! |1 până azi. Când, la un moment dat, tocmai la sărbătorile In, cari aveau să joace un însemnat rol in viața publică a Basarabiei, timp de câteva, luni de zile. In fața unei astfel de organizări, propaganda socialist-re- voluționară rusească, de altfel foarte puternică și foarte pericu- loasă, aveă să eșueze aproape complet. Moldovenii grupați cu însuflețire în jurul steagului lor, nu mai voiau să asculte de ruși. Încercarea revoluționarilor grupați în jurul noei gazete «Svo- bodnaia Bessarabia*, care eră contra autonomiei și căută să traduc^ în faptă lozincile și poruncile guvernului provizor cen- tralist dela Retrograd, nu mai avu aproape nici un răsunet. De asemenea comitetele de soldați și muncitori ruși nu mai găseau ascultători și toate silințele de a-i ademeni pe moldovenii simpli se dovediră zadarnice. Nici încercarea desperată de a înjghebă în coastele partidului național moldovenesc un «partid autono- mist» internațional nu mai prinse. Moldovenii voiau să stea acum pe picioarele proprii. — 527 - IV. f Dar această mișcare politică națională poate că, totuș, n’ar fi reușit până la sfârșit, dacă n’ar fi mers mână tn mână cu o activitate culturală sistematică. Abstrăgând de propaganda plină de viață națională, pe care o începuse gazeta «Cuvânt moldo- venesc» și de elementul național politic, care intrase în revista religioasă «Luminătorul», se începh o serie întreagă de activi- tăți culturale, care de care mai bine întocmite. Astfel oameni ai partidului, printre cari dela început fură și ardeleni, organi- zară invățătorimea înti’o Asociație, în numele căreia s’a început publicarea unei reviste pedagogice, menite să familiariseze pe intelectualii moldoveni cu ideea școalei naționale. Apoi se al- cătui, în urma sesizării Asociației, o Comisie școlară moldove- nească, pe lângă zemstva gubernială, cu menirea de a se îngriji de deschiderea de tot felul de școli românești, la sate și la orașe, și de publicarea de cărți școlare românești. Această co- misie hotărî ca să se înlocuiască în școli alfabetul rusesc cu cel latinesc. Cu puțin în urmă această hotărâre se luă și de cătră primul congres al învățătorilor moldoveni — ceeace însemnă o biruință extraordinară. Pentru-a o puteâ apreciâ după ade- vărata ei însemnătate, să ne reamintim după câte greutăți s’a introdus, pe la 1860, alfabetul latin în țările române libere. Ceeace aci reclamă ani întregi de luptă, în Basarabia se înde- plini într’o zi, spre nespusa mirare a rușilor, cari erau încă stă- pâni ai țării. Zilele de 4 și 26 Maiu 1917 în cari cele două cor- porațiuni hotărără cu unanimitate și cu însuflețire lepădarea al- > fabetului rusesc, pot fi socotite ca mari zile istorice în istoria unitei Basarabiei. După această biruință urmară cursuri românești de câte 2—3 luni pe seama tuturor învățătorilor din Basarabia. In trei serii (Iunie—Octomvrie) consecutive, peste o mie de învățători s’au împărtășit dela profesori ardeleni, bucovineni și basarabeni» de elementele culturei românești: scris-cetit, literatură, istorie,, geografie și cântare. Aceste cursuri au schimbat fundamental-, mentalitatea filo-rusească a învățătorilor, cari se lăsară cu plă- cere câștigați pentru mărețele idealuri ale nației din care se mândreau acuma că fac parte. Cunoștința lor cu literatura și istoria românească i-a făcut să înțeleagă, că poporul nostru nu este vrednic de disprețul cu care-l învățaseră rușii, ci dimpo- \ * 528 -trivă. Din capul locului cursurile fuseseră proiectate nu numai cu un scop didactic, ci in prima linie cu un scop național; astfel că învățătorii se pomeniră, la sfârșitul lor, apostoli ai redeșteptării conștiinței naționale însăși. Paralel cu aceste cursuri s’au adus dela Iași și dela Su- ceava, care pe atunci eră sub ocupație rusească, zeci de mii de cărți românești, cari erau gustate cu lăcomie de cătră învă- țători. La 1 Septemvrie s’a putut deschide apoi și prima tipo- grafie românească in Basarabia, adusă dela Huși, tipografie, în care se tipăriră în timp de câteva săptămâni 100,000 abecedare românești, cari la sfârșitul lui Octomvrie se găseau toate în cele vreo bOO de școli primare românești ale Basarabiei, deschise deodată cu învățătorii pregătiți la cursurile din Chișinău, Bălți și Soroca. Ba în toamna anului 1017 s’a introdus limba ro- mână și în școlile secundare ale Basarabiei, prin profesori ar- deleni și bucovineni și mai târziu ceva, și din Regat. Mai mult chiar, la Universitatea din Odesa s’au creat, în urma stăruinței partidului național, două catedre românești, una de istorie, care fu ocupată de dl I. Nistor, actualul ministru al Bucovinei, și alta de limbă și literatură, la care fu numit actualul rector al Uni- versității din Cluj, dl N. Bănescu¹. Cât de mare fu efectul sforțărilor depuse în timp de câteva luni de zile, aceasta s’a putut vedeâ mai cu seamă după o ju- mătate de an, când prin Iulie 1917, sosi dela Petrograd o dele- gație de câțiva moldoveni din partea guvernului Lwow, cu însărcinarea să adâncească revoluția și să pregătească alegerile pentru Constituantă. în fruntea acestei delegații erau dnii L tnculfț, actualul ministru al Basarabiei, și P. Erhan, fost mai târziu la 1918, ministru de Instrucție al Republicei Moldovenești. La sosirea lor în Basarabia ei găsiră acolo o stare de lucruri cu totul defavorabilă din punctul de vedere al misiunei lor. Basarabia luptă pentru autonomia ei și pentru drepturile națio- nale ale moldovenilor, în vreme ce acești comisari făceau propa- gandă pentru o politică rusească, care se deosebiă de cea veche doar prin caracterul ei democratic. Când au înțeles basarabenii cu ce program au venit de- legații dela Petrograd, li-au pus în vedere, că misiunea lor e ¹ Acesta din urma, din cauza evenimentelor, cari s’au precipitat, n’a apucat să-și ia postul in primire. 529 tardivă și că dacă dânșii nu vor să îmbrățișeze programul naționaF se pot întoarce de unde au venit, căci propaganda lor nici nt> va mai fi îngăduită. Sfârșitul fu, că dnii Inculeț și Erhan au renun|at la planul cu care veniseră și s’au acomodat la politica locală a Basarabiei. Consolidându-se astfel zi de zi viața națională cu toate disensiunile, uneori vehemente, pe chestia agrară, In care triumfă la sfârșit formula maximalistă, la un moment dat: ^Comitetul soldaților și ofițerilor moldoveni*, asupra căruia trecuseră pe neobservate atribuț ile de conducător principal al destinelor Basarabiei, erezii sosit momentul ca, în înțelegere cu toți factorii vieții publice basarabene, să procedeze la înfăptuirea punctului - principal al programului național: la proclamarea autonomiei. După o oarecare pregătire cei vre-o 500 delegați ai tuturor unităților militare moldovenești din toate părțile Rusiei, adunați în congres la Chișinăfi, in ziua de 21 Octomvrie 1917, procla- mară cu o nespusă însuflețire, autonomia Basarabiei. La acest act și-au dat adesiunea și Comisariatul gubernia! și diferitele- partide: cel național-moldovenesc, cel socialist-revoluționar, ce țărănesc, cel ucrainean, cel evreesc, apoi societatea femeilor moldovene, a studenților, etc. Peste o lună de zile, la 21 No- emvrie, se deschise in m jlocul unei bucurii nespuse și Par- lamentul Basarabiei autonome, sub numele de Sfatul Țârii, in care 70% d n deputați erau moldoveni, restul de alte națiL ruși, ucrainieni, greci, bulgari, găgăuzi, evrei. Acest Parlament căută să așeze legi menite a asigură liniștea,, viața și averea cetățenilor față de armatele rusești, cari plecau dela front spre casă, socotind din parte-le încheiat răsboiul, și peste tot căută să organiseze țărișoara aceasta pe bazele, cari derivau din noul ei principiu de viață. Abiă trecură două săp- tămâni și Sf. Țării se văzu nevoit să declare Basarabia repu- blică, In cadrul Rusiei federative (2 Dec. 1917), pentrucă după: alte 7 săptămâni, la 24 Ianuarie 1918, să declare ruperea ei totală și definitivă de Rusia și constituirea sa în Republică Mol- dovenească independentă. Toată această radicală prefacere, această neașteptată trecere dela tradiționala ideologie rusească țaristă, la ideea autonomistă, apoi rând pe rând la cea republicană, la cea independistă și pe urmă la cea unionistă se făcâ ce e drept cu participarea 530 ■tuturor elementelor bune din Basarabia, deci și cu ajutorul direct și indirect al românilor din celelalte provincii. Aceștia impreg- naseră dela început, după cum s’a văzut, un caracter național mișcării basarabene, abătându-o pe neobservate dinspre Rusia spre România, și prin organizarea luptei lor general-românești in mijlocul basarabenilor îi stimulau pe aceștia spre acelaș scop național, integral. Astfel, încă la 1 Iulie 1917, pe când propaganda revoluționară rusească bântuia dela un capăt la altul al Basa- rabiei, se anunțase apariția în Chișinău a unei gazete cu litere latine, care sub pretext că vrea să servească nevoile sufletești ale ardelenilor aflători în Rusia ca refugiați sau ca prizonieri de răsboiu, aveă în realitate ca directivă principală să dea basarabenilor un exemplu de cum se poartă de către popoarele conștiente luptele naționale. Gazeta aceasta, cu numele pro- gramatic de <.Ardealub, întârzie ce e drept câteva luni, în schimb la 20 luliș 1917, apăru în celalalt centru al mișcării românești, la Chiev, grație stăruințelor dlui O. Goga, o altă , gazetă sub numele de ^România Mare», pe seama prizonierilor aflători în Rusia și cari se adunau atunci de bună voe sub steagul ro- mânesc. Această gazetă cădea și în mâna unor basarabeni, cari cetindu-o nu puteau să rămână nesimțitori la exemplul eroic al fraților 1 r ardeleni, gata să se arunce în cel mai grozav foc pentru idealul național. La 12 Septemvrie a. a., în congresul naționalităților din Rusia, ținut la Chiev, delegatul comitetului național al Basara- biei, dl Teofil loneu, apăru la un loc cu delegatul voluntarilor ardeleni, dl Sever Bocu, și apără cu energie drepturile națio- nale ale țărișoarei sale, pe care Ucrania voiă s’o anexeze la ea. Curând după aceea apăru la 1 Octomvrie și gazeta «Ardealul», care fu îmbrățișată chiar dela primele numere cu deosebită căl- dură de cătră basarabeni. Această gazetă a făcut luni dearândul o școală sistematică de naționalism românesc generai, care își avu efectul ei asupra tuturor evenimentelor publice din viața Basarabiei. Amestecul ardelenilor și bucovinenilor în viața pu- blică basarabeană, la cursurile de profesori, la comisia școlară moldovenească, la organizarea politică, etc., crease o atmosferă de românism atât de simpatică și de conștientă, încât cu pri- lejul deschiderii Sfatului Țării exponentul lor fu invitat să ia cuvântul în ședința festivă, In numele Transilvaniei. In cuvân- 531 tarea sa reprezentantul Ardealului ie vorbi moldovenilor despre neam, despre unirea românilor și despre marea sărbătoare, care va trebui să aibă loc în curând la Alba-lulia, stârnind un entu- ziasm de nedescris, și care a pus în gura deputatilor basara- beni cuvinte ca acelea: < Trăiască Ardealul», < Trăiască neamul românesc», < Trăiască România Mare» ! Sentimentul național românesc eră, de altfel, un sentiment cu totul firesc, așă că nu este de mirare, că el făceă și în Ba- sarabia progrese atât de mari în timp atât de scurt. Evoluția iui vertiginoasă este asemănătoare cu procesul, care se petrece primăvara în natură: când iese soarele se topesc și cei mai uriași nămeți de ghiață și câmpurile înverzesc și se împodo- besc de flori și cele mai îmbelșugate roade înveselesc speran- țele stăpânului, care a suferit în timpul iernii toate greutățile și neplăcerile.... V. In astfel de împrejurări ideea unitei Basarabiei cu România eră tot ce puteă fi mai firesc în sufletele basarabenilor. Dacă unirea n’a venit mai de vreme, cauza principală nu trebue cău- tată în ,atitudinea rezervată a basarabenilor fată de ideea însăși a unirii, ci in împrejurările absolut defavorabile, în cari se află România. Slăbită până la extenuare in faza primă a răsboiului, redusă la o parte a Moldovei, sărăcită până la măduvă, expusă la cheremul armatelor rusești, cari o disprețuiau și o exploatau, fără nici o perspectivă de intrămare apropiată, dimpotrivă con- damnată să fie complet ocupată de nemți, nu este de mirare că România nu puteă contă să trezească în sufletul bașarabe- nilor alt sentiment, decât îngrijorarea și mila. Mi-aduc aminte de unul din momentele cele mai penibile din vremurile acelea de urgie. Pe la sfârșitul lui Noemvrie 1917, după deschiderea Sfatului Țării, mă dusesem la lași cu dl /. Pelivan, pentru a pune în curent pe factorii conducători ai Ro- mâniei cu situația din Basarabia și a le cere arme, cu care basa- rabenii să poață luă lupta cu bolșevismul, care începuse să prindă acolo rădăcini puternice. Când ne-am prezentat la Marele Car- tier general, cea dintâi întrebare pe care mi-o puse, adjutantul dlui general Prezan fu: cum am puteă evacuă în Basarabia regi- mentele 'de voluntari ardeleni, pentru ca să nu cadă în mânile — 532 - " SK nemților, cari aveau de gând să pornească ofensiva decisivă înra contra Moldovei? ' ■ . ii Evident, că ideea unirii, in astfel de Împrejurări, nu se puteai pune cu nici un preț în mod practic. Trebuiă așteptat m©.^ mentul oportun, iar până atunci trebuiă lucrat înainte pentruia idee. Și aceasta se făceă clipă de clipă. — Când la 13/26 Ia->3 nu ar ie 1918 armata română, chemată de basarabeni pentru alungă pe bolșevici, își făcu intrarea în Chișinău sub conduța cerea generalului Broșteanu, gruparea dela gazeta «Ardealul^ salută pe dorobanți României nu numai ca pe desrobitori|3| de azi ai Basarabiei, ci totodată ca pe desrobitorii de mâinera ai Munteniei, Olteniei, Dobrogei, Transilvaniei, Banatului și|| Bucovinei. Iar peste 10 zile, la 24 Ianuarie, când Basarabia sO declară provincie independentă de Rusia, ^Ardealul* se prefăcteli In gazetă cotidiană sub numele de ^România Nouă*, înscriin-3 du-și pe steagul ei < Unirea politică a tuturor românilor* șF1 având la conducere un comitet de intelectuali din toate pro-J vinciile. ’ .,3 Gruparea dela «România Nouă» luptă In Republica mol-j dovenească clipă de clipă pentru unirea politică a tuturor ro-J mânilor sub sceptrul Regelui Ferdinand, într’o vreme, când-j presa dela Iași, pe atunci capitala României mici, abiă dacii mai amintea din când in când, în treacăt, idealul pentru care | țara intrase la 1916 in cumplitul măcel. In astfel de împrejurări | luptă la Chișinău «România Nouă» pentru ideea cea mare,J care fusese mărturisită pe față în ziua de 24 Ianuarie chiar d&| cătră factori conducători ai Basarabiei. Unirea eră in aer; e£fl eră in suflete; se așteptă doar momentul ca să i se dea și ex-| presiune formală și oficială. Fructut eră copt, nu rămâneă de- | cât ca el să fie cules. Pentrucă un lucru erâ clar pentru ab- | solut toți oamenii cu o oarecare răspundere din Basarabia șl j anume, că «Republica moldovenească» nu poate există ca statj independent. Ea nu-și puteă întocmi și susțineă o oaste, carej s’o poată apără de vecini — și dovada fusese dată prin bolșe-3 vizarea armatei moldovenești și prin necesitatea chemării fitil ajutor a armatei române, și nu-și puteă intocmi nici finanțele"! necesare pentru susținerea aparatului de stat. Basarabia trebulâA să se uniască cu o țară vecină și, după tot ce se petrecuse pân$l aci, această țară nu mai puteă fi Rusia, ci România. || 533 Și unirea se făcu la 27 Martie st. v. 1918. Ea se făcîl tn baza principiilor conducătoare ale revoluției rusești insași, și in special în baza principiului samospredlenil, la ordinea zilei pe atunci, adecă a dreptului popoarelor de a-și determină sin* gure ursita. Basarabia eră independentă și, în consecință, puteă să dispuie singură de soarta sa, și ea a dispus, de bună voie, ta sensul renunțării, și la independenta ei, și la forma de stat, întrucât din republică neatâinătoare ea devine o parte inte- grantă a unei monarhii. > " VI. Sunt oameni, cari se laudă că ei au făcut unirea Basara- biei. Aceștia sunt ca și cei cari s’ar lăudă că ei au făcut fruc- tele pe cari le-au cules din pom și le-au așezat în paner. Unii atribuiau chiar nemților dela București generozitatea de a fi realizat, prin exponentii lor români, unirea Basarabiei și de a fi ajutat astfel împlinirea misiunii istorice a poporului român spre răsărit. Q astfel de binefacere puteă scăpă brutalitatea con- dițiilor din . Țărănimea noastră mai primește și in ziua de astăzi cu brațele deschise pe aceia, cari vin cu inima, curată să le dea din prisosul cunoștințelor lor. Dintr’unele despărțăminte ne-au venit știri îmbucurătoare. Câțiva oameni de inimă cutreieră satele și cearcă să aducă o atmo- sferă sănătoasă, dând lozinci bune in mijlocul țărănimii. Imi- tați-i toți câți cetiți rândurile de față! Nu treceți fără a da atenția ■ cuvenită apelului nostru 1 Veți întrebă: cum putem lucră mai bine? Să incercăm a schiță in liniamente generale cum ne închi- puim noi âceastă activitate a intelectualilor noștri, la sate și la orașe. 1. înainte de toate: îngrijiți-vă să aranjați cât mal multe prelegeri poporale, în cât mai multe comune ale noastre. Pre- legerile acestea să fie rostite pe înțelesul poporului, să descrie greutățile prin cari trecem și să caute să ridice capetele plecate a desnădejde. Subliniați misiunea ce o are generația de astăzi de a se îngriji de generațiile viitoare. Arătați că necazurile dela noi nu sunt numai în țara noastră, ci sunt aproape identice și 539 într’alte țări europene. Căutațî să treziți sentimentele omenești de compătimire socială, de interdependența socială — va să zică de legătură strânsă, firească, între toate clasele sociale ale unei societăți — vorbiți țărănimii noastre de frumusețea portului și a dansurilor naționale, ca cu toții să ne simțim una și să se pornească o întrecere, cinstită, îndreptățită, între toți, pe cărările binelui. Dați lozinca: După prăpădul de abeâ trecut să încerce popoarele a se stimă reciproc. Conferențele acestea vor puteă prea bine să fie întovă- rășite de lecturi: povești, poezii, recitări, apoi cântece alese. Țăranul să simțească cumcă vrei să te apropii de sufletul, lui și să-i vorbești lipsit de prefăcătorie, cu singurul gând: de a-i ajută, de a cimenta legăturile între surtucar și țăran. In decursul anului tfecut ne-am îngrijit să apară în bibli- oteca poporală a «Asociațiunii» o serie de broșuri cu material ales, potrivit de a fi cetit în șezători și ia celelalte petreceri poporale, (v. la anexe!) II. înființați din prilejul conferențelor acestora — dacă nu se află în comună — câte o agentură cu o bibliotecă poporală. Spre acest scop bucuros vă pune centrul la dispoziție ma- terialul trebuincios. Să nu existe comună în care să nu fie câte • agentură! («Cerc cultural» al «Astrei».) După alegerea comitetului agenturii, îngrijiți-vă ca — de fapt — să și lucreze de aici înainte fiecare agentură și să nu figureze numai cu numele. Punem la inimă conducătorilor de biblioteci controlul lec- turilor și-i rugăm să ne trimită din când în când rapoarte de- spre experiențele lot. Cele mai bune rapoarte le vom tipări în «Transilvania» sau aiurea, ca să servească de model și altora. O bibliotecă n’are rațiunea de a fi dacă cărțile frumos le- gate sau broșate, dorm în rafturi. Mai bine o bibliotecă folo- sită, decât o bibliotecă numai pentru ochi, de salon 1 Bibliotecarii despărțămintelor sunt rugați să ne trimită o dare de seamă: a) despre toate bibliotecile existente in fiecare comună din despărțământul lor (ale agenturii noastre, ale școlii, bise- ricii, ale diferitelor societăți, de meseriași, de comercianți, etc.); b) dtsp'e ce se citește mai mult (cu nume de autori și operă, cu numărul împrumutului, cu vârsta cetitorului) și 540 c) despre dorințele speciale ale bibliotecarului sau ale titorilor, dorințe, cari vor puteă fi luate in seamă. III. Pentruca biblioteca și lectura — în general — să proș- pereze in comunele noastre, este de lipsă să avem la dispoziția cel puțin o cameră, încălzită, iarna, și luminată, In care să sa -J| poată ceti în tihnă. Ne trebuiesc partea despărțământului Sibiiu. Banii pentru seria desp. Sibiiu s’au adunat și din conferențele ce le țin oamenii de bine în Sibiiu. Aliați-vă vre-o câteva despărțăminte, dacă nu aveți parale destule și editați în comun acord broșuri contra alcoolismului, contra luxului, a boalelor sexuale, a lipsei de lucru, etc. etc., — 545 — fiindcă e păcat ca o broșură bună să se tipărească d. e. numai ta 1000 de exemplare, câtă vreme celelalte mii următoare ar costă numai hârtia, cerneala de tipar și munca tipografilor, fără de culesul literelor. Dacă ați strânge o sumă în despărțământ spre acest scop, bucuros se angajează centrul să aducă în legătură diferite des- părțăminte. Ținem să atragem și la locul acesta luarea aminte a di- rectorilor de despărțământ și a tuturor oamenilor de bine, in- telectuali dela noi, asupra publicației: «Societatea de mâine*, revistă săptămânală ce apare in Cluj. In societatea noastră trebue să se cristalizeze unele norme de conduită, trebue să se dea lozinci sănătoase, pe cari să le armăm, spre binele comun. Revista menționată, condusă de o seamă de oameni de inimă și cu orizonturi largi totodată (dnii: V. Goldiș, O. Bogdan-Duică, Dr. I. Lupaș, Dr. On. Ohibu, I. Clo- poțel etc.), vrea să dea intelectualului nostru merinde de gândit. Teme de arzătoare și vitală actualitate sunt tratate în studii scurte, accesibile publicului mare. Astfel se aprofundează pro- bleme cardinale. Un mare favor: revista ocolește principiar orice polemică personală și tratează temele aproape totdeauna academic. O astfel de revistă poate aduce mult bine în șirurile noa- stre, de aceea merită să fie sprijinită din greu. Adresa : «-So- cietatea de mâine*, rev. săpt. Administr. Cluj: Piața Unirii 8. Acestea ar fi —• pe scurt — în liniamente generale — di- rectivele ce vi le dăm în preajma sărbătorilor. Vi le punem la inimă și vă rugăm să meditați asupra lor. Rațiunea și inima vă vor sfătui atunci: cărarea arătată de noi este cea vrednică de bătătorit. Grea și spinoasă la început! Tot începutul e greul Dar nu este altă cărare, care să ducă la mântuire. De ați ști cum sacrifică și alte, peamuri pentru scopurile lor culturale, v’ați luă la întrecere — o întrecere nobilă — cu ele. Așa d. e. cehii, în momentele cele mai grele a vieții lor culturale, în decursul răsboiului, când se aflau împreună, chiar 10—15 persoane, la un botez, la o nuntă, la o petrecere in- timă, la un pahar de bere chiar — lăsau să circule din mână în mână un disc sau o lădiță de metal, in cari se strângeau 546 bani pentru scopurile lor culturale. Erau și sunt convinși ci adevărata , cea a inimii cu a cunoștințelor solide, con- crete, la un loc, duce un neam mai departe. Călcati-vă pe inimă când e vorba să vă pierdeți timpul scump cu cârcoteli, cu lupte fratricide, cu interminabile con* troverse sterpe, puneți cu toții umărul ca să pornească, cu pu- teri unite, carul cultural, ca satele noastre să aibă nutremânt sufletesc, ca problemele grele ce iși așteaptă deslegarea să ne găsească pregătiti, ca să dispară pâcla sufletească, ce nu este chemată să lămurească situația. E mult de lucru! Capul sus! înainteI Sibiiu, tn apropierea Crăciunului 1924. Dr. Octavian Russu m. p., Romul Simu m. p., vice-președinte. secretar. @red. Durerea mea e-o lacrimă în Mare, Șl ’n van încerc s’o cânt la flecare. Ce-i pasă lumii de durerea mea?! Din jertfele ce-s pietre de altare Ea își urzește crudă sărbătoare Și iadu-i tot mal multe jertfe vrea! Eu nu voiu ști vreodaf ce-i fericirea!... La flori sau stânci — de-aș povesti iubirea Ce sufletu-ml îl mistuie ’n ascuns, Tot aș trezi ecou, — împărtășirea. Iar balsamul din flori, în toată firea: — Că * fluturai li-i drag!>... ar fi răspuns! Cântarea mea s’o cânt în largul lumii, Când doar’ o clipă este viața spumii? Când nici un val nu e pe-al mării chip, Câți pot să știe zbuciumul genunii? La ce să speri? stăpână-i legea *humii», Iar cântul meu e: slovă pe nisip! 547 — Copil bastard; sublimă Poezie, Adesea plâng și văd că-i nebunie S’aștern pe-al vieții stârv, — al tău vestmânt, L-or sfășiâ <-Cei mici*, cu dărnicie, Cununi de spini șl fiere-mi vor da mie, Dar nu blestem... . ci: Cred tn haru-ți sfânt! Cezar Cristea. Discursul dlui Vasile Goldiș, la deschiderea adunării generale ordinare, ținută în Arad, la 8 Noemvrie 1924. Este pentru întâia dată, că am onoarea să conduc Adu- narea generală a «Asociațiunii pentru literatura română și cul- tura poporului român», ca președinte al ei. Adânc recunoscător pentru cinstea ce mi s’a făcut prin așe- zarea mea pe acest scaun, simt greutatea sarcinei, ce am primit. In urma mea șirul glorios al celor nouă înaintași, cari prin iscusința lor incomparabilă, prin iubirea lor nemărginită către neamul românesc, prin munca lor fără preget și prin puterea geniului lor strălucit, din nimic au creiat și au înălțat acest sanc- tuar al ființei noastre naționale; printre ei marii apostoli ai nea- mului: părintele , pe care ii ig împlântați acum pentru totdeauna,. aici la granița apuseană a teritorului Jg național. In năzuințele acestea de propagandă a culturii naționale și de- expansiune succesivă a așezământului, pe care-1 conduceți cu nobilă râvnă». cu prudență, cu abnegație și cu patriotism concentrat — tot atâtea însușiri rămase ca moștenire dela întemeietorul Andrei și devenite tradiție la con- ducerea — să fiți încredințat, domnule Președinte, că vețf '3 - aveă întreg sprijinul Academiei Române și al tuturor celorce înțeleg c& J viața noastră națională și de stat prin nimic hu se poate consolida mat 3 temeinic și mai sigur, decât prin o sistematică operă de înfrățire în gânduri**^ și simțiri, de răspândire și penetrațiune a culturii naționale în toate ținu- J turile patriei întregite, ca să poată deveni cugetul și sufletul românesc . stăpân necontestat în tot cuprinsul pământului nostru strămoșesc. Ne aducem- A 'aminte de cuvântul, pe care-1 adresase înainte cu 400 de ani și mai bine,. înțeleptul Domn al Țării Românești Neagoe Basarab cătră fiul său Teodosie» spunându-i mintea stă în trupul omului drept cum stă steagul în mij- J locul răsboiului și caută toată oastea la steag, și până stă steagul în răsboiu»: - nu se chiamă acebrăsboiu biruit, măcar de are și năvală grea spre sine», s toți caută spre steag și se adună in prejurul lui; iar dacă cade steagul, toate oștile se risipesc și nu se știe unul cu altul cum fac și încătro merg»- J 553 Steagul pe care vi l-a încredințat Adunarea Generală din Timișoara cu 'însuflețireunanimă, pe care l-ați purtat in scurtă vreme cu vrednicie la bucurești și la Breaza, pe care l*ați Închinat apoi cu pietate Ia Țebea, la Câm- peni și la Vidra, dorim să vi ajute Atotputernicul să-1 duceți, domnule 'Președinte, cu deplină izbândă și înă’țare sufletească până la Nistru, făcând să sporească pretutindeni, în toate, ținuturile României întregite oastea •celor ce privesc cu nesguduită credință spre steagul' acesta și numărul muncitorilor devotați operii de consolidare a țării, prin puterea biruitoare -a culturii națîbnale. Cxoaică. Adunarea generală dela Arad <(8 și 9 Noemvrie 1924). Ședința I s’a Ținut in strălucitul. «Palat cultural', -după serviciul divin, ținut in amân- ■două bisericile românești (ort. și tinită). Președinte al tuturor ședințelor a -fost di Vas. Goldiș, iar notar dl Ro- »nul Simu. Din membri comitetului cen- tral au luat parte; I. Pr. S. S. Mitro- -poliți Dr. Nic. Bălan și Dr. Vas. Suciu, apoi dnii Dr. Vas. Bologa, Dr. Elie Dăianu, Octavian Goga, Dr. I. Lupaș, med. gen. Dr. G. Moga, Dr. Oct. Russu (v. președ.) și loan Vătășan; din .partea bisericilor noastre: afară de I. P. 'S. S. Mitropoliți, P. S. Sa loan Ignatie Pap, episc. Aradului, I. Boroș, prelat papal și mulți canonici, asesori con- sistoriali, protopopi și preoți. D>n par- tea armatei: dl gen. Mânu, coman- dantul garnizoanei Arad și alți ofițeri. • Din partea universității Cluj, dnii: Gh. Bogdan-Duică, Dr. Onisifor Ghibu. «Academia Română» reprezentată prin dl Dr. I. Lupaș. *Liga pentru unitatea culturală a tuturor Românilor» și •■Cen- trala Coselor Naționale» București au trimis pe dl gen. I. Manolescu. Fun- dația cult. Pginciptle Carol pe dl I. G. Savin. Basarabia a fost reprezen- tată prin dl adv., deputat din Cetatea Albă Dr. T. lacobescu. Tinerinfea uni- versitară prin dl R^mneanțu, dela uni- versitatea din Cluj. Din partea •Biblio- tecii l. G. Bibicescu» din Turnu-Severtn au fost dnii: direct. T. Costescu și Dr. . C. Guescu. Autoritățile administrative din județul și orașul* Arad au avut ca reprezentanți pe dnii: I. Georgescu, pref. județului și Dr. I. Robu, primarul orașului (împreună cu reprezentanții altor autorități și corporațiuni). Sec- țiunile științifice-literare ale societății noastre au fost reprezentate, 'afară de dnii, cari sunt totodată membri în co- mitetul central, și de cătră următorii dni: Traian Barzu, Nic. Bogdan, Dr. Tib. Brediceanu, Dr. Const. Bucșan, Dr. 1. Coltor, Dr. Aurel Dobrescu, Gh. Bogdan-Duică, Dr. Onis. Ghibu, loan J. Lăpedatu, Alex. Lupean, Victor Ștanciu (Dr. Vas. Bologa, Dr. Elie Dă- ianu, Dr. 1. Lupaș, I. Vătășan fiind în comitetul central). Dispărțămintele au fost reprezentate precum urmează: Aiud (dir. Dr. Emil Pop, adv.); Arad (dir. Dr. Teodor Botiș, dir. semin. cu o mulțime de membri); Baia-Mare (membrul în comit, desp. loan Costin, preot); Blaj (dnii Dr. 1. Coltor, ca- nonic, prof. Alex Lupeanu, Dr. Au- gustin Popa); Bozovici (membru in comit, desp. Romulus Boldea, maior în r.); Cluj (dir. Nic. Bogdan, dir.); Deva (dii. luliu Josan, prof. Nic. Dfa- gomir și Dr. Simeon Câmpean, adv.) 554 Hălmagiu (dir. Cornel Lazar, protop.); Hunedoara (Dr. Gh. Dănilă, notar pu- blic; I. Onciu, ing.); Boroș-lneu (dir. loan Oeorgea, protopop; Dr. Teodor Burdan, notar public, Traian Suciu, primpretor și Eugen Peier) ; fibău (dir. Etnii Bran, prsot); Lipova (dir.Dr. Aur. Cioban, adv.) ; Oradea-Mare (dir. Dr. Aurel Lazar, adv.; Dr. Lazar lacob, Dr. losif lacob, Ștefan Mărcuș); Or- șova (dir. loc.-colonel Lazar Gamber; , Ștef.Bornuz,ing.,TraianȚaranu,prof.; Reghin (dir. Dr. Eugen Nicoară, med.); Salonta-mare (dir. Dr. Moise Coșiu, adv.); Sân Nicolaul Mare (dir. Dr. I. Demian, adv.; Simeon Androne, dir. școlar, V. Negrn); Sebeș (Baiu Cră-. ciun, ing. insp., Dr. Ionel Onițiu, adv.); Teregova (dir. Petru Fotoc, ing. silv.); Vișeu (dir. Dr. Gavr.Juga, adv.). (Notă: Aceștia s’au înscris la biroul central. Pe lângă acești dni au fost mulți alții sosiți din despărțămintele noastre, fără scrisori de acreditare.) Afară de cei înșirați mai sus au luat parte mulți preoți, profesori, me- dici, comercianți, învățători, meseriași ■ studenți universitari, reprezentanți ai presei — precum și un imposănt nu- măr de doamne și domnișoare. Intr’o atmosferă sărbătorească a deschis adunarea generală dl președ. V- Ooldiș, ascultat de toți cu încor- dată atențiune. Cuvântarea dsale, prima cuvântare ca președinte la o adunare generală, conține directivele pe cari vrea să le ia conducerea «Asoc.», o ac- centuare respicată a vitalității popo- rului nostru dela țară, o pledoarie pen- tru ridicarea țărănimii. Publicăm la alt loc al revistei această vorbire plină de idei. O impresie foarte bună a făcut seria intfeagă de discursuri de bine- ventare și de adesiune. 1. Pr. S. S. arhierei, Mitropoliții amânduror bi- serici românești (Dr. Nic. Bălan și Dr. V. Suciu), amândoi membrii în co- mitetul central — și de astădatăde-it “ stânga și de-a dreapta dlui președintei — au adus prinosul Lor de laudă și.'l de simpatie instituțiunii noastre cui-'} turale, intre aplauzele unanime. Ideile^ dlui preș, le-au subliniat arhiereii no- 7 ștri, asigurând obștea că vor veghe ca lozincile acestea sănătoase să dăi-J nuiască, spre binele comun. Deși convalescent după o boală’C; mai grea, P. S. Sa Episcopul loarr Pap al Aradului, s’a grăbit să deabi-'JS necuvântarea arhierească adunării. DL'3 culturale», și-a soc. ^Casele Naționale»B dl 1. O. Savin, tn numele Fundațiunii -39 cult. ^Principele Carol», dl T. Coștescu, în numele.»Bibliotecii /. G. Bibicescu» -'$Ș| din Turnu-Severin și al jud. Mehe- dinți (insistând asupra frumoaselor re- sulfate ale propagandei cu cărți ro- >S| mânești, in Banatul românesc) ; dl dep. 4| T. lacobescu, în numele Basarabiei, a - ci despărțămintelor noastre de acolo dna Smara (Smaranda Gheorghiu), îa* J9 555 numele soc. culturale «Unirea de artă și istorie națională»; dl Rămneanfu, în numele, studențimii universitare din Cluj. Dl T. Costescu anunță, în mij- locul ovațiilor generale, că donează, în numele soc. cult. «Biblioteca 1. G. Bibicescu», despărțămintelor basara- bene ale soc. noastre 4000 de volume, pentru 10 biblioteci poporale și 2000 de lei pentru dulapurile trebuincioase. Dl președ. mulțumește tuturora pentru cuvintele calde, purcese dela inimă și roagă adun, gen., iar aceasta primește, ca să se trimită două tele- grame omagiale din mijlocul ședinței: una M. S. Regelui, cealaltă Alt. S. Regale Principele Carol. Publicul se ridică in picioare și aclamă. După ce s’au înscris dele'gații de- spărțămintelor și s’a considerat de cetit raportul general al comitetului central, publicat în revista noastră (nr 10—11), dl dir. al desp. Arad, Dr. T. Botiș, a cetit în numele mai multor membri, cinci liste, cari au fost și primite, pentru agendele șed. următoare. In comisia p. examinarea raport, gen. ai comit, centr. pe a. 1923/24 s’au ales: dnii Dr. |Oh. Ciuhandu, Dr. I. Coltor, Const. Moldovan, Alex. Lupean și Dr. Onjș. Ghibu; in com. p. cenzurarea socote- lilor pe a. 1923 și a bugetului pe 1925: dnir I. 1. Lăpedatu, llie Pop, I. Oe- orgea, Câlnicean și Dr. Mih. Mărcuș; în corn, pentru înscrierea de membri: dnri Dr. T. Botis, Dr Livin Tămășdan, Traian Magier, Const. Popa, prof. Di- mitriu și prof. Dante Gherman; în com. p. studierea proiectului de modi- ficare a statutelor: dnii Dr. A. Cioban, P. Fotoc, Ascaniu Crișan, Dr. Emil Pop și Nic. Bogdan; tn com. de can- didare pentru completarea locurilor vacante în comit central: dnii Dr. O. Russu, Dr. 1. Robu, Oh. Adam, Dr. Oct. Prie și Dr. Eug. Nicoară. In lista p. examinarea raportului general a fost ales și dl T. lacobescu, reprezentantul Basarabiei. Dl preș, a invitat comisiile să se întrunească în Palatul cultural, după masă, ca să delibereze, și a ridicat în- tâia șed. a adun. gen. La orele 6, în aceeași zi, a urmat, în sala festivă a Palatului Cultural, ’t> ședință festivă a secțiilor științifice li- terare. In fața unui public numeros a ținut dl prof. univ. Dr. loan Lupaș o conferență despre: *Doi umaniști ro- mâni din secolul al XVl-lea*. Cei doi umaniști au fost Nicolae Olah, cance- larul de pe lângă craiul Ardealului, și Mihai Valahu, alt cancelar pe lângă craiul Ardealului și al Ungariei. Con- ferența, plină de adânc și documen- tate studii istorice, a fost urmărită cu viu interes. Sperăm să o publicăm în întregime, având promisiunea confe- rențiarului, îndelung aplaudat. A doua ședință s’a deschis a doua zi, în 9 Noen vrie, la ora II. Pe lângă numerosul pub'ic din ședința prece- dentă au mai sosit câteva persoane marcante, reprezentante ale societăților noastre culturale. DI prezident a dat ' cuvântul dlui colonel Baraloglu, dir. gen. â soc. «Cele Trei Crișuri» din. Oradea-mare. Di colonel salută in cuvinte avântate soc. noastră. Dl secr. adm. Romul Simți cetește mai apoi salutul «Asociațiunii Clerului Andreiu Șaguna» din Mitropolia ortodoxă a Ardealului, apoi dela: P. S. Sa Episc. R. Ciorogariu și. mai muiți fruntași din Oradea-mare; dela dl ministru al cul- telor și anelor, Al. Lapedatu; dela Asociațiunea Maramurășam, dela di Ifrim, preș. Ateneului popular TStă- raș-Iași; dela dl 1. Vidu, preș. «Aso- ciației corurilor și fanfarelor române din Banat»; dela dl Dabiciu, dir. desp. «Moldova nouă»; dela maioritatea po- porului din Scheiul Brașovului. Urările ,1 — 556 acestei de bine sunt luate Ia cuno-, stință cu vii aplauze. Urmează un lung și prea-intere- sant raport al dlui Dr. Onisifor Ghibu, raport rostit în numele comisiei pentru cenzurarea raport, general al comite- ului central pe anul 1923/4. Dl ra- portor constată că . Adun, gener. primește cu viforoase aplauze propunerea aceasta. Rap. cere maT departe să se cerceteze cauzele cari au zădărnicit propaganda cultu- rală în despărțămintele, cari n’au dat semne de viață. Să se caute o cola- borare tot mai intensivă in despărță- minte cu societățile cari lucrează. Co- mitetul să stăruiască pentru înființarea de nouă despărțăminte în părțile ar- delene. A urmat un punct însemnat, care a fost discutat pe larg: partici- parea noastri în Basarabia. Pentru, pregătirea terenului și înființarea de numeroase despărțăminte în Basarabia s’a ales o comisiune specială, com- pusă din următorii: cei doi Mitropo- liți ai Ardealului: I. Prea Sfinția Sa Dr. Nicolae Bălan și 1. P. St. S. Dr. Vasile Suciu, d-nii Octavian Ooga, Dr. Va- leriu Braniște, Dr. Sextil Pușcariu, Oh. Bogdan-Duică, Dr. loan Lupaș, Dr. Onisifor Ohibu, Dr Tiberiu Bre-S diceanu, loan Agârbieeanu, Dr. loanj Cpltor, Dr. Oh. Ciuhandu, Dr, Aurefl Lazar, Dr. Oh. Preda, Dr. Atanasie^l Popoviciu, Dr. Liviu Câmpeanu, Ioaaj| Bâriea, Alex. Lupeanu și Dr. Horia^ Petra-Petrescu. ,.|3 Această delegațiune, care se v»g putea completă după trebuință, va lui^| legătură cu fruntașii din Basarabia, în-J viitorul apropiat Dl raportor propune,'J și adun. gen. își dă consensul; să se ’l publice 3 broșuri pentru Basarabia: Una cu litere latine, despre institu- țiunea noastră, pentru conducătorii J Basarabiei, preoți, învățători, etc.; 2. ' alta simplă, pentru țărani, cu litere > slavone și 3. a treia pentru transni- strieni, in care să se arete că mol- dovenii’și românii sunt tot-una. Rap. propune ca, dupăce s’au răspândit aceste trei publicații, sistematic, să se " țină adunarea gen. în Basarabia, la Chișinău. — Va trebui să ne Îngrijim să dăm hrană sufletească și fraților noștri - din afară de România. Rap. gen. de pe anul viitor să aducă date concrete , și în privința aceasta. După ce amin- tește di ref. punct de punct activitatea ■■ desfășurată, se hotăresc următoarei^ : J «Asoc.» își va intensifica activitatea la '< sate și orașe, înființând pretutindeni agenturi și biblioteci poporale, pe cât se. poate, lucrând în deplin acord cu : celelalte societăți culturale și biseri- cești; își va da silința să se ridice în fiecare sat câte o casă națională și pentru instituirea unui referent special • al acestor case ; va promova cursurile de analfabeți ta și mai mare măsură, , publicând concursuri, cu premii pentru. J ceice învață pe alții și pentru ceice au arătat spor la învățătură, va intensi- \ fică ținerea cursurilor de împletit nu- iele, tpoi alte cursuri din mai mulți 1 râmi de industrie casnică; va încu- raja și pe viitor aranjarea expozi- — 557 — țiilor de tot felul; se va' îngriji ca conferențiarii propagandiști să spo- rească (deoarece un singur conferen- țiar este prea puțin); seva ținea con- tactul și mai strâns cu despărțătain- tele, trimițându-se delegațiuni din cen- tru in despărțăminte, iar membrii sec- țiunilor științifice-literare vor fi rugați -să coboare cât mai des in mijlocul poporului; chestia teatrului (trupa «Asoc.» cn dir. artistic dl N. Băilă) jsă fie dată desp. Sibiiu, iar dl N. B. să compună, împreună cu secția ar- tistică, un repertoriu cât mai potrivit și complet al pieselor vrednice de jucat de diletanții noștri, la sate și orașe. Totodată să'se îngrijească dl N. Băilă și ca reprezentațiile trupelor de dile- tanți să fie mulțumitoare. Se vor da premii pentru scrierea de piese teatrale Jjune, cari se vor publică în Bibi. pop. a «Asoc.»; In «Bibi. pop.» se vor pu- blicâ nu numai cărți de literatură, ci și de economie, de teatru, etc. (Desp. - Sibiiu i se adne mulțămiri și laude pen- tru activitatea desfășurată, in deosebi pentru biblioteca de buletine, editată de desp.); în privința «Transilvaniei» se hotărește instituirea unei comisii compusă din reprezentanți ai tuturor secțiunilor ; regulamentul cel vechiu al -secțiilor științifice-literare trebuind să se acomodeze recerihțelor celor nouă, schimbăndn-se și statutele — regula- mentul secțiilor, întocmit de dl Gh. 'Bogdan-Duică se transpune comit, -central pentru a fi prezentat adunării plenare a secțiunilor din a. viitor și apoi adunării gen. proxime a «Asoc.», spre aprobare; în privința conferen- țelor, a prelegerilor șijșezătorilor cul- turale se recomandă o intensificare a ■acestora, la sate și tot.așâ la periferia 'Orașelor; in privința muzeelor se re- •comandă comit, centr. și organelor •■din desp. să se insiste pentru Înfiin- țarea de muzee regionale, crearea mu- zeelor mari fiind în competența sta- tului ; pe lângă Înființarea muzeelor regionale să se înființeze și biblioteci regionale; loteria să fie sprijinită cu mai mare zel; comitetul să stărue ca or- ganele statului nostru să pună la dis- poziția asoc. noastre subvenții mai de seamă și permanente, ca să putem lucră — fiind aceasta în interesul bine priceput al statului; mecenaților, cari au înființat fundațiuni, li se aduc cele mai călduroase mulțumiri (din fonda- țiunile I. Petran și Bădilă-Moldovan, creiate cu acelaș scop nobil, să se în- ființeze un cămin studențesc, foarte necesar în ziua de azi — iar fondu- rile mărunte să se concentreze, spre a fi de folos în scumpetea ne-mai" pomenită de astăzi); se ia la cunoștință raportul privitor la internatul de fete susținut de - tral la proxima adun. gen. ■ Dl preș, mulțumește tuturor mem- brilor și publicului, societățilo.r._cultu- rale surori, reprezentate la sărbătoarea . aceasta sufletească, organelor politice și administrative ale statului și ora- șului Arad, pentru interesul deosebit arătat «Asoc.» și încheie ședința în mijlocul unui entuziasm vrednic dfc momentele înălțătoare dela adunările gen. de dinainte de răsboiu. Ședința a ll-a festivă a secțiilor științifice-literare. După o scurtă pauză s’a deschis ședința festivă a Il-a. Dl prezid. Ooldiș a dat cuvântul dlui prof. univ. Mih. Dragomirescu, sosit anume ca reprezentau t al « Universității libere-» din București. Dl Dragomirescu ro- stește o interesantă conferență, ana-. lizând starea de spirit, în clasele so- ciale din Ardeal și din vechiul Regat — trăgând paralele și evocând pe pur- tătorii cugetării românești din diferi-- tele" epoci. Ceeace tinde «Universi- tatea liberă» în vechiul Regat a săvârșit «Asociaț.» noastră timp de 6 decenii, susține conferențiarul I E de dorit, în folosul unificării noastre culturale, ca- «Asociațiunea» să-și întindă aripile și peste Carpați, servind ca exemplu so- cietăților culturale. — Dl președinte a exprimat mulțumirile adunării dlui con- ferențiar și «Universității libere», con- duse cu atâta destoinicie de dna Sa- bina Caniacuzino — iar asistența ova- ționează pe conferențiar și «Univer- sitatea liberă». «Conferență dlui prof. universitar, totodată președintele secției lit.-art. a societății noastre, G. flogdan-Duică a iost ținută la nivel academic. Ca titlu a avut conferență: ^Trecerile lui Eminescu prin Ardeal». Pe baza unor date cu desăvârșire inedite, adunate cu multă migală din ziarele contem- 560 - iporane, după studiarea arhivelor — ne-a reconstruit dl Bogdan-Duică iti- nerarul tinărului Eminescu prin Ardeal și a căutat cu succes să ne transpună în mentalitalitatea de pe atunci a poe- tului. Conferenț», ținută cu vervă, a fost îndelung aplaudată. . Dl președinte n’a avut decât să fie expresia opiniei publice, aducând mulțumitele întregului public pentru prea interesanta conferență. A încheiat apoi ședința festivă, luându-și rămas bun dela public. Acesta este, pe scurt, raportul despre cele 3 ședințe plenare și cele 2 ședințe festive. Trebue să amintim aici și animata Seară de cunoștințe, animată ca cele de dinainte de răsboiu; Banchetul stră- lucit din restaurantul «Crucea Albă», unde autoritățile Aradului au avut ca oaspeți peste 300 de persoane; con- certul societății studențești .din Cluj *Crișana* (președ. soc. dl Dr. loan Popoviciu; soliști dșoara Viorica Radu, dl Lazar; la pian dșoara Viorica Radu, și dl Oherman; dirigentul corului dl Liviu Timbuș), dat în condiții lăuda- bile, vrednice de o tinerime conștie de misiunea ei culturală. Toate ’n tot: o adunare gen. vred- nică de «Asoc.», din cele mai bune vremuri de dinainte de răsboiu. * Serbările dela Mărășești. In urma invitării «Soc. naț. ort. a fem. rom.» a luat parte in 28 Sept. 1924 un de- legat al nostru la inaugurarea mauzo- leului dela Mărășești. Delegatul nostru, dl dir. Dr. K Bologa, a rostit urmă- toarea vorbire: Preastimată Doamnă Prezidentă! lubtților Frați! In numele «Asociațiunii pentru li- teratura română și cultura poporului român» din Transilvania și părțile un- gurene, cu sediul în Sibiiu, am onoarea să aduc omagiul respectuoasei mele solii la acest act măreț, pătruns de fiorul sfânt al creștinismului adevărat și al fratelui devotat, de acelaș sânge. Această «Asociațiune» a răsărit din frământările revoluției naționale dela 1848/49. Aceiași bărbați distinși ai nea- mului, cari au condus destinele și is- bândele revoluției, in frunte cu neui- tatul nostru erou Avram lancu, a cărui aniversare centenară în zilele trecute o serbarăm cu cel mai înalt fast po- sibil, al strălucitei Regalități Române, zic, aceiași bărbați au pus peatra fun- damentală și pentru această instituție culturală. Născută din frământările po- porului nostru, a cultivat cu nespusă stăruință limba noastră strămoșească, tradițiile și idealul nostru național. Prin aceste criterii a încălzit inimile și a adunat în jurul său pe toți fiii neamului, fără osebire de confesiune sau nuanțe politice, cum adună găina puii pe lângă sine, și i-a ocrotit, i-a crescut și desăvârșit pentru interesele noastre proprii. In conștiința acestui mănunchiu de fii devotați ai neamului, s’au frânt întotdeauna valurile dușma- nilor seculari, ca de o stâncă de bazalt. Acestei împrejurări este a se mul- țumi, că la plinirea vremii, când în- gerul Domnului a buciumat drepturile popoarelor pe acest pământ, pe noi ne-a găsit Țara-Mamă un trup și un suflet, gata de a intră cu ori-ce preț întru bucuria Domnului, sub mândrul nostru trei color. Eroii noștri însă, pentru a căror sfinte oseminte s’a ridicat acest mo- nument măreț, până a ajunge la în- făptuirea dreptului și a libertății noa- stre, au adus cel mai înalt sacrificiu de sânge și de energie. Am rămas cutremurați în sufletul nostru, când am cetit această minune a istoriei, scrisă cu peana muiată în 561 sânge și lacrămi, de distinsul ei autor, dl Kirițescu, și nu găsim cuvinte, cari să exprime îndeajuns profundul nostru sentiment de recunoștință,'de' admi- rație și de venerație. Voi, iubiților eroi, ați fost înce- putul libertății noastre: Voi ați rnpt lanțurile barbariei seculare. Voi ați sămănat pacea șl drepturile neamurilor pe acest pământ! Glorie se cuvine vouă! Glorie Jn cer șF pe pământ!... Recunoștința și venerația noastră, pururea vă va însoți, din spiță în spiță. Iar aici, adunați în jurul vostru, jurăm, că vom păzi cu sfințenie moșia, ce ne-ați lăsat, lărgită și întregită în hotarele ei, mândră, bogată și superbă, ca puține altele, și cu aleasă menire' culturală in concertul popoarelor ci- vilizate. Binecuvântată să vă fie memoria!» • Serviciul sanitar al României și Igiena publică intre anii 1905—1922 de Dr. 1. Bordea, director general ai serviciului sanitar. O lucrare pe cât de mare, pe atât de interesantă, căci în cuprinsul ei de 885 pagini, format mare (dublu), se găsesc și numeroase tabele, statistici, diagradie, hărți, etc., cari ajută odată __ mai mult, la documentarea celor 110 ' chestiuni tratate cu multă competință de cei în drept. , « Ar fi imposibil ca in cadrul re- strâns al revistei de față să se poată scrie amănunțit asupra fiecărei din aceste chestiuni, imi fac o datorie de conștiință a recomandă lucrarea aten- ției tuturor acelora ce se interesează de sănătatea poporului nostru, ca pe una din lucrările sanitaie de cea mai mare valoare ce a putut emană dela direcția generală a serviciului nostru sanitar. .Toți acei ce doresc deci a cu- noaște datele istorice și de evoluție- ale serviciului nostru sanitar; cele pri- vitoare la organizarea acestui Întins- serviciu cu toate atribuțiile ce se eker- cită prin direcțiile de serviciu central- (budgetele diferiților’ ani, exercițiul medicinei, farmaciei, veterinăriei, den- tisticei și moșitului, învățământul sa- nitar inferior, serviciul, contencios, acel tehnic, casa sănătăței publice rurale, donațiuni, testamente, etc.); funcțio- narea în detaliu a diferitelor servicii cen- trale (aprovizionarea cu instrumente, medicamente și material sanitar, dife- ritele ateliere, farmacia, laboratorul,, etc.); funcționarea serviciilor dela pe- riferie (azistența sanitară în comune, ■ infirmierii, sanatorii, azile și spitale, stațiunile balneare și climatice, pbliția» sanitară, mar itimă și fluvială, mișcarea» - populației noastre în raport .cu dife- ritele boale contagioase și medico- sociale, etc.) precum și acelea ce pri- vesc higiena publică (apa, laboratoa- rele de chimie, etc'.), pot găsi în lu- crarea sus-menționată tot ceeace le trebue. » Dacă mai adăugăm că lucrarea» este scrisă într’un stil clar și pe înțe- lesul tuturor, că prezintă un tipar ire- proșabil și -o hârtie, care ne este dat să o vedem rar după răsboiu, înțe- legem ușor cum aceste condiții con- tribue să o facă și mai acceptabilă la cetit și consultat. Nu putem decât felicită pe iniția- torul acestei lucrări, dl Dr. Bordea, pe modestul și conștiințiosul Dr. Ka- tninski și pe distinșii colaboratori me- dici (Giicsman, Popp, Cristodulo, Dra- goș, Leonida Paul și Cărbunescu) pre- cum și pe funcționarii superiori (Gri- gorescu, Enescu, Verussi, Tilibașa, Baciu.Pretorian, Zlotescu și Begnescu) pentru străduința ce au pus-o de a - scoate la lumină o lucrare, care ono- 562 rează nu numai serviciul sauitar, dar țara întreagă. Ar'fi de dorit ca rezumate din chestiunile cele mai importante (dacă nu din toate) să fie traduse în limbi străine, pentru a fi aduse și la cuno- ștința celor interesați, din alte țări. Dr. P. • ț loan Hango. In dimineața zilei de 13 Oct. 1924 o apendicită, operată cu câteva ceasuri prea târziu, curmă brusc firul vieții profesorului dela liceul din Brașov, membru pe viață al noastre, loan Jiango. Moare în puterea vârstei — aveă numai 36 de ani, în plină acti- vitate. Coborîse de pe catedră abiă ■cu trei zile înainte de moarte. Cine cunoaște golurile mari din sânul corpului didactic și ardenta ne- cesitate a școalei române de bărbați calificați^ va înțelege ușor și durerea generală pricinuită de moartea prea timpurie a acestui probat educator. 'Pierderea pe eare o sufere corpul didactic secundar prin trecerea la cele eterne a prof. Hango' e cu atât mai dureroasă, cu c£t în cel dispărut pierde un caracter de o deosebită fermitate, pe care nici o elocință, nici o intimi- dare nud puteă abăte dela calea pe ■care i-o dictă sufletul său onest. Duș- man hotărât al celor cu doi bani în trei pungi, abili măsluitori de conștiințe, a fost pilda viie a cinstei, care nu cu- noaște transacțiuni vinovate, a con- științiosității dusă, uneori, pânăda pe- dantism, a muncii fără preget, pusă, cu toată generozitatea unui suflet ales, în serviciul tinerelor generații, cari se ridicau de pe băncile acestui liceu. Brașovul pierde în prof. Hango și pe bucurosul colaborator la toate acțiunile de bine ale societății și, mai ales, pierde pe directorul Internatului de băieți al liceului, la care funcționă: o slujbă deosebit de grea, pe care însă o îndeplinea cu multă vrednicie-,>3 de patru ani și căreia Hango îi închi- J nașe cu tot devotamentul întreaga f* tihnă a vieții. ?|| El moare chinuit, de sigur, de o justă nedumerire: De ce trebuie să cadă el, in floarea vârstei, din șirul- 'ia atât de rar al sămănătorilor harnici, 3 bucuroși și ei și bucuroși și alții de 1 munca lor, când ațâți trântori, mai în î putere poate decât băiatul orfan d e'• a țăran, trecut prin atâtea necazuri, se lăfăiesc in tot huzurul și tigna vieții? Deie Dumnezeu ca neodihnitul dascăl din Brașov, pornit — ca să nu se mai întoarcă — spre cimitirul satului său de naștere, să găsească acolo, lângă părinții și frații săi, ce n’a avut •aici: odihna netulburată. aₓ. g. • O hotărâre înțeleaptă. Știm că într’unele comune mai mâri de ale noastre și în unele orașe ardelene dom- nește molima dansurilor moderne, de aceea tipărim cu plăcere următoarea veste: In 22 Oct. 1924 au ținut con- cetățenii noștri Sași o adunare în Sibiiu. Au îuat parte la adunare: societățile femeilor, societățile bărbaților și acelea ale tinerilor de naționa- litate săsească. A fost la ordinea /a zjlei delătuiarea jocurilor moderne: "3 Shimmy, Tango, Onestep, Foxtrott și cum le mai cheamă. In una- 'Si nimitate au hotărât mamele, tații și '3 tinerii că nu vor mai juca în decursul' a iernii și nici când altădată jocurile.; acestea, iar profesorilor de dans li interzis, odată pentru totdeauna, să vețe pe tineri dansurile, cari au pornit S| din cele mai defăimate locuri ale Ame- S ricii, unde se adună feipeile pierdute^ și pungașii, ca să. își întărite simțurile^g O asemene^ hotărâre împotriva dau* ga- surilor acelora a luat și societatea sS’'7-’g sească brașoveană. — Aplaudăm și noi â 563 țiașii aceștia și punem în vedere tu- turora, cărora le zace la inimă viitorul neamurilor, să pornească o luptă se- rioasă împotriva primejdiei, • Un consiliu superior al energiei. Parlamentul a votat o lege pentru uti- lizarea diferitelor energii și pentru du- cerea in îndeplinire al unui întins pian edificare a țării. Pentrucă să se poată duce in îndeplinire planurile acestea folositoare țării întregi s’a in- stituit un consiliu superior al energiei. Din el "fac parte: reprezentantul con- siliului superior al apelor, directorul serviciului din ministerul industriei, delegați ai ministerelor de comunicații și lucrări publice, precum și ai altor societăți interesate. Consiliul este for- mat din dnii: Rudolf Opreau,. Victor ' Bruckner, Const. Roman, C. R. Mircea, inginer; Const. 1. Brătianu, prof. I* Mrazek, ing. Virgil Alimănășteanu, NI. Budurescu și d. Ștefan Bogdan. Dl ministru al industr. și comerț, a des- chis șed. constitutivă (Noemvrie 1924) și a arătat că legea se ocupă cu căr- bunii, cu petrolul, gazul metan și că- derile de apă din România. Comisiunea s’a constituit astfel: Preș, dl ing. Elie Radu; vicepreș. dl prof L. Mrazek; membri: dnii C. Romano, ing. L. Du- mitriu, senator R. Oprean, ing. Sofian. In consiliul de mine dl ing. C. Bușilă, iar delegat în cons. sup. al apelor di- rectorul serviciului energiei. In 1922 a luat ființă o comisie, care a funcționat pe lângă institutul geologic. Comisia aceasta (cu dl prof. Mrazek) s’a ocupat de petrol și de cărbune și _a evaluat zăcămintele de . petrol și de gaz metan. Forțele hi- draulice au fost analizate în Jiu, Argeș și Buzău. * Astfel de întreprinderi să dea di- scuții în societatea noastră și prospe- rarea unor astfel de instituții să ne zacă la inimă! Traduceri din românește — în 1. italiană. Rev din Firenze 11 concilio, - organul interuniversitar al Italiei (edit. Campitelli), a publicat traduceri din Tudor Arghesi, din Reg. Maria, din Liviu Rebreanu (Dezertorul), Ionel Teodoreanu (Vacanța cea mare). Edi- tura Campitelli a publicat un volum de nuvele românești de Mihail Sado- veanu. Volumul s’ă epuizat într’uu an. (Scrie «Cuvântul».) • «Datoria scriitorilor ca apostoli ai ideii naționale* a fost ideia fun- damentală a frumoasei cuvântări ro- stite de dl prof. univ. Dr. I. Lupaș, membrul nostru în comitetul central, în numele nostru, la șezătoarea dată de S. S. R. (Șoc. Scriitorilor Români) îiWeatrul Naț. din Cluj, în ziua de 1 Decemvrie 1924. Două pasagii mar- cante vor ilustră mai bine teza sănă- toasă, susținută de orator. Fie ca aceste convingeri să pătrundă în opinia noa- stră publică și ca publicul să și lucreze amăsurat sfaturilor date, iar scriitorii de azi să fie apostolii .remarcați de dl 1. Lupaș. - «Ce poate fi mai edificator decât a' oficia împreună în templul unității naționale, care.-și are tețneliile cimen- tate nu numai prin jertfele de sânge ale luptătorilor cu arma, ci și prin sa- . crificiul de creer'și de suflet, pe care l-au adus luptătorii cu Condeiul: toți ceice din adâncimea veacului al XV_ și până în zilele noastre au contribuit la penetrațiunea și înfrumsețarea scri- sului românesc, la progresul limbii și la triumful literaturii noastre naționale. «Sacrificiul acesta a rămas adeseori . pe nedrept trecut cu vederea, probabil din cauza modestiei și a lipsei de în- demânate practică a celor ce au fost 564 - și sunt in viața neamului nostru in- deplinitorii celei mai importante fapte de ordin sufletesc: creatorii și îndru- mătorii conștiinței naționale. Ei au dat impulsul moral de căpetenie stră- duințelor și luptelor seculare pentru unitatea și libertatea tuturor fiilor nea- mului nostru. Prin creațiunile lor fe- lurite, prin îndrumarea vlădicilor și preoților luminați, prin îndemnurile' cronicarilor și ale istoricilor, prin ver- surile poeților, prin cuvântările predi- catorilor și prin scrisul cotidian mili- tant, al ziariștilor, cu nn cuvânt prin toate produsele literaturii naționale s’a lămurit succesiv, în pături tot mai largi, conștiința poporului nostru, despre va- loarea și menirea sa istorică. De aci a pornit apoi ofensiva sufletească îm- potriva tuturor cârmuirilor de usur- pațiune străină. Fiecare carte, fiecare gazetă, românească și-a împlinit da- toria de a surpă încet, dar sigur, te- melia acestor cârmuiri întinse din Apus și din Răsărit, fără nici un drept, asu- pra teritorului nostru național...» «Lumea noastră românească din părțile ardelene dorește a se împăr- tăși cât mai adeseori din comorile su- fletești ale scriitorilor consacrați, cari înțeleg se facă din scrisul lor un apo- stolat, o misiune sarcedotală pentrn înălțarea și glorificarea perpetuă a ge- niului nostru național. Acești scriitori organizați astăzi într’o societate a lor reprezintă o forță națională propulsivă de care trebue să țină seamă toți fac- torii, cari înțeleg, că datoria statului nu se rezumă la fabricarea de legi și încasarea de imposite, ci, dacă vrea să dobândească personalitatea statului cultural, are neapărată trebuință de a valorifica in propriul său interes și spre binele neamului această forță ne- prețuită a S. S. R. «De mult s’a spus, că mărirea unui stat nu e nici bogăția, nici puterea, ci virtutea. Pentru aceasta nu e permis ca rolul scriitorilor să rămână în viața sta- tului nostru de ordin pur platonic. «Prin apostolia lor ei trebue să. 5 creeze și se fortifice frontul unic su- fletesc al» patriei noastre, la toate gra- ■ nițele; prin scrisul și activitatea lor trebue să producă o schimbare <ărt / melius?, a menta litâții curente, îndlțăgtf < cugetele dela trebile mărunte și tărâșe- ale momentului spre problemele veșnice- ale vieții noastre sufletești. Ei vor în- deplini în viața neamului nostru rolul' fecioarelor înțelepte din Evanghelie/ priveghind ca să nu lipsească nicio- dată untul de lemn al credinții, al cu- getării și al virtuților naționale din. candelele noastre... «Spre a puteâ îndeplini misiunea aceasta-ca niște purtători ai cuvân- tului de lumină și înfrățire, scriitorii români au datoria să urmeze pretu- tindeni sfatul măestrului Vlăhuță: «Așă cuvântul să vi-1 potriviți Ca mii de inimi la un fel să bată Și miilor de veacuri să vorbiți!» / • « Din vorbirea de deschidere, la Teatrul Național din Cluj, a șezătorii literare a președintelui Societății Scri- itorilor Români, O. Ooga, reținem următorul prețios pasagiu: «Da, domnilor, România se face- acum subt ochii noștri; uitați-vă în orice parte și veți înregistra pretutin- deni, deodată cu farmecul noutății și dibuirile tulburi ale începutului. In economie, în administrație, în politică,. ' in toate ramurile e o revărsare haotică. Unii ii zic desordine, alții balcanizareᵣ noi îi zicem început- Știți, Dumnezeu» i a făcut lumea in șase zile, spune Biblia. Ei bine, să nu ne adormim^ cu vorbe. Noi suntem încă la ziua întâi, suntem generația din ziua întâi— N’avem nimic din disciplina armonf- - 565 - Zatoare a societăților constituite. N’a- vem tabla valorilor stabilite. In afară de rigurosul material prim, care se întinde in fața noastră, totul oscilează, ezită încă. Moștenirile de odinioară ne urmăresc la orice pas, creiază ad- versități trecătoare și un zgomot de ocazie. Ca la toate revederile târzii e o buimăceală Ia mijloc, sunt gesturi dezordonate și o reciprocă mirare, protestare aproape. Adăugați la ace- ste-'neajunsuri fatale și reflexele or- ganice din morbideța generală a con- tinentului de după răsboi. Umanitatea se sbate astăzi cu o rană în piept, convalescența merge greu, trăim clipe de o cumplită criză morală. In năvala atâtor porniri bolnave, sentimentul colectiv slăbește și un individualism exagerat stăpânește sufletele.' Spiritul public la noi a câștigat în suprafață, a pierdut în adâncime. Instinctul co- heziunii naționale, scăpat din închi- soarea de ieri, săltat pe o întindere vastă, pare uneori slăbit în intensitate. In aceeaș vreme pela granițele noa- stre sunt numai pumni strânși in toate unghiurile, iar aici acasă, știți bine alături cu destui competiționari ai tre- cutului din vecini ca și din mari de- părtări ne-a copleșit o năvală de oaspeți, cari vor să se împartă pe că- mașa noastră. «In aceste împrejurări, domnilor, literatura trebue să reintre in rolul ei istor.c, în rolul ei de apostolat. Socie- tatea, in zilele ei de creștere, statul proaspăt in epoca lui de copilărie, când totul e fragil și totul fierbe încă, are nevoe de un asemenea rol. Lite- ratura apare și astăzi ca isvorul de Căpetenie al ideii naționale. Focuri aprinse pe culmi, gânditorii unui po- por în prefacere sunt tot atâtea puncte de orientare. Din scrisul lor se des- face și circulă în fibrele organismului fluidul nervos, puterea de viață Scrii- torii cei mai de seamă ai misterului nostru de existență. In marele labo- ratoriu de energii producătoare ei vin mai departe, ei se coboară mai adânc în sufletul unui neam. Celelalte ramuri de muncitori se pun de acord cu opor- tunitatea, artistul cu veșnicia. Opera de artă, domnilor, cuprinde în sine deodată trecut, prezent și viitor, ca orice creațiune din natură, ea e su- prema rațiune de a fi a oricărui popor. Cu deosebire însă în vremuri de gene- rală desțelinare a. patimilor, valorile estetice reprezintă o tendință de armo- nie superioară, ele îndrumă în mod per- manent curba intelectuală a societății, ele fixează ritmul de simțire al maselor. Oândiți-vă, dacă în actuala învălmă- șală de preocupări pozitive, în atmo- sfera de târg slobod, care s’a abătut peste țară, nu e nevoie de o regenerare, de-o religie, de-un nou avânt spre ideal? De unde să ne vie, cine să ni le dea? Eu mă gândesc la legenda miticului Orfeu și răspund: literatura. «Dar in afară de aceste atribuțiuni, tocmai fiindcă ne găsim in sbuciumul începutului, scriitorul la noi are și un rol m’litant, o postură de luptător și de cetățean*. Spicuiri din revista germană brașoveanâ „Klingsur** In Brașov s’a infnnțat în anul 1924 o societate (■Klingsor») pentru răspândirea cul- turii (expoziții, publicații, concerte, etc.) în Ardeal. Societatea e condusă de dl Enric Zillich și editează și o re- vistă lunară (cu aceiaș nume), care intră cu 1 Ianuarie in anul al doilea. Din sumarul bogat al nr. 9 (Dec. 1924) spicuim următoarele rânduri din raportul dlui Zillich despre expoziția pictorilor români: «Expoziția de pic- turi a pictorilor români, ce s’a putut vedeă în Brașov, și Sibiiu și 'care a dat pentru întâiaș dată în Ardealul in- 4 tluințat din partea picturei germane un teren mai mare urmașilor francezi, a rămas remarcabilă... fiindcă a dat prilej totodată, să recunoaștem ma- niera tendințelor artistice românești. In pictura ardeleană, oricât de multe și deosebite personalități o determină, e pus pontul principal pe conținutul lăuntric, care se manifestă in repre- zentare, câtă vreme la români graiul extern a obiectelor duce la sufletesc. Pictura ardeleană este mai spirituali- zată, drumul ei duce dela intern la extern, 'cea românească de afară in- lăuntru. Pictura aceasta nu va ajunge adâncimea plină de probleme a celei ardelene, fără de a fi din cauza acea- sta în ceeace prestează mai puțin pre- țioasă. Are favorul că este mai ne- mijlocită, că este mai accesibilă de culori. Aceasta ca predispoziție, ca moștenire a rasei și a țării, deșî (pic- tura românească) este umbrită de in- fluința franceză și deși rămâne vădită această influință la prima vedere. O înrâurire atât de înrudită nu este stri- căcioasă, ea de ea, numai să fie artiștii destnl de mari, să poată crește afară de sub influință aceasta. Artiștii ro- mâni sunt numai în mică parte, de aceea și cade paralela între dânșii și ardeleni în defavorul lor. Unei po- tențe picturale ca Eder, unei potențe de desenator Kimm nu poate fi pus alături nici chiar Iser, cel mai remar- cabil din români....» Traducătorul n’a văzut pânzele pictorilor români, ară- tate în Sibiiu și Brașov, de aceea ,nu poate verifică aserțiunile dlui Zillich. . Poate că se va găsi cineva, care să comenteze teza șef-redactorului bra- șovean. De altfel aflăm într’un articol al dini Hans Wiihr, despre expressio- nismul pictorilor ardeleni și, în spe- cial, despre dna Orete Csaki Copony, rândurile următoare, în cari e vorba de o biserică românească, pictată de un pictor german modern: <într’o bi- serică românească mică, din apropierea Bistriței, a creiat pictorul Beindorf pic- turi murale, figuri mari de apostoli și de evangeliști, cari ocupă întreg spa- țiul și a căror ființă ește' supraplină de ritmul de viață al artei celei mai nouă. Locuitorii satului, cari nu cu- nosc aproape nici o altă legătură de- cât aceea cu natura, sunt entuziasmați și in capul lor s’a zămislit un fel de legendă, care s’a dat din casă în casă mai departe: pictorul este- un sfânt, fiindcă este în stare să zugrăvească, toate florile de pe suprafața pămân- tului. Cum ar fi privite din partea să- tenilor noștri astfel de picturi, dacă ar împodobi biserica unui sat săsesc, și ce legende s’ar zămisli în capetele lor? Poate aceasta: pictorul este un cârpaci, fiindcă nu este în stare să zu- grăvească nici o floare cum este ea aievea. Și cu toate acestea au îndrăgit încă în timpul apropiat acești țărani (sași) o pictură de lăzi și de ceramică, ce se află cu gustu-i sănătos și în- drăsneț peste o practică-judecată mi- oapă (de dascăl) și ale căror flori și pasări cu toatele sunt accesibile le- gendei celeilalte. Ce creștere zace în dosul unei judecăți așă de reci (îm- bumbate)? Ce stimulent acționează în dosul furoarei (Furor) spoelei albe, care preface în proză (erniichtert= desbată) toate bisericile săsești, de sus ' până jos, și le servește ecoului-răsu- > nător al predicilor reci ca broasca? («hinter dem Furor der weissen Ttin- , che, die alie Dorfkirched von oben bis unten erbarmungslos erniichtert und zum schallenden Echo froschkalter Predigten macbt?») Au doară munca culturală a omului cu contabilitatea — duplă, a stud. theol. et phil.?» Am vrea să știm în care sat ro- mânesc s’au încălzit țăranii noștri dă 567 - arta hipermodernă, expressionistă, spre bucuria dlui Wiihr. In acelaș număr o călduroasă a- preciere a unui roman al fostului di* rector, șef-redactor la rev. «Karpathen»: Adolf Mesthendorfer din Brașov: «Ăe- onore*. Autorul recensiei, dl K. K. Klein din Iași, analizează lucrarea și ajunge la următorul rezultat: «Leo- nore» de Meschenddrfer, stând în de- pendentă literară de Knut Hatnsun (autorul lui «Pan») — este «cel dintâi' roman modern săsesc, care din cauza calităților estetice intrinseci — poate fi numit la, un loc cu produsele literare ale literaturilor vestice». Romanul dlui Mescheudprfer, apre- ciat așă de favorabil, ar trebui să fie tradrrs și în românește,⁵ fiindcă este vorba și de ■ români în ei. Ascultați cum descrie autorul brașovean o horă românească: «Mi-am procurat cărți despre tre- cutul sașilor și al românilor. Am descoperit că românii de elită dau probe despre o cultură, care încă nu este cunoscu'ă în Europa. O treaptă medie între Paris și Constantinopol. Observi între ei profiluri de o tăie- tură romană; fn casa în. care locuesc este o femeie, care mă servește — ar fi entuziasmat pe un Feuerbach (pic- tor de seamă, care a pictat multe ti- puri romane clasice — Trad.). Și a- ' pot dansurile românești! Am fost ieri ca spectator la un bal costumat, ca să văd cum își petrece poporul acesta. Toaletele rafinate, dansurile minunate (herrlich). Au un dans, hora, la care își dau mâna, formând un cerc mare și înaintează toți spre mijloc, într’un tact încet, măjurat și cu mișcări gra- țioase, cari îți amintesc evident me- nuetul. Nu-i nici un tropot, nici o să- ritură, nu-s țipete și urlete, ci totul, cu tact, cu măsură și în liniște, îm- preunată cu o grație înăscută a fe- meilor, cum numai grizetele parizience la Bullier le pot desfășură, îp decur- sul unui vals ..» (Pag. 17—18.) • „Gurile ciopârțite". «Nici unuia din ziarele, cari raportează (din Paris) nu i-a reușit să constate numărul lor, se evaluează însă Ia 40,00ⁿ de mii. Trei sferturi de oră au trecut reprezentații - fănițîlor de răsboiu francezi, în ziua de 11 Noemvrie 1924, dela «Câmpiile Elisee» (Champs Elysees) spre cheiul d’Orsay, pentru ca să predea, tn curtea . de onoare a ministerului de externe, ministerului președinte, o adresă. In fruntea cortegiului, în cărucioarele _ lor, se. află trunchiurile de oameni, cărora nici un medic de regiment un le ya mai trage la îndoială o anumită destoinicie, micșorată, militară, și pe , cari hu-i va mai puteă învăță vre-un comandant să alerge ipilitărește, după o instrucție ușor de priceput. Urmează mai apoi, țiuându-se de mâni, formând lanț, aceia, cari' au văzut odinioară soarele. In sfârșit aceia, cari poartă decorația de răsboiu pe local, unde se află odată o față omenească. Fran- cezii le spun acestora *gueules casstes* (guri ciopârțite): Gura nimicită a no- bilului poet Oeorge Trakl, care a re- spirat cu ea pentru ultima oară, pe unde an primit (cei ce mai trăiesc) semnul (de distincție). Când a vrut să răspundă una din aceste ființe creiate după asemănarea lui Dumnezeu, una din aceste ființe pângărite, agrăită fiind de Herriot — s’a desprins, cu mare greu, din gura mutilată numai un strigăt, asemănător unui muget. I servește spre . cinste lui Herriot, că a izbucnit în la- crămi. — Cortegii de acestea și părăzi de soiul acesta ar trebui să se țină mult mai des, in locul altor cortegii, unde mulți au să vadă multe, unde se vorbește mult, unde se toastează 4" — 568 — din greu și despre cari, mai apoi, se scrie mult». pPrager Presse*, 17 XI 1924.) • „Crâșma trează", un program de luptă contra beției. Prelucrare de Epi- scopul Nicodem. Editura Monastirii (sic) Neamțu Nr., 12 Tipografia Mănăstirii Neamțu, 1924, prețul 4 lei. O broșurică de 44 pag., vrednțpă să se răspândească și la noi. Prelu- crarea este după cunoscutul preotrus apologet Or. Petrov. — Viața plină de frumuseță a preotului din Suedia Petru Vizelgren. Un Popa Tanda sue- dez. «Crâșma trează» este crâșma pre- făcută în prăvălie, unde se vând mân- cări reci, pe lângă beuturi fără de al- cohol — sistem adoptat cu mult succes de preotul Vizelgren în Ooetheborg, un orășel din Șuedia. întemeietorul a sute d'e societăți de cumpătare, vorbea astfel poporetților săi: «Ceeace vreți să faceți voi nu se face așă de repede și nu e așă de lesne, cum credeți. Aici nu e vorba de dărâmat, ă de îndreptat. Viața doară nu-i alcătuită din pie- tre sau din lemne, viața asta-s oa- menii. Viața este opera oamenilor și dacă ea este dureroasă, rea, apoi numai pentrucă oamenii sifiit răi, bolnavi cu dnhul, și cu oamenii trebue să umbli tare cu multă băgare de seamă. Aici nu-i nevoie de un ciomag sănătos sau de un pumn zdravăn, ci de-o minte luminată și de-un simț nobil: Aici nu-i nevoe de sfărâmat, ci de lecuit. Să le- cuești însă poți numai atunci când știi cum să lecuiește». Platitudini? Dar platitudinile ace- stea sunt nește mari și sfinte adevăruri. Pentru țăranul nostru vor fi neînțelese cuvinte ca acestea: «înobileze» (crâș- ma), «turmentat», «șocolată», case «hâite», «hârțăloage», «refuză», «ig- noranța», cuvinte, cari s’ar fi putut ocoli. încolo e fluentă și acceptabilă prelucrarea. Ne poate aduce servicii prin satele noastre. „Revolta morților*. Dintr’o re- 1 censie a revistei p. răspândirea cul- turii franceze («Revue de l'alliance franțaise»): «Revolta morților», de, Francisc Dubourcau, mutilat de răs- boiu, ofițer al «legiunii de onoare». Cartea a scris-o dl Fr. D. din Maiu 1919 până în Maiu 1920, indignat de unele «pelerinagii» pe câmpurile de luptă, pelerinagii, cari degenerau câteodată în excursii de plăcere-și în picnicuri. «(Volumul) conține tocmai des- crierea unui astfel de pelerinagiu, în- deplinit din partea a patru persoane, din cari nici una n’a priceput, nici n’a simțit măreția sacrificiului săvârșit de soldații noștri (fr.) pe câmpul de onoare, nici chiar onoarea câmpului _■ de luptă. Trei din acești turiști sunt francezi, al patrulea aparține unei na- țiuni aliate. Silindu-i o pană de auto- mobil să petreacă noaptea pe sinistrul platou dela Hurtebise, le apar um- . brele în decursul somnului lor și le vorbesc, umbrele grozave a câtorva din combatanții, cari dorm aici pentru veci și pururi. Mai întâi e un soldat, dela care unul din turiști luase două vertebre, o infirmieră, un «sammy», un teritorii’1 bătrân, un tinerel soldat din 1918. Dialogul umbrelor acestora cu turiștii este de un pateti<- și de o elocință, care te mișcă până în adâncul sufletului, și ne conduce la un des- nodământ tragic». Până aici recenzia franceză. Dar -i la noi, nu s’ar puteă scrie și la noi o astfel de carte? Cuprinsul anului 1924. I. Poezii. Pag. Brezina Otokar: Deasupra tutu- ror focurilor. Noaptea de pri- măvară _________________________39 Critea Cezar : Cred_______— — 547 Cunfan Maria, Lăsați-mă să beau uitare. 34 GrimmP.x Vânătoarea din Munții Ch^viot (trad. din en- glezește _______________________28 Mureșian Andrei, Ultima poezie a lui (Epitaf.) publ. Axente Banciu___________________________ 9 Poiană Volbură, Cireșul meu _ 105 Pitiș Erate'ina, Parfum de tei 213 Rosegger, (după) Trei scrinuri 368 (360) Tutoveanu G-, Grigorescu _ _ 255 Vrchlicky larosl, Quis ut Deus? 34 v Culmea ironiei -------------------280 II. Proză Agârbiceanu I., Pustiul (sch.) ._ 35 Bassarabescu I. A., Insecta (sch.) 93 Eftimiu Victor, Cugetări _ 261, 537 Gorun /., Femeia simplă (sch.) 145 Michelet-. România (trad) _ ... 18 Petra-Pttrescu Horia, In cămașa luiNessus (schj _. 11 III. Cultura'e (studii, etc.) Goldiș Vasile, Spre țel----------- 1 *, Pornind din nou la drum 4 Michelet (biogr., apreciare)------ 22 Preda Dr. Gh-, Câteva însem- nări din studiul geografiei me-. dicale a Ar- dealului _______________________24 Pag Cărfi vrednice de îndrăgit: a) «Rătăcire» de I. Al. BrăteScu-Voi- nești (Ilie Marin)____________... 30 b) «Teama de viață», roman de H. Bordeaux (I.. V. Pă- trăscanu) ...____________________106 H P, P., Pentru ce e bolnav sufletul omenesc ?________________ 40 Petra-Petrescu Horia, Cât de de- parte am a- juns cu toții 65 Bogdan Sandi, (Dr. Alex.) Din vremurile noastre 97 Petra-Petrescu Horia, Pentru ade- vărata cul- tură (disc.) 111 h. p. p., Publicațiile de,, filk- lor ale «Acad, ro- . mâne»_______________116 H. P. P., Cum s’a otrăvit opi- nia publică (cu 4 il.) 119 Goldiș Vas., La București ... _. 137 Când pleacă «Asoc.»la drum 140 Marin Ilie, Anaya _ _ _ _ 148 H. P. P., Lina cu mărgelele _ 150 Puterea cărții _____»______163 Ce ne-au Învățat serbă- rile de «înfrățire culturală» 185 Recepțiile din Capitală _ 188 Concertele și «Poemul» _ 200 La Breaza___________________203 V. N., La Vălenii de munte _ 205 Cronica zilelor de «înfră- țire culturală»___________ __ _ 209 Petra-Petrescu Horia, Beetho- ven și Z " ...........Shimmy 210....... / Goldiș Vasile, Avram lancu — 218 - 5T0 - / w P“⁸- I Dragomir Silviu, Ultima încer- I care a guver- I oului ungu- resc de a câ- știga pe Avr. lancu ... _ 221 Lupaș /., Martirul lui Avram lancu________________________— 228 Păcățianu T. K, Avram bncu, apărătorul Munți- lor Apuseni_____________________ 233 Petra-Petrescu Horia, Pumnul nu e argument 244 /. L. Cum a scăpat Nic. Bălă- șescu din mâna Ungurilor lal849?_ ...____________________249 Todica Qavril, Caleidoscop. Mici Însemnări din ma- rele domeniu al ști- ---------------tutelor pure și apli- -'""v cate _ ____________________251 Voci de presă despre ser- bările «înfrățirii culturale» 256 Discursul dlui V. Ooldiș la scoa- terea monumentului lui O. Ba- rițlu în fața muzeului «Asoc.» — Sibiiu 5 Octomvrie 1924 350 ^Qhibu Dr. Onisifor. Cum s’a fă- cut unirea Basarabiei —* _ 517 Dr. P.: Serviciul Sanitarul Ro-' mâniei (Dr. I. Borcea) rec. 561 Ax. B.t f loan Hango_________— 562 Un consiliu superior al energiei 563 Trad. diu rom. in limba Italiană 563 Datoria scriitorilor ca- apostoli a ideii naționale (vorb. dlor Dr. I. Lupaș șt Oct. Ooga) 563 IV. Crortici. CRONICA POLITICĂ. Solidarismul politic____________ 52 Ce spune un fost general au- striac de soldatul român (Auf- fenberg) _._____________________ 56 Nu este numai la noi așa! (P. Painlevi)____...________— -- l⁷⁹ Pag’ 1 Steed despre domnia Habsbur- gilor din monarhia austro-ung. 180 Ja Revoluția lui Horia (de I. Lu- W paș), rec._____________________181 Dr. Preda: «Le dâsarmement de ? la haîne>, rec. la lucrarea dlui | V. V. Tilea________:______________ 274 ț Mizeria răsboiului (în Anglia, ț Italia)________________________ 276 J Sfaturi date de Ribot și P. De- chanel_____________- ____________ 276 Hoover caracterizat de CI. Berton 277 * .ț Masaryk despre «desa-ustriaci- zare»__________________________ 279 O caricatură politică americană 279 '"a Waldeck .Rousseau pentru un compromis cuminte între cla- • .^1 sele sociale____________... 264, 356 “I Paintevd pentru o nouă epocă, .. împotriva generalizărilor— 265, 357 ’ •$ Henri Robert despre discuțiile principiare și colaborarea bine- ■« voitoare a tuturor partidelor 265, 357 -3 CRONICA CULTURALĂ. j Pentru o literatură' bună a ține- || retului _______________________ 47 'a Argumente!—________________________ 50 ' a| Cooperația intelectuală__________50 O minunată conferență (N. lorga) 52 | Doi francezi despre noi (Herriot j și Oillard)_____________________ .55 | Soc. Scriitorilor Români (premii) 55 ă «Petâfi» de los. Popovici________ 55 Cum laudă o reV. germ, o pu- 'i blicație a univ. rom. din Cluj 56 -3 O frum. activ, a stud. în med. ^4 . din Cluj----------------------- 57 -1 t Cora Irineu____________________124 3 * Păcatul*, de d-na Lucreția Pe- J trescu (re<-.)___________________125 £ «Trei comedii», de D. D. Pătrăș- j canu frec.)______________________126 , De-ale muzicei («Carte de cân- 1 tece», de Tini. Popovici, rec.) 127 «înviere», de I. Borcea (rec.) — 127 ^1. - Gonf. dlui Dr. I. Lupaș (D. Ta- gespost) __________________... 128 Teologii români dela Ungvâr Jg, B.-Duică) _____________ _ _ 128 Oaspeți cehi la Sibiiu _ ...— 129 împotriva bâlbâielilor, cari vreau să fie «artă>_ — — — — 130 f El. Duse... ______________________132 Concertul institutorilor cehi din Praga în Sibiiu__________________ 133 împotriva murdăriei ..._________173,183 >Luchian>, de Virg". Cioflec (rec.) 174 «Soc. de mâine» (rec.) ____ _ ... 174 împotriva calomniatorilor din presă___________, —---------- — 175 împotriva alcoolismului _. ... 586,176 Uniunea internaț. de ajutor dat . copiilor___________________— 181 Bisericile ca localuri p. adunări publice culturale ... ___ — _ 181 O problemă p. compozitorii și criticii muzicali români_____ 183 Bibliografie______184,* 2d0, 358, 366 Românii la- expoz. internațională a XlV-a din Veneția____________. 264- Excursia moldovenilor în Ardeal 265 Premiile «Acad . Rom.»_______266 Bibi. «Acad. Rom,»______:____— 266 Mormântul lui V. Alecsandri — 266 «Cercetășia» la noi_________________271 «Flamura», «Lamura», «Țara noa- stră. _________________________ 271 «Foaia Tinerimii», «Năzuința», «Școala noastră», «Societatea de mâine», «Adevărul literar și artistic», «Ramuri», «Săptă- mâna»____________________..____272 3 «Viața Românească»______ _. __••_ 274 consiliu superior al literelor în Franța------------------------ 277 Nietzsche și viața sexuală_______279 Naudeau Ludov., despre spiritul englez—--------------------:___279 Andr. Bârseanu și naționalismul (din prilejul disc, de recepție la Academia Română a dlui Rădulescu-Motru)___________ 353,(345) G. Barițiu arestat și perse- cutat______________________ 354,(346) «Studiul pastoralei îa biserica ro- mânească», de Aihim. luliu Scriban (rec.)___________ 357,(349) O desiluzie: Cântecele lui lancu de I. C, Visarion (rec.)— 357,(349) Sfat și faptă (B. Franclin)— 358,(350) «Siluete literare», de H. Eulen- - berg (rec.)------------- 359, (351) Viața culturală a Bârladului 359,(351) împotriva calomniilor (legile din Franța) ---------------, 360, (352) K Literat: Vechiul Perouges dese, de căi.)________ _ 360,(352) Cum fac sașii propagandă cu «ci- nematograful poporal» _ 363, (355) Cine are dreptul să zică «sunt cult»?____________... 364,(356) Spicuiri din rev. ger. «Klingsor» 565 «Gurile ciopârțite»_____________567 CRONICA ECONOMICĂ •Izvoade de cusături românești 53 Alcoolism (I. Simionescu) _______ 5 Despre scumpetea de azi și de- 3 spre lux________________■____ 54 Interdependența (Nansen) _ _ 134 Speculanții (părerile: Vanderlip, Duprat, Ch. Gide, A. Brisson, Vigneault)__________________177 Pentru interdependență (G. Le Bon)________________________179 Naudeau despre suprapopu- lare------------__________365, (3>7) Andră Friboarg despre criza eco- nomică _____________• ____ 366, (358) V, Dela .Asociațiune*. «Buletinul muncii» despre bulet desp. Sibiiu_____________________56 «Cronica numismatică și arheo- logică» despre biblioteca Asoc.: «Astra»________________ >________56 Revista «Transilvania» ____________57 Biblioteca pop. a «Asociațiunii» 57 întrebări— —_______;_______________57 Concurs________________— ._________58 Bulet. edit. de desp. Sibiiu.___58 - țfâ Pag. Confer, desp. Cluj_______________ 58 Desp. Baia-mare (pg. 58); Mol- dova-nouă (pg. 58); Primăria orașului Turda (pg. 59); Cătră dnii dir. ai despărț.------59 Directorii despărțămintelor------60 Apel pt. un muzeu ist. «A. lancu» 62 Biblioteca «Asoc.» din Sibiiu ___ 64 Adun. gen. și Avram lancu _ 12% La București — concertul româ- nesc și clasic_________________ 123 Viața- dintr’un despărțământ — 152 Foștii prezidenți ai «Asoc.» ____ 167 Asoc. și dir. despărțămintelor ei 171 Presa despre noi: «înfrățirea», «Datina», «Gândul nostru», Dl 'Guști la Academie, «Confe- rința internaț. a muncii»_____215/6 Institutorii cehi din Praga la «Asociațiune»___________________216 Despre «Asoc». și legătura cu alte soc. culturale. («Cele trei Crișuri»)_______________________216 «Rev. arhivelor» (Șt. Meteș) des- pre art. «Portretele lui Horea și Cloșca» din «Transilvania» 216 Noutăți din «Bibi, pop.» a «Asoc.» Nrii 112, 115__________________267 «E mult de lucru!» Bulet. des- părțământului Sibiiu____________268 Presa despre noi: «Bulet. cărții», «înfrățirea»________._______„.268/9 Bulet.; desp. Sibiiu_____________ 269 Nr. 114 din «Bibi, pop.» (înviere de Borcea)_____________________269 Serbări cult, la Borșa (desp. Cluj) 270 Raportul pentru adunarea gene- rală ordinară cu opt anexe (actiyi'atea despărțămintelor; ședința plenară a secții or știin- țifice-literare; raportul confe- rențiarului propagandist 1. Nea- goe; socotelile «Asoc.», cu 31 Decemvrie 1923; proiectul de • buget pe anul 1925; lista bur- xlor ți ajutoarelor date; con- Pag, spectul sumar al membrilor pe 1923/4; consemnarea membri- lor decedați) Nr. 10-11 361-515’) ■Ce sameni vei cnlege>, Bulet. * desp. Sibiiu_______________ 355,(347) Noutăți lit. «Bibi, pop.» («Icoane dela țară» de Petrea Dascălul, Nr. 116) ... ;____________ 356,(348) a) Un cioban dela oi pentru «A- sociațiune»; b) alt cioban, stă- pân peste o bibliotecă; c) un elev de liceu, care citește cio- banilor_____________- 256/7,(348/9) Circulară 537 VI. Ilustrațiuni. Biblioteca «Asociațiunii» din Si- biiu (2 il.)____________________ Bcgdan Dr. Alexandru ___________ Borcea Dr. loan _ _ —___________ Prezidenții și muzeul «Asoc.» (15 il.) în Nr. 5. Institutorii cehi din Praga la «Asoc». ..._____________________ «Poemul muzical-etnografîc», al dluiDr.Tib. Brediceanu, in Bu- curești 1924, supl. Nr. 6.pg.216. a) Portrete de ale lui Avram lancu (patru) în Nr. 7. Por- trete de ale lui Avr. lancu _ O sală românească dela expoz. inter, din Veneția (1924). _. Dela serbările din Vidra, Câm- peni, Găina la comemorarea lui Avr. lancu (20 fot.) Nr. 8—9. O. Barițiu _______________ __ __ Discursul de deschidere al dlui V. Goldiș la adun. gen. Arad Asoc. și Acad Rfrm., I. Lupaș________ AdP«- 11 su inc 8 ad 1