TRANSILVANIA Anul 55. Aug.—Sept. 1924. Nr. 8-9. Serbătorirea memoriei lui Avram lancu. — 100 de ani dela nașterea lai. — Cine va vrea să găsească un nex cauzal istoric pentru România întregită, va trebui să ia la cunoștință grandioasa manifestare a poporului întreg, din prilejul jubileului de 100 de ani dela nașterea eroului Avram lancu. îndată după declararea independenței cehe, în Noem- vrie 1918, s’au pornit sutele de mii de pelerini, din toate ținuturile locuite de Cehi, spre Muntele Alb de lângă Praga. O demonstrație uriașe. Zile întregi au trecut valu- rile de oameni pe lângă câmpul de luptă, unde trufia Habs- burgilor încercase să înfrângă pe cei mai buni ai unui neam, aducându-i chiar sub toporul gâdelui, și urmașii lor luau la cunoștință, cu toată solemnitatea momen- tului, că robia trupească a trecut, că s’a<*săvârșit corectura. Tot atât de interesant este pentru un sociolog al zilelor noastre pelerinajul la casa unde s’a născut și la aceea unde a murit eroul național Avram lancu, precum și pelerinajul la mormântul lui modest, de sub «gorunul lui Horia» dela Țebea. Aceeaș mulțime cucernică — aceeaș evlavie, aproape mistică, — acelaș simțământ motor și aceeaș logică: nedreptatea săvârșită a fost corectată. Cehii se gândesc la șefii lor decapitați, Românii la lancu al lor, umilit, silit să înebunească de durere, fiindcă nu și-a văzut în- trupate planurile-i de Român și om. Cine mai vrea să cugete în zilele noastre are nu- tremânt de gândit. î - 282 — ... Pe vremea revoluției lui Garibaldi, a fost detro- nată, din partea «cămășilor roșii», din partea celor «1000» ai lui Garibaldi, regina Neapolului, acelor două Sicilii, marea ducesă de Bavaria, etc. etc., căsătorită cu Fran- cisc al II-lea, Maria Sofia, după 18 luni de domnie. De- tronată, a fost silită să plece în străinătate și și-a ales Parisul ca oraș de refugiu. Istoricul francez Paul Ollivier ne desqrie plin de plasticitate cum Maria Sofia a vrut să știe cauzele că- derii sale și cum ă angajat, spre scopul acesta, pe un tinăr italian, să-i citească zilnic, ani întregi, cărți socio- logice, cărți istorice, cărți de etnopsicologie. Dupăce a adâncit problemele — i s’a desvăluît în- treaga potemkiniadă în care a trăit ca regină — și su- fletul ei de om i-a dictat ca populației aceleia, care a detrpnat-O, să-i sară într’ajutor. Așă au ajuns parisienii să vadă pe fosta regină, cum, în loc de a defăima pe foștii ei supuși, ingrați în ochii multora, întreprinde co- lecte de salvare, din prilejul unui mare potop în Cala- bria și cum deschide ateliere pentru lansarea lucrului mânilor populației, care o detronase. Ca o Maria Sofia ar trebui să citească latifundiarii maghiari de odinioară¹ paginile acestea și ca Sofia aceasta ar trebui să găsească înțeleptul răspuns la în- trebarea: pentruce am căzut? — «Am căzut fiindcă am vrut să ținem înaătușat un popor, care eră dornic să trăiască. Stimulentul'fâptelor noastre n’a fost compă- timirea socială, chiagul n’a fost iubirea!» De aceea a curs atâta sânge nevinovat! O populație mașter tractată, o populație, căreia nu i s’a dat putința să răsufle, a căutat de zeci și sute de ori să se apropie de treptele tronului și de antișambra feudalilor trufași — a fost însă tot de atâtea ori res- pinsă, când cu promisiuni platonice, când cu o brutali- tate revoltătoare. ¹ Vre-o 4000 proprietari maghiari aveau a 3-a parte din teritorul cul- tivabil al Ungariei apuse, iar aproape 2.400,000 proprietari abeâ că aveau 14.000,000 h. 283 - Când na s’a mai putut altfel, când impilările au fost prea neomenoase, au țâșnit revoluțiile: a lui Horia și a lui lancu — avertismente, cari ar fi trebuit să fie luate la cunoștință, atât de Habsburgi, cât și de oligarhii maghiari. Nu s’a întâmplat, și am ajuns la 1914, când erâ prea firesc ca o populație persecutată să se gân- dească Ia frații, cari se aflau, relativ, mai independenți, dupăcum s’au gândit Slovacii la frații -lor Cehi, Italienii austriaci la Italia, iar Sârbii ungureni la Sârbii din re- gatul sârbesc. Dacă este o logică pe lume —. logica aceasta este prea elocuentă. Răsboiul a zdruncinat totul. In toate țările se re- videază valorile. Se întreabă oamenii după cauză și efect. In mijlocul valurilor de murdărie, murdărie fatală, se ridică, întocmai ca niște obeliscuri de o albeață ima- culată, clipele de înălțare sufletească: pelerinagiile la mormintele celor buni, celor mari: Cantemir, Gh. Lazăr, Șaguna, Tudor Vladimirescu, Avram lancu. De aici poate veni medicina sufletească! De aici tămăduirea! Ce «meneur des foules» ideal a fost și este și astăzi un Avram lancu! Ascultați cum a fost sărbătorit de obștea româ- nească, dela colibă până la palat... I. Serbările pentru comemorarea lui Avram lancu s’au început în ziua de Sfta Maria (Adormirea Maicei Dom- nului), în 28 August 1924. In toate bisericile ortodoxe și unite române din întreagă România s’a oficiat un pa- rdstaș pentru odihna sufletului lui Avram lancu. N’a fost localitate românească unde să nu se fi rostit cu toată pietatea, la slujba bisericească, numele eroului. Cu- vântări ocazionale, de pe amvon și în casele naționale, au completat momentele de reculegere sufletească. i* — 284 — II- In Baia de Criș și Țebea. Comitetul central al «Astrei» noastre a sosit încă din 30 August la Baia de Criș, Ia ora 13*10, venind, în cea mai mare parte, dela Sibiiu, pela Arad, de unde i-a stat la dispoziție un vagon special. Serbările s’au început Sâmbătă, în 30 Aug., după prânz. Pe oaspeți i-a întimpinat, după ce le-a cântat o fanfară militară, cu cuvinte călduroase dl Dr. Nerva Oncu, dir. desp. Baia de Criș al «Astrei»; I. Pr. Sf. Mitropolitul Dr. Nicolae Bălan, membru în comitetul central, a mulțumit în numele acestuia pentru buna primire. In Baia de Criș s’au întâlnit membrii din comitet cu pre- ședintele lor, dl Vasile Goldiș. La orele 17 (5) au întreprins membrii comitetului central, împreună cu ceilalți oaspeți și cu localnicii, un pelerinaj la mor- mântul dela Țebea (distanța e de 2 km.). In numele «Astrei» s’a depus o frumoasă coroană din frunză de stejar, cu panglici tricolore pe mormânt. DI prof. univ. și membru al Acad. Rom. Dr. LXupaș, a rostit următoarele cuvinte, ca delegat al «Aso- ciațiunii» : Slăvit tron și mucenic al națiunii și patriei române întregite! Reprezentanți ai «Asociațiunii pentrn literatura români și cultura po- porului român» — instituția, căreia tu i-ai încredințat spre îndeplinire ul- tima ta voință — smeriți servitori ai națiunii, pentru care spada ta a ful- gerat așâ de glorios în văzduhul înroșit de flacăra revoluției izbăvitoare, venim astăzi din toate unghiurile țării, să îngenunchem cu gând cucernic la mormântul tău ca la un altar de închinare, impodobindu-ți crucea cu stâl- pările recunoștinții și educațiunii noastre. Binecuvântat și preaslăvit să fie numele tău Avrame, Rege al mun- ților noștri și mucenic al libertății noastre naționale! Sfintele tale moaște odihni-se-vor de acum fericite și vor află «ușu- rare multă» în pământul desrobit al patriei întregite! Aci, sub gorunul lui Horia, alături de ale mucenicului loan Buteanu și de ale neînvinsului preot Simion Groza, ce își vor înfrăți sfânta țărână cu a eroilor dela Tisa, cari și-au vărsat și ei fără preget sângele pentru înfăptuirea idealului și al neamului românesc de pretutindemi. Iar sufletul tău va străluci în lumina drepților, alături de al lui Andrei Șaguna, cârmuitorul cu crucea, și de al lui Simion Bărnuțiu, conducătorul cu condeiul. 285 Andree cu evanghelia credinții mântuitoare, Simioane cu cuvântul Înțelepciunii, Avrame cu spada vitejiei străbune, voi ați fost și veți ră- mânea de-apururi treimea cea nedespărțită* a luptelor noastre de izbăvire națională ! Pentru rugăciunile voastre fierbinți, pentru credința voastră cea neclintită, pentru luptele voastre pline de sacrificii s’a milostivit Dumnezeu spre neamul nostru și i-a curmat zilele robiei, învrednicindu-1 de bucuria negrăită a patriei române Întregite. Nădejdea voastră cea fără de moarte este acum Împlinită. Priveghiați din Înălțimea veșnicelor voastre lăcașuri asupra sorții poporului nostru, indreptându-i pașii spre cărările virtuților morale, na- ționale și patriotice. Priveghiați și vă bucurați că luptă bună ați luptat, credința ați păzit. Vouă și tuturor celor împreună luptători cu voi se cuvine cinste, laudă și mărire in veci. Amin. După ce și-au plecat cu toții capul, plini de cucernicie, in fața osemintelor eroilor noștri, s’au Înapoiat la Baia de Criș, unde seara, la orele 20 (8), a ținut dl profesor Sabin Oprean din Cluj o instructivă conferență despre evenimentele anilor 1848—49, în sala cea mare a hotelului. Duminecă, in 31 August. La ora 8 dimineața s’a desvelit bustul lui A. lancu și placa comemorativă dela casa unde a murit lancu. In apropierea gării, într’o piațetă, așteptă, învălit în pânză, bustul lui lancu, desvelirea. După slujba religioasă, la care au luat parte: comitetul «Astrei», în frunte cu președintele ei, dl V. Ooldiș, vreo câțiva membri ai guvernului, lume oficială și mulți oaspeți sosiți din mari depărtări, a rostit președintele «Astrei» o cuvântare în care a adus prinos de laudă în numele comitetului central al «Asociațiunii» marelui dispărut. A urmat dl Lapedatu, ministrul arfelor, care în numele guvernului a ținut să ia parte la această primă manifestație din șirul de manifestații în onoarea lui Avram lancu. In mijlocul uralelor generale a căzut mai apoi pânza, de pe bustuF lui lancu — o operă a sculptorului bănățean Ladea. 286 De aici a plecat mulțimea |a locul unde a murit lancu (1872), desvelind placa comemorativă. In aceeaș zi, la ora 10 dimineața, a sosit trenul regal, aducând familia regală cu suita și o mulțime de oaspeți, la gara din fața cimiterului Țebea, gară, căreia i se va zice de aici Înainte Avram lancu. Onorurile au fost date de o companie a regimentului 31 de inf., cu muzica. M. S. Regele a primit ra* portul dlui general Papp, comandantul corpului VI de armată și a trecut in revistă generală compania de onoare. In suită se aflau: M. Sa Regina A. A. L. L. R. R. Prin- cipele Moștenitor și Principesa Ileana, A. S. Principele de Ho- henlohe, A. S. Principesa Maria a Rusiei, cu Mareșalul curții, Măiestrul Vânătorilor Regale, dl Antoniu Mocsony, Doamna de onoare și adjutanții de serviciu. In fruntea celor ce au pri- mit pe Suverani au fost: I. P. S. S. Mitropolitul Primat, 1. P. S. S. Arhiepiscopul Chișinăului, Ourie, Președ. consiliului de miniștri, membrii guvernului, Președ. «Astrei» cu membrii din comitetul central, dl General Averescu, dl gen. adj. Presan, dnii generali inspectori de armată, dl Octavian Goga, ca reprezentant al «Academiei Române», etc. etc. " Dl pref. al județului Hunedoara a bineventat pe Suverani. M. S. Regele l-a asigurat de sentimentele de dragoste ce pă- strează pe seama vechei și totuș tinerei populațiuni a Moților. Cu toții au pornit mai apoi, pe jos, spre mormântul Iui Avram lancu. Mulțimea adunată in număr neobișnuit de mare a aclamat frenetic pe Suverani, aruncându-le flori în cale. In fața mormintelor au fost intimpinate Maiestățile Lor și Altețele Lor Regale de I. P. S. Sa Mitropolitul Dr. Nic. Bălan, al Ardealului, cu crucea și cu evanghelia. M. M. L. L. au luat loc pe o tribună specială, construită lângă mormânt, la dreapta cu membrii guvernului și persoanele oficiale, la stânga cu dnii ' generali inspectori și comandanți de corpuri de armată. A urmat serviciul divin (parastasul), oficiat de I. P. S. S. Mi trop. Ardealului, asistat de 12 preoți. Răspunsurile liturgice le-a dat corul studențimii universitare din Cluj. In cimiterul unde doarme A. lancu s’au făcut schimbări in vederea serbărilor, dar «Asociațiunea» încredințată cu organizarea lor, a ținut — pe drept cuvânt — ca mormântul lui A. lancu să nu sufere nici o corectură. Tocmai prin simplitatea lui să poată 287 - aveă asupra pelerinilor o impresie mai puternică. Un mormânt cu monument pompos n’ar mai fi fost mormântul eroului-martirl In jurul mormântului lui lancu s’au exhumat toți morții, lăsându-se un loc liber, de jur-împrejur, de 600 mQ. De-a dreapta mormântului se află bătrânul «gorun al lui Horia», iar de a stânga un teren de 800 m[J, unde zac cei doi colabo- ratori ai Iui lancu, prefectul I. Buteanu și tribunul Simeon Groza, ale căror oseminte s’au adus din prilejul acesta. Și Butean și Oroza au câte o cruce frumoasă Ia căpătâi. Portret necunoscut al Iul Avram lancu, din epoca din urmă. Societatea Mormintelor Eroilor și-a luat nobila sarcină de a se îngriji de mormintele dela Țebea. (Se știe că tn fruntea , societății acesteia se află dl general 1. Manolescu.) Dl căpitan lorga a fost încredințat cu ducerea în îndeplinire a exhumării unora din soldații morți pe câmpurile de luptă și cu aducerea soților de luptă ai lui A. lancu în apropierea mormântului acestuia. — Mai sunt îngropați aici sublocotenentul Bârsan și unul dirf Țebea, căzuți la trecerea liniei demarcaționale, în anul' 1919. La dreapta și la stânga lor se află cu totul 72 eroi, morți în răsboiul pentru întregirea neamului. Fiecare are câte o troiță 288 la căpătâi. In dreapta 72 eroi din răsboiul mondial, la stânga, 18, întregesc anul morții lui lancu: 1872. Lângă mormântul lui lancu s’au adus două tunuri de prin 1848, cari să amin- tească timpurile de restriște. Pe crucea de piatră, simplă, stă: «Avram lancu, Adv., Pref. leg. gem. Rom. in anii 1848/9—1872». In fața mormântului se află biserica ortodoxă română, renovată pe dinafară, din prilejul serbărilor. Pe dinlăuntru se va ridică un iconostas nou, în primăvara anului 1925. Cimiterul întreg este închis cu un zid de piatră și cără- midă, având două porți. Dela poarta principală duce un drum nou, de 291 m. linie dreaptă, peste șoseaua națională Brad- Arad, până Ia linia ferată Brad-Arad, unde s’a ridicat halta cea nouă: Avram lancu. Nu departe de cimitir s’a ridicat un pavilion durabil, unde să se adune poporul de serbători, în zi de joc. Dimensiunile pavilionului sunt de 30X8 metri și e coperit cu țiglă. După serviciul bisericesc a rostit I. P. S. Mitropolitul Ardealului următorul discurs festiv: Sire, Mărită Doamnă, ■ Altețe Regale, Prea Sfințiile Voastre, Domnilor Miniștri, Iubită preoțime și iubit popor, Ne-am adunat tn jurul acestui mormânt pentrucă să aducem prinosul de admirație, al nostru și al întregului nostru popor, eroului na- țional Avram lancu. Ne plecăm frunțile înaintea mărime) sufletești a bărbatului, care sin- tetizând în ființa sa aspirațiile după libertate ale poporului său, s’a făcut într’un mod atât de strălucit, cu jertfa vieții sale, purtătorul lor. Răsărit din pătura vânjoasă a țărănimii noastre din munți, Avram lancu a rămas în contact neîntrerupt cu bătăile inimii acesteia. In sufletul lui, vibrând de dureîb4a vederea suferinții fraților săi, s’a trezit cu putere irezistibilă strigătul după libertate al strămoșilor. Căci acest strigăt isvorît din sentimentul superiorității noastre de rasă, care-și reclama dreptul și locul sub soare, n’a putut fi copleșit cu totul nici chiar în mijlocul celor mai apăsătoare asupriri din sufletele înaintașilor noștri. Și de câte ori lancu, ieșind din casa părinților săi din Vidra de sus tși rotea privirile pe culmile munților împrejmuitori, sufletul lui de vultur își luă sborul cătră acele înăl- țimi ale idealului poporului său, cari n’au putut fi strivite în obezile ne- dreptăților pământești. 289 — Astfel pregătit prin toată predestinația moștenirilor seculare, n’a trebuit să sosească decât momentul potrivit pentrucă eroul nostru să intre in glo- riosul său rol. Și momentul sosi. Suflul ideilor de libertate din anul 1848, pornit din generoasele avânturi ale Franței, s’a abătut și asupra poporului de iobagi a Românilor din Ardeal. Un aier proaspăt de primăvară făcu să incolțească din nou nădejdea vie în îndreptarea sorții lor. In asemenea clipe hotărâtoare poporul nostru a avut totdeauna înțelepciunea de lipsă ca să se întoarcă în adâncurile conștiinții sale, să se mărturisească înaintea destinului său și, regăsindu-se în întregimea aspirațiilor sale, să-și croiască drumul de urmat în viitor. Așa a fost și atunci. Programul vestit in auzul lumii întregi, pe Câmpia Libertății de lângă Blaj, n’a fost numai o creațiune a purtătorilor de cuvânt din memorabila zi de 3/15 Mai, ci a fost plămădit din suferin- țele și frământările, din aspirațiile și revendicările celor 40,000 de țărani, cari erau prezenți acolo și ale tuturor fraților lor, pe cari îi reprezentau în impunătoarea adunare. lancu eră de față, în fruntea -Moților săi, împrăștiind prin cuvântul său hotărât și prin puterea cuceritoare a personalității sale entuziasm și încredere. El vedeă limpede, că numai prin luptă și jertfă puteă fi dusă la izbândă marea cauză a neamului. Și n’a stat un moment la îndoială cu privire la ceeace eră de făcut- întors în munți el chemă în jurul său poporul și-l organiză. La su- netul de alarmă al tulnicelor de prin toate satele și ascunzișurile munților se adunară roiuri de țărani împrejurul viteazului lor căpitan, sub ordinele lui se formă și se trezi vitejia străbună. Uneltele de lucru — aceste nedespărțite tovarășe de robie ale țăranului — se prefăcură dintr’o- dată în arme de luptă, ca să-și apere îi va fi inspirat încrederea neîndu- plecată în izbânda finală a cauzei pentru care luptă. Câtă revărsare de avânt eră în această luptă o dovedește și faptul că dușmanii lui lancu nu odată au ajuns la acel punct de groază și desnădejde, care li-a stors ad- mirația pentru «popii» luptători tn tabăra erpului nostru. El însuși a fost un luptător creștin, cu credință în dreptatea cea sfântă a lui Dumnezeu, pe care a voit să o coboare în mijlocul poporului său. La realizarea acestui ideal al său lancu nu s’a pus la adăpost pe sine, jertfind numai pe alții, ci a purtat el însuși mai mult decât oricine povara sufletească și trupească a marelui gând ce-1 însuflețea. lancu nu erâ omul, care să se oprească la jumătatea drumului când eră vorba de fericirea neamului său. Astfel el nu s’a ocupat numai de soartea Românilor ardeleni, ci în sufletul lui a existat concepția indepen- denții națiunii întregi și idealul unității naționale, pe cure o avem astăzi. In tabăra lui din munți venise boierul Oolescu și înflăcăratul istoric Băl- cescu care purtă în mintea sa planul istoriei lui Mihai Viteazul și credința în reînvierea unității tuturor Românilor. Cum își vor fi destăinuit unul altuia sufletele acești mari Români, arzând de dragoste pentru binele nea- mului lor! Dar cu cât mai mare-i eră avântul cu care s’a aruncat în luptă și cu cât mai sinceră-i eră încrederea în dreptatea cauzei pe care o apără, cu atât mai amară a fost desamăgirea ce a îndurat-o pe urmă nobilul suflet al iui lancu. Se pare că așă este întocmită rânduiala morală în lumea aceasta, ca jertfa nu prin răsplată omenească să triumfe, ci prin sămânța, pe care ea o aruncă și o face să rodească in suflete. Și jertfa lui' lancu rodi. Dintr’ânsa se alimentă, ca dintr’un izvor cu apă întăritoare, conștiința, națională, care avu să reziste împotriva ingratitudine! împăratului dela Viena și a năpăstuirii ungurești — până în ceasul în care sosi și pentru noi dreptatea izbăvitoare a lui Dumnezeu. Minunată este arătarea aceasta a drep- tății în istorie: Cum răsplătește ea\suferința și face să rodească jertfa! Iată, la o sută de ani de'a nașterea marelui erou, In triumfătoarele accente ale marelui * Astăzi cu bucurie, Românilor veniți!*, ne-am adunat din toate unghiurile patriei să-i aducem, la mormântul lui, vestea cea bună a libertății și a întregirii neamului! Și iată gloriosul nostru Rege liberator, care a prezidat marea jertfă a izbânzii, îi aduce prinosul recunoștinții, care i-a fost refuzat în viață. Pătrunși de emoția acestei clipe înălțătoare, Vă rugăm, Majestate, să primiți omagiul dragostei și a profundului nostru de- votament ce Vil păstrăm ca împăratului dreptății noastre! — 291 — Duhul lui lancu rămână de-a pururi în inima poporului nostru, ca o întărire pentru cei șovăielnici, ca o neînfricată împintenare spre jertfă a tuturora și ca o călăuză bună în vremile grele de cari nu este scutită soartea nici unui popor. Cu el să ne umplem inimile și închinându-ne înaintea umbrei marelui erou, să-i zicem: lancule mare, Bravule, tare, Cu noi să fii! Dl Ministru al cultelor și artelor, dl Al. Lăpedatu, a urmat în lista oratorilor festivi, rostind următoarea cuvântare: Sire, Luminată Doamnă, Altețe Regale, Domnule președinte al consiliului, Prea Sfințiți părinți, Domnilor și Fraților! Abiâ a trecut o jumătate de veac de când s’a stins, în pământul pe care stăm azi, cu respect și admirație, sufletul zdrobit prin decepții și su- ferințe al celui mai de seamă reprezentant al generațiunii de revoluționari români ardeleni dela 1848, al lui Avram lancu — și iată că idealul pentru care el a luptat, cu eroism fără de seamă, libertatea națională și indepen- dența politică a Românilor din Transilvania, a fost ajuns. Și a fost ajuns așă cum 11 afirmau chiar și conducătorii poporului nostru dela jumătatea secolului trecut, adecă pentru tot neamul, dela Nistru până la Tisa. Ce mari și epocale evenimente și prefaceri într’un timp relativ atât de scurt, săvârșite numai prin opera pricepută și continuă a trei genera- țiuni succesive de luminați și inimoși patrioți, cari, deși despărțiți prin gra- nițe politice, au lucrat totuș într’un cuget și-o simțire, cu devotament și încredere, pentru dobândirea acelorași bonuri comune și acelorași năzuințe ideale, operă la care s’a adăogat apoi jertfa de sânge pe care neamul în- treg a adus-o pe altarul patriei mume, atunci când ceasul acțiunii răsboi- nice pentru realizarea unității noastre naționale a sunat. Azi idealul pe care legionarii dârji și viteji ai lui Avram lancu îl coborâseră neîmplinit în mormântul amarnicei lor decepțiuni și pe care l-au râvnit cu pasiune toți ceice s’au pus în slujba lui de atunci încoace, este o realitate — o măreață și definitivă realitate, iar vremea prorocită a apo- teozei de recunoștință pentru nemuritorul Erou al luptelor de libertate na- țională ale poporului român ardelean, a sosit... Iată de ce, la mormântul acesta, spre care gândul nostru s’a în- dreptat, cu^mândrie și încredere, ori de câteori am fost la încercare, ca spre un liman mântuitor, de întărire și speranță, la mormântul acesta ne găsim, azi, cu toții, fii ai patriei române mărite și reîntregite — Basarabeni, Bucovineni și Moldoveni, Dobrogeni, Munteni și Olteni, Ardeleni, Bănă- — 292 — țeni și Ungureni — să aducem, în frunte cu însuș gloriosul nostru Suveran, prinos de evlavie și de preamărire: Celui ce-și doarme, acum, desigur, ș liniștit și mulțumit, somnul de veci aci, — celor ce l-au urmat în luptele crunte pentru desrobirea neamului, eroi vechi și eroi noui, — brave po- pulațiuni din care el se trage, Moților aprigi și neînfrânți, și tuturor celor ce au contribuit, cu jertfa vieții lor, la realizarea aievea a idealului no- j stru național. | Manifestația aceasta, de înalt înțeles sufletesc, are un întreit caracter. 1 E mai intâiu un act de pietate și recunoștință, pe care națiunea îndatinează ț să-l aducă tuturor alor săi ce au luptat și s’au sacrificat pentru dânsa și cu deosebire celorce au contribuit mai mult cu fapta lor înțeleaptă ori ac- < țiunea lor răsboinică la pregătirea zilelor de mărire pe cari le-am apucat. E apoi o afirmare a conștiinței de solidaritate, pe care neamurile trebue să o aibă pentru interesele de ordin moral și național și față de cari toți ai lor, fără deosebire, trebue să fie nedespărțiți. E, în fine, încă un prilej de cult patriotic, de pe urma căruia să se poată câștiga mai multă încre- dere și mai multă iubire reciprocă între ceice se închină acelorași altare și proslăvesc pe aceiași eroi. Din astfel de preocupări, simțite, negreșit, de toți cei buni și sinceri, a izvorât necesitatea organizării acestor mari serbări naționale pentru co- memorarea centenarului nașterii lui Avram lancu, — serbări cărora gu- vernul, ca reprezentant al intereselor de cari vorbeam, a ținut să le dee toată însemnătatea cuvenită, pentruca prin cultul marelui revoluționar al Munților să se impună întregei conștiinți publice românești, — pentruca populația în mijlocul căreia a crescut să ajungă a fi cât mai bine și mai general cunoscută, cu rolul pe care l-a avut în conservarea, cu îndârjire, a rosturilor vieții sale specifice, cu virtuțile sale răsboinice, cu extraordi- nara sa putere de rezistență și cu vestiți! săi conducători revoluționari și martiri naționali, — pentruca, în fine, locurile aceste minunate, cu reminis- cențele lor istorice și frumusețile lor naturale, să ajungă a fi locuri de pelerinagiu național, în cari sufletele să se îmbogățească și să se desfă- teze în aceiaș timp. Pentru aceasta s’au făcut, în colaborare cu «Asociațiunea pentru litera- tura română și cultura poporului român>, cu distinsul și meritosul ei preșe- dinte, care a dovedit și cu această ocazie că ține să contribue la opera de cultură și de educație națională a iluștrilor săi predecesori, s’au făcut, zic, lucrări și s’au ridicat monumente, cari să perpetueze unele chipuri și tra- diții scumpe nouă, să arate altele, grijă și respectul ce trebue să avem pentru locurile unde au petrecut și pentru mormintele unde odihnesc cei binemeritați dela patrie și națiune și să păstreze, altele, tot ceeace poate da cunoștința și intuiția lumei speciale a Moților și evenimentele revo- luționare petrecute aci, în Munții Apuseni ai Transilvaniei, în anii 1848— 1849, pentruca astfel pelerinii să aibă ia îndemână mijloace de informație cât mai bogate și mai prețioase asupra oamenilor și faptelor prin cari ei s’au ilustrat și au rămas în istoria neamului. Dar lucrările și monumentele acestea mai au o menire: să rămână pentru cei viitori mărturii vii și grăitoare ale sentimentelor de admirație — 293 — pe care generala' de azi, a României întregite, le are și le cultivă pentru nemuritorii săi înaintași, — sentimente, pe cari, ținând să le mai mărturi- sească odată guvernul țării, nrin glasul meu, salută cu respect umbra .glo- rioasă a .marelui erou și se închină cu pietate mormântului său, preamă- M. Sa Regina în drum spre Muntele Găina. rind în actlaș timp virtuțile, afirmate prin veacuri, ale populațiunei, care a dat neamului românesc, acum o sută de ani, pe cel mai ilustru fiu,.al munților — pe Avram lancu. Onoare și glorie amintirii lui. 294 Al treilea orator a fost reprezentantul tinerimei universitare, dl Buta: In evoluția sufletească a mulțimilor smerite, legate de glie prin lan- țurile iobăgiei, apariția luminoasă a unei figuri legendare este întocmai ca o străfulgerare de-o clipă în întunericul nopții, este un luminiș de raze în lumea nădejdilor ce se aprind în pragul schimbărilor mari... Pentru a descifră cu folos pentru vremile noastre faptele unei ase- menea figuri eroice, simți — fără să vrei — lipsa de putere a cuvintelor de ocazie, simți, că pentru a reda viu vâltoarea de lumină din jurul unui răsvrătitor al energiilor populare se cer peană fermecată și slove de foc. La vârsta noastră, a tinerilor, aprecierea dreaptă a faptelor eroice nu co- boară în ascuțișul condeiului nostru neîndemânatic prin aplicarea rigoroasă a judecății istorice la evenimentele unui timp dat; noi ne apropiem de marii noștri răposați prin acele elemente de transmisiune sufletească misterioasă, cari singure te pun în legătură organică cu frământările vieței naționale din trecut. In adevăr, oamenii mari, oamenii unei națiuni întregi, nu trăiesc în veci prin păstrarea lor in vrafurile prăfuite ale arhivelor subvenționate de stat — documentele spun uneori așă de puțin! — ci prin pătrunderea lor pe calea moștenirilor sufletești în alvia profundă a sufletului-național, care unește și trebue să unească toate izvoarele vieții din trecut. • * Românimea de pretutindeni, setoasă de cât mai multe acte de drep- tate, întârziate de vitregia vremilor trecute, a alergat azi la monumentul aceluia, care fără zăbavă prea multă, poate fi numit temperamentul revoluției noastre dela mijlocul veacului trecut, la mormântul neuitatului erou național Avram lancu. închinarea națiunei întregi la mormântul celui dispărut are, fără îndoială, o îndoită semnificație: Se săvârșește prin aceasta un act de recunoștință națională, pe care-1 datoram de mult unui mucenic al ideii naționale, iar acest act e în acelaș timp și un prilej de fericite Îndemnuri pentru timpurile de față. Făcând parte din prima generație de cultură a Ardealului desrobit, pe care conducătorul real al răzmiriții a dorit-o așa de mult după potolirea patimilor revoluționare, voi încercă să arăt fapta omului în toată mărimea ei prin mijloace cari nu duc nici odată dincolo de scop: prin înțelegere și iubire, căci acestea sunt elementele de legătură între generațiile cari se succed. Cum a ajuns feciorul de țăran din Vidra să răscolească instinctul de apărare al mulțimilor |i să pătrundă în atelierul fermecat al poeziei popu- lare, care selecționează, aproape fără posibilitate de revenire, valorile na- ționale? , Născut pe malul Arieșului tumultuos și limpede, aici în creerul mun- ților, unde nu se poate trăi superficial și trecător, , fiul prima- rului Alexandru lancu, care purtă «șerpar cusut cu fir de aur>, ducea cu sine la școala ungurească acea fisionomie a copiilor naturii, pe cari se puteau altoi ușor principiile nestrămutate ale dreptului natural. Suflet de 295 esență, nu de amănunte, el trecu repede dincolo de înțelegerea ideilor, făcând dintrânsele idei forțe, aplicându-le adecă la împrejurările de viață speciale ale patriei sale înguste cu aceea violență de temperament carac- teristică oamenilor mari, cari nu se mulțumesc cu o simplă cucerire spi- rituală, cari văd în idee: mișcare, prilej de descărcare imediată. Mediul social-politic, care aveă să i provoace în curând la fapte pre- cise nu lipsea Se iviseră «evenimentele politice» din apus și zgomotul lor izbea în valuri furtunoase învelișul extern al monarhiei habsburgice. «Fierbea veacul naționalităților» și începeau a se clătină minciunile sociale. Trufia Af. Lor Regele și Regina în Vidra de sus. nemeșească a câtorva, întemeiată pe privilegiile îngrămădite veacuri de- arândul intenția conflictul și lancu, care aveă în preajma celor două adu- nări naționale dela Blaj vârsta ideală a unui revoluționar răsboinic, se în- chină întreg și deodată spiritului vremii. într’una din aceste adunări el spunea: ^Fraților! Hristos a înviat! Libertatea a înviat! Suntem mulți ca cucuruzul brazilor; Dumnezeu este cu noi!> Jar într’o adunare anterioară, ținută la Câmpeni, el pronunță cuvintele: «De azi înainte numai de mine și de împăratul s’ascultați!» Prin aceasta își lămureă pe înțelesul mulți- milor idealul său politic, care în termeni simpli eră acesta: «Deocamdată cu împăratul împotriva Ungurilor, dar cu Ungurii nici odată!» Simți astfel 296 — cu mirosul nedesmințit al instinctului, că Ungurii sunt dușmanii ireductibili ai nației sale și instinctul a fost Întotdeauna mai puternic, decât sclipiciul ideilor frumoase. In scurt timp el a ajuns să fie considerat decenii printre preoții săi luptători ca «Român viu, de Dumnezeu insuflat», iar când fur- cile răzbunărei Începeau a inaugura epoca de libertate anunțată cu atâta sfară de revoluția maghiară, tânărul prefect se grăbi să coboare câtmai in grabă ideologia revoluționară a lui S. Bărnuț in lumea realităților pipăite, adecă să pășească, fără întârziere, pe terenul faptei revoluționare. Acțiunea întreprinsă de lancu in numele acestei ideologii revoluțio- nare se cunoaște, amănuntele ei ni s’au păstrat in documentele ingălbenite ale vremii, in rapoartele oficiale și in mărturiile contemporanilor. Mulți- mile nu le vrăjiă prin potop de cuvinte, ci «prin razele acelei inspirațiuni misterioase, de care nici el nu-și dădea seamă». Din ochii lui scânteietori se revărsau asupra mulțimilor imbielșugate valuri de sinceritate. Din revăr- sarea acestor valuri de Sinceritate izvorâră strălucitele fapte de arme de mai târziu. Moții nu erau elementele de import târziu pe aceste plaiuri și celce se sprijini in vârtejul luptelor pe oamenii'băștinași, concrescuți cu lespedea de piatră și scoarța pământului, dovedi mai intâiu dușmanului apropiat, mai apoi lumii civilizate că aici, in cetatea de piatră a Ardealului se mai păstrează incă resturi de indărătnicire tracică și că «nu se poate unguri piatra rece și izvorul virgin». Ceice au* încercat să tulbure liniștea sărăcăcioasă a munților, sau să spulbere o regalitate populară au ieșit din încrețiturile lor cu pecetea rușinei pe frunte. îngâmfarea turanică despletită se departă in curând cu o prețioasă concluzie: «Dracul să se mai bată cu popii!» Această concluzie însemnă eșecul planurilor maghiare față de Ro- mânii din Ardeal, iar prin vestita telegramă a generalului Pașchevici, tri- misă lui Nicolae, Țarul tuturor Rușilor, se anunță și lichidarea conflictului habsburgo-maghiar. Steagul ideii naționale purtat de lancu prin văzduhul Înroșit de flăcările răzmiriții, rămase neatins, iar mulțimile mari rupseră definitiv cu umilința: ele se ridicară la conștiința luminoasă a puterilor proprii și un popor, când are conștiința clară a puterilor sale, are tot ce poate aveă d.e folos. Dar mai eră un factor hotărâtor in mersul revoluției române. Se pornise alături de împăratul și tânărul monarh, care-și salvă barca cu glo- rioase tradiții imperiale, abia prin ajutor străin, se sprijini in tot cursul in- căerărilor cu dușmanul pe acțiunea lui lancu, ajuns acum Crăișor al mun- ților. Și dacă vedenia Curții imperiale știu să prefacă adevărata răsplată in ciolane de milostivire prea înaltă, revoluția lucră misterios în sufletul generațiilor mai noui. Ingratitudinea unui tron șubred apasă ca o povară asupra aceluia, «de groaza căruia tremurase întreg Ardealul» și după o luptă cumplită a forțelor interioare se ajunse la desnodământul final: la doine și melancolie, dar revoluția organiză sufletele in vederea luptelor de mai târziu. Aceasta e, pe scurt, povestea tancului, care se confundă cu povestea națiunii întregi. Pentru generațiile mai noui viața eroului a rămas așă' cum trebuiă să rămână. A rămas ca un simbol al acțiunei, ca o metodă de protestare împotriva tuturor dezastrelor puse la cale de zeii olimpului ma- 297 ghiar. Dâra de lumină pe care o lasă lancu in urma lui lumină cu folos cărările tinerimei; poezia populară i*a făurit un cult și noi am crescut in misterele lui. Povestea tancului deșteaptă in sufletul celorce i-aa urmat toate posibilitățile de eroism politic și cultural, care ne-au strecurat printre . vremile de restriște. Și acum mă întorc cătră tine, Slăvite Erou! Tinerimea universitară de azi se simte datoare în fața mormântului tău cu o profesie de cre- dință. Noua cotitură a vremiior te-a răzbunat împăratul, care descinse odinioară in leagănul popularității Tale cu intenția, poate, de a-ți acordă un preagrațios zâmbet imperial — nu mai este, tn locul lui împăratul nostru se închină azi la mormântul Tău și aduce laudă mărimii Tale. Cel vechiu a dispărut, a dispărut de mult, căci dintele harnic al vremii i-a ros coaja impărăției pe mai multe locuri... Pe cel nou nil-a dăruit Dumnezeul dreptății și vitejia noastră și ni-1 va păstră iubirea noastră nemărginită. Alături de dânsul, care a scris in pravila vremiior mai noui o altă epopee măreață, vom sparge, la nevoe, și porțile iadului. Cu sufletul disciplinat de forța idealului, carete-a covârșit in viață, vom porni o ofensivă culturală împotriva întunerecului, care sapă, iar legăturile noastre cu pământul stră- moșesc ne vor desemnă direcția luptelor, ne vor semnală la timp primej- diile mari. Dacă vom simți că . încheiu cu cuvintele generației dela sfârșitul vea- cului trecut: irațiuni și ni s’a înfățișat stăpânitoare datoria ’ de a strânge în orice îm- prejurare în jurul Regelui puterile obștești prin cari România își va înde- plini misiunea în lume. Astăzi, când trebue să se încordeze aceste puteri obștești pentrucă să se consolideze și să se organizeze unitatea națională, atât de scump plătită, resimțim mai viu ca oricând tot ce datorăm Regelui, care ne-a condus la isbândă și ne asigură roadele ei. 299 De aceea din adâncul inimei urăm să trăiască Regele! Să trăiască augusta și vrednica Sa Soție M. Sa Regina! Trăiască Dinastia Română! După din Câmpeni s’a aranjat o expoziție de obiecte lucrate de industria de lemn și de producții miniere din Munții Apuseni. N’au putut să lipsească, firește, donițele și ciubărele Moților, de toate ăoiurile. Din sa- tele Certeje, Scărișoara, Neagra și Albac au trimis Moții donițe, donicioare cu pirogravuri, șteanduri, ciubere, tulnice de brad, buciume, o moară in miniatură. In altă sală au fost expuse di- ferite soiuri de minerale, cristale, de prin comunele Abrud, Roșia, Buciumam', Baia de Arieș și din Arieș. Școala de arte și me- serii din Zlatna a arătat prețioase obiecte din aragonit și ala- bastru, lucrate cu mult gust. Casa lui lancu dela Vidra de sus e împrejmuită cu un gard, de scândură cu lăți. S’a păstrat casa așă cum eră pe vremea lui lancu, numai de-a stânga și de-a dreapta s’au construit două case.. In casa lui lancu a rămas mobiliarul care a fost. In parcul de dinaintea casei se poate ceti, din. straturile de flori, numele Ferdinand și Maria, pe de o parte și Avram lancu, pe de cea- laltă parte. La dreapta dela casa lui lancu e construit ^Muzeul Avram lancu*, constătător din 5 camere: 2 odăi cu obiecte privitoare — 303 — la anii 1848/9, 2 odăi cu obiecte etnografice și o odaie reser- vată secției bisericești (cu capelă). La stânga dela casa lui lancu se află «Casa Națională*. Aici găsim o cameră cu biblioteca, una cu sala de lectură, una cu «Banca poporală», alta cu locul rezervat pentru cooperativa din sat și un antreu, care servește drept sală de consultații. Ip camera I a muzeului anilor 1848—9 se pot vedeă în dulapuri și pe păreți următoarele documente și obiecte de va- Prezidentul «Asociațiunii*, dl Vasile Goldiș, vorbește la Vidra. loare: fluierul lui lancu; drapelul mamei lancului, drapelul reg. 50 A.-Iulia și al companiei XII regim. 6 de grănițeri din Tohan, drapelul regimentului Horia (1919) și un alt drapel, al revoluției din 1919; proclamații din 1848—9, 51 fotografii reprezentând pe lancu și pe alți conducători din 48, precum și locurile de luptă. In camera II puști, săbii, pistoale, tocuri de piele, lănci, buzdugane, sfeșnicul lui Andreiu Murășianu, ceasul lui Axente 304 Severu, masca mortuară a lui Axente, fotografii de ale lui Cle- mente Aiudeanul, Balint, scrisori de ale prefecților, bani con- temporani și clopotul bisericii din Luna, arsă. In casa Iul A. lancu obiectele folosite de el și mobilele simple, în odaia cea mare și odaia cea mică. In capelă prapori, sfeșnice, tetrapod, masă de altar și tot ce mai e de lipsă unei capele. In cele două camere ale muzeului etnografic zeci și zeci de țesături (fețe de mese, ștergare, traiste, cătrin(e, poale, că- măși, pieptărele, căpătâie, țoale), cojace, lăzi țărănești, furci de tors, etc. In odaia I a Bibliotecii și sălii de lectură 2 dulapuri; pe păreți «Moartea Iui Mihai Viteazul» și «trecerea Dunării* — p.e masă ziare și reviste. In odaia II o bibliotecă de 809 volume, pe care o va supraveghiâ dl Aurel Gomboș, cataloage, inventare, hărți, 5 tablouri și portrete —toate spre desfătarea sufletului. Banca poporală și cooperativa au câte o cameră, curățele și ele, cu tablouri istorice pe păreți, cu mobile nouă. Toate odăile își așteaptă oaspeții, îmbrăcate de sărbătoare — și toți sunt satisfăcuți de cele văzute și laudă pe aranjatorii «Asociațiunii». Biblioteca este donată din partea «Astrei», a ‘Casei Școaielor» și a «Ministerului Sănătății». In fața casei lui lancu se află o terasă cu un zid de 40, m. lungime, 1 m. înălțime. De pe terasă o priveliște minunată peste vale. Casele au fundament solid, de beton. Clădirea Casei Naționale și a muzeului sunt făcute din lemn, în stilul caselor din Munții Apuseni. Coperișul e din șindrilă (șisă). In vecini dela casele acestea locuiește un nepot de alJui lancu. Dlui Aurel Gomboș i s’a încredințat postul de bibliotecar și custode. ♦ * * La ora 18 (6) a avut"ioc, într’o sală de teatru Improvizată, într’un pavilion, construit în piața Câmpenilor, ședința festivă a secțiilor «Astrei'. O mare de capete în sală. In frunte, pe estradă, M. S. Regele, președintele de onoare al «Astrei». Președintele «Astrei», dl Vasile Ooldiș, a bineventat pe 305 înalfii oaspeți și a deschis ședința festivă cu următoarea vor- bire, dupăce au luat loc și Maiestățile Lor și Altețele Lor Regale: Sin, Doamnă, Altețe Regale! Progresul spre fericirea omenirei pe pământ se realizează prin ar- monizarea treptată a libertății individuale cu interesele comunității. Dreptatea supremă este desăvârșirea acestei armonizări. Ea se face prin afirmarea progresivă a forțelor de coeziune socială. Serviciul divin la casa lui lancu. Sfințirea casei naționale și a muzeului anilor 1848—1849 de pe lângă casa lui lancu. Aceste forțe sunt reprezentate prin idealele omenești, cari se alter- nează în cursul nesfârșitelor vremi și selecționându-se prin sita istoriei și purificându-se prin lupte și suferinți, se apropie fără încetare de idealul suprem al dreptății. Puterea determinantă a idealelor omenești se află în funcțiune de mă- sura energiilor și a jertfelor, pe cari indivizii și societatea sunt în stare să le producă pentru realizarea lor. Locul neamurilor pe scara ierarhiei valo- rilor în concurența istoriei se fixează prin măsura acelor jertfe, pe cari le aduce fiecare întru îndeplinirea idealelor umanității. 306 Pe această scară a desăvârșirii își are locul său de onoare idealul național, care pretinde libertatea, independența și unitatea organică a fie- cărei națiuni față de altele și tot atunci realizarea dreptății in raporturile dintre indivizii cotnponenți ai fiecărei asemenea unități. în numele acestui ideal istoria face dreptate fiecărei națiuni în mă- sura jertfelor ce ea îi aduce. De două mii de ani, aproape, neamul nostru românesc persistă în afirmarea ființei sal^e etnice distincte și cu neasămuită îndârjire a luat asupra-și toate jertfele și toate suferințele impuse prin această cu adevărat eroică perseveranță. Acest eroism desfășurat intru apărarea ființei sale și în numele unui idefll; care azi a devenit dogmă în crezul omenirei, a susținut neamul nostru în lungul șir al veacurilor și i-a adus în sfârșit mântuirea. Măsura acestui incomparabil eroism va trebui să desemneze națiunei noastre loc de onoare in societatea neamurilor și strălucire în istoria sbu- ciumărilor omenirei pentru dreptate. Având conștiința vie a acestui eroism, închinându-ne lui și celor jertfiți în numele lui mai vârtos vom zidi viitorul națiunei noastre fiindcă cu adevărat națiunile trăiesc mai mult prin morții lor decât prin cei vii. Asemenea act de pietate săvârșim astăzi închinându-ne celui mai strălucit viteaz Și adevărat martir al neamului nostru. ’ ' Se împlinesc acum 100 de ani dela nașterea lui Avram lancu, a băr- batului, care prin faptele sale și prin jertfa amară a vieții sale a consacrat definitiv îndreptățirea națiunei noastre la libertate și unitate. «Asociațiunea pentru literatura română și cultura poporului român» a moștenit modesta avere a pomenitului, dar mai vârtos i-a moștenit gândul său de Înălțare a neamului la înfăptuirea idealului național. Prin zile grele și pândită cu dușmănie de forța publică și mediul împrejmuitor, «Asociațiunea» dela înființarea ei cu râvnă arzătoare și aprigă tenacitate a urmărit îndeplinirea acestui ideal. Mai presus de toate ea a cultivat conștiința unității etnice și culturale a întreg neamului românesc, prea bine știind, că la împlinirea vremii această solidaritate etnică și cul- turală va trebui să producă unitatea politică a națiunii noastre, ea a ținut vie amintirea tuturor faptelor trecutului, ea preamărea jertfele aduse pe altarul acestui viitor visat de strămoși. Cu sufletul său «Craiul Munților» a prezidat această «Asociațiune» până la izbăvire. Și sub ocrotirea acestui suflet crăiesc gândul Românilor arde- leni se înfrățea cu al Românilor de pretutindeni în așteptarea zilei peleî mari a unirii desăvârșite. Se vor împlini î« «urând 10 ani, de când Maiestatea Voastră, Sire, ați urcat Tronul Regelui Carol, întemeietorul Regatului Român. începuse groaznicul răsboiu al lumei celei vechi. Și atunci, aci în Ardealul lacră- milor, pe-o pagină a organului de publicitate, ce reprezenta aspjrațiunile națiunei noastre robite, aducând Regelui Ferdinand salutul cuvios al acestor robi, umilul grăitor de aci, scria așă: «Dela marele său unchiu, Regele Ferdinand a moștenit Tronul României, dar tot atunci el a moștenit și scutul de apărare al unității etnice și culturale a tuturor Românilor. Și dacă Re- 307 gele Ferdinand va trebui să jure în fața Țării Românești, că-i va fi părinte bun și ocrotitor, tot atunci la altarul din cămăruța ascunsă a inimei sale cinstite el va trebui să jure înaintea lui Dumnezeu, că va fi scut de apă- rare unității etnice și culturale a tuturor Românilor». Iată, Sire, istoria ne este mărturie: nu ne-am înșelat. Eroismului și jertfei celor trecuți dela noi Maiestatea Voastră ați adăogat eroismul și jertfa cea mare a sufletului Vostru curat și cinstit. Craiul Munților doarme acum liniștit în mormântul său umbrit de gorunul lui Horia. Visul strămoșilor s’a împlinit. Moștenirea scumpă de Vederea generală a casei lui lancu, a muzeului și bibliotecii. scnt a ființei noastre naționale dela Avram lancu, Craiul Munților, a primit-o acum Regele tuturor Românilor. Acest Rege, în fruntea națiunei române întregi se închină azi memoriei lui, iar > dnpă 63 de ani ai ființării sale azi își ține cea dintâi adunare festivă sub prezidenția de onoare a acestui Rege viteaz și înțelept. Sub puternicul Său scut și al tuturor ur- mașilor Săi ea își va îndoi energia pentru păstrarea pe vecie a unității și libertății noastre naționale prin puterea invincibilă a culturii. Închîhându-ne memoriei lui Avram lancu și a tuturor acelora, cari au adus jertfa iubirii lor pe altarul idealului nostru național și jurând cre- dință neclintită acestui ideal, în extaz de fericire strigăm astăzi: 308 — Trăiască Maiestatea Sa Regele Ferdinand, Trăiască Maiestatea Sa Regina Maria. . ' Trăiască Altețele Lor Regale Principele și Principesa moștenitoare. Trăiască Dinastia română și România Mare, nnită pe veci. M. S. Regele a răspuns următoarele: «Din toată inima vă mulțămesc pentru călduroasele cuvinte cu cari ne întimpinați în mijlocul «Asociațiunii transilvane pentru literatura română și cultura poporului român* și la rândul Meu salut cu deosebită dragoste pe toți membrii «Asociațiunii*, mulțumindule încă odată pentru alegerea Mea ca Președinte de onoare. Intr'un chip fericit ați orânduit aid în Câmpeni adu- narea din anul acesta odată cu centenarul nașterii lui Avram lancu, marele luptător din anii 1848 și 1849 pentru drepturile noastre naționale. Cinstirea bărbaților însemnați cari și-au dat întreaga viată pentru binele obștesc ește o stânth datorie, căd altfel am arătă că riam merită să se jertfească pentru noi. Cunosc frumoasa menire a «Asociațiunii* și feluritele greutăți ce a întimpinat în desrobirea ei. Prin vitregia de veacuri a fostelor stăpâniri poporul român a rămas prin cultură în urma tuturor națiunilor conlocuitoare și numai cu mari Jertfe din partea lui și cu devotamentul și răbdarea de apostoli a preoțimei și a cărturarilor s'a putut înjghebă în jurul bisericii câte un mic local de lumină și mângâiere sufletească. In cursul celor peste 60 ani de existență a «Aso- ciațiunib, cu toate piededle ce a găsit în cale, a îndeplinit un rol cultural. frumosul muzeu din Sibiiu, importanța publicațiunilor și conferințelor, dar mai ales bogata sa bibliotecă popu- lară au contribuit mult la răspândirea culturei până în păturile cele mai adânci ale poporului. Astăzi însă, când vă stă înainte un câmp liber pentru desfășurarea întregei d-voastră activități, înzecite și însutite silințe suntem datori să desfășurăm ca să aducem și cultura poporului român la înălțimea la care darurile sale sufletești îi dau tot dreptul să stea. 309 Alăturea de Liga culturală, căreia după realizarea idealului național pentru care a dus lupte așă de memo- rabile, marele nostru învățat și istoric, care a condus-o cu atâta râvnă, a dat îndrumări noui menite să ducă la înfrățirea sufletelor prin cultură, alăturea de funda- țiunea culturală înființată de iubitul nostru fiu, puteți păși mână în mână la desțelenirea ogorului nostru cul- tural și la ridicarea națiunei prin cultură.* Țăranii din Vidra de sus în așteptarea M. Lor. Regele și Regina. Odată cu răspândirea culturei în popor, «Asocia- țiunea» își va urmă opera de înfrățire în toate ținuturile României întregite prin acele încântătoare manifestări ale neîntrecutei noastre arte populare. Conducte etnografice cu feluritele industrii casnice și. porturi naționale, cu minunate coruri și dansuri populare, precum au fost acelea din primăvara trecută la București, 310 — răscolesc în sufletele noastre cele mai adânci sentimente de frătie și de iubire de țară. Ca un semn al dragostei mele pentru «Asociațiunea transilvăneană» și în amintirea acestor serbări înălță- toare, în cursul cărora an fost înconjurați cu atâta sin- ceră iubire și cald entusiasm, dăruiesc suma de una sută mii Lei din care «Asociațiunea» să înființeze un fond pe numele nostru, iar venitul sărse întrebuințeze pentru ajutorarea tinerimei la învățarea meseriilor și a industriei casnice. Din tot sufletul vă urez spor bun la muncă». Oratorul festiv al secțiilor a fost dl prof. univ. din Cluj, Dr. Silviu Dragotnir: Sire, Mărita Doamnă, Trei sferturi de veac s’au strecurat, de când plaiurile aceste adum- brite de brazi seculari răsunau de chiotul de izbândă și cântecele de vi- tejie ale Moților. Lăncerii lui Avram lancu cutreierau, zi și noapte, acest Cuib cald al Câmpenilor, care a dat adăpost celor mai străluciți eroi ai poporului nostru. Aici, în cartierul general al degiunei aurarie gemine» țeseau planuri prefecții legiunilor și tribunii poporului. Un tânăr de-o ma- turitate neobișnuită la vârsta sa, înzestrat de Dumnezeu cu tot ce-1 poate face să pună stăpânire pe sufletul semenilor, conducea staturile politice și operațiunile de făsboiu. Avram lancu, Regele Munților, a fost legat de pământul, care l-a născut, prin mii de fibre, dar mai ales' prin partea de pasiune, Însuflețire și energie, dare a cheltuit-o din belșug, în mediul ad- mirabil de potrivit pentru luptele și aspirațiile sale. Evenimentele, cari au dat un relief atât de strălucitor figurei sale de erou și apostol martir, s’au petrecut într’o epocă deosebit de vajnică pentru poporul românesc de dincoace de Carpați. Dar pe cât de scurtă și fulgerătoare a fost desfășurarea lor, tot pe atât de adâncă și trainică a rămas întipărită în memoria generațiilor, cari le-au succedat. Sire, Dacă privim mișcarea Românilor ardeleni din anii 1848 și 49, când personalitatea lui lancu a devenit istorică, trebue să ne dăm seamă, că ea .a fost cea dintâiu afirmare politică conștienta și energică a poporului no- stru. Lipsiți de condițiile esențiale, între cari se poate fauri o politică na- țională, supuși încă și in jumătatea primă a veacului XIX, unor concepții medievale de drept, cari îi apăsau cu greutatea lor de plumbi Românii din Ardeal au săvârșit, totuș, una din minunile, pe cari provedința ni le-a rezervat darnic în drumul cătră realizarea firească a idealului național, 311 Generația dela 48, a fost, intrladevăr, vrednică de clipa măreață, pe care a trăit-o și dacă aspirațiile sale au rămas neîntăptuite, sămânță împrăștiată cu atâta generozitate aveă să încolțească încurând și să dea roadele dorite. In acelaș moment, în care Simeon Bărnuțiu ridică, în Sibiiu, dra- pelul naționalismului curat, în tot Ardealul se auzeau, tot mai deslușit glasuri hotărâte, cari încercau să formuleze programul național: Ia Cluj o pleiadă de tineri entuziaști aveau curajul să susțină, chiar și în întrunirile ungurești, dreptul limbei noastre, la Orăștie se plămădi atunci un admi- rabil ultimat cătră dieta din Cluj, în Blaj, Lugoj și Brașov tineretul înflă- cărat, profitând de o mai mare libertate de acțiune, se dovedi bine pre- parat pentru o propagandă imediată, iar în Târgul-Mureșului, unde se adunase un număr considerabil de juriști și advocați români, proclamarea minimului de postulate naționale trezi un vifor de proteste din partea po- M. S. Regina intrând în casa lui lancu. pulației maghiare. Din acest mediu și înzestrat cu tot bagajul ideilor de libertate și democrație ale timpului, apare, alături de tovarășii săi, Avram lancu. Tânărul modest și sârguincios, prietenul devotat și tovarășul vesel de până aci fu, pare-că transfigurat. Noul val, ce străbăteă Europa îi răs- coli sufletul, care păstră, fără îndoială, ca o moștenire sfântă, pomenirea răsbunării lui Horia. In acest chip începe epopeea lui lancu și se desfășoară treptat din ajunul adunărilor naționale ținute in primăvară și până ia cea de a treia adunare dela Blaj. In acest răstimp ideea națională realizase progrese uriașe. Ca un râu cu matca plină, cu cât își purtă mai departe valurile, cu atât își des- chideă tot mai largă și mai luminoasă ținta izvorârei sale: restituirea ace- stui popor, de obârșie nobilă, în drepturile sale firești. Piedecile, pe cari le — 312 — . i Întâmpină cele două delegații românești trimise la Cluj, Pesta și Viena, in loc să stângă avântul tineretului, 11 indrituiră la o acțiune și mai vio- lentă «Brațele noastre», spune lancu într’una din scrisorile sale «din 15 Mai până la ora cea fatală deschise au stat, ne-am oferit fraților maghiari > de cei mai sinceri amici pentru toate adversitățile timpurilor viitoare, nu- \ mai să ne garanteze naționalitatea, pe temeiul dreptului egal. Dumnialor * insă, in loc de-a dobândi inima unui popor compact din mai multe mili- oane, Întrebuințară sbiciul teroristic». Intr’adevăr, Ungurii, chiar și cei mai dispuși a face concesiuni «cetățenilor de buze române», nu recunoșteau $ nicidecum deplina îndreptățire a națiunei române. Atât proiectul de lege 1 al baronului Wesselenyi, cât și cel alcătuit de comisiunea zisă regnico- ; Iară se intemeiau pe concepția despre unitatea națională a statului maghiar și erau departe de-a mulțumi măcar pretențiile celor mai moderați. Dar in afară de Împrejurarea, că dorințele juste ale Românilor au fost des- prețuite și refuzate, în Ardeal se Înstăpâni un adevărat regim de teroare. Chiar și după statisticile oficialității austriace numărul jertfelor culese dintre -■ intelectualii și țăranii români a fost foarte considerabil: peste patru mii de vieți omenești au botezat cu sângele lor primul avânt de libertate al na- țiunei române. Numai în partea sudică a Transilvaniei-, în județele coⁿ‘ '• duse de Sași, precum și in Țara Oltului niai găseau adăpost cei refugiați j dinaintea furiei, care se deslănțuise. Versul poporal din acel timp zugră- vește admirabil icoana acestor stări: Dragă țara Oltului, Câte lunci . -Atâtea cruci, De-a dragul să te tot duci. Dar țara Ardealului, Câte lunci Atâtea furci, De urât să nu te duci. < lancu suferise in răstimpul acestor prigoniri mai mult din pricina, că era osândit să aștepte cu răbdare, până când energiile neamului său se adunau pentru a stoarce cu puterea brațelor, ceeace bărbații politici ai ’ Românilor n’au fost in stare să obțină pe cale legală. Neastâmpărul său din acel timp fu potolit, in fine, prin noile hotărâri ale adunării din Blaj, intre cari cea mai de căpetenie a fost, fără îndoială, Înființarea gardei - naționale române. Astfel constitui lancu legiunea din Munți, căreia ii dete numele de legiunea auraria gemina, in vreme ce Axente Severu își adună ; cetele la Blaj, Constantin Romanu la Reghin, Nicolae Solomon la Hațeg, 1 Popoviciu Marțianu la Sebeșul-Săsesc, iar Vasile Moldovanu la Cetatea .’ț de Baltă. Comitetul din Sibiiu proiectase să înarmeze 16 legiuni cu un uriaș efectiv de 195 mii de oameni, dar se văzu in curând in imposibili- tate de-a câștigă un număr atât de mare de arme. Generalul Puchner, care rămase în Ardeal să reprezinte pe împăratul din Viena, n’a avut nici- odată încredere deplină in Români și de aceea nici nu le-a dat, decât un 313 număr prea neînsemnat de arme. O statistică oficială din Septemvrie 1849, când s’au cules armele de cătră armata austriacă și dela populația română, ne spune exact cifra armelor ce au fost distribuite prefecților români, în cursul revoluției: 2120 arme militare, 480 flinte cu percusiune, 1802 arme de vânat și 598 carabine. Dintre aceste arme legiunile lui lancu și Bu- teanu nu au primit mai mult ca 1200 arme bune, astfel că și Moții au fost nevoiți a sc înarma cu furci, coase și mai ales cu lănci, pentru a nu în- timpina pe dușman cu brațele goale. Pentru a înțelege, totuși, succesul strălucit al acestor armate de le- gionari trebue să pomenim faptul, ce suprinde pe oricine răscolește arhivele guvernului maghiar din timpurile acelea: unanimitatea cu care țăranul no-, stru s’a ridicat deodată in toate ținuturile locuite de Români. In fiecare zi Kossuth primea rapoarte dela comisarii săi despre revolta populației ro- M. S. Regina și A. S. Principele Carol părăsind Biblioteca din Vidra. mâne, care se împotrivea mai ales recrutărilor forțate ale cârmuirii. Interesant e, că asemenea mișcări sângeroase au fost în ținutul Oraviței, între Lugoj și Lipova, în regiunea Aradului, apoi în Chioar, Sătmar și Maramurăș, prin urmare tocmai în regiunile, unde comitetul național nu ajunse a or- organiză rezistența. Comisarii guvernului unguresc recunosc, că mobilul prin- cipal al acestor mișcări eră instinctul de conservare națională. Cu atât mai vârtos alergă deci poporul sub drapelul prefecților săi și în nu mai puțin ca opt zile, se putu înjghiebă o armată forpiidabilă de aproape patruzeci de mii de oameni, care făcu expediția de desarmare a orașelor și taberelor ungurești înșiruite pe linia, ce duce dela Teiuș până la Cluj. Eră prin ur- mare terenul* deplin preparat pentru această mișcare națională; poporul aștepta cu înfrigurare glasul conducătorilor săi și când văzii, in fruntea cetelor, cari inundau văile, pe Avram lancu, instinctul popular, care ara- 3 314 reori se înșeală, recunoscu in el pe eroul visat, pe Craiul Munților. In aceasta consistă taina popularității, pe care șî-o câștigă repede și pe care, deși destinul ii hărăzi lungi ani de suferință, nu o mai pierdu nici- odată. Evenimentele ulterioare diu|Decelnvrie 1848 și până in toamna anului următor, justificară pe deplin nădejdile legate de tinărul lancu. El știu să țină piept și cu un dușman mai puternic și inchis in cordonul său de fier, izbuti să zdrobească, una câte una, armatele, cari se încumetau să pătrundă în munți. Cu deosebire în răstimpul cât fu izolat în munți faima sa crescu și numele său de viteaz se răspândi pe tot pământul românesc. Inafară de cordonul lui lancb situația politică^șe schimbase in defavorul cauzei noastre. Nepriceperea și lipsa unui plan unitar de operațiune pricinuiră încurând înfrângerea și disolvarea armatei imperiale din Ardeal. Ungurimea prinse din nou curaj, asfel, că satele românești, -dela Cluj până la Brașo^, fură asaltate și decimate din nou de către voluntarii și honvezii unguri. Goana după fruntașii români fu deastădată și . La acest program Bach le răspundeă: «Românii sunt ridicați la egală valoare și la egale drepturi cu celelalte națiuni și prin aceasta le este garantată egala desvoltare a naționalități lor, precum și participarea la in- stituțiunile libere comune, acordate tnturor popoarelor din imperiu, între marginile precizate în constituție*. Dar delegația dela Viena replică cu deplină îndreptățire, ca «un asemenea drept va fi literă moartă pentru Ro- mâni, dacă nu se vor uni toți într’un singur corp național față de celelalte națiuni conlocuitoare, corp cu totul independent, atât cu privire la admi- nistrație, cât și la legislativă». 317 După intervenția rusească Curtea din Viena nu mai avea motiv a se teme de Românii ardeleni și, de fapt, încurând după aceea, ministrul Bacb, care eră sigur de izbânda desăvârșită a armatelor austro-ruse, opri pe delegații noștri de a se iscăli drept reprezentanți ai națiunei române, dela care n’au primit nici un mandat. Evident, că ei deveniseră incomozi reacțiunei, care învălui pe tinărul Habsburg și care eră departe de-a sub- limă în dicționarul său cuvântul de gratitudine. Avram lancu fuse ținut in curent cu fazele acestei politici până către jumătatea lui Martie, când desființarea comitetului prin învingerile gene- ralului Bem ii luară posibilitatea de a se mai informă. Dar și din câte cu- noscuse până .atunci din manifestațiile imperialilor in Ardeal și-a putut în- M. S. Regina în Vidra de sus. chiegâ convingerea, că neamul său iși poate găsi mântuirea numai în sine însuși, în puterea brațului său vânjos și în sufletul său eroic. Avem știri, cari ne îndreptățesc a susțineă o asemenea afirmațiune. Intre ele mai în- tâiu legăturile lui lancu cu A. O. Oolescu (Arăpilă), vărul Ooleștilor, un naționalist înflăcărat și un bărbat politic, care aveă mai multă experiență politică și un orizont mai larg, decât Ardelenii. Oolescu veni către Cră- ciunul anului 1848 la Câmpeni, unde stete aproape două luni, ca oaspe al lui lancu. In toată această vreme distinsul boier muntean, discută cu Craiul Munților sorțile de izbândă ale revoluțiunei române. Cunoaștem din scri- sorile sale multe din părerile, pe cari le-a împărtășit atunci fruntașilor noștri. El «se amorase» de lancu intr’atâta, că ii descoperi planurile, ce și le fă- ceau emigranții entuziaști din Muntenia. Cetindu-i corespondența sa din Constantinopol și Paris, îi arată, că loan Brătianu, «comisariul nostru din Paris>, cum spuneă el, lucrează și în interesul Românilor din Austria și că «în amestecătura aceasta grozavă» trebue să se «constitue» Românismul, — 318 — imperiul român din cele opt milioane de suflete românești. Datoria lui lancu este de-a «constituă pe cei 4 milioane de Români de către Austria», în vreme ce Gheorghe Magheru va aveă gloria să câștige izbânda in prin- cipate. Când scria aceste șire lui lancu din Zlatna. Golescu primise tocmai știri dela Brătianu, că Franța și Englitera vor să silească pe Ruși de-a evacua principatele și că in chipul acesta, lesne se poate naște o confla- grație europeană, o amestecătură grozavă, din care poporul nostru poate numai profită. In fine Golescu aduce și o învinuire justă politicei ardelene: «Frate lancule! Români din Ardeal sacrifică viața pentru naționalitate și ei nu caută să trimită oameni în Paris, Berlin, Viena, Francfort, spre a culege rodul ce trebue'să iasă din lucrurile făcute cu sângele a mii de Români și cu averea a sute de sate pustiite. Inzădar va să mân a cineva, dacă nu ne vom gândi și la secerat... Acum sau niciodată putem face și treaba noastră, făcând pe ac^eea a altora. Astă împrejurare favorabilă este rimisă de provedință Românismului. Să căutăm ca Românul murind pentru împărat, să. moară și pentru națiunea sa. Precât este de însemnătate mare a aveă arma în mână și a onoră cu triumfuri pe bravii noștri apărători, onorându-ne noi înșine, câpd onorăm bravura și eroismul lui lancu, pe atâta este și până în mâna omului... spre a stoarce foloasele bravurei pe calea diplomatică». Asemenea sfaturi și zugrăvirea unor planuri atât de mărețe vor fi impresionat profund pe lancu, cel ma: fanatic adept al liber- tății naționale, care pentru noi, cum ne-a învățat istoria, nu s’a putut realiză fără de realizarea integrală a unității naționale. Căpitanul Ivanovici, după terminarea revoluției, face, în raportul său, următoarele constatări interesante: «Din Muntenia s’au refugiat în Ardeal (la lancu) insurgenții Golescu, lonescu, Bălăceartu, Andreianu și Vițian (Racoviță). N’am reușit să stabilesc de cătră cine au fost trimiși în prefectura-de aici. împreună cu prefecții lancu, Buteanu și Dobra ei ți- neau fără de teamă (unverhohlen) cuvântări împotriva armatei și împo- triva prea înaltei case imperiale». Deci lancu, conștiu de răspunderea, care apăsă umerii generației sale, împărtășeă ideile Golescului: luptă în contra Ungurilor alături de Habsburgi a fost o tactică momentană impusă de împrejurări, iar nu un principiu politic! «Nu fiți mici la credință», spuneă lancu în Iunie 1849, «înșelându-vă, că noi am fi oarbe instrumente ale Camarilei și că principiul nostru ar fi singur negru-galbînism, după cum vă place a crede. Nu, domnilor, nu! Noi suntem oamenii libertății! Pentru asta am revoltat, pentru asta ne am vărsat și suntem hotărâți a ne vărsă sângele până la ultimuf Român». Cine vorbește astfel, știe ce vrea și prin această se deosebeă Avram lancu de o seamă dintre contempo- . răni: el se consideră instrumentul națiunei sale, pentru a cărei izbândă lupta. De aceea xând veni la Câmpeni Nicolae Bălceseu, celălalt apostol al naționalismului, deși recomandă o tactică imposibil de urmat, împăcarea cu Ungurii, fu primit cu căldură de cătră Craiul Munților. In fond crețul lor eră identic; unul spuneă atât de frumos în graiul său, ce fascină, că «până când un popor nu va ex'stă Ca națiune, n’are ce face cu libertatea», ceeace lancu se străduise a dovedi c>t fapta. După încheierea revoluției Bălceseu nu pregetă ă aduce eroului nostru prinosul său de admirație, 319 caracterizând actele de vitejie ale lui lancu: una din faptele cele mai mi- nunate ale acestui minunat al XlX-lea veac. Dar și Avram lancu trebui să-și întipărească atunci adâncul sens al adevărului rostit de Bălcescu, cu intuiția unui piofet: Garanția cea mai temeinică a naționalității Românilor din Transilvania stă în libertatea Munteniei și Moldovei>. El trase liniile programului politic, pentru a cărei realizare Maiestatea Voastră, Sire, ați tras sabia vitejească, pentru ca prin eroitmul și jertfa de nesfârșită mă- reție a ostașului român, să desăvârșiți opera generațiunilor mari ale nea- mului românesc. ■ Câtă dreptate aveă Eudoxie Hurmuzaki, farul luminos al fraților bucovineni, să fixeze, la sfârșitul anului 1349, următorul bilanț: . lancu mai ținu taberile sale adunate până cătră sfârșitul lui August 1849. In 22 August el trimise doi delegați la comandamentul din Cluj, pentru a-1 anunță, că e gata să-și demită oamenii, dupăce dușmanul a fost înfrânt. Ofițerii austriaci din orașele ardelene, instigați de Sași și de Un- guri, începură a luă o atitudine tot mai dușmănoasă față de Români și denunțurile lor răutăcioase sporeau in măsură, in care cetele înarmate re- fuzau a depune armele in massă, ca și când ar ti fost învinși. lancu se duse la Sibiiu de două ori s£ protesteze și numai după ce văzu, că o re- zistență față de reaua credință ă clevetitorilor nu mai are nici un rost, dete poruncă oamenilor săi, să prezinte armele comisiilor, cari le adunau din comună in comună. Prin urmare, iqdată după revenirea Austriacilor 11 izbi pe lancu in- gratitudinea lor. .In loc de-a aprecia după cuviință jertfele aduse de Ro- mâni, ii tratau din nou cu neîncredere și in loc de-a răsplăti credința lor, comitetul național fu desființat și toate măsurile de represiune, care se luară, fură aplicate și in contra noastră. Abiă câțiva din funcționarii in- stalați pe la numeroasele administrații fură recrutați dintre Români și nimic, absolut nimic, nici o măsură, nici o lege, nici măcar o făgăduință vagă nu mai dădea vre o nădejde fruntașilor români, că lucrurile se vor schimbă în spre mai bine. Nici delegația dela Viena, a cărei conducere o luase Ion Maiorescu, nu mai primi vre-un răspuns favorabil. Ba' după ce se în- toarse Șaguna acasă, fruntașii rpmâni deveniră incomozi pentru noul regim, care plufeă în apele reacțiunei celei mai negre. Lovitura strașnică primită de poporul său nu-1 dureă pe nimeni mai mult, ca pe dânsul. Cum încrederea în eroul național nu dispăruse, de câte-ori o nouă desiluzie Încercă pe fruntași ori pe popor, privirile tuturor se aținteau, iarăși, spre munți: — Ce face lancu? — Ce spune lancu? < Dar lancu nu mai puteă să ajute poporului său. Biurocrații reac- ționari li păzeau fiecare pas: Se temeau de el. Iu Decemvrie 1849 fu cbiar arestat in. piața Hălmagiului, dar poporul adunat în număr mare, il eli- 321 beră. Nici călătoria, pe care o făcu la Viena, la Începutul anului 1850, pentru a se prezentă Împăratului nu amelioră situația politică. lancu fu primit cu amabilitate din partea lui Francisc losif, a cărui privire odihni pentru un moment asupra chipului frumos al inimosului Moț. Dar tânărul Împărat steteă atunci prea mult sub înrâurirea cercurilor reacționare. Atitudinea, pe care o avu Avram lancu, în chestia decorațiilor, cu prilejul ultimei petreceri în Viena, ne desvălește un colț din sufletul său. Țarul Rusiei, la propunerea generalului Liiders, decorase pe câțiva din foștii prefecți ai legiunilor, între cari, firește, și pe Avram lancu. Aflând aceasta guvernul austriac se grăbi a distribui și el decorații pe seama frun- tașilor români. Dar nu toți primiră distincțiunile oferite. Mai ales refuzul lui lancu făcu sensație. Poliția din Viena interveni atunci și-l invită să spună motivele, cari îl determină a nu primi decorațiunea. lancu dictă într’un proces verbal declarațiunea sa motivată. Se pare, că poliția nu M. S. Regina la Vidra de sus. îndrăznea să prezinte ministerului acest proces verbal. II chemă încă odată, învitându-1 să se pronunțe scurt, fără motivare, că primește deco- rația sau ba. lancu răspunse: ba. In Februarie 1851 lancu se duse, din proprie inițiativă, la poliție și spuse, că persistă pe lângă cea dintâiu de- clarație, pentrucă cum ne informează Bărnuțiu , spunea lancu către un eliat al Un- gurilor, «că cu ce i-am fost dator, i-am plătit, nimic rămânându-ne înapoi de-a mai pretinde». Plătind opresorilor pentru un trecut de durere și de suferințe, el a binemeritat recunoștința poporului, din care a răsărit. Iar dacă, răpus de ingratitudinea legendară a stăpânirii habsburgice, ceeace a fost omenesc $i trecător în ființa sa a sucombat, astăzi din adâncul mormân- tului, unde zace alături de cei mai iubiți tovarăși, sufletul său înălța-se-va lămurit pentrii a sprijini mersul spre lumină al urmașilor, cari de-a puru- rea vor binecuvânta și slăvi pomenirea sa! Sa trăiți, Site! Să trăiți, Merită Doamnă! Trăiască Augusta Dinastie! Trăiască și înflorească România ! După dl Dragomir a luat cuvântul I. P. S. Sa Mitropo- litul Primat Dr. Miron Cristea: Sire, Doamnă, Domniță, Domnilor Miniștri, labiților fii sufletești, Dintre toate ținuturile și dintre toți «codrii verzi de brad și câm- purile de mătase» ale pitorescului nostru Ardeal, «Munții Apuseni» merită în cea mai largă măsură întreaga luare aminte a poporului român și a cercurilor lui conducătoare, căci in timpuri de grea cumpănă șl apăsare, de aici din sufletul neprihănit al țăranilor acestor istorici munți aisbucnit ca apa dintr’un isVor cristalin de munte conștiința națională multe veacuri înăbușită de aici s’a pornit cu elementare forțe furtuna, care a adus Ro- mânilor de dincoace de Carpați tablele legei, scrise tu cu slove slabe pe lespezi trecătoare, ci săpate adânc în inima tuturor Românilor de faptele 323 — glorioase ale mucenicilor, ieșiți din sânul acestor munți și“ crescuți In at- mosfera curată a sufletului iubiților noștri Moți, pilde strălucite și neîntre- cute de jirtfă pentru glia strămoșească, pentru Țară și românism. Demnitatea de neam a Români lot ardeleni nicăieri și nici odată n’a fost ridicată la o înălțime mai mare, ca prin sabia lui lancu și prin bravura ostașilor săi. lancu a întărit acești munți, nu cu ziduri, ci cu entuziasmul fiilor săi, într’o cetate neînvinsă a românismului, căruia i-a dat hrană'con- tinuă întărind pe toți în nădejdea unor zile mai bune, de deplină liber- tate, șt în conștiința națională, care a creiat România întregită, unirea neamului. Viața lui lancu și a soților săi în munca de desrobire a fraților, va rămânea pentru toate generațiile viitoare o pildă de vecinică recunoștință. . Țărani din Câmpeni în așteptarea M. Lor Regele șl Regina. Biserica română din țară nu numai ia din tot sufletul parte la aceste festive manifestări de generală recunoștință, ci și cu multă mândrie, fiind conștie că ea a crescut poporul in duhul care să inspire pe acești eroi. Și de aceea tocmai zilele și faptele lui lancu au cristalizat cunoscuta'de- viză: «Preoți cu crucea in frunte, căci oastea e creștină». , Acestui adevăr istoric îi da glas gura poporului în semnificativele versuri: «Sus pe vârful muntelui, In cetatea tancului, De trei zile, de trei nopți Cânt-o sută de preoți: Și se roagă și se închină Pentru tabăra română». 324 Ba mai mult, preoții nu numai s’au închinat, ci nu s’au subtras — în acele zile atât de sărace în conducători pricepuți și specialiști — .nici dela participarea activăm luptele lui lancu, aducând jertfe însemnate și subliniind și prin faptele lor și ale., colegilor lor din alte timpuri și alte părți adevărul că «crucea și spada» au susținut neamul și i-au întemeiat Țara de azi. Poate, că .Dumnezeu va produce cu timpul și minunea, ca «spada» să fie înlocuită cu alte mijloace umanitare, cari să rezolve conflictele dintre popoare și Țări și să întrupeze în viața popoarelor dreptatea cu toate yir- tuțilț și consecințele ei. Dar «crucea», semnul jertfei pentru binele obștesc, trebuie să ră- mână în viața poporului român și pe viitor, și ea va rămânea în veci sim- bolul și mijlocul cel mai efectiv pentru a îndreptă neamul pe căile ade- văratei civilizații și a unui statornic progres, și pentru crearea de eroi, cari să. garanteze existența neamului. Ca purtător al acestei cruci «creștinești și românești, găsesc în aceste sărbătorești clipe că ar fi inutile aceste și alte asemenea festivități, dacă în fața mormântului și a memoriei lui lancu și a faptelor sale reînviate de atâția distinși oratori, precum și în fața Maiestății Sale Regelui Ferdinand, care cu jertfele mari ale credinciosului Său popor și-a croit înscș titlul de Rege al tuturor Românilor și în fața celei mai iubite Regine, care ne-a fost și este un înger păzitor al destinelor României, nu ne-am face exa- minarea jși mărturisirea propriului nostru suflet, constatând, întrucât suntem vrednici de moștenirea lui lancu și a semenilor^ săi, mucenici ai cauzei naționale și premergători ai întregirii neamului. Desigur, nepoții în eroism ai lui lancu, cari s’au jertfit pentru între- girea neamului, au fost vrednici de memoria lui; și pot cu vrednicie dormi somnul de veci alături de țărâna lui și de gorunul lui Horea. Ei an eli- berat pământul robit, ridicând sus steagul libertății și dând avânt vieții românești cu toate comorile ei sufletești. Rezultatul e uriaș,- căci — după vorba Sfintei Scripturi — «Ce folos de am dobândi lumea întreagă și ne-am pierde sufletul». Călăuzit de acest suflet, Ardealul românesc face progrese lăudabile, cari vor deveni tot mai evidente îndată ce numeroasele școale și așezăminte de cultură vor putea da numărul cerut de muncitori destoi- nici în agrul culturii naționale și al muncii sociale și economice, cari ii așteaptă cu nerăbdare. Orație legilor de unificare, gtație legii agrare și voinței de muncă a poporului, devenit stăpân pe țara sa, și situațiunea materială a popo- rului român din Ardeal s’a întărit mult. Și această întărire ar fi progresat cu pași mai hotărîți, dacă atâția nepoți nevrednici ai lui lancu, fără suflet și fără Dumnezeu, nu ar fi preferat, necinstind memoria lui lancu și a tu- turor mucenicilor nnirii neamului, îmbogățirea proprie pe socoteala celor mai vitale interese ale neamului și în favorul celorce totdeauna ne-au dorit peirea, iar nu binele. In deosebi ni se cernește sufletul de îngrijorare când în fața me- moriei eroului, care a fost «Craiul munților» și apărătorul gliei srămoșești și a tuturor bogățiilor țării, trebuie șă constatăm că în multe părți ale 325 țării bogățiile mai mari au ajuns pe ușor și aproape în întregime pe mâni străine și de neam, și de țară și de sufletul eî. Codrii seculari și romantici, cari ne-au adăpostit strămoșii și ne-au salvat sufletul neamului, în lipsă de cooperative naționale se exploatează de întregi colonii neromânești, din alte țări cari au dat la ținuturi întregi un caracter înstrăinat din toate punctele de vedere. Pe această cale in era românească viața neromânească s’a întărit în multe ținuturi cu pași uriași și nu la minoritățile băștinașe ale țării cu cari împreună împărțim bucuros pământul și bunătățile lui și cu cari voim a trăi în frățească armonie, și la bine și la rău, ci oamenii venetici din toată lumea găsesc la noi neturburați teren cald de a ne duce belșugul acolo unde le-o fi și sufetul. Țărănimea din Vidra In așteptarea M. Lor la casa lai lancu. In fața acestei situații buciumul Moților trebuie să repete pentru ■ toată țara tot mai des și mai intensiv refrenul lor: «Munții noștri de-aur plini», «Iar noi slugi pe la*străini<. Acest memento, care a rămas tot actual cere grabnice remedii. Și nu există un singur român cu inimă și cu ochi observatori care să nu simtă că această situație înăbușă în ținuturi întregi viața poporului autohton și prezintă pericolul grav care culminează într’un început de a se instrăinâ și sufletul țării. Iată pentruce cea mai patriotică datorință ne cere a găsi momente pentru signalizarea răului. Desigur probleme multiple și grele bat la poarta vieții noastre pu- blice, așteptând dela cei de sus rezolvirea. Aceștia însă, oricari ar fi ei, și oricât de bune intenții, și oricât de largă bunăvoință ar aveă, nu sunt în stare a le cuprinde singuri toate. Mântuirea poate veni numai dacă toți - 326 — câți au cădere și răspundere întru împlinirea poruncilor de sus, fie mic, fie mare, vor fi la locul lor stârpind și îndreptând incorectitățile și relele, slujind neamului, iar nu lui Mamona. Dea cerul ca festivitățile acestor zile și memoria faptelor mărețe ale înaintașilor, reînprospătate să răscolească conștiința tuturor, îndreptând munca, faptele și energia tuturor în alvia care să reverse tot belșugul țării asupra așezămintelor ei, chemate a consolidă, întări și conduce scumpa țară românească spre ținta istoricei sale meniri. Amin. In numele bisericii unite române a vorbit I. P. S. Sa Mi- tropolitul Blajului Dr. Vas. Suciu: Sire, Doamnă, Altețe Regale, Locul sfânt, pe care stăm,„bogat in suferințe, ne aduce aminte și de măreția anilor 1848—1849, măreție izvorâtă din jertfe fără seamăn. Aci - și petreceă nopțile în priveghiere, fără somn, Avram lancu, nebiruitul Craiu al Munților, cu tovarășii lui de luptă. îngrijațl de soartea poporului și dornici de o soarte măi bună, ei oferiau, toți împ'reună și fiecare in parte, avutul și tihna și odihna și viața sa, pe altarul/națiunii. Munții și văile din jur,'udate mai înainte cu. lacrămile suferit)ții și cu sudori de sânge, fură îngrășate mai apoi cu sângele eroilor, născuți din opresiune. Libertatea, egalitatea și frățietatea națiițpii române eră ținta finală a durerilor și suferințelor lui Avram lancu și a soților iui de prin- cipii. Acestea aveau să încolțească în țărâna trupurilor celor legați de glie și să crească la căldura* împrumutată din văpaia inimii lui Avram lancu și a celorlalți prefecți și tribuni, fără deosebire de clasă socială și confesiune. . Se trată cauza neamului românesc și întreg neamul trebuiă" să o ducă la izbândă. Orație acestora: libertatea, egalitatea și frățietatea individuală s’au și dobândit, baremi pe hârtie; iar libertatea, egalitatea și frățietatea națio- nală fuseseră rezervate jertfei celor 800,000 ostași români și dragostei de neam, fără păreche, a Maiestății Voastre, viteazul lor căpitan. Sire! Fericită a fost hotărârea, care ne-a adunat aci, ca să facem pomenirea eroulai între eroi, pomenirea lui Avram lancu. Ni s’a dat pri- lejul să ne achităm de plăcuta datorință a recunoștinții față de ceice a trăit și s’a jertfit pentru neam. «Aduceți-vă aminte de mai marii voștri și văzându-le sfârșitul, să le urmați credința> (Evrei 13). Mulți au fost bogății, încunjurați și lingușiți de sute și mii. Mulți au fost potentații, înaintea cărora se plecau mulțimile. Și au fost mulți în- vățații, adorați de nenumeratele cete de elevi. Dar odată cu viața li-a apus și vaza. Abiă unde și unde câte un suspin, eșit din vre-un piept in- teresat, la mormântul încă proaspet, mai da dovadă că au fost și ei odată. Stima și reverința lor n’au ajuns până la noi. Au trăit pentru sine și și-au 327 luat plata in viață. . Iară noi ne plecăm genunchii înaintea memoriei lui Avram lancu, odinioară erou nebiruit, iar pe urmă pus tn fiară de un jandarm și pălmuit. Ne închinăm unui otn- neom, ne închinăm umbrei lui lancu, cum zicea el, căci lancu murise după credința lui. Și nn-1 avem mai puțin drag în starea-i de deplâns, de cnm il admirăm in timpu-i de mărire. Unii sfinți în dragostea lor mare au înebunit pentru Hristos, tot așă și Avram lancu pentru dragostea lui de neam. Jertfele de sânge ale po- porului românesc el le vedeă zădărnicite prin intriga acelora, pentru cari se luptase. Fiu al naturii, fiu al munților, ca în general și ceilalți ardeleni, el eră sincer în toate faptele sale, întocmai ca natura. El nu cunoșteă meșteșugirea și prefăcătoria, ori cunoscându-le, nu voia să le urmeze. Inima lui, aprinsă de focul dragostei, nu cunoșteă târguiala pentru poporul său. M. S. Regele în drum spre Muntele Găina. Nu eră politicos, nu eră diplomat. Ii trebuia dreptatea integrală, nepre- cupețită, dacă nu, nimica. A refuzat și decorațiuoile îmbiate, căci nu pentru ele și nu pentru sine s’a fost luptat el. El voiă să vadă decorată națiunea cu împlinirea promisiunilor, căci pentru aceasta se jertfise, el și poporul său. Această sinceritate, această desinteresare și neingrijire de sine, acest altruism, practicat de lancu în toată viața lui, sunt principalele motive, pentru cari el a rămas mare și iubit de contimporani, venerat de noi și de urmașii noștri. El n’a voit să-și mântuiască sufletul său, îngrijindu-se de sine, ca apoi să și-l piardă, fiind el'atunci mort pentru noi, ci a voit să-și pună sufletul său pentru poporul său, ca să-l moștenească în veci, fiind viu și popienit până va fi neam românesc pe acest pământ. Sire! Pronia divină conduce popoarele după firea lor de ființe ra- ționale, înzestrate cu minte și voință liberă. Le trimite din timp în timp conducători cuminți și pilduitori aleși. Această provedință dumnezeiască 328 — ne-a dat în vremea din urmă dovezi neîndoielnice de o îngrijire specială. Și cine ar putea să conteste, că n’ar fi un act al acestei prove'dințe spe- ciale și o fericitoare făgăduință chiar numele de botez a lui Avram lancu ? Numele «Avram» își are însemnătatea sa. Dumnezeu schimbase odini- oară numele lui Avram în acela de Avraam, tocmai fiindcă îl destinase să fie părintele mnltor generații. Nu ar fi oare cu putință, ca Dumnezeu, prevăzând timpurile în cari trăim și în cari la noi, ca și pe airea, aproape toți caută ale sale și aproape nime ale lui Hristos, — ca să zic cu apo- stolul, — să se fi îngrijit în dragostea Sa specială față de noi, ca eroului nostru să i se dea numele de Avram, tocmai cu scopul, ca să ne a re te că el are să fie părintele și pilduitorul multor generații, cari întocmai ca și el să-și uite de sine și să se uite exclusiv la binele neamului? Nu e cu ne-' putință! Acum sunt 26 ani, tinerimea română din Ardeal depusese pe mor- mântui lui Avram lancu o cunună de lauri cu o panglică de tricolor na- țional, cu inscripția: «Dormi în pace! Noi veghem». Iar eu, în numele bisericii mele românești unite, nu doresc altceva, mare suflet, iubito: de neam, decât ca credința mea în generațiile, cari îți vor urmă pilda, să nn fie numai o credință, o închipuire, ci o realitate. Aceasta: pentru înflorirea neamului și peutru strălucirea Tronului. Să trăiți Sire! Să trăiți Mărită Doamnă! Să trăiți Altete Regale! Trăiască Augusta Dinastie! Ca sol al Basarabiei a rostit o simțită cuvântare I. P. S. S. Arhiepiscopul Chișinftului Gurie: Sire, Mărită Doamnă, Altețe Regale, Domnilor Miniștri, Onorată adunare, Astăzi toată lumea românească dela Nistru pân* la Tisa își îndreaptă ochii minții spre mormântul dela Țebea a eroului nostru național Avram lancu, precum în 1848 toată lumea privea spre Munții aceștia Apuseni, căci numai aici Românii de sub comanda lui lancu erau liberi, cei din vechiul Regat fiind sub protectoratul Turciei și ocupâțiunea rusească, cei din Bu- covina sub austriaci și cei din Basarabia sub Ruși. Aci 40 mii de Români luptau pentru drepturile naționale contra Ungurilor, pentru libertate și dreptul în biserică și școală. Noi, Basarabenii, eram despărțiți cu două ziduri de aceste locuri ro- mânești, și puțin am auzit despre Avram lancu... Numai acum, când zi- durile au căzut și noi Românii am scăpat de robie și ne-am unit sub scip- trul Maiestății Sale Regelui tuturor Românilor Ferdinand 1., mulțămită serbărilor ce se fac, vom Înștiința mai bine despre faptele «Craiului Mun- ților» Avram lancu și ne vom însufleți cu ideile de cari eră condus el, de 329 libertate naționala, de iubire de neam și țară, de devotament Regelui și Dinastiei. Avram lancu a fost îngropat nu la Cluj, nu la Sibiiu sau Alba-Iulia,. unde trăiau cei dela conducerea țării, ci la Țebea —un sătișor mic româ- nesc. .. In aceasta vedem semnul, care ne arată că Avram lancu prin acti- vitatea lui nu căută mărire, ci numai binele norodului din care făcea parte... fi precum când eră student nu se amestecă cu fiii de barofti și magnați, ci petreceă numai cu Românașii săi... așă și a rămas credincios Moților,, pân’ la sfârșitul vieții. Și Regele nostru Ferdinand, unind sub sceptrul Său pe toți Românii, a fost numit de basarabeni Regele Țăranilor, cu cari a biruit și a dobândit libertatea, pentru cari a luptat și Avram lancu, Regele Moților. A. S. Principele Carol în drum spre Muntele Găina. Desnădejdea de a vedeă nația română câștigându-și drepturile ei, această stare sufletească ii pricinuiă mari dureri lui lancu in viață și neli- niștit a rămas sufletul lui și.după moarte. Preasfințițiior Stăpâui, cari avem putere de a legă și deslegă păcatele oamenilorT Să luăm iu considerare vremurile și împrejurările grele din viața eroului nostru și astăzi să-l deslegăm de această greșală, când vedem că idealul — libertatea națiunei și unirea Românismului s’a înfăptuit, — și să zicem: «Frate lancule, Regele Moților, liniștește-te, dormi în pace, Fer- dinand I, Regele țăranilor-români, a rupt lanțurile robiei, a eliberat nu numai pe Transilvăneni — pe Moți, ci și pe Bucovineni și pe Basarabeni. Și toți Românii cu însuflețire cântă unirea și libertatea, și plini de devotament către Tron și Dinastie strigă: Trăiască Regele Ferdinand, trăiască Regina noastră Maria, trăiască Dinastia! 4 330 / Să-mi dați voe să mai adaog câteva cuvinte la adresa «Asociațiunii petffru literatura română ți cultura poporului român». Aduc salutul meu din partea Basarabenilor asociațiunii 0 ani a lu* crat pentru ridicarea culturii românești in mijlocul Domniilor voastre cu mult succes și atât de adânc a desvoltat sentimentele naționale în inimile Transilvănenilor! Noi am rugat,m^i înainte pe președintele societății, pe dl Ooldiș ca să ne ajute și pe noi basarabenii. Acum îmi adresez cererea mea către Ma- iestatea Sa, Președintele de onoare al Astrei, și rog ca să vină Societatea culturală a vorbit dl fost mi- nistru Octavian Goga. y Sire! Istoria de veacuri a Ardealului românesc e istoria de lacrimi și de umilință a unui\opor orfan. Din toate apăsările trecutului jugul feudalității ungurești a durat mai mult. Pretutindeni domnia străină ne-a încătușat energiile de viață, aici insă s’a așternut peste noi ca o nenorocire vecină cu moartea, fiindcă in deosebire de alte părți, generațiile noastre de iobagi ardeleni, părăsite în cursul vremii de cătră conducătorii lor, au suferit necontenit o întreită mucenicie: de sânge, de lege și de clasă. Una din aceste primejdii să fi fost ar mai fi putut miji flacăra desrobirii, laolaltă ele s’au transformat într’un blăsțăm fără apărare, într’o crudă încercare venită par’că de sus, la care nu se puteă răspunde decât cu plânsul, cu eterna obidă sufletească a tuturor sclavilor, lată de ce povestea noastră deaici e o lungă plângere în surdină, revărsată în doine, ticluită în petiții la împăratul sau oftată în rugăciuni la Dumnezeu. Ardealul o mie de ani și-a muiat desnădejdea în jale și s’a mângâiat cu visul. De douăori el totuși a lovit, cu sete crân- cenă și cu avânt înfricoșat, dospit din impulsuri seculare. în amândouă rândurile lovitura lui a pornit din acelaș loc, care prin vitejie legendară a răscumpărat aureola bărbăției îngropate și-a dat unui popor oropsit unica zestre de înălțare morală. Acest loc e Țara Moților. ' ' Moții apar astfel cu o specială prerogativă în istoria noastră. Neamul lor vânjos adăpostește singura tradiție de eroism pe care vremea vitregă nu pi l-a putut înfrânge. în munții Abrudului continuatorii veche! așezări romane, ca într’o cetate izolată de slăbiciunile vremelnice, au păstrat re- flexe întârziate de gloria străbună. Cu toată robota lor zilnică acești copii ai codrului și-au menținut dorul de libertate. Când tot Ardealul se legănă în tânguire neputincioasă, în Văgăunile lor fermentă revolta. Ei ne-au în- vățat mai întâi să plătim cu sânge, nu cu lacrimi, ei au introdus virtuțile răsboinice pe-un pământ biruit, ei reprezintă acțiunea într’o lume copleșită de visare mistică. De pe culmile munților apuseni a strigat pentru întâia- - 331 - «ară răsvrătirea, ca un bucium precursor al redeșteptării generale. Moții tnai înainte a tresărit cq aceeaș — 334 — patimă ia fața robiei. El, care-și hrănea avântul din impulsuri atavice și» simțise cu toată carnea lui măreața dramă, în minte cu făgăduințele de ieri și in urechi insă cu strigătul năvalnic al gloatelor dela Mărișel, nu puteai privi cu brațele* încrucișate rușinea și nu-Și închipuia să trăiască ca un mo- dest cancelist aulic sau ca pensionar austriac din mila vulturului cu două capete. O nouă revoltă l-a aprins și i-a adus pierzarea. Se știe calvarul lui dela Viena, dupăce in cabinetul împăratului a respins decorația: — Nu ne-am luptat pentru Jucării, — vrem drepturi. Maiestate! Se «cunosc lo- viturile groaznice de mai târziu: închisoarea dip cetatea 'dela Alba-Iulia, unde l-au ferecat in lanțuri și l-a pălmuit un căpitan austriac pe Craiul Munților! Ce vifor pustiitor trebuie să fi bântuit în aceste clipe in sufletul Promoteului înlănțuit! Ce umbre fugare se vor fi abătut peste fruntea lui,., pe care străluceă cununa de raze a unui popor intreg! Eșit de după zidu- rile negre, eroul umilit eră pe marginea abisului. Ce puteă face el? Drumul lui nu mai aVeă întoarcere. Să se înmarmeze cu scripte și documente, ca să susție o plângere străveche, stropită cu sânge? Să apere ca advocat; la tribunale nemțești pădurile Moților cerșetori? Nu mai eră ieșire, Avram lancu trebuia să cadă, trebuiă să dispară din circulație, ca să intre îh im- periul legendei și să' diriguiască de acolo cu neînduplecata putere a mor- ților crezul unui neam... A urmat'deci fatalul sfârșit de dramă, zguduitor și mistic ca o tra- gedie shakespeariană, lancu s’a întors acasă in munții lui robiți iarăși, de astâdată rob și el, înfrânt în credință și batjocorit în amorul propriu. O' peribdă de singurătate dârzi a premers melancoliei, care l-a înfășurat pe veci. In casa dela Vidră, înconjurat de tribunii, cari i-au mai rămas, sub' ochii inlăcrămați ai unuitată țăran, tăcut și reflectând par’că in privirile: duse crâmpeie dintr’o glorie ăpusă, el s’a închis ca într’o criptă mortuară.. Erau zadarnice toate indemnurile prietenilor, invitațiile la dieta dela Sibiiup planurile de memorand 'la împăratul... lancu eră protestarea mută a de- cepției generale și eră prisonierul demnității sale rănite. In această postură, l-a surprins Călătoria împăratului Franz losif în Ardeal/ vizita tânărului monarh in Țară Moților. Toate stăruințele prietinești de atunci, cu tot mirajul unor avantagii politice pe seama âlor săi, nu bau putut înduplecă, să apară înaintea Domnitorului. Vizita plăpândului Habsburg s’a desfă- șurat într’o atmosferă de amărăciune și doliu'. Foștii lănceri, lănceri lipsiți, de comandantul lor, se uitau cu Sprâncenele încruntate la acest convoiu nedorit. In fața casei cu șindile dela Vidra ntt așteptă decât tatăl eroului», întinzând un păhar de vin oaspelui cu un gest liniștit de politeță patriar- hală. Avram lancu pregătise ăcest gest de mușcătoare ironie și se afun- dase în codnrca un vultur cu aripile zdrobite, aruncând prietinilor săi sentința lapidară ca un dicton biblic: — Toate Sunt înzadar, un nebun și cu un mincinos nu se pot înțelege... De aici înainte o singura dată l-au mâi putut urni din pasivitatea iui.. In năzuința de a-și creăun acord cu împrejurările, conducătorii politicei ardelene an făcut totul ca să curme protestarea solitarului din Munții apu- seni, care împrăștia sugestiuni neplăcute Burgului dela Viena. S’au dus deci la dânstil, l-au acoperit de mustrări, i-au insinuat ca confundă binele- - 335 public cu rosturile lui și cu puterea l-au dus la Sibjju. lancu tfirît le-a as- cultat argumentele, le-a primit.programul. Cine știe ce prăvăliri surde sd sbăteau în tăcerea lui? O mare(“W&Mrie îi însenină pe toți la'gândul că actul de sumisiune a tigrului îmblânzit va aveă o reală contravaloare politică. O delegație de fruntași la dus la principele Schwartzenberg, gu- vernatorul Ardealului, care i-a strâns mâna cu satisfacție și l-a poftit zâm- bitor să șadă; — Also, was wollen die Rumănen? lancu, ca la luminațunui fulger, va fi văzut atunci toată fatalitatea unei Istorii milenare. A zimbit și el prințului și a răspuns cu ochii rătăciți: — Serenissime, o academie de drept la Sibiiu. și o baie de vapori la Vidra ! In clipa aceea a nebunit Avram lancu! Zeci de ani s’a plimbat mortul viu pe poienele dintre brazi, peste mormintele unde dormeau lăncerii fui. Desculț, sdrențos, ca un rege Lear, rătăciă Craiul munților, cea mat infricoșată icoană a dărăpănării unuijpopor chinuit. Pe la târguriț (sau pe câte o culme de deal, se iveă făptura lui pribeagă. Moții alergau la~-el să-i atingă genunchii ca pe niște moaște și sdrențele lui ca o binecuvântare. Avram lancu scotea un iluer de cireș și cântă marșul lui: < Astăzi cu bucurie Românilor veni(i, pe lancu iu câmpie cu toții îl însoțiți!... Țăranii știau cântecul atât de bine. In cadențele lui bătuseră pe Hatvani și sdrobiseră odinioară legiunea cu chivărele cu cap de mort. Ca un cor din tragediile lui Sofocle înconjurau pe titanul căzut și plângeau... Într’o zi bau găsit mort pe o bancă, cu fața întoarsâțspre cer și l-au îngropat sub gorunul lui Horia, la Țebea, cu o piatră albă Ia căpătâi, intr'o groapă împrejmuită cu zăbrele sărace... Gorunul îl plouă de atunci |cu frunze, țăranii il cântă în balade la coarnele plugului, iar istoria noastră învață din religia lui... . * «3 Sunt vre-o cincizeci de ani și^mai bine de când a murit a doua oară Avram lancu. De atunci fața vremilor s’a schimbat printr’o cascadă verti- ginoasă. Credința lui s’a înfipt adânc în conștința neamului și a ajunsja o răspântie nonă. {Viforul dela patruzeci și opt s’a pornit iarăși să zguduie catapiteasma lumii. A reînviat epopeia! Românismul s’a ridicat din cenușa ruinei universale și pe«te stârvul pajurei cu două capete dorobanții noștri an împlântat tricolorul pe palatul din Buda...* O justiție imanentă, veșnică și implacabilă, a rectificat povestea noastră și a răsplătit martiriul eroului. In fața mormântului dela Țebea 'se închină o Românie așă cum a viSat-o el cu Bălcescu la focul, de peî'creste sau cum a văzut-o ca o fantomă în arătările lui de pribeag nebun. în decorul schimbat un alt monarh trecef astăzi pe la casa lancului. E al nostru. Vine să-i îngenunche la groapă, simbolizând recunoștința unui neam. Clipa ne covârșește cu înțelesul ei adânc, un fior de veacuri tre- mură în franzele gorunului lui Horia și din troparele bizantine flutură eternitatea peste capetele ndastre. In coborârea amurgului se vor aprinde iar focuri pe culmi, fumul lor se va ridică la cer pașnic și blând, ca fumul jertfei bine primite. Târziu, in lumina albă de lună, va picnră din nou glas 336 de fluier printre crengile brazilor, ca o chemare de departe: < Astăzi Ctt bucurie Românilor veniți!» Ascultă, Sire, acest fluier cu tțgpe\povețele lui! E fluierul țăranilor noștri, fluierul lui lancu, fluierul fermecat. In cântecul lui e toată mân- tuirea noastră! Președintei e Asociațiunii bucovinene pentru literatura șl cultura română», dl Dr. Vasile Gheorghiu, s’a apropiat de «Aso- ciațiunea* noastră cu următoarele: Fraților Ardeleni! Diu colțul cel mai de nord al patriei noastre întregite, de pe pla- iurile Bucovinei, din apropierea mormântului Marelui Voevod al Mol- dovii de odinioară Ștefan cel Mare, care tși doarme în mănăstirea sa din JPutna somnul său de veci, vin în numele «Societății pentru cultură și lite- ratura română din Bucovina», ca să iau parte la aceste serbări, care s’au aranjat întru amintirea marelui fiu al Ardealului Avram lancu. Motivele, cari m’au determinat ca să grăbesc să vin în mijlocul D-voastre sunt ca să vă spun că mă bucur, că i-ați purtat o scumpă amin- tire aceluia, care întruchipa pe vremuri toate aspirațiunile unui popor, că vă fericesc pentru acest fiu mare al Ardealului și vă spun câtă dragoste și admirație i-au purtat și îi poartă și Bucovinenii celui care a fost Avram - lancu. Căci știrea despre curajul neîntrecut al lui Avram lancu de a-și apără împotriva Ungurilor, asupritori pe frații săi și a cere dreptate și li- bertate pentru poporul său, a străbătut încă de pe atunci până pe la noi. Și până nu demult cântecul de chemare la înfrățire de arme cu Avram lancu eră tn gura tuturor studenților și cărturarilor români dela noi, mân- găindu-ne cu el ca și .cu cântecuU-bardului național Murășanu: «Deșteap- tă-te Române»..., în zilele noastre de restriște, pe cari trebuiam să le indurăm. Și cu drept cuvânt admiram pe Avram lancu, pentrucă aspirațiunile pentru cari luptase și pentru cari și-a jertfit viața, erau și ale noastre. ■ Precum el pentru frații din Ardeal, așa și noi ceream peutru Bucovina dreptate și libertate. Și nu există cerinți mai firești decât acestea pentru un popor care e plin de vigoare, cum este poporul românesc. înzestrat cu o inteligență rară și cu o inimă blândă și bună, popo- rul românesc simțea, că dacă ar ajunge în situațiunea de a se puteă eli- beră de asupritorii săi și și-ar puteă cultivă liber și nestingheri de ni- meni și în direc|ie sănătoasă facultățile sufletului său, ar puteă să ajungă a fi unul dintre cele dintâi și mai ideale popoare pe sub soare. Deaceea și dorul său neîmpăcat și neatins după libertate și cultură națională. Și când acestui dor i-se opun în cale piedici, din partea celor ne- drepți și din motive josnice, atunci, precum isvorul cel limpede de apă cristală, care curge din crierii munților șt din desimea brazilor, nu cu- noaște piedici in calea sa, ci trece năvalnic și curajos peste strânci și 337 ^prăpăstii, tot a$â și acest elementar și jnst dor al poporului românesc ■după libertate și cultură n’a putut fi stârpit din sufletul poporului româ- nesc, doritor de viață, ci fiind împiedecat întru desvoltarea sa, s’a tot . adunat și au crescut apele sale și s’a revărsat apoi cu putere elementară peste tot cei stătea in cale amenințând pe cei, cari îi nesocotiră puterea sa de .viață. Dreptaceea figura măreață a lui Avram lancu este pentru noi sim- bolul aceluia, care își iubește țara, neamul și legea mai mult decât pe sine și care în dorul său de a deschide neamului său drum larg spre li- bertate și cultură nu se sfiește a-și jertfi viața sa. Și dacă asupritorii au reușit pentru un timp oarecare a pune sta- vilă aspirațiunilor atât de firești și juste ale poporului românesc, totuși, ei n’au reușit ca să facă ca ace) izvor de apă limpede, care izvoreâ din adân- cul sufletului românesc, să dispară sau să secătuiască. Suprimată ridicarea elementară a lui Avram lancu, sufletul românesc al fraților Ardeleni dă naștere câțiva aui mai in urmă (1861) în condiții schimbate «Asociațiunii pentru literatura română și cultura poporului ro- mân, din Sibiiu, «Astra>. De acum înainte această'Asociație trebue să ia asupra sa și să con- tinue opera rămasă nedesăvârșită a lui Avram lancu, nu mai mult pe calea apucată de el, ci pe una mult mai sigură, pe calea culturii românești. Cam la fel s’au petrecut și la noi Jn Bucovina lucrurile. Străduințele ■de decenii ale Câmpulungenilor de a-și redobândi drepturile răpite lor de Austrieci provoacă în cele de pe urmă o mișcare puternică pentru auto- nomia țării și când aceasta este amenințată de un curent potrivnic, care introduce în mod forțat și și artificial în Bucovina o chestie ruteană (ucraineană), tot ce Bucovina are mai de seamă, boeri, preoți și intelectuali se grupează cam pe aceeași vreme (1862), la inițiativa marelui naționalist și boer român Eudoxiu Hormuzachi, în jurul «Societății pentru cultură și literatura română în Bucovina». Aceleași suferinți și aceleași aspirațiuni dau naștere Ia 2 societăți culturale surori, una mare în Sibiiu, pentru poporul de 'milioane al Arde- lenilor, alta mică pentru frântura de popor românesc ce ne-a mai rămas m Bucovina. ' Și numele lor ne spun, menirea înaltă, pe care trebue să o împli- nească mai ales acuma, în patria noastră întregită. Drept aceea cu dragă inimă am venit la Invitațiunea, pe care ne-a făcut-o sora mai măre din Sibiiu, ca să sărbătorim împreună aniversarea «centenarului dela nașterea lui Avram lancu. Aduc în numele «Societății pentru cultura și literatura română din Bucovina omagiul nos.iru de admirație și adâncă recunoștință aceluia, care a socotit mai presus aspirațiunile și mai scumpă fericirea poporului său -decât binele propriu și viața sa. ' z «Per aspera ad Astra»! Numai jertfa pentru o cauză bună duce la ■adevărată mărire! / Și iată-ne astăzi, când și cerul a binevoit a binecuvântai străduințele de veacuri ale noastre dapă libertate adevărată și cultură solidă, adunați - 338 — ■ j> ■ * • cu toții, dela cel mai mare și pftpă la cel mai mic, pe aceste plaiuri și it» aceste locuri sfinte nouă, unde a trăit și a luptat și a murit pentru noi Ayram laucu, pentruca, reamintindu-ne aici, mai bine decât oriunde, der viața și faptele Iui mari și eroice, să ne încălzim și noi inimile noastre la ■ focul sacru al dragostei lui de țară, neam și lege, pe cari a știut să le za apere cu pieptul său viteaz și cu hotărârea 'și curajul bravilor săi Moți, cari l-au Însoțit. "i Glorie, glorie, glorie ție! ' Și ferice de poporul care are parte de astfel de fii! In sfârșit a luat cuvântul președintele «Astrei», dl Vasile- Goldiș, ca să mulțumească tuturora pentru prezența lor la fesfi- j vități și, in special, comandantului flotei britanice, amiralului 1 Beatty și însoțitorilor săi, cari au onorat serbările, luând pre- tutindeni parte. Dl V. Ooldiș, a încheiat ședința festivă a «Astrei» cu urmă- toarele cuvinte: Sire! Doamnă ! Altete Regale! ' ~ Terminându-se ordinea de zi a acestei adunări festive, in numele «Asociațiunii» țin să mulțumesc tuturor, cari au grăbit aci să ne închinăm; memoriei eroului, pe care-1 serbătorim. Mulțumesc înalt Preasfințiților Domni Arhiepiscopi și Mitropoliți ai bisericilor naționale române, reprezentantului Academiei Române și con- ferențiarului «Asociațiunii» pentru cuvintele rostite la acest prilej. Mulțumesc guvernului țării pentru serbătorirea atât de pioasă și stră- lucită ce i-a făcut alături de noi Craiului nostru iubit Avram lancu și pentru ₜ largul concurs, ce a dat «Asociațiunii» la aranjarea acestei adunări festive. _ <:■ Mulțumesc Maiestății Saie Reginei și Altețelor Lor Regale pentru- strălucirea ce au revărsat asupra acestor serbări prin participare. ■ . Mai vârtos și mai presus de toate mulțumesc Maiestății Voastre, Sire,, pentru prezidarea acestei adunări festive, și a serbărilor de comemorare a lui Avram lancu. Rugându-Vă să binevoiți a ridică ședința mă simt inter- pretul națiunii române întregi, încheind cu urarea: Trăiască Dinastia română E Cu. aceasta s’a terminat ședința festivă. M. M. L. L. s’au. Întreținut câtva timp cu cei prezenți, apoi s’au retras. La ora 21 (9) s’a reprezentat în acelaș pavilion piesa tea- S trală fn 5 acte: «Doamna Munțilon, episod istoric din revo- j luțiadin 1848^ piesă tn versuri de dl /. U. Sortea, in fața fă- miliei regate și a celorlalți oaspeți. Piesa a fost jucată de artiști ai Teatrului Național din București (dna Olimpia Bârsan tn rolul principal), conduși de dl Soreanu, spre mulțumirea generali- — 339 — Pe muntele Oăina și la Vidra. La ora 8 dim. aii pornit pelerinii, care cu automobile (până la Vidra de sus) — care călare, care pe jos — la muntele Găina, unde se ține în fiecare ân vestitul grea cumpănă pen- tru suflarea românească din {'unturile ungurești locuite de Români, Avram lancu a fost și va rămânea icoana firei românești, blândă și îngăduitoare numai atâta vreme cât nu i se pune vre-o piedecă drepturilor ei sfinte de a fi și de a puteă propăși în liniște. > Aceasta fiind caracteristica firei românești, rezultă că suflarea româ- nească nu sărbătorește astăzi în ’Avram lancu pe un răsvrătit,ci pe marele Român — de aproape un veac în urmă — care ne mai putând suferi siluirea conștiinței naționale și atingerea credinței strămoșești, a dat semnalul rezi- stenței, și punându-se în capul cetelor acelor cari simțeau la fel cu el, a 340 silit pe asupritorii neamului de pe aceste plaiuri să se întoarcă la simțul realității. Așa dar, Avram lancu a fost un mare suflet românesc, un erou na- -ționa), care întruchipează vrednicia neamului său. Un popor care are respect pentru trecutul său, care nu pierde nici un prilej ca să-și manifesteze recunoștința față de antemergătorii cari i-au păstrat comoara națională: limba și credința, este un popor menit ca să trăiască, lată cum trebuie să ne explicăm, că atâtea inimi calde românești, ' venite din toate unghiurile țării — a României întregite s’au adunat astăzi pe aceste plaiuri, cari au fost acum aproape un veac în urmă lea- gănul afirmării tăriei sufletului românesc. Pentru a pune în evidență această tărie de suflet, comoară nepre- țuită a neamului românesc, pentru a cinsti pe' Avram lancu, eroul nostru național; pentru a arătă cum neamul românesc știe să aprecieze și să răs- plătească vrednicia fiilor săi, Maieștatea Sa Regele — Capul oștirei — a binevoit a hotărî, ca să se lege numele lui Avram lancu de acela al unui corp de trupă, făcând alegerea in Batalionul 5 vânători de munte, care, de astăzi înainte se va numi: Batalionul 5 vânători de munte Avram lancu. Ostași, Fiți mândri de alegerea făcută de Maiestatea Sa Regele. Dați-vă seamă, de legătura ce se stabilește de astăzi înainte între voi și numele lui Avram lancu, eroul nostru național. Un moment nu pierdeți din vedere, că vred- nicia voastră trebuie să se găsească pururea la înălțimea vredniciei aceluia de al'cărui nume sunteți legați de astăzi înainte. Recunoscători, de această înaltă distincțiune, cu dragoste și smerenie 4ă strigăm într’un singur glas: Trăiască Maiestatea Sa Regele I Trăiască Maiestatea Sa Regina! Trăiască Altețele Lor Regale Principele Carol și Principesa Elena! Propășească întreaga dinastie ! A urmat apoi defilarea batalionului, având pe A. S. R. ' Principele Moștenitor la dreapta primului pluton. După dejunul luat In corturile instalate pe platou s’au in- z cins câteva dansuri naționale. La o horă uriașe a luat parte și ■ " familia regală, împreună cu admiratul Beatty — spre bucuria generală. ¹ La ora 14 (2) a urmat coborârea cu caii. La 16 (4) a fost î mulțimea oaspeților in fața casei lui A. lancu S’a Început S/to- . j țirea casei lui lancu și inaugurarea muzeului național «Avram lancu*. Serviciul divin a fost oficiat din partea P. C. S. Epis- J •copului Nicolae al Clujului, Vadului și Feleacului. lată ciivân- z iarea rostită de P. C. S.: 341 Sire, Maiestățile Voastre și Alteța Voastră Regală, . Ciasul în care Majestatea Voastră ați luat hotărârea de ă vă lega cir întreagă ființa de soartea Țării româaești, a fost un ceas plin de noroir pentru întreg neamul românesc. Intrat acum zece ani in moștenirea neuitatului înțelept Rege-Carol,. unchiu al Ma;estății Voastre, în clipe de grea cumpănă ați Împărtășit cu poporul nostru toate durerile războiului, ca pe urmă să secerăm cu toții roadele binecuvântate ale desrobirei noastre. Majestatea Voastră ați înfăptuit întregirea neamului în hotarele etnice și ați adus în lungul și latul țării întregite cuvântul de respect și de ordine pentru consolider'ea operei măiețe. Intre muttele fapte mărețe, cari vor împodobi cele mai frumoase pagini din istooia neamului nostru, socotim și actut generos, ce îl înde- pliniți Majestatea Voastră împreună ctf* Majestatea Sa Regina și cu întreaga Casa Domnitoare la Căsuța modestă unde a văzut lumina zilei acum 100 de ani eroul nostru național Avram lancu. Casa aceasta sfințită prin nașterea celui mâi mare erou al zilelor de de atunci, sfințită prin presența Majestății Voastre și prin invocarea Duhului Sfânt de către Noi, va fi un loc de peregrinaj, pentru cei ce doresc să se inspire de virtuțile marilo’’ înaintași, de dragostea’de neam și lege cum șr loc de întărire în patriotism pentru toți românii, chemați să aibă un rol în viața națională și culturală a poporului nostru. Aici pot vedea și sufletul curat și mare al acestui fin al munților noștri, pe Eroul legendar al Ardealului care în anii furtunoși dela 1848— 1849 a eșit la iveală cu atâta putere, încât devenise centrul tuturor aspira- țiunilor naționale, idealul contemporanilor, hptărâți să scuture jugul secular,, care strivea și trupul și sufletul poporului ținut în lanțurile robiei. A căzut eroul dar ideia desrobirei n’a murit cu el. Armata română și viteazul ei-Căpitan au scos sabfa la timp ca să prăznuim zilele frumoase de azi. Revoluția- din 1848 e preludiului războiului de desrobire al Maje- tății Voastre. Avram lancu e o figură epică în istoria neamului românesc. Este prea adevărat, că timpul de 6 ani nu este suficient peutru a vin- deca toate ranele seculari. Dar chiar și numai în acest scurt timp s’a făcut mult foarte mult pentru cultura poporului din acest ținut prin înființarea școalelor românești din Câmpeni, Abrud, Baia de Arieș și Zlatna cari școale vor răspândi mai multă lumină, pe aceste plaiuri date uitării de' stăpânii vitregi din trecut. Intre instituțiile de binefacere socotim spitalele și orfelinatele din acest ținut create cu ajutor de stat, socotim și reînvierea episcopiei Va- dului, care sjib stăpânirile trecute ar fi rămas îngropată încă multe veacuri. Pe terenul economic avem bune și întemeiate nădejdi de îndreptare. S’a înființat industf-ia aurului, cu capital românesc, cu funcționari și ingineri români «industria lemnului cu pădurile și pășunile statului vor trece succesiv în folosul moților noștri, cari trebuie să rămână pe aceste plaiuri trecând numai surplusul de popor ca coloniști spre granițele de vest, unde vor fi tot atâtea sentinele credincioase și apărători ai pământului și ai legii strămoșești. Glasul arhanghelilor ce il înconjură pe eroul nostru național în mor- mântul dela Țebea îl vor fi vestit despre zorile zilelor fericite, cari s’au revărsat asupra munților noștri și el doarme liniștit somnul cel. de veci, aflând că s’a prăbușit p împărăție clădită pe nisip, p aristocrație care n’a înțeles nici odată glasul vremilor pe cari le-a trăit, și a înviat pentru po- porul românesc dreptatea, pentru care el a luptat, și a triumfat libertatea pentru care el a murit moarte de martir. Fiți bine cuvântați Maiestatea Voastră înălțatul și iubitul nostru Rege, fie slăvită Majestatea Sa Regina noastră, adevărată crăiasă din povești, cu . Întreagă Casa Domnitoare pentru toate binefacerile câte ne-ați făcut nouă, poporului nostru desmoștenit, și bisericii noastre până ieri umilită, spre mărirea lui Dumnezeu și spre cinstea cu care V’a împodobit cel de Sus, Învrednicindu-Vă a purtă încă multă vreme și muiți ani fericiți coroana iubiriKde părinți ai celei mai binecuvântate țări din mijlocul Europei. Poporul român declară solemn de a se face zid în jurul tronului - Majestății Voastre, simbolul celor mai înalte a.spirațiuni ale neamulni ro- mânesc, asigurăm pe Majestatea Voastră că în acest colț de pământ aflați cel mai credincios popor al țării și cel mai puternic stâlp al Dinastiei române. Trăiască Majestatea Sa Regele,' Trăiască Majestatea Sa Regina! Trăiască dinastia română și întreagă Casa Domnitoare! Președ. «Asoc.», dl V. Goldiș, a rostit mai apoi următoarea cuvântare: Sire, Doamnă, Altețe Regale! Casa de naștere a lui Avram lancu e biserică de evlavioasă închi- nare pentru națiunea română. Cu o sută de ani în urmă în această casă'a văzut lumina zilei copilul bălaiu cu ochi albaștri, care eră sortit să devină Craiul Munților, în creerii cărora s’a născut și viteazul neîntrecut al lup- 1 telor pentru desrobirea națională a neamului românesc. I Căsuță de brad, aci, între munții pietroși și solitari, lângă murmurul • neîncetat al vâlcelei repezi, ce-și alungă undele spre depărtatele zări, astăzi gratitudinea pioasă a unui neam întreg Te îmbracă în haina strălucitoare l a iubirii fără țărm. Slăvită ești și ai să rămâi deapururi izvor curat de ho- târâri vitejești pentru neamul, care Te împresoară cu religioasă adorațiune. i Casa aceasta este proprietatea ‘Asociațiunii pentru literatura română | și cultura poporului român >, minunat simbol al adevărului indiscutabil, că J prin cultură numai națiunile pot ajunge culmile progresului omenesc. 1 Sta până acum solitară aci, această casă. De azi înainte deoparte și de alta ea și-a primit tovarăși buni: aci muzeul lui Avram lancu și al re- . voluțiunii'naționale din anii 1848—1849,'colo casa națională pentru cultura Moților lui lancu. Trecutul și viitprul își dau mâna aci, spunând tuturor, ,ș. 343 cari vor veni să se închine în această istorică vale, eă trecutul este temelia viitorului și numai în respectul pentru trecut și învățămintele lui poate răsări viitorul scutit de primejdii al fiecărei națiuni. Sfințite acum aceste clădiri prin rugăciunile pioase ale cinstitului și preavrednicului Vlădică al Vadului, Feleacului și Clujului, ele au să ră- mână de azi înainte mănăstire de închinare și pelerinaj viitoarelor gene- ■rațiuni, cari vor veni să-și scalde sufletul în amintirea suferințelor trecute și a eroismului desfășurat pentru victoria dreptății și a libertății. Mulțumesc Dumnezeului dreptății pentru zilele, pe cari am ajuns să le vedem cu ochii noștri trupești, mulțumesc Preasfinției Voastre, bunule păstor, Nicolae, pentru osteneala de care nu Te-ai ferit, venind aci să sfin- țești aceste scumpe odoare a'e neamului nostru, mulțumesc mai vârtos «comisiunei monumentelor istorice ale Țării Românești și președintelui acestei comisiuni, Ministrul cultelor și artelor Alexandru Lapedatu, care c.u multă «dragoste de neam și neîntrecută venerațiune pentru memoria lui Avram lancu, a pus la dispoziție sumele foarte însemnate, cu ajutorul cărora s’au putut ridică aceste clădiri. De aci înainte ele trec toate în proprietatea și sub Îngrijirea «Aso- «ciațiunii pentru literatura română și cultura poporului român». tu numele acestei «Asociațiuni» eu le primesc și le predau aci în grija nemijlocită a despărțământului nostru Abrud-Câmpeni. Domnule advocat Candin David, președinte al acestui despărțământ, Te rog să primești aceste sfinte lăca- șuri sub îngrijirea Voastră. Să le păzești ca scumpe comori, ale națiunii noastre. Adânc emoționat, iară și iară, gândul meu se întoarce către Maie- stățile Voastre și scumpele odrasle ale glorioasei Dinastii românești. Vă mulțumesc din adâncul sufletului, că ne însoțiți pretutindeni în acest pele- rinaj de închinare memoriei scumpului nostru Avram lancu și a vitejilor săi. Doamne, trimite harul Țău întreg asupra Dinastiei române și a nea- mului românesc! MiiîSbl, descris mai sus, a fost vizitat mai apoi de Ma- iestățile Lor, cari au plecat după aceea Ia Câmpeni, unde au vizitat «industria de minereuri și lemne», apoi, în drum spre Turda, s’au.oprit la mormântul Voevodului Mihai Viteazu, pe •care aii depus o coroană de laur. La Cluj. Ziua de Marți, 2 Septemvrie, a fost ultima zi a serbărilor. Familia regală a sosit la ora 10l/ₛ, După trecerea în revistă a companiei de onoare au plecat Suveranii spre sala festivă a prefecturii, unde i-au așteptat delegațiunile tuturor confe- siunilor, a corpului consular, a diferitelor oficii, societăți cultu- rale, etc. 344 — La ora 12 s’au adunat cu toții In fața Teatrului Național^ lângă locul rezervat pentru ridicarea statuii lui Avram lancu. După un serviciu divin, oficiat de I. P. S. Sa Mitrop. Primat,, incunjurat de 1. P. S. S. Mitrop. Ardealului, de I. P. S. S. Ar- hiepiscopul Chișinăului, P. S. S. Episc. Clujului, P. S. S. Episc. Armatei și de înaltul cler — a rostit di ministru al cultelor și al artelor, dl Alex. Lapedatu, următorul discurs: Ați binevoit, Sire, să hotărâți ca mărețele serbări naționale pentru comemorarea centenarului nașterii lui Avram lancu să se încheie aci, la Cluj, cu anumite acte festive, printre cari și acel săvârșit acum — un ser- viciu divin pe locul unde urmează să se înalțe monumentul prin care prima generație a României întregite ține să-l lase celor viitoare ca do- vadă, neperitoare; nu numai a sentimentelor sale de admirațiune pentru memoria marelui Erou, dar și a puterii sale de creațiune artistică ce pri- vește întruchiparea, în bronz sau marmoră, a figurei lui ideale și simbo- lizarea, în aceiaș fel, a faptelor sale eroice. In orașul acesta deci, unde, dela Unire Încoace, se concentrează cele mai vrednice și lăudabile silințe de a se întemeia un centru de in- tensă viață culturală românească, printre monumentele destinate a afirmă In chip material și plastic, acest nou caracter al Clujului, va fi și monu- mentul aceluia ce prin acțiunea sa istorică a impus neamului nostru de dincoace de Carpați un scop'mai direct, mai precis și mai eficace al re- vendicărilor sale naționale, al aceluia ce a întrevăzut, încă dela început, de când posibilitățile restaurării dominațiunei române în Transilvania se arătară ca realizabile, a întrevăzut, zic, importanța acestei străvechi cetăți ca centru de viață românească. Căci lui i se atribue și cuvintele: Până nu vom trage brazdă peste Cluj, nu vom putea domină Transilvania. Ori brazda aceasta s’a tras, nu cu plugul, ci cu sabia, așă cum eră încredințat că trebue să facă Avram lancu. Dominațiunea românească în Transilvania a fost restatornicită, după aproape o mie de ani dela abo- lirea ei. Și odată cu ea s’a întemeiat și aceea ce poate da caracter spe- cific acestei dominațiuni — noua viață culturală românească, care pul- sează cu elementară vigoare în toate părțile organismului național. O seamă întreagă de lucrări și opere se fac și se inițiază pențru a servi, ca mij- loace, scopurilor acestei noui vieți, sprijinite, unele, de interesele supe- rioare și morale ale întreg Românismului. După monumentala catedrală în curs de zidire, consacrată Adormirei Maicei Domnului, ziua de aniversare a intrării oștilor române în răsboiul pentru întregirea Neamului, după acest templu menit să preamărească gloria lui Ștefan cel Mare, ctitorul Episcopiei Vadului, și marele act al uni- tății noastre naționale, — se va ridică aci, chiar la umbra dumnezeescillui lăcaș al credinței noastre străbune, un alt monument, menit să preamă- rească virtuțile și jertfele prin cari poporul nostru a putut rezistă deasupra tuturor celorlalte și pe toți acei cari, în decursul timpurilor, au știut să dee 345 expresie concretă, eroică, acestor virtuți și jertfe și în fruntea cărora stă, negreșit, legendarul Craiu al Munților, Avram lancu. Căci aceasta este, Sire, permiteți-tni să o spun, în concepția Majestății Voastre, monumentul ce va să se ridice pe locul hotărât, - monumentul virtuților și jertfelor poporului ardelean, a tuturor celor ce au luptat în numele lui pentru în- deplinirea idealului național,'deplin și veșnic, ajuns astăzi. Apropierea celor două monumente de cari vorbesc are de sigur și un sens simbolic. Prin credința creștină și prin rezistența eroică și-a pă- strat neamul nostru din aceste părți mai amenințate decât toate, ființa sa națională; ca să poată ieși, după veacuri de robie/ la limanul biruitor al vremurilor noastre, întreg, nealterat în toate calitățile fundamentale ale su- fletului său. Lor deci, credinței și eroismului, trebuesc să se închine cele dintâiu monumente ale dominațiunei românești în acest oraș și să fie prin apropierea lor unul de altul un simbol, un memento, pentru cei viitori că numai cultivând mai departe credința și virtuțile străbune va puteă nația aceasta să îndeplinească până la capăt misiunea sa istorică. Aceasta este și trebue să fie înțelesul moral și național al monumen- tului pe care poporul întreg, în frunte cu gloriosul său Rege, își ia, prin actul săvârșit aci, angajamentul solemn de a-1 ridică cu prilejul come- morării centenarului nașterii marelui Erou al Munților, monument, în care chipul lui, tânăr și frumos, de zeu al răsboiului nostru de acum optzeci de ani aproape, va apare in aceă minunată atitudine de viteaz, de erou, pe care o purtăm cu toții în suflete și pe care o vom aveă sub ochii no- ștri, ca un exemplu viu de recunoștința și admirațiunea, pe cari națiunile știu să o arete și în acest fel celor mari și nemuritori ai lor. Garanție pentru înfăptuirea cât mai curând a acestui monument ne este modul strălucit* în care poporul românesc întreg, într’o desăvârșită unitate și solidaritate de simțăminte a ținut să se facă pomenirea la care am participat și mai presus de toate faptul că Majestatea Voastră, Sire, cu aceeași mare iubire și Înțelegere pentru țară și neamul acesta, cu care ați binevoit să patronați toate actele mari și solemne ale vieții noastre na- ționale, țineți să patronați și opera aceasta. Cu urarea fierbinte ca odată cu sfințirea celei mai monumentale ca- tedrale din Transilvania a legii creștine ortodoxe, să se facă și desvelirea monumentului proiectat, vă rog, Domnilor, să strigăm din toată inima: Trăiască Majestatea Sa Regele ! Trăiască Dinastia! Trăiască România 1 !n numele comitetului de inițiativă pentru ridicarea statuei și ca inspector de armată a vorbit dl general de divizie Petala. Doamnă, Sire, Domnilor, Prezentul se închină azi înaintea trecutului, în ceasul în care trecutul strălucește asupra viitorului .... Aceasta este cea mai mare răsplată pe care istoria o poate rezervă unui popoY conștient de datoria și de misiunea lui. Când norocul zilelor pe cari le trăește este rodul anilor de străduință — 346 — fi de jertfă a înaintașilor săi, la care s’au adăugat jertfele generalei de astăzi, și când tezaurul acesta al trecutului stă straje a vremurilor ce vor veni, po- porul acela se poate privi drept cel mai fericit dintre popoare. In bucuria înfăptuirilor de acum, putem astfel măsură suferințele de eri, și înțelege datoriile de mâine. Tot scepticismul Celor cari au putut spune, că «fericite sunt acele noroade cari nu au istorie, pentrucă ele nu au suferit», se năruie în lumina gloriei, pe care o au numai cei cărora le-a fost dat să plângă și să lupte, să sângereze și să pătimească. Căci astăzi, când din Munții Apuseni până în inima Ardealului la Cluj, o singură voce de slavă se ridică în văzduhuri, cuprinzând în acelaș imn de biruință amintirea eroului de eri cu triumful Regelui de azi, durerile se sting în morminte, toate nedreptățile se uită, toate rănile se închid. E marea clipă când un neam întreg se Împacă cu soarta care l’a încercat. Din suferințele și vrășmășiile de până acum, rămâne doar învățătura, . că nici o stăpânire și nici o putere pământească nu poate dăinui, dacă nu e În- firipată pe dreptate. In ceasul acesta al supremei noastre bucurii, când suntem adunați pe locul unde se va înălță monumentul lui Avram lancu, noi nu vom găsi cuvinte cari să ne îmbete și nu vom căută amintiri cari să ne facă să urâm, dimpotrivă vom căută simbolul care să înfrățească și să miște sufletele noastre, iar nu să ne răscolească patimile. In așezarea monumentului lui Avram lancu, domnul revoluției noastre, în fața catedralei din Cluj, este mai mult decât fericită întâmplare. Noi, cari cei dintâi am înfiripat gândul acestui monument, suntem mândri de ă fi găsit și rostul acestei aproprieri. Căci astfel el, care în viață a fost un simbol de luptă și de bărbăție, după moarte va fi un simbol de pace șt de dreptate înfăptuită. Când lanțurile au căzut, când Ardealul — pământ ai făgăduinței pentru noi — tresaltă de viață nouă, în pragul locașului acestui sfânt, bronzul său va fi deapururea pentru toți mărturia credinței și a dragostei pentru libertate a neamului românesc. Mândri, conștienți de marea împlire a istoriei, soldații României în- tregite vor defila In fața Regelui lor, pe locul unde se va înălță statuia eroului dela 1848. Vor fi trecut numai trei pătrimi de veac, și pe calea arătată de ma- rele revoltat, de martirul îndurerat ai lui Carlyle, cari in toate timpurile făuresc istoria omenirii. Unul dintre acești «eroi» ai neamului nostru a fost Ghe- orghe Barițiu. Erou, fiindcă a avut și a sămănat credință. Treizeci și trei de ani din viața sa lungă și zbuciumată a jertfit-o în- tărind in mijlocul poporului românesc de pe pragul acestei instituțiuni, care este cultura poporului român», credința în mântuirea sa prin lumi- narea minții, prin nobilitarea sufletului, prin munca roditoare de fericire. , Aveă toată dreptatea scriind în Istoria Transilvaniei, că scopul final al Asociațiunii este: «Intrarea națiunii noastre cu limba sa In concertul popoarelor neolatine, ale celor mai civili- zate d|n E< ropa», dar aveă dreptate și marele său tovarăș de muncă, Andrei Șaguna, care spuneă in discursul său inaugural la întemeierea «Asociațiunii», in anul 1861, că această problemă cere «o perseveranță de fier și un sacrificiu de inimă». Prin neîntrecută perseveranță de fier și prin miraculos sacrificiu de inimă Oheorghe Barițiu a străjuit mlădița atât de nobilă, dar tot atunci atât de gingașă a acestei instituțiuni, «spre a lumină» cultivă, inavull și ferici pe popor, pentrucă să fie fe- ricită țara» — cum scriă tot el mai târziu. Națiunea română întreagă știe acum, că «Asociațiunea» s’a - născut din iubirea adevărată cătră popor. 352 Mlădîța s’a întărit, a crescut, din odăița modestă a se- minarului diecezan, unde i fusese leagănul, ea s’a mutat în pa- latele ei proprii, din belșugul muncii sale a revărsat larg nă- dejdea, cel mai mare bun pământesc, în sufletul unui popor ' întreg. Ea a devenit, cum spunea tot Gheorghe Barițiu la adunarea generală din Abrud, în anul 1888, «sanctuanț! limbei și culturei noastre, mic, modest și umilit, ca și bisericile reli- giunei noastre cele de lemn rămase din veacurile servitutii, dar totuși singurul sanctuar, care în loc să ne desbine In confe- siuni sau în partide politice, ne adună ș¹ ne unește pe toți la o sfântă agapă, precum eră cea/gustată de creștinii din.biserica primitivă a lui Isus Hristos*. In mare parte, mu'țumită acestui modest și umilit sanc- tuar, ni s’a dat să vedem noi, fericiți!, cu adevărat «intrarea na- țiunei noastre cu limba sa în concertul popoarelor civilizate din Europa». Și în acest sanctuar dintre toți slujitorii iui preotul cel mai cu credință, cel mai cu stăruință și fără de prihană a fost Gheorghe Barițiu. Statuia lui privește acum cu mândrie palatul, ce s’a înălțat mai vârtos din roadele credinții sale în viitorul poporului ro- mânesc și va străjul veacuri înainte munca ce se va înteți cu noui elanuri spre desăvârșirea civilizației prin poporul românesc în Dacia lui Traian. . Noi insă, prea modeștii urmași ai lui, mai vârtos fl vom cinsti, încordând toate puterile noastre întru servirea acestui popor, îndrumându I pe cărările luminei și ale muncei întovă- rășite de credința în Dumnezeu și clădindu-i temelie vieții: în- vățătura singură mântuitoare a lui Hristos. Se va naște odată acel Carlyle românesc, care va desluși luminos rostul acestui erou .în raport cu destinele națiunii noa- stre, noi ne facem datoria, închmându ne astăzi memoriei -lui și din ochii lui sorbind credința în viața de veci și menirea spre gloria fericită a neamului românesc. In veci mărită să fie amintirea ta Gheorghe BarițiuI ■ Domnule Primar al orașului Sibiiu, Te rog să primești de astăzi înainte această statuie în ocrotirea D-Tale și a acestui oraș. Cxozxioâi. Pentru cetitori. întârzierea apa- riției acestui număr duplu își are expli- carea in dorința de a da o dare de seamă cât mai amănunțită despre mă- rețele serbări dela Câmpeni, Vidra, etc., cu fotografii și cu discursurile în entenso. Numărul viitor va fi cel obici- nuit în fiecare an: cu procesele ver- bale, cil raportul general și cu rapoar- tele despărțămintelor. Constrânși de împrejurări suntem siliți ca numai în Nr. 12 să publicăm material beletristic. Cititorii sunt rugați să coreagă numerotarea paginilor dela 353 — 345 — A. BArseaou și naționalismul. Discurs rostit la 6 Iunie 1924, in șed. solemnA sub președinția de onoare a M. S. Regelui, de C. Rădulescu Metru, cu răspunsul dlui Dimitrie Guști. («Acad. Română*, Discursuri de re- cepție, LV11I. Tip. Cultura Națională, București, 1924, 36 pag.) Vorbirea de recepție în sânul «Aca- demiei Române» a dlui prof. univ. R.-Motru. O biografie și o confesie sufletească totodată. Dl Motru a știut să ridice perso- nalitatea antecesorului său in adevă- rată lumină și să tragă învățături — dacă se mai pot da învățătu ri în ziua de astăzi — din frumoasa viață a celui dispărut. Dl Motru vede în Andr. B. un exponent al naționalismului viguros, sănătos, ponderat, lipsit de orice ven- trilocism. Citează cu multă plăcere pasagiul din vorbirea lui Andr. B., când a pri- mit acesta familia regală română la «Asociațiune», ca președinte: «dacă am avut fericirea să ajungem la aceste zile mari și să ne vedem oațneui li- beri în țară liberă și întregită, trebue să ne dăm Seama că acest mare favor este împreunat și cu anumite îndato- riri. Moșia străbună eliberată, trebue îngrijită și cultivată, altcum nu ne arătăm vrednicidestdpânirea el. Trebue să facem dintr’ânsa o grădină frumoasă, plină de rodiri bogate pentru noi, și pentru alții, o podoabă a acestor părți de cătră răsărit ale Europei. Aceasta o pretind dela noi legile nestrămutate ale progiesuiui, aceasta o pretinde menirea noastră istorică, de a fi strajă neadormită a civilizației omenești, în aceste părți ale lumii»... «Se cere o muncă intensivă și statornică, făcută cu pricepere, «aie muncă nu se poate îndeplini fără o pregătire serioasă. Pe lângă biruința cu arcul a vitezei noastre oștiri se cere o biruință tot atât de strălucită a culturii românești». Ace- sta — de fapt — a fost testamentul politicei culturale a lui Andr. B. și are multă dreptate dl Motru când'Sus- ține că Andr. B. «n’a fost un pre- cursor, dar un presimțitor, și diutre cei mai limpezi», al unui naționalism mai avansat, al unui naționalism, care ' se manifestă nu numai ca o credință isvorâtă din sentiment, ci ca o con- vingere, politică întemeiată pe știință. După cum dl Herriot cântă in «Crăer» imnuri de laudă științei, tot așă și dl Motru accentuează că sin- gură panglicăria, că singur bombasti- cismul nu are îndreptățirea a se numi «naționalism» și pledează cu toată ar- doarea pentru muncă, muncă și iarăș muncă. Poporul acesta «vecinie mar- tirizat», trezit la o conștiință națională și mai potențată, fiindcă curentul vremii a fost acesta (ceeace n’au priceput-o politicianii maghiari!), poporul acesta trebue să se știe înălță sufletește, lu- ând puteri dela persoane ca Andrei B. «Andr. B. este sigur pe pământul pe care-1 calcă și pe vorba pe care o spune, fiindcă la el nimic nu este im- provizat; pasul* său urmează pe dru- mul bătut de strămoși: vorba sa li- niștită, dar respicată, este spusă cu gândul de a fi săpată în piatră pentru veșnica luare aminte a viitorimii. Când un B. vrea să dovedească un adevăr; argumentul său cel mai puternic este scos din tradiție. Așă a spus Șaguna, marele arhiereu; așă după el, Ale- xandru Mocsony; așă O. Bariț: aceea ‘ ce a legat mintea atâtor mari români, este sfânt... Generați?, în numele că- reia vorbiă B. n’a cunoscut anarhia gândului, boala cea mai distrugătoare pentru inteligența popoarelor, tinere». Firește, osânda aceasta adusă fron- deurilor, cari se simțesc bine numai pe baricade în zilele noastre, rostită 5. 346 de un psiholog de talia dlui Motru, are toată greutatea recerută — e vorba să pătrundă in conștiința opiniei pu- blice, câtă vreme incă nu este prea târziu. Evoluează și naționalismul! con- stată dl Motru, conducătorul «Ideei Europene*. Europeanul modern crede în progres, crede In Înfrățirea popoa- relor, fn respectul autonomiei perso- nale și autonomiei etnice, in rațiunea care va trebui să conducă de aici înainte sentimentele cari, deslănțnite, am văzut ce prăpăd au adus pe lume. După creiarea «Soc. Națiunilor* întreabă dl Motru: «nu este oare acum momentul de a ne îndreptă atenția și către ce- lelalte ființe sufletești pe cari nevoile politice ale momentului le-au aruncat tn umbră?» «Naționalismul vremii vii- toare va fi al acelor conduși de ra- țiune*. La «ține minte»-le românesc adaoge comentarul foarte îndreptățit că trebne să se facă o selecție intre ce este vrednic de ținut minte și ce e cu cale să se dea uitării. «Ultimul cuvânt în conducerea mișcării naționaliste îl va aveă deci, nu bine intenționatul, ci bine price- putul în ale adevărului*. Am ajuns la răscrucea aceasta și trebue să price- pem greutatea momentului. «Organizarea muncii științifice*, iată un desiderat îndreptățit al zilelor noastre. Aici e mult naționalism I Idei iubite de dl Motru și exprimate de nenumărate ori cu puterea de con- vingere a omului de știință, care sus- ține un axiom. Sfârșitul discursului schițează cum își închipue, grosso modo, dl Motru primii pași ai desvoltării noastre cul- turale, astăzi. «Rolul de căpetenie îl are acum colaborarea dintre indivizi: organizarea muncii specialiștilor în institutele mari de cultură». Munca, firește, Va trebui' împărțită între specialiști competențe «O colaborație rodnică există numai între oameni, cari se stimează reciproc și cari, modești și perseverenți, se supun disciplinei cerute de scopul comun al operei. Unde nu există stima reciprocă, modestie și perseverență, nu exțștă nici putința unei colaborații în vederea unei opere vaste». Dar atunci, întrerupe cinicul, ce rost mai are viața politică, «politicia- nismul* și în știință? Cum? șarjele, combativitatea de dragul combativi- tății să nu-și aibă rațiunea lor de a fi? Disciplină? Stimă reciprocă? Mode- stie? Perseveranță ? Ei âșl Dl Motru pledează cu tot sufletul pentru 0 atmosferă purificată. Aduce argumente și caută să ridice. Va avea efectul dorit apelul acesta? O. Ferrero se adresează îh ultima sa lucrare opiniei publice cu semnifi- cativul titlu «Discursuri surzilor», în Italia. Și acesta să fie un «Discurs surzilor* ? Ar fi trist, nu pentru dl Motru, ci pentru bietul petec de pă- mânt pe care trăim. Alăturat discursului acestuia este y un judicios discurs al dlui prof. Guști, care a primit pe dl M. în numele Aca- demiei. Dl G. a analizat opera dlui M. cu multă competență și a adus prinos de laudă și «Asoc*. noastre. NB. Dl Motru ifu amintește «En- ciclopedia Română», cerând o «Enci- clopedie Națională*^ ca o lucrare de arzătoare trebuință. In cele 3 voi. ale «Enciclop. Rom.» e — orice s’ar zice — un început modest, dar bun pe că- rarea dorită de dl Motru. Opera e epuizată, ar trebui reluată, augmen- tată și răspândită și la oraș și la țară. « O. Barițiu arestat și persecutat. Dl profesor Teodor Balan publică o biografie a ^Fraților O. și Alexandra Hurmuzachi*, insistând asupra legă- turilor acestora cu ziarul «Bucovina*. — 347 — <(«Un capitol din istoria politică a Bn* •coviuel din anii 1848—1850») — Cer- năuți, 1924, «Soc. tipogr. bucovineană». Un capitol este întitulat *Cazal Ba- rițiu* și ne interesează de aproape. — -G. Barițiu s’a refugiat' în Muntenia, in Dec. 1848 (când a ocupat Bem în- treagă Transilvania), trăind în Câmpina «nestingherit și departe de politică», în 21 Main 1849 a fost arestat de Ruși și transportat la Ploești, unde l-au ținnt în pușcărie trei săptămâni, pe motiv că ar fi «periculos». De acolo a fost dus la Cernăuți, sub es- cortă militară, în lanțuri, legat în fiare. Adresa generalului rus Liiders din Bu- curești (supremul comandant militar al oștirilor rusești din Muntenia) spune că arestarea s’ar fi Îndeplinit fiindcă Barițiu publicase articole contra Ru- șilor. «Bucovina», ziarul din Cernăuți, luă in apărare pe redactorul «Gazetei de Transilvania», G. Barițiu, astfel: «Unul din acești nenorociți, G. Ba- rițiu, de starea preoțească, profesor, redactor mult răspânditei și plinei de înriurire gazete românești de Transil- -vania... veni alaltăieri aice sub escortă rusâscă, semnalizat ca un individ prea periculos», aruncat in temniță, «unde •el se află, la început chiar cu fere in picioare... în soțietatea făcătorilor de «ele, a desertorilor și a vagabonzilor». Familiei Hurmuzăcheștilor îi re- ’vine marele merit că l-a scos din mă- riile schingiuitorilor săi pe Barițiu. Ge- orge Hurmuzachi a înaintat (29 Iunie 1849) Administrației bucovinene o -adresă, în care comunică următoarele: «Garantez cu toată averea și cu per- soana mea pentru G. Barițiu, cetă- țeanul loial și omul cu mari merite pentrri interesele statului austriac în Ardeal, pjntfu Românii de aici și pentru literatura românească... care numai prin neînțelegerea cea mai ne- norocită ajunsese în pușcăria militară din Cernăuți». Barițiu a fost eliberat în 30 Iunie 1849. Petrecuse în temniță din 21 Main acelaș an? (Cernăuți, puș- cărie 18—30 Iunie.) După capitularea dela Șlria (Vilâgos), Aug. 1849, a mai stat Barițiu ca oaspe al familiei Hur- muzachi, In «casa proverbial de ospi- talieră», părăsind Cernăuții in 4 Oct 1849. — La Anexe III găsim o scri- soare în limba germană, adresată de Barițiu «Prezidiului țării cesaro-regești (prov. Galiția)», din Cernăuți, 22 Iu- nie 1849. Din Buletinul 21 al despărțămân- tului Sibiiu al «Asociațiunii»: „Ce sa- meni vei culege*... (Filozoful fif si știe) de Sedalne: Câteva cuvinte. «Co- media» aceasta s’a jucat pe mai bine de o shtă de scene și a apărut în peste 20 de ediții franțuzești. Face parte din repertoriul unuia din cele mai bune teatre din lume, a «Comediei Fran- ceze» din Paris. Actori mari au jucat pe eroul principal. Istoria literaturii franceze încrestează piesa cn cinste, la anul 1785, când era mare lucru să iai în apărare pe un negustor față de un nobil, subliniind nobleță inimii înainte de toate, ori din ce categorie socială te-ai fi născut Adevărul acesta, în epoca noastră «democrată», ar fi trebuit să fi pătruns mai adânc în conștiința publică. Tot mai strâmbă unul și altul din nas, vor- bind de un. «negustor»», câtă vreme a fi negustor de omenie e o mare cinste. Mai cu seamă dacă ești ca Vanderk-tatăl din piesă, comerciantul, care nu jupoaie publicul, omul de onoare, care are inimă, care e tată de familie și e «Filozof fără să știe», cum îi zice piesei teatrale în original. Ce ne-a făcut să lăsăm să se tra- ducă și să oferim publicului românesc această comedie cu lacrămi în ochi — acum? In epoca samsarilor și a 5* — 348 — cAnătarilor, când unii nu se mulțu- mesc cu 5, 10, 15% câștig, ci cu sută la suta, ba chiar cu sute la sută — o crimă, pe urma căreia suferim cu toții — e îndrăsneț să arăți pe un negu- stor, care are responsabilitatea socială. Dar spuneți altă cărare decât rețeta aceasta dată neguțătorimei din toate țările... De aceea, aplaudați pe Van- derk, lăudați-i fapta, comentații-o. De sigur, o comedie cu tendință! In loc de o comedie frivolă, care iți sgândărește simțurile și-ți istovește energia de a luptă pe cărarea binelui, mai bine, de o sută de ori mai bine această veche neinvechită comedie, cu bunul ei simț, cu lipsa ei de frazeo- logie, cu tendința-i sănătoasă». • Noutăți literare din «Biblioteca poporală a Asociațiunii*. Nr. 116 conține: *lcoanțdela fără», schițe din viața țărănească, de Petrea Dascălul. (4 LeL) Petrea Dascălul este pseudo- humele unui inimos învățător român din Oriat, al dlui Oiariu. Un modest și vrednic elev al lui Ion Pop Rete- ganul. De ani de zile tipărește prin foile noastre poporale și prin călin- daie bucăți scurte, pentru popor. Unele din ele merită să fie adunate mă- nunchiu, ca în broșura de față. Petrea Dascălul scrie simplu și prinde câteva siluete de țărani, binișor. Par’că ți-ar plimbă mâna cu un cărbune pe o pânză și ne-ar aduce contururile cutărei guralive din sat, a cutărui hătru bun de glume. Pentru sările de. șezătoare^ la sate, * — material de cetit. • Un cioban dela oi pentru .Aso- ciațiune*. «Turda» (7/IX. 1924) ne aduce un raport inimos despre serbă- torirea lui A. lancu în Ocoliș, din des- părțământul nostru Sălciua. Ceeace a primit «Asociațiunea» cu> plăcere este mai cu seamă contribuția, unui cioban român. Iată ce scrie «Turda» : «Când președintele despăr- țământului doreă să deschidă adunarea,, din mulțimea de oameni, spre mirarea. ■ tuturor, se desprinde un tinăr bine făcut, cu o privire fulgerătoare, de pe fața căruia se puteă ceti multă iste- ■. țime și cu glas respicat salută «Asocia- țiunea» cu următoarele cuvinte: «Maica noastră culturală Ne face cinste și fală, Vechea «Asociațiune», Bătrânită ’n fapte bune, Eu îți zic: «Bine-ai venit Intr’al nost sat umilit. După cum ai fost menită De când ai fost plăsmuită,. Cu brațul tău te-ai întins, Tot Ardealul l-ai cuprins. Ca maica el fiu-și crește, Ne hrănești tu sufletește. Dee bunul Dumnezeu Ca să-ți ajungi scopul tău: Națiunea românească Ajutând-o să ’nflorească, Prin carte și bună-stare La o vază cât mai mare». * Alt Cioban, acesta stăpân peste o bibliotecă de cărți bune. După «poezia» scrisă de ciobanul din Ocoliș să cetim raportul preotului și diligen- tului școlii din lablanița (jud. Caraș- Severin), înaintat «Bibi. Ion O. Bibi- cescn» din Turnu-Severin : «. • .Avem onoare a Vă raportă că, desvoUându-se cetitul între tineretul nostnytinărul lancu Tătuca, la cererea noastră a făcut alăturatul .inventar al micei sale biblioteci pe care o ține la colibă (talaș) de oi; e abonat și la foaia «Libertatea» din Otaștie; copilul are 15 ani. Cetitorii lui plătesc dfr — 349 — «arte un ou; ouăle le vinde și cum- grără cărți». Să trăiești, Tătucule! /^ Despre un elev de liceu, care «etește ciobanilor. Să maiîncrestăm ■una aici. Ni se comunică: Peste vară a plecat tinărul elev de liceu Victoraș Sa vârf de munte, cu mama sa, să mai da o gură de aier sănătos, să aibă din «ce ține piept la iarnă. In apropierea •casei cu șindrilă e o stână. Victoraș «•n’a fost leneș — în timp ce își ve- deau ciobanii de muls și — mai^cu aeamă — când pâfăiau facticoși din dulea, după munca isprăvită; numai ce 4uâ broșurile de propagandă ale «Âso- «iațiunii» și le citeă cu glas tare cio- banilor. Lectura aceasta a prins, «Hai, •că mare meșter mai e domnișoru* ăsta ■dela oraș!» să ti zis ciobanii și-i sor- beau vorbele din gură. « Asociațiunea» ■a avut un propagandist minunat. După ■ce cetea Victoraș — le explica cioba- nilor ce e «Asociațiunea» și ce vrea .•să aducă. • •Studiul pastoralei in biserica aromânească* de Arhim. luliu Scriban. «Biblioteca Bunului Păstor», Nr. 11, vetip. din «Rev. Teologică». Sibiiu, Tiparul Tip. arhidiec. 1924. (20 Lei, 346 pag.) O carte foarte binevenită. !După novela «/» slujba adevărată* a lui Potapenkg, apărută acum a doua «oară (în «Biblioteca pop. «Minerva» Nr. 11—12, â 6 Lei), novela ce ar tre- imi să se răspândească nu numai în mâ- nile tuturor preoților noștri, dar a tu- turor intelectualilor — fiindcă descrie pe un Popa Tanda cu necazurile sale, într’un saț Sărăceni din Rusia — iată un indispensabil ghid al unui preot ro- mân mogern (modern, în sensul bun al cuvântului). — O trecere in revistă -a datorințelor. sociale ale unui adevă- rat sfetnic sufletesc. Ți se lărgesc ori- zonturile cetind lucrarea de față. lai la cunoștință sbuciumul sufletesc al atâtor alți frați de suferință, te bu- curi de rezultatele obținute de dânșii și cauți să te folosești de rezultatele lor ca de un stimulent binefăcător. Păr. arhim. Scriban e om cetit in toată puterea cuvântului. A cules da- tele dela isvor, mai cu seamă din An- - glia, ca să ne arate cum preoți misio- nari, nu numai in colonii, răspândesc preceptele milei, ale ajutorului mutual. Capitole speciale tratează despre mij- loacele cele nouă de propagandă — pentru mântuirea desrădăcinaților din orașele mari («armata» salutistă!), vi- zitarea caselor, copiii alergători, cru- cea albastră, misiunea nocturnă, mi- siunea printre țigani, misiunea prin tipărituri: predici tipărite, propaganda prin reviste, prin .broșuri, calendare, librării și depozite de cărți; misiunea maritimă, printre evrei, printre femei, IMCA (Soc. creștinească a tinerilor). Ce mic îți apari în fața pastorului Bodelschwingh, a generalului Booth, a Mitropolitului Inochentie, cetind de- spre faptele lor de caritate socială. Ce neînsemnată este propaganda noa- stră în privința aceasta ! O țarte, care să treacă din mână in mână, fiindcă numai puindu-și la inimă punctele de vedere ale peda- gogilor sodoZi descriși mai sus va puteă ajunge omenirea la creangă verde. • O desiluzie: Cântecele lui lancu de Z. C. Visarion. «Cărticica Nr. 1, proprietatea și direcția I. C. Visarion. București.Tip. la «Cartea Românească» 1924. Cetitorul ia broșurică în mână cu invitarea: ascultați «Cântecele Ini lancu». Avram lancu? Nu. Fiindcă Avram lancu nu puteă cântă astfel: «Noaptea neagră când te culci Cine-ți pupă ochii dulci, — 350 — resc cărticele mici ca aceasta, in care pe- preț mic, să public lucruri frumoase (!).. Fiecare cărticică, careva a^eă în foile- ei aceleași bucăți (?), va purtă un aceiaș. număr (!), fie în oricâte exemplare s’ar tipări(?)>. Mare filosofie! Nr. Ic anunțat- cu cântece și povești tot «așă de fru- moase». Noi zicem: păcat de hârtie», dacă vor fi tot așă! Și dl Visarion anunță că a tipărit 12 volume: un roman, povestiri, piese de teatru, legende. Să fie toate de- calibrai acesta ? Ar fi trist. • Sfat și faptă. Se povestește de- spre un cetățean din America că a ve- nit £ă invețe odată pe compatrioții săi> să ingrașe câmpurile de trifoi cu ghips» ca să rodească mai bine. Au început tovarășii să clatine din cap cetind ar- ticolele sale, în cari dovedeă el ma- rele folos de pe urma acestei îngră- șări măiestrite, și nu i-au încrestat sfa- turile. Cetățeanul nu s’a dat bătut. Itv toamna Următoare a sămănat trifoi pe . un câmp al său și a resfirat făină de ghips de mărimea unor litere de ui» cot, ca să poată ieși la iveală, la tim- pul său, propoziția: «Aici am îngrășat cu ghips!» Primăvara a crescut trifoiul mult mai înalt și mâi gras acolo unde a aruncat cetățeanul ghips, decât in. celelalte locuri, iar trecătorii puteau ceti, trecând pe lângă câmpul lui «Aici am îngrășat cu ghips!» Agricultorii au alergat din toate părțile să vadă minunea, au căscat: ochii mari și ceeece. n’a putut ajunge cetățeanul — care n’a fost nimenea altul decât Beniamin Franclin — ct* articolele sale de gazetă și de revistă» a aprins cu fupta, arătând oamenilor neîncrezători cum sporește roade câmpului. Nu ne dă de gândit pasul între- prins de Beniamin Franclin ? Exemplu trahunt! ziceau romanii. Nu numai Cin te pupă in guriță, Puicnliță, pniculiță ?... Spune-mi insa dacă-ți plac Să-mi fac planul cum să fac, Să ne pupăm in guriță, Pniculiță, pniculiță!» lancu Jianu? Haida-de, dar nici el n’ar fi «cântat» așâ de prozaic și de lipsit de gust: x «Un chin mi-este viața Fiindcă te doresc, Da ’n somn toată noaptea Mi-te giughlesc! Oându-mi fot la tine Se ’ndreaptă mereu, încât toată vremea, Rog pe Dumnezeu:' Să te dea în brațe'mie Să te strâng cu dor, Să simt și eu fericirea Până ce nu mor!» Doresc — giugiulesc; mereu — Dzeu; dor'— mor! Brrr! Ce rime — ieftine și ce versuri pentru *Noul mi- cul dor* ! Apoi «haus» să rimeze cu «re- paus» ; «da, ași spunea», ca să rimeze cu «pe Ea»; «Toată noaptea, toți țânțarii M’a ’nțepat ca toți tâlharii... Mă luă somnul bine hâ, Dar atuncea mă ’nțepâ!» «Ni-e dragă marea și hvorul Și pasările ce sânt; Ni-e drag și cerni de p’aicea, Și toate câte sunt!» etc. etc. După citatele de până acum, — ne-am înțeles cu ce fel de «literatură» avem de a face. îi chiamă pe dl Visa- rion lancu ? , Pentru alta am citat din opera dlui Visarion. Dsa se plânge tn «Explicație», că hârtia e foc de scumpă. «Tipăritul unei cărți, mici sau mari, costă, iarăși mult de tot... M’am gândit să tipă- 351 vorbe! Sfaturi ? Sunt bune și ele — dar fapta, fapta convinge. Mergi încet — departe ajungi. Da exemple! O să clatine la început oamenii din cap, o să te apostrofeze: «idealist! om cu nasu ’n'uori! om ce bați câmpii»... și cu alte epitete de acestea grațioase — pe tine nu te vor putea jigni! — Tu lasă să iasă la primăvară trifoiul în- grășat după pofta inimei tale — ca să se convingă semenii tăi că n’ai «bătut câmpii» în zadar! •Siluete literare*, de Herbert Eu- lenberg, traducere de C. Săteanu, Iași, Tipografia «Albina», 1924^(30 Lei, 312 pagini.) O carte, care merită ce-, titori. H. Eulenberg este un scritor german de pe lângă marginea Rinului. La activul său are Eulenberg o, serie lungă de piese teatrale, unele prea moderne (cochetând cu expresionis- mul), altele însă cu mult nerv drama- tic. Ca scriitor de essai-uri are calități, x Unii, cetindu-i aceste «Schattenbilder» (Siluete), s’au întrebat, mirați: de unde vioiciunea aceasta de francez ? De fapt, are o notă sprințară, de șampanie spu- moasă, care te face câteodată să da- tini din cap șl — dacă n’ai ști numele autorului — l-ai cataloga lângă Lave- dan, M. Prfevost O societate din Diisseldorf și-a luat nobila sarcină de a oferi în tea- trul orășenesc de acolo — înainte de răsboiu — pe seama celor dornici de «cultură» adevărată — reprezentații tea- trale, începând cu Shakespeare, Mo- li fere, Ooethe, etc. H. Eulenberg a fost rugat să țină câte o conferență intro- ductivă — de 10—15 minnțe, ca să inițieze pe ascnltători tn viața și în atmosfera dorită de autorii respectivi. Problema ju a fost ușoară și a fost rezolvată minunat. Acum, că seria s’a sporitși că 4 volume dau dovadă despre maniera de a trată subiectul, te poți convinge cât de bine i-a reușit auto- rului să recomande nnor neinițiați în viața și atmosfera scriitorilor din pro- gram pe autorii iubiți. Și ca volume au avut aceste schițe biografice succese de librărie meritată. Autorul iși alege — de cele mai multe ori — câte o scenă marcantă din viața poetului, compozitorului, dramaturgu- lui și în jurnl ei brodează, cu multă istețime fel de fel de floricele, obser- vații, cari ți se par accidentale, dar dau dovadă de multă lectură și multă pă- trundere psihologică. Scenele, rămân întipărite în memorie și formează un fel de Orbis pictns al scriitorilor lite- raturii mondiale. Chiar și cei ce cu- noaște personagiile descrise și carac- terizate, găsește o plăcere să citească aceste «Siluete», fiindcă sunt bine con- turate și dau subiect de discuții inte- resante sau prilej de meditații. Așă ne defilează pe dinainte In volumul tipărit aici: Goethe, Shakes- peare, Dante, Lessing, Molifere, Byron, Kleist, Voltaire, Lenau, Scbiller, etc. . — 37 în șir. Ne promite traducătorul un volum de * Siluete artistice*, cU si- luete despre compozitori (muzică), sculptori, pictori, făcând dependentă apariția dela vânzarea volumului prim. — Recomandăm cu căldură — și li- ceelor și bibliotecilor din orășele și orașe — cumpărarea cărților acestora. Scriitorul acestor rânduri cunpaște o părecfae tinără, care dimineața, pe lângă cafea, mai citea câte o «siluetă» de aceasta, ca să aibă și nutremânt literar, de discutat Ce rețetă minunată. Imitați exemplul bun! Viața cultural* a Bârladului. Rodnica activitate a Societății literare și culturale * Academia Bărlădeani* de sub conducerea delicatului poet G. Tutoveanu, a redat orașului Bârlad iarăș vechiul său prestigiu de oraș - 352 cultural și centru de lumină radietoare în regiunea Moldovă de jos. Toată viața sufleteaseă a aceste părți se învârtește Într’o atmosferă Iu* minoasă numai în jurul acestei ener- gice asociații, care prinde tot mai mnlt piedestal solid, fiind încurajată una? nim de întreg publicul românesc în frunte cu intelectualii săi, pornind cu toți la muncă într’tin entuziasm înflă- cărat, cum rar s’a mai văzut în Bârlad. In cursul acestui an, până acum, conform tradiționalului său obicei, «Academia Bârlddeană* a dat 11 șe- zători compuse toate din conferințe, muzică și literatură, ce sunt gustate avid de publicul numeros, dela umilul lucrător până Ia rafinatul intelectual, avându-le toate în mod gratuit. Au conferențiat și au cetit din lu- crările lor literare d-na Natalia Pașa (Silvia Pan) și d-nii O. Tutoveanu, G. Paladi, G. M. Vlădescu, O. Ponetti, Victor Popa, Virgil Buiculescu, 1. Cio- cârlan, N Lunguceanu, L. Redeut, P. Todicescu, Em. Maur, Gr. V âj a, N. Bogescu, Dr. M. Vie, D. Cotdrau... Fiind cerute prea mult, șezătorile au devenit săptămânale și sunt acum în rodnicul lor curs, ce nu mai gă- sește silă să încapă Însetatul public. De-ar da Dumnezeu ca toate orașele și societățile culturale din cuprinsul lor să urmeze exemplul Bârladului și societății sale literare ^Academia Bâr- Udeană !* Gheorghe dela Tutova. « împotriva calomniilor. (Legi vred- nice .de urmat.) Camera franceză a adoptat modificarea codului penal ia ar- ticolele 419 și 420 după cum urmează: «Articolul 419: Toți aceia: 1. cari prin fapte mincinoase sau calomnioase, semănate cu știința în mijlocul publi- cului, prin oferte aruncate în piață cu scopul de a turbură cursul, prin su- praoferte făcute prețurilor cerute de vânzătorii, ei înșiși, prin orice căi sau mijloace frauduloase; 2. sau cari, lu- crând individual sau în reuniune sau coalițiune, au esercitat asupra pieții o acțiune cu scopul de a-și procură un câștig care nu e rezultatul jocului na- tural al ofertei și al cererei, cari vor fi operat' sau încercat să opereze, direct sau prin persoane interinediare, vor fi menținut sau încercat să men- . țină urcarea sau scăderea ( și «baisse») artificială a prețului arti- colelor de consumație sau a mărfurilor sau a efectelor publice sau private, vor fi pedepsiți cu o închisoare dela 2 luni până* la doi ani și cu o amendă dela 2000 până la 100,000 de franci.» Articolul al ?-lea prevede afișarea judecății condamnării, mai cu seamă pe ușile domiciliului, a magazinelor, a uzinelor sau a atelierelor condam- natului. Dacă condamnatul ar suprimă, ar ascunde sau'ar rupe afișele, cu voia, sau ar da ordine pentru așă ceva, ii așteaptă o pedeapsă dela o lună la șase luni de temniță și o amendă dela 100 la 2000 de franci. (F. ziarul«Excel' sior», 16 Martie 1924.) Vechiul Pdrouges.¹ (Fragment dintr’o conferință, ținută la Făgăraș.) O rămășiță foarte interesantă este Ve- chiul Pârouges la 40 km. N. E. dela Lyon, la 1 km. dela gara Meximieux. Pârouges e o veche cetate, care și-a păstrat în bună parte înfățișarea dintre 1400—1500. E pe un vârf de *' Am primit dela dl V. Literat, prof. din Făgăraș și direct, despărț. nostru (Făgăraș), următorul fragment de conferență. O dare de seamă din călătoria dsale de studii prin Franța (cursul din Lyon, unde erâ — după cum se știe — dl Herriot primar). Tezele dlui conferențiar le subscriem și noi, punând la inimi cetitorilor să păstreze in orașe stilul și să-și dea osteneala să Înființeze muzee ca in Franța. Red. — 353 — •deal, are formă ovală, cu dimensiuni de cam 300/150 m. A fost încunju- rată de două rânduri de ziduri, din •cari s’a păstrat mai bine cel interior, înalt până la 12 m. Printre coperișele caselor se zărește de departe turnul bisericii, care e așezat la poarta in- trării principale. Dar biserica pe lângă slujbele religioase mai aveă să ser- vească și de fortăreață in vreme ,de primejdii: prin zidurile ei groase sunt •deschizături înalte, cum se obicinuesc la cetățile întărite (de cari se văd și 4a cetatea noastră din Făgăraș), pe unde se puteă pușcă. Aproape de •coperiș se văd urmele dramului fă- cut In zid, pe la creasta luj, care dram încunjură cetatea și serviă apărători- lor ei. N’a fost numai cetate desti- aată să Adăpostească garnizoana, ci ■eră uri orășel întărit. Dar acest oră- șel și-a pierdut pe rând locuitorii fi ■azi are deabiă 57, față de vre-o 1500 câți trăiau odată acolo. Intri in oraș și pare că ai avea înaintea ochilor un oraș încremenit -de blestemul vreunei sgripțoroaice din poveștile noastre. Poarta cetății •e tot cea de demult, de lemn de ște- jar, cu-fierăriile ei vechi. Casele îm- bulzite una Intr’alta sunt înalte, bă- trâne, unele dărâmate, toate de con- stncție ce-ți aduce aminte vremuri de mult trecute. Aproape nu vezi suflet -de om pe străzile strâmte și Iniorto- chiate, nici praf, nici gunoaie, numai pietrile spălate de ploi și înfierbân- tate de arșița soarelui. De ce va fi murit acest oraș? La depărtare de 1 km dela el e orașul mai nou Meximieux, care poate că are așezare mai bună. Locuitorii se vor fi așezat acolo ca să poată trăi mai ușor, alții s’au răspândit în lu- mea largă. • Părăsită de locuitori, lăsată în sarcina timpului, rând pe rând ceta- tea s’ar fi dărâmat. O samă de oa- meni culți, Înțelegători de valoarea ei, cei mai mulți Lyonezi, au format o societate, care să apere cetatea de pieire. Această societate nu numai că se silește să împiedece dărâmarea zi- durilor și a locuințelor mari și mici/ ci se îngrijește și ca să nu se zi- dească case nouă, «moderne», cari ar strică înfățișarea de vechime a orașului. Așă sunt asigurate pentru multă vreme aceste case, cele mai multe cu etaje, la cari etajele erau întrebuințate ca locuințe, iar parterul serviă la unele pentru funcționarii prinților ce stăpâneau cetatea, altele adăpoștiau prăvălii pentru farmaciști, măcelari, împletitori de papură, ne- gustori de stofe și (mai ales) pentru pânzari, de cari eră plină cetatea. Pânzarii au fost cei de pe urmă cari au părăsit-o — și azi se mai găsesc 1—2, cari mai lucrează pânza cu răs- boaiele primitive de odinioară. Astăzi s’au făcut unele înoiri, discrete, pentru îndemânarea locuito- - rilor și a excursioniștilor, cetatea e luminată cu electricitate, dar sârmele sunt duse pe la locuri dosite, sunt ascunse, ca să nu se strice farmecul » de vechime al. orașului. Tot pentru aceasta felinarele s’au păstrat în forma lor veche, făcute din fier, iar becu- rile sunt ascunse în ele. Un muzeu adună multe lucruri de interes pentru trecutul orașului. So- cietatea, ca să-și scoată cheltuielile, înscrie membri, cari plătesc anual taxe mari sau mai mici, membri mai cu dare de mână cumpără case și se în- datorase să le repare pe socoteala lor. A:olo nu e criză de locuințe, cum e la Făgăraș. Cineva d. e. anunță că vinde casa lui din Vienx Păronges pe prețul ce vrea să-1 dea cumpără- torul. Proprietarul vechiu făgăduiește să dea și prețul ce l-ar căpătă în fa- — 354 — vorul societății, iar cumpărătorul tre- bue să se oblige să repare casa după planufile arhitecților societății. Altul — acesta e un elvețian — dăruiește casa sa și incă 10,000 franci ca să se repareze casa, in sfârșit văduva unui vicepreședinte al acestei societăți dă- ruiește o casă mare și încă patru case mici. Dar munca societății nu se măr- ginește numai la atâta. Iu mijlocul cetății e o peatră, nu prea mare, in mijloc un mare teiu bătrân. In apro- piere s’a păstrat a fântână, afundă de 33 m., sau ca să pară măi afundă : de 10Q picioare, care singură potolii setea celor vre-o 1500 locuitori, cari am zis că-i aveă altădată cetatea, și și astăzi se bea din fântâna aceasta. In- tr’opartea pieței e un fel de hotel cu restaurant, căruia i se zice cu forma ve- che a cuvântului: și care are o fațadă de prin suta a 12, alta de mai târziu, din vremea Renașterii. Inlăuntrul restaurantului mobi- lele s’au păstrat său s’au restabilit după modele străvechi: vatra cu cup- torul, unde încăpeă eloțul întreg de lemn, o frigătoare ce se întoarce me- canic, sfeșnice de fier, ceasuri vechi, troci, sarnițe, apoi vasele: farfurii, ul- cele, in sfârșit: scaune și lăzi vechi din scândură, grele și greoaie. S’a reînviat nu numai înfățișarea lucrurilor de altă dată, dar chiar și datinile; In noaptea de Crăciun mulți oaspeți (de obicei trec peste 100) dau viață* acestei cetăți adormite. La miezul nopții artiști cântă în biserică vechile melodii bisericești în vremea slujbei. După slujbă, la hostellerie, se încinge, eu pompa din evul mediu, un banchet cu mâncări și beuturi pregătite după rețete străbune și ser- vile In vase străbune. Lăutarii in co- stume tradiționale desfătează pe oas- peți cu cântece vechi de masă, cari alternează cu cântece de jocuri na- ționale, pe cari le mai jucau încă, unii bătrâni de prin partea locului,, când erau tineri. O sărbătoare ase- mănătoare se face și la Sf. Gherghe, care a fost patronul orașului. Așă fac Francezii. Dar noi ce facem, bunăoară, chiar la Crăciun ?■ începem să ne nităm datinile, nu ve- dem bucuroși steaua, irozii, ori ceata feeiorilor cu borița (turca), ne lăsăm amețiți de strălucire? .veneticului de pom de Crăciun, ne lăpădăm petre- cerile, ca să luăm pe ale străinilor. Să ieșim din Pârouges pe cea- laltă poartă. La Porte d’En-Bas. Iată deasupra porții o peatră cu o iscripție curioasă. Pentru ca să-i prindeți mai bine cuprinsul, câteva explicări. Ce- tatea aceasta a trecut din mână în mână sub mai multe Stăpâniri, pfinâ ce la urmă a ajuns și a stat multă vreme sub casa de Savoia, din cart se trage dinastia de azi a Italiei. In. vremea aceea Franța eră împărțită între mai multe stăpâniri, Francezii nu aveau încă unirea sufletească. In joa. eră provincia franceză Dauphinâ, gu- vernată de moștenitorul tronului fran- cez, care aveă 'titlul de: Dauphin, in latinește Delphinus. Pe la 1469 se vede că oamenii Delphinului, deci Delphinuti, au atacat orașul Perouges,. dar nu l-au putut cuceri. Iar Perugii au pus inscripția latinească, din vorba pe care, ca s’o înțelegi trebue să te gândești puțin și la limba franceză:. «Perogiae Perogiarum, urbs impre- nabilis! Coquinati Delphinati volu- erunt prehendere illam, ast non po— tuerunt. Attamen importaverunt por- tas, gonos cum serris et degringola- verunt cum illis. Diabolus importat illos». (In românește. Perugia Peru- giilor, oraș ce nu se poate luă. Pun- gașii de Delfinați au vrut să o cu- prindă, dar n’au putut. Totuș au luat: i — 355 - porțile, țâțânile cu zarurile și s’au cărat cu ele. Dracul să-i ducă!) Deci Francezi la Francezi își zi- ceau.* «Pungași» și «dracn să-i ducă», pare c'ai ceti prin gazetele de azi! Așa-i cn Pârouges. Dar cetatea Făgărașului, oare când își va găsi ocrotitorii, cari să o conserve și să o transforme In muzeu? V. Literat. • Cum fac sașii propagandă cu „cinematograful poporal*. Vre o câ- teva bănci de. seamă săsești și vre-o câțiva oatpeni de inimă s’an asociat și au pus bazele unui fond cn care au cumpărat un «cinematograf po- poral» («Volkskino»). In anul admi- nistrativ trecut H423/4) a cutreierat acest automobil-cinematograf satele pe unde se află populație saxonă și a dat 196 reprezentații. Au vizitat re- prezentațiile aproximativ 30,000 de spectatori, cam a 10-a parte a popu- lației saxone. în decursul reprezenta- țiilor s’au putut controla impresiile câ- știgate de bărbații, femeile și copiii din sală. Dl Hellmut Seraphin, care referează tn ziarele din Sibiiu (d. e. S. D. Tagbiatt, 7 Sept.), scrie: «A fost o plăcere să observi cu câtă putere de apercepție, neistovită, mulțumitoare, a fost gustat Întreg programul.- Foarte mulți țărani nu fuseseră in viața lor întreagă la o reprezentație de cinema- tograf ! în neîncrederea lor tipică față de tot ce este o noutate stetean în multe locuri, la început, nehotărâți înaintea primăriei; dupăce a început zumzetul mașinei dinamo și când a prins să lumineze lampa cea mare (electrică) In fața intrării, ca și când ar fi fost piața din fața primăriei ziua în amiaza mare,⁻ea nicicând altădată, a învins curiozitatea șl chiar și caice se îndoiau au iptrat înlăuntru. Și ce- lorce au intrat nu ie-a părut răn. Nn numai eei mari, dar și cei mici au rămas satisfăcuți — chiar și cei mai sărăcuți (la pungă) dintre cei mici, (fiindcă fuseseră scutiți de taxa de in- trare după chibzuiala dascălilor)». Bătrânii au putut vedeă filme edu- cative ca: «Prelucrarea fierului», «Ma- șini agricole nouă» și «Locnri pe unde a trăit Martin Lnther», reformatorul bisericesc (sașii sunt luterani !J. Cu oricâtă teorie ai împuiă urechile as- cultătorului despre bunătatea cutărei său cutărei mașini agricole, — invenții mai nonă — n’ai să încălzești atât de mult pe nn țăran, de cele mai mul- teori refractar oricărei inovații, ea'cn nn film, care arată mașina și te lumi- nează cum lucrează și ce foloase aduce. Propaganda este mult mai elocventă. Așă se vor introduce instrumentele, mașinile perfecționate, spre propășirea agriculturii, lăsând laoparte mașiuile de pe vremea lui Moș Âdam. Așă au văzut țăranii saxoni cum se prelucră pământul mult mai rațional cu mașini, cari găuresc pământul, pentru sămă- natul cartofilor, cu altele cari sapă 0 altele cari culeg ușor și repede din pământ cartofii crescuți. Altă mașină taiă brazdă, irăgeă greutăți, imblăteă, etc. Alt film arătă greutățile, aproape supraomenești, învinse de patru va- poare comerciale, în 1922, în apele rusești, ca să scape un vapor ajuns, între băncile de ghiață. Fotografii ci- nematografice grandioase, Inate la fața Iqpului. Alt film, acesta și pentru copii, te invită să te plimbi in grădina zoo- logică vestită a lui Hagenbeck din Hamburg, una din cele mai mari gră- dini zoologice din lume. Animalele cele mai ciudate, din toate părțile lumii, sunt arătate aici in natură, fără, de zăbrele (chiar și leii și tigrii cei mai sălbateci), având.lntre spectator și animale, câte o tranșee, astfel ea ani- malele să nu-și poată luă avântul să. sară, de unde se află. Istoria na- turală nu ți-o pctți închipui mai bine explicai! decât cu un film de acesta sau cu o plimbare la Hsgenbeck, la fața locului. Pentru copii a fost la dispoziție un film de toată drăgălășia «Farmecul zinelor». E de ajuns dacă spunem că jocul zinelor eră executat de un corp de balet condus de Max Reinhardt, celebrul regisor, care pregătise sce- nele pentru «Visul unei nopți de vară> de Shakespeare. O sărbătoare pentru ochi. Filmul a avut și o tendință mo- ralizatoare, intrinsecă, fără ca morala să fie prea evidentă^ Copiii râdeau pe capete și se instruiau. Preoții și învățătorii au dat mână de ajutor întreprinderii, încât lor este a li se mulțumi dacă reprezentațiile au reușit așă de bine. Sfaturile condu- cătorilor satului au prins bine aran- jatorilor. Acum pornesc de nou la drum, cu alte filțpe. Conducător este d-nul Hellmut Seraphin din Sibiiu. ; Amintim că filmele au rulat și în Orlat și Săliște pentru populația ro- .mânească, la îndemnul despărțămân- tului Sibiiu al . Cine are dreptul să zică „sunt cult*? O revistă germană dă urmă- torul răspuns: • «Cult» poate să se numească a- cela, care poate răspunde cu «da» la următoarele întrebări: /Te-a făcut blând creșterea ta? ' ’Te-a învățat să ajuți, să fii silit sufletește șă ajuți, pe oamenii, cu cari trăiești? ^ Te-a învățat să înțelegi prețul tim- pului și al banului? . Te-a învățat să-ți câștigi și să-ți și păstrezi prietini ? , Știi ce însușiri bune trebue să aibă un «prietin»? ⁶ - ■ Ești în stare să privești drept h» ochi unui om de omenie? Și în ochii unei femei cinstite ? < Ai gingășia recerută față de eopil. mici? Ai suferi întovărășirea unui că** ' țăluș rătăcit? Poți să-ți păstrezi buna dispoziție pe lângă toate necazurile ? Știi că lucrul, la țară, este tot atât de bun (pentru un om «cult»), ca și «petrecerile». Te poți simți fericit singur? , Poți vedea pe lume și altceva a- fară de — bani? Poți să vezi albăstrimea cerului, chiar și în mocirlă? Ești în stare să vezi partea cea bună, în toate, fie ele de ori ce na* tură? Dacă răspunzi la toate cu un «da» cinstit, poți fi privit intr’adevăr de om «cult». Omul poliție Waldeck-Rpusseau a pledat pentru un compromis cuminte între clasele sociale, în volumul său de discursuri ținute în Franța: «Action rlpublicaine et sociale» (acțiune re- publicană și socială), precum urmează: j «Când oamenii sunt destul de cuminți < ca să nu descurajeze, unii fiindcă cei- z lalți doresc mai mult și aceștia fiindcă ' unii nu se mulțumesc cu atât — ieși * din agitația sterilă: intri pe cărarea soluțiunilor. Întreagă atenția trebue să } fie îndreptată pentru ca să se dega- " jeze acest minim de progres, nu numai ~ din partea guvernelor, ci din partea ț tuturor oamenilor politici. Aceasta este J adevărata manieră de a servi progresul ' social : să-l lași să parcurgă, etapă de etapă, calea cea lungă la capătul că- ’ reia se poate întrevede!, înir’un viitor, nu-i vorbă, îndepărtat, îndeplinirea ? idealului uman și dorința sociologiei * moderne». (Pasagiu escerptat, drept — 357 — caracteristic, de dl Adolphe Brisson, în . • Ludovic Npudeau în «l’lllnstration» (7 Iunie 1924), în articolul prim: «Ce s’a ales de alianțele noastre ? Englezii și noi (Francezii)... Aceia cari văd în englez numai un om de afaceri, sen- sibil numai la un interes imediat, îmi pare că nu-i cftnosc natura. Englezul este un idealist dar un idealist priso- nier. a unor anumite necesități mate- riale, ca acelea, d. e., cari obligă o populație prea numeroasă de a se nutri pe un teritoriu (pământ) prea puțin fecund.... O altă caracteristică a en- glezului este practica sa invariabilă in - afaceri sau în politică de a tinde să aplaneze conflictele prin compromisuri; el e de părere că este lucru cuminte ca adversarii să-și facă sau să aibă, aparența.de a-și face concesii împru- mutate, întâlnindu-se half way, adecă la mijlocul drnmului, și nimic nu-i disgustă mai mult decât o opoziție in- . căpăținată, nesensibilă la orice reso- nament (sănătos)... In ceeace mă pri- vește părerea mea este că unii di» acești megalomani (francezi) cari, afară de germani, dojenesc pe rând pe fie- care din popoarele europene, sunt în realitate răipatrioți, a căror toană (ciu- dățenie) este de a crede, că pe lângă marea experiență care s’a terminat in 1918y-fim puteă, când ar fi nevoie, să aducem la rezon universul întreg... Trebue să mărturisim că în epoca ac- tuală e foarte sigur că în toate cla- sele sociale ale societății engleze stă- pânește un spirit pacific*. • Din analiza lui Alex. Ribot, făcută la Academia fr. de dl Henri Robert (12 luuie 1924):«..deobicei evită orice personalități, orice aluzie ce ar fi rănit pe adversarii săi; plasa sistematic des- baterea pe terenul principiilor; nu se servea decât de argumente solide, scoase dintr’un studiu aprofundat al chestiunei... Dișcursurile sale se ter- minau, în general, cu un apel la con- cordie, la conciliare, la o colaborare bi- nevoitoare a tuturor partidelor, într’o politică de potolire (a pătimelor), de economie, de înțelepciune și de pre- vedere» (v. discursul publicat în «Leă Aunales», 15 Iunie, 1924)... O! Acesta a fost Alexandru Ribot I... Telegramă datată . Paris 1 (Rador): Luând cu- vântul la banchetul comitetului radical- socialist, dl Herriot (actualul prim- ministru francez) a declarat... 358 — «Metoda noastră... constă în a căută înainte de toate ceeace ne unește șl nici decum ceeace ne desparte. Nu- mai așă ne vom puteă îndeplini datoria noastră». Ce minunat «curier din Lyon»! Cine îl ascultă? In 23 Maiu 1924 serlă dl AndriFri- bourg, deputat francez, în «Les An- nales»: «După spusa oamenilor infor- mați nu este nimica măi complicat în timpul pe care-1, trăim decfit de a găsi un ministru de finanțe bun. Nici o dificultate pentru interne, pentru co- merț, marină sau răsboiu;/există de asemenea c&țiva specialiști de politică externă, dar chiar însuș Diogene și-ar uză în zadar ochii, căutând pe finan- ciar în orbita lămpii sale»' (Numărul din 1 iunie 1924). * ' «Situația» o descrie dep. Fribourg în Franța (27 Martie 1924) astfel („Les . Annales“, 6 Apr. 1924, număr dedicat castelului Versailles): «...viitorul este obscur. Fiecare își pune veșnica întrebare: «Ce se va alege mâine?» Fiecare sufere de ne- stabilitatea universală. Industriașul se neliniștește de fluctuațiile francului, cari vor facilita sau vor împedecă cum- părăturile de materii prime sau vân- zările sale în streinătate, cari vor um- plea sau nu vor umplea carnetele sale de comandă, cari vor permite sau nu vor permite cumpărătorilor săi de afară de a-luă în primire cumpărătu- rile și de a le achită. Muncitorul,- micul rentier, funcționarul se nelini- - ștesc de fluctuațiile, de săriturile brusce ale prețurilor, cari fac atât de dificilă (grea) stabilirea bugetelor familiare. Situații, cari păreau stabilite pe baze solide se dărâmă. Speculanți cu livra (sterlină) și dolarul se ruinează; dar și cutare funcționar, care de zece ani își oferise toate puterile statului, cu- tare funcționar al afacerilor streine, d. e., a cărui inteligentă activitate a aduS cele mai mari servicii politicei noastre, — este brusc dimis din post sub pretext de economii. Incertitudinea planează în aier... Nimic nu apare solid, definitiv în jurul nostru... nici chiar un mandat legislativ...» Bibliografie. Istoria artelor de Marin Simio- nescu-Râmniceanu, cu 325 ilustr. în text. Cult. Naț. 100 Lei. Antologii românești în Z. germană. «înfrățirea» din Cluj anunță apariția apropiată a unei antologii din autori români, la Viena, cu traduceri de dl losif Gregor, directorul Bibliotecii Na- ționale din Viena. — Altă antologie rom. va scoate dl Oscar Walter Cisek, cu o prefață de scriitorul vienez Hugo von Hoffmanstal. W. G. învățăm, public considerat ■ca bază a ordinei sociale. în rom. de /. B. Sibiiu 1924 (fără preț). *Grai și suflet», rev. «Inst. de fi- lologie și folklor», publicată de dl O vid Densușianu. București voi. I., fasc. I. (un voi. 100 Lei.) Vlahii și MorlacU, studiu din istoria românismului balcanic — de Silviu Dragomir, prof. univ. Impr. Borne- misa, Cluj, 1924. (Publicațiunile «In- stitutului de istorie universală».) — 50 Lei. Silviu Dragomir, Fragmente din cronica sârbească a lui George Bran- covici. (Din «Anuarul Inst de ist. naț.» pe 1923.) București. Cartea Româ- nească, 1924 (fără preț). 359 * Ateneul Român din Dorohol*. Conferință din prilejul a 6 ani dela Tealipirea Basarabiei la Patria mamă. De G. O. Burghde, președintele Ate- neului. 1924. CoiSisiunea monumentelor Istoria, secț. din Transilvania și ținuturile măr- ginașe. Raport cu privire la lucrările din al 2-lea an de funcționare (1922— 3), întocmit și publicat de Const. Daico- viciu, secr. comisiunii, cu două rapoarte tehnice de Rndolf Wagner, arhitectul corn. — Cluj, Institutul «Cartea Ro- mânească» 1924. «Biblioteca umor și satiră din Ar- deal». Nr. 1. A. P. Bănuț; *Elocvința frachelui Ladislâu* și «Cartea părin- telui Reteveiu». Schițe in dialect. Edi- tura Librăriei. Săteanului, Sibiiu, 1923, 5 lei. Un vechiu cimitir românesc în fostul ■sat Vărarea. Dr. M. Roșka, (Publica- țiile comisiunii monumentelor istorice, secț. p. Transilvania), Cluj, 1924. Dr. Qd. Apostol: Cunoștințe fo- lositoare Seria B. Nrul 26. Doctorul în casă. Prețul Lei 3. Dr. M. Manicatide: Cunoștințe folositoare. Seria B. Nr. 33. Mama'și Copilul. Prețul Lei 3. ¹ Alex. Cișman: Cunoștințe folosi- toare. Seria A. Nr. 18. Razele X. Prețul Lei 3. /. Simionescu, profesor universitar: Cunoștințe folositoare. Seria B. Nr. 32. Folosințe nesocotite în gospodărie. Prețul Lei 3. Dr. I. Glăvan: Cunoștințe folo- sitoare. Seria A. Nrul 17. Cam vedem. Prețul Lei 3. - Zaharte Bârsani Biblioteca Mi- nerva Nr. 159. Nuvele. Prețul Lei 3. loan Adam: Biblioteca Minerva Nr. 39. Voia Mării. Prețul Lei 4. N. N. Bddiceanu: Biblioteca*Mi- nerva Nr. 13. Cea dintâi iubire. Pre- țul Lei 4. D. Anghel: Proză (Opere com- plecte). Prețul Lei 25. C. Șăineanu: Mic dicționar por- tativ, român-francez și francez-român. Prețul Lei 75. D. /. Andronescu, inginer agricol: Biblioteca agricolă populară Nrul 18. Cum se cultivă porumbul. Prețul Lei 4. Emil Gârleanu: Pagini Alese Nr. 141, Suflet de femee. Prețul Lei 2. Coșbuc, Vlăhuță, losif, Sadoveanu etc. Pagini alese Nr. 146. Colinde și Povești de Crăciun. Prețul Lei 2. Cilibi Moise: Pagini alese Nr. 140. Cuvinte înțelepte. Prețul Lei 2. Gr. Alexandrescu: Pagini alese din Scriitorii Români Nr. 145. Memo- rial de călătorie. Prețul Lei 2. Sacher Maso eh.: Biblioteca Mi- nerva Nr. 98. Creditorii. Prețul Lei 4. Yilliers de L'ișle Adam: Biblio- teca Minerva Nr. 171. Vestitorul. Prețul Lei 4. Dr. Gh. Gârda: Bănatu-i frun- cea! Versuri în grai bănățenesc. Pre- țul Lei 18. D. D. Pătrășcana: Pagini alese Nr. 149. Decorația lui Vartolomei. Prețul Lei 2'50. Petre Ispirescu: Pagini .alese din Scriitorii Români Nr. 148. Din po- veștile unchiașului sfătos. Prețul Lei 2. «Casa școalelor*. — Bibi, de po- pularizare a științei: Nr. 31. Plante de baltă, de 1. Simionescu, prof. la univ. din Iași, cu 37 fig. în text (7 Lei). A apărut în biblioteca Dimineața: Nr. 1. M. Sadoveanu’. Răsboiul. Nr. 2. /. Agârbiceanu: Diavolul. Nn 3. P. I. Jouve: Spitalul. ( — 360 — Reviste.