lOfiSVî TRANSILVANIA An. 55 lan.—Febr. 1924 Nr. 1-2 63 Redacția și Admin.: „Asociațiunea**, Sibiiu, strada Șaguna 6. Depozit general pentru vechiul regat, Basarabia și Bucovina: Librăria Pavel Suru, București, Calea Victoriei 85, unde se află de vânzare toate publicațiile . « « CUPRINSUL: Vasile Goldiș: Spre țel______________ Pornind din nou la drum___________ Axente Banciu: Ultima poezie a lui Andreiu Mureșianu H. Petra-Petrescu: In cămașa lui Nessus (schiță)_____ /. Michelet (trad.): România ________________________ Michelet,----------------------------------------- Dr. O. Preda: Câteva însemnări din studiul geografiei medicale a Ardealului-------------------------------- P. Qrimm: Vânătoarea din munții Cheviot (Chevy Chase) Iile Marin: Cărți vrednice de îndrăgit 1.____________. Maria Cunțan: Lăsați-mă să beau uitare (poezie)______ laroslav Vrchlicky Quis ut Deus?__________________ Ion Agărbiceanu: Pustiul (schiță)-------------------- Otokar Brezina: Deasupra tuturor focurilor___________ h. p. p.: Pentruce e bolnav sufletul omenesc?________ Cronică______________________________________________ Dela «Asociațiunea____________________________________ Apel cătră toți Românii: Pentru un muzeu istoric al anilor 1848—1849 în casa lui Avram lancu din Vidra________ r l> IB II 11 I ll II Pagina 1 4 9 11 14 22 24 28 30 34 34 35 39 40 47 57 Asociațiunea pentru literatura română și ’ⁱS^' cultura poporului român, jjfe întemeiată. lat 1SS1. Președinte de onoare: M. SA REGELE FERDINAND. Prezident activ: Vice-prezident: \ Vasile Goldiș, Dr. Oetavian Russu, Membrii comitetului central: loan AgArbiceanu, publicist, iuliu Marțian, dir. de bancă, membru coresp. ai «Acad. Dr. George Moga, -gen.-medic. . Române». loan Moța, publicist. Dr. Nicolae Bălan, mitropolitul loan F. Negruțiu. dir. șc. norm. Rom. ort. din Transilvania. ~ Dr. Zenovie PAdișanu, di- Drt. Victot Bârlea, director de rector general, membru co-' liceu. ' ~ resp. al «Acad. Române». Dr. llie.Beu, medic. ' Aurel Popeâcu, comerciant. Dr. loMf Blaga, dir, de liceu, q. poponea, cond. tip. artaid., t Ț₅r • . președintele meseriașilor'ro*. PȘas. .. . mâni .din Sibiiu. . . , Dr. Lucian Borcia, advocat. Dr. țoan Bunea, dir. de licetL Partenie Cosma, -dir. de bancă. Dr. Elie Dâianu, protopop. Dr- Nic DrAgan, prof. univers. . - - . Dctav. Goga, membru al «Acad. « *2, V Române*. ’ . ■«•WU TodicX contabil. Dr. loan Lupaș, prof. unîv, membru aljAcad. Rom». Fondată la 1868. Dr. llie.Beu, medic. ' - . Loan baron Boeriu, genera! în peus. ' _ Dn Vasile Bofbga, dir. de liceu. ₚf ₀#Qfgfc. Pᵣₑdₐ> ^ₑdᵢc? Dr. Alex, Rusu, canonic. Tr.Scorobețiu, asesor, cons. Dr. V. Stan, dir. de șc. norm. Dr. Vasile Suciu, mitropolit de Nieolae Togan, protopop, loan VAtâșan,dir., «Albina». Revista Transilvania" FoHtlaâ la l⁸⁶⁸' GOLABORATOBI: - I. AgArbiceanu, A. P. Arbore, D. C. Arion, I, C. Băcilă, M. Baiu* lescu, A. și 1. Banciu, N. B&nescu 1. A. Bassarabescu, I. Bianu, L. Blaga, O. B. Duică, V. Bogrea, Dr. L. Borcia, Dr. AL Borza, Al. Busuioceanu, Al. Ciura, 1. Coltor, A. Cotruș, Dr. E. Dâianu, Dr. N. DrAgan,Ut. Dragnea, S. Dragomir, V. Eftimiu; !. Geor- gescu, O. Ghibu, V. Ghidionesctț, O. Goga, I. Gorun, R.Grimm, C. Hodoș, E. P. H. Longin, N. lorga, Al. și 1.1. Ltpedatu, V. bazar, Dr. 1 an Lupaș, A. Lupeanu-Melin, 1- Maniu,- Colonel I. Manolescu, S. Dr. Mateiu, S. Mehedinți, Dr. V. Mertțiu, C. Moisil, Tr. Moșoiu, D. Nanu, Dr. D. Negru, V. Păcală, T. V. Păcățianu, Dr. Z. PAdișanu, Em. Panattescu, V. Pârvanu, D. D. Patrașcanu, Dr. 1. Paul, C. Pavelescu, Dr. H. P. Pe- trescu, E. Pitiș, A. Pop, Dr. 1 P.-Voltești, Dr. P.Poruțiu, Dr*G. Preda, Dr. O Prie, Dr. S. Pușcariu, L Rebreanu, Dr. P. Roșea, Șț Roșianu, I. U. Soricu, V. Stanciu, M.Ștefănescu, V. Stroiescu, Dr. A. Tatar, G. Todica, N. Togan, D. Tomescu, G. VAlsan. 106844 TRANSILVANIA Anul 55. lan.—Febr. 1924. Nr. 1—2. De: Vasile Goldiș- Gândul tuturor, cari au înființat , cari in cursul zecilor de ani au lucrat la întărirea ei, cari se sbat azi s’o reînvie și să-i dea puterea, *ce o reclamă idealul în numele căruia, ea ființează, a fost adunarea la un loc a sufletelor ro- mânești, a fost îndrumarea pe calea desăvârșirii a națiunii ro- mâne, ca astfel ea să-și îndeplinească misiunea tuturor neamu- rilor de progres în lume, înfrățirea noroadelor supt legea drep- tății, care este mai vârtos chezășuită prin iubirea deaproapelui, . propovăduită de Mântuitorul. Stând astfel în serviciul națiunii române, ). Cum ne Închipuim mișcarea la sate? In loc să dăm numai sfaturi și să ne retragem mai apoi- satisfăcuți de laurii ieftini, preferăm să oferim nutremântul ne- cesar «caselor» acestora «naționale». Mergem și mai departe: re- comandăm cărți pentru intelectualii noștri dela sate și din oraș. O revistă ca «Transilvania» va trebui să raporteze cu con- știențiositate despre ceeace prestează și alte neamuri pe terenul culturii poporului. Referade despre instituții culturale, ca: muzee, expoziții, societăți de lectură, biblioteci publice, «universități poporale», biblioteci (tipărite) pentru copii, pentru răspândirea științelor (cu analize despre tendinței^ bibliotecilor acestora). Să nu se aducă Învinuirea, vai, ât&t de ieftină și de nese- rioasă, că este «neamț* sau «franțuz» sau mai știm noi ce unul dacă arată In coloanele unei publicatii românești a au bun celelalte neamuri. Știm că mulți s’au descurajat, auzind exclamații ca acestea, când au venit In mijlocul connaționaiilor tor. «Da ce ne mai sâcâie ăsta cu franțujii și cu nemții lui?» 1... Neamț-neamț ori’franțuz! dacă îți arată ceva bun la neamurile astea și iți oferĂ-rnaterial de prelucrat, idei de răsgândit, să-l respingi? Firește, 4 vorba cum aduce materialul: cu dragostea de frate, care>-vrs6â să ajute, sau cu aroganta unuia, care vrea să «brileze» (ta ițftul al doilea se condamnă de sine)? Un WriotfȚtoiitic a spus odată, Într’o vorbire celebră de a sa, că vai de omul politic care nu pricepe spiritul vremii sale. Tot atât de fncfeeptățit este strigătul : val de conducătorii inte- lectuali ai unul neam (preoți și Învățători, In primul rând) cari nu pricep spiritul vremii lor, tendințele poporului lor spre lumină și spiritul de care sunt conduse, intr’aceeaș direcție, popoarele celelalte din Europa! Ca să priceapă învățătorii și preoții «spiritul vremii» avem trebuință de un grânar, In care să se adune tot ce s’ar puteă referi la mișcarea pornită spre luminarea poporului. Din refe- radele despre mișcarea din străinătate vor vedeă cetitorii cit se lucrează la alte neamuri, cum se rezolvă problemele, cari câte odată, sunt identice cu ale noastre și luând ce este bun, adaptând, prelucrând, dar nu sclavie, nu literă de literă, vor Înnobila mlădițele tinere ale culturii noastre. - 8 Dacă vor ceti doi-trei ani in «Transilvania» despre rezul- tatele frumoase din străinătate in privința bibliotecilor pu- blice, despre «universitățile poporale» și alte zeci de instituții și întreprinderi, li se va preface in sânge și in oase convin- gerea: *și noi trebue să ne mișcăm! Așă, ca pe vremea lui ■ Moș Adam, nu mai putem stal> Și asta o au de scop refe- radele despre stările din sânul popoarelor străine. Ți-e frică de influința desastruoasă a laudelor aduse insti- tuțiilor culturale străine? Crezi că n’ar fi cu cale să lași pe con- curent să-și laude marfa tn casa ta proprie? Dar dacă n’ai tu atâta tărie să opui lucrăii de valoare la fel cu poporul, care Iți face concurență, crezi că tăcând tăcerea peștelui și punându-ți capul in năsip ca struțul, o să trăiești, ca neam, multă vreme? Și e vorba aici de concurentă? Nu este o emulație cinstită Intre neamuri, cari vreau ca păturile de jos să se ridice, să se bucure de viață conștientă? Fiecare să șe bucure de rezultatele bune obținute de celalalt neam și fiecare să contribue chiar ca piedecile, cari i se pun unui neam, de atârnă și dela dânsul, să dispară. Dacă răsboiul crâncen, care a aprins lumea Întreagă, a fost atât de grozav, e tocmai de aceea: fiindcă a lipsit cinstirea reciprocă a nizuințeior curate ale luminătorilor tuturor popoa- relor — nu ne-am cunoscut, n’am vrut toți să ne cunoaștem.¹ Revista «Transilvania» va aveă să refereze și de aici înainte, la cronică și tn articolele speciale, despre problemele tratate in publicistică, referitoare la propaganda culturală. Preotul, Învă- țătorul dela sate să știe că aici găsesc un sfetnic In munca lor culturală. «Transilvania» să fie un izvor de întinerire a puterilor. Cei, cari stau la mijloc de cărare In propaganda lor culturală, la sate și la orașe, să câștige nouă dragoste de muncă din pa- ginele ei, știindu-se o falangă de luptători după lumină! Altfel lupți când te știi singur și altfel când îți strigă de pe fiecare creștet de deal câte un ortac cuvinte de încurajare, frățești. Pricepi, cetitorule, cât de mare adevăr zace tn cu- vintele acestea?- Ori cât de puțini să fie cei «buni-împreună», o mână de oameni, dacă sunt pătrunși de adevărul cauzei lor, pot «mult». Așă a fost de când e lumea — de ce să nu fie și la noi tot astfel? Lozinca aceasta dă încredere, lozinca aceasta încheagă rân- durile și te duce la — izbândă. Că vei cădeâ tu, poate, la mijloc de cărare, cu mâna în- tinsă spre ținta dorită? Că numai cu gândul îți va fi dat să-ți vezi întrupat idealul, pentru care ai sângerat din greu ? Dar ești fericit că ai contribuit cu o părticică, fie ea oricât de mică, pentrucă să se înalțe măreața clădire culturală. Cei cari vor veni peste decenii, peste sute de ani, vor puteă să se uite peste umăr la tine, vor puteă să te hulească chiar — tu ți-ai făcut datoria la timpul său, ca să dai mai departe, să promovezi, ce ăi crezut tu de bine. E o mare satisfacție sufletească să ști că n’ai trăit așă, de pe-o zi, pe alta. SUtima poezie a lui (Andreiu SJfareșianu. Pe o foaie lipitii de scoarțele volumului de poezii de Andreiu Mureșianu, apărut la Brașov în 1862, tipografia l. Oott, care volum, după iscălitura pe care o poartă pe prima pagină, pare a fi fost proprietatea lui Nic. Șuștai care l-a dăruit apoi bibliotecii liceului iar ia stânga mi se deschideâ un afunaș plin de Întuneric. Căutam să ști» ricesc prin întuneric și mă înfioram. Erau iesmele Răului, cari își deschideau ‘ gâtlejurile, erau cuvintele de ocară — adunate în întrupări hidoase — iar de jos de tot, din funduri de groapă, parică auzeam țipetele de durere ale viitorilor morți, ale sol- datilor de pe câmpurile de luptă, în gura morții. Mă sbuciumam între lumină și întuneric, între bine șt rău și voiam să ridic, să mântui, să smulg cu toată putlrea pe partea Mioarei bietele ființe nenorocite. Și nu puteapi, fiindcă sunt numai o biată femeel Iar inima, inima Îmi sângeră. De ce ți le scriu toate acestea tocmai d-tale? Fiindcă știu că scrisul d-tale este cetit, că multor mii și mit de oameni așterni zilnic sub ochi gândurile d-tale, cari îți frământă creierii. Fiindcă îmi zic: mă vă înțelege In sbuciumul meu și are să-mi dea dreptate. Pentrucă vreau să mă ajuți, da, să mă ajuți. Te roagă o mamă, care vrea binele copilașilor ei, care vrea ca bărbatul Să-i poată trăî. spfe fericirea tuturora: «Ajută-măl» Câte zeci de mii, milioane de mame» s’ar rugă la fel ca mine, dacă ar ști că îți aștern acum gândurile acestea pe hârtie, cum s’ar rugă cu toatele; te gândești la noi și lâ copilașii noștri ? Te gândești, d-le redactor, că durerea, și bucuria noastră atârnă, în mare parte, dela scrisul d-voastră? Surâsul gurilor plăpânde, fericirea tinerilor căsătoriți, ceasurile de pace ale bă- trânilor părinți dela d voastră atârnă. Condeiul d-voastră îm- parte-viață și moarte. Ajută-mă! Ajută-mă! Ajută-măl» D-na Vidrașcu conteni din scris. Ii mai veneă o întrebare în* condei. «Altfel ai tu Dumnezeu ?1» Nii! asta nu o puteă scrie pe hârtie. Nici alt gând: de nu, să ți se pară cerneala cu Care scrii Sânge nevinovat, vărsat din vina»ta și să-1 ai vecinie înaintea ochilor! Să te persecute oftatul văduvelor, al orfanilor, al părinților bătrâni, al celor schilodiți In răsboaie! Nu, nici asta mi o puteă așterne pe hârtie. Iscăli numai: «O mamă!» și trimise scrisoarea pe poștă. ■ '' —¹⁸ — '1 Domnul- șfefredaetor dela «Aurora-Română» ceti scrisoarea i cu aienti sastisităI unui om foarte ocupat, între două articole 1 de h scrii. îi fJaturir pe iMae întrebarea : pentru stăpân. Ce a câștigat cu asta țăranul ? Ordinea a venit în administrație, fiscul- a socotit mai bine... a împilat mai tare pe lucrător. Un proverb românesc grozav a fost acela: pentru cultivatorul care n’a putut plăti, scria fiscul in registru: de ani dela moartea lui luliu (lules) Michelet, istoricul cu re* - putație mondială. In paginile istorice scrise de Midhelet simți că pulsează o. inimă omenească, primitoare a toț ce este superior, o ten- dință spre ceva excelsior. Multe din paginile lui se pot cetfc cu acelaș elan și aceeaș smerenie ca' acelea ale englezului Cariyle. ' ■ Michelet a fost unul din profesorii cari' au dat cele mai înflăcărate Îndemnuri tineretului, nu numai francez, ci tuturorai cari alergaseră la Paris să ia acolo focul nestins, la vatra de lumină. Cursurile sale de morală și istorie dela Colegiul Frariței,. începând cu anul 1838, au fost ascultate cu mare Însuflețire și de tinerii români: Brătienii, Golești!, Bălcescu, 1. Chica, C. A_ Rosetti, Vas. Alecsandri, etc. cari, mai pe urmă, Întorși acasă —. au datalarma redeșteptării naționale, In 1848. . (Alt profesor iubit au avut in persoana lui Edgard Quinet». ar pe poetul Lamartine I au putut numără studenții români cai președinte de onoare al societății lor, In 1846.) , Michelet a fost unul din cei dintâi scrisori francezi care, ne-a luat apărarea tn străinătate, înțelegând: vitregia sorții noastre ca neam. Democrat din creștet până în tălpi, convins de ne- dreptatea ce ni s’a făcut, a cântat imnuri de laudă perseverențe» și iubirii noastre de ce e nobil, ce este just Iată cum a exprimat Michelet Îndreptățirea* unei alianțe- intre știință și forță, spre binele comun ?• Pădurea .răscolind, Arcașii stau la pândă gata ... Și' arcurile ’ntind. Aleargă cerbii prin pădure încolo și Încoace, ■Copii ’ntruna-i urmăresc ,Și nu îi lasă ’n pace. Și ’n Cheviot, pe munții ’nalți, Din zor pân’ la amiază. •O sută de cerbi grași și mari iUcise ceata trează. Și moarte suflă ei din corn, De peste tot s’adună, Și Percy vine-acum și el / Să vadă prada bună. El zise: Douglas a jurat Aici să mă ’ntâlnească In ziua asta, dar știam Că n’o să se grăbească; Când iată că un cavaler, ' Privind atunci în zare, Pe mândrul Douglas îl zări Venind c’o ceată mare. Sunt două mii cu lănci și arcuri, Vedere minunată, - Mai tari viteji n’a mai văzut Creștinătatea toată. ■ c ' . «Opriți-vă, le zise Douglas, La arcuri luați sama, Că nu v’au trebuit mai mult De când v’a născut mama». Și Douglas pe un armăsar In frunte călărește, ■ Un alt viteaz mai mare nu-i; Și scutu-i strălucește. El zise: spuneți cine sunteți Și cine v’a' ’ndemnat Ca să vânați prin munții mei Și voie cin* v’a dat?, Și cel dintâi răspunse Percy: «Ce treabă ai cu noi N’o să-ți dăm nicPo socoteală ¹ Aceasta este una din cele mai vechi balade populare engleze, ea datează probabil din sec. XV-lea și a fost tipărită mai înțâiu în prima co- lecție de poezii populare, făcută de episcopul Percy, in 1765. In ea se în- fățișează luptele dintre locuitorii dela granița dintre Scoția și Anglia (bor- derers). Detaliile istorice, ca în orice poezie populară, sunt în mare parte fantastice. In traducerea aceasta am repetat mai ales forma și frumusețile stilistice, înlăturând unele numiri și detalii istorice care n’aveaii importanță^ P. Grimiti. —. 29 - Ce suntem, ți apoi . Vânară c’așâ ne place nonă, '■ Orice ați face voi». «Ucis-am cerbii cei măi grași Ș’acasă îi vom duce». Iar Douglas: < Umil va muri Din noi, mă jur pe cruce»; / Și mândrul Douglas mai grăi: Atât de mulți bărbați , Să-i omorim ar fi păcat, Că nu sunt viijovați. t Dar nobili suntem amândoi Și amândoi de-o treabă, ■j Să stea de-o parte oamenii, * Iar noi la luptă dreaptă. / Și Percy spuse: «Blestemat Acel ce-o zice nu!» Iar mândrul Douglas ii răspunse: «la bine seama tu. i- ■ ■ ■ De-o vrea norocul să m’ajute, Pe tot acest pământ; De-un om născut dintr’o femee Eu nn mă tem nici când». Un ffobii zise-atunci liți Percy: «Nici ,cum nu se cuvine Doar căpitanii să se lupte, Cum nu ne-ar fi rușine Ca noi să stăm^i să privim ? Doar sfinge-avem în vine!» Ce zi de groază și omor! Englejii îndrăzneți O sută de dușmani ucid Cu ’ntâiele săgeți. Dar bine s’a ținut și Douglas, Viteazul căpitan, Izbind cu multă ’nverșunare In aprigu-i dușman. • El ca .ua căpitan isteț Și ’mparte oastea ’n trei. Și de o parte și de alta Cu lănci, porniră ei. / Pricinuiră grele pierderi Arcașilor engleji, Și goluri multe se făcură, Pierit-au mulți viteji. ' - > Englejii arcurile lasă, / Pud mâna pe bălțoage, Și peste coifuri, cu nădejde; Încep acum a trage. Prin zale străbătând eu spada' Loviau Cu toți Vârtos; ‘ Și mulțt viteji semeți și ageri Zăceau acum pe jos. La urmă Douglas și cu Percy. De-Odată se ’ntâlniră Și cu tăioasele lor spade Puternic se loviră. Cu-atâta foc loviau'vitejii Și cruntă fu bătaia Că de sub coifuri sângele Curgea acum ca ploaia. «Oprește Percy», ase Douglas,. «Destul noi ne-am luptat,. La Craiul meu eu te voi duce Și ’n marele lui sfat Cu cei mai nobili cavaleri Alături te va pune, Căci altul mai viteaz ca tine N’am întâlnit pe lume». Răspunse Percy cu mândrie.: «Ți-ani spus-o, niciodată, Un om născut dintr’o femeie Nu poate să mă bată». Atuncea dintr’un arc puternic- Ca fulgerul porni Săgeata blestemată care Pe Douglas îl lovi; Și ’n futca pieptului pătrunse: . Săgeata ascuțită ' Și doar o vorbă mai eși. Din inima-i rănită: «Luptați-vă vitejii mei, . Că vieața tșea-i sfârșită».. / rȘiPercy rlzimat pe spadă, Văzând cam Douglas piere Mărinimoși’ntinde mina Și zice cu durere : «O, ce picat! Și ce n’aș face Să-ți dau viața iară! Un alt viteaz ca tine nn-i ,ltr toată-această țară», Sir Hugo de Montgomery, Un opbll scoțian, Văzând atunci cum ă murit * Viteazu-i căpitan, Pe armăsarul lui cel'sprinten Printre dușmani străbate, Pricit de mulți ar fi, nimic . Din cale-i nu-1 abate, Și drept spre Percy merge el, Jn fața lui ajunge, Și cu puternica lui lance Tot trupul i-l» străpunge. Și tru arcaș northumbrian Văzând cum Percy moare, Țintește’n Hugo o săgeată Din arc puternic, mare, Săgeata iute, ascuțită Prin trupu-i a trecut Cu sânge din inima lui Săgeata s’a umplut. Nici un voinic nu da ’nnapoi "Ci ’ptr’una, cât puteau — 30. — Cu toții, unu ’ntr’altnl, crunt Cu spadele loveau. Și bătălia s’a_’nceput ’Nainte de amiază, Și nici când soarele-a apus Ea tot nu ineeteuză. Deși e noapte, prin pădure, Cât luminează luna, Tot nu se lasă, cu ’ndârjire Se răsboiesc într’una. Și unii cari îrt luptă-aveau Picioarele tăiate, Luptau meretj/doar tn genunchi, Pân’ce cădeau pe spate. Nici unii, nici ceilalți nu vrură Să dea ’napoi un pas, Păn’ ce de-o parte și de alta Doar cinteizeci au rămas. Și când acas’ ajunse vestea Soțiile veniră, . Bărbații-și luară să-i îngroape, Și-amarnic ii* bociră. In Cheviot, pe munții ’nalți, A cufs șuvoin de sânge, Chiar și copilul nenăscut De-atăta jale-ar plânge. Aceasta fuse vănăto^-ea Din munții Chevioți. De-așă sfârșit să ne păziască Hristos pe noi, pe toți. Cărți vrednice de îndrăgit. Sub rubrica aceasta dorim si amintim o serie întreagă de lucrări vrednice de a fi luate ih mână, de a fi cetite pe tnde* lete și de a fi comentate de cetitorul român. < Ne-ar cădeă bine dacă am primi din partea cetitorilor noștri sfaturi în privința aceasta. Unul sau altul din cititori poate știe lucrări tot atât de vrednice de a fi date mai departe ca volumul de astăzi: «Rătăcire) de dl Brătescu-Voinești. F - K — 31 — » | Sufletul bok»v din zilele noastre are nevoie .de tatrentare. S lln loc de cărțile-strihnină, ațâțătoare de pătimiși nervi, sufletul omenesc lihnește după lucrări cari să-i redeâ balanța pierdută. JDe sigur — o carte nu te face bun sau răii, dar contribuie ca bunătatea sau răutatea din tine să sporească sau să se micșoreze. Oricare cap care mai gândește în zilele noastre de grea isbeliște trebue să înțeleagă că este o datorie a tuturora, din toate taberele, să răspândească, nu cu două, ci cu zece mâni, nutremântul sănătos în straturi cât mai largii ca sufletul sfi nu mai bolească. Ridicați diguri împotriva murdăriei sufletești 1 Dațimai de- ₍ parte «cărți vrednice de îndrăgit»! Fiji solii unei lumi m*> bunel ■ . . ' iRătădre* de loan AL Brătescu-Voinești. O carte bună in cea mai nobilă accepție a cuvântului. Pu- blicul nostru cetitor de mult a îndrăgit pe scriitorul Brătescu- Voinești, și pe drept .cuvânt. — Literatura românească modernă nu ți-o poți închipui fără de «întuneric și lumină», «In lumea dreptății» și fără de acel dureros volum «In slujba păcei», du- reros pentru omenirea întreagă, nu numai pentru noi. In volumele de schițe și novele găsim sbuciumul sufletesc al unui suflet de elită, pledoarii elocvente pentru ce este gingaș, nobil, în om. Dl Brătescu-Voinești este advocatul ideal al celor nedreptățiți Dacă unele din schițele și novelele dlui Brătescu- Voinești îți dau merinde de gândit, din greu — dacă ajungi ■și tu să ai «mania întrebărilor», ca cel ce trimite «scrisoarea» din volumul de față (însuș autorul); — dacă te revolți și tu în fața nedreptății aduse lui «Niculăiță Minciună» sati țăranilor purtați -de naș de orășeni fără de inimă; dacă surâzi și tu la cutare pagină, plină de gingășie, unde se cântă un imn, în surdină, vieții familiare cinstite, atmosferei curate, zicându-ți: ăsta el așă ar trebui să fiel^—■ toate acestea sunt a se mulțumi talentului «de scriitor de elită al dlui Brătescu-Voinești. Și fh volumul de față aceleași calități, ca în cele prece- dente. Ai impresia că te afli in fața unui moșulică->cu scaun la cap, sfetnic minunat, care povestește potolit, căutând să evoce ce este «omenesc» din tine. Șase schițe, două ^scrisori» și un fragment de roman. Fabula schițelor se poate redă în două cuvinte — dar e vorba i. ■ » — 32 — ' * . .1 e reclată această fabulă! Este o atmosferă atât de intimă? | Intre autor și cetitor, încât a dispărut orice, zid chinezesc. Pe 1 «Nenea Origorie» care le povestește despre «Cauza speculei», 1 îl ademenesc prietenii la club, făcând roată în jurul lui, vor* ț btnd de speculă. Îndemnat astfel «Nenea Origore» strânge căr- J țile, «le face să vâjâie, trăgând cu degetul cel; mare pe unui” J din colturile pachetului » și Începe. Și firul povestii se deapănă j — și la dl Brătescu-Voinești. Ne aflăm astfel într’o societate,, dacă nu cea veselă de pe colina de lângă Florența, (din nove- lele lui Boccaccio), totuș, într’o societate care are in jurul ei ciuma ponegririlor, ciuma’ răutăților față de cei neputincioși,, ejuma spiritului corosiv din zilele noastre. Și autorul ne Întreabă: E frumos să faci «paradă de de- mocrație? tn societate («Fariseu») și să dai afară cu argații, să le. impuști copoii, să maltratezi bieți țărani cari voiau să vâneze și ei nițel? («Ori vorbește cum ți-e portul,/ori te poartă cum ți*e~ vorba» citează din filozofia poporală, autorul —dicton călcat tn picioare, vai, de atâtea ori, de cei mari, de «politiciani».) Când ii aude pe «fariseu» că iară e plin de fraze pompoase, democratice, exclamă, indignat, povestitorul: «Te împușc — pe bătrânețeie mele!» / Când aude pe un «prietin» cum declamă; «ne trebuiesc . oameni noui!.. Acum nu mai merge cn fleacurile, cu nimicurile, cu min- ciunile, cu intrigile de culise, cu sectarismul și cu toate matrapazlâcurile politicianilor cari nn se gândesc decât la pricopseala lor ți a partizanilor lor! Nu-ți aduei aminte, dle, ce ajunsese țara în vremea neutralității ? Per- misuri de export, vagoane, paravagoane; toți umblau după gheșeft; ajun- * sese Bucureștiul ca o bursă, unde fiecare aveă ceva de cumpărat ori de vândut!», — și când acelaș «prietin» — după tirada aceasta — îi face oferta unui gneșeft de o jumătate de milion, Brătescu- Voinești botează, sarcastic; schița: 'Focul purificăm. 'Cauza specuUb e gugumăniar noastră 1 «Prețurile obraz- nice» ar dispăreâ dacă ne-am aliă cu toții să nti cumpărăm, câtă vreme se țin negustorii, de astfel de prejuri. Dar, ca și: țăranul, care se dă Impăcât să plătească un proces cy 8000 de lei în loc de 350 lei, cât îi ceruse advocatul conștiențios, fiindcă- altul — fanfaron, — i-a Impuiat urechile cu fel de fel de for- mule cabalistice judiciare, dându-și ifose cu cunoștințele șale de. advocat, ca «Neică Irimia», e tras pe sfoară consumatorul. «Am? înțeles că prețurile lucrurilor nu se fac după nevoia cumpără- torilor, ci mai ales după prostia lor...» — 33 — La «Ispita» vor strâmbă u cei mai puțini in puteri. Și, când se stinse și larma împrejurimilor in pacea nopții,» se făcude-o dată un pustiu cumplit în mine, în jurul meu, par’că în lumea întreagă. Puștiul l-am simțit cum crește tn mine încă dela descărcarea celei din urmă puști : simțeam că ai noștri se duc. Dar pustiul întreg, rece și âdânc, ca o baltă groasă,, îmi umplU sufletul numai după ce înțelesei că nu se mai mișcă? nimic. Nu mal erâ nădejde de-o întoarcere ale Cărei semne; urechea mea Ie tot adulmecă prin noapte. Ai noștri n’aveau* să se mai întoarcă în curând. — 37 — M’amîăsatîncet, sfârșit, pe-o muche de piatră. Trecuse «de miezul nopții cândm’ampus sămăhodinesc aici, șin’am rămas decât până înzorii zilei Dar vremea de câteva ceasuri, ■îmi păru o vecinicie. Cel din urmă soldat român pierdut din vedere, cea din urmă pușcătură românească Înghițită de văzduh, — păreă că «deșertase lumea Întreagă și pustiul ceL mai deplin umplu pă- mântul, împrejurimile, înălțimile, ca și sufletul meu. Am mai simțit eu pustiu In tinerețele mele când a murit măicuța. Apoi, cum am trăit de capul med, singur subt aco- perișul căsuței bătrâne, singur, diminețile, singur în serile lungi ■de iarnă, am mai întâlnit pe acest oaspe tăcut și friguros, care-ți pune ceață pe ochi și pe suflet, și te face să te pierzi In ne- guri și să nu te mai simți. Dar altfel eră pustiul de acum. Eră o tăcere care par’că, -s’ar naște din încetarea bătăilor inimei. Păreă că s’ar fi oprit însăși curgerea vieții, că după cea din urmă pușcătură; româ- nească n’ar mai fi rămas nimic In urmă. Așă că ar fi putut veni tn dragă voe sfârșitul cel de obște, moartea. Și, mai întâi, aripile minții căzură frânte. Cercam să mă gândesc, să-mi spunmie însumi, că ar fi cu putință- o întoar- cere alor noștri, că, cine știe din ce parte le-ar fi venit Intă- ■rituri. Dar gândul nu se urneâ din loc. Mai înainte de ve- nirea României, >și după ce a venit, mă puteam gândi in fel și a adtis sâptămâtiile trfecuffe, lâ Inceputtil ÂHUllii âcestuia, o ilustrație interesantă: fâc&iriiitut zigzăgiitiibr litiiii ât de sisniograi citire anunță cutrethurul de pământ dih t&fidhiâ. Zeci și zeci de linii încâlcite, incohererite. Așă S*ă anurițât câ- taclistdul deslănțuît pe biată omenire de acolo. Aciiî sismogrâfiilui social din zilele noastre nu descrie Și el zigzâgtiri cât se poate de bizare Și nu anUpță și ei peHUr- bâții ăbbiâle tot atât de catastrofale? Să ăăcultării expertiză a patrii scfiifdH obicinuiti âă âcrii- teze boalele sociale. Cei dirităi este dî W. Steed, șef-rădâctdtul ziariiiui londonez ,< Times», unul din capetele cele tâăi luminâie engleze (dl Steed a prorocit decăderea Austro-Ungarîei, pe băii stărilor anormale de dinainte de răsboiu); ăl doilea este celebrul scriitor englez Wells, romancier și cugetătorde seamă; ăi treilăâ istoricul italian cu reputație mondială, dl O. fierrero, și ăt pâ- trulea un cunoscut raportor ăl ziarului francei: «Le Teihps», dl Naudau, care a-întovărășit pe mareșalul Foch in timpul din urmă in Cehoslovacia. bl Wickham Steed scrie, in «Prager Presse», după ce â amintit de expertii englezi, delegați In comitetul din Paris pentru echilibrarea bugetului Germaniei: «Mi se pare insa că boala Europei nu este exclusiv de națură eco- nomică și financiară, ci ta prima Hnie iHoralH sappolitică și numai în rândul al doilea financiară sau economică. Nu va puteă fi vindecată boala fără de mfcdicâUiente econoniice |i finânciâie, îărl de iittroipBcțiă iâorală și poli- tică nu VĂ pbfeă fi verificăm (dlhgndăfieată).» In Ahgliă de astăzi găifcȘte dl S. c£l pUțîn trti curăritfc distincte, cii atitudini debîlblte față dte Europă. IH friihtea Utitif curent Vede pe I. M. Keynes, dare â dăt lozincă: regeHerâbtâ Europei va începe de Itidată ce s’h. âjiihs lă putlrițl finănfcîâtă de â plăti â Oermatiiei și cliid sfe VOr fi stăzut tbffesputizător datoriile de repirare ale pfâVihbiildr devastâte, datbrii cfe Vă trebui 8« ie plâteăscă Otriitatțlă. PdHctdl acestâ dfe vederi, su- sține dl S., â ptfcitiUit iiiiilt HU. Al dbilihi curent l$i tetruteâzâ âdebțil din âfeelă căH Se pun pe punctul de vedere că Europa este iremediabil țti^Fdută 41 - si că atebțlâ AHgtiei va frebuisăfieațlritrtă de aici înainte numai •spre dominionuri și spre țările extraeuropene. Doctrina aceasta este «absurdă», deoarece Anglia- nu poate fugi din continentul europeatt»; Al tretle»'curent are ca conducător pe Lordul Qrey of Falledbn, Curtoscut mai bine sub numele de Sit Edward Orey. Dl S. reasumează principiul fundamental al curentului acestuia astfel: «Numai printr’o revenire la o moralitate internațiortaiăt cu aM cu- vinte: prțn ridicarea principiului fundamental aldrep tutui și al dreptății între popoare gr puteă află (actuala boala a Europei)'o tămăduire radicali*. Dintfun discurs al lordului Orey, din 17 Decemvrie 1923, -citează dl S. următoarele: «Marele fnVățămâht al răsboiului a fost că o politici bazati pe forță; ■ca’re eră exclusiv de natură materială șl care disconSideră considerațiile morale, estfe condamnată la cădere (derută); Răsboiul s’a început cu o mare nedreptate, cu inVaZiunea Belgiei,¹ care tocmai fiindcă* reprezenta o ne- dreptate a hotărâtadeVăirata soarte a răsboiului... Conștiința că s’a săvârșit o riedreptătfe g unit țara (Anglia) și i-a dat hotărârea de a fi gata de ac* țftrtfe. A fost acelaș simțemtht care a dat prilejul mai târziu și Ânrericii să irifte în răsboiu. Sunt frrsă multe semne că'nici Europa n’a tras până acuma învățăttfta din răsboidl (mondial). Nu putem lăsă ca lucrurile să revină' lă acelaș divei că îbainte de iisboin. Dacă'nu pricepem învățătură că relațiile înfrC popoare’ tfebue săse poarte, întocmai ca și în viața publică, pe o bază, pg un nivel mai ridicat, vom suferi într’o zi o pedeapsă mult mai aspră și vom trebui să înfruntăm un nou rSsboiu» Dl Steed urmează: «După convingerea mea nu există salvare pentru Europa și nici nă- dejde 'într’o ameliorare durabilă, câtă vrisme nu vor fi de acord națiunile In privința noțiunilor fundamentale despre dreptate și nedreptate». \ «Metoadele conferenței de paee, greșelile săvârșite în tratatul dela. versailles, erorile comise, ațâț din partea guvernelor aliate, cât și din partea germanilor, într’aceeaș măsură, în decursul celor cinci ani trecuți, au mărit boala EurOpCi astfel, încât astăzi pace iremediabilă (de nevindecat). «So- cietatea națiunilor* există in timpul de față numai ca un simbol imperfect al idealurilor pentru cari au crezut că luptă popoarele aliate tn decursul răsboiului. Nu e 'mult, dar tot este ceva. «Societatea națiunilor» singură ¹ CBur și reprezentantul din Paris al statului german până Ia decla- rarea răsboiului mondial, baronul de Sdhoen, o declară pe față fă «meffltd- rWfe» Safe, ci eerOdeâ, dimpotrivă, eu neutralitatea belghnlă, garantată și de -Germapta, eră hrviotebM». Tot adolo remarcabile constatări de felul cum a fost informat cu știri false de cei din Berlin, (v. «Revue hebdomadaire». «Memoriile», 111 pg. 361. — Traducătorul.) — 42 - nu poate vindecă Europa, dar poate sprijini procesul de însănătoșire, dacă-, s’a, făcut odată diagnoza corectă a boalei. Rămâne trebuința veche a unui numitor comun între europenii cari sunt plini de bună-voire, în vestul și- în Europa medie. In relațiile de astăzi ți se pare aproape o nebunie să vrei să creiezi un vocabular politic european, pe care l-ar puteă învăță. să-1 folosească aceia cari au bunăvoința spre așă ceva. Oreșala de astăzi însă poate să fie înțelepciunea de mâine. Acei germani cărora li s’a îm- puiat capul cu aceea că europenii dela vest sunt cu toții oameni răi și acei englezi sau francezi cari cred că nu există germani buni, să înceteze să condncă opinia țărilor lor. Opinia că în timpul de față nu poate să existe o civilizație europeană, dacă lași ca lucrurile să se prăvălească într’un abiz între', teamă și disperare, poate să servească de îndemn acelora al căror patriotism este încoronat de grija de umanitate, ca să piegătească terenuL pentru un viitor mai fericit din actuala desnădejde și din mijlocul diso- nanțelor ce dăinnesc acuma». «Lucrurile s’ar fi putut (desvoltă) mai rău, decât s'au desvoltat (după răsboiu). Așă consider formarea Micei înțelegeri drept unul din câștigurile cele mai remarcabile ale bărbaților politici europeni, de după răsboiu. Au avut tendința să învețe pe germanii austriaci și pe maghiari că încer- cările de a restaura pe Habsburgii, cari și-au pierdut tronul pe meritate, ar aveă ca urmare o soartă și mai tristă... Succesele acestea vindecătoare (stăvilirea curentelor de relntronare a. Habsburgilor și Hohenzollernilor) ale Micei înțelegeri vor fi încoronate de succese constructive, dacă toți-- membri acestei alianțe vor aveă înaintea ochilor «țatorința lor* nu numai» reciprocă, ci și față de Europa. Tratatul din Versailles poate să nu fie a- constituție ideală pentru Europa, este însă singura constituție în ființă.. Va tțebui să fii cu băgare de seamă dacă se va vorbi, despre o revizuire a tratatului». «...E vorba să se găsească bazele practice ale unei, organizări a afacerilor europene — până încă, nu este prea târziu*. II. In 1921 prevesteă nimicirea culturii europene dacă nu se va porni alt curent in Europă noastră celebrul scriitor englez H. G. Wells.' Din cartea revoluțiilor a trei secole — este marea originalitate a timpului nostru. Ea explică elanul gigantic (formidabil), dar și rănile grozave cari 11 rod și catastrofele ce îl pândesc. Fiindcă.- această imposibilitate de a se mărgini nu se află numai în țara lui Dionysos, «freneticul», ci pretutindenea, d. e. în aceea a unui zeu mult¹ mai teribil: Zeul Marte (al-răsboiu lui). Armatele, și ele, erau odinioară mici și creșteau încet. Bărbații, in- strumentele, banii de cari puteau să dispună, in timp de pace și în timp de răsboiu, erau limitate. In decursul secolului al XlX-lea, mai cu'seamâ după 1848, conscripțiunea, creșterea populației și a bogăției, progresele metalurgiei, invențiunile și științele au permis Europei să-și desvolte- forțele ei militare"— mulți soldați, putere de armate, iuțeală de concentrări și de deplasări, mijloace defensive și ofensive — în proporții necunoscute mai înainte. Euippa și-ar fi asigurat un favor (avantagin) decisiv, asupra celor- lalte-continente dacă ar fi putut să se oprească la momentul potrivit cândJ a te înarmă însemnă încă să slăbești, luând asupra ta; ca luptătorii din < evnl mediu, b greutate sdrobitoare de fier. Europa n’ă putut să se oprească, prinsă în angrenajul concurenței nelimitate a înarmărilor a trebuit tă-șri< - 44 - -sporească forțele militare până când a pus în .picioare armatele răsboiului ■mondial și până a ajuns să scoată din o>ia sa pământul cu un răsboiu nelimitat, în timp* în spațiu și în distrugere». «Un geniu straniu mâni (civilizația' actuală) vecinie spre consecințele -extreme, la nimicirea binelui prin exagerarea sa. Geniul acesta n’a' fost ^niciodată așa de puternic ca în momentele de față, fiindcă răsboiul mondial și revoluțiunile cari i-au urmat au distrus aproape complet tradițiile, doc- trinele, instituțiile moștenite dela regimurile vechi cari — în decursul secolului al XlX-lea — au micșorat puțin elanul său teribil. El e stăpânitorul ocult al -epocei noastre, Unde are s**ne conducă? Se* va lovi de rezistențele.cari vor apăreâ fără de veste, țâșnind din> adâncul* conștiinței epocei noastre? Ne va duee la-desnodământul ei ultim tragedia începută acum zece ani, la distrugerea unei vechi civilizații, îndeplinită'prin deslănțuirea unei bar- barii ab intus (purcese din lăuntru), ceeace nu este altceva decât exage- rarea puterii lui?» «Dacă Suedia află remediul contra alcoolismului, în contra, ge- niului acestuia al exagerării dezastruoase», află Ferrero ca «singur, re- mediu credința rațională și umană». Se întreabă.: «La ce rezițltat vor ajunge > penibilele sforțări ale Societății Națiunilor, de doi ani de zile, pentrucă să prepare o altă limitare, încă și. mai importantă: aceea a înarmărilor?» «Pentrnce se clatină spiritul omenesc?» în ziua de astăzi, se întreabă istoricul' italian. Gliglielmo Ftmro (într’alt număr al rev. fr. «L’Illustration», 22 Decemvrie 1923) și dă ca răspuns «spiritul uman nu mai are, în timpul de față, în jurul său, nici rezistență} nici sprijin, razim». Artistul zilelor noastre se clatină, fiindcă nu are nici b rezistență și n’are nimic pe ce să se razime. «Tradiția, morala, bunul simț, academia, școala, biserica au făcut un gol împrejurul geniului și talentului, ca să-și poată creiâ în libertate mi- nunățiile lor- Artistul este un zeu care tronează într’o libertate fără de margini». Ca în zilele noastre n’a fost' artist mai turmentat și mai nelini- știt pe pământ. «Din slăbiciunea voinții, din ioeertitudinile judecății: iată de unde nasc convulsiunile isterice cari diformează așă de ciudat (straniu)- -frumusețea modernă». «Ca artistul, așă se clatină filosoful, teologul, legist- latorul, omul de stat, fiindcă nu mai. află în jur de sine nici rezistențe, nici razimuri. O epocă care acceptă ca aproape echivalente toate ideile, sfâr- șește cu a nu mai puteă să se gândească. O epocă care confundă binele - și răul întrib toleranță obosită, adevăratul' și falsul într’un scepticism re- signat,'Urțitul și frumosulîntr’o timiditate ondulatoare, sfârșește prin a nu i rnai puteă alege; Ce e însă alta viața- decât alegerea ?* IV. In 1919 își incheiă dl L. Naudeau volumul «In prinsoare, -sub teroarea rusească», (premiat de «Academia franceză»!) astfel: «Din Wlâ până îir 1918 s’au sacrificat francezii, sperând că poartă răsboiu răsboiului. Cu toate acestea câtă vreme principiul naționalităților va rămftoeă pivotul: politicei europene, oamenii, dornici ie pace, vor făuri arnie peatru omor. Ori cum tragi frontierele dealungul șj dealațul conti- nentului, nostru, e peste putință să nu- creiezi iredentisme, cauze de pro- testare și de revanșă! Rasele în cea mai mare parte a lumei celei vechi 46 nu ocupă compartimente, ținuturi, hotărâte; sunt amestecate, intercalate,, încâlcite; nici o împărțeală teritorială nu ae va faee vreodată făta,de a mo- lesta minorități heterogene, fără de a jigni tradiții și orgoliuri, fără de a ridică rancnne implacabile. Cu căt ai să-l învii, cu atât ai să-l întăriți mat mult principiul naționalităților și cn atât si să ascuțești mai tare oțelul vii- torilor omOrâtori’de oameni... Dată tind europenii întriadevăr spre paee nu vor descoperi formulă scrutând * secolji trecuți. Formula aceasta poate că nu există; dată visăm să o facem să se nască trebue să privim nu îna- poia noastră, ci înainte, resolut, spre virginala geneză a Ideii. Vai! Când** reformatorii își fac din oroarea ce le-o inspiră răsboiul un program și un mijloc de propagandă, precipită, de â dona zi, pe semenii loiMn cruzimi și mai grozave, în lupte'fratricide.' Astfel, cu toate Că „înțelegem clar că o Europă unită ar trebui să fie construită tn decursul sec. al XX-lea și că aceasta ar fi salvarea, totuș, simțim că acest măreț ideal are puține Șanse de a fi atins. Mania răsboinică, ideia - de rivalitate, lupta pentru supremație pare a fi Ia națiunile europene o boală atavică și incurabilă, destinată, probabil, să aducă cu sine în lumea cea. veche perturbați! succesive cari vor sfârși prin a o ruină și a răsturnă toate pâtiă ’n fund. Renan a scris profeția aceasta: «Echivocul nenorocit (funest)- a trei cuvinte: rasă, naționalitate, națiune, va face să se dea de mal civi- lizația modernă».,^ Ludovic Naudeau analizează starea actuală a Europei astfel: «...fără de dici o exagerare și fără de metaforă... belicismul, spi- ritul-de concurență și de luptă pentru obținerea supremației sunt simtomele unei boale europene care — dacă ajunge la o nouă criză, — va ruină pentru lungă vreme toate comunitățile cari reprezintă civilizația, între Rusia și- Oceanul Atlantic»... «Viitorul Europei atârnă... mai mult sau mai puțin dela înțelepciunea conducătorilor gândirii germane, fiindcă este imposibil Franței jefuite de a renunță la reclădirea ruinelor sale. Dacă bărbații de stat germani înțeleg pericolul comun, se vor grăbi să facă să dispară o pa- gubă care ne pune în imposibilitate de orice reconciliare între cele două țări. Dacă, dimpotrivă, și după cum, durere, e cu cale să tragi la îndoială, preferă (bărbații de Stat germani) săîntrețină în mod viclean ideile revan- șei, se va produce o lovitură nobă (un nou răsboiu) și vom ajunge la sinu- ciderea noastră colectivă. Iată, în mod preeis, ce este tragic în destinele omenirii, In general, și în acelea ale Franței, în particular». Vom sfârși cu un american. ¹ Generalul american Dawes care a primit prezidenția la. ședințele primului comitet de experți pentru precisarea dato- riilor Germaniei a rostit cuvintele următoare in vorbirea sa de deschidere: «Obstacolele, (puse acordurilor comune) provin din orgoliul național,, din orgoliul și din interesele egoiste ale diferiților funcționari aliați, ale căror împuterniciri sunt micșorate de orice act de. coordinație interaliată, impus de putere. Provin și din diformările neîncetate ale adevărului și> 46 - bune, au cântat imnuri de laudă mări- nimiei, au arătat cum se răsplătește fapta purceasă din îndemnul inimii curate, au preâslăvit pe cei₍ce știu Să ierte și să ridice. O carte, a dnei Fa- rago, e întitulată chiar: «Fiți buni!» Bunătatea este deci -fermentul tu- turor acțitinilbr omenești, cel puțin ar trebui să fie. Gingășia este carac- teristica sufletelor nobile. (Cetiți co- lecția ca un testament al Său, testament pe care trebue să și-l pună la inimă și < Aso- ciațiunea», instituție pe care — cu orice preț — să o decretăm teren neutral în privința luptelor politice. Altfel ar trebui să dăm dreptate unui scriitor străin care publică săp- tămânile trecute, un articol despre starea actuală de desgust și de dis- perare sufletească și și-l încheia cu cuvintele: telpataati,ețe.,a - ' creaz# așă ca maximul voinții tale să .; informațiile de maî SUS 'pot «inte- pd^tă servi ori când ca principiu pentru resă-pes orice iutelectual care dorește o legislație universală. Lucrează ca i reconstruirea, Europei¹ culturale; tu să întrebuințezi umanitatea atât în j >: ■ i = > • persoana ta, cât și în persoana oricui, ș «olWurJdtail pbUMc, cbnf. dlui Dr^Mț^i Popfffili la «Institutul.șocial mijloc»-, romftni- țexfras din Voi. «Dbctrinele - . pȘrtidelor.polltice» — editura «Cultura naționale încearcă o reconciliere a in- Națională» 5 )ei). O frumdasă ple- «Armelecp care se poate luptă Concluzia elocventă: «...truda reciprocă â celbrce duc lupta și nu ’Voiesc Să fie. măturați de evenimente este ca în Cadrele principiilor lor, să - nu desconsidere pe adversar. Măsura ' adevărului real pe care îl reprezinți 6 găsești studiind bine și fără pârti- ¹ “ i. .. se restâ- totdeauna că scop șt nici odată ca l ■ ! Constată: «Vedem cum partidele Ițiațiodâia» 5 lei). -0 frWdâsă ple- dfviduâlismului eu colectivismul pe doeriepcntrusdlidaritate, o ăccentoăre bazajirincipiului solidarității naționale, togtcă a interdependenții claselor so- atăt îa teorie cât și în practică!». cMHn stat. CHa t ealesedîn Leon Bour- geofs, Masarylf, Kant. «Statui demo- cratic are menirea de a le apropia (con- flictele permanente), de aIearmoniza, >du* ^feinâclonftectde».«O îndrumare diversă pentru fiecare din aceste ele- mente(constitutive de stat), 0 răsboire _ _ pornranentă îtrtre ele;;tfttp Cu etgttrâriț# nird-și peadverăârtA tău la-desagregsre și-laruină — rttină ebm- bilește cu toată violența luptelor și cu, ■ plett, jpentruținîci umrf nu p-oate trâî tc»trvrăjmâșfâcipeniritoroso)idaritate! J singur, -®rițcM- de puternic- ar ff el. "politiță superidard». Ultimul acord: că se’inipune o Cdlab'bța/e șitijfihirea condițtiidr de colaborare. Evident Că -se impune o solidaritate șfreV&fenf’ câ .Cu cât solidaritatea- Vă cu ipW -o^ganizățtă po- lifiMra acestei colectivități Statui va ffitai puternic'Șltai rezistent». «Astăct vedem stăpânind peste tot dl prof. Nic. Iorg» '\a cernut literar • dtSharmutlithtdHală. Exploatatori și ex- «Pdesis» din bucurești, despre’ Caflyie. ’ ptoHtațy bbgățiă, lux,'desfrfiu, — să-- Conferența s’a pub'lfcpt în întregime ■rMde^intttrie,! dispertrC. ț’osttiHtâți în — ■ - • /, >. O* minunata coriferențâ a ținut - din hucu£|rti₍ despre Crifyie. 53 mărturisește dl lorga influința care a eserciat-o Carlyle asupra diate. «In orice caz,teu, In Șmereuia mea; «ib; legături sufletești, aș zice: filiale cu C., în sensul că suiletal, meu a pri- Un frumos album 'de „IzvoUde de cusături românești* a editat. li- brăria «Ostașul; Român» din Cernăuți, condusă de dl Anton Roșea, iavoa- dele au fost alese și publicate de bu- mit mult bine dela dânsul, că el a covineana, dna Eugenia lonețdin ‘ contribuit' foarte Mult la îmbunătățirea Dorna £ândrenilor Bucovineni. ■ La Exphzițtari&rgdin București'-.WȘȘI a câștigat dna loneț diploma de onoare —întrucât ar vrea cineva s’o accepte asufletUlnimeu propriu», După ce de- ............____,________ scrie evoluția spiritului dumnisale, dela cu medalia de aur și-premiul In bani epoca când eră plin de Karl Marx și pe urmMtțcrădlqr de taână adunate de ideile avansate socialiste (la vârsta - - ■ > - de 21, de ani!),: până ce a ajuns, prin Carlyle, ca «materialismul grosolan» care îl stăpânei «să dispară», declară «m’am simțit prins într’o atmosferă de umaUitate așă de largă, așâ de caldă, : care vibră la fiecare element din cu- getarea și simțirea mea, după câteva pagini,din €., încât acestei mnuențe ji A. Tz.-S. că i, mai ales îi datoresc cămi-am schimbat ai țăranului este (acuma) întreg felul de a gândi, de ț simți și; de â' scrie».' Amintim că unele din operele lui C. sunt frumos tradușe în românește dinBiblie, pentru «Neamul Românesc». nean Arhip Roșea.—Albumul merită aspirațiunile El cătră respingerea în- josirilor ce plouau asupra noastră, toată indignarea împotriva unei grosolane și sfidătoare apăsări, toate acestea se exprimau natural pentru Dânsa tn cu- vintele Bibliei». Tpt acolo laude foarte meritate pentru scriitorul olandez Decker (Mul- tatuli cu pseudonimul șăn literar), un scriitor , aproape necunoscut la noi. Ei da! Mnltatali. n’are,ghidilictalcmărui autor pornograf — de aceea nn e așă de căutat! de pe la țărancele române. Acum ne arată, într’o reproducere-ireproșabilă, la «Cnltura Națională» dinBucnrțști, unele; din mostrele expuse. - . Dl inspector general al muzeelor \ Al. Țzigara-Samurcaș scrie, prefața al-, bumului și aduce laude meritate Aar- _ nicei colecțante. Intre altele constată pagini ,dip C., încât acestei influențe dl A. Tz^Ș. că Vsimfemftntal .eștetic . (acuma)atât deper- vertit, încât el nu mai este capabil să facă deosebirea între nobilele sale *z- voade și corciturile dela târguri. , In- dustria casnică e sugrumatăde jconr din partea dlui Antopiade și că .voț carența fabricilor, cari bmtatfă bria puteă fi folosite și din partea tinerilor popular*». Colecția de față e chemată de astăzi. să contribue ca modelele frumoase, . Un amănunt prețios din Conferență vechi, să nu dispară. Aibnmnl.ere- dlui Imga: M. 8, Regina Măria tri- comandat și de Minister. Coperta e miteă la lași, In timpurile grele, citate/ de regretata! pictoMCulptor bueovi- dinBibfie, pentru «NeamulRomânesc». ₙₑₐₙ Arhip Roșea.—Albumul merită «Toată desvoltarea sufletului Ei, toate . gj se răspândească și pe la noi. Dl prof- univ. /. Simianeuu are us judicios arițcol despre «A/ațofom» ta «Viitorul» (3 Martie a. c.). Dă mai; departe țipete de alarmă, din Munții Apuseni, se gândește la Maramureș, la Bănat și constptț: «Numărul crâș- melor a crescut uimitor. Acum vre-o jumătate de an, de când, e dreptul, nu se mai dă nici o autorizație nouă, eseu 53,500 In România toată, adk$ / mai bine de 3 crâșme la mia de lo- cuitori. Statul încasează anual, de pe spirtul fabricat, ca și de pe țuică și cele- 54 - Irite beutariateopltteaproapc Unmi- poste fi Siguf tete Vătevldcoopo- 'J liard cinci snte .de mHIOane. Ia 1922—¹ «ție MdMtibft*. ; A trebuitIn Spsnia ? 1923 s’a daf in consumație 26,500 rt- fifo >M* JUt âțungă ta cânte dicta- ' goane de spirt curat, pe Ungă tari -pentru «ta nsalltaze eâteva eco- * oanele de litri de țuică pM* ta & nourii. S’au focut mai eu seamă pe 1 grăde și alte vrv»o3 udttbatre peste conta?mulțimii iftneqse a funcționarilor - 30 gnde. Socotind prețri fleeănsm și pretențioși și nodtacipHmtți. cantitatea clandestin fabricata, uede» 4n âtalia a suprimat dl Mussolini , eterată, se vede cl miliardeâ» lei an fost irosite din averea nsțtOMiă, pe ■ lângă'forța omenească distrate». ^tealișa suprimat dl MuMoliqi. o sută‘de mii. Chiar regele în .p*r- soan* n’ar ti putut yre-o dat* să ob- țiM o aMfeldp hecatombă». ♦Iu Austria cea mai mart .parte a sumelor pe cari am avut naivitatea sătetapramutăm e absorbită de o . Denpre scumpetM d» ași fi despre tux.Adevărarile acestea sunt scrise de tadologul veStitOastaiv £s legtah»defuncționari cu desăvârșire . Bnn In 'NV. franceză: «Ies. Annales» nefolositori. *,< v, . (6. tea, 19249; «Problema seumpetii .< «1n teorie ar fi problema funcțio- care va duse AugUa 1a experiențe atât narilor foarte simpla. Ar fi de ajuns de desastrUoase lcn travailișiity șl care să suprimi două treimi din ei și să amtmințăFranțacn o revolU a f ane- dublezi leafa celor mai capabili. E donărilor săi, n’a fost examinată până inutil, de altmintrelea, de a adăogit acrim* dedă , numai din părțile ei că această reformă n’are nici o șansă iluzorie*. . - «Tbatesoluțiite propuse se reduc, de tapt/lntotdeaunala acel eroare de bun-simț case te face să-ți pictai cum- pătul: că cuo >h|rtie având curs forțat, fabricată, după plac, se pot remedii dificultățile unei situații financiare. Funcționarii, cerând o sporire care șir patru ani, cită vretae înaintașii săi nn segândeansrsepefragă din afaceri decAt dupt 20 de ani de muncă. Re- zaltadin faptutacestanelnat inseamă, dar ale cărui consecințe contribue. să de a fi acceptată». * ...Sănepprim puțin și să'ne cu- getflm. Numaiîn Franța, Italia ^i Au- stria suferii Europa de funcționari leneși? «Cursa turbata (frenetică) după lux ajunge universală... Această tre- _____,_____________________,,______ - brință după lux' conduce, la Căutarea aveă drept urmare.o povară de, 1200 , mijloacelor de £ face avere căit mai milioane (pintru stat)» nmșidaa seama , repede. ' Ce! mai modest comerciant că de a doua zi de când ar obține vrea să Se tmTOgățească In trei sau wttt: spor te vă scufopt automatic prețui» te urina stngurului fapt al in- ftațtej: fiduciare trebuincioase , pentru ea Mae găsească cete 1209 milioane. reclamate._________________________. - «Uriașa creștere, In toate țările, a sporească mult scumpete*, că ajungem numărului ftjncționarilor. pe lângă toate la lățirea circulației fondurilor corner» reducerile încercate/este de sigur una. ctele. In satele pe cari le cuceresc pin pricinete scumpetH, fiindcă această eăjritalttrite micl de băcani și ‘ de pră- sporire <șduce cu rine o risipă desfrâ» yâlii eu betitnră lși schlmbă proprie- nâtă a averii publice. . • tarfl tot la trei sau patra ani. Și prețul «Cș să arăți nrijtoșeeto de a face este aproape dublat Iu fiecare vânzare. economisește lucru ușOr. DI Malta Mi s’a citat un capital comercial al propune economii de 630 mii., dar unui orășel mic de tot, dela periferie. — 55 care — luat acum cinci ani cn 20,000 fr., — a ajuna, dnpă trei vânzări suc- cesive, să fie revftndut cn 300,000 fr. — Agenții’comerciali cari servesc drept mijlocitori (intermedii) la aceste ope- rații câștigă 10*/ₜ a prețului vânzării și ajnng repede milionari. Nu e acelaș lucru cu . cumpărătorii, fiindcă, concu- rența ținând să-și majoreze preamnlt prețurile, singura ei resursă este de a-și căută un nou cumpărător. Și-1 și găsește câteodată, dar succesiunile de operațiune au ca termin inevitabil, de cele mai multe ori, ruina». ■ ■ • Doi francezi. Ce scrie primarul din Lyon, șeful unuia din partidele cele mai-numeroase din Franța, depu- tatul Edouard Herriot, în volumul al 2-lea al lucrării sale sf-Crter», apărată după răsboiu — despre poporul ro- mânesc? «Ih nrma sporirii natalității sale, în urma activității industriale și agri- cole, în urmă inteligența poporalul, în urma liberalismului ei, în urma aple- cării spre progresul soeial, națiunea aceasta merită simpatia țării noastre. România este una din manie victime ale rdsboiului; trebue să rămână de aici înainte pentru Franța o soră de predilecție». (Voi. II. pg. 313.) Dl Marcel Gillard, agregat la uni- versitatea din Paris, a tipărit în 1922 (la Alean, Paris) un volum, Intitulat «România nouă» («La Roumanie nou- velle»). După ce remarcă, cu mult bun simț și spirit de discernere, lumina și penumbra dela noi — pledând pentru o apropiere de țara noastră, dl Oillard scrie: «Dela răsboiu încoace febra (fri- gurile) speculației care s’a înstăpânit în România, ca în toate celelalte țări, a încincit numărul oamenilor,de afa- ceri șl a înzecit profiturile lor; a sporit într’acelaș timp la agenții statului do- rința de a beneficiâ in felul lor de miș- carea accelerată a bogățiilor. AenpriaS un fel de amețeală (vertige) de aeâ- știgă cu orice preț chiar și pe acela cari avean însărcinarea de a aplică le- gea și de a supraveghea ritmul normal al vieții economice». (Loc cit. p. 63 —4). Comitetul Soc. Scriitorilor Ro- mâni a numit o comisie de 4,eare a decernat marile pronii literare ațe Soc. din anul acesta. Iată rezultatul: premiul !C. A. Rosettj (20,000 Lei) pentru romanul «Pădurea SpânZura- ților», de dl Liviu Rebreanu; premiul Ministerului Artelor (20,000 Lei) pentru volumul «Prințesa Bibița», de dl Jean Bart (Botez); preminl Radu Voinea (16,000 Lei) pentru romanul «Purga- toriul», de dl Corneliu Moldovanu. Premiul Sfetea (20,000 Lei) s’a amânat. Alte premii: Premiul de poezie (6000 Lei) voi. «Inscripții», de dl N. Davi- descu; preminl de proză (4000 Lei) voL «Miniaturi», de dna Luda Mantă; premiul Beuvenisti (2000 Lei) voi. «Impresii de răsboiu», de preot. Nj Hodoroabă și preminl Radu D. Ro- setti (2000 Lei) pentru poezia «Soarta»,* de dl Perpessidus. Hotărârea comi- tetului s’a luat In unanimitate. • O broșură 'elegantă cu biografia și apredarea poetului maghiar „Petofî* a editat Ministerul românesc, al cul- telor și artelor. Broșura e scrisă de profesorul universitar din Cluj ’ Dr. tosif Popovici, și e întovărășită de o reușită fotografie a bardului maghiar. Apredarea poetului e sumară —cum nici nu ae puteă altfel pe 27 de pa- gini. Face cinste atât Ministerului care editează, cât și dlui prof. Popovici pasul acesta spre o recunoaștere sin- ceră a calităților unui mare scriitor. Dl Popovici scrie: «și noi apreciem acest genin neîntrecut al poeziei, cârc 56 - stea îmbucurătoare ale unei științe ce! tinde cu putere înainte, ale unei științe i care — despovărată de toate cătușele J nenaturale — se va desvoltă puternic, ! cu toată siguranța». , , fl .Voi, cei cu peri pe limbă, voi, cei 1 țe bârfiți orice s’ar clădi în România 1 Întregită, voi, răspânditori' de descu- j rajare — Cetiți și cântăriți și aceste - opinii nepreocupăte... ♦ Ce spune un fost general au- c striac de soldatul român. In aceeaș revistă germană din Sibiiu (Nr. 3, pg. 4) scrie^fostul ministru de răsboiu în Austro-Ungaria, Auffenberg, următoa- rele rânduri: «Soldatul român s’a ade- , verif întotdeauna și pretutindeni drept un luptător escelent și vânjos, dar men- talitatea (pornirea) pacinică a unei po- pulații care se ocupă mai ales cu agri- cultura/ mai curând paralizează ten- 1 dința (cererea) după luptă și simțul | combativ al singuraticului». '] Va-să-zică: soldatul român a fost | material escelent, vânjos, «Kanonen- | futțer» minunat— după părerea fo- | ' stului ministru de răsboiu, care a lă- ; sat pe soldatul român să sângere pe ] atâtea fronturi l Că. e blajin, că e paci- nic dela fire românul — e un cusur. Arătați propoziția aceasta celor ce rie bârfesc! . •Buletinul Muncii*, organul «Mi- histerplui Muncii, Cooperației și Asi- gurărilor sociale» (lan. 1924) laudă ' broșura desp. Sibiiu: «Dacă dai de-un om de-al tău» și completează lista so- cietăților de meseriași români de acolo cu aceea din vechiul regat. • în .cronica numismatică și ar- heologică*, foaie de informajiani a Soc. numismatice române (a. IV, Nr. 7—8, Noemvrie—Decemvrie 1923) se ; scrie cn elogii despre «Asociațiune». , a intrat In literatura mondială încă în viață... Poporul maghiar poate fi mândru că i-a hărăzit soarta un poet ' de valoarea lui PetOfi,- iar literatura maghiară a câștigat prin el un geniu nepieritor». , Pe cărarea aceașta. ajung popoa- rele la o stimă reciprocă... - Broșura e frumos tipărită la «Cui-, tura Națională» în București. * Cum laudă o revistă germană o publicație a universității româ- nești din Cluj. «Deutsche Politische Hefte au» Gross-Rumănien» (Caietele politice germane din România Mare), cari apar In Sibiiu, conduse de dl dep.. Dr. R. Brandsch, publică următoarea recenzie (1923,a. IlCNr. 7—8): «Avem înaintea noastră «Anuarul institutului de istorie națională», care lucrează acum la universitatea din Cluj. Volumul respectabil (octav mare de 434 pag.) e tipărit de profesorii I. Lupaș, unul din cei mai remarcabili și mai șimpa- ' tici conducători ai românismului, ar- delenesc, și Alex. Lăpedatu. Este o lucrare științifică escepționșl (ausser- brdentiichrespektable) de respectabilă, ce ni se arată aici. Nu e locul aici și nu ne simțim chemați să judecăm va- loarea științifică a lucrării acesteia. Ce- eace ne interesează aici cu deosebire și ceeace ne-a îndemnat să amintim ' publicația aceasta este faptul că a fost cn putință într’o vreme atât de scurtă dflpă organizarea universității româ- nești .din Cluj să se presteze dejă o astfel de lucrare. Este un atestat care servește spre mare onoare tuturora cari au săvârșit o astfel de faptă. Pentru noi este faptul acesta un advertișment în două direcții: mai întâi de toate să nu slăbim cu foarte limitatele noastre mijloace în emulația, nobilă a năzuin- țelor științifice și pe de altă parte să urmărim cu atențiuUeprestațiunile ace- , — 57 — - . x «Se cuvine laudă», scrie dl C. M. < trecutului nostra* (stadiile dini 1. Bă- (directorui Soc. Const Moisil) «și dlui cilJ publicate In «Transilvania» șl Bițsl. (L) Băcilă și Asociației pentru aceste «Astra»). contribuții interesante la cunoașterea Dela „ Asociațiune“. Revista .Transilvania* apare cu o oareșcare întârziere. Din cauza greutăților ce le întâmpinăm in pri- vința pecuniară ne vom limită pa- ginile la strictul necesar, cu toate că — dacă ar fi după dorința noastră— am aduce duplul și triplul paginilor la fiecare număr. Atârnă dela'propa- ganda care o vor întreprinde despăr- țămintele și particularii ca acest organ de publicitate ce intră într’al 55-lea an de existență să ajungă publicația dorită de toți cei buni ai noștri — grânarul în care se adună îndemnurile spre o viață culturală, economică mai sănătoasă, mâi trainică. Sprijinind «Transilvania» și «Biblio't. poporală», cumpărând lozuri dela loteria «Aso- ciațîutfei», contribue fiecare ca propa- ganda noastră culturală să sporească și să ajungem, cu toții; vremuri măi bune! La lucru deci,'cu puteri unite! Abonamentul de' aici înainte va fi: pentru autorități și nemembri 200 lei; pentrii membri 100 Lei pe an. _• Biblioteca poporală a .Asocia- țiunii* : An apărut In timpul din urmă: Nr. 111. Davld Urs de Mărgineni, bio- grafie, de Victor Lazăr (5 Lei) ; Nr. 112. Gânduri de dat măi departe de Horia Petra-Petrescu (3 Lei). — „ Vor apărea în timpul apropiat: nn.vo- ipmaș de versuri de regretatul Ion Borcia, altul, de proză pentru popor, scris de fostnl președinte Andreiu Bârseanu, ș. a. Despărțămintele sunt rugate să răspândească broșurile în cercuri cât mai largi. In ședința din 3 ianuarie a. c. s’a hotărât ca «Bi- blioteca poporală» să apără; și de aici înainte odată pe lună, în extensiune de cel mult 4 coaie. Se va dă cu 25 Lei în abonament, pentru membri, pentru nemembri Cu 35 Lei pă an. (10 broșuri* și un călindar.) O fruinâasă activitate a studen- ților In medicină din Ctaj. ^Socie- tatea studenților în medicină dlh Cluj a Înțeles chemarea vremii șl a pornit; plină de entusiasm lupta împoțriva plăgilor sociale. In timpul din urmă aleargă membrii ei în fiecare Dumi- necă și sărbători la sate, ținând con- ferențe, arătând planșe, ntnlâge și filme cinematografice educative și me- dicale pentru ca să lărgească cercul de cunoștințe al țăranilor români. Așă d. e. a fost Societatea studenților in medicină, Duminecă, tn 20 Ianuarie in comuna Ferieșul-săsesc (jud. Cojocna), când a. vorbit despre alcoolism și si- filis, arătând totodată filme cinemato- grafice. —- In propaganda aceasta lău- dabilă sunt sprijiniți de dl prez. Mu- reșan, prof. Dr. Moldovan, Dr. Ba- șiota, medicul jud , Dr. Stanca, etc. ' • ■ ■' ' întrebări, la cari suntem, mulță- mitdri dacă primim răspunsuri con- știențioase dela preoții, învățătorii și toți binevoitorii satelor noastre: ’ Ce qărțl plac poporului și /rgștm a? (Cu motivări.) - - M f ' ; «,convins cineva pe un anal- fabet încfilrătnic că e bine să învețe tarte ? (Cazuri concrete mai remarca- bile, descrise plastic.) Concura. Despărțământul Sibiiu al «Asociațiunii* publică concurs pentru o lucrare inedită, trimisă în manuscris — de. cel mult 10Q de pagini, format normal sau broșură tipărită — având ca temă: 'Apropierea sufletească între Românii dln jara întregită*. Premiul va fi de lOflOO deLei, cu perspectiva de ia se majoră. Lucrările, scrise citeț, pe câte o pagină, ca să poată fi date la tipar, sau tipărite, au să fie înaintate despărțământului Sibiiu al «Asocia- țiunij»(Strada Șaguna 6) — până la sfârșitul lunii Iulie a. c. E de dorit ategerea unui motto. Desp. Sibiiu al 'Asociațiunii*. Buletinele editate de despărțământul Sibiiu al 'Asociațiunii* până acuma: Nr.l. Pentru lumină Și dreptate! (epnizat)(foaie volantă). Nr. 2. Ce suflu să aibă șezătorile și convenirile noastre? (f. v.). Nr. 3. în «casa cnl> furajă» (f. v.). Nr. 4. «Dacă dai de-un om de-altău...» (broș.). Nr. 5. Pentru o geografie medicală a Ardealului (broș.). Nr. ft, Râspftnditorii de lumină, Un frieeput bun (f. v ). Nr. 7. Câști- guri monstruoase (f. v.). Nr. 8. Unui artist-desenator (f. v.). Nr. 9. «Marele Qaleotto* (broș.). Nr.' lO. «liga Bună- tății» (broș.). Nr. 11. împotriva boa» lelor sexuale (broș.). Buletinele se răspândesc gratuit, tipărite fiind pe spesele câtorva oameni de inimă și din câștigurile avute cu conferințele din Sibiiu. Dăcă nu se răspunde la cerere e dovadă Că foile volante sau broșurile s’au epuizat. Desp. Sibiiu al 'Asodațiariii* Str. Șaguna 6, Sibiiu. Despre conferențele ținute de desp. Cluj (1923) scrie ziarul 'Patria* în numărul său din 1 Ianuarie 1924 (art. de fond): «Asociațiunea* a aranjșf ca și atiul trecut o serie de conferențe variată și instructive cari sunt ascul- tate peste așteptări. Nu numai stu- dențimea năvălește în fiecare Vineri seara în sala a IV-a a Universității, ci și intelectualii, fără deosebire». Din despărțăminte. Baia-mare. Desp. Baia-mare a înființat în vara anului 1923: 6 agen- turi nouă, 6 biblioteci poporale, a ținut 6 conferențe poporale, înscriindu-se 126 membri de diferite categorii. 6 ședințe a comitetului desp. Baia-mare s’a ținut în 11 Noemvrie 1923. Biblio- tecile poporale au fost Împărțite în următoarele comune: Blidar, Firiza de sus, Șișești, Șurdeșți, Dumbrăvița și Rus. Conferențe și îndemnuri au dat dnii Dr. Camil Pop, vîce-preș., Alexandra Breban, directorul desp., Oheorghe Medan, secretar. In ziua de 1 Decemvrie au vorbit dnii prof. I. Bozga și A. Breban, apoi s’au produs; corul școlii primare Nr. 3, elevele dela școală medie de fete, orhestra elevilor dela liceul O. Șincai, coral elevilor din internat, coral elevilor liceului Oheorghe Șincai. ♦ Un nou despărțământ al «Aso- clțfnnlf», Moldovw-nonâ, s’a înființat tn 2 Decemvrie 1923 In plasa Moldova- nouă, dela graniță, dinspre Iugoslaviei Ca delegat al «Asociațiunii» a fost tri- mis di preot Coriolah I. Buracu tn Moldbva-nouă,' unde i-a și reușit să strângă rândurile și să înjghebeze co- mitatul despărțământului; La consti- tuire â luat parte dl președinte ăl «Aso- ciațiunii» Vasilie OoIdiȘ, fruntași din Orșova, autoritățile locale, preoții, In- vățătoriiț.repMzentanpi armatei ți ță- roagă pentru schiopticon. țl conferen- ranl mulți. pup* serviciul bisericesc ' par. Din multe ptați primim astfel s’a ținut ședința de constituire, când ' de invitări, ți daci pu le putem răs- au vorbit dhii: Goldiș, Cor. L Buracu, punde cn conferențiari, dup* cum atu pr. Valcrian Dabiciu — ales președinte vrea — e.din UpM de fonduri, deo- al despărțământului,■— Rom.Ancușa, catndatâ. încet pe Încetul vom safis* Oligorie loan ți Ștef. Pasat. S’au fa- face pe toți. Pregătim câteva «i- ' cut: 9 membri fondatori, 8 membri ' ferenfe tip pentru seriile;dediapozitive pe.viați ți 39 membri activi. Conii- dela «Asociațiune». Ață s’a angajat dl tetul se compune din preț, pri din medlc Dr./mtoșta (Sibiin) să scrie o Moldova-nou* Valerian Dabiciu, vice- conferență despre «Primul ajutor Iu caz preț. pr. Arsenie Oblumba (Berean), de accidente». Dl tnedicDr. Fluviu ViU secr. Alex. Vlădulescu, Înv. (Moldova- pregătește o conferențâ despre «boa- nona), casier Traian Balea, medic ve- lele lumești», in colaborare cu dl Dr. terinar (Moldova-nouă), alți 4 membri . E. Nicoară, dir. desp. Reghin. Dl Dr- în comitet. Dup* constituire ți adu- H. P..Petrescu pregătește alte două narea șplemnă a urmat nn concert conferențe pentru seriile de dlapozi^ reușit ■ . five potrivite de * fi arătate publicului ■ ■ delasate— : Primăria orașului Turda a luat hotărârea s* dea tn administrarea «Aso- ciațiunii» noastre (desp. Turda) «Co- nacul Princiar» cutoate aranjamentele, instalațiile ți colecțiile sale. «Asocia- țiunea» a primit cu deosebit* plăcere această propunere ți a aprobat con tractat — S’a hotărât începerea ți ac- celerarea lucrărilor in vederea insti- tuirii Montului Avram lancu Vidra de sus. DI Ministru al Cultelor și Ar- telor, Al. Lăpedatu, a promis sprijinul guvernului. . înfăptuirea este-o «che- stiune de onoare» pentru instituțiunea «Asociațiunii». — Membrii comitetului didactic dela școala primară de stat din Mur&ș-Uloara au început cursuri pentru analfabeți, 45 de analfabeți cercetează regulat cursurile. 50 de «Abecedare pentru analfabeți/ de Ion Bota — li s’a trimis din partea«Asociațiunii».Spo- reasci numărul celor ce vreau să răs- pândească lugiina între analfabeți! — «Cen»Z cultural muncitoresc* al Sali- nelor,din desp. Murăș-Uioara, ne Citrt domnii directori al deu- părțămintelor. In zilelede 31 Mata, 1, 2 și 3 Ipnie n. a. c. va vizita «A»o- ciațiunea» noastră Bucureștii, răspun- zând vizitelor societăților culturale su- ' .rori. Va fi o manifestație măreață de înfrățire cultural*, chemat* si ne apro- pie sufletele. Anul trecut v* anunțaserăm (cu Nr. 1538) despre aceste festivaluri plă- nuite — v* comunicăm de astădat* data fixată ta timpul din urmă, rugân- du-Vă să ne comunicați pjtaă ee^ppiit în 30 Aprilie n. a. c.cine participă ca reprezentant al despățământulițî dv. Ar fi de dorit să fie 2 persoțne (țărani sau intelectuali imbrăeați plinește, cu costume din regiunea respectivă, even- tual bărbat și nevastă, ta costume na* ționale). Răspunsul îl așteptăm Și dela aceia cari ne-au comunicat câteva nume la apelul nostru dintâi. V. Alte lămuriri vor urină. ; — 60 - „Asociațiwtea“ șî directorii despărțămintelorei. ' 1. Despărțământul Abtud-Câmpeni (județul Alba-inferioară), director £>r. Candin David, adv., Abrud. 2. Agnita (jud. TĂmăva-mare), dir. prp- topresb.Toachim Muntean, Agnita. 3. Aiud îjttd. Alba-jnferioară), direct; Dr. EmilPop, adv., Aiud. 4. Awdrlulia (jud. Alba-inf kdir. Dr. Zaharie Mun- tean, adv., Alba-iulia. 5. Almaș (jud. Cojocna), dir, Nicolae Borbely, prim- pretor,Hida. 6. Baia de Cris (jud. Hunedoara), dir. Dr. Nerva OnCu, adv., Baia de Criș. 7. Baia-Mare (jud. Sătmar), dir. Alex. Breban, protop., Baia-Mare. 8. Băsești (iud.'SNăgiu), dir. Vas.Gavriș, preot, Odești, p. u. Băsești. 9. Băndul de Câmpie und. Murăș-Turda), dir. Alex. Târnoveanu, protopop, Pogăceaua, p. u. Raciul de Câmpie. 10. Beclean (jud. Solnoc- Dooâca),dir. Dr. loan Moldovan, jud. de ocol, Ședeau. 11. Beiuș (jud. BihoT), dir. Câinii Sălăglan, prpf, Beiuș.’ 12. Bțliu (jud. Bihor), djr. Fildan, primpretor, Beliu. 13. Bistrița (jud. Bistrița-NăSăud), dir. . Lu<țoșul de Murăș (\ud. Turda-Arieș), dir. Enea Pop Bpt«, protop., Ludoșul de Murăș. 57. Lugoj (jud* Caraș-Sevțrin), dk. Dr. O. Popovici, protopreSbiter. 58. Marghita flud. Bihor), dir. Vasile Bianu, primar, Marghita. 59. “Matei Baidrdb* Reg. 35 Inf. Cetatea albă Bit* sdzm&Zai dir. A. Cantuniari locot.-coionel, Cetatea albă. 60. Mediaș (jud. Tâin»vâ-Mare), dir. Dr. Eugen Sfimpetrean, consilier te curtea de apel, Me-. diaș. 61. Mercurea(jud. Sibiiu), dir. Avram P. Păcurariu, protopresb., Mer- curia. 62. Mercurea-Ciuc (jud. Cine), dir. Nic. Comanicitr, revizor școlar, Mercurea-Cipc. 63. Moda (jud. Cojocna), dir SimeOn Ciuca, preot,' Mociu. 64. Moldova-Nouă (jud. Caraș-Severin), dir. Valeriu Dabiciu, preot, Mol- dova-Nouă. 6.5. Murdș Uioăfa (jud. Aloâ de jos), dir. loan Modrigan preot- profpsor, Oheja, p. u. Murăș-Ludoș. 66. Ndsdud (jud. Bistrița-Năsăud), dir. loan Păcurariu, prbf.-sehător, Năsăud. 671 NOcricn (lud. Sibiiu), dir.loati Alexandru, preot, Uimbav, p, u. Sibiiu. 68. Oradea-Mare (jud. Bihor), dir. Dr. Aurel Lazar, adv, Oradea-Mare. 69. Orăstie (jud. Hunedoara), dir, Aurel Demian. dir. de liceu, Orăștie. 70. Oravița (jud. Caraș-Severin) dir. M. P. DrugaHu, dir. de liceu, pravița. 71. Ormeniș (jud Cojocna), dir. Dr. Aurel Goșa, primpretor, Ormehișul de Câmpie. 72, fiu (jud. Hunedoara), director losif lan,cu, inspector gen, de mine, Petroșani, 73. Râșnov(ju- dețul Brașov), director loan Nan, preot, Râșnov 1. Brașov. 74. Reghin (județul Mnrăș-Turda), director Dr, Eugejn Nicoară, medic, Reghinul-săsesc. 75, Sdcele (jud. Brașov), dir. Zenovie Popovici,. preot, Satulung 1. Brașov. ' 76. Sdldua (jud. Turda-Arieș), dir. Vasile Oan, protopresb., Baia de Arieș. 77. Siliște (jud. Sibiiu), dir. Dr. Dumilru Borcia, protopresb., Sâliște. 78. Saldnta-mare (jud. Bihor), dir. Dr. Moise Coșiu, adv., Salonta-'mare, 79. Sân-Miclăușul-mare (jud. Torontal), dir. Dr. loan Demian, adv., Sân-Mi- clăușnl-tnare. 80. Satu-mare (jud. Sătmar), dir; Dr. Eugen Seleț, djjr. de liceu Satu-mare. 81. Sebeșul-sdsesc (jud. Sibiiu), dir. Silviu Cărpenișanu, dir., Sebeșul-săsesc. 82. Seini (jud. Sătmar), dir. Oavriil Szabo, paroh-protopop, Bicsad. 83. Șercaia (jud. Făgăraș), dir. Dr. Nic.- Boeriu, adv., Șercaia. 84. Șărmașul-mare (jud. Cojocna), dir. Oavriil Hintea, preot, Șărmășel. 85. Sibiiu (jud. Sibiiu), dir. Dr. O. Preda, dir. osp. de boli mentale, Sibiiu. 86. ȘigTiet (jud. Mhramtirâșului), direct Dr. Vașilie Chindriș, advocțt, Sighet 87. SZ- ghișoara (jud- Târnava-mare), dir. Dr. Toma Cornea, adv,, Sighișoara. 88. Șimieu ^jad. Seiâgiu), dir. Dr. Alex. Aciu, dir. instit. «Silvani^», Șiiiileu. 89. TreisCattne director Eugen Popescu, revizor școlar, Șf.-Oheorgne. 90. Tășnad (județul Selagiu), ț. director Demetriu Coroian, protopop, S&ntăȚ^ 91. Teaca(jnd. Cojocna), dir. suplent, Onoriu Savn, preot, Teica. 92. Teiaș (Wd? Alba-inferjoată). air. Petru Suciu, preot, Teiuș. 93. ■Himișoani (jpd. Timiș), dir. 1. Petroviciu, insp. învăț, sec.. Timișoara. 94. Ținea (jud. Bihor), din- Dri. Aurel Pibția, adv., Tinda. *95; Tărgăl-Murăș (jud. Murăș-Ttttda), secr. Dn Ion Bosdog,-prol- de lic., XgrgulfMurăș. 96. Turda (jud; Turda- Arieș), dir. Petru Suciu, dir. de liceu^Tiirda. 97. Vihțul de jos (jud. Alba- infenohră); dir. Vasile'Vâstlca; prfetor, Vințul de jos. 98. Vințul de sus (jud. Turrda-Arieș), dir. Ioan Căpâlnean, preot, Vereștnort p. iț, Vințul de sus. 99. Vișeul de sus (jud. Maramurăș), dir. Dr. Oavrită luga, adv. Vișeul de sus. 100. Viștea (jud. Făgăraș), dir. Pavel Borza, paroh, vișteă de jos. 101. Zalau (jud. Selagiu), dir. Dr. NiCodim Cristea, primarul orașului, Zălau. 102. Zârnești'(jud. Făgăraș), dir. Dr. Po'mpilfu Nisțor, medic, Zârneștj. ti- ■ » — 62 - • «C« bltstem merita, in toate țările, aceia cari — cu minciiiaa ațâți urile fi ftittrzie acordurile pacificatoarei» ' »\ ' «Ce’ Utuatrâitiare merit! aceia cari.mârturisind adevărul, cauta si îmblânzească inimile, să domolească snseeptibiiitățiie, săgrlbeascâaosfrea picii, pe lângă toți răii sfătuitori! De ar află, in sfârfit, «faste Întinse in noaptea de neliniște sufleteasca, mâniie cari si le strângă». In .Revue Mensuelle* din Geneva, Martie, 1924. B.DotUaCrgite. ,i a Apel către toți Românii. Fâțatmim auueu istoric *1 miilor 1MB—1840 In can lui AVRAM IANCU dfa Vidra. In anulcurent se împlinesc 100 de ani dela nașterea ma- relui erou națtonal Avram lancu, regele Munților Apuseni și conducătorul flkHuțrâgr, fa anii vijelioși 1848—1849, prilej pentru noi de a ne opAda-buni vreme la o cât mai . deamnă serbătoare. . *Asodagune&.pentra&ttHdSK»