TRANSILVANIA Anul 54. Aprilie 1923. Nr. 4.-J' Amintiri și impresii. In anul 1884 eră Qheorghe Coșbuc elev de clasa VUI-a a liceului nostru din Năsăud. Cu fața palidă, ochii expresivi și zim- betul melancolic, tradă încă de atunci pe poetul adânc gânditor, pe care aproape întotdeauna îl vedeai și găseai sau notând, sau cetind scriitori vechi și noui. Eram adesea împreună, căci îi plăceă să asculte când cântam din vioară. N’aveâ voce deosebită și nici chiar auz muzical prea desvoltat, cu toate aceste simțiâ atracție spre tot ce este armonios: dovadă limpede de firea sa poetică. După absolvirea liceului trecu la universitatea din Cluj, și acolo ne-am împrietenit și mai mult De câte și câteori cutreie- ram periferia orașului, sau urcam dealul Feleacului, discutând și glumind; iar dacă-1 apucâ vr’un dor și jale, mă rugă să he întoarcem acasă, să*i cânt vreo doină soțneșană. In mica mea cameră se așeză pe dunga patului ori se întindeă pe sofaua cam hodorogită și ascultă cu deliciu la sunetele vioarei; iar eu îl asiguram că-i cânt foarte bucuros,' căci am în el pe cel mai' credincios și indulgent public asistent. Nu odată se întâmplă, că dispăreă făr’ de nici o vorbă și nu-l vedeai săptămâni întregi în Cluj. Când îl cuprindeă no- stalgia, nu eră în stare nimic să-l rețină; plecă spre mânți la Hordoul său și la bătrânii săi părinți. Alminterea, precum stu- denții tuturor timpurilor, ori doar’ în măsură și mai. mare, noi studenții români de pe-atunci eram de-arândul subțirei la bu- zunar, trăiam vieață simplă, fără multe pretenții, răbdam lipsuri de tot jelui, așă că. o duceam zău cam greu în cele douăzeci și nouă zile «din urmă» ale lunei. Nu e deci mirare, că ne apucă câteodată un aprig dor să plecăm acasă, unde ne mai puteam întremâ și întări trupul și sufletul. ■ ¹ *■ — 150 — .11 Înainte de-a împlini doi ani la cursurile facultății de litere^. | prietenul George (cum însuș se scriă, și nu Gheorghe) merse- | la Sibiiu, unde stete câtva timp ca colaborator la «Tribuna», j iar în 1890 trecu în București, și din clipa aceea începîi să urce- J tot mai sus gradus ad Parnassum. 1 In Decemvrie 1893 plec și eu la București cu gândul să/ | stau acolo câtva timp spre a cunoaște mai deaproape metropola $ culturei românești. In Brașov mă așteaptă regretatul Origore- J Maior și încearcă în tot chipul să mă rețină în redacția «Ga- zetei». Nu-mi întrerup călătoria, dar îi promit, că din Bucureștii J îi voiu depeșă hotărârea mea definitivă. | Ajuns în capitală cea dintâiu grijă îmi este să caut pe j Coșbuc, pe care nu-1 văzusem de ațâți ani. Auzisem că aproape- j în fiecare zi vizitează librăria «Sfetea», deci mă duc ață la li- ” brărie și-l rog pe stăpânul ei să mă îndrepteze unde l-aș puteă; < află pe George Coșbuc. Dl Sfetea face o față cam serioasă^ apoi zice: «Ei, să probăm, dar dacă-1 aflăm. Am un drum chiar pe-acolo; poftim, să plecăm». Erau zece ore dimineața și zăpada crâșneă (ie frig. Trecem prin câteva strade, ne oprim înaintea unei case posomorâte, urcăm scara; dl Sfetea grăbește printr’un coridor, eu după el. In fine se oprește la o ușă mare, ascultă un moment, apoi îmi zice: Auzi acolo, solizi — la patru ceasuri dimineața. Doi ani mai târziu acordând împăratul Franz Josef amnistie tuturor celor priviți ca fugari din oaste, Coșbuc imediat a venit să-și revadă rudeniile, cunoscuții și locurile unde și-a trăit co- pilăria. In toți anii următori petreceă cu mare plăcere săptămâni de-a rândul in ținutul nostru și veniă adeseori la Năsăud, unde în societatea vechilor săi conșcolari și prieteni depănă amintirile trecutului și urziă planuri pentru viitor. L# diferite ocazii, dar mai ales într’o seară din toamna anului 1913, chemați la cină la cumnatul Marțian și fiind de față și prietenul nostru Horia P. Petrescu, l-am rugat cu insi- stență să tranșăm chestia cu poeziile grănițerești; dar am primit 154 tot răspunsul evasiv: că vom mat vorbi zilele viitoare, ori tmi va scrie, așă că n’am putut ajunge la nici un rezultat. ■ i Cu prilejul acesta l-am văzut eu pe Coșbuc ultima dată, ® căci erumpând in anul următor 1914 marele cataclism, venirea | tui în Ardeal întimpină multe piedeci. | îmi spune colegul Alexandru Halița, că tn preajma tn- | trării României tn răsboiu, într’o seară deodată pe neașteptate intră Coșbuc tn casă la el, roagă să-i gătească doamna o mâncare ' predilectă, și când după cină se întrețin la masă, se prezintă '' doi jandarmi maghiari cu porunca, că lui Coșbuc nu-i este permis să stea tn Năsăud. Spre-a tncunjură eventuale neplăceri, el îndată și pleacă la soră-sa în Feldru. A doua zi iarăși se întoarce la Năsăud și apoi — dispare pentru totdeauna din ținutul nostru. In anii următori s’a străcurat și la noi știrea despre mărea nenorocire ce l-a lovit cu pierderea unicului său fiu, iar nu . mult dup’aceea ne-a izbit pe toți ca și un fulger vestea, că a murit Coșbuc al nostru, poetul țărănimii, fala și mândria gră- nicerilor năsăudeni. ♦ Acu vin să întreb: ce s’a ales din cele 24 poezii epice grănicerești, despre cari Coșbuc încă în 1906 tmi scrieă, că le are gata de tipar? Ce moștenire scumpă și neperitoare ar fi ele pentru fiii ținutului nostru 1 Și pentrucă să se vadă, că prietenii și adoratorii lui Coșbuc încă de mult așteptau dela el să cânte și eternizeze faptele străbunilor săi grăniceri; servească aci ca o mică pildă urmă- torul pasagiu dintr’o scrisoare, a cărei copie am aflat-o zilele trecute, și'pe care fostul secretar al fondurilor noastre școlare Dr. Nestor Simon a adresat-o in 1892 inimosului ardelean, func- ționarului poștal Qavril Andrieș în București: \Oeorge Coșbuc, un fecior al preotului din Hordou, a trecut în Ro- mânia de vr’o câțiva ani. E un poet bun și poate că-1 cunoști. De cumva e prin București,, pune mâna pe dânsul și-i spune, câ să nu mă uite. Dupăce ai pus odată mâna pe dânsul, nu-1 lăsă din mână, ci îi predă câte-un episod mai însemnat din istoria noastră, ca să-1 cânte precum cântau în vechime și chiar astăzi poeții altor neamuri faptele strălucite ale străbunilor lor. Oeorge Coșbuc e un copil foarte modest și de treabă, îl cunosc foarte bine, căci am fost aproape conșcolari, și în Cluj a fost un an la univer- sitate. Poeziile lui i-le laudă toți cei competenți în arta poetică. Sunt multe '' . ■ rîapte glorioase ale grănicerilor noșhi, cari ar puteă fi eternizate și prin arta poetică. Așă ar fi d. e. la înființarea graniței: Tănase Todoran, despre / -care en am scris cam mult; npele episode din,luptele cu turcii, francezii «etc.; apoi soartea batalionului I în Ungaria ețc. etc. .♦ Profesorii liceului din Năsăud hotărâră încă tn iarna trecută, ca in 4 Octomvrie c. să se serbeze cu solemnitate cuviincioasă desvălirea bustului lui Coșbuc, lucrat de sculptorul Medrea. Se publicase concurs pentru scrierea și armonizarea unei ode festive de cântat cu acest prilej; societatea scriitorilor români își anunțase participarea; cu un cuvânt, năsăudenii se găteau să dea toată cinstea memoriei celui mai mare bărbat ieșit din mijlocul ior. Dar afurisita Vale a caselor, inundând în Iunie Năsăudul, a • tras dungă peste toate proiectele frumoase, și astfel serbarea <3 trebuit să fie amânată pentru zile mai bune. Năsăud, Noemvrie 1922. Virgil Șotropa. , Cântec. Frunză, verde dintre flori,... Să nu crezi că’a supărat, Sau plâng dragii-ți ochișori Că te-ai dus și m’ai lăsat. Cușma ’n praf, de cade jos, O ridic și-o scutur bine — De-o pun vesel, mai frumos... Și rămân acelaș mâine. Și-mi pun floarea care vreau, Făr’ să-mi pese de nimic; Căci mai mândră fată iau Cât sunt tânăr și voinic. Tu... vei plânge cu amar Ocolită de băeți, — Arzând inima-ți în jar, ^..Frunză pală ’-ntre scaeți. Q. Poitefti. — 156 — La pânda de lupi. Dlui Ion Bassarabescu. > — Boerule... zadarnic ne grăbirăm. Nu ese lupul pe vântui’ ăsta. Numai d’o sta, poate c’o veni. Și bate dela noi spre eL Lighioana ne miroase și nu mișcă s’o tai. Apoi mai e lumină, și nu ese decât' pe Întuneric. Eu zic J^ă să stăm aci să așteptăm să cază noapte. ■ ' • — Să .ne mutăm in alt loc să nu ne simtă lupul? Nu,. . boerule, nu. E aci țiitoarea lui. Dacă ese din pădure, ei p’aci ■ trebue să treacă de apucă colnicul din poiană. Cam adul- mecat eu și' ii cunpsc obiceiul. D’apoi să se lase noapte și vântul poate o sta. Aiurea de geaba mergem și ostenim. — Cum de sunt așă sigur? Da, firește că sunt sigur. Da, nu l-am văzut eii săptămâna trecută. M’a apucat noaptea p’aci cu săcurea, singur, fără pușcă. Mă dusesem la lemne. La în- tors numai c’ajung eu aci și noaptea da să înceapă, da știi noapte noroasă, neagră, de nu vedeai naintea ochilor. Zău, boerule, ’mi-erâ nu știu cum. M’am oprit eu la marginea pă- durii, uite chiar acolo, în huceagul cela de mărăcini. Și-am stat. Nici că nu-mi veneă să stau, nici'că nu-mi veneă să plec. Băteâ, așă, o boară de vânt dinspre pădure. Asta, am observat. Știi, când te-ai deprins ca pădurar și când umbli la vânat Și ’mi-erâ gândul la lup, că n’are cum să miroasă, li știam eu rânduiala lui și că el treCe pe aci. Mă câni temeam că m’a- pucă el noaptea fără pușcă în pădure. Dar deh! Omul așă e făcut, vreau eu să știu, vine el așă des, p’aci, așă cum îl , arată urma. — Ce am făcut? D’apoi chibzuiala n’o terminasem bine, numai c’aud șipa, și pa... așă de departe. Veneă lupul. M’am pitit la pământ cu mâna pe săcure. El șipa, șipa... s’apropie și după două-trei minute, iacătă-11 Mare lighioană, domnule t Cât un vitei, cu părul sur, cu gâtul întins. A trecut în fața * mea, cam la douăzeci de metrii. Și deodată s’a oprit și a mi- rosit. Mi-se făcuse părul măciucă sub căciulă. Și țâștl a sărit în mărăcini și dus a fost. — Vezi bine, mă simțise pe mine și d’aia pe semne, s’a ferit și s’a dus. Da eu până să-mi dau seama înghețasem de frică și numai atâta am auzit, când a sărit în mărăcini. — D’apoi da, boerule, dumneata râzi, dar mie, nu mi-a fost bine. — Nu râzi de frica mea, dar de ce râzi, boerule? — C’am spus c’am auzit lupul venind și că mi-a părut rău că l-am auzit numai plecat? Ehei, conașule, urechea asta, multe știe, multe le simte 1 Apoi așă ghicesc eu pricinele toate, că de mic m’ăm deprins cu codru și cu vântul, de le știu eu. seama tutulor. Așâ, nici eu nu știu, cum. Deh, nu ca la oraș. — Că se laudă vânătorul și dacă știu povestea cu vulpea bearcă? Dar cine n’o știe. Da, boerule, să-ți spun eu una, să vezi să mă cunoști, că nu sunt eu d’ăia, cum vei fi crezând dumneata. Poți să controlezi, zău. Cunoașteți pe domnul că- pitan Hărbașu. — Da, acela care s’a prăpădit în răsboiu, sărmanul, Dum- nezeu să-l erte. Am fost in compania dânsului. — Așă, așă, om bun, om bun săracii!! Și drept cu sol- dații. Deh, așă a vrut Dumnezeu. Dar pe domnul sublocote- nent Negrilă îl știți. Dumnealui trăește. — Ei da, cela, profesorul din București. Păcat că'nu-1 cunoașteți personal. Dacă l-ați cunoaște, l-ați intrebă, să vă in- formați să vedeți că e adevărat. — Mă crezi, boerule, zău așă?! Dar cum rămâne cu lauda vânătorului și cu vulpea bearcă. Ehei, glumesc și eu cucona- șule, că gluma e a tutulor, cu tot respectul. Dumneavoastră ați făcut răsboiul? — Aha, la artilerie. Dar ați luptat cu infanteria și cunoa- șteți regulele noastre. Și pe unde ai fost, boerule, cu reghi- tnentul? — Aha, care ya să zică, nu ați fost pe la Olt. Ați fost J în altă parte, in țara Săcuilor și apoi la Oituz. Noi am fost J cu reghimentul pe la Sibiiu și apoi prin Turnu-Roșu și pe Olt. j Și ne-am retras în urmă spre București. Acolo în retragere s’a ' Întâmplat cu povestea mea. ’ ■ 1 — Să v’o istorisesc, boerule. .. .Hei, ia te uită că s’a lăsat -vântul. Se poate întâmplă să iasă lupul. Să vă spun povestea -cât e vreme, pân’ s’o lăsâ întuneric. ■ Boerule, ne retrăgeam dela Olt. Murise mulți dintr’ai no- ' ștri. Din. companie rămăsesem vre-o 90, nici chiar o sută de oameni. Domnul căpitan al nostru dela început, activ, se pră- pădise și compania o comandă domnul căpitan Hărbașu, care atunci eră locotenent. Dumnealui eră jezervist. Și eră și domnul sublocotenent Negrită, tot rezervist. Strașnic om eră domnul căpitan, adecă domnul locotenent. Par*că-1 văd subțire și înalt, negricios ia față. Iute ca sfredelul. Numai că-1 vedeai peste . iot locul și mereu îi auzeai glasul. Aveă o vorbă: «Haide, copii, haide, că nu-i dracul» că ziceă. Numai când se su- pără, înjură cât îl luă gura și săreă la oameni. Dar pe bună dreptate, domnule, când greșeau ei. Altminteri nu. Se făceă alb de ciudă și strigă pe franțuzește: «ambesil,. ambesil». Și viteaz, boerule. Nici că nu-i păseă de gloanțe. La atac mereu în cap. La luptă stăteă ei ce stăteă culcat, numai că-i pârei lui că încep oamenii să se teamă, că se sculă și treceă așă în picioare lângă toți să le facă coraj. Unul nu s’ar fi mișcat fără ordinul dumnealui de ne eră frică și nouă, sergenților să nu i se întâmple ceva; Și domnul sublocotenent Negrilă a venit odată pe burtă și l-a tras de manta, când eră dumnealui în pi- cioare. Eră foc domnul sublocotenent. L-am auzit că strigă și el domnului locotenent «ambesil» și îi spuneă și altceva, ce n’am înțeles. Domnul locotenent a râs și s’a întins lângă el. După câte pricepui eu, dumnealor se cunoșteau mai de demult Domnul sublocotenent eră mai bătrân. Eră om matur. Domnul locotenent eră tânăr și așă mi se pare, fusese elev ai — 159 — «domnului sublocotenent. Adecă, știi domnul sublocotenent !i fusese profesor când dumnealui umblă la școală, ca băiat. In glumă domnul sublocotenent il chemă vornice Hărbașu și să mai lase boeria, iar domnul locotenent îl numeă mare învățat, cărturar, dar că tot nu știe nimic.. Cum pomenii adineaura ne retrăsesem dela Olt. Eram regimentul nostru, la ariergardă și mereu țineam piept inami- cului să nu-i dăm drumul la Curtea de' Argeș. Întreg batalionul nostru, luptam amarnic și zi și noapte. Numai că vine într’o seară ordin să ne ducem compania noastră să păzim o șoseâ pe dreapta, pe unde puteau să vină germanii. Bine. Plecăm noi dela batalion a doua zi în zori. începuse mări Doamne, un bombardament de se cutremură tranșeea și oamenii erau bucuroși că scapă de mare grijă. Domnii ofițeri mergeau călare înainte și vorbeau și se tot uitau îndărăt la bombardament. Ajungem noi la post dupăce urcăm noi un deal și o vale și iar un deal și o vale. Acolo găsim două plutoane de infan- terie din alt regiment pe care le comandă un domn subloco- tenent domnul Petrescu. Și domnul locotenent ia comanda detașamentului. Acolo așă eră: o șoseă, care treceă printr’o coadă de pădure și unde se termenă pădurea în dreapta eră râpă mare. De vroiau germanii să treacă comod, trebuiau să treacă pe șoseaua ceea, că bine n’aveau cum altminteri. Căci eră codru mare și des și numai d’a coastea pe râpă mai eră un drum de care, de puteă abiă o căruță să treacă de front. Luăm noi postul In primire și domnul locotenent trimete un pluton la, drumul din râpă. Plutoanele cele două dinainte săpare tranșeea pe lisiera pădurii unde ne țineam noi și făcuse abatise din copaci. Sârmă însă n’adusese. Eră cel mai prencepal. ■ Eram de patrulă a doua zi dimineață cil câți oameni rămăsese din secție, și cum umblăm cu arma la mână prin niște desișuri, pe râpa cea mare, iată că văd că urcă poteca doi germani. Oamenii Ii zărise și Badea loan se făcii vânăt la față — «știi, imoțiâ — și îmi spune s’au sculat de după niște mărăcini, cei patru băeți ai mei cu pușca la ochiu. Nemții numai decât au și lăpădat arma și au strigat «camarad, camarad»! Am venit șF eu fuga cu ceilalți- ^lemții cu mâinele fn sus și «camarad, camarad»! I-am pus Intre baionete și am pornit repede ca nu cumva să vină alții să ne strice rostul. Eram bucuros, că domnul locotenent ne spusese că răsplătește pe cine aduce prezonieri. Aveau ai dracului, tutun in buzunare și niște ceasornice mari! Ihi! boerule, să fi văzut dumneata veselie pe domnul . locotenent, când i-am adus Nemții. Mi-a zis: «Bravo, mă Pin- tilie, pădurarule, te propun Ia Înaintare»!, și a ordonat să vină iute domnii ofițeri, iar când au venit dumnealor numai că deodată a Început a se răsti domnul locotenent la Nerfiți pe limba lor. — Da știi cum, da știi cum! Ălora, le umblau ochii prin cap, se făcuse ca ceara și tremurau. Stăteau drepți in fața domnului locotenent, care tot țipă la ei. Și cum a făcut deo- dată dumnealui un pas spre ei, unul din doi a și căzut mototol în genunchi, rugându-se, zău și plângând. Și nu știu ce a strigat domnul locotenent atunci, că, ceia au răspuns și dum- nealui să uită in ochii lor și le vorbeă iritat și Nemții tot mai spuneau ceva, până când m’a chemat să-i iau și să le dau de mâncare. — Ce i-o fi zis Nemții domnului locotenent? Stai să vezi, boerule. Numai că peste un ceas ne cheamă pe toți coman- ' danții de secție din companie la domnul locotenent. Dumnealui eră acolo cu ceilalți domni ofițeri. «Băeți, spune el, trebue să facem in azi noâpte o ispravă. Bbanghinile, pe care i-a prins camaradul vostru, pădurarul — mie numai așă Îmi ziceâ, săracul domnul locotenent — au mărturisit că în azi noapte inamicuî- va Încercă să treacă prin drumul din râpă și că vor să ne amăgească, atacând și prin șoseaua din pădure. Dar atacul din pădure nu-i adevărat, nu. Ei il fac așă să ne oprească pe noi aci, pe loc, in ce timp ei să ne Întoarcă pe râpă. Acolo e 161 % forța lor, nu aci la pădure. ,Să facem și noi-tot așă. Noi com- pania plecăm la râpă și rămân aci cele două plutoane ale domnului sublocotenent Petrescu. Să ajungem acolo cât e ziuă și să-i întindem, de noapte, inamicului, o cursă, .să țină minte. Peste un ceas, plecarea 1 Noi, domnule, ne bucuram că-i frecăm pe germani și c’o să cază Neamțul în câpcană, că ne făcuse zile fripte cu mitralierele lui și-l ucisese pe bietul domn .căpitan. Peste un ceas eram toată compania gata. Așteptam numai ordinul de plecare. Numai iată că sosește un ciclist dela divizie. apoi iar porneâ. Domnul Negrilă răspundeâ mai domol, dar > bine vorba nu sfărșeă, că domnul locotenent plecă din nou. i Eu nu Înțelegeam ce spuneau, că vorbeau franțuzește. Numai că auzeam pe domnul locotenent strigând «ambesil» ca atunci,, când e măniat pe oameni. Și dumnealui a stat din mers odată, ; ¹ a bătut din picior și cum veneă înspre mine s’a răzămat de un capac și-a aprins o țigară. A zis, așă, năcăjit: «Nu plec înainte, nu plec până mâne dimineață, orice ar fi». Atunci și domnul sublocotenent a vorbit mai tare pe românește și eu îl auzeam: bine că erau aproape. «Gândește-te, e consiliu de războiu». Și acum îmi aduc aminte că a răspuns domnul locotenent. «Eu nu mă duc la consiliu de războiu, uiți cum mă numesc». •. Dar pe mine mă zărise domnul sublocotenent. L-a apucat de mână pe domnul locotenent, arătându-mă. Dumnealui a dat din umeri-. «Știe», zice el și mă cheamă la dânsul. «Poftește pe domnul sublocotenent Petrescu». Am venit cu domnul Petrescu. Domnul locotenent mi-a ordonat să mă îndepărtez și nu știu ce a vorbit dumnealor împreună. Dar am văzut că-și strâng mâna și pleacă domnul sublocotenent Petrescu. Cum veneau înspre mine domnul Negrilă, iar spune ceva franțuzește dom- nului locotenent, dar par’că se rugă, și domnul locotenent îi strigă atunci: «Eu ordon aci», de n’a mai scos un cuvânt domnul' Negrilă. Am pornit compania îndată. Am luat-o prin pădure, pe un drum. Nu eră distanță mare până la râpă și iute am ajuns. Domnul locotenent mergeă singur înainte, amărât, și eu după el. Cum am dat de râpă l-a chemat pe domnnl sublocotenent și pe plutonierul Dragu și pe sergenții majori cari comandau plutoanele. Și stai să vezi boerule, cum a hotărât domnul lo- cotenent. Plutonul, care ținuse drumul, l-a dat înapoi mult, până aproape de unde eșeă el din râpă. Am curățit apoi drumul de abatise și le-am transportat la poziția din urmă a plutonului.. Noi, domnule, adică trei plutoane din companie ne-am așezat cu domnul locotenent toți la un loc în niște lăstăriș deasupra drumului, în stânga, pe mal de aveam poziție peste tot locul ț și Înainte, mult departe de pluton. Înțelegi dumneata plănuL Domnul locotenent vroiă ca Nemții să se angajeze cât mal mulți pe drum și să le taie coloana, să-i apuce pe din spate, câtă vreme plutonul i-ar opri în față. Bun plafi! Inoptase până când să terminăm cu transportul abitiselor. Nu lăsasem decât vre-o câteva, pe drum, unde fusese- poziția Întâi, așă încât să-l mințim pe inamic, să creadă, că nimic nu se schimbase, decum eră înainte, dacă cumva o patrulă în- semnase locul. Și noi odată treaba făcută ne-am pus la pândă cu domnul locotenent. __ j — Dumnealui ? Stătuse posomorât tot timpul, nici cu domnul sublocotenent n’a vorbit când l-a lăsat cu plutonul pe- drum — nici rămas bun nu și-au luat, numai că s’au salutat și atât. D’apoi eram mereu după dumnealui, că nu mă slăbeă din ochi, că singur din toată compania și din* tot detașamentul iii știam inima lui. Și se Ingrijeă să nu-1 mai afle un altul. — Da, dumneata boepile, n’ai ghicit? Ai ghicit, dar mă* lași pe mine? s’o spun. Hei, boerule, boerule, rău lucru, e- când omul ia sarcină peste puterile sale, de-1 înjugă și-l cople- șește. Așă și cu domnul locotenent. Ordinul eră ordin și el, riu,. își făceă de < cap și nu voiă să lase poziția din pădure și râpă. -- A ___________________________________________ •••••• «•« • — De bună seama da, știă dânsul ceva, știă dela prizonierii' mei. Hei și apoi, dumnealui ne comandă. Capul dânsului cu< folosul șî cu ponosul, nu capul meu, prost. Și aveam sergenții și oamenii credință In el că eră om vr'ednic. Se lăsase noapte neagră. Dar fulguise puțin înspre seară și râpele și drumul se lămureau binișor. Lucru urât e că noaptea aveă să fie lungă — știi, eram în Noemvrie. Nu știam exact cam când au- să vie Nemții și erâ rece. Foc să faci nu eră voie, nici țigară să aprinzi. D’apoi nu erai la pândă, hai? Niți unul din oameni nu dormeă. Ii auzeam cum suflă greu și cum își frecau mâinele de frig. Erau înghesuiți unu> într’altul să-și mai ție de căldură. Și înjurau pe înfundate ș» gemeau, unii din ei. / 164 — Cu domnul locotenent eram ceva mai înainte de oameni, « spe mal chiar, și vedeam drumul, cum se întinde înaintea ■ noastră. Și domnul locotenent-de frig șe cam băgase în mine < de-i simțeam bătăile inimei. Dar nu-i ticăiă inima mai tare ca mie. ..j Numai c’șm început a așteptă și a așteptă., Pe mine mă ‘ băteă gândul că or venî germanii dinspre dimineață iar nu In । toiul nopții, că de geaba ne munceâ frigul acum. Dar n’aveam siguranță. Și stăm cu urechea țintită să aud ceva și n’auzeath " nimic. Numai întuneric și liniște, liniște mare, adâncă. Arareori | împușcături scăpate în depărtări. Nici vânt nu băteă, nici creangă 1 . nu se mișcă. De cum adastăm noi acolo, par’că tot noapte și - -urât s’ar fi fost așezat în locurile acele, necum vte-o dată tu -1 soare, tu lumină! Așă îl văd încă acum pe domnul locotenent că mereu întindea brațul și se uită la ceas. Știi, aveă un ceas din alea, ; care se văd noaptea, fos fos cerente. Numai că d’un timp încolo nu s’a mai uitat și l-am auzit spunând încet: N’a vrut' să-i deschidă; Căci se temeă că minte. Dânsa știe Ce tiare sunt acești doi. frați. Atunci el începu s’o ’njure-amarnlc Cu vorbe ticăloase și murdare. Apoi jarându-i do să te ucidă lin chipul cel mai groaznic cu putință Ca să-și răzbune asupra-ți pentru Neri, S’a dus la tine și te-așteaptă acolo... Am alergat să-l văd și eu, stăpâne; Și l-am văzut: e galben de turbare Și e setos de sânge, și iubire... Giannetto. La mine? Fazio. Da. Se plimbă-acum pe stradă In sus și ’n jos, acolo ’n fața casei. Giannetto, (Urmărit de un gând). Crezi așadar că dad atunci Qinevra Nu se tertieâ și-i deschideâ iatacul, L-ar fi ’nșelat pe Neri, Qabriello? Fazio. (Cu tot mai multă vioiciune). • Iubirea față de femei, stăpâne, Ucide orice dragoste străină, ‘ S’a jucat la Teatrul Regina Maria din București în Octomvrie 1922. In rolul Iul Giannetto Malespini dl Ion Manolescu. 2*, — 168 — ' De-ar fi aceasta oricât de profundă. E ca și șacal și mireazma rară A vinului; e floarea veninoasă " Ce stinge orice altă floare ’n tine; E rana care doare-așă de tare încât orice alt chin în suflet tace; Și e beția care 'ndeamnă tații Să’mplănte junghiu în fiii lor, Iar frații... Giannetto. (Intrerupându-i tirada). Eh, ce știi tu? Fazio. (Modest). E singura știință Pe care-o știe adânc și-un prost ca mine. • • • . . Fugi, doamne, că i mai bine! Griannetto. Dadaș fugi n’aș mai vedeă Florența In veci de veri. Fasio. Ce vrei să faci; stăpâne? Criannetto. Vreau să mă joc. Fasio. Cu moartea nu se joacă. Criannetto. Dar vieața ce-i? Nu-i oare un joc cu moartea ? Vezi cum sunt eu: cu cât mai aprig tremur, Cu-atât mai mult îmi place jocu-acesta. M’am pervertit și ni am deprins cu groaza; Sunt tot mai fin și tot mai îndărătnic. In lupta asta-mi simt întreagă vieața Paf că ’ncleștându-se de spaimă ’n noduri Meu. tari decât năpârcile Meduzei... Vreau, Fazio, eu vreau ca astăzi Neri — 169 — Să cadă’n praf cerșindu-mi îndurarea Și să-mi zimbească plin de umilință, Na ca dispreț pe baze ca aseară. Vreau asta cu nebună înfrigurare! Căci altfel lațul urii mele negre De desnădejde are. să-l sugrume... < Jfazdo. Stăpâne, ești ca fluturii aceia Cari joacă vara ’n raza luminării: S’apropie și zboară în jur di tremur Și paf că vor să fugă de văpaie; Dar iarăși vin apoi și iarăși fug; Li-e frică, și li-e dor și mor în pară De tragica plăcere de-a se teme... Din originalul italian de Vasile Stoica. Câte vicii nu sunt ascunse în om și nu așteaptă decât îm- prejurări favorabile pentru a se ‘produce. Numai o bună educația morală Ie poate preveni și scoate din rădăcină chiar. I Foamea propriu zisă nu costă mult, ceeace e costisitor sunt poftele. ♦ Virtuțile și vițiile pe cari vremurile scurse le-au pus mai mult în vază, constituesc pentru noi pilde în temeiul cărora ra- țiunea noastră poate deosebi pe deplin binele de rău. ♦ ' Natura a făcut ca instinctul primordial al omului să fie acel al conservării; cu toate acestea omul, în setea realizării plăce- rilor sale imediate, și în care crede a găsi fericirea, preferă ade- seori moartea față de nerealizarea lor. * Pentrucă omul să-și îndeplinească îndatoririle sale indis- pensabile vieții, natura le-a asociat senzația plăcerii; noi însă ' abuzând de această bunătate a naturei, depășim limita rațională și cădem în vițiu. 170. — ^Dureri ascunse. . j Noapte albă. Luna taie bolta limpede și largă. | Plopii vor, cu suliți 'nalte, înălțimile să spargă, ‘ț înșirați pe drumul neted, zăbrelit de umbra lor. j Vânturi molcome colindă și-i miros turburător. ’ Liniștea se țese deasă tot mai mult și tot mai mult, I Până ’n cer. O stea de-acolo — roșiatică — s’a smuls: . .■$ Cărăbuș fugar de dur din grădini aeriene... ’• Aiurită stau și toate aburos le văd prin gene. ■ > Farmecul de-acuma paf că ria mai fost. Luminai nouă. Paf că ’ntăia dată floarea ține picături de rouă, Iar de-și deapănă un greer cântecul, e cântec nou... Sună ’n mine dorul tainic, înmulțit ca un ecou. / Amintirea se deșiră ca un fir prelung de ață Ce se ’nvolbură prin aer și de mine se agață In rețele încâlcite. Bratu-mi cade greu în jos, Ochii-mi umezi prind întfânșii visul dulce și sfios... .Gândul meu de fată, veșnic, i-se ’nchină. numai lui, ' Veșnic lacrimile mele i-le dau. Și nimănui Nu dau zâmbetele mele, decât lui și numai lui: Visătorul, el tni-e visul, el vieața mea de când Ștrecurându se ’ntfo seară l-am zărit pe drum trecând... Pace bună și deplină stăpâniâ neîntrerupt, * Dor din seara-aceea pacea sufletului meu da rupt Ca o pânză de păianjen. Somnul meu așă de lin Turburat e-acum de gânduri și de basme care vin Momitoare, ca mireasma pentru roiul de albine... Uneori mă roade cartul îndoielii: Oare cine Leagă ’ntreaga noastră vieață — de o clipă, de-un cuvânt Fluturat la întâmplare și luat apoi de vânt?... O, de-ar fi... Dar nu se poate... N’a venit din întâmplare Zeul meu. Puteri ascunse ne presară pe cărare Trandafiri sau spini... Iubirea pentru el mi-a fost sortită. Din bătrâne vremi. Sortită mi-este fruntea lui umbrită De dureri, sortită gura arcuită ’n râs amar Și sortită-a lui privire ce se bucură arar. Mă ’nfioară gândul — numai că-aș puteă să-i tiu aproape, ? ‘Umilită și cuminte, că-ar puteă să mi-se ’ngroape ; Ochii domiă în abisul din privirea lui. Așă Ca o pasăre speriată mâna mea ar tremură Prinsă ’n mâna lui. Aș plânge de plăcefe și de frică Și, cu inima topită, m’aș vedeă atât de mică, Slabă ca un fir de iarbă în bătaia vântului... / « Dară chinul meu — mai grabnic l-aș mărturisi oricui, Iară lui să-l spun vreodată n’aș puteă. Sunt legi de aramă, Aspre ca suișul stâncei, că deși duios mă chiamă Gândurile sale ’ntrttna,/nu cutez și nu se cade Să-i vorbesc... , Iar el de trece, când lamina zilei scade;. Doritor, pe lângă poartă, dar cu genele plecate, Se sfiește și se pierde, sângele în tămple-i bate Ca un val — și abiâ hoțește de-mi aruncă o privire. Deși râu de vreme curs-a dela ’ntâia întâlnire. Fața tot mai subțiată, buzele tot mai pălite, Cearcănele suferința mai adânc încercuite l-le văd. O milă sfântă mă cuprinde ’n orice seară Și cu ’ncetul mă topește ca pe-un bulgăre de ceară... Doamne, vieața mea smerită a crezut mereu în tine, Când i-ai dat pahar cu fiere, când i-ai.âatun strop de bine, Jar acum te roagă viață-mi istovită ’n așteptare Să dai liniște atâtor lacrimi grele și amare... O, de-ai ști tu că iubirea mi-e cu moartea împletită, Ca lumina ce se ’ngână cu ’ntunericul, — pornită Către noi ți-ar fi atunda dragostea... și’ricetinel, Zi cu zi, ai face punte între mine și ’ntre el; O, de-ai ști că, temătoare, inițna-mi grăbit se strânge Și că star fărmâ — oglindă ce nimic riar mai răsfrânge — Dacă el ar fi să plece, o, de-ai ști te-ai îmbună Și dorința lui sfioasă către'mine ar cuteză... Insă dacă niciodată visul meu nu s’o ’mplinl Și ’ntre noi — biruitoare — negurile s’or urzi, Aripa nenorocirii — neagră mă va coperi Și vor fi atunda toate cum le am fost întrezărit: 172 — Ca o salcie plăpândă, ca frunzarul despletit, Care plânge totdeauna, aplecată, pesteape, Vieața mea desamăgită aplecă-s’ar mai aproape Pe durerea ucigași . ... . . . . . . . . . ■. , Dar nu-i vremea... Sânt nebună de mă sbuăum... In curând Am să i văd pe visătorul pe la poarta mea trecând ‘ Șl voiu merge mai pe urmă, în iatacul tăinuit, , Să-l visez că mă sărută și că el e fericit... Noaptea-i albă. Luna taie bolta limpede și largă. Plopii vor, cu suliți 'nalte, înălțimile să spargă, ' înșirați pe drumul neted, zăbrelit de umbra lor. Vânturi molcome colindă și-i miros turburător... . George Dumitreacu. Când ai muncit cinstit toatâ ziua, nu-ți priește odihna ce-ți procură un somn profund? Ei bine, tot astfel, după o vieață de muncă cinstită, ne priește somnul etern. * Omul, în egoismul său, nu se gândește că dacă' predece- sorii săi nu ar fi trăit și murit, fiecare la termenul său, nu i-ar fi venit rândul să vadă lumina zilei și că, în consecință, moartea fiind condiționată de vieață, trebue și el la rândul său să facă . loc altuia. . ' * Tratează-ți inferiorii, dupăcum ai dori tu să fii tratat de superioriităi. * Scopul vieții e acela de a fi trăită ; e însă o artă, și chiar cea mai dificilă, aceea de a trăi bine vieața. ♦ . învăță a voi tot ceeace împrejurările vieții îți impun, și vei dobândi calmul și mulțumirea sufletească față de toate eveni- mentele vieții. ♦ ' Celce cugetă într’un fel, vorbește alta și face cu totul alt- ceva, e nedemn de a purtă numele de om. f • ' 1' - 173 — r. Dela una la alta. Facem azi ce nu ne-a plăcut eri. Pe biuroul meu găsesc in fiecare zi, revistele, ziarele și- scrisorile sosite. Itiainte de a desface scrisorile, caut să ghicesc,, după scrisul adresei, cam dela cine poate fi scrisoarea. Câte- odată ghicesc, de cele mai multe ori mă înșel. De astă dată, un plic galben, hârtie bună, cu o adresă scrisă bine, poartă stampila dee, sub pretext că e prea mică. I^a București n’am întâlnit nici o fată care să-mi placă atât de mult ca ea. Nu-mi plăceau fetele din București pentrucă purtau rochii strâmte pe care eu nu le puteam suferi. Toate femeile păreau ' — 174 — • ;M împiedecate. Ca să nu mai văd rochii strâmte, fugeam adesea 1 pe la periferia orașului sau prin împrejurimi unde, moda nu l schimonosise încă atât de rău pe femei. Cu timpul m’am obicinuit însă cu rochiile strâmte. După un an, negustorul dela Săcele a venit la București j cu familia și cu fata, care aveă acum 18 ani. Le-am făcut o | vizită ia Hotel. Fata eră atât de frumoasă dar nu eră îmbrăcată | cu rochie strâmtă. M’au invitat să merg cu ei la șosea. Am pretextat că sunt ocupat, deși mi-ar fi. plăcut mult să mă duc. ; Mi-se păreă că s’ar fi uitat toată lumea la mine, din cauză că atât doamna cât și fata purtau rochiile tot încrețite, cu tiv lat | și cu cerculețe. 1 Cum vezi Domnule Redactor, ochii mei ajunsese acum ti- 1 rănii inimei mele și mă supuneam lor ca un rob, deși altfel ar J -fi trebuit. J . Dar această tiranie nu s’a oprit aci. • | i Nu-mi plăcuse nici-odată femeea încălțată Cu cisme; așă 1 -ca acum vre-o zece ani, când au început cuconițele dela Bu- i curești să poarte cisme, nu mai ieșiam pe stradă de năcaz. Cum însă la primărie vedeam în fiecare zi, doamne în- । -călțate cu cizme, m’am obicinuit încet-încet cu această modă, și mărturisesc, că într’o aventură amoroasă ce am avut, am dat cadou frumoasei mele, o păreche de cismulițe. : Ghetele ascuțite, care îrrii par atât de. frumoase astăzi, j mu ie puteam suferi altă dată. - Când eram de 16 ani abiă așteptam să-mi crească mustă- -cioara, pe care am îngrijit-o cu drag, și în care pusesem toate -speranțele prestigiului meu de flăcău frumos. Le-am purtat ,cu •drag până după răsboiu, când a trebuii să le rad, fiindcă păream < prea sălbatec cu mustăți. Să nu credeți că sunt dintre acei cari se dau bătuți repede. Rezist cu încăpăținare la toate noutățile acestea, dar, pe dată ce rămân tn minoritate se schimbă ceva în mine, de care nu-mi dau seamă, mă urmărește ziua și noaptea noua schimbare, și ajung în cele din urmă să mă predau, întocmai precum îmi închipui că o face bietul ostaș, care, rămas singur pe poziție și înconjurat de toate părțile, se predă cu conștiința împăcată că și-a făcut datoria. fJ. - ■ — 175 — A • ' Ca să închei, vă mai arăt lupta care se dă astăzi in mine. Acum câțiva ani, când arh văzut doamnele cu unghiile înroșite nu mi a plăcut. Cu'chin cu vai am trecut peste aceasta, dar, ceeace m’a isbit dureros a fost când am văzut că se deschid ateliere speciale de «Manecure» unde merg doamnele să li-se îngrijească unghiile. In fine, după oarecare sbuciutnări sufletești mi-am zis: la urma urmei ele trebue să-și îngrijească unghiile și dacă au bani de ce n’ar merge la manecuriste speciale? Când ajunsesem, la această concesie, altă, durere mă lo- vește: frizerii încep să aducă manecuriste speciale, ca să îngri- jească unghiile domniilor. Primul domn pe care l-am văzut la, frizer cu mâinile întinse ca să i-le pregătească o manecuristă de acolo, l-am socotit ca pe o drojdie a societății. De năcaz n’am mai intrat în acea frizerie, deși mă obișnuisem acolo. Mer- geam la altele unde nu se introdusese încă manecurul. Dar, incet-incet, au introdus și aceștia, așă că ar fi trebuit să merg la mahalale ca să scap de această nenorocită vedenie. Înțelegi, că a trebuit să reviu iarăș la primul meu frizer, unde sunt acum trei manecuriste care au de lucru de dimineața până seara cu unghiile domnilor de toate etățile, aș puteă zice, și de toate clasele sociale. Vă scriu, Domnule Redactor, ca unui protector, și Vă rog arătați-mi calea cum să scap de tirania ochilor mei, care pe zi ce trece mă îndeamnă să trec și eu să-mi fac unghiile. Lupt să nu cad victima lor, dar, în acelaș timp, observ că numărul celor cu unghiile nemanicurizate se micșorează... ‘. cad in minoritate.... ajută-mă.... Domnule Redactor. Eu, un biet scriitor, n’am prea multă putere, de aceea la rândul meu, mă adresez vouă, domnilor sociologi. Grăbiți cu clasificarea fenomenelor, și arătați pe cele la care trebue să ne supunem, și pe cele contra cărora trebue să luptăm. Moraliștii nu mai au trecere. Luați-le locul, sau uniți-vă cu ei ca să rie desmeteciți. Până atunci, ne vom servi de cele spuse de bătrâni: nu sunt vremile sub oameni, ci oamenii sub vremuri. * tlon Manei* Delabrau», — 176 — Percy Bysshe Shelley. (1792-1B22). * S’au împlinit o sută de ani dela moartea marelui poet englez Shelley. Contimporan și prietin cu Byron, el a fost tn vremea lut mai puțin înțeles și prețuit decât acesta, cu care eră pus îm- preună, desigur și din cauza prieteniilor și a revoltei amându- rora împotriva societății, în așă numita «școală satanică», pe când pentru el in multe privințe s’ar fi potrivit mai curând epi- tetul «serafic». Astăzi el este din ce în ce mai mult înțeles șt iubit, ridicat mult deasupra prietinului său și socotit de mulți drept cel mai mare poet liric al Angliei. S’a născut în August .1792, chiar îh ziua în care Consti- tuanta dela Paris proclamă «Drepturile Omului», o zi sortită par’că din adins pentru celce aveă să fie cel mai plin d’e avânt cântăreț al «divinei libertăți». Se trăgeâ dintr’o familie de nobleță veche și bogată și a fost crescut în cele mai mari școli ale Angliei, la Eton și la Oxford, dar a fost încă de copil un răzvrătit împotriva relelor alcătuiri sociale ale timpului său, jurând totdeauna în «numele sacru al lui Rousseau» și a fost eliminat dela Oxford pentru o broșură despre Necesitatea Ateismului, pe care a publicat-o atunci. Prin ateism el înțelegeă însă mai mult necredința în Dumnezeul răzbunător și tiran al Vechiului Testament și pe care-1 vedeă el în dogmele Bisericii; dar nu se poate numi cu drept , ateu un om care crede într’un principiu al Dreptății, Fru- mosului și Iubirii, care, pe deasupra lucrurilor trecătoare, ale vieții, stăpânește totuși lumea și trebue să aducă îndreptarea, tuturor nedreptăților. in prima lui operă poetică, Regina Mab, crăiasa zânelor plimbă sufletuF poetului prin lume și-i arată trecutul și prezentul cu relele lor alcătuiri de guverne și religii ce urmăresc numai tirania, dar îl lasă să vadă un viitor plin de speranță «căci lumea cea eternă cuprinde într’ânsa nu numai răul, ci și leacul pentru vindecarea lui. Monarhia, Creștinismul, Căsătoria, toate- instituțiile sociale ale timpului trebue să fie desființate și Liber- tatea să le ia locul în toate privințele». & • — 177 — El se căsătorise cu puțin înainte cu o fată simplă și să* f. Tacă, împotriva voinței tatălui său; văzând însă că tovarășa șâ > nu-1 înțelegeă, o părăsi, îndrăgostindu-se de aceea ce aveă să-i fie până la sfârșit tovarășa vieții, o' fată 1 lume mâi bună de iubire și frumuseță. J Cea mai mare operă a lui este Prometeu deslănțuit, îrr | care reia legenda înfățișată de Eschile, redând-o ca o simboli- j zare a ideilor sale. ' 1 Promoteu, care simbolisează spiritul omenirii, este încă- | tușat de Zeus, dumnezeul răsbuhător și tiran al lumii aceștia. ] Asia, simbolul iubirii, chiamă în ajutor pe Demogorgon, spi- 1 ritul dreptății, care vine șî detronează pe Zeus și acum Pro- j meteu se poate bucură de măreția pe care a visat-o. Opera: â aceasta (iste un simbol al omenirii liberate prin revoluție de î tirănia Stăpânitorilor ei. E scrisă în formă de dramă, dar ca- i racterul ei este tot mai mult liric, cuprinzând mai ales imnuri 1 de laudă pentru iubire, frumuseță, libertate, pentru democrație 1 cu ajutorul căreia poate omenirea își va vedeă realizat cel puțin 1 în parte idealul ei. | Shelley a scris și o dramă realistă, Cenci, îndreptată mai 1 ales contra bisericii. > 1 Ca și Byron el s’a entusiasmat pentru cauza liberării Ore- 1 cilor, în cinstea cărora a scris drama Hellas, pe care a dedi- j cat-o «hospodarului Valahiei». 3 Cele mai desăvârșite opere ale sale sunt unele din poemele j mai scurte: Norul, Oda vântului de apus, Oda Ciocârliei și j Către noapte. El a crezut toată vieața că dacă oamenii ar puteă să fie j tăcuți să iubească pe tovarășii lor și să-i trateze cu drepturi' 1 egale s’ar puteă. realiză Paradisul pe pământ și prin opera sa a j căutat să pregătească omenirea pentru acest ideal. | Moartea lui a fost așă cum a visât-o și dorit-o el. Intr’o zi de Iulie a anului 1822, fntorcându-se cu barca pe Golful de Spezzia s’a scufundat în m^rea cea nemărginită, în adâncimile căreia, ca și poetul din Alastor, speră să regăsească aevea ve- denia frumoasă a visului său. Corpul lui fu aruncat de valuri F . - ■■ K- L' . . ■ — 179 — pe țărm, unde fiind găsit a fost ars in prezența Iui Byron- șx Printr’o stranie întâmplare inima singură n’a fost mistuită de- v flăcări, cu un simbol divin parică al neperitoarei iubiri pentru* omenire și înaltele-i ideale. Cenușa și inima fură puse intfo- ‘ urnă și înmormântate in Roma, alături de rămășițele prietenului> < său Keats, într’unul din cele mâi frumoase locuri din lume. Din opera Shelley s’a tradus prea puțin îh românește. Avem numai două traduceri minunate făcute de losif (una din ele împreună cu Anghel, Oda ciocârliei și Către noapte și pu- blicate în volumul «Tălmăciri» de St.' O. losif, și alte două ale unor bucăți mai scurte, una de N. lorga, publicată in «Floarea Darurilor» și alta de B. Hetrat în «Vieața Nouă». Afară de- acestea nu s’a tradus mai nimic.¹ Aceasta se explică în parte- prin faptul că Shelley n’a fost și nu poate: să fie așă de po- pular ca Byron, din care s’a tradus chiar In românește cea mai' mare parte a operelor, dar mai ales prin aceea, că poeziile lui Shelley cuprind o gândire filozofică, de multeori cam vagă șk învăluită într’un lirism atât de avântat și o formă atâta de de- săvârșită încât numai un adevărat poet ca losif, sau că Cerna, care eră și el Îndrăgostit de Shelley, ar fi putut să ne dea> / ceva vrednic de unul dintre cei mai mari poeți lirici ai ome-, nirii. Din nefericire insă și aceștia, ca și Shelley, au fost răpițk prea timpuriu din lumea noastră. A Grimm, La sfârșit după traducerea lui Alastor să se adaoge următoarea notă. Versul cuprins între < > este luat de poet dintr’un poem a lui Wordăworth,. iar versul din urmă, cuprins între [ ] este o interpretare a traducătornlui. Pentru unele pasagii despre Moarte și Șomn să se compare Imnul cătră» ' Noapte, tradus de losif și Anghel, iar pentru gândirile dela sfârșitul acestui» poem, exprimate aici cam vag de poetul încă tânăr, să se compare urmă- toarele pasagii din elegia Adonais, scrisă cu un an înaintea morții sale„ în care gândirea este exprimată mai clar și mai plastic: Tăceți, tăceți! El n’a murit, nu doarme — . S’a deșteptat din visul vieții numai... Când gândul cel măreț înalță sus » Deasupra viziunii muritoare Un suflet tânăr, iar iubirea, vieața , Se luptă pentru soarta-i pământească,. Acolo sus trăiesc, se mișcă morții, Ca raze de lumină prin văzduhul Cel negru și bătut de vijelie... — 180 — Un singur lucru este și rămâne, Când cele multe trec mereu, se schimbă: Lumina cerului lucește pururi, Iar umbrele pământului se trec; Și, ca un dom de sticlă colorată în mii de fețe, vieața doar pătrează A veșniciei albă strălucire, Pân’ ce ’n fărâme 11 asvârle moartea. De vrei să-ți vezi aevea năzuința, Mori, du-te-acolo unde zboară toate. După. fercy Bysshe Shelley. Din Alastor sau' Spiritul singurătății* Pământ, Ocean și Aer, frați iubiți! De mi-a lăsat in suflet marea Mamă Fireasca pietate care face Să simt iubirea voastră fără margini Și să vă răsplătesc cu-a mea in schimb; Și dacă mi-au fost scumpe mie toate: Și zorile cu 'proaspăta lor rouă, Amiaza ’mbălsămată ca și seara Cu-apusul și solia-i strălucită, Și liniștea solemnă ’n miezul nopții Ce face să tresari înfiorat, Suspinul toamnii ’n frunzele uscate, Și iarna imbrăcând cu nea curată Și ’ncoronând cu stelele de ghiață Pălită iarbă și golite ramuri, Fiorii pătimași ai primăverii Cu mii de sărutări in boarea ei, De mi-au fost scumpe mie toate-acestea Și dacă n’am făcut eu cu voință Vr’un rău nici la ființa cea mai mică, Ci le-am iubit pe toate ca pe-ai mei, lertați-mi, frați iubiți, această laudă Și m’ajutați și-acum ca și-altădată. O Mama lumii aceștia nepătrunse, Ajută-mă ’n cântarea-mi, căci pe tine, Pe tine numai te-am iubit deapururi, Am urmărit intunecoasa-ți umbră Și pașii tăi, iar inima-mi privește Deapururi la adâncile-ți mistere. - ' ,î Eu mi-am făcut culcușu ’n cimitire, In care moartea ține socoteală De tot ce-a câștigat ea dela tine, Sperând să aflu vr’un răspuns odată La întrebările stăruitoare | Ce-mi pun eu despre tine și ale tale, I Silind poate vr’un duh,ce-i altăucrainic, 1 Să-mi spună ce-i cu noi. Acolo singur 1 In ceasuri liniștite, - atunci când noaptea | Vrăjit răsună in tăcerea ei, 1 Ca alchimistul desperat ce-și pune 1 întreaga vieață ’n joc pentr’o speranță, Amestecai în sufletu-mi grozave țț Cuvinte și priviri întrebătoare Cu dragostea cea mai neprihănită, :i Și-atuncia stranii lacrimi se uniră Cu sărutări nebune și făcură Un farmec într’atâta de puternic C’ar fi putut sili vrăjita noapte Măreața-ți taină a descoperi. Deși până acuma niciodată Altarul tău ascuns n’ai desvelit, ■ Eu totuși am putut zări destul Din visul care nu se poate spune, Și din vedenii in amurg, precum Și din gândiri adânci in miezul zilei, încât acum senin și nemișcat Eu pot s’aștept (ca lirea cea uitată Ce-i atârnată ’n bolta solitară In templul părăsit, misterios) — 181 — ; Eu pot s’aștept suflarea-ți, Maică sfântă; Și-atuncia struna-mi poate răsună ' Cu murmurul văzduhului, cu zvonul Mișcărilor pădurii și-ale mării, Cu imnurile nopții și-ale zilei, * Cu vocile ființelor și glasul Din inima adâncă_omenească. A fost odată un poet al cărui Mormânt prea timpuriu nu fu 'nălțat De vre-o pioasă mână omenească, Ci ale toamnei vânturi, cu vârtejuri Vrăjite ridicară piramidă De frunze veștejite peste dânsul, Pe oasele ’n țărână-amestecate, Acolo în pustiul cel sălbatic. Fermecătorul tânăr n’avu parte De flori sau de ’ cununi de chiparos Lăsate de o mână de fecioară Pe patu ’n care-și doarme somnul [veșnic. Bun, brav și generos, nici un alt bard N’a suspinat cântându-i neagra soartă, Trăi, muri, cântă ’n singurătate. Străinii chiar plângeau când auziau Cântările-i duioase și fecioare, Văzându-1 cum trecea necunoscut, De dragostea sălbaticilor ochi Au suspinat amar. Acuma focul Acelor -ochi a încetat ,de-a arde, Și liniștea, ce-i îndrăgise vocea, Închide muta muzică ’n chilia-i. Solemne vise, argintii .vedenii Hrănitu-i-au copilăria lui. Orice priveliști, sunete pe ’ntinsul Pământ și din văzduhul dimprejur, Din toate îi veniau în al lui suflet Îndemnurile cele mai alese. ■ Izvoarele filosofici sfinte De buzele ’nsetate nu fugiau, Și tot ce-i mare, bun, fermecător, . Ce in trecutul sacru fu sfințit, Din adevăi*sau din povești, pe toate El le-a. simțit adânc și le știa. Când s’a trecut întâia tinereță El părăsi căminul părintesc, Cătând să afle adevăruri stranii Departe prin ținuturi neumblate... Și pașii cei mai tainici ai Naturii li urmăriă Ca umbra-i pretutindeni... Adesea neținând de vreme seama In valea singuratică stătea Tufișul cel sălbatic eră casa-i, Pin’ ce pe ’hcetul veverițe, păsări, Atrase de privirea lui cea blândă, Din mâna lui veniau ca să-și ia hrana... Rătăcitorii pași, , ascultători De gândurile ’nalte, vizitară Mărețele ruine din vechime, - Atena, Tirul, Balbec și pustiul In care-odată fu Ierusalimul, Și piramidele eterne, Teba Și Memfis, Babilonul, tot ce-i straniu Săpat pe obeliscuri de-alabastru, Sau pe morminte, sfinxul mutilat, Și tot ce-ascund colinele deșerte. Acolo printre temple ruinate... Unde demoni de marmoră veghiază.. . A cugetat la tinereță lumii, Și ’n ziua arzătoare, nesfârșită, Priviâ la formele acelea mute; Nici când a lunii plutitoare umbre Umpleau misterioasele ’ncăperi El nu ’ncetă într’una să priviască, Priviâ mereu păn’ ce în mintea-i goală Ii fulgeră deodată înțelesul Și-atunci vedea el cele mai grozave Secrete ale. timpului ce naște... In somnul lui avut-a el un vis, Un vis cu-așâ nădejdi cum niciodată Un altul nu i-a ’mbujorat obrajii. Visat-a o fecioară ce supt vălu-i Cu ton adânc, solemn vorbiă cu el: Și vocea ei eră așă de parică Eră chiar vocea sufletului său Ce-o auziă în liniștea gândirii... Vorbiă despre virtute, adevăr, Și cunoștință și speranțe ’nalte, Divină libertate, poezie, Tot cugetări ce-i erau scumpe ini, Că doar eră poet... Ea începu să cânte Cu vocea înnecată de suspine, 3 — 182 — Și mâinile ei albe ți frumoase, Ușor pe-o harpă stranie purtate, O simfonie stranie cântau, Și ’n vine sângele-i vorbiâ puternic Spunând parc’o poveste negrăită. Și-a inimii bătaie s’auziâ Cum împliniă a muzicii răstimpuri. Ea se ’nălță deodată ca și când In inima-i nu mai puteă să rabde Povara zdrobitoare. La acest zgomot El se întoarse și văzu ’n lumina Cea caldă, ce-o făqeă chiar vieața lor, Tot trupul ei supt yălul sinuos Din vânt țesut, cu brațele întinse Cosițele ei negre fluturându-și în boara nopții, și cu ochi plecați, Strălucitori, cu buzele deschise Și palidă, ea tremură puternic; Iar inimă lui tare, copleșită Ele prea multă iubire, se ’nnecă. .El se sculă ’n picioare, tremurând Și ’nnăbușit, el mfiinile-și întinse Spre pieptul ei înfiorat, o clipă Se dete ea ’napoi, îndată însă, Cuprinsă de*o nespusă bucurie, Cu o mișcare aprigă și-un țipăt L’îmbrățișă topindu-se în aer. Pe ochii aiuriți coboară noaptea, Vedenia se pierde ’n întuneric... Când se trezi din somnul Ini extatic Lumina albă, rece-a dimineții, Albastra lună, jos, colo ’n apus, Și dealurile strălucind în zare, Și codrii desfrunziți erau în jurui; Dar unde sunt culorile pe bolta Ce ieri se Înălță deasupra lui? Și sunetele ce-i îngânau somnul, Și al pământului mister și măreție, Și bucuria și triumful? Ochii șterși Privesc fără să vadă scena goală, ᵤ Ca luna din ocean la cea din cer, Căci Spiritul Iubirii Omenești Trimese-acelui ce-a desprețuit Chiar darurile cele mai alese Un vis măreț in somn, ș’acum într’una El urmărește forma plutitoare Și dincolo de-a visului ținuturi, El trece orice margine. Vai, cine « A 'mprpunat suflare, trup și vieață In chip așă perfid? Frumoasa formă , Pierdută-i, dusă, dusă pe vecie, j In marele pustiu fără cărare Al somnului! Pe poarta ’ntunecoașă A Morțh s’ar puteă ajunge oare ' La paradisul tău misterios, *, O Somn? Ori poate arcul luminos ", Al norilor de ploaie, ca și munții, Ce ’n lacul liniștit răsfrftnți atârnă, Duc doar în adâncimea neagră-a apeț Pe când albastra boltă-a Morții, plină De aburii cei mai scârboși, și ’n care' .. Orișice • umbră din mormântul negru • De ziua ce-o urăște se ascunde. Duc in fermecătoarea ’mpărăție A ta, o Somn? Această îndoială S’a năpustit deodată în al său suflet. Nepotolita sete și speranța, Ce. ’n inima-i s’a deșteptat atuncia, Cu tot atât de mare desperare li chinuia lui mintea. Ziua 'ntreagă In liniște poetul sta de vorbă Cu sufietu-i; dar patima lui noaptea Veniă, ca ’n visul fioros dușmanul; Mftnându-1 mai departe ’n Întuneric... El rătăci într’una pân’ acolo Unde văzut din vârful dela Petra Aornos pare ca un nor în zare, Și prin Balcan și-acolo unde vântul A regilor morminte din vechime Le spulberă ’n nisipul din pustiej El rătăci sălbatic mai departe, Zi după zi, în ceasuri fără număr, In sufletu-i purtând o grijă-ascunsă Ce se hrăniă din flacăra lui însuși... Tot înainte un îndemn năvalnic Spre malul mării pașii-i îndreptă. Acolo ’n păpurișul unui fluviu, Ce leneș se scurgea, se înnălță O lebădă ce c’un avânt puternic Se ridică în bolțile tăriei Și-și îndreptă strălucitorul zbor Sus peste marea cea nemărginită. — 183 — ■L El o urmă cu ochii: — «Țu-ți iți cuibul, K O pasăre frumoasă, tu te duci K:/ Acas’ la tine, acolo unde-așteaptă Efe Tovarășa ta dulce să se plece ■5'Cu pufu-i mătăsos pe gâtul tău, |r Să-ți spună bun venit cu ochii galeși p Ce strălucesc de multă bucurie, Rf Dar ce sunt eu să stau acum aicea, Eu care am o voce mult mai dulce i; Decât cântarea ta In ceasul moFții, O mai desăvârșită frumuseță, T Și-un spirit mai înalt, și las să piară Aceste daruri scumpe în văzduhul Cel surd și pe pământul orb, sub cerul Ce nu poate răspunde la gândirea-mi ?> y Tremurătoarea-i buză se ’ncreți ? Cu un surâs întunecat în care Citiai speranța deznădăjduită,. Căci Somnul nu lăsă să-i scape prada | Cea scumpă, iară Moartea cea tăcută, înșelătoare poațe ța și Somnul, C’o umbră numai îl ademeniă, Râzându-și c’un surâs plin de ’ndoială De straniile-i fermece ea însăși. De gându-i speriat privi ’mprejur: Nu se vedeă nimic îngrozitor, Se frământă doar mintea-i adâncită. O luntre părăsită lângă mal, Cu coastele crăpate, scârțâia Pe valuri legănându-se ușor. Eră neliniștit de un îndemn Ce-1 împingeă ca să sue ’n luntre, Să întâlnească moartea solitară Pe ’ntinsa oceanului pustie; Căci el știă că marei umbre-i place In peșterile-adâncului să stea. Eră o zi cu soare: marea, cerul Sorbiau lumina lui inspiratoare, Iar vântul dela mal suflă ’n spre mare Și înnegriă a valurilor unde. Urmând îndemnul aprig călătorul Se aruncă în barcă, iși întinse Mantaua ca o pânză pe catarg, Se așeză și o porni îndată Ca norul cel gonit de vijelie. Ca unul ce ’ntr’un vis de-argint plutește lu cate ’mbălsămate vânturi suflă Gonind strălucitorii nori, așă Și luntrea lui pe valuri alergă... Veni și seara, razele de-apus Iși agățau culorile lor multe De bolțile de spumă, lunecoase, Ce se ’nnălțau în ealea lui deasupra Adâncului pustiu; acum Amurgul Se ridică cu plete ’ntunecoăse, Lăsându-le să cadă peste-ai zilei Ochi limpezi și frumoasă frunte albă. Veni șl noaptea ’n stele ’mbrăcată... Mereu, mereu, mai iute luntrea mică Ca dusă de furtună alergă .. .* La miezul nopții răsări și luna, Și uite colo stâncile înnalte, Caucazul cu-a lui vârfuri înghețate Ce străluceau ca soarele ’ntre stele, Iar jos la poala munților, scobită De peșteri fără număr, tot vârtejuri De vaiuii în turbare ’n veci vuind. — O cine-1 scapă? — Luntrea ’nna- [intează, Vâltoarea o târăște mai departe — Iar împrejur se ’nnalță stânci pleșuve Cu brațele lor negre și crăpate, Și peste mare munții frânți atârnă; Și tot mai iute cât nu poate mintea Să se gândească, peste valul neted Alunecă și. luntrea cea fugară. O peșteră acolo se deschide Ce ca un vai-vârtej adânc se 'nvârte Și ’ngbite ’ntr’ânsa marea furioasă. «Vedenie frumoasă și Iubire!» Strigă poetul, «știu acuma drumul Ce ai luat. Nici Somnul și nici Moartea Nu pot să ne despartă multă vreme». Prin peșteră pornește iute luntrea. — Acum lumina zilei începu Să strălucească peste apa neagră. Acolo unde lupta îndârjită A valurilor multe liniștită-i Pe râul fără fuud acumă luntrea încet se mișcă. Acolo unde munții Iși cască beznele sub cer de-azur, Pân’ nu ajunse ’n fund pornita masă 3*. 184 Ce-a clătinat adânca temelie A stâncilor Caucazului cel Veșnic, O volbură umplu enormul gol ; Încet, încet se ridică iar apa*¹* Făcând un cerc imens și în răstimpuri Lovind în noduroase rădăcini De uriași copaci ce se ’ntindeau Deasupra cu puternicele brațe, întunecând tot locul..în mijloc Un ochiu de-o liniște înșelătoare, îngrozitor, toți norii-i oglindește Cn formele pocite, nefirești. Târâtă de puterea apei care $e înnălță amețitoare, iute, Tot împrejur, în jur, în jur într’una, Un cerb și-un altnl, altul, tot mai sus, Se innalță și luntrea cea grăbită, Pân’ ce cu cercul cel mai de pe urmă Prin o deschizătură între stânci Trec apele cu luntrea cea ușoară, In loc ferit de-a valurilor luptă ... Un vânt de-apîis a prins întinsa pânză Și uite! într’o vale liniștită , încet acum plutește, și ascultă! îndepărtatul și grozavul vUet Se-amestecă cu murmurul vrăjit Al boarei în pădurea care cântă... Lumina lui din suflet urmărind-o El o porni pe valea cea cotită ■ Dealungul unui râușor sălbatic Ce prin pădure printre stânci curgea: Aici că'dea pe mușchiu c’un sgomot [surd, O armonie-adâncă, ’ntunecată; Acuma peste pietrele lucioase Ca un copil jucâ râzând in drumu-i; Apoi peste cânțpia cea întinsă El lătăciă încet și oglindiă Orișice frunză, floare, fir de iarbă Ce s’aplecă pe apa-i liniștită. — «O râu, cu-al tău izvor adânc, la care Nu poate-ajunge nimeni, unde duc A tale ape pline de mister? I ' Tu ’nchipuiești vieața mea întreagă: x Tăcerea ta adâncă, strălucirea Voioaselor și .veselelor valuri, Și-adâncurile ce răsună gol, j Izvoru-ți nevăzut, în toate-aceStea ₛ Pe mine eu mă văd. Și ’ntinsul cer, Ș’oceanul fără margini pot șă spună . In ce caverne umede și negre Și în ce nori rătăcitori s’adună ? A tale ape; astfel universul Va spune unde se vor adună Aceste gânduri vii când trupul meu . întins pe flori, în vântul trecător | S’o pustii !> ¹ i ‘ El merse peste pajiști, | Cu pași tremurători pe mușchiul verde, j Și trupul tot înfiorat ardea. 1 El se mișcă nebun de bucurie, I Ca omul cel abiă scăpat de friguri,' | Dar totuși nu ca el uitând mormântul | In care-i nevoit să se coboare j’ Gând se va stinge flacăra cea slabă j A bucnriei. Merse cu pași repezi Sub umbra de copaci, pe lângă gârla j Ce răsfățată gângurind săltă ... > Eră un colț de liniște acolo, In munte între stâncile căzute ! Ce ’n noduroși copaci se sprijineau.., Din locul cel senin vedeai departe Peste pământul cel întunecat. Eră un loc făcut, surâzător... Când fu în pragul verdelui umbrar * Atunci văzu că moartea-1 ajunsese..-. Chinuitorii lui de altădată Speranța, desnădejdea-acum dormiau : Nici chin, nici teamă, grijă muritoare Nu-i turburau odihna lui dorită. Nesimțitoare, nemiloase lucruri Se fac, se spun mereu în astă lume; Și viermi, și animale de tot felul, Și oameni duc vieața mai departe; Pământul cel măreț, cu munții, marea, Orașe și sălbatice ținuturi, In rugăciune sau cu bucurie Și-înalță pururi vocea lor solemnă: — Dar tu te-ai dus — tu nu mai poți' [cunoaște — 185 — Și nici iubi tot ce se vede-aicea ț^ Pe-această scenă de fantasme plină, h#. Voi totuși peste palidele buze, H' Chiar in tăcerea lor atât de dulci, W Și peste ochii cari in somnul lor ? Arată chipul morții, peste trupul ' Din care nu ’ndrăzniră încă viermii Să vie să-și ia hrana — nici in gând Să nu vărsați o lacrimă măcar.. . Căci arta și-a cuvântului putere, Și toate câte sunt în lumea asta Sunt slabe și zadarnice și nu pot Să plângă pierderea ce-a lor lumină O schimbă într’o umbră. Sunt în lume » Dureri «ce-s prea adânci ca să poți [plânge», Când totul dintr’odată e răpit, Când un puternic Spirit, care-odată Cu-a lui lumină lumea ’mpodobiă, . Acelora ce ’n urma lui rămân Le lasă, nu doar plângeri și suspine Sau patima statornicei speranțe, Ci desperarea palidă, grozavă, Sau liniștea cea rece și natura Cu vasta ei clădire, omenirea Ce ’n frământări își țese pânza vieții. Cu nașterea și moartea și cu toate Ce nu mai sunt așâ precum au .fost [Că s’au răsfrânt prin poezia lui]. Traducere din englezește în forma originală de: P. Grtmm. Coloniile aromâne (macedo-române) în fosta Ungarie. De Perlele Papahagi, membru corespondent al „Acad. Române". Dir. Liceului din Siliștea. 1. La 1905 se descoperise unicul exemplar cunoscut până astăzi dintr’o cărticică didactică tipărită Ia Viena la 1797 In tipografia neguțătorilor aromâni cu numele «Puliu». Cărticica eră făcută — se spune în titlu — «spre a învăța pe copiii tineri carte românească îndeobște întrebuințare de 188 — Adony 35, Bata (comit. Alba-Regală) 7, (Din «conscriptio pa- 'i| rochiarum protopresbyt non u(niti) ritus Budensem pertinentium 1 per infrascriptos pro anno 1825 facta>). J In 1795 se găsesc In Buda 35 case de Greci și 45 de Ro- | mâni, 360 de suflete de Greci și 296 Români, cu două școale. | una grecească și alta românească, cu doi preoți: Theod. Oeor- | givici, grec, lohannus Theodorovici, român. (In conscripții se | treceau numai supușii austriaci). | In preajma Tokayului supt 102 familii la 1748, dupăcum J se constată dintr’un document din acelaș an aflător in aceeași , arhivă din Buda. In Tokay 95 de familii de Aromâni se roagă 1 de losif II, ca să poată ridică acolo o biserică de rit greco- 1 oriental. Biserica mai există și azi. Din Oyângyâs, Păszto, lâszberâny, Ărokszăllas, lăszăpaty | lăszfengysoza, Kis-Er, doresc la 1784 să aibă preoți și învăță- - tori Români în orașul Gyongyds. Numărul postulanțiior este de 30 familii. Dintr’o conscripție din 1794 se constată, că pe lângă alte naționalități sunt «Makedo-Walahi» în Mak<6 2 case, in Tornya 154 suflete, Bâttonya 416,¹ Nagylaka 504, Pălită 1 casă, Saș- temy 339, Csanăd 184, Fedldeăk 13 case, Apâtfalva 13 case. (După actele copiate din arhiva de stat din Buda de cătră dl Dr. G. Alexici, ca și cele de mai sus). Biserica din Tokay există și azi și-i sub conducerea unui preot dependent de biserica sârbească din Karlovitz. Numărul credincioșilor este infim. Aromâni, cari să vorbească românește. nu există. Totuși cimiterul este împănat cu nume aromânești, ce-ș ușor de recunoscut, fiind pomenit numele și satul sau orășelul ^românesc, de unde se trag. La Ungvări încă a fost biserică aromână. A ars de vre-o 3 săptămâni. Pus focul la locuința unui evreu, a ars și bise- rica de-alături. Astfel de biserică mai durează în Eger. Preotul acestei biserici se plătește din procentele banilor rezultați din vânzarea proprietăților bisericei și depuși, spre mai mare siguranță, la Neusatz (Neoplanta). Asemenea biserici mai sunt apoi în H M.-Văsârhely (Murăș), Szenteș, Kargaț (tn acestea s’a cântat ro- ¹ Suflete se înțelege, dacă nu se specifică: «case». 189 mânește, atârnând de episcopia română din Arad) in Kalocia H și Seghedin probabil, că mai sunt și altele. 4. Judecând după cele de mai sus, numărul Aromânilor te veniti și stabiliți in Austro-Ungaria a trebuit să fie mare. Numai in Miskolz sunt peste 350 de familii la 1798, veniți aci de prin ? Moscopole, iar in Zemliri peste 150, cea mai mare parte din h Vlacho-Clisura și Blața. Printre aceștia insă, dedați comerciului, j mare va fi fost și numărul acelor Aromâni emigrați din Penin- l sula balcanică de spaima Turcilor ca păstori, dat fiind că pășto- ritul eră principala lor ocupație, V* Nu-i de mirat deci de loc, ca printre Sârbii emigrați sub conducerea lui George Brancovici in 1427 In ținuturile Austriei, printre cele 30,000 de familii sârbești, ce vin mai târziu in 1690 ? tn cap cu patriarhul lor Arsenie Cernovici și printre emigrările t de Sârbi din 1737 să fi fost și numeroși Aromâni, ca unii ce erau supuși aceluiași pericol din partea barbariilor turcești. Am ținut să accentuez acest punct, care are nevoi de cercetări mai !:■ amănunțite in Arhiva de stat din Buda, fiindcă II socotesc de L cea mai fnare însemnătate pentru lămurirea unor influențe de origine balcanică in limba dacoromână, precum și pentru isbi- ' / toarele asemănări ce se constată in frazeologia limbilor române, 7 bulgare, sârbe, neogrece, albaneze și poate ungare. Ceeace mă face să insist asupra acestui punct este și faptul că până acuma cu cercetarea Aromânilor stabiliți in Austro- Ungaria nu s’a ocupat nimeni. Abiă numai N. Densușianu a atins chestia in două articolașe, bine documentate, unul apărut in canonici Dr. Bunea și Moldo van; c) In Arad n’a existat decât biserică sârbească, nu și gre- cească. Tot așă în Lipova. Azi în această din urmă biserică . se cetește românește; d) In Timișoara există biserică grecească (greco-aromână). i Din cauză înșă, că nu se află nimeni pe la biserică și din pricina i unor mici displăceri din partea poliției locale, foarte bănuitoare, pentru a nu-mi compromite restul de călătorie, a trebuit să pă- " răsese orașul, fără a împinge mai departe cercetările mele; e) In Vârșeț n’am putut da de urme de-asemenea biserică; /) In Panciova a trebuit să fie numeroasă colonia aromână în trecut. Azi numărul familiilor aromâne este redus la fami- liile bogătașilor G. Mânu, Zega, Coca, Oca³ Mandrinu, Pritași alte câteva neînsemnate. In schimb colonia română este foarte > numeroasă. ■ / ’ Aci este locul ă aminti, că multe din fundațiile de bine- facere, de cari beneficiază biserica sârbească, se datoresc sen- timentelor filantropice ale Aromânilor. Reamintesc bunăoară i ¹ Socotesc că acestor cercetări li-se pot da curs acuma, când Tran- silvania a trecut la noi și când putem dispune de arhive ușor. ' - J ¹ Un domn inginer Oca eră directorul fabrice! de fierărie dmxMișcolț j în 1907, când am vizitat acest oraș. La fabrică lucrau 10,000 de lucrători. , — 191 - «lăsatul» ¹ * lui Boboroiu, originiar din Moscopole, și Mahdrino, originar din Vlacho-Clisura. De pe urma acestui din urmă a rămas un testament, care ațestează toată averea sa pentru sco- puri de binefacere. Spre a se vedeă că niciodată sentimentul de rasă n’a fost mort in sufletul Aromânului neînfluențat de cultură străină voiu spune, că nici Simeon George Mandrino n’a uitat in ultimul moment să-și aducă aminte de neamul său. Pe un timp când ideea românismului nici nu se pomenea în Panciova, la 1871, lasă prin testamentul său, punctul 9, un fond din chiria unei case a sa, din care să se intemeeze o școală română in Panciova. Sub punctul 20 atestează o altă casă a sa pentru locuință a patru femei orfane de religia noastră. La punctul 25 prevede un fond de 400 fiorini (800 cor.) anual pentru susținerea unui băiat talentat la studii: . și j «Sf. Dumitru» se datoresc Aromânilor. Azi comunitatea, zisă : greacă, este alcătuită din familia «nobilului de Spirta». Frății Puiliu, un cantor grec și un oarecare Lazarides, venit aci din România, grec de origină și căsătorit cu o nepoată a lui Hagi- . Belu din Vlachio-Clisura. Averea comunității ar fi 120,000 de Ș coroane. Din ea se plătesc: preotul sârb, care oficiază numai odată pe lună grecește in biserica «Născătoarea M. D.», cantorul, epitropul și servitorii, cari îngrijesc de biserică. J Altarul bisericii samănă cu altarul bisericii «Sf.-Dumitru» din Vlacho-Clisura. Obiectele bisericești sunt toate de valoare J mare. Biserica întreține și o școală, cundușă de cantorul grec, J ea posedă și o bibliotecă bogată, compusă din câteva mii de exemplare. Cercetarea ei mi-a fost cu neputință, dl epitrop ne- fiind in Zemlin la trecerea mea. Din biblioteca aceasta, după declarația servitorilor și a cantorului, a ridicat ambasadorul grec 6 (șease) lăzi de cărți scumpe, numai in argint și aur legate, și le-a trimis acum 3 ani la Atena. In ele se afla și întreaga donație a lui Dr. Pindu, român din Oramoste și stabilit pe vremuri ta Viena. Urmași ai acestei familii se află ta Vlacho-CIisara. Zemlin a fost locul de naștere al scriitorului Darvari și Ceagani (Cehani), ambii originari din Vlacho-Clisura. Acest din urmă e acela care a dat Învățatului Thunmann noțiuni prețioase despre trecutul și limba Aromânilor. Cred, că nu sunt fără interes oarecari însemnări cu privire la Aromânii stabiliți la Zemlin, însemnări culese de pe pietrele tumulare ale cimitirului, unde odihnesc membrii comunității greco-aromâne. Printre aceșția avem de însemnat Petru I. Ian- covici 1840—1903; loânis G. lancovici 1821—1905 (Tatăl lui Petru), loannis L. Păci, mort în vârstă de 28 ani 1a 1858 ; mem- brii familiei nobilului Spirta, originar din Vlacho-Clisura, fi în- tâlnim de mai multe ori: Sofia Pavle Spirta din Clisura; Con- stantin nobil de Spirta, născut 1a 20 Decemvrie 1839 și mort la 4 Sept. 1889; (Pe mormânt se mai află pomenite: Anastasia și Sofia de Spirta); alți Vlacho-Clisureni, odihniți aci, sunt: Leca , v — 193 — și Hagi-Beala: Jiuito og Biâtiiog, născut în Clisura-Macedoniei (adică: Vlacho-Clisura) la 21 Ianuarie 1821 și răposat la Zemliiî la 24 Iulie 1899; Bucuvala din Epir; un cavou frumos este al fami- liei Petrovici Zara 1874, care a dăruit locul pentru clădirea bi- ț sericii «Sf. Dumitru», unde se află cimitirul greco-sârbesc; Ohe- •rghios Patzi originar din Ambelachia Tesaliei, născut la 1758, Iulie 12 și reposat la 1814, Ianuarie 16 în Zemona; Nanni Torsa 1781; Mihail Cocea=(Krga) cu anul nedescifrabil; Zisis H. Teodor, originar din Blața¹, la 1789 și mort, trăind 21 ani; loan Ziai mort la 27 1829, distins în știință, muzică și matematică. Mișcătoare este și inscripția următoare: «Maria, soția lui Niștă, Lecu din Vlaho-Clisura, trăind 65 de ani și venind să-și vâză pe fii ei, pe zișii «frații N. Lecu», cari locuesc ^ci (Zemlin) ca negustori mari și abiâ văzându-i a adormit, cu speranța în Domnul, la 28 Sept. 1824 și a fost înmormântată în mijlocul La- zaretului fruntașilor Zemlinului. Alți numeroși Aromâni și Daco-Români locuesc aci; h) In Belgrad colonia aromână a fost și continuă încă a fi foarte numeroasă. Deși cei, vechi și cei născuți aci abia își mai aduc aminte de limba lor, totuși prin legăturile de rudenie cu cei mai noi veniți, continuă să-și păstreze caracterul lor aro- mânesc. Totuși lor nu li-i permis a se constitui în comunitate a parte, legile sârbești interzicând cu desăvârșire alte biserici și școli ortodoxe, în afară de cele sârbești. Poate că aci e locul să pomenesc de câteva din cele mai însemnate familii din Vlaho-Clisura stabilite la Belgrad. Așă' sunt bogătașii Onciu George, Kike Nicolâ, frații Panghela (Ion, George și Costa), Simu CotaNâum (Naumovici),² Andrei Dada, Cotta Dada (acesta este stabilit acum la Niș); George Nușa (Nușiki); Gherasi (mort), Nasla George, frații Boșa (lancu și Simu), Miha-al-lani (Konstantinovici) măcelar, Nache -Mandzer ' (Ștefanovici), Gh. și loan Mironiu, Ghicu al Gruiu, Petru Kritta (Krittici), Kosta Kritta, loan Ghema, Biba Alexe; Periche Bar- . beri; Hista Partali (nepoată a lui Gh. Mânu din l^anciova și rudă cu Mânu din Budapesta), Nicola Pategu, Mita Ivanovici, Mitu Papana, Mușol T. Nasla, Papa Nașca, (frații) loan Născu, a cărui fată este măritată după prof. universitar Ștefan Marco- ¹ Orașul acesta se află în apropierea Vlacho-Clisurei. ² Acesta a murit în cursul răsboiului mondial la Parachin (Serbia). 194 — vicij Oh. Dada, Papasofronie, Mitu Foaie, Cota și Nic. Șondi, ! Costa Keki (Nicolici), Nicola Trămdelu (mort), Duma-al-Leane. , ' Marcu Mandrinu, din a cărui familie se trage binefăcătorul fun- da|iei cu acelaș nume dela Panciova, Nicola Grivinitu din Avela originar, dar trecut prin Vlacho Clisura (măcelar), fami- liile Leca, Pișica, Zică, Fincu, Ghicu-al-Goga și altele. i) Greu mi-a fost să cercetez in Neusatz și Karlovitz. Aci mi-a fost cu neputință de-a puteă pătrunde în biserici și biblio- teci. , mi s’a spus. Cauza este neîncrederea ce le inspiră toți necunoscuții, ] de când Românii de dincolo au Început să le pretindă anumite ț averi bisericești și mănăstirești. /) Istoricul bisericii din Budapesta este un monument de j mândrie națională pentru Români (Macedo sau Daco-Români). Din momentul clădirei bisericii lor, pe pământul moscopolea- J nului Dem. Anghir, ei nu Încetează a stărui ca fn biserică să se oficieze și românește, ci nu numai grecește, dupăcum do- riau Grecii. Dl Dr. Emil Babeș, Însărcinatul coloniei române din Budapesta, in procesul cu colonia greacă a așternut deja un lung și documentat memoriu, in care desfășoară sumar În- temeierea bisericii, cauzele vrajbei cu Grecii, lupta hotărâtă a Românilor pentru limba lor,. respingerea acuzațiilor, aduse de Greci, că n’ar fi una și aceiași cu Daco-Românii, ceeace denotă o conștiință deplină a originei lor, demascarea intrigilor comu- nității grecești, cari merge așă departe Încât falsifică și actul de fundațiune din posesiunea lor din 1788, tntr’un cuvânt toată lupta dusă de Români pentru un drept sfânt ăl lor. Observ, că cele mai mari sacrificii bănești și cele mai mari donații făcute bisericii sunt făcute de Aromâni, și anume de către Dumitru Atghir din Moscopole și de către George N. Matzo, recte: Maciu din Gopeși, Un exemplar din acest prețios memoriu, in limba ma- ghiară, 11 posed prin bunăvoință a dlui Dr. E. Babeș. De-ase- menea mare parte din actele referitoare la istoricul bisericii, parte în original, parte In copie, prin buna voința dlui Dr. O.. Alexici. \ Averea bisericii întrece suma de două milioane coroane. Parte din așă zișii greci din corn, greacă din Budapesta sunt de origină Aromână. Mai toți însă sunt unguriți și nici nu știu limba greacă sau română. 195 — F E: Biblioteca bisericii grecești din Budapesta n’am putut-o I; vedeâ. După asigurările date de părintele I. Oeorgiade-Murnu I nu s’ar găsi într’ânsa lucruri, cari ar puteă interesă pe Români, t Pe o icoană din biserica aceasta stă scris: «Icoana de f* față a Adormirei Născătoarei a fost făcută in aramă cu cheltu- iala asociației greco-valahilor din Pesta, ca să fie dată crești- f ' nilor pioși spre binecuvântare din partea Maicei Domnului». P In Pesta, 23 Decemvrie 1791. Alte o mulțime de inscripții in limba grecească, unele șî in limba germană, se găsesc pe păreți! bisericii din partea de afară, cari amintesc de donatorii și adormitii intru Domnul • și care se odihnesc in curtea bisericii. Așă sunt pomeniți: un dascăl originar din Cojane (Macedonia); Atanas Panaioț «de origine albanez din BithcuChi (Albania)»; Arsene Hagi-Nicola- vici, bulgar de origine {rodomă bolgarinu). Inscripția-i pe gre- > cește și bulgărește; Elisaveta, «soția lui Anastas H(agi) loan * ' dela Marele Sent Miclăuși al Bănatului, care a trăit 55 ani și ? a reposat la 1803, Sept. 8, in Pesta, Ungaria»; «Gheorghe N. • Maciu, născut in Gopeși (Macedonia), mare negustor la Pesta L Ungariei. S’a sfârșit in al '79 lea an aî etății sale, la 14 Sept ■ ' 1853». . Din inscripție rezultă, că el a fost unul dintre cei mai C mari binefăcători ai coloniei din Pesta; Marcu Raicovitz din < Grabova (Maced.), mort tn etate, de 70 de ani la 1804, Sept. P 12; Vichela din Veria (Maced.), mort in 17 Aprilie 1801; ur- mează un «mormânt comun al tntregei familii a lui Naum Fă- răcat Voscopolean: Kotvbv ra/pelov ttaaiis tifa (pațuuiac Boaxo f.irov jVaovpt tov (paguxdTov». Mai urmează câteva; unele nu se pot descifră. Amintesc aci și de mormântul, lui Ambrosiu Dociu din*Orabova Macedoniei. Acestea și alte câteva inscripții, le posedăm în grecește; b) Biserica din Keskemet este deasemenea datorită Aro- mânilor și Grecilor din orășelul Șaciște, altădată românesc, iar acuma pe deplin grecizat*. Aci se află o bibliotecă bogată, compusă din cărți grecești, bisericești, și profane, edițiile cele mai vechi. Deasemenea se păstrează și mai multe manuscrise grecești, printre care vre-o cinci traduceri și originale datorite ' cunoscutului prim bibliograf grec George Zavira, originar din Șaciște, fost negustor în acel oraș. Aci se află, pe lângă obiecte bisericești scumpe, și un epitaf de mare-preț. In biserică altă- — 196 — 1 dată se oficii grecește și românește. Azi se oficiază numai gre-l cește. Registrele cele vechi sunt scrise grecește, cele de psâl la 183... ? sârbește, iar cele noui ungurește. îngrijitorul bisericii^ este un român bărbier de prin munții Abrudului. Câteva fa«| milii de rit gr.-or. nu cunosc decât limba ungară; ,1 m) Istoricul bisericii din Viena seamănă mult cual bise--* ricii din Budapesta. Din actul datat din 8 Octomvrie 1796': prin care împăratul Francisc II permite Grecilor și Românilor; înălțarea unei biserici greco orientale, rezultă că comunitatea '< creștină ortodoxă din Viena eră alcătuită de Români (Macedo- ⁵ Daco-Români) și Greci. Un exemplar din'acest important act am reușit să-mi procur și eu. Este publicat în Viena la 1822. în limba germană, greacă, română și sârbă. In el se cuprind ’ toate privilegiile acordate de împăratul, Francisc II comunității' greco-române și sârbă. Astăzi biserica a încăput în mânile gre- cilor și nici nu cred să mai fie , cu putință coloniei românești de a beneficia de b parte din averile bisericii, ce pe drept i-se cuvine; n) Singura biserică, care poartă pe frontispiciul ei inscripția, că-i înălțată «prin cheltuiala confraților Români din Macedonia» este neuitată, a trăit 36 ani fericiți; nobilul Pilta Mihai al districtului Brașov, jude de tablă, mort, în etate de 68 ani la 1827, sept. 1; ; Pilta larioș, frate cu primul) nobil în etate de 52 ani, mort în 28 Aprilie Ia 1831; Anna Vretu (Z?(>m=Vrote?), soția kii Dim. : ¹ Adecă: Jupănjaf, din «Jupani». > (/A;op!fcpt=Lioveri) moartă $•. - 199 — in etate de 24 la 1808, April 26; Di- mitrie Pilta, mort în etate de 75 ani la 1785, -Sept. 28 (Miskoltz). k Alte numiri ca Capri, Dimcea, Dona etc. abiâ se mai pot [ descifră. Sunt interesante și cele de mai sus, pentrucă ne arată, unele, cum este al femeii Duzi Calia, măritată după bărbat de ?. altă confesiune. La 1728 încep năzuințele Românilor pentru întemeerea bi- F sericii aromânești în Mișkolț. Cei inițiatori sunt familia Dem. ■ de Pilta, George și Simion Capri (Român) și Sakelarie Levendi (Grec). După multe stărui nți au reușit să înfrângă împotrivirea bisericii catolice și să capete dreptul de a-și clădi biserică. Cele mai mari oferte pentru construirea bisericii sunt făcute de familiile Capri și de Pilta.,¹ ² Din aceste familii n’a mai rămas nimeni în Mișkolț, trecând-în Polonia sau România. Cred că nu sunt fără interes nici numele și pronumele următoare, luate după matricola dela 1728 din care reese numărul Românilor, : stabiliți în Mișkolț. Nașteri: Gherca A. Pati Atanas, Anastas fiul Mihail Gfyca, Lina fata lui Mihail Giupan, Lina fata lui George Guriciu (sau Gu- rițu (= rKoQtisov), Lina, fata lui Corja Szince I. Teodor Bratu, George Grămba, Elena fata lui Nastu Graboski, Atanas al Druia Stiria, Anast. G. Guriță, Lina Nicolae Șaguna, Anastas loan Șuca, Anastasie Petru Ciuhadaru, Adam și Sia (gemeni) ai lui Mitru Ciacu, Lina loan Dimița, Anastas Nicolau Șa- guna, Anastas Vrușu Dunița, Alexe Didani, Gherga Lina Naum Kosmiski, Anastasie Mihali Zubanu (= Jupanu), Atanas Mușa, Atanas Chileafa, Atanas loan Dimcea,, Lina Mihale Dova, Lina Nastu Graboski, Anastas Dimitrie Ciacu, Anastasie Petru Ciuha- daru, Adam Dumit. Ciacu, Anast. Nastradin, Anastasie Nastu Crușuveanu, Atanas loan Pamberi, I. Dimcea, I. Giupanu, An. Mih. Muciu, An. Baskigiu, Ecat. An. Lonti, Ecat. Anast. Ciobanu, E. Cosmiski, I. Caludi, Ana Amboșiu Livădaru, Vretu Chiria Simcea (= £//<««!), Nic. Șiarpe, Maria Caravlaha³ dela Ung- vari, Const. Apostolovici, dascăl (= învățător), Naum Mihale Mociu (= Motoiov), Maria K. Vișiu, S. k. Făndazi, Ana Nic. Manduca, «Elisabeta N. Papa, Mihal Șișia, Maria Pescari, Sofia G. Nicolau, Șana Campomare (probabil capu mare, dupăcum ¹ Dacoromână. ² Daco-română. 4* 200 rezultă din alt loc din aceiaș registru) I. N. lancu Ciuciu sau Giugiu (TZioIt'Qiov), 1. K. Romeu, G. Naum Dona, Procop Dursa, Proc. Polizu, Sturnare, Pihta, Vretu (vine de mai multe ori, ca originar din Moscopole, Fearica sau Frașari), Nicolau Coliciu, Dimcea Mucule, Dim. Simșia, Dim. Bulizu, Dum. Gunca, D. Coca, D. Diamandi, D. Ciacu, Dimos Oparacu (din Oparac, sat prăpădit din Albania de jos), Dem, Pilta, Ecat, Nastu Ciambicu, Ecat. Mih Ndona, Elis. G. Cioba, Elis. Marcu, Ecat. Nastu Băr- tomi, Ecat Dimcia, Muculi Bratu, Ecat. Stefu Roza (=Pwu«), Ecat. Nicolae Cârtiță, Em. Mih. Dociu, Elis. Nacia Pustinica, George Balauri, Gh. Macali, Georg Dadane, Ion Șuca, Deftera Foca Guriță, loan Belian, llia Mih. Nișca, Steria Icom. Papa- mihale Caliciu, G. Pata Coste Presuca, Const. N. Cata, Naum Papamihale, Mitru Luca Mih. Nișca, Maria Nr'că, Manole Ca- storian, Maria Vintacovisci, Ar. Belaski, llr. Chiușia, Mih. Chioșa, Maria Thed. Țupată, Maria Nanu Lazăru, Naum Rozia, Const. Deft. Foca, Nic. Calotă, Nic. Chiliță, Nic. Țărțărachi, Naum Titiri, G. Ciomba, Nic. Boiagi, Ștefan Duși, Stameli Ghion, Papa Mihali Călugheru, Pavlu Mărgărit, 1. Pulovici, Mih. Nastu Veliu (sau Beliu), Con. I. Churciu (Federovici), Maria Mih. Dumitrovici, Naum D. Liveri, Crașna, Ecat. Costa Plyasca, O. Cusculuri, llia N. Leru, Maria Mih. Calai, loan lacomi, Rosalia Anast. Ghiorgumi, Ambrosie Livandoski, Joga (=; telul de a privi și a pricepe lucruri noi, văzute în fugă. De aceea Însemnările de călătorie prezintă aproape oricând interes, cu atât mai mult atunci când călătorul este sau are În- sușiri de artist, când notele sunt ilustrate cu desemnuri, creionări făcute «sur le vif>. Pentru Țerile Românești, din secolele trecute atari lucruri sunt mai mult decât interesante, ele capătă o valoare de do-' cument istoric. Felul de a vedeă, de a pricepe și de a redă al străinilor cari au trecut pe pământul românesc, prezintă totdeauna o sumă de elemente foarte caracteristice, dar mai ales exactități veri- tabile. Asemenea elemente vom Încercă să le urmărim în călă- toriile unor pictori Francezi cari au trecut prin țara noastră în prima jumătate a secolului XIX (1828—1856). * Unii au trecut pe la noi ca simpli particulari mânați de dorul de a cunoaște o lume necunoscută pentru ei — cum a fost Theodore Valerio — sau făcând parte din vr’o misiune științifică sau militară — cum au fost Raffet și Hector de Bdarn — sau trăind câtva timp la noi în țară — cum au fost Michel Bouquet și Charles Doussault. Pe lângă notele ce le-au cules, unii dintre ei au- și de- semnat ceeace au văzut, dându-ne vederi,de case, de Cetăți, peisagii, costume de țărani și de soldați, și diferite aspecte ale societății noastre. Acești călători sunt: Hector de Bearn, Raffet, Michel Bou- ouet, Charles Doussault și Thgodore Valerio, ale căror albume se găsesc în biblioteca Academiei Române, secția Stampelor Hector de Băarn. Hector de Bearn a trecut prin țara noastră in anul 1828, in timpul răsboiului ruso-turc, trimis de guvernul francez ca să însoțească pe Ducele de Mortemart. Ducele de Mortemart r rebuiă să întovărășească armatele rusești, spre a observă mersul - ²⁰⁴ - j răsboiuîtfl și să facă oh raport guvernului francez asupra con- * secințelor lui și orientarea politicei franceze. Ca tovarăși, Ducele - a hiat pe Henri de Mortemart, Gerâult de Crussol și HectorJ de Bâarn, toți trei ofițeri, și in seara de 1 Maiu 1828, acești ■’ trimiși ai guvernului francez, părăsesc Parisul, ca a doua zi săj'i ajungă la frontieră și (lupă ce trec prin Germania; Polonia ru-Jt sească, ajung la Camenița In fața Hotinului, trecând Nistrul la. Isacovici cu trei poduri plutitoare. De aici merg numai prin Basarabia și Dobrogea, urmând 1 armata rusească, și această călătorie ține dela 1 Iunie până lă 15 August, trec apoi la Odesa și în ziua de 3 Noemvrie se | Întorc la Paris. -ț Toată această călătorie, Hector de Bearn o publică sub | titlul Quelques souvenirs d’une Campagne en Turquie 1828, l | volum in folio cu 62 de litografii. Pe câte o foaie anterioară | litografiilor este scrisă călătoria. Acest volum este dedicat Iui ■ Casimir Duce de Mortemart, în amintirea călătoriilor făcute împreună In timpul răsboiului ruso-turc, pe care l-a însoțit in ' răsboiu și în diplomație. Dela acest călător, care este și un foarte bun desenator — pentrucă fiecare popas este Însoțit de câte un desen luat lă fața locului, — ne-au rămas știri privitoare la mișcarea oștirilor rusești prin țeffle roinWe, descrieri de orașe și de case pe cari le-ă vizitat Din cetirea călătoriei vedem că l-a impresionat mult stepa românească, locuința și traiul țăranului român și ad- mirația ce o are față de frumsețea femeii române, de curățenia și grija cu căre își ține gospodăria. Dela Isacovici, punctul de plecare prin Basarabia, până ia orașul Bălți, trec numai printr’un sat Breșltani, apoi se înfundă în sttpâ română, unde nu văd decât cârduri de berze și din când în câri'cT colibe acoperite cu paie, de unde ieșeau oameni ca să-i sdW închinându-se până la pământ ESte isbit mâi cu seamă de acele colibe și bordeie și de îmbrăcămintea oamenilor' cu cojoace, pe cari el îi luă drept «uri fel de oameni acoperiți cu piei de animale», de raritatea satelor în mijlocul stepei, unde nu găsesc o picătură de apă, și de monotonia locului fără un arbore, neavând pe drum nici o variație, decât numai acele inrgatturi sari vechi morminte, cari se găseau din când în când pe câmpie. F t; ■ — 205 — pat împreună cu un copilaș. Agățat de grindă eră un leagăn - , cu alt copilaș. Pentru el a fost o adevărată revelație, el care in > tot drumul nu văzuse decât oameni îmbrăcați cu cojoace și aceasta numai din fuga trăsurii. După o zi de popas, gonind.mai departe pe câmpie ajunge la Chișinău, capitala Basarabiei, oraș frumos cu case mari, străzi largi dar nepavate, cu pretenția de a fi un oraș european, și cu mulți Evrei. Amintirea patriei ii vine in minte și mal cu seamă bulevardurile Parisului, când Întâlnește în Chișinău o • franțuzoaică, care se ocupă cu meseria de modistă, singura in acest oraș. De aici ajunge la Bender, oraș cu case mici, străzi foarte largi, dar nepavate și cu o populație amestecată. Vizitează cetatea, care este o ruină și casa unde a locuit regele Suediei, Carol Xfl, o simplă rămășiță de zid acum. De aici merge la Ismail, apoi ia 1 Iunie la Bolgrad. — Tobalskaia, unde eră strânsă armata rusească, cu 144 tunuri și gata să treacă Dunărea. După ce face vizitele de rigoare ge- neralilor Diebici și Wigenștein, are timp să observe Împreju- rimile și ne dă relații foarte interesante. El observă că in acest colț de țară, populația este compusă din Moldoveni, și o colonie de Bulgari, cari se ocupă cu agricultura, și puțini Evrei cari fac comerț. Pământul in această parte este sărat și popolația face mari sforțări ca să-l amelioreze. Cât timp a stat aici vizi- tează și Sătunova, locul unde a fost distrusă flota turcească șî omorât Pașa Murad Bey. In ziua de 12 Iunie armata rusească trece Dunărea pe un pod de vase, lung de 315 pași, după ce intimpină o rezistență înverșunată din partea Turcilor, și can- tonează la Kurgan Vizir, de lângă Isaceea, renumit printr’o înălțime ce predomină câmpia,. După informațiile culese dela locuitori, se spune că odată un Pașe voind să arate unui par- lamentar dușman; de ce putere de soldați dispune, a dat ordin ca fiecare soldat turc să aducă o mână de pământ și astfel s’a ridicat aqța movilă uriașe, pe care s’a urcat Pașa cu parlamen- tarul și i-a arătat câmpia plină de batalioanele turcești. La îsa- ccea, vizitează ruinele fortificațiilor, aruncate de Turci în aer împreună cu magaziile de pulbere și de provizii, pe Pașa pri- — 206 zonier și moscheiele. Ceeace l-a impresionat mult a fost indi- ferența locuitorilor fată de armata vîctoriosă, sângele rece cu care priveau pe Ruși, lucru ce l-a observat și la Pașa prizo- J nier, care a știut să-și scape averea și haremul într’o moscheie/ După câteva zile de mers pe un teren păduros, ajunge * la Babadag, oraș foarte urât, așezat in stepă, dar cu oare care , priveliște. In vizita care a făcut-o la Babadag, cetate întărită de Turci, cu imensa casarmă pătrată ridicată de Sultanul Mahmud ■ în 1806, a avut o priveliște minunată din Înălțimile orașului, și mai cu seamă vestita cișmea din mijlocul curții căsărmii, cu zecile de guri pe unde curge apa și cu inscripția în limba arabă. Dela Babadag merge la Bazargic, unde ajunge la 13 Iulie, după ce trece prin , sate arse și distruse din cauza luptelor ce J au fpst pe aici, ca Makaul, Beradahulo și Karatai. La Karatai, 1 de unde are o priveliște măreață spre Marea Neagră, asistă la ■ un Te Deum, pentru ocuparea Măcinului și Brăilei, de Ruși, i Sub un cer brăzdat de fulgere și trăznete și însoțit de bubuitul tunurilor s’a oficiat Te-Deum, la care a luat parte Împăratul, • toată armata așezată într’un mare care-u, și cu toții ascultau slujba într’o adâncă evlavie. j La 25 Iunie trece prin Valea Karasului, unde află de ocu- i pareâ Hârșovei și Constanței de Ruși, amândouă apărate cu j tunuri englezești. Cât timp a stat aici, vizitează această regiune | dunăreană cu vechea albie a Dunării, care este o vale mlăști- J noasă și strânsă aproape în toată lungimea sa de stânci și se | prelungește până la mare; vorbește și despre valul lui Traian, j care se întinde dela Rașova până Ia Constanța — lung de 25 d de leghi — și pe care Turcii l-au păstrat intact. In ziua de 13 Iulie este la Bazargic, oraș mare, cu străzi strâmte, dar cu trotuare; j orașul are multe fântâni și moschei, patru bazaruri și câteva case mâi elegante. Moscheia pe care o vizitează, o găsește atât < de interesantă, că o și desemnează și o descrie în mod amă- * nunțit și este destul de frumoasă cu tribunele ei deoparte și de alta a intrării, cu picturile colorate de pe ziduri și cu in- ' seripții ce cuprind verseturi din Coran. Lumea orientală pe care el o văzuse prin albumuri, o vedea și o simțiâ aici la noi, în Bazargic. x In acest timp fiind ziua onomastică a împărătesei Rusiei, ; asistă la Te-Deumul, făcut sub un imens cort, transformat în ' — 207 — . capelă, din cauza căldurii colosale. Un detașament din fiecare regiment azistă la slujbă, și corul eră. format de o muzică mi- litară care execută bucăți religioase. ' In ziua de 18 pleacă spre Varna, Șumla, vine înapoi la Bazargic și vizitează părți din oraș pe cari nu le-a văzut și in special casa Pașei. Descrie cu o deosebită atenție această lo- cuință a unui om cu două puteri nelimitate, de soldat superior și de soț al unui harem. Casa cir multe etaje eră așezată în mijlocul unei curți, eră destul deielegantă, și toate coloanele, balcoanele și ornamentele dela acoperiș erau făcute din lemn foarte bine lustruit și într’un mod artistic lucrate. La parter erau mici bazine cu apă țâșni* toare și de jur împrejur divane. Gânduri melancolice îl cuprind, când știa că în această casă a fost vieață și iubire și acum nu este decât o pustietate cu camere goale, căci Pașa a știut din vreme să-și ducă comoara scumpă de femei, departe de locul unde vin oameni cu ochii lacomi și sânge aprins. Dela Bazargic pleacă spre Mangalia, sat mic la Marea Neagră, fără port, dar cu o plaje minunată, cu o moscheie mi- nunată și cu mulți țânțari. In ziua- de 11 August este la Con- . stanța, și dela el aflăm că în anul 1828 Constanța eră port for- tificat la Marea Neagră, întărit cu ziduri crenelate, cu un pont- levis spre uscat, având o inscripție turcească diasupra și cu v fortificații puternice spre mare. (Fig. 1). Desenul pe care ni-1 pre- zentă este destul de bun și putem să ne facem o ideie asupra acestei fortificații turcești de mâna a doua, la Marea Neagră. Dela Constanța pleacă cu o corabie rusească spre Odesa, unde stă până în ziua de 3 Noemvrie când pleacă la Paris. Aceasta este, în rezumat călătoria lui Hector de B£arn prin țara noastră. Acest Jurnal ilustrat de călătorie în care a însemnat numai ce a văzut și a desemnat, numai ce i-s’a părut mai ca- racteristic este un document important pentru țara noastră. El a însemnat fără părtinire și fără să consulte documentele di- plomatice, H. de B£arn este un călător desinteresat, care a co- lindat toată Basarabia și Dobrogea, dela Hotin până la Bazargic și aduce o contribuție mai mult la cunoașterea țerii noastre. Cu acest călător francez din primele decenii ale secolului XIX, se adaugă încă unul la șirul cel mare al celor ce s’au perindat în Terile Române. 208 Amintesc aici și desemnările cari sunt date in acest me- morial de călătorie, ele -au mărimea 27X17 cm., și sunt in număr de 25. Nr. 6. Trecerea Nistrului la Isacovici pe trei brudine, in fund se vede un oraș; pe malul rusesc un pluton de soldati dă onorurile militare și pe malul austriac alt pluton deasemenea dă onorurile. Nr. 7. O femeie cu copilul dormind. Interior de casă ir. orașul Bălți. Nn 8. Vederea din depărtare a cetății Bender, cu ziduri și turnuri. In față un sat destul de sărăcăcios cu case mici, c biserică și trupele rusești intrând în sat. Nr. 9. Bolgrad Tobalskaia cu lagărul rusesc; în față cortul Țarului și în fund lagărul armatei și niște dealuri. Nr. 10. Satunova. Câmpul de luptă cu atacul Rușilor ș< lagărul, în fund la poalele unor munți, un sat care arde. Nr. 11. Trecerea armatei rusești peste Dunăre pe un poc de vase. Nr. 12. Kurgan Vizir. Lagărul armatei rusești cu care infanterie, cavalerie, artilerie și în mijloc o movilă înaltă. Nr. 13. Isaccea. Vederea unei moschei în ruină, alătur: cimitirul. Nr. 14. Babadag. O vedere a orașului cu cazarmă, în fund dealuri. Nr. 15. Vederea cazărmei din Babadag (interiorul curței); în mijloc vestita cișmea, mai jos se dă inscripția de pe cișmea în limba arabă. Nr. 16. Makaul. Vederea moscheiei cu minaretul și câteva case împrejur. Nr. 17. Karatai. Oficierea Te-Deumului pe o vijelie. Pe o estradă se face serviciul divin, armata este afară în care-u în fund lagărul cu corturile. Nr. 18. O vedere a văii Carasului. Nr. 19. O vedere a vechei albii a Dunării cu stufuri ș: stânci. Nr. 20. Vederea orașului Bazargic. In planul întâi e lupta între avant-garda rusească și cea turcească; in fund orașul. Nr. 21. O vedere a moscheiei din Bazargic cu minaretul: alături case. 209 Nr. 22. Vederea interiorului moscheiei. Nr. 23. Oficiarea unui Te-Deum sub un imens cort tran- ;ormat în capelă. In fund se vede altarul unde oficiază doi oreoți, alături la oarecare distanță împăratul cu suita; afară este armata. Nr. 37. Vederea generală a orașului Bazargic, în stânga lagărul rusesc, în dreapta cimitirul turcesc pe o coastă, în fund orașul. Fig. 1. Orașul Constanța (Dobrogea) cu forticații spre Marea neagră. Nr. 38. Casa Pașei din Bazargic (vedere exterioară) cu două etaje și cu un balcon de jur împrejur. Este o schiță foarte interesantă Nr. 39. Casa Pașei din Bazargic. (Sala haremului). Nr. 40. La Selimtova, se dă în onoarea ambasadorului francez o serbare, iar ca distracție, soldații au un joc, unde aruncă în sus un soldat și îl prind în mâni. Nr. 41. Vederea moscheiei din Mangalia. Nr. 42. Vederea cetății Constanța cu ziduri crenelate, cu mn pont-levis și cu inscripția turcească deasupra porții. (Fig. 1). Nr. 47. Vederea cetății Constanța de pe mare. (Va urmă). 210 Cuviosul preot Moise Harapul.¹ * 1 In părțile Eghipetului a fost odată un tâlhar vestit, cu nu- mele Moise, etiop de neam și negru Ia față. , Fiind în tinerețe ; rob lui -Psamitic, un dregător al ocârmuirii, acesta l-a alungat ? dela casa lui pentru multele sale răutăți și furtișaguri, iar Moise, ’■ cu vremea, s’a alăturat de tâlhari. Și văzându-1 furii tare la J trup și aspru la obiceiu, l-au făcut mai marele lor. Deci tâl- y; hărind el cu tovarășii, mult sânge a vărsat și groază mare a . împrăștiat peste tot pământul lui Misraim. Iară ceice auzeau pomenindu-i-se numele, dela mlaștinile Deltei până dincolo de -j cataracte, se înfricoșau și se rugau lui Dumnezeu să-i păzească • de vederea feței lui întunecate. Căci Moise - adeseori trecea apele Nilului înnot, ca să fure oile și cârlanii ce pășteau mai 1 încoace de muntele Sinai, sau să jefuiască caravanele dinspre J pustia cea mare, răpind cămilele cu toate bogățiile lor. 1 Odată aruncându-se asupra unor drumeți, a fost oprit dela | . păcatul de moarte de cânii unui cioban. Aflând mai târziu că i stăpânul zăvbzilor își paște oile de cealaltă parte a râului, și a | pus în minte ca să-l uciză. Dar apele Nilului fiind revărsate, 1 Moise n’a stat mult pe gânduri, ci legându-și hainele pe cap, | și-a luat cuțitul între dinți și s’a asvârlit în undă. Văzându-1 ; ciobanul cum înnoată de aprig, a Fugit și și-a lăsat turma in j părăsire. Moise negăsindu-1 să-l piarză, a înjunghiat patru ber- beci grași, pe care legându-i cu o funie, a trecut iarăș prin -j apă, pe malul celalalt, trăgând berbecii după dânsul. Și când J a ajuns la gazda lui, a mâncat carnea într’ales, iar din pieile berbecilor a făcut burdufuri pentru vin. Ci, după multe nelegiuiri și vărsări de sânge, Moise a avut într’b noapte un vis... ’ Se făceă par’că pe un drum necunoscut, pe unde nu mai fusese. O arșiță toropitoare il apăsâ ca plumbul, căci ham- zânu), vântul cel înfricoșat al Eghipetului, suflă tare dinspre pustie. Învăluit ‘ de nisip, chinuit de sete și neștiutor încotro se îndreaptă, el pășea cu anevoie, când o femeie îi ieși în cale. Iar în pieptul ei desgolit aveă împlântat un cuțit. Cum îl văzu > ¹ Din volumul „Viețile Sfinților⁸ de Mihail Sadoveanu și D. D. Patrașcanu, care va apărea in curând, in editura „Vieața Românească**. 211 pe Moise, întinse cu groază mftniie cătră dânsul. Moise o cu- noscu și cunoscîi și cuțitul, căci numai cu câteva zile înainte o ucisese. Spăimântându-se, fugi atunci în neștire și nimeri într’o peșteră, cu multe hrube și cotloane, tn care, chiar dela intrare, miasme otrăvite îi tăiară suflarea. Voind să iasă de acolo, mai rău se încurcă. Iar înaintea lui răsăreau acuma, ca din pământ, dihănii fioroase, lei, tigrii, pardoși, și șerpi înveninați, groși ca bălaurii, și șopârle cât crocodilii. Și cu toatele se re- pezeau cu gurile căscate ca să-l înghiță. Și, pe când picioarele lui grele abiă puteau să-l mai poarte, deodată a fulgerat in pe- șteră o lumină strălucitoare, care l-a lovit peste fată ca un biciu de foc — și el a căzut la pământ. Moise s’a trezit cu spaimă mare și chiar din clipa aceia, adunându-și gândurile, s’a hotărât să-și schimbe 'felul vieții. Deci a lăsat tâlhăritul, despărțindu-se de tovarăși și, plin de râvnă, s’a dus la o mănăstire în pustie, unde ucenicii marelui Antonie se întreceau în fapte cuclrnice. Acolo, giuruindu-se lui Dumnezeu, se căină ziua și noaptea pentru păcatele lui, ucigându-și trupul și vărsând multe lacrămi. Și mergeă la toate slujbele, nelenevindu-se dela nici o osteneală, fiind cel , mai smerit. Apoi, luându-și o chilie de sihastru, vigțuiă întru Domnul in adâncă pocăin|ă, așă că în scurtă vreme, s’a făcut monah fericit. Iară Dumnezeu se bucură de îndreptarea păcătosului. S’a întâmplat odată ca, pe la miezul nopții, să. năvălească în chilia lui patru tâlhari din pustie, neștiind cine ostenește acolo. Moise stând la rugăciune, i-a întrebat: — Ce doriți dela mine, fraților? Aceia au răspuns: — Dă-ne iute banii și tot ce ai mai de preț. Moise le-a grăit cu glas potolit: — Bani și lucruri de preț nu am. Atunci cei patru s’au aruncat asupra lui, dar Moise oftând din greu, s’a ridicat liniștit și i-a biruit ușor pe toți, legându-i câte pe unul. Apoi luândii-i pe tuspatru în spinare, ca pe niște saci umpluți cu paie, i-a dus în mănăstire descărcându-i înaintea fraților și zicând: — Deoarece mie nu mi se cade să fac strâmbătate nimănui, iar aceștia venind cu silă asupra mea, i-am prins precum îi vedeți. Deci, ce porunciți pentru ei? 212 — Părinții au răspuns: • J; — Noi nu putem ucide pe nimeni. Să-i lăsăm în judecata celui Atotputernic care dă fieștecăruia după faptele sale. Deci desleagă-i și să fie slobozi. Iară celce tâlhărise‘și el, deslegându-i, le-a zis: — Mergeți și nu mai supărați pe Dumnezeu! j — Cunoscând tâlharii, că acela eră Moise, s’au mirat mult de schimbarea lui, și umblând și ei întru frica Domnului, s’au * făcui cu toții monahi. Așișderea și tovarășii Iui Moise: Auzind că | vătavul lor s’a pocăit, au venit și ei la mănăstire. Iară Dumnezeu > se bucură, că cei fărădelege se îndreaptă pe căile lui. Ș Toate acestea se întâmplau pe vremea împăratului Con- stantin, feciorul Elenei. " x * 'S * * Dar diavolii stăteau la pândă ca să strice minunatele în- î tocmiri ale lui Dumnezeu. Deci pe când Moise petreceă în nevoi, au năvălit necurații asupră-i, și prin gânduri vinovate căutau să-l aducă iarăș la vieața ' cea destrăbălată. Și cu cât străduințele lui erau mai mari, cuJ atâta și opintirile acelora erau mai îndârjite. Moise se închină j lui Dumnezeu cu osârdie și, plângând lacrămi amare, îi cereă sfântul său ajutor. Dară neputând să îndepărteze delaxdânsul '■ uneltirile diavolești, s’a dus în schit, la părintele Isidor, starețul, și i-a spus de toate bântuirile cele trupești. Sfântul Isidor l-a povățuit ca un părinte bun: — Nu te tulbură, frate, — i-a spus el — că încă ești în- cepător în bogata de mulțămiri vieață monahicească. Pentru aceea și diavolii năvălesc mai cu tărie asupra ta, căutând în * tine obiceiul de mai înainte. Ca să-i gonești, înfrânează-te în > mâncare, căci de aici, ca dintr’un izvor necurat, vin toate rău- 1 tățile. Și, precum cânele cel obișnuit să roadă oase lângă trun- . chiul măcelarului, nu se duce până-ce acesta nu închide, iară ■; după aceea se îndepărtează topindu-se de foame, asemenea și demonul desfrânării șade mereu lângă cel îmbuibat. Dacă însă ' tu vei petrece în post omorându-ți mădularele, atunci și Satana, ca un câne izgonit, se va duce dela tine. Deci intrând Moise în chilia sa și închizându-se acolo, i petreceă acuma în aspră pdstire, mâncând numai seara, după apusul soarelui, o fărâmă mică de pită, stropită cu isop, și oste- ■ ll l •j E< ■' ’ — 213. — ' î mindu-se mereu intru lucrul mânilor sale. Rugăciunea o făceă | . In fața lui, In lumină orbitoare ședeă un Înger al Domnului . care-i spuse: ' «Bucură-te, Moise 1> Moise spăimântat, s’a frecat cu mânile lă ochi, dar Ina- t intea sa erau numai doi călugări din schit care se duceau să ? spună episcopului cele ce auziseră din gura lui. Iar episcopul j' chemându l numai decât, 1-a hirotonisit preot. După asta l-a întrebat: — Părinte, ce ai gândit atunci când te-am izgonit și când te-am chemat îndărăt? Moise a răspuns: \ — M’am asemănat cânelui, care când e gonit fuge și când e chemat, se întoarce alergând. Zis-a atunci episcopul : — Cu adevărat omul acesta este vrednic de dumne- zeescul dar, căci Dumnezeu.înalță pe cel umilit. ♦ z , După primirea rânduielii preoțești, cuviosul Moise mai pe- trecând 15 ani, iară* dela naștere având optzeci fără cinci, a - adunat 75 de ucenici și s’a sfârșit mucenicește. Anume, tntr’una din zile, stând el la țm loc cu ceilalți chinoviți, a zis prin dumnezeiască suflare : 218 — Fraților, sculati-vă și fugiți de aici, pentrucă astăzi vor veni varvarii în schit ca să taie pe monahi. Dar frații i-au răspuns: — Vino și tu cu noi. La care cuviosul Moise a vorbit așă: — Eu de multă vreme aștept ziua aceasta, căci cugetul meu este încărcat de grele păcate. Iată însă că a sosit ceasul binecuvântat, când se vor împlini cuvintele stăpânului meu: «Ceice scot sabia, de sabie vor pieri». Și, fiindcă eu în tine- rețele mele de multeori am ridicat-o asupra aproapelui, de aceea, fraților trebue să rămân. Și întru acest chip, îmi voiu sfârși nevrednica-mi vieață. La aceste cuvinte, cei mai mulți dintre pustnici s’au ridicat și au părăsit locul acela, rămânând lângă dânsul numai șapte din ucenicii lui. Atunci Moise le-a zis acestora, privind ca în vis: «Varvarii se apropie». Dar unul din cei rămași, cuprins fiind de frică, a fugit din chilie și s’a ascuns mai departe. Și deodată cu sgomot mare, au năvălit păgânii din pustie și au tăiat pe Moise, împreună cu cei șase călugări ce stătuseră lângă dânsul. Iar acela ce fugise prin apropiere, a văzut de unde erâ ascuns, deschi- zându-se cerul și șapte cununi luminoase pogorându-se dintru înălțime. Și căzând el în genunchi, a preamărit pe Dumnezeu. Iară când au venit ceilalți monahi au îngropat muceni- ceștile trupuri plângând și stropindu-le cu lacrămi, ca pe niște ' sfinte moaște ale luptătorilor pentru Hristos. Așă a fost sfârșitul cuviosului preot Moise, care din tâlhar s’a făcut monah desăvârșit. De aceea nu numai raiul i-a fost pregătit, ci și cerul i-s’a deschis, ca unui adevărat sfânt mucenic. Iară dreptcredincioșii, împreună cu biserica lui Hristos, prăznuesc săvârșirea din vieață a acestui smerit mucenic, în 28 de zile ale lunei lui August, când în miros de smirnă și tămâie, se pomenește cuviosul preot Moise Harapul. D. D. Patrașcanu. Oricât am împodobi păreții cu imagini strămoșești, ele nu dovedesc întru nimic adevărata nobleță, aceea pe care ne-o decerne natura prin cali- tăți morale. Aceasta e singura nobleță reală, recunoscută de natură. Numai gradul de superioritate morală ne poate înălță în rang. t ,219 i\ T L ? Numărul de față e dublu (4—5) pe lunile Aprilie—Maiu a. c. gj ceeace din greșală nu s’a tipărit la pag. 149. Cxoxxicăb- CRON1CĂ POLITICĂ. ■ I Thomas Garrigue Masaryk, pre- 1 ședințele republice! ceho-slovace, ve- cină și aliată nouă, e una din Cele ‘ mai representative și mai interesante ' figuri ale Europei contimporane. Năs- cut la 7 Martie 1850 in Hodonin, la frontiera moravă, el avu o copilărie și o vieață întreagă din cele mai agi- tate. Tatăl șău tot din doi in dpi ani își mută domiciliul. Dupăce a început să urmeze liceul real, I-a întrerupt pentru a urmă școala normală, pe care L' 'încă n’a putut-o termină, fiind dat de țș' părinți ca elev la 0 mătăsărie de artă în Viena. Ln atelier, departe de cărțile " și preocupările sale intelectuale favo- rite, se simți nenorocit. Reveni, deci, la școala' normală, unde, dornic de a se instrui, învăța de timpuriu fran- ceza. Cu sfârșitul anului școlar 1864—5 trecu la liceul din Brno (Briinn). Din cauza unor conflicte cu profesorii n’a ' putut urmă aici decât 6 clase, fiind nevoit să se întoarcă la Viena, unde termină cursul secundar și începu pe -cel superior. Aici, ca meditator la o fa- milie rusească, termină universitatea, ia doctoratul în filosofie și ajunge chiar profesor de această materie la _ universitate. Intre, timp cunoaște în Leipzig pe d-șoara Charlie Garrigue, -o Americană cu care se căsătorește rin 1878. în 1882, când universitatea ldin Praga se desface în două: ger- mană, și cehă, Masaryk e chemat ca profesor agregat la universitatea cehă, fiind primul rector și organi- zator al ei. El a fondat și un cerc științific la Praga* ¹ cu re- vistă, conferințe de popularisări, șe- dințe de comunicări științifice etc. El a fost și unul din membrii și în/ drumătorii cei mai entusiaști ai socie- tății de educație națională «Sokol». A publicat un mare număr de lucrări științifice și de propagandă națională, dintre care remarcăm:■ 1. Despre hip- notism (Magnetismul animal), Praga 1880. 2. SUicidiul ca apariție frecventă în civilisațiunea modernă (Der Selkist-' mord als Massenerscheinung der mo- , dernen Civilisation), Viena 1881. 3. Calculul probabilităților și Scepticismul lui Hume. Introducere istorică la teo- ria inductivă. Praga 1883 (Traducerea germană în 1884). 4. Blaise Pascal, vieața și filosofia lui, Praga l883. 5. Teoria istoriei după principiile lui T. H. Buckle, Praga 1884. 6. Despre stu- diul operelor poetice, Praga 1884. 7. Fundamentele logicei concrete. Cla- sificarea și sistemul științelor, Praga 1885 (Traducere germană în Viena 1888 de H. G. Schaner), 8. Despre studiul operelor poetice. Partea a fl-a, Praga 1886. 9. Studii slave. Slayofilia lui Ivan Vasilievici Kirejevsky, Praga 1889. 10. Chestiunea cehă și crisa noastră actuală, Praga 1895. 11. Char- les HavliCek, Praga 1896. 12. Che- stiunea socială, Praga 1898. 13. Poli- gamia și Monogamia, Praga 1899. 14. loan Hus. Renașterea și reformațiunea 220 — noastră, Praga 1899. 15. Trebue reluat procesul dela Polna, Praga 1899. In 1900 el fondă partidul progre- sist, al cărui jurnal eră «Cas» (Timpul) și fu ales de mai multe ori în parla- mentul din Viena, de unde nu odată ' a exprimat energic și hotărât reven- dicațiunile naționale ale poporului său, mai ales înaintea delegațiunilor austro- ungare. Tot în acest timp și-a făcut legături îd toată lumea slavă și euro- peană. El eră tot atât de cunoscut la Belgrad ca și la Zagrab, la Petrograd ca și la Varșovia. Toată lumea a ră- mas încântată de personalitatea sa excepțională. Asquith, fostul președinte al consiliului de miniștri din Anglia, a felicitat Kings—College-ul din London pentru invitarea ce a adresat lui Ma- saryk de a ținea un ciclu de conferințe cu subiecte sociale și naționale. El eră interpretul cel mai fidel al na- țiunii sale, om dintr’o bucată, cu con- cepții naționale superioare și cunos- când fundamental toate problemele mondiale. E de mirat că a reușit el, care a fost mai mult calomniat decât orișicine. A fost numit care și-a ținut ultimele congrese generale in Trieste, în Trento și în lara, prin rostui pre- ședintelui ei Paolo Boselli iși formu- lează astfel programul de acțiune: «Misiunea noastră este . educatoare pentru a ținea sus pretuiindenea sen- timentul național deasupra și in afară de diferitele grupări și partide cari ; tăgădnesc sau umilesc națiunea; e. S' misiune restauratoare în ținuturile fe- î⁴ ricit unite cu noi; e mjsiune de po- pularisare despre cât poate și repre- ₛ zintă patria noastră in istorie și in glorie, în present și pentru viitor, ca ⁴ depărtarea și timpul să nu slăbească iubirea, râvna, amintirea in ceice au fost împinși de soarte să treacă peste munți și mări, dar să urmeze și să înnoiască cu toate acestea tradițiunile ' ' neamului. Astăzi, ca și în ceasul dintâi, in- vocăm la această întreprindere a noa- stră vigoarea reînnoită a consimțe- mintelor». In specia) așteaptă sprijin dela vechii stegari ai acestei societăți glorioase care represintă toată idea- litatea italiană, apoi dela femeile ita- liane, dela școli, colaboratoarele ei naturale, și*dela tineret, speranța vii- torului mai bun. E convinsei toți se vor grupă in jurul .steagului desfășurat de această societate pentru a duce cuvântul ei bun cât mai departe im lumea întreagă. frumos exemplu, dela care putem învăță și noi., ¹ * Monumentul mamelor celor că* zuți în răsboiu se inaugurează în Firenze Sub patronagiul societății «Dante Alighieri». Inițiativa, un fru-: mos act de gratitudine, onorează egal atât pe mamele care și-au> pierdut odraslele pe câmpul de. onoare cât și pe cele ce au promovat acest act cu gând pios. Acest monument hu e altceva decât celebra «Pietâ» de Mi- chelangelo care va fi transportat so- lemn dela «Santa Maria del Fiore» la «Santa Crace». Nici când un nume mai demn de artist n’a fost asociat la o amintire mai înaltă. O manifestație- select de nobilă și select de italiană.. * Aviz ! Mânat de râvna de a pro- pagă arta dramatică la săteni, prin pu- blicarea în 'Biblioteca amatorilor de teatru* și în 'Biblioteca teatrală pentru copii* conduse de mine, — piese cât se poate de bune — m’am decis de a da în fiecare an la 1 August un premiu de 1000 hei pentru cele mai buhe două piese ce vor intră la con- curs cel mult până la finea lui Mata în respectivul an. C o n d i ț i u ni 1e: I. Prima piesă, dramă, comedie,, sau vodevil, cu subiect din istoria sau din vieața socială a Românilor, potrivită pentru diletanți, tipărită să nu fie mai, lungă de 16 pagini a 16/24 cm. II. A doua piesă, mică pentru copii de un conținut strict moral și educativ să aibă numai pe jumătate acea mă- rime ca cea dintâi. III. Piesele ce vor fi premiate vor trece in proprietatea subscrisului în- dată după solvirea premiului. 222 IV. Autorul va alătură un plic în- chis, în care se va află adresa legibil scrisă a autorului, iar pe plic și pe fășia de pe piese autorul va scrie unul și același Moto. Aceasta o pretinde co- misiunea cenzurătoare, ca un sens • discret pentru autor. Lugoj, la 12 Martie 1923. loan Baciu, * preot pensiona Dșoara Dr. Jindra Flajshansova, însuflețită filoromână, lectoră de limba și literatura noastră la facultatea de fi- losofie a Universității cehoslovace din Bratislava «Komensky» și-a început cur- sul ei de «Belletristica română de după răsboiu» în 7 Martie 1923, în fața unui numeros public cehesc filoromân. Se atrage atențiunea celor chemați asupra acestui eveniment de-o atât de mare importanță pentru propaganda limbei, literaturei și culturei românești peste granițele țării noastre, din ini- țiativa nu a noastră, ci din a Repu- blice) cehoslovace, pentru înființarea unui similar lectorat de limba și lite- ratura cehoslovacă, pe lângă univer- sitățile din țara noastră. N. lied. Publicăm această infor- mațiune cu dorința ca ea să aibă ecoul cuvenit în cercurile noastre conducă- toare. Noblesse oblige. CRONICĂ ECONOMICĂ. 111. Ce se cere unui cooperator. — Năzuința. — Năzuește la o faptă bună și altă mulțumire nu-ți mai trebuie. Oamenii fiind împărțiți în două cete, în buni și răi, cei buni întot- deauna nu uită și n’au uitat, că vieața lor și-o datoresc lui Dumnezeu, iar năzuința Domnului Isus Hristos, de a însănătoși omenirea prin jertfirea lui pe pământ, ca oamenii să se poată ridică cu gândurile și cu faptele lor până la Dumnezeescul Tată, e tot ce poate omul să dorească să i se îm- plinească în timpul viețuirei lui. Cei răi, pătimași, cari în tot timpul și în tot locul, cu gândurile, cu vor- bele și faptele lor fărădelege s’au în- tinat și se întinează în păcate, nici- odată n’au putut năzuî spre o vieață cu adevărat omenească; intotdeauaa ei au fost și sunt întâlniți deacurme- zișul gândurilor, vorbelor și faptelar bune. Din pricina celor răi, oamenii au avut de suferit, așa de mult, încât cei buni au rămas mai puțini, iar cei răi s’au înmulțit, căci . într’o tovărășie, oamenii pornesc cu toții, crezăndu-se cu toții oameni, de treabă. Dupăce mai trece vreme — vremea care descopere toate — ies la • iveală și vulturii sau vulturul de pradă' aciuiat în tovărășie, crezând că prada poate fi mai ușor luată, dacă va căută să întrebuințeze toate șiretlicurile, în paguba și a tovărășiei și a celorlalți membri. Adeseori, conducerea tovărășiei, se află în mânileunui singur om, și acesta o ține cu mâni așă de strașnice, și cit voință nestrămutată caută să-i dea vieață tovărășiei, întocmai ca și mai- muța care cu labele îmbrățișase craca, îi eră dragă vieața și făceă toate sfor- țările ca ea să scape de vulturul pră- dător. Dacă cooperatorul, conducător, este ajutat de toți ceilalți tovarăși, cu puterea lor de muncă și de dragoste a biruinței, atât în buna gospodărie a tovărășiei, cât și în pericolele ce s’ar ivi, întocmai maimuțelor cari au sărit de au dat ajutor tovarășei lor, în pe- ricol, atunci de bună seamă că tovă- rășia va trăi, conducătorul va isbuti să ajungă scopurile propuse, iar duș- manii cooperației cari-s vulturii de pradă vor puteă fi alungați, spre bi- nele și propășirea tovărășiei. Cooperatorii, dacă au năzuit, către un scop, să nu uite că: a voi înfăp- tuirea unei idei bune și aducătoare de bine obștesc, cu prețul oricărui sa- crificiu, e cel mai de seamă act de bărbăție. T u rn u-M ă g u r e 1 e. Cbristache Ch. Milllan, expert-contabil. Bibliografie. Dr. lacob Radu: Vieața și operele episcopului Dr. Demetriu Radu. Voi. 1. Tipogr. și libr. rom. Oradea mare 1923. Format8’ mare, pagini 308, prețul 50 lei. Păr. canonic Dr?l. R., fratele mult regretatului episcop Demetriu al Orăzii mari, în semn de pietate și recunoș- tință față de memoria ilustrului arhiereu, căruia i s’au făcut, precum se știe, funerarii naționale în București, vrea să tipărească în trei volume consecu- A. -ăive întreaga operă de un interes na- ^țional și bisericesc deosebit a fratelui - său. Voi. de față cuprinde 43 predici alese și transcrise de regrețatul ca- nonic onorar și protopop din Orade loan Qenț, caje el însuși a fost unul din cei mai distinși, oratori și scriitori ' bisericești la Românii transilvăneni. ? Predicile, ca conținut, sunt de o. va- rietate și bogăție' de idei din cele mai rare. Astfel, pe lângă nnele predici , ocazionale ale anului bisericesc (Pe- nitență, Laudele Fecioarei Maria, Slă- bănogul, Învierea Domnului, Icohomul și ispravnicul necredincios, Rugăciunea Credința, Carne valul, Orbul din -naș- .¹ fere, Sf. Dumitru, Sf. Ion Botezătorul, Moartea, Sfârșitul anului, Vameșul și fariseul, Patimile Domnului, Parabola Sămănătorului, Leprosul etc.) sunt și conferințe cu caracter social, peda- , gogic și filosofic religios ca: EVan- ₖ: ghelia și societatea modernă, Despre v caritatea evanghelică, Despre che- X stiunea sqcială, unde desvoaltă lumi- ' coasele și sigur mântuitoarele principii fixate de marele Leon XIII, Timpul și Eternitatea, Despre servitori, Edu- ; cațiunea creștinească, Repausul Du- minecal etc. etc. pe care le poate ceti cu cel mai viu interes și cea mai deo- sebită plăcere oricare creștin și Român adevărat. Excepție face numai* cea de sub Nr. XXII, care e de un caracter confesional pronunțat, cum nici nu se putea altfel din natura lucrului, Ce- tindu-le, revezi cu P. S. Sa episcopul Alexandru Nicolescu al Lugojului, care iscălește o minunată prefață la acSst voi., pe oratorul plin de avânt și gesturi largi aristocratice care răpiă cu sine pe ascultători; îți înfățișezi și amploarea romană a^razei sale bogate, dicțiunea sa elegantă, limbajul său inflorit și figurile lui oratorice uneori așa de fra- pante ; admiri mai departe logica inex- tricabilă a argumentației sale severe 225 — și cumpătul desăvârșit cu care citează din sfinții părinți și alți autori pe cari dă dovezi multiple că-i cunoaște foarte bihe^în sfârșit tură romăneașaă în Bihor. Cercetări , istorice.' Oradea-mare 1922. «Biharia», institut tipografic și de editură. Format ; ’ 8°, pagini 64, prețul 10 Lei. Dl N. F., unul din cei mai activi autdrului. învățători și membri ai însoțirei noa- stre culturale ne surprinde cu o inte- resantă cercetare asupra trecutului așâ . de puțin cunoscut ăl Bihorului nostru. Lucrarea aceasta a fost premiată de cunoscutul Mecenate dela București, dl Ignat Mircea cu 1000 Lei. Re lângă unele însemnări din secolului 17 — și 18-lea, autorul dă o desvoltare mai considerabilă momentelor culturale din trecutul mai apropiat alBihorului: în- ființarea. Seminarului român unit -din Oradea mare de către marele arhiereu diiuvian în peștera dela Cioclovina,, j Ignatie Darabant la 1792, a liceului româq din Beiuș de către urmașul acestuia, neuitatul Samuil Vulcan, la 1828, a școalei superioare de fete de câtre bunul și cucernicul Mihail Pavel în 1896, tot acolo a școlii normale unite din Orade de către V. Erdeli în 1847, precum și a fondației N. Zșiga. > .Deosebit de interesante sunt paginile părții a treia, despre societățile cultu- rale din Bihor, începând cu Societatea de lectură din 1851—52 fondată la în- demnul canonicului, mai târziu epis- copului losif Papp Szilagyi care a pu- - blîcat vestitul almanah fVersuinții Ro- mâni* în 1854, iar în 1867 «Fenice», până ce la 1874 s’a. desființat în urma certurilor ivite într^ membrii societății, certuri degenerate în scandal public. In anul următor (1875) se întemeiază însă Hilaria, cea dintâi reuniune de cântări din Bihor, cu un trecut din Publicațiile comisiunii monpmen- a telor istorice, secțiunea pentru Tran- 3 silvania. I. Urme din răsboaiele Ro~ i| manilor cu Dacii de I. Marțian, Cluf ^ J921. II. Cercetări arheologice în *3 munții Hunedoarei de D. M. Teodo- rescu și Dr. M. Roska, Cluj 1923. D-nii 1 D. M. T. și Dr. M. R., membri ai numi- | tei comisiuni aii explorat: cel dintâiuj ruinele întăritorilor antice din județul Hunedoara, al doilea urmele omului J despre care ne raportează această | broșură de 55 pagini, având și o || anexă: planul peșterii cu sondările J făcute la Cioclovina. Pentru orientarea | străinilor se resumă rezultatele cerce- j țărilor și în două articolașe finale^ J franceze. 3 /. C. Delaturda: Răsboiu și Ci- | vilizație, Cluj, institutul de arte grafice | «Ardealul* 1923. Format 8°, pagini 320, 1 prețul 75 Lei cu următorul sumar: In- | traducere. Cartea I: Puterea răului,. I Anchiloză și răsboi, Până unde poate 1 merge puterea de distracție, Sclavii. | Cartea II. Evreii: Priviri retrospective, j Evreul ca agent universal, Mijloace 1 și remedii, Antisemitismul. Cartea | 111. Aspecte contimporane: Povesti- rea vieții, Germanismul, Spadasinismul i german, Parazitismul în timp de răsboi,.' | Conducătorii, Apostolii. Cartea IV, - 227 — Puterea credinței: Idolii, Uniformele, Creștinismul în fața răului. Dr. G. Preda .- Noțiuni de higiena generală și militară, predată după pro- gramul școalei militare, Sibiiu, Tipo- grafia Școalei militare de infanterie ■■ «Principele Caro!» 1923. • Format 8°, pagini 215. Prețul ? f In partea dintâi distinsul autor ne dă considerații generale asupra higie- t nei (importanța îngrijirilor corporale, îi alimentație, pământ, apă, atmosferă, \ț. microbi, locuință, îmbrăcăminte), iar , în a doua parte tratează însăși higiena ? militară (locuința soldatului, alimen- tația, îmbrăcămintea, exercițiile fisice, plăgile sociale, boalele contagioase, higiena câmpului de luptă, îngrijirea rănitului etc. etc.) în așă chip, încât importanța acestui curs trece dincolo * de lumea militară, precum zice cu toată i '• dreptatea îh prefață ₜ dl Dr. Antoniu, deoarece toți putem fi chemați la un I' ' moment dat-să facem parte din marea familie militară și câ atare trebuie să cunoaștem din timp regalele, higienei < militare, fără de care viitorii ofițeri nu pot fi la înălțimea nobilei lor misiuni. A apărut în editura «Viața Româ- , nească*: Al. Roșciăescu: Culegere de' jelu- ț-- rite scrisori vechi chirilice. O călăuză / pentru învățarea citirii scrisului chi- rilic, absolut necesară inginerilor ho- î tarnici, advocaților, elevilor de licee. Prețul 20 Lei. ț Dr. George Pascu-. Istoria Litera- . turti române din secolul VII. Eruditul profesor universitar studiază cu o bo- ' gată documentație interesantă epocă , a renașterii noastre culturale și marea luptă între curentele: slavon, grecesc și românesc. Prețul 28 Lei. Alex. A. Philippide: Aur sterp. îndrăznețele poeme ale unuia din scrii- torii Înzestrați din generația nouă. Pre- țul 12 Lei. I. L. . Caragiale: Versuri. Stanțe elegiaco-satirice. Parodii. Fabule. Ode umpristice. Prețul 18 Lei. Al. Macedonski; Cartea nestema- telor, In'acest volum sunt strânse cele mai fin cizelate giuvaeruri ale acestui original poet. Prețul 20 Lei. Dr. loan Bălan: Vieața lui Isus scrisă pe înțelesul tuturor. Blaj 1922. Format 8° mic, pagini 227. prețul 22'Lei. Spiridon Popescu: Moș Gheorghe- la expoziție. Nuvele. Ediția II. Bucu- rești «Vieața Românească». Format 8°, - pagini 304. Prețul 25 Lei. Anuarul școalei normale.de Ihvă-- țătoare * Regina Marid* din Sf. Ghe- orghe pe. 1921—1922 publ. de Blancfte lanculescu. Brașpv, tipografia «Uni- rea» 1922. Dr. Popescu Daia, inspector gl. zootehnic: Calul, vieața și îngrijirea lui. «Biblioteca agricolă populară» Nr. 5. Prețul 4 Lei. N. Roșianu, inginer agricol : Vier- mele de mătase, oul (sămânța) păstra- rea și clocirea seminței. «Biblioteca agricolă populară» Nr. 6. Prețul 4 Lei. B. P. Hășdeu: loan Vodă cel Cum- plit, pagini alese Nr. 109—110. Prețul 2 Lei. Anton Pann: O șezătoare la țară III, pagini alese Nr. 111—112. Prețul 2 Lei. ' Anton Pann: Cântece de stea, pa- gini alese Nr. 113—114. Prețul 2 Lei. Dr. C. Brătescw. Dobrogea, cuno- ștințe folositoare. Seria C. Nr. 7. Prețul 2 Lei. După «Bucovină» dlui I. Simio- nescu, aceasta este cea mâi admirabilă broșură apărută în această colecție de - «cunoștinței în adevăr «folositoare». T. A. Bădărău: Viermii de mătasea conoștințe folositoare. Seria B. Nr. 12. . Prețul 2 Lei. 228 Vasile Pop: Ruga unei mame. Prețul 10 Lei. Petre E. Costescu: Prieteni. (Pre- miată de «Cartea Românească»). Prețul 10 Lei. P. Partenie: Boerul Drăgusin. (Pre- miată de «Cartea Românească»), Prețul 18 Lei. Bucura Dumbravă: Haiducul. Pre- țul 30 Lei. Maior l. Mihai: Rătăcirile bolșe- viste. «Cunoștințe folositoare», seria B. Nr. 17. Prețul 2 Lei. Par.telimon Diaconescu: Muncă, pricepere, cinste, povestiri morale. (Pre- miată de «Cartea Românească»). Prețul 10 Lei. Serafim lonescu: Suflete alese, teatru popular. Prețul 6 Lei. Serafim lonescu: Unirea, Plevna, Dacia, teatru popular. Prețul 5 Lei. C. Motaș: L. Pasteur, vieața și roadele muncii sale. «Cunoștințe Fo- lositoare» seria A. Prețul 3 Lei. Em. D. B. Vasiliu, Situația de- mografică a României, Cluj, «Cartea Rom.» Prețul 20 Lei. « «Cartea Românească** continuă și în anul viitor 1923 concursurile cu premii pentru scrieri românești. Premiile ce va acordă se ridică la suma de 113,000 Lei. Prospecte detailate cari cuprind subiectele și condițiunile acestui con- curs, se trimit cu plăcere la cererile ce se vor adresă Direcțiunii «Cartea Românească», București, Bulevardul Academiei 3. Bibliografie străină. In timpul din urmă am mai primit următoarele publicațiuni de mare in- teres: Louise Weiss: La republique tch^co- slovaque, preface de M. Edvard Benes, avec 2 cartes hors texte, Payot & Cie. Paris 1919. Prix 4-50 fr. Louis Eisenmann: La Tchecoslo- vaquie, une carte hors texte, F. Rieder et Cie, editeurs, Paris. Prix 5 francs. Dr. Venceslas Vojtisek: La viile de Prague, aperțu historique, edite par le Bureau officiel des Etrangers, impri- merie Prazkă AkciovăTiskărna, Prague 1919. Charles Kadlec: Les Magyars et la Republique Tcheco-Slovaque, edite par le bureau officiel des etrangers, Prague 1919. La constitution de la republique tchecoslovaque, Prague 1920. Eugene Stern: La legislation ouv- riere tchecoslovaque. Prague «Orbis», 1921. Ed. Lederer: Bjornson et Apponyi, «Orbis», Prague 1921. Mokrousow E. Jeno, tânăr: A szlo- văk nvelv is magyar kultura, sajăt ki- adâs, ăr 3 kor. A. Matljeek: Le passionnaire de l'abbesse Cunegonde, Jan Stenc, Prague 1922. La question de l’enseignement en Tchecoslovaquie au point de vue na- țional d’apres les debats ayant eu lieu ă l’assemblee naționale tcheco- slovaque du 14 au 21 Juin 1922. «Or- bis», Prague 1922. Jan Papanek: La Tchecoslovaquie. Histoire politique et juridique de sa creation. «Orbis», Prague 1923. r l ~ 2^ - HSOCIHȚIUNEH PENTRU LITERATURA ROMÂNĂ ȘI CULTURA POPORULUI ROMÂN FONDATĂ LA 1861. Recunoscută persoană morală prin articolul de lege 2602 din 22 Iunie 1921, publicată in Monitorul Oficial Nr. 92 din 29 Iulie 1921 p. 3576. Președinte de onoare: M. Sa Regele FERDINAN^ I. SECȚIA LOTERIEI. Lista câștigurilor sortate la tragerea II, ținută in zilele 31 Martie 1923 până la 8 Maiu 1923. La această tragere se iau tn considerare biletele vândute și anunțate biroului 376, 3609, 4052, 4737, ‘ 5325, 5914, 6118, 6526, 6922, 7004, 7179, 7434, 8159, 8265, 8950, 9114, 10503,. 11999, 13533, 14202, 14346, 14412, 14594, 14669, 15387, 16449, 16466,. 17919, 18424, 18799, 19347, 20810, 21223, 21549, 21815, 23172, 23621, 23648/ 23781, 24577, 25363, 25789, 25758, 26902, 27561, 27853, 28528, 28568, 28569, . 29235, 29676, 30136, 30568, 31600, 31670, 32328, 32967, 33519, 33973, 34298, . 34496, 35870, 36060, 36467, 36555, 37990, 38055, 38098, 38694, 39160, 39217, 39854, 40531, 40773, 40893, 41008, 41013, 42111, 42130, 43391, 44093, 44193, 44630, 45584, 45805, 46101, 46931, 48328, 48477, 48960, 48974, 49723. Seria S.' Nrii 635, 1482, 2155, 2197, 2681, 3238, 4261, 4940, 8859, 9035, 9151, 9447, 9789, 10168, 11329, 13693, 14227, 14986, 15206, 15207, 15436, 16319, 16462, 16475, 17156, 17471, 18271, 18308, 18673, 19286, 19704, 19734, 20114, d 20272, 20906, 22075, 22094, 26403, 26451, 27796, 27803, 28452, 28518, 29086, 29434, 29914, 29968, 30442, 31387, 31594, 32059, 32068, 32841/33198, 33244, 33525, 33989, 34199, 34205, 34268, 34445, 34584, 35591, 35664, 35746, 35968, *i 36306, 36550, 37802, 38362, 38493, 40320, 40921, 42103, 43082, 44380, 44383, î 44716, 44746, 44833, 45686, 46205, 47302, 48489, 48848, 49092, 49497, 49564, j 49990. Seria T. Nrii 323, 2332, 4567, 4622, 4769, 4983, 5019, 5743, 6306, 7346, ’ 7411, 8933, 8807, 9004, 9771, 9772, 10334, 10429, 10550, 10833, 12344, 12563; 5 12805, 13306, 13607, 14409, 14667, 15497, 15687, 16249, 17619, 17642, 18070, 19574, 19>58, 21332, 21460, 21665, 22676, 23767, 24058, 24767, 24838, 25501, 26386, 27087, 27191, 27621, 28182, 28256, 28811, 29555, 29832, 30985, 31416, > 32038, 32638, 33604, 33768, 33975, 34824, 36563, 36697, 36963, 37386, 38013, ; 38202, 39134, 39294, 39599, 39951, 41369, 41750, 42355, 42430, 43549, 43778, 43928, 45518, 45906, 46307, 47042, 47105, 47115, 47962, 48416, 49329, 49881. d Seria U. Nrii 143, 872, 1047, 1163, 1214,2578, 4512,4555, 4747, 4827, 4996, 5111, 5860, 8218, 8920, 9579, 9718, 10298, 10521, 10734, 10744, 10755, 10795,/ 10916, 11579, 12735, 12855, 13702, 13750, 13977, 14479, 14650, 14902, 15018, ‘ 15648, 15896, 16054, 16429, 17368, 17532, 17908, .17941, 18724, 19028, 20260, 1 21187, 21204, 22575, 22836, 22983, 23319, 23484, 24001, 24730, 24857, 25130, . 25501, 26185, 26288, 27289, 27763, 28658, 28703, 29156, 29213, 29318, 30632, " 30870, 31093, 31101, 33064, 33586, 33644, 33964, 34939, 35011, 35290, 36100, < 36116,36166,36225,36959,37082,37298,39211, 41085,41470,43423,43632,44119, ' 45015, 45410, 46129, 46321, 46409, 46971, 47223, 47373, 47677, 47790, 47793, 48089, 48288, 49052, 49686. Seria V. Nrii 763, 1188, 2181, 2566, 2602, 3327, ' 3f>li, 4398, 4926, 5141, 5762, 7678, 7771, 8257, 9259, 9427, 9468, 9518, 9599, i 11269,11447,11535,12442,13228,13413,13746,13891,15021,15341,15769,16212, ' I f - b 16580, 17314, 17320, 17431, 17611, 18293, 19630, 20126, 208Î5, 21008, 21232, > 22115, 23382, 23747, 24736, 24797, 24832, 25292, 26168, 26560, 26714, 27525, 27713, 27728,. 27882, 28361, 28556, 28871, 29528, 29858, 30063, 31332, 31545, “ 32318, 32794, 33339, 33404, 33729, 33952, 34664, 36252, 36434, 36436, 37067, f, 37445, 38663, 39141, 39539, 40067, 40611, 41966, 42103, 42346, 42449, 42820, 43055, 45149, 45265, 45869, 45925, 46301, 46368, 46511, 46591, 46609, 47981, - 48291, 48996, 49520, 49718. Seria Z. Nrii 1331, 1837, 2322, 2555, 2714, 3434, i 4135, 4194, 4536, 5344, 5345, 5609, 6430, 7590, 7752, 7919, 9218, 9251, 9275, ₄ 9794, 10407, 10634, 10680, 10783, 10879, 10962, 12540, 12666, 12717, 12897, 13587, 14989, 15299, 15350, 16333, 16390, 16459, 17181, 17219, 17658, 17910, x • 18697, 19074, 19225, 19350, 19460, 20566, 20895, 20939, 21394, 21437, 22044, 22263, 23342, 23701, 23767, 24303, 24797, 25829, 25972, 26442, 27234, 27953, 29190, 29449, 29840, 29979, 30251, 31362, 31458, 32146, 32390, 32676, ' 32808, 33213, 33446, 33795, 34462, 34593, 34945, 35264, 35366, 35490, 35691, 36476, 36633, 37183, 38690, 39338, 40225, 40979, 42014, 42027, 42511, 44714, 45170, 45356, 46166, 46348, 46388, 46420, 46485, 46575, 46762, 46765, 47350, 47470, 47976, 47982,48255, 48304, 48421, 49603, 49709, 49936. ' ₓ 50 Lei Seria A. Nrii 785, 855,1080,1546,1865, 1945, 2027, 2277, 2420, ‘ 2637,2850,292,, 3204,3272,3364, 3423, 3450,4221,4422, 4523, 4654, 4736, 5243, p 5695, 5837,6086,6181,6584,7417, 7433, 7989,8380, 8622, 9011,9300,9870,10382, L. 10387, 10643,11103, .1399, 11552, 11616,11707,11766,12566,12812,12899,12930, P 12953,13694,13726,13861,14805) 14836,14891,15058,15566,15985,16043,16203, 16604,16699,16700,16709,17301,17327,17529,17581, 17948,18365, 18428,18628, p 19100,19124,19246,19511,19531,19779,19805,19809,19833,20048,20061,20193, 5 20376, 20406, 20858, 21110, 21251, 21291, 21408, 22577, 22738, 22812, 22870, 22888, 23027, 23264, 23442, 23588, 23728, 24410, 24540, 24648, 24890, 25135, | - 25195, 25941, 26208, 26568, 26649, 26785, 27121, 27560, 27904, 28627, 28679, ' 28753, 29107, 29122, 29347, 29491, 29727, 30151, 31096, 31740, 31763,131809, [ 32356, 32532, 32896, 32987, 33227, 33469, 33922, 34079, 34313, 34580, 34861, [ 35205, 35433, 35800, 35869, 36054, 36457, 36585, 37159, 37176, 37634, 38160, 38194,38392,38457,38737,38905,39649,39742,39843,40044,40920,40929,41097, P 41215, 41294, 41360, 41364, 41455, 41523, 41799, 42003, 42505, 42658, 42853, | 42922, 42996,43023,43262,43428,44366,44595,44635, 44729, 44907,45159,45407, 1 45432,46636,46730,48163,48219,48265,48268,48621, 48628, 48652, 48794,48945, ș 49133, 49547, 49610. Seria B. Nrii 210, 492, 629, 868, 873, 964, 1281, 1501, î > 1579, 1884, 2236, 2273, 2370, 2980, 3;58, 3776, 3911, 4156, 4247, 4261, 4564, 1 4863, 5343, 5851, 6015, 6450, 6468, 7984, 7194, 7627, 7945, 8210, 8790, 9035, ■: 9824, 9883, 10607, 10776, 10988, 11012, 11116, 11515, 11853, 11875, 12295, | 12787, 12938, 12983, 13105, 13186, 13282, 13387, 13646, 13760, 13910, 13926, ? 13972, 14077, 14119, 14607, 14835, 15257, 15274, 15554, 15818, 15902, 16090, k 17172, 17370, 17.64, 17583, 17862, 18170, 18679, 18861, 19067, 19467. 19532, 5 19599, 19619, 20021, 20207, 2 403, 20743, 20875, 21084, 21089, 21311, 21656, L 22405, 22626, 22965, 23369, 23711, 24015, 24206, 24771, 25139, 25621, 26086, L 26088, 26313, 26330, 26972, 26982, 27277, 27526, 27637, 27902, 27937, 28333, i • 28741, 28784, 29157, 29176, 29207, 29537, 29634, 30007, 30057, 30294, 30371, 30730, 30774, 30787, 31253, 32080, 32201, 32549, 32612, 32737, 32768, 33043, - 236 33365, 33734, 33877, 33944, 34230, 34946, 35094, 35961, 36414, 36496, 37290, 37331, 37392, 37633, 37640, 38056, 38457, 38469, 38637,38728,38949,40163,40383, 40652, 40789, 40934, 40938, 41257, 42100, 42774, 43025, 43561, 43691, 43813, 44283, 44339, 44413, 44875, 45428, 46155, 46981, 47894, 48160, 48365, 48596, 48981, 49053, 49182, 49312, 49599. Serii» C. Nrii 76, 113, 487, 562, 603, 647, 685, 863, 1438, 1590, 2207, 3122, 3299, 3340, 3604, 3755, 3852, 4779, 4846, 5110, 5898, 6561, 6664, 6988, 7263, 7746, 7855, 7923, 8260, 8477, 8503, 8683, 8986, 9767, 9988, 10424, 10425, 10555, 10725, 10773, 10971, 11741, 11792, 11958, 11986, 12245, 12548, 12592, 12597, 12653, 12944, 13405, 13940, 14112, 14511, 14673, 14834, 15556, 15953, 15993, 16068, 16254, 16294, 16755, 17181, 17188, 17230, 17658, 17856, 17888, 18055, 18288, 19186, 19446, 19693, 19734, 19773, 19890, 20269, 20303, 21311, 21378, 21512, 21514, 22050. 22233, 22540, 22630, 23238, 24017, 24139, 24678, 24826, 25123, 25286, 25900, 26007, 26071, 26116, 26270, 26436, 26496, 26804, 26868, 27357, 27484, 28197, 28431, 28484, 28769, 28755, 29412, 29840, 30007, 30023, 30044, 30199, 30635, 30648, 30762, 30796, 31125, 31278, 31337, 31411, 31609, 31872, 32082, 32169, 32727, 32747, 32842, 32874, 33085, 33365, 33987, 34359, 35193, 35243, 35441, 35914, 36011, 36082, 36109, 36148, 36397, 36521, 36539, 36865, 36867, 37063, 37067, 37083, 37209, 37535, 37642, 37766, 37900, 38071, 38629, 38763, 38901, 38944, 39412, 39550, 39606, 40263, 40439, 40976, 41225, 41738, 42006, 42012, 42013, 42014, 42291, 42301, 42327, 42561, 42572, 43438, 43545, 44161, 44611, 45241, 45487, 45668, 46197, 46279, 47134, 47348, 47836, 47895, 48021, 48337, 48383, 48384, 48670, 48927, 48950, 49033, 49069, 49286, 49381, 49467, 49912. Seria D. Nrii 1160, 1206, 1617, 1928, 2145, 2315, 3123, 3782, 4035, 4066, 4525, 4919, 5095, 5167, 5728, 6110, 6146, 6488, 6530, 6858, 7429, 7652, 8028, 8048, 8255, 8462, 8534, 8593, 9100, 9l27, 9477, 9588, 9945, 9946, 10183, 10915, 11002, 11327, 11406, 11629, 11707, 12117, 12178, 12243, 12276, 12442, 12590, 13030, 13086, 13129, 13453, 13964, 14829, 15015, 15237, 15317, 15438, 15488, 15567, 15596, 15866, 17075, 17333, 17452, 18477, 18756, 19370, 19665, 19677, 19691, 19759, 19775, 19955, 20057, 20266, 20697, 20922, 21113, 21240, 21464, 22320, 22464,, 22500, 22590, 22633, 22830, 22968, 22980, 23234, 23314, 23919, 23977, 24529, 24950, 25108, 25386, 25421, 25423, 26238, 26304, 26535, 26732, 26770, 26805, . 27347, 27755, 27898, 28222, 28223, 28276, 28834, 29193, 29256, 29392, 29417, 29620, 29758, 29846, 29966, 30143, 30365, 30665, 30862, 31208, 31516, 32007, 32383, 32760, 32897, 32965, 32983, 33176, 33250, 33509, 33616, 33625, 33874, 34079, 34722, 34910, 35014, 35058, 35148, 35301, 35687, 36499, 37132, 37762, 37860, 38051, 38269, 38388, 38571, 39043, 39260, 39360, 39547, 39620, 39777, 40246, 40747, 41075, 41444, 42195, 42287, 42351, 42356, 42440, 42601, 42890, 42966, 42998, 43192, 43672, 43741, 43767, 44042, 44083, 44487, 44591, 44881,' 44988, 45391, 45850, 46025, 46508, 47129, 47589, 47818, 48177, 48445, 48616, 48719, 49207, 49577, 49707. Seria E. Nrii 373, 624, 830, 1178, 1418, 1558, 1750, 2266, 2350, 2704, 2811, 3339, 3465, 3696, 3970, 4116, 4778, 4827, 4888, 5045, 6144, 6693, 6705, 6773, 6779, 7062, 7559, 7750, 8083,8833,9188, 9209,9449, 9489, 9852, 9950, 9961, 10002, 10018, 10019, 10087, 10210, 10455, 10550, 10593, 10835,11012, 11568,11593,12301,12733,13147, 13377,14050,14065, 14335, 14440, 14441,14706,15323,15349,15624,15908,16029,16052, 16118,16692,17660,18078, ; 18105, 18366, 18663, 18956, 19436, 19560, 19765, 19976, 20168, 20509, 20781, . (Va urraâ.) new/izziiG-tuÂzi ■wG-sizu zrzlciizz p/z&fcclirzlG fi mczze G-z<^azzizczlG-z : 9 O^SG-ciatiuruGCz 9 'jșetduz itt&^atvAa. uMnancC țZ * t Andreiu Șaguna, întâiul președinte al „Asociațiunii".