TRANSILVANIA Anul 54. Martie 1923. Nr. 3. Sămânța înțelepciune! de Maria Regina. Bomâniei. A fost odată un împărat. In tinerețe avusese multe biruințe și cucerise multe țări. In toate răsboaiele avusese noroc și ajunsese să-și stator- nicească țara în pace și belșug. Cinstit și respectat in întreaga împărăție, toți binecuvântau numele lui. Acum erâ bătrân și gârbovit. Purtă o barbă mare, albă, aveă ochii obosiți, mâinile ii tremurau și numai rar și cu greutate își Înălță capul. Sofos-împăratul eră și un mare învățat. Atât de. învățat încât și cel mai însemnat om din împărăție respectă învățătura lui, deși mulți socoteau că nu erâ nevoie ca un împărat, să fie atât de învățat. Ceasuri întregi ședeă plecat asupra cărților. Aveă un nas! lung și uneori se Întâmplă să se lovească de filele cărților când le intorceâ. Cum sta în tron și răsfoiă cărțile, păreă o pasere bătrână cu un cioc mare încovoiat? ' împăratul cereă mereu cărți, multe cărți. Pe masă, pe scaune, pe scări, pe ferestre erau îngrămădite numai cărți. Une- ori se rătăciă câte o păsărică printre cărți și iși cântă cântecul ei nevinovat, fără să-și dea seama de înțelepciunea tăinuită tn paginile lor. In camera împărătească nu puteă fi înțeles cântecul paserei. Împăratul priveă, căută să-și aducă aminte din alte vremuri, și se minună când eră primăvară și copacii erau în floare. A fost odată primăvară și în sufletul lui, demult, de- mult... Tiș — Tiș... și păsărică a scuturat codița, a fluturat din aripi și a zburat iarăși in razele soarelui. Tiș... Tiș... și ' î — 86 — ',8 '■1 s’a dusl Împăratul tși adună Înțelepciunea cu nasul îngropat: * tot mai adânc In filele cărților. | Din toate de până acum ar trebui să Înțelegeți că Sofos- Împăratul eră numai virtute și nu aveă nici una din slăbiciunile- omeneștil Și totuși, totuși... 4 Sofos-lmpăratul nu eră desăvârșit Păcatul lui eră mândria. 'î Eră mândru de stăpânirile lui, mândru de înțelepciunea lui, de numele lui, de strămoșii lui, de caii, de grădinile lui, chiar de stelele cari străluciau noaptea peste împărăția lui, neputând crede că nu ar fi și ele ale lui. Nu surit sigur dacă nu credea că și luna e a lui 1 Așă e pe lume. Cu cât cineva are mai mult, cu atât do- rește mai mult. Unii doresc să aibă putere, alții iubire, alții glorie, alții pietre prețioase, mulți, foarte mulți aleargă după bani... Sofos-lmpăratul eră înțelept, aproape nesuferit de în- țelept, ca Regele Solomon din Biblie, socotit in toate vremurile ca cel mai înțelept dintre Regii pământului. Sofos-lmpăratul nu eră plăcut tinerilor; Toți II socoti au un bătrân plicticos. In adâncul inimei și curtenii aveau aceiaș pă- < rere, insă n’o spuneau decât in șoaptă și numai după miezul nopții. Faima împăratului Sofos eră răspândită peste toate grani- țele și înțelepți din toată lumea veniau ca să-i afle înțelepciunea.. Toți erau primiți cu mare pompă și ceremonial. Curtea împă- ratului eră foarte respectată și lucrurile cele mai simple se in- 1 fățișau groaznic de complicat. N’aș puteă spune pentruce, dar probabil ca să aibă curtenii și altceva de făcut, decât să învârte morișca din degete. Insă când incepeă discuția adâncilor pro- bleme filosofice, împăratul eră atât de absorbit, încât toată eti- cheta eră uitată și n’ar.fi băgat de seamă nici dacă i s’ar fi strâmbat coroana pe cap. S’a întâmplat odată ca un înțelept din China, auzind de înțelepciunea împăratului Sofos, să-i ceară audiență ca să discute cu el problemele tainice ale vieței. In timpul convorbirii Chi- nezul 'a povestit împăratului o întâmplare, care i-a tulburat mintea și a avut o influență hotărâtoare asupra soartei lui. A. fost tragic și vreau să vă povestesc. Pe Chinez 11 chemă Ciu-Ciu-Sa. Aveă fața galbenă și lucie și o coadă lungă până la pământ. Purtă o haină strălucitoare,., — 87 brodată in mii de culori. Valurile mării, animale, flori, balauri cu ghiare, erau brodate pe piept, pe margini și pe mâneci, astfel ca Să fie recunoscut marele rang al celui care purtă haina, Mergeă greoiu și purtă niște ochelari mari, Încât păreă că a venit numai să cerceteze și să privească. Ciu-Ciu-Sa a mers la împăratul și i-a spus, că in împărăția lui trăiește un pustnic, care are sămânța înțelepciunei. strigă Împăratul și căscă gura mare. Luă ochelarii dela ochi, îi șterse, își frecă ochii, dădu din cap și nu băgă de seâmă că coroana i-se strâmbase pe frunte. repetă ei! Chinezul făceă mereu închinăciuni foarte satisfăcut. Eră mulțămit de emoția provocată. Eră cel mai bun din multele argumente ca să înceapă ziua, Sofos-împăratul și Ciu-Ciu-Sa au petrecut multe ceasuri împreună. împăratul se uită mereu la Chinez, care eră foarte urât Fața lui eră lucie ca și cum ar fi fost unsă cu ulei de castor, iar lumina făceă câte o pată albă pe amândoi obrajii lui. — Și zici că acest schimnic trăiește în împărăția mea? Este un supus al meu? — Drept ar fi să fie numit al Măriei Tale, numai atât că părintele Pantelimon, potrivit credințelor lui, nu cunoaște alt stăpân decât pe Dumnezeu. — Hml, murmură împăratul, și cu mine ce face? — Nu știe de Măria Ta, răspunse Chinezul și își plecă până aproape de pământ capul. — Niciodată nu s’a Întâmplat să nu fiu cunoscut, strigă, împăratul. — Părintele Pantelimon nu are nimic de cerut și nimic de pierdut, zise Ciu-Ciu-Sa. — Voiu trimite să mi-1 aducă la curte, hotărî împăratul. — Nu va veni, zise Chinezul. — Cine este el ca să nu se supună poruncilor mele ?, În- trebă împăratul^ — Wn sfânt, a fost răspunsul Chinezului. — Acesta nu-i un cuvânt, scrâșni Intre dinți împăratul. — Cu el afli calea cerului, zise Chinezul, cu o mare în- chinăciune. r. — 88 — — Ei, zise împăratul cu dispreț, țin mai mult la coroan* decât la raiu. — Poate că raiul e mai prețuit la Dumnezeu 1, adăogă Chinezul cu glas duios. — Vorbă de prisos, zise împăratul, povestește-mi mai bine ce este cu sămânța tnțelepciunei. Și Ciu-Ciu-Sa povesti împăratului tot ce știă despre pă- rintele Paritelimon și semințele lui fermecate. Noaptea împăratului a fost fără somn și a doua zi trimișii Împăratului au plecat tn grabă in munți ca să găsească pe sf&ntul schimnic. • Zilele ce-au urmat împăratul Sofos n’a mai avut liniște ca să cerceteze cărțile. Chinezul ii turburase mintea. Acum nu mai aveă decât o dorință: să aibă sămânța înțelepciunii. «Sunt bătrân», îngână uneori singur. «Bătrân, bătrân și pă- mântul îmi fuge de sub picioare. Ochii imi sunt obosiți, uneori adorm pe cărțile mele. Toată știința mea imi dovedește numai cât de mult nu știu l Dacă aș aveă sămânța înțelepciunii, aș cumpăni și n’aș mai căută. Aș știi» Se ridică uneori din tron și incepeă să umble prin casă, încoace și încolo, insă mersul lui eră tot mai tremurător și mai nesigur. Un copil de curte priviă prin gaura cheii, i se făceă milă, căci iși iubiă și veneră stăpânul. Intră nechemat, și fără să fi băgat de seamă, împăratul se sprijineă de brațul tânăr. Insă atât de mult eră absorbit de gânduri, că niciodată împăratul n’a observat sprijinul tânăr și mergeă mereu prin cameră. Și oricât de comic ar fi, insă noaptea gândurile împăra- tului toate se adunau într’un cântec care îi sună mereu in qrechi Chinezul mi-a zis: împărate mi-i teamă, Înțelept precum ești, Că altul este, Și mai înțelept ca tine. Cu o mică sămânță, Pustnicul necunoscut citește Stelele și soarele, Și lucrurile dintru început Când lumea se iviă. «9 Vede ce a fost Șt ce va fi. Când amândoi vom fi morți. El liniștit și fără teamă, Se gândește la Dumnezeu. N’are nevoie de coroană de aur Nici de faimă sgomotoasă Și Oamenii toți Ii zic Sfântul. Acest cântec nevrednic de un împărat și de un om în- vățat, se înfipsese în urechile Iui Sofos și îl tulbură ori de câte ori încercă să închidă ochii. A treia zi trimișii împăratului s’au întors cu vestea că Pă- rintele Pantelimon nu știe de împărați și Coroane, de Prinți și Palate și ține să rămână în coliba lui. Pe împărat îl cuprinse furia. Nimeni până acum nu îndrăz- nise să-i refuze ceva. Furia nu-1 ajută să afle o cale mai bună ca să ajungă la scop. Văzând la urma urmelor că altfel [nu poate, și fiind cn totul absorbit de un singur gând: să aibă sămânța înțelepciunii,, bătrânul împărat luă hotărârea de a merge el la schimnic, dacă schimnicul nu vrea să vină la el. Se? spune că nu este el cel dintâiu care a ieșit din încur- cătură în acest fel. * * Trebuie să știți că trecuseră mulți ani de când bătrânul și înțeleptul împărat nu mai ieșise din Palat. Ajunsese atât de absorbit de studii încât numai cărțile îl mulțămiau și trăiă numai în lumea cărților. Nu uită nici de tre- burile împărăției deșî i se păreau adeseori nimicuri față de adevă- rurile din cărțile lui. Lumea reală nu mai aveă preț în ochii Iui. Eră primăvară. Natura eră îmbrăcată în cea mai gingașă • verdeață, copacii dădeau în muguri — și când Împăratul a eșit s’a minunat că vede lumea atât de frumoasă. Paserile cântau razele soarelui luminau toate lucrurile și o mireasmă dulce de liliac se răspândi ih aer. împăratul înălță capul, sorbi din adâncul frumuseții și își întinse amândouă mâinile tremurătoare ca și cum ar fi vrut să ie încălzească. Păreă mai . mult o vechitură îmbrăcată într’o — .90 — mantie imperială, prea grea pentru el. Fața lui eră ca de ceară barba lui străluciă mai puțin ca in casă. Nu spuneâ. nimic, prjviă numii in depărtare, dacă eră mulțămit, sau dacă ii păreă rău, ar fi greu de spus. I-au adus un asin alb ca neaua, Îmbrăcat in aur și cu o -șea roșie. Altădată călărise pe cei mai iuți armăsari, acum insă animalul acesta blând eră socotit ca cel măi potrivit pentru du- rerile și suferințele bătrânului împărat. Lumina soarelui îl amețiă și toată Învățătura, adunată de -atâția ani, păreă că se rostogolește ca o minge in capul lui. N’a fost ușor până când bătrânul Împărat a fost ridicat pe gravul animal de povară, care aveă onoarea să-l pbarte și co- roana s’a strâmbat puțin pe cap. Credinciosul copil de casă l-a ajutat și de astădată ,ca să țină coroana drept. împăratul s’a întors cătră el și i-a zâmbit. Pajul erâ ca o rază din lumina soarelui, păreă că e un colț de primăvară, O'părticică de verdeață, un tril din cântecul paserilor, pe când Imnăratul, cu toate podoabele lui străluci- toare, cu toată coroana lui, cu, toată învățătura lui, eră un bă- trân, un bătrân gârbovit cu ochii stinși, cari deabiă clipeâu la lumina soarelui. Nu știu dacă bătrânul și mândrul monarh spuneă toate acestea in cuvinte, insă știu că picioarele lui, mâinile*și ochii iui așă simțeau. Să' fi văzut insă cortegiul imperial în lumina soarelui 1 Țăranii stăteau tăcuți. Cu căciulile in mână și cu gura de- schisă așteptau să treacă. Mulți se închinau și mulți înghenun- chiau când treceă Împăratul.¹ Trebuiă să se fi întâmplat mare lucru ca Împăratul Sofos să meargă in țară, călare pe un asin alb ca neaua. Erau mulți, mulți ani decând supușii nu-1 mai văzuseră. Vorbiau despre el mai mult din poveste. Erâ venerat de toți și cei mulți și umili credeau că țara lor este Îmbelșu- gată și in căminurile lor este pace, fiindcă au un Împărat atât de înțelept, și poate că aveau dreptate.... Cortegiul împărătesc trecu prin câmpia înverzită și o luă spre munți, unde trăiă vestitul pustnic. Mulți și de multe feliuri erau in suita împărătească. Mulți de cari nu eră nici o lipsă, insă eră și pentru ei un prilej de plimbare, vieața de curte nefiind o plăcere in fiecare zi! 91 Mergeau în suită curteni și' ostași de toate gradele. Doi «medici, învățați, un farmacist, doi sanitari și mai multi asistenți ■4. a. ș. a. și un scrib cu o pană lungă și ascuțită. In frunte, lângă Împărat, mergeâ mitropolitul, episcopii și mulți preoți. In urmă veniă un astrolog și o țigancă bătrână care puteă citi viitorul într’o scoică. Firește că bucătarul-șef, înconjurat de mulți alți bucătari, eră și el acolo. Veniau apoi măcelarul, brutarul, aprinzătorul lămpilor, pantofarul, croitorul, camerierul personal al împăratului, inspectorul grădinilor, inspectorul grajdurilor și mulți alții cu titluri multe, cari de multe ori n’aveau nimic de făcut, însă sunau bine ca nume de curte — și înseamnă și asta ceva. Pe lângă aceștia se mai adunase o ceată de cerșetori, de țigani lăutari și mulți țărani cu ochii negri, liniștiți și demni. £ră un mare cortegiu împărătesc, fără capăt. Călătoria a ținut trei zile. Trebuiă să meargă încet, cu toate că Belisariu — măgarul cel alb ca zăpada, ar fi mers mai re- pede, însă picioarele împăratului nu țineau la calea lungă. La a'pusul soarelui împăratul eră dat jos de pe șea înce- tișor și dus într’un pat pregătit pentru el. Medicul-șef veniă solemn ca să examineze pulsul împăra- tului, iar astrologul, grav și tăcut, pregătiă telescopul, dacă Măria Sa ar fi vrut să cerceteze stelele. Bătrâna țigancă dădeă târcol cu ghiocul, iar camerierul căută să mai așeze cuverturile (învelitoarele) întinse pe pat, numai ca să arate și însemnătatea iui, printre atâția fără nici o treabă din cortegiul împăratului. împăratul doriâ din toată inima să fie lăsat în pace, însă împărații au mai multă răbdare decât își închipuie cineva și deși mulți se simt chinuiți totuși oricând vei află un zâmbet pe buzele lor. Dela sine se înțelege că șeful bucătar eră cel mai important personaj, după generalul comandant și după maestrul de cere- monii. Fiecare când îi eră foame îi arătă cât de înaltă poziție aveă și atunci mâncări minunate erău pregătite pentru fericirea ‘tuturor. împăratul, fiind bătrân, mâncă puțin, de sigur insă că toate multele și costisitoarele mâncări erau pregătite, oficial, pentru el. Împăratul rămâneă singur, iar suita mâncă, bea și se veseleă >la o distanță foarte respectuoasă. El așteptă să răsară stelele inia câte una, iar lăutarii se apropiau și întovărășiau gândurile • lui cu sunete scumpe din tinerețea lui. , Coroana îl făceă să fie singuratic. Eră obișnuit așă precum Stelele de pe cer sunt obișnuite în singurătatea lor, și niciodată nu vorbiâ și nu se plângeă, numai,uneori oftă, când îl dureau* picioarele. 'Toată înțelepciunea și toată maiestatea, lui împără- tească nu-1 puteau apără ca să nu simtă povara anilor. 4 * 4 A treia zi spre seară, dupăce au urcat pe o cărare de piatră, Sofos-împaratul a ajuns la locul unde părintele Pantelimon- trăiă vieața de schimnic gândind la zădărniciile lumii. împăratul și-a exprimat dorința ca să vadă singur pe sfân- tul, întovărășit numai de micul copil de casă care îi duce& asinul. Când a trecut și ultimul colt al stâncei, împăratul Sofos a stat față în față cu un bătrân care semănă straniu cu împăratul L Atât de mult semănau unul cu altul, încât amândoi, Sofos și copilul de casă, au dat semne de mirare. Numai că unul eră îmbrăcat în purpură și cellalt acoperit în zdrențe, altfel ar fi putut să fie frați. Aceiaș barbă lungă și albă, aceiaș nas încovoiat ca un cioc, aceiași umeri gârboviți de povara anilor, și sub- genele stufoase aceiași ochi stinși. Pustnicul aveă chilia tăiată in stâncă și deacolo priviă in larg lumea singurătăței. Ședeă pe o piatră și de jur împrejur erau multe volume ca și Ia împăratul Sofos, insă nici unul nu< eră deschis. Bătrânul pustnic păreă că a pus capăt studiilor și acum se odihnește. N’a dat nici un semn de închinare purtătorului de coroană, numai l-a privit țintă, și împăratul obișnuit să fie primit pretu- tindeni cu smerenie s’a simțit rău și n’a mai știut ce să spună. Bătrânul pustnic a trebuit să vorbească întâi: — Fii bine venit Frate — dacă ești însetat, acolo e un izvor de apă limpede și răcoroasă, Dumnezeu l-a dăruit ca o binecuvântare acestei pustietăți. — Nu sunt însetat, răspunse Împăratul, însă sunt ostenit,, căci am călătorit trei zile până am ajuns aci. — Căile Domnului sunt deschise tuturor, zise pustnicul- — Aceasta a fost grea, oftă cu greu împăratul. — 93 — — Ești bătrân, frate, zise părintele Pantelimon,' Ia vârsta ta ar fi mai bine să rămâi cu gândurile lui Dumnezeu, decât să umbli răscolind fața pământului. Deși Împăratul eră nemulțumit, totuș a socotit, că e mai cuminte să treacă cu vederea spusele pustnicului și răspunse tânguitor: — Am trimes soli ca să te cheme la curtea mea, insă tu n’ai vrut și de aceia, dorind cu înfocare să ascult cuvântul tău,, am Înfruntat ostenelile unei călătorii atât de grele. — Și eu sunt bătrân, a fost răspunsul bătrânului călugăr. Zădărniciile lumei acesteia blestemate nu-mi spun nimic. De pe Înălțimea acestei stânci Dumnezeu este aproape de mine și când: va veni sfârșitul zilelor mele, mâna Lui Îmi va închide ochii. — Dacă ai dorința ca să vorbești cu mine, coboară de pe asinul tău, căci îmi astupi lumina soarelui și mi-i greu să ridic capul. împăratul s’a simțit aproape j'gnit de acest fel de a vorbi, atât de deosebit de curtenirea obișnuită, dar a înțeles, că nici o protestare n’aveă rost. Cu ajutorul credinciosului copil de casă și oftând din adânc s’a coborât de pe Belisariu, prinzândii-și piciorul în faldurile mantalei de purpură. Belisariu n’a avut nici o emoție, a ciulit urechile și a dat ușor din coadă, deși nu eră nici o muscă pe acolo. Belisariu aveă filosofia lui. Părintele Pantelimon arătă o piatră alături de piatra pe care ședeă el. împăratul a luat loc pe piatra arătată, deși nu eră nici o pernă pe ea. Eră mai tare, mult mai tare ca tronul împărătesc, plin de perine. Mai de aproape Sofos-împăratul a observat că bătrânul sfânt nu știă ce este curățenia. Săpunul și chiar apa erau so- cotite probabil lux și nasul aristocratic al bătrânului Împărat eră înăbușit de atmosfera sfântului. Măria Sa se simțiă aproape bolnav când se uită la barba și părul părintelui pustnic. Nu se, puteâ minună tn deajuns cum se poate ca acolo să fie adăpostul unei minți rare. — Coroana și purpura ta nu se simt bine aici?, întrebă pustnicul, căci și el studiă cu grijă pe vecinul său. împăratul nu știă ce să răspundă; lipsa de ceremonial în mijlocul unei sălbătăcii îl făcuse să-și piardă rostul. — Le-am purtat muiți ani, răspunse el la urmă. 7 . 94 -—Tot așă și eu rassa mea, zise părintele Pantelimon. Adică eu n’am mai scos-o de patruzeci de ani. Fără să și dea seama Sofos* împăratul își strânse mai aproape mantia. N’a socotit că vorbele lui pot aveă uri înțeles așă de aproape. Belisariu necheză deodată, și îl sperie. — Am venit la tine cu o anume întrebare, spuse împăratul repede, ca îngrozit de gândul lui. Nu de mult a fost la mine un chinez foarte învățat, care mi-a povestit, că tu ai Sămânța Înțelepciunii. — Și alte multe semințe încă, adăugă pustnicul foarte liniștit. — Așă dar e adevărat!, strigă împăratul. — Dacă ți-a spus’o prietinul meu Ciu-Ciu-Sa, zise pust- nicul, să fii sigur, că e adevărat, căci un om mai sfânt, mai cu frica lui Dumnezeu, n’am întâlnit. — Pe mine adânc iri’a zguduit, mărturisi împăratul. — Ai căutat Sămânța înțelepciunii și pentru aceasta ai făcut călătoria?, întrebă pustnicul și o lumină curioasă luci în ochii lui. — Așâ este, mărturisi împăratul. Ai plantat-o vreodată? Face floare? Din rădăcinile, sau din mugurii ei capeți înțelep- ciunea? — N’am plantat-o încă, spuse părintele Pantelimon. — Cum nu mai ai nevoie de înțelepciune?, întrebă îm- păratul și glasul lui tremură de emoție. — Am înțeles zădărnicia lucrurilor lumii, zise liniștit pust- nicul. — Chiar și a înțelepciunii ?, murmură împăratul. , — Chiar și a Înțelepciunii. — De aceia tu nu ai nevoie de sămânță!, șopti împăratul. Părintele Pantelimon n’a dat nici un răspuns și împăratul simți că nu erâ ușor să capete dela ființa aceasta stranie, ceiace căută. * * * Copilul de casă, singurul martor al întâmplării a povestit mai pe urmă că stăpânul său n’a avut o zi tocmai bună cu pustnicul. Dar mai bine să-l ascultăm pe el însuși: — Am văzut cum Măria Sa. Împăratul eră nerăbdător. A fost foarte curtenitor, dar arii băgat de seamă că sângele lui — 95 — Împărătesc eră tulburat și că se stăpâneâ cu greutate. De altfel îmi dădeam seama că piatra tare pe care ședeă nu puteă să fie pe placul Măriei Sale. — Odată m’a lăsat să pun un covofaș sub el, dar repede l-a dat la o parte, căci tocmai atunci discută foarte aprins. — Bătrânul acela urât și murdar nu eră de loc cuviincios și vorbiă cu împăratul ca și cum ar fi vorbit cu un pelerin venit să-și ispășească păcatele. Ol nu pot povesti fără să nu tremur. — Dupăce au vorbit mult și cu însuflețire, când păreă tocmai că împăratul e de aceiaș părere, pustnicul s’a dus să aducă ceva din coliba lui. — Dorind să văd totul, mi-am aruncat privirile înăuntru ' și tot ce pot spune este că nici Belisariu nostru n’ar fi vrut să ' trăiască acolo. Ce miros, ce duhoare I, și copilul de casă se țineă cu mâna de nas. — Pustnicul s’a întors cu un săculeț în mână, de culoare albastră-vânătă și cu înflorituri galbene. Împăratul tremură de nerăbdare, dar bătrânul schimnic păreă că vrea să chinuiască pe Măria Sa împăratul. Pe mine simțiam că m’au cuprins căl- durile și că mi se strâng degetele. — In cele din urmă, împăratul nu s’a mai putut stăpâni. Mie îmi păreă bine, căci nu mai puteam sta locului și mă mi- nunam de tăria lui 1 Se ridică de pe piatra lui și stătfr drept în fața schimnicului, fața aceea cu surâsul ironic, fioroasă, dar murdară. împăratul a încercat odată să pună mâna pe sac și l-am auzit strigând: — Dacă nu te folosești tu, de ce nu mi-l vinzi mie? Iți dau tot ce ai vrea. Saci de aur, o țară din țările mele, un castel. Voiu clădi o biserică mare și frumoasă care să poarte numele tău... Bătrânul pustnic însă dădu din cap și privind apusul soa- relui, zise: In fiecare dimineață mă bucur de slava zorilor, pen- truce ași duce dorul lucrurilor omenești... Stăpânul meu, împăratul, s’a așezat iarăș pe piatra lui și și-a ascuns fața în palme ca și cum ar fi plâns, însă nu plângeă, ci numai se gândeă*... S’a ridicat apoi și a spus ceva, ceva foarte trist, însă n’am înțeles bine ce. Pustnicul s’a ridicat și el. Avea o expresie — 96 — ¹ ■ ■ - batjocoritoare, ca și cum s’ar fi bucurat de zăpăceala vecinului său. Așă bătrân, și părăsit, și o ruină trupească cum eră, îi păreă totuș că e mai bine de el decât de împăratul, și cu toată: sfințenia Iui de schimnic, se bucură. Insă tocmai când Măria Sa împăratul mi-a făcut semn să; pun șeaua pe Belisariu, arătându-și astfel dorința ca să plece,, tocmai atunci pustnicul băgă mâna în sac și scoase o sămânță, * ca sămânța de bob, însă mai .lată, strălucitoare și roșie. Am 1 văzut pe Împăratul cum s’a luminat de bucurie și cât de re- * pede a întins mâna. — Iată, zise pustnicul, vreau să-ți dovedesc, că n’am tre- « buință nici de bogățiile, nici de măririle tale, că desprețuiesc i toate zădărniciile lumei acesteia, că nu pot să fiu cumpărat nici j cu aur, nici cu vorbe lingușitoare, că nu pot să fiu îmblânzit > nici de măQia împăraților. Vreau să-ți dovedesc toate acestea ' și de aceea îți voiu da comoara după care ai venit, în dar;. ' darul unui cerșetor pentru un împărat. Și bătrânul pustnic în- > cepu să râdă. . Un râs aspru, batjocoritor, hidos că l-aș fi gâ- tuit cu mâinile mele, de aș fi putut, însă stăpânul meu se aplecă;. și-i sărută mânai Da, am văzut cum a sărutat mâna aspră și urâcioasă a bătrânului schimnic! Îmi veniă să nebunesc! 1 Toate cum lea povestit copilul de casă... ♦ ♦ ♦ împăratul aveă acum Sămânța înțelepciune!! Călătoria lui nu fusese zădarnică, acum eră mai bogat cu o mică sămânță, roșietică. Firește că așă cum o căpătase nu fusese împărătește. Noroc că numai micul copil de curte fusese martor, însă de câteori îșî amintiă cum vorbise pustnicul cu el, sângele i se ridică fier- binte până la tâmple. Bătrânul și murdarul sfânt se purtase aspru, însă împăratul își dădeă seama că pustnicul în zdrențe aveă ce e mai bun în el. Acum Insă țineă in mânile lui Să- mânța înțelepciunii, vrednică să-i dea răsplata umilinții. La întoarcere împăratul a privit mulțămit bogățiile țării lui și s’a bucurat de frumusețea ei. Când s’a coborît în câmpie s’a minunat de valurile grânelor, un ocean de belșug fără sfârșit. Satele prin, care treceâ, toate păreau mulțumite și binecu- vântate. Curate și vesele, pline de copii cu obrajii roșii și să- 97 nătoși, care râd, și șe bucură, și sburdă, ca și cum toată lumea •ar fi o grădină plantată pentru bucuria lor. La vederea lor, împăratul Sofos ridică trei degete în semn de binecuvântare, femeile ii aruncau flori in cale, iar clopotele bisericilor sunau puternic, umplând aerul primăverei cu sunetul impărăteștei buneveniri. Scuturat ușor de Belisariu, Sofos-împăratul se simțiă Îm- păcat cu lumea, se simțiă plin de bunăvoință și de dragoste față de poporul lui. O mândrie părintească străbăteâ bătrână iui inimă, aveă iluzia că cu zâmbetul lui ar puteă face ca grâul să se coacă și ar puteă apără de nefericire căminele celor săr- * mani. Se imbătă cu aceste gânduri și uită că a fost un om care se ziceă că e «sfânt» și care n’a ținut seamă nici de co- roana, nici de maiestatea lui. Când a ajuns la palat împăratul eră obosit și a oftat mân- gâiat Și mulțumit, când a putut să se așeze pe pernele moi ale jețurilor împărătești. Seara, dupăce a aruncat de pe el toate hainele de purpură și a îmbrăcat o haină simplă de catifea neagră, bătrânul îm- părat a sădit sămânța cu degetele lui tremurătoare. Și-a dat coroana la o parte, s’a pus la papuci, și-a așezat -ochelarii mari pe nas. Nu mai aveă nici o înfățișare împără- tească, însă copilul de casă pe care îl chemase să-l ajute, îl iubiă mai mult așă. Păreă un bun și bătrân bunic, iubit de f toată lumea. Amândoi, copilul de casă cu părul auriu și bătrânul îm- părat cu părul alb, stăteau cu capetele plecate asupra celui mai de preț vas de faianță persană, ales de împăratul Sofos ca sin- • gurul vas demn să primească prețioasa sămânță. Și ce vasl Dulce, strălucitor, scăldat în albastru și verde, ca și cum sma- ralde și turquoase s’ar fi topit în scânteierile lui. — Când s’a sfârșit ceremonialul sădirii, Măria Sa împăratul a dat vasul de atât de mare preț micului copil de curte ca să-1 așeze lângă patul împărătesc. Numai atunci, ca un copil care a ascuns o comoară de mare preț sub pernă, împăratul și-a mângâiat ochii privind încă odată sămânța cea rară. Apoi a îngăduit pajului-să stingă can- •dela și a adormit. Pajul a sărutat mâna împăratului și s’a dus... * * * *' — 98 — Ostenit de călătoria, Sofos-împăratul a dormit adânc și numai tn zori a fost trezit de o puternică sguduitură. împăratul a tresărit în patul lui, părul i-s’a răsfirat în jurul capului ca firele de argint, s’a văzut deodată cuprins de niște rădăcini albe, ca de niște șerpi cari se târau peste patul lui. Iar vasul cel de preț se sfărâmase în mii de bucăți I O buruiană rea, mare cât o tufă, păreă că răsare și crește amenințători Speriat împăratul priveă cu groază în jurul lui ca și cum ar fi fost prins in lanțurile unui vis fioros. își trecu mâinile prin pârtii vâlvoi, pipăi cuvertura (invelitoarea) de mătase a patului, * cu un simțământ straniu și temut âlinse rădăcinile cele albe. Nul nu dormiă, eră treaz! Apoi deodată împăratul sună furios clopoțelul. Curtenii au trecut printr’un ceas greu până au descurcat pe Măria Sa din lanțurile nenumăratelor rădăcini albe. Fiecare - din mișcările lor erau întovărășite de oftaturile împăratului. Deși Sofos împăratul eră îngrozit de lucrurile încurcate, cari îngro- ziseră și pe curteni, eră însă și desnădăjdujt ca să nu se în- tâmple vre-un rău plantei celei rare. A oftat adânc ca și cum ar fi fost mântuit, când la urmă a fost liberat din lanțurile fioroase. împăratul a dat poruncă ca planta să fie sădită sub fe- reastra camerei lui de culcare, în grădina îngrădită numai pentru el. îmbrăcat cu haina lungă de catifea neagră, cu șuvițele pă- rului bătute de o ușoară adiere, el însuși a supraveghiat plan- tarea. Când rădăcinile cele multe au fost toate îngropate, îm- păratul a bătătorit cu papucii lui vechi și cam rupți pământul împrejur. Pe urmă a privit mulțumit cum copilul de curte stropiă planta cu o cană de aur cu stemă împărătească. Când însă împăratul priviă planta i-se păreă că își bate joc de el ca și pustnicul, deși planta nu aveă nici gură, nici ochi, nici glas. — Când și cum îmi va veni înțelepciunea dela ea? se întrebă împăratul și de bunăseamă că toți ne întrebăm la. fel. Cum? * * * — 99 — Și a doua oară împăratul a fost trezit din somn neașteptat de dramatic și straniu. Iarăș în zori somnul lui ușor a fost tulburat de sgomote de sticlă spartă și spre marea lui mirare a văzut cum o ramură mare pătrundeă prin fereastră și în urma ei alte multe ramuri, până s’a întunecat și un vânt ușor al frun- zelor umplea camera. O ramură s’a întins până la patul împăratului, capătul ei s’a împărțit în mai multe crenguțe ca niște degete tremurătoare. Părul împăratului eră vâlvoi și frica i s’a oprit Iii gât încât; nu mai puteă nici să strige. Cu mare greutate Măria Sa a putut să întindă mâna și să sune clopoțelul... Când însă oamenii curții au pătruns în camera stăpânului lor, I-au găsit întins în pat, fără putere, și camera întreagă erâ plină de ramuri multe, tremurătoare cari pșreau că râd. înspăimântați au privit ceeace nu-i de crezut și au văzut cum zidul camerei se nă^uise ....................................... Nu veți puteă crede ce vă voiu povesti acum. E de neînchipuit. Planta care într’o noapte a crescut cât o tufă și a sfărâmat: vasul persian de mare preț, a crescut în a doua noapte cât un copac, a sfărâmat geamurile cu ramurile și a dărâmat zidurile camerei de culcare a împăratului și acum creșteă liberă în bătaia tuturor vânturilor. Din ceasul acela, nenorocire peste nenorocire a urmat și lucrurile s’au întâmplat așă de repede că abiă pot fi povestite în șirul lor. Arborele grozav, răsărit din sămânța înțelepciunii, creșteă, creșteă mereu, se puteă urmări, cât crește în fiecare clipă. Rădă- cinile lui uriașe se împrăștiau în toate părțile, în cât temeliile palatului au fost sfărâmate, zidurile dărâmate și ramurile uriașe se întindeau în tot parcul încolăcindu-se peste tot locul, ca: niște monstruoase reptile. împăratul a văzut cum i s’a năruit palatul și abiă a scăpat' cu vieața. Cele zece plăgi din istoria Egiptului n’au produs mai mare spaimă, — căci rădăcinile cele groaznice n’au putut fi îngrădite numai la grădinile împăratului, ci s’au împrăștiat peste • întreaga țară, ca ciuma. — 100 — Câmpiile erau.răsturnate, păduri Întregi scoase din rădăcini, , biserici năruite, case dărâmate și pretutindeni se întindeau > rădăcinile groaznice, ca un mare balaur din povești. ' - Unde a fost odată palatul împăratului S of os acum eră un rf arbore uriaș întunecat ca noaptea și rădăcinile lui pustiiseră 1 întreaga țară, distrugând sute de ani de muncă și osteneală. | Toate câmpiile îmbelșugate ale împăratului, unde fusese | altădată vieșță și bogăție, eră acum o sălbătăcie imensă. De groază oamenii fugiseră din satele lor dărâmate la * munte, spăimântați de acest nou fel de cutremur care distrusese •câmpiile și casele. Fugiseră și copiii. Țara întreagă eră plină de jale. Sofos împăratul ședeă pe ruinele palatului său și lângă dânsul aveă numai pe credinciosul copil de curte. Curtenii fu- giseră și ei. Împăratul nu se mai gândiă să cerceteze, nenoro- cirile se grămădiseră atât de repede, încât îi zăpăciseră cu •totul mintea. Doriă numai un lucru: să scape de umbra îngrozitoare a Arborelui înțelepciunii și să ajungă la lumina soarelui. Insă încotro se întorceă crengile arborelui II urmăriau, gonind dela el lumina. Rătăcit pe o cărare întunecată a îndrăsnit să murmure: — Dacă la urma urmei, aș fi aflat mai multă înțelep- ciune! încă din această lovitură am uitat tot Ce știam mai înainte. Care este noua învățătură dobândită? Cât de trecătoare sunt lucrurile pe cari le socotim veșnice! Cum toată puterea, toate bogățiile și toată măreția pot să piară într’o noapte I — Oare aceasta este înțelepciunea? — și bătrânul părăsit Si singuratic dădeă din cap, iar lacrimi calde li picurau în barba albă și răsfirată. Haina de catifeâ neagră se murdărise și aveă o ruptură ia mânecă. Când toate fuseseră distruse, împăratul iși uită și coroana și cărțile la cari țineâ atât de mult. Pajul îl priveă cu ochii lui rotunzi, învăluindu-l cu o res- pectuoasă dragoște. Nu știâ ce să spună, fusese atât de speriat când se năruise' palatul. Nici nu știâ cum a scăpat Păreă că toată lumea se sfarmă în bucăți și el își salvase vieața. _ 101 — «Grozav copac, grozav copac» repetă el, «să fugim de umbra Cui». Țiiieă de mână pe bătrânul împărat și*l ducea printre toate pietrile, însă nu puteau scăpă de umbra fioroasă a arborelui. «Nu mai am palat» zise împăratul, așezându-se nemângăiat pe o piatră. «Nu mai am cărți, nu mai am coroană nu mai am nimic»... oftă împăratul și își trecu mâinele prin părul lui alb. «Mi-am pierdut și un papuc», ziceă el și își învârteă mâinele în căciulă. $ Micul copil de casă se alipiă tot mai strâns de împăratul și șutele Iui aurii ajungeau până la locul unde haina împără- tească eră ruptă. Apoi deodată i-a venit lui Sofos-impăratul o idee. — Adu-mi pe Belisariu, zise el tovarășului său. — Vreau să mă duc iarăș la călugărul Pantelimon, vreau să-l întreb, vreau Înainte de a muri, șă mai vorbesc odată cu pustnicul. . — N’o să mori I, strigă copilul împărătesc. — Pentruce să trăiesc? întrebă împăratul și cu un gest vag arătă toate ruinele din jurul lui. Copil drag, cu șuvițe , aurii, pentruce să trăiesc? Și de fapt micul paj nu înțelegeă nici el pentru, ce, afară -doar că el îl iubeă. Copilul însă eră prea sfios că s’o spună. — Adu-mi pe Belisariu, repetă bătrânul și copilul se supuse și plecă. Insă Belisariu nu putea fi găsit nicăieri, eră greu să știi unde fuseseră grajdurile împărătești. In cele din urmă au găsit un măgar bătrân rătăcit prin grădinile particulare ale împăratului. Bătrânul măgar eră murdar și slab, numai de călărit pentru un împărat nu eră. Măria Sa împăratul l-a privit cu desgust. «Cerșetorii însă n’au de ales», zise el râzând, însă râsul nu eră veselie. Copilul de casă i-a luat haina de pe umeri, a aruncat-o pe măgar și a ajutat pe stăpânul său să se urce. Nu aveă frâu, însă copilul mergeă înainte și în urmă veneă măgarul cu împăratul. Așă a venit Sofos-impăratul la pustnicul Pantelimon, pe care unii oameni îl chemau «sfântul». Pustnicul Pantelimon își înălță capul, clipind puțin din ochi, căci soarele îi eră în față.. 2 102 — — Unde-i mantaua de purpură și coroana de aur, împărate? întrebă el. — S’au dus! — Sămânța înțelepciunii a crescut așă precum ai dorit ?, a fost a doua întrebare a schimnicului. J — A crescut atât de mare și puternică încât a distrus toate- . stăpânirile mele și toate gândurile din mintea mea. — Dintru început, zise pustnicul, omul rău vrea să> r mănânce < din fructul Arborelui înțelepciunii, căci altfel ar muri. Nu-i bine să încerci puterea Domnului, nici nu-i înțelept să; pătrunzi tainele pe cari el le-a ascuns oamenilor. — Dorința mea eră să cunosc toate lucrurile, mărturisi împăratul. — Și Domnul a plecat capul tău în țărână, continuă pust- nicul sălbătăciei. — Așă este precum spui, capul meu a fost trântit în țărână; —Lucrurile lumii acesteia sunt trecătoare și toate ajung ruină, zișe pustnicul. Nu adună comori pe pământ. — Ale mele s’au dus toate, oftă împăratul. Apoi au tăcui și cei doi bătrâni se priviau unul pe altul. Mai mult ca nici odată asemănarea lor eră isbitoâre. — Ai și altă sămânță, întrebă mai târziu împăratul, cu> care aș puteă să îndrept răul pe care l-am făcut?. i — In sacul meu sunt multe semințe, zise pustnicul. Acum ești mai aproape de mine, frate, și de aceea înainte de a plecă îți voiu da o sămânță care să te călăuzească spre lumina adevărului. . < —• Unde s’o sădeșc? întrebă împăratul, sfios ca un copil — Aproape de țărmul mării, spuse pustnicul, la. răsăritul soarelui și acest copil, tovarăș al tău, s’o stropească cu lacrimile lui. — E bine ca un copil să plângă? întrebă împăratul. —- Lacrimile nevinovate, spală păcatele lumii, grăî schimnicul. împăratul biruit de o emoție stranie și necunoscută, Inge- nunchie, iar pustnicul puse în mâna lui o sămânță.albă ca zăpada. , — Acolo, pe cărarea aceea poți ajunge la mare, dacă mergi toată noaptea, în zori vei fi acolo. —- Voiu merge, zise împăratul. — Binecuvântarea mea cu tine, grăi pustnicul și sculându-se- în picioare, schimnicul înălță mâna ca preotul în fața altarului.. ' — 103 — Împăratul a mers toată noaptea.- Copilul de curte după măgar, grăbindu-1 mereu cu biciul. De câteva ori copilul s’a Împiedecat și a căzut printre pietre,; eră strașnic de obosit și-i eră Somn. Numai marea lui iubire pentru bătrânul împărat 11 'țineă pe picioare, , Au ajuns la țărmul mării tn zori Soarele răsărise în măreția lui, scăldând pământul, cerul și marea cu razele lui. Aici a descălecat Sofos-împăratul și cu mâinele lui triste și tremurânde a îngropat în pământ sămânța cea albă. Sunt ostenit, ,sunt ostenit, murmură el, însă călugărul Pan- telimon a spus adevărat că zorile sunt mărețe, mărețe fără cuvânt Mă voiu întinde puțin ca să dorm. Stai lângă mine, mic tovarăș, și mâine dimineață când va răsări sămânța, voiu află adevărul. Aplecându-și capiii, împăratul fără coroană, sărută pe frunte pe micul lui copil de casă. Apoi adormi... Copilul de casă a așteptat mult lângă bătrânul care dormiă. Eră obosit eră flămând și locul eră pustiu. Ii eră teamă. Insă fiind porunca împăratului, se țineă treaz și așteptă. Odată s’a aplecat asupra locului unde împăratul pusese sămânța în pământ și a văzut cum pământul eră puțin crăpat și cum o plantă mică începeă să răsară. — Cât va fi de fericiți, gândi copilul și această speranță li dădeă mai multă putere să rămână treaz. Insă ceasurile se lungeau prea mult pentru un copil. ¹ La apusul soarelui, copilul a văzut planta răsărită. — Ol va fi atât de fericiti II voiu trezii Aplecându-se lângă bătrânul lui stăpân, copilul îi șopti ceva în urechi. împăratul nu se mișcă și atunci copilul îl scutură încetișor. — A răsărit sămânța, strigă el, a răsărit, trezește-te, trezește-te ₜ și vezi! ' Insă bătrânul împărat nu deschise ochii să vadă planta, căci pe altJărm Dumnezeu li deschisese ochii lui trudiți de căutarea înțelepciunii, îi deschisese Dumnezeu ochii la un adevăr mai veșnic decât cel arătat de părintele Pantelimon în munții tăinuiți... _ _ ,, Din englezește de Em. PanaiteSCU. -----;----- 2*. '" '■ <. > . ■ ' ' ; ■ <1 — 104 — < Reîntoarcerea (Sonete). Părinților mei. f» ' Din goana mea p’hotarele străine Revin târzia la casa părintească începe acuma tot să mă cunoască Șl bucuroase, toate râd la mine. Să ’mbrățișez și pietrele îmi vine Iar inima stă ’n pieptu-mi să plesnească Când a început departe să zărească Căsuța amintirilor senine. Trec pragu ’ncet, e-o pace ca de moarte Dar mama mă cunoaște de departe Și într’o clipă gâtul mi a cuprins. Iar tata, bietul, greu de vreme nins îmi zice blând cu vocea-i de moșneag — ^Bine-ai venit feciorul nostru drag b II. Sunt toate ’n cas’ așă cum le-am lăsat Biroul vechi cu cărțile ’n risipă Oglinzi, portrete; A timpului aripă Doar colbul peste ele a presărat. iar tata, paf c’ ușor s’a aplecat încolo cum îl știu ai vechea-i pipă Și mama agitată ce în pripă M’a și luat acum l-a cercetat. ♦ Și-n timp ce povestesc din trista-mi vieață încet te lunec lacrime pe față Și-apoi bătrânii triști, pe gând! rămân. — Dela una la alta. Vânătorul vedeă și eu nu vedeam- Când plecă nenea Ionică, vărul mamei mele, la vânătoare» mă luam și eu după el. Eram copil pe atunci. li plăceă să merg cu el, că nu făceam gălăgie, umblam tiptil ca e l, și fi aduceam vânatul acasă. Multă vreme n’am priceput eu cum vedeă nenea Ionică» printre frunzele dese ale pomilor, și printre erburile mari ale livezilor, cele mai plici paseri de vânăt, pe când eu,' cu toate că mă uitam mai atent decât el, nu le vedeam decât numai când sburau. x într’o zi, stăteam pe prispa casei, și mă jucam cu un pisoi, când îl văd pe nenea Ionică trecând ia vânătoare. Cum mă văzh imi zise: — hai nepoate să împușcăm câ- teva paseri. — Nu mai merg, nene Ionică, dacă nu mă înveți și pe > mine cum să văd vânatul înainte de a sbură. — Hei! nepoate! te-aș învăță dacă aș putea 1806 eu asta fără învățător. — Cine și unde e învățătorul, zisei eu? — Nu e pe aici, nepoate dragă, Învățătorul; a plecat,să-și caute nevasta. — Unde li e nevasta? — Dumnezeu știe pe unde umblă și ea; se zice că stă ascunsă prin sân pe lai oameni. N’am priceput nimic din toate astea! Vrusei eu să-i mai pun câteva întrebări lui nenea Ionică, dar el mi-a tăiat vorba spunându-mi: lasă că o să înțelegi tu astea când te-i face mai mare, acum să mergem ca să nu perdem pe profesor și pe nevasta lui. Crezând că nenea Ionică, râde de mine, ii spusei: Cum bag eu de seamă vrei să mă păcălești, dar să știi că nu mă las până n’oi vedeă vânatul fnantea dumnitale? . După vre-o șase ani, eram soldat, voluntar la o baterie* de artilerie din București. Sergentul major, reangajat, mă Intre- buință la cancelarie și mă luă cu el la inspecția oamenilor și — 106 — a cailor. începusem să mă bucur de încrederea Iui și a oa- menilor din baterie, și doriam să mă disting din ce In ce mai ‘ mult Intre altele doriam să prind și eu, ca sergentul major, diferitele greșeli, și părți rele Ia inspecție, — dar îmi eră im- posibil să le observ înaintea sergentului major. < Odată i-am spus sergentului major că nu Înțeleg cum vede el o'rice greșală cât de mică, pe când eu nu le pot vedeă, deși îmi dau toată silința, și l-am.rugat să mă învețe și pe mine. Trebue. să mai mănânci ciorbă multă, până să înveți me- șteșugul ăsta, zise sergentul major. Asta nu se învață nici din carte, nici din vorbele oamenilor, ci, vine așă dela sine, dacă ți-e dragă meseria și dacă o faci vreme îndelungată. Nu mi-a trecut atunci prin minte legătura ce există între spusele de altădată ale lui nenea Ionică și spusele de acum ale sergentului major... „ După vre-o opt ani, sublocotenent intr’un regiment de in- fanterie din Ploești, m’am căsătorit. Soția mea, țineă foarte mult să-i cumpăr o blană de vulpe albastră. Eu susțineam să ia una de epure sau de miel de RusitL Eră, pe deoparte, diferență de preț, care mă făcea să susțin teza mea, pe de altă parte mi șe păreă că nu-i nici o deose- bire. Negreșit că a triumfat soția mea, iar eu am rămas cu cre- dința că a fost vorba de o simplă încăpăținare a ei. După vre-o cinci ani, am mers cu Un văr al meu, la o vedere. Viitoarea mireasă aveă la gât o blană de epure, ca cele din care voiam să cumpăr soției mele. Tot timpul cât am stat acolo, m’a Chinuit această blană care nu o puteam suferi, față de blana de vulpe albastră a soției mele, superioară în calitate și în frumusețe. Când am plecat de acolo, vărul meu, încântat de fată și familia ei, îmi spune între altele: îmi veneâ să mă reped la ea s’o sărut, cât eră de frumoasă și de bine încadrată cu blana aceia bună dela gât N’am zis nimic... dar atunci, pentru prima oară, mi-a trecut prin gând cazul când eu nu puteam vedea la un moment dat ceeace vedeă nenea Ionică și sergentul major, deși aveam vederea mai bună decât ei, și dorința de a vedeă mai pronun- țate decât a lor. ■ — 107 — De atunci am întâlnit mii de cazuri tn care am putut vedeă «că ochiul și urechea unora, văd și aud lucruri și fapte pe care altii nu le văd și nu le aud. Negreșit, că paralel cu aceste dese pbservațiuni, am prins -din cărțile cetite și explicarea psihologică a acestui fenomen «de Apercepție. Toate acestea le istoriseam unui tânăr ’doritqr de a se «cultivă, care, de câte ori mă prinde, mă sucește și mă învâr- tește tn așă fel, că mă pomenesc stând de vorbă cu el ceasuri întregi, deși aceasta nu-mi intră tn obicei... — Dar, cum rămâne cu învățătorul și cu soția lut, despre •care ți-a vorbit unchiul dumnitale când n’ai voit să te duci cu •el la vânat ?>mă întreabă tinăriil tn chestiune. — Este ușor de înțeles — răspund eu — că învățătorul și soția erau închipuiri ale lui nenea Ionică, vrând să spună că puterea de a vedeă și a auzi mai bine decât alții, se naște cu timpul și cu răbdarea care, spuneă el, se zice că stă acunsă în sân la oameni. — De ce stai pe gânduri — întreb eu pe tânăr, — vă- zându-1 că nu mai răspunde nimic, deși obiceiul lui eră cu totul altfel? — Mă gândesc că dacă este așă, atunci poți auzi și vedeă numai lucruri rele dâcă timpul și răbdarea le pui in serviciul lor. — Negreșit că așă este — răspund eu — dar pentru asta intervin alți învățători: binele și frumosul. Ion Manoiu Delabran. 3mn. In zori, pe ramurile tinereții, Cresc singuratici muguri ai iubirii; S apropiem clipita fericirii Cu dragostea ce dă scânteie vieții, Fiți buni, fiți drepți, cântați, pământul cântă, •In orice fată crește-o primăvară Ce se mlădie pe cărări ușoară., Șl ’n haină de lumină se ’nveșmântă. - Volbură Poiană. — 108 — Constatări dureroase.¹ I Nu știu dacă mai bântuie in vre-o țară mâncărimea de a; critică, de a micșoră și depreciă munca deaproapelui ca la noi, unde atâția inși par’că n’au altă meserie decât de a*și îmbă- loră gura pe mâncate și pe nemâncate. Și, dacă critica s’ar face în cunoștință de cauză și pe temeiul solid al realității, n’aî zice nimic, dimpotrivă: te-ab bucură de intervenția acestui factor atât de util îh perfecționarea lucrurilor omenești. Când vezi insă, că această critică călărește pe. învinuiri fără temeiu, pe ignoranța desăvârșită a situației reale, atunci trebue* să te re- volți împotriva celor care întrebuințează această armă cu două tăișuri, care dacă nu vindecă, de-atâteaori rănește sufletele sim- țitoare, retezând avânturi și înțărcând dragoste de muncă. ⁷ De âstădată vreau să arăt nedreptatea care se face școalei secundare, și aitiărăciunea pe care o produce învinuirea atât de frecventă, că scăderea nivelului instrucției din aceste școale se datorește profesorilor *cursiști*. Că vor fi între aceștia oameni neglijenți și insuficient pre- gătiți, pentru clasele în care predau, — nu mă îndoiesc. Aceștia, în tot cazul, sunt un rău în școală, ca și profe- sorii suficient pregătiți, cu studii academice complete, dar le- neși, cu sentimentul datoriei încă in. fașă. Cauza principală a scăderii nivelului instrucției in școalele secundare trebue căutată aiurea: în insuficiența pregătirii pe ' care o aduc elevii din școala primară. Fiindcă nimenea nu și-a luat osteneala să facă această do- vadă, o fac eu, pe baza constatărilor făcute anul trecut asupra elevilor din cl. I dela liceul tu anul acesta nu se vor mai prezentă, pentru înscriere In liceu, elemente ca cele arătate aici, voiam să renunț la publicarea lui. Fiindu-mi înșelată speranța, mă văd nevoit in interesul școalei, să revin asupra hotărârii șr să-l dau publicității. A. B. — 109 — șubrezenia temeliei pe care trebue să zidească azi profe- sorul, sunt gata, la orice ocazie, să dea expresie celor mai ne- favorabile păreri asupra nivelului instrucției din școala secun- dară, punând toată vina în cârca corpului didactic dela această școală. Dovedind această lipsă de pregătire, dovedesc, cred, șr primejdia care ameninjă viitoarea noastră pătură intelectuală, ră- mânând în inferioritate față de clasa intelectuală a neamurilor conlocuitoare, ale căror școale, având suficienți și probați în- vățători, funcționează mai cu spor decât ale noastre. Constatările mele privesc numai cunoștințele de limba ro- mânească, fiindcă, din cele ce voiu arătă la această materie, poate oricine să conchidă și asupra cunoștințelor dobândite, în cei patru ani de curs primar, la celelalte obiecte de învățământ' Și, deși programa școalei primare m’ar îndreptăți să cer dela absolvenții acestei școale cunoașterea părților de propo- zițiune și de vorbire, distingerea unei lucrări prezente de altă trecută sau viitoare, deosebirea singularului de plural, noțiunea celor trei persoane etc., de care covârșitoarea majoritate a ele- vilor n’are idee, — mă voiu mărgini la lucruri mult mai ele- mentare, Ca: cunoașterea literelor și a sunetelor pe care le re- prezintă, distțngerea deolaltă, în scris, a celor mai obicinuite cuvinte, despărțirea cuvintelor în silabe, întrebuințarea literelor _ mari etc. ♦ . Dupăce am fost deplin orientat asupra pregătirii aduse de elevi din școala primară, prima lucrare în scris, pe care le-am dat-o, a fost copiarea, din carte, a poezioarei lui Coșbuc «Dra- pelul», — o poezioară de 4 strofe de câte 4 versuri scurte* Trebuie să adaog că copiarea s’a făcut numai dupăce poezia a fost cetită și explicată de mine, apoi recetită de mai multeori de elevi, memorizată și declamată. O mai ușoară lucrare cred că nu li se putfeă da. Și care a fost rezultatul? Din 41 lucrări au fost clasificate cu nota foarte bine: 5, cu bine: 7, cu bine-suf.: 3, cu suficient: 3, cu suf.-insuf!*: 7, cu insuficient: 13. Eram dezolat. Văzui că aici nu mai poate fi vorba de tra- tarea materiei de cl. I de liceu, cl, în multe cazuri, de ceă din ci. I primară. Mă conformai deci împrejurărilor. Trebuiă să măz. — 110 — gândesc Insă și la lucrarea a Il-a și desperam când mă gândiam ' la ea. Ce-am făcut, ca să pot nădăjdui o lucrare mai bunicică ca cea dintâiu? Am obligat pe fiecare elev să-și cumpere un caiet mai voluminos, tn care aveă să scrie pe fiecare oră de română, după dictarea altui băiat, câte 10 șire. Aceste dictate aveau să fie controlate apoi, cu cartea, de cei care le-au scris, greșelile trebuiau subliniate și Îndreptate la margine. Fiecare lecție aveă să mai fie controlată odată de un coleg al elevului, care coleg Îmi raportă în fiecare oră, dacă s’au subliniat și Îndreptat toate greșelile sau ba. Al treilea control îl făceam eu, — nu la toți, firește, fiindcă nil aveam vreme. Aceste dictate de câte 10 șire s’au făcut anul Întreg și aveau de scop: obicinuirea elevilor cu forma cuvintelor și cu transcrierea lor după rostire. Pentru lucrarea a doua, care urmă să se facă la o lună după cea dintâiu, având dureroasa experiență a acesteia, am procedat in felul următor: In locul celor lO șire de dictat, fiecare elev a trebuit să scrie pe o oră, din memorie, rugăciunea Tatăl nostru, având totodată să și sublinieze și Indrepteze la margine greșelile făcute. > «Greșelile, le-am spus, nu vor fi considerate, la notare, - decât dacă nu sunt Îndreptate. Notă rea vor căpătă numai cei care nu-și vor fi corectat greșelile». Scopul , meu. eră să-i desbar de greșelile pe care le fac. Am mai adăogat deci: «Cei care vor copiă rugăciunea din carte, nu-și vor puteă da seamă de greșelile pe care le-ar face, scriind-o fără carte, și interesul fiecăruia e să-și cunoască aceste greșeli ca să se știe feri de ele. Copiind-o din carte, nu mă veți Înșelă așadar pe mine, ci vă Înșelați pe voi înșivă. Scrieți deci rugă- ciunea din memorie și îndreptați-vă apoi greșelile cu ajutorul cărții». Că elevii m’au înțeles și s’au conformat dorinței mele, m’am convins din multele greșeli, pe cari le-am observat în- dreptate la marginea caietelor. într’o oră următoare le-am dat apoi ca lucrare lunară — neincumetându-mă să le dau altă lucrare — aceeași rugă- •dune, spunându-le elevilor: «Băgați bine de seamă, să nu mai — 111 faceți și acum greșelile, pe care le-ați făcut când ați scris ru- găciunea acasă». Fețele elevilor s’au înseninat de bucurie, că au căpătat o teză atât de ușoară. Cetiam din fața fiecăruia convingerea, că pe lucrarea aceasta va- luă nota cea mai bună. - Și rezultatul?... Foarte bine: 2, bine: 6, bine-suf.: 2, su- ficient: 5, suf.-insuf.: 11,. insuficient : 13 inși. Și, fiindcă e deJnteres să se vadă cum Își însușesc copiii, în școala primară, rugăciunile, —■ iată și specimepe din această lucrare: Tatăl nostru: Tatăl nostru carele ești in cer: care le ești, cărei ești, în Cer, In ce- zurii (2),¹ Incerurii, în Ceriuri, tn ceri, ân, carele ștince-ri. sfințească-se: sfințeascăsă, sfințascăsă (5), sfincescăsă, afin- țeascase, sfințească’să, sfințeascăte, sfin-țeascăse. numele Tău: Numeletău, numeletău (2). vie împărăția Ta: Vien părăția ta (2), vien Părățiea ta, în părățiea (3), fie tmp. ta, fie ’n părăția ta, fien In părățiea ta, vie ’n părățiea Ta. , fie voia Ta: fi’en voia ta, facăsă (2), vie voia ta, voiatta, in voia Ta, vien voea ta, vină voia ta, fien In voia ta,, fie în voiata. precum în cer: tn cerurii, în ceri (5), Incer, precumâ tn cerul. așa și pe pământ: așia, așea, pepământ, prepământ. Pânea noastră: Pânia, Pâinea noast. cea de toate zilele: ceade toate, cede-toate zi lele, cea spre ființă, cia... ' dă-neo: dănio, dăneo (5), dăne’o (2), dăne (3), dări-o, dăne-o, dă-neo. nouă astăzi: noă (3), astăz (2), nouo (2), noauă, noo, nau. Și ne iartă: Șine (3), iart, neiartă (3). ¹ greșalele noastre: grișalele noaste (2), greșicile noaștri. precum iertăm șl noi greșițllor noștri: greșițele, noști. Și nu ne duce: niineduce (2), numeduse. pre fiol în ispită: prenoi (5), ispipă, tnispită (3), în ispit cl ne mântuiește: ne mântueștene, cine mântuește (4), și ne mântueșt, nemtuește, cine mântuie ște. * Cifra din paranteză arați numărul elevilor care au scris la fel. 112 — de cel rău: de de-1 rău (2), de cerău, decerău. Unul termină așa: Cata este împărăcia și puterea Amin.. Ș. a. m. d. lată acum și 4 modele întregi: . % I. . . J J ’"4 Tatăl nostru carele ștince-ri sfințeascăsă numele tău fien 1 in Voia da fien'în părăsea ta pre cum în ceri așai și pe pă- J mânt pâinea noastră cea de toate zilele dăneo nouă astăzi și ' ne iartă grișalele noastre pre cum ertăm și noi greșiților noști | și nu ne duce pre noi înispită și ne mântueșt de cerău amin.. (O. Birt). ii. ; Tatăl nostru carele ești în. Cer sfințească-să. Numele tău vien Părățiea ta vien voea ta pre cum în cer așa și pre pământ pâinea noastră cea de toate zilele dăneo nouă astăzi și neiartă no. duce. (Tr. Moașa). 111. ; Tatăl nostru carele ești încerurii sfințeascăsă numele Tău. Vină înpărăția Ta, fie voia Ta. Precum In cer asea și pepământ. Pâinea noastră cea detoatezilel dăneo no-ă astăz și nuneduce prenoi în ispită și ne mântueștene de cel rău. (I. Ardelean). IV. Tatăl nostru carele ești în ceruri sfincescăsă numele, Tău vie , in părăția Ta fie voia Tat precum în cer așa și prepământ. Pâne-a noastră ceade toate zilele dă-ne-o noă astăzi și ne iartă rioo greșelele noastre și nuneduse imtroispită. Cata este înpă- răcia și‘ putera Amin. (A. Gămulea). ' Lucrurile- următoare au fost: dictate (texte f. ușoare) «De- scrierea găinii» (materie tratată la ist. nat.) «Hoții și măgarul» (o istorioară cetită și povestită în clasă). lată și oglinda acestora. 1. Confundarea literelor: <■ m pt n și n pt m: dușinamilor (pt. dușmanilor), să /z& urm ați e (să mă urmați) Radu. Intre moi, ținem, îmvoiră (I. Ru- cărean); s’ave/z, 1/ncăpură, ne bate/z nune (Zârnovean); v pt. f: vor vi, va vi pus, verestele (Renghea), vața (Cur- cubătă), povtă (D. Mânu); , — 113 — ci pt. ti: sfincescăsă, inpăracia (2), bărbăcie, copci (= copți) Gămulea; w (s) pt. ți: soldasilor, vedes, fasa, să nu aves, o visă de struguri; . si pt. ci: căsi (2) = căci (Gămulea); . v pt. c: vajocurjtă (1. Burete); , ce pt. se: ce uită cu dispres (Gămulea); o pt. oa: pictore (Radu); Și pt. f .* dușiman, nișite, aceșitia, strașinic, trăeșite, noșitrii (Căpățină, N. Spârchez, Radu etc.); Apoi, e generală scrierea diftongului ea cu ia: cădia, vulpia, pria (—prea), șediă, driapta, â la începutul cuvântului: ân, ântriegă, âncărcată, âncepură etc. 2. Incapabilitatea de a deosebi cuvintele unul de altul: Numele tor vafi pus, țaraăntriagH, Uvor bine cuvântă, se d/z vârti. Vulpia spre a nu fi batjocurită de păsărise (pt. păsări — 114 — se) uita cu dispreț lapăsăr, num trebue (pt nu-mi trebuie), numai la găsit (pt nu l-a mai g.), (Radu).; cubărbăție, sănuaveți, vorcădeâ, ti vorbine cuvânta, vița era f/r tărcată, arfiavut, se în vârtl preasus, spe (pt. spre) a nufi batjoco- rită de paseri, num (4) tebue, casă scurme pământu (Ardelean); Pel Romanilor drapel (pt. pe al), cascăpată de ocări (co- piare), înaint de apornl, ștvii torul, sănii aveți, porfl aleși lut Dzeu (Murășan); în rândul viteji lor țări, a tunel, cunsă-l în~ partă? (pt. cum să-l lmp.) (G. Boeriu); ân treagă, num-i trebue (Renghea); spre afi rușinată, banii p,e tareii capătă (Moașa); în nalnte de apornl (4) trebue sălelom dupătnlne (D. Mailat); sămă urmați, în rândul viteji lor, se în vârtl asupra unei redute (Dan, Mânu, Curcubătă), în covolat, de-te peste o viță- (Curcubătă, Gal), ace-i (Dan); pt urmata (2), îndreaptă, dea ceia (1. Mailat) vede-ți, ave ți (Ciocoiu), arfi avut, crăcile unu-i pomn (2) (Mânu Ț.); înfruntea (2), sămă urmaț, vafi pus, înainte dea porni (Pușcaș) vafii (2) (Navrea), stetea-U, unu-i pom, rium trebue (Rucărean); înainte de apornl în treagă, de-cl^AmQvtsx^\ dupămine în ce pură spre a nufi badjocurită, Urechile îsunt (pt. ti sunt) sub ochii, Ochii f sunt mici, unul, zl-se, vofii (pt. vor fi) aleși (pt. aleșii) lui Dzeu (Navrea) să mâ nce eră cile, în cepură, nedă, (Un tre (N. Mânu); mă nânce, n’a ude (I. Burete); săle lom, cael, vorfi, că ci vorbine Cuvântă (N.- Spârchez), în tăriturile în treagă (G, Zichil), se dădu îmborbă (pt. In vorbă) cu el; după ați (3) (pt. după ce-ți) vei fi odihni calul; deundeești? Ai vreotreabă? Să vilapalat; încăput lui; •mâdușmanilor (pt. mâna dușmanilor) I. Mailat. 3. Construcții imposibile. Porni asupra un redutei (dictat. Ardelean), asupra unei ră- dutel (dict. Murășan). Ea (găina) are ciocul puțin în covoiate și groăse (D. Mailat). Unul ziceau să-1 vândă și banii ce iau căpăta să-i împartă (Avrigeanu). 4. Cuvinte schimonosite (2—3 provincialisme). ipota (pt. pipota), târharl (pt tâlhari) săi îndă (pt vândă) Ardelean; pohot (pt. hohot) Birț;- houăț tot (pt. hohot) Meiu; rușnată (pt rușinată} Gămulea; louom (Ga)).; aghetiv (pt. adjectiv) pomn (Ardelean); iupbtă (pt. luptă) I. Mailat; fintcă (Renghea), finică (Ardelean), finindcă (T. Mânu), sau dunat (pt. adunat); terabă (pt treabă) (Potcoavă), etc. — 115 — 5. Verbele, la pers, a doua din prez, plural se termin*, numai în ț, Analizat (Ardelean), să mă urtnaț (O. Boeriu), vedeț (2) (Renghea) aveț (2) (Birt) etc. 6. Lipsa iul i la substantivele cari fac pluralul în L. Niște paser, transformete în arip, pentru pover (Ardeiean); Murășan scrie, și adj. rotunz (pt. rotunzi). Și invers: l la singular. Un hoți (Potcoavă). 7. Alte exemple de eliminarea sau întrebuințarea gre- șită a lui i. acei! (pt acei), viforul țări, cu struguri? copți vind pe furiși (pt. viind, venind) Ardelean; al țări nume, Copil .., dinjos- de ochii (Murășan), vor fii aleși Iu' Dzeu, vor iii puși (Necșoiu),. unghi ascuțite, așezate sub ochii hoț? șii măgarul (pt. hoții și m.) Renghea; Un hoț venii (Moașa), le vorbii (el), pentru po- verii, sării (3) (el), pene cenuși (2), doi hoții (3), decii (pt. deci),, poate răcăii bine (Oămulea), vor fi aleși lu Dzeu (2), ochi sunt mici, penele rpși cenuși (Gal), struguri aceștia sunt acrii (Câr- stocea) șii (pt. șl) I. Mailat; sub ochii (pt ochi); urmasiilor noștri, vori fi (pt. vor), din măna dușmăniilor (Dan); câți au fost părtaș ocări (pt părtași ocării) 1. Mailat, cella?/ (Renghea). 8. Despărțirea cuvintelor în silabe. Strugu-ri copți, aju-nse, pasă-ri (G. Boer), astă-zi (Renghea), ar fi avu-t, se învâ-rti, fi-ncă, încep-ură, celalal-t (Moașa); ’sol- dațilo-r, bă-rbăție (D. Mailat), încă-rcată, vu-lpea, iert-ăm, me-rge, urm-aț, bine cuv-ânta, au pleca-t (Birț). • Tot așă despart cuvintele și: Gămulea, Gal, Cârstocea, Dan, I. Mailat, Pușcaș, Navrea, Roman, Mercheșah (m-âna, min-e, urmaș-ii) etc. Abia sunt doi-trei inși in toată clasa care despart corect cuvintele. 9. Sunt apoi elevi care încep rândul cu virgulă sau punct și virgulă că (Radu N.) cu purfct (ca Moașa), sau pun. la sfârșitul rândului semnele citării. Alții nu știu face deosebire între semnul exclamării și cel al întrebării (ca Avrigeanu etc.). La sfârșitul propozițiilor intero- gative pun semnul exclamării, iar la sfârșitul celor exclamative semnul ifitrebării. 10. Mulți nu știu când să întrebuințeze literile mari.. Elevul Birț întrebuințează după punct numai litere mici. Alții» scriu alandala, fără nici o busolă de orientare. — 116 — Un Căpitan le vorbi (Murășan, Moașa), La znărășești (Cur- *cubătă), le vorbi Soldaților (Moașa). Titlul lucrării scris cu ini- țiale mici (Murășan). Conjuncta ca, la mijlocul frazei, scrisă cu literă mare. Găina este o pasăre Domestică (I. Mai lat), in Cer '(Mânu), Zuddvic etc. Nu mai vorbim de: a) lipsa de, aeord a subiectului cu predicatul (struguri era pria sus, doi hoți a furat (2), hoți a ajuns la ceartă, pe când se certa ei. Ei nu știa; când S’a împăcat ei; unul ziceau. Al treilea hoț au venit și leau furat măgaru. Un căpitani, etc. etc. . Iată acum și tabloul notelor obținute, la diferitele lucrări, de cei 41 elevi ai acestei clase: foarte foarte' bine suf. bine _bine bine suf. snf. insuf. insuficient bine La lucr. I: 5 --- 7 3 3 7 13 (3 absenți) » » îl: 2 --- 6 2 5 11 13 (2 „ ) „ „ IU: --- 3 3 4 2 10 18 (1 „ ) » „ IV: 2 3 3 3 1 15 13 (1 „ ) Raportu între note la It icrăril e V- IX, s’a mai îmbună- tățit puțin, in urma zilnicelor deprinderi în scris, făcute acasă $i în clasă. * l 117 — Din cele de mai sus se desprinde pentru oricine con- cluzia clară: pânăce școala secundară nu va primi din școala primară elemente suficient pregătite, instrucția tn școalele se- cundare nu poate atinge nivelul dorit ' Cât timp profesorul va trebui să-și învețe elevii cetitul și scrisul (Înțeleg lucrurile elementare relevate mai sus) școala secundară va tânji, fiindcă nu va puteă face față obligamentelor pe care i .le impune programa analitică. Vor trebui luate deci, cu prețul oricăror jertfe, măsuri de îndreptare. Prima măsură: — supunerea eleyilor, care vreau să intre în școala secundară, la' un examen de admitere — s’a luat Și e bună. Nu e însă suficientă. Se strecoară încă în liceu, cu tot examenul de admitere, multe elemente nevrednice de a intră în el. Cauza: s’ar despopulă liceele, dacă s’ar face aceste examene cp toată rigoarea cuvenită. Altă cauză: elevul ne- primit la un liceu, trece la alt liceu, care, pentru a-și dovedi dreptul la existență, 11 primește. Măsurile vor trebui luate așadar și la bază» în școala; primară. Iată câteva din măsurile pe care le cred, în împrejurările de azi, indispensabile, pentru a puteă ajunge la normal. Unele privesc numai școala primară, altele pe cea secundară, — fi- indcă și aici sunt necazuri, — și, câteva, pe amândouă. 1. Să se sporească numărul învățătorilor. Și fiindcă aceasta nu se poate face de azi pe mâne, să se recheme în învățământ toți învățătorii capabili, care și-au părăsit postul din cauza imposibilității de a face față greutăților vieții cu salarul ce-1 primiau. Reveniți, să li se asigure o existență demnă de slujba pe care 0 împlinesc și de rolul pe care-1 au. 2. Mai mult interes și solicitudine din partea autorită- ților pentru necazurile membrilor corpului didactic și pentru lipsurile școalei. 3. «Sporindu-se numărul învățătorilor, să se reducă nu- mărul elevilor lâ maximum 40 de elevi de clasă. 4. Să șe decreteze imposibilitatea mobilizării, tn timp de pace, a vre-unui membru al corpului didactic, în lipsa că- 3 — 118 — raia școala la care e angajat n’ar mai puteă funcționă re- gulat* în fosta Ungarie, nu in timp de pace, dar nici in vremea răsboiului ultim, școalele n’au încetat de a funcționă. La fiecare școală s’au lăsat atâtea puteri didactice, căte erau necesare ca să poată funcționă nestânjenită. Așă fac toate statele care știu prețui școala! 5. Să înceteze nesiguranța in care ne găsim azi relativ la începerea și la terminarea anului școlar. Școala să înceapă la 1 Septemvrie și să se încheie la sfâr- șitul lui Iunie. Așă a fost mai de mult rânduiala In școalele Ardealului și așă e și azi în școalele minorităților. Și e bine așă. E bine și pentru instrucție, bine și pentru părinți, care vor fi scutiți, în cazul acesta, de atâtea cheltuieli zadarnice, știind când să-și aducă copiii Ia școală și când să vină să și-i ducă acasă. - Cu sistemul de azi — în fiecare an alte termene pentru începerea și terminarea școalei, ba în anul acesta s’a modificat de trei ori termenul anunțat — ne am făcut de râs. Străinii își vedeau de școală, când noi nici nu știam încă sigur, când vom Incepe-o. 6. Școala să fie desFobită de jugul partidelor politice. Directorii, revizorii, inspectorii școlari să nu fie numiți, ci aleși dintre cei mai capabili, dintre cei mai pregătiți membri ai cor- pului didactic. Cât timp aceștia vor fi exponenții și miluiții partidelor politice, progres în școală nu se va puteă realiză, fi- indcă toate secăturile — care nu se pot mențineă în învăță- mânt decât prin tămâieri, lingușiri și spinare încovoiată — vor huzuri» iar oamenii de ispravă, care vor aveă alte convingeri politice decât ale șefilor, vor luă lumea în cap, din cauza și- canelor ce li se fac, sau în cazul cel mai bun, se vor desgustă de toată cariera. ¹ Amintesc aceasta măsură ca necesară, fiindcă am întâlnit, nn de mnlt, un învățător, fost elev al meu, care, fiind mobilizat, a trebuit să în- chidă școala și să trimită elevii acasă, deoarece e singurul învățător în sat. întrebăm acum: S’ar fi sluțit lipsa acestui învățător și a celor de condiția lui într’un regiment cu efectivul de răsboiu? Stă în raport slujba pe care o face la regiment cu slujba pe care ar fi făcut-0 în școală ? — 119 — , E o sfidare a tuturor principiilor de progres săltarea în posturi școlare de conducere a unor oameni care nu s’au di- stins decât doar ca agenți electorali.¹ 7. Să -înceteze permutările dictate nu de interes de serviciu, cum se pretextează, ci de urâte interese de partid, care în loc să îmbunătățească o situație, o înrăutățesc, exasperând și dis- gustând și pe cei mai buni patrioti, și pe cei mai devotati oa- meni ai școalei. . 8. Să înceteze înființarea de licee nouă câtă vreme nu avem forțele didactice necesare. Avem destule năcazuri cu cele existente, să nu ni le -mai sporim. A înființă licee nouă, în condițiile de azi, înseamnă a în- groșă rândurile semidocților. 9. Elevii nereprimiti la o școală să nu poată fi primiți la altă școală similară din acelaș oraș. Acești elevi, prin lipsa de respect ce o arată, drept răs- bunare, foștilor săi profesori dela liceul din care au fost înde- părtați, numai chiag sănătos nu pot fi in sânul tineretului școlar. 10. Să înceteze și detașerile și concediile acordate, ca hatâruri, care vorbește tutulor, chiar neștiutorilor de carte. Cu descoperirea tiparului acest mijloc relativ ușor și ieftin de a multiplică chipurile se întinsese extraordinar. Dar încredin- țată unor simplii meseriași, celor care știau tăia in lemn, eră natural ca această artă nouă să nu oferă decât produse de o mai mică valoare artistică. Curând însă artiștii mari se pasionează de ea și o duc la o înflorire care culminează în admirabilele planșe ale lui Diirer, de sigur unul din cei mai mari gravori care au existat vreodată. Dar această ramură a gravurei pe lemn nu ne interesează deocamdată. Ea intră în domeniul artei ade- vărate, culte, și nu de ea ne vom ocupă aici. Alături de adevărații artiști lucrând pentru un public cu gustul rafinat, artiști mai neînsemnați, trăind în mijlocul popo- rului și producând pentru el, continuă a scoate an după an imagini ilustrând vechi legende, vieți ale sfinților, almanahuri, zodii, romane și epopei populare. Până în pragul secolului al XlX-lea, pe vremea revoluției celei mari, aceleași personagii, atitudini și gesturi se perpetuează de ilustrațiile populare, per- sonagii pornite de departe, din evul mediu, schimbându-li-se doar costumele pentru a le conformă modei timpului. Multe din ele au trebuit să pătrundă și la noi fie direct, fie copiate și reproduse în vechile noastre cărți (origina gravurilor din tipă- riturile române încă n’a fost studiată) sau numai inspirând pe artistul local. - . Revoluția dela 1789 și cu evenimentele care i-au urmat» Napoleon și Imperiul mai ales, dau o vieață nouă estampelor ¹ Cf. A. de Loustalot. Les procedes de la gravare. Bibliothique de l'enseignement des beaux-arts. Paris. Cris. — 124 - populare și le răspândesc cu o mare iuțeală. Ateliere se fon- dează în multe locuri, dar nici unul nu ajunge la renumele celui din Epinal, de unde imagini reprezentând evenimentele cele mai importante se colportează aproape in toată Europa. Dar pe când vechea gravură nu eră decât un mic comentar explicativ al textului, acum textul trece pe planul al doilea și imaginea capătă toată importanța. Alături de chipurile marilor generali, al lui Napoleon însuși, de reprezentarea scenelor mai importante ale Fig. 1. Revoluției și Imperiului, vechile subiecte religioase și în legătură cu literatura poporală nu dispar cu totul. Intr’un chip sau altul țăranii români uniți din Nicula le cunosc, fie că ele veneau direct din Apus, fie că erau provenite de mai aproape, din Austria catolică, din Bohemia sau de aiurea. Tehnica nu li se puteâ păreă extrem de grea. Ei cunoșteau dejâ semnele cu mo- nograma lui Hristos care se imprimau pe prescuri, sau tiparele pentru prăjituri săsești sau ungare, care in fond erau adevărate gravuri in lemn. — 125 — Au Început deci să fabrice și să vândă acele gravuri pe care.reprezentau sfinții cei mai iubiți de poporul român, și pe Fecioara a cărei icoană miraculoasă atrăgeă sutele de pelerini. Acei primitivi dar iscusiți țărani români reinventează gravura pe lemn. Pornind dela cea mai primitivă, pe care o găseam în Apus cu totul la început în sec. XV-lea, gravura redând numai con- turul lucrurilor, fără nici o umbră, ei trec apoi la faza a doua, ceva mai complicată, în care umbrele sunt reprezentate prin linii mici, paralele, apropiate. Se opresc însă aci fără să ajungă la Fig. 2. tehnica caracterizată prin liniile întretăiate, așa numitele ,pt care o întrebuințau gravori din Apus in aceă vreme. De altfel și în cărțile tipărite în Țara românească acest fer de tehnică este excepțional. Alburi de gravuri pentru poporul mărunt și sărac, me- șterii din Niculâ se mai îndeletniceau cu zugrăvirea pe sticlă a icoanelor, pentru mușterii mai bogați, doritori de a aveă un chip unic, pe seama lor. Despre aceste icoane cu toiul remar- cabile prin armonia culorilor lor, prin accent, o tendință de tot 126 modernă la sinteză și la expresie, mă voiu ocupa cu altă ocazie. Pentru azi mă voiu mărgini la gravurile pe lemn. Ele au circulat intr’un chip extraordinar, purtate mai intâiu de cei veniți in pelerinagiu, apoi de artiștii creatori înșiși, care tși umpleau tolba cu sutele de chipuri și porneau din sat in sat, in tot Ardealul, in Maramurășul vecin, până departe in vechiul regat. In studiarea lor mă voiu mărgini la cele care se găsesc in colecția muzeului din Cluj, pe care am avut ocazia să le pri- vesc de aproape. De altfel in vizitarea câtorva muzee din Ardeal F>g- 3. nu-mi aduc aminte să fi văzut altele, ceia ce arată puțina atenție ce li se dădeă¹. Tot In Cluj se găsesc și trei planșe care serveau la tra- gerea gravurilor. Câteșitrele au aceleași dimensiuni (aproxi- mativ 40X28 cm.) și sunt tăiate în lungul fibrelor lemnului, așă * Dl director tehnic al Bibliotecei Universităței din Cluj, Farcaș Oyalui, posedă și Dsa o colecție de astfel de icoane. Spunându-mi că și Dsa pre- gătește un studiu asupra acestor gravuri am crezut indiscret să-l rog să mi le arate. 127 - numitul *bois de fii* (Fig. 13), adică procedeul tuturor gravu- rilor în lemn până la sfârșitul secolului al XVIIha, când încep să apară planșele pe [sic] iar în dreapta numele artistului și data 1883. Desenul și execuția au ceva primitiv, sânt evident fructul observației artistului țăran. E de remarcat că stilul amintește foarte mult ornamentele de pe cănile decorate cu paseri și flori, așâ de frecvente in Ardeal. Și această gravură are urme de culoare. Fig. 5. Reprezintă pe Sftul Qheorghe, omorâtorul balaurului, salvatorul fetei de Împărat. El poartă coif cu pene, cămașe de Fig. 8- zale peste care flutură mantie, și ține în mână o suliță care se termină cu o cruce. In colț, in dreapta, un cadru mic in care se văd o Împărăteasă și un împărat. Icoana poartă inscripția: tS’au făcut prin. Andrei Man» (acelaș care gravase și cocoșul) anu 1861. Există urme de coloare. Fig. 6. Intr’un cadru îngrijit In care sânt reprezentate sti- lizat frunze de acant, se văd Sfinții împărați Costantin și Elena, ținând crucea pe care a murit Mântuitorul. Ei sânt im- brăcați in bogate vestminte și poartă coroana imperială. In col- — JUG — țuri capete de îngeri pe un fond de nori. Inscripția cu numele Sfinților în acelaș timp în românește și în ungurește, este foarte interesantă căci ne arată că printre cumpărători se găseau uneori și Unguri. Are urme de culoare. Fig. 7. Intr’un frumos cadru se vede Sfântul Haralambie învingătorul diavolului, sfânt care se bucură, cu sfântul Nicolae dimpreună, de o mare favoare în biserica orientală. La stânga, sus, un nor din care iese o mână purtătoare de raze; în dreapta Fig- 9. o tăbliță cu o rugăciune, in stânga o altă tăbliță cu explicația: «Sfinția sa au fost creștinilor preut și pre deavolu îl răpiră și crezură toți în Dornnu Nostru Isfus] Ch/ristosJ». In mijloc, în tr’un peisagiu având la orizont ziduri și biserici, este repre- zentat Sfântul Haralambie în ornate, ținând în mână o carte pe care stă scris: Fig. 13. care noi îl bănuim imediat după Unirea cu Roma și influen- țele ce a putut suferi această artă. Scopul meu a fost numai să atrag atenția asupra unui produs românesc, despre care, după știrea mea, nimeni nu s’a ocupat până acum. Sensațiile neplăcute ce resimțim sub formă de suferință, pentru o pierdere sau pagubă, ni le creiem noi înșine, prin ideile ce ne formăm. * Cât e de înșelătoare și de efemeră fericirea ce credem să găsim în petreceri, în orgii, sau în vastul cortegiu al vanităților; și cât e de sinceră și de statornică fericirea ce ne-o procură vieața morală. — 137 — Cxozxioâi- CRON1CĂ CULTURALĂ. Colaborarea Centralei Caselor Naționale din București cu «Asociația» noastră din Sibiiu, anunțată pe ziua de” 11 Februarie a. c., a trebuit să se amâne pe zilele 17, 18 și 19 rebr. din cauza viscolelor și a înzăpezirli tre- nurilor. Aceste zile au fost însă zile de amintiri neuitate. A~mai fost vizi- tată «Asociația» noastră și de «Liga Culturală» după congresul ei general dela R.-Vâlcea din vara 1920 de un mare număr de membri in frunte cu președintele ei dl N. lorga, dar aceea a fost vizită în înțelesul strict âf*cu- vântului. Ceeace ne-a oferit C. C. N. însă în aceste zile, a fost mai mult decât o vizită de curtoasie făcută unor cetățeni onorabili, a fost adevărată în- frățire de colaborare în vederea ace- luiaș ideal cultural comun. Iți erâ mai mare dragul să asiști când la mani- festația culturală a «veneratei noastre «Astra», când la acele atât de spon- tane și cuceritoare, ale celei mai tinere și mai simpatice societăți culturale ro- mânești, care este C. C. N. Când vom avea toate documentele acestor zile memorabile, așă cum au fost prinse în notele stenografice ale C. C. N. vom stărui mai mult asupra frumuseții sufletului românesc așă cum s’a arătat in aceste zile de serbătoare. S’au evi- dențiat atunci în cuvinte elocvente, potrivit momentelor solemne, meritele Astrei, Ligei și C. C. N. Deocamdată ne facem datoria de modești cronicari teregistrând gazetărește cele întâm- plate: Sâmbătă în 17 Februarie a. c., după amiazi la ora 4'/,, muzica mili- tară a Regimentului 90 Infanterie, Re- uniunea de muzică din localitate, în frunte cu autoritățile locale (dnii pre- fecți Boiu și Filoti, primarul Ooritz> d-nii membiii comitetului și biuroului central ai «Asociației» noastre,așteptau pe frații și surorile lor dela C. C. N., în număr de 70 persoane. In sunetele muzicei militare ace- știa coboară din vagonul special, în care erau așezați, fiind salutați și în- tâmpinați cu căldură de cei dela «Aso- ciație». Urmează o cântare de «Bine-âți venit!» executată admirabil de Reuni- unea de muzică din Sibiiu, sub mă- iastră conducere a dlui N. Oancea, apoi în sala de așteptare un scurt salut adresat către frații dela Casele Națio- nale în numele «Asociației» de vice- președintele acesteia, dl Dr. Octavian Russu, după care dl Colonel 1. Ma- nolescu a răspuns, zicând că ei se consideră fiica inspirată a «Asociației»' și că cei dela «Asociație», ca și părinții în general, nici nu bănuesc ce comori sufletești neprețuite au lăsat moștenire fiilor lor. , După acestea s’au făcut prezen- tările obișnuite, pentru a se cunoaște frații cât mai bine. Apoi în trăsuri și automobile, puse în cea mai mare parte gratuit'la dispoziția «Asociației» din partea proprietarilor lor, oaspeții au fost duși la cvartirele lor. Seara la orele 8 s’a dat o cină, unde cunoștințele legate în treacăt la gară s’au reînoit și întărit mai rnulț. Dimineața toți oaspeții au luai parte la liturghie în Catedrală, după care s’a servit și un parastas pentru regretatul Andreiu Bârseanu. După serviciul divin, îh cursul căruia I. P. S. Sa mitropolitul Nicolae a rostit una din cele mai înălțătoare predici având ca motto «unde e comoara ta, -acolo e și inima ta», a urmat predarea fru- moaselor daruri făcute de C. C. N. «Asociației» noastre și anume: o placă ■de argint cu întâia strofă din «Imnul Unirii» de A. Bârseanu, amintire pioasă pentru fostul președinte și 4 medalii de bronz, care înfățișează opera Re- gelui și a Reginei în răsboiul pentru întregirea națională din .1916—1919. -Cuvântările de predare și primire a . acestor daruri au fost rostite de dnii » General C. Dragu și Dr. O. Russu. La orele 1 a avut loc o masă co- mună, în sala cea mare a hotelului Bulevard. Au luat parte la 150 per- soane. In decursul mesei a vorbit cel dintâi I. P. S. Sa Mitropolitul Bălan pentru Maiestatea Sa Regele, apoi dl prof. univ. Țițeica pentru biserică, dl Dr. O. Russu în numele «Asociației» ■salutând pe conducătorii «Caselor Na- ționale» și toți oaspeții. A răspuns foarte frumos dl Colonel Manolescu, iar dl Dr. G. Preda salută pe munci- torii intelectuali, cari lucrează Ia alcă- tuirea și susțiueiea societăților noastre culturale și naționale. Dlui Preda îi răspunde bucovineanul Nandriș, prof. de liceu, salutând cele două lumini: «Asociația transilvană» și «Casele Na- ționale». In numele funcționarilor pu- blici și pentru Armată a vorbit dl di- rector Dr. V. Bologa, care are nădejde, că funcționărimea noastră se va ' re- culege, spre a însănătoșâ vieața noa- stră publică. Răspunde ' dl general Dragu, care susține, că și in trecut după răsboaie au fost lupte pentru noua întronare a cinstei și. moralei. Frumos și filozofic a vorbit dl prof. univ. Marin Ștefănescu, despre iubirea care să ne pătrundă nu numai pentru • clipă, ci pentru totdeauna. închină păharul pentru presă', pe care o roagă să contribue la propagarea acestei iubiri. După încă câteva vorbiri, — un ziarist, un înv. din Muscel, un stud. univ., un medic din Câmpina etc. — masa s’a ridicat, iar publicul s’a în- dreptat spre teatrul orășenesc, unde la f 4'/, ore a avut loc șezătoarea culturali care a fost deschisă prin o frumoasă . j cuvântare a dlui profesor universitar ' 'ț Țițeica, vorbind despre marea misiune f ce o are țara și neamul nostru: să ne ridicăm in cultură, ca să fim tot mai bine prețuiți în lume. O altă cuvântșre H interesantă a ținut dl General Dragu, 1 scoțând la iveală dragostea de neam " a ardelenilor. Vorbitorul susține, că , sufletul poporului nu e deosebit, ci e acelaș, fie în Regat, fie în Ardeal. ■ Dl prof. M. Ștefănescu vorbește foarte avântat pentru unirea sufletelor, amin- tind de marile jertfe aduse în răsbditd trecut. Oratorul scoate la iveală, că mai nainte mitropolitul ortodox și cei unit mergea laolaltă, pe când azi unii cearcă să producă desbinări confesio- nale». Pe orizont avem nori. Avem și un destin. Să dăm dovezi, că ne în- țelegem chemarea. Cu căldură și dra- goste pentru popor vorbește dl Co- lonel în pensie Manolescu, arătând munca depusă pentru «Casele Nație- nale, unde poporul să aibă prilej a-și înmulți cunoștințele de tot felul. Ambii profesori, Țițeica și Ștefănescu, cât și Col. Manolescu, au fost viu aplaudați în decursul vorbirilor, printre care au fost încă alte puncte cu cântări (dșoara Elefterescu, Andreescu), declamări (dl Barcaroiu), coruri naționale (soc. «în- frățirea» din Muscel), cântece din caval și fluer (un sătean din Muscel), o vă- duvă din răsboiu a cântat arii foarte mișcătoare, jocuri naționale din Muscel și Valea Prahovei (Breaza) etc. Intre aplause pentru debutanți, șezătoarea s’a sfârșit la orele 7¹/, seara. Serata dan- santă sau mai bine zis balul, s’a deschis la orele 10 seara, in sala dela Urania, Public mult și distins. Mai toate doam- nele sunt îmbrăcate în diferite porturi naționale, ceeace dă sălii o frumoasă priveliște. Nu s’a văzut comedia de 139 — fjocuri moderne, ca foxtroturi și shimy, ti Romana, Ardeleana, fiore și alte jocuri românești, ceeace servește spre landă aranjerilor. Fiind după serata dansantă, oas- peții s’au întrunit la «Asociație» abia la ora 10*/,, când au vizitat muzeul central al acesteia, s’au fotografiat toți laolaltă și au plecat să amiezeze la hotel Bulevard. Aici a mulțumit dl Col. Maholescu pentru buna primire ce li s’a făcut. A răspuns dl vicepreședinte Dr. Russu, asigurându-i de toată dra- gostea și sprijinul «Asociației» și în viitor, apoi dl Dr. O. Preda a anunțat, că «Asociația» se cugetă acum să răs- pundă la șezătoarea culturală a- C. C. N. din Sibiiu cu o altă șezătoare culturală la București,— ceeace frații din vechiul Regat au primit cu mare însuflețire. Dl deputat 1. Lăpedatu, care încă eră de față, s’a ridicat și a spus fraților de dincolo, că ei, poate aici nu vor ști, că dl Dr. Preda e însuși un , care sosit între ■oi ne-a devenit unul din cei mai dragi pentru munca, cinstea; desinteresarea, corectitudinea lui și a închinat în să- nătatea D-Sale și a celor ce ca D-sa' înțeleg înfrățirea. In acelaș chip cum au fost aduși *■ fost, Ia urmă, duși la gară, lăsând în inimi amintiri neuitate. * ț Teodor Burada. Prin tre- cerea la cele vecinice ,a decanului scriitorilor români din Iași, se încheie • activitate de șepte decenii; inaugu- rată în 1353 cu «Deplinele anecdote ale lui Balachirev», și încoronată im- punător, în 1922, prin voi. II. din «Isto- ria teatriyui moldovenesc». înzestrat <«u o aleasă cultură (la 1865 își luă licența în drept la Paris), cu un pu- ternic temperament artistic și o ro- kustă natură sănătoasă, fostul magi- strat și, mai târziu, profesor la Con- servatorul ieșau eră un pasionat dile- tant al etnografiei și folkloruluî, dar, înainte de toate, un neobosit pelerin al ideii naționale. «Impresiile din Țara Hațegului» și bocetele (micriologhi) macedonene sau cercetările asupra școlilor românești din Turcia se ame- stecă, în opera Iui, cu nenumărate «Că- lătorii»: în Dobrogea, în satele mol- dovenești din Cherson, la Românii din Kamenitz-Podolsk, din Istria, din Moravia, din Craina, Croația, Dalmația, — până în Bitinia asiatică, unde eră convins că descoperise rude în «pisti- coșii» (ciobanii) exotici, «j- O vieață întreagă a colindat astfel, fără alt sprijin și tovarăș decât dibla lui meșteră... A fost in insula Veglia, unde a stat de vorbă cu vestitul Toane Burbut, — «ultimul Vegliot» al lui Bartoli, •— și, în căutarea fără odihnă a urmelor de trecut românesc, a fost și la Sfânta Munte, unde a descoperit steagul lui Ștefan cel Mare. «Biserica acestuia din Huși», «Podul de piatră, zis al lui Ștefan-Vodă, din Vaslui», «Cântecul lui Mihaiu Viteazul la Românii dus Macedonia», «Rămășițele românești din Oaliția» și «Secțiunea valahă dela Expozițiunea etnografică din Praga (1895)» sunt numai o parte din seria de publicații, ce arată statornica preo- cupare a lui Burada de vieața și istoria națională. Și, dacă, la toate- acestea, vom adăugă studiul asupra muzicii iui Cantemir, cele douăsprezece «studii» pentru violină și, din vechiu, vestitu-i «Almanah musical», vom înțelege de ce Ieșenii socotiau pe venerabilul octo- genar ca pe una din cele mai de preț podoabe ale orașului lor și ne vom închină adânc, in fața mormântului său, ca înaintea unui mare exemplu de muncă și vrednicie. V. B., în Conșt. Rom. a. I. Nr. 5 (25 Febr. 1923). CRONICA ECONOMICĂ. I. Ce se cere unui cooperator. — Nevoia cooperărei. — A lucră împreună, Înseamnă a ușura traiul aproapelui tău. Omul de când a luat ființă și până in zilele noastre s’a dovedit a fi slab, hi fața atâtor nevoi și deci în nepu- tință, ca el, singur, să și le împlinească. De aceia natura i-a dăruit un tovarăș credincios in femee și un sprijin ne- tăgăduit în copii. Omul.^iiar, în stare sălbatică, în triburi, n’a putut trăi singur și nici să-și împlinească nevoile, și de aceia fiecare iși avea rostul Iții. Unul se îngrijiă pentru procurarea mâncării, altul se ocupă cu vânătul animalelor pentru a dobândi blănurile ce erau trebuincioase ca_vestminte și pe mă- sură ce numărul oamenilor a crescut, h> aceiași măsură și ei au contribuit cu o părticică cât de mică la satisfa- cerea nevoilor și chiar de atunci au în- ceput să lucreze împreună, să coope- reze, pentru asigurarea existenței lor. Cu timpul, tribul coqșpus din tată, ■evastă și copii a devenit așa de nu- meros, încât, ei singuri au simțit ne- voia de a se așeză la un loc, cu alte triburi, formând astfel sătulețe, apoi sate, târguri și orașe, ajungând la gra- dul de civilizație de astăzi. Cu cât, omul a dat de nevoi mai mari, cu atâta el a trebuit să se si- lească să le învingă pe toate. Și, cum, •mul a fost înzestrat de natură cu pu- terea de gândire — inteligență — a născocit, la început, uneltele, apoi ma- șinele cari i-au fost tovarăși de muncă și astfel a putut să învingă nevoile. "Născocirile omului, din zi; în zi, s’au înmulțit, până în zilele noastre când s’au perfecționat, înlesnind traiul omu- lui. Toate aceste înlesniri de cari astăzâ ne bucurăm cu toții, nu sunt decât' produsul lucrării împreună — al co- operărei — a atâtor energii, timp de veacuri. In timpurile civilizate — adecă,, când omul n’a mai trăit în stare săl- batică — și nevoile s’au înmulțit, iar mijloacele de satisfacere au fost și sunt în funcțiune de gradul de inteli- gență al fiecăruia; iar banul a devenit unitate de prețuire pentru orice lucra, care poate împlini o nevoie omenească, omul a văzut că o ușurare a vieții lui. î?o poate aveă, decât în lucrare îm- preună, adecă în cooperare. După scopul urmărit de fiecare tovărășie, a luat numirea și tovărășia. Dacă tovărășia a avut de scop, fabricarea lucrurilor trebuincioase membrilor tovărășii, i-au dat numire*, de: cooperativă de producție. Dacă tovărășia a avut de sc*p desfacerea produselor fabricate, atunei i-au dat numirea de: cooperativă de desfacere. Dacă tovărășia a avut de scop procurarea alimentelor și a altor lu- cruri trebuincioase, pe prețuri aproape de cost, i-au dat numirea de: coope- rativă de consumație. Dacă tovărășia a avut de sqop procurarea banului cu o dobândă mică, pentru membrii ei, atunci i-au dat nu- mirea de: cooperativă de credit. Dacă tovărășia a avut de scop ajutorarea membrilor căzuți în neno- rocire din cauza beteșugului, sau de boale, i-au dat numirea de: cooperativă de asigurare sau de ajutor mutual. Dacă tovărășia a avut de scop ajutorarea membrilor cari au avut ne- norocirea să-și piardă una sau mai. multe vite, atunci i-au datnumirea de: cooperativă pentru asigurarea vitelor. Și, astfel oamenii, strânși mai mulți la un loc, au înființat fel de fel de 141 tovărășii, de care ne vom ocupă de fiecare in parte, în alte articole. , Tovărășii, s’au înființat și tot se mai înfiinfează; unele durează, altele mor.-Chestiunea este: ce-i este de lipsă ca ele să aibă vieață îndelungată ? Pentrucă ele să trăiască, fiecare cooperator trebuie să-și cunoască în- datoririle, și mai întâi despre acestea, am socotit că-i mai bine să vorbesc și apoi să le cunoaștem felul cum sunt organizate fiecare. Deci trebuie să știm: ce i se cere unui cooperator? II. Ce se cere unui cooperator. — iubirea de aproapele. — Orice om Iți este frate.3 lubește-i pe toți. Isus Hristos, prin religia creștină, ce a propăvăduit-o cu atâta lepădare de sine, a putut ridică parte din ome- nirea ce eră în robie și înjosită de vițiuri, înobilându-o cu simțiri — cari¹ altfel îi erau necunoscute — dintre care cea mai pnternică, a fost și va rămânea: iubirea de aproapele. Datorită acestei iubiri de aproa- pele, oamenii s’au putut cunoaște și înțelege. Datorită acestei iubiri, cei de ace- lași sânge și de aceiași lege, s’au putut strânge laolaltă formând sate, târguri, orașe și toate la un loc au format una sau mai multe țări. Și, din toate țările, cari au fost formate în decursul veacurilor, nici una dintre ele n’a putut dăinui, atâta timp, cât fiii ei au fost desbinați, din pricina foloaselor materiale; când unul.. a asuprit jîte altul; când unul a furat pe altul,'sau fărădelegile au domnit; iarrespectul, buna înțelegere și omenie n’au chezășuit vieața și avutul tuturora acelora cari prin religia muncii și a iubirii de aproapele și-au dobândit bu- nurile de cari ei au avut trebuință pentru întâmpinarea nevoilor zilei. Religia creștină, care ne-a învățat așă de frumos: linele sunt deadreptul triviale. Răs- pândirea acestora nu poate fi pro- gramul unei societăți culturale. O spunem frățește, fără gând de jignire. Rpmuri, Drum drept Nr. 3—4 a.* c., ' aduce un splendid articol din peana d-lui N. lorga «La școala d-lui Mari» Roques», marele savant francez și di- stins filoromân, care constată cu da- — 143 — rere că «Românii vin la cursnl său fără a cunoaște literatura patriei lor» și că de Dr. loan Ferenț, apoi diferite notițe, articole, însemnări omiletice catehetice, pasto- rale, literare și chiar și critice, -r Sora ei dela Sibiiu Revista Teologică face aceeaș operă culturală religioasă pen- tru Românii ortodocși. Nr. 1 aduce un frumos articol despre convingerile re- ligioase ale lui Pasteur de 1. P. S. Sa Nicolae, mitropolitul Ardealului. Convorbirile Literare închină Nr. 1 din a. c. domnului lacob Negruzzi la 80 de ani cu articole ocazionale de D._ Onciul, Soveja, N. Miclascu, I. A. Rădulescu-Pogoneanu, precum și mai multe fotografii de ale serbătoritului. - Afară de acestea mai aduc o cuvân- tare asupra bătrâneții de lacob Grimm tradusă de T. Maiorescu, apoi impre- siile din călătoria arheologică a lui Al. Odobescu în 1860, un fragment din conferința «Rolul Carpaților în Ro- mânia actuală a dlui G. Vâlsan, în- semnări istorice pe cărți vechi biseri- cești de G. T. Kirileanu, filozofia re- lativității de Mircea Djuvara, studiul Diodor Sicilianul de C. Papacostea și la sfârșit bogate și interesante cronici. — Vieața Românească Nr. 12 din 1922 aduce versuri și proză de Dr. Cazacu, Dian Lance, M. Sadoveanu, A. Frunză, D. Razu, M. Codreanu. A. Gorovei, A. N. Nanu, D. I. Suchianu, G. To- pârceanu, T. Vianu, precum și bogate și interesante cronice, notițe și infor- mațiuni asupra mișcării inte'ctuale din străinătate. Dacă e să nu-și desmintă numele, revista dela Iași trebuie să dea o importanță mai mare și mișcării culturale românești. -^Democrația, re- organizând u-se ca tehnică și cuprins, aduce în Nr. 1 din a. c. un articol «fire conducătoare ale vieții» Semnat P. Missir, interesantele însemnări ale unui Basarabean de Paul Gore, for- formarea caracterelor după Herbertt de Gr. Taușan, apoi cronici (politic* ' externă) de Olimp loan, (internă) R. Culiann, problema creșterii populației (după lohn M. Keynes, Ben. Croce^ O. Ferrero, bar. Keikichi Ishimoto) de 1. D. Barzan, despre fascism de D. O. Pyk, apei notițe, informații și receusii. — Flacăra din săptămânală cum eră. în anul precedent, acum a devenit bi- lunară și organizează în colaborare cu Gândirea șezători culturale pentru trebuințele diferitelor pături sociale (industriași, comercianți, funcționarii, elevi, public mixt etc.). — Interesant ca în totdeauna e Răsăritul organul Centralei Caselor Naționale de sub președinția dlui Col. I. Manolescu, Nr. 21—24 a. c. aduce un strălucit ar- ticol «In slujba țării și a neamului» de N. B., «Lumea, vieața și sufletal României» de Marin Ștefănescu. «La el cu gândul» de 1. Buligan Delagorjᵣ «Lucinius pretorul Romei» de C. Roi- ban, «Ce folos aduc actele bisericilor» de D. Furtună, interesante pagini pen- tru copii de Ali-Baba, răbojul meu de Moș Nae, «Smeul și Țiganul» de Bu- nicii, «Aniversări și decese» de N. M., nn început de studiu asupra industriei casnice de N. Arghir, precum și • bogată și interesantă cronică din vieața «Caselor Naționale» mai cu seamă. Semnalăm că se ia act cu bucurie de reconstituirea desp. Cluj al «Astrei» sub conducerea dlui M. Ștefănescu. — Prietenește scrie despre acest eveni- ment cultural și Adevărul literar ți artistic Nr. 115 din 4 Febr. a. c. con- statând următoarele sub titlul «Astra la Cluj»: «înjghebarea culturală dela. Cluj», «Cultura poporului» nu reușise să grupeze sub un singur steag so- cietatea românească. Se părea că ea are un aer ostil pentru ardeleni șt dădea impresia, că urmărește aceiaș. unificare grăbită ca și partidele poli- 145 "tice ale vechiului regat. — Până la urmă dorința de a grupă într’un mă- nunchiu pe toți, indiferent de păreri politice și'confesionale a fost Încunu- nată de succes. S’a convenit ca să se lucreze sub aripile cu sediul în Sibiiu. Tradiția de concilianță și muncă științifică este atât de respec- tată, încât cei mai ireductibili adversari politici sau confesionali pot șta foarte bine alături în «Astra». — Este ade- vărat că . Vrem să sa- lutăm această transformație ca un bun augur de victorie a nevoii adânci de conciliere și pace între frații de pe cele două coaste ale Carpaților>. Bibliografie. f^olbură Poiană: Luna ’n prag, poezii. Tipogr. A. Hirsch, Deva, 1923. Format 8° mic, pagini 104, prețul 20 L. De un timp-încoace oamenii noștri par’că și-au perdțt orice cumpăt și -busolă de orientare morală. Poeții nu visează decât la taverne, pictorii nu zugrăvesc decât scene ațițătoafe, sculp- torii nu înfățișează decât nuduri, mu- zicienii nu cultivă decât muzica las- civă, desfrânată, dansatorii shimy, tango, fox trot etc.; iar arhitecții nu știu cum să servească mai bine patimile lor și ale altora. Adevărat haos. Odi- nioară eră mai multă cuviință, mai mult bun simț. Până în secolul al 17-lea, bună oră nici un poet creștin din Europa nu îndrăsniă să scrie și cu atât mai puțin să iscăliască versuri de amor. Poeții își mascau erotismul în personagiile fictive sau simbolice ale .poeziei bucolice sau pastorale, uneori se mulțumiau și numai cu pseudo- nime sai| alte forme mai deghizate. A trebuit să vină secolul al 18-lea se .înlăture și cele din urnfă zăgazuri ale sfiiciunei și bunului simț de odinioară. Secolului al 18-lea și al 19-lea i-a fost dat să glorifice bestia umană în toată golătatea și nerușinarea ei. Unii au mers atât de departe în exaltarea lor erotică, încât au cugetat că pot face o religie din amor, o concepție de vieață erotică. Nimic mai greșit! i — frasin buvons, dumică — -as, -es> -i — evo- luții acustice etc. R. Vuia despre ori- ginea jocului de călușari. N. Drăgan publică uh temeinic studiu despre frag- mentul celui mai vecbiu molitvelnic . românesc. Oh. Oiuglea despre cuvinte și lucruri, elemente vechi germane în erientul romanic. V. Bogrea dă cer- cetări de literatură populară. Th. Ca- pidan ne întreține despre raporturile albano-române. Oh. Oprescu despre Moliere în România. S. Pușcariu despre /reia acuzativ. N. Drăganu, despre ca- tehisme luterane. Etimologii dau dnii: S. Pușcariu, N. Drăganu, C. Lacea, Th. Capidan, Oh. Oiuglea, O. D. Serva, Leo Spitzer, V. Bogrea. Urmează un număr de articole mărunte precum și o parte bogată de recensii, revista pe- ' riodicelor, cronică, raport anual, in- dice etc. Sperând că vom aveă încă prilej de a reveni asupra acestei im- portante publicații, un adevărat titlu de glorie pentru noua universitate ro- mânească din Cluj, atragem deocam- dată asupra ei atenția bibliotecilor pu- blice mai mari precum și a particula- rilor cari se interesează de probleme limbistice. Universitatea din Cluj. Anuarul institutului de istorie națională, pu- blicat de Alexandru Lăpedatu și loan Lupaș, profesori de istoria Românilor la universitate, membrii ai Academiei Române. I. (1921—1922), Cluj, insti- tutul de arte grafice «Ardealul» 1922. Format 8“ mare, pagini 434, prețul? Se știe că M. Sa Regele Ferdinand a creat la 1 Februarie 1920, cu ocazia inaugurării universității din Cluj, insti- tutul de istorie națională cu scopul de a cultivă istoria românească atât de vitreg tratată sub stăpânirea trecută (maghiară). In acest scop M. S. do- nase noului institut suma de 400,000 L. • pe care băncile (națională, Marmaroscht Blanc, românească etc.) au sporit-o la suma de 624,000 Lei. Din veniturile acestei sume» precum și din alte sub- venții, institutul încearcă a-și desvolt» activitatea în următoarele 4 direcții:: 1. să-și alcătuiască o bibliotecă de specialitate pentru cercetări istorice;; 2. să-și întocmiască o bibliografie isto- rică pentru înlesnirea cercetărilor; 3. să editeze un anuar; 4. să stimuleze- activitatea istorică prin premii cu su- biecte date etc. Deși anuarul I. pre- zintă lacune semnalate chiar de edi- torii lui, el totuș merită toată aten- țiunea având următorul cuprins: Nouă împrejurări de desvoltare ale istorio- grafiei naționale de Alex. Lăpedatu. Factorii istorici ai vieții naționale de I. Lupaș. Mihnea cel Rău și Ungurii (1508 -1510) de Al. Lăpedatu. La cen- tenarul morții lui P. Maior (de Al- Lăpedatu, I. Lupaș și S. Pușcariu), Cea mai veche revistă literară româ- nească de I. Lupaș. Cele mai vechi știri bizantine asupra Românilor dela Dunărea de jos de N. Bânescu. Cea mai veche carte Răkoczyană de N. Drăganu. Vlahii din Serbia de S. Dra— gomir. Legenda lui Dragoș de R. Vuja, Pasagii obscure din Miron Costin de , V. Bogrea. Intre filologie și istorie de V. Bogrea. Dobrișan, fratele Mircei- Vodă, Mențiuni humaniste despre noi. Despre Morlahi și Varia de V. Bogrea. Din corespondența lui Șaguna cu Fii. Scriban de 1. L. Date biografice re- lative la doctorul I. Molnar-Piuariu din Sadu de I. L. Dări de seamă, mă- runțișuri, necrolog. Adause, tabla nu- melor. Sufletul românesc lu Budapesta: Poezii întocmite de Un grănicer. Ti- pogr. Adolf Hirsch 1923.- Format 16®;. pagini 16, prețul? 148 — Sunt strălucite versuri ^populare ■ce cântă cu o vervă și duioșie din cele mai mișcătoare izbânda noastră dela Tisa și intrarea în trufașa capitală a Ungariei. Numele marelui căpitan Rege Ferdinand, precum și a genera- lului Mărdărescu, autorul intelectual al izbânzii, se impletesc des și fericit in aceste frumoase și rppodice inspiratii. ' Recomandăm din inimă lectura și răs- pândirea lor. (ic). loan Georgesca: Istoria Semina- rului român-unit din Oradeamare. Scrisă cu prilejul împlinirii a 130 ani de existență. Cu 6 ilustrațîuni. Bucu- rești 1923. Format 8° mare, pagini 96, prețul 14 Lei. Secția medicală a „Asociațiunii". Subsecția medicală Sibiiu, — care cu- prinde cea mai mare parte din membrii secției medicale, — s’a întrunit in lo- calul «Asociației» in zilele de 13 și 20 Decemvrie a. c. pentru a hotărî asupra următoarelor chestiuni: 1. Organi- zarea subsecțiiior medicale. 2. Rapor- tul Drului Nicoară (Reghinul-săsesc) cu privire la publicarea unei lucrări populare asupra sifilisului. 3. Întoc- mirea unei lucrări de Geografie me- dicală în cuprinsul Ardealului. 4. în- trebuințarea sumei prevăzute în bud- getul secției medicale pe a. c. Dupăcum se poate vedea din cu- prinsul proceselor verbale s’a hotărît: 1. Menținerea ideii de creare a subsec- țiilor pe lângă Inspectoratele de higienă și organizarea lor conform dispozițiilor luate anterior. 2. Să se dea spre cen- zură dlui Dr. Vilt lucrarea asupra sifi- lisului întocmită de Dr. Nicoară și care complectată cu îngrijirea altor boli venerice, să se publice în broșură aparte, sau in Biblioteca populară a «Asociațiunii», urmând să se respân- -dească cât mai mult in popor. (Lu- crarea e censurată). 3. Să se intoe- | mească o lucrare de Geografie me- 1 dicală după planul elaborat de preșe- dintele secției medicale. 4. Să se in- j trebuințeze suma prevăzută în budget, ] fie penlru publicarea broșurei sus men- 4 ționate, fie pentru a face față întoc- | mirei lucrării sau atlasului de Geogra- :] fie medicală. J Aceste hotărâri se vor aduce la 3 cunoștința tuturor membrilor secției, j Totodată ni se alătură o adresă și un i chestionar privitor la alcătuirea lu- ‘ crării de Geografie medicală a Ardea- " ; lului. Aducându-Vă aceasta la cu-' noștință Vă rugăm a supune aceste hotărâri și Comitetului central al «Aso- < ciației». Președintele secției: Dr. Preda. Secretar: Medic general: Dr. Moga. In editura «Cartea Românească» au apărut: > N. Batzaria: România văzută de departe. C> adevărată biblie a româ- nismului. Prețul 18 Lei. A. Gennevraye: Ombra. înălțătorul și înduioșătorul roman atât de cetit de tineret. Prețul 14 Lei. G. Adamescu: Istoria literaturii române. Dela origini până azi. Ilu ' ștrata. Prețul 25 Lei. Urechea: Dictionnaire Franțais- roumain. (Ed. IV). Prețul 35 Lei. H. Sudermann: Moara părăsită. Un roman sguduitor și pasionant scris de un maestru. Prețul 12 Leii D. V.Barnoschi: Originile Demo- crației Române. «Cărvunarii» 1822— 1922. Istoricul începuturilor constitu- ționale la noi și evoluția problemei până azi. Prețul 36 Lei. Demostene Botez: Povestea omului. Un nou volum de versuri ale poetului . premiat de Academie. Prețul 28 Lei. Calendarul Ligă Culturale pe1923. Format 8° mic, pag. 80. Prețul 4 Lei.