TRANSILVANIA Anul LIII. Nov.—Dec. 1922 Nr. 11—12. Discursul deUeschidere rostit în ziua de Sân-Medru, 26 Octomvrie st. v, (8 Noemvrie , st. n.) 1922, la adunarea generală a «Asociațiunii» in Sibiiu - de । Dr. Vasile Sueiu, vicepreședintele .Asociațiunii*. / Onorată Adunare Generală! In anul acesta ar fi fost să ne întrunim in metropola Ba- natului, la Timișoara. împrejurări neprevăzute altcum au deter- minat mersul lucrurilor, și acum iată-ne pentru a 11-a oară adunați în Sibiiu^ la leagănul «Asociațiunii» noastre. In ioc de o grandioasă manifestare a conștiinței naționale tntr’un oraș dela periferie, vom aveă, de astădată, mai mult numai o adunare prietenească, tn care cu dragoste frățească să chibzuim împreună, ce este de făcut pentru a asigură prosperarea însoțirii noastre și în viitor. Odată pornite lucrurile pe calea cea bună, ne putem gândi iarăși la manifestații de acelea, in legătură cu adunările noastre generale, cari prin strălucirea lor să întărească și să inalțe conștiința națională nu numai a fraților noștri dela periferii, ci și a celor de peste hotare. In împrejurările de față nici că se puteă alege un Ioc mai potrivit pentru consfătuirea noastră prietenească, decât însuși centrul societății noastre, orașul marilor sforțări spre mai bine ale unui Andreiu Șaguna, lacob Bologa, Gheorghe Barițiu, losif Sterca-Șuluțiu și Andreiu Bârseanu. Nicăiri nu putem aveă atâtea sugestii folositoare și atâtea inspirațiuni îndreptătoare pentru bunul mers al societății noastre, ca aici în Sibiiu. Pare că-1 aud pe marele mitropolit și întâiul președinte al «Asociațiunii» Andreiu Șaguna, care la cea dintâiu adunare ge- 1 — 694 — nerală a societății noastre, ținută la 1861 în modestele încăperi de atunci ale seminarului teologic care li poartă numele, ne recomandă să ne aducem întotdeauna aminte de , ele erau in aceeaș vreme un ] imbold în spre și mai bine al cărturarilor noștri. Dacă se poate aceasta, pentruce nu și cealaltă? j Unde mai punem frumsețea și înțelepciunea cuvântărilor lui de deschidere, și a diferitelor lui povețe, cari erau tot atâtea | puncte de orientare in vieața noastră publică?! In unele lămureâ | rostul J Asemenea urare a făcut societăți noastre și întâiul ei vice- președinte, Timoteiu Cipariu,. spunând, cu o variație a cuvin- telor lui Șaguna: «Dea cerul, ca, precum suntem de-un sânge, toți ne-am îndulcit la sinul mamei noastre cu aceleași dulci cu- vinte, toți ne numim frați, — oricât ne despart munții și văile, și oricât ne împart stările politice și confesiunile religioase, tot numai una să fim, o națiune, o limbă, o literatură. Și dacă pe ■alt câmp Românul e tăiat în bucăți, și purcede pe căi diferite, uneori cu totul contrarii, dar cel puțin în literatură, în pașii cătră cultură numai un corp și numai un suflet să fie. Atunci orice despărțiri politice, sociale și religioase ne vor tăiă de-o- laltă, dar spiritul națiunii și geniul român va întinde aripile sale peste toți fiii lui Traian, și ne va țineă legați întru legăturile păcii, frăției și unității naționale. Așă să fie întru toți vecii. Amin>. In aceste vremuri de neînțelegere între frați, noi, cei gru- pați în jurul , cari în trecutul nostru âcoperisem cu vălul uitării punctele, cari ne despărțeau, și cu frățească dra- goste căutasem punctele, cari ne uneau, și prin solidaritatea noastră isbutisem să ne comservăm, și putusem da dovadă de sporul făcut, să umblăm și în viitor pe cărarea bătută. Să dăm pildă de frățească înțelegere, ca iarăși să se învioreze Apus și Răsărit. Călăuzit de aceste sentimente, și invocând spiritele mari ale altor vremi, declar a 11-a adunare generală a «Asociațiunii» ținută aici în Sibiiu, deschisă. Dă servilor tăi, de orice categorie, considerația ce ești dator să porți ființei omenești în general. Nu uită că ei sunt de aceeaș origină ca și tine, se bucură de acelaș soare, respiră de acelaș aer, trăiesc și mor ca și tine. * Când pneva te ofensează, amintește-ți îndată că nu e cu putință să nu existe și oameni lipsiți de bun simț. E de datoria 4a, de om bine crescut, ca prin bunătate și cuvinte bine cum- pănite, să-l faci să -înțeleagă că e greșit, dar în nici un caz să nu răspunzi cu aceleași argumente. — 704 — Sărmană zburătoare. Sărmană, zburătoare plângij De jale inima îți îrăngi Pe ramură de liliac. Iți tângui cel din urmă ceas, ■- De stolul dus tu ai rămas, Cum să te-alint ca să te ’mpac? Furtuni de nori din zare vin întunecă tot ce-i senin, Rămân pădurile pustii. Aștepți cu ochii duși în gol Doar va mai trece un alt stol Pe urma lui ca să te ții. ; Vai, stolul care te-a lăsat Fu cel din urmă stol plecat De-aici, din țară dela noi. Cu tine ramurile plâng, I Se tot frământă și se frâng \ De vânturi aspre -și de ploi. Așă cum plângi pe ram stingher ; Cu ochii țintă către cer Nimic de n’ai în lume drag, Te-aseamăn pasere țipând | Cu inima de om plângând 1 Rămas pe drumul lui pribeag. j Volbură Poiană. -i Cu cât munca ce exercită un om în folosul societății part mai înjositoare, cu cât se cuvine să i respectăm, fiindcă felul ă mancei lui ne dă siguranța și higiena vieții. | Neîncetat comitem greșala de a crede că numai ceeace ne | procurăm cu bani ne costă, și că ceeace plătim cu liniștea, denp- 1 nitatea sau independența persoanei noastre, nu costă nimic. , | 705 — Activitatea Consiliului Național din Sibiiu. — Un memoriu. — Domnule Prefect! Urmând ordinul dlui Șef al Resortului de interne, Nrul 522 din 6 Februarie a. c. am onoare a Inaintă următorul raport despre lucrările și administrația de mijloace materiale a Consi- liului național dm orașul și județul Sibiiu, In fruntea căreia am avut cinstea a funcționâ dela înființarea sa până Ia disolvarea, urmată in Februarie a. c. Aș fi prezentat mai curând acest raport, dacă n’aș fi fost Impedecat până acum de diferitele lucrări, la care am fost chemat a luă parte. I. Consiliul nostru național a fost ales In întrunirea inte- lectualilor români din Sibiiu din 30 Octomvrie n. 1918, In zilele agitate, care au premers mișcării revoluționare dela începutul lunei următoare. El constă la început din 10 membri și a fost mărit după aceea la 20, iar mai târziu la 25 membri, toți cu locuința in Sibiiu. De prezident a fost ales subscrisul, iar ca secretari au funcționat, până la așezarea Consiliului Dirigent în Sibiiu, dnii Dr. Silviu Dragomir și Dr. I. Broșu, rămânând de aici înainte toate lucrările de biurou In sarcina prezidentului. De cassier a fost ales dl profesor Dr. Nicolae Bălan. Lucrările mai însemnate ale Consiliului nostru au fost următoarele: 1. îndată după constituire, In 1 Noemvrie n. a dat un manifest tipărit cătră popor, in care-i aduce la cunoștință hotă- rârea Comitetului executiv al partidului nostru național din 12 Octomvrie și-l îndeamnă a da ascultare numai acestui Comitet și a așteptă hotărârile Adunării naționale. 2. In vederea turburărilor întâmplate In primele zile ale lui ^Noemvrie și' pentru păstrarea ordinei și apărărei vieții și averei cetățenilor, a luat In ziua de 4 Noemvrie inițiativa pentru înființarea unei Legiuni de gardiști voluntari, al cărei început s’a făcut aici, in Sibiiu, și care aveă să-și extindă rami- ficațiunile sale In toată regiunea din jurul Sibiiului. De con- ducător al nouei Legiuni s’a ales dl maior-auditor Vaier Liuba, — 706 — având de ajutor pe dl căpitan în rezervă Dr. Oeorge Măcelăria-,3 Legiunea a avut dela început organizație, conducere și admi-1 nistrație cu totul independentă, stând în legătură cu Consiliul 1 numai în acțiunea de pacificare și de susținerea ordinei în oraș și în provincie. < 3. In 9 Noemvrie n., când turburările urmau a se propagă¹ din comună în comună, având ca rezultat atacarea și distru- J -gerea multor averi, ba în două-trei cazuri cerând ca jertfă ; chiar și vieți omenești se adresă un nou manifest, mai pe larg, 1 cătră popor, în care acesta e îndemnat să-și înființeze sfaturi naționale comunale, precum și cete de gardiști după modelul J celor din Sibiiu, și totodată să păstreze și liniștea, și să res- 3 pecteze averea, vieața și onoarea ori și cui, fără deosebire de' limbă și de lege. — Acest manifest, tipărit în 1000 exemplare,. J se distribui în toate comunele din județ și din regiunile înve- i cinate, de oameni trimiși anume din partea Consiiiuldi pentru 1 pacificarea comunelor. j 4. Pentru domolirea turburărilor și pentruz organizarea 1 cetelor de gardiști în diferitele comune din județ și din împre-. J jurime, s’au trimis, cu trăsura sau cu automobilul la fața locului j misiuni compuse din membri ai Consiliului și din oficeri ai * nou inființaței Legiuni. Aceste misiuni au organizat Sfaturi na- ’ ționale și Cete de legionari în 85 comune din județele: Sibiiu,, t Făgăraș, Târnava-mare și Alba-lnferioară, — sfaturi și cete^ care au stat în legătură cu centrul până la desființarea Legiunilor-î 5. Consiliul a dat mână de ajutor Legiunei în eluptarea..-3 independenței sale față cu tendințele de contopire ale celor- falte organizațiuni similare din oraș și din provincie. II 6. Când trupele germane din armata generalului Mackensen veniră și se așezară în Sibiiu și in alte comune din împrejurime,. 1 Consiliul, împreună cu Legiunea, își dădură toate silințele, apere populațiunea noastră de vexațiuni și de rechiziționări apă-3 sătoare, intervenind totodată și in favorul populațiunei năpă- 3 stuite din vechiul Regat. • d 7. La rugârea funcționarilor dela liniile ferate, și mak;*| târziu și dela poștă și telegraf, Consiliul luă măsuri pentru. 3 ocrotirea acestor întocmiri și a personalului lor, tipărind spre 3 distribuire «Înștiințarea» dtta 14/27 Noemvrie 1918 scoasă în. 1 1000 exemplare și fâșiile de ocrotire, în număr de 2000, și mak I târziu, pentru poștă și telegraf, 200 exemplare. J 1 707 8. Tot pentru liniștirea poporului și pentru reintroducerea bunei rânduieli, în deosebi pentru ocrotirea notarilor și a altor funcționari comunali, rău văzuți și in multe locuri alungați din funcțiunile lor, s’a tipărit manifestul «Cătră Românii din comi- tatul Sibiiului», distribuit prin organele administrative. 9. Pentru susținerea în funcțiune a mijloacelor de comu- , nicațiune Consiliul a intervenit în mai multe cazuri, astfel la Veștem, Aciliu, Cacova, Podul-Oltului etc. 10. S’au susținut legăturile neapărat de lipsă cu celelalte Consilii-naționale din oraș, anume cu cel săsesc, unguresc șt evreiesc, luându-se, unde se iveă necesitatea și unde eră cm putință, măsuri de acord. 11. S’au luat măsurile de lipsă pentru reprezentarea jude- țului nostru la Marea Adunare națională din Alba-Iulia, ținută în ziua de 1 Decemvrie n.: 1918, și totodată în vederea acestei adunări s’a tipărit în 1000 exemplare, s’a distribuit și s’a subscris de mii de Români și Române declarație «Hotărârea noastră». 12. In 4 Decemvrie n. 1918 Consiliul nostru a intervenit pe lângă celelalte Consilii din oraș și pe lângă Reprezentanțele celorlalte garde, să nu se mai înstrăineze obiectele din maga- zinele militare, ci să se păstreze pentru armata română, a cărei sosire se așteptă. 13. De asemenea Consiliul, împreună cu Comandantul Legiunei, a intervenit pe lângă Magistratul din loc și pe lângă Reprezentanța Oardelor pentru cedarea clădirei fostei Comande militare pe seama Consiliului nostru dirigent, care aveă să se așeze în Sibiiu. 14. Consiliul a luat, mai departe, parte activă la primirea trupelor române, ce au trecut și s’au așezat în orașul nostru, precum și la primirea misiunilor militare franceze, ce au onorat Sibiiul cu prezența lor. In deosebi relevez participarea Ia primirea Comandan- tului Armatei Române din Transilvania, General Moșoiu, în- tâmplată în ziua de 26 Decemvrie n. 1918, și la primirea ilu- strului Central francez Berthelot, din 1 Ianuarie 1919; urmată de memorabilul conduct etnografic din 2 Ianuarie aceiaș an,. 15. A întemeiat, mai departe, banchetul din 13/26 Ia- nuarie, dat în onoarea Oficerilor români de peste Munți și ai' Consiliului nostru Dirigent. — 708 — 16. A executat ordinele Resortului de agricultură și co- ? merciu, cu privire la transportul și desfacerea mărfurilor, al Resortului de alimentare eu privire la recomandarea unei per- soane potrivite spre a fi numită comisar de alimentare pentru județul Sibiiu, și al Resortului de organizare relativ la statistica - intelectualilor și la recomandarea câtor-va țărani fruntași, cari ' să fie cooptați in Mare.le Sfat național. 17. A intervenit în numeroase cazuri, în care a fost re- clamat ajutorul său de comune sau de particulari. 18. A susținut legătură cu Comitetul executiv Parti- dului nostru național, trimițând in două rânduri curieri speciali la Arad (pe dnii Dr. S. Dragomir și inginer Leo Bohățel) și ; totodată a trimis In misiune specială la lași pe dl Dr. Nicolae Bălan, Împreună cu căpitanul Precup, cari au dus peste Munți și au adus de acolo cele dintâi informațiuni pozitive despre , relațiunile militare și politice, stabilind .astfel unitatea de acțiune ■ atât de necesară. 19. Dela Legiunea înființată de el, Comitetul nostru a trimis din depozitele militare de aici 1 vagon de medicamente ' la București și o cantitate reclamată pentru județul Vâlcea din Regat; totodată a înlesnit procurarea pe seama Regatului â unei cantități însemnate de material pentru telegraf și telefon, j 20. Consiliul nostru a contribuit, prin îndemnuri în scris ■ și prin oameni trimiși la fața locului, la organizarea națională- “ politică din județele Făgăraș și Târnava-mare. II. Cât privește administrația de mijloace materiale a Consiliului, ea a fost simplă. Spese au fost In genere foarte puține, prin faptul, că toate organale și-au îndeplinit lucrările s lor absolut gratuit; remunerațiuni, sau mai bine zis, rebonificări de spese s’au dat numai curierilor trimiși anume la Arad, ca să ducă și să aducă informațiuni dela Comitetul partidului na- > țional (dlor Dr. Silviu Dragomir și inginer Leo Bohățel). Lo- calul de întrunire a Consiliului, împreună cu luminat, încălzit și cu materialul de scris necesar, le-au pus la dispozițiune «Asociațiunea*. Spesele de corespondență le-a purtat dela sine prezidentul, afară de două telegrame, care au costat K 6’48. Afară deᵥaceea s’au mai spesat pentru tipărituri, cum arată nota Tipografiei arhidiecezane din loc, suma de K 448’20; iară la înființarea Legiunei au fost cheltuielile de K 500’—. — 709 — » Cu totul s'a spesat, In tot timpul cât a funționat Consiliul, suma de K 1,50468. Spesele acestea s’au acoperit din contribuiri benevole, administrate de dl Dr. Nicolae Bălan, în suma.de K 1,350’—, — precum și în suma de K 916’— cruțată la întocmirea trenului special pentru adunarea dela Albalulia din 1 Decemvrie 1919 și depusă la instit. «Albina» din loc în libelul Nrul 44,971 din 1918. Venitele au fost cu totul 2.267'98, din care subtră- gându-se spesele K 1,504’68, rămâne un sald de K 76330 depuse la «Albina» în libelul numit mai sus și care se va di- stribui in trei părți egale, de câte K 254'43: a) la colecta pentru ridicarea unui monument în amintirea ostașilor căzuți în luptele dela Orlat, din toamna anului 1916; b) la colecta tn favorul jertfelor liniei de demarcație, și c) «Asociațiunei pentru literatura română și cultura poporului român», ca rebonificare pentru spesele de luminat, încălzit și pentru materialul de scris. Alătur la acest raport, pe lângă actele justificate despre venite și cheltuieli, și o consemnare a membrilor Consiliului acum disolvat, precum și câte un exemplar din tipăriturile, de care s’a făcut amintire mai sus, cu rugarea, să binevoiți a Ie examinâ și apoi să aveți bunătatea a referă dlui Șef al Resor- tului, conform ordinului citat la începutul dârei mele de seamă. Sibiiu, 3 Aprilie 1919. Andreiu Bârseanu m. p., fost president al Consiliului național român din orașul și judațul Sibiiu. Slas din Jir deal la Octomvrie 1922. Veniți acum In sunet de fanfară Să prăznuim triumful unui vis Și să mărim virtutea legendară A* Regelui desrobitor de țară Ce porțile ’nvieril ne-a deschis! Azi Romănia-i templu de 'nălțare Și Alba-lulia măreț altar, i — JIO — La care cântece de sărbătoare Și Imnuri de slăvire — sus spre zare In tunete de salve — s’aduc dar. Azi umbrele Strămoșilor coboară ₖ Și duhuri de Martiri și de Eroi Ce și-au jertfit vieața pentru țară Cu dragostea lor sfântă ne ’mpresoară Și fericiți — se bucură cu noi. Azi Neamul Românesc — urmând o lege — Când soarele străluce mândru ’n zări Se ’nchlnă cu credință unui Rege Ce-a suferit cu el pe căi'pribege In grele vremi de grele încercări... încununat cu lauri de izbândi El urcă gloriosul tron cu drept. Ardealul deșrobit în laude-I cântă , Că a ’mplinit chemare grea și sfântă De Rege iubitor și înțelept. Ostașii Săi duc steag de biruință Pe-acest pământ cu sânge scump sfințit,. Eliberat din jug de suferință Cu dragoste de trate și credință Și cu nespuse jertfe răsplătit... Veniți să-! împletim ghirlande ’n cale S’așternem flori în drumu-l străluciti Altar să ridicăm iubirei Sale Și să-L întigipinăm cu osanale, Că noi luptând — prin El am biruit! Pe fruntea Sa întâi se strălucească Coroana intregitei Românii! Sus deci Corpana Românească! Onoare Ei și salve! — Să trăiască Viteazul Rege Ferdinand întâi! Aurelia Popi- 711 Reforma agrară în România de Vasile Stoica. înainte de răsboiu România eră cunoscută ca una din im- portantele țări agricole ale Europei și în aceeaș vreme ale (urnii întregi. Exportul său de cereale eră inferior numai ex- portului Rusiei și Canadei și întreceă pe al Statelor-Unite. Eră astfel a treia țară exportatoare de cereale din lume, deși supra- fața ei nu eră decât 137,903 Km. pătrați. In urma răsboiului hotarele României au fost complet schimbate. Unirea Transilvaniei, Banatului, Bucovinei și Basa- rabiei cu Vechiul Regat au ridicat suprafața României la 294,244 Km. pătrați. Caracterul ei de țară agricolă însă nu s’a schimbat. Dacă în Transilvania este o industrie înfloritoare în Basarabia industria lipsește cu totul și în locul ei este o agricultură mai productivă. încă multă vreme agricultura' va fi principalul izvor de bogăție a țării. Repartiția pământului înainte de marele răsboiu eră în toate provinciile României actuale deopotrivă de nedreaptă. Populația rurală, producătoare de cereale, care alcătuește 80% din totalul , locuitorilor țării, nu stăpâniă nici jumătate din suprafața arabilă. Faptul acesta trezise nemulțumiri în repețite rânduri și de aceea guvernele românești, atât în decursul răsboiului cât și dela răsboiu până astăzi, au introdus reforme radicale, cari au schimbat complet distribuția pământului, trecând câmpurile în mâna celor ce le lu'crează. Prin Decretele-Legi No. 3697 și No. 3791 din 1918, No. 3871 și-No. 3911 din 1919, și prin Legile de Re- formă Agrară votate de către Parlament in Iulie 1921, marea problemă a proprietății agrare în România a. primit o soluție, dacă nu definitivă, în orice caz satisfăcătoare pentru multă vreme. La temelia acestor legi stă principiul că pământul este un teren de plasare a activității directe și deci trebuie trecut în mâna celor ce-1 cultivă. Adoptarea acestui just principiu e și mai necesară într’o țară cu 80% populație agricolă, din care în urma d^svoltării istorice jumătate eră o necăjită țărănime proletară. Din motive de practicitate nu s’a creat o singură lege unitară de reformă agrară pentru întreg regatul, ci după adop- 2*. 712 ■jț tarea unor principii fundamentale în ce privește exproprierea, £ loturile de distribuit țăranilor, despăgubirile cuvenite proprie- î tarilor expropriați și metodele de plată, s’au creat legi distincte 1 pentru Vechiul Regat, pentru Transilvania și Banat, pentru Bu- 1 covina și pentru Basarabia, între cari insă deosebirile nu sunt decât ; de amănunt, conformându-se împrejurărilor locale ale fiecărei % provincii. Poate se va păreâ că anumite dispoziții ale acestor 4 legi, In special ale celor din Transilvania, Banat și Basarabia sunt prea radicale și reduc prea mult proprietatea mare. Trebuie * ținut însă în minte faptul că atât Transilvania și Banatul cât și j Basarabia au trecut prin mișcări revoluționare de caracter hu numai național ci și social, și că reforma agrară în condițiile din lege a fost una dintre importantele dispoziții cari au resta- J bilit pacea socială. J In Vechiul Regat. Invaziile și ocupațiile turcești, rusești și austriace, amenin- țările continue ale unor puteri interesate, diferitele împrejurări grele istorice în mijlocul cărora s’a scurs până în anii din urmă vieața Vechiului Regat Român, au împiedicat în decursul se- | colului al XlX-lea orice reformă socială importantă în România | și a prelungit sistemul de proprietate latifundiară cu toate ur- | mările și tradițiile lui feudale, până) la începutul marelui răsboiu. | in mai multe rânduri țărănimea lipsită de pământ a izbucnit îtjx' revolte deschise, dintre cari cea din 1907 a cuprins aproape | întreaga țară și a putut fi potolită numai cu jertfe dureroase. | Reformele aduse în decursul ultimilor 60 de ani erau numai | remedii momentane; ele nu rezolvau pentru un timp mai In- | delungat problema. Trebuiă să se aducă o reformă radicală. § Intr’adevăr în 1916 situația eră următoarea: | I. Proprietatea până Ia 100 lia. I Mica proprietate până la 10 ha.................. 3.319,695 ha. Proprietatea dela 10’la 50 ha................... 695,963 „ Proprietatea dela 50 la 100 ha.................. 165,000 „ Islaz comunal vândut până Ia 1916 ................. 179,557 „ f Loturi vândute de Casa Rurală până la 1916 . 19.568 „ | Total . . . 4.379,783 ha. f 713 z\ Z II. Proprietatea peste 100 ha. Proprietatea peste 100 ha. aparținând Statului, Co- roanei, persoanelor morale și particularilor . 3.545,227 ha. Pământ inundabil aproximativ .... . . . 460 000 „ Total . . . 4.005,227 ha. Total general al pământului agricol din Vechiul Regat.......................................... 8.385,000 ha. 4 Proprietatea peste 100 ha aparțineă la 5385 proprietari* Aceștia Insă formau abiă O,O4'7ₒ din populațiunea agricolă a țării, pe când agricultorii cu¹ proprietăți sub 10 ha. sau lucrătorii agri- coli fără proprietăți formau 95,40 70, iar cei cu proprietăți .între 10 și 100 ha. erau un număr disparent de abiă 3,96 7«- Avem deci ciudata situație că' O,647o din populația agricolă stăpâniau 487o din solul agricol ițr 95,4O°/ₒ „ „ „ „ 39*/?/, „ „ Astfel pe când unii mari proprietarii aveau moșii mai mari de 5,000 “ha. marea majoritate a populațiunii rurale nu aveă decât 1—2 hectare, sau nu aveă pământ de loc. Această situație se puteă remediă numai printr’o reformă radicală. Pentru această reformă trebuiă însă modificat articolul 19 din Constituția țării, care declară că proprietatea e sacră și inviolabilă. Spre acest scop fu convocată Adunarea Constituantă din 1914. Răsboiul care a fost deslăpțuit pe neașteptate a îm- piedecat însă înfăptuirea imediată a scopului acestei adunări, îndată după intrarea României în răsboiu chestiunea reformei agrare deveni întâia preocupație a oamenilor de stat ai țării, însuși M. S. Regele luă conducerea în această privință. In 22 Martie 1917, în zilele cele mai tragice ale răsboiului în mani- festul său M. S. grăia astfel cătră soldații de pe front: a 2.000,000 hectare din proprietatea particulară. Îndată ce trupele puterilor centrale âu fost alungate din țară, Guvernul a și luat dispozițiile pentru Îndeplinirea acestei deciziuni a Parlamentului. In 16 Decemvrie 1918 fu promulgat Decretul-Lege No. 3,697 (Decretul-Lege Duca) și operațiile începură fără întârziere. Decretul autoriză expro- prierea totală a proprietăților absentiștilor și străinilor, expro- prierea întregului pământ cultivabil din moșiile Statului, ale Co- roanei, ale persoanelor morale și a 2 milioane de hectare din pământul cultivabil al proprietăților particulare în care aveă să fie cuprins și al absentiștilor. S’a expropriat pe baza acestui ᵥ decret, spre a fi împărțite țărănimii: " /, ' Pământ dela Stat, domeniilor Coroanei, per- soanelor morale, instituțiilor.......................... 580,926*23 ha. Pământ de al străinilor........................ 90,115*— „ Pământ cultivabil de pe moșiile particulare in- clusiv pământul absentiștilor .... . . 1.553,547*27 ,, Total . 2.224,588*50 ha. Decretul-Lege Duca a fost ratificat de Parlament și dis- pozițiile iui au fost completate prin Legea din 14 Iulie 1921, care astfel fixează în mod definitiv situațiunea proprietății noastre agrare. Conform acestei Legi din proprietatea particulară se ex- propriază întreaga suprafață de 2.000,000 prevăzută prin articolul 19 modificat al Constituției. Cum în baza Decretului-Lege No. 3697, s’au expropriat din proprietățile de această categorie L553,547 ha., după promulgarea Legii din 14 Iulie 1921, s’au luat măsuri să se exproprieze și restul de 450,000 ha. Proprietățile mari dintre cari înainte de răsboiu multe tre- ceau de 5,000 ha. au fost astfel reduse, după categorii: In regiunile muntoase la 100 ha.; în regiunile cu popu- lațiunea deasă la 200 de ha., în regiuni cu populațiune mij- locie la 300 ha., iar în regiuni cu populațiune rară la 500 ha. cel mult. Pentru moșiile particulare cultivate prin arendași maximul inexpropriabii e după regiune 100, 150, 200 și 250 ha. Moșiile cari zece ani dearândul (23 Aprilie 1910—24 Aprilit: 1920 inclusiv) au fost date în arendă, sunt expropriate în în- tregime, ca și pământul străinilor și al absentiștilor. — 715 Tot acest pământ expropriat, devenit prin expropriere proprietatea Statului, se trece, pe lângă preturile fixate in Lege, in mâna țăranilor și anume: in loturi de câte 5 ha. pentru ță- rănii cari n’au nimic, in loturi de completare până la 5 ha. pentru țăranii cari au mai puțin de 5 ha., și In loturi de 7 ha. pentru țăranii cari se vor colonizâ in regiunile cu populația rară. Din acelaș pământ expropriat se constituesc și islazurile necesare. Având în vedere că marea proprietate intrebuință metode mai moderne de agricultură și astfel eră un fel de școală pentru populația noastră rurală, spre a puteă da și in viitor satelor noastre îndrumări de agricultură rațională, o întindere de 30,000 ha. din diferitele părți ale țării Împărțită tn loturi de 10—15 ha., se vinde unor agricultori pricepuți, pentru formarea de ferme model și ferme demonstrative cari să servească de Îndemn și călăuză pentru o cultivare intensivă, a pământului. Subsolul terenului expropriat și apoi vândut țărănimei ră- mâne proprietatea statului. Subsolul terenului expropriat pentru imașuri in regiânea dealurilor și munților rămâne vechiului proprietar. Situația proprietății agrare în urma aplicării acestei legi e următoarea: I. Proprietatea până ța 100 ha. Suprafața acestei proprietăți în 1916 ....... 4.379,773 ha. Suprafața adaugată prin expropriere pe baza de- cretului lege Duca........... 2.224,587 „ Suprafața expropriată pentru pășuhele comunale 370,000 „ Pământ cultivabil expropriat în 1921—22 . . . 293,449 „ Pământ vândut .țăranilor prin bună învoială în 1916—1921 . ............................ , . 100 000 „ ⁷ Total . . . 7.367,809 ha. \ II. Proprietatea peste 100 ha. Pământ cultivabil pentru agricultura proprietății mari 577;191 „ Pășuni și teren scutit de expropriere, rămas par- ticularilor . ............................... 100,000 „ Pământ inundabil, aparținând in mare parte sta- tului și societăților morale . . ... . . . 340,000 „ Total . . . 1.017,191 hă- \ \ ' — 716 — Proprietatea mare care în 1916 erâ de 4.005,227 ha. a ț perdut 2.978,036 ha. Din această suprafață 220,000 ha. o for- mează nouile islazuri și 30,000 ha. fermele model și loturile de- monstrative. Tot restul de 2.272,036 ha. trece în mâna micilor agricultori rurali cu proprietăți sub 5 ha. Suprafața proprietății mari care în 1916 cuprindeă 48% din pământul cultivabil ai țării, se reduce la numai 8%. iar cea a proprietății mici de sub 10 ha. care in 1916' cuprindeă numai 39%% din pământul cultivabil se ridică la 79% între ele rămânând o proprietate mijlocie (10—100 ha.) cuprinzând aproximativ 13% din pă- mântul de agricultură. Prețul pământului expropriat se stabilește conform valorii lui locale rentabilității; el însă nu se va puteă trece de suma arânzii stabilită de stat în 1916 pentru perioada 1917—1922 înmulțită cu 40. Plata acestui preț cătră foștii proprietari se face de cătră stat în titluri de rentă pe 50 de ani, cu dobândă de 5%. Dacă foștii proprietari sunt persoane morale, această rentă nu va fi amortizabilă, ci perpetuă. * Plata prețului loturilor distribuit^ țărănimii se face de aceasta cătră stat. Acest preț însă nu va puteă fi mai mare decât prețul de arândă regională stabilită în 1916 înmulțit cu 20. El va fi achitat îndată la primirea pământului. Acelor cari nu vor fi în stare să-1 achite imediat li se va impune să plă- > tească numai 20%, iar restul în anuitate de 20 ani. Din diferința dintre prețul plătit de stat foștilor proprie- tari, care e de 40 ori arânda din 1916, și cel plătit de țărănime , statului, care e numai de 20 ori aceiaș arândă, reiesă că în- realitate țărănimea plătește numai jumătate din pământul ce primește, iar restul se plătește de cătră stat și deci de totalitatea cetățenilor. Acesta e un act de dreptate socială, a cărui ex- plicație e în împrejurările istorice și sociale ale țării. E și un gest de recunoștință fațăKde soldatul-țăran, a cărui vitejie și a cărui jertfă a creat România de azi. z ■ < '; y Până în’20 Maiu a. c. s’au expropriat 2.186,048 ha. din cari 1.568,162 ha. au fost trecute definitiv în proprietatea a 462,057 de țărani, aproape toți capi de familie, și e pe cale de distribuție o suprafață de 243,392 ha., restul de 374,930 fiind distribuit ca islazuri comunale. încă în decursul anului 1922: 717 exproprierea se va îndeplini până Ia limita fixată delege, atin- gând astfel o suprafață de 2.888,036 ha., și aceasta întreagă va trece în uzul țărănimii parte în proprietate particulară ca pă- mânt de agricultură, parte ca islazuri comunale. In Basarabia. In 1812 când Basarabia a fost ruptă din trupul Moldovii și incorporată imperiului rusesc, repartiția solului ei agricol nu se deosebiă de cea din principatul Moldovean. In o sută de ani de stăpânire rusească situația s’a desvoltat ca și în interiorul României libere. Sistemul latifundiar a rămas netulburat: de o parte moșii de peste 6000, multe chiar de peste 10,000 ha. de altă parte țărănime fără pământ, exploatată de marii pro- prietari. Schimbări s’au produs numai într’atât că o parte din iru- rile moșii au trecut din mâna proprietarilor lor români, în mâna proprietarilor sau funcționarilor ruși veniți anume spre a se îmbogăți. Țărănimea, care aproape în întregimea ei e română, neputând obtineă pământ, eră obligată adeseori să părăsească Basarabia, și să se mute în Crimea, în Caucaz sau chiar în Si- beria Estică, ceeace conveniă pe deplin planului tarilor de a riisifică această provincie. Statisticele rte arată că la începutul răsbo- iului mondial din cete 450,000 de familii, cari formează popu- lația agricolă a Basarabiei numai 145 — 150,000 aveau mai mult de câte 8 ha.; 200,000 familii nu aveau în medie decât 3¹/, ha. iar aproximativ 100,000 familii aveau cel mult câte 1 hectar. Că nemulțumirea nu a putut isbucnî în revolte sângeroase, se datorește numai mânei militare autocrate care ocârmuiă Rusia și care eră deosebit de aspră în Basarabia. îndată ce însă în 1917 marea revoluție rusească isbucni, țărănimea din Basarabia, ca de altfel și târăniniea din întregul imperiu rus, Ihă în stăpânire toate moșiile mari ale proprieta- rilor particulari, ca și ale statului sau persoanelor morale. Cele dintâi dispoziții luate de autoritățile Basarabiei autonome și apoi independente au fost cele privitoare la trecerea pământului în proprietatea*țărănimii. In însuș actul votat în Adunarea Legis- lativă a Basarabiei în 27 Martie (9 Aprilie) 1918, prin care această provincie se uniâ cu Vechiul Regat Român, ea își re- zervă dreptul de a-și rezolvi conform împrejurărilor create pro- 718 — blema sa agrară. In 27 Noemvrie 1918 Adunarea Legislativă ; a provinciei a votat un proiect, care a fost promulgat prin De- j cretul-Lege No. 3791 din 22 Decemvrie 1918, a fost apoi rati- 1 ficat și complectat de Parlament in 1920 și promulgat ca Legea ; Agrară pentru Basarabia In 4 Martie 1920. » Legea aceasta impune exproprierea complectă a proprie- 'l tăților statului, persoanelor morale, zemstvelor, comunelor, so- 'î cietăților, bisericilor, mănăstirilor, lăsând zemstvelor și comu- 'i nelor numai terenurile dovedite ca absolut trebuincioase pentru j locuințe, nevoi industriale și trebuinți culturale, lăsând biseri- cilor câte un lot de fiecare membru al clerului, iar mănăsti- rilor câte 50 ha. Din proprietatea particulară legea (art. 7) expropriează tot , 1 părrjântul cuîțivabil care trece de 16o ha. cultivabile la o moșie, J cu excepția viilor, grădinilor de pomi și pepinierelor. Dease- menea expropriază suprafață cultivabilă ce frece de 25 ha. din j toate moșiile mai mari de 25 ha. dacă acestea Intre 1905—1916 | au fost date tn arândă 5 ani consecutivi. 1 Terenul expropriat astfel de cătră stat se distribue țara- nilor lipsiți de pământ partea cea mai mare în proprietate par- ticulară individuală ca pământ de agricultură, iar,o mică parte ca islazuri comunale. Din pământul de agricultură țăranilor, |! cari au mai puțin de 6 ha. li se întregesc moșiile la 6 ha. celor jS cari n’au de loc pământ li se dau loturi de 6—8 ha. iar tn , unele regiuni cu populație rară se stabilesc loturi de coloni- zare de câte 8—10 ha. pentru populația agricolă care vine din | alte părți ale țării. Învățătorii și preoții dela țară sunt consi- ■! derați ca lucrători de pământ. .3 Prețul pământului expropriat se face în acelaș fel ca și în .'4 Vechiul Regat: statul va plăti foștilor proprietari prețul pămân- tului expropriat tn titluri de rentă pe 40 ani cu dobândă de 5%, iar țăranii cărora li se distribue acest pământ, vor plăti prețul lui cătră stat. ₍ J Prețul de achitat de cătră stat cătră proprietarii expro- | priați și de cătră țăranii împroprietăriți cătră stat se stabilește de cătră comisiuni luându-se ca bază: pentru clădiri și inventar costul lor real, pentru păduri, lacuri, vii, grădini, capitalizarea ? p cu 5¹/,’/# a veniturilor curate, iar pentru pământul cultivabil ca- 719 — pitalizarea cu 5l/ₐ°/o a prețului mijlociu de arândă a trei ani între 1905—1914. Proprietatea mare tn Basarabia în 1916 eră de . 1.513,153 ha. S’au expropriat până la 20 Maiu 1922 .... 1.203.101 ha. Proprietatea mare astăzi.............................. 310,052 ha. Din cele 1.203,101 ha. expropriate s’au distribuit până la 20 Maiu a. c.: Țăranilor ........................................... 785,115 ha. Pentru școli, instituții agricole și industrie . . . 37,275 ha. Embatic și arândate aflate în mâna țăranilor . 56,450 ha. Total . . . 878,840 ha. In curs de distribuție se află........................ 324,261 ha. S’a distribuit pământul necesar la 265,443 de țărani, aproape toți capi de familie. In anul acesta se va distribui încă la 94,402 inși, și cu ^ceasta în Basarabia întreagă țărănimea va fi obținut pământul necesar. In Transilvania și Banat. Deși Transilvania și Banatul dela sfârșitul secolului al XVlII-lea n’au mai fost invadate de armate dușmane cum a, fost Vechiul Regat și au avut posibilitatea de a îndeplini îm- bunătățiri mari pentru vieața economică a populației, totuși până în 1919 situația țărănimii eră tot așă de grea ca și in Vechiul Regat și Basarabia, Până la 1848 țărănimea din care 75—80% sunt români, conform legilor Werbeoczy-ane din 1517 nu puteă aveă proprietăți. Pământul întreg, cu excepțiunea câtorva regiuni privilegiate (Teritoriul Oermano-Saxon și al re- gimentelor Orănițerești) eră proprietatea nobilimii, care nu plăteă . nici un fel de impozit. Revoltele extrem de sângeroase cari s’au ivit și dintre cari cea din 1784^’a lui Horia a fost cea mai im- portantă, au fost toate înăbușite in sânge. In 1848 în sfârșit po- pulația țărănească a fost liberată din iobăgie și a obținut chiar o parte din»pământul ce lucră pe moșiile nobililor. De atunci și până astăzi țărănimea a nizuit necontenit să-și mărească pro- prietatea, care-i eră insuficientă. A întâmpinat însă o înverșunată rezistență din partea guvernelor ungurești cari toate erau alcă- tuite din oamenii nobilimii și călăuzite de concepții feudale. In 720 — Transilvania și Banat țărănimea fiind română iar marii proprietari unguri, lupta între aceste două clase sociale se potență prin lupta de rassă. Guvernele ungurești au făcut toate sforțările ca țărănimea românească să nu poată agonisi pământ și chiar dacă unele din proprietățile mari erau de vânzare le cumpără Statui sau anumite bănci (de ex. banca altruistă pentru colonizare de populație ungurească în mijlocul românilor). S’a mers chiar așă de departe cu această politică anti- românească încât în 1917 prin ordonanța No. 4000 a Prezidenției Consiliului de Miniștri ungar, care priviâ exclusiv județele lo- cuite de români și cehoslovaci, țărănimei românești din Tran- silvania. și Banat i s’a făcut imposibilă orice achiziționare de teren agricol. întrebuințând ca bază de măsură jugărul cadastral, măsura obișnuită în Transilvania, — 1 ha = 1*737 jugăre, — în 1919, după Înlăturarea stăpânirei ungurești situația eră următoarea: Sub 5'jugăre 436,722 gospodării deținând 894,078 jugăre Cu 5-10 „ 223,874 „ „ 1.622,320 „ _______10—100 „ 292,901 „ „ 6.339,345 „_________ Deci sub 100 jugăre 95J,497 gospodării deținând 8.855,743 jugăre 58⁻75% ■’ Cu 100—1000 „ 7,237 „ „1999,931 „ ; Cu peste 1000 „ 1,198 „ „ 4.026,951 „ * ᵥ Deci peste 100 jugăre 8,435 gospodării deținând 6.026,882 jugăre 41,25°/» Disproporția este evidentă. Cele 436,722 gospodării sub î 5 jugăre reprezintau 50*51% din populația agricolă, iar cele 1,198 gospodării cu proprietăți de peste câte 1000 jugăre abil reprezentau 0*11% din această populație. J; Astfel 50*51% din populația agricolă dețineau 6*01% din solul provincei, iar 0*11⁰ din solul provinciei. Sărăcia adusă de această lipsă de pământ eră mărită încă '' de faptul, că pământul transilvănean nu e fertil și numai cu multă muncă se poate obțineă o producție satisfăcătoare. Sărăcia, « a silit un mare număr de muncitori agricoli să părăsească Tran- silvania și Banatul, să treacă fn Vechiul Regat sau să emigreze' în America. Râul a fost remediat îndată după înlăturarea stăpânirii un- î gurești. Marele Sfat Național din Sibiiu, Adunarea Legislativi- . Provincială a Transilvaniei și Banatului în 1919 a adoptat un /» din populația agricolă dețineau 27 06% — 721 proiect, care a fost promulgat cu Decretul-Lege Nr. 3,911 din acelaș an și astfel imediat s’au Început lucrările pentru a da pământ țărănimii lipsite. Acest Decret-Lege a fost Îndreptat și Întregit prin Legea de Reiotmă Agrară votată de Parlament și promulgată In 23 Iulie 1921. Dispozițiile Decretului Lege și ale Legii din 23 Iulie, in liniamentele generale sunt aceleași ca și in Vechiul Regat, in Basarabia și Bucovina. Se expropriează Tn Întregime toate proprietățile rurale ale persoanelor juridice, ale orașelor, comunelor, instituțiunilor, fă- cându-se excepții cu o parte din pământurile bisericilor, școa- lelor, și din pădurile și pășunile comunale; se expropriează pământul absentiștilor. Din proprietatea particulară se expro- priează, după categorii tot pământul cultivabil care trece peste 5Q jugăre la munte, 100 Jugăre la dealuri, 200 jugăre la șes, unde sunt cereri 'multe de Împroprietăriri; 300 jugăre la șes unde sunt cereri mai puține și 500 jugăre la șes unde cererile de Împroprietărire sunt satisfăcute. Pentru moșiile cari au fost date tn arândă legea are și aici dispoziții mai severe; din mo- șiile cari Intre 1904—1918 au fost date tn hrândă 10 ani agricoli dearândul se expropriează tot ce trece de 30 jugăre tn comunele rurale și de 10 jugăre In comunele urbane, iar din moșiile care la 1 Maiu 1921 erau arendate, fără să fi fost în această situație 10 ani dearândul, se expropriează tot ce trece de 50 jugăre la munte și deal și 100 jugăre la șes. Terenul expropriat se împarte țărănimii, ca pământ agricol și In unele părți comunelor ca pășune. Având in vedere insă că in Transilvania și Banat pământul cultivabil e puțin, iar nu- mărul muncitorilor agricoli cu proprietăți sub 5 jugăre (circa 3 ha.) este mare, loturile ce se acordă acestora sunt cu mult mai mici decât In Vechiul Regat sau In Basarabia. Ca strict necesar unei familii s’a socotit lotul de 5—7 jugăre (circa 3—4 hă). Se distfibuesc astfel Ioturi de completare a proprietăților până la 5 jugăre, loturi întregi de 5—7 jugăre pentru cei cari n’au nimic și loturi de colonizare de maximum 16 jugăre. Plata pământului către foștii proprietari se face de către Stat parte tn numărar parte în titluri de rentă pe termin de 50 ani purtând dobândă de 5%. Plata pământului distribuit ță- ranilor se face de către aceștia către Stat, și anume achitându-se —. 722 — în Întregime sau măcar în parte la luarea pământului în po- . sesiune. Pentru plata pământurilor de cultură date spre acest scop populațiunii îndreptățită, Statul contribuie cu 50% din preț, ceeace firește însemnează că populația rurală plătește direct numai jumătate din prețul pământului ce primește. Prețul pământului se stabilește de comisii județene, ba- zându-se pe calitatea și rentabilitatea locului, pe prețul de vân- zare din anul precedent răsboiului, pe prețul de arendare ca- pitalizat cu 5%, pe evaluări anterioare făcute de instituțiile de credit, pe impozitul fonciar și alte date luate din ultimii 5 ani până la 1913. in orice caz acest preț nu poate trece de prețul de vânzare din ultimul an normal care a fost 1913, coroana ungară socotindu-se egală cu leul românesc. Operațiile de expropriere șl împroprietărire în Transilvania și Banat încă nu sunt terminatej^ln total se va texpropriă aproxi- ? mativ 2.000,000 jugăre, deci aproximativ 1.157,500 hectare, teren de cultură și pășune 1.000,000 jugăre, deci aproximativ 600,000 ha. păduri. Numărul celor îndreptățiți a obținea pământ fiind 882,85& chiar și reducând loturile nu putem împroprietări decât jumătate < din populația agricolă nevoiașă din Transilvania și Banat. De aceea problema socială a Transilvaniei și Banatului nu e re- zolvită prin reforma agrară radicală ce s’a introdus. Statul român ■ va fi obligat să se îngrijească de îndrumarea unei părți a pro- letariatului agricol spre industrie, și de colonizarea c^lelaltei părți în Vechiul Regat sau în Basarabia. ■ 1- / ' . - In Bucovina. In 1775 când ținutul Moldovei de Sus, actuala Bucovină/ a fost smulsă din trupul principatului Moldovei și încorporat Au- striei repartiția pământului și situația țărănimii eră aceeași ca șr în Moldova rămasă nedependentă. In urma mișcărilor revolu- ționare dela 1848, ale căror cereri de natură social agrară au fost satisfăcute prin Decretul Imperial din 1858, trei sferturi din pământul cultivabil al provinciei a trecut în proprietatea țără- ? nimii.. Aceasta fiind insă și de altfel puțin, iar populația in urma J prolificității și a imigrărilor, sporind foarte repede, pământul • stăpânit de țărănime in ultimii 30 de ani nu mai eră suficient, J pentru nevoile ei. i 723 Se impune și aici o reformă, care Insă nu puteâ aveă in- portanța și influenta mare a reformei din Vechiul Regat sau din Basarabia. îndată după înlăturarea stăpânirii austriace Con- siliul National al Bucovinei a luat măsuri pentru o mai dreaptă distribuție a pământului. In 6 Septemvrie 1919 s’au promulgat aceste dispoziții cu Decretul-Lege No. 3871, iar apoi în Iulie 1921 ele au fost întărite de nou și complectate de Parlament prin Legea pentru Reforma Agrară în Bucovina promulgată în 23 Septemvrie 1921. .Conform acestei legi exproprierea se face pe aceleași baze ca și in Vechiul Regat și în Basarabia. Astfel moșiile persoa- nelor juridice și ale absentiștilor, mpșiile care au fost arendate mai mult de nouă ani între 1 Ianuarie 1905 și 1 Ianuarie 1919-, se expropriază in întregime. Se face excepție numai eu 4 mă- năstiri istorice cărora li se lasă câte 100 ha., cu Fondul Biseri- cesc căruia i se lasă 50 ha. pământ cultivabil și pădurile, și cu anumite proprietăți de utilitate publică ale comunelor. Expro- prierea proprietăților particulare se face după o scară progre- sivă, lăsându-se proprietarilor câte o suprafață variind între 100» și 200 ha. Loturile sunt de trei feluri: loturi de completare, loturi de câte 4 ha. și loturi de colonizare până la 6 ha. Plata către foștii proprietari se fgce de către Stat, în ti- tluri de rentă pe 50 ani cu dobândă de 5%. Plata loturilor se face de cătră țărănime către stat; țărănimea însă plătește numai 50% din preț iar restul de 50% 11 achită statul. 20% dini preț trebuiesc plătite de țărani la primirea lotului în proprietate. Or- dinea de preferință la împroprietărire e aceeaș ca și în Vechiul Regat. In urma acestor dispozițiuni In situația agrară a Bucovinei de asemenea s’a produs o schimbare. In 1918 înainte de De- cretul-Lege No. 3871 din acelaș an, distribuția proprietății de pământ cultivabil eră următoarea: Proprietatea mică până Ia 100 ha. și islazuri comunale 405,000 ha. Proprietate^ mare....................... 115;000 „ Din această proprietate mare 43,000 ha. sunt ale Fondului Bisericesc având 16,000 ha. teren cultivabil -și 27,000 ha. pășuni.. — 724 — In urma aplicării legii agrare care se termină Încă tn anul cu- rent repartiția terenului agricol în Bucovina va fi următoarea: Proprietatea mică până la 100 ha..................490,000 ha. Proprietatea mare.............................. 30,000 „ Astfel și in Bucovina s’a Îmbunătățit situația populației rurale. ♦ ♦ In rezumat, putem afirmă că prin Îndeplinirea reformei sale agrare, Rpmânia a trecut prin cea mai mare revoluțiune a vieții sale social-economice. Reforma s’a Îndeplinit pe baza acelorași principii. In urma ei, cu excepția a aproximativ 450,000 de inși tn Transilvania și Bănat, toată populația muncitorilor de pământ capi de familie sau bărbați majori, a ajuns la pământ necesar traiului său. Sistemul latifundiar a dispărut cu desăvâr- șire. Proprietățile mari au fost reduse Ia proporții, cari impun o. cultură intensivă In locul celei extensive practicate până acum. Din pământul expropiat s’a sporit numărul proprietăților mici pornit la drum. S’a oprit pe la Gavril Bădău, unul dintre cei mai credincioși gardiști ai săi, și luându-1 cu sine, trece dealul, care desparte Vidra de sus de Valea-Crișului, și într’una din pe- șterile dela izvorul Crișului alb, petrece aproape trei săptămâni până se retrag honvezii din Vidra. Honvezii sosiți la Vidra, cu întârziere de o oră, au încun- jurat casa părinților lui lancu și toată vecinătatea. Apoi aflând că el doarme în lunca din vecini, s’au năpustit într*acolo. Aflându-i culcușul cald încă, și crezând că e ascuns sub vreo brazdă sau căpiță, au sțfăpuns cu baioneta toate grămezile de fân, ca să-l omoare îft ascunziș. Timp de peste două săptămâni au făcut, în Vidra, cele mai minuțioase cercetări și urmăriri. Au pus premiu mare pe capul lui lancu; au secveslrat vitele și banii 3*. — 728 iui Alexandru lancu și a preotului loan, ducând cu sine și toată corespondența lui Avram lancu. / In ascunzătoarea din ValearCrișului și azi se mai văd ră- mășițele patului — frunze de brad și ierburi — care l-a ocrotit pe lancu, trei săptămâni. lancu în declin. (In cele ce urmează vom rețineă și hota personală a amin- tirilor prietenului meu). lancu petreceă foarte bucuros în Vidra de sus, dar nu în casa lui, azi proprietatea «Asociațiunii», ci în casa părinților mei. Am crescut până la vârsta de peste 6 ani, în tovărășia lui. II consideram ca pe al doilea părinte, care nu odată m’a luat în brațe, mi-a cântat și m’a saltat pe genunchii săi. La excursiile sale, pe Arieșul mic luam parte întotdeauna, prinzând păstrăvi cu undița. Ajunși Ia locul de popas, eu ațâțiam un foc, iar lancu frigeă păstrăvii, gustând mai întâiu puțin din rachiul ce-1 puneă mama în traista cu merinde. După mâncare, lancu își aprindeă țigara favorită, portorico, fredonând doine de jale. Eu plecam după apă rece. Luam un ulcior dela vecinul, și când se Întâmplă să întârziu, lancu luă fluierul și cântă marșuri ostă- șești, ca un îndemn să grăbesc cu apa cea proaspătă dela izvor. Pe urmă ne culcam la umbră. Eu îl apăram de muște și de | furnici, până adormeam și eu, și atunci numai ce răsăreă, ca -i din pământ, vr’un Vidre an, care veniă să privegheze asupra S Domnului lancu, adormit. z <3 Intrio Duminecă dimineața după slujba dumnezeiască, intri ' ■$ în odaia noastră loan Toader un om cam țicnit și II întreabă 1 pe lancu: Când eră bine îmbrăcat, nu lipsiă nici odată dela biserică. Țineă isonul, can- torilor și rosteă «Tatăl nostru». Iar oamenii mulțămiau Ipi Dum- nezeu, că au mai auzit odată «Tatăl nostru» din guta Domnului’... Steagul lui lancu și tunul de lemn. La 1888, când casa lui lancu, din încredințarea comitetului central al «Asociațiunii», a fost acoperită din nou, în podul casei s’a aflat, stindardul albastru cu care mama lui lancu a întimpinat, la 1852, pe Frantz losef. Un tun de jlemn a fost aflat sub stupina de lângă. iaz.i In podul casei, la o tindă a lui lancu, s’a păstrat un stin- dard albastru-galbin-roșu, folosit în luptele dela Abrud. Ruda steagului eră luată dela armata lui Hatvani, purtând culorile ungurești Faptul că Avram lancu a luptat sub steagul în culori naționale, e fixat prin declarația tovarășului său de arme, ca- poralul Gavril Bădău, declarație existentă, făcută în fața pri- măriei comunale din Vidra. .... Toate aceste vor trece în proprietatea «Asociațiunii» după inaugurare^ Muzeului «Avram lancu». Alexandru Ciura. — 730 — DESRĂDĂCINATUL. Aș fi vrut să stau tn odaia mea, să mă adâncesc tn gân- duri, să trăesc vieața din cărțile cu scoarțele roase de vreme, dacă răceala din tncăperea-mi fără foc, nu mi-ar fi strâns oasele ca tntr’un clește de ghiață, — și atunci mi-am luat paltonul vechiu și cușma de oaie și am eșit din casă. Afară eră o noapte senină.. Luna palidă de veacuri, cu umbre de melancolie pe chipu-i rece, își urmă acelaș drum printre stele. Eu uitasem că-i frig amarnic, că omătul .scârție sub cisme iar căii sunt albi de promoroacă, privind tn sus, așă că razele Junei se cobortră în ochii mei, tn suflet, — fantazia purtându-mă în depărtări albastre... ț ■ ' A fost de-ajuns lătratul răgușit al unui câne dintr’o curte oarecare și mi*am lăsat privirea tn jos. Cu pași repezi trecui prin două uliți din mahala, uliți triste, tăcute și Învăluite in albul zăpezii. După puțină vreme mă aflai tn mijlocul clinche- tilor de clopoței dela sănii, tn accentele tăioase'ca de cuțit șt stridente ale sirenilor dela automobile, în vraja luminei dela vitrinile cu lucruri scumpe, tn un viespar cu bărbați și femei cari rideau, cari iși trimeteau priviri fericite din blăni de castor, astrahan, urs sau tigru, — ca acest soi de viețuitoare să nu-și dee seama că nu departe de ei, chiar tn mahalaua unde locuiam eu, erau case din ale căror coșuri de multeori se Înălță prea puțin fum. Pe-o uliță cotită și Îngustă, cu clădiri vechi, ghemuite un» . ' lângă alta, cu etaje, cu ferestre mici ascunse după obloane de lemn, aici sta prietinul meu. O fire meditativă, ii plăceă sin- gurătatea și aproape nici odată nu-1 vedeai cu cineva pe stradă, la cafenea sau tn altă parte.' Se niimiă: Dinu Paltin. Dupăce urcai treptele de peatră, aprinzând din când tn când câte-uil ; chibrit ca să nu mă lovesc de vre-un părete al gangului, mă aflai tn fața lui. Mă primi cu aceeaș dragoste ca totdeauna» ' In odae pluteâ o căldură plăcută. Truda unor ani se vedeâ tn adunarea tablourilor: ici o casă țărănească, dincolo un drum de țară, alb, printre ogoare și o troiță de peatră; pe altă pânză: o luncă cu frunzele arămii, cum se scutur in lumina tristă • ;; soarelui de toamnă și în vad apa scăzută cum curge limpede; , apoi câteva icoane vechi cu pictură bizantină, și o bibliotecă — 731 «nare, cu un biurou, răvășit pe el cărți, reviste, file de manuscris. Mă simțiam așă de bine, de câteari veneam, ta interiorul acesta intim. «De patru zile nu te-ai arătat pela mine, mă Întrebam: ce ai»? Îmi zise prietinul. Îmi eră drag el. Un cap distins ca de Roman, pe un gât scurt și gros. O frunte mare și dreaptă de sub care izvorau două lumini' fascinătoare din ochii'negri. O gură cu buze cărnoase, cu un nas ascuțit și ras de musteață. O figură clasică, pe a cărui chip câte odată parcă plutiă o umbră de melancolie, alături cu trăsăturile energice ale feței pe frunte, pe sub gene, la coada ochilor, brazde subțiri trase nu atât de vreme, căci aveă vreo 45 de ani, ci mai mult de necazurile vieții. De-o statură mijlocie, bine legat iar mușchii trupului arătau sănătatea ce-o moștenise dela părinții dela țară. Iii sobă flăcăriile roșii se tacolătăciau ca niște limbi de șerpi, iar ta fumul de țigară plutiau visurile noastre. Privirea mi se opri pe-o carte deschisă, c’un tipar deosebit. — Ce citești Dinule? — Versurile unui poet al nostru tânăr. I se aduc laude de niște oanieni suciți ca și plânsul. Dacă avem cubismul ta* pictură de ce n’am aveă și dadaismul în literatură? Ei vezi, scrisul oamenilor acestora, fără nici o logică, fără nici o regulă estetică, mă Îneacă. Eu la dânșii văd tocmai lipsa de cugetare adâncă și, negăsind vestmintele frumoase ale artei, atunci printr’un sistem de gânduri frânte și expresiuni cabalistice, vor să amețiască lumea. La noi nu merge cu exaltări literare, asi- gurându-le că modernismul acesta care cuprinde in el nebunia vremii nu prinde nici ta Franța, nici ta Germania, de unde im- portă această școală neisprăviții dela noi. — Poate te înșeli... — Cum să mă înșel? Scriitorii aceștia strică limba, împă- rechiază vorba fără rost și au impresia că dacă fac rebus din expresiuni păsărești, apoi cine șt — Evoluăm și noi. Nu putem rămâneă la poezia cu zece, douăzeci de ani ta urmă. — 732 - — Ce reese din acrobastica aceasta literară de astăzi spune-mi? Arată-mi un talent mare că se ridică In poezie, în nuvelistică. Ni se duc bătrânii și cu ei scrisul adevărat. Ce pot simți oamenii aceștia în viciul cafenelelor orașelor pari, de cât Într’o visare neurastenică și de opium, șă ne dea subiecte de pe toate pământurile afară de-al nostru. Ascultă, dragă Matei, o literatură fără pământul, cerul, soarele și oamenii țării tale, nu se poate. Din literatura aceasta răsare trăinicia artei, care nit cunoaște hotarele. Oare oamenii din teatrul lui Ibsen, nu sunt luați din so- cietatea norvegiană, ca apoi să ajungă ai lumei întregi? Oare ță- ranii lui Dostoiewski, ai lui Cehov, ai lui Gorki, deși sunt Ruși nu sunt și ai lumei întregi? Oare pânzele lui.Grigorescu, cu luncile, țării noastre, cu boii, cu femeile înalte și subțiri, cu cofâele pe umeri sau desculțe, trecând vadul râurilor, răsăriturile, apusurile ' • și luminișurile pădurilor noastre, nu sunt tot așă de apreciate de un American sau European? Și știi de ce? pentrucă arta să fie a tuturora, trebuie mai întâi să fie a norodului tău. Litera- tura țăranilor noștri, a oamenilor năcăjiți dela târguri, conflictele sociale din sufletele acestora, cu firea lor, cu durerile ce-i ’ i macină și cu gândurile ce-i înalță, acestea trebue turnate în forma desăvârșită a artei. De aceea oricine cu bun simț și cu minte va simțî totdeauna cu proza lui Odobescu, Vlahuță și versurile lui Eminescu ori Coșbuc, și se va îmbolnăvi cu cu- rentul acesta nou, care se potrivește ca nuca în părete, cu ș sufletul nostru». In timpul acesta servitoarea aduse ceaiul în păhare, din " care eșiă un abur plăcut £ «Dinule, cu felul acesta de judecată, cu traiul liniștit, trebuie să fii mulțămit»? îl întrebai eu. — «Așă ți s’ar părea după vifeața care o duc, după interiorul “ odăiții acesteia, după fața mea plină, dar dacă te-ai coborî iu sufletu-mi, ai vedeă că acolo e un izvor de nemulțumire, o rană sângerândă, care mă doare, o furtună. Prietine, eu sunt un desrădăcinat». Și în privirea lui Dinu, pluti ă, melancolia. । «Nu înțeleg ce vrai să spui prin desrădăcinat», adăugau — Vezi nici eu singur n’am înțeles multă vreme. De abil > cu anii. Zi cu zi, pe nesimțite, s’a strecurat în inimă o fări- - 73£ - mitură de nemulțămire, la început nedefinită, apoi din ce îh ce mai pronunțată, ca o boală incurabilă care se vâră în sânge și progresează, până ce mi-am dat seama ce va să zică: desră- dăcinat, dar a fost prea târziu. Mai bine ar fi să vorbim altceva. — ^M’ai făcuț curios, Dinule», îi spusei eu. El își duse mâna la frunte parcă ar fi vrut să împrăștie gândurile ce-1 năvăleau, aținti privirea undeva, in depărtări pentru o clipă, se hotărî: ,ᵣ înscriindu-se dânsul între membri pe "*? vieață, iari alți 100 inși între cei ajii- — 751 ■Jători. A făcut și 3 abonamente la Biblioteca poporală a «Asociațiunii».— Societatea academică «Avram lancu» dela universitatea din Iași întreabă dacă se pot organiză despărțăminte «au agenturi ale Asociațiunii noastre și în vechiifl regat ? Răspunsul defi- nitiv îl va da adunarea generală. — Păr. Metodiu Zavoral abatele mănă- stirii Strahov din Praga, membru de onoare al societății noastre, a binevoit a se înscrie și între membri noștri Sondatori, achitând suma de 3§0 cor. cehoslovace, i— Direcțiunea cassei de păstrare din Săliște a votat «Asocia- țiunii» noastre un ajutor de 1000 Lei. — Casa de educație națională din Timișoara sub președinția dlui E. Ungurian trimite o adresă în chestia promovării industriei și comerțului prin Înființare de școli, internate pe seama elevilor etc. — O altă adresă către factorii noștri politici e pentru repatriarea și colonizarea elementului românesc In județe mai puțin populate: Timiș-Torontal,Odorheiu,Trei-Șcaune, Ciuc, Murăș-Turda, Bucovina, Hotin etc. — Casa bisericei donează, biblio- tecii noastre centrale: 12 mineie, 1 Octoih mare, 1 Apostol, 1 Didahii, 1 Penticostar, 1 Sf. Evanghelie, 1 Sf. Biblie, 1 Aghiazmatar, 1 Evhologiu, 1 Psaltire, 1 Catavasier, 1 Slujba sfin- țirii bjsericii, 1 Slujba învierii, 1 Pa- nihidă sau Parastas, 1 Rânduiala Sfin- țirii Steagului, 1 Rânduiala sfințirii «nei școale, 1 Rânduiala ridicării Panaghiei. — Dlui cpt. Archip i s’a trimis o colecție din publicațiunile noastre pentru biblioteca comunei Vășiești, cătunul Hangani, jud. Bacău. — Retrăgându-se dl Dr. A. Grozda dela ' conducerea despărțământului Buteni e rugat păr. protopop' Florian Roxin să reorganizeze acest despăr- țământ unul din cele mai active până bine de curând. — Dl T. Felea preot și președintele agenturii noastre lara de jos trimite abonamente la Biblioteca poporală a «Asociațiunii» în suma de 425 Lei. *1- Despărțământul Ciachi~ Qârbău în ,1921 a desvoltat o admi- rabilă activitate. Reținem rezultatele principale, cele mai apreciabile: A încassat 7079 Lei dela 33 membri pe vieață, 29 activi și 17 ajutători. A în- ființat 4 biblioteci, 2 agenturi nouă, 6 cooperative și 1 casinou în Ciachi- Oârbău. — Despărțământul Tg.-Murăș s’a reconstituit în adunarea din 13 Aprilie a. c. alegându-și director în persoana dlui /. Cheri. S’au înscris 20 membri noui. Dl Filimon face pro- punere pentru iriființarea unei socie- tăți arheologice în județ. Propunerea se primește, deși în cadrele secției i- storice a «Asociațiunii» noastrese poate ajunge acelaș scop. — Despărțământul Băsăști trimite 830 Lei taxe de membri. — Dl M. Benchea preot în Buffalo N. 1. trimite 2 cecuri in valoare de 2900 Lei, taxe de membri, abona- mente etc. Nr. 1075—1922. cătră Onor.* Direcțiuni ale despărțămintelor „Asociațiunii pentru literatura română și cultura^ poporului român*. Suntem în plină iarnă, anutimpul în care țăranul nostru poate consacră și culturii spiritului o bună parte din timpul ■ — 752 — unor zile și mai ales din lungile nopți, pe care le petrece adesea, numai cu perderi morale și materiale. Ținând seamă de această împrejurare, Vă rugăm cu toată insistența, din însărcinarea comitetului nostru central și a ul- timei adunări generale a instituțiunii noastre, să Vă străduiți ca îndeosebi în timpul iernii să profite și țăranul nostru, în orașe- muncitorimea și intelectualii noștri, de binefacerile culturii. In acest scop, este de dorit, să începeți 6 muncă siste- j matică și intensivă pentru înaintarea culturală a poporului nostru. •; Vă atragem, și de astădată, în special, atențiunea asupra ? următoarelor lucrări, de cari unele despărțăminte a'e «Asocia- « țiunii> au ținut prea puțin seamă până acum, iar altele le-au îmbrățișat cu căldură, dar cari sunt de a se continuă neîntre- rupt, an de an și zi de zi, dacă e ca ele să aibă o influență durabilă și de cel mai mare folos pentru massele poporului. Anume: . 1. Să aranjați prelegeri poporale^ in cât mai multe co- mune, .dacă se poate în toate comunele de pe teritorul des- părțământului. Ț nând seamă de importanța portului național « și dansurilor naționale, Vă rugăm, să stăruiți mai înadins pe viitor cu conferențe și prelegeri și asupra acestor probleme. In ce privește portul Raționai să se ia de model M. Sa Regina și familia Sa. can țin cu atâta dragoste să dea un exemplu de ceeace ar trebui să facă în această privință toate doamnele și în genere toate femeile române. In caz când despărțământul e ; prea vast, să binevoiți a înainta comitetului central un proiect pentru o nouă arondare. 2. Cu ocazia prelegerilor să înființați în fiecare comună, unde nu s’ar fi înființat până acum, câte o agentură și bi- bliotecă poporală. . Spre acest scop comitetul central, la cerere, Vă pune gra- tuit la dispoziție cărți potrivite și îndrumările necesare. Agenturile înființate să nu rămână numai cu numele, ci să și funcționeze, în înțelesul statutelor, sporindu-se numărul. î membrilor și incassându-se regulat, an de an, taxele dela membru Bibliotecile poporale să fie ținute în evidență și cărțile să se sporiască și cetiască cu toată stăruința. Un bun serviciu ni se va face, dacă bibliotecarii vor notă exact numele și numărul cetitorilor, ca să se poată vedeă la ce . sunt bune jertfele ce se fac cu înființarea bibliotecilor. 3. Pentrucă agentura și biblioteca să poată fi de cel mai mare folos, este de neapărată trebuință, ca ele să aibă un adă- post, măcar o cameră, în care să se poată adună cei doritori de cetit și de învățătură. Astfel de adăposturi (Case de cetire} s’au creat, și până acum. In multe sate și orașe și avem nădejde, ' ■> că în scurt timp numărul lor se vă spori. Harnica noastră în- vățătorime, în bună înțelegere cu zeloasa noastră preoțime și — 753 cu primăriile coipunale vor găsi, fără îndoială, mijloacele ne- cesare pentru înfăptuirea acestor vetre de lumină a satelor, dacă nu altcum^ până la vremuri mai bune, adăpostindu-le in- tr’un local din edificiul școalei său al primăriei comunale. 4. Să stăruiți ca în toate comunele să se țină șezători cul- turale, cari se aranjează cu prelegeri, declamări, dlaloage. cântări, cetiri și teatru, odată, de douăori anual. împreunate și cu joc. La aceste șezători culturale au să ia parte nu numai tineri, feciori și fete, ci și bărbați și femei, cu scopul de a se cultivă înșiși •și, pregătindu-se pentru serbări publice, să cultive și pe alții. De altă parte se va țineâ seamă și de tinerimea școlară, mai ales de cea din ultimii ani de școală, Inccrpciând în pro- grama serbări or și anumite puncte, ce vor aveă să fie execu- tate de această tinerime. Petrecerile și producțiile aici pomenite pot fi un izvor prețios •de venit pentru înființarea Caselor Naționale sau cel> puțin a Caselor de cetire și conveniri culturale. 5. De importanță deosebită socotim a fi pentru alun- garea întunerecuiui din suflete cursqrile de analfabeți pentru oamenii în vârstă, cari am dori să se introducă în fiecare comună româneasă. < Asociațiunea» a stăruit și înainte de răsboiu, prin mijlocirea despărțămintelor, pentru introducerea acestor cursuri. In acest scop a trimis gratuit, unde pi s’a cerut, abe- cedarele necesare și instructorilor, cari s’au distins prin instruirea cu mai mult succes în cetit și scris a unui număr mai mare de analfabeti, le-a distribuit premii. Acest lucru bun îl vom face și de aici înainte. Rugăm ■deci Onor. Direcțiuni ale despărțămintelor, cum și pe domnii preoți și învățători să ia în mână înfăptuirea acestei probleme. Drept manual pentru învățarea scrisului și cetitului reco- mandăm * Abecedar sau carte de scriere și cetire pentru anal- fabeți de loan Bota, învățător. Ediția fi», carte aprobată sub Nr. 23,543—1920, precum și din partea Secțiune! școlare a «Asociațiunei», și se poate procură dela tipografia «Foaia Po- porului» din Sibiiu. Comitetul nostru central distribue gratuit, și în anul de față, un număr oarecare de exemplare din acest abecedar și, între învățătorii și preoții, cari se disting, împarte 10 premii de câte Lei 250’—. La examenul celor ce au făcut cursul de analfabeți va aveă să ia parte și un delegat al comitetului cercual raportând comitetului» central asupra succesului obținut. 6. Fiindcă dela succesul loteriei aranjate de «Asociațiune» depinde în cea mai mare parte succesul întregei acțiuni cultu- rale și naționale, înscrise in vastul program al acestei instituțiuni, Vă rugăm, să depuneți o deosebita stăruință pentru desfacerea loturilor acestei loterii. - 754 — 7. Ținem, mai departe, să Vă atragem atențiunea asupra „Bibliotecei poporale" a «Asociațiunii», a Calendarului pe 1923 al. acesteia și a revistei „Transilvania", și să Vă rugăm ca să stăruiți pentru desfacerea, cu prețul stabilit, a cel puțin 50 ex., ce Vi se vor trimite din numita bibliotecă și a exem- plarelor ce Vi s’au trimis dejă din calendar, cum și să înscrieți un număr oarecare de abonamente la revista «Transilvania*. 8. Vă rugăm să ne recomandati intelectuali pricepuți din despărțământ: preoți, învățători, agronomi etc., cu cunoștințe de- stupărit, pomărit, vierit ș. a., cari ar fi aplicați să țină cicluri de conferențe (prelegeri) în părțile Dvoastră, pe lângă oare- care retribuții: onorata și diurne, ce ar fi să ni se comunice prin mijlocirea Dvoastră. 9. De o deosebită importanță, pentru dobândirea celor mai mari succese prin propaganda ce se face în massele po- poporului, este armonizarea activității culturale și economice a organelor conducătoare ale despărțămintelor «Asociațiunii» cu activitatea celorlalte societăți de pe acel teritor, cum sunt cercurile preoțești și învățătorești, reuniunile agricole, reu- niunile de femei ș. a. Unde această armonizare s’a făcut, rezultatele sunt-evidente. 10. Să nu scăpați din vedere, Vă rugăm, nici sporirea nu- mărului membrilor „Asociațiunii" nici propaganda coope- rativă, pentru care, la cerere, Vă punem la dispoziție exem- plare de statute și îndrumările trebuincioase. 11. Anexat sub •/. Vă trimitem 1 exemplar din adresa noa- stră. Nr. 1229/1922, cu rugarea ca, luând în considerare marea însemnătate a chestiunii pentru care intervenim, să stăruiți și Dvoastră cât mai mult pentru înfăptuirea ei. In nădejdea, că despărțământul, ce conduceți va desfășură o activitate cât mai mulțumitoare în toate direcțiunile indicate, Vă rugăm Domnule Director, să primiți încredințarea deosebitei noastre stime. . . . Sibiiu, în 28 Noemvrie 1922. 'ti Dr. Octavian Russu, vicepreședinte. Romul Simu, secretar. Bibliografie. Al. Procopovici, Probleme vechi și nouă. (Iarăși mente și minte — legi fonetice — e neaccentuat ■> i frasin buvons, dumică — os, es > i, evoluții acustice etc). Extras din «Dacoro- mania» anul II, (1922).' Buletinul de informații al gră- dinii botanice și al muzeului botanic- dela universitatea din Cluj, voi. II,. Nr. 3, cu următorul sumar: Z. Rrodan, Oecologia plantelor ha- lofile din România, comparate cu cele? — 755 — din Ungarja și șesul Tisei din regatul SHS. AL 'Borza., Două plante indi- gene ale României. Scoparius et Spi- raea salicifolia. Recenzii. Bibliographia botanica Romaniae, liiformațiuni. Per- aonalia. Acest prețios buletin botanic apare în condiții tehnice remarcabile, cu număroase și interesante ilustra- țiuni, sub îngrijirea profesorului Dr. Al. Borza în 3—4 fascicole anual și costă abia 30 Lei. îl recomandăm cu căldură tuturor iubitorilor de știință. Abonamentele se trimit la: Grădina botanică, Cluj, str. regală 28. Marfa I. Georgescu, Anuarul li- ceului de fete «Unirea» din Târgul- Mureș pe anul școlar 1921;—1922, ti- pografia «Ardealul». Din cronica anului școlar apare spiritul sănătos în care e condus institutul. Sunt remarcabile ex- cursiunile și serbările școlare ale ele- velor. Astfel e serbarea dela «Pomul de Crăciun» și dela încheierea anului școlar, când directoara a rostit și o cuvântare ocazională. loan Pop, Anuarul III al liceului modern-real de stat «Emanuil Gojdu» din Oradea-mare pe anul școlar 1921— 1922, Oradea-mare, tipografia și libră- ria Românească, s. a. Cine vrea să cunoască greutățile extraordinare prin cari trece școala românească de astăzi cu mutările și schimbările continue în personalul didactic, să citească la Is- toricul anului școlar 1921—1922 punc- tul 1 despre «schimbările în corpul profesoral». Revizqratui școlar al jud. Sălaj, Anuarul școlilor primare urbane de stat pe anul școlar 1921—1922, Șimleul- Silvaniei, 1922, tipografia «Victoria», Gr. Avram. Pjețul 26 lei. Format 8 mic, pagini 166. După o prefață lămuritoare, da- torită dlui N. Nistor s. rev. școlar, dl revizor I. Mângo scrie câteva pagini din trecutul școlilor noastre, apoi alte câteva pagini datorite tot celui dintâiu privitoare la ancheta școlară a mini- sterului de instrucție în vederea re- formării învățământului primar și nor- mal. D. Mărgineanu tipărește câteva date asupra învățământului primar djp Sălaj dela 1 Septemvrie 1919 până la 31 August 1922 cu tablouri de chel- tuieli foarte instructive. Inv. 1. Mateiu dă un articolaș despre învățător și școala muncii, apoi urmează datele privitoare la școalele primare urbane din: Șimleu, Tășnad, Crasna, Cehul- Silvaniei, Zăiau, Jibău și a celei de ucenici din Sălaj. Băncile: «Naționala» și «Silvania», Șimleu, «Vulturul», Tăș- nad și «Codreana», Băsești, cari au subvenționat tipărirea acestui anuar în 450 ex. au săvârșit o faptă bună, care merită recunoștința publicității. Anuarul liceului gr.-cat. român de băieți și al școalei primare gr. cat. din Beiuș pe anul școlar 1921 — 22, publicat de secretariatul liceului. Beiuș, tipografia «Doina». E remar- cabil din multe puncte de vedere. In frunte aduce fotografia P. S. Sale epi- scopii! român unit dela Orade Dr. Vaier Troian Frențiu, de o patriarhală bunătate și frumuseță de suflet, precum. ,și de o rară destoinicie în conducerea, afacerilor administrative, calități sub- liniate în cuvinte'alese de dl V. Ște- fanica, directorul liceului, protopop și canonic onorar. Tot atât de remarcabil e și discursul-studiu datorit dlui pro- fesor Fr. Hubic, cu prilejul aniversării a 40 de ani de muncă școlară a dlui. director Vasile Ștefanica. Trebue să. aibă un suflet ales și un nobil ideal cine e capabil de munca și: devota- mentul directorului Ștefanica. Măi ales, s’a dovedit aceasta cu prilejul perse- cuțiilor ungurești. «Doară și el a fost așezat în fruntea intelectualilor noștri' judecați la moarte, doar asupra ca- pului lui cărunt s’a descărcat arma bol— 756 șevică pe podul de lângă internatul de băieți, doar lângă căpătâiul său erau Îngrămădite explosibilele arma- telor de aici, cari in fiecare clipă îl puteau aruncă in slavă cu familia sa și liceul nostru. El a stat și a suferit, ca oaia ce se duce la jungbiere, iu ochii ridicați spre ceruri nădăjduia că Dumnezeul milelor nu-și va părăsi turma sa. Iar când s’a năpustit urgia iadului asupra noastră, cu o bucățică de pâne in buzunar se ascunde in pă- duricea orașului și in căpițele de fân din câmp dinaintea călăilor, cari în- setosându-i sângele ii căutau pretu- dindeni». Aceste mișcătoare cuvinte le cetim in frumosul discurs ocazional al 'profesorului compozitor Fr. Hubic. Și totuș acestor martiri naționali din vremuri de opresiune barbară și astăzi li-e hărăzită soartea cea mai grea. Leafa lor nici astăzi in România Întregită nu e ca a celorlalți colegi, fiindcă Statul nostru in loc să recunoască și Încu- rajeze munca desinteresată probată de ¹ secole, a școalelor noastre confesio- nale, vrea să le statifice cu forța, tăind orice subvenții pe seama acestor școale. Câtă vreme biserica se va put,eâ re- zemă pe servitori devotați ca aceștia, poate să înfrunte victorioasă câteva zile de încercare până la o soluțio- nare definitivă și mai norocoasă a acestei grave chestiuni. — Dacă am dori ceva, ar fi ca frații dela școalele din Beiuș întreaga lor activitate cul- turală extrașcolară să o desvolte în cadrele «Astrei» ca pe vremea regre- tatului Dr. I. Ciordaș. Vox. Anuarul III al Școală medii de Stat pentru băieți și fete din Satulung- Săcele, județul Brașov, anitl școlar 1921—1922, Întocmit de loan Odor, director Brașov, tipogr. O. I. Golo- gan, str. Porții 45,1922. Această școală, mulțumită couducerii înțelepte ce are, es- prit franțais — —'.----------^43§. -Giovanni Papini, La storia di Cristo----------------------- 615 91 171 235 477 Reviste străine. Pentru iubire de oameni «Les VI. Ilustrațiuni. Horia (fig. 1)------------------— » (fig. 2)----------------------- „ (fig; 3)----------------------- Cloșca (fig, 4)------—-------------- ,, (f’g- 5)...................... „ (fig. 6)-------------------- . „ (fig. 7)-------------------- „ (fig. 8)-------------------- Crișan (fig. 9) — ------------- ’ „ (fig. 10) —--------------------- Horia și Cloșca (fig. 11) --------- „ „ (fig. 12) ....... Prinderea lui Horia, Cloșca și 20 23 ,26 34 35 39 42 43 45 51 Annales» ________—_____— — «Napkelet»--------- -----— «Epoca» (Italia)--------------- «Jahresbericht des Instituts fur rum. Sprache» ___ —____ _. __ «Redeeming Bessarabia»--------- «Revue de l’alliance franțaise» — «Oregorianum»________________ «Action sociale de la Femme»... V. Dela «Asoclațiune». Raportul secției med. (Dr. Preda) Lista câștigurilor____ 98, 177, Scrisoare către membrii secțiilor științifice-literare________________173 Serata etnografică a «Asociației» 176 Circular către toate despărțămin- tele «Asociației»______ ___ __ 236, 382 Despărț. «Asociației» ... 237, 439, 750 94 Crișan (fig. 13)_x_ — ...------- 173 Prinderea lui Horia și Cloșca 31 k 14) —----------— i------- ⁰¹³ Horia și Cloșca în temnița din Alba-lulia (fig. 15)................ 379 Horia, Cloșca și Crișan (fig. 16) 436 Horia și Cloșca (fig. 17)— — _ 437 Visarion Roman — — —------------ .q₇ Edificiul «Albinei» ------------ ⁴³' Partenie Cosma------------------ «7 Avram lancu__________— — -------- Avram lancu in 1848----------- ,, „ „ 1852— — — — ₒ. „ „ (desemn de 1. Co- ⁹³ stan de) ___________________ 242 Avram lancu în 1868---------— 53 55 57 59 61 191 197 201 557 563 577 585 592, Convocarea secțiilor _______ 438 Anunțuri etc. „ „ 1870 ------------- 597 f Andreiu Bârseanu---------------621 Andreiu Bârseanu pe catafalc — 625’ f Dr. Uarion Pușcariu __________ 637 Bibliografie 96, 176, 239, 315, 386, 443, 618, 690, 754 Errata__________________ 17, 387, 443