TRANSILVANIA Septemvrie 1922. Anul LIII. Nr. 9. ÎNCHINARE lui AVRAM IAN CU, cu prilejul semicentenarului morții sale (Septemvrie 1922). / 558 £a moartea anat viteaz. In. țară nu mai contenește plânsul E mort biruitorul în răsboaie, Stejar pe care cerul îl îndoaie, El singur mai puternic decât dânsul! Și ’n toată țara prins-au să vuiască A jale clopotele la biserici, Când se porniră și mireni și clerici, Să-i dea cu toții cinstea cea obștească. Să-și poată trage brazda ’n pace plugul, Făcut-a armă coasa și toporul! Spre veșnica odihri acum poporul Cu jale mută-i însoțea cosciugul. Pornește ’ncet alaiul de ’ngropare... Și pașii grei dau vuiet surd în cale... Resună zuruitul trist de zale, Ca o străveche pentru morți cântare... Se pleac’-acum spre culmi bătrânul soare... Veșmânt cernit s’așterne peste țară... E mort!... Dar din mormânt va să răsară Viteazul suflet care ’n veci nu moare! Ion Borcia. Cine ți-e mai drag și mai urît? Cele mai mari necazuri nu le ai în contra aceluia care ți-a făcut răul, ci în contra aceluia căruia tu i-ai făcut răul, dupăcum dragostea cea mai mare nu este pentru cei cari ți-au făcut bine, ci pentru cei cărora le-ai făcut tu bine. Sunt ade- văruri sufletești cari nu se pot tăgădui. Cuvântare în Camera Deputaților la 16 și 17 Dec. 1915, Take lonescu, Pentru România Mare. Discursuri din răsboiu 1915—1917. București, Socec p. 99. 559 Avram lancu și loan Dragoș șau Politica românească și politica oprească în anii 1848—49. — Fragment din p. 89. Până fu lancu. Până fu lancu ’n domnie Mâneam pită ca ’n câmpie, De când lancu s’a lăsat Iar mâncăm mălaiu uscat lancu cu fluier de vie Ne scoase din iobăgie, lancu cu fluer de soc Umplu țara de noroc. Mulțumesc secure, coasă, Că-mi țineți sufletu’n oase. Mulțumesc codrii și văi Că scăpărați frații meii Din V. Sohodol publ. in Ga- zeta poporului a. IV. Nr. 11 p. 3. * P. 306. I — 566 — «ș <&rram (lancu în poezia poporală română. Nimic nu dovedește mai bine popularitatea unui erou, felul cum el este privit și prețuit de poporul de rând, ca poezia po- porală. Ea e criteriul cel mai sigur nu numai al popularității unui erou, ci și al influenței, binefăcătoare sau stricăcioase, pe care eroul a exercitat-o asupra masselor populare. De aceea nimic nu e mai interesant de studiat ca: felul cum se oglindește personalitatea eroilor mari în poezia poporală a neamurilor din care aceștia au făcut parte și invers, felul cum se oglindește firea neamurilor și concepția lor de vieață în apoteosa și aureola de mărire ce acestea o împletesc în jurul eroilor legendari. Sub acest raport, puțini eroi se pot compară cu Avram fanai, regele munților, nu numai la noi, ci și la alte popoare. El are toate calitățile ideale ale unui bun conducător. E tânăr, frumos, viteaz, iubitor de neam și de dreptate, în sfârșit om fără seamăn. Dar să vedem pe rând aceste însușiri ale marelui erou, așâ cum ni se înfățișează în versurile poporale: Sus e cerul luminat- lancu tinerel băiat Mândru cal a ’ncălecat Și departe mi-a plecat. E grăbit. Dă pinteni calului și-l îndeamnă cântând: — Calcă, murgule, lupește Și pășește iepurește, S’ajungem în sat cu soare, Că ne-așteaptă cu mâncare Și buze de sărutare. Dar nu se oprește aici. El știe că dragostea, adecă aceea ce de obiceiu se înțelege în vieața de toate zilele prin cuvântul dragoste, este înșelătoare și nestatornică. De aceea, puș în di- lema de a alege între ibovnică deoparte și între mamă și soră de altă parte, lancu nu stă un moment la îndoială spunând: Că știu că te-i mărită Și pe mine me-i uită; dar: Maica mea m'a comândă Șl sora mea m’a cătă ! - 567 — Merită să fie subliniată In deosebi această iubire de pă- rinți, care covârșește dragostea vulgară față de ibovnică, fiindcă este atât de rară. Numai o astfel de iubire superioară de părinți l-a putut duce la adevărata iubire de neam, îndemnându-l să fie cruțător și să strângă tot bănuțul pentru binele și fericirea neamului, ba să-l facă să renunțe chiar la dreptul de a întemeiâ și el o fa- milie, pentruca să-și poată servi neamul cu atât mai mult de- votament: — Ce-ți trebue bogății, Pentrucă tu n’ai copii? — Am un neam și-o (ard ’ntreagă Să le scot dreptul mi roagă. Mai departe el știe că: Din robi^ Și din somn Scot un neam ca sd-l fac domn. Această superioară iubire de neam îl face pe fanai să fie și e-viteaz, stând în frunte la necaz-». Această iubire de neam îl îndeamnă să-și disciplineze ostașii și să și-i pregătiască bine pentru luptele grele ce au să le poarte cu vrăjmași foarie număroși: > — lancule, Urb anulef Unde mâni cătanele? — Da, la foc sărmanele! — Mână-mi-le mai încet, Că le sar bumbii din piept! lancu nu se lasă înduplecat de asemenea rugăminți băbești. El tși are idealul său bine formulat, pentru care știe să-și în- suflețiască luptătorii, deschizându-le în câteva cuvinte perspecti- vele încântătoare ale gloriei .* Că voi dacă veți luptă, Țara dacă veți scăpă De urgia Ungurilor, Dușmanii Românilor, Morții bine-or răsuflă, Părinții s’or bucură, Lumea vă va lăudă. ¹ Urban a fost unul,dintre ofițerii români mai de seamă in 1848.—9. 568 însuflețiți de asemenea idealuri de mărire, nu-i mirare că neînfricații luptători ai lui lancu au prăpădit cu totul pe vrăj- mași: Din optzeci de mii și sute Au mai rămas opt la munte Și-acei cu brâncile¹ rupte. și că după crâncena încăierare a răsboiului: N’a ți nalbă și nici iarbă, Numai sânge până ’n barbă. lotuș lancu și țăranul român își dă seama că nu e bun răsboiul, un rău necesar, ci bună este pacea, buna înțelegere dintre oameni și popoare, munca singură fericitoare: . De-ar fi Ungurul cuminte, ᵥ Cu Românul nu s’ar prinde, Ci-ar băgă sabia ’n teacă Și l-ar rugă ca să tacă; Și-ar pune sabia ’n cuiu, Și n’ar spune nimănui; , Ar pune-o să ruginiască Și s’ar pune să munciască. Decât iubirea lui de neam, decât vitejia Iul în răsboiu, decât dorul lui de muncă și înaintare pacinică în cultură și bunăstare, mai mare este iubirea lui de dreptate, fătă de care nu poate ființă nimic trainic. Dreptatea e doar chemată să țină cumpăna între neamuri și indivizi. Nu e bine când se deschid prăpăstii îngrozitoare între om și om, între neam și neam; când unii huzuresc în bunătăți și se răsfață în plăceri, iar alții se prăpădesc de rele și se chinuesc de necazuri și suferințe. — lancule, craiu luminat, Dacă mai crezi în păcat, Vino ’n Bihor, fă dreptate, Dacă crezi în cele nalte! Cu aceste mișcătoare cuvinte îl chemau frații noștri biho- reni pe marele erou, pe ^craiul luminat-», pe adevăratul < împărat», să le facă dreptate în procesul lor cu dușmanul secular. * Mânile (provincialism). 569 lancu a venit. Dar nu numai în Bihor, ci pretutindeni în tot cuprinsul pământului românesc. lanai cu fluier de vie Ne scoase din iobăgie, lancu cu fluier de soc Umplu țara de noroc. — Mulțumesc secure, coasă Că-mt țineți sufleta ’n oase; Mulțumesc codrii și văi, Că scăparăți frații mei. Aceasta fiind marea ispravă legată de amintirea numelui său, nu e mirare că lancu. n’are seamăn în țară și în lume: Boii-s cu coarne de ceară, Om ca lancu nu-i în țară; Boii-s cu coarne de spume, Om ca lancu nu-i în lume! Ne pare foarte rău că s’au cules atât de puține poezii po- porale privitoare la Avram lancu, craiul munților și împăratul fără seamăn al Românilor. Aproape tot ce cunoaștem astăzi e din cărticica folcloristului nostru bucovinean Simion FI. Marian, Poezii poporale despre Avram lancu, Suceava 1900, cărticică pe care am întrebuințat-o și noi în articolul de față. Suntem convinși că în munții noștri apuseni, atât de bogați în aur și .în alte metale nobile, se mai află încă multe comori de poezie poporală necunoscută. Folcloriștii și etnografii noștri, acești mineri ai sufletului poporal, sunt chemați să descopere încă mult aur și argint de adevărată gândire și simțire româ- nească, în legătură cu numele neuitatului nostru erou. In deosebi ne surprinde faptul că din timpul nebuniei eroului și al tristei lui peregrinări dintfun loc într'altul rtam găsit încă nici o poezie. Și e cu neputință să nu se găsiască. E cu neputință să nu fie fost mișcat și sguduit, în toată ființa sa, poporul nostru dela sate, care a trebuit să-și vadă și să cânte în nenorocirea eroului său propria sa nenorocite. De aceea zicem: Etnografii șl folcloriștii au cuvântul. loan Georgescu. 570 Testamentul lui Avram lancu. Ultima mea voință! Unicul dor al vieții mele e, să-mi văd Națiunea mea feri- cită, pentru care după puteri am și lucrat până acuma, durere fără mult succes, ba tocma acuma cu întristare văd, că speran- țele mele și jertfa adusă, se prefac în nimica. Nu știu câte zile mai pot aveă; un fel.de presimțire pare că mi-ar spune, că viitorul este nesigur. Voesc dară și hotărît dispun ca, după moartea mea, toată averea mea mișcătoare și nemișcătoare să treacă în folosul Națiunii, pentru ajutor la în- ființarea unei academii de drepturi, tare crezând, că luptătorii cu arma legii vor puteă scoate drepturile Națiunii mele. Câmpeni, 20 Decemvrie 1850. Avram lancu m. p., advocat și prefect emerit. Cum e înregistrată moartea lui Avram lancu ? In protocolul morților parohiei gr.-ort. române din Vidra de sus, județul Turda-Arieș cetim la pagina 47 anul 1872 ur- mătoarele: și au fost amestecati In întâmplările dela 1848 și 1849. Unul dintre aceștia este Marta Gheorghe al Ghilii, acum un moșneag de 92 de ani, cu părul și mustețele ninse de iarna anilor trăiți, dar cu ochii vioi și scânteietori, ca în tinerețe, și destul de voinic și acum, în stare să-și aducă singur din pădure lemnele de lucru, după care trăește și astăzi cu baba lui, o femeie înaintată in vârstă și ea. înainte cu 74 de ani eră însă un flăcăiandru de 17 ani, frumos și isteț, fiind unul din argații cei mai vrednici și mai iubiti la casa marelui erou. JE1 a slujit altcum 12 ani și pe împăratul, și în 1866 s’a bătut cu «pămân- tezul» (Piemontesii) în Italia sub conducerea baronului Urs. Tatăl său, Ghila cel bătrân, încă a fost servitor la casa lui lancu și a trăit mult ca și moșul său, pe care l-a învrednicit Dumnezeu să atingă frumoasa și rara vârstă de 130 de ani. Precum vedem, acesta e un neam de oameni cu vieată lungă. In cele următoare vom povesti câteva din amintirile ace- stui bătrân servitor despre stăpânul său, întregindu-le, cu niște informațiuni necunoscute sau până acum mai puțin cunoscute privitoare la Avram lancu. Dela moșul său a auzit Marta Gheorghe al Ghilii, în co- pilărie, ce rău trăiau oamenii pe vremuri, mai ales când era foamete. Cum nu erau drumuri și poduri, în Munții-Apuseni anevoie se puteă aduce ceva. Tot ce se ducea și aducea, eră cât puteă să poarte un cal în spinare. Iarna, când îngheță Arieșul, aduceau sarea și bucatele dela Turda cu sania pe Arieș. Vara eră mai greu. Nu-i mirare, că în vremurile acelea de foamete doi ani de zile oamenii n’au mâncat decât tărâțe, iar un an și jumătate ne mai având nici de acestea, măcinau coajă de arbore, o fer- beau in lapte și așă își alinau foamea. Tatăl lui moș Marta Gheorghe al Ghilii l-a dus pe eroul Avram lancu mai întâiu la școală în Zlatna. Iată între ce împre- jurări 1 Tatăl eroului, Alexandru lancu, eră om cu stare bună 577 (aveă 12 vaci cu lapte, 12 boi de jug, 4 cai, 70 de oi, 30 de porci și 8 slugi) și legături frumoase. Nu inzădar a purtat cu vrednicie trei slujbe, cât a trăit: cea de primar comunal, de gornic (pădurar la stat) și jude dominai. El dictă pedepsele celor ce făceau stricăciune în pădurile statului, chemând pe haiducii din Câmpeni să-i bată cu vărgile. Deși nu știă carte multă (abiă cunoșteă «Tatăl nostru» și rugăciunile de rost), ei totuș aveă trecere la cei mari. Pe cine voiă să-l scape, îl scăpă; pe cine voiă să*l piardă, îl pierdeă. Așâ a scăpat de miliție pe o rudă a sa, Mihaiu Oomboș, ducându-se la Abrud, unde a — 578 — vorbit cu doctorii și ofițerii împărătești cari toți îi erau prieteni. Dupăce a vorbit cu aceștia, i-a spus: — la-ți hainele și mergi acasă I (Oomboș eră îmbrăcat în uniformă militară!) ' Cât eră de neînvățat bătrânul Alexandru lancu, dar își da ■ seama ce mare lucru e învățătura; el știâ ce înseamnă «ai carte S ai parte». De aceea și-a trimis feciorul la învățătură. j Când l-a dus Chila cel bătrân întâiu la școală pe Avrămuț | — așa-i ziceau eroului în familie, — s’a întâmplat și cu el ce se întâmplă cu atâția băieți, când se văd mai întâiu între străini: li se face urît și fug. | Așă a făcut și Avrămuț. | Când plecă Chila bătrânul din Zlatna înapoi către Vidra, 1 iată că în Valea Dosului se pomenește cu băiatul înapoia lui. | — Da ce-i cu tine măi Avrămuț? Eu te-am lăsat în Zlatna, | de ce n’ai rămas acolo? întrebă bătrânul Chila. ] — Fiindcă mi-e urît! fu răspunsul băiatului. | — Să te întorci, unde te-am lăsat! glăsul bătrânul. Amândoi 1 n’avem ce căută acasă. Ne potopește tatăl tău. 1 — Eu singur nu mă întorc. | — Atunci, hai cu mine! | L-a luat și l-a dus și dus a fost. Mai mult n’a fugit Avrămuț 4 de școală și nu s’a mai simțit străin. | Avrămuț eră băiat vesel și vioiu; Ii plăceă să se joace, să alerge. Clocotiâ în el vieața și sănătatea. Nimeni n’aveă minge mai bună ca el, intre toți copiii de Moți, și nimeni n’o știă bate mai bine ca el. Semn bun pentru cele ce vor urmă. Românul zice: «Cine-i de una, e de toate», și «Ziua bună se cunoaște de dimineață». Când veniă Avrămuț vara în vacanțe acasă și vedeă, cum se pedepsesc și muncesc bieții. Români pentru nimica toată, pentru câte un lemn tăiat din pădurea erariului, o adâncă milă îl cu- prindeă, mai ales când începeă să-și dea seama că numai Românii sunt năpăstuiți așă, — alte nații nu. Atunci ziceă către tatăl său: — Tată! Nu-i bună rânduiala de-acum! Trebue schimbată! Unii să moară de flămânzi, iar alții să crepe de sătui. — Bine! ziceă tatăl său. Schimbați-o! Numai să puteți. Dar să nu uitați un lucru: Dumnezeu să Vă ferească de săracul 579 bogat și de foamea sătulă. Atunci e rău, că n’ai cu ce-i sta în cale decât cu ce a fost și indată e supărare și necaz. In vremea aceasta de clocot și fierbere s’a întâmplat că a înnebunit Rahiluta, nevasta lui Ion Pop boierul cel bătrân din Vidra de sus. In nebunia ei eră pașnică și senină, dar pro- rociă mereu că: vor veni zile grele asupra lumii întregi, când toți vor strigă vai 1; când fecior și tată, mamă și fată nu se vor puteă vedeă în ochi; când toate văile și păraiele vor mână mori și herăstraie, iar Românii, ba chiar și Țiganii, vor purtă negoț; când oamenii nu vor muri numai de moarte firească, ci și mușcați de paseri cu cioc de fier. Toți o luau în râs și batjocură pe biata femeie. Până și fratele ei, preotul îi spunea să tacă din gură că nu știe ce vorbește. Numai bătrânul Alexandru lancu și feciorul său Avram n’o ocărau, ci-o ascultau totdeauna cu dragoste și bunăvoință. Mai ales acesta. Să nu-și fi presimțit el tristul viitor, când ascultă aiurările acestei biete femei scoase din minte? Sculându-se mai apoi Ungurii asupra împăratului și vrând să cuprindă țara întreagă, ei s’au izbit de împotrivirea Românilor, îndeosebi cetatea firească a munților apuseni n’a putut fi nici când cucerită de vrăjmași. Erau și bine păziți acești munți. In- trarea dinspre Zarand în munți o apărau prefecții deacolo Dobra și Buteanu, popa Groza și alții. Cea dinspre Huedin tribunul losif Moga din Baia de Arieș și tovarășii săi tribuni Nicolae Corcheșiu și Clemente Aiudanu din Câmpeni. Intrarea dinspre Turda dealungul Arieșului o apără popa Simion Balint din Roșia, iar cea dela Zlatna și dealul mare prefectul Axente Se- vera. In mijloc, când Ia Abrud, când la Câmpeni sta lancu și comandă ca un împărat, trimițând ajutoare, unde trebuiă și amestecându-se și el în luptă când eră primejdie. Intrând cu viclenie Ungurii în munți de două ori, odată sub conducerea lui Hatvany și a doua oară sub a lui Lupul Kemâny, ei au fost împresurați de amândouă datele de Români sub conducerea lui lancu. Numai ei știu câți și cum au scăpat, învăluiți în ceață și negură, dinaintea mâniei pedepsitoare a lui lancu. După planul lui, au tăiat Românii pădurile și au înfundat 580 drumul de țară peste Dealul mare, să nu mai aibă Ungurii pe unde se întoarce. Noroc că au cunoscut și potecile lăturalnice* căci altfel nu scăpau nici câți au scăpat. Mândru de isprăvile lui lancu, poporul îi făcuse cântece: De când lancu-i împărat, Domni la masă n’au cinat. / lancu bea între haiduci, Domnii fug fără păpuci. Și: Bea lancu se veselește, Iobăgie nu mai este. Ungurii știau grozav de frica lui. La vestea că vine lancu, aruncau pușcă și sabie, ca să fugă mai ușor; mulți săriau în ape și în prăpăstii numai să scape din mânile lui. Cu toate acestea, de trei ori a fost și el în primejdie să fie prins de Unguri. De două ori a scăpat amestecându-se și el printre Unguri și vorbind ungurește tot atât de bine ca și ei. A treia oară l-a scăpat o Unguroaică spunându-i din vreme să fugă că vin să-l omoare. Trecând răsmirița, lancu și Românii așteptau să-și primească dreapta răsplată pentru sângele vărsat. In 1852 tânărul împărat Franz Josef a venit în țară să-și vadă și mulcomiască supușii. A venit și în Munții Apuseni, unde la Oăina mai întâiu, la Vidra de sus ori la Câmpeni mai apoi așteptă să i-se înfățișeze lancu și să-i împărtășiască do- rințele lui și ale Românilor, lancu nu s’a înfățișat. Văzând împă- ratul aceasta, i-a trimis vorbă prin cineva: — De ce nu vine lancu? Ori e nebun? lancu i-a trimis răspuns înapoi: — Eu sunt nebun, dar tu ești mincinos și un nebun cu un mincinos tiare ce vorbi. Nu peste mult lancu a și înnebunit, văzând că zadarnic a luptat el și miile de Români pentru împăratul hain și că za- darnic au răbdat și așteptat milioanele. In nebunia lui umblă pribeag dela un prieten la altul și-și alină durerile cântând din fluer. Aveă două fluere: unul lung care-i slujiă și de băț, acum în museul Asociațiunii, și altul scurt. Fluerul eră prietenul Iui cel mai bun, căruia îi încredință tot alianul sufletului său mare 581 și nenorocit. Dar umblă și cu băț in mână. Interesant e că știă și când eră nebun, spune părintele Andrei Candrea din Lupșa, data târgului dela Hădărău și eră totdeauna în ziua târgului acolo. Și ce făceă? Cântă, bea câte un păhar de vin și plângeâ. Pentru copiii mici aveă o dragoste deosebită și-i cuprindeă cu gingășie la sinul său, zicându-le: — Dragul meu, nu-ți părăsi neamul tău, că te bate Dum- nezeu ! Când a murit tatăl său, pe care l-a iubit nespus de mult, sta Ia moară și plângeă cu amar: — Săracul fătului! Ce om pogan și puternic a fost și a trebuit să moară. Cu Dumnezeu nu s’a putut pune. £1 e mai mare ca toți. Ne chiamă când vreai Ungurii nu-1 credeau pe lancu că e în adevăr nebun, ci ziceau că numai se face. De aceea temându-se să nu mai răs- coale odată munții împotriva lor, dupăce au ajuns ei la putere, se țineau ca căpăii după urmele lui, trimițând spioni și jandarmi să-1 urmărească de aproape. Dar lancu eră de multeori în adevăr nebun și atunci făceă unele stricăciuni, însă nici când în oameni, ci în lucruri și în vite, precum se va vedeă din cele următoare: Ajungându-1 odată nebunia, a prins o vacă de coarne și o ținea cu atâta putere, încât vaca, ne mai putându-se clăti din loc, a început să mugiască. Văzându-1 frate-său popa lancu, un om mai tare și mai voinic ca eroul, vine pe la spate și-l strânge cu atâta putere în brațe, încât i-se descleștară mânile eroului de pe coarnele vacii, lăsând-o liberă, iar pe el îl svârlî peste gard în grădină. Deșteptându-se din zăpăceala de care eră cuprins, eroul îngână aceste cuvinte: — Asta-i mulțumită frate, că ce te-am făcut popă? (E de în- semnat că el l-a dus pe acest frate al său Ia Sibiiu și l-a rugat pe mitropolitul Șaguna să-l preoțiască). Altă dată lancu tocmai tăiase un prunișor frumos, încărcat de prune, îl luase cu sine în casă și stând tolănit pe pat mâncâ prune, țând veniră niște jandarmi unguri să-1 caute și să vadă, ce face și dacă-1 vor află suspect să-1 prindă și să-1 ducă legat înaintea lor. — Bună ziua! 582 — Bună ziual Ședeți la noi dacă ați venit și poftim de mâncați prune, dacă Vă plac. — Nu! Că noi n’am venit să mâncăm prune, ci să vedem de altele. Cine ești D-ta? Ce faci? ș. a. Dar lancu n’a mai zis nimic, ci tot mancă prune și aruncă sâmburii nepăsător în fața lor. Văzând aceștia că n’au cu cine vorbi, plecară de aci fără ispravă. Mai primejdios s’a arătat când odată s’a dus călare pe «porumbul», un cal frumos alb și negru, la Câmpeni însoțit de slugă. Când să iasă din Vidra, iată se întâlnesc cu un sătean care tocmai mergeă la pădure cu săcurea la braț. — Stai, măi Filimoane, unde te duci?! îl opri lancu pe sătean în loc luându-i săcurea din mână și sărind jos de pe cal, pe care îl țineă acum scurt de frâu și-l neteziâ cu topo- râștea pe spinare. Odată numai ce văd, zice moș Marta Oheorghe al Ghilii, că Avram apucă securea de capul toporâștei și izbește cu toată puterea în flămânzarea calului pe care a și spintecat-o cu totul. Calul atunci porni rânchezind de durere ca o fiară și, dupăce alergă câtva timp, căzii mort grămadă. Avram s’a dus la Câmpeni singur. Eu ce eră să fac? M’am întors acasă cu frâul calului spunând stăpânului Alexandru cele întâmplate. De către seară am prins boii la car și am dus mândreța de cal la Arieș, unde l-am îngropat între sălcii și arini. Și așă cum eră însă, cu unele turburări de minte ce-l împingeau la fapte nesocotite, își da seama, cine-i sunt bine- ; voitori și unde e bine văzut. Mai mult petreceă în părțile Zarandului. Și ziceă el: «Câtă lume-am u^nblat eu, țară mai bună, mai dulce, mai bogată, cu oameni mâi primitori ca în țara Zarandului n’am văzut. Dacă voiu muri, numai aici să mă îngropați». Și Dumnezeu așâ a rânduit să moară unde a dorit. A murit la Baia de Criș în 29 August stil vechîu 1872 și a fost îngropat în Țebea sub gorunul lui Horia, în frunte cu doi protopopi (Mihălțanu din Zarand și Balint din Roșia montană) și 37 preoți și nenumărat popor dela țară din tot cuprinsul Ardealului și de pe Crișuri. O înmormântare cum n’a mai văzut lumea și partea aceea de țară. Ea a fost un simbol. 583 Simbolul luptelor și aspirațiunilor noastre naționale, care se vor înfăptui cu toate desiluziile și nenorocirile ce fatal se ivesc In calea lor. Dornic să mă închin și la acest loc sfânt al românismului, am plecat la Țebea, lângă Baia de Criș. Crucea dela căpătâiul lui oricât de simplă și neînsemnată la înfățișare — o biată cruce de lemn — grăiă adânc inimilor românești de pretutindeni. Ea purtă numai aceasta inscripție simplă, fiindcă stăpânirea mașteră de pe vremuri nu da voie să se facă mai mult: A V RAM I A N C U A D V. P R E F. LEG. GEM. ROM. în anii 1848—9 t 1872 Dar în dosul acestei cruci privitorii români vedeau alte cuvinte, cu un înțeles mai adânc. Ele par’că le spuneau: — Fraților, nu vă puneți nădejdea în străini și nu vă luptați pentru interese străine, chiar dacă ar fi împărătești! Răsplata vă va fi ca și a mea: amăgire, umilire, pălmuire, durere ne- sfârșită și pe urmă nebunie. Cunoașteți-vă și iubiți-vă interesele voastre românești și vă pregătiți în tăcere pentru înfăptuirea lor. Puneți-vă nădejdea în voi și în Dumnezeul Așă nu vă veți înșelă! Prin voi înși-vă! In înțelesul acesta pare că-mi freamătă și stejarul deasupra mormântului lui, trimițându-mi altă solie mângâietoare despre acelaș neuitat erou: Iar când va veni barbarul să vă ia pământ și drept, Români, scuturați stejarul ca din somn să mă deștept. Barbarul a trecut; primejdie nu mai este; dormi în pace slăvit erou 1 __ I. Georgescu. 584 Spicuiri din scriitorii români și străini despre eroul nostru Avram lancu. ...La târgul Floriilor în primăvara anului 1848, Moții erau adunați la Câmpeni, tancul se ivește în mijlocul lor și le zice: «De azi înainte numai de mine și de împăratul să as- cultați!» Din acest moment, lancul devenind cel mai iubit om al Moților, guvernul transilvan a trimis în munți pe vice-comitele Oeorge Păgânul, nobil român de neam din Clopotiva, cu o companie de soldați, ca să pue mâna pe el. Espedițiunea militară a stat mai bine de o lună de zile în Vidra de sus și cu toate că conducătorul ei a pus un premiu de mai multe sute de galbeni pe capul tancului, totuș de astă dată nu s’a găsit nimeni, care să fi cutezat să trădeze pe Re- gele munților. In tot timpul cât a stat puterea armată în Vidra de sus, lancul se întrețineă într’o pădure seculară de fag, dintre co- munele Vidra, Blăjeni și Bulzești și marea popularitate de care se bucură, și-a câștigat-o în timpul revoluțiunii în mijlocul luptelor. (Vezi Teofil Frânai și George Candrea, Românii din Munții Apuseni (Moții). Scriere etnografică cu 10 ilustrațiuni în fotografie. București, ti- pografia modernă 1888, pag. 298). * Cele ce mai spune Kovări despre lancu (pag. 54—55) le știe rău și încurcat. lancu nici decum nu a vânat popularitate^ nu el a alergat după popor, ci acesta eră fermecat de perso- nalitatea lui, el alergă la lancu. Da, lancu nu a fost orator în sensul modern parlamentar, el nu știă ce sunt sofismele; vorbii foarte rar către mulțime; însă pare că-l vedem acum înaintea ochilor, că de câteori luă cuvântul, în fața lui jucau razele unei inspirațiuni misterioase, de care nici el nu-și puteă da seamă, prin urmare în momente de acelea eră peste putință ca să nu răpiască cu sine pe ascultători. lancu eră și unul din junii cei mai frumoși ai timpului său, simpatic din natura sa, de statură 585 întocmai cum se vede reprodus la pag. 563, iar când îl irită ci- neva, deveniă teribil. (Vezi Oeorge Barifiu, Părți alese din' istoria Transilvaniei pre două sute de ani din urmă. Voi. II. Sibiiu 1890, editura autorului pag. 163—164). ♦ AVRAM IANCU după desemnai făcut de /. Costande, Sibiiu. Adunarea (tinerilor din Târgu-Mureșului), dupăce ascultă cu mult# bucurie din graiul lui Birlea mișcările naționale din Blaj formă conclusul următor că a murit sub garduri, ca cerșitor, în stare de beție, nebun. Nu știu, n’am văzut. Așă când ar fi, eu totuș nu mă lapăd de el: amic mi-a fost când l-am văzut întâiaș dată, în cămașa lungă, și ca unui amic îi păstrez memoria. Dar teamă-se de mănia lui Dumnezeu și de urgia istoriei viitoare a neamului românesc cei ce l-au adus pe lancu la acea stare înfiorătoare. (Vezi losif Stereo. Știltițiu de Cărpeniș loc. cit. p. 41). ..Tinerimea română din Oșorheiu, cu Avram lancu cance- listul în frunte, hotărî ca pentru Dumineca Tomei, să se afle cu toții în Blaj, în jurul profesorilor de acolo, fruntașii inteli- genței române. Vestea acestei adunări a poporului umplu de bucurie toată suflarea românească. Toți se așteptau dela ea Ia lucruri mari: inteligența la mântuirea de supremația maghiară; poporul de rând la scuturarea iobăgiei îngreuiată încă, în loc de a fi ușurată, prin urbariul din 1847. Pe cât însă se bucurau Românii, pe atâta se temeau și se încruntau Ungurii de adu- narea românească. Măsurile cele mai aspre, proclamarea stărei de asediu, amenințarea celor ce vor merge la adunare cu pu- nerea în țapă, iată mijloacele draconice, prin care Ungurii vroiau 588 să opriască avântul poporului român. Și cu toate acestea Un- gurii, Secuii și chiar Sașii cei protivnici unirei țineau adunări în toate părțile. Lor le eră însă permis, deoarece erau națiuni recunoscute; Românilor însă nu; dovadă că și acuma în mijlocul sbierătelor Ungurilor după libertate humai la dânsa nu se gândiau. (Vezi A. D. Xenopol, Istoria Românilor din Dacia Traiană, volumul VI., lăți, tipolitografia H. Ooldner 1893 pag. 347). Atrocități ungurești în 1848/9. Un interesant document despre fărădelegile Ungurilor în revoluția din 1848/49 e documentul subprefectului (alispân) scaunului Arieșului (Aranyosszek) Fosztd Karoly, datat din Bagin (Băgyon) 25 Sept. 1849 Nr. 697/1849. Răsboiul civil ducând în prăpastia neînfrânării, a provocat o serie întreagă de omo- ruri și jafuri, zice acest document. Astfel în scaunul Arieșului niște Unguri netrebnici (gaz magyarok) în Ianuarie 1849 s’au năpustit asupra caselor Românilor și unor Unguri pașnici jăfuindu-i în timp de noapte. Cât timp a durat revoluția nu s’au putut aflâ făptuitorii. Populația înspăimântată de grozăviile lor s’a refu- giat. Liniștindu-se mai apoi spiritele și întorcându-se cei mai mulți la căminurile părăsite, a început să se descopere fărăde- legile și făptuitorii lor. Astfel de ucigași (gyilkosok) au fost în comuna Varfalău (astăzi Moldovenești): Gado Peter, Balla Kăroly, Egei Mozes, Ifj. Pâlfi Beniamin, Rab Mihâly, Fodor M6zes, Demăny Dani, Bencze Gergely, Orosz M6zes, Szabd Zsiga, Rab Sândor. Aceștia au năvălit, între altele, asupra casei preotului neunit din Moldovenești (a vârfalvi disunitus lelkesznek, băr bikes jo ember volt, a hăzâra rohantak, a helysSgbol el eliildoztik, 6s minden vagyonăt el raboltăk), l-au alungat și jă- fuit de toată averea lui. De aceea subprefectul cere ajutor mi- litar împotriva lor de cel puțin 30 ostași (miărt konyorgok az evSgre kivânt legalâbb 30 szâmbâl £116 katonai ero kirendelte- tgsfinek eszkozlesSre). (Originalul între documentele testate bibliotecă centrale din Blaj de 1. M. Moldovanu, prepozit mitropolitan, fost președinte al .Asociațiunii» noastre). I. G. 589 — 8roii. Din cele patru unghiuri s’au adunat sub steag, Moșia li-a fost mică și-au vrut să o ’ntregiască; Cu ochii țintă ’n soare s’au îndreptat cu drag Spre țara suferinței de Jug s’o mântuiască. Și iată-i prinși în flăcări arzând în zări de foc, Ei au văzut Ardealul frumos cum îl visară, Sfărmând cu pieptul munții, în vremuri de noroc, Mormântul își deschise robia milenară. Dar înviind oțelul amestecat cu fier -Oștiri înverșunate s’au repezit din zare, Trăsnind potop de tunuri au spart pământ și cer Rostogolind infernul mal tare, tot mai tare. Și unul câte unul cu arma prinsă ’n mâni A apărat pământul mai strașnic ca pe-un tată; ■Desculți, cu haina ruptă, flămânzi de săptămâni Mulți au pierit pe brazdă cu inima curată. Durerea lor în suflet adânc i-a sfâșiat; De două ori durerea li-a fost împovărare: Odată cu pământul de dușmani sugrumat, Apoi cu mari înfrângeri la orice trecătoare. Și strânși ca într’un clește ei au ajuns pe rând La porțile Moldovei cu steagurile rupte, S’au sprijinit cu stânga pe Dunăre, plângând, Cu dreapta ’n munții Vrancei, în aprigile lupte. Din cât pământ cuprinde Moldova ’n sânul ei S’a înălțat vieața atât cât mai rămase; întreaga bărbăție de feți frumoși și smei S’a adunat la moarte în carne și în oase. Și a*fost orânduirea unirei pentru veci A sângelui cu țerna de veacuri însetată; Sa scris cu vârful spadei: 3 I A — 590 — ■f’â Din zări și până ’n noapte pumnal după pumnal * Au repezit în coasta Moldovei sbuciumate, Dar s’a aprins de-apururi lumina în Ardeal ( împurpurând cu dânsa un steag de libertate. '■ Volbură Poiană. ! finirea. Sus la Țebea, la umbra gorunului lui Horia, odih- nește Avram lancu, craiul munților și tot acolo, lângă sfântul lui mormânt, s'a așezat pentru vede trupul, sfâ- șiat în bucăți de Unguri, al eroului dela lisa în 1919. Aci e sacra mărturie a trei epod de frământare sân- geroasă a neamului românesc pentru unitatea națională; aci e legământul pecetluit cu sânge generos, ca să punem mai presus de orice, unirea tuturor, din tot sufletul, unirea, fără nici o reservă, unirea, cea mai puter- nică temelie a viitorului nostru ca stat și ca neam. Nicolae Eălănescu. lancu — Scoală, lancule, din somn Dacă vrei să te faci Domn, Și-ți ia sabia 'ntr’o mână Și o spală de rugină l lancu sabia-și luă, Din teacă că o scoteâ Prin dușmani o învârtiă De rugină o spălă. Coșut din gură grăiâ: — Dă-te, lancule, ’ndărăpt, și Coșut. Să nu-ți trag un glonț în piept! Dă-te, lancule, legat, Să nu-ți trag un glonț în cap! lancu din graiu îi grăiă Și din gură așă ziceă: — Nu-s muiere învăUtă Să-mi fie de Unguri frici Ci-s voinic și comandant Cu Ungurii să mă bat! (Publicată de T. Frânai și O. Candrea în opul .Românii din Munții Apuseni* (Moții), București 1888 pag. 302). 591 O scrisoare despre jffvram lancu, — și altele. Domniei Sale Domnului I, Georgescu, secretar al „Asociațiunii pentru literatura română șt cultura poporului român'. Răspund la a treia somațiune a D-Voastră, ca să contri- buesc la numărul comemorativ pentru Avram lancu, ăl revistei «Transilvania», pe care cu atât zel și bună pricepere o condu- ceți. Dela început însă, trebuie să declin măgulitoarea «cap* tatio benevolentiae» cu care mă onorați: «Numele Ion Gorun este chintesența numelui de Moț în literatura noastră», — și «Numărul comemorativ lancu nu se poate închipui fără spri- jinul celui mai tipic scriitor moț»... — care ar fi să fiu eu. Nu, domnule secretar, —nu este așă. Eu, dacă prin naștere sunt fiu al munților-apuseni ai Ardealului, — prin toată activi- tatea și prin literatura mea, n’am fost și n’am putut să fiu, un «scriitor tipic moț», — fiindcă valurile vieții m’au purtat, încă din copilărie, pe alte plaiuri românești, — și ceeace mi-a rămas de acolo, de acasă, n’a fost decât o amintire, pe care de abiă dacă am tradus-o printr’o schiță sau două, mai mult de nostalgie. — Scriitori, cari s’au inspirat de vieața și felul de a fi al Mo- ților, poți să numești pe neîntrecutul nostru /. Agârbiceanu, care în cei câțiva ani pe cari i-a petrecut ca preot printre Moți, a prins și a redat caracteristice imagini din vieața lor. Sau poți să numești pe Al. Ciura, căruia, dacă mi-ar fi permis, i-aș trece calificativul de scriitor tipic moț, — pe care eu nu-1 merit.* ¹ Dacă firea Moțului e aceea pe care o cunoaștem de a fi: rezervat, cumpănit, dar hotărit în graiu și în fapte, prietenos când te-ai făcut vrednic să-și deschidă sufletul înaintea ta, de spirit și de inimă, — atunci dl Ion Gorun, cu toate protestele ce mi-le adresează, rămâne ceeace L-am numit «cel mai tipic representant al Moțului în literatura noastră». Scriitorii citați de D. Sa, pentru cari am și eu considerație deosebită, ba aș puteă zice chiar un cult, (la cari aș mai adăogă și pe alții, dispăruți dintre noi) ne-au dat câteva lucrări caracteristice și foarte prețioase pentru cunoașterea mai deaproape t Moților noștri. Dl Gorun e Moț și când scrie despre alte materii decât cele privitoare la vieața muntenilor săi iubiți. D. Sa e Moț în tot ce scrie. O deosebire aceasta care nouă nu ne poate scăpă din ve- dere. Credem că a fi Moț e mai curând un renume decât o poreclă. Deci n’are pentruce se lapădă de acest epitet. Redactorul-șef: I. Georgescu. 3* — 592 — T Când mi-ai cerut o contribuite pentru numărul comemo- rativ închinat lui Avram lancu, ți-am răspuns: — «Cum nu? Doar l-am cunoscut și personal»... — Eră un răspuns pripit, — j și întru câtva prea orgolios. — Da, l-am cunoscut pe Avram J lancu. Am privit in ochii lui întunecați și am pipăit mâna lui -j aspră..! Dar ce eram eu atunci? Un copil, — nu prea mic ca Avram lancu în anul 1868. să nu pot înțelege ce putea să fie un rege detronat, — dar nu- destul de matur ca să-mi dau seama de întreaga tragedie, pe care am înțeles-o mult mai târziu. Ce pot să-ți spun eu, — ce pot să spun cetitorilor acestei excelente reviste, despre Avram laucu? — Despre vieața, despre faptele lui, sunt atâția martori și atâtea dovezi... Impresiile mele 593 de copil le-am notat, acum 20 de ani, într’o schiță întitulată atât de mult, încât a trebuit rostită încă odată. Discursul solemn l-a ro- ■< stit însă Săndor lozsef, bine cunoscu- tul deputat în actuala cameră a depu- tății or, iar în vechea lui calitate de ; vice-președinte și secretar general al > ■ faimoasei «Emke» încă și mai bine ! cunoscut Românilor ardeleni. El și-a _ | încheiat cuvântarea pe mormântul lui j PetOfi jurând pe Dumnezeul Maghia- - rilor că toți vor să rămână Maghiari. Tot ‘ el a spus aceste simptomatice cuvinte la consfătuirea ținută în cauza școa- >, lelor confesionale maghiare: «Să se dea școalelor confesionale maghiare cel puțin drepturile acelea, pe care le-au avut bisericile românești sub imperiul maghiar. Trateze cu noi In 603 chipul acela barbar, cum au tratat cu Românii guvernele maghiare de pe vremuri». Că un om inconștient și cu memoria scurtă ca Sândor Idzsef a putut rosti asemenea cuvinte nesoco- tite, nu e mirare. Ne mirăm Insă ce- tind că aceste cuvinte au fost subli- niate cu aplauze de publicul asistent. Nu-și dă seama publicul maghiar, că Statul Român suspine astăzi o mulțime de școli de stat cu limbă de predare maghiară, pe când statul unguresc n’a susținut nici o singură școală româ- nească de stat, ci închidea cu forța și pe cele susținute de bisericile noastre românejști. O deosebire aceasta, de care e bine să-și dea seama și publi- cul maghiar chiar în delirul unor ser- bări naționale. & CRONICĂ TEATRALĂ. Opera română..In ultima stagiune teatrală din capitală s’au remarcat două momente mai importante. Unul e con- solidarea definitivă a încercărilor pentru înfăptuirea operei române, al doilea moment a fost înființarea a doua teatre nouă cu trupe de dramă și comedie. Despre aceste teatre, care sunt «Teatrul popular» și «Teatrul mic» vom vorbi în alt loc. Acum ne vom ocupă de operă. Istoria teatrului român ne arată, că poporul nostru a avut multă plă- cere pentru teatru și de-odată cu în- tâile începuturi de cultură occidentală, s’a pus bâza și «Teatrului național», care s’a desvoltat foarte repede ajun- gând azi, atât ca artă scenică cât și ca tehnică, la nivelul teatrelor din apus. Nu tot așă stă lucrul cu opera. P^itru aceasta s’au făcut de- cenii dearândul sforțări serioase, cari n’au putut da însă rezultatele dorite. Lucrul acesta e foarte curios, dată fiind împrejurarea, că poporul nostru are însușirile principale cari se cer la spectacolul de operă. Poporul nostru iubește și cultivă cântarea și jocurile, cari sunt elementele principale din operă. Din mijlocul poporului nostru s’au ridicat cântăreți și dansatori, cari au ajuns glorii universale. Cu toate acestea însă încercările din trecut pentru înjghebarea operei n’au reușit și a trebuit să vină România mare ca să se înfăptuiască ceece s’ar fi putut face și în România mică. Ceeace e mai interesant e, că nici acum nu-i revine statului meritul de a fi făcut opera, care acum e națională, ci me- ritul îl au câțiva cântăreți cu însufle- țire dimpreună cu câțiva entuziaști și pricepători de muzică. începutul ope- rei cade în prima perioadă de însuflețire, care voia cu orice preț să facă din România mare un stat modern, înze- strându-1 cu toate instituțiunile de cul- tură, cari ne lipseau. Numai cn acel avânt patriotic, care cuprinsese ca niște friguri pe toți oamenii de bine, s’au putut face lucruri mari, pe cari azi nici cu mijloace însutite nu le-ai mai putea face. Astfel s’a Înfăptuit și prima «Societate lirică română», în ziua de 25 Septemvrie 1919. Iată și micul mă- nunchiu de persoane, cari au luat asu- pra lor o sarcină colosală, de care însă numai mai târziu și-au dat seama: d-nele Elena Drăgulănescu Stinghe, Alexandra Eerara, EnrichettaRodrigo și d-nii Jean Atanasiu, Gheorghe Eo- lescu, Edgar Istratty, Egizio Massini, Ion Nona Otescu, Nicolae Vămășescu, Romulus Vrăbiescu și Rudolf Steiner. Aceștia au semnat actul de constituire adunând și primul fond foarte modest, cu care au început lucrările. Prea cu- rând s’au convins Insă, că entuziasmul nu e deajuns pentru înființarea unei opere moderne, care reclamă capitaluri mari. Greutățile păreau de neînvins, dar societarii nu disperau. Au orga- a i — 604 — J nizat mici serbări artistice, prin cari au adunat sume frumușele. Salvarea societății a venit însă dela M. S. Re- gina Mana, care a donat societății suma de 250,000 Lei, luând totodată și patronajul societății. Prin actul acesta societatea a fost salvată și și-a putut începe munca programatică. După sforțări extraordinare, s’a putut deschide prima stagiune în ziua de 17 Martie 1920 cu opera «Aida». Reprezentația aceasta s’a dat la Teatrul național, făcând o rețetă de 50,749 Lei. In stagiunea aceasta s’au dat în total 45 de spectacole, cari au adus un be- neficiu material de 822,855 Lei. Ultima reprezentație a fost in ziua de 31 Maiu 1920, cu «Lacue». Văzând guvernul, că o mână de oameni însuflețiți a putut reuși cu în- jghebarea operei, s’a interesat mai dea- proape de această instituțiune și i-a acordat mai întâiu o subvenție de 500,000 Lei, iar mai târziu a luat-o de tot în seama sa prefăcându-o în «Opera națională». In stagiunea ultimă 1921— 1922 a funcționat ca instituțiune de stat, cu budget special, care s’a urcat la 6 milioane, arătând un escedent considerabil. Stagiunea aceasta s’a deschis în 8 Decemvrie 1921 cu i-Lohen- grin*, de R. Wagner, în care au cântat Rom. Vrăbiescu și d-nele Ivoni și El. Roman. Atât partea muzicală și sce- nică, cât și aranjamentul tehnic au făcut din această reprezentațiune o adevărată revelațiune pentru publicul bucureștean, care n’a mai lăsat după aceea nici odată.locuri goale la cele 161 de spectacole, care s’au perândat până la închiderea stagiunei. «Lohen- grin» a fost cântat în românește și s’a reprezentat de 28 de ori. Au urmat «Boema», tot în rom. de 32 de ori, «Carmen», în rom., de 20 de ori, «Me- fistofele», în italienește, de 32 de ori, «Tosca», ital., 13 ori, «Lakme», rom., 10 ori, «Aida», ital., 10 ori. «Șamson», J în rom. de 3 ori către sfârșitul stagiunei. -9 Afară de acestea s’a mai jucat baletul .ș| «Arlequinada» de 25 de ori, totdeauna J însă în combinație cu câte-o operă, J de obiceiu «Boemă». 3 Personalul operei s’a compus din 34 soliști, 75 coriști, 70 în orhestră și ~" 30 dansatoare de balet. Intre soliști au fost cântăreții bine cunoscuți R. Vrăbiescu, Gh. Folescu, Rabega, Mihailescu-Toscani,Niculescu Basu, Nasta, și d-nele Ivoni, El. Ro- man, C. Dobrescu, El. Teodorescu, V. Vasilescu. La pupitru au dirigeat: Oh. Enescu, Eg. Massini și Tango. Directorul operei a fost Cocorăscu. Succesul acestei stagiuni se poate consideră ca desăvârșit din toate punc- tele de vedere. Pentru stagiunea vii- toare se face o reorganizare complectă, care va pune opera pe baze și mai largi. In locul dlui Cocorăscu a fost numit director dl Georgescu, de care se leagă mari speranțe. Ion Băilă. « Teatrele de dramă și comedie. In ultima-stagiune drama și comedia n’au produs, din punct de vedere li- terar, nici un eveniment extraordinar. Ne gândim ac'i în rândul prim la pro- ducția literară originală, care a dat unele piese apreciabile, dar departe de așteptările puse în autorii lor, dintre cari aproape toți cu un nume literar bine stabilit. Ba am avut chiar și o decepție. Dl Sorbul, care a avut în ultimul timp cele mai mari succese ca autor dramatic, a dat un fiasco desăvârșit cu ultima sa piesă «A doua tinereță», reprezentată pe scena «Tea- trului Național». In schimb, literatura universală a fost bine reprezentată prin cei mai buni autori, începând cu Sofocle, Shakespeare, Ibsen până la Tolstoi. Piesa acestui din urmă «Pa- — 605 — terea întunerecului* a fost reprezentată de 32 de ori, fiind întrecută numai de 'Nora* Iui Ibsen, care a făcut o serie de 40 de seri. Ultima stagiune are însă o deo- sebită importanță pentru teatrul ro- mânesc prin faptul, că în decursul acestei ierni s’au înființat în capitala țării trei teatre nouă, pe lângă cele existente «Teatrul Național» și teatrul «Regina Maria» de sub conducerea eminentului actor și iscusit organizator dl Tonny Bulandra. Teatrele cele nouă sunt: «Teatrul popular», Com- pania Mărioara Voiculescu și «Teatrul mic». 'Teatrul popular* a fost înființat de Liga Culturală cu concursul ma- terial al băncii Marmorosch & Blank și cu sprijinul Woral al «Teatrului Na- țional». Direcțiunea scenică o are dl Livescu, dela «Teatrul Național». Trupa a fost înjghebată din elemente tinere dela conservator, iar rolurile principale au fost susținute pe rând de cei mai de seamă artiști dela «Teatrul Național». Combinația acea- sta a fost fericită din două puncte de vedere. A dat prilej câtorva ele- mente tinere de actori cu aptitudini promițătoare să se validiteze pe o scenă în capitală, lucru aproape cu desăvârșire exclus la celelalte teatre, și a dat și câtorva artiști dela «Teatrul Național» posibilitatea să joace mai des, spre mulțumirea publicului. Sub con- ducerea scenică a dlui Livescu repre- zentațiile dela «Teatrul popular» s’au prezentat în general în condițiunibune. Repertorul a fost compus din piese ușoare, unele chiar prea de tot ușoare. Se pare că atributul de popu- lar al teatjplui a produs o mică con- fuzie. S’a crezut, pe semne, că popo- rului' trebuie să-i dai piese ușoare, ,fără altă valoare decât aceea a dis- tracției. Credința aceasta e însă de tot greșită. Clasa «populară», la care s’au gândit întemeietorii, nu are nici timp nici mijloace să cerceteze des teatrul. Prin urmare, omul din categoria ace- stora nu merge la teatru să se distreze, ci mai mult să se instrueze și să simtă emoțiunea ce-o dă jocul de scenă. Prin urmare, chemarea acestui teatru ar fi ca pentru prețuri de intrare cât se poate de modeste să dai mulțime! sărace prilej să vadă piese, care să-i procure emoțiuni puternice. Distracție ușoară găsește mulțimea destulă în cinematografe. «Teatrulpopular» a fost adăpostit într’o sală nu tocmai pro- prie teatrului, dar care, deși e mai mult mică decât mare, a fost foarte rar «ticsită» de public. O etapă mai interesantă în des- voltarea teatrului românesc reprezintă întreprinderea d-nei Marioara Voi- culescu. D-sa a voit să imiteze pilda - marelui Reinhardt din Berlin și întoc- mai ca acesta a închiriat și dânsa un circ. Arena circului Sidoli, d-na Voiculescu a transformat-o într’o scenă liberă de teatru, după felul teatrului antic. Repertorul a constat dintr’o singură piesă: Salomea de Oscar Wilde, care s’a reprezentat trei luni dearân- dul seară de seară și în câteva zile de sărbătoare și în matineuri. In piesa aceasta acțiunea o poartă aproape nu- mai Salomea. E un rol extraordinar de greu, care reclamă nu numai o artă rafinată, dar și o desvoltare mare de energie fizică. D-na Voiculescu a prestat foarte mult, din amândouă punctele de vedere. Cătră sfârșitul lunei Februarie și-a deschis porțile cel mai nou teatru din capitală ^Teatrul mic». Teatrul acesta a f ist aranjat într’o sală, care mat . înainte servea pentru reprezentațiuni cinematografice. Dacă «Teatrul popu- lar» și-a găsit îndreptățirea de existență în tendința ce-o urmărea, iar intre- 4 - 606 — prinderea d-uei Voiculescu în nou- tatea, cel puțin pentrn noi, ce-o adu- ceâ, pentru «Teatrul mic», așâ cum s’a prezentat până acum, nu ■ a fost nici o necesitate. Cred chiar, că ar fi în interesul general ca să se repre- zinte cât mai puține comedii franceze, mai mult sau mai puțin triviale. Dl Jancovescu, directorul acestui teatru, a avut câteva succese remarcabile în trupa d-lui T. Bulandra. Împrejurarea aceasta, se vede, l-a făcut să creadă că e sub demnitatea d-sale să mai joace pe scena și sub direcțiunea altuia, și astfel și-a înființat un teatru propriu, care a rămas aproape toată stagiunea gol. Teatrul «Regina Maria» de sub conducerea d-lui Tonny Bulandra e un fericit compromis între artă și spirit de afacere. Ca întreprindere particu- lară, care trebue să se susțină din pro- priile sale puteri, nu poate ignora partea aceea a teatrului, care asigură succesul material. Dl Bulandra, care e un iscusit organizator și cunoaște bine publicul bucureștean.. știe să gă- sească, în privința aceasta, calea cea dreaptă. Partea cea mai mare a re- pertorulni său o compune din piese ușoare franceze, pline de spirit cu nuanțe de trivialitate și de cuvinte cu două înțelesuri, așâ cum îi place în general publicului bucureștean. Re- pertorul acesta îi umple atât de bine cassa, încât dl Bulandra, care înainte de toate e un mare artist, își poate permite luxul de-a face și artă sau cel puțin literatură dramatică româ- nească. Astfel d-sa pune în fiecare stagiune și câteva piese românești pe afiș, care nu pot face însă serii inter- minabile ca cele franțuzești. In sta- giunea trecută a făcut și o încercare de-a introduce în teatrul său ultima noutate scenică, care și-a făcut apa- riția în teatrul din Germania. E arta, care vrea să suprime decorurile și fa*- » tul și să lucreze numai cu efecte de ® lumină și de lumi, fără a se scoborîi I sau a se ridicâ până la simplicitateai ' i armonioasă a teatrului antic. Aceasta’ J în privința scenăriei. In privința lite- I rară, arta cea nouă nu mai admite' piese scrise după regulile cunoscute' -1 și admise de mii de ani, în care ac- țiunea și caracterele să se desvolte cui toate amănuntele necesare pentru uni-- tatea lor. După regulele artei celei ' noui actele din piese se reduc la scene de câteva secunde, în care abiâ se vorbește ceva. Astfel, in piesele ace- stea, cortina se ridică și se scoboară într’o seară de mai multe zeci de ori, scenele perondându-se ca pe filmurile cinematografice. O fi și aceasta artă in felul ei, dar încercarea făcută de dl Bulandra cu piesete Nyu de Osip Dimon și Pelicanul, brutala piesă a lui Strindberg, montate aici de regi- sorul cu faimă mare Karlhăm Martin din Berlin, ne-a convins că nu face pentru noi. S’o lăsăm, fără nici o teamă că vom fi păgubiți, Germanilor, cari au făcut până acuma atâta artă adevărată, încât își pot permite și câte-o aberațiune de aceasta, care nu durează mai mult decât orice lucru de modă. Cu totul deosebit, Ca tendințe și mij- loace, față de teatrele arătate mai sus se prezintă «Teatrul Național». Instituțiune veche, cu tradiție stabilită, teatrul na- țional ține și azi locul întâiu între teatrele din capitală. Publicul bu- cureștean, care cercetează teatrele, se compune în mare majoritate din oameni cu situații, dar fără cultura necesară ca să-și poată face singuri o părere asupra reprezentațiilor și pie- selor. Și cum se întâmplă deobiceiu, semidocții, atinși puțin de snobismul orașelor mari, caută totdeauna să-și acopere ignoranța prin criticarea tu- — 607 — tnror lucrărilor. Am impresia că acela* lucru se întâmplă și cu unii cronicari dramatici din presa bucnreșteană. Cu altă ocaziune voiu discută, poate, mai pe larg chestiunea aceasta. De asu- dată mă mărginesc la arătarea reper- torii lui jucat în ultima stagiune, din care se poate vedea mai bine felul cum este condus, din punct de vedere al artei, «Teatrul Național». Piese ori- ginale românești au fost reprezentate, ca premieră, următoarele: Moartea Cleopatm, dramă, de Pașcanu; NevesteleluiPleșu, comedie, de Caton Teodorian; Tudor Vladimi- rescu, dramă, de Nic. lorga; Săptă- mâna luminată, dramă într’un act, de Săulescu, mort pe frontul dela Pre- deal în anul 1916; Noi oamenii, co- medie, de Condora, fost actor, invalid de răsboiu; Inelul, comedie, de d-șoara Arhip; Serenada din trecut, dramă istorică, de Mircea Rădulescu; A doua tinereță, dramă din vieața poporului italian, de Sorbul; Suflete tari, dramă, (primul debut), de Cărnii Petrescu. Din piesele vechi românești nu s’a luat nici una în stagiunea trecută. Literatura universală o aflăm re- prezentată prin următorii autori: Sha- kespeare cu Noaptea regilor, Regele Lear și Hamlet; Sofocle cu Oedip Rege; Ibsen cu Nora și Rața sălba- tică ; Tolstoi cu Puterea întunerecului; Moliere cu Avarul; V. Hugo cu Ruy Blas; Emile Fahre cu Casa de lut; Fulda cu Institutorii și Prostul; Strind- berg cu D-șoara lulia; Hoffmanntal cu Electra;Melchior LengyelcaTaifun; Nicodemi cu Scanpolo. Afară de aceste reprezentații «Teatrul Najjonal» a mai aranjat trei festivaluri pentru Moliăre și Alecsandri și unul militar. Dintre piesele străine am arătat mai sus care au ținut mai mult afișul. Dintre premierele românești piesa dlui M. Rădulescu «Serenada din Trecut» a avut cele mai multe reprezentații anume 27, după aceea urmează «Ne- vestele dlui Pleșa» cu 19, «Moartea Cleopatrei» cu 16, «Tudor Vladimi- rescu» cu 4, «Suflete tari», care s’a re- prezentat către sfârșitul stagiunei, pro- mitea să facă o serie mai lungă. București, în Iulie 1922. Ion Băilă. • O excrocă. Teatrul Național din Craiova, fiind informat că o faimoasă excrocă, dându-se drept d-na Aura Fotino, artistă societară a acelui teatru, a vândut în luna Iunie a. c,, bilete de spectacol cu titulatura acelui Teatru Național, anunțând reprezentațiuni imaginare, de care Teatrul Național din Craiova nu avea nici o cunoștință, — ne roagă să anunțăm publicul si- bian, că îndrăsneața excrocă se nu- mește d-na Caragiali și că nu există, nici n’a existat vreodată, nici cea mai mică legătură între ea și Teatrul Na- țional din Craiova, in numele căruia a vândut bilete de spectacol, sau între ea și d-na Aura Fotino, drept care s’a dat pentru a putea excrocă lumea. Ne mai roagă să anunțăm, că Di- recțiunea acelui teatru grav prejudițiată și compromisă într’un oraș în care urmează a da un număr de 5—6 re- prezentațiuni în cursul lunei Octom- vrie a. c., cu ocazia marelui său tur- neu oficial, a sesizat parchetul și po- liția, cerând arestarea îndrăsneței ex- croace. Red. * CRONICA ECONOMICA. AI XHI-lea tftrgde mostre din Budapesta. Ungaria, redusă la hota- rele ei firești, a ținut să dovedească înaintea cetățenilor cari i-au mai rămas și înaintea lumii străine care a cer- cetat-o, puterea de prodncțiune a in- 4* 608 — dustriei sale. In scopul acesta a or- ganisat un mare târg de mostre în ha- lele ce le aveă dinainte de răsboiu în parcul orășenesc al capitalei. Au par- ticipat 860 firme, toate din Ungaria, cu excepția uneia (a postăvăriei hol- landese). încăperile ce le posedă Un- garia mare dinainte de răsboiu s’au dovedit prea modeste pentru mulțimea expozanților din Ungaria mică de acum, cu toate adaptările și adăogirile fă- cute anume în acest scop. O parte a exposanților (fabricile de mașini, de cărămidă, de eternit, de cară, de clo- pote etc.) a fost nevoită să-și facă in- stalațiunile sub cerul liber. Tot ce s’a văzut acolo pe un teritor atât de vast, scriu ziarele maghiare cu vie satis- facție, începând cu cele mai mici cutii de lemn și sfârșind cu elegantele sa- loane și dormitoare ale fabricei de mobile Thek sau cu puternicele tur- bine Oanzi-Danubius, eră resultatul invenției și producțiunii maghiare Des de dimineață până seara târziu drumul ce duceă către târgul de mostre eră plin de vizitatori. Dacă e să credem ce spune secretarul general al târgului Hollăssy Istvăn numai din statele mo- ștenitoare ale Austro-Ungariei au venit 40,000 visitatori. Din România aproape 300. — Despre resultatele acestui târg și despre destoinicia industriei ma- ghiare se pronunță astfel Ehler Antal, directorul museului comercial din Bu- dapesta : «Ceeace au produs întreprin- derile maghiare ca invenție, gust, practicitate, calitate și cantitate întrece orice închipuire. Această țară a perdut toate minele și pădurile, reducându-i-se teritorul la */ₛ, materii prime în unele privințe nu se mai găsesc, iar în alte privințe s’au redus la */«• In lipsă de cărbune, lemn și alte materii brute altă industrie ar fi dat faliment sigur. Industria maghiară s’a înzecit. Nu-mi pot explică fenomenul acesta, decât prin însușirea aceea a firii Măghia- ■ * rului că atunci, când e mai strâmtorat» se ajută și reculege mai ușor. In loc 1? să amorțească și să piară cu totul, indu* | stria maghiară a luat un nou avânt» j ridicându-se alături de industria ger* mană. Din mărfurile expuse s’au făcut o mulțime de comande, așa încât fa- bricile au de lucru timp de 1—1*/, ani. S’au făcut multe înoiri practice și cu proceduri mai simple Ia diferite mo- toare, la carosserii, la aeroplane, la industria electrotehnică și la mașinile agricole. Străinătatea a observat aceste Îmbunătățiri și a cerut în multe părți drept de import. Exportul e de altfel absolut liber, cu excepția alimentelor și materiilor prime, dar direcțiunea târgului crede că se acordă deplină, libertate de export și pentru acestea. Ungaria începe o nouă eră, încheie numitul director. Era muncii. Și Un- garia își va împlini cinstit și această îndatorire*. E netăgăduit că un popor care muncește nu moare. In mijlocul unui astfel de popor oricâtă nesigu- ranță ar fi într’o privință sau alta, trebue să-și facă loc siguranța deplină și nădejdea într’un viitor mai bun. Să luăm aminte și noii LA ALȚII Șl LA NOI. Alianța franceză. Precum am mai scris și altădată în revista noastră» această alianță e «Asociațiunea națio- nală pentru propagarea limbei fran- ceze in colonii și în străinătate» sub președinția dlui Raymond Poincarâ. In anul acesta a ținut un mare con- gres la Marsilia, pentru a arătă pu- terea de vieață a limbei franceze în basenul mării mediterane. Această asociație numără peste 200,000 membri și are organizații în toate părțile lu- mei. In comitetul ei central, prezidat de R. Poincare, sunt somități cat — 609 Levy-Bruhl, Rebelliau, P. Delombre, P. Boyer, P. Labbe, O. P. Deschanel, H. Morand, P. Gillon, Abbe Sejourne, Andre Weiss etc. etc. La congresul amintit fiecare țară formează obiectul unui raport. Fiecare studiu e semnat de un nume bine cunoscut. Lucrul principal va fi o asemănare intre si- tuația limbei franceze inainte și după răsboiu. Progrese, regrese, lacune. Congresul s’a deschis Duminecă in 16 Iulie a. c. la Marsilia sub pre- ședinția ministrului instrucțiunii pu- blice (Leon Berard). Scriitorii cei mai distinși au rostit discursuri. Zilele 17 și 18 au fost închinate lucrărilor și discuțiunilor societății. Cu acest prilej s’a organizat și o expoziție cu scopul de a înfățișă efortul colonial al Franței, iar orașul Marsilia a pregătit o admi- rabilă manifestație congresiștilor. A fost și o serată instructivă și recrea- tivă. Congresul s’a încheiat cu o că- lătorie la Sainte-Baume și cu alte ex- cursiuni științifice.' In legătură cu acest congres al alianței franceze aflăm potrivit să amin- tim și alte chestiuni ce o privesc și ne privesc de aproape. întâi: această alianță se bucură de cel mai generos sprijin din partea statului francez. In ședința din 8 No- emvrie 1921 dl R. Poincarâ a cetit scrisoarea ministerului de interne care anunță o subvenție de 350,000 franci pe seama societății. In aceiaș ședință a comunicat și ordonanța ministerului afacerilor străine pentru suma de 400,000 franci în scopurile societății. Cu astfel de mijloace materiale și cu sprijinul devotat a 200,000 membri, firește, că se pot face lucruri mari în toate punctele globului: conferințe (ca cele organizate de Blondei la Londra și în întreaga Anglie), școli (ca ale călugărilor asumpționiști la Brousse, Eschi-Șeir, ale Lazariștilor la Monastir, ale părinților din Ierusalim etc.), biblioteci etc. Ca să se vadă înalta cultură mo- rală, la care au ajuns membri acestei societăți, amintesc cazul lui Frank Puaux distins istoric și orator, unul din fondatorii și sprijinitorii cei mai entusiaști ai alianței, al cărui nume e înscris pe toate paginile trecutului ei. Murind, a lăsat prin testament: să nu i se pună coroane pe mormânt și să nu rostiască nimeni discurs . funebru afară de preot, care va arăta în cu- vinte simple credința sa în vieața cea- laltă și în cauzele sfinte, al căror ser- vitor devotat a fost. (Și când te gân- dești, de altă parte, cât lux și pompă deșartă se face la noi cu astfel de prilejuri! Numai regretatul preposit din Blaj 1. Micu Moldovanu. fost pre- ședinte al Asociației noastre, a mai făcut prin testamentul de un purita- nism antic un gest ca acesta!) Cum e la alții și cum e la noi! /. Georgescu. Cărți românești. Dr. Amos Frftncu, Pentru memoria lui Avram lancu, apelul dat către mi- nistrul de interne Desider Perczel în cauza fondului pentru monumentul hii lancu, cu patru anexe, retipărire din ziarul «Tribuna», Sibiiu, «Tipo- grafia» 1899. Fiind numărul de față al revistei Închinat amintirii lui Avram lancu credem că e potrivit să remarcăm la acest loc broșura tipărită acum sunt 23 de ani de fostul secretar adminis- trativ al «Asociațiunii» noastre d-1 Dr. A. Fr. care a înaintat unul din cele mai strălucite apele pentru libertatea colectei monumentului lancu. Cetind această «apelațiune și cerere de nu- litate» ai senzația că asiști la procesul — 610 — secular dintre doi dușmani ireduc- tibili: Ungur și Român. Cel dintâiu basat pe dreptul pumnului, pe dreptul celui mai mare, pe dreptul lui exclu- sivist de element singur susținător de stat; al doilea pe temeiul egalei În- dreptățiri naționale, pe temeiul de- mocrației universale, care nu cu- noaște privilegii de rassă și de clasă, in adevăr originea colectei pentru ridicarea unui monument la mormântul lui Avram lancu este a se căută in rândurile bravilor noștri țerani români dela Șiria, cari s’au văzut îndemnați la aceasta de fapta fraților unguri, cari tocmai atunci porniseră colectă pentru ridicarea unui monument lui Kossuth Lățos, dictatorul lor la 1848. Dar curios! Ceeace Ungurilor le eră permis, Românilor li se interzicea, lancu eră taxat «trădător de țară» de ministrul de interne Perczel, iar judecătorul ungur din Alba-lulia l-a numit «căpetenia unei bande de. tâlhari» (haramiavezâr). Împotriva ace- stor acuse nedrepte își ridică demn și energic glasul de apărare d-1 Dr. A. Fr. el însuși un fiu de M>ț, în care clocotea sentimentul grozav al dreptății călcate în picioare și, dupăce dovedește cu istorigrafi urguri și nemți în mână adevărul istoric, spul- beră,netemeinicia opreliștei ministe- riale cu paragrafii de lege in mână. De mult nu se ținuse la noi o ple- doarie mai strălucită decât aceasta. Ea ar merită în unele părți să fie reprodusă și tn antologiile noastre școlare ca pildă de demnitate națio- nală și de iubire sinceră de adevăr. Redacția «Tribunei» din Sibiiu de pe vremuri a făcut o faptă bună tradu- când această pledoarie din ungurește, cum a fost scrisă, în românește. Cine și-o mai poate procură dela vreun anticar, să și-o procure. (ig) Al. Ciura, Povestire pe scurt a vieții lui Avram lancu, editată da comitetul pentru ridicarea unei statal lui Avram lancu în Cluj, tipografia «Ardealul». Format 16°, pagini 80, prețul 4 lei. In Cluj s’a luat inițiativa frumoasă a ridicării unei statui lui Avram lancu regele munților apuseni ai Ardea- lului. Nici nu se puteă luă această inițiativă dintr’un și pentru un centru mai potrivit decât' Clujul, deoarece în acest oraș se află cele mai de seamă forțe intelectuale, morale și materiale ale Transilvaniei noastre» ca n capitala ei firească. Acolo și-a făcut studiile marele nostru erou, oțe- lindu-și sufletul său românesc în-anii când a învățat carte ungurească în Clujul de pe vremuri. Dar acolo, prin fatalitatea împrejurărilor istorice, noi n’avem aproape nici un obiect de artă românească, cu care să ne putem făli înaintea străinilor. E, deci, o ne- cesitate imperativă să se ridice cât mai în grabă acest monument, pen- truca să vadă lumea întreagă că «ne avem și noi Olimpul și pe-a veșni- ciei poartă am intrat și noi». Ca să vină în ajutorul acestei frumoase miș- cări naționale, a scris pe scurt dl A. Ciura biografia lui lancu, schițând în liniamente generale și evenimentele din 1848. Broșura, firește, nu are pre- tenția să fie lucru mare, nu aduce lucruri necunoscute științei românești; - ea popularizează o sumă de cunoș- tințe într’o formă ușoară. Acelaș scop îl au și versurile publicate în «adaus» despre Avram lancu. Cu acest prilej nu se putea să nu atragem atențiunea cetitorilor și asupra acestor împre- jurări, mai ales că broșura se vinde în favorul monumentului eroului ce se va ridică la Cluj. Cumpărarea ei este, deci, act de pietațe națională. . Verax. — 611 loan Sandu: Considerațiuni asu- pra problemei unificării, Sibiiu, ti- parul «Dacia Traiană» 1922. Format 8‘ mare, pagini 28, prețul 5 Lei. Una din ceie mai strălucite con- ferințe, desvoltată în acest an la cen- trul «Asociațiunei» noastre, e fără în- doială cea ținută la 2 Aprilie a. c. de dl 1. S. profesor la liceul Oh. Lazăr din localitate asupra celei mai discu- tate probleme a zilelor noastre, care este unificarea. Rostită cu un farmec și putere de convingere proprie au- torului, această conferință a făcut o profundă impresiune asupra ascultă- torilor nu numai în Sibiiu, ci și în Focșani unde încă a fost chemat s’o desvolte. Cetită, ea-ți lasă o întipărire și imai puternică, fiindcă cetind-o te poți opri mai mult la locurile mai însem- nate, le poți sublinia și poți urmări mai cu răgaz înlănțuirea firească a ideilor, trecerea dela un obiect Ia altul, dela o ordine de idei la alta, argu- mentările, concluziile etc. După o reprivire istorică a tno-| mentelor principale de unitate națio-i nală care regretăm că nu e mai lungă și mai colorată, deși pentru scopurile conferenței recunoaștem că e perfect de ajuns cât ni se dă, autorul pro- clamă cu adâncă convingere adevărul «cd statul român este o necesitate isto- ' rică la porțile Orientului, că el înde- plinește aici o înaltă misiune de cul- tură; că toate urile și patimile oame- nilor mărunți de astăzi nu vor fi în ■ stare să nărne opera trainică a atâtor generații de luptă șl de jertfă*. — In ce privește apoi miezul chestiunii: soluționarea practică a problemei uni- ficării, autornl, ca toți oamenii cuminți, e dușmanul unificării pripite, «cu furca» cum scriu ziarele, al concepției raționaliste, zice d-sa, și e, firește pentru unificarea lentă, organică, în- țeleaptă, adică pentru concepțiunea largă, «istorică», pe care și-o dove- dește cu toate mijloacele ce i le-a pus la îndemână o îndelungată lectură și meditațiune profundă asupra subiec- tului. Autorul încheie cu o admirabilă visiune împrumutată din natura plină de farmec și de înțeles a Indiei, unde în frunzișul aceluiaș arbore uriaș se adăpostesc in vremea odihnei de noap’te toate paserile codrului după o ierarhie bine stabilită. Sus în vârf se așează paserile mari de pradă, ulii, mai jos graurii și mai jos păsărelele cu căpșorul cât gămălia unui ac. Li- niștea seni le-adună pe toate la un loc. O, de s’ar coborî iu mijlocul nostru, exclamă atât de frumos au- torul, pacea tainică și sfântă a înse- rării — o clipă de înfrățire universală în mijlocul luptei neîndurătoare pentru vieață. Încheie cu urarea: să ne unim noi, cei vii, în elanul vieții, precum cei cari s’au jertfit s’au unit in elanul morții 1 Felicităm pe tânărul autor pentru acest întâiu debut atât de norocos, iar pe bătrâna noastră «Asociațiune» pentru frumoasa achiziție ce a făcut în persoana noului ei conferențiar. /. Georgescu. Reviste Românești. In București apare acum de doi ani o revistă de cultură italiană *Roma*, sub direcțiunea d-lui Ramiro Ortiz, profesor de limba și literatura italiană la universitatea din capitală. Dacă n’ar fi decât evocarea Romei și a Italiei străbune și încă ar fi de-aj««is, ca această revistă să merite tot interesul și sprijinul publicului nostru. In ade- văr, dacă pentru alte neamuri civili- — 612 — sate Italia e a doua patrie pentru noi, Românii, se identifică cu a noastră. Deja bătrânul cronicar Ureche spune cu atâta duioșie și nostalagie, că dela Râm ne tragem și cu ale lor cuvinte ne iaste graiul amestecat. Dar mai este ceva. Revista aduce atâtea lucruri deosebit de interesante din vieața li- terară și culturală a Italiei, atât de puțin cunoscute oamenilor noștri. Nr. 5 (Maiu) a. c. aduce, de pildă come- morarea lui Dante la Caracal, așă cum au făcut-o d-nii R. Ortiz, E. Bucuța și Ștefan I. Nenițescu. In deosebi e mișcătoare evocarea baladelor primă- văratece a Iui Dante, datorită d-lui R. O., adică a celor trei romanțe ero- tice suprimate de poet din Vieața Nouă (Vita Nouva). Nici când nu-1 vezi pe Dante mai bine fixat în por- tretele lui Giotto, cu cartea la sub- sioara și cu un trandafir in mână, precum l-a înfățișat și ilustrația revistei noastre din Nr. 9 anul precedent, de- cât cetind aceste revărsări lirice ale sufletului său bogat, precum și co- mentariile interesante ale d-lui profe- sor. Cronica semnalează centenarul al 7-lea al universității din Padova. O dovadă mai mult despre vechimea și trăinicia culturei fraților noștri ita- lieni. Nr-ul următor e închinat în în: tregime marelui scriitor italian Gio- vanni Verga din a cărui roman <1. Malavoglia se traduc câteva părți ca- racteristice. îndemnăm publicul nostru ardelean să sprijinească această foaie lunară cu abonament anual de 40 Lei. — Rar e dat să cetești o ironisare mai isbutită la adresa tuturor neche- maților, cari pun la cale țara noastră binecuvântată de Dumnezeu in mini- sterele din București, ca în povestirea ^Nepoții lui Conu Costache», datorită colaboratorului nostru d-lui I. A. Bassarabescu, și publicată în din 25 Iunie a. c. Puiu, nepoțelul lui Conu Costache, înainte de a-și ter> mină bine studiile se însoară la 22 anfc cu o văduvă bogată, ajunge inspectoir general in ministerul de agricultură, și domenii, amestecându-se cu aceeaș cădere în afacerile mari ale statulul- ca și amicii săi coetani: Titi, Beb£, Oigi și Lică. Unul e tare în politica externă, altul în științele economice,, altul în fine în literatură, declarând-: anticvați și demodați pe marii no- ștri scriitori Alecsandri și EminescU în fața nouilor Titani ai literilor românești. Bătrânul Costache, un admirator fervent al lui Eminescu,. nu mai poate suferi balamucul acesta tineresc și pleacă mâhnit, oftând din tot sufletul dupăce ajunge acasă:- . Publicarea acestei povestiri în timpu- rile acestea critice e mai mult decât un gest frumos, e o binefacere. De aceea am crezut că ea trebue subli- niată, ca izvorând din sufletele tuturor cetățenilor României întregite nemul- țumiți cu stările de aenm. In >celaș Nr. aflăm la cronica zilei amănuntele așezării unei plăci comemorative pe casa lui O. Coșbuc din Hârdău, da- torită inimoasei inițiative a d-lui pro- fesor dela universitatea din Cluj Dr. lacobovici, cu inscripție de următorul conținut: «Aici s’a născut fericitul GHEORGHE COȘBUC, poetul țără- nimii, marele meșter al graiului ro- mânesc. — Tot în această revistă Nr. 28 din 14 Iulie la pag. 447 confratele Ion Boilă discută cu multă pătrundere și temeinicie problema teatrului ro- mânesc în Ardeal, făcând un scurt — 613 istoric al vechei noastre '.Societăți tentrufond de teatru, român'. Apreciem inult zelul și bunăvoința D Sale, dar credem că e greșit informat despre mărimea averii acestei societăți, care ■u atinge cifra de un milion, ci abia de o jumătate de milion de lei. Cu veniturile acestui capital abia s’ar putea plăti un funcționar al societății, necum să se subvenționeze o trupă perma- ■eută; Chestia teatrului românesc in Ardeal o pot deslegâ numai acești trei factori în colaborare frățească: a) So- cietatea pentru fond de teatru ; b) ora- șele interesate să aibă teatru; c) Statul. Orice altă soluție ar putea fi tempo- rală, dar nu definitivă. Sperăm că se va tranșă și această chestiune în timpul apropiat. O discuție publicistică însă nu poate să strice, ci numai să folo- siască cauzei, arătându-se încă odată importanța teatrului românesc în pro- vinciile desrobite. — Nrul 32 al re- vistei aduce o sguduitoare povestire «Făgăduința» datorită colaboratorului nostru Ion Gorun. Remarcăm și scri- soarea deosebit de frumoasă și con- vingătoare a părintelui Ion Agârbiceanu către o femeie la critica etate de 30 de ani, când se știe că cele mai multe femei simt nevoia unei vieți superi- oare. Unele cad, căutându-și fericirea perdută prin bărbații lor legitimi iu brațele amanților nelegiuiți. Dar în curând se deșteaptă la trista realitate. Ceeace căută sufletul lor la vrâsta aceea critică nu e «un bărbat nou», cum zice dl 1. Ag., ci «un adevăr nou». Publi- carea acestei scrisori plină de demni- tate și pătrunsă de o nobilă concepție de vieață e o adevărată binefacere pentru cetitorii revistei îngrețoșați de spectacolele triviale împrumutate din •parodia marei Cleopatra», fie chiar și postume.— 'Revista Istorică' dela Bu- curești, str. Lipscanii Noui 12 aduce două fascicole interesante. N-le 1—3 aduc importantele comunicații făcute- de d-l N./org-ala «AcademiaRomână» r «Moliereși Români» și «Cele mai vechi cronici ungurești și trecutul Românilor, epoca angesivă», publică apoi însem- nata corespodență a lui Capodistria cu loan Carageă Voevod, studiul «Stampe și potrete necunoscute privi- toare la istoria Românilor» de colabo- ratorul nostru 1. C. Băcilă, «larăș unchiul lui Ștefan cel Mare» și «Știri venețiene contemporane asupra bătăliei dela Baia de P. P. Panaitescu, o scrisoare a lui Iraclie Porumbescu publicată de distinsul scriitor bucovinean dl Leca Morariu, iar d-1 Victor Motogna scrie despre Țara Brodnicilor și Vrancea, precum și despre originea cuvântului Dunăre. N-le 4—6 aduc un interesant studiu «Documente nouă de istorie românească» de N. lorga, «Cevâ despre revoluția din 1821 în Țerile Române» de Anton Oprescu, o încer- care de studiu genera) despre mate- rialul arhivalic privitor la istoria noa- stră iu arhivele din Viena de Virgi Zaborovschi, câteva documente oltene și foarte bogate, interesante și bine îndrumătoare cronici, notițe, însem- nări, rectificări etc. — Ca aproape fiecare număr din excelenta revistă săptămânală 'Adevărul literar și ar- tistic' sunt și nr-rele 89 și 90 a. c. adevărate surprize. In cel dintâiu re- marcăm legenda populară sârbească — «Zidirea cetății Scutari (Școdra)» tradusă românește în hexametri de d-l N. Batzaria, acest temeinic cunos- cător al împrejurărilor din Europa orientală, care ne dă și o tipică po- veste orientală «Omul întors din raiu», unde se pune în evidență abusul cu cu cele sfinte săvârșit de atâția pre- oți și călugări orientali nevrednici. E remarcabil prin spiritul critic de care e pătruns și studiul d-lui Barbu Lă- zăreanu despre loan Scurtu. In Nr. p — 614 — ^0 d-1 N. lorga descrie «Sarmiseghe- tusa» vechea capitala a Daciei, lăsată de ai noștri intr’o complectă părăsire și nepăsare de ce se va Întâmplă cu cele mai importante localități și mo* alimente ale vieții noastre istorice. Românii noștri nici habar n’an de lo- curile și pietrile pe care calcă. Mai mult interes și atențiune arată Ungurii cari au și acum un om acolo cu scopul de a adună și păstră intr’un «moz» (muzeu) rămășițele vieții ro- mane de odinioară. D-1 N. lorga are toată dreptatea să exclame «O, dacă Italia și-ar fi recăpătat unul din leagă- nele vechimii sale! — Dacă oricare alt popor latin ar fi ajuns astfel in stăpânirea punctului de plecare al rasei sale!... Ce nu ar fi făcut in trei ani de zile»... Dar noi ne certăm și Învrăjbim pentru lucruri de nimic. «Asociațiunea» noastră a luat în pro- gramul cultural al loteriei ei și Îngri- jirea ruinelor din Sarmisegethusa, precum și din alte părți, dar cu pu- ținul interes și sprijin ce i se acordă, nu știu ce se va alege și de acest vis frumos. • Cântece vechi. Generația dela 1848 visă încă în poezii renașterea Daciei. Noi o trăim acum. Duj mânui nu doarme insă și in stufurile pustei lui pândește, nu cumva dovedindu-ne slabi să poată face o nouă încercare de înstăpânire pe pământul Daciei. Avem nevoie de manifestări de puteri nouă pentrucă să-i piară pofta. Putere dă și cântecul.Să se apuce maestrul ro- mân de muzică și să dea melodia ne- cesară acestor cântece, pentrucă răsu- nând din gura tineretului nostru liceal și universitar «să se risipească turnurile cari se intrec cu norii și să se pră- bușească palatele ude și calde de sângele nostru». Victor Latăr. Două cântece răsbolnice dela y'a 1848. Efectele evenimentelor dela 1848 "-Sg nu s’au manifestat nicăiri, la poporal nostru, cu atâta putere ca la Blaj. Ja Nu e mirare, căci aici eră central cultural al neamului nostru, aici au ja fost și de aici au pornit crainicii re- ^1 nașterii naționale. Tot numai aid J s’au putut produce cele două poezii ] latine, pe cari Aron Densușianu le-a găsit Intr’un vechiu caiet studențesc, amestecate între cântece de vin și de J iubire. El le-a publicat in «Revista critică-literară» din lași, an 111. pag, 335. Noi ie reproducem pentru un public mai mare, că revista lui Den- sușianu a pătruns puțin la noi șl acum abia de mai e răsfoită. I. Sat iam bibi, sat amavi Sat puellas decantavi ■ Telum, fratres, nune vibrandum j Nune Hungaros de bellandum! ’ Arma, arma, arma fratres! Ex se ulcris surgunt patres Ut viderent an vivamus, An in vinclis putrescamus. Pater Marș iam saevit, fremit, Coelum tonat, terra ti emit, Ecce irâe dietn illam — Omnem mundum in favillam! Et disruptum coelum ruat, Dacia tantum reviviscat! Destul am beut, destul am iubit Destul am cântat copilele, Acum fraților trebue să învârtim spad^ Trebue acum să sfărâmăm pe Unguri. Arme, arme, arme fraților Din morminte se scoală părinții Să vadă, mai trăim Sau putrezim în lanțuri. 615 Tata Marte turba și murmuri deja -Cerul tună, pământul tremură, Eaca acea zi a mâniei — Toată lumea ’n flăcări Prăbușit să cadă chiar cerul, Numai Dacia să reînvie! II. Pater Oradive, omnia nam potes, Viribus novis indue nepotes, Ut tot labores seculorum graves Penderent hostes. Jupiter pater, dextera corusca Disjice turres nubibus certantes Dirue aedes ihadidas, tepentes, Sanguine nostro. Et Romuleam, omnipotens, gehtem Ad hancce diem Lerum te colentem, Horrido Chao Huniae barbarae Effer in diem. Părinte Oradive (Marte), care toate le poți, îmbracă cu nouă puteri pe nepoții tăi, ca dușmanii să plătească cumplitele noastre suferințe de atâtea secole.' Tată Joe, cn dreapta ta fulgerătoare risipește turnurile, care se întrec cu norii și prăbușește palatele ude și calde de sângele nostru. Atoputernicerpe ginta lui Romul, care până ’n ziua de azi te venerează sub numele de Ler, scoate-o la lumină din spăimântătorul haos al Huniei barbare. . Trad. de A. Densușian. Cărți străine. Giovanni Papini: La Storia di <2risto (Istoria Ini Hristos) Vallecchi edi- tare, Firenze. Terza edizione, Prezzo 17 lire. Oiovanni Papini e unul din cei mai buni scriitori ai Italiei de astăzi, a cărui lucrare a apărut în Martie 1921. Abia tipărită,' ea a fost căutată de publi- cul italian cu un entusiasm mistic și des- făcută în mai multe mii de axemplare. In curând s’a tradus și în alte limbi. In franțuzește e tradusă de Paul Henri Michel și tipărită de librăria Payot et Cie, Paris 9 franci. Această istorie cu- prinde vieața Mântuitorului dela ieslea din Viflaim până la nourul luminos ce l-a ridicat la ceriu după înviere, înfăți- șată într’un șir de tablouri ale căror fapte și texte ne sunt bine cunoscute din sfintele evangelii. Nici urmă de di- sertații filosofic;. Numai comentariile autorului inspirat de o credință vie, o dragoste fierbinte, o încredere mâu- găitoare pe care el vrea s’o împărtă- șiască tuturor cetitorilor și cugetăto- rilor. Credința și dragostea se exalt* și se exprimă în termeni din ce în ce mai emoționanți și mai mistici, pe mă- sură ce se apropie de ceasurile grele ale patimilor și de cele patru săptt- mâni de învățături și arătări dumne- zeești urmate după înviere. Autorul își pune în această carte înnălțătoare tot sufletul și, terminând, își resuui* meditațiunile sale într’o frumoasă ru- găciune către Hristos. Află se-va cine să tipăriască în ro- mânește traducerea acestei cărți? La încheierea acestui Nr. ne vine știrea tristă despre moartea iubitului nostru director Andreiu BSrseanu. Nrul proxim al revistei va fi închinat amintirii lui. — 616 Dela „Asociatiune“. | Nr. 1163/1922. _____ Pentru serbătorirea Iui Avram lancu. îl Către despărt&mintele și agenturile „Asociațiunii" și către marele public românesc". | In ziua de 1/14 Septemvrie a. c. se Împlinesc 50 de ani de când 37 de preoți români, în frunte cu protopopul Zaran- ’ dului Mihălțan și Balint protopopul și pe vremuri prefectul dela Roșia montană, pe lângă asistență de popor nenumărat dela tară — veniseră țărani și de dincolo de Abrud! — au coborât p în mormântul dela Țebea, la umbra gorunului lui Horia, rămă- șițeie pământești ale celui ce au fost «regele munților;», și eroul fără seamăn al Românilor transilvăneni în anii de încercare > 1848—1849: Avram lancu. Prilejul acesta mare Tiu poate trece, nu e iertat să treacă, fără de urmă, în vieața poporului nostru, care, în sfârșit, a ajuns la libertatea politică și națională, pentru care a luptat el și alții ; ca și el. E o datorie elementară pentru tot Românul și omul de bine să serbătorească în chipul cel mai demn pe cel mai nenorocit, dar și cel mai iubit dintre marii eroi ai Ardealului. i Când au vrut să pună sbirii neamului nostru mâna pe el • în 1848 cum au pus mâna și pe Horia, Cloșca și .Crișan înainte - j cu 63 de ani, nu s’a găsit nici un Român care să le descopere locul, unde sta ascuns «regele munților». Semn bun de înain- tare în solidaritatea românească. Dar mai avem o dovadă ne- întrecută despre iubirea și popularitatea lui Avram lancu îna- intea poporului nostru întreg. Sunt cântecele, poporale, care toate răsună de numele lui și de amintirea faptelor lui mărețe. Mai rar erou al nostru, care să fie atât de mult cântat de popor ca lancu. Împlinirea celor 50 de ani dela moartea lui trebue să fie un nou prilej de solidaritate națională în cinstirea aceluiaș mare erou. Dându-și seama de acestea «Asociațiunea pentru literatura română și cultura poporului român» (Astra), cu reședința în Sibiiu, dar cu organizații însemnate în tot cuprinsul țării, invită despărțămintele și agenturile sale, precum și pe toți oamenii de bine să pregătiască serbări demne pentru pomenirea ma- relui erou pretutindeni intre Români. Ea însăși a închinat în întregime Nrul 9 (din Septemvrie) a. c. al revistei sale «Transilvania» amintirii marelui erou, cu- prinzând bucăți literare și istorice privitoare la Avram lancu ■datorite eroului însuși și unor scriitori ca N. lorga, Ion Borcia, ion Gorun, Ion Georgescu, Virgil Șotropia, C. Hodoș, N. Bă- 617 lănescu, Ion Boroș etc. etc. In «Biblioteca poporală a Asocia- țiunii» Nr. 105 se povestesc pe înțelesul tuturora vieața, ispră- vile și suferințele celui mutat dintre noi acum sunt 50 de ani. Din aceste publicațiuni ale noastre mai nouă și din altele mai vechi cari se amintesc acolo, oricine se poate lămuri asupra însemnătății epocale a acestui erou. «Asociațiunea» a mai luat inițiativa unui museu istoric al anilor 1848 și 1849 ce este a se ridică in Vidra de sus, lângă casa părintească a eroului, care este proprietatea acestei «Asociațiuni» cu scopul ca acolo să se adune și păstreze toate obiectele mai de seamă privitoare ia persoana eroului și mișcarea națională pornită de el. Pentru acest museu a dat gratuit lemnul de construcție trebuincios mi- nistrul de domenii, casa pădurilor. «Asociațiunea» a semnat 50,000 Lei, iar d na și dl Teodor Doboiu, comerciant In Sibiiu 5000 Lei. Alți fruntași ai neamului alte sume. Cu prilejul serbărilor ce se vor aranjă la ziua numită sau eventual, și în alte Dumineci și serbători ale lunei Septemvrie a. c. să se colecteze bani în acest scop, pentrucă muzeul acesta istoric atât de însemnat să poată fi zidit și inaugurat în 1924, -când se împlinesc 100 de ani dela nașterea lui. Dacă în 1895 maștera stăpânire de pe vremuri a oprit orice colectă în favorul unui monument Avram lancu, astăzi în £ra libertății naționale depline, trebue să arătăm că am fost vrednici de eroii pe cari ni i-a hărăzit Dumnezeu și de liber- tatea dobândită prin jertfele lor uriașe. Și vrednici ne vom arătă serbătorindu-1 pe Avram lancu în modul cel mai înălțător și contribuind cu obolul nostru pentru zidirea muzeului și a monumentelor proectate de «Asociațiune» în cinstea lui sau cumpărând bilete dela loteria ei organizată, în parte, pentru acelea ș scopuri mari. Parastasul ce se va țineă la 1/14 Septemvrie a. c. în Țebea, la mormântul eroului, credem că nu va fi unicul prilej de ser- bătorire, ci el- va provocă o serie întreagă de comemorări în întreaga țară. Resumând, îndemnăm din nou despărțămintele și agentu- rile «Asociațiunii», precum și pe toți oamenii de bine să aran- jeze la data numită sau la altă dată potrivită (vre-o Duminecă sau serbătoare din luna Septemvrie): 1. Festivaluri cu cântări, conferințe, lecturi etc. privitoare la eroul Avram lancu.- (Unele cântări sunt îndeobște cunoscute de pildă, fc« Astăzi cu bucurie, Românilor veniți!» «Colo in munții Țebei» etc. Cântece poporale nou armonizate de prof. Nicolae Oancea se află în Nr. 9 al revistei «Transilvania», — prețul 10 lei). 618 — & 2. Cu ocaziunea serbătorii lui Avram lancu să se colec- ᵣ teze bani pentru ridicarea muzeului istoric și al monumentului proiectat de «Asociațiunea. Banii colectați se trimit casei noastre- centrale in Sibiiu, strada Șaguna 6. Sibiiu, 1 August 1922. Andreiu Bârseanu, președinte. loan Oeorgescu, secretar. Am primit următoarele {luni de mare interes ale ^Academiei Române*: AndreiuBârseanu: Grăiește marea, poem, extras din Anal. Acad. Rom. ser. II. tom. XLI, desbaterile 1920—21, București 1922. Format 4*, pagini 7, prețul 1 Leu. /. Bianu: începătorii Academiei Române. Extras diu Anal. Acad. Rom. ser. II. tom. XLI. desb. 1920-1921. București 1922. Format 4°, pagini 19, prețul 2 lei. O. Bogdan-Duică: Vasile Alee- sandri. Admiratori și detractori. Extras din Anal. Acad. Rom. ser. II. tom. XLI, desbat. 1920—21. București 1922. Format 4*, pagini 29, prețul 4 Leu N. lorga: Despre Mihai-Viteazul. Cuvânt de comemorare. Extras din Anal. Acad. Rom. seria II. tom. XLI, desb. 1920—21. București 1922. Format 4*, Pag* 8, prețul 2 Lei. N. lorga: Comemorarea lui Dante Alighieri. Cuvântare. Extras din Anal. Acad. Rom. ser. II. tom. XLI, desb. 1920—21. București 1922. Format 4’, pag. 9, prețul 1 Leu. N. lorga: Activitatea politică și literară ale lui loan C. Brătianu. Cu- vântare. Extras din Anal. Acad. Rom. ser. IL tom. XLI, desb. 1920—21. Bu- curești 1922. Format 4', pagini 14, prețul 2 Lei. N. lorga: Despre Mihail Kogăl- aicoanu. Comunicare. Extras din Anal. Bibliografie. 1 Acad. Rom. seria IL tom. XLI, desb» -S 1920—21. București 1922. Format 4*ᵣ di pagini 13, prețul 2 Lei. N. lorga: Comemorarea lui Tudor Vladiminscu. Cuvântare. Extras din Și Anal. Acad. Rom. seria II. tom. XLI, desb. 1920—21. București 1922. Format a 4’, pag. 9, prețul 1 Leu. - Ramiro Ortii; Comemorarea Iul Dante Alighieri. Cuvântare. Extras *5 din Anal. Acad. Rom. seria IL tom. XLI, desb. 1920-21. București 1922. Format 4*, pag. 20, prețul 2 Lei. Vasile Pârvan: Pentru pomenirea împăratului Traian. Parentalia. Extras publica- '■,.3 din Anal. Acad. Rom. seria II. tom. ■» XLI, desb. 1920—21. București 1922. ’ Format 4°, pag. 25, prețul 3 Lei. < • Oscar Wilde: Povestea unui rege '< tânăr. Traducere din englezește de j Dim. Zavalide. Format 16°, pagini 30, ~ ] prețul ? I A apărut in editura Institutului de | de editură < Cartea Românească*. 1 Ion Creangă: Pagini alese Nr. 1 81—82. Harap alb. Prețul 2 lei. 4 Ion Gorun: Obraze și Măști. ■ . Prețul 17 lei. •« Ion Gorun: Nu te supăra. Prețul 15 lei. Radu D. Rosetti: Razna. Note .. din călătorie. Ediție II. Prețul 15 lei. /. Simionescu: Bucovina. Cuno- ștințe folositoare. Seria C: Din lumea J largă Nr. 5. Prețul 2 lei. 4 — 610 — In editura 'Răsăritul*, București, strada Sf. Apostoli 22 A, au apărut următoarele publicațiuni importante asupra cărora vom reveni: Colonel I. Manolescu: Răsboaiele principale în legătură ca istoria uni- versală. Voi. 1 cu un atlas special. Antice, medii și modeme până la re- voluția franceză. Voi. II. cu un atlas special. Revoluțiunea dela 1789 și răz- boaiele Napoleoniane. Voi. Ill.cu planșe speciale. Dela 1821 la 1864. 3 volume și 2 atlase în total 160 lei. Col. I. Manolescu: Războiul din 1866, studiu sumar al tuturor opera- țiunilor însoțit de 23 crochiuri și schițe, ediția III-a. Colonel I. Manolescu: Răsboiul franco-german din 1870—1871, studiu sumar al tuturor operațiunilor însoțit de 31 crochiuri și schițe, ediția H-a. Colonel I. Manolescu: Răsboiul Româno-Ruso-Turc din 1877, studiu sumar al tuturor operațiunilor, însoțit de hărți, crochiuri și schițe, ediția 11-a. Colonel I. Manolescu: Răsboiul Ruso-Japonez, studiu sumar cn 20 cro- chiuri, 4 scheme și 5 anexe în text. Anuarul LVlll al liceului româ- nesc 'Andrei Șaguna* din Brașov pe al 78-lea an școlar 1921—1922 publicat delos. Blaga, director. Brașov, Tipogr. A. Murășianu, Branisce et Comp. 1922. Și ia acest anuar constatăm cu bu- curie că dl director conduce despăr- țământul Brașov al , iar dnii profesori sunt colaboratorii săi culturali în propaganda extrașcolară. Anuarul al 111-lea al școalei civile de tete din Turda. Publicat de Mihail Găzdac, director. Turda 1922. Tipogr. Josef Fiissy. Anuarul Jll al liceului de stai 'Gheorghe Lazăr* din Sibiiu 1921—22 publicat de Dr. loan Bunea, director. Cuprinsul: 1. Educația sufletului în școală de dir. DK 1. Bunea. 2. Con- siderațiuni asupra problemei unificării de prof. I. Sandu. 3. Date școlare- Tipogr. ii profesori Dr. I. Bozdog, G. Târ- năvean etc. sunt membri in comitetul! acestui fruntaș desp. Dacă regretăm' ceva este, că revista noastră «Transil- vania» lipsește dintre revistele româ- nești ale bibliotecei profesorilor șij elevilor. 111. Anuarul Seminarului arhidie- cezan teologic «Andreian» ortodox ro- mân din Transilvania în Sibiiu pe anul școlar 1021/22 publicat de Dr. Eusebiu R. Roșea, director. Cuprinsul: 1. In- troducere in Istoria bisericească ge- nerală, prelucrare de 1. I. Beleuță protodiacon, profesor. 2. Date școlare și din cronica institutului. Sibiu, Ti- pografia arhidiecezană, 1922. Anuarul al 111-lea al școalei civile- (medie) de băeți și al internatului ță-' rănesc din Cluj (strada Kogălniceanu Nr. 9) pe anul școlar 1921—1922. Pu- blicat de luliuKarsai, director și Anton Domide, secretar, Cluj 1922. Tipogr. Bernăt. Analele Academiei Române. Seria II. Tomul XLI. 1920-1921. Partea ad- ministrativă și desbaterile, București, librăriile «Cartea Românească» și Pavel Suru, 1922. Prețul 40 lei. Format 4',. pagini 427. Cel mai vechiu și mai consolidat institut financiar românesc din Transilvania „ALBINA", INSTITUT DE CREDIT ȘI DE :: :: ECONOMII, SIBIIU. :: :: FILIALE: Brașov, Cluj, Lugoj, Mediaș și Târgul-Murășului. AGENTURI: Sânmărtin. : Capital societar Lei 10.000,000.— Fonduri de rezervă și pensiuni Lei 7.500,000—, Depuneri spre fructificare și în Cont-Curent . —Lei 179.000,000—. Acordă: împrumuturi cambiale (scont), împrumuturi hipotecare, Cont-Curent, finan- țează întreprinderi etc. Primește depuneri spre fructificare pe libele și în Cont-Curent 4*/s—5°/o după terminul de abzicere, plătind însuși darea de interese. .•. Emite acreditive, îngrijește î.icassări de cecuri și asignațiuni asupra oricărei pieți, mijlocește tot felul de afaceri de bancă. Orice informațiuni se dau gratuit și prompt atât de Centrala din Sibiiu, cât și de filialele și agenturile institutului. Direcțiunea.