TRANSILVANIA AHul LUI. 1"| ți, „ ui , — iunie 1922. Nr. 6. ........'........?' ' ■ - - ' fârinul. Cbin vremuri dedemiritparces, S’a -nfiripat regescul crin Și-a răsărit neînțeles Pe-o stâncă de pe Palatin. , Străinii trec pe lângă el - Și, în niirareă lor adâncă, < Șe 'ntreabă toți în fel defel, Cum de-a crescut un crin pe-o stâncă? ■, Saxoni rațcafi, și Gali* și Hutâ, Neguțători de peste mări, > Și barzi, și critici, șl tăuni, .s- Se rătăcesc îri întrebări. Iar el se leagănă în vânt ' Pe piatra clasicului deal, Cu rădăcinile 'n pământ Și florile în ideal. ’ • Duiliu Zamfiresca. 1 390 | ț DUipiU ZAMFIRESCU. | Scriitorul mort, la începutul acestei luni, la mănăstirea Aga- pia, în urma unei intoxicații, precum scriu* ziarele, e unul din. cei mai tipici scriitori români. Deși prin'naștere, educație, legă- turi, poziție socială etc. aparțineă clasei de sus, clasă pe care- ne-a și înfățișat-o cu multăXartă în operele sale, el totuș s’a improvizat de critic al poporanismului și îndrumător fără restricții) al masselor mari ale. poporului. Deși aveă adevărată dragoste pentru Ardeal și Românii de peste vechile hotare în general, (a scris doar cele mai admirabile pagini despre Ardeal îh» ro- manul său „îndreptări* și ne-a creat în Porția sau Mia, fiica unui .preot român din Ardeal, tipul classic al femeii române : soție credincioasă, mamă bună, gospodină harnică etc.), - el totuș a. . purtat cea mai violentă și nedreaptă luptă în contra Ardelenilor la Academia Română. El combăteă nu numai limba, discutabilă poate în formele ei dialectale, a scriitorilor noștri Ardeleni, dar reduceă ’ esențial însăș' valoarea literară a unor scriitori ca Goșbuc, Goga, Agârbiceanu, etc. ' Pentru D. Z., Coșbuc eră un biet poet lipsit de orizont, fără avânt și ideal, preocupat numai de „Noi vrem pământ*; dl 0. Goga un „arendaș de talent, pe care nu-1 dijmuește boierul la treme*; iar dl I. Agârbiceanu, Cel mâi reprezentativ prozator alxArdealului, „un cap de Sas“. Și atât. De aceea u spus cu atâta dreptate Titu Maiorescu în repețite rânduri, că poeții în general sunt răi critici, (Vezi lu- crările academice ale lui D. Z.: „Poporanismulîn literatură*, discurs de recepțiune rostit la lț>/29 Maiu 1909, „Metafizica cuvin- telor și'estetica literară", 1911 etc.). Ieșirile acestea violente și ■ nedrepte împotriva Ardelenilor s’ar puteă explică, întru câtva, prin propaganda¹ deșănțată, ce se făceă în pressa ardeleană de atunci, pentru cele „două culturi*: a țăranilor și a domnilor, între care ar fr o prăpastie îngrozitqare, de natură a amenință s însăș»existența statului român. — Cum se face însă, că nici - cu cercurile mai de seamă ale’vechiului regat n’a avut un con- A tact mai amical, o legătură mai bună? (Se știe critica amară ee i-a făcut întâiului său roman „In fața vieții* C. Dobro- geanu-Gherea în „Pesimistul dela Soleni",. precum și primirea: nefavorabilă ce a făcut Academia Română aceleiași cărți. Ase- menea e cunoscută lipsa de entusiasm cu care au fost primite - , — 391 — cele mai multe volume de poezii ale sale: «Alte orizonturi",. „Imnuri păgâne’, „Poezii-poud", . ,Pe marea neagră’), Există q \ explicație și pentru acest lenomen. Noi o aflăm în însăș so-, cietatea din care făceă parte autorul, o societate plină de con- ' traziceri, mai vițioasăIn Vorbe decât în fapte, elegantă, ușurică, pasionată, însuflețită de un. singur gând statornic, acela de a ' nu se plictisi, cum e cea înfățișată în operele, sale principale, societate care celor mai muiți dintre noi nu ne poate trezi decât mila ce o insuflă oamenilor sănătoși vederea bolnavilor. ’ 'v Să nu fie creat nimic indiâeuțabil, nimic trainic și sănătos acest talentat autor țn, lunga sa, carieră intelectuală?-Ba da! Ca: un alt eroul cântat de autor în'.'.poemul cu acest nume,.. el și-a înfipt puternic semnul numelui său în literatura noastră, atât poetică, cât și mai ales prosaică. E cunoscută seria lui de • române, pe care nu aflăm cuvinte de ajuns spre a le recomandă cetitorilor noștri ardeleni, ca să cunoască din ele mai bine vieața vechiului regat. DeSpre această serie de romane originale româ- nești scriă cutoată dreptatea autorul lor: „Ih gândul meu se' statornicise demult hotărârea de a înjghebă ceva trainic, carb să fie icoana vieții noastre românești. Dela răsboiul dm 1877 până la cel din 1914, adică în timpul domniei marelui Rege Carol I, am scris cinci romane șr anume: Vieața la țară, Tanase'Scatiu, In'răsboiu, Indrțptări și faina, care se pot ceti fiecare a parte, dar cari coboară, unele din altele, ca rudele aceluiași neam. —• Firul conducător al acestor cinci lucrări apare astăzi deștul de limpede: voiam să întorc dragostea Românilor către pământul lor din yaleiî Dunării, Și, cii ei, să iau Ardealul. Cina a cetit îndreptări și A^triăj & înțeles că pregăteam pe tânărul Comăne* șteanu pentru acest sfârșit. Trebuiă să scriu al 6-lea și cel din ' urmă volum... Poporul român pare că vrea să scrie el însuși această pagină. (Eră în ajunul răsboiului pentru întregirea noastră națională, când s’au scris aceste rânduri!). Ca patriot, mie nu-mi rămâne decât să mă închin lui și să-i dărhesc cei doi băeți ce mi i-a dat Dumnezeu. — Ca moralist, aș mai aveă câte⁻ ceva de spus. Dar, oamenii sfătoși sunt ostenitori, și, în literatură mai cu seamă* plictiseala este vina cea mai mare a unui autor*. Noi regretăm, odată cu dispariția dinvieață a autorului Jor, posibilitatea de a fi terminată această interesantă serie de ro- mane, unicii în literatura noastră și rară chiar și în cele străine. loan Georgescu. ' — 392 — • A- ' ‘ ' Țărani și arândași. — Fragment din romanul „Viața la țară* —. ; de DUIL1U ZAMF1RESCU. Notă. Reproducem acest fragment din «Viața la țară», care este cel mai buu’ roman scris de regretatul autor, fiindcă el pune în adevărata lu- mină nu numai traiul celor două clase sociele .românești (țărani și arândași), ' ci și atmosfera lor morală. Cetitorul ardelean, dacă vrea să cunoască vieața vechiului regat, trebue să cetească neapărat acest roman publicat in ■^Biblioteca pentru- toți* Nr. 162—165. tlnii frați «regățeni» țin atât de mult < la acest roman, încât nu se pot dispensă de el nici în călătoriile prinstră- . inătate, ci-1 poartă cu ei, ca să se simtă pretutindeni acasă. O dovadă mai ₜ mult despre valoarea acestui roman. Redacția. Când ajunseră la Balta, trăseră de-a dreptul la primărie. ' Aici nimeni. Un bătrân care cunoșteă pe Dinu, îi eși înainte și-l rugă să le vie în ajutor, că tot satul eră pus la muncă ' silnică, la Scatiu acasă. Conu Dinu porunci vizitiului să meargă . la Șcatiu. ■ ' '/ . ' / ; / Porțile dela ogradă erau închise, când ajunseră ei la curtea boerească, și păzite de un călăraș. Conu Dinu și Matei . se deferă jos din trăsură și voiră să intre, însă călărașul îi opri. O slugă, care tocmai eșeâ, ii recunoscu și zise soldatului să le dea drumul înăuntru. ¹ ’ Pe prispa caselor lui Scatiu stau grămădiți vre-o 20 de - țărani; unii piiși In fiare, alții liberi, păziți de vre-o câți-Va călărași.. Din fundul burții, unde eră o fânărie ascunsă între grajdul de nuele și hambar, se auzeau gemete, pocnete, par’că cine știe ce s’ar fi petrecut acolo. Conu Dinu se apropie de țărani; ei se’sculară în picioare ₍ și-și scoaseră căciulile. a Bună vreme,, oanțerii buni. Da ce-i Cu dumneavoastră ? Deocamdată nimeni mi răspunse. Conu Dinu recunoscti ₍ pe un bătrân. , , / — Ce-i cu tine Stoico? — la rău, Cucoane. — Ce-ați făcut? — Păi ce să facem... ia pustia aia. de judecată. — V’ați pus împotriva stăpânirii. Rău, fătul meu. jS < ' f '■*' < <■ ■ *« ■ / % ■.. .. . — 393 i- Cu toate că știă de ce fel de judecată eră vorba, boerul bătrân nu puteă? admite, această răsvrătire în /Contra ofdiriei. Matei, nerăbdător^ plecase înainte către fânăria din cate • venCau gemetele. Unchiu-său se luă după el. ’ Aci, priveliștea eră și mai tristă. De trei gârnețe, desfrun- zite erau legați trei țărani, supuși la tortura vârtejului ca să spue: pe de-o parte unde erau judecătorii, iar pe de alta cine fusese capul revoltei. Flecare ^m eră legat de brațe și lipii cu , ₇ spatele de trunchiul copacului. Un domn numai in tămașe cu niște mustăți teribile, cu un chip buhăv de beție, treceă un resteiu de corn între funie și copac, și începeă să învârtească. Pieptul și brațul nenorocitului chinuit pocneau. El urlă de durere, pe* când călăul său înjură ca un surugiu, cerâridu-t să mărturisească adevărul. In acelaș timp doi călărași întinseră la pământ pe un alt țăran și-l băteau pe pielea goală cuzdouă opțitorj. Eră 6 scenă desgustătoare. Soldații, care n’aveau nici o ' ură personală în potrivă țăranilor — din contră — păreau niște Călăi atât erau de aprinși de băutură și excitați de propria lor răutate. Când osteniți isprăveau de a-1 bate, îi mai dau una cu tocul cismei în coaste, ca să-l ajute să se scoale. Matei rămase înmărmurit Un sughiț de indignare i se urcă în gât Se rezemă de un stâlp și-și duse mâna la ochi. Unii dintre țărânii legați recunoscură pe ConU Dinu și începură a strigă: ' ‘ , — Săi Cucoane, Că ne-au dmorît tâlharii 1„. Fie-ți milă de’ • zilele noastre și nu ne lăsă. . * Ivirea celor două obraze necunoscute, păru că intimidează pe chinuitorul oâmenilor; dar impresiunea aceasta nu fu de lungă durată; eli yăzît în cei doi străini doi arendași, prin urmare doi buni prieteni, și răspunse la strigătul de desperare al țăranului dându-i un ghiont în fălci. Acesta tânăr și voinic, . încercă să dea cu piciotul în el, dar nu-1 ajunse. Atunci bătăușul, furios, se repezi la'un gârbaciu. Conu Dinu Încercă să-l apuce de o mânecă: ' ’ ‘ , v — Domnule, .domnule, ia ascultă... înainte de-a găsi .vreme să-l asculte el lovi pe țăran peste obraz de mai multe ori. Flăcăul gemeâ, îndesându-și capul în piept. Conu Dinu II apycă de braț și-l scutură bine: , v • ■ — 394 - : — N’auzi cq-ți spui eu?... Nu mâi chinui lumea de geaba, .că judecătorii sunt vii nevătămați la Călărași, ori ești surd?... • Sub comisarul (fiind-că sbirul acesta eră sub-comisar) se uită urît la Conu Dinu: --Dă cine ești dumneata ? Cine sunt, cine nu sunt, nu e treaba dumnitale. Atâta îți spun, să nu mai chinuești lumea.ci ai să înfunzi pușcăria. «• Uite dumnealui de colo a scăpat pe dnii judecători. Matei se mișcă încet de unde eră și veni până lângă sub-corni sar: » — In adevăr, așă este, zise el domol. Dă drumul oame- nilor de unde i-aj legat. z Glasul lui, strâns de emoțiune, figura palidă, stătura înaltă, avură oare-care înrâurire asupra sub-comisarului. Dar făcându-și curaj Singur; bețivul se îndârji: — Iaslăbește-mă, domnule. Eu sunt agent auxiliar al parchetului- , . *- , Fără cea mai mică pauză, o palmă uriașe căzu pe obrazul agentului auxiliar al parchetului. încremenit, ridicând mâna să și-o ducă la cap, subcomisarul păr^ că se desnieticește din buimăceala furloasă^ri Care se gâseă. . — Dă drumul oamenilor și hai cu mine Ia procuror. : Nimeni nu- îndrăzni să zică ceva, nici sub-comisarul cel . puternic, nici sbldații înarmați, — ci cu toții se sUpuseră: atâta • se potriveă de bine actul acesta.de autoritate cu propria răs- pundere din conștiința lor amorțită de vin. Peslegară- pe țărani dela trunchiuri. Brațele lor erau ca moarte. La unii degetele înțepeniseră. Cel bătut cu biciul peste obraz aveă pielea crăpată și plină de sânge. Cel bătut ¹ la spete, sta grămadă pe un. colț de gunoi ud, fără să se poată mișcă. In culmea indignării, Matei urmat de unchiu-său și de sub- comisar, intră in casă la Scatiu. Aci, în‘odaia luiTănase, sta la o masă polițaiul din Călă- rași, cu o coală de hârtie și o sticlă de vin dinainte. El luă interogatoriul la trei nenorociți, care trecuseră prin mânile sub- comisarului și acum gemeă răzemați de ziduri. Scatiu, cu capul / îmboborojit tntr’o basmă, făceă pe victima și tot deodată ajută pe polițai in anchetă.* Când văzu pe Matei și mai cu seamă — 395 — ' j r . ■■ . ’spe Conu Dinu rămase foarte nedumerit Se sculă stângaci de unde se află, încurcându-se în scaune șr voî să poftească pe mouii veniți tn odaia de alături: i • ; — Poftiți, vă rog, dincoace, să fumăîm câte o țigară,, că aici se face ancțteta. — Unde-i domnul procuror? întrebă Matei, fără să-l asculte. ’Ddmneavdastră sunteți d-1 polițai? zise el adresându-se dom- nului dela masă. — Da, răspunse acesta'. Unde-i domnul procuror? ¹ ’ — Dumnealui e la tactul suprefecturii cu domnul Jude instructor. —- Și dumnealor v’âu dat ordin să chinuiți lumea așă? — Ba nu... Da cine chinuește lumea? a — Cum: cine chinuește lumea? Da ăștia ce sunt? zise el, arătând pe oamenii din năiintru; da ăsta ce e? da ăsta? ■ da ăsta? ■ / Și pe măsură ce întrebă,ᵥ apucă pe oamenii ce-1 urmaseră ’ până in sală și-i vâră înăuntru. — Ăștia sunt capii revoltei. — Capii revoltei?! Da ăștia ce sunt? dar cei de afară? dar satul întreg? Judecând după torturi toată lumea e cap. ' — Păi se’nțelege: toți sunt de o potrivă vinovați, până ■ ‘ nu ne-or declară pe adevărații instigatori... Da, mă rog d-voastră. ■cine sunteți I Matei se uită țintă în ochit luv Eră palid și de abiă Își puteă stăpâni furia. , ,, — Eu cine simt?... Ai dreptate domnule, să mă întrebi. Sunt un nesocotit care am lăsat lumea civilizată și m’am Întors (n țara mea, ca să văd asemenea sălbătecii... Astă sunt. — Și spre deplina dumnitale satisfacere, află că mai sunt un martor, ■care am să strig până la cer împotriva sbirilor ce chinu'esc lumea, și că n’o să m’astâmpăr,' până nu vă voiu vedeâ, pe dumneata și pe bețivul acela de colo, cu lanțurile de gât, în locul lor... * Polițaiul muiașe nașul în pământ Matei urmă a se uită , Ja el cu scârbă. • — Asta suntl... f — 396 -r ■ — Ia du-te de-ți vezi de treabă, domnule, zise el tn cele din urmă. Călăraș, pentruce ai lăsat să intre lume străină/aici: > — Porunciți, d-le polițaiu. — Să nu nrai lași pe nimeni să intre în curte. Ai Înțeles?* ■ — Am înțeles, să trăiți... Și pe când Matei și cu unchiu-său se urcau (n trăsură, ca să caute pe Procuror tei tactul suprefecturei, polițaiul se așeză placid la masă; ăprindeă din nou o țigară și-și mai vărsă, o picătură de vin, părând a-și urmă procesui-verbal mai departe. După ce Scatiu Însoți până la trăsură pe Conu Dinu, se întoarse înapoi la polițai și începu să înjure pe Matei și pe toți coco- nașii, ca un surugiu^ — Polițaiul îl ascultă cam pieziș, lăsându-1 să-și verse focul In pace. Când isprăvi de înjurat, polițaiul îl luă de braț și trecură într’o odae vecină. — la ascultă, nene Tănase, m’ai vârît In belea... \ — Ce belea, doniței... Te sperii mneata de vorba unui nebun? Păi ăsta-i nebun; nu-!• vezi? z Ei... nebun, nebun; dacă m’o dala jurnale, așa-i c’am pățifo?... * — Ce jurnale, domlel... Par’că eu nu cunosc jurnaliști câți poftești! Ia să vezi, când mă duc la București, câți stau împrejurul meu!... Dacă-i vorba pe aia, să-l dăm noi pe el. — Ba, mă rog să-ți cauți de treabă. ' — Atunci ce-ți pasă? — îmi pasă, că mă dă afară din slujbă, și mă dă și’n , judecată. . — Răspund eu, domle pentru mneata. Polițaiul rămase pe'gânduri. După aceea ridică ochii domol spre el. ' z — Dacă e așă, să-mi dai în scris că dumneata ai poruncit să pue lumea la vârtej. - — Iți dau și înscris și poliță dacă poftești... Nu fi copil,, omule, și vino-ți în fire. Și Scatiu voi să-l ia de braț și să-1 întoarcă la lucru. Poli- țaiul se desfăcir de el și luă un scaun. / x ' — Ei, neică Țănase, nu merge așă. Ce mi-ai făgăduit — Gata... ' ' ¹ ; — Scoate. — Păi n’am asupra mea. — 397 - ' i — Du-te la casă... ' — Cum o să umblu la casă/cu.pamenii de față? — D’apoi pe oameni îi dăm noi afară. • Tănase da din cap: — N’ai mneata îhcredere în minei.. — Ba am, da văd că umbli cu momeli. : — Zău, nene Ghiță, î(i dâu; pe legea mea- ’ — Vorbe, Tănase băete... Eu ți-am dovedit dUmhitale- că-ți sunt prieten: iacă-te lumea pusă Ia regulă. Pe mine poate să mă dea în-'judecată, poate să mă spânzure, — ce-ți pasă; la «dumneata •oamenii âu să fie de-acuma ca mieii. Dovedeșțe-ml acuma că-mi ești pfieten». : ■ - Scatiu se scărpinâ în cap; ' : ⁷ — Ei, al dracului!... ‘. In acelaș timp scoase din buzunar o pungă de mătase cu inele, și rlsturnând partea în care eră aurul,. începu săi numere în gând. . । — N’am de ajuns. - - ■ k - — Cât ai? . ' Ia, vre-o doisprece poli. ¹ — Dar în partea cea-l’altă?- ' / —₍ Acolo-i argint. Polițaiul păru că stă lă gânduri... \ , ¹ — Dă punga ’ncoace, și restul mi lă-i da altădată. . •— Apoi cu argint cu tot? । / — Ei, acuma să măi stai să numeri argintul... ■. — Ba nu, da știi că mărunțelele trebue la mdșie. Să-ți dad niște bumăști în locul lor. — Bine neică, "numai scoate mai multișoare. Par’că adi- neaorea n’av.eai?... Scatiu răsturnă argintul în palmă și numără dupcă cu dupcă, până la cei din urmă ban. Se făceau în tot 68 de lei și niște gologani. Scoase din buzunarul unei jilețce cu mâneci, un plic soios, iar din plic trase binișor trei bilete de câte 20 ■ de lei și le dete polițaiului. I ■ — »Mi-ai mâncat și aici 8 leii neică Tănase. — Dumneata să fii sănătos, nene Ghiță, că auru are baș. ■ — 398 — Românul și Ungurul. —r'xs.gma.exit d.lax „Xv£lzlț&“, poezaa. eroic- — Semeți cu inimi învrăjbite, Ei seprive’scșise măsoară, Ca dotță acniie cumplite Ce vor să ’nvingă sau să moară: —«Eu știu că țara voastră e, «E cât o lingură de tină, «Pe care nu ’nțeleg de ce, «De ce n’aș prinde-o la ciochină; «Și-apoi în pusta mea s’o ’ngrop «Și s’p bătătoresc cu carul, «Iar dac’ar rămânea vreun hop, «Un hop să-l sar cu armăsarul». — «Tu știi ce e și ce-ar mai fi, «Când n-ar fi toate cum sunPazi, «Dar ține-ți calul, nu sări, «Că-i locul larg, și poți să jcazi. «Fii mai cuminte, c’ai să fii «Stăpânitor-pe-atâți păgâni, • «Și stăpâniți! de copii «Aleargă după alți stăpâni». ;-r- «Eu sunt Maghiar, iar taftl meu «E Arpad, Cel fără‘prihană; : — «Iar eu sunt eu, — un pniu de zmeu . «Hrănit de-o acuiîă romană». — «Aici, eu am venit întâi «Și pentru doi, Carpații-s mici; -■ — «Eu nu știu ce-au făcut ai tăi: «Eu n’am venit, că sunt de-alci. «Eu sunt de-aici, cum sunt copacii «Și muntele și bolovanii «Și de-aiti rămaș una cu Dacii ₜ «Și una apoi, cu Romanii, ₍ «E că mi-au înțeles aleanul ' «Și gândul cc muncesc voinicul, ; «Că eu, aici, sunt pământeanul, «Iar tu» Maghiar, ești veneticul»! Și prinși acum de toată ura Ce din părinți le umple gândul, De DUILRJ ZAMFIRESCU. , Ișl caută căutătura Și/sabia, să-i treacă rândul. . LUPTA. - \_ Cum se repede «deja munte Și rupe apa, stăvilarul, Ducând în trunchiuri sfărâmate Podoaba codrului, stejarul; Așâ s’âruncă ungurimea Și către poduri dă năvală Infășurând întreg văzduhul < In zgomot și învălmășeală. Și prinși de cai, de cozi de vite, De grinzi, de poduri plutitoare Secuii trec în not puhoiul, Iar Zuboslau trece ’n picioare. Așă-i de nalt și hâd la față Și-atâta strigă și se Zbate, Încât curata undă albă II ocolește pte la spate. • Iar Kemeny, faimosul duce, te-i prins pe pod, în așteptare, Nerăbdător s’âruncă ’n lături, Dă pinteni dalului și sare. Cei mai voinici din călărime S’avântă după el, să treacă, r Și sar in spate la mulțime, O dau afund și o înneacă. Un cal cu nările în sânge Iși poartă capul sus, arabul, ' Decând pe eț pristavul oastei Prevestitor/că trece Ștabul. Și iată, după el, Magnații înconjurând pe noul Rege Și ’nconjurațide învățații - Intru răsboaie și ’ntrii lege. S’avântă trupele pe poduri De huruie a gol pământul, Și trec ostăși și provianturi , . Și turnuri ce le pleacă vântul, j:. " \ 399 — * - > ■ t . ■ De par’căzmeiPde prM peșteri . S’au ^învrăjbit aCum <țe ură, Mitifă vine din afundări înfipt pe șargul năzdrăvanul; Cu stânga ține sțfâns dârlogii, Cu dreapta ține buzduganul. Când dă la pod, în ungurime, Ca trăsnetul, făfă de veste, - De peste tot țâșnește sânge Șy zboară creerii din țeste. El'intră ca tyi vânt de moarte Prin procleții fără de lege De-ajunge să âtingă’n, ciapcă*) . * Zărpalele noului Rege. Și /ând ridică buzduganul Și-i prăbușește peste ele, Se sfărâmă și trup și zale In patru mii de bucățele. ¹ Grozavă urlă fiara’n codru Când pajura îi fură puii, Și marea, când o sparge vântul, — Dar mai gtozav urlă Secuii S’aruncă patruzeci de-odată ' Pe unul singur_șă-l răpună, Dar șargul se smuncește’h lături Și buzduganul îl detună. Atunci, mulțime: rupe podul, Miriță, sprinten, sare’n apă, Dar paloșele taie-calul Șj fruntea omului o crapă.*. Iar bietul șarg, cu șale rupte Și nări tăiate cu cuțitul își caută din ochi stăpânul Răsuflă greu, și-și dă sfârșitul. S’aruncă’n goanăM-ehăcescu Cu votintirii din Tilinca, Și din Bâlășința, voinicii. Izbesc pământul cu opinca, Și sar să SCape; pe Miriță Călări pe stârvuri smreduite, Dar apa, beată de-atât sânge, Nu-i mai cunoaște și-i înghite. •Și se orbesc unii pe alții Cu fumul d? rășini din torții Râzând de focul către câre Ii mină nebunia morții Dar iată, zbârnâie prin aer Un zbor subțire de săgeată Și grindină din mii de prăștii Oprește ceată după ceată, v Se’nfige’n coarne pe la vite Răstoarnă oameni și-i omoară, , Iar răgetele de durere Puterea zilei înfioară. Din fund de Smârcuri și din cătini, Ca din pământ, de-dțfată sare Mulțimea îndelung trudită, Urlând de .dor de răzbunare ; Și cu topoare și cu șutiți, Cu buzdugane și cuțite, Desface țestele la Unguri ' Și șftfcea pieptului la vite. Cu' Negoiță, cap. de piatră Ce și-a adus și lăutarii, • Sar din Zărnețti toți năișoriî Și ies din groapă ferentarii.*) Iar Negoiță prinde boul, Impinge’n el, care jpe eare, Ii frânge gâtul sub cerbice Și-l grămădește j>e spinare» Dela Bălăci, vine viteazul ? / Cu capul negru pe stindarde; Pe Zuboșlau îl vede’n apă Și’n sfârcul biciului îl arde Se dă afund Secuiul bUhoș, , Dar Bălceanu-1 împresoară. Și când se’ncearcă sălnai iasă, Cu scara șelii îl omoară. Dar diutr’od^tă se deschide. Pe rânduri, armia română, Și din adâtft, o mogâldeâțg O suflă vântul și o mână. S’aude yuet de deparțe Și ropot și șuerătură. *) Infanteria. *) coif, cască. i / Principii generale de organizarea ? mântului de industrie casnică măsură este sau poate fi industrie și tn ce proporție este și poate fi rțrtă casnică. Odată.aceste noțiuni definite, vom puteă. lesne vedeă care e atribuția Ministerului de Industrie și care e partea Ministerului Instrucțiunii tn organizarea școalelor de in- ; dustrie casnică. v v Dacă industria Casnică atrage atenția marelui public ca și r,. a Cunoscătorilor, este desigur atât pentru valoarea ei economică, . , cât și pentru farmecul ei artistic național. f - Două elemente deopotrivă de interesante pentru progresul civilizației noastre. sunt indiscutabil legate nu numai în rezul- tatele industriei casnice, dar și în cauzalitatea, ca și în analiza . valorii eij indiferent că ar fi vechie sau nouă producția consi- * derată. Din nefericire tocmai această complexitate necesită ph mat dificil criteriu de apreciere a valorii industriei casnice^ care lip- sește marelui public — și ceeacg e mai anevoiqs, «. că lipsesc înșiși termenii proprii nuanțării specifice a diferitelor accepțiuni a industriei casnice. ᵥ , Din punct de vedere industrial — atât economic cât șt tehnic — tot ce se lucrează în interiorul unei gospodării, este . ₜ industrie casnică ; chiar și dacă s’ar utiliză mașini sau forță me- canică, de pildă o mașină de cusut, sau tors, un război purtat' de energie electrică, și indiferent dacă se lucrează numai pentru ' \ trebuințele casei,' sau și pentru vânzare. ~ Astfel c& și croitoria, lengeria, broderia artistică, menajul,, lăptăria, grădinăria, ciubotăria,'căruțăria, ca și țesătoria, olăria și cojocăria, in măsura în care se lucrează tn cadrul unei gospo- ¹ Acest articol este extras din stadiul nostru: ^Organizarea învăță- mântului industriei casnice» premiat de Expoziția-târg din 'București 1921.. - — 4or - ’. . .... , .■ ^ării particulare, sunt industrie casnică și ca ele atâtea alte pro- duse industriale pot fi și sunt/ înmodfrecventoperă de in- ; dustrie casnică. < ț • Micii meseriași care lucrează la ei acasă, fără a-aveă ate- lier propriu zis, fac desigur industrie casnică și mai ajesme- seriașii dela sate care fac în mod obișnuit agricultură; și exer- cită și o meserie mai mult accesoriu. ' J, ~ Industria la domiciliu^ care.la noi e foarte puțin răspân- dită, $e fape în numele patronului care primește comenzile și le execută la lucrători cu bucata; este o formă casnică a in-, dustriei mari, care are un sistem asămănător în industria casnică propriu zisă, după cum voia arătă. Din punct de vedere etnic însă, industria casnică .este numai aceia care Utilizează motivele ornamentale, tehnica și colorația românească, a căror valoare artistică este garantată de vechimea modelelor considerate. In vechea noastră gospodărie aproape toată industria și . casa de locuit însăși, eră o producție casnică și prin formele sale eră cu adevărat națională. ; Determinată de necesitățile firești ale । vieții, utilizând ca materii prime numai produsele animale, ‘ vegetale și minerale ale solului nostru,, eră natural ca industria noaștră să exprime în chip minunat geniul nostru național. Progresul intelectual și economicrealizat de noi în ultimii șase zeci ani, prin contactul strâns cu apusul, a lovit' puternic desvoltarea industriei casnice original românească, înlocuind definitiv multe din prddusele^’sale; și-pervertind bunul gust al producătorilor de industrie casnică, a înstrăinat Caracterului etnic artistic chiar producția acelor obiecte care nU puteau fi înlocuite. Stilul românesc integral, care fusese dejă împiedecat în realizarea sa de influență turcească, nu s’a mai putut închegă. Industria casnică pur etnică nu a dispărut însă. In județele de munte ale vechiului regat, In Bucovina și în nordul Basa- rabiei, în Ardeal și Banat costumul românesc’se poartă efectiv de țărani -în mod obișnuit, în unele părți influențat de străinii locului, în altele impunându-se acestora — de pildă-Rutenilor •din Bucovina și Hotin. Mai mult au suferit scoarțele și mobilierul. •' i In prezent din lipsa și scumpetea produselor textile mar ales, ale marii industrii, sătenii aii reînceput ați lucră singur îmbrăcămintea; pentrucă orașele cer scoarțe și cusături româ- nești se lucrează și acestea. ~ Ateliere și societăți s’au constituit pentru a se lucră indu- strie'casnică; ateliere mari speciale pentru industria casnică,, ^evident avându-seîn vedere caracterul etnic al acesteia, societăți care dau de lucru la sătence care lucrează in parte, sau cu ¹ . bucata la ele acasă, întocmai ca în sistemul industriei la domiciliu. In aceste condițiuni noțiunea de industrie casnică â devenit atât de elastică, încât trebuesc termeni speciali adăugiți pentru a specifică anunțe industria casnică cu motive ornamentale ' românești ’ Nu numai aceasta este însă difîcultarea inițială/ industria casnică măi prezintă șl particularitatea de a fi în. mod evident o artăl Mai ’mult încă, acesta este caracterul ei principal pentru toate ramurile sale "cate sunt inseparabile de motivele orna- mentale și colorația românească. Țesătoria, covoarele, costumele; mobilierul și utensilele românești,'acele care au fost purtate de țăranul român în cursul timpului;, casa Veche românească însăși sunt obiecte de artă originală naționalăa Valoarea artistică a acestei industrii casnice este dată tocmai de puritatea vechii ornamentații —‘ori cât ar fi ea la rândul ei influențată de ornamentația orientală și ori câte afinități aparente, dar mai adeseori spontan ar aveâ cu ea r- întocmai cum o are și cu industria casnică scandinavă. Că industria casnică are 6 valoare economică, e însuși - ' faptul că în trecutul nostru ea a satisfăcut toate necesitățile gospodăriei și vieții patriarhale. ■ Valoarea ei industrială astăzi însă nu mai poate fi socotită numai în funcția intereselor proprii ale producătorilor pentru ei Înșiși și noi mi o putem numi industrie în accepția modernă a cuvântului, decât numai dacă ea se organizează în ateliere și societăți cu producțiunea certă și făcută anume pentru a fi comercializată — așă cum fac postăvarii din Cisnădie. > • 1 ; ■ ' " ' ' > 7 ’ ' - ’ , ■ . ' - ■ ’ <• ' / 'V ... v ■ ■ / — 403 — .. . ; Și nu numai atât, căci dat fiind caracterul original etnic al industriei casnice' care utilizează ornamentația românească,. ; industria casnică a întregului port românesc $1 a mobilierului, scoarțelor si chilimurilor a utensilelor tradiționale, într’un cuvânt industria casnică cu stil românesc național — nu are și nu poate aveă valoare chiar economică, decât numaidacă este in formele, materialul tehnic, motivele și colorația sa . adevărat românească. . ' ' ■ » După , cum am scris și în prospectul de organizarea indu- striei casnice la Expoziția din Septemvrie 1921 din București —. industria casnică se află acum în aceeași situație în care eră poezia poporană în momentul în care Vasile Alecsandri, Alecu Russo și loan Creangă s’au coborât până la ea, pentruca prin ea să purifice limba și literatura românească. - Reînoirea vechilor motive ale industriei casnice, răspân- direa șl utilizarea lor exclusivă pentru întreaga producțiune industrială cu căracter etnic și chiar, și pentru industria mare și înlăturarea complectă așă numitului modernism al ornamen- tației românești — este norma necesară progresului industrie» ■ noastre de două ori naționale. i Suntem cu un cuvânt în epoca renașterii industriei casnice românești — în cale cel mai mare merit e să copiem cât mai exact portul, uneltele și casa românească veche, pentrucă prin ele să înfăptuim în fine stilul artistic românesc integral. Industria casnică și pedagogia. ; Aceste chestiuni de principiu fiind lămurite, se desprinde dela sine rolul pe care»( poate aveă Ministerul de Industrie și acela care-î răvine. Ih^rucțlunii pentru promovarea industriei casnice. y ' •' Industria Casnică cU caracter etnic și artistic, aceea a cărei, valoare este dată în'primul rând de'puritatea motivelor și co- lorației, și a cărei desvoltare trebuie să ne ducă la înfăptuirea unui stil românâsc pentru întreg interiorul unei case românești; ■ — ateasta nu poate fi în atribuția Ministerului Industriei, decât' numai îa partea ei tehnică, aprovizionarea cu războae, materii « prime, determinarea cooperativelor de producțiune și desfacere. Scoarțele, costumele și albumele de motive -românești mi pot intră în competința Ministerului Industriei — cea.mai bună — 404 — ' . . i 'dovadă sunt cele 13 modele de scoarțe tipărite de Ministerul Industriei și care-s imposibile, precum și starea lamentabilă a școalelor de țesătorie ale acestui Minister. g * Școalăfără pedagogie este un nonsenz; oricare ar fi spe*- j cialitateâ unei școli profesionale, industriale, ea este nu mai puțin o școalăși trebuie organizată și condusă în .lumina științii pedagogice. ' ■ ' , ᵥ : In pedagogia modernă nu mai e de loc pendantism și raționalism pretențios și hici empirism grosier,* pedagogia științifică este experimentală, este iluminarea faptului concret prin aportul ideii care-r explică și sprijinirea principiilor pe fapte pozitive. ■ Învățământul este unul și singur; aceleași legi și principii generale de organizarea școalelor și programelor, de pregătirea și selecționarea corpului profesoral, de conducere și funcționare trebuie să fie la baza fiecărei ramure de învățământ —- aplicate / firește scopului special al fiecărui fel de școale în parte și dându-se toată atenția și precăderea cursurilor teoretice și practice proprii fiecăreia. Organizarea și conducerea tuturor școalelor primare, se- cundare și Superioare; de cultură generală'sau specială; teo- retice sati profesionale trebuie să fie, opera unuia și aceluiaș Minister, Ministerul școalelor, al instrucțiunii și educației, al . științelor și artelor. > Situația de fapt* a învățământului de industrie casnică este de altfel un exemplu convingător, că în afară de forța ineluc-' tabilă a principiului pedagogic, chiar în prezentul sistem legal industria casnică se învăță și în Școlile Ministerului Instrucțiunii. Intr’adevăr industria casnică cu caracter etnic și anume aceâ textilă se învață în școlile profesionale de fete, în unele fiind chiar secțiuni speciale; în mai mică măsură și riu ca studiu de specialitate în liceele de fete ; apoi cu destul succes în școa- •lele normale de băeți și fete, în școalele de arte și meserii ale Ministerului Instrucției și în fine se studiază țesătoria și orna- . mentația românească la școala de arte frumoase din București. Față de acele câteva și atât de timide ateliere-școli de țesătorie ale Industriei, aparținând unei Direcțiuni conduse de , oameni cu totul nepregătiți, învățământul de țesătorietal Instruc- țiunii este imcomparabil superior, având aportul unui program 3 ■w '’i — 405 — »de culturi generală care ara în ori ce caz o valoare , pedago- gi cSși prestigiul unor școli» propti» zis^ ca un carp profesoral seriospregătit și selecționat. ' Din nefericire insă diti punct' de vedere artistic și școlile vMinMmdut' litsttue^tmii păcătuesc tot atât că și acel» aie^Mi- nftt&ultii industriei prin aceiaș modernism, adică abuz de geo- tâetrie șț motive artificiale, colorație chimica cji namtțe nebu- nosctite vechii noastre cromatici vegetale, care dau produselor o expresie artificială adeseori chiar internațională, Și dacă industria casnică cw caracter etnic și artistic se studiază în școtile Ministerului instrucțiuniidu- mai itaift succes pedagogic, Ministerul Industriei nu este nici macar sprijinitorul industriei casnice¹ in înțelesul tehnic ai cuvântului, școlile de arte și meserii care au o frumoasă organizație aparțin tot in- strucției, iar itidustria casrtică agricolă se face în parte W șco- lile Ministerului Agriculturii și in* parte tot ia Ministerul In- strucției. ¹ Mai mult încă, școlile de industrie casnică ceramică nu aparțin Direcțîunei Industriei casnice a Ministerului Industriei — iar însăși școlile de industrie casnică în - cei mai restrâns sens al cuvântului, școlile de menaj aparțin tot Ministerului Instrucțiunii ca și școlile de gospodărie rurală; iar școlile comerciale de o reală valoare, sunt tot ale Instrucțiunii și nu ale Ministerului de Industrie și Comerț care are totuși o Academie de' Înalte Studii- Industriale și Comerciale cu urî program de studii atât de discutat. Nefiind nickun motiv de a se separă școlile de Olărie ro- mânească de acelea de țesătorie, care stau totuși alături de câ- teva școale de meserii și. neâvând nici un argument pedagogic sâU economic paralelismul școlar, datorită căruia aceleași pro- fesiuni se învață în școli aparținând mai multor-Ministere, noi credem că este necesar ca toate specialitățile industriei casnice să se învețe în școli organizate după principiile pedagogice de un aceiaș Minister ai Instrucțiunii și Educației; constituind fi- rește în administrația lor superioară o Direcțiune Generală proprie.» Adăugim însă, că noi considerăm mereu toate cărnurile industriei casnice: și etnice, și tehnice, dând fiecăreia din ele .precădere caracterelor lor proprii. 2 — 406 — / i , Din punct de vedere pedagogic nu este absolut nici o» deosebire intre a învăță pe copii croitoria, modele sau țesător i a;_ w menajul sau gospodăria rurală; agricultura sau viticultura;.. 1 rotărra sau ferăria, ciubotăria sau cojocăria; olăria romă-, I nească sau cioplitul pietrelor; fiecare din aceste grupe de ț ¹ profesiuni au desigur diferențe specifice in programa și meto- J dologia lor; — lăsând la o parte agricultura, viticultura și go- spodăria rurală, toate celelalte însă, afară doar de ferărie au evidente caractere comune profesionale. Toate sunt și arte și meserii, după respectul ce se dă pedagogiei in predarea lor și după talentul cu care se exercită. Pentru a lămuri complect concepțiunea pe care o am asupra unității și organizării generale a învățământului, repro- duc in cele ce urmează capitolul respectiv din studiul meu nepublicat încă Organizarea generală a învățământului, capitol care a apărut insă sub forma unui articol în «Neamul Româneso din Ianuarie 1919. p învățământul unic. Din întreg studiul ce precede (Știința Învățământului) se impun următoarele principii generale de organizarea învăță- ~ mântului, ce trebuesc înscrise in pactul fundamental, al statului, pentru a se sancționâ chiar prin el libertatea și egalitatea drep- tului de a invăță și obligativitatea pe care el o comportă. Art. 23 al Constituțiunei noastre este insuficient Și dacă la 1866 eră greu să se facă mai mult, progresul științii învățământului și Avântul nostru cultural și politic he- obligă să-l înlocuim. , Menținându-ne in limitele) însăși ale legii primordiale care în art 10 și 12, dictează desființarea tuturor privilegiilor, scu- tirilor și monopolurilor de clasă și egalitatea tuturor Românilor înaintea legii, trebue să instituim învățământul universal —- compus din învățământul obligator, facultativ și liber. învățământul obligator durează doisprezece ani, Începe la vârsta de șase ani și se compune din: școală primară cu patru clase; gimnaziu cu trei clase —dimineața cursuri generale și ’ după amiază învățarea conștientă a unei profesiuni anumite,, dintre acele care se pot învăță între 11 și 13 ani, școala com-- > plimentară de trei ani cu câte zece ore pe săptămână— ce se - j .• ■ '< ' ' ' ■ ■ ■/ ' ' , ■ B ' — 407 1- '< ... J \- consideră în orele 4e muncă ale copiilor cari lucrează în fabrici, £ ateliere, comerț, ferme — în care se vor face cursuri generale jș și șpeciale profesiune! respective. La acestea se adauge Universitatea rnuncei sau prelungi- rea complimentare!’, cu doi ani, câte opt ore pe săptămână , în aceleași condiții economice ca și ale complimentarea* — . pentru desăvârșirea culturei generale și profesionale a viitorului . cetățean. învățământul facultativ se compune din școli Secundare sau medii și școli superioare. . j ,' . > Toate șColile secundare, actuale — cuprinzând și școlile , normale, comerciale, agricole, profesionale, artistice și de me- serii — sp organizează după tipul comun ai liceului cu șase clase. Vor fi astfel licee: moderne, clasice, industriale — în loc de reale — pedagogice, agricole, comerciale și artistice— în loc de profesionale și de meserii. Liceele militare și teo- logice sunt împotriva necesităților pedagogice și ca atare ele* nu pot să mai ființeze, rămânând numai facultățile respective. — In Ardeal nici nu există licee teologice ci numai școli su- perioare — acesta este și unul din motivele principale ale'su- periorității clerului ardelean. In fiecare liceu se yor predă pe lângă cunoștințele spe- ciale profesiunilor pentru care pregătesc și acel minimum de cunoștințe generale necesare vieței, care sânt rațiunea învăță-ᵥ , < mântului obligator, legătura de unire și puntea de trecere dela școalele obligatoare, la cele facultative. * ♦ Toate școlile superioare se organizează în facultăți de știință pură, aplicate și de arte, cu trei ani de cursuri pentru , licență și doi pentru doctorat; frecvența obligatoare este însă în total numai de trți ani, pentruca meritele deqsebite să nu aștept? numărul anilor. Pentru toate științele și artele trebue să. fie un loc în Universitate. ; Toate materiile și obiectele școlare ,se predau in lecții de catedră, lucrări de laborator, de teren, atelier, clinică și seminar, făcându-se excursii și vizite pentru cercetarea' instituțiilor și monumentelor necesare^ — Acestea se fac concomitent, nu se- parat, cum se face în mod atât de nedrept practica de doi ani la farmacie înaintea cursurilor, durând astfel licența cinci ani în loc de trei. ₜ • r I - 408 - ‘ învățământul obligator este paralel cu cei facultativ. Școala^'* primară este comună, gimnaziul este egal primelor trei claseSti liceale, complimentară acordă aceleași drepturi ca și liceul «H întreg; iar Universitatea Muncii se echivalează primilor doi JB ' ani și licenței în științele aplicate și arte. m Elevii au deplină libertate în alegerea școalei; și pentru w a se înlătură greșelile posibile în primite trei clase liceale și B gimnaziale, ei au facultatea de a-și schimbă școala, trecând în . alta de oricfe specialitate; elevii complimentare! pot intră în y liceul artistic profesional, iâr absolvenții liceelor și complimen- J 'tarei au dreptul să urmeze în orice facultate.- * Pentru egalizarea condițiilor de școlarizare, învățământul , 1 obligator este complect gratuit, cuprinzând și materialul școlar. Gratuitatea este de altfel de dorit pentru întreg învățământul, J pentru cel profesional și pedagogic secundar în deosebi. , 1 Toți profesorii tuturor școalelor trebuie să,aibă Studii su-'~ perioare; pentru Universitate doctoratul este obligator. Pentru știința profesorală, pedagogică, se institue o facultatede tavă- țămânț. Toți membrii corpului didactic se numesc.. deopotrivă i ■ profesori.,.. _ • .. . > ■ • ■ ■ 3 Pentru echivalarea și complectarea cunoștințelor profesorilor primari ș^ secundari actușli, se institue cursuri de vară speciale, ' ț cu« o durată de două luni, timp de doi sau trei ani. ,* Prima catedră în școlile obligatoare revine profesorului femeie, in școlile mixte ea trebuie preferată îh toate locurile șijri jcele facultative-este de dorit ' ■ j învățământul particular trebuie să cuprindă in programele sale intreg minimum de cunoștințe impuse școalei obligatoare .■ corespunzătoare și să aibă un corp profesoral cu aceiași pre- ‘ gătire ca și ia stat ' In afară de școlile existente trebui© să se recunoască fie- j căruia cunoștințele ce le pretinde — printr’un examen public, fără a mai trece prin filiera școlară — dacă are o anumită ) vârstă. Sunt multe elemente de valoare care ar puteă intră ■ direct în Universitate, fără examenele prea numeroase și dificile * ale liceului, spre foloșul și al lor și al națiunei. Fiecare școală Se. administrează de un director, compli- ; mentara Și prelungirea ei pot funcționa pe lângă gimnazii sau I licee. Instituția. administrativă școlară județană este Inspectoratul 4 " • . . / 3 fc' i ■ ■ ’■ . • 7 ... . — 409 — ' cu sedîul in capitala județului, iar cea provinciali Inspectoratul General cu sediul în capitala provinciei. ᵣ Profesprii, directorii și inspectorii ca și toți funcționarii publici, sunt justițiabili pentru nedreptățile făcute elevilor și pă-, ' rinților de către instanțele judecătorești comune, servind ca primă instanță conciliația funcționarului administrativ școlar imediat superior. Normele, generale administrative și de contencios le-am expus în studii speciale. / — f < - învățământul obligator și industria casnică. ᵣ Industria casnică măi are încă un aspect foarte interesant și absplut. necesar de a fi considerat în organizarea școalelor, în urmează tf se învăță diversele"sale ramuri; inlPadevăr industria casnică, agricolă șt textilă Și în mâi mică măsură cojocăria, olăria și meseriile rurale, suntprofe- siunile care se exercită de. marea majoritate a populației noastre, de întreaga noastră țărănime; șc'oalele deci în care ele se învață trebuie să. fie școala comună, nu • o școală specială. \ Și cum azi nimeni nu mai concepe durata învățământului . ₍ obligator redusă la patru-dtaci clase primare, toate cunoștințele de acest ordin ce se predau acum in școala primară, trebuiesc date într’o școală tot obligatoare pentru acri care nu Urmează , liceul ori altă școală secundară, și care să dureze trei ani. ' După cum a spus încă de mult Millerand, actualul preșe* dinte al Republice! Franceze, dupăce ăi dat copilului prin cu- noștințele științifice obligatoare, iluzia unei vieți mai bune, nu poți să-l lași fără Un sprijin efectiv, fără cunoașterea unei pro- fesiuni industriale, îri lupta grea a vieții. Scopul învățământului obligator este să procure tuturora sub forma utilă a cunoștințelor elementare, toate bunurile in* telectuale și morale cucerite de înaintași, consolidând astfel pro-, . greșul; să învețe pe fiecare un meșteșug care să-i fie b armă de luptă și o sursă de trai; să pregătească un număr tot mai ; mare de cetățeni și muncitori coștienți și ᵥ implicit no uf forțe creatpare*și factori de progres. Asupra acestui fapt din urmă, care' iese din cadrul re- strâns, al scopului învățământului obligator, dar care este în mod necesar un rezultat ai său, nu s’a insistat încă, deși prin ' ■ ■ — 410 — , /.■ • - * > > el se. speculează și se ajută învățământul facultativ supetior cărui scop este cercetarea științelor și artelor pentru descoperirii adevărurilor și utilurilor nouă; ,Și ce argunient mai puternic poate fi ădus tti sprijinii^ acestui deziderat pedagogic-cultural decât însăși industria casnică^ a țărănimii noastre —rcare este un tezaur minunat de^origina- , litate creatoare, constituind împreună (cil poezia poporană ă- portul nostru specific cel mai de preț frt concertul civilizației ' ' mondiale. ' De bună seamă învățământul obligator profesional nu va cuprinde numai profesiuni industriale casnice, dar aceste vor formă în mod necesar obiectul de studiu aproape a tuturor școalelor obligatoare suprapuse școlii primare. ₓ * Și locul acestor școli nu poate fi decât la Ministerul In- strucțiunii, împreună cu școaiele de industrie și artă casnică speciale cp caracter facultativ; • ^Industria și arta casnică în afară de valoarea lor economică națională, care le impune ca obiect dă studiu profesional obli- . gatOr — prezintă lin mare interes artistic original pentru pro- gresat civilizației noastre, așă jcă ele trebuiesc studiate și în școli secundare și superioare, care v6r servi și pentru pregătire corpului profesoral. Vom aveă deci pentru industria' casnică o școală sau un •sistem de școli obligatoare, care vor aveă o programă generală comună» un liceu artistic In care se vor învăță toate profesiunile artistice deci și industria casnică etnică, în spiritul aceluiași program de studii generale; și o școală superioară. . Pentru reeducarea țărănimei atât din punct de vedere estetic, motivele curat românești, colorația vegetală, cât și tehnic, utilizarea uneltelor sistematice, se impune instituirea unor cursuri ambulante de industrie casnică la sate, facultative. Școaiele obligatoare suprapuse școalei primare sunt obli- gatoare numai pentru acei copii care nu învață yre-o școală secundară facultativă, dupăcum am scris mai sus. Dar chiar dacă obligativitatea acestor școale este imposibil de realizat în fapt pentru moment — cu toată marea și simțită nevoie a existenței macar a gimnaziului industrial; aceasta nu atinge întru nimic valoarea pedagogică și economică a Organi- w *) ■ A - ’ v ᵣ — 411 — v uzării. învățământului industriei casnice, așă cum îl propunem noi 1n acest articol. < - Cu sau fără forța obligatoare — întocmai după turn am cerut -și la Congresul Industriei Casnice dih Septemvrie 1921 -*• învă- țământul industriei casnice trebue organizat în, școli cu ddrată •de dqi-trei ani, școli secundare asemănătoare școalelor profe- sionale de fete, o școală superioară și cursuri ambulante. In privința titlurilor acestor școale, fiind, partizan al învă- țământului unic, este firesc să doresc și 'titluri unice pentru fie- care grad ide școală; gimnaziul industrial; sau profesional, și școala complimentară industrială sau profesională sunt termini! pe care-i cred cei mai nimeriți pentru școalele învățământului obligator secundar; liceul e titlul ce revine școalelor secundare complecte și facultative. ' Pluralitatea denumirilor școalelor actuale nu este de loc fericită. / 4» • z Acestea, sunt principiile fundamentale ale organizării în- •vățământului industriei casnice. / Oricare ar fi însă organizarea de drept, ea nu va valoră nimic atât timp cât va fi lăsată in seama unor speculanți de situații și onorarii, nepricepuți în farmecul și valoarea adevă- ratei industrii casnice naționale. ~ . Din nefericire însă tocmai acordtiî incapabililor, înlătură sistematic nouile energii cinstite, și iluminate de idealul sfânt -al consolidării civilizației noastre naționale. Dt. luliu Pascu, organizatorul industriei casnice la Expoziția-Târg din București 1921. Cugetări de Duiliu Zatnfirescu, Cineești tu, călător de o clipă, pe pământul tău, trăitor •de o zi, când atâtea pământuri umplu veșnicia de-asupra ? Noi nu suntem deplin fericiți decât numai în iluzia feri- ciră noastre. — 412 — . ♦ ^ieioari... Glasul clopotelor sfinte Plânge fără de cuvinte, Speriat, Inviforat Și plutește peste sat. ■ \ • .• ¹ ; 4 venit dela hotwe, Alb de praf, un om călare . \ Și-a dai gură prțtutlnde Că primejdia se ’ntinde, Că să plece flecare ₓ Cu ce poate, cu ce are Până nu răsare luna... Iară satu plânge ’ntruna— Și blăsteamă -—șise’nChinăr Vine furia străină, Vin tătarii Din fruntarii, Slobozindu-și armăsarii, Vin ca tunetul ce tună, ₜ > Vin ca norul de 'furtună, Aducând pe urma lor Lanțul greu al corbilor... , . \ Pe șoseaua dusă ’n zare k Pleacă, lungul șir de cară, - . Scârțâind cu gratatc"' Sub poveri nenumărate... Iar alăturea de care Se târește gloate mare: Sânt copii și sânt femei. Sânt uncheșii mărunței... Șt cum merge biata turmă lot mereu se^ uită ’n urmă; . ' 413 - Satul lor se depărtează, Satul, lor se micșorează, Satul lor nu se mai vede. ■. Dar se vede Umbra serii cum se lasă, _ Ca a plasă... Au rămas pe lângă vatră / Numaicânii... Somn de piatră Dorm căsuțele și nu se Mai aude nici o tuse De moșneag întârziat Pe la hanul vechiu din sat... Dar ce sie?.... Din deasa pace O cântare se desface, Când mai lin și când mai tare,. Ca un dor, ca o chemare: ’ — «Tată sfânt, trimite-o rază Să ne vază, Să ne creară....* Este dascălul — albit, Gărbovit — Care nța voit să plece. Toată viața și-o petrece In clopotniță, la toacă. Unde joacă - ( Liliecii — sperioșii.,, Qlasdl amuțește... Roșii, ¹ Zările tresar acum, £end foi e numai fum, lară buciumul străbate Jalnica pustietate... George Dumitreseu^ 414 - Din comorile sufletești ale poporului nostru. W Lucrarea «Filozofia Româneasca⁸ scrisa și pusă sub tipar de dl Marin Stefănescu, profesor universitar dela Cluj, va umpleă In 15 Septemvrie ajunge în elongațiunea maximă spre răsărit (4$> 2ff) și totodată în apheliu, adecă în acei punct al orbitei, care șe află'mai de- părtat de Soare. Pe acest timp distanța Luceafărului dela'Pă- mânt va fi de 149 milioane km; , • > /' In săptămânile următoare Venus se întoarce spre Soare și se apropie de noi, în mers grăbit. Ii scade faza, ca la ultimul' pătrar al Lunei, darii crește strălucirea, fiindcă planeta se apropie de noi. In'seara de 27 Octomvrie va aveâ strălucirea maximă iar în 25 Novembre va ajunge în conjuncția inferioară, adecă oblu între Pământ și Soare, cam 108 milioane km. dela Soare și numai 42 milioane km. dela Pământ. Apoi va apucă la dreapta și pe la finea anului va deveni Luceafăr de dimineața. Aflu de prisos să mai repet ceeace am scris altădată despre Venus. Amintesc juimai atâta, că e o planetă aproape de mă- rimea pământului. In¹225 zile se învârte odată in jurul Soarelui. Durata rotațiunei in jurul axei proprii nu e pe deplin stațorită. Admosfera ei totdeauna e încărcată cu straturi dese de nori. ; De aici se explică strălucirea uimitoare (albedo=0*758, aproape ca al zăpezii proaspete).,Noi niciodată nu putem vedeă supra- fața reălă a Luceafărului. Probabil că nici Venusienii (dacă există J de aceștia) nu sunt astrono.mi. Nu văd Pământul în aparența-i ’ atnăgitoarg, dar cu ființe ultramicroscopiee și de patimi, cloco- titoare. Nu văd nici celelalfe planete.' Nu* văd stelele. Norii per- . i 1 ’ - 418 — - ' manenți, căldura, atmosfera încărcată cu vapori de apă, proddfc vijelii permanente, cicloane, anticicloane, tornade, uragane descărcări electrice mai teribile decât tot ce ne poate zugrăvW^ fantasia omenească. «Fermecătorul Luceafăr pe cât ne capth?|l|| vează privirea cu minunata lui. strălucire. «aparentă», pe atâta fjgl poate fT un infern jjentru viețuitoarele sale, dacă are viețuitoare peste tot. El încă adeverește vorba că . «aparența înșală». Să^i?jl trecem la ■ . f ’ lupiter, uriașul sistemului solar, de 1295-ori mai mare " decât Pământul. In 4 Aprilie se află în opoziție: ivindu-se |a ră- sărit tocmai când soarele dispăreă la apus și văzându-se, prin. i urmare, toată noaptea. E planetă ^externă, circulând aproximativ în 12 ani in jurul Soarelui și în *9 ore 50 minute în jurul axei . proprii. E unul din corpurile cerești cele mai interesante ț de / observat prin instrumente de ceva mărime. > Atmosfera lui lupiter e agitată de transformări imense. Exemplu: faimoasa pată roșie, care cu deplasările și variațiile ei a alarmat pe toți astronomii. E tocmai cum Australia s’ar desface, de pe fundul mării și ar începe să plutească pe Oceanul Pacific cu iuțeală de 100 km. la zi. Caracteristica aspectului zenografic¹ se resumă în turtirea f remarcabilă la poli’ apoi’ în zonele albe și întunecate, ce se succed paralel cu ecvatorul, spre nord și sud. Pe la ecvator este o zonă deschisă. De ambele .părți spre nord și sud, se . înșiră câte-o «fâșie întunecată. Urmează altele deschise și așă mai departe, în total vr’o 5 serii. Faimoasa pită roșie, artiintită mai sus, s’a ivit îfi prima jumătate a anului 1878, pe emisferă australă a planețeLși anume la marginea de sud a.zonei ecvatoriale întunecate. La opoziția din 1878 s*« observat pentru primaoară ca o pată roșie, ovală, în extensiune de 1/4 X1/5 diametri jovieni, adecă mai măre \ decât, suprafața Pământului întreg. De atunci și până azi ma- nifestă mari variații de lumină și mișcare. In general, întreagă, atmosfera lui lupiter e teatrul unor mișcări furtunoase, aproape ca atmosfera Luceafărului. *’ Zenografie = descrierea lui lupiter. Analog cu: areografie = de- scrierea lui Marte și Geografie=descrierea Pământului. ¹ Turtirea Pământului abia face 297 1 *■ , — 419 — ' ' • i < ■ , ■' ' ' lupiter este un Pământ, în fasa cosmogonică primordială- E lumea viitorului. ,Când Pământul de mult va fi îmbătrânit șr de mult se va fi stâns pe el orice licărirede vieață: lupiter și , Venus vor oferi condițiile cele mai favorabile pentru nașterea și desvoltarea ființelor viețuitoare. In special lupiter, acest mic soațe stins, care și-â perdut lumina propie, dar nu și-a perdut căldura, însoțit de un cor-- tegiu de sateliți, din cari 4 se văd în instrumente deștul de modeste, formează un sistem solar în miniatură și în acelaș timp ' । o oglindă a trecutului nostru; precum oglinda viitorului ne-o arată. Marte, cea mai bine studiată și cea mai bine cunoscută dintre toate planetele.¹ * Porțiunea de lumină reflectată (albedo) face 0’220, prin urmare nutnai cu ceva mai mare decât a Lunei și alui Mercur. Prin aceasta se verifică, observația visUală directă, că atmosfera, lui Marte e rară și radiația solară e reflectată în mare parte de suprafața planetei iar nu de atmosferă. / După inVenția ochianelor s’a studiat cu mult zel planeta noastră vecină. S’au observat regiuni albe și regiuni întunecate, in special albele calote polare, variabile ca extensiune în raport cu anotimpurile planetare. De aici s’a tras încheierea că pe Marte condițiile atmosferice și climaterice fiind analoage cu*, cele de pe globul nostru : pe Marte încă trebue să existe ființe viețuitoare analoage cu viețuitoarele pământene. ’ • < ' Nu e locul să mă extind mai pe larg asupra acestei pro- bleme. Poate voiu traduce cândva un capitol corespunzător din cartea lui Lowell «Marș et ses. canaux». Deocamdată trec la condițiile de observare a planetei în vara anului 1922. * Marte va trece prin opoziție în 10 Iunie. Cu alte cuvinte atunci va răsări de cu seară, pe la miezul nopții va trece prin, meridian Și va apune dimineața. Se va vedeă prin urmare toată, noaptea, în zodia Scorpionului, nu tocmai sus (20°) deasupra orizonului sud. - In apropifirea-ițea mai mare de pământ (perigeu) Marte va fi la*65 milioane km. dela noi. DiameTru-i aparent va mă- , sura 20“,5. Opoziție identică vom aveă în 4 Noemvrie 1926- ¹ A se vedea mai pe larg în ale mele Convorbiri științifice IV, 35—54- — 420 — ¹ Opoziția cea mai favorabilă va aveă însă loc in 23 Au^. gust 1924, când apropierea dintre noi ți Marte va fi de 0‘372Ok , (=atS6 milioane km.), diametral aparent fiind de25*,l. Opozi-WL țiile favorabile se succed cam la 15 ani, când diametrul aparent W al lui Martie crește până la 24—25 secunde de arc. Opozițiile nefavorabile iarăș au intervalul de aproximativ ’ 15 ani, când diametrul aparent al lui Mafie seâde la 4 Secunde ? de arc.Dare curios, că în aceste opoziții se pot mai bine studii canaturile enigmatice, fiindcă atunci își întoarce Marte emisfera bbreală spre noi. . însemnând cu 100 maximul strălucire! din opoziții!^ fa- vorabile e. birie să reținem că maximul strălucitei din opozi- țiile nefavorabile abiâ-atinge 20. . . In opoziția favorabilă din 24 Sept. 1909 am avut diametrul , ^aparent de 24* și strălucirea maximă de 90. In 23 August 1924 vom aveă respectiv 25*,1 și strălucirea , maximă 100. • . , ' In 10 Iunie crt. și 4 Nqv; 1926 mărimile respective vor fi 24* și 60. v *' " Astronomii cei mai renumiți prin studiul planetei lui Marte ₓ au fost italianul ScAtapareZ/Z, adevăratul întemeietor al areogra- fiei și descoperitorul faimoaselor canaturi, iar în deceniile din urmă americanul Perciv^al Lowell, care și-a construit un obser- vator special, pe muntele Flagștaff (2210 metri înălțime peste nivelul mării) în deșertul statului Arizona (latit. 3^° 12’ 30“ N) al Americei de nord. Gavril Todica. Ce fără rost mai eră și lumea asta 1 Cine e fericit într’însa ? ' Violența șl apopledicu. Cei blonzi și fără voință sunt victime. Dar fiindcă înțelegeă că e așa, de ce nu-și schimbă și ea firea ? Insă poți să-ți schimbi firea? ♦ Nu e iertat nimănui să robiască pe aproapele său pentru a hrăni o zadarnică închipuire de sine. ■» • Ne trebue o atmosferă de idealitate binefăcătoare, în care realitatea vieții noastre să se purifice 'de multele ei pete și imper- fecțiuni. • D. z. , 421 La îmbla ti t. — Scbițfi din vieața dela țară. — / Mașinistul Toma, un flăcău de sat, cu fața neagră, întune- cată acum și mai iriult de fumul și scrumul mașinei, și stricată de vărsat, dă zor motorului să-l pună mai curând.în mișcare, când stăpâna casei, o femee îh vârstă ;cu fața brăzdată de crețe și de griji, dar de-o energie și- expresivitate rară, îi chiamă la prâpz: . ? - ' Domnilor mașiniști, poftiți la prânz! -Un țăran de alături, răzemat pe furcă, având, mâncărime sub limbă, atât â așteptat să poată luă to primire pe „domnul mașinist* Toma. — Nu-1 mai domni atâta,stăpâno,~că mi-e teamă că va ameți și c$deă de-acok), de nu va mai aveă cine-ți îmblăti! Ce zici și dumneata, nene Gheorghe? „ . . — Eu? -r- făeîi cel agrătt, un moșneag sfătos și mucalit — eu zic că de când diretică pe la mașină, par’că i ■ s’a mai , luciit fața. Stai să n’o mai cunoști dintre tuciurile de cari se -.smolește. . " " v.; ■ Fiți pe pace băieți! — răspunde mașinistul înțepat de ; -vorbele acestea — că de n’oiuvedeâ eu de treabă, voinici pleavă v -nu scoateți din paie, pecum grăunțe. * • Apoi tac și iau "grăbiți din bucatele aduse. . * Motorul, încălzit acum- deabinele, își îriVârte Cu mare iuțală roatele, peste care mașinistul Toma cu un gest dibaciu trece din- tr’odată cureaua ce leagă motorul cu sulul dubei. - Mașina întreagă e acum în mișcare. Fiecare om la locul său. ₓ .. Fluericea dă semnalul că munca îmblătitului (treeratului) începe. . ᵥ Cel dintâiu snop de grâu își risipește și rănește spicele în- ¹ ■tr’un vuet desperat,; îhnăbușit înlăuntrul dubei, feacii sunt acă- ■■■•, țați la scocuri sau „cbiscoaie", prin care chiscă sau țișnesc din - îmblătitoare grăunțele frumoase, îmbobopate. Nu peste mult sacul se umple. 0 închizătoare, ca o lope- -țică, astupă scocul pe o" clipă, până-ce se așează alt sac gol în ■ docul celui plin, pus acum la cântar. Țăranul șugubăț tiu poate să mi năcăjiască și de astădată g>e „domnul mașinist", ridicând cu piciorul de cântar, ca să apese ■ -r < ’ 3? ' -■ 422 — ■ ..-'St grâul mai puțin și astfel și vama să fie .mai mică. Mașinistul'. însă simte că cineva meșterește la cântar, și atunci ridică kilo- wt gramul în sefhn yde. amenințare, dacă mi stă pe pace. In praful w și fumul care, îDvălue totul, 'mai cu seamă pe ceice.ridică, din gura mașinei paiele, pleava și tâmome^ta,?riu e bine! să strigi j- - a , un gest potrivit are mai mult efect. Dela o vreme cei din „ferdelă*, de pe grâu,’dau de știre . j că să împuținează snopii; să grijasCă, deci, cei dela „jireadă^ sau șiră să-i facă vârf până mai sunt paie. •' . V ₍ In curând au ajuns la pământ cei din ferdelă și grâul e <• gata cu îmblătitul. \ * • • Mașina mai umblă câtva timp goală, clănțănindu-și dinții și măselele, ca o feară hemisită, ca-să se curățe bine de toate i . grăunțele de grâu; apoi trei scocuri se astupă și numailal‘pa- trălea se. Iasă liber să curgă ovăsul cât mai este, / Moșneagul sfătos și mucalit luând într’adins câteva paie de ovăs jilave care nu s’au putut îmblătl bine, află nou prilej de-a , atăcă.pe „domnul mașinișt*, zicându-i: \ f — "Vezi șpți scoate vama din paie! Din sac nu se poate! Ăsta-i tmblătit? Halal să-ți fie ! Mașinistul nu veni în încurcătură nici de data aceasta: — Ai îmbătrânit deageaba și dumneata, moș Gheqrgh'e! Nu știi, că nici în bătaie nu mor toți câți se duc. Dar apoi- într’o mașină cum să se îmblătească toate spicele câte, intră! și , • cu acestea flueră biruitor ea unul car A și-a’ făcut datoria deplin. _ " •' . - i.G. ■■ Populare. Ziua nor și noaptea nor, Eu petrec lumea cu dor; Ziua nor și noaptea' stele, Eu-mi petrec lumea cu jele, Cașa-au fost zilele mele: Eu cu dor, mândra cu dor, Tragem ca boii ’n ogor; Eu cu dor, mândra cu Jele, Amândoi cu inimi rele. De-aici pân’ la badea meu Nu-i nici deal, nu-i nici părău^. * ■ Numai singur dorul meu; , - Nud nici deal, nu-i nici cărare^ Numai dorul meu cel mare. Dorul meu, bade ș’al tău ~r De s’ar face pod mereu Ca să treacă doi cu doi Și noi, bade, amândoi! r. _ 423 _ r Mofii noștri. / Din Românii Munților-Apuseni încercat-au să facă urmași a tot felul de popoare. Câțiva pseudo-istorici unguri susțineau, că ar fi Maghiari. — chiar Se^ui! 4- romanizați. Alții îi făceau Pecenegi și alte lifte turănice. Acurti vine dl Hermân Briișke și îi face în' comparație cu popoarele, cari jocuesc dela noi spre vest. De 3* * altminteri, ia ce ar fi tradus Casa Școalelor Pedagogia practflmL pentru școaleie secundare de Dr. Matthias, un German, literatura pedagogică franțuzească e atât de bogată? PentrucaJB^ și Francezii au tradus mult din nemțește. Constatarea, că Ungurii au lucrat altminteri, și anume mflZ ■ bine decât noi, și In ;direcția formării unei mari biblioteci peda- J gogiceși pentru cursul secundar, poate fi pentru noi nu motiv | ‘de supărare, ci de îndemn de a Ie urmă pe calea aceasta. Iar j * a-i luă in nume de rău dascălului ardelean, cunoscător al 1 limbii maghiare (și germane), că se .folosește de literatura pe- 4 dagogică apărută In această limbă, dovedește de nou, că unii J nu vor să înțeleagă odată cu capul, că mai ales acum trebue să pornim dela realități folositoare și să rămânem In orice ; discuție la obiect, care in cazul de față nu e limba maghiară, nici literatura maghiară peste tot, ci cea pedagogică, v. j • * Știu că sunt și mulți nemulțămiți, — că doar nu de geaba . firea noastră omenească e alcătuită din pulbere și vanitate. Ne vine foarte cu durere, când vă vedem că disprețuiți ' tot ce aveți mare, și năzuiți numai, spre ce au alții caraghios și nemoral. w Nu sunt nerozi oamenii și alcătuirea vieții lor?- ■ • \ : '' ' . ' ■■ Să nu, atingi pe nimeni, să fii drept și generos! Oricât de mizerabilă e vieața, ea are totuș o licărire de ideal, către care tind ceice nu supt cu desăvârșire stricați. Femeile iubesc pe oamenii tineri, fiindcă iubesc puterea creatoare. ■ ' Inima noastră e ca fluturai, o biată omidă cu aripi. Așă de puțină lume știe să umble cu fluturii, fără să rămână cu polenul pe degețel... Fiecare din noi are un colț al sufletului, In care nu admite / ! să pătrundă nimeni: acolo se ascunde personalitatea rănită. ' ■ ' D. Z. $ • - , — 425 — ■■ • > ■■■■ ■ Cx^xxîoâț. CRONICĂ POLITICĂ. Pacifism. In legăturii cu confe- rința internațională dela Genova, locul nașterii ini Mazzlni, apostolul Italiei unite, scrie câteva considerațiuni, de o deosebită importanță pentru cunoa- șterea ' stării - sufletești a ’ț>°Poarel°r europene după răsboiul mondial, Sir Th. Henry Hali Câine, unul din cei mai distinși romancieri și nuveliști englezi în timpul de față. El Începe prin a constată puținele efecte bube ale răsboiului. S’au întâmplat fapte eroice, zice el, care vor legă suflet de suflet până Ia ziua judecății. In lungă istorie a omenirii nu se pot aduce jertfele Cele mai mari deageaba. Insă în scurtele istorii ale națiunilor, prin invidiile ,și rivalitățile lor, ele au dis- părut adeseori. Abiâ s’a pus sabia in teacă, și a început aliatul a nu se mai încrede în aliat; voiau să-și răpească unul altuia prada de răsboiu și astfel ajunseră să se înjure și calomnieze împrumutat. înainte de toate pacea s’a cum- părat cu o Înjosire morală ce se re- simte pretutindeni. Nu trebuie să uităm că lumea după răsboiu e cu mult mai rea ca înainte. Crimele, sporesc, vio- lența e generală ți simțul pentru sfin- țenia vieții omenești aproape cu de- săvârșire pierdut. Afară de aceea; după răsboiu a urmat 0 sărăcie generală. Timp de patru ani răsboiul a săvârșit adevărate atentate contra naturii* reținând mi- lioane de muncitori dela "muncă. El poartă vina, dacă ploaia și soarele n’au înrodi^ brazdele pe câmpuri în- tinse. El a golft Hambarele, El a sleit rezervele. El a cufundat vapoarele cu mărfuri și cu .alimente. Bogății ne- măsurate s’au prăpădit prin d. Și acum omenirea își. ispășește păcatul prin păralisia comerțului, prin dările . apăsătoare și prin lipsa de pcupațiune ¹ a unui mare număr de brațe munci- . toare.' ' Insă după trei ani de neînțelegeri •> s’a ivit o nouă rază de spețanță; ali- mentată de izvoarele veșnic nouă ale religiei creștine. Mântuirea lumii e in unirea ei, — în unirea țelurilor, inte- reselor și muncii ei. Noi toți suntem membrele unui, singur corp mare. Binele unuia e binele tuturor. Dacă e să fie scăpată lumea de pierire,’ aceasta nu se poate decât prinsfor- țări comune. De aceea nu trebuie'Să mai stăm izolați și neajutorați, ci. să ne Întrunim și să ne sfătuim, cum să ne mâhtuim ? ' ț > Acesta ar fi fost rostul conferinței internaționale dda Genova? o evan- ghelie a păcii, o reîntoarcere din bar- baria păgână și din viforul patimilor rele la învățătura cea mâi sfântă a. creștinismului. Așă cugetau toațe po- - poarele, afară de until, cel american, . care tocmai pentru aceea a și rămas de o parte. Dacă însă conferința dela Genova n’a reușit, pricina nu e numai nepar- ticiparea Americei, ci și răutatea pressei ; engleze, fcrecum și lăcomia franceză. Nu s’a mai pomenit în istoria pressei engleze, scrie Câine, un cm- ' plot așă de bine pus la cale pentru Înfrângerea voinței parlamentului en- glez ca cel de acum. Cetind această pressă aveai impresia, că o grapă de oameni și-ar fi zis: delegați ai secțiilor Ligei 'din toată țara, ap participat la atest congres mulți Ardeleni. Ăstfelau fost repre- zentanții Asociației noastre din Sibiiu și din Săliște în număr de peste o șută ■de pe'rsoane. In deosebi trebue re- marcat concursțjt oferit, cu atâta ge- nerositate, și de dată aceasta, de har- nică reuniune de cântări dip Săliște, care prin concertul ce l-a dat â Înălțat mult solemnitatea congftsului. Ăse- nteuta merită o mențiune specială și participare»- -minorităților noastre la acest congres. Atrași de vraja trecu- tului nostru, dare nicăirinu s’a desvălit > dtât de frumos și de bogat ca în Curtea de Argeș, precum șt de personalitatea fascinătoare a președintelui ei, în acest an au onorat eon greșul, Ligej cu pre- zența lor și reprezentanții Sașilor și Lingurilor din Ardeal, ih sț^la cea mare ahoteluliîi regal a deschis dl N. lorga, președintele Ligei, congresul printr’o magistrală cuvântare pe care regretăm că n’o putem reproduce în întregime, «Deschizând Congresul Ligei Cul- turale^ a zis d-sa, în orașul chiar unde nu, .cum spune legenda, printr’o întâm- plătoare descălecare, fie și'cu cele triai «urate elemente românești; din J\rdeal, ci prin frățeasca adunare, fără luptă :• și fârâ urmele de dușmănie' ale unei lupte isprăvite, s’a alcătuit, acum șase sute de ani, «Domnia <’ toată Țara • Românească>, statornicind ■ astfel dela încăput principiul, neschimbat de. a lungul vremurilor', -al unității âbs'plute \ și necesare a neamului nostru,-aflu In această veche solidaritate patriarhală» o mângăere pentru desbinăfîte fără' . * sens și îndreptățire ale prezcfitufty. Societatea care în,toată activitatea ; ei, dela silihțile' studenților de acum ' trei decenii în România Mică .și -fără \ orizont până'la triumful deastăzi.al "Celor mai cutei^toâte, aspirații.-de îp- ' tregire națională, n’a predicat -altceva ' decât unirea în suflete pentru ca din - ea hă porneașcă alcătuirile materiale cele mai trainice, nu poate începe șe- dințile4 anuale fără a aminti tuturor > acelora pe- cari pasiunile prezentului, ' Oricât de firești, H fac a ieși din firul unei desvojtări triHenare, pentru © per- fectă unitate frățească, - deși, de r un ' - spornic idealism, că, dacă prezentul ' - . politic nu se poate desface — șl ta aceasta nu e nici 0 critică' r—dhi fa- . talitățiie unor desvoltări separate pe aceât teren, tot trecutul nu spâne alt- ceva' decât, unitatea claselor-adânci ‘ale poporului nostru și' a Culturii de toate -treptele. ■* Concepții ttfaterialiste^care din ne- norocire au pțlttsr astăzi tot Câ-mpul și care Sunt măi peritulbash' petttyu - Români decât’-foți dușmanii lor eirrtțJi împreună, fiindcă astupă însuși izvorul undelor prin care șe hrănește Vitali* tatea lor irațională, pot face să iasă ta. suprafață alte creditițe șî alte: îndrep- tări. -Noi reprezintăm contra lor ân idealism cultural cate e,-dacă, si» uită cineva bine, și'cea mâi triate și itlai spofnică-realitate». , Mai departe sfărtte jsupra nonelor probleme ale Liget, care sânt: tțățWa » - 428 moartea Ini Muzicescu, el rămâne.tot^ bulant; cursurile devarădela Vălenii de fiecare zi ațăranuluiși a meseria- 'conștiinței naționale îp acelaș șului, nu b^cidopedie. Ci mai mult După fSani de rodnică activitate ti«||pu, o antologie; «cartea bună» începută dela Sibiiuja Brașov înaceiaș calitatfc"/^fe prin pnbliear'ea poeziilor lui M. Emi-' deprofesorlâșcolile de acolo. .Fiind-^fe.^ nescu; Teatrul Popnlar stabil și am- 'invitat la conservatorul din lași după SH bulant; cursurile de vară dela Vălenii moartea lui Muzicescu,el rămâne, tdt^ demunte,unâe din- munificența fra- ,/ la Brașov. Un titlu de recunoștință mai. ajj ților noștri din America s’a deschis o mult din partea Ardelenilor în general, 3 nouă școală defete; biblioteci popu- iar a Brașovenilor în special. Aici l-a m * îare; excursii; înființare de secții nouă aflat izbucnirea răsboiului pentru în- -1 în ^ucovina și Basarabia mai ales. Con- tregirea națională în 1916.z Prjns de 1 greșul Ligei a fost salutat în numele Germani în București împreună cu. 1 . Românilor macedoneni de dl N, Baț- fiică-sa d-na Dr. C. Moga, el a fost | zaria bine cunoscutul /publicist, iar In -închis și tratat foarte rău întâiu la Brașov, "ț numele Asociației noastre de dl Tran- pe urmă în temnițele din Tg. Murăș “ dafir Scorobețiu, membru In comitetul și'Cluj. Revoluția din toamna 1916 l-a - • nostru .central. ' eliberat în sfârșit pe: bătrânul co'mpo- a - ' zitor, care a fost răsplătit pentru tot । ce a muncit Și suferit de Consiliul Di- rigent prin aceea căl-â numit directorul /■ “Conservatorului din Cluj, tinde func- < ționează șj acum- ; _ Maestrul; G. D. nu e numai un. > bundirigentde. cor, țâre a stors ad-, mirația unor.centre muzicale ia: Si- x bitul, Brășovul, Săliștea, Sinaia, Bu- . curești etc., ci și un compozitor de va- , ț- ' cor felurite melodii poporale româ- Jubileul maestrului G.Dima. Nă- scut în Brașov la 10 Octomvrie 1847 / dintr’o* familie de negustori cu stare bună, maestrul O. Dința a fost sărbă- tdrțt îți ziua numelui la Sf. Gheorghe, (23 Aprilie 'st. V. 6 Maiu st o.) a. c. ' de întreaga obște românească, fiind : upul din cei mai buni conducători de corșicompozit0riainoștri.Studiimu- ziealea făcutînt&iu laKarlsruhe sub loare. El a*prelucrat pentru solo și- conducerea lui Heinrich Glțlehne, di- ( rectorulmuzicei curții princiare Baden. nești. A întocmit din nou cântece vechi. Mal târziu le continuă la Viena, Graz A compus un însemnat număr de cân- * și Lipsea. Terminând sțudiile, în1881 tece proprii, dar mai,ales a armonizat- a. fost chemat profesor la Seminarul Andreiăn din Sibiiu, având să conducă în această calitate «Reuniunea de mu- zică» ți corul catedralei de aici. Timp de18 ani, Cât a stat Aici, desvoltă o intensă activitate muzicală. Vestea reu- ninuei de cântări din Sibiiu străbătu curând în toată lumea românească deo- dată cu renumele măestrului Dima/ Chiar și Sașii, prețuind foarte mult ta- lentul maestrului, i-au încredințat câtva, timp conducerea reuninnei săsești de cântări. Prin numeroșii săi elevi dela seminar a contribuit foarte mult la, ră- spândirea culturei muzicale și întărirea multe cântări bisericești după ritul oriental, între cari trei liturghii corn- - plete, cântări funebrale, precum și câ- teva compozițiuni mai mari pentru cor și solo, cn acompaniament de orche- stră și de piano. O parte din compo- zițiile sale au apărut în 1909 la Bucu- rești cu cheltuiala ministerului de culte și instrucție publică, Altele sunt încă inedite. Din compozițiunile ini amintim «Miezul nopții», «Mugnr-mugurel», «fin; festiv» la jubileul episcopului 1. Popescu În l887, « Cantata» din 1900- compusă cu prilejul jubileului de 50- de aty la liceului român din BrășoV*. i ’ ' ' - 420 apoi «Sațivum fac! regem»,>4efUeM de- functului Rege Car oii, Cântecele: «lată Hora se pornește», «Mama lui Ștefan cel Mare» ete. etc.- Asupra unora din ' compozițiile sale s’a rostit elogios și critica muzicală străină. Astfel «Neue Zeitsdirift fUr Musik» din Lipsea Nr. 13 anul 1889 scria că O. D. e un talenț cu simțfin pentru natdra cântărilor, apoi .că el a rămas Român, cu toată cultura lui muzicală nemțească. Dorim maestrului jubilant încă spor mult și- mângâiere deplină. N. Oancea, Cântece poporale ro- mânești: Atragem atențiunea cetitorilor noștri asupra suplimentului muzical al revistei noastre datorit d-lai N- O. profesor dela liceul O. Lazăr din lo- calitate. Aceste Cântece armonizate de dl profesor, care e și un bun dirigent. de cor, stârnind pretutindeni eqtusiasm și admirație cu prestațiunile sale șl ale . elevilorsăi, vor ieși . în volum separat ca Nr. 5 din biblioteca Astra tipărită de Așociațiunea noastră. Costândacest Nr. abiâ 15 lei și fiind nevoie atât de mare de cantări potrivite pentru co- rurile noastre dela sate șt orașe, ,șă ntirămână școală și societate muzi- cală care să nu-și procure această fru- moasă colecție de 50 cântări potrivite pentru, corurile mixte. Cursurile de vară Ia Universita- tea populară din Vălenii-de-munte.' In atențiunea dapârțărnmtelor Aso- ciațiunei și a marelui publiț românesc. La 1 August a. c. se deschid cursurile Universității ■ popuiaredinVălenii-de-' munte. Anul acesta, -Universitatea . populară din Văleni și-a dat toate si- lințele pentru a întocmi un bogat pro- gram de dtarsuri și pentru a pune la dispoziția publicului vizitator tot con- fortul necesar; având 0 concursul au- torităților ,și populației din Văleni. Direcțiunea Universității se adre- seazăîn primul rând intelectualilor ditv întreaga țară, învățătorilor, preoțilpr, institutorilor, profesorilor secundari șic studenților dări ardori să profite deva-- canță nu numai spre ase odihni, dar spre a-și împrospăta cunoștințele, ascultând, pe cei mai buni^profesori și intelec- tuali ai țării. La Văleni se va strânge In August tot ce are cultura românească mai ales.: ' Acolo se va cimentă. unitatea noastră* culturală și se vor pupe bazele unor - rodnice prietenii între intelectualii tu- turor provinciilor românești; 7, A. S. R. principele moștenitor Carol, care încă dela inaugurarea Uni- versității populare nu a lipsit dela această manifestare culturală^ va £ și. anul acesta printre oaspeții Univer- sității. , Daș Universitatea populară se mai’ adresează și elevilor din ultimii ani ai școalelor normale și liceelor,; cari înainte de a trece lă studiul speciali- tății lor își vor pnteă completă cultura generală urmând cursurile dela Văleni. Pentruca elevii să poată călători mai lesne; secretariatul Universității a in- tervenit pe lângă ministerul de in- strucție ca acesta să obție dela mini- * ' sterul de comunicație o reducere de 50 la Sută pentru elevii ce vor călători lâ Văleni. In ce privește condlțiUnile - de traiu la Văleni, suntem în măsnră șă aducem ia cunoștința vizitatorilor, că o cameră lunară se va plăti îsțre 150—400 Id, iar masa va costă între. 700—1000 pe lună.'Rugăm pe ceice se înscriu la cursurile de vară să ne . specifice cât sunt dispuși să plătească pentru odaie șl cât timp vor sta la Văleni. Direcțiunea Universității libere din Văleni a luat toate măsurile ca un cât mai mare număr de vizitatori să poată veni anul acesta ia cursurile 430' «Sta Văleni) cari vor dură până Ia 1 /Septemvrie a. c. » ltfsCrierile;se; pot face până ,1a 25 iulie'la sediul Ligii' Culturale, strada 'Banu Mărăcine Nr. 1 București, și'la redacția ziarului «Neamul Românesc», str. Domnița Anastasia Nr, 6. ’ ’ ' : * ' CRONICĂ ECONOMICĂ. Servlfeliil militar al «fetelor îtr navi și să se știe feri de boalele n»o- Bulgaria sau de ce lewa bulgă- rească face mai -mult decât leul ro- mânesc? La 1 Maiu a. c. și-au Început activitatea pentru refacerea Bulgariei cele dintâi, contingențe' de fete recru- tate conform legei privitoare la munca obligătoțfe a tinerelor fete din Bul- garia. Această îndatorire o au toate fetele cetățeiie ale Bulgariei dela vârsta , * ¹ ,de> 16 ani până la cea de 30; ani in- Cfasjv. Munca obligatoare durează 4 luni și se face^în raza comunei unde fata e domiciliată, dar la dorința ei se poate face și în comana unde șunt ■ domiciliați părinții sau cei mâi de aproape ai ei. , . , ' Scopul acestui serviciu este: a) a desvoltâ dragostea de muncă soci și de exerciții- fizice; b) â obișnui metode dolucru raționale în toate brari șele economiei naționale; c) a ajută reconstrucția țârei; ■ - Lucrurile în care se vor exercită sunt: ia) să învețe bucătăria, fiertul, șpălatul și toate Cunoștințele necesare la menaj; b) să-și însușească cunoștin- . țele hecșsare cu privire la igiena pu- blică și privată, să'îngrijească de.bol- lipsitoare; c) să învețe cusutul, țesutul, broderia, confecțiunea, legatul cărților etc. etc.; d) să învețe dactilografia, con- labilitatea, serviciul telefonic,telegrafic etc.; e) grădinăritul, horticultura șiîn- frumsețarea locurilor comune etc.; f) șă-învețe a face conserve din produc- tele alimentare, din fructe, legume etc;; g) sericicultura, agricultura, creșterea vitelor, reînpădurirea, viticultura etc.- Câte luCruri folositoare, pe care bine ' ar fi să le practicăm și nou Și mai sunt naivi cari ne vorbesc de o cul- tură românească uu numai eăntitativ, . ci și calitativ egală cu a celor mai civilizate popoare europene^ când ne întrec până și Bulgarii! 3 1 Cărți românești. Călăuza ea se datorește upui scriitor atâî de distins, cum este d-1 A. L. profesor și/bibliotecar în Blaj, ale cărui calități Alexandru Lupeanu, tu însemnări și lămuriri isto- rice; Blaj, 1922. Tipografia Semina- rului. Format 16°, pagini 120, prețul literare au fost remarcate nu odată de . 7 {ei. O' - ' ~ ‘ • Călăuzele sunt, de obiceiu, ca și cataloagele, simple înregistrări, lucrări - seci, fără avânt și calități literare de- osebite. De aceea apariția lor nu se semnalează, ele fiind? de importanță mai tpult numai comercială. Când tușă Călăuza e pentru Blaj, pentru Blajul nostru istoric, acest Ierusalim al spe- ranțelor noastre de mai bine, și când reviste ca «Convorbiri Literare», «Vieața Românească», «Neamul Ro- ' mânesc» etc , atunci merită ioată aten- țiunea noastră. Din. acest modest cui- bușor românesc au eșit până acum 71,000 cărturari români, cari au pătruns nu numai în toate colțurile Daciei lui ■Trâian; ci și îmmunții Pindului și văile Tesaliei la îndepărtați! noștri frați Macedoneni. O călăuză ,istorică a '.Ă ■'3 ■ " • 431 .-acestei citadele a românismului poate -contâ |la interesul și atențiunea nu numai a elevilor și vizitatorilor români ¹ din alte părți, ci a întregei obște ro- mânești, ba chiar și a' Juntei străine culte; fără deosebire, Dar se va zice: Ce materialno.u poate să aducă această călăuză mo- destă de abia 120 pag, după lucrările mai întinse ale lui Cipariu, Bupea, ' Rațiu, lorga etc ? Mult: material nou,. adevărat că nu aduce, dar ce aduce e într’o formă deosebit de atractivă. Unele pagini sunț ;ătjtt de evocative și de mișcătoare, încât; nu»se pot, ceti iără lacrimi în ochi, Așâ sunt celexe înfățișează traiul dș pe vremuri al elevilor din Blaj, călătoriile lor pp jos dela începutul și sfârșitul anului școilar, pe timpurile de demult, când nu exi- stau trenuri, clocotul de sentimente naționale și morale înalte in care se, află Blajul totdeauna sub regimul asu- prirei ungurești etc. Emoționante; sunt și descrierile Pantheonului blăjan (ci- mitirul bisericii parohiale) care începe cu marcantele^Cuvipie dacă regreți ceva e, că se spune așâ de puțin, despre aceșt centru atât de bogat în vieață româ- nească intens,ă. Dar, vorba autorului, < despre Iț|aj ar trebui să se serie vo- lume groase și cuprinzătoare», eeeace deocamdată, în scumpetea și greută- țile de tot soiul de acum, nu se poate. •Și pentru cât ne-»- dat lasă trebue să f , fim deosebit de recunoscători autQ-’ rului,măzțindu-ne a-i face puȘlicațiur nea cât mai cunoșpută în toate cer- curile societății românești. . A. Melin, Fetița Orfană. Piesă de teatru pentru fetițele'de școală cu cân- tări și jocuri.. In doUă acte. Blaj 1922. > Format 16° mii, pagini 48 prețul 3 lei. Se știe, _ ce crisă e la noi în ce privește teatrul de copii și peste'tot⁷ teatrul popular. Nu e aproape nimic potrivit cu gustul și trebuințele noa- stre. Numai cine a fost nevoit să dea vreodată asemenea reprezentații tea- trale, iși poate da seama, cuta se cu- / vine, de acest trist adevăf. In urmare, orice năzuință de a umplea aceste la- ~ Cune trebue salutată cu bucurie și în- curajată cu toată inima, când ea se * află pe calea cea bună. ■ ? - , Așă e cazul piesei de față, scrisă de unul din cei mai buni auțori.ai noștri (d-1 A. Lupeanu-Melin) în .ver- suri. Zine, flori, raze, îngeri etc. tot ce constitue feeria și frumusețea-bas- melor noastre e pus la contribuție în _ marginile posibilității. Piesa ș’arși rbi prezentat în mai multe centre șeolare șu, succes deosebit. Autorul e de altfel unul < din cei mai destoinici scriitori ai noștri nu hpmai pentru popor, ci ^ 'pentru copii, .Qe âceea sijințem îndrepiățiți «£ - așteptăm încă mult bine dela. munca și destoinicia lui. Recunoștința și iu- birea celor mici și nevindyați îi va fi răsplata cea ipai de preț. Atrșgem atențiunea școșlelor și în, deosebi a cărturarilor noștri dela sate asupra acestei piese. ' (ic). ’ ■ , ■ ■ - . Leca Mdrariu, Ce-a fostodată. 'Din trecutul Bucovinei. Cu clișee și 7 anexe. Cernăuți 1922, editttra.«<31a- sul Bucovinei», strada Domnească,33. Format 16°, pagini 106, prețul 10 tei. ■ - < : \< ■V 432 —, Autorul e unul din cei mai buni scriitori, ai noștri nu numai țiin Baco- , ' vina cea cu tradiții culturale atât de •vechi și glorioase, ci se poate Zice din întreagă țara. Volumtil sân de povești bucoviuene *Dela Noi», pu- blicat și în biblioteca Semănătorul din Arad'e unul din cele mâi admirabile. Puțini povestași ai noștri dela moș Creangă încoace au nemerit tonul po- veștilor populare așă de bine ca dl L. M. Volumul a fost premiat cu toată dreptatea și de Academia Română. Par aiitorul e și uii iscusit cerce- tător literar și științific. In această ca- - litate ne-adat două contribuții de mare văloare pentțu istoria noastră literară și culturală peste tot: »Un nou ma- nuscris vechia : Istipia Voronojeană», , ? Cernăuți1922, memoriu reprodus din ¹ . câlendaral «Qlasul Bucovinei » pe 1922 și:•Codicele Pătrăuțean și asasinarea lui Qrigore Chica», Botoșani 1922, memoriu reprodus din «Revista Mol- dovei», anul I. Nr. 12. Volumașul de față cuprinde ur- mătoarele cinci articole publicate de ■ : ajțțor mâi Înainte 1n diferite ziare și ¹ reviste: 1. O rară meserie care s’a stins: Cldpptăria din Pătrăuțl pe Su- ceava; 2. Cum a fost pe vremuri jcoala din Pătrăuțl pe Suceava, sau ' cu ce fel de școală -primară ne fe- ricea fie-iertata Austrie; 3. Avem și noi o catedrală de Rheims: Ctitoria luiȘtefandin Bădenții Bucovinei; 4. : Cei din urmă lăutari ai-Bucovinei și 5. Din pragul sinuciderii, cel din urmă cuvânt al poetului bucovinean T. Ro- beanu. •' r E adevărată binefacere strânge- rea acestor articole întriun volum. Ele snnt scrtee un numai cu' știință și cu- noștință multă de cauză, ci și cu artă' adevărată. Cât de sugestive sânt cu- vintele celui din urmă clopotar român ⁽ din Pătrăiiți pe Suceava, Vesile Fo- - goraș către copiii cari aduceați blMk ₜ de argint să-l topiâșcă în cupto^K? său: «Pune-1, dragă pune-1 pe Mwsâ..- banul nemțesc, ca să facem din clopot românesc!» (p. 20). Sau cât, nS| de sguduitoare amintirea umilinței de- altă dată, când băeții noștri moldoveni jfl ta Bucovină erau pedepsiți, ca și Ro> S mânașii noștri .din Ardeal la Utfguri, -JS să poarte la gât un măgar tăiat din. hârtie ori zugrăvit pe o tablă de lemn timp de o săptăpiână, fiindcă a» ta- - drăsnit să vorbiască românește în 3 școala nemțească! ,(p. 29). Asemenea. '3 e înduioșător tâlcul și mângâierea ce-o M .culege autorul între ruinele catedralei j noastre de Rheims care a fost biserica J lui Ștefan celMare.din Bădeuți zidită , ' j la 1487 întru amintirea biruinței sale * J asupra lui Țepeluș, Domnul Țării Ro- mânești, N’a mai fost dat să rămână ' , nici urmă din sfântul locaș amintitor de răâboiul fraticid I (p. 61). ’ J, Dar nu mai, remarcăm nimic, ci îndemnăm pe fiecine, mai ales pe ce- titorii din Ardeal, dornici de o lectură curată și aleasă: la și citește, (Toile, lege I). /. Qeorgescu. . i ' •' ¹ ! . ?* ■' • \! . Conat. Argeșan, Cântecele Ta- ' vemei. Podzii. București, editura «Car- în graiul și scrisul zilnic. Foarte întemeiată notița ■ despre abominabilul volum «Cântecele Tavernei» editat de Cartea Românească, pe care I-a excep- ționat șin Viitorul» — «Lamura» e egal * de interesantă atât în partea ei literară ‘ redactată de dl Gh. D. Mugur, cât și în ceâ pedagogică îngrijită de dl Apo- stol D. Culea. Nr. 6—7 aduce un ju- dicios articol «Fini lui Dumnezeu» de T. Arghezi asupra Mântuitorului Hri- stos, apoi o splendidă bucată literară Oiovanni Papini, Isus și copiii In tra- ducerea dlui A, p. Cuîeș. Bogate și interesante ca.în totdeauna, sunt cro- nicele și însemnările ambelor jumătăți ale acestei reviste. <— La Craiova â început să apară o nouă revistă lunară. «Năzuința», sub conducerea următo- rului comitet: Elena Farago, O. Mzțrnu, 1. D. Dongorozi (Craioyeanul), C. D. Fortunescu, C. Gerotă și /I. B. Odor- ■ gescu. Nr. 2 aduce, între .alte lucruri \ bupe și interesante, câteva poezii ^arabe de toată frumusețea din. condeiul.dlui D. Nanu. E. foarte, duioasă poezia «Pădurea» a dlui Victor Eftimiu, cum nu se prea cetește astăzi. —- «Sbură- tbrul litetar», revistă săptămânală sup. conducerea, dlui ț E. Lovinescu apare: - regulat cu concursul colaboratorilor obicinuiți: Camil Baltazar,Gh.Bra- eseu, Alexandrina Scurta, Mihail Ce- ’> larian, Hortensia Papadat Bengescu, B, Fundoianu, F. Aderca, G. Silvlu etc. etc. Cronicile și însemnările au, de regulă, ascuțiș polemte--r- Mșl rar s \ număr atât de interesant ca Nr. 81din 11 Iunie: a. c. al «Adevărului literar și artistic» îneflinat în întregime memo- riei lui L L. Caragiale, dela a cărui moarte s’au împlinit zece ani. Pe lângă s t < 434 — A» demente și puțin cunoscute bucăți din muncei în limbile rpmanice de iorgttȚ matele dispăruți acest nurtiărcuprinde ' șp admirabilă'caracterizări ale drtnlni șioperei, dedomnii: Pauli. Papadopol, O. Oalaction, Ana Conta Kernbach, N» Batzaria, A. Nora și chiar de fiul ilustrului teriițbr Lată I. Caragiale. De regretat că Și această revistă șl-a redus numărul paginilor și astfel multe din ' sunt absolut neîntemeiate. — «Revista cronici, însemnări, dări de seamă au Teologică» continuă^să' apară fn ai trebuit să se suprime. — Revista ro- ? mânească cu execuția tehnică cea mai perfectă e însă «Ilustrația» care acum apare în al Xl-left an cu articole de >. N. lorga, I. Bianu, N. Batzaria, C. I. Nottara, .General Șt; Burileanu, jeah Bart, I. A. Bassarabescu, Col. 1. Ma- nolescu, L C._Bădlă etc. Ceeace con- , stitue fșrmecul deosebit al revistei sunt însă ilustrațiile: vederi din țară și străi- hătaie,-reproduceri după artiști români . '' și de alte naționalități: Manea, Grb- peanu, Cutescu-Storck, Maxy, Jaray. St;:•! PopeScu, Rembrandt, Murillo; f KOsițbger etc. Prețul unui număr 25 lei. ' — La Craiova a început să apară o nouă publicație trimestrială istorică «Arhivele Olteniei» sub direcțiunea druiUi Ch. Laugier și conducerea dlor: , St Ciiîceanu,- T. Bulatși Al. Bărcă- cilă. Pe Jângă studii și contribuții isto- rice datorite dlor G. M. Demetrescu, T. G. Bulat, Dr. Ch. Laugier, C. S. Nicolăescu-Plopșor, C. D. Fortu- nescii, St. Ciuceanu etc., se măi află șfinteresantele idei desvoltate în două / CQnferebțe la Craiova de N. lorga «Regionalism oltean» și «Partea Olte- niei în literatura românească». — Trebue semnalată și reapariția. «Arhi- vei» dela lași în anul al 29-lea al exi-. ' stenței. Nr. 2 al Arhivei aduce studii asupra începuturilor scrierii noastre ci- rile de Ilie Bărbulescu, influența cro- nicariior moldoveni asupra celor mun- teni de G. Pascu, Divanurile domnești (1860—85) de Gh. Chjbănescu, noțiunea Iordan și etimologii de A. Scriban. Mai sunt.și numeroase comunicări și re- censii, dintre cart nu una dovedește mult spirit critic. Notăm însă că obser- vațiile despre lipsa de spirit de jertfă a publicului românesc din Ardeal ale recensentului «Lui N. lorga, omagiu» Teologică» continuă^să apară în ai XII-)ea an sub patronajul I. P. S. Sate arhiepiscop și mitropolit Dr, Nicolae Bălan. Nr. 1—3 aduce temeinica cuvân- tare la deschiderea sinodului arhidiece- zan a I. P. S. Sale, apoi studiul pastora-, lei In biserica românească de Arhim. Scriban, meditații religioase, predici, notițe, însemnări, o bogată și docu- mentată cronică bisericească etc.' — Sora ei dela Blaj «Cultura Creștină» aduce cam aceleași lucrări, în ediție unită firește. Revista blăjană aduce apoi și stadii. istorice de deosebit in- teres pentru Ardeleni din peana dlor Dr. Z.'Pâclișan, 1. Boroș, Dr. I. Fe- renț, Dr. i; Ffadu, Șt. Tașiedanu etc; Predicile ce aduc^'câte un număr sunt întocmite pentru toate Duminecile Și sărbătorile lunei. Dacă dorim ceva este să deducă pe cât se poate paginile polemice atât «Revista Teologică» cât și «Cultură Creștină» dar și «Unirea» și , «Telegraful Român». Ar câștigă mult in valoare și' interes • atât unele cât și celelalte. — «Buletinul institutului eco- nomic românesc» țină în curent pe membrii săi și pe ceilalți cetitori nu numai cu activitatea institutului, ci și cu problemele economice ale țării. Are deci o parte «dficială» șf alta neofi- cială de «Rapoarte și studii primite»;- 'Buletinul nu e doctrinar, adică teoretic, ci mai mult practic și informativ. De . aceea dă o măre extensiune documen- tării economice >în rubricile «Note și informațiuni economice» și «Arhiva pressei economice». Pentru completarea materialului informativ și documentar Buletinul mai dă ca augment «Biblio- grafia economică română-», care apare . in redacțiunea cunoscutului bibliograf 1. Al, Ionescd«Sadi. Din. studiile apăr, rute până acum remarcăm bele asupra comerțului cu lemne datorite dlui Dr. C. Bungețianu și valparea economică a gazului metan din Transilvania de Ing. O. foanițiu. — La Cluj â început șă apară din Ianuarie a. c. o pouă revistă bilunară,; sub. îngrijirea unui comitet în frunte cu dnii: M. Macovescu și G. Belea. E «Lumea Universitară», organul centrului studențesc «Petrii Maior» dip Cluj. Pe lângă scrisul lu- minos al profesorilor de- universitate ■ (S. Pușcariu, M. Ștefănescu, Ștefănescu Goangă, V. I. Bărbat, P. Orimm etc. et<ț.) precum Papacostea «Intre divin și uman» (o problemă a culturei elenice), al, dlui lonescu-Sathelarie, . dlespre evoluția portretuhiiîn sculptura greacă, al dlui E. 'Cdnstantinesdu despre liceul românesc etc. Deosebit de bogate și interesante cronice, ca în totdeauna, iar Nr. 5 aducă în frunte admirabila cuvântare către elevii școalți normale superioare a regre- tatului nostru.sCriitor Al. I. Odobescu. . ' — . - ■ ■ (ae). Cărți străine. Renă Doumic, La difenșe^de l’esprit franțais, âditeurs Bloud et Gay Paris. Răsboiu] mondial abiâ în- cheiat a fost o violentă ciocnire nu numai de forțe fizice și materiale, ci și morale și intelectuale- De o parte se află spirituj teutono-shuno-turc, iar de cealaltă parte spiritul anglo.șaxon și latin. Franța în deosebi, e repre- zentantă classică a spiritului latin, ce se caracteriza prin idealism. El resumă lunga operă și sforțarea continuă, pe care» omul a făcut-o dealungul vea- curilor pentru a se înălță mai pre sus de sine însuși. Din civilizațiile antice (elină și romană) spiritul francez a păstrat ce au avut mai / curat, aceste civilizațiimi. La această moștenire ea a adaogat comorile cugetării și sim-. țirii creștine, pe care le-a contopit într’o armonie superioară. Acest spirit n’a ignorat nimic, n’a neglijat, n’U ₜ omis nimic din ceeace ar fi însemnat ufi spqr al demnității umane. Acest spirit francez s’a format prin studiul umanităților, adecă prin studiul limbei și literaturei eline și latine. învăță- - \ mântui ciassic e învățământul tradi- țional francez, iar cel real, o nenorocită . infiltrație străină (germană), maimu- - ■ -4 — 436 țărită de Francezi după anul teribil {1870) al înfrângerii lor de către Ger- mani. Reprezentanții cjassici ai învă- țământului tradițional sunt: Montaigne, Pascal, Bossuet, Fânelon etc., iar al pedantismului real, botezat atât de simț, pentru gust». In lături, det£®i spiritul german: pedâht, medioCrti/f amorf 1 In locul lui să stăpânească, p toată linia, de sus până jos, dela uni-® •verși ta te până la umila Școală primară, ’’ - Spiritul fraheez, strălucitor de claritate, Cel dc ⁿobletâ ?i de friimuseță! Precum ‘ "" *“ pe cântpul de taptă generalii nemți - au fbst țievoiți să se retragă dinaintea . eforturilor victorioase ale ostașilor !!foarte core_c^ opera Jn- francezi, tot astfel trebuie să capituleze . - . . . - și reprezentanții nenorocitului spirit german înaintea biruitorului: spirit latin. Precum în trecut, așă trebuie să rămână și în viitor Plutârc și Corneille dascălii classici ai eroismului omenesc, iar mai departe: Montaigne, La Fon- taine, Boileau, Voltaire etc. Francezii sunt incapabili să mințească. Limba lor nu se pretează 1» obscurități și ambigiuități. Ea e cea mai clară și mâi. sonoră limbă ce a răsunat vreodată urechilor'omenești. Spiritul franCez mai e apoi limpezit dela Platoh și Cicero până lă marii maeștri ai cu- getării creștine prin atâta înțelepciune și bunătate de vieață! Un apel ca acesta, firește, nu se poate încheiâ decât cu o fră- țească chemare către toți celce au greșit, să se pocăiască și să se în- drepte. A greși e îucru omenesc, dar a perseverâ în greșală e un păcat ce nu șe poate iertă! \ loan Qeorgescu. atât de Săturat de spirit german. ' Antagonismul dintre cele două spirite și cultpri (francez și german) titulală iL’espnt de la Nouvelle Sor- bonne* semnată Agathon. Aici cetim : «Dacă este o cultură, contrară nouă, pe care noi n’o putem imită fără de a silul și faJșiflcă calitățile, noastre na- turale, este fără îndoială cultura ger- manică. Trebuie să cetim peNietzsche pentru a neda seamă de antagonismul lor ; el l-a exprimat cu atâta pătrun- dere și putere ca un ecou al unei dureroase lupte interioare. El a exaltat cu un fel de manie cultura franceză «cea mai nobil umană» față de dis- ciplina intelectuală a universităților germane. Semnul culturei germane e, că istoria â invadat și absorbit, totul. Cultura noastră franceză, din contră, e înainte de toate filozofică și literară; ea nu e satisfăcută prin o acumulare, prin o îngrămădire de cunoștințe; ea vrea ordină, idei conducătoare spuse limpede și la înțeles. Mâi departe, acolo unde spiritul german se mulțu- mește cu o descriere de lapte,'cel ■francez reclamă o hrană și pentru s $ 3 •» ? . Reviste Redeeming Bessarabia. By Priiice Antoine Bibescp, Roumanian Minister to the- United States. In momentul când Cieerin protestă la Genova con- tra alipirii Basarabiei la țară mumă, ministrul nostru din Statele unite re- dacta această broșură câre arătă drep- străine turile imprescriptibile ale neamului nostru asupra întregului teritor din- tre Prut și Nistru.' «Fără incorporarea Basarabiei, zice dsa, Îndeplinirea uni- ■ tății naționale române, care a fost ținta României in răsboiul mondial nu âr fi complectă. In acelaș timp posesiunea 437 - Basarabiei, a incomparabilului ei pă- mânt negru și fertil, a viilor și râuri- lor ei este esențială economicește Ro- mâniei Nouă. Aceasta asigură de ase- menea României controlul deltei Du- nării care este o necesitate atât’ stra- tegică, ' cât și comercială de primul ordin». — Revue de l'alliance franțaise Nr. din 15 Aprilie a. c. aduce un re- marcabil studiu istoric-litefar asupra Mme de Sevignil datorit dlui Charles Le Goffic. Ea a fost o apariție irară în li- teratura franceză atât de bogată în tot soiul de aparițiuni. Rămasă văduvă la 25 de ani, ea are marele merit de a-și fi păstrat neatinsă virtutea, deși a fost tentată de un mare număr de cur- tesani ca: Fouquet, de Lude, Turenne, de Bussy etc. Aceasta e marea deo- sebire între ea și intre Ninon de Leh- clos sau Oondran poreclită 'frumoasa Lollo» care se făliă că duce vie ața în mormânt deschis. Ea mai arată și o dragoste de natură și de cei umili și năpăstuiți cum nu se găsește în veacul al 17-lea. — E interesant și studiul dlui Andre Duboscq asupra influenței intelectuale franceze în China, unde arată chemarea Franței de a luă mo- ștenirea intelectuală și morală a Ger- maniei, pe urmă și pe cea comercială și industrială- Profesorul doar are să pregătiască drumul Comerciantului. E de notat pentru cunoașterea stării in- telectuale chineze că întâia lor univer- sitate s’a întemeiat abia în 1908 la Peking, ceeace nu e de mirat, deoa- rece universitățile de astăzi sunt 6 creațiune a occidentului european și tn special a bisericii» catolice. E de remarcat și studiul dfui Leandre Vaillat asupra interesantei regiuni italiene «Val d’Aoste*, locuită în întregime de Francezi! Ce grijă poartă alte neamuri de frații lor în- străinați 1 Revista încheie cu prețioase știri privitoare la vieața marei socie- tăți care este alianța franceză, ,-r Eastern Europe, revista pentru discuția problemelor Europei’centrale, răsări- tehe și miazăzi-răsăritene aduce în Nr. 6 voi. VI următoare)» studii: Ge- orgia de A- Gugushvili, în care mai remarcabil e subcapitolul asupra bo- ' gățiilor naturale ale acestei țări precum . și modalitățile exploatării lor în viitor, Apoi : CehOsIovăcia și conferință dela Genova. Sunt remarcabile și studiile asupra recentelor alegeri parlamentare din Ungaria de lustinian, precum și acela asupra raportului dintre' Italia ■ și mica Antantă. O interesantă contri- buție este și a Iui Israel Cohen asupra 'conflictului» din Palestina. — *Qre- goriandm» Roma fasc. 1 voi, III. an. 111. (Martie 1922) aduce un articol în frunte asupra actualului papă Plus XI și altul asupra celui decedat Benedict ' XV, apoi diferite studii, notițe, însem- nări, recensiuni etc. E remarcabil și sus.coboare-se peste noul ar- bipăstor al diecezei Lugojului, făcân- du-1 stâlp puternic al credinței, pro- pagator neobosit al luminei și al ade- vărului, -apărător devotat âl bunelor moravuri. Intru mulți ani, Prea Sfin- țite* Părinte! Prezidentul Asociațiunii w . Andreiu. Bârseanu». Dna și dl Henri Focilloh profe- sor universitar și director al muzeelor din Lyon au vizitat muzeul nostru central la începutul lunei Maiu a. c. când i s’a făcut o călduroasă primire din partea Asociației noastre și i s’au gratificat câteva oprege și alte obiecte de artă casnică românească. încântați dg buna primire ce li s’a făcut, 'dna și dl Focillon au mulțumit atât preșe- primi cele mai călduroase și mai de- votate urări de bine la cununia nobilei odrasle regale, a Princesei Marioara. Să trăiți, Maiestate! Trăiască tânăra I - 439 — cu acest prilej aceste rânduri caracteri- stice-: ^Primirea ce ne-ați făcut-o la Si- biiu... ne-a pătruns de recunoștință și emoție. Să simți că Franța e atât de călduros iubită de un popor mare care-și va realiză toate destinele și că- ruia e reservat un glorios viitor, e o mare bucurie pentru doi călători, pri- miți; cum am fost noi, cu atâta cur- toașie frățească care vine din adâncul inimei. Dați-ne foie să Vă 'spunem încă odată, că... aceste zile luminoase ce ni le-ați pricinuit D-Voastră sunt dintre acelea a căror amintire strălu- cește vieața întreagă. Eu voiu spune compatribților mei ceeace am văzut, simțit și priceputei Vă asigur că ei mă vor înțelege. România e iubită de noi ca o soră eroică. D-Voasiră sun- teți la porțile unei lumi necunoscute și aproape de frontierele vechei Asii, curentul intelectual și nplitar al civi- lizațiunilor mediteraneene. Eu port în sufletul meu această mare convingere, împărtășită de toți amicii noștri i. O scrisoare de mulțumită, s’a adresat «Asociațiunii» noastre și din partea d-luj Al. I. Lapedatu, decanul facul- tății de litere din Cluj, fiindcă d-1 Fo- cillon e oaspele acestei facultăți. Nr. 285- l&l. * Concurs. Reamintim scriitorilor noștri următorul concurs: • iAsociațiunea pentru literatura ro- mână și cultura popasului român* publică concurs pentru cea mai bună lucrare scrisă în româtîește asupra temei istorice, cu subiectul: Revoluțiun_ea din anul 1918 și unirea Ardealului cu România. Condițiile de concurs sunt urmă- toarele: ; 1. Lucrările se vor trițnite în timp de -un an dela data publicării con- cursului. 2. Manuscriptele, fără subscriere, însoțite de un plic închis, cuprinzând numele și adresa autorului și în afară provăzută cu un motto sau pseudonim, — vor avea să' fie înaintate secreta- rului literar al «Asociațiunii», Sibiiu, Str. Șaguna 6. t ’ 3. Lucrările intrate li concurs se vor da spre censurare Secțiunii isto-, rice a «Asociațiunii», exclusă fiind orice apelație contra hotărârilor ace- steia. 4. Luprării celei mai bune, vred- nice de premiat, i se va- acordă pre- miul de Lei 2000 -^-, pus la dispoziția «Asociațiunii», pentru acest scop, de cdtră dl R. W. Seton Watson (Scotus Viator), marele prieten ăl Românilor. Sibiiu, în 22 IV. 1921. / A. Bârseanu, prezident. Romul Sima, secretar. Despărțămintele „Asociațiunii*. P. S. Sa Dr. luliu Hossu episcop de Gherla mulțumește comitetului nostru central pentru frumoasele cuvinte ce i Ie-a adresat pentru întemeierea a 100 biblioteci sătești în 100 cOmune și ne asigură de tot sprijinul săh pe viitor. ■In vederea' vizitei Sale Canonice în părțile nordice ale Ardealului P. S.' Sa ne mai cere 100 biblioteci populare, care i s’au și- trimis. — Asemenea mulțumește cercul studenților putnetii . «MărășeȘti» din București pentru căr- țile trimise de «Asociațiuneâ» noastră bibliotecilor întemeiate de dânșiP în comunele: Qagești, Adjud, Odobești, Sascut și Pufești. Invită totodată «AsO- ciațiunea» la inaugurarea biblioteca! publice din Focșani, precum și a altor 20 biblioteci sătești din jur. «Asocia- țiunea» a încredințat pe dl secretar I. Qeorgescu și pe dl prof. /. Sandu s’o reprezinte . la această solemnitate, ceeace s’a și întâmplat la ^ Aprilie a. 4’ — 440 — c. — In 22 Martie a. c. a încetat din vieață văduva lohanna Moldovan, soția lui D. Moldovan, fost consilier aulic, in etate de 88 ani. Ea s’a în- voit să rămână neschimbat testa- mentul făcut de nobilul ei soț, in ' 1900, în șensul căruia casele sale după moarte trec în proprietatea «Asocia- țiunei». Din testament apare, că «Aso- ciâțiunea» va primi la predarea suc- cesiunii pentru fundațiunea ce i /s’a lăsat în administrare: a) în imobilii */ₐ di» casa situată în str. Reisper 9; b) scrisuri fondare «Albitia» 20,000 cor. și 2000 cor. tn numărar. Afară de acestea «Asociațiunea» e > rugată să administreze o fondațiune de 4000 cor. menită a înzestra drn veniturile ei, la caz de căsătorie fete descendente din familia părinților lui Dimitrie Mol- s dovan. Scrisurile fonciare sunt toate sortate. Chiria anuală după casa mo- •■ ștenită face 14,200 Lei, iar cu suma ce o oferă dl. P. Drăghici, căruia ii revine meritul de a fi luat toate mă- surile necesare la înmormântarea te- statoarei, mai apoi la limpezirea pro- cesului moștenirii, se ridică la suma de 18,200 Lei anual. — Dl Dr. M. Șer- bdn directorul Academiei Agricole din Cluj-Mănăștur și membru al secției noastre economice s’a înscris între membrii noștri fondatori, achitând suma de 400 Lei. Tot. d-sa a vândut și 15,0 bilete dela loteria . npastră. — Despărțământul Baia-mare s’a reor- ' ganizat în anii 1919 și 1921, alegându-și noi; director în persoana dlui Dr. Gh. Hetcou directorul liceului Gh. Șincai și proclamând pe fostul său director, pe păr. Dr. Vasile Lucaciu director de onoare al acestui desp. S’au ales și ceilalți funcționari și membri în comitet, înscriindu-se up mare număr de membri dela cari s’au încassat și trimis la centru taxe în suma de 13,500 Lei, o sumă cum rar se trimite ' < ' ' ■ ’ ' 'h din despărțămintele noastre. Dja^Mn aveă numai 10—15 despărțănfm|BH|. . Baia-mare, «Asociațiunea? noastraSfc luă un avânt uimitor. Harnicului despflKfe țământ i s’au trimis 45 biblioteci p3HL pnlare ca șă le poată distribui în di^Mfc ferite co'mune românești din jurul Băii- mari cu ocaziunea conferințelor' și . * |j prelegerilor populare ținute de frun- J fâșii acestui despărțământ. — Dl M.' ’ Gașpar, dir. desp. Bocșa a înscris 40 membri ajutători-ai «Asociațiunii» din , comuna .Vasiova, trimițând și suma ’ de 240 Lei. Făgădiiește că va reorga- î niză și reactivă acest însemnat desp; < pe care dorim să-l vedem la lucru. — J Despărțământul Gherla a ținut adu- J nare cercuală la 2$ Februarie a. c., J când pe lângă un frupios discurs de « deschidere al directorului de despăr- - d țământ s’a cetit și o conferință (fa- portul dintre societate și edUcațip) și t s’a înscris un număr considerabil de membri dela cari s’au trimis taxe în । suma de 1335 Lei. Dnii profesori dela liceul din localitate (P. Maior) precum și dela celelalte școli declară că în- i treaga lor activitate extrașcolară o | desvoaltă în cadrele «Asociațiunii» și că •• și conferințele de până acum sunt a se consideră ca < manifestații ale ace- j stei societăți. S’a reales comiterii) 1 desp. în frunte cu dl director Gr. Pop canonic, întregindu-se cu alți 5 membri t noui. S’a decis ca comitetul să-și țină ' regulat ședințele în fiecare Duminecă -j dintâi a lunei. Deși desp. a desvoltat și desvoaltă mai multă activitate la j sate, totuși a aranjat o frumoasă ser- bare și la centru în 27 Iunie 1921, cu prilejul centenarului morții lui Tudor ■ Vladimirescu. Deosebit de îmbucură- ? tor e sprijinul ce ni-1 dau autoritățile în acest despărțământ. Dl Dr. B. So- 't caciu primpretorele plasei ține confe- J rințe culturale cu prilejul vizitelor sale oficiale. Astfel a ținut în Iclod, Inău, îj — w - Bonț, Dobâca, Cubleș, Seplac, Mintiu, Pâclișa, Nicula și Fizeș. Harnicul co- mitet cercual mai trimite și câte doi delegați pesate cu ocazia serbărilor naționale, să cuvânteze . poporului despre însemnătatea zilei. Astfel s’au trimis, la a treja aniversare a unirii Ardealului cu țara mamă, delegați în 10 sate. Mai e vorba să se înființeze un nou despărțământ al Cheuchișului, organizarea căruia se încredințează dlui l. Prodan, primpretorele acestei plase. Chiar petrecerile la sate se În- cuviințează numai dacă la ele asistă și un delegat al comitetului Gherla al «Asociațiunii», Dl Dr. E. Precup dir. de liceu proputie să se alcătuiască o programă unitară de acțiune în ce privește conferințele la sate. In comi- tetul dela Gherla sunt membri și în- vățătorii și meseriașii pentru a atrage in sfera de acțiune a «Asociațiunii» și aceste elemente atât de indispensabile. Desp. abonează ^-Transilvania»și ^Bi- blioteca poporală a Asociațiunii»,, iar pentru un țăran mai isteț se abonează din colectă publică ^-Unirea Poporului» ■ dela Blaj. Harnicul despărțământ Gherla poate servi ca model altora. — despărțământul Sărmașul-țnare a în- scris 20 membri ajutători și 18 activi, dela cari după reținerea unei jumătăți din taxe, la centru s’a trimis 235 lei. — Dl Dr. I. Bosfor profesor și secre- tar al despărțământului Târgu-Murăș stărue cu toată dreptatea pentru reac- tivarea acestui harnic despărțământ. — Biuroul central al Asociației noa- stre a adresat cu data de, 30 Martie 1922 comisiilor de ocol agrare din Transilvania. Banat, Crișană și Mara-’ murăș (154* câte o petiție în sensul ca cu prilejul împroprietăririi, în fie- care comună să se destineze un loc potrivit de cel puțin */< jugăr peritru zidire de case naționale. Deodată cu aceasttLpetiție s’a trimis fiecărei co- . misii și câte 1 ex. din statutele «Aso,-⁻ cuținnii», precum și Cățe l ex. din Nr. 100 al Bibliotecei noastre poporale: «Ce este și ce vrea să facă Asocia - țiunea?» — Diutr’un raport al păr. Dr. D- Mânu privitor la o casă na- țională în Gherla rezultă că s’au in- cassat 4250 , cor. de sfatul național ro- mân din acest oraș, La .lichidare, sfa<- . tul național a distribuit 500 cor. casi- noului meseriașilor, 2595 cor. casinoțu- lui intelectualilor, iar restul (1200 cor.) sunt depuși la banca «Concordia» pentru a se distribui ca premii pentru • lucrări de artă‘.casnică elevelor dela școalek românești din Gherla, -r Din- tr’un raport analog al păr. Al. Breban și Ghitta din Baia-mare rezultă că to- talul sumei încassate pentru o cșsă națională în acest oraș eră 16,500 cor.¹ sumă care s’a dat¹ Împrumut refugia- ților din timpul revoluției cu condica ■ de a replăti până ia sfârșitul an ului 1921. Să sperăm că banii colectați pentru, un Scop atât de frumos vor reveni la destinație. — Dl/. Banciu, cassierul «Asociațiunii» noastre mai dă- ruește 5000 Lei pentru casa națională . ce se va-înființă în Roșiar județul Si- biiu. — Fabrica de mobile Baciu;et < Comp., Sibiiu, str. Șaguna 14 s’a în- scris intre membri fondatori ai caselor naționale cu suma de 1000 Lei. — Dl T. V. Păcățianu, președintele secției noastre istorice, încredințat de comi- tetul central cu strângerea datelor pri- vitoare la participarea neamului nostru In răsboiu! din 1914—1918 spune că data prezentării’ rapoartelor s’a pre- lungit până ia sfârșitul lui Martie^ deoareep primăriile au fost împiede- - cate între timp la strângerea datelor necesare de alegerile parlamentare etc. — D-șoarâ Dr. Jindră Flaishansova lector de limba română la universita- tea de Bratislava cere «Transilvania» și alte publicațiuni pe seama biblio- — 442 — ‘ tecii acestei «diversități, pentru incop- ciâre de? legături intelectuale cât mai strânse între cele două țări. Se acordă. — Președintele agenturii noastre din Răcășdia (Caraș-SeVerin) a înscris 33 membri ajutători pe cari f-a abonat totodată ți la Biblioteca-poporală a «Asociațiunii». — Dl Gh. Bota învă- țătorînCupșeni, jud. Solnoc-Dobâca cere informațiuni privitoare la înte- meierea unei agenturi comunale, I s’au dat.'— Dl /. Arion în Bobda a înscris 2 membri activi și 10 ajutători. — Șe- ful' parchetului Ibașfalău mulțumește pftntru colecția de cărți trțmisă pe seama bibliotecii penitenciarului de acolo, iar Comandantul Reg. 81 de Inft. din Dej pentru cărțile trimise bibliotecii regimentului. — Societatea Sfi PavetînVulcan (jud. Huneddara) cere cărți pentru biblioteca ce înfiin- țează.' I se dau cu condiția să înte- meieze și o agentură a «Asociației» id această comunâ. — Dl director al despărțământuluiȘomcuta-mare rapor- tează -că ă vândut 50 ex. din Calen- darul ♦ Asocia țiunii» pe. 1922.— Dl Ma- cedon Pop înv. în Moișehi jud. Sătmar scrie- că ar-înscrie 25 elevi ai săi ca membri ajutători ai «Asociației», dacă li s’ar da câte'o cărticică cu răspunsurile dela sf. leturghie. Regretăm că nu-1. nutem servi, «Asociația» neavând astfel de' broșuri. — Despărțământul Gur- ghiu în adunarea din 29 Ianuarie 1922 a înscris 4 membri pe vieață, 20 ac- tivi șl 6 ajutători încassând 1012 Lei, din care sbmă 960 Lei s’au trimis la centru. Director a fost ales dl S. Ze- han preot în Cașva. — Sub conduCe- ■ rea dlui Dr. L. Pop directorul despăr- țământului Abrud-Câmpeni se reorga- nizează și acest,despărțământ în 12 -tttlie a. c. Despărțământulare două de- puneri la «Doina» din Câmpeni: una de 756 cor., alta de 246 cor. — Re- trăgându-se dl O. Babeș dela condu- ■ A cerea despărțământului Brah e.|ugat să primiască conducerea dl DjțP/1. V Stoian medic cercual în localitatea'^- ’ Dl 1. Oeorgea dir. despărțământutttt Inșu anunță că trimite costul exem- plarelor vândute din calendar pe a. c. în suma de 187 Lei. — Despărțămân- * tul fibău convoacă adunarea ta 18 3 Aprilie a. c. pentru înscriere demem- •> bri, pentru organizarea de conferințe și prelegeri, de agenturi și bi- blioteci, pentru înființare de bănci și cooperative populare. — Dl D. Ganea preot in'Milova a organizat o agen- -1 tură' în această comună, înscriind 1 .* membra activ și 25 ajutători. — Dl, . R. Bucșa anunță că pentru suma de 100,000 Lei primiți dela aprovizionarea Ardealului și pentru alte sume colec- <■ tate în scopul edificării unei case naționale, va și începe clădirea unei . s asemenea, case țărănești în Sibiiu sub ’> ocrotirea «Asociațiunii» noastre. — f Comună Porcești a început edificarea / unei case naționațe mai modeste deocamdată .pentru suma de 107;000 yi Lei cuprinzând o sală mai mare cu 'J scenă și două mici camere pentru gar-' derobă și cassa de bilete. Cu timpul | se va puteă mări modestul început •, inițiat- cu atâta râvnă nobilă de dl T. I? Orecd. — Directorului despărțămân- j tutui Vârșeț, păr. prot. Oprea i s’au dat ' gratis 300 ex. abecedare pentru anal- fabeți de-1. Bota în valoare de 900 Lei.pentru răspândirea scrisului și co- titului românesc între frații din Jugo- slavia. — Cu ocazia vizitei canonice făcute de I. P. S. Sa mitropolitul Ni- colae în părțile Sfântului Oheorghe a- binevoit â distribui cărți editate de «Asociațiune», spunând că și cu alte . prilejuri va întemeia, agenturi și biblio- 5 teci poporale in cadrele instituției noastre. — Conform testamentului lui Ghiță Ghimbășan din Azuga «Aso- \ ciațiunii* noastre i se va plăti regulat „ / s 443 o rentă anuală de 1000 Lei.- La do» cel mai de frunte' ăl Banatului nostru rința obștească adunarea noastră ge- românesc': la Timișoaral- nerală din acest an o ținem in orașul , Bibliografie. Cartea bună Nr. 1. Poeziile lui Ml- Traiană» 1922. Format 8* mare, pag^ti hail Eminescu, ediție critică îngrijită de N. largii. I (anii 1866—1879). Bu- curești, editura «Ligei Culturale» 1922. Format 16°. pagini 120, prețul -5 Lei. Ion Dăncilă: C~ -------------' " Schițe. Sibiiu. Tip. lui W. Krafft, For- mat 8*, pagini 84, prețul 10'Lei. * Onisifor Qhibu: Universitatea din Cluj și institutele ei de educație^ Me») moriu înaintat M. S< Regelui Ferdfe nand I, cu două anexe: Universitatea națională a Daciei superioare de Va- sile- Pârvan și Sufletul dela (Oxford- de Constantin Mureșanu.. Cluj, 1922. Institutul de arte grafice