TRANSILVANIA •nul LIII. , Maiu im. Nr. 5. SHamă.' Din lacrimile cari le-ai plâns, De-ar fi mărgăritare, salbe Comoară ’ntreagă ai fi strâns... In părul tău cresc fire albe... Cum stai așă pierdută, pari Cuprinsă de melancolie ... Copiii tăi crescură mari Și casa ți-a rămas pustie... S’au dus în lume, rând, pe rând Să-și caute ’n străini norocul, ■Și tu-i aștepți, i-aștepți, — visând, Când arde seara în vatră focul. O luminare ți-ai aprins... Și-acum deschizi încet psaltirea ... Și murmuri... și pe-un drum întins Te poartă ’n depărtări gândirea... In umbra tainicei odăi, * Cum stai la masă ’ngenunchiată. _ Rugăndu-te -pentru ai tăi, JPari însăși Maica Preacurată. Ion Borcia. ¹ Din Poeziile postume ale autorului. Nota Red. 1 — 318 — . ' - Uri serviciu de informare al străinătății^ ] — Necesitatea și organizarea lui. — 1 ' De Vasile Stoica. Din întrevederile ce am avut in București in ultimul an,. j| și din diferitele articole publicate în ziare văd că acum în sfârșit || începem și noi a ne da seamă de importanța unui serviciu 1 sistematic de propagandă. - 'jl Ca unul care timp de patru ani de zile am făcut propa- ’ls gandă pentru țara noastră in lumea americană și care am fost | in strânsă legătură cu propagandiștii celorlalte naționalități asuprite, in special cu dl T. O. Masaryk, actualul președinte al -3 Cehoslovaciei și cu dl I. I. Paderewsky, fost prim-ministru al 3 Poloniei, am convingerea că prin înființarea unui serviciu siste- t mat ic de propagandă de către guvernul nostru se acopere una ' dintre cele mai mari lipse ale activității noastre diplomatice și ; economice în țările occidentale. ’ Evenimentele dela 1914 încoace au dovedit că într’o ac- țiune sănătoasă de politică externă nu e suficient să câștigi- învoirea guvernului străin, ci e necesar să câștigi și învoirea > poporului care stă la spatele acelui guvern. Acest lucru l-au observat încă de bună vreme atât Cehii : cât și Iugoslavii și Polonii, și dela începerea răsboiului mondial , încoace n’au cruțat nici o sforțare și nici o jertfă spre a câștigă J opinia publică occidentală pentru aspirațiunile lor. Cehii Iși stabiliseră biurouri de presă centrale în Paris,. ' Londra, Roma, Washington, Petrograd, lucrând toate după îndrumările ce se dădeau de către dnii Masaryk și Beneă. într’o vreme în Washington lucră dl Masaryk, în Paris dl Beneă, iar - in Roma răposatul Ștefanik. Aceste biurouri Iși creiaseră legă- turi cu toată presa, cu toate agențiile telegrafice, erau într’o con- tinuă comunicare între ele și plasau zi de zi știri, articole și-foto- grafii în ziare. In America sub supravegherea biuroului central din Washington se stabiliseră biurouri în toate orașele de seamă, ținând lumea în continuu la curent cu evenimentele cehoslovace și cu activitatea diferitelor grupuri de soldați ceho- <- slovaci din armatele aliate. Nu le-au lipsit nici fotografiile, nici desenurile artistice și nici reproducerile operelor de artă cehăᵣ„ 319 veche sau modernă. Iar pentru informații mai temeinice pe seama celor ce se interesau de țara Iui Huss, Cehii publicau revistele memoriu In această chestiune dlui Ion I. C. Brătianu, pe atunci/ prim-ministru și ministru de externe al țării. De atunci am-urmărit de aproape munca ce desfășurau în această direcție celelalte națiuni din jurul nostru și m’am in- - format despre sistemul lor de organizație și metoda lor de lucru.. _ Am studiat mai ales în ce privește propaganda înlăuntrul țării,, admirabila funcționare a agenției centrale de presă «Rosta» a gu- vernului sovietelor din Moscova. , Bazat pe experiențele me)e 'din ultimii patru ani și pe ’ exemplele văzute la națiunile vecine cu noi, eu socot că pro- gramul cel mai potrivit pentru organizarea serviciului de in- formare a presei, proectat de guvern, este următorul: 325 Serviciul de informare a presei. 1. Se înființează un biurou central de informare a preseL 2. Biuroul are două secții: a) Secția știrilor pentru ziare și reviste și b) secția fotografică și cinematografică. I. Activitatea In străinătate. 3. Biuroul are reprezentanți în Paris, Londra,.New-Ybrk,. Roma și Berlin. 4. Activitatea secției știrilor dela biuroul central va fi: a) Să transmită reprezentanților săi din orașele amintite în fiecare zi știri condensate despre evenimentele cari deter- mină mersul vieții noastre politice, despre desfășurarea vieții। noastre economice, financiare și industriale. b) Să arete opera constructivă ce se va face în ocârmuirea și reorganizarea țării. c) Să trimită cât de des informații despre vieața noastră culturală, literară și artistică și despre opera de educație inte- lectuală și fizică, In special a claselor de jos. d) Să mijlocească scrierea de articole științifice, literare sau politice de către oamenii noștri de știință sau de către oamenii noștri politici, pe seama revistelor mari din străinătate și eventual să plaseze In revistele noastre articole scrise de savanți străini. e) Să îngrijească de scrierea unor răspunsuri documentate la articolele ce ne-ar atacă în presa străină, în caz că repre- zentanții din străinătate ai biuroului, neavând isvoare suficiente, nit pot răspunde destul de documentat. f) Să răspundă prin pamflete diferitelor pamflete de pro- pagandă ungurească și rusească In cari suntem atacați. g) Să îngrijească de scrierea și publicarea pentru străină- tate a unei serii de cărți cu caracter strict științific, tratând despre istorie, geografie, vieața economică, literatura și arta românească,, acestea toate publicate mai presus de toate in englezește și. franțuzește k) Șă ajute petrecerea în țară și informarea exactă a zia- riștilor străini .ce ne vizitează, ușurându-le întrevederile cu per- sonalitățile de seamă ale vieții noastre și excursiile pe cari le-ar' face pentru cunoașterea țării. i) Să invite anumiți -ziariști mari din occident tn România. ' . ³²⁶ — ' -J Transmiterea știrilor și a desmințirilor trebue să se facă 4 fără nici o întârziere. J Articolele lungi și știrile de importanță secundară se vor * trimite prin poștă; știrile importante se vor trimite prin telegraf, J 5. Activitatea secției fotografice și cinematografice va fir ' a) Să aibă la dispoziție fotografiile tuturor bărbaților noștri de valoare, vederi de orașe, porturi, Întreprinderi industriale, .< castele, mănăstiri și locuri frumoase ale țării. b) Să fotografieze și să cinematografieze toate evenimen- ci tele importante din vieața noastră, deschideri și închideri de par- lament, sărbători naționale, adunările generale ale «Asociațiunii» și ale altor societăți culturale, alergări de cai, vânători regale, scene din vieața familiei regale. c) Să facă o serie întreagă de filme cuprinzând după ca- tegorii vederi frumoase sau scene caracteristice din vieața țării noastre: castele, mănăstiri, vederi din Carpați, mine și șteam- * puri din munții apuseni, transport cu plutele pe Bistrița, loca- lități, de băi și resorturi de vară, porturile dunărene și Con- ■ stanța etc. Fotografiile de sub punctul a) în mai multe exemplare se 3 vor pune la dispoziția fiecărui reprezentant al biuroului în străi- J nătate, ca să nu lipsească din redacția nici unui ziar din lume J și de câte ori va fi vorba de vreun eveniment important din România, să poată fi plasată alături și o ilustrație. .. ? Fotografiile și filmele de sub b) se vor trimite imediat după > ce au fost luate, dacă e posibil chiar odată cu știrile la cari J se referă, ca să nu-și piardă farmecul noutății. ; Filmele de sub c) se vor trimite în străinătate la cererea reprezentanților biuroului din cele cinci orașe mai;sus numite și vor circulă pe baza unei învoieli făcute între reprezentanții biuroului și diferitele societăți cinematografice. 6. Activitatea reprezentanților biuroului în străinătate va fi: - a) Să-și creeze legături strânse cu ziarele, cu agențiile de presă, cu ziariștii și bărbații cari au influență asupra opiniei . publice. ¹ “ b) Să plaseze, fie prin agențiile de presă, fie direct în ' fiecare zi știri despre România; c) Să plaseze în suplimentele ilustrate sau chiar în corpul ziarelor, fotografii trimise de biuroul central. — 327 — d) Să facă aranjamente cu’ societățile cinematografice pentru circularea filmelor dela 5, b) și c). e) Să țină la curent biuroul central cu tot ce se scrie'în presa țării respective despre România, f) Să răspundă imediat la atacurile ce s’au adus în contra noastră, nelăsând nici un atac fără răspuns și nici o minciună fără desmințire; dacă nu sunt destul de bine informați, să ceară material sau articol gata dela centru. g) Să intereseze revistele mari în colaborarea oamenilor noștri de seamă și să plaseze articole de ale lor în aceste reviste. h) Să distribue în cercurile potrivite pamfletele și cărțile ce se vor publică xle către biurou pentru țările occidentale. 7. Știrile ce se dau de către, biurou și de către repre- zentanții săi trebue să fie cel mai curat și cel mai inconte- stabil adevăr; afirmarea unui neadevăr a'duce discreditarea atât a individului, cât și â organizației și a țării. 8. Biuroul va lucră fără nici un amestec al politicei de partid. 9. Reprezentanții biuroului în străinătate vor sta în strânsă legătură cu iegațiunile țării. II. Activitatea în interiorul țării. ' 10. Biuroul va aveă corespondenți în toate orașele țării. 11. Biuroul va concentră toate știrile de importanță de- spre'mersul vieții politice, administrative, economice și finan- ciare, mai presus de toate despre munca pozitivă ce se face și despre rezultatele obținute și îndreptările înfăptuite, le va turnă într’o formă lipsită de asperități și le va transmite tu- turor ziarelor din țară. 12. Transmiterea știrilor la ziare se ya puteâ face, din motive de economie, în următorul fel: a) Instituindu-se în orașele unde numărul ziarelor este așă_ de mare, încât ar costă' prea mult telegrafiarea directă către fie- care ziar în parte, câte un reprezentant al biuroului, care ar multiplică îndată știrile sosite și le-ar pune la dispoziția re- dacțiilor. b) Telegrafjindu-se direct cotidianelor în orașele unde menținerea Unui reprezentant special ar fi mai scumpă decât telegrafierea. 328 c) Trimițându-se cu poșta știrile a căror publicare nu e urgentă, precum și informațiile pentru gazetele săptămânale. Pentru telegramele dela a) și b) se va face o Înțelegere cu di- recțiunea P. T. T., fixându-se pentru transmiterea lor o oră din» noapte, de preferință între orele 24 și 2. 13. Biuroul va publică o gazetă săptămânală ilustrată pentru poporul dela țară, în limbile română, maghiară, germană și ruteană, arătând pentru fiecare dintre naționalitățile străine, pe de o parte consolidarea și tăria, îmbunătățirile statului nostru, pe de altă parte mizeriile șî neorânduiala ce domnesc în țările vecine, unde stăpânesc frați ai acestor naționalități șt accentuând comunitatea de interese a tuturor locuitorilor țării. 14. Biuroul va pune la dispoziția ziarelor fotografiile de sub 5 a) și 6). , 15. Biuroul va publică de două ori pe săptămână în românește, ungurește, nemțește^ rutenește și bulgărește câte o- singură pagină de informații pentru popor, o va trimite cu poșta în fiecare comună și va interveni ca prin autoritățile administrative să fie afișată în fiecare comună la primărie, biserică și școală, pe peretele de afară, spre a fi cetită de toată lumea. De asemenea seva afișă în toate gările din țară, in comunele neromânești sau cu populație mixtă se vor afișă pagini- tipărite in limba fiecărei naționalități ce locuește acolo, afișându-se totodată și textul românesc. s 16. Biuroul va face aranjamente, în caz de nevoe va impune prin autorități, ca toate cinematografele din țară să aibă fn fiecare reprezentație cel puțin câte 200 metri de film cu subiect din vieața țării noastre, furnisat de secția foto* grafică și cinematografică. Legendele acestor filme pentru ținuturile naționalităților se vor face paralel în românește și in limba naționalității ' respective. . ’ . 17. Biuroul atât în străinătate cât și în lăuntrul țării va lucră întotdeauna cu cea mai mare repeziciune. După părerea mea acestea pot fi bazele unei organizații¹ sănătoase, de informare a presei. E de sine înțeles că oricât: ar fi o organizație de perfect plănuită și perfect închegată, ea. — 329 — va putea fi ruinată și discreditată în câteva zile, dacă perso- nalul ei nu va fi alcătuit din oameni capabili și conștiențioși, Dela întoarcerea mea în țară, din Ianuarie 1921 încoace, am stăruit necontenit pentru înființarea unui serviciu sistematic pe aceste baze. Cu regret trebuie să o mărturisesc, că ștăruințele' mele au avut până acum foarte puțin rezultat. In Martie 1921 am înaintat un memoriu amănunțit dlor Octavian Ooga și Take lonescu. Frământările politice insă n’au dat răgaz nici unui bărbat politic de seamă să se ocupe cu această problemă pe care eu personal o consider ca una dintre cele mai importante probleme ale reorganizării serviciului nostru extern. Sperăm că viitorul va deschide mai larg inimile pentru înțelegerea nevoilor noastre. . < Soartea faimei lui Mihaiu-Viteazul. Legăturile «Alexandriei» cu eroul muntean au fost demon- strate până la evidență de dl N. lorga (Faze sufletești și cărți reprezentative la Români, București 1915, p. 38 sqq.; cf. același, Faima lui Mihaiu-Viteazul, passim; apoi: V. Orecu, Eroto- critul lui Cornaro în literatara românească, în «Dacoromânia», 1. p. 70 sq., și T. Capidan, ibidem, p. 206). O confirmare contemporană, directă/ a constatării d-lui lorga se găsește în documentul din 1600, întitulat de însuși Mihaiu: «Ce-au dusCa-1 Mango», iar, în scrisoarea mai nouă, latinește: «Quid loculus fuiț (sic) cum Carolo Magno Michael Vayvodâ» (v. N. lorga, Documente nouă, în mare parte româ- nești, relative la Petru Șchiopul și Mihaiu Viteazul, București, 1898, p. 22 sqq.), în care Milahesul Carlo Magno spune Dom- nului român, din partea împăratului Rudolf II, al cărui emisar erâ, următoarele: «împăratul au trimis la Franța, Ia Spanea, la Papa și la toți mai marii [veste] de bărbăție și de vitejie, ce ești al doilea Alecsandru, ca să te ajute cu bani și cu alte multe cinste în- irumsețate; ce vor trimite ei ajutor, bani, iară cu încă de 3 ori «nai multu». F. Bogrea. — 330 — | \ 3 fainele zorilor. i Lui Volbură Poiană, Intfo Pădure deasă, cu drumul încâlcit ~- La cias târziu din noapte umblând am rătăcit; Pe locuri neștiute, sub cer întunecat, — Că stelele și luna demult s’au fost culcat — Și-un văl ca un lințoliu d£ păcură cernit Acoperind văzduhul — în cale ni a oprit... Tăcerea-și întinsese nocturnul ei vestmânt. Nu mai clipeâ nici frunza nici cel mai tainic vânt. In liniștea adâncă dormea, pământul greu Și odihnea Pădurea în brațul lui Morpheu. In nepătrunsul nopții de pace și pustiu, Doar Sufletul din mine simțeam că eră viu. Și mai simțiam cum bezna în spasmuri de nespus Se năruiâ asupra-mi de undeva de sus; Iar prundul de sub mine prindeâ a se surpă, Că nu eră scăpare a nu mă îngropa... Cum n’aveam nici un sprijin și nici un. razim drept, ■ O des nădejde-amară mi se înfipse-’n piept Și groaznice fantasme mă torturau în van Ca sufletul se iese din noapte la Uman. Atunci—pornise-un foșnet — dintr’un frunziș — tiptil Ușor — ca visul unui nevinovat copil — Pe urmă tot măi tare și mai stăruitor II auziam cum vine — un vânt desprins din nor... Aveă menire sfântă... și eu îl pricepui, Când se porni din harfă să-mi cânte-n limba lui: iCredința-i temeUa virtuții omenești. *De ai credința ’n suflet — la drum nu potignești, tCă razele divine ce te vor adumbri, « Vor netezi cărarea pe care vei porni . Pe creștetul Pădurii suflase ca un duh Și începuse-un clocot și un vuiet în văzduh, Că toată firea paf că în. luptă de titan Se frământă în haos să birue-un dușman... Mi se păreâ c’o rază se-’ncaeră c’un nor Și — ca pe-un ce netrebnic — l-asvârle pe-un pripor.- Și altele venite în ajutorul ei Smulgeau din întunerec mereu câte-un crâmpei. Se auzeă departe un cântec de cocoș Și negrul nopții paf că se plămădeă cu roș... Simțiam cum se ridică un văl întunecos Și ailul iar la rându-i se prăvăle în jos. Se sguduise ceva ca .din adânc abis Precum se mișcă patul când te trezești din vis. Și răsuflă pământul greoi și somnoros, II auziam cum cască năpraznicul colos... In somnu-i alintată de-al veacurilor scut Se întindea molatec Pădurea-n așternut... Din visu-i feciorelnic ce noaptea i-l urzi O dâră de lumină păreă a o trezi. — 332 — Pornise-o adiere din munții de brădet Și începuse frunza să șopote încet... Un suflu de vieață venea de unătva Și firele de iarbă îngăimau ceva... Prin tainice culcușuri un svon s’a răspândit Și sgomotele-’n ramuri creșteau necontenit. In cuiburi puișorii se răscoleau sburliți Sub aripile mamei din somn abiă treziți. De pe covorul moale mușchiu lângă tulpini Și din tuf ițe dese și negre de afini — Popoare de gângănii citeau încetișor Stihii din molitvelnic — pe înțelesul lor ; Iar în bordee scunde sub tufe de aluni Ciupercile în taină șopteau la rugăciuni... Sub fiecare frunză foșneâ un gândăcel Și alte gongulițe mărunte ca și el. Se auziau din prunduri izvoarele țișnind Și apele grăbite-’n zăgazuri clocotind. Se petreceâ o taină aci în preajma mea -Și toată plăsmuirea aveâ un rol în ea. La un semnal — din ramuri — răspunse-un fâlfăit Și-un stol de păsărele veni în sbor grăbit. IntPun avânt sosiră și altele cu zor Și s’așezară toate cu tâlc la locul lor. Păreâ că sunt chemate de-acelaș tainic gând Că auziam prin arbori vioare acordând. De-odată ca prin farmec în templul înverzit Cântare de mărire spre zări a izbucnit... Eră o rugăciune... prinosul unor vieți Intfun,elan cucernic rostit în dimineți... Și cântecul armonic plutea în infinit, De mii de mandoline și harfe însoțit... In cântecul acesta pios și fermecat Pădurea-’nfiorată — din somn s’a deșteptat. Au început stejarii să murmure în cor Și fagii să doinească și ei în limba lor. ₜ ^Cântau pe vârfuri ulmii clătiți ușor de vânt 5 _ 333 — Și plopii și arinii din frunze tremurând; Iar când porniră surle și lire de prin tei Și florile să-și cearnă parfumul pe subt ei, Ca la un glas de clopot ce chiamă la ’nchinat, Din rariștile toate de-odat’-au alergat . — Cu capete semețe și pasul săltător — Jivinele trezite din somnul lor ușor: Cerbi, ciute, căprioare și iepuri — am zărit Cum năvăleau spre locul de cântece vrăjit... Și-aoi — plecară toate genunchiica la dar Când iasă cu potirul preotul din- altar.. . \ ••••• • • • ... • • • . . . . Mi s’a părut atuncea c’aud un murmur sfânt A tot ce-aveă vieața și razitnpe pământ. La răsărit în zare se deschisese-un geam Și taina dimineții acum o-’n(elegeam. Vedenii minunate torceau un fir lucios Și nimfele măestre il resfirau în jos... Mereu sporeau din caier — ca dintfun labirint De torturi nesfârșite de aur și de-argint... S’a destrămat pe-’ncetul zăbranicul vestmânt Și-a biruit Lumina în cer și pe pământ l... Pe-o pajiște frumoasă m’am regăsit în zori Și mi-am văzut cărarea brodată toată’n flori; .. Iar soarele c’un zimbet spuneâ triumfător: . hotarul. Va aveă ceasurile lui libere, de plimbare, de petrecere. — Hm! făcu părintele. «Petreceri nu vom aveă atâtea. -J Ce putem noi face taifun sat?» , ' i Notarul nu răspunse. Priviă un poduleț ce se-zăriă înainte. — Oprește Nichifore, îmi pare că-i luată o scândyră j dela podul acela- < Cei doi prieteni tăcură pânăce durăl căruța peste pod. Apoi, în înserarea ce se coboră începură să vorbească de cum | se pornește anul, acesta, de sămănături, de o sală mică ce j trebuia adăogată școlii, de pădurarii, cari nu erau mulțumiți J cu salarele. | Când ajunseră și părintele se cobori, ti zise notarului. | — Când va veni să mă înștiințezi și pe mine. | — «Aide, aide» zise notarul strângându-i mâna, paf că | suntem întfun sat. 1 <5 - ‘ :. — ' ■ ; ' / ■ - 339 — ' ' ■ * H- . - "' Petru Pârvu eră angajat în cancelaria unui notar jidan, dar care reprezenta cu o adevărată patimă «ideea de stat ma- ghiar» în comitatul Hunedoarei, între Valahii cu tendințe «centri fugale». Purtă mustață mare, răsucită ungurește, și vărsă din gura lui ascuțită Valuri întregi de sudălmi patriotice,'pe fiecare clipă. De trei luni eră Petru Pârvu lângă acest tipic repre-- • zentant al naționalismului unguresc modern și sufletul lui se umplîi de scârbă. Scrisoarea advocatului Milea îl află aici. Cât . ce o ceti, băi ii în pălmi de bucurie, ca un copil, și cu înce- putul lunii viitoare își d^dii dimisia. — Faci bine căite duci, îi zise jidanul, dumneata nu te-ai putut obicinui niciodată să fii un slujbaș de model. — Cum înțelegi astă, domnule notar, îl întrebă Pârvu. — Dumneata umbli prin nori, și nu voești să vezi reali- tatea, răspunse șeful. . — Care realitate? — In care trăim cu toții. Legea domniilor voastre spune că nu poți-sluji deodată la doi domni. Și eu am făcut așă ceva? — Dumneata, abiă de trer luni aici,,te-ai amestecat cu ță- ranii. Ai înjghebat cor mixt, umbli după reprezentații teatrale, pe când slujba dumnitale îți permite să sprijinești numai inte- resele statului. De altfel,, voia dumnitale.. Nu eu am să trâg ■ scurta. Te asigur că te vei cuminți și dumneata. Se- poate, domnule notar, se poate, zise zimbind Pârvu. Fiecare neam cu cumințenia lui. Noi Românii întârziem tot? deauna. Nu inzădar e vorba cu «mintea Românului cea din urmă». El ținu ca încă în ziua aceia să-i mulțumească advocatului Milea. pentru bunăvoință și să-i scrie asemenea notarului Marin în ce condiții ar fi aplicat să vină în Gureni. Notarul află de prea modeste pretensiunile lui Pârvu, și tot mirându-se de fru- moasa lui,scrisoare, de-o caligrafie impecabilă, ii răspunse că primește tot și că-1 așteaptă cu întâi a lunei Iunie. Petru Pârvu eră aproape un băiat încă. Să fi tot avut - douăzeci și trei de ani. Terminase de curând cursul de hotar, și nu-și aflase până acuma un loc stabil. Se bucură din tot ' '< ' ' • — 340'-— ' ' . sufletul că in curând va ajunge între Români, într’un ținut frumos și bogat, cu oamenii deștepți, pe cari îi cunoșteâ de când fu- sese In cancelaria advocatului Milea. Ar fi putut să rămână mai mult la'Milea, dar se vede că eră unul dintre tinerii că- J rora le place, până nu.sunt căsătoriți, să rătăcească dintr’un sat într’altul. - . ■. >z, — Vreau să mai văd lipne până nu mă împiedec, zise el advocatului când îi părăsi cancelaria. Sub «lume» el înțelegea / îndeosebi pe oameni. Aveâ aproape o patimă de-a cunoaște ■ cât mai multe firi de oameni. Numai așâ se putea înțelege cum a stat trei luni lângă jidanul acela, pe care 11 părăseau - / scriitorii la o săptămână-două. De câteori vine preot, notar ori vice-notar nou 1n sat, e . un adevărat eveniment pentru țărânii și puținii intelectuali de acolo. Astfel și în Oureni sosirea lui Petru Pârvu răscoli satul ' întreg, mai ales, că dela venirea părintelui Vasile nici un domn străin nu s’a așezat in sat. ' , . — E un copil abiă — ziceau unii. — Fie că-i învățat, lucru mare. O scrisoare ți-o cetește pân’ai jîdicâ un deget —Am înțeles c’ar fi ficior de popă' — ziceau .alții. — Nq, e din opincă dragii mei. ' — Domnul Marin se laudă cu el. ' — Hml Se poate lăudă, peana iac’așa-i fuge pe hârtie. — Și cum cântă, sfinte Doamne l Pagubă, că hu s’a fă- - cut popă. ~ — Cel puțin de-ar veni în toate Duminecile să țină strana. — Ai văzut pe diacul cel bătrân cum îl ascultă cu gura căscată? — Zic eu, că trebue să fie ficior de popă! Acestea și alte nenumărate aprecieri se puteau auzi in Gurenila începutul lui Iunie, ori de câteori se întâlneau doi sau trei bărbați. Nu tăceă nici gura nevestelor tinere și a fe- telor, dar vezi bine ele făceau aprecieri de altă natură. — Un domnișor adevărat, ziceau unele. — Se poartă totdeauna ca scos din cutie, ziceau altele. — Badea-i înalt și albeneț, râdeă o fată. — Bădișor cu părul creț, răspundeă alta! ' - Hml — 341 - ' : Hm! și tu, șY râdeau amândouă prîvindurse cu ochi plini de străluciri. Dar încet pe încetul vorbele se potoliră, oamenii își ve- deau de necazurile lor, începură să se obicinuîască cu. Petru Pârvu. In curând în ochii celor mai mulți nu eră decât un domn mai mult la ei în sat, care-și vedeăf de afacerile lui. Erau mulțămiți, nu-i vorbă, cu tot felul iui de-a vorbi cu eK de^a.Ie da lămuriri, de ai îndrumă, .dar totuș pentru ei eră un domn, și-atât! Ip Iunie nici nu făcu altceva decât ordine îrt cancelarie, și se Introduse asemenea în toate lucrările din cancelaria no- tarului Marin. Dar în Iulie fiind în ordine cu toate, nu mai aveâ ce face toată ziua în. cancelarie. Metrii Pârvu locuiă într’o odăiță ^Jin cancelarie; prânzul și , cina le luă la notarul Marin. Într’o zi de Iulie, după prânz Petru Pârvu îi zise notarului: — Frumos sat, domnule Marin, și frumoși oameni. — Iți place? întrebă încântat notarul care nu-i auzise pă- ' rerea tânărului în privința aceasta. - — S’ar piiteâ altfel? Aveți și școală și biserică frumoasă, — Oameni silitori, oameni silitori, zise măgulit notarul. — Dar ce privește slujba bisericească aș voi să vă cer un sfat. — Ha, ha, râse notarul, aici e mai mare părintele. — Da, numai cât un sfat, o informație mai bine zis și dumneata poți să-mi dai. — Ia să vedem tinere, și notarul umplii de nou păhărele. — Intre tineri, ficiori și fete, sunt mulți cântăreți, cât am băgat de "seamă — zise Pârvu privind la păhărele. — Sunt destui. Și ce-i cu asta? — Ce crezi dumneata, aș puteâ întruchipă dintre ei un cor să cânte în biserică? Înțeleg ar veni oare regulat la probe, ca să putem învăță cântările? — Cum să nu vie! Cum să nu vie! încă prea mulți domnule Pârvu. . — Sunt destui ascultători? Notarul In loc de răspuns ridică un deget și înălță din sprâncene. ' , ₛ — Poți face cu ei ce voiești, zise el apoi. Totuș ar fi bine, ar fi corect, ca să nu încerci nimic până mi vei vorbiși cu părintele. •' ■ . ' — 342 — — Am să vorbesc, de bună seamă, dar mai întâiu am voit să știu părerea dumnitale. In multe sate tinerimea se Insufle- țește la început, dar mai târziu nu te mai ascultă, se răcește- și-și vede de trebile sale. Ț — La noi, dacă vei fi statornic dumneata, nici unul nu-ți - va fi necredincios. ■ • — Bine. Am să vorbesc încă azi și cu părintele. • Doamna Marin, notărășița, ascultă djntr’un colț de divan. ' Dumneaei eră 6 femeie înaltă,- uscățivă, păreâ mai bătrână ca notarul, deși eră cu zece ani mai tânără. Fusese aproape în- treagă vieațav bolnăvicioasă, nu boale mari și grele, ci mârâi- turi mărunte cu cari natura cinstește de obiceiu pe femețlepe cari hu le-a cinstit cu copii. Ea ascultă din colțul divanului, și făcb din colțul buzelor o strâmbătură. — Azr nu vei puteă vorbi cu părintele, zise ea. Dumi- peca totdeauna are trebi mai multe. Mai un botez, mai Un bolnav, mai un maslu. In zile lucrătoare sătenii nu prea au __ vreme să-și vadă de încreștinare. • — După vecernie poți vorbi cu siguranță cu popa, zise » notarul aruncând o privire ciudată doamnei de pe-divan. După vecernie ,am mers de atâteaori la o bere cu părintele. 5 Notărășița nu mai zise nimic, se îndesă mai tare cu spa- tele în divan. După vecernie Petru Pârvu intră la părintele. El zărise' de multeori pe drum, zărise și în biserică o domnișoară bru- ' netă foarte sprâncenată, cu fruntea înaltă, frumoasă, dar hu se gândi niciodată a cui_va.fi. Poate unde a fost așă de ocupat până acum cu lucrurile oficioase, poate unde abiă de un art venise din oraș și astfel o domnișoară nu-i ațâță numai decât interesul. Mare-i fu mirarea, când intrând la părintele, află sin- gură în camera cea dintâiu la ușa căreia ciocăni pe fata cea sprâncenată. — Scuzați, vă rog, aș voi să vorbesc cu părintele, zise el. — Treci la stânga, te rog, tata are să vină numai decât, răspunse fata, roșindu-se așă din senin, până după urechi, ca orice fată frumoasă, care n’a vorbit de mult c’un tânăr. > «Hm[ frumoasă porumbiță are părintele», își zise Pârvu intrând în camera arătată, unde apăru îndată și popa Vasile⁻. p . ' ■ - ./ ■ “ / . , • -1 ‘. • ' 343 — _• — Ei, ei, tinere, zise popa cu vocea lui de bariton, în urmă te-ai hotlrît să vii și până la noi. Ia să poftești să șez i și să punem tara la cale. - ' — Scuzați, părinte, n'am putut până acum. Am avut o groază de lucru. ' — Așa-(i trebue ,dac’ai venit să-ți prăpădești sănătatea la noi, râse popa. ? 7 — Aș vrei eu să fiu popă în locul dumnitale aici, părinte; nu m’aș teme de sănătate. — Dar notar? ■ — Și notar. _ Eu cred, că dumneavoastră duceți o vieață foarte frumoasă aici. — Nu ne putem plânge, ce-i dreptul. Orașul e puțin cam departe și drumurile nu-s chiar de lăudat. Dar sperăm să se îndrepte. — Drumuri mai rele sunt cel puțin în nouăzeci și nouă g din o sută de sate, zise vice-notarul. Dar ce’nțeleg eu subt bine e deoparte buna situație a locuitorilor, apoi tnai ales, pacea în care trăiți intelectualii de aici. Sunt puține sate, v’aslgur, t, unde să nu fie certe, invidii între fruntași. - — Acesta e un păcat național al nostru, domnule notar. ț Noi aici, mulțămită Domnului am fost tot prieteni. - r — Aveți apoi un popor ascultător, bisericos. — Nici pentru asta nu ne putem plânge, domnule Pârvu. . 7 Acum e încă timp de vară, oatheni-s osteniți și nu cercetează atâția biserica. Dar iarnă cât e de mare casa Domnului, nu-î încape. — Am băgat de seamă, că și acum nu e goală, zimbl Pârvu. ' . • — Așâ-ți trebue zise deodată preotul isbindu-se cu palma/ z peste frunte, așa-ți trebue, dacă fugi de oameni. Nici n’am ■ *' apucat încă să-ți mulțămesc, că ai cântat așă de frumos în V biserică. ‘ —*O, vă rog I se scuză Pârvu. — Nici o scuză; ce vreau să te rog e tocmai să vii cât ; mai des la liturgie să ne'cânți. Trebue să știi, că oamenii sunt - 7 încântați de dumneata. — Vor spune, că ne potrivim amândoi în biserică, nu? ' fc- . s ’ ' ' — 344 — — Se poate, zimbi popa, dar îți Spun, că te-ar ascultă o zi. întreagă. . x - — Este ceva și o voce singură, părinte, dar nu se poate asămănă cu un cor. \ ᵥ — Hei! m’am gândit și eu, zise părintele, dar nu mă pricep la note. Ori mi-le arăți mie, ori la păretele ăsta», și el ; arătă păretele din față. Petru Pârvurâse. — Sunt destui ^cântăreți, părinte, cari nu cunosc scrisoarea aceea cu puncte și linii. Eu însă le cunosc bine, și, dacă-vrei dumneata și-mi stai intr’ajutor peste șase săptămâni 6 să-ți cânte cor in biserică. * . — Of, of, dar știi,- că ești un om de aur? Știi, că ne faci pe toți fericiți, zise cu însuflețire părintele. Ce ajutor? Ce con- > curs? O să vin și eu în rând cu coriștii la probe. Ptiu! La asta nu m’aș fi așteptat. El se ridică,agitat de pe scaun,, des- chise d ușe și'strigă: «O să avem cor preoteasă, Victorio, oho 1 0 să vă punem și pe voi în cor. Da, dl'Pârvu o să ne învețe pe toțr». • . x /Veni mimai decât întreagă familia preotului. Prepteasa, o femeie durdulie, cu ochi negri plini de voie bună, fata cea mare Victoria, îmbujorată și acum, ascuzându-și ochii sub ge- nele umbroase, două fetițe mai mici și un băețaș, care urmă în clasa a doua de liceu, i.Agârbiceanu. Ne plac artele., le admirăm, ' ne trudiqi șă le învățăm, ba unii ajung chiar la o perfecțiune superioară. Numai Chiar de-ai fi lovit mortal. Moartea e de preferat Pentru tine, ea bărbat, Vieții fără de onoare, . Luată de toți th picioare. Fii bărbat, de ești bărbat, Și nu-ți pune la vânzare,. Pentru-a lumii avuție, Scumpa ta neatârnare. ’ Cu dispreț întoaroe-ți fața Dela cei care se vând. < - Mult mai bine: cerșetor Insă, neatâfnător. 4 — 346 - FU bărbat, de ești bărbat, Hotărit și fără frică; Și-atunci, erede-mi-o: nici om, Ntoe soarta nu-ți mai strică. Fii stejar, ai cărui mijloc, Viforul când s’oțărește, Din pământ ti poate scoate, Frânge insă, nu 11 poate. Ax. Banei». Seară tristă. Seara vine cătinel, _ Liniștea coboară, Doar un greer visător Cântă din vioară. ■ Tremură abiâ simțit O mireasmă rară: Flori de iasomie-acum Susură afară. Prin perdele, pe furiș, Luna lung privește, Mă găsește ’ngândurat — Și mă dojenește: — Nu mai sta perdut așâ, Qândurile-alungă, Lasă cartea, lasă vis, Vremea nu e lungă. — Lună, lună, nu cunoști Dorurile mele, Nu mi-e dor de raza ta, Nu mi-e dor de stele. Nu mi-e dor nici să trăesc Clipe desfătate... Ostenit de timpuriii, Vreau singurătate. Vreau să nu mal cercetezi Tainițele mele. Pitulat în umbră, plâng, Plâng neliniști grele. » Alinarea va veni? » Sufletul se ’ntreabă... E dorința mare, dar E credința slabă. Ieși din chiliuța ta — Ora e vrăjită — Și te ’nvață să trăești Vieața netrăită. Visul doar m’o ușurâ, Fruntea mi’o ’mpletl-o Totdeauna, până la Veșnicul adio.... George Dumitrescu. NICOLAE GRIGORESCU. .1838-1907 de G. Oprescu. Dintre talentele românești al căror nume a trecut granița făcându-ne cunoscuți străinilor, incontestabil că cele mai apre- ciate sunt Eminescu și Grigorescu. Dar deși poetul, pentru oricine l-a cetit in original, trece drept unul din marii lirici ai secolului al XlX-iea, din cauză că rari sunt străinii care ne cu- nosc limba și orice traducere este fatal o scădere, e natural ca el .să nu'aibă peste hotare toată prețuirea ce merită și un pre- stigiu egal cu al pictorului. Acesta are o superioritate asupra lui Eminescu: modul Iui de exprimare n’are nevoie de inter- • . mediar ca să fie priceput; el vorbește așă zicând; dela suflet la suflet. Iar pentrucă sufletul lui este*de o bogăție și o cali- tate rară/pentrucă, mai ales, prin-el se exprimă un popor în- treg, cum voi cercă șă dovedesc, toată țara noastră, așă de oft- ₜ ginală în semi-orientalismul și primitivismul ei — cum ne-au - spus-o toți călătorii și cunoscătorii noștri din Apus;—într’un cuvânt pentrucă Grigorescu, capătă rolul unui sol al nației ro; mâne, trimis să spună -și să arațe 1 urnei cum simțim ce putem, în domeniul artei, în acest extraordinar de mare secol al XlX-lea,. el a deșteptat un viu interes tn cercurile artistice din străinătate.^ Singur dintre maeștri români el a făcut obiectul unor Serioase studii‘dn revistele însemnate de artă din Aⁿgl*a Ș> Germania iar Bânăzil într’al său Dictionriaire des Peintres, din nenorocire neterminat, după ce-i face biografia, adaugă aceste cuvinte pe care noi Românii ne-am fi sfiit să le spunem, oricât de adevă- rate ni se par: «Nimeni (ca Grigorescu) afară de Rembrandt n’a redat cu atâta putere caracterul rasei semite luată-in mediul ei primitiv, fără nici una din atenuările pe care le datorește civilizațiunei>. Și, mai departe: «Alte figuri îi fixează adânc atențiunea: Țiganii, ale căror moravuri, le dă cu o intensitate care amintește pe Goya». —:——v x ¹ William RUtef: Die Kunst fiir Alle. 1 Febr. 1897. „ The Studio 1898. ,, Etudes d’art fetranger (în edit. Mercure de France). B£n£zit: Dictionnaire des peintres, sculpteurs, gravenrs etc. 2 volume, (opera neterminată). Ed. R. Chernowitz, Paris 1913. , \ î — 348 — ■ ₓ Cu greu s’ar puteă pronunță nume mai mari în domeniul 1 picturii și face mai măgulitoare cpmparații. Și dacă aceasta. este reputația de care Grigorescu - se bucură în Apus, nimic - mâi îndreptățit ca dorința noastră de a-1 face cunoscut și in ; Ardeal, unde nu mi se pare suficient apreciat. Trebuie să se știe și aici, că Grigorescu este una din gloriile noastre cele mâi curate. Iar părerea despre el a străinătății e o garanție că J entuziasmul și admirația noastră, oricât ar fi de mari, sunt pe deplin justificate. ' ~ ‘ * * •" - 1 Cercetătorii în domeniul artei și al literaturii știu, că li- * terații și artiștii, din punctul de vedere al raportului dintre. | vieața proprie și opera lor, sunt de două categorii, ța unii biografia și opera se'împletesc astfel, influențându-se reciproc, £ păfrunzându-se oarecum, îrt cât nu se pot desface și studiă \ ~ separat? Alții, din contră, mai voluntari, mai echilibrați, crează U , independent de vieața lor. Opera acestora are explicare și ju-. stificare numai în ea însăși, în concepțiile abstracte și tendințele <, ' morale ale autorului, / Deși Grigorescu a avut cea mai modestă, mai monotonă . Și mai nesbuâiumată vieață, sunt totuși câteva momente din ea< deosebit de importante, asupra cărora voiu insistă în deosebi. ?? -Neînsemnate în aparență, ele sunt totuși bogate In urmări. 'J Pentru. restul vieții artistului avem biografia detaliată ce i-a consacrat prietinia lui Vlahuță, cuprinzând datele cele mai ? importante și la care ne vom raportă adesea? și ' - ' * J ’ ■ • Avem nu 'numai artiști la care vieața determină și colorează opera, ' 1 în felul lui Musset, dar și de acei la care opera influențează vieața. Este 1 sigur ca anume atitudini ale lui Chateaubriand, d’Annunzio și alții, nu se ' | pot explică dacă nu ne gândim, că prin operă ei voiau să dea despre ei j - înșiși o imagine, dela care nu prea îndrăznesc să se abată în vieață. ■ j ’ Alex. Vlahuță. N. I. Grigorescu.. Vieața și operile lui. Ediție de lux publicată de Ministerul de Instrucție. București 1911. ? Delavrancta. Un articol in «Luceafărul» din 1905 (după un studiu mai vechiu apărut în «Epoca»). Aceasta din urmă-notiță, foarte substan- țială, e scrisă într’un ton mai simpatic ca cel întrebuințat de Vlahuță, ceva j cam prea «literat», în care căutăm zadarnic acea sinceritate pe care am ] așteptă-o, care să ne meargă la inimă.. j 349 Nicolae Grigorescu eră copilul unui mic arendaș de pe moșia Pitarii a familiei Leuș. S’a născut la 15 Maiu 1838 in satul Văcărești de Răstoaca, azi Strâmbeanu, din jud. Dăm- ’bovifa. Eră al șaselea copil și părinții lui nu aveau o deosebit de bună situație materială. Trebuie să ni-i închipuim ca pe niște oameni simpli, modești, trăind dacă nu din greu, în orice caz nu în belșug, abiâ ceva mai ușor ca țăranii de pe moșia boerului, țărani cu care multe lucruri le erau comune, dacă nu și portul. Un unchiu eră zugrav de biserici. Meseria pe care o va îmbrățișâ Nicu, nu eră deci străină cu totul în familie. Curând tatăl Iui Grigorescu moare lăsând după el o ne- vastă nenorocită, cu șepte copii mici — cel mai mare aveă abiă 12 ani—și nici o avere. in mahalaua Cărămidarilor în București aveau o mătușe, femeie sărmană și ea. Neștiind încătrău să se ducă și la ce ușă să bată după moartea bărbatului, într’o bună zi, în 1843, mama lui Grigo- rescu își pune în car tot avutul ce-i mai rămăsese — cei șapte -copii și ceva mobile — și pornește spre caș? mătușei. Aceasta îi primește cu dragă inimă, dar, săracă ea însăși, nu poate face nimic mai mult decât să-și împartă cu ei curtea și casa. Ca să poată trăi și crește copiii, ca să le poată da măcar mâncare, văduva e nevoită să lucreze pentru unul sau altul. De atunci începe pentru ea o vieață din care mulțumirea lipsea adesea, plină de griji, de umilințe poate, vieața pe care o cu- nosc toți câți au lucrat pentru bogatul pretențios și capricios. La atâtea năcazuri se mai adăugă poate și idea, că ea și cu copiii sânt o sarcină prea grea pe capul mătușei.. Toate aceste gânduri făceau sărmanei femei vieața amară. Nu știu de ce, dar îmi place să mi-o reprezint simțitoare și tristă, ștergându-și pe furiș o lacrimă, ca să n’o vază suferind copiii, delicată, palidă de multele veghi, ca să dea gata la timp lucrul comandat Și poate că de multeori s’a mirat Nicu — așă cum ne miram și noi în, copilărie — simțind sărutările și îmbrățișările mamei mai cățele, lacrămi în voce, tremurători nestăpânite în gene. In ziua aceia ori banii nu se ajunsese,x ori vreun client o suduise pe nedrept. Grigorescu, copil fără tată, a simțit dulceața de a fi crescut și iubit de o mamă săracă și delicată, pentru care el eră totul 3 — 350 — ' _ pe lume. Ceva din aceșt sentiment duios îi va rămâneă toată; vieața. j Timpul, în copilărie, și-l petreceă eum puteă, mahalaua, plin de praf, ars de soare, ud de ploaie, cu alți copii- de vârsta lui, la voia întâmplărei, desvoltându-se îți tocmai ca: o plantă părăsită de care nu se ocupă nimeni. - Carte n’a învățat aproapele loc. Biată mamă-sa nu eră preocupată decât de pânea zilnică, nu mai aveă vreme să s# ] intereseze și de reșt La 10 ani, cu firea lui retrasă, serioasă,, j- precoce si bună, presimțind aproape inconștient greutățile în mijlocul cărora se sbăteau ai lui, împins poate Și de'demonul' _ care prindea să se nască în el, se hotărește să învețe a zugrăvi icoane — ca unchiul — ca să câștige și el ceva și să poată ajută în casă, Tot în mahalaua Cărămidarilor închiriase pe atunci o ? grădină cu duzi, pentru creșterea gândacilor de. mătase, un pictor cunoscut al timpului, , cum își ziceă singur, - de miniaturi. Poate că eră prietin și cu unchiul lui Grigorescu, zugrav și el, cum am văzut. La el se adresează Nicu să-l învețe să zugrăvească. ’ । . - Departe de a fi un ursuz¹ acest Anton Chladec, boem. ' venit la noi din Ungaria, eră un om vesel, glumeț, distins ca. ,'Z spirit și maniere, dar mai ales un pictor cOnștiințios, crescut ** în școalele Italiei. Pe lângă el Grigorescu învață cum se pre- pară colorile, cum se zugrăvește un sfânt, cum se grupează personagiile într’o icoană mai mare, și alte secrete ale artei. / Dar după doi ani își părăsește maestrul și pleacă să lu- creze pe cont propriu, nu pentrucă nu mai are ce învăță — cum s’ar înțelege din cartea lui Vlajiuță —- căci la 12 ani cu greu îți poți da seama de acest lucru, ci pentrucă lucrând pe lângă un altul, câștigă prea puțin, și el ardeă de dorința de a yeni în ajutor mamei sale. Face icoane, le vinde, capătă ceva ban’, din care pune ' o oarecare sumă de-o parte. De atunci începuse să fie ros de ¹ Cf. G. Oprescu. Primul profesor al lui Grigorescu: Anton Chladec. ■ In Omagiul lui N. lorga. «Ramuri». 1921 Craiova. Cred că tot pasagiul din cartea lui Vlahuță unde se vorbește de aceșt profesor, fără să fie numit,, se bazează ori pe o falsă interpretare a spuselor lui Grigorescu, ori pe uitarea unor lueruri vechi de zeci de ani. — 351 — dorința de a merge în Franța, ca să cunoască și să vadă cum lucrează artiștii cei mari din Paris. Toată'această perioadă in amănunt povestită de Vlahuță și Delavrancea: zugrăvirea tabloului «Mihai scăpând stindardul; a icoanelor dela Căldărușani, dintre care cea mai cunoscută, azi tn muzeul Kalinderu, reprezintă «Izvorul Tămăduirei» ; apoi a mănăstirilor Zamfira și Agapia la care lucrează timp de, trei ani, până tn 1801, totul nu e decât un provizorat. El trăește numai în așteptarea marelui eveniment; care va aveă pentru dânsul o importanță covârșitoare, călătoria la Paris, Simte că numai ea ii va deschide drumul adevăratei arte. Și cii îndă- rătnicia care l-a caracterizat totdeauna nu se lasă până n’o realizează. . Cu ajutorul lui Mihail Kogălniceanu, care, văzuse picturile dela Agapia, el obține o bursă. Cu această bursâ.și cu ce mai economisise până atunci din puținul ce câștigase, la vârsta de 23 de ani, prin Galați, pe mare, pleacă la Paris. Este interesant să ne Întrebăm cu ce bagaj intelectual și ce experiență artistică debarcă Grigorescu in acel oraș-lumină, care exercitase asupra lui o atracție misterioasă și irezistibilă. Toate cunoștințele sale până atunci, și cele de cultură ge- nerală, și cele picturale, trăgeau prea puțin in cumpănă. Cele două clase primare, singura Jnvățătură sistematică la’care par- ticipase, nici nu pot contă. Altfel de lecturi nu prea făcuse. Toată vieața Gțigorescu va fi un slab cărturar. Fire contemplativă, simțeă rar nevoia unei sugestii venită dela lectură. Defect in alte împrejurări și pentru un altfel de om, la Grigorescu acest lucru devine 6 mare calitate. El face să-și păstreze o impresionabilitate fra- gedă, o candoare a spiritului pentru care vieața și natura sunt neîncetate surprinderi. Nimic literar, nimic blazat in atitudinea - lui in fața lor. In această privință el nu eră mult deosebit de păstorii lui, care de pe culmile dealurilor privesc tn zarea albastră. , Spirit virgin, el nu duceă cu el nici o idee tradițională, care l-as fi împiedecat să vadă lucrurile așă .cum sunt, care s’ar fi pus — cu alte vorbe, — între el și natură. In schimb își da seama de lume, ca puțini tineri de 352 Lipsa absolută de «creștere», de «educație», da minunate « roade. In contact cu «societatea» la'o vârstă când camarazii | lui mai de «bună familie» treceau din poala rochiei mamei la pulpana hainei profesorului, el nu avusese alt maestru decât f vieața și natura. Singur stăpân al faptelor sale, primind ime- diat sancțiunea atunci când nu erau bune, el se obicinuise să ia inițiative, să lupte, să se bucure de victorie, sau să suporte | singur consecințele nesuccesului. Iu Ioc de atitudinea comodă J a multor tineri de supunere la o conducere venită din afară, S lui îi plăcuse să fie absolut de capul lui. J Camarad de Joc, în copilărie, cu toți golanii mahalalelor ; Bucureștilor, apoi, mai , târziu, trăind în lumea meseriașilor, a . negustorilor și cumpărătorilor de prin bâlciuri, el cunoscuse de mic ce e «vieața». Este sigur că, dacă nimic rău nu se lipește de cine debutează In lume ca el, în noroiul și praful unui oraș ' mare, nu mai este nici o primejdie pentru tot restul zilelor: e călit și vaccinat și contra vițiilor, și contra mizeriilor. ' In ce privește pregătirea profesională până atunci, cuno- ștințele lui nu erau faimoase. Ceeace am văzut prin muzee și reproducerile fotografice ne arată o pictură religioasă co- rectă; rece, dulceagă, fără mult caracter. Unii din sfinți, jumă- tate goi, sunt bune «academii». Totul însă e moale, fără ori- ginalitate. N’au decât marea calitate simptomatică de a fi stu- ? diate după natură. . X De -altfel pictorul însuși a fost de aceiași părere, de vreme J ce, cum ajunge în Franța, părăsește pictura religioasă și nu mai . revine la ea cât trăiește. Acestui lucru cu totul escepțional, de a ajunge în Franța fără nimic care să-i influințeze judecata și preferințele, dato- j rește Origorescu faptul, care ni se pare extraordinar azi, de a ' 1 întoarce spatele unei școli sprijinite de oficialitate și opinia pu- ■' blică, școala clasică, și a se entuziasma pentru niște artiști ne- i cunoscuți străinilor, prețuiți numai întFun cerc destul de re- J strâns de cunoscători, școala peizagiștilor^din Barbizon. | In fața operilor unora și a celorlalți, el nu\ezită nici un | moment. Cu darul cu care se născuse și pe care nici o școală 1 nu apucase să i-1 «amelioreze»; cu firea lui sinceră; cu ochii | lui deprinși cu natura, în cari se răsfrânseSe, când apusurile de | soare din București, înecate în praful de seară, dar îmbrăcate I 353 — în aur și purpură, când poenile tăinuite din jurul Agapiei sau Zamfirei, el erâ Înarmat ca să poată alege drumul cel bun. De această alegere va depinde desvoltarea lui întreagă. Aceste două Împrejurări: lipsa lui de orice cultură șco- lară și, in genere, de price instrucție sistematică, pe de o parte; călătoria în Franța și predilecția irezistibilă pentru școala dela Barbizon pe de alta, mi se par determinante pentru tot rostul vieței de mai târziu a lui Grigorescu. Pentru a ne da seama de perfecțiunea simțului lui, care îl Împinge pe drumul cel bun, și pentru a vedeă cât de greu și de neobicinuit eră unui străin să apuce pe acest drum, voiu analiză în scurt starea de atunci a picturei în Franța. ♦ Tot timpul secolului al XlX-lea Franța e într’o continuă fierbere. Dela marea revoluție care pusese în discuție valoarea tuturor credințelor și ideilor omenești și rupsese, în numele libertăței, toate zăgazurile, artiștii francezi sunt într’o continuă căutare. Le trebue moduri noui de exprimare, și mereu noui, în stare de a se adaptă varietăței infinite a concepțiilor lor ar- tistice, a sensibilităței lor din ce in ce mai bogată în nuanțe. Nici una din noțiunile trecutului n’a rămas necântărită din noii, necombătută, tn acest fecund și vulcanic veac. Am văzut pus din nou in discuție tot ce epocele trecute consideră ca defi- \ nitiv câștigat, ca un patrimoniu etern al artei — pentrucă acest domeniu ne interesează mai ales. Sfânt nu mai rămăsese decât sufletul omului, cu infinita varietate a manifestărilor lui, care, toate, merită să-și găsească expresiunea artistică. Și acum, când aruncăm o privire înapoi, asupra acestui furtunos secol, trebue să recunoaștem că toate luptele aprige ce s’au dat au fost spre folosul generațiilor viitoare, pentru câte se deschid noui și he- bănuite perspective. Subt influința anticităței romane, cencepută ca o epocă de rigid patriotism și de moravuri austere, revoluția rupe cu tre- cutul artistic al Franței, cu arta secolului al XVIII-lea, volup- toasă, «frivolă, instrument și decor al regilor netrebnici și tirani. Imitația clasicului devine o lege dela care nimeni mi si mai poate abate, ca David, admiratorul antichităței, pictorul oficial al nouei ordine de lucruri. — 354 — Școala lui David se continui și întregește prin Ingres și elevii Iui. Timp de aproape o jumătate de veac ei stăpânesc toată arta franceză. Au sprijinul oficialităței, favoarea publi- cului și a presei. In numele nobleței, a unui ideal venit dela arta clasică, cea mai mare parte din scenele vieței de toate Zi- lele, genuri Întregi de artă, cum ar fi peisagiu!, sunt Isgonite. Și dacă David aveă sensul armoniei, a liniilor nobile, a fru- moasei ordonanțe clasice, iar Ingres un dar de observație, lin ochiu pătrunzător și o mână de o siguranță tn stare să facă dm el unul din cei măi mari desenatori ai lumei, nu tot așă eră cazul zecilor lor de elevi, serbezi, neputincioși, dtțlcegi, autori de tablouri părând desenate după statuete antice și co- lorate fn chipul cel mai neplăcut. Toți câți simțeau in ei un foc pe care tehnica tablourilor cuminți nu-1 puteă exprimă, se revoltă contra acestei tirănii a trecutului. In fruntea lor se pune Delacroix, om inteligent, minte clară, dotat tn chipul cel mai bogat atât tn ce privește ochiul, cât și a sufletului, având tn cel mai lnalt grad un sen- timent al dramaticului și grandiosului. încrezător tn dreptatea concepției lui, cu o perseveranțâ pe care o găsim numai Ia alte două genii contemporane, Beriioz și Wagner, el luptă timp de mai bftie de 30 de ani. Cu toate pedecile, insuccesele, ironiile, sărăcia, nu dezarmează până ce nu învinge clasicismul. Delacroix Începe prin a rupe cadrul rigid care admiteâ anume subiecte și excludeă pe altele. Totul-poate intră în pic- tură, iar dispoziția timidă care nu sufereă decât o mișcare bine ’ ordonată, gesturi și atitudini așă Zise nobile, face loc unei al- teia, avidă de dezordine, de ritus tumultuos, de care se fe- rise până atunci arta. Nobilul In sens clasic face loc expre- sivului. ' Iar, tn ce. privește culoarea, mai întâiu inconștient, apoi, după studiarea lui Constable, Turner și Bohington, in mod conștient, tonurile dulcege, linse, puse pe pânză uneori ca. după un patron, sunt Înlocuite cu o bogăție de nuanțe, fn armonie cu ritmul tabloului. Arta de a pictă se relpoește. E mișcarea cea mai însemnată, cea mai bogată tn urmări din ultimul secol. Dela ea purced toate celelalte $1 ca consecință acea Întinerire a pletorei, care face din secolul al XlX-lea una din epocele mari ale istoriei ei. — 355 — La timbra lui Delâcroix, care introduce șl Orienftd tn ta- blourile sale, peisagiu! ese difi rolul sBcttndir de deCOr ftobil' al unei scene din istoria romană, la date fusese redus până atunci, și începe să trăiască o vteâtță proprie, fttn ătehetete «cu lumină depeșteri», șevaletele sunt transportate în tfitytatfil notatei, ttt tați Soarelui dătător dejflftfc f ărimul și hWrfialele își iau lotul for printre holde, colilie și copaci, tă Care, ușă -zicând fac tetă. ■ Efectul acestei transformări a foit prodigios. Dintf’iîh gen accesoriu peisagiul devine unul din cete ttiâi importante îfi Se- colul al XlX-lea, iar marii reprezentanți ai tuit Cotot, Mfflet, Th. RousseaU, Couriut, Troyon, DiaZ, CU. Jacqufcs, Daubighy iau loc printre cete rtitfi însemnate nume ale picturei. Eitși dâu seanța că atborii, zidurile, câmpia, Munții, hu-S partea esențială a urtui peisagiu, ti numai scheletul tui. Ce viu este sOarfele, lumină, Care îmbracă totul Și face câ ătelăș colț să nu mai fie acelaș dela zi la Zi, dela ceas lă ceas. Ut» peisagiu dar tiu edecât un moment al Paterei, — și fiu c6va înțepenit cum' fusese conceput până atunci, — aspectul fugar (>e care 11 ia în contact cu lumina mereu schimbătoare. Dar pentru a puteâ exprimă pe jjânză un astfel de aspect al rtătUrei, în așâ fel ca să deștepte hi privitor impresia pe cate a fielacrbix 'te Va Whpieă de lumină. Vă gbnl negrul și albul cutat, care ¹ natură partea ei tragică, de opoziție In sforțarea spre fericire a omului. La orice tablou de Millet ni se pare că auzim teri- - bilul : In sudoarea frunței iți vei c&știgă pâinea. Această con- '■ cepțienu e și a lui Grigorescu. Millet însă făcuse o descoperire fericită. El iși dase seamă de impresia puternică ce poate produce o figură umană pusă, intr’un cadru al naturei care să contribue a intensifică starea, de spirit sauideia pe care pictorul vrea să ne-o sugereze. De aici legătura așă de intimă intre figurile și peisagiele lui MilleL El n’ar fi putut spune ca Corpt: «Vând peisagiu), iar figurile. Ie dau gratis». La el figura eră sufletul peisagiului. Spre acești doi se Îndreaptă Grigorescu după o scurtă: , ședere la Paris. Pe amâ’hdoi acești înnoitori ai artei critica de azi li pune alături de geniele cele mai mari ale picturei, dar opinia publică de atunci li ignoră aproape cu totul. Izolați, săraci,, fără comande, văzându-și tablourile refuzate la Salon câți-va ani numai Înainte de sosirea la Paris a lui Grigorescu, ei n’aui ₇ nimic care, să atragă. Trebuiă instinctul artistic al lui Grigorescu, trebuiă mar ales acea sănătate de apreciere, nefalsificată de nici o Învăță- tură apriorică școlară, pentruca In mijlocul tumultului Parisului să audă chemarea ce-i veneă din Barbizonul liniștit, de care, și-a legat numele cea mai mare școală de peisagiu. Plecat să facă un studiu de arbori In pădurea dela Fon- tainebleau, el nu se mai Întoarce la Paris. Timp de șase ani rămâne la Barbizon, lucrând fără preget,, perfecționândb-și tehnica, pentruca mai ușor să poată exprimă apoi ceeace simțeâ pulsându-i in suflet. Cu puterea de adoptare proverbială a Românului, care “face ca el să-și asimile aprdape jucându-se rezultatele unor — 357 — lungi și penibile sforțări ale altora, cp tenacitatea care-i eră» proprie și cu o putere de muncă unică, el ajunge, pictând tot' ce-i cădeă sub ochi: portrete, scene, peisagii, natură moartă,, să stăpânească in mod desăvâșit mijloacele de expresie. Ce se va perfecționâ încă în el,, după 67, nu vor fi atât resursele tehnice, ci sufletul, care, păstrându-și sinceritatea de- săvârșită pe care o avusese și până atunci, va merge cu o seninătate și o dragoste de natură aproape ) covârșește în multe județe pe al titularilor. * Seminaritle erau numai de 4 clase; în clasa L se primiau absol- venții cursului primar. * De cunoștințe pedagogice nici vorbă. - — 371 — face măf'mult decât cantitatea, și voiu preferi totdeauna pe unul care știe patru clase Înaintea altuia care știe rău șapte >. In privința profesorilor secundari mă mărginesc să citez, din aceiaș raport, următoarele (pag. 23 seqq): ■ , Până la Martie 1879, admisiunea în corpul didactic secundar se făcea printr’un concurs, la care se admitea oricine poseda bacalaureatul și trecea. un concurs numai asupra materiilor, ce avea să predea; ba încă artic. 368 din lege permitea numirea numai pe baza a doi ani de proponimente. E mare numărul celorce s’au strecurat în învățământul secundar, prin acest din urmă mod. După legea din 1864 a fost o periodă de creațiune repede de școli și lipsind personalul s’a numit o mulțime de suplinitori, cărora nu se cerea măi nici o condițiune; toți aceștia au fost după doi ani numiți provizori? Nu se țineăseamă de vârstă: tineri, cari au absolvit liceul la Iunie, la Septemvrie următor au fost numiți profesori secundari; unii erau în vârsta de 17* ¹/» ani? . In 1879 se modifică legea, dar acum se cere licența și doctoratul în . ramura, din care face parte și catedra. Haret arată, că acum i-a mers prea departe. Dintr’un tablou, pe care-1 publică la pag. 25 se vede, că timpde șase ani, dela 1870/79—1883/4, cele două universități au dat 23 de licen- țiați, iar catedre vacante erau 80 în 1884. <1 Adevărat, că în 1919 numărul licențiaților din Dacia inferioară e cu mult mai mare, dar el totuși ar fi fost insuficient pentru Ardeal, mai ales că nici unul dintre ei nu s’ar fi învoit să funcționeze la școalele medii (civile), în număr foarte mare în Dacia superioară, și mulți nu primlau nici posturi la orice școală normală. Lipsa silește ministerul din București, ca și după 1879 să deie o parte mare a catedrelor vacante la suplinitori, cari se aleg fără să li se ceară,vreun titlnj^aport, pag. 27). Ce măsuri propune Haret pentru re- medierea răului? La pag. 28 zice: înainte de toate trebuie suprimată clauza ■de a se cere licența tuturor candidaților la catedrele de gimnazii și licee. Concursurile să se facă mai serioase, iar de titluri să se țină un compt mai exact decât în legea veche, fără a le da însă importanță exclusivă ce le dă - legea nouă. Haret crede concursul necesar, de vremece, în împrejurările rie după 1884 nu posedă nici un alt criteriu suficient pentru¹ a judecă apti- tudinile candidaților. Acest concurs însă să se facă astfel, încât un candidat pentru cursul inferior va.fi examinat, pe lângă materia ce face o.biecțul catedrei vacante, și de aceeaș materie din cursul superior; un candidat pentru cursul superior ar fi examinat de oarecari părți din studiile facul- tăților, cari să fie de aceeaș specialitate și de un ordin superior. Haret mai ■atrage atențiunea și asupra faptului, că prin alte țări numirile se fac aproape numai după scrieri. ' - / * Provizor, după legile din vechiul Regat, t titular? _ . ’ Cești a mai vechi ne reamintim încă scandalul fabricilor de baca- 1 aureați, în cari se prefăcuseră unele institute particulare. De altminteri pentru a fi admis Ia bacalaureat se cereă într’un rând numai Certificat de absolvirea clasei 6.și 7 de liceu, materia din cl. 1—5 fiind socotită dispen- sabilă. Profesori cu astfel de pregătire au fost în vechiul Regat cu duiumul, jiu numai până în 1884, ci și până târziu după aceea. . y , _ ■■■ — 372 — Oare în 1919 nn s’a urmat în Ardeal cu mult mai temeinic în pn> vința aceasta? Foștii învățători admiși pentru școalele medii aveau dejfe școală și examen din cursul imediat superior (școala normală de Sălașe), iar cei pentru școalele normale făcuseră cele două cursuri de vară și un l examen special, în scris și oral, nu numai în specialitățile lor, ci și din * * studiile pedagogice, ca de altminteri și cei pentru școalele medii. Tot așa . preoții admiși pentru licee. > Cunoaștem și noi lucruri triste despre unii colegi cursiști. Unul, la un liceu dintr’un oraș mare al Transilvaniei, s’a dus nepregătit la oră, așă' - că s’a încurcat făcându-se de râs Înaintea elevilor. Altul e un cunoscut vânător de ore suplimentare. Directorul unei școale civile de fete mi-se plângea, că profesoarele vin nepregătite la oră, așă că de multeori perd- timpnl în zadar. Iar sfatul directorului de-a se pregăti în scris pentru fiecare lecție l-au luat în râs, căci «pentruce au făcut examenul, doar nu o să mat ■■ învețe și după aceea»! O astfel de mentalitate dovedește, că cei stăpâniți de ea nu sunt vrednici de-a fi membri ai corpului didactic. Celce crede,, că patalamaua obținută în urma examenelor îl dispensează de-a mai învăță' pentru sine, celce nu-și dă seamă de importanța alegerii și grupării materiei de învățământ, părăsească-1. Dar pentru cei de felul acesta nu ne e permis- să generalizăm. Vina, că sunt astfel de exemplare dăscălești, cade asupra- autorității competente, care trebue să iee măsuri preventive. Vedem deci, că până bine de curând mijloacele pentru rezolvirea chestiunii recrutării corpului didactic au pricinuit și în vechiul Regat ne- mulțumiri îndreptățite, și aceasta mai ales din două cau^e: întâiu, că nu s’a.- ' ținut socoteală de starea reală a lucrurilor, apoi pentrucă diriguitorii învă- țământului au crezut, că vor puteă deslegă toate încurcăturile prin legi și. regulamente cât mai bogate în formule și variind cât mai des.¹ Datoria noastră, după experiența ce s’a făcut tot în învățământul românesc, e să aplicăm cât mai bine mijloacele potrivite stării reale. în ce privește răspunde cu o listă cel puțin tot atât de lungă de cusururi atribuite acelora. Firimițându-ne activitatea și cu căutarea reciprocă de defecte, nu putem ajunge la atât de dorita și necesara unitate sufletească cu ajutorul culturii naționale. Cel puțin școala să fie ferită de-a deveni o instituție, în care să se cerceteze vrednicia cuiva după calitatea de Muntean, Moldovan sau Ardelean, căci în privința pregătirii corpului didactic, diferența între cel de dincoace și de dincolo de Carpați e prea mică. Noi dascălii vom pricepe rostul vremurilor de acum numai crescând o generație, care să se- simțească numai românească. Victor Laz&r. Cxonlcâ. CRONICA CULTURALA. Comemorarea lui Giuseppe Ma- zzini. Se^ împlinesc 50 de ani dela moartea lui O. Mazzini. Societatea ro- mană cu o-splendidă unanimitate a ținut să-l comemoreze. Imagiunea marelui bărbat genovez e afișată pretutindeni: din fiecare colț și in vitrine ne pri- vește chipul sever și admoniator în tăcere, ca' anumiți sfinți din cadrul vreunei biserici învechite... Oiuseppe Mazzini a fost apostolul libertății ita- liene, profetul independenței popoa- relor noui, preparatorul nouilor con- științe sociale. Un vizionar, agitator, educator, disciplinitor conștiințelor umane și politice. Democrat convins, dușman omnipotenței bisericești și cu toate acestea adânc religios, republican de profesiune,-fără însă a se opune cu o dușmănie sălbatică monarhiei... Vieața lui stă ca o oglindă și un " exemplu vrednic de urmat tuturor ge- nerațiilor viitoare. Aurel Contrea. * Odinioară și acum. Răsfoind mai zilele trecute pentru niște date, Istoria- literaturii maghiare de Pinter lenti, ‘ mi s’au oprit ochii asupra pp. 26—27, în care e vorba de primele ziare din Ar- deal și de două articole publicate în cel dintâi ziar maghiar din Ardeal. Cum aceste articole aruncă o lu- mină destul de vie nu numai asupra felului cum înțelegea ziaristul acelor vremuri să se achite de îndatorirea sa de ziarist, ci și asupra mentalității și- ipersensibilității consilierilor comunali de pe atunci, am crezut că nu sunt lipsite de interes nici pentru cetitorii r acestei reviste. lată, în rezumat, aceste pagini. Cel dintâiu ziar din Ardeal Sieben- burger Zeitung — împreuni cu adaosul: său Intelligenzblatt, în care se publicau anunțuri, oficiale și particulare, pre- țurile pieții și știri personale — apare,. ¹ Pîntirlenfi: «Amagyar irodalom. tbrtenete Bessenyei Oy. fellepesetdl . Kazinczy F. halâlaig». Voi. I. Budapest 1913. Ed. autorului. — 374 - •de câte două ori pe săptămână, la în- ceputul anului 1784. Prețul abonamen- tului pe */, de an eră 2 floreni și 15 -creițari. Concesiunea a primit-o, încă -din toamna anului 1783, tipograful din Sibiiu Martin Hochmetster, ca editor și redactor. în anul 1787 foaia principală își schimbă numele în Hermannstădter ■Kriegsbote, iar la 1791 în Siebenburger Bote. Până la 1837 acesta a fost unicul ziar german în Ardeal. La 3 Aprilie 1790, după moartea bătrânului Hochmeistef, fiul acestuia, cu acelaș nume, scoate primul număr din ziarul Erdflyi Magyar Hirvivb, cel dintâiu ziar maghiar din Ardeal. Tânărul Hochmeister¹ însă, In curând își aprinde paie ’n cap cu În- drăzneala cu care începe a scotoci prin afacerile interne ale orașelor. Lâ guvernul Ardealului sosesc plângeri peste plângeri contra lui. Una din aceste plângeri o Înain- tează consiliul comunal al Clujului, In urma unui articol, in care eră învinuit că pe păzitorii orașului îi recrutează dintre Țigani și alți pierde-vară. Nefiind știrea adevărată, membrii consiliului orășenesc pretind pedep-> sirea exemplară a ofensatorului. O altă plângere, analogă, înain- tează Brașovenii. Aceștia s’au simțit ofensați din cauză că 3 petreceri nu strică, domnilor jud'ecă- tori?... -... ■' Ziarul maghiar nici n’a mai dus-o \ mult, cel german, Insă, a mai vegetat ani de-arândul — cu câte 150 de abo- •-.« nenți — dar știri politice n’a avut voie ; să mai publice. Așă erau obrazele pela anul Dom- nului 1800, — simțitoare de tot. Roșiau. și reacționau la cea mai mică atingere. Să nu uităm, însă, că nu e vorba de obraze românești, ci străine,- care pă- _ strează încă și azi sensibilitatea dela 1800 și, în urma aceasta, și tonul ur- ’« banităpi în critica pe care o fac altor J obraze. ? Noi, Românii, am rupt-o de mult cu această mentalitate ruginită, cu acea- stă sensibilitate ridicolă. - Noi, care am crescut în era iuf- . tului rusesc, a haimanalelor și chili- s pirgiilor turcești, a afurisitei dihonii și ' : procopseli grecești, noi ne tratăm per: - hoți, bandiți, escroci, canalii, pușla- J male, șarlatani.. ■■ Dar cui îi mai trăs-- j nește prin minte să se sinchisească de j aceste atribute, devenite epitete or- nante pentru oricine se încumetă să 1 joace un rol public !... , q Azi, ca să mai putem irită epi- . 4 derma atrofiată a obrazelor, trebuie ? să căutăm alte expresii, mai tari. | — 375 Și suntem siguri că inteligența atât Noi am progresat față de 1800. ■de inventivă a Românului le va pune Am progresat al dracului, în curând in circulație. ' Ax. Bandit. Cărți românești. lacob Negruzzi, Amintiri din '[n- nimea*. București, editura «Viața Ro* mânească», Calea Victoriei 37. Prețul 25 lei. După O. Pa nu, N. Oane și alții vine, in Sfârșit, cu amintiri dela cea mai însemnată societate literară româ- nească din jumătatea a'doua a seco- lului trecut și dl lacob Negruzzi fo- stul secretar general al Jnnimei. Tre- bue să recunoaștem că acestea sunt cele mai documentate amintiri din câte s’au scris asupra rostului și rolului «Junimei». Poate chiar prea documen- tate. Din pricina aceasta nux sunt atât de delicioase ca paginile spirituale ale lui O. Panu, nici atât de înduioșătoare ca «Zilele trăite» ale lui N. Gane. In adevăr multe din improvizațiile auto- rului și ale.altor Junimiști la tradițio- nalele lor banchete puteau lipsi, fără ca să sufere ceva integritatea cărței, din contră ar fi câștigat calitatea ei. E puțin simpatică și ostilitatea arătată unora dintre membri cei mai valoroși ai «Junimei» (A. D. Xenopol, N. Xe- nopol etc.). E deosebit de bine docu- mentat capitolul XIV Eminescu, poate cel măi interesant din întreg volumul. Reținem din «Incheere» următoarea convingere deplin întemeiată a auto- rului: «că o asemenea societate nu s’a putut formă decât prin concursul unor împrejurări cu totul deosebite. A tre- buit să se întâlnească într’un oraș de provincie, departe de sgomotul cen- trului politic, un'număr de bărbați, ti- neri, la care plăcerea literaturei și in •deobște a ocupațiilor intelectuale, să fie deopotrivă de vie. Aceștia au tre- buit să fie intr’o situație materială inde- pendentă, așă ca să aibă de unde ajută pe alți tineri, lipsiți de mijloace, ce le păreau a aveă talent și sârguință. A trebuitca membri Junimii să-și re- cunoască deplin meritele unii altora, și ca nici un sentiment de invidie* cât de ascuns să nu tulbure seninătatea constantă a relațiilor lor. Condusă de asemenea bărbați și în asemenea îm- prejurări, negreșit că societatea a putut ținea atâta timp, chiar lipsindu-i desă- vârșit orice organizare exterioară. Dar împrejurări identice nu se vor mai re- petă ușor în vieața unui popor, și de aceea o a doua ediție a unei asemenea societăți va fi, poate, cu neputință în timpuri viitoare». Ce privește meritele acestei so- cietăți, sunt caracteristice părerile fo- stului ei secretar: «Viitorul singur se va rosti cu nepărtinire', când nqi nu vom mai fi. Totuș credința mea este că Junimea va păstră o pagină în istoria literaturei române, căci prea am avut noi înșine plăcere la lucră- rile noastre, pentru a nu'fi adus mul- țumire și folos și publicului celui mare. , Vor Veni mai târziu alte societăți mai ' învățate, poate mai actiye și mai neo- bosite, însă nu va mai fi nici una care să nu fi făcut lucrări serioase într’o formă atât de veselă, de plăcută și de neobișnuită». Iată, în câteva cuvinte, însemnă- tatea indiscutabilă a vestitei societăți literare «Junimea». ' I. G. 376 Tudor Răzeșii, Șezători de seară. Povești, hazuri, glume, ghicitori, zi- cători, socoteli de petrecere, cântece, umbre pe păreți. București 1922. «Viața Românească», Calea Victoriei 37. Pre- țul 16 lei. Precum arată subtitlu), lucrarea de față e o culegere de literatură popu- lară românească, mai mult de haz și veselie, decât de învățătură și recule- gere. Totuș nu e neglijată nici partea aceasta. Povestirile, proverbele, cân- tecele cele mai multe au și un scop educativ. Așa sunt «Vorba bătrânească face un galben», «Dați de pomană» etc. Tocmai de aceea aflăm că strică toată at- mosfera aceasta senină povestirea «Bi- nele făcut se uită», al cărui adevăr chiar dacă se practică atât de des în vieață,. nu trebue să se recomande, (ac.) Reviste românești. „Adevărul literar și artistic" aduce în Nr. 70, 71 și 72 a. c. obser- vațiile foarte întemeiate ale unui bă- trân scriitor al nostru asupra limbei românești așă cum o stropșesc ziarele și revistele din capitală sub titlul «Pă- săreasca de azi». Fiind făcute aceste observațiuni de unul din cei mai buni și mai recunoscuți scriitori ai noștri, ele nu pot rămânea neremarcate. E bine să se știe că astăzi nu «se strop- șește» limba în proviinciile alipite ca odinioară pe timpul lui Titu Maiorescu, ci in însăși inima țărei românești, la Bu- curești. Pericolul e cu atât mai mare, fiindcă exemplul capitalei e molipsitor. Să ne ferească Dumnezeu să nu ajun- gem și noi ca Ungurii în timpul din urmă, când în urma influenței nefaste a Budapestei se formase un jargon specialbudapestan. Un astfel de jargon- vreau să creieze și la București zia- riștii pripiți și literații scăpătați, cari scriu «într’o păsărească, pe care n’o înțeleg nici Românii, nici Francezii». Reproducem și noi ca o monstruosi- tăți de limbă următoarele exemple: «simulacrele sensibilităților în cerce- tarea morbidă», «candoarea ignoran- ței», apoi frasa: «In agresiunea gene- rațiilor literare spre deveniri anticipate, în desolidarisarea cu trecutul dusă până la discontinuitate, în .simulația universală a unei sensibilități deferite, 7?. Cosmin stă înfipt ferm în locul co- mun și banal, cu o seninătate ce-1 ri- dică deasupra promiscuității». Cu toată dreptatea se întreabă autorul: «Intre cele vre-o douăsprezece milioane de Români câți oameni se vor fi găsind, care sunt în stare să ’nțeleagă scrisa marelui măestru ?» Iar dacă nu scriem pentru a ft înțeleși, ce folos de toată înțelepciunea adusă dela Paris! (ic.) • O operă națională. La Bucureștii, cei urgisiți de atâta lume, apare o re- vistă săptămânală pentru copii cu nu- mele «Lumea Copiilor» editată de dl, Gh. Filip. în România, asemenea revistă, pusă în serviciul educațiunei vlăsta- relor noastre, n’a mai existat niciodată. Revista se prezintă admirabil din punct de vedere tehnic; iar în ceeace pri- vește valoarea literară, ea se găsește la înălțimea apostolatului de cultură urmărit Ceeace însă cu adevărat o ridică la culmea așteptărilor tuturora, neîn- trecută în această privință, sunt de- semnele din text. Orice fragment este ilustrat. Astfel copiii, citind textul,, prind mai ușor sensul subiectului tratat, din înfățișarea lui în schițe. •ti- — 377 — E poate singurul mijloc de a face «a o lectură sănătoasă să fie și citită -cu mare interes. Copii de azi sunt România mare de mâne. Ei trebuesc pregătiți, întă- riți, âșâ fel, încât umerii lor să nu se încovoaie sub greutatea răspunderii față de Dumnezeu și de oameni, în ceeace privește truda lor, care trebue pusă în serviciul fericirei Patriei mult iubite, a noastră, a tuturora. Creșterea copiilor nu se poate face decât ferindu-i de toate ispitele și dându-le hrană in deajuns, bună, sub- stanțială, ca să poată crește așă cum vremea de astăzi mai strașnic ca tot- deauna, cere. îndepărtați pe copii dela cinema- tografele unde se rulează filme otră- vitoare. Feriți-i de societatea rea. Dați-le lecturi bune. Dar mai știm că părinții cei dintâi trebue să guste din hrana trupească pe care o dă copiilor lor, ca să știe dacă hrana nu e prea ferbinte, sau dacă nu e prea sărată, dacă are gust bun sau nu. Tot așă să facă ei și cu hrana spirituală, dar tiu numai părinții, ci și luminătorii poporului. Și ca o dovadă, că în România mare, lumea înțelege rostul acestei pu- blicațiuni săptămânale, că românuLe înzestrat dela natură cu simțul neal- terat al alegerii lucrurilor bune și al ■ îndepărtării cu scârbă a lucrurilor rele, amintim că «Lumea Copiilor» este ce- rută în număr de mii de exemplare în toate orașele din țară. Și mai ținând socoteală că editorul acestei publicații, vrea cu orice preț ca vlăstarele noastre să fie pregătite îndeajuns pentru in- trarea triumfală pe poarta care duce la ' mântuirea neamului și a fericirii Patriei* putem afirmă fără rezerve, că această întreprindere înseamnă operă națio- nală, aflată îh creștere continuă. Volbură Poiană. Cărți „Faust*, partea I, în trad. lui Ion Gorun (ediția a Ill-a). «Cartea românească»’ a avut no- rocoasa ideie să editșze din nou mi- nunata traducere al lui Ion Gorun (dl Alex. Hodoș). Traducerea a apărut mai întâi în 1906. Faptul că ediția I. și a II. (a Il-a populară), s’au epuisat și că se simte trebuința unei nouă ediții — trebue să umple de bucurie pe orice iubitor de literatură. «Faust» este una din cele mai ge- niale opere din câte s’au scris vreo- dată — au declarat-o sute șt mii de învățați și arîiști-poeți — și se poate convinge despre aceasta oricare cititor care se respectă, firește, dacă își dă ¹ 14 Lei, brdș., «Bibi. Scriitorilor străini», 204 pg. străine. puțină osteneală la citit și nu aleargă peste pagini ca jocheul, la uește aler- gări de cai, numai ca să știe «cum s’a sfârșit» conflictul. O «carte de căpătâi», pe care să o citești pe îndelete, să-i guști frum- sețile treptat-treptat, să-ți dai seama de fiecare scenă, de fiecare argumen- tație a lui Faust, esența' omului cu idealuri, scrutător, și a lui Mefisto, care este spiritul negațiunii. Și cât de actuală este opera acea- sta în zilele noastre! La fiecare pas îți tresare inima. Sbuciumul omenesc este redat în «Faust» într’un mod ma- gistral, «Faust» este omul care vrea să pună punctul pe i, care vrea să știri- cească problema existenței,-cu prețul 378 a mii de suferinți, cu prețul vieții sale chiar, ducând o luptă grea, de Pro- meteu cuceritor de lumină. Omul care suspină: <în pieptu-mi două suflete se sbat Și luptă să se rupă deolaltă; în setea arzătoare de iubire Se încleștează unul de pământ; Pe când cellalt se smulge cu ’ndârjire Spre ’nnalții lui strămoși să-și ia avânt!» Mefisto? Se caracterizează singur: «Sunt spiritul acel ce veșnic neagă! Cu drept; căci tot ce ia ființă-acî E vrednic în neant iar a pieri; Ființă dar mai bine n’ar fi luat. Deci toate cele ce numiți păcat, Distrugere saii răul cu-un cuvânt, Sunt elementul meu; acesta sunt». Lupta aceasta între ce este bun și rău, nobil și mojic, curat și pervers din om — e descrisă strălucit în «Faust», și — spuneți-mi — dacă s’a dat vreodată luptă mai îndârjită în pieptul omenesc ca în ziua de astăzi ? Ori cât de «avansați» să fim, ori cât să ne batem în piept cu invențiile recentissime — «Faust»-ul lui Ooethe n’a îmbătrânit, fiindcă are suflul eter- nului omenesc în sine. Deschideți cartea și citiți: Mefisto își bate joc de vorbărie: «Cu vorbe de minune se discută, Cu vorbe un sistem se execută, în vorbe minunat se poate crede, Din vorbă nici o iotă nu se pierde...» Faust oftează: «Suntem deprinși să-și bată joc oricine De ceeace nu înțelege el — Adesea ce-i frumos și ce e bine îi cade greu și mârâie rebel...» Alte exemple s’ar putea aduce cu zecile. Câte controverse peripatetice, câte argumente cinice și rabuliste, de par’că ar veni de pe buzele unui po- litician contemporan sau par’că ar fi cuibărită în inima unui profitor de răsboiu — câte scene pline de gin- gășie imaculată și de vigoare virilă S — ce fantazie apocaliptică într’unele ’ locuri și ce orizonturi largi, largi, în- ț cât te apucă amețeala sufletească câte \ odată! .5 La ce rezultat ajunge Faust? ț Faust, după ce a cutrierat pretu- ] tindeni, după ce a gustat din păharul j tuturor «plăcerilor lumești» și Ie-a j simțit nimicnicia — găsește, la sfâr- ț șitul vieții sale, singura bucurie su- j fletească, adevărata bucurie a unut j pământean, în muncă, în acțiunea al- 1 truistă, în activitatea de albină — și 1 moare liniștit, pe lângă toate hoho- j tele lui Mefisto. ; 1 lată monologul elocuent al lui Faust înainte de a murî din partea a Il-a, ! din care încă n’a apărut traducerea 3 românească, dar pe care o pregătestfr-^M poetul /. U. Soricu, (îl redau în ducerea mea proprie): âjM «Al sapei sgomot mult îmi place mie Este mulțimea care-mi robotește Și care ’mpacă glia cu ea însăși — De granițe la valuri împrumută, Incercuind cu margini strânse marea... ; O mlaștină se ’ntinde unde-i munte Pestilențează toată-agonisita — Mocirla puturoasă s’o uscăm Ar fi acuma culmea muncii noastre. Așă dăm loc milioanelor de oameni Cu trai, de sigur nu, activ și liber. Să fie câmpul verde, roditor: Om, animal ca bine să se simtă Pe noul lor pământ — colonizați — La fel legați de-a hâlmului putere De-un neam ce-i îndrăzneț și muncitor. Lăuntru — o țară — aici, paradiziacă — Să fiarbă valu’-afară, pân’ la dig, Căci, când va vrea mistuitor să spargă, Aleargă cei aliați să ’nchidă golul. - — 379 — Da ! sunt pătruns de-acestțel de-a, vedeă, E ce-i nud bun din mintea omenească, Căci vieață — libertatea — să se dea La cei ce zilnic au s’o cucerească. Și-așă petrec, de griji înconjurați, An închiegat- copii, moșnegi, bărbați. Așă mulțime deasă înțeleg! Aș vrea și eu ca, liber, să mă leg De un neam in libertate. Aș rosti: Ești prea frumoasă clipă, nu pieri! Iar urma mea din zilele trăite Nu este vreme care mi-o înghite! Și presimțind eu marea feri.cire Trăiesc acum clipita peste fire...» [moare]. • * Traducerea dlui Hodoș este o po- doabă a literaturii românești. Să'nu fie casă de intdectual român in care să nu se citească și comenteze. Este medicină sufletească ceeace ni se oferă aici și medicului-tradu- cător ar trebui să-i fim mult mai recunoscători. Unde sunt mecenații noștri cari să se îngrijească de tradu- cerea altor opere frumoase similare — dând putința dlui Hodoș să perseve- reze pe cărarea aceasta și să nu-și izidească puterile cu bucătăria gaze- tărească? Ar fi o datorie de. onoare pentru ceice se mai gândesc în ziua de astăzi că omul nu trăiește numai cu stomahul, ci că mai există și spi- ritul, care cere de mâncare. Firește, apelul acesta va sună mul- tora grozav de ne-la-locul-său,- căci astăzi se fură coroanele de argint de pe sarcofagul magului xiela Weimar, astăzi îi este periclitat chiar și muzeul în casa natală, din Frankfurt, astăzi șterpelesc «gheșeftarii» chiar și manu- scrisele lui Goethe din muzeul din Weimar,' ca să le valorifice. Afaceri «lucrative» — și-atât! Horia Petra-Petrescu. Jahresbericht des Instituts fiir- rumănische Sprache zu Leipzig (XXVI.—XXIX.), herausgegeben von Pro]. Dr. Oustav Wdgand. (Kom- missionsverlag von Johann Ambrosius Barth, Leipzig 1921, pg. 191. Mărci 24). Acest anuar cuprinde trei studii: Dl Hermann Briisk^ studiază Elemente rusești și polone în limba română, iar conducătorul seminarului Dr. Gustav Weigand semnează pe celelalte două : Origina numelor de râuri siut-carpatice în România și numirile apdative bul- gărești, originea prescurtările și diri- vațiiinile lor. In cel dintâiu studiu se urmăresc în limba română toate cuvintele can sunt de origină rusească sau poloneză. Deși această contribuție a dlui H. Briiske poate fi privită ca un serios studiu în această privință, totuș chiar după mărturia dlui Weigand dela pag. 5, este abia un început și de aceea multe afirmațiuni din domeniul voca- bularului sunt îndoelnice, multe sunt încă de îndreptat, iar criteriile fonetice nu sunt încă deajuns de bine stabilite din cauză» că nu există un material suficient' toponimic ca să ușureze ‘ fixarea unor anumite puncte de ju- decată mai precise. Cele aproximativ 400 de cuvinte pe țari autorul le găsește ca împru- muturi în limba română din limba' rusă au pătruns la noi încă din cele mai vechi timpuri, căci mult înainte de întemeerea Principatului moldo- venesc Rușii mici locuiau în apro- piere și împreună cu Românii (pag. 52). Această influință primitivă ru- . sească și-a avut sfârșitul după anul 1500, ceia ce-ar dovedi, după părerea autotului, că vechile așezări rutene pe cari le ypr fi găsit Românii la des- călecatul lor în aceste părți s’au perdut, dizolvându-se, în massa de populațiune românească în plină expansiune. — 380 — Unde se va fi petrecut acest proces ruteahă se raportă la toate felurile des manifestare ale vieții țărănești. CeleguX^ câteva cuvinte în strânsă legătură cn9H| vieața păstorească ca buhaiu, hulub și tabun arată că Românii fiind un *.'9 vechiu popor de păstori au împrumutat foarte puțini termeni cari se rapor- sa tează la creșterea vitelor (pg. 55). , împrumuturile din limba polonă 3 s’au făcut în mod direct din această 9 limbă, și în mod indirect prin mijlocul influenței rutene. Comerțul de transit prin Moldova între răsărit și orașele ' ,a Germaniei străbătând și Polonia, au mijlocit într’o foarte mare măsură această influență. | Influența modernă rusească s’a , ", manifestat datorită deselor interven- 'j țiuni și ocppațiuni ale armatelor ru- J sești în Principate. Lipovenii, renu- ; miți pescari, așezați din pricina ace- stei îndeletniciri mai cu seamă la gu- ' ’ rile Dunării, au introdus unele cu- vinte în limba românească cari pri- vesc mai cu seamă ocupațiunea pescă-' ritului (pag. 66)? ■ Studiul dlui O. Weigand: «t/r- j sprung der siidkarpathischen Fluss- j namen in Rjimănien* cercetează eti— '■ mologia cursurilor de apă din Oltenia, Muntenia, Moldova, Bucovina și Ba- J sarabia. Fără a intra in amănunte este totuși foarte interesant de insistat asupra concluziunilor acestui studiu, mai cu seamă, că studiile asupra topo- : nimiei ținuturilor noastre românești . sunt așă de puține, și cu toate acestea extrem de interesante prin materialul foarte prețios pe care ni-1 oferă pentru . deslușirea atâtor probleme ce intere- 3 sează trecutul nostru. Următorul tablou ne arată, pe provincii, numărul cursu- rilor de apă după origine: ' — 381 — Bulg. Rut. si.- Rom- Magh. . Kum. Tat. Hiat Nelim. Oltenia 23. --- --- 5 6 3 ---> 4? --- ' Muntenia 32 4 --- 8 (2) - 4 15 1 3 Moldova și Bucov. 10 54 8 24(7) 18 6 1 8 Basarabia --- 13 --- 8 (6) ---- --- 17 ' 4 Suma: 278 1 65 71 8 45 28 24 19 4? 15 100% | 23% 27% 3% 16% 10% «% 6% l’/« 5% După cum se vede în Muntenia predomnește elementul bulgăresc', în Moldova cel rutean (Klein rtissisch), în Muntenia se- întâlnesc' și unele nu- miri cari arată o influență sârbească, dar prea puține. Elementul maghiar se vede în Muntenia și regiunea Amâ- radiei și într’o mică măsură în părțile Buzăului, iar în Moldova în părțile Bistriței și pe valea Trofușului. Numiri de ape de origină' tătărească se găsesc numeroase mai ales în Basarabia, știut fiind că în părțile Bugeacului au stat multă vreme Tătarii. Studiind numirile de apă terminate în — ui ca Bahlui, Stihului, Derehlui, Covurlui, Turlui, Vaslui, Văsui, Teslui, Urlui, Cdlmățui etc., autorul 'conchide că terminațiurtea ui este numele ge- neric uj care în dialectele asiatice în- semnează vale, și care a ajuns In to- ponimia noastră probabil datorită unei serioase influențe cumane. - ; Intru urmărirea și pentru ajungerea Înaltului scop, ce „Aso- - ciațiunea“ și-a .fixat dela întemeierea • ei, întotdeauna cei tncre- ' ■ dințați cu. conducerea multiplelor ei lucrări au stăruit ca această instituțiune, scumpă tuturor Românilor, să progreseze și să. dea maximul da rezultate, îngăduit de împrejurările nespus de grele, tn cari a trebuit să-și desvoalte activitatea pentru progresul nea- mului nostru. In modul acesta .Asociațiunea⁸ a ajuns să fie, și sub în- . delungata dominațiunp străină, cea dintâi societate culturală a poporului românesc din părțile de dincoace de Munți. ’ 'Dar, este un adevăr cunoscut și recunoscut, că această so- cietate a rămas și în, noua eră a României întregite cea mai de seamă societate pentru propaganda culturală în massele largi ale poporului nostru. Ca, Insă, aceșstă instituțiune, apreciată după merit de toți oamenii de bine, să-și poată îndeplini, și In nouăle împrejurări, frumoasei ei menire, are trebuință neapărată să fie îmbrățișată și sprijinită în cercuri tot mai largi, ceeace în unele regiuni, con- ‘ statăm cu bucurie și recunoștință, se și face tot mai mult, din : zi 4n zi. - Dar interesul pentru problemele îmbrățișate de ,Asociațiune“ trebue să devină general, pentrucă numai astfel această institu- țiune. va. puteâ să ia avântul dorit și cu ea dimpreună și cultura neamului nostru să străbată în toate satele și cătunele. Iată, deci, pentruce, Onorate Direcțiuni, și cu această oca- 'ziune, ne adresăm cătră D-Voastră, reamintindu-Vă importanța problemelor îmbrățișate da „Asociațiunea“ noastră culturală și. Tugându-Vă, să stăruițț din toate puterile pentru generalizarea lor în tpate comunele din despărțământul ce conduceți, ca, astfel, sămânța binelui să fie răspândită pretutindeni, și pe această cale. Problemele de care au să se ocupe Onor. Direcțiuni ale de- spărțămintelor sunt fixate în general în § 39 al Statutelor „Aso- - ' — 383 — ciațiunii“, din cari Vă trimitem și de astftdată câte un exemplar; iar felul organizării despărțămintelor (a adunăriicercuale, a co- mitetului cercual și a agenturilor) și atribiițiunife-acestOra se cu- prind in §-ii 40—47 ai Stătutelor^ ' ' In baza acestor rugăm Onor. Direcțiuni ale despărțăinin- telor ca : ■ ' < 1. In adunarea cercuală ordinară ă despărțământului, ce are să se țină, în sem. I. al anului: a) să aranjeze, unde nu s’a făcut încă, chestiunea houei arondări a despărțămintelor, avându-se în vedere ca despărță- mintele, constătătoare din comunele a două sau mai multe plase, să fie desfăcute în atâtea despărțăminte din câte plase fai con- stat până acum, eventual recomandând comitetului central per- soane potrivite, care să organizeze houăle despărțăminte, de au să fie desfăcute din desp. principal de până acum.. b) Fiindcă în acest an se face reconstituirea comitetului central, pentru uniformizare, rugăm despărțămintele, să-și recon- stitue și ele comitetele cercuale. c) In adunarea cercuală se va desbate cu toată seriozitatea chestiunea organizării agenturilor comunale și a bibliotecilor po- porale, făcându-se pașii deiipsă, unde nu s’ai* fi făcut până acum, pentru constatarea: unde să află astfel fie agenturi și biblio- teci și din câte exemplare constau bibliotecile, stăruind, totdeo- dată, pentru sporirea, distribuirea la cetitori și îngrijirea cărților din aceste biblioteci. , - Pentru sporirea bibliotecilor existente contribne, după pu- tință, și comitetul central, iar în comunele unde se vor înființa nouă agenturi ale „Asociațiunii*, comitetul va trimite Câte o bi- bliotecă poporală. . d) De neapărată trebuință pentru 'deșteptarea interesului ge- neral în scopul ridicării culturei neamului iiostru este, câ din toate satele din despărțământ, dar în tot cazul din comunele cu agen- turi, să participe măcar câte 2 reprezentanți la adunarea cer- cuală; iar câte 2 reprezentanți ai fiecărui despărțământ să par- ticipe în» fiecare an, la adunarea generală a lAsociațiunii*. In adunările cercuale fiecare agentură va raportă, prin tri- mișii săi, asupra tuturor lucrărilor îndeplinite în cursul anului. e) Adunările cercuale în multe locuri au devenit înălțătoare serbări culturale, cu programe din cele mai bogate, cuprinzând ' ■ „ 5* 384 câte un frumos cuvânt de deschidere, conferențe -pentru popor, reprezentațiuni de teatru, coruri, jocuri, nu arareori expoziții de copii, din industria de casă sau economice ș. a. v Acestea ar trebui, introduse pretutindeni, ca unele din cele jS mai de seamă mijloace de cultură și progres. 2. ?In legătură cu reorganizarea despărțămintelor și cu re- ± organizarea sau înființarea agenturilor și bibliotecilor sătești, se impune organizarea Caselor de cetire (Case culturale, Căminuri ... culturale, Case Naționale, sau oricum, altfel, s’ar numi ele), aceste fiind instituții de cea mai mare importanță pentru propagarea ■? cnlturei .naționale. - - . Tocmai în baza acestor ponderoase motive comitetul central a intervenit până acum, prin pressă, la fruntașii comunelor și direct la direcțiunile despărțămintelor, la Comisiile de ocol ^agrare, la comisiile județene de împroprietărire și la comitetul central agrar, ca să se destine în fiecare sat și oraș câte un loc potrivit pentru zidirea, la timpul său, a unei Case Naționale. Rugăm, de _nou, și acum, Onor. Direcțiuni să stărue la or- ganele comunelor de pe teritorul despărțământului, încredințate cu executarea reformei a'grare, pentru obținerea unui loc în fie- care comună pentru Casa Național^ 3. Să se stărue și pentru cooperație, ținând prelegeri pentru înființarea cooperativelor de aprovizionare și desfacere în comun, și pentru înființarea băncilor populare. Statute și îndrumări punem . și noi la dispoziție celorce ni se adresează în acest scop. 4. Rugăm, mai departe, Onor. Direcțiuni, să stărue pentru armonizarea activității culturale și economice a organelor con- ducătoare ale despărțămintelor „Asociațiunii“ cu activitatea ce- lorlalte societăți de pe teritorul despărțămintelor, îndeosebi cu ale Asociațiilor noastre preoțești și învățătorești. ' 5. Pentru cursurile de analfabeți, ce se vor aranjă, „Aso- ciațiunea* pune gratuit la dispoziție abecedarele de lipsă, și ce- lorce se vor distinge prin o activitate rodnică în această direcție, li se pune în vedere și câte un premiu. 6. Dupăce dela reușita lotăriei aranjate de depinde, în locul prim, înzestrarea acestei instituțiuni cu mijloa- ( cele necesare unei desvoltări grabnice și corespunzătoare înaltei sale meniri, rugăm, din acest prilej, Onor. Direcțiuni, să stărue din toate puterile pentru desfacerea unui număr cât mai mare _ 385 —' de loturi ale acestei loterii în comunele de pe teritorul despăr- țământului. '' 7. Totaseinenea ni se ve înlesni lucrarea, ce o facem în interesul ridicării culturei noastre naționale, prin o propagandă intensivă pentru sporirea numărului membrilor iAsociațiunii*. Este de datorința tuturor Românilor de bine, orășeni și să- teni, din toate ^păturile societății, să se înscrie între membrii in- stituțiunii noastre. Se va stărui, deci, și în această privință, mai ales, însă, ca să se înscrie între membrii fondatori și. pe vieață, comunele noaștre politice, cum s’a făcut, la stăruința organelor administrative: în întreg județul Sibiiului și al Năsăudului, apoi, in un număr frumos de plase, ca la Huedin, Giachi-Gârbău, Gherla, Ș- a. " . .... 8. Pentru Raportul general, ce comitetul central are să pu- blice asupra lucrărilor sale și a despărțămintelor, rugăm, apoi Onor. Direcțiuni, să ne raporteze, până la 15 Iunie a. c., asupra activității despărț. în anul trecut, arătându-ne, sau ^ntr’un proces verbal sau într’un raport: 1. Numărul membrilor de toate categoriile; 2. Numărul agenturilor și activitatea acestora, indicând co- munele, în care se află agentură ; 3. Numărul bibliotecilor poporale ale „Asociațiunii“, indicând , comuna, în .care se află bibliotecă și'numărul cărților; 4. Comunele în cari s’au ținut cursuri de analfabeți în iarna anului 1921/22, împreună cu numele conducătorului și numărul celor instruiți; 5. Prelegerile ținute pe teritorul desp. în cursul an. 1921/22, indicând titlul acestora, numele conferențiarului și comuna în care s’au ținut; ' ' x 6. Șezătorile culturale ținute (cu indicațiile din pt. 5); 7. Conferențele și seratele artistice (dff asemenea cu indi- cațiile din pt. 5); 8. A aranjat desp. vfo expoziție în anul 1921122; 9. Averea desp. la sfârșitul anului 1921; 10. *6ă ni se arăte comunele în care s’au înființat Case Na- ționale și cooperative prin conlucrarea despărțământului. 11. In sfârșit atragerii atențiunea Onor. Direcțiuni asupra ultimelor două pagini ale Statutelor, unde se găsește «Legea pentru recunoașterea calității de persoană morală a instituțiunii 386 - noastre, în baza cărora și despărțămintele și agenturile „Asocia- țiunii“, provocându-se la această lege, beneficiază de toate fa- voturile cuprinse în ea, în afacerile oficioase cu centrala, cu de-' W|| spărțămintele și agenturile, cum și cu autoritățile publice, -"Șl Sibiiu, în 25 Aprilie 1922. A. Bârseanu prezident. Romul Simu, secretar. 1 /. Marțian, Urme din răsboa- iele Romanilor cu Dacii. Studiu ar- heologic cu 39 schițe și desemnuri. I.. Publicațiile comisiunii monumen- telor istorice, secțiunea pentru Tran-. silvania. Cluj 1921. Krafft & Drotleff. Al. Lascarov-Moldovanu, Pove- stirile lui Spulby- Schițe și amintiri. Colecția «Ramuri». Craiova, editura «Ramuri». Prețul 15 Lei. Lucian' Blaga, Cultură și cuno- ștință. Cluj 1922, editura institutului de arte grafice «Ardealul». Prețul 10 Lei, • Lucrări de fonetică publicate de losif Popovici. T°. Une prononciation bulgare. Recherches de phonetiqne experimentale -par loseph Popovici professeur de langues slaves et di- recteur du laboratoire de phonetique experimentale â l’universite de Cluj. Avec 22 figures dans le texte. Cllij, Institut d’arts graphiques «Ardealul», 1921. 2°. Fiziologia vocalelor românești ă și î de losif Popovici prof. univ. Cu 14 figuri in text. Cluj, institutul de arte grafice «Ardealul», 1921. Am primit dela institutul geologic al României următoarele publicațiuni : Congres internațional du p6trole. Troisieme session. Bucarest 8—13 Sept. 19Q7. Bibliografie. Troisieme congres internațional ' du pătrole, Roumanie. Esquisse geo- graphique avec 1 carte, 16 planches et le plan de Bucarest. Bucarest, Sep- temvrie 1907. Institutul geologic al României. ' / Dări de seamă ale ședințelor. Volumul ' IV. București, Carol OObl 19)5. Institutul geologic al României. - ' Dări de seamă ale ședințelor. Volumul V. (1913-1914). București, Carol Gobl 1916. ᵥ Institutul geologic al României. Dări de seamă ale ședințelor. Volumul ' VII (1915-1916). Cu 80 figuri și 4 schițe geologice. București, Carol G6bl 1917. L. Mrazec, Raport asupra activi- tății institutului geologic al României în anul 19,10. Anuarul inst. geologic' al României. Voi. V, 1911. București, Carol Gobl 1914. L. Mrazec, Raport asupra activi- tății institutului geologic al României in anul 1911. Anuarul inst. geologic I al României. Voi. VI, 1912. București,' î Carol GObl 1914. - L. Mrazec, Raport asupra activi- j tății institutului geologic al României ’ 'S în anul 1912. Anuarul, inst. geologic || al României, voi. VII, 1913. Carol G6bl 1917. Q. Munteanu-Murgoci, Comte-Rendu. Tome II. Memoires. seamă asupra cercetărilor Bucarest. Carol Gobl 1910. din vara 1897 IV. Ridicări București, Dare de geologice geologice — 387 — în N. Dobrogei. București, tipogr. Th. Basilescu 1898. Qi Munteanu-Murgoci, Dare d,e seamă asupra cercetărilor geologice din vâra 1897 II. Masivul Parîngu. Cu o planșă de secțiuni geologice. Bucu- rești, tipogr. Th. Basilescu 1898. L. Mrazec și O. M. Murgoci, Dare de seamă asupra cercetărilor geolo- gice din vara 1897 III. Munții Lotrului. Cu o planșă de secțiuni geologice. București, Th. Basilescu 1898. L. Mrazec, Dare de seamă asupra cercetărilor geologice din vara 18P7, I. Partea de E. a munților Vulcan. Cu o planșă de secțiuni geologice. Bucu- rești, tipogr. Th. Basilescu 1898. Congres internațional du pStrole. Troisieme session. Bucarest, 8—13 Septemvrie 1907. Compte-Rendu, Tome 1. Preparatifs et nufrche du congres; debats par sections. Bucarest, Cărol OObl 1912. Roumanie. Ministere des travaux publics. Travaax de la commission da p&role, 1. Bucarest, Carol'Gobl 1905. Institut geologique de Roumanie. Compteș-Hendus des seances. Tome 111. Bucarest, Charles OObl 1915. Institut geologique de Roumanie. Comptes-Rendus des sâances, Tome IV (1912—1913). Bucarest, Charles Gobl 1916. Institutul geologic al României. Studii tehnice și economice. Nr. 1. Dr. O. N. Leon, Politica minieră în diferitele state și raporturile ei cu po- litica minieră din România. I. Regimul proprietății miniere. II. Organizarea întreprinderilor miniere. București, tipogr. «Eminescu* 1915. Institutul geologic al României. Studii tehnice și economice. Nr. 2. I. Tănăsescu, Sistemele de reorganizare a proprietăței miniere și politica mi- nieră în diferite state. Partea 1. Re- gimul de proprietate al subsolului petrolifer și raporturile sale Cu exploa- tarea zăcămintelor. Partea II. Proprie- tatea și politica minieră în diferite State. București, Carol GbH 1916.. Ministerul agriculturei, industriei, comerciului și domeniilor. Serviciul minelor. Ing. RaduPascu, Studii geo- logice și miniere în județul Tiilcea. (Dobrogea). Cu o hartă geologică 1:200,000, o planșă de profile geolo- gice și 10 figuri în- text. București, Carol GObl 1904. Congres International du pCtrole. Troișieme session. Dr. L. Eddeantt, Le pefrole roumain, sa compoșitibn et ses proprietes physiques et techni- ques. The Roumanian Petroleum, ist composițion and physical andttechnical properties. En colaboration avec I. Tanasescu et C. Th. Petroni. TroisiCme edition completâe. Bucarest, 1907. Imprimerie «Eminescu». Ministerul lucrărilor publice. Lu- crările comisiunii însărcinate cu studiul regiunilor petrolifere din, România. , V. k București, Carol Gobl. 1904. Institutul geologic al României. Vălenii de munte. Hartă ridicatâ de W.' Teisseyre.. Seria XVIII. Col. P. 1911. Ediție provizorie. Ministerul agriculturei, industriei, comerțului-și domeniilor. Institutul geologic al României. Legea pentru înființarea institutului geologic al Ro- mâniei și regulamentul pentru apli- carea legii. București, Tipografia G. A. Lazareanu 1906. ■Nrta* In poezia «In numele poporului», publicată în Nrukultim al «Transilvaniei*, în strofa a 5-a, șirul penultim, s’a strecurat o greșală su* părătoare: voi în loc de foi. Cel mai vechiu și mai consolidat institut financiar românesc din Transilvania „ALBINA", INSTITUT DE CREDIT ȘI DE :: :: ECONOMII, SIBIIU. ₛ :: :: FILIALE: Brașov, Cluj, Lugoj, Mediaș și Târgul-Murășului. AGENTURI: Sânmărtîn. :: Capital societar Lei 10.000,000 — Fonduri de rezervă și pensiuni Lei 7.500,000‘—, Depuneri spre fructificare și în Cont-Curent ---- Lei 179.000,000-. = Acordă: împrumuturi cambiale (scont), . împrumuturi hipdtecare, Cont-Curent, finan- țează întreprinderi etc. ■Primește depuneri spre fructificare pe libele și în Cont-Curent 4’/«—5% după terminul de abzicere, plătind însuși darea de interese. t.’ . Emite acreditive, îngrijește încassări de cecuri și asignațiuni asupra oricărei pieți, mijlocește tot felul de afaceri de bancă. Orice informa ți uni se dau'gratuit și prompt atât de Centrala din Sibiiu, cât și de filialele și agenturile institutului. Direcțiunea.