TRANSILVANIA

 Al<ul LM. Oct.-Dec. 1921. Nr. 9-12.




           Cuvânt cătră Maramurășeni

      ținut în 28 August 1921, în Sighetul-JVIai'mației.¹
           Doamnelor, domnilor, ~              ,

    , Intrunindu-ne astăzi pentru prima oară In adunarea ge-
nerala a «Asociațiunei pentru literatura română și cultura po-
porului român» in acest punct însemnat dela granițele nord-
vestice ale României întregite, cea dintâi datorie ce ni se impune
și pe care o împlinim cu toată inima, este. să salutăm din
adâncul sufletului pe frații noștri maramurășeni, cari cu atâta
dragoste ne-au chemat ca oaspeți în frumoasele lor ținuturi,—
ținuturi bogate în amintiri istorice și încunjurate _ de munți ca
o cetate, car^®tu toate atacurile de veacuri ale dușmanilor, tot
românească a rămas până'în zilele noastre/ și de aici înainte
cu atât mai vârtos avem nădejde, că românească yâ 'rămâneă
pentru vecie.

      N’am venit la D-Voastră ca la niște străini, ci, dimpotrivă,
ca la niște frați și la niște buni prietini, animați de aceleași
sentimente și conduși de aceleași nizuințe ca și noi: de a
susțineâ vieața naționala în aceste părți mărginașe, expuse la
atâtea atacuri străine, de a întări și â ridică elementul românesc „
prin armele culturei și prin o bună organizare economică.

      Dovadă, că nizuințele noastre au fost aceleași, — cel puțin în
restimpul din urmă, al redeșteptării noastre naționale — e faptul,
că acum șasezeci de ani, deodată cu urzirea Asociației noastre
culturale, s’a pus temelie în acest oraș «Asociațiunei» surori
«pentru cultura poporului român din Maramureș», Asocia- .
țiune, care a susținut câtva timp o bună preparandie româ-


      ¹ Fiind bolnav președintele «Asociațiunei>, acest cuvânt a fost îm-
părtășit de dl Dr. G. Preda.

. i

— 794 —                     ' -     1

 V     .           -  ' ■ - -                        ’           '■»;

  nească de învățători și totodată « înființat și susține, — pare-
 mi-se, — până in ziua de astăzi un convict, în care și-au aflat
 adăpost și ajutor mulți tineri români doritori de învățătură, — <
 precum și împrejurarea, că din anul 1895, când însoțirea noastră
 culturală și-a extins cercul său de activitate peste granițele ve-
 chiului Ardeal, mulți dintre cei mai buni fii ai acestui ținut au
 Intrat in șirul membrilor z ei, constituind două despărțăminte, In
 care s’a desfășurat o activitate deștul de apreciabilă.

       Astăzi, cu ajutorul Iui D-zeu și mulțămită devotamentului
 fără margini și jertfelor fără nunjăr aduse de frații noștri din
 vechiul Regat, împrejurările s’au schimbat cu totul în favorul
 nostru. Astăzi nu mai suntem poporul de a doua mână al unui
 Stat străin, care priviâ cu ochi dușmănoși orice pas al nostru
 spre întărire și înaintare, ci elementul conducător al unui Stat
 destul de însemnat și ca extensiune și ca populațiune, nu mai
 mult expuși bunului plac al altora, ci stăpâni pe destinele
 noastre, ajunși la maturitate politică și la deplină libertate în ;
 mijlocul celorlalte națiuni libere. .

       De aici înainte, — constatăm cu satisfacțiune și mândrie,
 — neamul nostru din aceste părți ale României întregite nu ya j
 mai fi vasul șubred, aruncat In mijlocul valur^gj* cutropitoare, |
 ci corabia puternică, capabilă a rezistă valurilor și furtunilor,
 și a se apropiă tot mai mult de limanul siguranței și fericirei.

       Se cere numai, ca întreg personalul să fie la locul său
 și să-și facă datoria.

       Cu alte cuvinte: In cadrele României-Mari avem toate
■ condițiile spre a ne puteâ desvoltă în orișice privință; se cere
numai să știm folosi aceste condiții prielnice, să ne facem fie-
care și oricând datoria, și atunci putem fi siguri de viitorul
nostru.

       N’avem decât să aruncăm o privire în j tirul nostru și ne •
 vom-convinge, că în adevăr în cuprinsul Țării noastre reîn-
 chegate avem toate condițiile de desvoltare pentru un popor />-
 dornic de înaintare și capabil de progres.

       Râuri mari șinavigabilearață granițele acestui ținut aproape /
 așă de extins ca al Italiei sau al Britaniei-Mari. Lanțuri puternice,
 de munți străbat interiorul lui, având la mijloc măreața cetate
 a Ardealului. La poalele acestor munți se' întind, cât vezi cu.
 ochii, șesuri bogate, iar dealungul lor văi încântătoare și plinș

795 —


de verdeață, străbătute de păraie și de râuri cu apă mai limpede
ca crista'ul. Șiruri de dealuri, împodobite cu vii și cu grădini,
fac trecerea dela munte ia șes. — Și peste tot natura și-a re-
vărsat binecuvântarea sa l. Câmpiile sunt îmbrăcate în holde
aurii, care ondulează lâ suflarea vântului ca o mare de aur;
coastele munților sunt acoperite cu păduri de mare preț, în
care și acum rătăcesc fiarele sălbatice: ursul, râsul și mistrețul;
iar culmile sunt cuprinse în multe locuri de pășuni bogate, în
care în timpul verii păstorul își mână turma sa de oi șau ci-
reada de vite; în sânul munților și la poalele lor sunt ascunse
cele mâi mari bogății: aurul și argintul; fnercuriul, arama,
plumbul și ferul; sarea, cărbunii de pământ, petroleul și câte
altele.

      Din loc în Ioc isvoare de gazuri subpământene și isvoare
de apă minerală arată, că bunul Dumnezeu a voit să înzestreze
cu de toate acest bogat și frumos ținut.

      Râurile sunt bogate în pești; pădurile de tei și «Sex salcâmi
dau hrană pentru albine, iar prin locurile mâi adăpostite se
poate îngriji cu folos vermele de mătasă.

    ' Puterea ascunsă' în apele repezi de munte așteaptă să fie
pusă în serviciul industriei, dând naștere la atâtea întreprinderi,
cunoscute până acum numai după nume.                      -

      Și toate aceste bogății se pot scurge cu înlesnire spre
Mare pe undele bătrânului Danubiu și ale râurilor sale laterale^
schimbându-se cu alte bunuri aduse <de peste nouă mări și
nouă țări».

      Și dacă vom socoti și calitățile fisice și intelectuale ale
neamului nostru, care forme'ază marea majoritate a noului Stat
întregit:. sobrietatea țăranului nostru, care nu peste tot e sub-
minată de patima alcoolismului, vioiciunea, istețimea și înde-
mânarea lui, trăinicia lui. chiar și in împrejurări nu tocmai fa-
vorabile,— toate acestea ne fac a nădăjdui, că, părăsind unele
defecte, care s’au încuibat și la noi de o vreme încoace, vom
puteâ face din țara noastră unul din ținuturile cele mai înflori-
toare din lume, iar neamul nostru, până acum așă de oropsit
și de desprețuit, își va puteă cuprinde cu vrednicie locul cuvenit
între neamurile cele mai alese.

      Dar pentru ajungerea acestui scop, cătră care e dator să
țintească ori și ce neam conștiu de menirea sa, pe lângă pă-


• .1*

— 796 —                     ■ .         . I


strarea și Întărirea sănătății trupești, — temelia oricărei fericiri
omenești pe acest pământ, — este de lipsă un grad cât se
poate de mare de lumină a minții, de cultură.

       Ca să putem folosi după cuviință burturile jți puterile cu '
care a Înzestrat Dumnezeu frumoasa noastră țară, trebue să-
avem cunoștințele de lipsă, și acestea nu se pot câștigă decât ' ;
prin jnvățătură, prin luminarea cât mai mare a minții.

       Iată, și pământul pe care’l vor primi aproape in toate păr-
țile țării țăranii noștri, grație stăruințelor Maj. Sale, ale bunului
nostru Rege, și după hotărîrile Corpurilor legiuitoare ale Țării,'
și pământul acesta, zic, nu le va fi de mare folos, dacă nu-1
vor ști lucră cu pricepere, dacă nu-1 vor semănă cu plantele
cele mai rentabile și dacă nu-1 vor îngriji astfel, ca rodirea lui
să fie asigurată și pentru viitor.

       Și aceste cunoștințe, de asemenea, nu se pot câștigă, decât
prin învățătură, fie din carte, fie prin imitarea exemplului oame-
nilor mai luminați.

       Prin urmare, lucrul cel dintâi de care trebue să îngrijim,
este, să dăm poporului nostru cât mai multă lumină, cât mai <
multă învățătură. Aceasta se poate câștigă prin școli, în sfânta
biserică, — școala celor mari, — prin conferențe ținute de
oameni luminați, prin cetirea cărților bune și a ziarelor scrise
spre învățătura, nu spre adimenirea celor mulți, prin teatru și
a, — Și când vorbesc de lumină, de învățătură, nu înțeleg
'numai cunoștințele practice, ci ori și ce cunoștință care ne
înalță sufletele, ori și ce știință care ne nobilitează inima și ne
face mai buni, mai iubitori față de alții, mai înțelegători ai fru-
mosului, mai pricepători ai tainelor naturii, mai apropiați de
Dumnezeu. O știință pur utilitaristă ne face egoiști, materialiști,
desprețuitori ai moralei și ai pornirilor nobile, și prin urmare
o asemenea știință nu poate fi spre folosul, ci numai spre stri-
căciunea societății și a Statului.

       In timpul nostru, însă, și în împrejurările în’ care ne aflăm, <
lucrările mai mari, fie ele industriale, comerciale, financiare ’
sau de altă natură, nu se mai fac isolat, ci prin colaborarea
mai multora, eventual prin însoțirea tuturor celor conduși de
aceleași interese. Astfel nu numai exploatările mai mari de
mine, păduri, fabrici se fac în societate, ci, cum Vă e de bună

797 —


seamă cunoscut, și arendările de terenuri agricole, desfacerea
produselor agriculturei, procurarea mărfurilor de lipsă pentru
micii economi se fac, — cu deosebire in vechiul Regat,— în
tovărășii mai mari sau mai mici, cu ajutorul așă numitelor coo-
perative sătești, care, conduse conștiențios, în /nulte locuri au
produs rezultate surprinzătoare, nu numai pentru particulari, _ci
pentru obștii Întregi.

         Spiritul acesta de colaborare, de însoțire spre ajungerea
   unor scopuri de întărire economică și,. împreună cu acestea
   de înălțare morală și intelectuală, trebue să-l cultivăm și să-1
   punem în vieață peste tot, dacă voim să ne emancipăm tn pri-
   vința economică și cu timpul să avem în fiecare comună ne-
   gustorii noștri, meseriașii noștri, băncile noastre popdrale, coo-
   perativele noastre de consum și de valorizare, și să nu mai
   fim și pe viitor obiectul de exploatare al atâtor străini pripășiți;
   Dumnezeu știe din care părți ale lumii, în ținuturile noastre.
   Și, în această privință, mi se pare, că Maramureșul nostru istoric
   încă ar aveă lipsă de oarecare primenire.

         Ca să putem, insă, ajunge la această organizare economică
   socială, trebue să cultivăm în massele mari ale poporului nostru
   buna înțelegere frățească, încrederea reciprocă între fiii aceluiaș
   neam, deprinderea de a lucră împreună pentru ajungerea âcehiiaș
   scop, limitarea interesului propriu îA vederea binelui obștesc,
   — înlăturând cât se poate de mult dintre noi: lăcomia, invidia, ;
   certurile și ura, defectecare acum, după răsboiul îndelungat prin
   care am trecut, pare-că ies și mai tare la iveală ca mai nainte.* '

         Cu alte cuvinte: ca să putem , ajunge la o refacere eco-
   nomică, dela care .așteptăm o întărire' materială pentru viitor,
   e neapărat de lipsă o refacere morală, -singura chezășie sigură
   a celei dintâi.

         Așa dară, resumând: Dacă voim ca în adevăr să progresăm
in nouăle împrejurări tn care am avut norocul de a ajunge, și
să dovedim, că merităm să fim tn fruntea unei țări atât de bo-
gate și de frumoase, trebue să ne nizuitn a ne lumină tot mai
- mult mintea cu învățătură și a ne deprinde a lucră cu toții
cu hărnicie, întovărășiți în diferite societăți menite, binelui
obștesc și conduși de spiritul bunei înțelegeri și al dragostei
frățești..

"A                                                -1


— 798 -                             '• -.^1

. , '.'*S

      Principiile acestea mântuitoare le urmărește însoțirea noa-'
stră culturală dela Întemeierea sa și până- astăzi, și pentru în- J
țelegerea și Înfăptuirea lor a lucrat ea timp de șasezeci de ani |
cu toate mijloacele, ce i-au stat Ia îndemână.                         j

      Modeste ap fost aceste mijloace In trecut; modeste i-au ■
fost, poate, și rezultatele. Avem însă toată îhcrederea,că in îm-
prejurările schimbate, spre bine, de aștăzi și lucrările ei vor fi i
Încununate cu roade mai bogate.                                        î

      La această lucrare frățească și românească: spre lumină, J
spre înălțare morală și spre întărire materială a neamului (Un
care facem parte, Vă chemăm cu toată dragostea, iubiți frați
Mâramurășeni.                                                          ]

      Voi ați fosFîn trecut straja țării în aceste părți expuse ale
Românismului. Fiți tot astfel în viitor straja culturei naționale,    |

și hu numai urmașii Voștri,, ci un neam întreg Vă va bine-             i

cuvântă 1                 '               •     ■                      J

      Adunarea generală a insoțirei noastre, în anul al LX-lea j
al existenței sale, anul amintirii rtiarilor bărbați ai neamului      1

nostru: Tudor Vlădimirescu, loan Brătianu și Vasile Alecsandri,        ]

este deschisă. _                          Andreiu Bârseanu. 'j



@a o statuie...

                                        după Al. PetSfi.

               Ca o statuie stau, încremenit,
               In mijlocul șesului fără sfârșit.
               Liniște adâncă ’n cuprinsul senili. —
               Departe de mine coseșie-un creștin;
               Acum Se oprește,
               Și coasa-și .ascute.

               Dar nu se aude
               Cum iama vibrează.
               Pe urmă ’ncetează,
               Se uită uimit, ₍.
               Ea, tot neclintit. '
               Aș vrea să ghicesc:
               Ce-o fi crezând
               Că-mi umblă prin gând.
               Când stau și-l .privesc ?...

                                        Ax. Banciu.




799 —


Despre Costache Rolla, cumnatului lui
V. Alecsandri.¹

      1.       în discuțiunea despre originea lui Vasile Alecsandri
paharnicul Constantin Sion joacă un rol trist El este unicul
Român care a afirmat, că AleScSandri ar fi de origine ovreească.
In chip foarte regretabil, Ilarie Chendi s’a ademenit să dea
atenții acestei absurdități, contra căreia dl Al. Dumitrescu a scris
an răspuns, pe care II socotesc primitor de sprijiniri nouă. De-
spre acestea voiu vorbi Insă altădată.

      Acum voesc numai să spun ceva despre C. Sion șl C.
Rolla, pentru a dovedi, că paharnicul C Sion, paharnicul cer?
tăreț care a dus o vieață comună, pierdută in slujbe și fn-
procese, nu a vorbit de rău numai pe V. Alecsandri, poetul,
•ci tot neamul lui.² '

      In cazul lui C. Rolla se poate constată, că paharnicul eră
pătimaș și că, venindu-i la socoteală, scrie și minciuni.

      Iar dacăse poate dovedi—chiar.privitor la familia Alecsandri
— că așă făceă uneori cinovnicul Sion, se sgudue indirect și afir-
«națiunea lipsită de autoritate despre originea ovreească a poetului.

      2.       In Arhondologia Moldovei (Ediția d-lui O. Chibănescu,
p. 297—298), Costache Rolla, cumnatul lui Alecsandri, este tratat
Intr’un stil compromițător pentru cinovnicul răutăcios Sion: .

     ' * Rola. Iarăș Qrec.

      facă pe la 1802 a venit un doctor, grec cu numele Ev-
stati, cu bună știință de medică. S’au însurat; a luat- b fată a ’

      ¹ Ne putând comemorâ la timpul său, din Cauăe independente de
voința noastră, centenarul nașterii marelui nostru' poet și patriot Vasile '
Alecsandri, publicăm cu deosebită plăcere aceste prețioase contribuții pentru
cunoașterea mai desăvârșită a familiei lui.         Nota Red.

      * Odată vornicul V. Alecsandri apare ca tovarăș la vămi, la poșlină,
al lui NegropSnte și al lui Mihail Sturza (p. 245); altădată ni Se descoper
tovarășii de joc de cărți ai vornicului și faptul că unul din aceștia l-a in-
dupiecat pe V. A. să treacă în condica boerilor pe un Alecu Sterea, care
nu eră boer și să-1 facă astfel, c’d trăsătură de condeiu, căminar (pag.
335—337); a treiaoară vornicul apare intervenind pentru un ginere al unei
rude, ca să fie boerit (p. 425).

— 800 —


  unui dascăl Theodosi, iarăș Grec; dar și aceia însurat aice cu v?
. o moldovancă, dela ținutul Dorohoiu. Au făcut mai multe
fete și. un fecior Costachi. Pe la 1832 au murit doctorul Evstati,
și femeia lui, dupăce și-au măritat fetele cu Ruși, ș’au vândut
casele ce aveă la Iași, în ulița Păcurarilor; au vândut și o
moșioară ce aveă la ținutul Dorohoiu.

        Și fiul seu rămânând an berbant și cu puține parale, din
  vânzarea moșiei, să pripășisă pe la Botoșani, și să îngurluisă .
  ai femeia lui llie OhergheL Gherghel simțind, ca un-bărbat
  vrednic, au pus mâna pe el, l-au bătut foarte frumos, i-au ras
  capu, sprincenele și mustețele, și In părângă l-au trimis la gazda
  lui, ș’au și trimes doctor de 1-șu căutat Cum s’au îndreptat
  s’au dus in Basarabia; și de acolo a venit la lași, s’au îngurluit
  cu femeea lui Costachi Voinescu, fata lui Vasile Alecsandri,
  ș’au lăsat bărbatul curva, cum eră de bun și bogat, ș’au lăsat •
  ca o căță. și trei copii, ș’au fugit la tâtă-său. S’au despărțit și
  s’au cununat cu curgole, și pe de o parte Alecsandri, pe de
  alta un general Graben, cumnat Rollej, ce eră trimes la Țarigrad,
  trecând pe aice, au mijlocit la domtiul Mihai Sturza, și l-au
  făcut agă, și cilen în divan, pe lângă aceea întrebuințând și-
  spionlâcuri cătră conțul rusesc, și cătră Mihai Vodă, jucă.
  multe role. După‘ căderea lui Mihai-Vodă domnul Ghica,
  îndată ce au primit învestitura domniei, precum pe Ralet la de-
  partamentul dreptăței, au rânduit și pe Rolla la departamentul
  din lăuntru,, director, pentrucă, ca corcitură grecească, aveă
  însușire de așă post De acolo a dat dimisie, și îndată ca pe
  unui din cei mai cinstiți patrioți, l-au rânduit, cilen la dom-
  nescul divan al țârei, acolo unde spânzură soartea tuturor acelor
  ce din nenorocire intrâ cu felurite nevoi, în canalul decani-
  cescu».

        Textul este scârbos.

        Și totuși, fiindcă se află intr’o carte cetită și consultată de
. istorici, trebuie cercetatul el.

        3.       Vorbele' cele mai urâte Sion le-a dedicat d-nei Rolla,;
  sorei lui V. Alecsandri.                           -

        Sora aceasta — o chemă Catincâ — apare " din capul lo-
  cului în isvoarele literare ale -generației lui Alecsandri. Se pare:

— 801


          )' . _ ■ ■ ■ . ■
că ea s’a măritat tn anul 1835.¹ Surorile lui .M. Kogălniceanu.
amicele ei; informau pe fratele lor despre soartea ei.

        Soartea voi ca dela început Catinca Alecsandri să aibă,
parte de gelosia_bărbatului său? II paralt que Monsiair Voinesko
est bien jaloux de sachere moiție, Madame Voinesko (Oct., 1835),
scrie M. Kogălniceanu. Căsnicia începuse, deci, cam șubred.
Gelosttle sunt simptome rele. Surorile lui Kogălniceanu par a
fi fost de partea Catincăi Alecsandri, deoarece (In 26 Nov. st,
v. 1'835). Mihail Kogălniceanu ține să rectifice o părere â lor,
adăugând însă o nouă notă nefavorabilă familiei lui Voinescu,
Despre Voinescu Kogălniceanu spune, că nu este urât, cum
i-au scris surorile lui (Le mari de M- me Voinesko riest pas .
laid; vous vous trompet). Dar despre un cumnat al d-nei, cu
numele Burchi, un mărginit, Kogălniceanu spune hotărât că
trebue* * să fi fost o mare neplăcere socială:

        * Madame Voinesko a L’honneur et le bonheur itavoir un ~
beau frere bien bete; deșt Alecsandre Bourquy; f ai appris avec z
lui â Miroslava et chex Mr. Cuenim».

        Din capul locului sora lui Alecsandri a fost așă dar lipsită'
de aceea atmosferă sufletească, pe care simpla bunătate și bo-
găția — idealul lui Sion — nu o pot creâ.

        Se pare deci că și sora lui Alecsandri aveă personalitate^
și că, măritându-se, aceasta nu-și găsise mediul care-i conve'niă.

        O impresie mai intimă și cu autoritate, ni s’a transmis,
despre Catinca Alecsandri, prin memoriile podului ,Edpuard
Grenier. Această impresie este de preț și prin împrejurarea, că
datează chiar din timpul (1855—1856) în care și Sioii scrii la
Arhondologia sa (1850—1856). ‘ Păcat este numai, că în extrasele
d-lui Vladimir-Ghica impresia poetului francez'este fdrhiulată
foarte scurt: <D-na Rolla: trebuie să fi fost frumoasă; eră gin-
gașă. și bolnăvicioasă».

        Despre cumnatul lui Alecsandri Ed. Orenier dă un. scurt
portret, cate contrazice direct descripția lui C. Sion: «Roila


       ¹ M. Kogălniceanu, Scrisori 1834—1349. Publicate de P. V. Haneș,
București, 1913, p. 143. — In Maiu 1835 Alecsandri afirmă lui Kogălniceanu
că sora sa na se mărită. Pagi 36.      \-

       ‘ Lc. cit., p. 146. -

       ’ L. cit., p. 148.


       * Convorbiri Literare^ voi. 44, 2, p. 339; în articolul- rin Moldova*
de Edouard Grenier. ,

— 802 —


   însuși n’aveâ nimic a face cu eroul poeziei lui Musset; tânăr
  și înfățișându-se destul de bine, avea sprâncene negre, îmbi-
  nate, care îi dădeau un chip cumplit și sever. Eră ambițios,
  dupăcum mi-.se păreă (dar asta nu e un semn distinctiv prea
  deosebit). Nu eră totuș printre cei din oligarhia pretenden-
  ților; dar își aveâ candidat pentru viitor: pe Costache Negri,
  fire iubitoare, dreaptă, naivă și generoasă, plină de bunăvoință
  și de patriotism».                                          '

         Edouard. Orenier ne descrie o femeie gingașă lângă un
  bărbat sever. Din tot puținul ce a scăpat din condeiul lui
  Alecsandri, despre soră-sa, mi-se pare că impresia cea exactă
  a fost a iui E. Grenier.

         4.        Costache Rolla â fost fiul unui doctor grec: Efstatie
  Rolla, boer de clasul al doilea, cu țiduli domnești, agă. Așâ îl
  găsim înscris în listele dela 21 Aprilie 1833?

         Pe atunci doctorii erau oameni rari la noi, oameni cău-
  tati. Dacă erau priceputi și învățati, ei făceau avere?

      \Șe' pare că Dr, Efstatie Rolla eră dintre aceștia. Cel puțin
  se știe că, după moartea lui, i-s’a pus în vânzare biblioteca, și
  că, după anunțul din Albina românească, biblioteca doctorului
  eră bogată: dovadă că el se țineă în curent cu știința sa?

         Pe soția doctorului, mama lui C. Rolla, o chemă Marioara.

         Și înainte |i după moartea doctorului Marioara Rolla apare

' ca femeie cu stare, nu cum o prezintă C. Sion. ;

         în Izvodul (din Martie 1833), de «scutelnicii pentru care
  se cuvine a se slobozi dela vistierie banii despăguhirei hotă-
  râte^ D-neaei Agoaea Marioara a doftorului Efstatie Rolla, agă
  cu pitac gospod>, apare printre ceice au moșii și drept la câte
  20 de scutelnici?


        ¹ Analele parlamentare ale României, voi. IV, (Moldova) p. 541.'

        ’ Leafa doctorului Efstatie Rolla, ea doctor al lașilor, eră (la 1810)
  5400 lei Memoriile Academia Române, Secția istorica, voi. XXXII, p. 100.

        ’ Biblioteca lui Eustatie Rolla cuprindea 1450 de volume, cărți și
  broșuri, catalogate. Ele s’au vândut ia Iași, In casa Dr-ului Cihac, în 18
  (30) Martie 1835. (Albina românească din 28 Febr. (12 Martie) 1835, p. 69).

        Doctorul a murit între Aprilie 1833 și Martie 1835. Data exactă a
  morții n’am găsit-o. (Pensia încassată de Ăgoaia Marioara Rolla, după moartea
  doctorului a fost de 630 lei pe lună. Analele parlamentare).

        * Analele parlamentare, voi. 111, p. 258.

— 803 —


       Despre averea ei: moșii etc., m’am informat deocamdată/
din Buletin, foaie oficială. In această/privință am aflat: .

       I.        îtf anul 1836 Maria Rolla se judecă cu comisul Vasile
Pogdr pentru 30 în anul 1838 Costache Rolla dă lui D.
Țîntă vechilimă să se judece cu casa medelnicerului D. Arbure
pentru 300 -ce are a-i luă dela acesta.’ în 1845 Maria (=
Marghioala) Rolla Împrumută pe un paharnic cu 100 în
anul 1848 aga C. Rolla Împrumută cu 2500 # pe doi jidovi;
Care-i amanetează niște case din ulița Sf. Vineri (Iași).* Deci
odată mama, altădată fiul dispun de destule mijloace, ca să
ie mai rămâie și pentru alții, cari se Împrumută dela ei.

       11.        Altfel de venituri ale familiei Rolla sunt vânzările de
locuri și case. în anul 1846 — abiâ acum — Maria Efstratie
și fiii ei vând ovreilor Aizic Leiba șL Marcu Mizoc cinci du*
ghene, cu locul lor, din Botoșani.⁶ C. Rolla singur vinde ovre- .
iului Acselrat un loc sterp de pe ulița rusească din Iași; tot
fn anul 1846.’

      '411. în anul 1834 agoaea M. R. aveă. In Odobești, 22 de
pogoane de vie, care erau sedase la mezat.⁷ Nu se știe dacă
s’au vândut atunci. Sigur este insă că In 1839 M. R. vinde,
la Odobești, o vie de 11 pogoane, unui Petrachi zât Panfile.⁸
Nu pot ști, dacă cele 11 pogoane erau o rămășiți din cele 22
dela 1834; său dacă proprietara va fi avut, 4n total, 33 de po-
goane. Oricum ar fi, familia avusese la Odobești o vie măricică.

       IV.          C. Sion vorbește despre o singură moșie a Roleștilor.
Din Buletin, reeșe că aveau, cel puțin tn părți, și alte moșți. ’
în 183Q Maria R și fiul-ei Costache dau lui Dumitrache
Țântă vechilim, spre a se judecă cu casa răposatului medel-
nicer.Vasile Curt pentru ejumătate din a treia parte de moșie
din trupul Ignătenii».⁹


       » Buletin etc., 1836, p. 139.

       ’ Loc. cit., 1838, p. 242.

       » Loc. cit., 1845, p. 3.

       « Loc. cit., 1848, p. 158. '                                      . '

       * Lot. cit., 1846, p. 3101

       ♦ Loc.\cit., p. 496.


       ⁷ Loc. cit., 1834, p. 186,


       * Loc. cit., 1839, p. 176.


        'Loc. cit., 1839, p. 332.

— 804 —


         In 1837 casa răp. doctor R. și Vasile Oțăl se judecau
   pentru o parte din moșia Frijănii. Procesul s’a terminat cu o-
   împăcare.’                        ₓ

   ’ Moșia lor de căpetenie a fost Mitbcu (Dprohoiu). Curând
   după moartea doctorului, 'soția acestuia și fiul ei Costache,
   arendează moșia Mitocul pe opt ani, începând dela 23 Aprilie
   1835 până la 1843, Aprilie. Arenda pe an eră de 680 Din
   aceeași moșie ei arendează, în 1837, o odaie și 500 de fălci z
   suhat (= 12 lei, carboave pe an).‘

         Datele de mai sus descoper, în total, o sumă de mijloace,
   care ne dă dreptul să afirmăm că în nici un caz C. Roila nu
   eră — cum îl arată Sion — un biet calic, nevoit să-și facă în
   mod neonorabil loc într’o familie bogată, ca să poată trăi. De
   aceea trebue să resping și această informație a lui C. Sion; și
   să admit că în cazul Costache Roila — Catittca Alecsandri a
   fost vorba numai de unul din acele multe cazuri de iubiri con-
   temporane în, care femeile Moldovenilor se aruncau cu trup Cu
   suflet în brațele, generațiunei tinere, moderne.

         La capitolul acesta despre mijloacele materiale ale familiei
   Roila mai sunt de adaos câteva știri.

         Judecând după știrile din Buletin C. Roila nu se' însărcină
   cu'afaceri mărunte. Și până la 1846 nici nu-l întâlnim în afaceri..
   La 1846 îl găsim însă ca vechil (reprezentant, avocat) al lui

¹ Manolache Xrisoverghi.* In 1847 îl găsim arendând o moșie ¹
   în calitate de vechil ăl contesei Luțica Paladi-Bedmar¹ * * ⁴ * ⁶ care
   eră foarte bogată, -deși nu se puteă asemănă ♦ cu clironomii
   casei răposatului C. Conachi, cu ale căror afaceri se ocupă pela,
   1851, când 11 găsim dând paharnicului D. Burduja vechilimeă
   pentru trei procese a acelor clironomi.⁶

         Relativ la sprijinul material al Alecsandrilor, In folosul lut
   C. Roila, in Buletin nu am găsit decât o singură urmă. -Anume
   în 1846 se întărește o chizășie dată de vornicul Vasile Alec-
   sandri pentru aga C. Roila.⁷


         ¹ Loc. cit., 1837, p. 161.                      x


         ‘ Loc. cit., 1835, p. 12.


         • Loc. cit., 1837, p. 127.


         ⁴ Loc. cit, 1846, p. 384.


         ‘ Loc. cit., 1847, p. 101. ,


         • Loc. cit., 1851, p. 14. .


         ’ Loc. cit., 1846, p. 61.          —

— 805


         5. Dacă amorul cu gingașa soră a lui Alecsandri este cu
   totul altceva decât ce credeă Sion; dacă pretinsa sărăcie a lui
   Rolla se transformă într’o evidentă bunăstare, aceeași soartă a
   metamorfozărei prin critică o vor aveă și învinovățirile politice
   pe care i le aduce C. Șion.

         Rolla aveă un cumnat Rus, un general Graben. Atât este
   adevărat din ce spune Sion. Dar de unde își ia această îndrăs-
   neală să-1 înfățișeze pe: Rolla ca protejat al Iui Graben, ca slu-
   jitor al politicei rusești, ca om de-ai lui Mihaiu Sturza, nu se
   vede de loc. Nu cunosc nici un fapt care i>ar da lui Sion
   măcar, un motiv de bănueală. Dacă el ar fi cunoscut fapte, cât
   este de bucuros să le spue, nu le-ar fi spus?¹

         îmi pare, totuș, rău , că până acum argumentarea mea nu
   poate fi și directă. Ea rămâne indirectă; dar reiese bine înte-
   meiată din tot binele ce se poate culege despre vieața lui.

         Iată deci care sunt puținele știri sigure — puține, însă cu
   bogat conținut — care s’au scris pe ici pe colo despre Rolla.

         Faptul că tatăl lui Rolla, învățatul doctor, a murit după ce
   Costache Rolla își începuse studiile universitare, ne dă dreptul
   să afirmăm că tatăl său îi va fi hotărât universitatea la care să.
   studieze. Tatăl i-a putut plăti întreținerea acolo, Ia Miinchen.
   Plecarea din Miinchen pare a fi fost determinată ori chiar gră-
   bită de moartea tatălui său. ,                                      ?

         Rolla și-a făcut deci studiile sale în Miinchen; după in-
   formațiunile dlui Radu Rosetti, pela anul 1830, deodată cu Ră-
   ducanu Rosetti, Nicu Ghica (Comănești), beizadea Dimitrie
   Ghica (București), un Crețulescu și alți câțiva Români. După
   aceleași informațiuni bune, date de Răducanu Rosetti, este sigur
   că «toți petrecură bine și cheltuiră cumplit de mult». ’

         Memoriile Iui Nicolae Cretzulescu ’ confirmă aceste știri
   adăogând data că la 1834 Rolla, R. Rosetti, Steghe nu se mai


         ¹ Acte de-ale lui Rolla contra sistemului despotic al lui Mihaiu Sturza
   nu cunosc. Unul foarte târziu, din 1851/2 Maiu, dar totuși caracteristic
   privește modul cum Sturza cedase unui sărdar Sava Canachl, «care i-au
   fost slugă in coadă», fără a fi fost întrebuințat vre’odată în slujbele statului,
   un venit care se cuveniâ carantinei din Galați. Analele parlamentare ale Ro-
   mâniei, voi. XVI, 2, p. 365.

         ’ Analele Academiei române S., II, t. 'XXVIII, p.496.

         • Ateneul român, 1694 p. 594. Crețulescu din Miinchen erâ lancu.

806


    aflau în Miinchen, unde Cretzulescu mai găsi pe Nicu Chica
   pe vărul său lancu Crețulescu, pe Cananău din Botoșani..

         Rolla a studiat deci în Miinchen între anii 1830 — 1834.

          Tinerii aceștia vor fi cheltuit mult, vor fi petrecut bine;
    dar, dacă-i judecăm după rolul ce'-l-auputut jucâ mai târziu în
    Moldova, și în Muntenia, trebue să credem că au învățat și
    carte.¹

          Pe când Alecsandri plecă din țară, la Paris, Rolla șe în-
    torc eă din străinătate aducând cu sine spiritul câre-l va fi sorbit,
    tendințele ce și le va fi însușit, maniera ce o va fi deprins la
    Miinchen.

          Observ iarăș că este păcat că despre studenții moldoveni
    și munteni din Miinchen, care deveniră un număr însemnat de
    bărbați politici, nu s’a publicat absolut nimic; și că pentru a
    pătrunde cel puțin într’o parte a vieții lor de acolo, trebue să-mi
    iau refugiul la un mij'oc iarăși indirect,

          Pe Răducanu Rosetti, colegul lui Rolla, l-a examinat, înainte
    de admitere, faimosul elenist Thiersch. Numele Thiersch în-
    seamnă însă un program cultural și politic, de care se interesă
    toată Bavaria, toată Germania. De aceea îl caracterisez sumar,
    dar suficient pentru scopul meu.

          Fr. Th. Thiersch se ășezaze în Miinchen la anul .1809.
    Pe-atunci el eră un tânăr filolog de 25 de ani. In anul 1814
    el deveni membru al Academiei bavareze; iar în 1829/1830
    rector al universității din Miinchen. Gând tinerii noștri mol-
    doveni fură primiți de el la universitate, Thiersch se află pe
    punctul de culminațiune al carierei sale profesorale. Politicește
    Th ersch fusese și eră încă un liberal, un antiultramontan. Figura
    lui cadră bine cu toată mișcarea liberală din Sudul Germaniei.

          Toate elementele de căpetenie, conducătoare, ale Miin-
    chenului erau liberale. Ele alcătuiseră atmosfera intelectuală in
    care respirau tinerii Români. Astfel, ministrul Montgelas secu-
    larizase mănăstiri catolice; juristul Anselm Feuerbactr eră un
    aderent al criticismului Kantian; Schelling, care.se întorsese
    la Miinchen în 1827, pentruca să rămâie la universitate până

          * Despre duelgiii români din Miinchen s’a vorbit încă multă vreme
    în capitala Bavariei. Vezi România literară (1855), p. 123, în scrisoarea
    lui S.

807


  la 1841, jrecuse de mult peste învinovățirea violentă, că este
 ud ateu spinozist.

       Dovadă că această atmosferă influență pe Români o avem,
 de_șî nu relativă la Rolla. O avem relativă la Dr. O. Cuciureanu,
 care Și-a dat doctoratul său tn medicină în Viena la 1837, dar
 care studiase și în Munchen. Știrea aceasta ne-a păstrat-o
 Dr. Taussig în cuvântarea, care a ținut-o >la înmormântarea
 Drului O. Cuciureanu și în care Taussig, un bun prietin, ne-a
 descoperit faptul, că Cuciureanu eră un aderent al lui Schelling,
 a cărui filosofic o ascultase la Munchen.¹.

       Pe vremea aceea Miinchenul aveă și altă importanță pentru
tinerii români. La 1830 se proclamase independența Greciei.
Thiersch plecase în August 1831 in Grecia, unde stătii până
în August 1832, când se întoarse aducând actul prin care Otto,
fiul suveranului Bavariei, fusese ales rege al Greciei. In. tot
timpul acesta Miinchenul, ținut in curent de rapoartele lui
~ Thiersch, șe interesă de Orient mai mult decât oricine. Soartea
Greciei — pe care țările românești o urmăriau cu încordare —
interesă de sigur și pe tinerii români cari știau că în curând
ne va veni și nouă rândul. Atmosfera politică din Munchen
nu stârniă deci numai idei -liberale, ci întemeiă și convingeri
naționale. Ce se petreceă la Berlin cu M. Kogălniceanu se pe-
treceă, în acelaș timp, la Munchen cu studenții români de-acolo.

       Plecând din mediul Miincjienului — care eră plin de idei
 de viitor — Rolla se așeză într’o țeară, în care tocmai șe
 puneau bazele aceluiaș viitor, pe care Grecia și-i creă grăbită
 și priveghiată atent de mai multe puteri europene decât noi,
 cuprinși între Turcia, Rusia și Austria, adecă : între trei împă-
 rății ale căror interese adverse nu suprimau interesul lor comun,
 de a ne suprimă pe noi. La noi gândirile politice erau mai
 sfioase; lipsa de perspectivă a succesului mai redusă; entusias-
 mul popular lipsiă, De aceea, la început nu numai Rolla, dar
 și alții și-au potrivit pasul lor cu mersul cumpătat al anilor
 1835—1840, până ce printre ei se arătară spiritele conducătoare
 ale generației dela 1840.
 __________

       ¹ Cuvântarea s’a publicat într’o broșură care cuprinde toate discur-
 surile ținute la moartea Drului Cuciureanu. Dar n’o pot cită verbal, de- ₜ
 oarece momentan nu se regăsește la locul ei, în bibi. Academiei române,
 unde am cetit-o.

— 808 —


        Cuvântul: «generația dela 1840» este al lui M. Kogălni-
  ceanu. în mod inutil și neexact el a fost Înlocuit cu întrucâtva
  interesatul cuvânt: «generația dela 1848».-

        Pentru Rolla devine acum interesantă mărturisirea lut Alec-
  sandri că dela 1840 încoace Rolla a făcut parte din generația
  care a luptat pentru renașterea României.

        Mărturisirea datează din anul 1878 (21 Ianuarie). Ea
  trebue citată:* ¹'

        «întorcându-mă Ia Mircești am dat peste o veste dure-
roasă. Rolla, cumnatul meu, a murit după mai mulți ani de
suferințe, la moșia lui Lupu Bogdan, la Gădinți. încă unul din
luptătorii dela 1840—1859, ce se duce să găsească pe cei pri-
begiți din lumel Rolla a avut o mare influență asupra socie-
- lății lașului, pe când s’a Întors el dela Miinich, dând mâna cu
toți tinerii din acea epocă pentru Introducerea' murelor reforme
sociale și mai cu seamă pentru redeșteptarea simțului de dem-
nitate personală. El a fost unul din acei porecliti duelgii, care
a contribuit, prin spaima ce insufla, de a deprinde pe juni, și
chiar pe bătrâni, a se respectă pe sine și a respectă pe alții»?

        Ca om așă cum îl descrie V. Alecsandri pe Rolla> acesta
  nu puteă fi ce afirmă bănuitorul Sion: Cine se află printre ti-
  nerii aderenți ai reformelor sociale nu puteă fi și aderentul lui
  Mihaiu Sturza. Cine reprezentă în mod tipic demnitatea ‘per-
  sonală nu puteă să fie spion rusesc!

        Calomnia aceasta nu o desminte numai Alecsandri, ci și
  cele trei mari momente istorice, la care Rolla a luat parte:
  AQii 1848, 1857, 1859 și revoluția, divanul ad-lîbc al Moldovei și
  alegerea lui Al. I. Cuza. Mă voiu opri câte puțin și la aceste
  momente.

        La 1848 C. Rolla a avut un rol destul de-însemnat, deși
  colecția documentelor acelui an nu-1 pomenește decât de
  ■două ori.’                  ।


        ¹ V. Alecsandri, Scrisori. Publicație îngrijită de II. Chendi și E. Car-
  calechi. București, 1904, p. 97.


        ¹ în Adunarea obștească a MoldoVei anaforaua contra duelului s’a
  cetit în 21 Februarie 1842. (Analele parlamentare, voi. XI, p. 804 și 873).
  Vezi și V. Alecsandri, Proză, ediția I-a (Socec), p. 559.

        • Anul 1848 în principatele române, București, voi. I (1902), pag.
  388, 417.

— 809 —


      C. Rdlla a fost de față la adunarea din sala hotelului Pe-
tersburg, unde Moldovenii se adunaseră să-și spună dorințele.
Gazeta Transilvaniei il și numește — într’o corespondență din
luna Maiu — printre bărbații dela care ministrul de interne a
dorit să afle dorințele poporului : Ministrul vorbise, după Gazetă,
cuL. Rosetti, M. Epureanu, R. Casimir, N. Ghica-Comănești,
Vasile Alecsandri și Rolla. Faptul este confirmat și de Alec-
sandri în broșura: In numele Moldovei, a omenirei și a lui
Dumnezeu. La 1848 Rolla eră deci considerat de guvern ca
bărbat în 'stare să reprezinte exact curentul politic național și
să dea un sfat precis. însă, împreună cu tovarășii săi, Rolla
a refuzat orice consiliu și a rămas printre ceice stăruiau ca
poporul să fie consultat direct. Guvernul nu se înșelă. Dovada
o dădu adunarea dela hotel Petersburg care alese pe Rolla în
comitetul însărcinat să redacteze dorințele exprimate de ,
adunare.¹

      C. Rolla a făcut părțe din deputațiunea care a dus, lui
Mihaiu Sturza dorințele formulate și iscălite.* ¹ * ³ El le-a -dus îm-
preună cu impetuosul Vasilie-Ghica. Dar revoluționar, în înțe-
lesul lui V. Ghica ori al lui Alecsandri și Kogălniceanu, Rolla
nu a fost. - La Al. Mavrocordat,.unde s’a rostit cuvântul: «La
armei» și unde a avut loc atacul Arriăuților comandați de fiii
lui Mihaiu Sturza, Rolla nu a stat? Atacul nu l-a găsit acolo.
Astfel el putîi să rămâie In țară.                        '

      Grigore Ghica este una din urile cele mai ^pasionate ale
lui C. Sion. Din «nebun» Sion nu-1 mai scoate în tot cursul
Arhondologiei sale. Sion are, pentru ura sa, și motive politice:
Grigore Ghica Vodă răsturnă — cât puteă — Moldova cea
veche, ca să creeze alta, coaptă pentru unire; apoi: Grigore
Ghica Vodă întrebuință în funcții înalte prea mulți Greci, un
defect pe care l-a criticat și V. Alecsandri. Dacă- erai -dintre
oamenii numiți de Ghica Vodă,-pentru C. Sion erai perdut,
chiar dacă te chemă Costache Negri! Cu atât mai mult, dacă
te chemă numai C. Rolla!                        ‘         .

      Totuș G. Rolla a împlinit, și în domnia lui Grigore .Ghica,
ca și după aceea, o menire folositoare pentru țară.


■---z---:


      ¹.0. Sion, Suvenire conttmpurane, p. 176.


      * O. Sion, loc. cit., p. 178.


      ³ O. Sion, loc. cit., p. 181.


2

— 810 —


       La 1849 C. Rolla eră director al departamentului de in-
terne; ministrul său eră visternicul Alexandru Sturza.

       <In 1850 C. Rolla a fost numit membru al divanului
Domnesc, în locul lăsat liber de loan A. Ghica.* * In astfel de
post, sub prigorie Ghica Vodă, nu se numiau oameni despre
care să se poată vorbi in tonul liii Sion. In acelaș an Ghica
numi o comisiune pentru reforma codului civil. Comisia se
akătuiă din: prințul N. Șuțu, D. Ralet, directorul ministerului
de justiție, D. Corn ea, membru al divanului de apel, bătrânul
jurist D. Bojinca, N. Docan, M. Kogălniceanu, • L. Roseti, dr.
juris și C. Rolla, membru al divanului domnesc.’ Rolla eră deci
chemat să colaboreze, întV’un moment important, la o operă
de justiție teoretică și practică intr’o țară în care justiția fusese
și eră încă înfrântă de un egoism sălbătăcit de împrejurări
a istorice fatale. încrederea care se puneă în Rolla îl cinstește
foarte mult.

    .. Ca bărbat influent sub Grigorie Ghica Vodă Rolla a pro-
tejat curentul care se generaliză și p.e care-l sprijiniă principele: al
modernizării și unirei țărilor. De aceea îndată ce chestiunea unirei
s’a pus, Rolla s’a aru'ncat în fruntea luptătorilor pentru ea.³

       In 28 Februarie 1856 C. Rolla iscălește — alăturea cu
floarea Moldovei — petiția dată princepului Ghica în favoarea
unirei principatelor;¹ iar în 6 Iunie al aceluiaș an el se află
printre ceice, așteptând pe comisarii Europei — cari veniau,
ca să se informeze despre dorințele țării — se constituesc într’un
comitet al unirei." De aici înainte C. Rolla se află pretutindeni


*      ¹ Zimbrul din 24 August 1850, p. 65.

       ’ Zimbrul din 7 Dec. 1850 (Nr. 46).


       * Să nu se creăză insă că Rolla eră un Ghicăist care nu-și controla
principele. Din contră, el era foarte sever cu Ghica. De aceea, în scri-
soarea deja Vichy din 8 Iunie 1857, fostul Domnii citează pe Rolla printre
criticii săi pe care nu-i puteă uită: «Sont-ils enfin edifi£s, ou bien sont-ils
toujours aveugles de passions haineuses a mon ăgard? Voilă ce que—je-
tiens ă savoirtie vous, qui de toat temps voyez Ies Rolla, Ies Kogălniceano,
Ies lepureano, Ies Roseti etc,, qui, de tont temps, cherchaient ă entraver
et ă denafurer Ies actes de mon administration». Acte și documente relative
la istoria renașterei României. Voi. IX (1901), p. 411.

       ‘ Acte și[documente relative la istoria renașterei "României publicate
de Gh. Patrescu, D. Aₐ Sturza și D. C. Sturza. Voi. III (1889), p. 427-430-

       ⁵ Loc. cit., p. 522, 531.


I

811


unde interesul naționă^fere fapte priincioase țelului final:
unirei.¹ fii iscălește programul unioniștilor; este membru In
comitetul electoral al unirii, dela ale cărui ședințe nu lipsește
niciodată; face parte din comisia celor cinci, care, ne mai pu-
tând suferi ingerințele caimacamului Vogoride* * se duc la acesta
și-i pretind să Înceteze cu influențarea alegerilor în curs; iscă-
lește protestul-'unioniștilor din lași adresat consulilor puterilor
garante; iscălește și protestul contra decisiunei consiliului de
miniștri privitor la aboiițiunea legei de pressă, abolițiune care
luă unioniștilor orice mijloc de publicitate. Firește numele lui
C. Rolla nu putea lipsi nici de pe protestul trimis, de Moldoveni
comisiunei europene întrunite la București, nici de pș alte
contestări ale faptelor caimacamului?

       C. Rolla făceă astfel' operă bună. Firește urmă ca el să
între în Divanul adhoc, in care a fostales de proprietarii mari
ai județului Iași.

       Atitudinea lui Rolla în Divanul ad-koc caracterizează și
mai precis. Până aici el fusese un luptător; acuma colegii lui
din Divan li dau un loc, la care nu mai este nevoie de seve-
ritatea lui impunătoare, ci de pricepere și hotărâre. Ca om de
precisiune el a fost ales — împreună du alții — secretar al
Divanului.

       Ca om de idei și hotărâre el a fost ales în comisitțnea
de preparare a bazelor constituționale,» pe care' țara trebuiă
așezată. Comisia din care el făceă parte a pregătit propunerile,
dorințele relative Iț: egalitatea tuturor Românilor~lnaintea legii,
la așezarea dreaptă a contribuțiilor — adecă la răsturnarea
statului feodal, la obligativitatea serviciului militar, la accesibi-
litatea tuturor Româililor la toate funcțiunileadecă la isgonirea
din privilegii a boerilor care exploatau țața. In comisiunea aceasta
Rolla a fost colegul lui M. Kogălniceanu. D. Miclescu, D. Co-
zadini. Alături de Kogălniceanu Rolla susținfi drepturile țăranilor,
sau emanciparea lor de sarcini nedrepte și nedemne și își atrase,
ca și M. Kogălniceanu, imputarea că este comunist.* Dacă
la aceste idei adaogem ideia descentralizării prin ridicarea ținu->
turiloj- la rol*de persoane morale; Și ideia înlăturării taxelor pe


       ¹ Loc. cit., p. 11-08, 1141.


       * Loc. cit., IV, passim.

       ’ Loc. cit., p. voi. VI, 1, p. 519.


2*

     '                        — 812 —                                   ’

-                               ■      -     • x 1

export, însemnăm încă două idei care trebuiau să aibă ca
urmare, întâi: împărțirea mai dreaptă a sarcinilor, a doua: o
îmbogățire"mai repede și mai generală a țării.                        j

       Iată căror idei s’a dovedit aderent și sprijinitor curagios
Rolla, în Divanul ad-hoc:

       Drumul spre astfel de idei nu se improvizează. El crește
organic din sentimente umane alese; din sisteme politice, cu
care omul se împrietinește de timpuriu; și din lipsa sau dacă
el există, din ignorarea interesului personal. Din aceleași regiuni
trebuie să fF pornit și cărările lui Rolla, care nu devenișe un
comunist, ci numai un liberal naționalist.

      .Rolla insuși și amicii săi se numiau numai naționali. Așă
s’au numit ei, de pildă, in profesia de credință dela 26 Nov.
(8 Dec.) 1858, când se aflau în ajunul alegerilor pentru Adu-
narea obștească care avea să aleagă pe noul Domn. Naționalii
cari erau: Lascar Catargiu, Lascar Roseti, Mihail Kogălniceanu,
Petre Carp, G. Cuciureanu, Or. Cozadini, G. Apostoleanu,
Petru Mavrogheni, Alex. Cantacuzin, C. Rolla etc., ziceau despre
direcția lor: <Partizani ai propășire!, însă acea propășire operată
pe calea legală și corespunzătoare la trebuințele noastre, dând ”
timpului de față aceia ce se reclamă de timpul de față și lăsând
viitorului aceia ce se cuvine viitorului, adversari declarați ai
tutulor utopiilor, vie aceste dela bizuirile despotismului, sau
dela principiile subversive a resttirnătorilor, subscrișii nu sunt j
nici reacționari, nici socialiști. Noi suntem interesați la pros-
peritatea țârei, ca una ce este obșteasca noastră muncă; noi
ținem la păstrarea și întărirea_temeliilor a orișice Societăți: fa-
milia și proprietatea. Insă apărarea acestora o așteptăm dela
legi, iar nu dela un om. Așadar noi n’avem altă tendință, alt
țel decât de a face oa noua constituție șă prinză rădăcini în
principate și să ajungă a fi un adevăr; că așă viitoarea orga-
nizație să dea trebuințelor publice tot ce este «legiuit» de a
li se da!» Constituția pe temeiul căreia ei voiau să lucreze eră
convenția dela 7 (19) August 1858.                                      J

      Intrând cu acest program național în Adunarea electivă
în care fu ales și din Iași, și din Cahul, din partea proprietarilor
mari, Rolla rămase nedespărțit de ceice aleseră pe Al. Cuza
Domn al Moldovei — firește nu lipsi nici dela dramaticele
discuții dela «Elefant» — și deveni în 15 (29) Ianuarie 1859

— 813 —


ministru de instrucție al noului Domn, alăturea cu Vasile Sturza,
Manolache Costachi Epur.eanu, Lascar Rosetti, Vasile Alecsandri,
D. Sc. MiClescu și C. Miclescu. într’un râjid, lipsind Vasile '
Alecsandri, Rolla luă și externele, ad interim.'

      Momentul acesta Însemnează punctul de culminațiune a.
vieții lui Rolla.                             <

      6. Tot cursul vieții lui C. Rolla este o linie dreaptă, sui-
toare dela un punct: Miinchen, peste feliurite culmi, dintre care
cea următoare este totdeauna mai înaltă decât cea anterioară,
până la îndoituLminister sub Alexandru Ion Cuza. In tot cursul
acestei alese vieți publice, V. Alecsandri a avut putință să cu-
noască sentimentele și ideile cumnatului său, pe care l-a co-
memorat irt versuri și în proză, fără să-l idealizeze, măsurându-1,
după felul său, cu dreptatea omului de bun simț și cu so-
brietate, de Impărțitor sgârcit de lauri.* ¹

      De o astfel de figură nu se pot lipi insultele lui C. Sion,
după ale cărui motive de supărare ar fi de prisos și pueril să
mai căutăm.

      însemnat pentru mine eră să dovedesc convingător, și
limpede că Sion nu* aveă tn sine nici măsura lucrurilor și a
oamenilor, nici sârguința naivă de-a respectă adevărul. Iar unde
se pot dovedi astfel de defecte morale, cine ne poate obligă
să dăm atenție și credință — celorlalte Închipuiri* sau invenții
ale lui Sion?l                             G. Bogdan-Duic&


        * Loc. ai., voi. VIII, p. 827.


       ¹ Pentru apreciarea de care se bucură caracterul lui Rolla este in-
teresant cuvântul cu car^ o foaie volantă a caracterizat pe C. Rolla in 1859.
(Manuscriptul academic nr-ul 21, p. 227). Titlul, foaei volante este Catalogue
des livres nouveaux a l’usage des flecteurs 1859); lui C. Rolla i Se atribuie:
tiistoire de HoUande ou Quillaume le taciturne, avec cette (pigraphe: La
parole a ițe donnie a l’homme pour cacher sa pensie. . ■

       Dintre multele caracteristice spirituale din aceeași foaie volantă, mai
reținem aici pe a lui Alecsandri, care se află in fruntea listei. Lui i se
atribuie opera Le roi des mouches ou la mouche du coche! (După Larousse:
Mouche du coche însemnează: „personrie qui montre un zele excessif et
inutile, par allusion ă la fable de La Fontaine).

- 814 -


Școlarii

          ' " /.

            Cu cărțile cuprinse subsuoară,
           Cu vorba cumpănită și ’nțeleapță,
           Pe-aceiaș cale pasul vi se ’ndreapti,
           Școlari cuminți, a neamului comoară. ~ -

            Voi știți că Alma Matei azi v’așteaptă
           Cu-acelaș dor ca și de 'ntâia oară,
           Cuvântul ei aprinde și ’nfioară
           Și noui porniri în suflete deșteaptă.

            La vraja ei înaltul pis^ s’apleacă,
           Inertul bloc de peatră se supune
           Și ’n haina nemurirei se îmbracă;

            In lumea ei de farmec și minune
           In armonie totul se împacă

          , Și nici odată soarele ti apune...

II.

            Ca zumzetul de harnice jilbine
           in ritm ușor al vostru glas răsună
           Și ochii voștri — aleargă și adună
           Din. șiruri lungi îndemnul spre mai bine.

            Tresar schintei și ’n flăcări se ’mpreună,
           Ce fUfăesc ușoare, calde, pline —

            Iar gândurile voastre pelerine \
           Disting acum frumosul de mirtciună.

            Cu fiecare filă recitată

            Al minței voastre soare se mărește '
           Și altfel prinde inima să bată.

            Căci orizontu ’n jurul vostru crește
          ' tot ce-a fost în umbră altă dată

           Acuma în lumină strălucește...

— 815—       -        ,


lll.

           Vă rtde ’n ochi prisosul de vieață
           Cum rtde vesel soarele de Marte,
           Și ce nădăjduiri de bine’mparte
           A tinereței voastre dimineață.

           Voi lumea o cunoașteți după carte
           ■Cărarea Vo ’ndreptați după pbvață,
           Ispitele ce curse întind în ceață
           De voi acum atât sunt de departe.

           Vă ’nmuguresc în suflet candizi crinii
           Și ’n mâna Voastră-i arma, cea mai tare,
           Soldați vițeii ai cinstei și-ai luminei,

l

           Vedeți voi Viitorul colo ’n zare .
           Cum își adună și ’mpleteștf spinii
           Spre triumfala voastră ’ncorpnare?

'                      I. U. Soricu.



Maramureșul,

     Numirea Maramureșului se trage dela jiul Mara care re
tiumeâ In veacul a XIV )ea «Maramoris» după cum ne arată
diploma regelui Ludovic cei mare din 15 Septemvrie 1340 «Gyula-
falva Juxta fluvium Maramorosii». începând cu veacul a XVl-lea
Întâlnim in actele publice și numirea de «Marmația>. Bonfiniu
' susține că în evul vechiu Maramureșul a purtat numele de Mar-
mație care numire se derivă dela marmure. Marmure se găsește
tn Irholc, Borșa, Săcel și Vișeul de sus. Trebue să distingem
Maramureșul istoric de Maramureșul geografic. Maramureșul
istoric cuprindeă părțile românești din Bereg, Ung și UgQCia,
Județul Maramureș este o fărimă din ce eră. Profilul Mara-
mureșului este ca o frunză tăratft dealuogul arterii principale,
care este Tfea cu bogați afluenți. La stânga se varsă în Tisa
Vișeul, Iza și Sapința. Ește județ de frontieră. Geograficește
este situat la^P. și 227»°longitudine răsăriteană și la 47¹/,¹’
și 48° laîitudine-nordică,

— 816 —


La nord din Cibău până ih Gura Tisei formează frontiera


   spre Polonia și Ceho-Slovacia Carpații maramureșeni cu pis*
   curile Pop Ivan de 1940 metri înălțime $i Toroiaga cu 1939 nv
   Spre Bistrița Năsăud hotarul 11 formează munții Rodnei .cu o
   înălțime medie de 1580 — până la 1890 m. Cel mai înalt munte i
   este Pietrosul cu 2305 metri. Din vârful Șetrevului până îi> J
   Budești se întinde dealungul hotarului spre Solnoc Doboca J
   cununa munților: Lăpuș și.Tibleș care are înălțime de 1842 metri.

        Spre Satul-mare hotarul II formează munții Gutinuluicari)
   au o Înălțime medie de 948—1246 metri. Cel mai înalt munte
   este Gutiniui 1447 metri. Țiganul 1241 m., lanțul se sfârșește în.
   munții Oșenilor.

        Din Tribușeni până la Teceu Tisa este frontiera.

        •Frontierele Maramureșului nu sunt norocoase. Spre Buco-


vina și Ardeal păsurile Prislop 1159 metri. Setrevul 1204 m. J
și Gutinul cu 1447 m. iarna circa 6 luni sunt troienite și orice
legătură este imposibilă. * Județul are clima rece, temperatura      \

medie anuală la Sighet și 1» Ocna Slatinei este de O⁴ C. maximul     j

de temperatură in Iulie este de 20*2° iar minimul in Ianuarie j
•de 3*—20 C. Extremele de temperatură sunt — 18® și 4-33®—60fc ij
'deci diferința extremă de temperatură face 5l®—60® C. La -I
munți aerul e și mai rece, acolo temperatura medie anuală scade


   până la,6° C. Cantitatea cea mai mică de ploaie o întâlnim relativ
   în regiunile situate între Ocna, Șugatag și Vișeu (817—852 mm.) Im
   Sighet se urcă defa'la 920 mm. iar la munți se urcă și mai repede;

         Teri torul Maramureșului este 1.152,209 jugăre catastrale,
   din care: Arător 61,951 jugăre, fânațe 140,339 jugăre, păduri.
   252,976, grădini 3,594 jugăre, pășuni 57,240 jugăre, și teren ne-
   folositor 56,189 jugăre. ■

         Cele mai multe păduri sunt ale statului și ale corpora-
țiunilor, Statul român are-5,000 jugăre, composesoratele nobile-
și urbariali posed 94,530 jugăre catastrale. Comunale și bise-
ricești sunt 23,140 jugăre. Producția statului anuală este de-
240,000 cubici metri lemne, 120,000 cubici metri brad, în preț de
• 4.800.000 Lei și 120,000 cubici metri lemne de foc. în preț de
24.000,000 Lei. Erariul nu le mai, exploatează pădurile In regie
proprie. A dimis muncitorii convenționaliști iar pentru ferestrăul
său din Sighet nu a găsit arândatori. Exportul lemnelor stag-
nează In.lipsa de vagoane. .Plutășitul restrâns se face până lai

— 817


Sighet. Cantități mari de lemne sunt expuse putrezire!. Numai
ocolul silvic Râul are in porturi 250,000 cubici metri lemne.

       Ferestrae sunt 14 cu vapori 11 cu apă, cu o capacitate de
  250,000 cubici metri scânduri la an. O fabrică de bastoane și un
  ferestrău nu sunt in funcțiune. Averile erarului in regie proprie
  ar da un beneficiu comercial in plus de 30%. Ar asigură
  câștig sigur la 1000 familii și lemnul s’ar prelucrăin Maramureș.
  Pentru prelucrarea materialului de* cherestrea posedă o singură
  fabrică de mobile in Vișeul de sus și in Sighet. CompOseso-
  ratele administrează atât de rău pădurile că nici atât venit nu
  produc'ca să poată să plătească cheltuelile de manipulare
  și păzjre, care fac 267,000 de Lei la an. Ar fi de dorit ca statul
  să le prâă in administrare și exploatare cum s’a întâmplat cu
  averile grănicerilor în 1890 prin ari de lege XIX. In plasa Vișeu.
  averi comune <pro partibus indiyisis» sunt 73,806 din cari s’au
  lăzuit 3,790 jugăre. După calculația experților investindu-se
  momentan 1.000,000 Lei s’ar ajunge in primii' 10 ani la un venit
  de 3.000,000 anual, din care întrebaințându-se anual pentru
  investiri 1.000,000 Lei peste 10 ani câștigul anual ar atinge
  suma de 25.000,000 Lei. In halul in care ,se află pădurile
  îh timp de câteva decenii se vor devasță. Numai prin comasare .
  schimbând sistemul imașului — putem speră cultura rațională
  a pământului.                            . .           .

       Pentru desvoltarea pomiculturei statul maghiar a susținut
in Bodcoiul-mare o școală inferioară de pomărit cu internat.
Școala are edificii, instrumente de învățământ și internat, 330
ₓjugăre catastrale teren din cari 110 jugăre grădină cu pomi.

       Școala cu toate că se poate susțineă din venitul moșiei.
  și Eugeniu Cozac bine cunoscutul pomolog și director, a prestat
  jurământul, școala nu a fost redeschisă și se intenționează sistarea
  acestei școli, deși pomăritul, creșterea vitelor și exploatarea pă- ,
  durilor sunt singurile resurse de traiu ale populațiunei.

       Maramureșul are 152,995 locuitori, din cari bărbați 74,332^
  femei 78,663, bărbați frecuți peste 21 ani sunt 35,336. Români* ’
  82,778. Linguri, 13,956. Germani, 3,066. Evrei, 36,835. Alte na-
  ționalității 6,360, din cari cei mai mulți sunt ucrainL Orașul
  Sighet capitala județului are 23,691 de locuitori, din care ro-
  mâni. 4,964, unguri 6,552, germani 149, evrei 11,026, alte na-
  ționalități 1,000.

818 —


       In 1910 Sighetul aveă 21,370 locuitori din cari erau 7,981
  evrei, 2,001 români și 17,542 unguri. După confesiune erau 4,901
  Rom. cath. 5,850 greco cat. 207 luterani și 2,274 reformați.

       Comune mai mari sunt: Vișeulde sus cu 11,733locuitori.
  Români 4,366, Unguri 431, Germani 2,723, Ovrei 3,912. alte
  nații 301.

       Borșa cu 14,451 locuitori, Români 10,655, Ovrei 2,921, cari
  In urma sărăciei nu pot fi constituite tn «comune urbane».

       Statistica ungurească din 1910 referitor la naționalități este
falsă. Atât tn Sighet cât și in Vișeu o parte din germani și ovrei
au declarat naționalitate maghiară. Tendința clasei culte ovreești
este atașare la cultura maghiară. Au denegat jurământul, învă-
țământul tl fac tn limba maghiară și pretind școală medie civilă
dela magistratul orașului tn limba maghiară; In general se ob-
. servă aceasta la ovreii sefardiani. Ovreii ortodox! vorbesc jargonul
însă știu cu toții românește. Comerciul și industria Simt în mâ-
nile ovreilor. Din munții și pădurile private 50*/» sunt în mânile
> lor./Unii se ocupă cu economia și sunt și ciobani ovrei. Cârci-
măritul, debiturile de tutun și .sare sunt asemenea monopolul
lor. Cooperativele încă nu au putut câștigă debitul de tutun.
Birjarii 99*/« sunt ovrei. Dintre bănci filiala băncei naționale
Și «Maramureșana» sunt românești' între alte 20 bănci streine.
«Maramureșana» are capital social de 400,000 Lei.

       Societăți Cooperative de aprovizionare și desfacere s’au
  înființat în anul 1919 în fiecare comună, s’a înființat în Sighet -
  și un birou central, însă federale nu s’au organizat. Lipsa de
  organizare și destoinicie și controla au avut ca resultat, ca cu
  escepția tovărășiilor din Borșa Ocna Șugătag și Vișeul de sus,
  celelalte stagnează au licvidat, compromițându-se aici ideia tovă-
  rășiei care pentru noiputeăfi mântuitoare.

       După Srghet mâi mulți Ovrei sunt în comunele ruthene,
în Crăciunești, din 1820 locuitori 996 Ovre’. In Ruscova din
^2703 sunt Ovrei 1067. Este respectabil numărul Ovreilor și în
comunele nobile. In Dragomirești din 2708 locuitori sunt 756
Ovrei. In Rozavleâ din 2818 locuitori sunt 778 Ovrei. Cuhea
lui Bogdan Vodă la 1943 locuitori are 477 Ovrei. Săpânța la
3349 locuitori are 1038 Ovrei. In comunele iobăgești, și în co-
munele unde cultură poporului este mai înaintată oamenii sunt
. organizați și în stare mai bună, numărul Ovreilor este mai niic.

819 —


    Astfel în Cosfiui la 1400 locuitori sunt 20 Ovrei. în Hoteni la
    405 locuitori 10 Ovrei. In Sat Șugatag dintre 1215 locuitori
    50 Ovrei. tn Văleni din 1227 locuitori 39 sunt Ovrei. .

          Chestia Ovreilor este chestie culturală, cultura și organiza*
rea fiind cele mai bune arme de apărat. In procente după ocupa*
'xțiune se Împarte populația astfel: cu economia se ocupă 691%.
Minieri 1*3% cu industria se ocupă 9’5%, cu comerciul și cre-
ditul 4"6’/o> profesiuni’liberfe 2’8’/,. Zileri 59%, servitori 1’3%.
’ Numărul analfabeților este 73’2*/₀. La preluarea imperiului
in anul 1919 erau in 61 de localități 52 de școli de stat cu 183
învățători, confesionale românești erau 42 cu 44 de posturi și
. 27 învățători. Din 183 învățători de .stat au prestat jurământul 40.

          Sunt sistemizate 227 de posturi de învățători, completate
    au fost tn anul școlar 1920—1921 și au funcționat 100 de în<-,
    vățători de stat și 16 sunt învățători confesionali români. Școli
    străine primare sunt 32 cu 32 învățători. Au funcționat total
    148 învățători. Șepte comune din cari 5 românești nu au avut
    învățători. Statul întreține 52 de școli din cari tn 38 s’a predat
    românește. La 5 școli ungurește, în 8 școli rusește, și In una
    nemțește. In-învățământul primar, au fost din regatul vechiu
    două învățătoare și la grădina de copii 3 învățătoare.

          Din regatul vechiu nu bucuros, vin puterile didactice la
periferii, căci vremile materialiste nu cunosc apostolatul. ’ Obli-
* gați la școală erau 18,958 elevi, din cari au cercetat școala 4,646.
învățământul mediu are în Sighet o școală normală de învă-
țători «Bogdan Vodă», cu 6 clase. Este naționalizată din 11 Oc-
tomvrie 1919. Asociațiunea Maramureșana in 10 Octomvrife
1862 a Înființat preparandie română care s’a deschis cu 15 elevi
sub conducerea bunului ■ român loan Bușiția și a funcționat până
în 10 Octomvrie 1869, când s’a prefăcut la stăruința prefec-
tului Lonyai Jânos in școală normală maghiară de stat. După
50 de ani s’a naționalizat In anul 1919—1920 a avut 69 de
elevi, în anul școlar trecut a avut 15 profesori și 96 elevi din
cari 93 erau în internat La școala de aplicație au fost 92de
elevi. Liceul de băeți Dragoș Vodă s’a Înființat în toamna
anului 1919, cu 125 elevi. In anul trecut a avut 8 clase, 169
de elevi din cari 56 erau adăpostiți în internat. Au funcționat
7 profesori, și au dat lecții alți 7 profesori dela celelalte institute.
Liceul de fete cu 4 clase, s’a naționalizat în J919 cu 67 de

820


eleve în 6 clase. In anul trecut a avut 108 eleve in 4 clase ș»
6 profesori, 54 de eleve au fost adăpostite |n internat Din eleve
79 erau române pe când sub regimul maghiar abiă 4 erau ro-
mâne «cu buze maghiare».

      In Vișeul de sus, este școala medie civilă «Bogdan Vodă»
care s’a romanizat in anul 1919 în doue clase cu 48 elevi și
5 profesori, 33 de elevi au fost în internat 47 de elevi, aii fost
Români, iar 40 băieți de țărani. înainte de.naționalizare numărul
Românilor erâ 9. Școalele medii au des'voltat și activitate extra-
școlară, au aranjat festivități, cu ocaziunea serbărilor naționale.
Ejcursiuni la'sate cu concerte și conferință. Școala «Bogdan
Vodă» din Vișeul de sus, împreună cu delegații despărțământului
Iza Vișeu al Astrei au aranjat la sate concerte și conferințe
poporale. Școalele medii nu au profesori destui și lipsesc bi-
bliotecile românești. Numai prin un învățământ bineorganizat
primar și mediu putem regenerâ Maramureșul și romaniza clasa
conducătoare.

      Așociațiunea pentru cultura poporului român din Mara-
mureș este cea mai veche Asociațiune din Ardeal și părțile
ungurene. S’a înființat în anul 1860 la stăruință prefectului
losif Mân și a vicarului Mihai Pavel pentru susținerea unei
școli normale cu internat.              *                 . ■

      Școala normală s’a deschis la 1862 cu 15 elevi și a func-
ționat 7 ani care ne-a crescut peste 100 dascăli cari au educat
generații de elevi luminați și buni Români. De sub mânile lor
au eșit mulți știutori de carte, numărul analfabeților s’a redus
până la 53%» iar sub generația nouă de învățători s’a sporit
numărul analfabeților cu 20%- Școala lor eră cu adevărat școală. ’
a muncei, fiecare școală aveă câte o pomărie, școală repeti-
țională în Dumineci și serbători, învățământ agronomic, cor școlar
și bisericesc. Pomăritul a luat un avânt îmbucurător.. Azi nici
o comună nu mai are pomărie. In anul 1867 sub ocrotirea
«Asociațiunei» s’a constituit societatea de lectură, care s’a reor-
ganizat în 12 Aprilie 1919. In anul 1886 s’a deschis internatul
de băieți care adăpostește azi 100 de elevi. Societatea este
filantropică, încât înființarea despărțămintelor «Astrei» a fost a
necesitate imperativă. In anul 1,911 s’a înjiințat contra voinței
șt acțiunei administrației și «așa numiților renegați» în Vișeul
de sus despărțământul Iza-Vișeu al «Astrei», care a ajuns să

821


fie cel mai activ dintre toate despărțămintele. Sub răsboiu s’a
suspendat activitatea. In 1919 reorganizat. Are în Vișeul de
sus o agentură activă, reuniune de cântări și o bibliotecă. -'

     ' In anul curent a ținut cu concursul școalei medii două
serii de conferințe la sate. In- fiecare comună românească din
plasa Vișeu s’a înființat câte o agentură. In anul 1913 s’a în-
ființat în Sighet al Il-lea despărțământ ăl «Astrei». Reorgani-
zarea Asociațiunei Maramureșene s’a pus la cale în 4 Aprilie
1919, și adunarea generală viitoare este chemată să desbată noul
proiect de statute. Reorganizarea se impune căci Asociația
Maramureșană a slăbit, încât în 1913 a trebuit se sisteze inter- .
natul. In anul 1920 s’a romanizat casinoui din Vișeul de sus',
care este centrul cultural social al Românilor de acolo.

       In 1920 au fost 33,878 vite porumbe algauer,.în 1921 dejă
numai 31,370. Avem deci un scăzământ, de peste 2000. “Vite
pestrițe (roșii) în 1920 aii fost 17,156 și în 1921 26,452, un spor
deci de aproape 10,000. Am câștigat lâ număr, am pierdut
însă la valoare. Cauzele sunt lipsa importului animalelor de
reproducție,,, răsboiul, revoluția și faptul că s’a putut ajunge
măi ușor și mai ieftin la tauri de rassă pistriță corcită.

    - Menținerea soiului algauer (su[) a voit să o servească di-
recțiunea zootechnică, cu aranjarea expoziției împreunate cu
premii, a taurilor de soiul algauer, în luna lui Iulie 1920. Cu
toate că comunele au fost avizate din vreme, nu s’au simțit
îndemnate^ să cerceteze această expoziție. In schimb primăriile
mai bucuros au cumpărat «acasă» tauri mai ieftini, dar corciți,
de rassa pestriță. Rezultatul îl vedem în datele statistice de mai
-sus. In ce privește stocul de animale, nu se poate vorbî'ln
Maramureș de o șuprh producție uriașă. Au fost în 1920 vite
cornute: 63,114 buc., cai: 7790, porci: 9419, oi: 138,168, capre:
14,658, măgari și catâri: 86. Avem in 1921 vite cornute:
d6,038, cai: 6060, porci: 15,853, oi: 121,601, capre: 19,303, mă-
gari și catâri: 50.           -

       Subsolul este bogat în sare. Avem, salinele dela Costiui,
cu 330 muncitori și o producție anuală de 250,000 q cu sare.
Sunt cel# mai vechi' mine. Numele vechiu era Castelum și
eră întărit. S’au găsit arme și bani romani și urme de un drum
roman. La 1498 eră exploatarea foarte desvoltată. Bela a IV, a
dat salinele ca ,zestre fetei sale Kunigunda, Ludovic a II-lea

822 —


Ia 1522 le- a donat mamei soției sale Maria. In 1556 Maramu-
reșul s’a unit cu Transilvania ghpână la 1733 au fost propde-
- tatea principilor ardeleni. Azi sunt monopolul statului. In Ocna
Șugatag sunt saline cu 345 muncitori, și producție de 250,000
sare. Funcționează din veacul al XVlII-lea. Pătura de sare este
de 150 metri de grosime și se evaluiază la circa 13.000 000.000,000
m.m. Producția anuală valorează 10.000,000 Lei. Banca «Ma-
gyar bank» din Budapesta, are în Sighet o moară modernă și
un ferestrău pentru tăiatul sării de export. Moara este în lic-
hidare, exportul și transportul de sare stagnează, încât în am-
bele saline stau înmagazinate .400,000 măji sare. In Sacel^So- '
cietatea Hungarian național petroleum comp, din Londra face
săpături de petroleu, are 10 sonde, una de 1160 metri adâncime,
ocupă 70 muncitori, și produce lunar un vagon petroleum brut.
In Budești sunt mine de aur, argint și plumb. Ape minerali
se găsesc în 33 de localități, cu 59 tsvoare diferite. In Vișeul
de sus sunt 15 izvoare, cu două băi, în Borșa, 6 izvoare cu o
baie. Apele au fost analizate de Tognio, Dr. Szabo Lajos și
SzO’âsi. Băi sărațe sunt la Costiui și la Ocna Șugatag. Moară
modernă cu trei făini e,ste în Vișeul de sus cu turbină și ți-
paritate de măcinat două vagoane la zi. Industria de casă este
desvoltată. Se produc vase de lemn și țeseturțcu motive stră-
bune originale și foarte frumose.

       Guvernul unguresc a provăzut conjupide Costiui, Ocna
Șugatag și Câmpulungul cu răsboae moderne, însă populația
nu are oi nici lână și nu le-a luat mult folos. Administrația poli-,
tică este următoarea: Maramureșul are ca reședință Sighetul,
oraș cu consiliu, 56 comune, și cinci cătune, prefectura are șj
subprefectură și sedrie otfanală, biroul statistic județan și 4 plase.
Un serviciu Special de siguranțe în Sighet, și poliție de fron-
tiere la punctele: Sighet, Câmpul-lung și Valea Vișeului. Justiția -
are un Tribunal cu parchet și două judecătorii de ocol, una în
Vișeul de sus și una în Sighet, și barou advocațial, direcțiune
financiară cu două perceptorate, unul în Sighet și unul în Vi-
șeul de sus. Revizorat școlar, regiune silvică cu 7 ocoale', con-
siliera! agricol, și serviciul podurilor și șoselelor. Cerbul de re- -
cruțare 88 întregește cadrele regimentului. Compania în Sighet
de jandarmi aparține regimentului 7. Regimentul 3 grăniceri
din Cernăuți are două companii, compania 7 In Vișeu și corn-

1


— 823 —


pania 8 în Sighet, pentru, paza frontierei. Serviciul șanitar are
un oficiu sanitar județan, în frunte cu un prim medic și 17 cir-
cumscripții sanitare, 5 circumscripții sunt fără medici. Spital
județan hi Sighet cu 300 paturi, ospiciu de siguranță cu 240
paturi, policlinică, și in Viceul de sus un spital al plasei cu 50
paturi. Biserica gr.-cat. are un vicariat, 6 protopopiate și 49 de
parohii. Biserica gr.-or. are o parohie și o filie, biserica rom.
cat. are un protopopiat și 5 parohii și 2 fiiii, biserica gr.-cat.
ruteană, are un vicariat, un protopopiat și 11 parohii din cari
cea din. Costiui este gr.-cat. maghiară deși credincioși nu sunt
ruși ci români,-cari cu toată maghiarizarea pricep românește
și poartă numiri neaoș românești, ca Danci, Ardelean, Mol-
dovan și Mârza. Biserica reformată are* un protopopiat și 3
parohii.

  ' Maramureșul este absolut isolat de provinciile României
mari. Comunicație directă cu inima țârei nu avem. Suntem siliți
peste Ceho-Slovacia cu mare incunjuir să ne aducem alimente și
mărfuri și să satisfacem nevoile comerciului. Granițe nedrepte ne
țin încătușați în servitute economică. Deputății noștri fără deo-
sebire de coloare politică ne cer linii ferate cari să lege Ma-
ramureșul pe cale naturală și scurtă cu celelalte provincii ro-
mânești. Interesele noastre economice pretind legătura și liniile
ferate între Sighet—Baiasprie, Borșa—lâcobeni, și Vișeul de
jos Salva. Intre Rorsa—lâcobeni armata Austro-ungară a clădit
o linie îngustă <Je 76 cm. care nu este în exploatare. Guvernul
a trimis ingineri să studieze.' Cu durere s’a constatat însă, că
linia este vândută societăților <Tarcău» șl «Gote» cari voesc ă
o demontă. Această linie pusă în exploatare ne-ar face multă
fndămână dacă se vor ^creiă instituțiunile culturale, școli primare
cât de multe, școli medii și profesionale pentru industria lemnului,
gospodărie, pomicultură, pentru prelucrarea și valorizarea lap-
telui, atunci acest popor va înstări și iară-și va fi Maramureșul
cuib de viteji șoimi spre binele neamujorișra patriei. La "această -
operă cerem concursul patriotic și ajutorul tuturor oamenilor
de bine.*                                   Vasile Filipcinc.


i

— 824 —


florile

după Al. PetSfi.

                 Pe câmpie-o iau în zori, , -
                Unde cresc prin, iarbă flori,
                Doamne, cât de dragi îmi sânt
                Florile ’n al lor veșmânt!

«Când le văd, parc’aș vedea
Câte-o fată frumușeâ,
Așa-mi bate inimă.

                   Pe mormânt, de voiu muri,
                   Flori să-mi puneți, aș dori, ’

                 Când zăresc vre-o floriceă,
                La povești mă pun cuea,
                Ba-i declar și dragoste
                Stând cu ea pe pajiște.
                O întreb, de mă iubește? '
                Și, deși ea nu vorbește,
                Mie-mi pare că pătrunde
                Ale dragostei dulci unde.

                   Pe mormânt, de voiu muri,
                   Flori să-mi puneți, aș dori.

                 -Ci parfumul, de unde știi
                Că hu-i limba floarei vii?
                Omul însă n’o ’nțelege,               . *

                Deci nu poate s’o deștele.

                 Mirosim, dar ri auzim
                Glasul lor de taină plin. .
                Pe mormânt, de voiu muri,
                Flori să-mi puneți, aș dori.

                 Da, limba, cântecele lor,
              E parfumul florilor.
              Partea pământeasca mea
              - In.pământ când va zăceă,
              N’o să miros, ca acum,


                           \

— 825 —


                Minunatul lor parfum,
               Ci atunci voiu auzi
               Cântecul ce-mi vpr doini.

                 Pe mormânt, de voiu muri
                 Flori să-mi puneți, aș dori.

                Drag parfum, al floarei cânt,
               Tu m’ei legănă’n mormânt,
               Ca s’adorm pân’vine iară
               Mult dorita •primăvară,
               Ca-al mat suflet, pâri atunci,
               Să s’alinte ’n visuri dulci.

                 Pe mormânt, de voiu muri
                 Flori să-mi puneți, aș dori.

                                        Ax. Banei».



      Prima istorie naturală românească.

           — Istoria naturei sau a fire! de Gh. Șincai. ‘ —

.                               De prof. Dr. Al. Borza.

      De mult se știâ in istoria literaturii române, că Gheorghe
Șincai scrisese pe lângă celebrele lui lucrări istorice și o istorie
naturală și un vocabular de istorie naturală. Manuscrisele ace-
stor opere fură descoperite in bibliotecă episcopiei române
gr.-cat din Oradea-mare de Densușianu.³ Din istoria literaturii- ..
de N. lorga* eră cunoscut și titlul lucrărilor acestora, dar fără de
alte amănunte. Papiu Ilarian, care a scris <Vieața, ideile și ope-
rele lui Șincai», nu cunoaște lucrările de cari vorbim. In toamna
anului 1916 fiind «evacuat» oficial împreună cu toți profesorii
și preoții din Blaj la Oradea-mare, am avut prilejul să studiez
din amabilitatea Prea Sf. Episcop Dr. Demetriu Radu și a dlui
canonic Dr. lacob Radu manuscrisele lui Șincai, cele dintâi în-
cercări de Istorie naturală românească. Crezând că este de in- -
---:------ • ।

      ¹ Studiu citit la ședința din Decemvrie 1920 a «Societății de științe
din Cluj».

     .¹ RapoVt, p. 208.

      • Voi. II. p. 205.


3

— 826 —

, t


  teres a cunoaște începuturile literaturii științifice la noi, țin sf
 comunic constatările mele asupra scrierilor de istorie naturală?
 ale lui Șincai. Fiind Șincai bineînțeles un diletant in istoria na-
 turală, nu într’atâta vederile lui științifice sunt de interes, cât:
 mai vârtos terminologia și nomenclatura științifică, năzuința lui
 nobilă, de a da în românește lucrări de istorie naturală.           ?

       Limba și terminologia lui Șincai cu însușirile ei lăudabile
 și cu toate defectele, poate fi un bun memento chiar și în zi-
 lele noastre, aducându-ne aminte, că din comoara limbii popo-
 rale trebue să scoatem elementele unei terminologii științifice
 românești, împrumutând dirr alte limbi numai când în limba
 poporului nostru nu se găsesc termeni potriviți și adecvați.
 Lucrările de istorie naturală ale lui Șincai sunt următoarele:

       a)       «Istoria natutei sau a firei; După Helmuth de O. Șincai».
 Manuscript în octav, 93 pagini, cu scrisoare măruntă ciriiică.

       b)      «Vocabularium pertinens ad tria regna naturae. Oeorgiu
 Șincai». Manuscript în Octav. Partea primă, pag. 1—15 este vo-
 cabular latino-româno-maghiar-german, iar pagina 17—31 român-
 latin-maghiar-german, fiind scris textul românesc cu litere ci-
 rile, mărunte.

    ■- Timpul, când au fost scrise aceste lucrări, nu este arătat
 nicăiri. Din unele indicații cuprinse în cărți chiar se poate to-
 tuși constată în mod aproximativ.

      Ideea de-a scrie istorie naturală românească îi va fi venit
lui Șincai pe timpul când a studiat pedagogia la Viena, în anul
1779, ori cât a fost directorul școalelor unite române din Ardeal,
între anii 1781—1794, când a publicat Abecedare, Catehism,
Aritmetica și Gramatica latină. Gândul acesta nu și l-a putut în-
făptui decât numai târziu, când certat cu episcopul Bob, plecă din
Blaj la Viena și pe urmă funcționă ca profesor particular la fa-
milia contelui Vass; ori poate și mai târziu, când ajunsese pe
, la 1804 corector al cărților române In tipografia universități»
Pestane.

       Manuscrisele păstrate în Oradea-mare, scrise curat, anume
 pentru tipar, sunt făcute cu siguranță după anul 1806. Aceasta
 o știm din «Istoria naturei», în care vorbind despre albine spune
 textual: «Albinele, despre care am cuvântat în «Economia cea
 românească», care nu pregetă a o vedeâ pentru folosul tău»...
 Și «despre gânștele ceale casnice am cuvântat In Economia




— 827 —


  cea românească». Economia la care ne îndrumă, este cu sigu-
  ranță <Povățuirea către economia de câmp. Buda 1806»¹ pu-»
  blicată anonim, al cărei autor credem să~l fi descoperit prin
  aceasta în polihistorul Oeorge Șincai, iar nu în Molnar J., cum
  se credeă până acum.®

       Istoria naturei este scrisă în formă definitivă deci după
1806/ziar Vocabularul, care ^cuprinde toate numirile de plante,
animale și minerale pomenite în Istoria naturală, cu excepția
câtorva, scăpate din vedere, trebue să fi fost scris de el tot
după 1806, când aveă nădejdea, că-și va puteâ tipări lucrarea
Ia tipografia universității, a cărei slujbaș eră. In 1809 părăsind
Buda și tipografia pleacă la conții Vass și la protectorul său,
episcopul Sămoil Vulcan In Oradea-mare. De aci înainte, până
la moartea sa întâmplată la 1816, a fost preocupat mai mult de
tipărirea cronicei sale, și nu pot deci admite, să fi scris Istoria
naturală și Vocabularul după 1810.

       Ori când ar fi fost scrise aceste cărți, rămâne constatat *
faptul, că sunt primele istorii naturale românești. Mult in urmă
au scris deci:

       Czihac, care credeă că este primul, care a scris «Istorie
naturală», tipărită la Iași în 1837.

       Barasch a tipărit la 1854 prima ediție a Istoriei sale na-
turale.

       Deși nu a fost tipărită cartea, ea este un document pre-
țios pentru năzuința Ardealului de a face și începutul învăță-
mântului despre natură în românește. Numai lipsa mijloacelor
materiale a împiedecat în mod fatal pe autor, să scoată de sub
tipar Istoria , sa naturală împreună cu Vocabularul. Literatura
noastră a fost prin aceasta împrejurare lipsită de directiva și
pilda bună ce-o găseă în aceste lucrări în mai multe privințe.
In Blaj a fost însă probabil folosită ca manuscript opera lui
Șincai la lecțiile de istorie naturală, Introduse în planul de în-
vățământ pe urma Ratio educationis publicată de împărăteasa
Maria Terezia. O cred aceasta pentru motivul, că termino-
logia poporală a lui Șincai s’a păstrat la aceste ș coaie până în
____________* .


       ¹ Vezi Bianu Hodoș: Bibliografia românească veche, t. II. fasc. VI.
pag. 486, Nr. 702.

         Dr. Oh. Crainiceanu: Literatura Medicală românească, p. 14.


3*'

i


— 828 —                                   â


                                                                        . iS
  zilele noastre In botul curentului Ciparian latinizant și stâlcitor de 1
  limbă, care s’a înstăpânit mai târziu In literatura didactică blăjană. :■
  Trecând acum la analizarea «Istoriei naturii», constatăm
  mai întâi, că lucrarea nu este originală, ci făcută după a unui |
  Helmuth. Regret, că n’am găsit în bibliotecile din Ardeal cartea
  originală. Totuși afirm cu siguranță, că nu avem tn lucrarea •
  lui Șincai o traducere servilă, la care nu se puțeâ pretă spi- j
  ritul mare a lui Șincai, ci o prelucrare liberă, întrețesută cu
  observațiile și datele proprii ale lui Șincai.

        Fondul științific este împrumutat -dela Helmuth, cu toate
  greșelile și vederile falșe ale timpului, dintre' care amintesc
  numai puține:

        «Hrana plântelor sânt cele pentru elemanturi sau stihii: -
  pământul, apa, aerul și focul».                  ,

        «Plantele aburesc afară abur vătămătoriu, pentru acela
  strică aurul».

        Impărțește plantele în «Arburi, finichi, erburi, liliuri, bucate,
  filice, muști, alge, bureți».                               K

        «Botanicii, adecă cei ce cunosc erburile, pre erburi le îm-
  părțesc în mai multe clasuri, ci eu nu mai în două le voi îm-
  părți aci, adecă în ceale lucrate (= cultivate) și ceaie nelucrate».

        «La mușchii măciuliuța din vârful unui paiuț (= seta) e
  plină de polin sau de sămânță, nu se ști».

        «Mineraiurile se tmpart în pământuri, sări, cleiuri de pă-
' mânt și metaluri».

        «Mulți țin, că bazaltul s’a făcut din pământ vulcanos, dară
  cei mai mulți cred almintrelea».

        «Sânt și petri care se aseamănă plantelor, precum coral-
  lele, ce cresc în stanii cei de piatră din fundul mărilor și
  numai ramuri au, iară nu și frunze. Așa cură sireaoa lucrurilor -
  In toată natura, așa se merge dela cealea mai mici la celea mari».

        «Viețuitorii (= animalele) în comun se împart tn șeasă feluri,
  precum urmează: I. în sugători, II. în sburători, III. în amfibii,
  IV. în pești... cari resuflă prin urechi, V. în insecte ce au ,
  sânge alb și rece și sunt cu antene sau coarne în cap, VI. în ₓ
  vermi... ce sânt fără de cornuțe pe cap».

        «Sugătorii se împărțesc în șeapte .clasuri a) Oameni, b)
  Primați, c) Bruți, d) Feare, e) Gliri, /) Dobitoace, g) Bellue,
  h) Chiții»,

— 829 —


      Dacă fondul științific nu este a lui Șincai, el a Căutat
totuși să aducă cât mai mare contribuție de date originale,,
observații proprii, din patrie. Găsim redate tn lucrarea sa nume-
roase experiențe și credințe de ale poporului român, pe care
uneori le confirmă, altă dată le combate, așă Incit «Istoria
naturei» lui Șincai a devenit o carte românească și In fond,
nu numai tn limbă.

      Ca istoric ce este, amintește uneori fapte istorice, In
legătură cu obiectul despre care vorbește. Prin aceasta dă un
colorit și mai românesc cărții sale, care eră astfel o instructivă
carte pentru școlarii și publicul românesc, către care se adresează.

      Iată câteva din contribuțiile și datele originale ale lui
Șincai, care sunt interesante șl din punct de vedere științific,
dar mai vârtos ca material de folclor și istorie:

      «Din scoarța teiului se fac pre la noi. funii și călcâe la
Încălțăminte, iară tn Rusia opinci».

      «Urezul și în Banatul Ungariei cu noroc s’au sporit».

      «Torful se folosește pentru foc tn Hollandia și tn Belgiul
de jos, pentru ce nu s’ar putea folosi așadară și pela noi,
unde avem atâtea lacuri. Mie mi-se veade, că mal bun foc s’ar
putea face din torf, decât se face din balega Cumanilor și din
paele câmpiilor și ale celor din Ungaria și ale "celor din Ardeal
și din toată Dakia veache».                                      * •

      «Aurul la Secărâmb tn Ardeal se sapă tn color de cenușă și
se află crescut tn lespejioare vânjoase (= felurit și săcârâmbitul)».

      «Viețuitorii (= animalele) se sporesc și din pravul lor unii;
pentrucă de va bea neștine prav de solomândră arsă și zdro-
bită, se va implea de Solomândre».

      «Eu atâta mai tnsemn acî, că de tusa seacă, ca se poți
lepăda flegma, nu este mai bun, decât scrumul de liliac ars
se-l beai cu apă».

      «In Africa sunt inăroți (= rinoceri). Din inărog au trebuit să
fie cornul cel prin Ștefan Batori dus din Ardeal când s’au făcut
craiu Poloniei, pentru carele a fost după moartea craiului atâtea
vorbe între,Ardeleni și între Poloni».

      «Aceea nu este adevărat, că ursoaele fată numai niște
darabe de carne, pre care lingându-le apoi, așaJe mută In formă
de pui».

- 830 —


      Vorbind despre vulpea lagopă spune: <ln istoria Moldovei
se arată, că Duca Vodă domnul Moldovei cu două pei de vulpe
neagră, dintre care una s’au dat Împăratului, alta viziriului tur-
cesc, s’au rescumpărât odinioară și capul și domnia».

      «Poțocii (= cloțani sau șobolani) carii sânt mai mari, se țin
în mori și in pivnițe, unde, de nu se astupă bine buțile, își
bagă cozile pe vrenile lor și muindu-le tn vin le sug; așa
fură vinul».

      «Hippopotanul sau calul de apă... mai mult mugeaște
decât rântiază... Oare sloboade-și el însuș sânge ca să se
mântue de boală, cum scria istoricii cei bătrâni au ba?»

      «Aceea nu este adevărat, că totdeauna moare cineva din
casa aceea, pre carea cânta buhâ».

      «Iară cumcă helciul cel blând (= lebăda) își cânta moartea
înainte de a sosi aceasta e numai fabulă».

      «Broaștele pe seacetă se ascund în găuri, supt iarbă și
supt petri, pe ploae se ivesc foarte- multe și deaci judecă cei
nepriceputi, că au plouat broaște».

      «Cumcă crocodilul plânge ca pruncii, ca se înșeale pre
oameni, să-i prindă și să-i mânce, și cumcă veverița Ineumone
zisă, când doarme crocodilul cu gura deschisă se bagă Intrânsul
și-i roade foalele, este numai poveaste bătrână». ■ .'
. «Cumcă numai cu văzduh ar trăi cameleonul, nu este
adevărat».

      «Văzut-am un somn la Crăciunelul de jos (lângă Blaj) din
Ardeal, care au fost înghițit mai înainte multe gânște de pe ;
Târnavă, și apucându-se și de un vițel, așa l-au omorât; dară
proștii nu s’au folosit cu dânsul, ci l-au lesat de au perit în
țermurele Târnavei, în anul Î782».

      Vorbind despre locuste spune: «Pre Ardeleni mai nainte
de vrocâțiva ani i-au ajutat și passerile la strângerea locustelor,
care năpădise întâi In Secuime, iară de acolo se alungase cu
clopote, cu împușcături și cu multe plesnituri și se așezase în
comitatul Dobâcei și al Solnocylui din lăuntru».

y Șincai a fost și un filosof cu pregătire temeinică dela Roma
și Viena, a fost și preot credincios, In cartea să de repețite-ori
găsește ocazie să-și exprime admirația filosofică pentru întoc-
mirile mărețe ale naturii, și credința în ziditorul acestei firi.
Amintesc numai câteva fraze în privința aceasta:

— 831


/


        «Cum reînvie toate primăvaraI Așa nu poate pieri nici
  sufletul nostru».

        «Criștaii mineraiurilor sunt nenumărati șt de nespuse fea-
  Muri, așa plăcându-i naturei a se juca întrânșii».

        «Infuzorii... nici nu se pot zări cu ochii nentrarmați. In-
  fuzorii acestea se fac tn apă^ ce se bălteaște pe părțile plan-
  telor sau ale viețuitorilor, a căror micime sOcotindu-o, cine nu
  se va mira de Înțelepciunea și puterea cea necuprinsă a lui
  Dumnezeu, carea așa strălucește tn ceale mai mici ca și in
  •ccale mai mari; pentrucă infuzorii încă au toate, câte le s&nt
  •de Mpsă ca se viețuiască».

        Cum amintisem mai nainte, meritul cel mai mare a lu
Șincai este, că a încercat pentru primaoară să mlădieze limba
- românească și s’o adapteze pentru un nou domeniu al gândirii
și al scrierii: domeniul științelor naturale.

        StUul fui Șincai și aci este tot așă de curgător și româ-
  nesc, ca și tn istorMe sale. Se cunoaște pana deprinsă a unui
  acrii tor fecund. Frazele sa»t curgătoare, regulate, ici colo cu
  întorsături stilare neobișnuite astăzi* de un colorit arhaic. *
  în privința limbii este pur și simplu un creator, nu numai
  un reformator, care a avut de Inyinș greutăți enorme. Nu există
  Încă o. terminologie științifică românească, pe care a trebuit să
  o creieze.

        N’a existat adunată la un loc nomenclatura plantelor; a
  animalelor și a mineralelor, pe care a colectat-o din graiul po-
  porului Șincai, sau a creat-o el Însuși.

        Isvorul principal la care a alergat Șincai pentru termino-
  logia sa, a fost limba populară, care aveă și are termini adec-
  vați pentru fenomenele și obiectele naturii ce interesează și
  pe țăran. O sumedenie de termeni populari neaoș românești
  -a introdus Șincai pentru prima oară in literatura românească
  scrisă, care nu tratase Încă astfel de subiecte. Mulți termini de
  aceștia au rămas tn literatură, alții sunt astăzi învechiți, schim-
  bându-și deja Înțelesul, ori au fost deja dela Început nu tocmai
  .potrivit alfși. In lista ce urmează se găsesc Insă câțiva termeni
  •care și azi ar trebui să ia loc tn tratatele de popularizare și de
  școală locul celor străini, incuibați In terminologia științifică ro-
  mânească, ce prea mult s’a îndepărtat de limba poporului, de-

Fânațe )

Rât J


— 832 —        ’ /                   -   -


                                                                      ' ■«
venind cu desăvârșire neînțeleasă de fii poporului, spre paguba ;
mare a culturii românești.

      <Arborii cu frunze late se desfrunzesc. Frunzele se rescoc-

      Pistilul se privuește (= polenizează).

      Sămânța două cuprinde în sine: colțul și mezul.

      Frunzele aburesc afară apa tntrecătoare.

      Rădăcina altor plante-este de pururea.

      Arborii trăesc preandelung.

      Pământ humos, năsipos, umed și apătos.

      Prunilor le place loc arinos amestecat cu lut galben.

      Casa caldă (= sere!)                                             ;

ca unități oecologice.

alcătuiți din lespegioare ca țiglele caselor.


      Pământuri vulcanoase, cremanioase (— silîcioase).

      Bicașăi (adecă spatul scânteietor = feldspat).

      Piatra răsinoasă sau rășină de pământ (= asfalt).

      Pământuri argiloase: a) argila de vase, b) pământul de
văpsit, c) lytomarga, d) bolul sau lutul pecetos, e) spoiala, fț
mica. Stan (= rocă).

      Cenușă, spuză și râuri vulcanoase, care dacă se sleește,
se face lavă, și dacă e sponghipasă, se chiatnă spumă de piatră.

      Măiug (= ciocan).

      Trupul viețuitoarelor se face din cap, din coș și din mă-
dulări.

      Două crâmburi (= poli) ale lumii, unde lăcuesc urșii cea .
de mare pururea pe ghiață.

      Clonț (= cioc) cu fălci.                                         ș

      Peștii se cumpănesc cu aripile lor.'

      Furnicile sunt: bărbătuși, mueruște. și lucrătoare.

      Inima are două cămeri și două urechi.                            ?

      Gândacii de stejariu,

                 „ balegă,

          „     „   brad,

          „     „   legumi,

          „     „   mortăciune,

          „     „   gărgărițe.                 .

      Qestrul sau ștreatea, carii, paingenii, racii.

833 —


      Corbi, cioare negre și tărcate, porumbi țigănești mu cioici,
coțofane sau {erei, găiori sau mafiași, picii sau ciocănitoartle.

      Pe lingi cuvintele întrebuințate de întregul popor romi*
nesc au Intrat tn terminologia lui Șincai și numeroase provin-
ciallsme care n’au reușit să se generalizeze, și în parte sunt
chiar și în Ardeal azi obsolete, arhaice. Iată câteva provincia-
lismelaȘincai:

      «Cloambe, popir, trunchîu rotogol, pomeranți și țitroni,
boambe de cacaoa, bumbunizat, tiocul (== caliciul) fiorii, mă-
ciulia dela cartifiol.

      Diresul fierturilor.                        ~

      Plantele pururea sămănate odată castă mai mulți ani; cep-
țuța (calyptra) mușchilor. ~

      Bureții sunt cu cumănac și cu cocean.

      Coheziunea numită de el: modru- de a se ține deolaltă;
acrime de vitrior (== acid sulfuric); mazul (= ghips?)

      Țestoasele au trupul imboidorit cu țest.

      Limba poporului însă repede* s’a exhauriat în privința ter-
menilor potriviți'in științele naturale, și atunci hu i-a rămas lui
Șincai altă cale, decât crearea neologismelor, Împrumutând din
limbi străine, ori prefăcând in românește terminii străini.

      împrumuturile uneori au reușit, mai vârtos din latinește,,
pptrivindu-se cu firea limbii noastre, In care s’au încetățenit,
făcând parte acum din comoara limbii române. Neologisme
Introduse de Șincai:

      «Raffinere, ițffinărie de zahăr.

      Țucchercand;

      Sirupul este zahăr gras.

      Mineraiuri țp= minerale).

      Opac.                                            -

      Potașă.

      Cvarțul, topazul, diamantul, rubinul, achații.

      Fața sau «colonii».

     ' Oranatul.

      Taicyl.

      Steatit sau piatră clisoasă.

      Serpentinul. _

      Asbestul.

— 834 —


       Stalactitul.

     • Marga.
       Brecie sau stan de sfărmături.
       Tof, cenușă împietrită.

       Sările sunt de trei feluri = akjalice s|U leșioase, acre și
de mijloc.

       Sările muriei a) sarea comună și țepțrjgul sau cum zic altii
salamia.

       Petroleu sau oleiu de piatră, nafta «au balzamul de pă-
mânt

       Asfaltul sau reșina de pământ, cărbunii de piatră, de pă-
mânt. Tortul.

       Pyritul.          „

       Metalurile, «vârtoșarea sau Întinderea lor».

       Arsenicul sau piatra șoricelului! vismutul, antimoniu!.

       Metaluri amestecate (?s= aliaje) a) tombacul, b) auricalcul,
c) cioaia (arama, cositor și zinc), d) materia ce se lipeaște de
glăji ca să fie oglinzi, e) prințmetalul.

       Dromedarii cu o boltă, bactriafiii au două.

       Uropigiu la paseri.

      'Lamigine, niște peri ca lâna supt pene.

       După proporția trupului grăind, omul are crierii mai mari.
       «Pupila ochiului». '           *

       Chilul din mațe.

       Memoria sau aducerea aminte, întipuirea și voja slobodă
«unt puterile sufletului, afară de puterea de a judeca și de a
Închide sufletul.

       Alge sau finari.
       lichenii bărboși,                          4»

       Coleoptere, '
       hemiptere,
       lepidoptere,
       neuroptere,                                      -

       hymenoptere,
diptere,
aptere.
Moluști, zoofiți, infuzorii, polipii, sunt -tot cuvinte intro-
duse de Șincai in limba română.

— 835


       Mulți termini tehnici și multe numiri de plante ' sau ani-
male și minerale poartă tnsă peceta străinismelor (latinisme,
maghiarisme, germanisme), neputând intră In sanctuarul limbii
române tocmai din această pricină; unele se mai aud insă și
azi prin ținuturile înstrăinate, prin suburbiile orașelor maghia-
rizate ori germane și prin Câmpia Ardealului, cu limba ei așă
•de stricată. Iată câteva străinisme :

       (l=lătinism, m—maghiarism, g=germanism).
       «Amigdali sau mandoli(m).

       Gralle: cocostargi, ardee, grue, boii de baltă, cocoare,
scolopacii sau șnefii, (= sitar)gj, galinagini(i), rusticole(l), tringe
sau șnefii(g) de țermuri.

       Urogelul(l),
tetricea(l),
lagopul(l),
Bonasia(l) sau paserea împărătească, potârnicele, prepeli-
țele, dropiile.

       Aura (= clima). . < .

       Secfiu (= garoafă,m)
dactilul (= curmalul,!)
cocul (1),
tincravt (== coada calului, Equisetum arvense,g)
Lycoperdzi (sau bureții cerbilor,!)
crișteii mineraiurilor (m),
bicășăl curgător (fluorita, Flusspat g),
galitcău (= vitrior tot la Șincai m),
șletra (= salitra) (m).
Borăcul la forăstuitul de metaluri (m),
linxul (= râsul) (I),
zibellinele (I),
neaștii (= dihor puturos) (m),
mocușul (= veverița) (m),
cărman (= cârma) (m),
sbus&torii își șiclesc peanele cu uleiu (m).
Neologismele adoptate de limba românească poartă azi
uneori altă terminațiune sau fin de alt gen, în special mi-
neralele, care în literatura din vechiul regat sunt considerate

— 836 —


   de feminine, pe când Șincai și literatura ardeleană le întreba*
  ință până în timpul din urmă în forma lor masculină^

        Pe lângă toate neajunsurile ei, «Istoria naturii» lui Șincai
  a fost un bun început de creare a unei terminologii științtfice
  românești, stând cu vrednicie în frunte ori alături de limbajul
  filosofici, filologiei, matematicei, jurisprudenței și medicineiᵣ
  care Iși au în acelaș timp sau cu puțin mai târziu pe primii
  reprezentanți și creatori la Români.

        Dacă ar fi avut norocul să fie tipărită această carte, lite*
  ratura și studiul științelor naturale ar fi luat avânt cu 2—3 de-
  cenii mai curând la Români.

        Urmările acestei întârzieri se resimt până astăzi. Neamu-
  rile conlocuitoare, aflate într’o situație economică, politică și
  culturală mai-norocoasă, au apucat-o înainte, creându-și o lite-
  ratură științifică vastă în limba lor națională, pe care noi nu o
  avem și se pare că nu îndrăsnim să o creăm nici acum în-
  măsura cuvenită, din considerații de ordin științific internațional
  la aparență, în fond însă din neîncredere In forțele neamului
  din comoditate și sărăcie.

        Și știut este, că nimic nu dă mai multă putere, vitalitate
  și încredere în sine unui neam, decât cultura și literatura în
  limba sa națonală.

        Chiar înfrânte unele popoare, bizuite pe cultura și lite-
  ratura lor națională ele se țin cu mândrie (maghiarii, germanii)
  și îndârjire.

        Chiar pierind un popor, amintirea lui numai prin litera-
  tura națională devine nemuritoare (Romani, vechii Orecl, A si-
  rieni etc.)

        Inovatori luminați, îndrăsneți, înțelegători ai nevoilor tim-
  pului, ca Șincai, care croesc drumuri nouă In scrisul unui poporᵣ
  sunt la toate neamurile o mândrie a literaturii lor naționale.

        Iată pentruce i-se cuvine și lui Șincai un loc de cinste în
  Parnasul cam puțin populat .al științelor românești.

837 —


6. Ceștac, poetul Hcenlni grănițeresc dia Jfăsănd.

        In Nr. 1 (Ianuarie 1921) din anul II al Revistei Societății Tinerimea
.Română, ediție pentru tineretul școlar secundar, s’a arătat Însemnătatea
societăților de lectură ale elevilor, dăndu-se și o seamă de Îndrumări cu
privire la modul lor de funcționare.

        Ca unul care am condus | mai mult de 10 ani o astfel de societate,
Îmi permit să adaug un singur amănunt.

        E bine ca despre toate lucrările societății să se ia proces verbal, iar
la sfârșitul anului să,se lege colecția proceselor verbale, anexându-se la
7 ca și cea a tuturor lucrărilor cetite in ședințe.

        Viitorul elevilor este de cele mai multeori o enigmă pentru profe-
sori. Nici odată nu se poate spune cu siguranță ce se va alege din cutare
copil. Totuși oarecari Înclinații se pot întrevedeăîncă de pe băncile școlii.
Și aceste înclinații nicăiri nu se pot manifestă și de&vottă in școală așă de
liber ca tocmai In societățile de lectură. Păstrarea lucrărilor acestor so-
cietăți poate așadar să ne lumineze felul cums’au desvoltat spiritele cele
mai alese ale unei școli in epoca când sufletul lor e mai accesibil pentru -
cunoștințele și influențele care-1 năpădesc din toate părțile.

        Un exemplu ne va lămuri și convinge desăvârșit.

        E cunoscut că poetul G. Coșbuc, care S’a născut în 8 Septemvrie
1866 in Hordou (jud. Bistrița-Năsăud), și-a făcut studiile secundare în li-
ceul din Năsăud.

        însuși poetul nu ne dă lămuriri relative la vieața sa din acest timp.
Singura amintire pe care ne-a lăsat-o despre vieața sa de elev al liceului,
care astăzi ii poartă cu mândrie numele, este Heti, quale portentum, pe
care imi iau voie să o reproduc mai Ia vale după broșura Versori și
firoză de O. Coșbuc, Caransebeș, 1897, pp. 105—llj.

        «Când am ajuns cu citirea /trierilor lui Horațiu la oda lui cu lupul>,
ne spune poetul, «toți am izbucnit dintr’odată și ne-am pornit pe-un râs
nebun. Multe năzdrăvănii am găsit noi in Horațiu — citeam mult latinește,
și repede — dar asta prea erâ cu vârf. Horațiu, cum spune însuși, înde-
părtând u-se cu plimbarea prea mult de oraș, a ajuns intr’o pădure și-aici
i-a ieșit un lup în cale: Heu, quale portentum vidi,' strigă Horațiu și de
spaimă erâ gata să-și dea ortul popii. Noi toate le atribuiam într’adevăr
slăbiei de înger, și nu fantaziei și exagerării lui Horațiu. Să fi om tn
toată firea și să vezi un lup, ziua în ameaza-mare, vara și aproape de
oraș, și să te-așterni pământului de spaimă — toate acestea erau tabloul
cel mai comic dintre câte ni le puteam noi închipui.

        Doisprezece dintre patrusprezece, câți urmam clasa a opta a liceului
din Năsăud, eram băeți de țărani oieri, și purtam căciuli și ițari. Vacan-
țele ni le petreceam prin păduri și prin munți, căci numai la școală eram
«domnișorii, iar acasă eram ciobanu E deci lucru înțeles, că avusesem „

       ¹ Vai de mine, ce monstru am văzut!

— 838 —


prilejul să cunoaștem lupii și urșii din experiență, din Întâlniri «față la
față», și nu numai din elementele de zoologie ce se învață prin licee.

       Râsul nostru a izbucnit deodată, ca la comandă. Profesorul a în-
țeles, și a râs și el. Noi acum ne-am pornit pe râs mai cu suflet. 11 ve-
deam pe Horațiu, om scurt și gros, cum aleargă peste răzoare ca un
smintit cu toga ’n vânt și cu pălăria — vorba vine — în mână; iar când
ajunge la marginea orașului și-l întreabă unul care-1 întâlnește: «Ei, ce-i
poete?» gâfăind îi răspunde ^poetul și ținându-se cu mâna de inimă: «Hca,
quale portentum vidi» și fuge înainte, căci i-se pare că lupul îi vine pe
urmă. Și deodată cu asta, ne veneă în minte și țiganul care fugeă fuga,
orbului peste câmpii, de groază că auzise pădurea vâjăind.

       Din ceasul acesta, vorbele lui Horațiu au rămas proverbiale între
noi. De o sută de ori pe zi își aducea ori unul, ori celalalt aminte de
ele, și abia le rostea, și clasa întreagă se prăpădea de râs. Eră o nebunie,
par’că eram plătiți să râdem. Și râdeam ca femeile istericei Ajunsesem,
că nu ne mai puteam stăpâni: eră destul să zică' unul • «heu», ca să în-
cepem din nou râsul. Scăpa unul dintre noi creionul jos: altul de lângă
el sărea repede într’o parte, făcea o față speriată, se uită la creion și
strigă: hai, quale portentum; și noi izbucneam deodată. Vedea unul o
cioară, altul un câne, al treilea vre-o găinăpe uliță, veșnicul *heu quale»
ne silei veșnic la acelaș râs. Mergeam seară să bem bere : unuia'îi trăzneâ
prin cap să strige: heu quale... când vedea halba plină, și râsetul eră gata.
Altuia ii da prin cap să strige aceleași vorbe uitându-se la halbă dupăce
a golit-o, acum râdeam din nou. Nu trecea o clipită și veneă chelnerul:
acuni vorbele heu quale erau adresate chelnerului și râsetul nostru speriă
berăria.               -

       Și așă zi cu zi. Rosteam vorbele poetului într’o mie de oca'ziuni și
nici odată nu ni se păreă că sânt rău potrivite. Insă cu timpul am început
să ne aducem mai rar aminte de ele, să râdem mai în silă, căci prea ne
simțeam și noi prostia. Acum începusem să gonim cu vorba pe cine nu
le potriveă mai cu spirit. Ne săturasem.

    » Dar într’o zi iată că s’a redeșteptat gloria stinsă a vorbelor lui
Horațiu.

       Aveam concurs de limba grecească. Profesorul¹ eră un om peste
măsură de aspru și poate și răutăcios. Ii duceam frică. Toți stăteam acum
în bancă așteptând cu spaimă și cu cutremur venirea fulgerului lui Zevs.
Când a intrat profesorul, grav și dătător de spaimă, noi tăceam ca .peștii.
Dar ce-i trăznește unuia prin cap ? Pe când profesorul înaintă dela ușă
spre catedră," s’aude de-abiă, de-abiă o șoaptă de prin băncile din fund:

       *Heu, quale portentum intrat!»

       Tot hohotul pe care l-am râs noi țdți aproape o jumătate de an,
tot acel hohot adunat la un loc, n’ăr fi fost nici așă de puternic, nici așă
de pornit din inimă, ca hohotul din clipa aceasta. Până acum parodeam
în toate chipurile versul lui Horațiu, o, dar acum nu mai eră parodie, eră
adevăr, curat adevăr! Și cum nu l-am găsit noi până acum!


       ¹ I. Tanco.

— 839 —


        Și râdeam de tragi-comedia asta, râdeam cu bucuria răutății, căci
  multe nume-îi găsisem noi profesorului, și-i aplicasem multe citate din
  autori, și nimic n’a prins — dar asta, asta: hat, quale porMitum! Con-
  trastul intre proastele potriviri de mai înainte ale versului și plina de spirit
  potrivire de acum, și sosirea acestei bombe deodată când nimeni nu s’a-
  șteptă, și privirile speriate și nedumerite ale profesorului, și absoluta li-
  bertate pe care ne-am luat-o să râdem înaintea unui profesor de care tre-
  muram: toate acestea ne-au izbit cu atâta putere, încât n’a mai fost cu
  putință să ne oprim din hohot.

        Și precuffi-Xerxes a bătut de geaba cu biciul marea ca să-i lini-
  ștească valurile, iot așă se silea de geaba profesorul nostru să ne oprească
  râsul. Seriozitatea și asprimea lui erau acum note comice, erau tocmai
  esența lui * *quale portentum» și noi râdeam mai cu inimă.

        Profesorul a plecat furios; concursul a rămas baltă în ceasul acela
  iar noi am ajuns pe mâna consiliului profesoral. Ni-s’au dat pedepse mari:
  ne-au închis de-arândul cinci Dumineci câte opt ceasuri pe zi, iar la sfâr-
  șitul anului ne-au clasificat purtarea cu nota cea mai rea.

        De-atunci n’am mai râs de vorbele acestea.                       <

        Ni se părea, că Horațiu are totuș dreptate; căci dacă pentru noi eră
  o dihanie de spaimă un om pe care-1 văzuserăm cinci ani de-arândul, de
  ce nu i-s’ar fi părut lui Horațiu dihanie un lup, cel dintâi poate pe care-1
  văzuse în vieață.'                 ’ -

        Iar la urmă de tot, am început să nu mai înțelegem de ce-am râs
  noi atâta vreme de bietul Horațiu».

        Totuși noi avem putința să găsim 0 mulțime de lucruri frumoase pri-
  vitoare la îndeletnicirile literare din acest timp ale'lui Coșbuc. Talentul
  poetic al lui Coșbuc, care se manifestase încă în cea mai fragedă vârstă¹
  a avut adecă prilej fericit de desvoltare în sânul societății de lectură care
  se înjghebase la acest liceu. z

        înjghebarea se făcuse par’că chiar la timp după o îndelungată acti-
  vitate silită.

        Lucrurile s’au petrecut în scurt ^astfel. Dupăce prin ordonanța mi-
  nisterială Nr. 15,501 din 1868 s’a făcut cu putință constituirea societăților
  de lectură ale elevilor, care puteau să-și aibă bibliotecile lor, elevii liceului
  din Năsăud se rugară incă la 11 Septemvrie 1868 să li se permită consti-
  tuirea in societate. Societatea numită Virtus Romana rediviva însă s’a
  putut constitui abia după aprobarea statutelor întâmplată la 14 Iunie 1870.


        ¹ Ni se relatează că nefiind încă de cinci ani, a început să Învețe să
  scrie și să cetească dela un dascăl bătrân cu numele <Tăuăsucă>, care îl
  duceâ la școală în brațe. <Tănăsucă» eră și cantor la biserică. Față de
  acest <Tăhăsucă» și-a încercat poetul mai întâi -puterile, croindu-i o epi-
  gramă la vârsta de 9 ani:


               *Când Tănăsucă cântă mai marilor voevozi

               Toți cânii încep a bate din cozi*.

        Cf. datele privitoare la familia și -copilăria poetului reproduse după
spusele fratelui său Leon de Oct. C. Tăslăuanu în informații literare și
culturale, Sibiiu, 1910, p. 38—43.

840


    Ea a fost condusă la început de însuși directorul Dr. loan M. Lazar, îșL
   •organiză o casă de lectură și puse temeliile unei biblioteci prin mai multe
   ■cărți dăruite și unele cumpărate pe banii proprii strânși din taxele de
   membri. '                 -

          In baza §§-lor 28 și 29 ai regulamentului ministerial de data Buda-
   pesta 22 Iulie 1876 Nr. 12,787, care admiteâ in societate numai elevii din
   ■clasa VII și VIII, in ahul școlar 1876/7 societatea tinerimii școlare, dupăce
   a funcționat mai mulți ani și a desvoltat o activitate rodnică, a trebuit să-și
   Întrerupă activitaiea până la alcătuirea și aprobarea unui non regulament
   local. In locul ei s’a creat deocamdată «biblioteca junimii studioase*.

          Abia în anul școlar 1880/81 și-a putut reîncepe societatea activitatea,
   punându-se la concurs îndă în acest an din partea conferenței* profesorale
   premii de câte 3 fl., iar in anii următori de câte 4 și 6 fl. y. a., pentru
   subiecte din diferite materii. Ținta a fost ajunsă, căci n’a fost subiect la
   ■care să nu se prezinte lucrări. Astfel Coșbuc — care se apucase să facă
   poezii, unele chiar frumoase, de prin clasa IV — încă din 1880/81 a avut ■
   •ocazia să se distingă înaintea colegilor săi ca membru extraordinar al
   societății.*

          Admirația colegilor săi îl așează în anul școlar 1882/83, în scaunul
   de vice-președinte al societății, căreia poetul în cea dintâi ședință li de-
   dică o odă, în care, pornind din anumite idei și cuvinte ale ^Răsunetului*
   iui Mureșianu, plânge soartea poporului românesc, căci :

                 Rănit pănă la suflet de soarba tirănie*,
                 O zi în libertate, sărmanul, n’a avut,
                 Măcar să plângă ’n taină trecuta-i vitejie
                 Amorul* țării sale ce ’n veci nu l-a pierdut.
                 Nimic însă în fire de soarte-i nedomnit,
                 A libertății soare cu zor i-a răsărit.

                 Românul se ridică, dar slab de grea durere:
                 El cere mână tare șl brațe de eroi,
                 Dar cine să ne-aiute? In dar la cer vom cere.

          Mântuirea și-o poate asigură numai prin muncă: «Cu-a noastre
   ■dintre noii*

          In anul școlar următor fu ales președinte al societății, care eră con-
   dusă acum de profesorul Dr. Constantin Moisil.

      ' in ședința cea dintâi rostește,,după obiceiu, o * Vorbă* — cum îi
   zice el — în care, pornind din maxima scoasă din Jung că: «Celce rămâne
   numai în cercul gândirilor sale, acela rămâne în veci în simpla sa să-
   răcie», îi îndeamnă pe colegi la muncă încordată și la cultivarea proprie.

          In ședința dela 8 Ocfbmvrie 1882 societatea hotărî cu. unanimitate
   să se redacteze un fel de almanah numit *Maza someșană*, în care să se

          ’ Membri drdinari erau elevii din clasa VII și VIII, iar extraordinari
   cei din clasa I—VI.

          ’ Mai potrivit eră iubirea, dar poetul țineă socoteală de curentul la
   anodă, mai ales în școală.

— 841 —


    păstreze toate lucrările care s’ar ceti în ședințele literare ale ei. Mulțămită
    acestei hotărâri ni s’aff păstrat în arhiva societății toate lucrările mai de
    seamă ale membrilor ei, între ele și poeziile scrise și cetite deCoșbuc în
    clasa a VU-a și a VlU-a a liceului, lucrările mitropolitului primat Cristea,
    S. Mândrescu ș. a.

     ? - Următori intenției fixate dela început ne vom ocupa tn acest loc
numai de "aceste lucrări ale lui Coșbuc, voind să-l înfățișem numai ca-
«poetulBceului din Năsăud». Ele în baza regulamentului nu puteau fi pu-
$ blicate.deci nu sunt accesibile publicului mare ca acelea pe care le-a pu-
blicat — și iscălit uneori O. Boșcu, — fie ca elev de liceu,¹ fie ca student
universitar, în Familia, Amicul Familiei, Tribuna, Cărțile Săteanului Român,
.scriere pentru popor, redactată de 1. Pop Reteganul, ș. a. Tocmai pentru
această împrejurare ele aparțin numai «poetului liceului din Năsăud», pe
când cele tipărite deschid intrarea adevăratului «poet» în literatură prin
hotărârea acestuia de a le publică ca vrednice să vadă lumina tiparului.

          In vplumul pe 1882/3 a Muzei Someșene găsim 51 poezii — cele mai
    multe originale, celelalte imitații sau traduceri, — unele scrise chiar de
    mâna lui Coșbuc, iar în cel din anul următor, afară de • Vorba» amintită,
    3 poezii mai lungi, dintre care două traduceri, și o nuvelă tradusă din
    nemțește.

      ' lată titlul lor în seria cum le găsim in cei doi ani ai almanahului
    despre care a fost vorba:

1882/3.

          1. Societății • Virtus Romana Rediviva». 2. •Stâncile strig’ Amin», 3.
  •Coroană și sceptru». 4. -Și știți»? 5. •Dorurile». 6. *Văi ca văi». 7. •Și-am
  întrebat». 8. •Cântec». 9. •Am cercat». 10. »Un brad». 11. *Dacă>... 12.
  •învățăm»... 13. •Cine plânge»... 14. •■Arabii și dracul». 15. • Un exemplu
  de grcuu» ...V>.'•La un leneș». 17. •Liberalul». 18. •Lui Ș.». 19. •Corin». ~~
  20. •Turpin». 21. •Filosoful». 22. •Nos etmusa». 23. •Reverie». 24. •Pepelea
  ' din cenușă». 25. •Omul plânge». 26. «4a cântat». 27. •Inima lui». 28. «4
  căzut». 29. «7u râdeai». 30. •Tablou». 31. •Pe față»-. 32. «Z.a fântână». 33.
  • Tiranei». 34. •Regret». 35. •Soartea lor». 36. •N’am». 37. •înzadar». 38.
  • Qăcitură». 39. •Undele mării». 40. •Ciudate-s împărțite a pământului co-
  mori». 41.</« ambiția lor se ceartă». 42. •Face-m’aș un vulturaș». 43. *Până
  când». 44. •Prietinul mi-i bun orator»... Vo. •Vântul bafe’n miezul nopții».
  46. •Cum curgând». 47. •Unde sbor*. 48. •Fete blânde». 49. •Ce cânți dragă» ?
  50. •De-ai lăsă». 51. «£a mulți».


          ¹ Coșbuc mărturisește singur că a publicat câteva poezii încă fiind
   licean,'cam pe la sfârșitul anului 1881 sau începutul lui 1882 (•Versuri si
   proză», p. 9)? «Cea dintâi poezie'am publicat-o la vârsta de 15 ani într’o
   foaie pedagogică'din Ardeal. N’o mai am și nici nu știu ce eră. Am pu-
   blicat apoi fel de fel de încercări prin toate foile ardelenești». — Cf. șl L.
   Marian, Versuri de Coșbuc uitate tn Renașterea Moldovei, anul II. Nr. 8—9
   (Chișinău, Iulie 1921), p. 13.                         '


4

-r- 842 —


1883/4;

        1. sVorbă». 2. ^Răzbunarea florilor». 3. *Chidre». 4. ^Tablou de
  seară».

        Examinarea acestor încercări poetice ale noul elev de liceu — din
  care, neavând intenția să le scoatem în volum, vom reproduce în cadrele
  acestui studiu aproape tot cț ni se pare vrednic de a fi cunoscut. — de
  bună seamă n’o să ne aducă surprize descoperindu-ne ceva mai desăvârșit'
  decât ce a publicat poetul ulterior. Am face chiar o mare greșaiă să g
  așteptăm cine știe ce lucru mare. Totuși le putem cercetă, firește ținând •
  socoteală, de împrejurări, mai întâi pentru a vedea felul cum se desvoltă
  spiritul unui elev bine înzestrat in o direcție pe care n’o părăsește în vieață
  dacă și împrejurările — mai ales dascălii — îl ajută după putință,¹ și a>
  doua pentru a cunoaște cele dintâi încercări literare ale poetului și direc-
  țiile în care a început el să*se manifesteze. z •                 y

        în privința din urmă ele în adevăr ne aduc o interesantă surpriză t
  Coșbuc a început să lucreze încă fiind elev de liceu aproape în toate
  direcțiile activității sale de mai târziu. Găsim idei pe care le-a urmărit
  de-atunci până Chiar în vremea_ din urmă a vieții sale.

* Dintre poeziile despre care vorbim poate cele mai potrivite pentru
  a se urmări influențele exercitate asupra copilului poet sunt traducerile.

        Se știe că Coșbuc a tradus mult și bine. El însuși ne spune în «No-
  tele» adause la yolumul său iFire de tort»'. «Eu am 'tradus mult în vieață;
  am tradus toate poeziile lui Anacreon — multe dintre ele Sunt publicate
  în «Tribuna» — am tradus poeziile lui Catul: aceste sunt mai toate pu-
  blicate într’o revistă «Amicul Familiei» din Ardeal: am tradus metamorfosele
  lui Ovidiu; eclogeje lui Virgil —cea dintâi publicată în Antologia domnului
  Manliu; — am tradus comedii din Plant, Terențiu și Aristofane, pe cari
  o să încep să le public îndată după apariția acestui volum; am tradus din
  poeții germani foarte mult și, de 'multeori, nu pentru mine», (ed. III, p.
  171). Și mai târziu și-a înmulțit și desăvârșit activitatea în această direcție.

      . Ei bine, această dragoste pentru traduceri și-a câștigat-o el încă
  fiind elev de liceu. încă de pe-atunci eră un cetitor lacom, plin de răbdare
  și înțelegere al literaturii clasice ^germane, al literaturilor clasice vechi și
  nu eră străin nici de literatura ungurească. Nu se știu însă scriitorii care
  au influențat mai mult asupra lui Coșbuc în acest timp. E și greu să știm.
  El nu întrebuința atât operele complecte ale scriitorilor, cât deosebite cărți
  de cetire și reviste, pe care le găsiâ în biblioteca elevilor ori pe la deosebită
  familii din Năsăud.

        A-i urmări lectura din acest timp deci, tocmai din această pricină,;
. e foarte anevoios. Multe din cărțile și revistele amintite au dispărut, fiind


        ¹ Relativ la felul cum l-au ajutat profesorii, însuși Coșbuc ne spune,
  poate chiar exagerând puțin bunăvoința profesorului de matematică: «In-
  tâiele încurajări mi le-au dat profesorii mei de liceu care în vederea ta-
  lentului meu literar mă scuteau de studiile științifice, și mai ales la mate-
  ifiatică eram liber să urmez sau nu cursul, fiindcă n’aveahi nici o tragere
  de inimă spre matematică și spre toate studiile din care e izgonită fantazia».

, (^Versuri și proză» pag. 9).

843


în căiți de filosof ie
înzadar am tot cătâ:
Știința cea adevărată
Numai morții-o pot află.


uzate de numeroasele, serii de elevi ai liceului. Totuși putem să luminăm
barem îtf parte această muncă de pregătire a paietului.

         Cu toate că profesorul de limbi clasice al lui Co'șbuc, cum am văzut,
. nu eră ofigură simpatică, eră însă un bun filolog și un înțelegător de artă,
care a încercat, și el, să facă deosebite traduceri. însuși Coșbuc mărturi-
sește, că ceteau mult și repede. Z'E firesc deci dacă el, cum se vede din
".procesele verbale ale ședințelor societății «Virtus Romana rediviva», a în-
cercat să transpună în versuri românești din clasicii pe care îi ceteau în
școală. întâmplarea a fost ca în clasa VII și VIU, când doriâ 'mai multă
independență, să nu mai cetească traduceri de acest fel la societate. In
acest chip «Muza Someșană» nu ne păstrează nici o încercare de traducere
din clasici. Totuși găsim cel puțin o inspirație din lectura clasică. Evident
poezia «Învățăm* ne reamintește episodul lui Solon și Kroisos cetit la
Herodot:

            învățăm și zi și noapte
           înțelepți numai să fim,
           Și eu toate-aceste ’n lume
           Pururea nimic nu știm.


         După Freiligrath traduce, într’o formă care poate fi invidiată chiar
  de unii dintre traducătorii de astăzi: «Răzbunarea florilor», din care ne
  mărginim să reproducem ivirea fantomelor:

              Ce să fie? Ce suspine? Ce șoptiri nenumărate?

             . Din a florilor potire veștejite și uscate .

               Ies fantome, apar 'nimfe, care saltă ’n joc nebun
              Și la semnul dat prin fluer toate ’n ordine se pun.

            ' Din a rozei sân cu dulce o muiere se ridică,
              Pletele-i pe dalbii umeri legănate de vânt pică.
              Iar mărgăritare scumpe printre plete strălucesc;
              Doi crini îngânați cu sânge fața-i o împodobesc
              Din condurul — domnișoara, iese-un cavaler cu fală
              Purtând coif și armătură prin răsboaie triumfală.               ~

               Panțera-i frumos lucește; spada însă tremurând
              fluierul dela picioare îl lovește când și când!

               Din a Uliii golire se arată o virgină

               Dulce ca o primăvară, blândă ca o lună plină’. -
              Vălu-i alb ca neaua iernii zace tainic așezat
              Ca o pânză de painjin peste capu-i rourat;

              Iar din aconitiil verde se ivește un arap,                    >

               Negru ca un corb de munte, purtând un turban pe cap,
              Peste care tras în aur luminează de minune

               Semnul Turcilor, adecd'semnul crudei semilune.

               *Din narcisul palid iese un copil ce în graba mare
              Fuge ca să pună fetei pe gurifb sărutare;

               Din vioaia iese-un rege purtând sceptru ’nvingătoriu,
              Iar din Iris îl urmează harnicii săi vânători.


4'

— 844


/                Mal în urmă din garoafă iese-un pag cu haina-sură

                 Având un hanger la mijloc și posaunul la gură...

           Și încheierea:

                 Atunci soarele apare dintre nori, iar raza-i lină

              • Salută cu jale scena petrecută în grădină,
                 Căci pe iarbă doarme rece un cadavru mult iubit:
                 Cel mai grațios cadavru dintre câte s’au zărit.
                 Lângă florile.uscate îndo floare stă cosită;
                 Fața dânsei ca o ceară.— palidă și veștejită..
                 CopiUța cu iubire în grădină cum dormiă
                 Florile cu-a lor miroase o-au înădușit pe ea.

           *Unda mării» .tradusă după Petâfi e relativ mult mai slabă și de-
     parte de original.

           în traducerile sale Coșbuc încă de pe-acum caută cu deosebită plăcere
  subiectele orientale, exotice. Astfel ne dă după RUckert mai întâiu «Arabii
  . și dracul», apoi »Chidre», care după trâdițiune a fost comandant și profet.
  A beut din isvorul vieții și astfel erâ nemuritor. Tot la cincisute de ani
  cercetă unul și același loc al pământului, pe care totdeauna îl află schimbat
  de tot.

           Astfel odată — ne povestește el — a trecut pe la o cetate al căruia
     început nu l-a pijtiit găsi dela bătrânul întâlnit pe câmpia pe care ea se
     ridică.

        Cinci sute de ani sbttrară
        Și ’ntFo zi de primăvară
        Pacel drum m’am rdntors iară!


întâlnii un păstorel...,
Cu privirea drăgălașă
îmi răspunse: «O vrei tu?

Nime nu ști în ce tâmpuri (sic!)¹

Sat aice să ți fost;

Turmelor aceste câmpuri
Dat-au vecinie adăpost !»


        Nici o urmă de cetate
        Eu ptacolo n’am aflat,
        Ci prin văi îndepărtate
        Mânând turma întristat


           După cinci sute-de ani, re’ntorcându-se pe aceeași cale, ne spune:

        N’am aflat nice câmpie
        Nici cu turme păcurariu,
        Ci o mare azurie,
        Iar pre (sic) ’ dânsa un pescariu,
        Căruia nedumerit . *
        Eu din gură i-am vorbit: .
        <Multă vreme-i țrățioare

           După alți cinci sute de ani:

                           Marea deja (sic!) dispăruse
                           Iar acuma ’n locul ei
                           Codru plin de brazi crescuse.


De când marea stă aci?

Și mai sta-va mSIt tâmp (sic!) oare

Ca să poți tu pescui?>

El cu Jiohot râzând zice:

*Ce mai vorbă! Acest loc

Veci de veci nu cred să strice
Neschimbatul meu noroc!-»


           ¹ Rostirea învățată în școală și la modă atunci.
           * Vezi nota 1.

845 —


          Moșneagul care culegea vreascuri în acest codri» n’a știut să-i spună,
   vârsta lui. Așă îl știă. «din vecie*:
   '                                              r        -**  ...

       Cim sute de-ani sburară             Șt pe-un om l-am întrebat:

       Și’ntr’o zi de primăvară            *Unde-i marea? Câmpul/unde?

       Pacel drum m’am rjntors iară! Codrul cum s’a nimicit?*

                                           El m’ațintd și răspunde:

       O cetate mult făloasă               *Omule, ai nebunit?

       Nălță capu-i maiestos,              Ce vorbești fără gândire,

       Șl-P mulțime zgomotoasă             Căci de codru înfrunzit

       Undulâ în sus și ’n jos.            N’are nime ’n lume știre,

       Curjps eu m’am mirat,               Iar de mare nici atât!*

          Cu toate acestea dorința de a revedea același loc nu*l părsăeâ:

                         Cină sute de ani să piară,
                         Vreau să merg p’acolo iară!

          După Kosegarten traduse * Stâncile strig Amin*. Bătrânul Beda, orbit
   de ani călătorește diu sat în sat conduș de un copil care-i servea, drept
   tovarăș.

                Odată prin o vale copilul l-a purtat,
                Un loc de stânci mărețe și multe sămănat.
                Aicifa] stând bătrânul puțin se odihnește,
                Copilul însă ’n glumă se ’ntoarce și-i vbrbește:
                *Cinstitu-le părinte, nu-i bine a sta ’n drum:
                Mulțimea te~așteaptă, deci scoală-te acum
                Și predica o ține*. Bătrânul se ridtcă
                Cătându-și textu ’ndată-l cetește și explică,
                Xșâ de blând și dulce, cât lacrime de drag
                Brăzdau sbârcita față a tristului moșneag.
                Copilul nebunatec râdeâ cu hohot mare

                Văzând cum ține sfântul la pietri cuvântare,                  ¹

                Cum glasul lui răsună și flustură în vânt;

                Dar iată, când bătrânul încheie-al său cuvânt,
                Când face semnul crucii, atuncea de-odată

               •Din crânguri se înalță o șoaptă fărmecați
             Și mii de mii de glasuri din vale repet lin:
             *Pa veacurilor veacuri amin, părinte-aminl*
             Se sparte'copilul; pe loc îngenunchează,
             Și sfântului părinte păcatul își trădează,
             Cu lacrămi de căință de jele fsic) * prigonit.-
             . Și Beda stă și-ascultă și zice umilit:

                *Tu n’ai cetit, copile, scriptura ce vorbește,
   Când tace omenirea, chiar stânca glăsuește.
   '           htseamnă-ți asta bine și nu o mai uită,

                Că tot așă se poate o peatră a schimbă
                In inima umahd, precum inima mea
                Adeseori se schimbă în piatră și în stâncă!*

          * Rostirea de pe la Năsăud.

— 846 —


     Din Bodensteât ne-a dat «Dacd»...


      Dacă e păcat amorul              Dar când nu-i păcat o mamă

       Jos un mare păcătos _ Pal său fiu a și-l iubi,
     Iară tu, copilă dragă, Noi prin dragoste, copilă,
     ■ Nu ești eu nimic mai jos! Oare ce-am păcătui?

       In proză traduse după "Illustrirtes tiaus- und Familienbuch* din 1860
"Roșa Hachemului*.

       Dar Coșbuc trebue Încadrat și intre traducătorii și imitatorii lui
Heine, poetnl plin de spirit din care el avuse ocazie să cunoască câteva
traduceri în "Familia* lui Vulcan și în "-Convorbiri Literare*, dintre care
lipsește (v. articolul «Traducătorii, lui Heine* al regretatului II. Ch’^ndi în
"Preludii*, București, 1903, p. 132—146).


      încă in clasa a patra încercase
Heine despre limba stelelor: -

      Es stehen unbeweglich
      Die Steme in der Hoh
      Viei tausend lahr, und schauen
      Sich an mit Liebesweh.

      In clasa a șaptea traduce "Un
      Un brad stă singuratec
      In nord p’un pisc golit.

      El doarme: In jur iarna
      Cu nea l-a învălit.


să traducă cunoscutele versuri ale lui

      Sie sprechen eine Sprache, ,
Die ist so rekh, so schon;
Doch keiner der Philologen
Kann diese Sprache verștehn.
Ich aber hab sie gelemet.^..
brad*:

      D’un palm visează dânsul
     Ce blând în zona caldă

     . Sub razele de soare
     Coroana și-o scaldă.


       Dacă în locul lui «golit» ar fi întrebuințat un cuvânt mai propriu și
dacă ar fi făcut variarea genului prin introducerea «palmierei» in locul
«palmului», am aveă o traducere de toată frumusețea.

       E caracteristic pentru felul de a lucră și publică de mai târziu al lui
Coșbuc, faptul că uită să notele că poezia aceasta e traducere din Heine
șL "Dacă* din Bddenstedt. Felul acesta de a-și păstră in «neregulă» gos-
podăria literară i-a pricinuit, cum se știe, mari neajunsuri. A fost învinuit
că și-a plagiat o seamă din "Baladele și Idilele* sale. Eră insă vorba numai
de o scăpare din vedere cu prilejul tipăririi. «Apor am și eu un păcat»,
ne spune el (Fire de tort, l. c., p. 171); imi țin într’o grozavă neregulă hâr- ~
tiile și sunt nepăsător, scriu și public, ori scriu și rup, tot una mi-e. Iar
"Baladele și Idilele* s’au publicat așâ cam fără rând, fără interesarea mea
.directă, și s’a făcut o confesiune. A^u țipat atâția și m’au înjurat cum le-a
venit in gură; refrenul eră «necinstea*. Ce motiv m’ar fi împins la ne-
cinste? N’aveam destul material, casă fac un volum? Aveam, cum am
spus, și pentru patru».

      Din poezia:

                 Der Tod das ist die kiîhle Nacht,
                 Das Leben ist der schwule Tag.
                 Es dunkelt schon, mich schlăfert,
                 Der Tag hat mich mud gemacht.

- _ 847 —


          ce e vieața
Și moartea iară ce-i? —
Ah, vieața-i ziua, moartea
E noaptea, dragii mei!


                Uber mein Bett erhebt sich ein Baum,
                Drin singt dle junge Nachtigall;
                Sie singt von lauter Liebe,
                Ich hor es sogar im Traum.

prinde strofa întâiu și o preface în poezia care urmează:

        Și știți voi așadară
       în jur ce-mi dominează!
       Nici ziua, dar nici noapte,
       Ci-acuma înserează! ‘


        E cam același fel de a Ipcrâpe care l-a urmat poetul și mai târziu,
«lându-ne, deși cu reminiscențe străine, totuși câteva adevărate mărgăritare
ale literaturii românești. Privitor la această lăture a activității -lui dl Lo-
■vinescu în Critice, voi. III, p. 138 spune următoarele:

        «Prin natura epică a inspirației lui, erâ deci firesc ea poetul să pre-
lucreze și materialul altora. Ne scoborându-se în sine, trebuiă să caute
în alții. Poeziile lui pornesc uneori insă dintr’o emoție; alteori sunt simpje
versificații pe teme împrumutate. O ilustrație inspirată dă o poezie a lui
Lermontov i-a dat prilejul să scrie Rugămintea din urmă. Reminiscențele
se versifică dela sine cu timpul. Stăpân pe formă, el toarnă In admirabile
versuri lucruri cetite sau povestite, lată pentruce a fost o mare emoție,
când, acum vre-o douăzeci de ani, s’au descoperit in Balade și Idile și
câteva localizări, ce nu se puteau tăgădui. Prelucrase și material străin:
uneori inconștient, alteori conștient». In continuare arată apoi că populara
poezie Trei, doamne, și toți trei este o prelucrare .conștientă a poeziei An
Anjrag a lui Karl Stieler, scrisă în dialect bavarez și inspirată de răsboiul
din 1870 (Bern, Deklamatorium, p. 478, Reclam), îndărătul poeziei Frag-
ment A\n Balade și Idile găsim modelul indian al nnei poezii a lui Amara,
cu titlul Puterea lacrimilor (traducerea G. Stratulat), iar sub titlul Romanța
/Balade și Idile, p. 58) și cu mențiunea «după un cântec grecesc» Coșbuc -
ne dă o simplă localizare a poeziei *Verrathene Liebe*, cu indicația neu-
.griechisch, a lui Adalbert von Chamisso (Gedichte, Philipp Reclam, p. 87).

     . La acestea noi mai putem adauge că Ia regretatul G. Preeup, con-
temporan și prieten al lui Coșbuc, și încă elev al liceului din Năsăud, am
-văzut o carte de cetire franceză, mise pare sistem Berlitz, care-cuprindea
o bucată în proză cu titlul Calul Arabului care; acoperea întru toate con-
ținutul clasicei balade El-Zorab. Coșbuc sfe pare insă a fi utilizat mai- cu-
rând o redacție germană a aceleiași bucăți.

        In legătură cu cele constatate de d-nul Lovinescu relativ la poezia
Fragment trebue să observăm însă că subiectul ei preocupă pe Coșbuc
încă din timpul când eră elev al liceului din Năsăud. Găsim chiar două
poezii cu acest subiect în cel dintâiu volum ai «Muzei Someșane*. Totuși
numai târfiu, abiă în Fragment a ajuns el să întruchipeze ideea într’o
formă vrednică de publicat. Dar iată cele două poezii -menționate, pe
•care le reproducem ca document:

848 —


Cine

Cine plânge ’n lume
E mai liniștit;

Lacrimile spală
Sufletul rănit.


plânge.

    Dar a plânge numai
    La cei slabi e dat:
    Plânge doar viteazul
    Când e vulnerat.


plânge.

   Dar fiindcă ’n sânuri crește-
   Numai lacrima-i priește,
   Lacrima care se șterge
   Și suspinului premerge —
   Deci când omul n’ar ști plânge.
   Floarea vieții i-s’ar strânge.

In poezia <Am cântat*,, iar putere»


Otnul

Omul plânge până moare
' Și tot udă-a vieții floare,
Floare blândă înflorită
în tot sânul zugrăvită. '
Căci spre-a sta nevinovată
Tribe (sic!) * pururea udati,
Originea lacrimilor e cântată
cântării care uscă lacrimile In «Ca cânți dragă* ?
'• Dar să revenim la Heine. Felul de a scrie al acestuia l-a impresionat
mai mult decât al tuturor celorlalți poeți pe căreTi cunoșteă până în acest:
timp. Aceasta o dovedește împrejurarea, că ă încercat o întreagă serie d»
imitații, dintre care reproducem la acest loc câteva mai izbutite.


Coroană

Regele se ’ncoronează
Cu coroane vechi de aur,
Eu mă ’ncoronez, copilă,
Cu-al speranței verde laur.


fi «eeptru.

   Regele are o țară;

   Sceptru are de domnit;

   Eu te am pe tine, — sceptru
   Mi-i amoru-ți infinit.


Văi

Văi cu văi în miezul nopții
Dulci povești destăinuesc, —
Zefireii a lor șoapte
Florilor le povestesc.


eu văi.

     Florile încet se ’nclipă,
     Șoaptele le au ’mărmurit. —
     Cine știe, vai, ce șoapte
     Vântul le-a destăinuit.


întrebat.

    $Z plin de dor o-am întrebat
   De ce suspină nencetat?


                            Și*-arn

       Și-am întrebat inima mea
       De ce-i mereu cu voia rea?

• Și ea-mi răspunse când și când Ea mi-a răspuns tăcând cu-amar
       Cu jale palpitând. ' Nici ea nu știe chiar!



         Nici ea nu știe chiar!

- Cântpe.

        - Printre stele cu iubire
         Am cercat o dalbă stea:
         Dar ca tine stea mai blândă
         Nict pe ceriu nu poți vedeâ.


       Printre-a îngerilor cete
       Am privit misterios:
       Dar ca tine nu poșede (sic!)* ¹
       Ceriul înger măi frumos.


       ¹ Rostirea obișnuita la Năsăud.


       ¹ Neologismul e întrebuințat in felul de rostire năsăudenesc în lot:
de posedă.

. — 849 —


Hm sereat. f.


A» ctrcat o mândră floare
Fruntea să mi-o încunun
Și-am găsit o floare care —
N’ar mai fi ca să o spun.


Să ’ndulțesc a mea privire
Am cercat o blândă stea
Și-am găsit, dar încă — două.
Ochii la amanta (sic!)¹ mea!


Tu râdeai.


Tu râdeai, dar pe-a ta față
Două blânde lăcrimioare,
Am zărit. Așâ tn vară
Este ploaia cea cu soare!


Ci durerea infernală

Mai în urmă tot te ’nvinse:
Zimbetu-ți perl pe buze,
Soarele de noii se ’ncinse.'


înzadar.


Soarele pe ceriu apare
Mândru ca un crăișor,
Dar îndată iese ’n zare
Și-l acopere-un nor!

fete

Fete blânde și tăcute,
în fot lucrul rezolute
Suni cele cu părul brun:
Brunu-arată cu ’nfocare
Simplă melancolizare
Și ’n amor cu foc nebun.


Ah, de câte ori și oameni
Geniali în lume-apar,
Dar se ’mbrobodesc în. ceață
Și-a lor rază e ’nzadar.


blânde.


Ci din contră tot voioase
Sunt — ba chiar caprițioase
Cele ce-au păr aurit.
Ele-s mândre ca amante,'
Darpururea neconstante
Deși-avute de spirit!


       Mai puțin izbutite sunt: ^Darurile», ^Reverie* *, «Inima lui*, *A căzut*,'
*Pe față*, «Regret*, <ln ambiția lor se ceartă», *De-ai lăsă*. ₐ

       Așâ se pregătește Coșbuc să he dea, alăturea de clasicele sale tra-
duceri atât de cunoscute, șfun mare număr de admirabile imitații și poezii
originale. De pe-acum deci putem să constatăm, că atributul de «poetul
țărănimii», pe care i l-a dat Gherea, care eră preocupat de dragul unei
doctrine sociale, nu e propriu. -Vorba d-lui Nichifor Crainic: «E O zegHe
frumoasă, dar George Coșbuc a purtat tot așâ de bine toga antică și pe-
lerina. medievală» (^Luceafărul*, XIV, 1919, Nr. 5, p. 88).

       Dar iată-ne ajunși astfel la poeziile originale scrise de Coșbuc în
acest timp.              <                       ’

       Qhetea în studiul său asupra lui Coșbuc Intitulat«Poetul țărănimii»
afirmă între altele, că în poezia lui Coșbuc dominează elementul narativ
sau epic. Coșbuc nu vorbește de loc de propria lui persoană. Până și
iubirea erotică, un sentiment atât de subiectiv, personal, Coșbuc o zu-
grăvește trti ca iubirea iui, ci ca altora.*


       ¹ Eră mai potrivit popularul iubita.


       * Studii critice, vo\. III, p. 349.

_ 850 —


       In timpul cât a fost elev al liceului din Năsăud Insă încearcă o
serie destul de mare de poezii lirice, subiective, în care își cântă dragostea
cu o ușoară notă de umor și filosofie, evident subt influința covârșitoare
a lui Heine. Așă'sunt unele din cele citate mai sus.

       -Dragostea pare să-i fi fost destul de aprinsă. Cel puțin aceasta ne-o
dovedește poezia


                       Pâti&

Până când, o Doamne sfinte,
Până când s’o tot iubesc,
Căci cu-amoru-i zi și noapte
Tot mai tare veștejesc.


eând...

Până când, oh, spune-mi Doamne.
Pân’ atunci, el mi-a șoptit,
Până când — dar pân’ atunce
Până când — vei fi iubit!


Luna are pe-oarecine
Ca s’o mângăie în drum.
Insă eu? Avui odată,
Insă îmi lipsește-acum.


        Iubita, al căruia nume nu mi-a reușit să-1 descoper, pare să nu-i fi fost
credincioasă, căci-se plânge în poezia

                                  Jl’am,
                             «

        Luna-i tristă și moroasă
       Decât ed mai trist sunt eu,
       Tristă-i inima din"mine -
       "trist e suflețelul meu.


      Odată o numește chiar tirană.

.1

Tiranei.


Cei mai dulci ani ai juniei
Cu tine i-am petrecut
Iară tu, tirană cruntă,
Fără suflet, m’ai vândut.


Am văzut dela ’ntâlnirea
Primă că tu suflet n’ai,
Insă astă lovitură
Fost-a lipsă să mi-o dai?


        Două împrejurări au făcut ca între cele dintâi creații ale lui Coșbuc
să fie și balade populare. Mai întâiu mediul, căci, deși el eră fiu de preot,
care studia în liceu, în'fond era, —cum am văzut că mărturisește singur,—
țăran, cioban, un flăcău admirabil dotat de natură, care și-a trăit anii
copilăriei între condițiuni asemănătoare cu rapsozii antici, între condițiuni
producătoare de rapsozi.

        Al doilea motiv eră direcția populară pe care o luase literatura ro-
mânească- dela Ălecsandri îpcoace, care dăduse și el câteva admirabile
povești versificate. Nu putem spune dacă CoșbucM cunoscut și alte creații
în acest gen (d. p. una mai apropiată in timp de el: “Frumoasa fără corp*
•din poemul “Radu*, Iași, 1878), afară de ale lui Ălecsandri, dar Influența
acestuia e sigură, nu numai ca inspirație,¹'ci și Ca limbă. Dau ca exemplu
strofa întâie din poezia “Unde sbor*: -


        Unde sbor, ah!, unde sbor,
       Lacrimile din amor?

        Sbor în ceriu sau sbor în soare


Sau în flori amăgitoare?
Sbor în lună sau în nori
Sau în razii călători.

— 851


Sus pe fruntea unui nor,
S’ascund sub aripa mea
Tristă stelișoara mea.


      La palat>e jele¹ mare
      jele făd asemănare.
      Plânset greu, durere grea,
      Toată ’mpărăția — avea,
      Căci al craiului fecior, ,
      Tânăr, mândru crăișor
      A pierit în bătălie '


       Craiu dă «cuvânt» în țară căutând un tânăr care s’ar încumetă să-
se lupte cu smeii făgăduindu-i «o împărătească plată»,. Nu se găsește ni-
meni


       Același lucru ni-1 dovedește și poezia «Face-m’aș un vulturaș* din
cere ne mățginim să dăm iarăși numai cea dintâi strofă:

       Face-m’aș un vulturaș
      Vultur falnic face-m'aș,
      Să am aripi ca să sbor


       In ședința din 8 Martie 1883 Coșbuc cetește «Pepelea din cenușă*,
poveste în aproape 600 versuri uneori alcătuite cu multă artă:

       Nime urma săj-o știe;
      Iar pe cele trei fecioare
      Ca trei razi căzuți din soare,
      Ca trei flâri, ca trei scântei,
      Le^au răpit spurcații smei
      Și le-au dus, le-au dus departe
      L’ale lor negre palate*.,


      care să săvârșească aceste

                           Porunci grele de-auzit,
                           D’apoi încă de ’mplinit.

      Pierzându-și atunci nădejdea

      A ’ntrebat la vrăjitoare            Și din ei s'a arătat

      Și babe descântătoare.              Că-un voinic în țară este

      Și ele cu bobi au dat. '• Care ști de fete veste.

       A întrebat atunci cum l-ar puteâ găsi. Și din ijobi a ieșit, că Să pună
pe Ia fiecare casă din oraș câte-o slugi aleasă care să pândească ce se va
■vorbi.

       Chiar la capătul de sat
      în un bordeiu dărâmat
      Ședeâ făfă vte-o putere
      O sărmană de muiere
      Văduvă ce-abiâ trăia
      După cele ce munciâ.
      Tocmai în această sară
      Pruncii ei se adunară
      Și spuneau povești de smei
      De lei falnici, paralei,
      Și. de craiu cu păr de aur
      Cum se luptă dun bălaur.
      Toți copiii stă pe rând
      Câte-o basmă povestind.
      Când, veni rândul să spună


Și Pepelea vre-o minciună.
El se scoală și vorbește
Și pe frați batjocorește:
«Că ce, zice el, atunci
Voi sunteți cu toții prunci
Măi micuți care de care,
Ci să știți că io-s țn stare
Să mă bat cu zece smei.
Și să știți voi, dragii mei,
Că mie singur în lume
Mi-e știut locul anume
Unde au smeii palate,
Iar de fetele furate
Numai gândurile mele
Cunosc locul unde-s ele!*


        * V. privitor la acest cuvl


sus.

852 —


Abiă zise din cenușă
Când se și ivi pe ușă.
Un soldat armat din greu:

Craiului, câad-îl văzu, cu toată

Dar Pepelea deodată

Face peste cap o roată
Și pe loc din copil mic


  *Stai pe loc, copilul meu,
  Dacă mi te lăudai, -
  Hai cu mine-acum la .craiul*

durerea, fi veni să râdă.

  El se schimbă ’ntfun voinic
  Mândru, dalb și voinicel
  încât na eră ca d.


       împăratul, .când îl vede, se umple de bucurie, îi dă bani, îi dă me-
rinde, soți, ii dă de toate și-i mai făgăduește o răsplată împărătească, numai
să-i aducă fetele. După un an și după o lună ajunge

                         Unde-l trase gândul lui
                         La sorbul pământului.

       Se coboară ’n lumea ceealaltă.

- Trece peste podul de aramă, de'argint și cel de aur dupăce omoară
câte un smeu fără multă greutate, căci când:                 .

       Smeul călea i-o apucă            Și de-odată îl doboară

       Pepelaș ciomagu-aruncă           Și de-a una-l și omoară.

       Lupta cea mai grea a avut-o cu smeul care a furat fetele și care
tocmai eră dus la vânătoare. Dar trebuia să sosească în curând. Fetele
i-au spus semnul ce aveă smeul când Vîniă:

       Că un buzdugan d are,               El din poartă sare ’n casă,

       Buzdugan cât nici n’ai crede. în casă sare pe masă,
       Pe acesta îl răpede                 De pe masă sare ’n cuiu

     . De o milă ’ndepărtat                Că acolo-i locul lui.

       în cea poartă la palat.

       Așteaptă până de seară. Smeul își aruncă buzduganul pe care Pepelea
îl svârle îndărăt de două mile. In inima smeului se trezește bănueala, că
Pepelea, singurul de care purtă frică, e în casa lui... Intrând în casă
smeul, <de noroc se întrebară>. Pe urmă se luară la luptă. M’ai întâi s’au
întrecut In mâncare; <care va mâncă mai iute».

       Apoi smeul se prefăcu în o roată de fier, iar Pepelea în alta de oțel,_
și se ciocniră, rostogolindu-se din deal în vale. Dar nu se-putură învinge
unul pe altul. Se schimbară deci în flăcări:


                     Unul se preface pară
                    Albăstrie, altul însă
                    Pară roșie aprinsă
                    Și-amândouă se călcară
                    în grea luptă până ’n sară.

       Lupta nu se putea dțcide. Atunci se ivi pe cer un corb, căruia Pe-
pelea îi făgăduește de mâncat stârvuri, care îi vor ajunge mai bine de un aiu

— 853 —                    ’ '


-Atunci corbul poftitoriu             Apoi ea un stigțețel,

          Sboară sus până la nori,             Apoi ca un bonzărel,   '

          Sboară ’n zarea depărtată            Și în urmă stă pe loc

          Pâtîă ce mi se vedeâ                 La tău de sânge și foc,

          Întâia ea o rânduneă                          .     ,

■ de unde luând sânge picură de-asupra smeului, care moare. Ia, apoi ave-
   rile acestuia și pleacă la <sorbul pământului», ca să iasă. Soții insă îl tră-
   dează și voiesc să-l omoare. El bănuește aceasta. Trimite fetele,-dar în
   locul său pune q piatră pe care prietenii săi o fac scăpată. In sfârșit cu
   -ajutorul, unei pajure, căreia-i scapă puii de un bălaur, iese la lume, des-
   copere împăratului vinovăția soților, care-și iau pedeapsa după vrednicie.


          Impăratu-apoi se gală j              Erâjrate-o veselie,

          De o nuntă minunată ' Cum n’a fost și n’o să fie,
          Cum se cade la ’mpărați              Fost-am și eu frățioare

          Și la crai                           Dar eu n’am văzut subt soare,

          Și pe Pepelea îl cunună              Nice mire, nici mireasă

          Cu copila-i cea mai jună.            Mai frumos și mai frumoasă. ■

          Povestea, asupra căreia am insistat ceva mai niult din motivele pe
   care.le vom vedeâ mai la vale, reproduce așadar în versuri luptele lui
   Făt-frumos din basmele poporale, păstrând factura și concepția țărănească¹
   a acestora, și ne reamintește pe *Prâslea cel voinic și merele de aur* alini
   Ispirescu etc.

          Influența lui Alexandri e evidentă din comparații de felul celei ur-
   mătoare:     "     ~

j Că trei razi căzuți din soare
,    Ca trei flori, că trei schintei,


   care ne reamintește pe înșiră-te mărgărite, apoi din versuri ca:


                        Doi cai negri ne ’nșelați
                        Ageri, falnici și turbați.

           Coșbuc cunoaște de pe-acum bine limba poporului și-și împestri-
   țează poezia, cUm se vede și din exemplele citate, cu provincialisme nă-
   «ăudenești. Se mai pot adauge '. talger, țințele, bufni, etc.’

           Nu-i scapă din vedere anumite arhaisme provinciale, dintre care re-
   levăm două. Unul e verbul a cură cu înțelesul de <a alerga» în:

                           Ci de vrei, la luptă cură
                           Cu puterile ’n măsură.


          ¹ întocmai ca orice țăran neștiutor craiul întreabă
          ...........................la vrăjitoare
          Și babe descântătoare
          Și ele cu bobi au dat.

          Buzduganul lui Făt-frumos e un biet «ciomag» ș. a.

          * Acest obiceiu și-l păstrează și mai târziu în poveștile versificate.
   Dar provincialisme găsim chiar și în * Balade și Idile* (Cf. Să-i duc o
   poștte sacul in de plată*, Frumoase toate și întrulpi în Nunta Zam-
   firii, etc.

I


- 854 - *


       Al doilea e a aieptă cu înțelesul de a aruncă:

                        Capu ’n dreapta și-l aiaptă,
   'f                   Carne de mâncat așteaptă.

        Găsim și unele latinisme, cum este și firesc la un elev care se găsjâ
ipcă sub influența profesorilor săi:

              _ Dar ajunse la mormânt
                        Și la podul de argint.

        Mai putem cită: desperat, reînturnați (== «rentoarceți»), narat, se ’n-
clină, ambii, consultară, în fipe.

        Cum vedem, 'Pepelea din cenușe* deschide seria admirabilelor po-
vești în versuri ale lui Coșbuc publicate mai târziu în «Tribuna» lui Slavici
din Sjbiiu și în biblioteca populară a acesteia (Izvor de apît vie, Pe pă-
mântul Turcului, Blăstăm de mamă, Fata craiului din cetini, Fulgeri Ti-
linca, Patru portărei și Crăiasa zânelor) cu care întemeiază adevărată
școală în Ardeal* și pe care le caracterizează atât de frumos II; Chendi
în articolul Poveștile în versuri, publicat în Preludii, București, țl903, p.
199—201. «In poveștile sale», ne spune Chendi, «Coșbuc se afirmă, mat
mult decât ori unde, ca* scriitor epici Forța lui descriptivă se manifestă
aici pentru întâiași dată, și iscusința cu care știe conduce acțiunea proprie
poeziei epice, aici o arată mai întâiti. In poveștile acestea, e zgomotoși
putere, senin și veselie; ele redau nota cea mai românească populară de
până acum, deoarece se îndepărtează intru toate mai puțin de originea lor *
țărănească decât cele anterioare. Poveștile lui Coșbuc, despre «Trăsnet-
împărat», «Craiu-Incetinat», «Tabără-împărat», și cum se numesc eroii lui
cu o nomenclatură atât de sugestivă au ceva din înțelepciunea primitivă
a poporului și din graiul sfătosului povestitor din șezătoare. Mai găsim
în ele și duioșia ce-o simte poetul pentru vremile ce apun, cu mărimea
lor romantică, lăsând în urma lor o lume de mititei nevolnici și cu foarte
puțini viteji, — cum se rostește, foarte caracteristic, prin cuvintele Sfintei
Vineri din povestea «Patru portărei*. *

           Sunt tari feciori la spusuri, dar slabi la făptuit:

           Vitejii lumii noastre de mult s’au pristăvit!

           Când n’au curaj in suflet, de ce se bat nebuni?
           Nici Dumnezeu nu face cu cei fricoși minuni.
           De nu te-a făcut cerul voinic să lupți cu zmeii,
           De giaba măsuri câmpii, căci păți ca portăreii.
           Nu-s toți viteji de luptă, câți stau în șauă puși,
           Viteaz e numai unul, și-l chiamă... Pipăruș*.

        E aceiași impresie pe care ne-o lasă și 'Pepelea din cenușă*.

        E știut că, după plecarea sa din Sibiiu, Coșbuc n’a mai scris po-
vești rimate. Despre poemul 'Ideal*, în care.se zugrăvește așteptarea în

        ¹ In același.timp publică tot acolo: P. Dulfu 'Princesa fermecată*,
N. Trimbițoniu 'Rtusalin păcurariul* și câteva imitații după Grimm, loan
Popovici Bănățeanu 'Șerpele*, 'Cal din frâu* și 'Trandafir*, toate trei
în versuri;

— 855 —


zadar -*• în cursul tntregei vieți — a unei fete după iubitul său, de care
se ’ndrăgește când îi dă de beut din cana sa, simbolizând alergarea veș-
nică a orflenimH după un ideal pe' care nici odată nu poate să-l ajungă, nu
se mai poate spune că aparține poveștilor rimate nici ce privește con-
cepția, nici forma.

    ~ Totuși activitatea lui Coșbuc .în direcția începută cu «Pepelea din ce*
nușă* nu s’a oprit aici. Scriindu-și poveștile și baladele și studiind firea
poporului românesc, Coșbuc a ajtins la convingerea că toate plăsmuirile
din basmele țărănești, cu toți eroii acestora, nu sunt decât o oglindă fidelă
a adevăratei vieți a țăranului. Craiul și împăratul, de pildă, in tot ce face
el, nu e decât țăran,, dar un țăran mai bogat și mai puternic decât ceia-
lalți. împărăția lui nu e decât un sat mare. își pune deci in gând să
scrie un ciclu de poeme in care să ne înfățișeze vieața in această con-
cepție țărănească. Ne-a dat insă numai câteva: «Nunta Zamfirii*,dn care
ne înfățișează o adevărată nuntă țărănească, numai cât in proporții mărite
până la dimensiuni epice, prefăcând-o astfel Într’o epopee a nunții țără-
nești, într’o «nuntă minunată», cum ne spune el alât de simplu in pove-
stea lui Pepelea; «Moartea lui Fulger*, «pendant»-ul celei dintâi, epopeea
morții, epopeea durerii țărănești, «Ărmingenii* și in sfârșit «Doina*, această
admirabilă apostrofă, in care arată, mai bine decât oricare dintre poeții
care au scris doine despre «doine», rostul acestui cântec in vieața sufle-
tească a neamului românesc, care vede intr’insa expresia sentimentului
dragostei, ca și durerea despărțirii și a înstrăinării, precum și revolta in
'contra nedreptății și asupririi.

       Cetitorul își va aduce de bunăseamă aminte de faimoasa și suge-
stiva «Noapte de vară* cu care-și începe Coșbuc volumul «BatUde și idile*.
Ni se descrie foarte plastic mai întâiu înserarea cu muncitorii care se în-
torc dela câmp umplând satul de vieață, cu carăle care vin 'scârțâind subt
povară, cu fetele și flăcăii care vin hăulind și cu nevestele care aleargă
grăbite cu cofițele de apă. Nu lipsesc nici copii sgomotoși din jurul
gârlei. «Satul e de vuet plin, fumul alb alene iese din cămin». Dar seara
se apropie, pe incetul se inoptează, zgomotul se mulcomește, oamenii obo-
siți de munca grea de peste zi, adorm. Doarme și focul in vatră. «Doar
vre-un câne ’n somn mai latră răgușit», în timp ce luna Se înalță «gândi-
toare'ca o frunte de poet», codrii de brad sună și valurile cad ritmic
în vaduri.


Dintr’un timp și vântul tace;
Satul doarme ca ’n mormânt
Totu-i plin de Duhul sfânt:
Liniște ’n văzduh și pace
Pe pământ.


Numai dorul mai colindă
Dorul tânăr și pribeag
Tainic se ’ntâlnește ’n prag
Dor cu dor să se cuprindă
Drag cu drag.


        Nu 4ra fi uitat iubitul meu cetitor nici acel frumos peisaj sătesc care
are titlul «în miezul verii*.

        E vara la amiazi. Natura pare să fi adormit, subt razele dogoritoare
ale soarelui. Dorm toate în jur. Doarme căsărușa dintre lanurile de grâu,
părând 0 pânză întinsă la soare, dorm câmpii, doarme culmea. Valea,

-• — 856 —


lunca s’a golit, la fântână e pustiu. Liniștea s’a intins pretutindeni <ca
’ntr’o mănăstire arsă». Dorm și-arinii de pe dealuri. Nu se mișcă nici o
frunză. Căldura se revarsă in valuri. Se aude numai ne ’ntreruptul «zumzet
•de albine». O țărancă vine în grabă la fântănă având în brațe un copil.
Scoate apă ca să răcorească obrăjorii aprinși ai copilașului, apoi bea și
-ea și se așează ca să-l alăpteze. Poezia se. sfârșește cu următoarele strofe
-care cuprind o frumoasă personificare a vântului:

       Singur vântul, colo iată         Mai e mult! Și ca să-i fie.

       Adormise la răcoare              Scurtă vremea, până pleacă,

       Subt o salcie plecată —          El se uită pe câmpie,

       Somnoros în sus d cată           Flueră șl nu mai știe

Cătră soare,                      Ce să tacă.


      -                    Dar de-odată se oprește

                           Peste ochi își pune o mână _ • '. „ .

Și zimbind copilărește

■ ᵥ . Curios și lung privește
'                       Spre fântână.

       După cele expuse mai sus cetitorul acum,nu se va mai miră dacă
i se va arătă, că pe Coșbuc îl preocupă ideea de a înfățișă seara la țară
într’un pastel încă de când eră elev de liceu. In ședința din 9 Martie 1884
a societății «Vjrtus Romana rediviva» cetește el poezia «Tablou de seară*,
•care cuprinde aproape aceleași elemente și pe care o reproducem mai la vale.


Blândă rază
Lucitoare
Schinteiazd
Și-o coloare
Purpurie
Se aruncă
Pe câmpie
Și pe luncă!
Ce roșeați!
Ce liniște,
Ce măreață
Priveliște! —
Totul pare
în natură
Că tresare
Și. murmură
Imnuri sfinte
Rugi duioase
Prin cuvinte
Maiestoase
Cătră tronul
Ce nu piere!"
Orizonul se polee,

Căci îi place    Flori adună.     
Ca să-și scalde  Geme câmpul      
în a sării       Și răsună,       
Zimbiri calde    Căci e timpul    
Mândra-i frunte. Să se ’ntoarne   
- Sus pe piscul  Muncitorii       
Unui munte       Dela coarne.     
Arde discul      Pe cer norii     
Solar. Dulce     Pier. în juguri  
El se gată       Boii pasă        
Să se culce ---  Trăgând pluguri  
Și de-odată      Cătră casă;      
El sfințește     Iar copiii       
Și ’n tot locul  Ce-i alungă      
Se lățește       Pe-a câmpiii     
O- tăcere        Zare lungă       
Mult dorită".    Fug și cântă '   
Șoapta piere     Râd și saltă.    
Adormită.        Iar de partea    
Colo ’n vale     Ceealaltă        
La izvoare       Pe răzvorul      
Lângă cale ---   Ce ’nflorește ---
0 fețișoară      Vânătorul        


— 857 —

Seivește.      Orice șoapte.    Ce suspină     
Deja moare     Totul tace       Cu blândeațd   
Cel din urmă   Ca mormântul;    Grea și multă  
Raz de soare   Doarme ’n pace   Nuprelude. --- 
Și ie curmă în Chiar și vântul, Dar ascultă !  
Liniște        Chiar și unda    Ce s'aude?     
Mult frumoasa  Fără știre       Doar’ e vântul 
Priveliște,    în profundă      Cu-al său șuer?
Căci se lasă   liniștire.       Ba, e cântul   
Tristă noapte  Chiar divina     Unui fluer!    
Și-amuțește    Cântăreață,                     

       «Chiar și vântul» celbr două pastele citate se găsește în 'Tabloul
de seară», vântul, acest «răsfățat copil» șăgalnic căruia mai târziu îi con-
sacră o întreagă poezie de o frumusețe neîntrecută.

       Doar el de pe-acum îi aduceă poetului, ca șî florilor (cf. poezih
"Văi ca văi»), «dulci povești din altă lume»:

       Vântul bate ’n miezul nopții    Mie încă intr’o noapte

       Trestia lacului mișcând,        O poveste mi-a adus,

       Dulci povești din altă lume - Așă tristă cât și lacul
       Pal său șuer aducând.           Plângea trist când mi-s?a spus.

       Alături de 'Tabloul de seară» mai putem cită, ca să rămânem în
aceeaș ordine de idei, încă un scurt 'Tablou» alcătuit cu doi ani mai .
nainte. El e însă totuși de altă natură și are factura poeziilor scrise subt
influința lui Heine. Poate că trebuie să ne gândim la o inspirație incon-
știentă din Loreley,

       O tăcere mult adâncă            Naea lui a fost sfărmată

       Peste apă s’a lăsat             De oceanul furios;

       Marea doarme, iar pe stâncă Marea doarme legănată,
       Stă năierul supărat,            Luna râde grațios.

       Motiv, asupra căruia revine .nu odată mai târziu, deși în altă formă
și mult mai desăvârșit—e vorba de iubirea înșelată (cf. '■Cântecul fusului»,
"Fata morarului»), întâlnim și în                              .        '

La fântână. ,

       Copilița la fântână             Știu, inelul de pe mână

       Stă plângând, iar într'o mână Că l-a svârlit în fântână,
      - Ținând cofa tot oftă —         Blăstămând din gpră greu

       Ddr de ce ? — Nu mă ’ntrebâ. Dar de ce? — Ști Dumnezeu!

       Coșbuc a fost un om de spirit întreținerea, cu el la un pahar de
.bere între prieteni și cunoscuți eră o adevărată plăcere. Această vervă, care
ne-a dat mai târziu bucăți de mare valoare se manifestă la el încă din
vremea când eră licean. Astfel în 1882 ne dă o serie.de epigrame, unele
imitații, dintre care reținem patru.


5

— 858 —


I»a Ut* letiteș.

în "mâncare tu ești iute, Stâncă cu piciorul, froite,
Dar la mergere lenos;     Și cu gura rnefgi pe Jos.  
                          Liberalul.                 
Di âvăr tX dte Leon       Că mâncând a lui bucate,   
Id pUPiirea tâhelari,     Dășl mici, să-i pură mHH.  
*Ce ftctrA e măi cruntă   Pl Zise: «Dintre cele      
Dih tdlpte pe pătnMm      Sălbatice, tiranul,        
A întrebat odată          lHr didtreăele blânde      
Un itrala p’un fitâstif.  Apel llPți lingușește*.    
                          Oratorul.                  
Prietenul tni-i buhiPtitbr, Și lă gesturi se pricepe 
Căci cUhoăște acurat        * Și mi fbc le folosește,
Orice frază șl sehtință     Încât oricând perorează  
Din clasici orice citat.    Manile și le sclintește. 

        Cităm aici șipOeZia iCludatii-s împărțite a pământului comori*.

                  Ciudatu-s împărțite o pământului comori
                  Săracu-are puține, iar bietul cerșitoriu
                  Nimic, bogatul multe, de-aceea e fudul.
                  Cu toții avem ceva, dar nimenea distttl.

         In rtrvistele pe cate le cetiâ Coșbuc ca elev de liceu se găsiau, la
  sfârșit, și gâcituri, pe care, ca orice copil va fi încercat și el să le deslege.
  A compus chiar o *Qâcitură* în versuri:            •


Când mă bag ca servitoare
Pot să câștig orice sume,'
Ca stăpână-a mea putere
Mi-i redusă chiar la nutrte!


Un copil încă mă știe,
Iar tu de itu mi-i gâci
Nu meriți decât cu titlul
Ce am eu a — te numi.


(Nula).

        încă de pe băncile șdolfi îl intereseairâ pe Coșbuc, în o măsură mai
mare decât e obișnuit la poeți, chestiile de limbă. în special îl supără ma₇
ghlarismelte liinbii din jurill Nă’săudttlni și mai ales a Maramureșenilor care
veneau acolo la târg. Nu se poate răbda să nu alcătuească o «Pildă de
graia tyistuș rumânesc de prin părțile Ârdlliului de miază-noapte*.

                                          A

           Alduit o fo’ vileagul în celi vremuri bătrânești
           Când gân’ești la el cu chedve așa fain te revenești,
           Traiu ’n slobod, găbănașul plin de buză, traiu cu hasnă.
           Azi sușig, porții, zăloage; cheltueli, muncă și casnă.

859


          Dar să vezi felebărate c’ari și portu-i prefăcut

          Chiar cătana na vrea coardă, nici ciacău pe cap mai mult,
          Și boconcii-i par ctsiguri pentru el prea, rongiuite:
          Opță toate-s azi subt soare pustașagului hernite.

          ș. a. m. d.                     >

        lată cum in urma observațiilor CUlSSe de tnit Copil, rhai târziu, după
perfecționare, a ajuns Să pOâtă Sdfie alătttti de articole de literatură po-
pulară, de studii de mitologie, și Studii de limbă ea: «Puterea limbii ro-
mânești», «Mania diminutivelor», ‘să explice zlcători, în «Vorba Maia», ca:
«A luă lumea ’n cap», «A prins prepelița de Coâdă», «î-a suflat in borș»,
«Opt cu a brânzei», <Cu Cftțel cu pttrCel» elfi.

        Dar «poetul liceului din Năsăud» â’veă tafte ddtegi, Cum arată însăș
coloanele «Muzei someșene»,'și rivali, firește, tnai puțin talentați decât el,
dar tocmai pentru această cu atât mai veninoși. în criticele lor ii imputau
tristeța poeziilor lui, care li se păreă nefifeaSCă la o vârstă atât de fragedă.
Coșbuc arată în pOeZiă «Soartă lor» că nu pot Să fie altfel,


                            Căci dada spune Sincer
                            Efacni bun și-ales,
                            Cum 'pot Să fii-ultmintre
                            Ca local d’unde ies?!                                •

        El Vede răutatea criticilor și-și dă seama, în «£« muZj!/», că de vin
din invidie, pentrucă firea i-a dat talent, iar alții vreau

                            Că toate ce fac eu
                            Să fie rău făcut.

        E conștiu de firea sa de poet. Ca și OvidiU, Care ne spune despre -
tinerețea sa că, orice încercă să spună, pe buzele sale se Versifică, Și Coșbuc
afirmă despre sine in «Cam curgând» că întocmai

      Cum curgând o undă ’n vale Astfel e junia mea'.

      S’a bufnit de-o stâncă ’n cale Când de-o -stâncă se izbește
      Și ’n mii picuri s’a spart ea; în mii versuri se zdrobește.


        Totuși va mai trece multă vreme, ii va trebui multă rnuncă și pre-
gătire până va ajunge «Poetul» de mai târziu:                            '

              Sunt suflet în sufletul neamului meu

              Și-i cânt bucuria și-amarul
              în ranele tale durutui sunt eu,'
              Și-otrava deodată cu tine o beu
              Când soarta-ți întinde paharul.

             *Și-oricare-ar fi, drumul pe care-o s’apuci,
              Răbdă-vom pironul acdeeași cruci,
              Unindu-ne steagul și larul,
              Și-altarul speranței oriunde-o să-l duci,
              Acolo-mi voiu duce altarul.


5'

— 860 —


              Sunt inimă ’n inima neamului meu
              Și-i cânt și iubirea și ura .

              Tu focul, dar vântul ce-ăprinde sunt eu;

              Voința mi-e una, că-i una mereu
              în toate-ale noastre măsura.

              Izvor ești și ținta a totul ce cânt —

              Iar dacă vr’odată-aș grăi vr’un cuvânt
              Cum nu-ți glăsuește scriptura,
              Ai fulgere ’n cer, Tu cel mare și sfânt
              Și ’nchide-mi cu fulgerul gura!

              Ce-s unora lucruri a toate mai suș,

              Dar altora lucruri deșarte,

              Dar știe Acel ce compasul și-a pus
              Pe marginea lumii ’ntre vieață și-apus,
              De-i alb ori e negru ce ’mparte!

              Iar tu mi-ești în suflet, și ’n suflet ți-s eu,
              Și secolii ’nchid’ ori deschidă cum vrea,
              Eterna ursitelor carte,
              Din suflet eu fi-ți-voiu, tu neamule-al meu,
              De-apururi nerupta sa parte.

       Iată ce s’a ales din micul poet al liceului diu Năsăud: un poet mare,
cel -mai tipic și mai mare poet al Ardealului și unul dintre cei mai mari
ai întregului neam românesc. «Meșter al versului^ virtuos al rimei, imitator
al paginilor cari-i plăcuseră mai mult, el ne-a dat atâtea bucăți cari vor
trăi cât și limba noastră». Dar mai ales vor trăi poeziile in care «izbutea
în chip fericit să amestece motivele vieții românești de astăzi cu icoanele
înviate ale străvechilor basme»'. (N. lorga, Partea Românilor din Ardeal și
Ungaria în cultura românească — Influențe și conflicte — București, 1911,
p. 17. Acte. R., p. 783).

                                   ' N. Drăganu, prof. univ.. Cluj.



       Cea mai puternică minte șovăește, când nu se razimă pe
o credință.

■ *

      Adevărata putere-a unei idei este de a desvpltâ un sentiment-

* \

       Tinerețea pune inteligența mai presus de toate; numai ex-
periența știe cât prețuește caracterul.

       In luptele vieții mai mult caracterul decât spiritul aduce
succesul.

                             (Adina Gr. Olănescu: Cugetări.)

861


Lazarotiii și păcătoșii să tacă,
                 să vorbească munca și cinstea*

      Nici odată n’a avut neamul nostru mai mare nevoie de
oameni activi, — activi până la jertfirea de sine — ca acum,
și nici odată n’a fost mai sărac în astfel de oameni ca azi. Ir*
schimb, s’au sporit cu. nemiluita, criticii. Azi fiecare pierde-
vară se Simte îndrituit să dea lecții de împlinirea datoriei celor
care muncesc până dă sufletul din ei; fiecare lazaron, expec-
tant — în trândăvie —- al vre-unui, post gras, pe când vor
ajunge «ai iui» la putere, se simte îndreptățit să-și îmbăloreze
gura CU' toți cei care crede el că-i stau în calea fericirii fără
muncă.

      Că multe, — prea’multe, —lucruri nu merg cum ar trebui
să meargă, că sunt multe scăderi și păcate In vieața noastră
publică, că aceste păcate trebuie semnalate și înfierate, dacă
vrem să le îndreptăm, — cine ar puteă-o negă?

      Ceeace voim să subliniem e că: dac’ar ști nădrăgarii
noștri și munci, cum știu critică, n’af fi neam mai bine situat
și mai fericit decât ai nostru. Una la mână. A doua, că: cei
mai amarnici critici nu sunt oamenii de muncă ci trântorii,
ariviștii, speculanții muncii altora, «a pismei răutate». ᵣ

      Dacă ar atârnă de mine, n’aș mai publică nici un articol
de critică — mai ales când e vorba de cinste, de morală —
decât iscălit, cum face dl lorga.

      Azi, când fiecare secătură morală se consideră îri drept a
tăiă și a spânzură, credem că a sosit vremea ca să răstumăm
dictonul latin și să zicem: *non qaid, sed quis*.'Fiindcă, dacă
e important ce se spune, nu mai puțin important e, în zilele
de purificare a vieții noastre publice, și: cine vorbește.

      Căci nu e tot una de-mi înfierează anumite moravuri
condamnabile, sau de-mi dă lecții de patriotism, de cinste un
poltron, sau mi le dă un N. lorga. .

      A fură custânga și a-ți face cruce cu dreapta nu însem-
nează a fu om cu frică lui Dumnezeu.

      Crucea mare de multe-qri e numai paravanul păcatelor
mari și a credinței' puține.

      Azi, valoarea unei acuzații, în publicitate, trebuie cântărită
cu pondurile valorii morale a celui care o susține.

862


      Dacă presa din vechiul Regat, ®U puține excepții, fi-a
pierdut creditul, cauza e că coloanele pi ați foșt deschise tuturor
iresponsabililor, adăpostind acuze — de multe-ori la adresa
celor mal de seamă oameni ai tării — garantat® doar da cara-
ghiosul pseudonim *| cine știe cărui neisprăvit.

      Cel c»re are îndrăzneala să arunce învinuiri, sau chiar
numai bănuelile, care taie în cinstea fratelui său, să aibă și
bărbăția de a le confirmă și prin garanta numelui său,

      Conducătorii presei noastre ar trebui să nu uite că» con- ¹
tinuarpa sistemului de Până acum; acuzațiupi fără dovezi,
bănuieli urâte negarantate nici măcar prin iscălitura celui cere
le răspândește, generalizarea unor caruri izolate, sunt menite
mai mult a învenină decât a remediâ răul.

      Suntem la începutul unei vieți nouă când avem nevoie
de multă încredere In propriile noastre puteri, în capabilitatea
noastră de a întemeia un stat solid zidit și bine condus, Fără
această încredere, se surpă totul, Iar bănuielile și acuzele,
neverificate prin nimic, subminează și zdruncină și ce* mai
oarbă încredere.

      Căci; bănuiala care nu e risipită repede, ia ușor ponturele
și relieful realității.

      Punând In circulație bănuieli, învinuiri nelegate de nici
un nume, cetitorul neorientat, lipsit de firul Ariadnej, ușor se
pierde în labirintul lor, îndreptându-ie adeseori spre cei cin-
stiți, spre ceț nevinovați.

      Ce- rezultate dezastruoase pot aveă, pentru consolidarea
noului nostru stat, răspândirea bănuielilor și insinuațiumlor
ținute în termeni generali, poate conchide ori-cine.

      Să nu ne facem deci, în publicitate, ecoul șoaptelor fără
temeiu. Să nu facem ziaristica fonograful acuzațiunilor ce nu
șe pot dovedi.

      Dând aripi aștorfel de învinuiri ducem apă la moar*
dușmanilor, decari, din păcate, avem destui, prea mulți pentru
numărul nosțiu. -

      Concluzia: 1. Să nu se publice acuzațiuni decât înte-
meiate pe dovezi nerăsturnabile cu nume și, Iscălite.

      2. Să nu se admită dreptul criticii, dreptul de a acuză
pe altul, decât pentru oamenii cinstiți și activi.

      TrMorll fi necinstei si tacă!                     Smsi».

— 863 —


Ciiirihrtările

-dpmnfțpr W- A. Crqigie și A. R. Wright? ta adu*
  narea «AșopiqțipțțLi* țț Șighețul Marmaye|.

      Stăruința și interesul cu care Englezii, mai eu seamă, ur-
măresc dela un fimp cultura poporului nostru s’a dovedit prin
prezenta celor doi oaspeți pe cari < Asociațiunea» a avut bucuria
ca să-i aibă tn mijlocul ei, cu ocaziunea adunării generale ordi-
nare de la Sfghetul Marmației din zilele de 28 și 29 Augusta.®.

      Dăm mai jos, în traducerp românească^ aceste două cu-
vântări dup| fum urmează;

Cuv&tțtarea d-lui profesor Cralgie.

      E, probabil, întâiul caz în tatona societății, eâ«d |#o adu-
nare s «i asistă doi reprezentanți britanici ai stucțipiVui timpii și
foddorujui. Aceasta e, oricum, prima dată Pând vizităm Roqaâpia,
și e b mare plăcere pentru noi să avem posibilitate# de a țj
față h această tairujure.

      In noile Împrejurări în care se găsește acum poporul ro>-
mânesc el însuși, nu ne Îndoim că această societate transilvă-
neană va aveă mai mari prilejuri decât Înainte pentru a de-
svoltâ activitatea ei și a reprezenta, to cea mai deplină măsurii,
interesele și aspirațiunile poporului român. Din parte-mi, noi
sperăm că sociptștg.a se ya strădui să culeagă și să publice Intr’o
formă completă tot ce se raportă la limba românească și la '
obiceiurile și credințele românești din Transilvania, atât 4n pre-
ztent cât și In vremurile trecute. — In Anglia, noi suntem așă
de deprinși cu marile variațiuni In limbă pe mici întinderi te-
ritoriale, Încât ni se pare ceva vrednic de remarcat, că găsim
limba română atât de uniformă în întregul Regat. Această uni-^
fermitate totuși, nu exclude diferențele In vocabuiariu, și, pentru
istoria limbiT române ca un tot, e de dorit ca singuraticile cu-
vinte șle fiecărui dialect să formeze materia unor coiecțiuai se-
parate. E «o operă, aceasta, la'care fiece membru al societății
poate participă și care numai prin cooperarea tuturor poate fi
desăvârșită. In Anglia am făcut experiența excelentei opere ce se
poște îndeplini de spc&tățl similare tn adunarea cuvintelor

864


   dialectale, și nu mă îndoiesc că compilația unui dicționar special?
al cuvintelor particulare Transilvaniei, celor mai mult întrebuin-
' țațe in acest ținut, poate fi săvârșită de societate in câțiva ani,.,
dacă fiecare membru contribue după cuviință la operă.

         Un dicționar de acest soiu ar fi de valoare, nu numai
pentru cercetătorul științific al limbii, ci și pentru istoric. Ori-
cine a încercat să scrie istoria generațiilor trecute tatr’un anume-.
' ținut, știe cât de multă informație se poate scoate din cuvintele-
care au fost ta uz zilnic; un singur cuvânt, cu explicația lui,,
este adesea expresiunea a ceva ce a format o parte esențială,
a vieții de toate zilele a poporului pentru anumite generații..
Important e în special ca cuvintele de âceșt fel să fie adunate,
toate, atâta timp cât sânt în amintirea lumii și cât înțelesurile
lor sunt cunoscute, — înainte ca repezile schimbări din secolub
al XX-lea Să fi șters deopotrivă cuvântul și'lucrul.

         E, firește, posibil, ca unii membri ai societății să se fi gândit:
   dejă la o asemenea operă. In acest caz, doresc ca aceste pu-
   ține cuvinte, din partea unui om care a dobândit ta cursde
   25 de ani experiența valorii linguistice și istorice a glosarelor lo-
   cale, să-i încurajeze spre a continuă munca lor, și ca ziua să
   nu fie prea. îndepărtată, când Transilvania va fi contribuit cur
   aportul ei la cunoștințele noastre, nu numai pentru limba ro-
   mână, ci și pentru cele romanice.



Cuvântarea d-lui inginei* Wright.

         Sânt autorizat de societatea de Folk-lore, să exprim inte-
resul său pentru opera <Asociației, culturale , a Românilor dini
Transilvania» și -să cer pentru ea ajutor prietenesc ta cercetarea
istorică a trecutului uman și în adunarea prețiosului material, istoric
relativ la obiceiurile, credințele, basmele^ cântecile și descân-
■ tecile poporului:        •   \ .

         «Președintele Societății de Folk-Jor salută pe președintele
   «Asociațiunii pentru cultura Românilor din Transilvania» și-i re-
   comandă pe aducătorul acesteia,, vice-președintele A. K^righL
   «Societatea va prețui mult comunicarea de informații refe-
   ritoare la folklorul din România».

(Semnat^: W. H. R. Rivas,,
președinte.

—865—          .    '


        Sânt împuternicit de clubul Antropologic ai Universității
  din Londra, să salut «Asociațiunea pentru cultura Românilor din
  Transilvania» și, în acelaș timp, să solicit prieteneasca cooperare
  cu el la răspândirea cunoștinții trecutului și pregătirea înaintării
  civilizației în viitor.

        In ce mă privește, eu m’am interesat îndelung de folk-
  lorul Transilvaniei, adecă de obiceiurile, credințele, poveștile, cân-
  tecele, zicătoarele și farmecile acestui popor, și am deplâns faptul
  că s’a publicat așâ de puțin din acest folklor, pentru deliciul și
  învățătura savanților de pe întreg globul lumii. D -voastră aveți
  ,în Transilvania multe istorii despre comori îngropate, și, de
  fapt, e adevărat că țara Dvoastre e plină de acestea. - Noi
  am străbătut-o dela răsărit la apus și dela miază-zi la miază-
  noapte, și am văzut o țară în adevăr bogată. Munții ei sânt plini,
  de metale și minerale, văile ei poartă o imensă recoltă de po-
  porație, și feliuritele-i roci și plante și animale oferă subiect
  și materie pentru o armată de' învățați. Cea mai bogată mini
  nelucrată este, însă, însuși poporul din Transilvania. Cheia pentru
  o bună parte din istoria europeană se găsește în. trecutul d-yoa-
  stre, și e acolo material pentru volume întregi de istorie a uma-
  nității. Numai scormonind pământul dv. și examinându-vă rocile
  puteți Spori știința lumii. Dacă veți strânge obiceiurile și cre-
  dințele poporului dv., culese fidel fiecare în ținuturile respective,
  veți binemerită dela Iurte și veți ajunge să deslegațt ■ multe
  probleme ale istoriei umane.

        Eu unul, așă de mult am-simțit importanța acestei opere
  pentru studiul culturii europene, încât, din slabele-mi resurse
  personale, am oferit 10,000 Lei, prin «Institutul Europei sud-
  ostic», pentru colecții de folklor din România, pentru publicați»
  aici și in Anglia, pentru încurajarea și înțelegerea reciprocă
  întru amândouă popoarele noastre și pentru creșterea-cunoa-
  șterii trecutului.; Acești bani vor fi consăcrați în deosebi la
  premii pentru materialul adunat, și detajiile Vor fi anunțate la timp.
  Apelez la dv., însă, — abstracție făcând de chestia premiilor,—
  să colaborați la mareă operă de scriere a istoriei geniului uman
  și să contribuit¹',, din partea Ardealului, cu o informație, fără
  de care această istorie trebue să'fie pentru totdeauna incompletă.

— 866 —


Scrisori din Italia,

L

Ruinele Italiei. '

         Italia bogat! în ruine!

         Ca și când am intră într’un mormânt imens, ele ne ies pretutindeni
  în pale. Ruinele suut sabehțul vieții din trecut; mai mult încă: eh sunt
  mărturiile îndrăznelii nemărginite a unei lumi pururea dornice de a crea.

         Ruinelp dțla Pompei ne vădesc tenacitatea și stăruința unei munci,
  care «ră aproape de desăvârșire. Care popor a jertfit mai mult, pentru a
  desfășură toată splendoarea ariei iu intimitatea cea mai fecundă a traiului
  omenesc? In «are parte a lumii ș’a cheltuit atâta energie peștrq intrcpre-
  tarea veșnicului ideal al sufletului wqeneșc, șa ați, iu preajma ruinelor,
  cț pe grăleșc țq atâta gingășie și seqinătat» ințeligeqtă?

         Ce spnt monumentele grosolane de bronz, ale noastre* pe lângă fi-
  gurile de marmură albă, ca spuma laptelui, ce ne grăiesc atât de vrăjitor
  încă și astăzi din cadrul mqzeelor învechite!

         într'un muzeu din Romn, Mărie craațiunile nenumărate șle sculp-
  tyrilgțt se vedeă q copila de marmură «trezie, & pe rimele căreia șe
  pare^că abiă s’a sfârșit vorbăria dulce șj uațțț^urată a guralivilor copii.
  Diți fața ei erad>azâ veșnica c$|dqră a vieții, țâre pe povestește într’uqa
  de măestria necuprinsă, care a știut să dea atâta vieață pietrii, încât să-i
  păstreze peste veaeuri vioiciunea plăcută a înfățișării sale...

         De n’ar ii atâta farmec în amănuntele mărunte, am crede, cătpată
  Roma Vf^tf a operă unor giganți. Privind CplpseuJ, — djp pare deși
  epigonii unui mileniu ț$țară iptr’mja piatră dț șjdjt, — și car? e totpș și
  azi încă atât de imens în dhnensiqnjle sale, ori petrțcând cu ochii nesfâr-
  șitele colonade ale aquaductului roman, ori cupola armonică a Panteonului,
  ori Forul roman sau templele și termele colosale, — înțelegem, că aci a
  lucrat o încredere, cunoștință și îndrăsneală, pe cari S* pare cț nu lș va
  «nai avea omenirea niciodată,                 .

     , Și Italia păstrătoare și ocrotitoare de relicvii a mai câștigat niște ruine.
  Ea nu are numai ruinele, la cari-o lume întreagă aleargă să culeagă în-
  vățăminte d*n trecut. Pe lângă ruinele muncii poporului roman, sțrțbtm
  ncmli — »a a mâi fâștigaț rqlqafa frontului italian din răsboiub rțc?nt.
  Șppt ruine și șțeștpș, ftoțărîț mai mp|ț? decât țoațe țâțe,-țe aypâ
  g|nă șcum, căci se întind dela tr]are și până la granița Elveției.

         Dar acestea nq au acejaș înfățișare!

         tn depărtări nemăsurate sunt șanțuri adânci de beton și piatră frântă.
  In largul lor sunt cărămizile caselor distruse, cari își îndreaptă cătră cerip
  pereții negri, bătuți de tunuri, — parafă șunt mânile șclțiiodițe ale țerșj-
  tprilprinvalim, gări șer m>lâ și indurare în țqlțulorașelor mari• îpaintea
  șanțurilor încurcate cș labirintul, cu șapate îqcăperi sutțrșne, sunt împle-
  tituri răsturnate de sârmă cu ghimpi, iar împrejur și în pereții munților
  sunt spărturi sălbatice presărate cu bucățile de fier ale șrapnelelor și obu-
  zelor de tun ...   ,

- 8® -


        Afeste ruine suqt însă dureroașe pentru noi. Pietrile acestț sunt
scăldate e» sângefe fraților noștri, ftj țje a’»u șfâșit »gți țroj, șaria» fast
mândria șt bucuria poaștră. Câte dureri nemângăiate ne-au izvorît din ele!
Câți feciori mmu» rămas aci, în floarea tiuesoțh, cari n’au aurit glasul clo-
potelor la înmormântarea lor, cărora te»au încremenit pe buze vorbe mân-
găioase, rostite în delirul morții.

        Ruinele Italici sunt și ahș noastre. Lacrimile ne vor curge veșnic
■când n<t apropiem de ele, căci glasul sângelui vărsat ne cliiatnă dinnwM»,
Sunt frații noștri ingrppați în elț.

H.

Bisericile Romei.

        Sunt frumoase și multe, în fiecare colț de stradă, aproape ht fiecare
piață, încât numărul lor atinge mal mijite sute. La serbătorile mari, când
glasul clopotelor chistul Ia rugăciune, răsună toate împreună pa un cor
maiestos, devenind stăpâne pe larma obișnuită a orașului țtertj. Totuș -
clopotele țor nu au armonia și amplitudinea clopotelor noastre; bat mărunt,
cadențat ți unison. Turnurile bisericilor sunt de altfel foarte simple față
de strălucirea artistică, ee se manifestă în întreg restul bisericii. Sunt
patru-unghiulare, cu trei.patru etaje, cu ferestrite distribuite prip colonetă»
încât clopotele puține și de o mărim» mijloci» se pot totdeauna observă
pe diu afară. ■ \

        Pereții din afară ai bisericilor nu prezintă uiți o »tragțțe. Dț cele
mai multeori se observă cărămizile goale, ori sunt slmplaminte măldărrte.
Toată frumseța consistă în figurile arhitectonice, sau se fac plăcuta vederii
prin măsurile dimensiunilor. Frontul » totdeauna- măi frumos și mai ar-
monios decât restul extern al templului, De cele ștot multeori prwiuU
monumente de o valoare artistica superioară, dar din cauza intemperiilor
supt imperfecte, scrijelate, adeseori rupte țn jumătate,

        Călătorii străini Insă le admiră șl studiază cu luare amfnte. Arhitec-
tura și sculptura mai ales, rareori s’a trudit să exprime motive sufletești
•cu atâta vânjoșie, ea aceste edific»! monumentale. Fațada măreață ți ar»
•montei face eu adevărat © impresie sublimă. Amplitudinea liniilor țș în-
deamnă Să gândești șpre cete Eterne și atotputernicia- Ipi Dumnezeu tț
-chiamă să intri cp încredere și supunere. Ferestrite spațioase par într’a-
devăr a fi ochi ai gândirii dumnezeești, stăpânțtori peste lumină. Cupola
e fără îndoială centrul arhitectonic, creat spre a domină nu riumai dimen-
siunile bisericii, dar și a orașului întreg.

        Nimeni nu și-ar puteă închipui Firenze fără cupola stăpânitpare #
domului său, nici Roma teră Sfântul Petru, ©ți Milano fără svsltele tur-
nulețe ale catedralei gotic», h contrast cp simplicitatea și modestia externă,
bisericile Romei îplăuntrul far prezinți o «egrăite pompară de sculpturi,
picturi, dectyații și stâlpi de o frumseța îngerească. Intri țntr’q bițțrițA
fără nici o pretenție și țe trezești în lumea bșțmțlor celor ditj o nțje una
de nopții intri în împărății țreațiunilor reqesansu|ui,al lui Raffațț Michel-
Angelo, Leonardo da Vinci și a celor nenumărați cunoscuți și neeunoscuți,
cari aveau sufletul de foc, dalta măiastră și penelul vrăjitor de minunii
intri în templul artei și al lui Dumnezeu.              Aurel Contrea.

— 868 —


Câteva înseninări istorice despre satul
românesc din Ardeal: Giomal.

          -              — De Ștefan Meteș. —

         Satul Giomal (lângă Teiuș), apare Intre cele mai vechi
   așezări românești cunoscute in Ardeal. încă la 1282 se amintește
   într’un proces de hotărnicie al satului Gârbova, făcut din partea,
   unor nobili unguri GyOngi Samson și Nicolae, Andrei fiii lui
   Andrei și alții in contra capitlului episcopului latin din ArdeaL
   I se zice la această dată Gyomal,¹ nume Care și Ta păstrat
   până astăzi, zicându-i-se in ungurește Diomăl.

         Numele satului e compus din două cuvinte: 1. Gyosau
   Dio și 2. mal. Ungurescul <Gyo> sau <Dio> in românește în-
   seamnă nucă,* * iar <mal>, cuvânt de origine albaneză sau iliră,
   se traduce precis românește cu colină, deal sau măgură.* Deci
   cuvântul Gyomal sau Diomal se traduce in românește: colină,,
   deal cu nuci. De fapt la marginea satului se ridică și astăzi
   un deal mare — poporul îi zice Măgura, — care cândva a.
   trebuit să fie' plantat cu nuci, căci cu adevărat acestor arbori
   le priește terenul de pe această măgură.

         Cu câțiva ani mai târziu în 19 Octomvrie 1299, descriin-
du-se hotarele Gârbovei se amintește iarăși satul Cyomaal și
muntele «Gyomalhege».⁴ Un act' din 1372 vorbește tot de
muntele Gyomal.⁶ înainte de data aceasta în 2 Februarie 1340
' Capitiul din Oradea-mare confirmă mărturisirea adevărată a lui
Mihail din Stremț, care dă pe lângă anumite condiții, pentru
pomenirea părinților săi, capitlului din Bălgrad moșiile urmă-
toare: «Olăh Hâlom» (dispărut), Giomal și «Tindd» (azi numai
loc arător).⁸ loan Hunyadi în 10 Ianuarie 1442 ⁷ dăruiește din


         ‘ Nagy Imre, Codex diplom. patrius Hungaricus,VIII, Budapesta,.
    1891, pp. 223—4 Nr. 180.

         ’ Szamota-Zolnai,Magyar oklevel sxdtdr, Budapesta, 1906 pp. 153—4.


         * O. Densușianu. ti istorie de la hangue roumaine, I. Paris, 1902 p. 317..
       ' ⁴ S. Barabâs, Qrof Tdeki csaldd oklevfltdra, I, Budapesta, 1895 pp.

   15—18 Nr. XII.

         ' Arhiva statului, Budapesta, Diploinataria, Nr. 30,706.

         ’ Tortindmi Târ, (revista), Budapesta,' 1896, pp. 502—3 (vezi și actuK
   diir 15 lan. 1349, despre Oiomal, Ibid, p. 502 Nr. 20).

         ’ Ibid, 1897, pp. 371—2Nrii 156-7. .      >

869


averea aceluiaș Mihail, ajunsă pe mâna Iui, moșiHe: Giomal,
Tinod și Cergăul bulgăresc, capitlului din Bălgrad, pentru po-
menirea sa și a fratelui său loan, care e îngropat în biserica
■din Bălgrad.

       Ni, s’a păstrat din 1461 o listă din care se vede că Ro-
Tnânii iobagi din Giomal plăteau regelui quinquagesimă de oi.¹

       Satul Giomal eră moșie fiscușască, care se puteă dărui
-după bunul plac al regelui sau Voievodului ardelean, cu toate
acestea satul a fost aproape totdeauna în stăpânire fiscușască
și mai ales în cea a capitlului episcopului latin din Bălgrad.
La 1 Septemvrie 1614 principele Gavril Bethlen dăruiește soției
sale Susanei Karolyi- mai multe sate intre care și Giomalul?
in Octomvrie 1650 e iarăș. fiscușesc, făcând sătenii/- robota la
centru în Bălgrad.³ In anul 1678 fiind recolta de. bucate
slabă in Giomal, principele Apaffi dă de pe moșia sa din Blaj
20 de câble de grâu Românilor din Giomal. Prețul unei câble
•de grâu îl fixează cu 55 denari, deci cu totul 44 fioreni. Sătenii
îndată și plătesc acest grâu, dând bani gata 25 fL și 48 fierii
de must în preț de 16 fi., rămânând un rest de 3 fl.⁴

       Giomalul în cursul veacului al XVIl-lea favorizat de oare-
care împrejurări își câștigă un loc de frunte printre satele ve-
cine. Sub, păstoria unui preot vrednic Miclăuș, sătenii își clădesc
la 1664 o biserică de piatră.³ Urmașul acestuia sfințit de Mi-
tropolitul Sava Brancovici ori Iosif Budai la 1680: popa lancu⁸
ajunge protopop cu sediul chiar în satul său; ia parte Ia actul
unirii cu Roma în 7 Octomvrie 1698 și în 5 Septemvrie 1700
•împreună cu 45 de preoți din protopopiatul său.⁷ La 1715
protopopul lancu e pentru alegerea lui loan Patachi de episcop
unit în Bălgrad.⁸


       * Arhiva Statului, Budapesta, Diplomatariâ Nr. 25,989.

       * K. Găresi, Grof Kdrolyi csalâd oklevdltdr, IV, Budapesta, 1887
\pp. 109-10 Nr. 57.

         Monumenta Comitialia Transylvaaiae, XI p. 105.

   -   ⁴ B. Szadeczky, I Apâffi Mihăly fe/edelem udvartartăsa, I Budapesta, .

1911 p. 149.

       • j^iexe Nrii 5—6.,

       • Anexe Nr. 5.

       ’ Oh. Popovici, Uniunea Românilor din Transilvania cu Roma,.
3-ugoj, 1901, pp. 87, 128.

       • Cultura creștină, Blaj, 1916 pp. 68—74.

- «70 —


        Știri mai amănunțite privitor la viespi comunei Oiomal
  aflăm tn așă numitele conscripții bisericești și conscripții ur-
  batiaie din veacul al XVllHea și tn cele dela începutul vea-
  cului al XlX-lea.

        Ditt 1715 avetn o conscripție urbarială foarte interesantă
șl prețioasă.¹ Satul eră în stăpânirea episcopului latin din Băl-
grad. Șe dă numele tuturor sătenilor și băieților lor și,vârsta
acestor din urmă. Erad: 14 iobagi cu 24 băieți Și 3 fcileci tu
5 băieți. E interesant să știm de- ce se indică tn urbaril și
etatea băieților. In conscripția urbarială a domeniului Inidoara
din 1681 iată ce se zice th privința această: «Vârsta fiilor de >
' iobagi de aceia s’a scris în urbariu, pentrucă, dacă Va vedeă
stăpânirea, că nu mimai a sosit. ci ă și trecut timpul pentru
Căsătoria oarecărUi fecior, să nu ducă O vieață imorală, Ci prin
căsătorie dumnezeiască să se înmulțească, —■ atunci trebuie
silit și dacă o admoniete ușoarătiu prinde trebuie întemnițat,
Ca căsătoria să nu și-o amâne, ceeate știu că aproabă și femeile
văduve și fetele mati».’ Averea celor 14 iobagi se compune
din: 9 cai, 18 boi, 23 vaci, 22 Junei, 33 oi, 23 polci, 9 stupi,
14 moșii, 41 părțele de pământ îh «furdulașul» dinspre Gâr-
bovița in care sămănă 44‘/₃ câble (1 câblă = 4 ferdele), 30 <le
părțele de pământ tn «furdulașul» dinspre Geoagiul de sus, în
care sămănă 32’/* * câble, 17 fânațe cu 21 care de fân, 32 vii
pentru 112 săpători producând 910 ferii de Vin. Cei 3 Zileri
au: 2 cai, 2 boi, 6 vaci, 3 junei, 8 Oi, 2 stupi, 3 moșii, 5 păr-
țete de pământ In «furdulașul» dinspre Gârbovița, In care să-
mână 7 câble, 5 părțele de arător în «furdulașul» dinspre
Geoagiul de sus du sămănătură de 5’/₄ câble, 3 fânațe cu 4 care
de fân, 4 vii pentru 13 săpători producând 120 ferii de vin.
Iobagii In fiecare săptămână fac 2 zile de lucru. La Crăciun,
fiecare casă dă o găină la curte. Din toate leguminoasele, din
miei, porci și stupi se-dă dijmă,- in afară de zece se rescum-
pără cu 4 denari. Oile Străine Câri pasc pe teritorul comunei
dau dijmă din miei, sub ifece se răscumpără cu 4 denari;' să-
tenii Insă plătesc numai 2 den. pentru o oaie. La Crăciun,


        ¹ Arhiva Statului, Budapesta, Conscripția urbarială din 1819—20 la
  Oeomal.


       * Arhiva Statului, Budapesta, Urbaria et conscriptiones, fasc. 79 Nr. 54.

— «71 —


Paști și ftUsaTii tfebuie să vândă o Sute dte vin, chică hu vâ fi,
dau ca răscumpărare ? îlorehi. Pădure pentru trebuințele să-
tenilor este, feela porci pentru îngrășat Se-dă dijmă. Pe te-
ritorul Măgurii, în Dobre, un loc de 16 câble trebuie să-1 sa-
mene; tot în Dobre un final de 6 care de țâri să-1 adune și
să-1 ducă la curte. Judele satului e Chirilă Mărcuș, iăr ăl io-
bagilor Gheorghe Meteș. Preotul Satului e popa NiColăe, a
cărui fiu luon-în 1^15 eră de opt ani.

      La 1733 acest luon, fiu de nrenU e nrntopopul unit al
Giomalului având sub jurisdiețiunea sa 53 de parohii cu 71 de
preoți. Pe lângă protopop se amintește și un preot Ignat. Eră
o casă parohială; biserica aveă un fânat de 2 cară de fân și
loc arător de 10 câble, pe sama preoților. Se înseamnă în acest
ân 48 familii, și socotind 5 membri pe familie ar fi 240 de
suflete.¹

      Protopopul luon se pare că își păstră oficiul de protopop
și la 1750 cu jurisdiețiunea peste 40 de parohii cu 62 de
preoți. Conscripția episcopului unit Petru Paul Aron din acest
an ne mai sprine, că în Geomal eră casă parohială, la biserică
un crâsnic, și 333 de credincioși uniți.³ Q observare trebuie
să fac cu privire la această conscripție a bisericii unite, care
privește de sigur și pe cea din 1733.

      Cercetând în arhiva statului din Budapesta conscripțiile ।
urbariale din 1750,’ cari sânt de importanța deosebită pentru
viața Românilor ardeleni din acel timp, ușor am putut observă
că foarte mulți preoți, cari în conscripția lui Aron sânt uniți
în cea urbarială sânt arătați ca neuniți, ceeace dovedește deplin
că conscripția episcopului Aron. e în mare parte o falsificajie
făcută cu anumite scopuri, cari nu s’au îndeplinit, decât foarte
târziu-. Nici chiar episcopul latin din Ardeal nu respectă drep-


      ‘ Vezi conscripția episcopului Klein în Bunea, Episcopul I. Inocențiit
Klein, Blaj 1900, pp. 399—402; ți de Al. Togkn în revista Transilvania,
Sibiiu, 1898 pp. 184—5.

      * Bunea, Statistica românilor diti Transilvania în 1750 în Transil-
vania, XXX, Sibiiu, 1901 pp. 281—2.

      • Conscripția urbarială din 1098 ne arată că în Georiial erau atunci: '
25 iobagi, 6 zileri ți 1 servitor având toți 44 boi. Plăteau anual taxă-51 fl.
50 den. apoi 16 câble de grâu și 16 de ovăs, fânaț domnesc de 1440 cară
fân. Arhiva Statului, Budapesta, secția arhiva guvernului ardelean.

— 872 —


turile preoților uniți, dovadă e că la 1750 pretindeâ dela toți,
cari sânt pe domeniul său, să-i plătească decimă.¹

       E curios că popa Daniil Rad de pela 1800, care știe și a
Însemnat multe lucruri prețioase și adevărate privitoare la
'satul Giotnal,¹ ² ³ nu spune nimic privitor Ia faptul foarte impor-
tant pentru istoricul comunei, că aici ar fi fost încă dela 1698
protopopiat unit și preoți uniți cu săteni cu tot până pela
1750. Peste acest timp de 50—60 de ani trece fără nici o
observare, zicând: <Dela anul 1756 până la anul 1790, au fost
bisearica supt unirea Blajului, iar la acest an după plinirea
ezamenului sau dat la seteni. Ezamenul sau început a să face
in anul 1783, și sau sfârșit la anul 1790»? Aceasta încă arată
cât crezământ merită conscripțiiile bisericești din 1733 și 1750
ale episcopilor Klein și Petru P. Aron.

       Conscripția^ urbarială din 1750 e mai bogată îti informa-
țiuni în ce privește satul Geomal.⁴ Pământul acestei comune e
muntos și de producțiune mijlocie. Pentru negoț nu-i potrivit.
Locuitorii de aici trăiesc din lucrul pământului, al viilor și al
pomilor, și productele acestora le duc la târgurile din apro-
piere la Aiud și Bălgrad. O câblă de sămănătură de toamnă
și de primăvară, în an cu producție mijlocie, dă 6 clăi, iar
claia sloboade 3 ferdele de grăunțe. Meiu, orz, alac și cucuruz,
din cauza lipsei de pământ, nu-i în obiceiu să producă. O ferie
de must, de calitate și preț mijlociu, și în an de producție
mijlocie, se prețuește cu 15 crețari. Satul pentru trebuințele
sale are destulă pădure. Pășunat nu are in deajuns, ci cumpără
dela satele vecine: Stremț și* Gârbova ungurească (de jos).

       In conscripție se dă numele tuturor capilor de familie și
averea fiecăruia. Erau: 1 nobil Popa Simion, ’/s moșie și o
casă, 65 iobagi cu 30’/j moșii și 42 de case, 8 "iileri cu 5’/₂
moșii și 7 case și 3 zileri fără moșie și case. Iobagii au anual
după gospodărie, poame, legume un/ venit aproximativ de 70
fi. 49 den., loc arător de 323 câble și 4 ferdele, din acesta se


       ¹ Bunea în Transilvania, XXX p. 282.          -

      -* Anexe în deosebi Nrii 5—6.

       ⁸ Anexe Nr. 6.

       ⁴ Arhiva Statului, Budapesta, Conscripția urbarială 1750, Nr. 3669 M.


2 fasc. V. Nr. 1. Voi publică această conscripție în cartea mea citată la


Nr. 5 din anexe în notă.

873 —


sămănă cu grâu de toamnă 153 câble și 5 ferdele, iar grăunțe
de primăvară, afară de mieu și cucuruz, 39 câble 3 ferdele și
4 octave, meiu și cucuruz pentru sămănat — sămănă în ho-
tarele Vecine — împartă 5 câble 4 ferdele și țj octave, fân fac
108* */ₐ cară, vin 3065 ferii, au boi-cai 120, vaci 45, junei 45,
ori-capfe 401, porci 53, stupi 12, venitul anual aproximativ
dela căldările de fiert rachiu 7 Rfl. și 33 crețari, darea pe
anul 1748: 173 Rfl. 54¹/, cr., iar pe 1749: 242 Rfl. 42*/, cr.
Situația zilerilor e relativ mulțumitoare. Erau meșteri: 2 lemnari,
2 rotari, 1 morar la moara bisericii ortodoxe, 4 drumari (?),
cari îngrijeau drumurile satului. Se amintesc 14 străini din satele
vecine cari țin ca zălog fânețe și vii dela sătenii din Oeomal,
între acești «străinii sânt și popii neuniți. Medre din Gărbo-
viță și Petru din Gârbova de jos (în conscripția episcopului
Aron sânt amândoi arătați ca'uniți).

       La 1805 când păstoriâ popa Daniil Rad, având venit și 5 .
ferii de vin din via bisericii, erau în comuna Geomal 125 de
capi de familie?*

       Din 1820 ni s’au păstrat acte însemnate, cari ne dau mai
multe lămuriri folositoare pentru cunoașterea trecutului acestui
sat, care în acest an e tot în proprietatea episcopiei latine din
Alba-Iulia.³ In 18 Ianuarie 1820 reprezentanții comunei: Vasilie
Meteș, Niculae Popa, Sandu Ppjja, Mihailă Petrașc, Onu Trutza
și Todor Sârb încheie un contract cu trimișii episcopii în
Geoagiul de sus, prin care se obligă iobagii din Giomal:
1. Restanțele din anul trecut toate le plătesc, robota o răs-
cumpără cu 400 floreni, și tot ce se va cumpără din acești
bani pentru curte, sătenii le cară la Bălgrad. 2. Din pădurea
Giomalului se taie 50 stângini de lemne și 50 grinzi și să le
ducă ia Bălgrad, din pădurea Gălzii să taie 100 de stângini să-i
ducă la curtea din Galda. 3. Fiecare gazdă cu vite să facă
câte 2. zile, de lucru: la aratul de primăvara, la ogorăt, la chi-
ruit, la sămănat, la căratul de fân și de grâu, adecă 12 zile.
4. Via⁻ veche și nouă din Ocolișul-mare (comitatul Turda-Arieș)
s’o luerte în ordine cu toate, s’o culeagă și vinul să-l așeze la
curte. 5. Șase care să facă un drum până la Cluj, sau într’alt


      ¹ Transilvania, XLII, Sibiu, 1911 p. 50.


      • Arhiva Statului, Budapesta, Conscripția urbanială din 1919-20; le
voi publică în cartea citată iă anexe Nr. 5 în notă.


6

874


loc la aceeaș depărtare, cu cele de lipsă. 6. La culesul viilor
5 săptămâni să deie în fiecare săptămână câte 4 călcători,, cari
Vinerea și Sâmbăta primesc deosebit câte 3 țipăi (oâne).- 7.
Trebuie să dea 2 sluji, 1 bir-iș 'sau 1 om pentru a coace pâne
la curte. 8. Sânt datori să dea -100 de găini și 1500 de ouă.
9. La seceriș tot satul să secere 400 clăi de grâu. 10. Claca
judelui, crâșma și dijma e a curții. — Că toate acestea se vor
împlini din partea sătenilor garantează țăranii citați mai sus.

        In prezența la 12 țărani fruntași se face la 16 Maiu 1820
  în Geomal chiar, o conscripție urbarială, care ni s’a păstrat cu
  răspunsurile românești ale celor 12 săteni. însemn aici numai
  ce nu cunoaștem din cele scrise mâi sus.

        In vechime au avut se zice Urbariu, dar de când s’au po-
  menit ei tot pe lângă contract fac slujbă. «Pământurile sânt pe
  niște coaste, sub două fordulașufi; din sus sămănăm grâu de
  primăvară, alac și ovăs de rodesc de mijloc, nu avem la ce le
  gunoi că ploile ce vin tare ni-ar spălă». In satele vecine' lucră
  oamenii pe la vii «și cu asta căpătând bani mult ne ajutorăm».
  Dijmă fiscușască nu dau «fără dam dijma la curte: din cucuruz,
  din grâu, din alac, din ovăs, cu un cuvânt ce nu mai sămănăm,
  dintr’acelea din zece clăi' dăm una, așă și din cânepă». Vând
  piatră de var Ia cei din Gârboviță. «Stăpânul nostru Exelenția Sa»
  Ie dă lemne îndeajuns și din alt hotar, dacă le trebuie lemne
  de «epuleturi» în cinste. «Moșiile să le vindem șohan nouă nu
  ni s’au îngăduit, nici n’au fost în slobozenia noastră aceea de
  a le puteă vinde». Satul n’are sigil.

   '. ' Cu ocaziunea acestei conscripții făcută de conscriptori»
• Baro Ladislau Kemdny și Antal Prentich, nobilul român din
Geomal Nicolae Pap, — familie de nobil de sute de ani —
asesor la comitat, protestează în contra sătenilor cari pe ne-
drept îi folosesc unele locuri ale sale, cari se află în Qropi, în
Zepogyie, la fântâna satului, la Mazarlsty, la Grozille după șes,
după deal, la Bunulea, la ripa kutsului, la kutsu, în Gruju Popi
alias lui Ozdrille și în Karbunare, și cere sa nu fi puse la dare,
fiind nobiliare.

        In 1820 erau în Geomal 95 de iobagi și 2 subzileri, dintre
  aceștia 34 de iobagi aveau vii în extensiune de 7⁴/s îngere la
  Broaște, la Tău, la Măzăriști, la Piatra Șacului și la Prag.
  Din must dădeau decimă la curte.

875 —


       La 1846 eră popa aici Trifon, având credinșioși 124 de
ₖ familii.¹

       In 1848 s’au dat lupte crâncene între Români și Unguri
  pe hotarul Oeomalului.a

       Acestea câteva note adunate îrt decursul cercetărilor mele
  istorice, despre satul meu de naștere, — lucrâhd mâne poate
  în împrejurări ceva mai bune vor fi îmbogățite, pentru a se
  puteă da mai târziu o monografie‘a acestei comune, care nu
  poate fi lipsită de informație istorică.

Anexe.

   însemnări de pe cărțile sfinte ale bisericii din Gtomal.

       1.  Pe un Mineiu brâncovetiesc din 1698:

       Aciastă sfântă carte ce să chiamă Mineaiu aii fost a sfintei
biseareceai dela Ponor, și sau dat de pomană la sfântă bisearecă
a Oe< malului. Și cine o va Instreina dela sfântă bisearecă să
fie blăstămat de câți sfinți sânt scriși in cartea aceasta; și nici
să aibă cină cu odihnă, nici prânz fără de plâns anul 1720.
- Scrisam eu popa Danii! paroh .din Oeomal precum am aflat
scris în dosul acestei cărți 1795, 17 Tulii.

                                  *

       Anul 1794 în -20 Iulie sau aflat struguri copții, scrisam eu
  popa Simion Iunie....

                                  *

       Popa Simion nemeș la 1777 (scrie aici o rugăciune).

*
♦ ♦

       2.  Pe un Strastnic din Blaj din

       Acest strastnic iau cumpărat popa loan din Oeomal cu
  8 mariași la anul 1788 Martiie 21. Decemvrie scrisam eu Rad
  Daniil Popovici Oeomal...

    x Au răposat popa Rad Ion la anul 1801 Martie 1 zi scrisam
  eu Ștefan Rad.

«

       Au rițposat în Domnul Rad Simion la anul 1852 Decem-
  vrie 30 fiind eu..... scrisam eu Samoil Rad.

                                  ♦
  _________ ♦ ♦

       ¹ Schematismul bisericesc, Buda, 1846—7 p. 254.  '

       ’ (N. Hodoș) Un manuscris al lui Balint, București, 1913.


6*

876 —


      3.  Pe un Octoih din Blaj din 1792 :

       Adastă sfintă și dumnezească carte ce să chiamă octoih
Iau cumpărat Sirb Ștefan feciorul lui popa Sirb Vasilie din
Geomal cu 7. florinți bună (!) și jumătate la anul 1793 fe-
bruarie în 9 zile și o au dat de pomană la sfinta beserecă a
Oeomalului, ca să fie pomeniț el Ștefan și jupăneasa lui Pa-
raschie, și părinții lui popa Vasilie și preuteasa Rahila, mama,
lui Ștefan și sorusa Anisie șt la tot neamul lor, și când sor
dezlega aciastă carte să o lege iară din neamul Sirbeștilor. Iară
cine sar ispiti a fura sau a înstreina aciastă carte Tsă fie ble-
stemat de toți sfinți părinți ce au fost la Nichia, iară de sar
Întâmpla a să dea in anuia (!) cuiva să nu fie slobod a o ținea
cu a lui... scrisam eu Rad Daniile Popovici din Oeomal 1793.

                                  * .

       Aciastă carte o au cumpărat 'Sirb Ștefan din Oedmal in
puterea sa, pe banii săi 7 fl. și jumătate și o au dat pomană
sfintei besereci in Geomal 1793. scrisam eu Rad Daniil din
Geomal februarie în 9 zile, în zilele Mării Sale D. Domn
Francisc împăratul Beciului, fiind episcop neuniților în Sibiu
Gerasim Adamovici și preotul satului popa Ion Radu.

♦
« •

       4. Pe un Apostol din București din 1743:

       Acest apostol ieste alui popa Blag dela Geomal și cine
Iar înstreina dela nepoții săi să fie blestemat de câți sfinți săn
în ceri și in cartea aceasta. Și nici să aibă cină cu odihnă
nici prânz fără de plâns. . Scrisam eu popa Rad Daniil paroh
în satul Geomal 1795 Iulie 20.

•
* •

       5.       Pe un Octoih (și Mineiu) brâncovenesc, Râmnic în l706:
Biserica Geomalului nu se află scris la ce an sar fi făcut
întâi. Dacă sau făcut a doaoră mai lungă și mai largă anul
1754. Bolta deasupra la bisearecă și Ia altariu sau făcut de
zid la anul 1779. Proptele de zid pe dinafară la bisearecă și
la oltariu sau făcut în anul dela Chr. 1794. f

       Catalogul preoților din Geomal:

       1)       Preotul Miclauș. Am aflat scrisoare .de mâna sa scrisă
la anul 1658 Mart 14.

       2)       Preotul lancul, aflatam scrisoare de mâna sa, că sau
preoțit la anul 1680.

— 877 —


       3)       Preotul Nicula, aflatam scrisoare de mâna sa, că sau
preoțit la anul lîp/JO.              -

       4)       Preotul loan, aflatam scrisoare scrisă de mâna sa, la
anul 1754.

       5)      Preotul Simion.

       6)       Fiul său preotul Tancul la anul 1794 șau dat sufletul în
mănile celui de sus.

       7)      Preot, Ignat....

       8)       Preot. Mihailă Mec(k)es [născut în 1697'] am dat scri-
soare de mâna lor.

       9)       Preot Blagul Rad [născut în 1707 ’] preoțit la anul 7248
[1740] Iunie 16. Au murit la anul 7295 [1787] April 19.

       10)     Preotul loan Rad fiul Blagului preoțit Martie 1 anul 1761.

       11)       Scrisam eu popa Daniil Rad care mam preoțit Aprilie
21 anul 1795.

       12)     Popa Vasilie Sirbul.

       6. Pe un 'Penticostar din Blaj din 1808>

       Eu Daniil Rad parohul Geotnalului, aflatam în nește cărți
scoasă din căptălanie,³ precum la anul dela Chr. 1370 au fost
satul Oeomalu. Aflatam că beseareca cea dintâi de peatră in
Geomal, sau isprăvit a să zidi in anul 1664. Sau făcut a doaoră
mai lungă și mai largă la anul 1754. Bolta deasupra sau făcut
in anul 1779. Proptelele pe dinafară sau făcut la anul 1794.
Dela anul 1756, pănă la anul 1790, au fost beseareca supt
unirea Blajului, iar la acest an după plinirea ezamenului sau
dat la seteni. Ezamenul sau început a să face în anul J783, și
sau sfârșit la anul 1790. Turnul bisearicii sau acoperit ă dea
oară și sau mai furustuiț bolta bisearicii la anul 1801. Popa
Blag neunit sau preoțit în anul 1740 șau dat sufletul în mănile
celui de sus în anul 1787 april în 19.

       Popa loan Rad fiul Blagului sau preoțit la anul 1761
mart 1, au murit în anul 1801 Mart 1.

       Eu Daniil Rad mam preoțit la «nul 1795 april 21.
                                  ♦ .

       însemnarea cărților sânt a Sfintei biseafeci a Geomalului.
1) Ev[an]gelie de București dată de popa Meces Mihail. 2)

       ¹ Cf. conscripția urbarială din' 1715 ce se publică în cartea mea,
Documente privitoare la vieața economicii a Românilor din Ardeal. Bucu-
rești, 1921 voi. I. pp. 96—99.

       * Biblioteca episcopiei catolice din Bălgrad.

— 878


Acest Penticostar dat de Mec(k)es Onu. 3) Octoih de Blaj din
anul 1802 dat de Sirb Ștefan popovici. 4) Molitvenic de Râmnic
din anul 7266 [1758] și (casoslov- de Râmnic din anul 7250)
date (amândoaă)¹ de Sirb Ștefan Popoviciu. 5) Cazanie tipă-
rită In Belgrad. Liturgie bogată tipărită în Sibiiu 1807. Triod
dat din Tibru Ceaslov bogat de Blaj. Psaltire bogată de Sibiiu.
6) Ceasoslov de Srbiiu din anul 1696 date 71% vinarsariu Ion.
7) Mineiu sirbeșc cu tipicurile, proloagele și parimiile, dat dela
besereca Ponorului. 8) Triod sirbesc dat de popa Ion din
Geoagiu și de fiii săi popa Mateiu și p'ipa Luca. — Scrisam
eu Daniil Rad paroh Geomalului a. 1809 Mai 28. ₜ

•
♦ ♦

    - 7. Pe Psaltirea în versuri a lui Dosofteiu din 1673.'

      Eu popa Crăciun am slujit lui Mikle Mihai un sărindare
di 20 că am fost tare mitru (1 ?) și bani nu mi-au dat ci au lăsat
carte aceasta pentru să fie In mâna lui și a feciorilor lui popa
Crăciun-până ce va ținea de dânsa. 6 florinți.

      Această psaltire iaste tipărită. în Moldova la anul dela
Hristos 1873 în mănăstirea Uneoskoi. Danii! Rad parohul Geo-
malului leat 1813 am scris.

                                *

      Această psaltire poezicească rumân, pe urmăzscrisul am
vândut-o părintelui Danii Rad dela Geomal cu 8 zloți Noem-
vrie în 25 anul 1815. Toma legători de cărți din Tiuș.

      In numele Tatălui și al Fiului și al Duhului sf. Această
carte au cumpărata Mikle Ștefan și au data pomena pomeni
g[ospod]a raba bja Florea Mikleona, și le ierte Dzeu păca[te]le
și lor cui sau pomenit și rodu lui atat și ori cine ova vinde i,
pe hani și i fie afurisită carnea (?) și ise verse mațele și ca
Iuda blăstămat 16... (rupt).            "

      Scrisam eu Rad Darpil parohul din Geomal Mai 11, 1829.
                                «

      Această c^rte iaste a besericii dela Lunkșoara să nu o
chelatuiasca nistene din beserecă.


       ¹ Cuvintele din paranteză () sunt șterse

       * Psaltirea acum e in posesiunea păr. Dr. Sebastian Stanca, din Sas-
Sebeș, care a binevoit a-mi comunică notițele de pe ea.

— 879 —


Amurg.


Torturi de văpae
Soarele anină
Prin răchiți în sat.
■O fată bălae
■Cu cofița plină
Trece legănat.


In văi se strecoară
Liniștit amurgul
Dela asfințit.

Cu picioru ’n scară
își strunește murgul
Dinu ’ndrăgostit.


La o cotitură
Uri șoptit de gură:
— Mai pe înserat.

Plopul.


Din argint veșmănt îi țese
Luna plopului din vale.

Vântul bate ’n frunza rară
Și suspin’ a dor . și jale.


  'Scârțăe din rădăcină
  Un fior parcă-l cuprinde,
  Peste gârla de alături

, Umbra lungă își întinde.


Cine poate să priceapă
Jalea plopului și plânsul?
— Doar acela care ’n lume
E stingher și el ca dânsul.


Sroii.


.Eroi strânși din patru unghiuri^
La umbra steagurilor țării
Dela Carpați, de peste ape
Și dela marginile mării,


Cu roșu, galben și albastru
Au pus pecetea biruinței
Pe-altarul Jertfei înălțate f
Din adâncimea suferinței.


                   Arzând în flăcările luptei                  <

                   Vieața lor cea trecătoare                   '

                   Au așezat o țară ’n largul
                   Nestrămutatelor hotare.

                                            Volbură Poiană.

— 880 —


. Relativitatea universală a lui A. Einstein.

          Trebuie să admitem, — fără a acceptă teoria Hege-
    liană — că fenomenele naturale se desfășoară în mod logic*,,
    supunându-se unor principii definitive, pari trădează unitate
    în alogeneitate: întocmai precum se grupează concentric
    în jurul unui sâmbure, al euUii, manifestările sufletești ale in-
    dividualităților raționale. Unitatea naturei ne inspiră credința
    neclintită în legile naturale, și stă la baza oricărei cercetări'
    științifice. Uneori experiențele clătină aceasta unitate, dar cre-
    dința dă zor rațiunei să cuprindă fenomenele disparate într’o
    lege mai universală, într’o ipoteză mai generală.

          Oeneratoarea ipotezelor este, prin urmare, tendința sinteti-
    zatoare a rațiunei, izvorită din credința în unitatea naturei. —
    Diversele fenomene, răslețite in diferitele domenii ale științei,,
    vor fi înferecate, prin această activitate, într’o singură lege, in
    ipoteză. Valoarea ipotezelor* este condiționată de verificarea
    prin experiență, a legilor, ce urmează din ele. îndată ce o lege
    empirică va contrazice un corolar al ipotezei, aceasta din urmă
    va trebui ori modificată în armonie cu realitatea ori abandonată,
    și înlocuită prin alta mai bună. Cât timp insă realitatea este
    în congruență cu toate consecințele ipotezei, nici o normă lo-
    gică nu ne constrânge a ne' îndoi în adevărul acesteia, ba ra-
    țiunea sintetizătoare chiar ne-o impune.

          Se poate, că uneori dintre consecințele ipotezei numai
_ unele sunt verificabile prin experiență, iar celelalte cad în afară
de sfera simțurilor, și a imaginației. In astfel de condiții rațiunea,
nu va admite cu nici un preț, că rezultatele suprafirești și ima-
ginația nedisciplinată, ori preocupată în urma instrucției, să
clătine credința în plăsmuirea sa binechibzuită, și cu critică
plămădită. Rezultatele necontrolabile sunt neutre; pot fi pentru
sau împotriva ipotezei. Imaginația nu poate fi criteriul adevărului^

          Convinși de aceste vom încercă în următoarele să facem
    cunoscută teoria relativitățiî universale a lui Einstein.

          Teoria aceasta a fost dejă lămurită sub diferite raporturi..
    Centrul de perspectivă al schițărilor instantenee a variat, ră-
    mânând cetitorilor șarcina, să suprapună imaginile parțiale într’o
    aingură imagine precisă a acestei teorii și concepțiilor filozofice
    și cosmice, pe cari le implică

— 881


       Vom întreprinde a prezentă teoria einsteiniană sub raportul
logic: "ăfătând antinomiile, ce are să le împace, și inșirându-î
rezultatele controlabile prin experiențe. In general lipsindu-ne
de ajutorul matematicilor, unele rezultate le vom prezentă dog- '
matic. Acest procedeu are inconvenientul, că cetitorii nu vor >
puteă controlâ riguros raționamentul. Fiind acesta pur educativ,,
critica principiilor teoriei, vor face-o prin critica rezultatelor
obținute,—căci realitatea acestora este în dependentă de realitatea
principiilor prime.

       Sub raportul evolutiv începem cu relativitatea clasică, con-
tinuăm cu relativitatea specială, care face trecerea dela prima.
Ia relativitatea universală, cu care vom jncheiâ.

I. Principiul clasic al relativității*

       In mecanica lui Oalilei-Newton spațiul este considerat
ca un vas infinit, în care sunt așezate lângă olaltă toate obiec-
tele, și i se atribue existentă absolută. E concepția aprioristică
a spațiului pe care-o găsim și la Kant. Are încă proprietatea
omogeneității și izotropiei: fiecare punct și direcțiune se com-
portă uniform fată de fenomenele fizice. In acest spațiu .absolut,
omogen și izotrop lungimea segmentului de dreaptă este in-
variabilă; nu atârnă de poziția segmentului. O bară de un metru
ori unde transportată va păstră aceeaș lungime.

       Timpul este un curent imens, ce se tăvălește în spațiu. E
absolut și omogen. O durată cuprinsă între două clipe va fi
aceeaș în fiecare punct al timpului și spațiului. Două cantități
egale de cărbune în condiții identice vor arde în timpuri egale-

       Massa, ca complexul atomilor și moleculelor de asemenea
e invariabilă în timp și spațiu.

       Mișcarea este relativă. Definirea ei condiționează un sistem
numit reper, la care raportăm pozițiile succesive ale mobilului. —
“Un reper absolut imobil ne-ar prilegiuî definirea mișcării absolute.

Sisteme in repaos absolut insă n’avem. Pasagerul se plimbă în
vagon; acesta alunecă pe- linie; liniă este antrenată de pământ
în mișcarea lui de rotație și revoluție, iar sistemul solar se de-
plasează spre constelația Hercules... Unde să ne oprim?

       Firește, traiectoria sau drumul mobilului încă e in func-
țiune de poziția reperului. O sferă grea lăsată dintr’un aeroplan,
va descrie pentru pilot o verticală; raportată Ia suprafața pămân-

882


tului traiectoria va fi arc de parabolă; privită din lupă ori soare,
va fi tot arc întins. Pentru determinarea mișcării luăm deci un
reper In repaos relativ.

      Cum depind legile fizice de starea de mișcare a reperului?
Să fie două sisteme, cari se află in mișcare uniformă, relativă:
adică cari se apropie ori se Îndepărtează de olaltă în timpuri
egale cu drumuri egale; p. e. cantonul: C. și trerîul T. (fig. _1).
In vagonul V asvârlim orizontal pe podeală o bilă «B» cu iuțeala:
Vₐ. Viteza trenului să fieFVi. Să se afle viteza lui B, în raport
cu C. In vagon mișcarea lui B, o raportăm b. o. la ușa (U)
acestuia.

      1. Mișcarea lui B este de acelaș sens cu mișcarea trenului.
La zero secunde V este în dreptul lui C. '

      La sfârșitul secundei prime U va fi-la distanta: Vi de C;
iar/B la depărtarea Vₐ de U, deci bila se găsește la distanta: Vj-J-Va
de C. In cazul acesta vitezele se adună.

    . 2. B se mișcă în sens contrar,cu trenul. Viteză fată de C,
va fi egală cu: Vi—Vₐ.

      Câtă vreme Vₓ și Vₐ sunt constante, și rezultanta lui B
va fi constantă. Să adîmitem că iuțeala lui B variază într’o se-
cundă cu V, în rapot cu U, adecă să fie accderațiuneă lui B
egală cu: V. — După definiția mecanicei clasice accelerația aceasta
îi este imprimată lui B printr’o forță egală cu massa bilei înmul-
țită cu accelerația. — Cât de mare va fi forța în raport cu C?
Întâi să aflăm accelerațiunea lui B în raport cu C. La sfârșitul
secundei prime, bila va fi la distanța: Vj-ț-Va de C. După se-
cunda a doua: U este la 2 Vᵣ de C, iar B la 2Vᵣ4~V de:U,
prin urmare poziția bilei în raport cu C va fi 2V₁+2Vₐ-|-V.
Iuțeala lui B în secunda primă este: Vi-ț-V,; în secunda a doua
va fi: 2V₁-j-2Vₛ4-V—(V₁ + Vₐ)=VI-ț-Vₐ-|-.V. Prin urmare acce-
lerația, adecă variarea iuțelelor într’o secundă, este: V!-|-Vₐ + V—
<V₁-j-V₂) = V. Bila va aveă și față de C aceeaș accelerație.
Așâ dară intensitatea forței rămâne aceeaș în ambele sisteme.

      Principiul clasic al relativității îi putem formulă astfel: Le-
gile mecanice, cari se deduc din definiția newtoniană a forței,
sunt invariabile în două sisteme (C șt T), cari se mișcă uniform
și relativ. Acesta este evident după cele de sus, fiind forța in-
variantă în aceste două sisteme.

— 883 —


          Principiul relativității s’a aplicat numai tn mecanică. Teoria
    lui Maxvell și experiențele lui Hertz asupra undelor electrice
    au unificat optica cu electromagnetismul; dovedind identitatea
    undelor optice și electromagnetice. Propagarea undelor apar-
    ținând cinemalicei, Lorentz, fizicianul olandez, a Încercat Intro-
    ducerea principiului relativității clasice și in fenomenele optice
    și electromagnetice. Pentru susținerea teoriei sale electrodina-
    nrice, în deosebi a avut nevoie, de valabilitatea acestui principiu
    >la propagarea luminei. Efectul încercării a fost răsturnarea me-
    canicei clasice.

          Pentru explicarea, sau, mai bine zis, mecanizarea propa-
    gării uhdelor s’a creat o substanță ipotetică, eterul, care-și mo-
    difică mereu proprietățile fizice, dupăcum pretindea o nouă
    experiență. Rolul eterului în propagarea undelor optico-elec-
    tromagnetice ar fi identic cu al aerului la răspândirea sune-
    tului. E o substanță intermediară, care primește impulsul vi-
    brator și-l transmite părticelelor vecine. Cu privire la starea lui
    de mișcare avem două posibilități: 1. Este ^ntrenat de mobil,
    cum e antrenat bunăoară cerul de pământ în mișcarea sa dublă.
    2. Este imobil, și corpurile plutesc în oceanul lui, ca o rân-
    dunică in. văzduhul calm.

          Trebuia o experiență hotărâtoare, care să anihileze o po-
    sibilitate.                           .     .

          Cea dintâi experiență in scopul acesta a făcut-o Fizeau,
    și au repetat-o Michelson-Morley. Principiul experienței este
    următorul: Dacă eterul ia parte la mișcarea mobilului — j>. e.
    unui curent de apă — viteza de propagare a luminii în ra-
    port cu aerul imobil, trebue să fie egală cu iuțeala razei în
    eter plus iuțeala curentului de apă, de care e răpit eterul. Re-
    zultatul acesta il pretinde principiul clasic al relativității. Ex-
    periența lui Fizeau a fost negativă. Eterul nu participă la mi-
    șcarea mobilului.

          Rămânea'posibilitatea a doua. In vederea verificării ei:
    Michelson-Morley ău întreprins celebra experiență, care a dat
    naștere relativității speciale. Pentru înțelegerea principiului ex-
    •perienței*să luăm două sisteme în mișcarea uniformă în raport
    cu un reper: p. e. două trenuri Ce trec la aceeaș epocă în
    dreptul unui canton: ca reper. Care va fi mișcarea lor relativă ?
    <a) Trenurile se mișcă în acelaș sens. E clar, că în cazul acesta

— 884 —
/
distanta relativă dintre ele, la sfârșitul unei secunde va fi dife-
rența vitezelor raportate la canton, b) Mișcarea trenurilor este
direct opusă. Indepărtându-se simultan de canton, distanța lor
relativă va fi egală cu suma depărtărilor fiecărui tren de canton.
Iuțelile s’adună.

          Experiența lui Michelson-Morley este executată fn urmă-
toarele condițiuni. (Fig. 2). Dintr’un centru O ducem două di-
recțiuni: una paralelă cu sensul 'mișcării de revoluției Pămân-
tului, ceealaltă perpendiculară pe prima. La distanțe egale de
O (11 m.) potrivim două oglinzi plane, cu față reflectantă
spre centru. Cu ajutorul unei plăci plane de sticlă (P) vom
despică în O o rază de lumină monocromatică in alte două
raze paralele cu direcțiunile: OA și OB. Aceste se vor reflectă,
la A și B, și. se vor întâlni din nou In O, insă după intervale
inegale de timp. In adevăr, in raport cu eterul imobil, centrul
antrenat de Pământ se mișcă cu o viteză de 30 km ; iar lumina,
in acelaș sens cu 300,000 km. Deci viteza razei In raport cu
- O va fi: 300,000—30=299,970 km. (Cazul a) al trenurilor). Iar
timpul parcurgerii distanței: O A este:           Raza reflectată in>

    A având mișcarea direct opusă centrului O, iuțeala ei va fit
    300,000-f-30 km. s= 300,030 km. (cazul b) al trenurilor). Timpul
    străbaterii lui AO va fi:     — Prin urmare raza primă se în-

    toarce în O după: -^r + ^lo- secunde. Raza a doua par-
    curge din O până în B, ipotenuza unui triunghiu dreptunghiu,
    cu catetele egale la 11 m. și viteza de revoluție a Pământului.
    La întoarcerea spre O, va descrie aceeaș distanță. Aflând lun-
    gimea aceasta prin teorema lui Pytagora, vom aveă și timpul
    necesar razei a două pentru distanță: OBO. Aceste două tim-
    puri ne dau o diferență de: 0.000,000.000,000.000.366 sec. în
    optica fizică se constată, că o rază despicată în două, și aceste
    readuse după intervale inegale de timp, va da ființă unui fe-
    nomen de stingere sau de intensificare reciprocă. Fenomenul
    acesta — numit interferență — ne procură un mijloc lesnicios
    și precis, pentru determinarea căilor razei. Michelson-Morley-
    în experiența aceasta n’au constatat deplasarea dungilor de in-
    terferență, cum cereă teoria. Prin urmare ipoteza eterului imobil
    este absurdă.

         Abandonarea buclucașului de 'eter tot nu armonizează re-
    zultatul acestei experiențe cu principiul clasic al relativității.

885


    De fapt în virtutea acestui principiu viteza relativă a mobilului
    -depinde de starea foronomică a reperului. Iuțeala unei pasări
    in zbor va fi alta raportată la cantonul relativ imobil, zfcau la
    -trenul mobil. Experiența lui Michelson-Morley dovedește, că
    lumina se propagă cu aceeaș iuțeală atât față de canton, cât și
    fa{ă de tren. Razele: O A și OB, cu toată existența mișcării re-
    lative a lui O, nu arată diferențe de viteză.

          Experiențele lui Fîzeau și Michelson-Morley au consecința
    imperativă: negarea existenței eterului, rămânând felul de pro-
    pagare a luminei un mister ca multe altele. Nici renunțarea
    ia eter însă nu împacă rezultatele lor. Ne găsim în fața urmă-
    toarei dileme: aplicând principiul clasic al relativității în optică
    trebuie sau să negăm acest principiu sau să sfidăm experien-
    țele amintite. Fenomenele mecanice pledează cu atâta tărie pe
    lângă posibilitatea primă, încât am păcătui contra realității, ne-
    gând’o. De altă parte experiențele citate, speculațiile matema-
    tice ale lui Lorentz, ș. a. ne impun și posibilitatea a doua.
    Ne rămâne să căutăm altă soluție. — Principiul relativității
    va trebui formulat ținându-se seamă de constanța propagării lu-
    minei. Aceasta o face Einstein postulând: Legile mecanice și
    ■optice trebuesc formulate astfel, ca ele să fie invariante rapor-
    tate la două sisteme în mișcare uniformă relativă.

II. Relativitatea specială.

          Pentru împăciuirea principiului clasic al relativității cu
    constanța vitezei de propagare a luminii: Lorentz a plăsmuit în
    mod arbitrar teoria micșorării lungimilor în mișcare. Einstein
    analizează noțiunile lungimei și a duratei, și conclude, ca aceste
    sunt relative in funcțiune de starea cinematică a sistemului.
    Plecând dela postulatul relativității speciale, prin raționament
    matematic: Lorentz-Einstein ajung la relații importante între
    timpul și locui al două sisteme in mișcare uniformă, și relativă.
    Interpretarea acestor formule ne dă rezultate neașteptate, și
    răstoarnă concepția clasică a timpului și spațiului. Lungimile
    și duratele sunt proprii fiecărui sistem,, și variează în raport cu
    alte sisteme.

          Durata raportată la alt sistem se scurtează sau întinde
    după mărimea vitezei sistemului său propriu. Despre aceasta
    ne putem convinge — fără algebră — în chipul următor.

  . - ₜ                      — 886 —


       Două ceasofnîce se zic sincronice, când ăcele lor ocupă
  în fiecare epocă aceeaș poziție față de o cifră b. o. de cifra:
  12. Sincronizarea lor se face cu ajutorul semnalelor optice. Să
  luăm sistemul: Canton (C) — Tren (T). (Fig. 4). Dela cantonul
  C ducem pe linie în direcțiuni opuse distanțe egale. C Si =
  C Sₐ unde împlântăm două semafoare. La C avem un diedru
  (D) de oglinzi plane, astfel, ca să putem observă în el simultan
  cele două semafoare. La Sₓ și S₂ se dau semnale optice. In
  momentul, când vom percepe simultan în oglinzi semnalele
  am determinat coincidența în timp, și vom potrivi ^cele cea-
  sornicelor dela semafoare la aceeaș cifră. Pentru C ceasorni-
  cele sunt sincronice.

       Vor fj oare sincrone și pentru fiziceanul F, care alunecă
  în goană în dreptul cantonului? Evident, că nu.

       In adevăr, semnalele coincidente pentru C, vor fi succesive,
  pentru F. Pe lângă sensul mișcării din figură : semnalul din. S»
  de care se depărtează fizicianul, va ajunge mai târziu la el
  dec^t raza din Sₙ de care se apropie. Presupunând acum —
  și aceasta i-s’a comunicat lui F — că semnalele s’au dat exact
  la ora 12, fizicianul constată întârzierea ceasornicului Sₐ și gră-
  birea ceasornicului Si Emițându-se din Sₐ două raze la interval
  de o secundă, F va percepe raza a doua după o durată mai
  mare, căci raza din urmă trebue să parcurgă distanța de mai
  înainte sporită cu viteza lui F. Lungimea duratei e în funcțiune
  de iuțeala lui F. In caz că F se mișcă cu 300,000 km. pe se-
  cundă, raza a doua nu va mai ajunge la el, ci-i rămâne în. urmă.
  Secunda ceasornicului Sₐ. devine înfinită pentru F. —Dacă ar
  execută /aceeaș mișcare în raport "cu Pământul o planetă lo-
  cuită, în durata* noastră de-o secundă, s’ar petrece toată vieața
  geologică a planetei: s’ar închiegă din nebuloasă, s’ar lichefiă,
  s’ar solidifică, vieața organică ar începe, nenumărate generații
  s’ar perindă, și s’ar stinge cu planeta lor. Acelaș lucru ni
  s’ar întâmplă nouă, dacă s’ar apropiă planeta de noi cu 300,000 km.
  pe secundă, și unitatea de timp am raporta-o la timpul planetei.

       Care e atitudinea lungimei în sistem mobil?

       Să se afle lungimea unui tren măsurată odată în trenul în
  mișcare, adecă in însuși sistemul mobil, și odată dealungul
  liniei în sistemul imobil.

       Vom obțineâ acelaș rezultat? In condițiile din urmă mă-
  surarea se face în modul următor. Pe linie marcăm două puncte,

887


  in cari se află la aceeaș epocă locomotiva și vagonul ultim.
  Măsurăm pe linie distanța dintre punctele aceste, și declarăm,
  că cifra dobândită ne dă lungimea trenului. Nu putem afirmă,
  a priori, că rezultatul acesta va fi egal cu lungimea măsurată
  în tren, deoarece măsurările nU s’au săvârșit în condiții identice.
  La măsurarea pe linie ne-am folosit de fenomenul simultanei-
  tății, care e relativ. Este adevărat, că nu putem controlă
  practic nici contrarul, căci dacă se modifică lungimea în cursul
  mișcării, se micșorează și unitatea de măsură în acelaș raport.
  Dintr’un sistem relativ imobil, nu putem măsură luitgimea în
  alt sistem relativ mobil. Principiul relativității speciale însă îm-
  brăcat în formulele matematice ale lui Lorentz—Einstein, pre-
  tinde și variarea lungimei în sistemul mobil: raportată lungimea
  la alt sistem. Aceste două surit în raportul dintre premisă și
  concluzie.- Intemeîndu-se premisa pe experiențe, trebue se ad-
  mitem și concluzia „dedusă, deși ne pare paradoxală.

         Prin urmare Einstein conclude: Lungimile în spațiu sunt
   relative, depind de starea foronomică, relativă a reperului la
   care se raportează. Fiecare sistem își are timpul și metrica sa.
   Comparate cu timpul și lungimile altui sistem dovedesc dife-
   rențe. Nu timpul și spațiul filozofic e relativ, ci unitatea lor
   de măsură.

         Analiza duratei și teoria spațiului duc la un rezultat con-
   tradictoriu cu aserțiunile mecanicei clasice. Din teorie reiese»
   că viteza luminei e în acelaș raport cu o iuțeală normală, ca
   infinitul cu numărul finit. In experiența lui Michelson-Morley
   iuțeala de propagare a luminii e tot: 300,000 km., deși izvorul
   de lumină e animat de viteza inițială de 30 km., care e iuțeala
   de revoluție a Pământului. Iuțeală mai mare decât a luminii
   nu poate există, precum nu poate fi nici o. temperatură mai
   scăzută de: — 273°. La aceasta temperatură Corpurile se reduc
   la zero. Tot așă o bară de un metru animată du o iuțeală de
   300,000 km., devine zero; iar pentru o ființă lilipută, rațională,
   din acest sistem, timpul nostru de-o secundă crește la infinit.
   Curentul «imens ce se tăvălește în urma spațiului, ar îngheță,
   ar deveni imobik Variarea lungimei și a duratei este condi-
   ționată de iuțeala luminei. Ele vor variâ astfel, ca viteza de
   propagare a luminei să fie invariantă în fiecare sistem.

— 888 -


        O consecință importantă — datorită genealității lui Min-
  kowszki — este interpretarea patru-dimensionară a spațiului.
  Ce înțelegem prin aceasta ? Ne este dat ansamblul tuturor nu-
  merilor reali: pozitivi și negativi, întregi și fracționări. Având
  o dreaptă, și pe ea un punct fix, intre elementele ansamblului
  și punctele dreptei putem Introduce o corespondență univocă,
  p. e. stipulând, că fiecărui punct al dreptei să corespundă în
  ansamblu cifra, care dă distanța lui de punctul fix. In felul
  acesta fiecărui punct îi corespunde câte un element numai din
  ansamblu și invers, de aceea zicem, că dreapta are o dimensiune.

        Să luăm câte două elemente -din ansamblu, și să le co-
respunderii un singur punct. Pe dreapta nu mai putem ră-
mâneă, căci aici un singur punct corespunde numai unui ele-
ment. Vom luă două drepte, de exemplu perpendiculare, și
- vom corespunde grupului din două elemente punctul, care va
fi de cele două drepte la distanțele arătate de elementele luate.
Evident, că fiecărui grup din două elemente, va corespunde
un singur punct al planului determinat de perpendiculare.
Fiindcă punctele planului sunt determinate de câte două ele-
.mente ale ansamblului, vom zice, că planul are două dimen-
siuni. Să formăm grupuri de câte trei elemente. Punctul, ce
va reprezentâ simultan aceste trei elemente, nu poate fi în
plan, cî va fi spațiu. 11 aflăm, dacă luăm b. o. trei planuri
perpendiculare, și vom căută punctul, care să aibă distanțele
de cele trei planuri, egale cu elementele grupului. în felul
acesta fiecare punct în spațiu este determinat de trei elemente
ale ansamblului, și invers. Spațiul are trei dimensiuni. Nimic
nu mă oprește, să creez, prin definiție, un spațiu, în care fie-
care punct să fie determinat de grupuri din câte patru ele-
mente ale ansamblului. Spațiul acesta patru dimensionar e ra-
țional, dar e inimaginabil. Din cele patru elemente, unul (al
patrulea) să ne arate timpul./Noțiunea timpului se obține prin
abstracțiune din succesiunea senzațiilor.

        între senzațiile succesive și clipele duratei putem creiă
  paralelism. Să luăm o bilă, ce-și schimbă necontenit culoarea.
  Fiecărei colori îi coordonăm clipa indicată simultan de minu-
  tarul ceasornicului, și le înregistrăm. între culorile bilei și cli-
  pele timpului am înjghebat o corespondență univocă. La o
  anumită epocă bila aveă o coloare determinată, pe care o iau

889 —


  ■din registru. Să atașăm bilei un grup de patru elemente: pri-
  mele trei constante, iar al patrulea — timpul— să fie variabil.
  Elementele prime fixează poziția bilei In spațiul tridimensionar, -
  iar timpul variabil ne arată succesiunea colorilor. Numind eve-
  niment schimbările produse asupra obiectelor, în cazul de față
  ■cei patru numeri-vor arătă evenimentul din locul bilei. Să va-
  rieze simultan toate patru elementele ansamblului. Variarea
  primelor trei elemente înseamnă schimbările de' poziție ale
  bilei, iar variarea timpului e evenimentul, prin urmare,* variarea
  simultană a celor patru elemente ne arată evenimentul în di-
  feritele poziții ale bilei.

        Toate corpurile își schimbă necurmat proprietățile fizice,
  chimice, și locul. în fiecare corp se petrec anumite eveni-
  mente. Prin urmare realitatea e mai precis exprimată prin
  spațiul patru dimensionar, care ne dă și locul și evenimentele,
  decât prin cel trei dimensionar, care ne. arată numai poziția
  corpului.

        Sub raport teoretic — aceasta este constatarea lui Min-
  kowszki — dimensiunea timpului se compoartă identic cu ce-
  lelalte dimensiuni. Ele se pot schimbă reciproc.

        Un exemplu pentru intuirea coordonării dimensiunii spa-
  țiului și a timpului, e dat de prof. Bdhmer în Dresden.

        înaintea unui părete (fig. 4) pătrat împodobit cu diferite
  linii și reliefuri ornamentale să se petreacă o acțiune, despre
  care preparăm un film cinematografic. Să îndoim filmul astfel,
  că acelaș punct al păretelui să se suprapună în toate instanta-
  neele. Obținem o prismă pătrată, dreaptă. Fiecare filă a prismei
  pe înfățișează o fază determinată a acțiune). Să tăiem prisma
  printr’un plan perpendicular pe fețele pătrate. E clar, că drep-
  tele de intersecție ale planului cu diferitele foițe' instantanee
  ale prismei ne vor da evenimentele dreptei «d> corespunzătoare
  de pe părete, adecă ne vor reprezentă în fiecare moment ce
  anume se găsiâ înaintea acelei drepte. Evenimentele dreptei
  sunt raportate la fotografistul F în repaus. Cum va face in-
  tersecția o persoană, care se mișcă uniform față de fotografist,
  ca să obție aceleași evenimente? Să presupunem (fig. 4), că
  persoana P se depărtează de fotografistul F la stânga. Actorul,
  reprezentat prin dreapta A să treacă pe dinaintea dreptei fixe (d)
  dela stânga spre dreapta. P va constată coincidența lui A cu


7

— 890 —


  d înainte de F, adecă tn raport cu F dreapta A va fi Ia stânga;
  de d. Ca să observe deci și P aceeaș succesiune a evenimen-
  telor dreptei d, vâ fi nevoit să facă o intersecție oblicăm prismei..
  Planul secant va fi cu atât mai pieziș, cu cât e mai mare iu-
  țeala relativă a lui P în raport cu F. Direcțiunea timpului este
  așezată in planul secant, deci ea atârnă ele viteza. lui P. în
  caz, că iuțeala lui P ar fi de 30U,000 km., planul timpului-de-
  vine paralel cu planul filelor pătrate, cari ne reprezintă o por-
  țiune de spațiu voalat cu scenele acțiunei. Direcțiunea timpului
  trece într’o direcțiune de lungime a păretelui.

           Spațiul patru dimensionar e încă tot omogen și izotrop.
     Atributele aceste i-le suprimă numai teoria relativității universale.

           Iuțeala luminii e o viteză limită. In apropierea ei corpurile
     se vor purtă deosebit de atitudinea lor la iuțeli normale, mici.
     Precum unui corp cu atât îi scădem mai greu temperatura, cu
     cât e mai aproape de —273°, ori, după legea lui Fechner, cu
     cât e mai intensă senzația, cu atât avem nevoie de mai mare
     plus de escitație, casă percepem o variare a ei; așa și corpurile
     în apropierea iuțelei limite vor aveă nevoie de forțe crescătoare,
     ca să le imprime aceeaș creștere de viteză, ca în condiții nor-


  male. Ele, cu creșterea iuțelii vor opune forței rezistența cres-
  cătoare. Rezistența aceasta Insă se numește: massa. Așa dar,
  massa corpului crește ctrîuțeala. Dar tot cu iuțeală crește și
  energia foronomică a corpului. Intre massă și energie trebuie
  să avem relații strânse. Energia e inseparabilă de massă, iar
  massa totdeauna are energie: internă, calorică, elastică, optică
  etc. Crește energia cinetică a corpului, îi crește și massa,
  prin urmare energia e aceea, ce ni se prezintă și ca massă.
  Trebuie să admitem, că aceste două noțiuni se acoper. Massa
  e energie și energia massă.

        Rezultatul pjire paradoxal imaginației și simțurilor. Dacă
. ne gândim însă la electroni, la mărimea lor infinitesimară, la
spațiul intraelectronic, care într’un volum ocupă mai mare parte,
decât pretinsa massă a electronilor, și totuși corpul ne dă aspectul
continuității, nimic nu ne poate opri, să divizăm electronii în
corpusculi reduși la zero, în puncte înzestrate cu energie. În-
vârtim repede o sferă mică de fier; avem senzația unui cerc
continuu solid. Un cerc metalic rotit cu repeziciune la mașina
centrifugală, ne dă senzația unei sfere complete, care va reflectă

— 891 —


   razele, va excită simțul tactil întocmai ca una adevărată. Prin
   urmare simțurile nu pot controlă întotdeauna exact realitatea
   corpurilor. Sunt supuse «idolelqr».

        Variarea lungimilor și duratei nu se poate verifică prin
   experiențe. Ele sunt postulate raționale. Creșterea massei .cu
   viteza'cade in domeniul experienței. Studiul razelcțr de radiu,
   ne-a descoperit corpuscule animale cu 180.000 km. pe secunde.
   Aceste sunt razele: fi. Kaufmann dovedește, că massa electro-
   nilor din razele radiului crește cu iuțeala, ba mai mult, pro-
   prietățile de massa ponderabilă ale electronilor se datoresc massei
   electrice imponderabile, cu cari sunt încărcați.

        Dacă massa e energie, este adevărat, că prin fărâmițarea
   atomilor, să eliberăm enorme cantități de energie solidificată.
   Calcul ne arată, că inventată odată pisarea atomilor, energia unui
   chilogram de coks este echivalentă cu 20 bilioane calorii mari.

        încercările în direcțiunea aceasta au rămas fără rezultat.

        în rezumat:

        Principiul clasic al relativității combinat cu ^constanța pro-
   pagării luminei, ne duce, prin speculații matematice^ la urmă-
   toarele rezultate:

        Lungimea în timp și spațiu variează din sistem în sistem.
   Spațiul are patru dimensiuni? Massa și energia sunt identice.
   Teoria suprimă necesitatea eterului, exp'ică experiențele contra-
   dictorii ale lui _Fizean și Michelson-Morley, implică ipoteza
   lui Lorentz asupra propagării luminei în teoria sa electro-
   magnetică.

        Principiul clasic al relativității, amplificat cu principiul con-
   stanței iuțelii de propagare a luminei ia în stăpânire și dome-
   niul optic și electromagnetic. Rămâne însă valabil numai în
   sisteme, în mișcare relativă și uniformă. De ce să preferăm
   mișcarea uniformă, celei variate, când în natură o avem numai
   pe aceasta din urmă? S’ar puteă oare introduce principiul re-
   lativității în astfel de sisteme? La aceasta răspunde teoria rela-
   tivității universale.


             • III. Relativitatea universală.

        Relativitatea universală își pune următoarea problemă:
   Legile fizice să se formuleze astfel, ca să fie invariante în toate
   sistemele, fie în mișcare uniformă, fie în mișcare .relativă, variată. .

7*

892 —


      Mișcarea variată este provocată întotdeauna de-o forță      J

actuală. Mobilul este în contact nemijlocit cu forța, ori aceasta |

din urmă este — la aparență la distanță finită, cum ar fi |
atracțiunea Pământului. Faraday și Maxwell, din motive grave, l
nu admiteau acțiunea la distanță.. Mijlocirea acestei acțiuni s’a
pus tot in ^fircina eterului.

      Oricum ar fi, nu se contestă faptul, că materia provoacă
In jurul său un câmp real de forță, pe, care-1 simțim la fiecare
mișcare. Toate corpurile sunt încătușate de aceasta forță; za-
darnic ne zbatem, să ne smulgem din mrejea ei dușmană.
Monumentele biruinței rațiunii asupra ei ne înveselesc. lubilăm,
când vedem aeroplanul înfruntând eternă piedică.

      Efectul câmpului gravitațional este căderea spre centru a
tuturor corpurilor lipsite de reazăm. Căderea este caracterizată
prin spațiuri inegale descrise în timpuri egale. Avem în față o
mișcare variată, la care însă accelerațiunea e constantă: 9,81 m.
Experiențele lui Oalilei arată, că toate corpurile, independent
de massă și materie, au aceeaș accelerațiune. Ni se pâre, că
câmpul gravitațional are existență absolută; este creat de materie
și nu se poate produce artificial,

      Vom arătă, că el e relativ. Aceasta o demonstrează dejă
faptul înregistrat de mecanica clasică, că massa inertă — adecă
rezistența opusă forței — și massa grea, — adecă forța cu care
apasă corpul in câmp gravitațional — sunt identice^ In adevăr,
massa se măsoară prin greutate, prin urmare efectele mișcării
variate, care definesc massa, vor fi aceleași cu ale câmpului gra-
vitațional, cari determină greutatea. Un exemplu.

      In vid, departe de materie — încât câmpul gravitațional al
acesteia se fie neglijabil — să avem o prizmă, goală, închisă,
animată de o mișcare uniform variată. Fizicianul—singurul stăpân
al corpului va încercă să execute câteva experiențe. Va ridica
de pe' baza prizmei la o înălțime anumită o sferă plină. Ne-
fiind în interiorul prizmei câmp gravitațional; sfera ar rămâneă
nemișcată în vid. Având însă cabinetul o mișcare uniform va-
riată, baza lui se va apropiă cu accelerație spre sferă. Efectul,
va fi acelaș ca la căderea în câmp gravitațional. Fizicianul va
constată în interiorul cabinetului existența câmpului gravita-
țional. Sfera suspendată de tavanul prizmei, va întinde firul
cu massa grea — crede Fizicianul, — cu massa inertă, declarăm

893


noi, cari asistăm dela distanță ta mișcarea cabinetului. Identi-
tatea acestor două masse e evidentă.

       Exemplul acesta ne dovedește posibilitatea de a studia
câmpul gravitațional sub raport teoretic. Posibilitatea aceasta
o numește Einstein principiu) echivalenței și oformulează astfel;
Efectul câmpului gravitațional este echivalent cu efectul unei
mișcări variate, care va aveă accelerațiunea egală cu a câm-
pului, pe care-l înlocuește. Producem câmp artificial imprimând
sistemului mișcare accelerată. Ce proprietăți are acest câmp?
Răspunsul este de o importanță extraordinară, căci spațiul îm-
pănat cu sori, aștri, și planete este inseparabil de câmpul gra-
vitațional și proprietățile acestui din urmă vor trece și asupra
primului.

       In primul rând este clar, că mișcare rectilinie nu există
în acest câmp. în adevăr, să presupunem, că în cabinetul Fizir
cianului, printr’un părete intră o rază de lumină, care s’ar pro-
pagă în linie dreaptă. In timpul necesar razei, ca să străbată
prizma, aceasta din urmă se va deplasă. Prin urmare raza in-
trată la anumită înălțime pe baza prizmei, va eșî prin păretele
opus la înălțime scăzută. Lumina a suferit deviație spre bază,

       Deci: Lumina se propagă în câmp gravitațional în traiec-
torie curbilineară. Ea este declinată de acest câmp. Ca con-
secință viteza de propagare a ei nu poate fi constantă, ci va
variă cu intensitatea câmpului,                                <

       Experiențele executate prin Eddington, Crommeiin și Da’
vidson, — delegații dela Royal Spciety, — la 29 Mai . 1919 in
Sobral (Brazilia) și Principe (America de vest) au confirmat
acest rezultat teoretic. Ei au studiat raza unui astru, ce tocmai
ieșea din dosul discului eclipsat al soarelui. Raza în cursul tre-
cerii prin câmpul gravitațional ai soarelui a dovedit deviarea
prevăzută de calcul.                      \

       Alt rezultat al relativității universale este .suprimarea omo-
geneității, spațiului material. In geometria plană a lui Euclid —
geometria făcută în licee — se propune, că diametrul cercului
se cuprinde în lungimea acestuia de ,-r-ori, adecă de: 6'28 ori,
In câmp gravitațional acest rezultat se modifică, De fapt, să
avem un .plan infinit: P (fig. 5), să tăiem în ei cercul C, căreia
Să-i-acordăm o mișcare de rotație uniformă, adecă în timpuri
egale o rază să descrie unghiuri egale. Cercurile concentrice

— 894


cu C și cuprinse in el, vor aveă iuțeli ^specifice, diferite, insă
dela cerc la cerc.

          Mai mare va fi viteza la periferia lui C, de aici descrește
    pe centru, care e imobil. Discul este înzestrat, în urma rotirii,
    cu o forță centrifugală, care tinde să depărteze de centru
    spre periferie un corp așezat pe C. Ființa rațională F, stăpâna
    discului, va simți o repulsiune dinspre centru sau atracțiune
    spre periferie. Efectul acesta îl interpretează cu ajutorul prin-
    cipiului echivalenței, ca prezența unui câmp gravitațional produs
    de restul planului P asupra lui C. F vrea să verifice teorema
    amintită a geometriei euclidiene. Măsoară perimetrul și dia-
    metrul lui C. Așezând unitatea de măsură tangențial la disc, jn
    sensul rotirii, lungimea se va micșoră în virtutea relativității
    speciale, și perimetrul cercului măsurat de pe C ne ~dă număr
    mai mare de unități,' decât lungimea aceluiaș cerc măsurat de
    pe P. In direcțiunea diametrului unitatea de măsură nu se
    scurtează, neavând iuțeală în această direcțiune; numărul uni-
    tăților cuprinse în diametru va fi acelaș în orice stare de mi-
    șcare a lui C. Făcând raportul "dintre lungime și xiiametru, F
    constată, că acesta este mai mare de: n. Așadară geometria
    euclidiană nu e valabilă în câmpul gravitațional. Lungimea va-
    riază cu intensitatea câmpului. Dacă s’ar efectuâ măsurarea lun-
    gimei altui cerc concentric, raportul între perimetru și diametru
    va fi altul, deoarece acest cerc ,are viteza proprie diferită de
    marginea lui C și cu viteza variază și câmpul gravitațional (forța
    centrifugală), prin urmare și lungimile.

          Tot așă concludem la variarea timpului în fiecare punct
    al câmpului.

          Lungimile In spațiu și timp sunt în funcțiune cu intensi-
    tatea câmpului. Spațiul nu poate fi euclidian;., el este antieucli-
    dian. Din proprietatea aceasta a spațiului urmează, că, în general,
    el este curb; atribut mai ușor de înțeles, decât de închipuit.
    Să rămânem lâ discul C. F își propune construirea unui drept-
    unghiu, după definiția euclidiană. Pe periferia lui C ia trei
    unități: AB; arcul AB la disc cu raza măre se poate confundă
    cu coarda AB. Perpendicular pe AB în extremitățile acestuia
    măsoară câte două unități, până în punctele: D și E. în geo-
    metria euclidiană: DE ar fi egal cu: AB. F însă măsurând di-
    stanța DE cu o unitate de măsură mai mare decât la periferie,

— 895 —


     •va obține cifră mai mică, adecă DEL3. în caz, că aș duce pe
     •direcțiunea DE din punctul D tot trei unități, aș ajunge in
     punctul O dincolo de E. Ca să avem dreptunghiul în sensul
     lui Euclid, va trebui să apropiem punctul ,G de E sau dreapta:
     BO cfe BE. Aceasta înseamnă incurbarea suprafeței: ABDO, "
     prin comprimarea proporțională planului înspre DO. în spațiul
     ^tridemensionar lungimile variază cu intensitatea câmpului, în-
     tocmai ca lâ disc, prin urmare și acesta va. dovedi curbură.

         Consecința cosmică a relativității universale nu dă imaginea
  geometrică a universului. Duoă atracțiiinea universală a lui
  Newton,¹ corpurile cerești ar trebui să fie îngrămădite într’un
  volum Jimitat, suspendat ca un balon imens în oceanul^ spa-
  țiului. în cazul acesta desimea medie a materiei (massa împăr-
  țită cu volumul) pentru universul întreg ar fi zero. Sistemele
  solare, unii aștri singuratică și razele de lumină ar evadă din
  -acest volum, fără a se mai întoarce. Urmarea ar fi evacuarea
  lentă a materiei și energiei cuprinse în balonul newtonian.
  Trebuie să admitem că massa e răspândită pretutindeni, dar
  atunci trebuie modificată și legea iui Newton. Astronomul
  .Seeliger a șî modificat-o, însă în mod arbitrar.

       -Relativitatea universală a lui Einstein, ținând seamă de
  cercetările lui Riemann, Helmholz și Poincarg ajunge la con-
  cluzia, că universul e limitat dar nemărginit. Un astfel de spațiu,
  cu atribute la aparență contradictorii, există sub raport logic.
  Să luăm o suprafață sferică impopulată\u ființe plane, rațio-
  nale, cari să fie infinit de mici în raport cu dimensiunile sferei.
  Pentru ființele aceste sfera va fi nemărginită, desî e limitată,
  adecă închide un volum finit. Pe o porțiune mică a sferei e
  valabilă geometria euclidiană; așa dar ființele lilipute cu aju-
  torul geometriei lor plane, euclidiane, nu vor constată sfericî-
  tatea lumei în care trăiesc, cum nu putem constată, empiric,
  nici noi curbura spațiului tridimensional După Einstein uni-
  versul este limitat și nemărginit^ e aproape sferic: e quasisferic.

         Alt rezultat, de data asta verificabil, al relativității univer-
  sale este/ie caracter astronomic. Pe vremuri (1859) Ipmea sa-
  vantă a considerat prorocirea exactă a epocei si locului, unde

         ‘ Corpurile cerești se atrag cu o forța proporțională cu massele cor-
  purilor și invers proporțional cu pătratul distanței dintre ele.

— 896 —


  va apare nevăzuta planetă Neptun, ca cea mai strălucită dovadă»
  a teoriei gravitaționale. Leverrier confirmă consecința teoriei
  lui Newton. Tot aceasta planetă aberează dela orbita fixată
  prin teorie. Elipsa orbitei se rotește in planul său. Aberațiunea
  aceasta constatată dejă de Leverrier (1859) și Newcomb (1895>,
  se explică precis prin teoria lui Einstein. Calculul prevede ro-
  tația elipsei cu 43“, verificat prin observațiuni astronomice.

        Relativitatea universală prevede și deplasarea linii spec-
  trale a unui atom. In analiza spectrului se propune, că fiecare
  atom este capabil să emită sau să absoarbă anumită rază ca-
  racteristică pentru elementul respectiv. Teoria vibrațiunii a lu-
  minii ne învață, că: fiecare coloare se caracterizează printr’un
  număr fix de vibrații perpendiculare pe direcția deplasăriL.
  Valoarea reciprocă a acestui număr se numește frecvență. Legea
  Iui Eiristein cu privire ia frecvență, e următoarea: Un atom
  emite sau absoarbe o frecvență dependentă de intensitatea
  câmpului gravitațional, unde se află atomul. In virtutea acestei
  legi raza roșie țâșnită din atomul de pe suprafața Soarelui își
  va deplasă dunga caracteristică pe scala spectroscopică față cu
  altă rază roșie de proveniență întrastelarâ. Experiențele lui
  Grebe, Bachem sunt în favoarea legii, iar cercetările lui S.
  lohn impoțriva acestui rezultat.

        In rezumat: Problema sulevată de relativitatea universală
  se poate rezolvi în mod teoretic cu ajutorul principiului echi-
  valenței. Produc câmp gravitațional, artificial, prin mișcarea
  variată relativă a două sisteme. Proprietățile acestui câmp sunt
  următoarele: îndoaie raza de lumină, precum și toate dreptele» ,
  ce se deplasează în el. Fenomenele fizice se vor raportă prin
  urmare la sisteme flexibile de drepte, la «moluști». Timpul și
  spațiul sunt inseparabile de acest câmp, care le determ’ină struc-
  tura. Lungimile metrice și duratele variează cu,intensitatea câm-
  pului; spațiul e curb.

        Mijloacele, prin cari Einstein învinge greutățile problemei,,
  sunt scoase din geometria infinitesimală și calculul absolut, cari
  studiează spațiul multidimensionar. Lucrările lui Gau^z, Riemann,
  perfecționărițe lui Ricci, Levi-Civitâ și Cristoffel, au servit drept
  baza speculațiilor matematice ale' lui Einstein.

        Criticele asupra relativității universale sunt în general,
  foarte elogioase. Einstein este repartizat în micul grup al ge-

897


  niilor adevărati, cari răsar la intervaluri mari de timp, în istoria
  omenimei. Astăzi el Itidrumă știința pe căi nouă, și desco-
  pere mijloace noue pentru pătrunderea naturii. In fizică prin-
  cipiul clasic ăl relativității este întronat și în celelalte doriieniiᵣ
  în optică; în electricitate și este generalizat. In astronomie:
  Copernic fărâmă sferele cristaline ale lui Ptolomeu, Newton "
  leagă aștrii prin atracția universală, iar Einstein prin inteligența
  sa proiectează lumină asupra formei universului, împrăștiind
  Intunerecul, ce învăluiâ ascunzișurile și marginile acestei lumi.

      Brașov, Noemvrie 1921.                    ■_ ,

          * ’ ’                                 Teodor Neș.


      Pentru aprofundarea teoriei recomandăm următoarele bro-
șuri:

      a} Fără matematică:

      1.       «Was kann mân ohne Mathematic von der Relativi-
tătsteorie wissen?» v. P. Kirchberger. II. Auflage C. F. Miiller-
che Hofbuchhandlung Karlsruhe i. B.

      2.       «Einsteins Relativitătsteorie» voh Dr. Otto Siebert II. Auf-
lage 1921. Langensalza. Hermann Meyer u. Sohne.

      3.      <Das Einsteinsche Relativităts prinzip» von A. Pfliiger
IX. Auflage 1920. Bonn. Friederich Cohen.

      b) Cu matematică elementară:

      1.      «Raum, Zeit und Relativitătsteorie» von L. Schlesinger,.
1920. B. O. Teubner. Leipzig. Berlin. .     ~

      2.       «Spezielle und allgemeine. Relativitătsteorie» von A.
Einstein. Xlk Auflage 1921. Sammlung Vieweg. Heft 38. Fried
Vieweg Brâunschweig.

      c) Cu matematică superioară:

      1.       <Die Orundiagen, der Einsteinschen Gravitationsteorie»
von E. Freundlich. IV. Auflage 1920. Berlin. lulius Springer.

      2.       <Die Grundlage der allgemeinen Relativitătsteorie» von
A. Einstein. 1916. Leipzig. loh. Ambr. Barth.

* '•>


- 898 —


$in lumea celor obiditi...

     Eră ’n preseara de Crăciun. O iarnă 'ngrozitoare:
    Un vifor crunt pornise-n larg să bată cu turbare.
    Urlă și vântul asvâtlind zăpada spărioasă
    Și sgâlțăiă pe la ferești mereu să intre’n casă.
    Zadarnic ai fi Căutat vr’o rază din poveste
    — Doar viscolul de mai cântă frânturi din *O ce veste». —
    Din când în când vfun glas pierdut dintfo colindă veche
    Păreâ că ’noată prin zăpezi să-ți vină la ureche... -
    Pe-un ger păgân, nemiluit de iarnă’nfricoșată
    — Ce și prin ușa cu zăvor încearcă să străbată —
    Pornise blândul Moș-Crăciun din cele zări preasfinte,
    Că drum atât de greu deabiă țineă bătrânul minte.
    Și-L așteptau creștinii toți cu. inima curată,
    Precum în fiecare an din moși strămoși e dată:
    La case mari cu bunătăți, cu tihnă și cu pace,
    Cu flori de ghiață pe ferești la vetrele sărace...

     Printre furtuna de nămeți a seri ’ntunecate
    Se deslușau în sat zăvezi de geamuri luminate.^
    Doar pe. la marginea de sat, cu case mici și rare
    Eră ’ntunerec și pustiu și nicăiri vr’o zare.

     Intr’o căscioară — aci sub deal — de vremuri hârbuită —
    Zăcea de săptămâni întregi o mamă istovită
    De griji, de muncă și răceli, de chinurile toate
    Ce-s date celor mai săraci în lume să supoarte.f?
    Pierduse soțul în răsboiu prin cele țări streine
    De-ațunci obidă, vieață grea, și lacrimi și suspine...
    Pe cel mai mic — din trei copii — așâ-’ntr’o dimineață
    A fost venit — pe semne *el» și i l-a dus din brață...
    Au mai rămas cei mărișori în grija ei să-i crească
    Din cari doar cel mare aveă vr’o cinci ani să ’mplinească.
    Muncise toată vara-’n rând în arșița de soare,               '

     In ploi și ’n vânturi alergând pe șesurl și rozoare.
    Strânsese ea cu mult amar de-avu de azi pe mâne
    Și acum în seara de Crăciun n’aveâ nici foc nici pâne...
    De când o țințuise-n loc o boală nemiloasă —
    N’a mai adus la casă-un vreasc, ori o bucată-n masă.

899 —


        Se mistuise braț cu braț grămada de surcele
       Și câte uscături a strâns să facă foc cu ele.
       Ba și-a mai desfăcut pe rând și gardul de răchite
       Că sărăcia din ocol pe câte nu le-’nghite?...

        Acum sosind preasfânta zi —- cu ce-o să-i stea ea față
    - Când n’aveă ’n casă decât chin și ștreșini sloi de ghiață?...

       Iar vântul șuieră ’ntre grinzi și coșurile goale

       Și să ’ntorceă prin coperiș vârtej și rotogoale.

        <Măicuță dragă — nu oftă... și nu mai plânge iară,
       *Că ne trimite Dumnezeu pe Moș-Crăciun de seară.

       *Și ai să vezi tu Maică ’n zori cum o s’avem de toate

        «Că rnoșu-i milostiv și bun și-ajută unde poate»...
       grăiă cu glas duios copilul cel mai mare,
       Iar cel mai mic îl ascultă cu ochi plini de mirare
       Și amândoi sguliți de frig în pat lângă părete
       O mângăiau pe mama lor pe față și pe plete. ' ''

       -4 •  •  •  • •  »  • •  •  • •  ■ a

        «Da... dragii mamii... Dumnezeu... El să ne aibă-’n pază».
       •  «.....................................  .  . j.  .  .


        Un huruit... și grinda — văi — amenință să cază...
        Se întețise afară iar vifornița turbată

        Și năvăleă prin crepături un ger ca niciodată...

        Veniă un crivăț șuierând dinspre pădurea moartă
        Și tânguiri prelungi porneau din plopii dela poartă.
        Păreă că vântul îndârjit de-o clipă furioasă
        Cereâ să ia din temelii nefericita casă.


        Cu chip de groază-’ncremenit de-a nopții surdă larmă
       Nevinovății copilași — prindeau încet s’adoarmă



        Se ’nvălmășau suspine-ădânci cu vânturile grele
       Și perdeau în depărtări în cântece de stele...
       Tot mai departe rătăcea năvalnica pornire
       Și potolită — se ’nfrățiă cu imnuri de mărire...




— 900 —


           Pe drumuri albe de argint tivite- n floricele
           Incungiurați de îngerei, împresurați de stele
           Mergeau micuții frățiori cu fețele senine...
           Și uite și pe Moș-Crăciun cu coșurile pline!...
           Cu sufletul înveselit de-atâta bunătate —
           Zimbeau copiii fericiți    daveau în rai de toate...

           Dar unde e măicuța lor-?... De-acum nu vor s’a lasă
           In lumea celora cari mor de frig și foame-n casă.
           Și-un înger tepede-a plecat pe o rază de lumină
           — Ca fericirea celor doi să fie-n rai deplină —
           A dus o și pe eâ-ntre ei la locul de credință
           Unde nu-s lacrimi, nu-i suspin și nici o suferință.



         In zorii zilei de Crăciun — când răsună’nograde:
         «Sculați, sculați boeri mari din perinile calde* —
         La- casa scundă de sub deal, cu grinzile crepate >
         Zăceau pe-un pat sărăcăcios — trei suflete’nghețațe...

Aurelia Pop„

         ' : ■ ' : : : ’ -/

Catechismul luteran românesc.


Sub acest titlu a făcut, în ședința publică a «Aca-
demiei Române» dîtT 11 Noemvrie n. a. c., prezidentul
«Asociațiunei» o comunicare asupra unei vechi tipări-
turi, aflate într’un volum, împreună cu alte scrieri, sla-
vonești și romanești, cu prilejul adunării generale din
August a. c., ținute în Sighetul Marmației. Cele 11 foi
' tipărițe, legate împreună la sfârșitul volumului despre
care e vorba, cuprind originalul «întrebării creștinești»,
copiate în a. 1607 de preotul Origorie din Măhaciu și
date la iveală de răposatul B. P. Hasdeu în voi. II din
«Cuvente den bătrâni». Norocul a făcut, că, pe lângă
textul Catechismulni, care poartă urme vădite de influența
luterană — tocmai apăruse în a. 1548 în Brașov Ca-
techismul cel mic a lui Luther în tipografia lui VHon*-
terus — să se păstreze 3 pagini din prefața cărțuliei*

901


  din care se vede, că ea «s’a scos p re limba românească
cu știrea Măriei lu Crai și cu știrea episcupului Savei
Țărâei ungurești», și a fost închinată «Sfinției Șale Ar-
hiereu i Mitropolit Efrem». — După constatările con-
ferențiarului, Craiul n’a putut fi altul, decât loan Sigis-
mund Zâpolya; Sava, episcopul ortodox al Geoagiului,
recunoscut din nou de acesta în 1562; iară Efrem,
Mitropolitul Ungro-Vlahiei între anii 1558 și 1566, în
care restimp, afară de dânsul, au mai păstorit scurtă
vreme biserica Țării Românești încă alți doi Arhierei.
Tot din prefață se poate constată, că micul Catechism’
face parte din primele tipărituri coresiane, dat fiind la
lumină în Brașov, probabil, între anii 1560—1562.
Astfel existența unui Catechism influințat de luterani și
apărut la Brașov prin mijlocul veacului XVI lea (Hasdeu
îl dată din 1560) se confirmă, ceeace nu exclude, ca
acest Catechism să fi fost b reproducere a primei tipă-
rituri românești, de care se face amintire în socotelile
Sibiiului din a. 1544.

       Tot în volumul dela Sighet, dăruit Muzeului «Princi-
pele Caro!» de părintele Artemiu Andbrco din leud, se
află 12 foi dintr’o Pravilă românească, tipărită dease-
menea cu cirilice, care după limba- arhaică și după li-
terele folosite se pare că încă face parte din tipăriturile
lui Coresi. Despre existența unei pravile românești din
veacul XVI amintise într’o vreme și eruditul și neuitatul
Tim. Cipariu, vorbind în Analectele sale literare despre
«Tâlcul evangeliilor» din 1564, al cărui epilog, «ros de
șoareci», îl reproduce. — Afară de aceea, se mai află
în manuscris o interesantă și veche variantă a «Legendei
Duminecii» și a «Pouceniei» («Învățătură întru cinstita
și marea Duminecă a Paștilor») de Sf. loan Zlatoust,
precum și o «învățătură la Sfânta Precestanie», ambele
într’o limbă arhaică, cu rbtacizarea sistematică a lui n
între două vocale. Restul volumului, care, la rugarea
d-lui I. Bianu, s’a depus deocamdată -spre păstrare în
biblioteca «Academiei Române», conține manuscrise sla-
vonești, tot de cuprins religios.                Mᵣₛₑₐ„„

             — 902 —


(Solind.

                 Sculați, sculați, Români frați,
                      Că ne vine iară
                      Tânăr crai în țară...

                 Sculați, sculați, Români frați,
                 Că vă vin colindători
                 Să vă cânte de cu zori

                      Florile dalbe.

                 Sculați, sculați, dragi ostași,
                      Că pe cer răsare
                      Stea biruitoare...

                 Sculați, sculați, dragi ostași,
                 Că ’ntre cer și ’ntre pământ
                 Azi răsună cântec sfânt
                 Florile dalbe.

Sculați, sculați, fete mari,
Tânărul crai vine
Dorul să-l aline... ,
Sculați, sculați, fete mari,
Că v’aduce pețitori '
In răsboi biruitori
Florile dalbe.

                 Sculați, sculați, copilași,         x

                      Craiul de departe           •

                      Mila lui ne ’mparte.. .

Sculați, sculați, copilași,
Craiul tânăr strălucit
. Visul drag ni l-a ’mpUnit,
Florile dalbe.

I. U. SORICU.

903 —


Croxiicâi-

    Numeri! de față (10—12) apar toți într’un fascicol
din pricina că la tipografiile din'loc timp de aproape
două luni de zile au încetat cu totul lucrările tipo-
grafice.

    Onor, abonați să binevoiască a-și înnoi abona-
mentul la revista noastră care e cea mai ieftinăjre-
vistă culturală romănească.           _

Administrația „Transilvania*.


CRONICĂ POLITICĂ.

     Aventura din urmă a ultimului
Habsburg. La sfârșitul lui Octomvrie
și începutul lui Noemvrie a. c. întreaga
Europă se alarmase de pasul neso-
cotit al unor Maghiari de a încerca
să reașeze în tronul Sf. Ștefan pe ul-
timul lor rege, Carol IV de Habsburg.
Rău inspirat, ca in totdeauna,, acest
aventurier a greșit momentul și și-a
accelerat tragicul sfârșit prin internarea
'de pe insula Madeira, întâmplată la,
intervenția energică a statelor grupate
în mica antantă (România, Ceho-Slo-
vacia și lugo-Slavia). Cu ocaziunea
aceasta guvernul ungar vrea să editeze
o carte albă, care să cuprindă actele
și documentele privitoare la această
aventură politică. — Precum spune dl
Beneș, președintele consiliului de mi-
niștri ceho-slovaci, Maghiarii sunt de
credință greșită, că de astă dată mica
antantă n’ar fi procedat in comun acord
cu marea antantă, și citează măi multe
conversații publicate falș din cele ce
a avut D-Sa cu ministrul plenipotențiar
ungur (Tahy) din Praga. După apa-
riția acestei cărți va reveni, punând
toate chestiunile la punct.

     Fiindcă Ungaria nu poate fi, pre-
cum se vede, fără de rege, s’a ivit
din nou chestiunea unei uniuni per-



sonale cu un regat vecin care, se în-
țelege, n’ar puteă fi altul decât al no-
' stru. In privința aceasta sunt carao
teristice declarațiile făcute de dl pre-
ședinte al consiliului de miniștri, dl
Take lonescu ziarului “Gazette de
Prague* din 17 Dec. a. c. care spune
că așă ceva e absurd și absolut exclus,
atât din punct de vedere național ro-
mânesc, cât și din punct de vedere
internațional. Mai ales Românii tran-
siLuaneni, spune D-Sa Cu toată drep-
tatea, sunt adversari ireductibili ai
unei asemenea idei. Dar chiar dacă
- cercurile conducătoare române s’ar
învoi la o asemenea uniune perso-
nală, nu s’ar învoi Franța, Anglitera
și italia. De altfel uniunile personale
chiar și când s’au făcut între țeri în-
rudite și cu altfel de legături din tre-
cutul cel mai îndepărtat, ca Suedia și
Norvegia, și încă au eșuat, dar apoi
între Unguri și Români, cari au trăit
■ atâta vreme iu dușmănie. 'Aici nu e
cazul să se zică <cred fiindcă e ab-
surd> (credo quia absurdutn).


  CRONICĂ CULTURALĂ.

     Două cuvântări ale Principelui
moștenitor. Cu. prilejul serbărilor
dela Sighișoara, dela 8 Noemvrie a. c.,


V




— 904 —


făcute pentru inaugurarea celor 125
biblioteci populare dăruite de mini-
sterul artelor județului Târnava-mare,
Cu care ocaziune și «Asociațiunea»
noastră a dăruit un număr egal de'co-
lecții din cărțile sale, A.'S. Principele
moștenitor a rostit următoarele două
cuvântări:                            -

     «Vă mulțumesc că astăzi cu pri-
lejul acestei seTbători culturale v’ați
gândit la Mine și M'ați chemat în
mijlocul vostru. -Convingerea mea
este că azi dacă vrei să fii conducător
de țară ori de neam trebue să ții
seamă de problemele cele mari cari
nu mai sunt cele din trecut. Ele s’au
schimbat.

     Azi problema cea mare sperietoare
de mare a-și puteă zice — este cul-
tura poporului acestei țări.

     De aceea, până când destinul Mă
va chema să conduc mai general acea-
stă țară, M’am hotărât să-Mi închin,
întreaga mea muncă și activitate ace-
stei opere de cultură. Pe acest teren
toți Românii, trebue să se unească și
se vor uni.

     După Unirea făcută prin vitejia
pieptului țăranului român se pune
azi problema Unirei cărturarilor ro-
mâni»; (Aplauze prelungite, Ovațiuni).

     «In numele acestora vă cer să vă,
uniți în jurul Meu, sub cutele drape-
lului culturei românești, cultură care
nu trebue să fie oarbă, care trebue
să-și caute izvoarele în puterile tu-
turor Românilor, căutând puteri și la
Sași, și la Unguri, — la toți, ca să
făurim o cultură a României întregite».
(Aplauze).

     «Gândesc că aceasta este problema
ce trebue să preocupe cugetul fiecărui
Român. De aceea am răspuns chemării
D-voastră.

     Aci, în jud. Târnava-mare se pune
temeiul unui nou început de așezare


culturală și de aceea paharul meu îl '
închin pentru unirea tuturor Românilor j
și pentru propășirea neamului româ-
nesc prin cultură». (Ovațiuni).

•

     «Am răspuns-da chemarea ce mi
s’a făcut și am venit astăzi să vă adu-
cem . carte românească, cuvânt bine
cuvântat al învățăturei, 'am venit să
vă aducem prima sămânță de lumină
care se împrăștie în rândurile voastre. ₓ

     Aveți datoria de a nu rămânea la
ea, aveți datoria să o cetiți și să gân-
diți la cele cetite. Aveți datoria să
strângeți rândurile, să fiți uniți ca să
rămâneți pildă de vrednicie în istoria
neamului nostru.

     Prin slova ce vi se dă veți Învăță
că în neamul nostru trebuie să bată
un singur suflet, — sufletul acelora,
cari aici în Arde:al au răbdat peste o
mie de ani și în Ceasul acesta a putut
să se bucure de îndeplinirea visului -
strămoșesc, — sufletul acelora de din- •
colo de Carpați cari, la chemarea Re-
gelui lor>₄au alergat, ca un singur om,
să vă desrobească.

     De-acum tuturor cetățenilor ace-
stei'țări vine o nouă datorie. Până
acum ne-am întărit în afară, de-acum
să ne întărim sufletește, înăuntru. Și
aceasta nu o putem aveă decât, întă-
rind sufletele, să ne strângem mâinile
și cu aceeași dragoste de țară, dra-
goste de Rege, să formăm din sufle-
tele milioanelor de cetățeni un singur
suflet mare ale cărei bătăi să se simtă
peste șeapte mări și șeapte țări, suflet
care să dovedească generațiilor vii-
toare că unirea noastră este și va fi
vecinică.

     Asta ași vrea să scoateți din căr-
țile ce vă dau azi și vom fi atunci
aceea ce am fost și uiai mult decât
atâta. Atunci poporul nostru va trăi
deapururea».

905


     N. lorga: Ce regionalism trebue
combătut (Neamul românesc din 8
Maiu 1921).

     Până atunci este ceva care ar trebui
făcut cât mai- repede, cât mai tare și
cât mai bine. Și care nu se face de loc.

     Până la sfârșitul epocei bisericești
din cultura noastră, iar pentru acele
părți și până la Împărțirea Românilor
ardeleni in dojiă tabere confesionale,
ceia ce ne-a ținut și ne-a Întărit pe
noi pe toți a fost cultura unică de care
s’au împărtășit toate Ținuturile terito-
riului și toate clasele neamului româ-
nesc.

     In cultura nouă laică Insă am În-
căput, fiecare sub alte influențe, unele
bune, de și deosebite, altele — mai
puțin bune

     Din ele n’a fost timpul să se facă
pe deplin o nouă cultură pentru toți.
Cultura modernă care s’a format mai
ales în țerile libere ale noastre a fost
îmbrățișată de sigur, dar nu într’atâta
ca să fie tn sângele însuși al fiecărui
Român, inseparabilă de ființa lor
morală.

     înainte era scusa hotarelor de-
spărțitoare, a dușmăniei neamurilor
stăpânitoare.

     Acuma însă nu e. Dar sânt încă
școli din provinciile alipite care n’au
zece cărți românești, și sânt oameni
cuiți cari n’au cetit zece cărți în ro-
mânește. Și la trei sferturi din Românii
de acolo cultura națională este o sim-
plă anexă a unei culturi străine. Mai
grav încă este apoi faptul că în acest
spirit se cresc și generațiile nouă cari
vor trebui să întărească și să desvolte
opera noastră.

     Aici este regionalism. Pe acesta
să-l combatem. Și cât mai energic.

     Dar pentru aceasta, firește, agenții
cluburilor nu ajung. Poate chiar că ei
strică mai mult.


     Serbările culturale dela Târgul-
Mureș. în Tg.-Mureș unde nu a fost
o mai mare serbăto'are culturală româ-
nească, am asistat la al doilea eveniment
în acest sens după Sighișoara. Sufletul
acestei mișcări este patriotul și bunul
român Paul Brătășianu, deput. acestui
județ. Fiecare cunoaște trecutul ace-
stui bătrân care toată vieața și averea
și-a sacrificat-o numai pențfu binele
țării. Dupăce, în vremurile cele mai
grele ale neamului nostru, în răsboiu^
dl Paul Brătășianu, a dus cea mai vie
propagandă la Paris, prin presă și di-
ferite broșuri, editând un ziar în limbi
franceză și punând amanet până și
bijuteriile soției sale, numai ca să ajute
țara sa, dupăce a sprijinit și a lucrat
pentru înființarea regimentelor de Vo-
luntari ardeleni în Ttinia, când unirea
s’a înfăptuit, Își alege terenul ane-
voios de romanizare în partea aceasta
a șecuimei și luptă pentru cultura po-
porului român. După o febrilă acti-
vitate, sbucium și energie, apelând
pretutindeni și la diferite ministere,
sacrificând și din averea sa, reușește
să înființeze 125 biblioteci în acest
județ, să Împartă 45 clopote, în satele
unde nu se mai aflau și să distribue
cărți la 16 mii școlari.

     La sfințirea clopotelor și distri-
buirea bibliotecilor au cuvântat d-nii:
Șerban lonescu, delegatul ministerului
cultelor și artelor, Ier. Puia, revizor
școlar, Z. Georgescu, secretar al Aso-
ciației din Sibiiu, Rusu, stud. univ.,
Dr. G. Comșa, 'sub-director în mini-
sterul cultelor, Dr. O. Prie, secretar
general dela directoratul instrucției
din Cluj.

     Ca încheiere a tuturor discursu-
rilor vorbește dl deputat Paul Brătă-
șianu, pe care îl redăm în intregime:

     Fraților! Nu există alt neam care
să fi suferit mai mult ca neamul no-
stru ; la toate invaziile barbarilor, nea-
8

906 —


mul nostru a ținut piept. Orice col-
țișor de pământ al țării noastre ar
puteă spune luptele ce s’au dat. Du-
nărea veacuri intregi a fost Îngroșată
de sângele neamului ncstru.

      Acum pentru desrobirea și între-
girea neamului, frații voștri din vechiul
Regat cu tot sufletul au mers la luptă,
de mii de vieți s’au jertfit,' dar D-zeu
a vrut ca visul neamului nostru să se
îndeplinească și România Mare s’a în-
făptuit, una, întreagă și nedespărțită.
Să știe toți, că nu se va mai puteă
rupe nici o bucățică și . că așă va ră-
mânea pentru vecii vecilor. Este de
datoria tuturor fiilor acestei țări câți
o locuesc fie de orice neam, fie de
orice credință, sunt toți fiii țării și toți
trebue să o iubească și în unire și
frăție să lucreze la întărirea ei.

      Am ținut ca această mare serbă-
toare să se comemoreze prin sfințirea
a 45 clopote de trei confesiuni greco-
orientale, greco-catolice și reformate,
am ținut ca aceste clopote să fie tur-
nate din schizele obuzelor fabricate
din clopotele răpite dela sfintele bi-
serici, ca să se întoarcă iarăși clopo-
tele la sfintele locașuri cu această in-
scripțiune: «Turnatu-s’a acest clopbt
în anul 1921, sub Domnia Regelui
Ferdinand al tuturor ținuturilor româ-
• nești dintre Nistru și Tisa din schi-
zele obuzelor dușmane, pentru a sună
pacea, unirea și dragostea între fiii
țărei și întru amintirea vitejilor căzuți
pentru înfăptuirea României Mari*.

     înfăptuindu-se România Mare mai
avem încă o datorie sfântă patriotică
de îndeplinit, trebue să luptăm pentru
întărire înlăuntrul țării, care întărire
nu o putem realiză decât prin cultura
poporului. Această datorie de înde-
plinit cade în sarcina tuturor intelec-
tualilor, toți dar uniți în o frăție curată,
sinceră, uitându-și toți certele, pasiu-
nile, urile, ambițiunile și animați nu-


mai de dragostea de țară lucrând făr& ,3
preget, se va realiză pe deplin idealul -a
nostru având o Românie Mare și pu- -ț|
ternică.

      Această serbătoare măreață văd j
că umple inimile de bucurie, dovadă. ț
dar că poporul nostru este setos de        'j

' lumină și cultură, fac dar un apel căi- '
duros la toți intelectualii din acest ț
județ să muncească fără preget ca
aceste cărți didactice să profite cât
mai mult copilașilor cum deasemenea |
și aceste biblioteci destul de volumi-
noase compuse din cărți alese, de cei •
mai mari scriitori ai noștri să fie citite
de câți mai mulți.                           ;

      Eu personal vă declar că restul
zilelor câte voi mai aveă de trai le
consacru numai la această muncă cul-
turală.

      Pentru înfăptuirea acestei mari
opere culturale trebue să aducem mul- , .
țumirea noastră tuturor cylorcari m’au
ajutat: aducem dâr mulțumiri dlor          |

Miniștrii Cultelor, Instrucțiunii, Răs-    1

boiu, Casei Școalelor, Asociației bi- j
- bliotecilor populare, Asociației Cultu- - J
rale <Astra» din Sibiiu, cum și tuturor ș
persoanelor cari la apelul meu au con- .<
tribuit cu obolul lor pentru a cum-        '

părâ cât mai multe "cărți didactice        .1

pentru învățământul primar satisfăcând
pe deplin peste 15,000 copii din în-
treg județul Mureș-Turda.

      Aduc mulțumiri dlui general Mi-
ronescu, comandantul Diviziei XX.,
dlui prefect,' subprefect, întregei ad-
ministrații județene, dlui primar și în-
tregului Consiliu comuna), cari cu toții
au organizat această măreață serbă- j
toare. — Aduc nemărginite mulțumiri j
d-lui revizor școlar și la toți colegii
săi din revizorat pentru munca fără
preget ce depun pentru cultura po-
porului, cum deasemenea întregului
corp didactic din acest județ, toți
fiind animați de sentimente patriotice.

— 907 —


vor continuă munca pentru cultura
poporului cu aceeași râvnă dar și dra-
goste: plec convins că prin munca
lor județul Mureș-Turda va fi citat
întâiul pe țară.

    Aduc mulțumiri Dnelor și Dom-
nișoarelor Institutoare și Domnilor In-
stitutori din școalele de Stat române
și maghiare din acest oraș cari mi-au
dat tot concursul; m’au convins de
dragostea lor pentru copii.

    Să trăiți cu toții în pace, unire și
frăție. Incheiu urând cu toții trăiască
Majestatea Sa Regele și Regina.

    Trăiască Alteța Sa Regală Princi-
pele Carol, șeful conducător al cul-
turei poporului din întreaga Românie.
ₓ Trăiască întreaga dinastie cu toate
odraslele ei.

    Trăiască România Mare.

    Ultimele cuvinte ale dlui Brăta-
șianu sunt acoperite de strigăte de
urale și de entusiasm și dragoste față
de. Dinastie.                  '

    La ora 12 și 30, începe defilarea,
mai întâi a tuturor șoalelor în fața
dini Brătășianu; general Mironescu;
Adrian Popescu, prefectul județului-;
loan Harșa, primarul orașului și a
tuturor reprezentanților diferitelor in-
stituțiuni. Entusiasmul e de nedescris.
Sunt clipe înălțătoare. Elevii, în pas de
defilare, privesc duios, la acei cari li-au
dat haine și cărți. încep întâi ^coaiele
elementare, apoi Liceul militar,cohorta
de cercetași «Murăș» și regimentele
din garnizoană. Ceeace-însă a mișcat
până la lacrimi și a cutremurat sufle-
tele, a fost defilarea carelor. Fiecare
sat aveă un car al său, frumos împo-
dobit, cu câte 4 boi" iar în car eră clo-
potul, tabla de scris pentru școală,
cărți, tablouri istorice etc. Țăranii se
descoperiau și de pe fețele lor se des-
prindea mulțămirea sufletească

    La fiecare fâlfăiă drapelul nou,
dat școalei. Țăranii fericiți duceau în


satul lor și carte și clopotul pentru
biserică. La ora 1 s’a sfârșit serbarea.

     La ora 3‘30 d. a. în Palatul cul-
tural, de o frumuseță rară, a avut loc
o serbare școlară. Sala eră arhiplină.
Serbarea se deschide cu Imnul Regal,
cântat din orgă de o mărime cum rar
se vede. Câțiva elevi dela liceu au re-,
citat. Un cor mixt destul de mare, a
executat cât se poate de bine, diferite
cântece de ale noastre sub conducerea
•dlui Prof. I. M. Oeorgescu, iar fetițele
au executat câte-va dansuri admirabile,
dirijate de d-șoara Idieru. Serbarea s’a
sfârșit la ora 6 seara.

•

     Fie ca frumoasele daruri de clo-
pote și de cărți făcute acestui județ
să aibă și darul unirei și înfrățire!
oamenilor noștri așă cum a dorit dă-
ruitorul lor și precum a urat și re-
prezentantul nostru în cuvântarea sa,
când a zis în vechi versuri populare:

         Sus sună,
         jos resună,
         Românii s’adună
         toți cu voie bună
         la fapte ce ’mpreună!

     In legătură cu frumoasele serbări
culturale dela Tg.-Mureș nu putem
să nu atragem atențiunea cetitorilor
noștri și asupra justei dorințe expri-
mate de primarul acestui oraș, dl Dr.
loan Harșia într’un memoriu înaintat
membrilor corpurilor legiuitoare: de
a-și păstră caracterul de municipiu și
în viitor, deșî orașul Tg.-Mureș nu
întrunește condițiunile literei legei de
a avea, adică, cel puțin 50,000 locui-
tori, având el abiă 35,000 locuitori.
Dar, precum binp observă dl primar,
caracterul de municipalitate al unui
oraș nu-1 poate da exclusiv numărul
locuitorilor lui, ci în rândul întâiu des-
voltarea sa economică și culturală.


                               8*

908


  Sub raportul acesta Tg.-Mureș e între al familiei, Abindronath Tagore e o
cele dintâi orașe ale țerei. In unele glorie a picturei țerei sale. Bunicul
privințe (palat cultural etc.) le întrece
' chiar pe toate. Supremul argument,
pe care-1 invoacă dl primar în favorul
orașului este invitarea ceₜo face d-sa
tuturor dlor miniștri și deputați de a
vizită orașul și de-a studia împrejură-
rile de aici numai două zile și e în-
credințat că le va da dreptate. Așă
este. Noi, cari am fost de față și am
avut prilej să vizităm in scurtul timp-
ce-1 îngăduie niște serbători așă de
mari și de frumoase într’o mică zi de
iarnă încă ne-am. convins de drep-
tatea tuturor celor susținute de dl_
primar și îi urăm izbândă deplină
în frumoasa operă inițiată.


*


 ÎNSEMNĂRI.


     Rabindranath Tagore in Praga.
La 18 Iunie 1921 invitat de guvernul
ceho-slovac, a venit cu un aeroplan
Ia Praga marele poet al Indiei, Ra-
bindranath Tagore, laureatul premiului
Nobel, să țină o conferință.

     Cu ocazia aceasta ziarele au adus
unele date și informațîuni asupra vieții
poetului și a familiei sale, din care
reținem următoarele:

     Marele poet și filosof s’a născut
în Calcutta la 1861 dintr’o veche fa-
milie nobilă, aparținătoare castei Brah-
manilor. Oeneologia sa duce până în
secolul X. El nu e singurul membru
distins al familiei sale. Presonno Koo-
mar Tagore a fost unul din juriscon-
sulții cei mai de seamă ai Indiei și
fondatorul societății anglo-indiane.
Ras Sir Sourindra Mohun Tagore e
unul din muzicianii cei mai celebri.
El a intețneiat conservatorul din Ben--
gal și a publicat numeroase studii din
istoria muzicei indiane. Un alt membru


poetului a fost întemeietorul asociației; a
proprietarilor din India și un filosof 3
și sociolog cu bun nume. Fratele său 3
mai mic, Maharadja Ranath Tagore, 3
s’a distins ca scriitor și tribun al po- 1
porului. Tatăl poetului, Debondranath
Tagore e unul din fiii cei mai glo- :
rioși ai Indiei. El a fost împodobit -
cu epitetul ornant de «Maharazin»
(mare înțelept). A avut trei fii, dintre
cari cel mai mare e poetul Rabin-
dranath. Fiilor săi le-a dat creșterea
cea mai aleasă. Rabindranath cunoștea
culturile europene la vârsta cea mai
fragedă. Ceilalți doi frați ai poetului
sunt pictori de seamă și cu mari me-
rite în ce privește arta de miniatură
persano-indiană. Cei trei frați și acum
locuesc împreună în casa pe care fa-
milia Tagore o stăpânește de' 150 de
ani. Fiecare frate își are apartamen-
tele sale în câte unul din etajele casei,
dar atelierele, bibliotecele etc. le sunt
comune. Partea cea mai mare a zilei
o petrec împreună și fiecare e cu ■
toată dragostea și luarea aminte pentru ¹
planurile, munca și succesele celuilalt.

    Rabindranath Tagore la început
s’a pregătit pentru cariera muzicală
și întâia dată a pășit în publicitate cu
o operă. Și textu] operei se datoră
tot lui.

    Versurile lui în Europa mâi întâiu
le-a făcut cunoscute poetul englez
Yeats W. B. printr’o traducere izbu- /
tită, care a atras luarea aminte a tu-
turora asupra marelui poet,

    Renume universal a dobândit însă
mai cu seamă dupăce a fost distins
cu marele premiu Nobel pentru li-
teratură.





4


     Anatole France idealist? Cu pri-
lejul acordării marelui premiu Nobel
pentru literatură și scriitorului francez

909


Anatole France s’a pus în discuție
idealismul acestui scriitor. O parte din
pressă afirmă, că nu prea poate fi vorba
de idealism adevărat la autorul lui
<Lys rouge» ori «La revolte des anges>,
nici la «L’île des pingouins> ori la
«Noces corințhiennes». Mai curând ar
puteâ fi vorbă de o libertate de spirit
exagerată, vecină cu cinismul. — Cea-
laltă parte a pressei răspundea: oare
nu e idealism ori de câte ori se stu-
diează vieața, faptele, inteligențele,-4i-
siologiile și sensibilitățile pentru a află
in ele nu asemănări, ci deosebiri ? Și
în definitiv, nu se ascunde sub masca
ironistului fin, adesea implacabil, un
idealist fervent? Această pressă mai
cită în favorul idealistului Anatole
France și un fapt din vieața lui pe-
trecut cu ocaziunea unui banchet dat
tn onoarea lui la Londra. Fiind ser-
bătorit scriitorul acolo cu o căldură
neobișnuită în țara rece a Albionului,
el se ridică și spuse modest: «Dom-
nilor! eu nu visez. Suntem la un ban-
chet, Eu văd scânteind trăsăturile și
fețele binevoitoare ale oaspeților și
înțeleg pentru ce m’ați invitat. Eu sunt
pentru D-Voastră un simbol, o ale-
gorie. Eu reprezint la această masă
literife franceze, precum în timpul re-


voluțiunei cetățeana Momoro repre-
zenta zeița Rațiunea, fără ca ea să.
fie zeiță și nici măcar resonabilă. Acea-
stă ideie îmi vine în ajutor și eu nw
vă voiu șicană prea mult pentru felul
cum v’ați ales simbolul». — Incon-
testabil e foarte frumos, că distinsul
autor nu are nici o pretenție în ce
privește glorificarea sa personală, dar
nu se poate admite spiritul ușuratic, •'
zeflemist cu care trată de multeori
chestiunile religioase și morale, care
formează patrimoniul cel mai sacro-
sanct al oricărui popor. Nu odată da
-lecții acest spiritual zeflemist și lui
D-zeu de felul cum ar fi trebuit să
creieze lumea și n’a creiat-o... Cu
cât ne apare mai scump și mai drag,
să nu zicem superior, sub raportul
acesta, I. L. Caragiale al nostru, care
a satirizat și ironizat totul, afară de reli-
giune și morală. Că are un ideal social
și umanitar destul de nobil și pacifist și
A. France, e de netăgăduit. Acesta e
și principalul titlu de glorie al inte-
lectualilor francezi moderni, că "a fost
premiat cu premiul Nobel scriitorul
cel mai reprezentativ al Franței de
astăzi, cel mai puțin militarist și* cel
mai puțin șovin. In sensul pacifist e
și A. France un idealist.


Cărți românești.


     N. lorga: Istoria Românilor prin
Călători II. Dela jumătatea veacului
al XVIi-lea până la 1800 (Lecții făcute
la școala de răsboiu). 250 pg. Bucu-
rești 1921. Prețul 18 lei.

     Acest al doilea volum al lucrării
d-lui N. lorga care caută să înfățișeze
istoria Românilrf după informajiunile
ce ne-au rămas dela diferiți călători
ce-au străbătut Principatele, Începe cu
cefe povestite de generalul ungur loan
Kemtny, după misiunile îndeplinite pe


lângă Mateiu Basarab în 1637, pe
lângă Vasile Lupu în 1644 și 1648
«când se trata a doua nuntă de domniță
în familia lui Vasile» și unde «a fost
pompă mare și bogăție în toate, nu
ca la niște barbari români, ci întocmai
ca la un rege creștin». După o ver-
siune polonă și una germană contim-
porană ni sp dă chiar o amănunțită
înfățișare a nunții, nu tocmai voite,
a lui Timuș, hatmanul Cazacilor, cu
Ruxanda, fata a doua a lui Vasile

— 910 -


  Lupu, născută din căsătoria cu Tu-
  dosca Bucioc, și care eră să fie luată
  în căsătorie de Sigistnund, fiul lui
  Gheorghe Răkoczy. Descrierea înfă-
  țișează tot pitorescul unei asemenea
  festivități de pe atunci, în Moldova.

      Din 1656 ni s’a păstrat descrierea
unei călătorii făcută în Moldova lui
Gheorghe-Vodă Ștefan,-de către Hilde-
brandt secretarul ambasadorului sue-
/ dez Welling. Clas Rălamb, alt călător
suedez vorbește despre o călătorie
făcută în 1657 la curtea lui Constantin
Șerban, domnul Munteniei, care pro-'
vocase răscoală seimenilor împotriva
lui Mateiu Basarab. Descrierea ospă-
țului dat de domn în cinstea amba-
' șadorului este întovășită de unele in-
formațiuni foarte interesante. Astfel
când ambasadorul toastează pentru
Domn «copii de casă aștern perne
jos și boerii se pun în genunchi pe
ele, și in felul acesta, ridică și ei pa-
harul, mergând apoi să sărute mâna
Domnului, cum cerea eticheta>.

      Izvoare caracteristice pentru vea-
  cul al XVlI-lea sunt informatorii ca-
  tolici, cari începură să aibă legături
  cu Principatele și din pricina propa-
  gandei pe care o făceau la Constan-
  tinopol lesuiții pentru ca Chirii Llicaris,
  patriarhul de acolo, să nu treacă la
  catolicism.—După Bandini, avem pe
  misionarul slav Bacșici, care dă re-
  laținni importante referitor la orașele
  Munteniei; despre locuitori el spune
  că «Valahii aceștia sunt 6 drojdie de
  Italieni, oameni ticăloși și vreau ca
  originea lor să fie dedusă dela impe-
  riul roman, adecă dela oameni liberi
  italieni»; ceiace arată că el ar fi răs-
  foit cronicele noastre, și mai cu seamă
  pe cele moldovenești, căci cele mun-
  tenești, cari ni s’au păstrat sunt din
  vremuri mai târzii: din a lui'Șerban
  Cantacuzino și Brâncoveanu. Petru
  Bogdan (Deodato), episcop de Sofia,


arată în 1653 că la Câmpulung se-
aflau atunci «două sute cincizeci de >
Sași catolici cari-și uitaseră limba»;

Filip Stanislayov, episcopul latin de


Nicopole, dă în 1659, informațiuni
despre unele localități din Dobrogea
și din Moldova dintre Prut și Nistru*
unde vedem, bunăoară ca la Chilia
și Cetatea-Albă, că există numeroasă
populațiune tătaro-turcă. Gavril Tho-
.masi ce se intitula la 1660 «Vicariu
apostolic al Valahiilor amândurora»
ne-a transmis un raport detailat către
nunțiul din Polonia, în care se dau
informațiuni referitoare la Moldova
și la Țara-Românească. Misionarul
Urbano Cerri și episcopul de Marcia-
nopolis, Petru Parcevich dau informa-
țiuni asupra Principatelor.

     Iezuitul d. Avril, străbătând Mol-
dova zice, că e «una din cele mai
frumoase și mai plăcute țări din Eu-
ropa», dar are puțină populațiune din
pricina prădăciunilor turco-tătărești.
Dupăce este primit la lași, în audiență
de domn, și servește ca tălmaciu «fiul
Marelui logofăt», trece pe la Galați,
în tabăra turcească.

     Când Șerban Cantacuzino, a intrat
in negociațiuni cu Imperialii pentru a_
scăpă țara de prădăciunile acestora și
a ,câpătă pentru ea o situațiune politică
superioară celei de până atunci, au
venit pe la noi călugări catolici din.
Ordinul Franciscanilor sau Iezuiților,
pentru asemenea negocieri, Francezi
z^AntideDunod, Italieni ca Del Monte
și chiar episcopul catolic de Nicopol
Antonio Ștefani.





      Expunerea cea mai interesantă a
călugărului catolic Del Monte, care a J
întovărășit pe Antide Dunod, este ’Jj
aceia care privește organizația Princi- 1
patului muntean pe acea vreme, și <
unde ni se înfățișează nu numai starea
dregătoriilor dela noi «dar se mai
adauge încă ceva: clasele deosebite

— 911


  ale populației sunt studiate așa încât
«lela dânsul se pot căpătă știri de o
autenticitate absolută in ce privește
rosturile boerilor și ale țărănitnei în
genere, ca și ale acelei părți a țără-
nimii care se desfăcuse de cealaltă și
desfăcându-se are b situațiune privi-
legiată».

      In conflictul care s’a născut între
prințul Ardealului Apaffy Mihăly și
nemeșii din Ardeal au intfevenii o
întreagă serie de uneltiri din partea
acestora din urmă împotriva celui
•dintâi, uneltiri cari și-au găsit teren
și iu principatul muntean, din vremea
lui Șerban Cantacuzino. O întreagă
serie de călători au început a umblă
pe la noi în drumul spre Poartă. (Vezi
Hurmuzachi XI și XV).

      Din J690, 1692 și 1694 avem în-
semnările generalului Marsigli, călător
în părțile noastre, ca și corespondența
lui cu cea mai covârșitoare pesona-
litate culturală dela sfârșitul veacului
•al XVIl-lea, Constantin Cantacuzino
Stolnicul. •

      Se trece*după aceasta la expu-
nerea celor cuprinse în lucrarea lui,
Antonio Maria del Chiaro istoria delte
moderne rivoluzioni delta Valachia.
Acesta a fost secretarul lui C. Brân-
coveanu, deoarece domnii noștri, incă
-din veacul al XVl-lea «începură să
aibă nevoie, pentru legăturile lor cu
străinătatea, de o cancelarie latină,
«ingurească sau italiană, de secretari
-cari să cunoască aceste limbi». Unul
ditMre secretarii de italiană'a lui Brân-
•coveanu, a fost și Del Chiaro, care
ne-a lăsat aceast^ amănunțită descriere
a Țării-Românești din punct de vedere
istoric, descriptiv și etnografic. Deși
.partea istorică este deslânată și fără
x mici o orditft, celelalte observațiuni
4de italianului nostru sunt de cel mai
mare interes pentru- cine.voiește să-și.
iată o ideie clară asupra înfățișerii


vieții românești din Principatul mun-
tean. Nu putem da aici, în această
recenziune, nici măcar cele mai în-
semnate părți ale acestei prețioase
descrieri, rămânând ca cetitorul să
cunoască conținutul ei, fie din rezu-
matul pe care-1 face d-1 lorga Sici
(pg. 54—56), fie din lectura însăși a
lucrării, deoarece avem astăzi o nouă
edițiune apărută în 1914 la București,
prin îngrijirea dlui N. lorga. — Credem
că mai. ales pentru studiul istoriei
Românilor, în școlite noastre secun-
dar?, ar trebui neapărat întrebuințată
in unele părți, această lucrare, pentru
a pune in fața elevilor aceste lucruri
vii din trecutul, așă de pitoresc, al
neamului nostru.

      Autorul consideră pe Dimitrte
Cantemir, autorul ■ cărții ^Descripția
Moldaviae* drept un călător, pentrucă
îmr’o continuă mișcare a fost acest
fenomenal fiu a lui Constantin Can-
temir, între Constantinopol, Moldova
și în cele din urmă'și-a sfârșit zilele,
după nenorocirea dela Stăniiești, toc-
mai în depărtata Rusie.

      Pe lângă o întreagă serie de in-
formațiuni, găsim în această lucrare
și o mulțime de vești pe cari numai
experiența autorului le puteâ adăugă.
Dupăce se înșiră veniturile Domnului
și ale Țării se arată și dările cari se
plăteau Turcilor, și deoparte și de
alta, dar mai cu seamă decâte ori
situația Domnului eră zdruncinată tre-
buia să fie numai decât întărită prin
bogate daruri și grele pungi de bani.

      După scurte și neînsemnate in-
formațiuni asupra aspectului țării ni
ăe spune că «vieața țeranului este ca
simplicitate și moralitate superioară,
vieții boerimii» căci el se îndestulează
cu puțin și e deprins, a trăi în con-
dițiuni politice și sociale patriarhale. —
’ Dintre prețioasele obiceiuri populare
relatate de învățatul Domn, foarte in-'

— 912 —


ieresante sunt acelea in legătură cu
datinele căsătoriei, când apar pețitorii
sau colăcarii cari țin o orație in care
Se vorbește despre cerboaica «urmărită
de vânător Pare s’a ascuns undeva și
despre care ei bănuesc că se află
ascunsă în casa miresei. Părinții fetei
răspund firește că n’au auzit niciodată
de o astfel de cerboaică, vânătorii In-
sistă insă, și în cele din urmă ea se
duce înaintea lor» (pag. 75).

     Despre boeri Cantemir spune că
cei vechi nu considerau lucru cuviin-
cios să-și recomande înșine pe fii
lor la Domn, având cu toate acestea
grija să și-i pregătească in mod temei-
nic pentru rosturile lor viitoare. Când
toată lumea a început să se îmbul-
zească la boerii, atunci s’au creiat și
boierinașii «ca să încapă toată lumea»;
în felul acesta s’a ajuns fatal la de-
căderea adevăratei noastre boierimi. '

     Arătând drepturile Domniei, Can-
temir arată că Turcii n’au căutat nici
odată «să înlăture in formă teoretică
drepturile noastre cele vechi, și dacă
s’ar fi pus chestiunea, toată boerinjea
ar fi protestat, și ea ar fi fost spriji-
nită de țara întreagă, strâns legată de
tradiții de atâtea ori seculare».

     Deși Domnul aveă drepturi mari
putând să facă dintr’un țeran un Lo-
gofet Mare, totuș nu se putea atinge
de siguranța moșiei, care eră consi-
derată ca un lucru sacru dinaintea
căruia și Domnul se oprea.

     Informațiunile așă de prețioase
ale acestei lucrări se Încheie cu for-
malitățile cari se îndeplineau la Poartă
și în cetatea de scaun când se suia un
nou Domnitor in Domnie.

     In vremea lui Brâncoveanu, a
trecut pe la noi ambasadorul englez
Paget. a cărei misiune nu se poate
ști pâqă ce nu vor fi publicate rapoar-
tele lui diplomatice. Se poate însă
bănui că el trebuiă să stăruiască pentru


legăturile ierarhice ale Vlădicăi arde- * §1
lean cu Muntenia, in vremea "cântfi "țI
unirea Românilor din Ardeal cu bise- -
rica catolică aduceă ruperea acestor ||
relațiuni cu scaunul arhiepiscopal de 1
Târgoviște. — Chishall, un preot en- 1
glez, care făceă și el parte din mi-         1

siunea lui Paget ne-a dat o povestire        1

a călătoriei sale, de unde, printre alte-    j

lucruri se poate vedeă că preotul no-        1

stru a văzut la mănăstirea sf. Gheorghe      |

din București o tipografie unde «se          1

lucrau pe vremea aceia supt îngrijirea       1

Patriarhului de Antiohia, refugiat, care-    1

a scris pentru Brâncoveanu Istoria die-      j

cezei sale, cărți arabe*; în Muntenia
călătorul -a putut vorbi cu Stolnicul
Constantin Canfacuzino «om deprins
în cpntroversele Bisericii lor precum
și în unele științi liberale». — Aici
trebuește să accentuăm pentru valoa-
rea culturală' pe care am avut-o noi
în Răsăritul creștin că la noi Patriarhul
Dosofteiu de.Erusalim «în epoca lui
Șerban și a lui Brâncoveanu, tn Mun- ,
tenia, a lui Duca-Vodă și Constanți» J.
Cantemir în Moldova, a pus bazele
culturii superioare grecești In aceste,
regiuni, tipărindu-se cărți de o foarte
mare importanță, dintre cari unele nici
n’au mai fost reeditate după aceia, cu
Istoria Patriarhiei din Ierusalim, imen-
sul tom cu splendid tipar care este și
astăzi în mânile tuturor cercetătorilor^
Tot ceiace grecitateâ aveă mai distins
în domeniul artei tipografice, ca și î»
acel al literaturii, veniă aici la noi».

(pag. 92).       _                  #

     Negustorul englez La Motraye,
care a cules în călătoriile lui în Orient
inscripții și monede ne dă importanțe'
vești cu privire la Dobrogea. Trecând
pe la Căușani, în Basarabia, unde a
fost odinioară reședința Hanului Tă-
tarilor, pomenește despre bisericuța
românească, a episcopiei de Proilav,.
ridicată pentru raia adecă pentru Jo-

— 913 —


  cuitorii din apropierea Dunării, supuși
Turcilor.

      Unul din memoriile, redactate de
ofițerii austriaci din epoca ocupării
Olteniei (li 18—39), care întovărășiă
o hartă din cele multe făcute de ocu-
panti în vremea aceasta, pomenește
și despre deosebitele clase sociale.
Vorbind de religia țevii se spune că
sănt prea mulți preoți, uneori pentru
un ^at patru preoți, iar pentru un târg
și zece. <Aceasta veniă din faptul că,
atunci când un țeran nu voia să plă-
tească birul, mergeă la Vidin, ca să
dea ceva Vlădicăi grecesc, care-1 făceă
preot, și din momentul ce eră preot,
nu mai plătiă birul. Simpli țerani, unii
nici nu cetiau bine, și nu înțelegeau
slavonește>.

      Străinii Ștefan. Bergler și Schendus,
din vremea lui Nicolae Mavrocordat
nu ne dau nimic deosebit de inte-
resant.

      Dintre călătorii poloni în țerile
noastre în secolul al XVlII-lea avem pe
Sigistnand. Lubieniecki, secretar al unei
misiuni polone la Constantinopol, Pa-,
latinul de Kulm (1677) care ne-a lăsat
importante detalii asupra populații
Dobrogii din acea vreme, Filip Dupont
ale-cărui însemnări laudă mai cu seamă
fertilitatea și bogăția Mpldovii și care
spune despre limba noastră că are
<un extraordinar raport cu italiana,
încât nu e îndoială că derivă din ace-
iași construcție, e aceiaș pronunție și
. toate cuvintele se isprăvesc tot așă>,—
ambasadorul polon contele Mniszech,
din a cărui descriere asupra felului
cum.a fost primit 'șCasupra ceremo-
nialelor întrebuințate se' poate deduce
că toată eticheta eră constantinopoli-
tand, și că deci influența turcească
ajunsese precumpănitoare, — și Con-
tele Potocki, dintr’o foarte mare fa-
milie, care a trecut prin Moldova,
mergând la Constantinopol în 1759,


Când domniă la noi loan Teodor Cal -
mășul devenit Callimachi.

     Se numără și câțiva călători în
această vreme. Fawlkner, lohn Bell
Antei rnony au însemnări puține, iar
acesta din urmă notează, lucruri din
Basarabia și Dobrogea.

     Dupăce se împarte timpul dela
1809 până la 1821, adecă epoca fana-
riotă, într’o vreme când fanariotismul
este de tradiție românească mergând
până dincolo de jumătatea secolului
al XVlII-lea, după care urmează a.
doua* ce-ar puteă fi numită a fanario-
tismului filosofic în sensul special al
filozofiei secolului al XVlII-lea adecă al
raționalismului politic, încheindu-se cu
fanariotismul național grecesc dela
1774—1812, caracterizat printr’un «spi-
rit de renovare elenică, cu școli în
acest sens, cu lecturi însuflețite de
șpiritul cel' noii și cu rezultatele la.
care se ajunge totdeauna în asemenea
cazuri» — se arată că mai cu* seamă
în prima perioadă «o operă admira-
bilă de traducere din grecește nu nu-
mai a cărților sfinte, dar și a celor
de teologie a ocupat o sumedenie de
vlădici dintre cari unii au căpătat un
nume mare, cum a fost Damaschin.
dela Râmnic., Și opera aceasta a fost
începută nu numai cu știința Dom-
nului, dar .cu voința, supt patronagiul
lui. Și tipografiile domneștUtipăriau
cărțile acestea în românește pentru
învățătura clerului nostru. Cei dintâi
preoți învățați pe cari i-a avut, sânt
din vremea aceasta și supt influența
acestui curent», (pag. 133).

     Din această vreme avem însem-
nările călătorului englez Porter și ale
însoțitorului său, învățatul Boscovich.
Pe lângă însemnările destul de inte-
resante ale celui dintâiu, avem rela-
țiunile celui de al doilea cari sunt de
cel mal mare preț pentru cunoașterea
D'obrogei și a Moldovei cu orașele

914


 ei, cu descrierea obiceiurilor de au-
diență la Domn și cu unele bogății
foarte caracteristice, însemnate de că-
lător. Lordul Baltimore dă unele in-
formațiuni mai interesante numai cu
privire la Dobrogea.

        Dintre călătorii orientali sunt in-
   teresante însemnările unui anonim,
   -care scrie la 1742, și care dă vești re-
   lativ la Basarabia și în specialla Hotin
   unde a stat ca funcționar. Ateste în-
   semnări privesc mai cu seamă veni-
   turile Țării, birurile' locuitorilor, șî'
   prețurile unor articole de comerciu,
   în care se pare că eră amestecat și el.

        Ahmed Resml, vestit scriitor turc,
   a vizitat Moldova în 1763.

       Jn prima jumătate a veacului'al
, XVIII-lea au Jost pe la noi o întreagă
serie de călători unguri, cari nu și-au
lăsat însemnările. Unul, Coloman Mi-
kes, dă unele amănunte, din călătoria
făcută la 1739 în părțile noastre, în
Moldova și Muntenia. Tot, după urma
acestui imigrațiuni ungurești avem și
însemnările baronului de Tott, care
este însemnat mai cu seamă din pri-
cina memoriilor asupra Tătarilor și
Turcilor, pe cari a căutat să-i ațâțe ca
să poarte răsboiu împotriva Rușilor
cari incălcase teritorul imperiului oto-
man, și unde se află amestecate- și
. unele informațiuni cu- privire la noi,
de pe urma deselor vizite pe cari le
. făcea, pe la Căușani și tn părțile tătă-
rești ale Bugeacnlui.

        In perioada a treia a fanariotis-
   mului in Principate, care se întinde
   dela 1774 și durează până la 182’, Con-
   stantinopolul începe a.pierde o mare
   parte din rosturile și din iufluența pe
   cve o avusese până atunci. Sprijinitori
   bizantiui ai Domnilor la Constantino-
   nopol, ca să tragă sforile, nu se mai
   găsesc și domnii veniți in scaun în
   Principate sunt oameni mai de-ispravă
   decât înainte. Pe lângă aceasta, o pu-


   ternică influență occidentală se simte
   în Principate, datorită faptului că după _ |
   tratatul dela Chiuciuc-Cainargi încep J
   să se instaleze la noi consulatele: ale
   Rusiei, ale Franței, Prusiei și Angliei; 3
   pentrucă 'domnii să poată menținea i
   legăturile cu consulii ᵥ trebuiau secre-
   tari cari să cunoască limbile apusene, j
   cari în cea mai mare parte erau Fran- .4
   cezi. — Iată deci o nouă serie de că- -5
   lători, in sens mai mult apusean.

     După însemnările unui Laxmann, >.
de origine germană sau suedeză cu -
cele ale celor doi călători italieni, ale :
lui Spallanzani și Domenico Sestini
«ne găsim în societatea învățaților
italieni cari vin în părțile noastre, ori
in scop de a se îngriji ca beizadelele
- să aibă cultură occidentală și pe lângă
gramatica grecească, oarecare cuno-
ștințe de istorie și de savoir vivre și
pentru a culege material in vederea
îmbogățirii museelor și redactării ope-
rilor lor științifice».                     |

     Cartea lui Carra, adus ca percep- |
tor al copiilor lui Grigore Ghica și I
devenit apoi și secretar al acestuia, ■
cuprinde o serie de aserțiuni cari în J
majoritate par a fj exagerate ; în schimb J
celalalt călător francez prin părțile 1
noastre, din aceiași vreme, contele 1
Alexandru de Hauterive (1754—1830)
fost secretar al Domnilor noștri și t
chemat de Alexandru Constantin Ma- 1
vrocordat, a lăsat însemnări în legă- ;
tură cu Moldova (publicate de Aca-
demia română sub titlul «Moldova în
1785»Țcari coQstitue «reZ mai distins T
document de înțelegere binevoitoare pe . .
care vre-un străin l-a dat până în X
timpul nostru despre țerile românești* j
(pag. 178).                      -

     Venim acum la cei doi călători ,
austrieci: Sulzer și Raicevich.             '

     Cel dintâiu a scris o lucrare în-
titulată Qeschichte des Transalpinischen    ;

Daziens (1781) din care se vede o

915' —


mare ură Împotriva Românilor, sub
'toate raporturile; aceasta lucrare con-
vine insă o bogată materie de infor-
mațiuni mai ales când e vorba de de-
scrierea țării însăși, cu bogățiile și iz-
voarele ei de producțiune. — Se ocupă
într’un lung capitol și de limba ro-
mânească și dă câteva știri în legătură
cu literatura noastră. în schimb lu-
crarea lui Raicevich, tipărită la Neapole
(1788) «Osservazioni solia Valachia e
Moldavia» cuprinde într’o formă plă-
cută «esența lucrurilor privitoare* lâ
țerile noastre. Acest călător a stat
unsprezece ani în țară și «dovedește
că a folosit acest timp pentru a cu-
noaște istoria Românilor fără să fi
umblat prin izvoare și fără să încerce
■o critică istorică». Partea întâia, isto-
rică, e foarte scurtă; a doua însă, aceia'
care se raportă la descripția țerii cu-
prinde o bună analiză a producțiunii
țerii, a comerțului, a impozitelor, a
cheltuelilor și chiar a populațiunii.
Este deasemenea bine informat și sub
raportul cultural cunoscând câteva
cărți din cele mai vechi, ale noastre,
și având știri și despre tiparul nostru
«din trecut.

     Dintre călătorii ocazionali dina-
intea răsboiului ruso-austriac avem pe
negustorul Nikoldus Ernstrlțleemann
a cărei scriere tipărită la Lipsea în
1773 tReisen von Wien' liber Belgrad
■bis Kjlianova» cuprinde o dare de
seamă a călătoriei lui pe Dunăre, —
pe o englezoaică lady Craven, a cărei
-operă *Voyage en CriemAe et â Con-
stantinopole en 1786» cuprinde între
altele o descriere amănunțită și inte-
resantă a lui Nicolae, Mavroghani, '—
și pe prințul Charles Joseph de Ligile
/1735—1814), ofițer în serviciul Țarinei,
■dela care rfe-a rămas o simplă scri-
soare ce cuprinde unele lucruri de
interes..

     In legătură cu răsboiul dela 1789


la 1793 și despre Oltenia sub ocupa-
țiunea austriacă din 1791 un emigrat
francezi’ Salaberry (VoyagF ă Con-
stantinopole, en Italie țt aux Ues de
l’Archipel par l’Allemagne et la Hon-
grie, Paris, an. VII) ne dă prețioase
știri; — sasul ardelean Frideric Mur-
hard scapă ici-colo unele observații
cari pot fi socotite interesante. Doi
ofițeri, cari scriu nemțește Gugomos,
grec, și Karaczay ungur pot servi ca
izvoare bune; lucrarea celui de al
doilea apărută la Viena sub titlul:
Beytrâge zur europâischen Lănderkunde,
Die Moldau, WaLlachey, Bessarabien
und Bukowina, este una din cele mai
interesante cărți privitoare la Prin-
cipate. '    -

     Cu englezul Adam Neale și cu
cele spuse de Struve și von Renner se
încheie seria călătorilor și a informa-
țiunilor referitor la Țările noastre din
această vreme;

     Apendicele cuprinde analiza câ-
torvș călători în legătură cu eveni-
mentele răsboiului turco-polori, și
anume a lui Corkelio Magni («Ce am
putut culege mai curios și mai inte-
resant in călătoria mea în Turcia»),
analiza informațiunilor francezului De-
lacroix, care a străbătut Moldova în
1675, cuprinse în cele două lucrări ale.
sale, și ale episcopului de ‘Marsilia
Forbin Janson «negociator foarte har-
nic, care în 1676, a făcut drumuri in
legătură cu aceiași politică franceză
în acesțe regiuni».

     Ca adause la volumul 1, al istoriei
Românilor prin călători, se adaugă
descoperirea neașteptată a unui călător
francez, Pierre Lescalopier, care a vi-
zitat Țara-Românească in al treilea
sfert al • secolulni al XVI-lea, lăsân-
du-ne o serie de însemnări cuprinse
în manuscriptul « Voyage fait par moy,
Pierre Lescalopfer, Parisien, Van 1574,
de Venise â Constantinopole» și unde

pe lingă o descriere foarte interesantă
a Bucureștilor de pe acea vreme ni
se dau și alte amănunte de cel mai
mare interes pentru .cultura noastră.
Anume el spune că <locuitorii sunt
coloni romani și-și zic, printr’un «gli-
ssement de la langue» Români: *ceux
da pavs se disent vrays saccesseurs des
Romains, nomment leur parter rotna-
riechie, dest-ă-dire romain*. Ei vorbesc
o limbă pe jumătate italiană, pe ju-
mătate latină, dar «amestecată cu gre-
cește și cu vorbe ciudate» («mesl€e
de grec et de baragouin»).

               Alexandru P. Arbore.

         r         *

     Istoria. Românilor, de Dr. loan
Lupaș, profesor la universitatea din
Cluj, membru al Academiei Române.
Cluj, Institutul de arte grafice «Ar-
dealul». 240 pagini. Cu mai multe ilu-
strațiuni.

     De mult ne doream noi, Românii
de dincoace de Carpați, O carte, din
care să putem cunoaște toți trecutul
neamului românesc, — căci puțini îl
cunoaștem, — dar nu eră cu putință
să avem o istorie tipărită a Românilor
de pretutindenea. Nu pentrucă n’am
fi avut cine să o scrie, ci pentrucă la
noi nu se putea tipări o astfel de carte,
fără primejdia de a fi cartea confiș-
cată și nimicită, iar autorul ei aruncat
tn temniță. Cărțile de istorie apoi, ti-
părite în vechiul regat, nu puteau stră-
bate până la noi, pentrucă erau oprite,
cuprinzând in ele, cum spuneau po-
runcile de opreâlă, lectură agitatorică.
In <Jngaria de mai nainte nu se ad-
miteă adecă decât* o singură istorie : a
Ungariei, care earăș nu eră a Unga-
riei, ci a Maghiarilor. Despre ei vorbeă
și pentru ei eră scrisă. De învățat țre-
buiă să o învățăm însă în școli și noi,
Nemaghiarii.

     Acum avem în fine'cartea de-mult
dorită, avem o istorie a Românilor,


%

916 —                                     '


                                          •’»4
scrisă de unul dela noi și tipărită la <
noi; tocmai în Cluj, unde iii trecut a. J
fost atât de mult persecutat scrisul
românesc. E cartea domnului Dr. loan
Lupaș, întocmită anume pentru școa-
lele medii (civile) de băeți și fete,,
pentru clasa IV de liceu și pentru

, școalele profesionale din Transilvania.
Domnul Victor Lazăr, profesor de
istorie la școala normală-din Cluj, a
prelucrat-o apoi pentru a puteă fi fo-
losită ca manual și în școalele nor-
male. ,

     Istoria Românilor a domnului Dr.

loan Lupaș e deci în prima linie ma- ,
nual de școală, provăzut cu necesara,
aprobare a ministerului de instruc-
țiune publică, iar aprobarea știm că
nu se dă, decât în urma unei cenzu-
rări minuțioase, făcute in prealabil,
și a recomandării venite din .partea
vreunuia din cei competenți înmaterie.
Presupun deci, că din acest punct de
vedere,, ca manual de școală, cartea
domnului Lupaș corespunde tuturor
cerințelor și eu asupra acestora nu mă
estind. Constat însă un lucru, anume,,
că așă cum e compusă, cartea dom-
nului profesor Lupaș; nu e numai
aceea ce-i este destinația a fi: carte
de învățătură pentru elevii dela anu-
mite școale, ci trece peste această de-
stinație: ea e o carte de cetire și în-
vățătură pentru oricare Român doritor
să cunoască trecutul neamului său, o-
carte pentru toți, tineri și bătrâni, căci
așă e scrisă, ca toți să o înțeleagă,,
toți să învețe din ea.

     Domnul Lupaș e și în lucrarea
nonă a sa, un iscusit tălmăcitor, pe
înțelesul tuturor, al rezultatelor la cari
a ajuns istoriografia română cu pri-
vire la sbuciumatul trecut al neamului '
nostru, și aceste rezultate ni le înfă-
țișează în forme bine rotunzite, pe
scurt și lămurit, astfel, că cetirea cărți»
nu obosește, ci distrage, atât pe elev.

— 917 —


   cât și pe adult, și-l face să o cetească
   cu drag, scoțând din ea Învățături și
   cunoștințe, despre oameni și lucruri,
   până aci lui necunoscute.

        La cetirea cărții de istorie națio-
  nală a d-iui Lupaș nu e necesară nici
  o încordare prea mare a minții, pen-
  tru a înțăiege cele comunicate de
  autor. In carte nu se găsește nicăiri
  Tire-o frază prea greoaie, întortochiată,
  care trebue explicată de profesor, ca
  . să o înțăleagă elevul, și asupra căreia
  cetitorul trebue mult să se cugete și
  să-și bată capul, pentru a-i putea află
  înțălesul, ci toate lucrurile întâmplate
  în lungul și viforosul nostru trecut
  sunt expuse, nu numai cu exactitatea
  specialistului în materie de istorie, ci
  și cu claritatea omului de catedră,
  care vrea să fie, nu numai ascultat,
  ci și înțăles. Și-l va înțăiege’ușor pe
  dl Lupaș oricine, chiar și cărturarii
  noștri dela sate, pentrucă, cum am
  spus, cartea e scrisă într’un stil ușor,
  popular, și vorbele, legate cu măesirie
  Intre olaltă, curg limpede și cu vioi-
  ciune din condeiul autorului, ca undele
  curate ale riului isvorît din creasta
  muntelui.

        Dl Lupaș* își începe cartea de
istorie națională cu o interesantă in-
troducere despre factorii cari au con-
servat vieața națională a poporului ro-
. mân, dela zămislirea sa, până astăzi,
cu toate că a fost răsfirat mai nainte
In atâtea țări, — supus diferitelor stă-
- pâniri, — și abia acum i-â ajutat Dum-
nezeu și vitejia proprie de a se vedea
reunit într’un singur stat național-ro-
mân; și acești factori sunt următorii:
cel geografic (țara și teritorul); cel et-
nografic (ras.sa sau sămânța de oameni);
cel religios (tredința sau confesiunea);
cel rațional (limba poporului); cel
■tradițional (datinile, obiceiurile, amin-
tirile istorice); cel iuridic (legile și
instituțiunile sociale) și în fine cel


moral, adecă conștiința națională. Să
arată în carte, cu multă- iscusință, ce
influență a avut fiecare din acești
șapte factori asupra desvoltării popo-
rului nostru și asupra păstrării vieții
sale, ca națiune română, și apoi sț
începe adevărata povestire a trecutului
neamului românesc, dela început până
în zilele de astăzi, prezentându-ni-se
rând pe rând toate figurile noastre
mari din trecut, împreună cu mărețele
lor făptuiri. Ba ni se dau și părți din
istoria universală. Facem cunoștință
cu întâmplări, mișcări, oameni și din
alte state și învățăm a cunoaște și
alte popoare, din vecinătatea noastră,
cu cari am stat în raporturi, când de
prietenie, când de dușmănie.

     Cine cetește cartea, împodobită
și cu numeroase ilustrațiuni succese,
va rămânea, ca și mine, pe deplin
mulțumit cu cuprinsul ei. De aceea,
nu pot decât să o recomand cu toată
căldura tuturor intelectualilor noștri
și chiar și țăranilor știutori de carte,
ca isvor bun, din care își poate câștigă
ușor fiecare cunoștințele pe cari nu
le are (pentrucă nu avea de unde să
și le însițșască) despre trecutul nea-
mului nostru, atât de bogat în figuri
mari istorice și in fapte glorioase, să-
vârșite de ele. Cartea se poate cere
dela oricare librărie din țară sau dela
autorul ei, profesor universitar în Cluj.
Prețul 18 Lei exemplarul.

T. V. Pdcdțian.

     Radu Dragnea: Mihail KogAlni-
ceatiu (Cluj 1921, pag. 262, prețul
20 lei).

     Puțini oameni au avut în mișcarea
noastră culturală de renovare din se-
colul al XlX-lea un rol așa de important
și o activitate atât de multilaterală,
cu urmări așâ de rodnice pe terenul
cultural, politic și social ca Mihail

— 918 — -


  Kogălniceanu. A înfățișă personalitatea
  lui, însemnează a trece în revistă toată
  evoluțiunea culturii noastre din prima
  jumătate a veacului trecut, și a urinări
  epoca de regenerare a României mo-
  derne.

      Deși nu ne-au rămas dela el opere
  mari și multe, cu toate acestea prin
  ideile și munca lui de îndrumător și
  deschizător de drumuri nouă el se în-
  tâlnește ori de câte ori va fi vorba
  să se arate noua epocă de consoli-
  dare și îndrumare a culturii moderne
  românești. Cu drept cuvânt dl N.
  lorga a numit epoca dintre anii
  1840—48, pe care o tratează în voi.
  II din Istoria literaturii românești în
  veacul al XlX-lea, epoca lui M. Ko-
  gălijiceanu.

      «Din Moldova 'trebuiă să por-
  nească era nouă a literaturii româ-
  nești. Școala cea bună a lui Mihai
  Sturza, — ajunsă repede cea dintâiu
  școală românească, o adevărată Uni-
  versitate, superioară și așezămintelor
  de cultură înaltă pe care le aveau
  Grecii, — Curtea înțelegătoare pentru
  cultură a acestui Domn, o societate
  deprinsă a privi către Apus și a primi
  îndreptări de acolo, un stăpânilor
  egoist, tiranic și lacom, dar de o
  scânteietoare deșteptăciune, de o am-
  biție care nu e fără nobleță și de un
  spirit organizator superior erau tot
  elemente care puteau folosi unui nou
  avânt al puterilor literare românești.

      Dar și aici trebuiă omul.

      întru toate potrivit pentru această
chemare eră Mihail Kogălniceanu»,
' (pag. 7—8).

      Dl Radu Dragnea consacră acea-
  stă lucrare, despre care amintim în
  recensiunea de față, studiului perso-
  nalității și activității lui Mihail Kogăl-
  niceanu.

      După biografia care i se dă în ca-
  pitolul prim, <Anii de pregătire», se


  arată în cel următor că Kogălniceanu
  poate fi considerat ca o sinteză a ca-
  lităților temperamentului nord-moldo-
  venesc, care este multilateral, între-
  prinzător și antirevoluționar, fiindcă
  «Moldova și tradiția moldovenismului
  însemnau o familie îndestulată, o so-
  cietate patriarhală, o boierime identi-
  ficată cu țărănimea, dregătornică în
  treburile lăuntrice, războinică în cele
  din afară, dar fără tendința unei no-
  blimi, de a stăpâni despotic, și o li-
  teratură manuscriptică scrisă și tran-
  scrisă din generație în generație. Un
  echilibru sufletesc».

     Pornit dintr’un asemenea mediu,
unde există o. continuitate cărtură-
rească, și complectându-și educația lui
in Franța și mai cu seamă în Ger-
mania lui Fichte se poate înțelege
ușor concepțiunea pe care și-â'făcut-o
Kogălniceanu despre cultură, despre
politică și mai cu seamă despre îa-
datoririle 'pe cari le are ori-ce bun
patriot față de țara și neamul din care
face parte.

     Autorul arată că Kogălniceanu
este provocatorul criticei literare, a
romanului și a discursului de catedră.
în sensul celei dintâiu, activitatea lui
trebuește înțeleasă în felul că el a
simțit necesitatea creierii unei litera-
turi naționale care să înlocuiască li-
teratura de imltațiune și în acelaș timp
a subliniat rolul pe care trebuiă să-1
aibă această literatură pentru unitatea
culturală a neamului; critica a căutat
s’o scoată din situațiunea ce-o aveă
de-a fi pătimașă in judecarea ei, cri-
ticându-se persoana și hu opera, for-
mulând principiul: «Critica noastră
va fi nepărtinitoare ; vom critică cartea
nu persoana».

     Aceste idei formează direcția nouă
pe care o inaugură în literatura ro-
mânească atunci când scriă programul
Daciei literare în 1840.

— 919 —





     Dl Difagnea crede că Kogălniceanu
este și inițiatorul romanului in litera-
tura noastră, atribuindu-i începutul
unei asemenea lucrări ce purtă titlul
*Tainele inimei*, și care s’a tipărit în '
anul 1850 îh foiletonul ^Gazetei de
Moldavia*; lucrul nu este încă sigur
și rămâne de văzut dacă intr’adevăr
Kogălniceanu poate fi socotit ca au-
torul acestei lucrări. în schimb se
poate socoti, că după rostirea in 1843
a ^Cuvântului introductiv la cursul de
istorie națională* Kogălniceanu este
întemeietorul discursului de catedră.

     In strânsă legătură cu cele expri-
mate in acest discurs se poate urmări
activitatea pe care a desfășurat-o el
în domeniul istoriei naționale, și ideile
pe cari le aveă despre valoarea și
necesitatea acestui studiu. In afară de
încercările de tinereță, cari sunt acele
scrieri făcute încă pe când eră în Ger-
mania, in această direcțiune el a des-
chis drumuri nouă publicând la 1841
* Arhiva românească* și în 1852 *Leto-
pisețele țării Moldovei*. Pentru dânsul
istoria ca și literatura <are o înaltă
misiune socială și morală, ajutând la
vădirea însușirilor superioare ale ome-
nirii și in acelaș timp, lucrând pentru
fericirea ei». — Este surprinzătoare
cunoștința așă de temeinică a istoriei
poporului românesc, și orientarea si-
gură pe care o aveă în orice domeniu
al trecutului nostru, când ne gândim la
ce se mărgineau atunci studiile asupra
istoriei naționale și cât de reduse
erau ele.

     Cercetând ideile literare ale lui
Kogălniceanu, autotul arată că ideile
pe cari le cuprinde prefața «Daciei li-
terare* din 1840, sunt -cuprinse dejă
cu doi ani mai înainte, în recensia
unei cărți de geografie asupra țărilor
noastre în Alăuta Românească, dela
1838 unde insistă asupra necesității
unor asemenea lucrări căci «când vom _


cunoăște de ajuns istoria, obiceiurile^
așezământurile patriei, atunci vom păși*
și starea celorlalte țări. Pentru acum
să cunoaștem mai înainte de toate
pe noi însuși. Căci oare ne face cinste
să fim străini în patria noastră?» Ace-
leași idei se cuprind mult mai accen-
tuate în programul «Daciei Literare»,
la care revistă se valorifică pentru
prima oară literatura poporală despre
care scria: *dar ceiace este sâmburile
poeziei noastre naționale sunt baladele
și cântecele populare*. — Publicațiunile
unde se cuprind aceleași idei ale lui
Kogălniceanu in privința literaturii
sunt: prefața lui la poeziile llii Hri-
soverghi (1843), Almanahul de învă-
țătură și. petrecere pe anul 1843 și re-
vistă Propășirea (1844).

     «In sistemul său literar, ideea di-
rectoare este naționalitatea inclusiv
teritorială și exclusiv națională; na-
ționalitatea ca moștenire inalienabilă,
își conservă personalitatea psihică,
prin scriitori; — scriitorii, pentru ă
îndeplini condițiunHe ' artei, trebuie
să fie sinceri, ascultând de impulsia
lăuntrică a sufletului național, confor-
mat din impresiile solului natal și
din imaginația trecutului istoric; — în
sfârșit, literatura trebuie să fie realistă,,
iar subiectele tratate clasic, cu exclu-
derea mitologiei, imitațiilor, romantis-
mului exagerat, etc.» (pg. 127).

     Din această concepțiune despre
originea organică a culturii și despre
însemnătatea ei pentru un popor, au
rezultat\a un corolar și ideile lui
politice. Dându-și seama că singură
evoluția este aceia care desăvârșește
totul și că «salturile» sunt foarte pe-
riculoase în desvoltarea normală a
unei națiuni el «ca progresist, vrea
reforme, dar reformele să fie blânde
și graduale, ceeace se poate realiză
evoluționar, dar ceeace însă, dacă se
impune să fie făcute revoluționar, se

— 920


impune numai ca să nu se zdruncine
■organișmul național al patriei». —
Programul lui politic în această pri*
vință se cuprinde In ^Dorințele partidei
naționale din Moldova* redactat de
d&nsul și în Proectul de constituție
pentru Moldova întocmit tot de dânsul
la 1848.

     <ln Kogălniceanu, ca om politic,
sunt două individualități: Kogălni-
ceanu 1 tradiționalist și Kogălniceanu
II progresist. Kogălniceanu I vrea
conservarea neamului, așă cum ni l-a
adus istoria până la noi; Kogălniceanu
II vrea prefacerea și înaintarea nea-
mului» (pg. 153). Analizând în amă-
nunte ideile lui politice și sorgintea
lor, autorul a dat o extindere foarte
mare acestui capitol, — așă cum și
m erită,— având în vedere rolul politic
pe care l-a jucat Kogălniceanu. Numai
lămurindu-ne concepțiunea politică â
lui ne putem da seamă de persistența
și înverșunarea cu care a căutat să-și
realizeze acest program politic în
epoca de înjghebare a României mo-
derne, și lupta pe care a desfășurat-o
mai cu seamă cu prilejul împroprietării
țăranilor.

     Unele caracterizări sunt foarte
reușite și merită să fie subliniate:
«Mai puțin decât un liberal, dar mai
mult decât un retrograd conservator,
el cere, ca tradiționalist, nu drepturi
pentru om, drepturi de manifestare
liberă, cât egalitate între-moldoveni,
egalitate care a fost în Moldova, în
trecut».

     Așă fiind nu se poate zice, că
Kogălniceanu a fost liberal: «Linia
lui de conduită a fost: pe cât se
adaptează vechile instituțiuni la ce-
rințele noui ale epocei; pe atât și ce-
rințele noui trebuie admise în ășă fel
ca să se poată adapta instituțiilor
■vechi» (pg. 188).

     Credem că autorul ar fi reușit să


ne înfățișeze și mai bine întreaga per-
sonalitate politică a lui Kogălniceanu
dacă ar fi analizat activitatea pe care
a desfășurat-o acesta și în domeniul ,S
politicei externe în timpuri așă de grele s
ca acele din anii 1877/78. In această j
privință ar fi putut află lucruri într’a- 4
devăr extraordinare cu privire la ac- _ |
tivitatea și atitudinea acestui bărbat, 4
din lucrarea Dlui N. lorga: Politica      1

externă a Regelui Carol /. (București     |

1916) unde st poate vedea aprecierea ț
pe care o făceă Berlinul cu privire la I
Kogălniceanu, fiind considerat ca «un 1
om de Stat în accepția europeană a *
cuvântului, înțelegând ca și noi ba- '
zele politicei moderne și a cărui
înnaltă inteligență și principii de
ordine monarhică sunt o garanție»
(pag. 145).                               ;

     într’un penultim capitol se ana-     ■

lizează elocvența     lui Kogălniceanu

care «este istoria  politică .a patriei   J

timp de-o jumătate de veac, în care       3

timp s’au dat lupte pentru cucerirea      a

constituționalismului, pentru introdu-    J

cerea constituționalismului și pentru    '1

apărarea sau păstrarea constituțio-       1

nalismului».                              1

     Influența pe care Kogălniceanu a     |

exercitat-o asupra culturii românești     ț

este foarte mare. «Situând» așâ dar       *

pe Mihail Kogălniceanu în istoria civi-
lizației noastre, el ocupă locul unui     |

introducător de civilizație europeană     1

și creiator de civilizație românească, - /
ceea ce-1 împiedecă de a se fixă de-
finitiv într’un gen, — afară de politică
și oratorie — în așă fel încât să creeze ș
opere de-o durabilitate veșnică; în
schimb marchează, cu peronalitatea lui,
mai toate genurile cu care se începe '
civilizația românească» (pag. 238). —
Influența lui se resimte și astăzi asupra
literaturii ca și asupra politicei; na-
ționalismul, poporanismul și țărănis-
mul, ca doctrine social-politico-cultu-

921


tale sunt bazate încă pe concepțiunile
acestui mare îndrumător al culturii
românești, care a făcut foarte mult
<ca scriitor, ca agitator politic în 1848,
apoi ca ziarist și ca membru al Diva-
nului ad-hoc pentru începerea in Ro-
mânia trezită la o vieață liberă a unui
curent de naționalism modern, ne-
sfârșit superior prin concepția sa or-
ganică și prin realismul său gata de
fapte, — politicei de formule franceze
a liberalilor muntenii (N. lorga. Mi-
hail Kogălniceanu, București pag. 93).

     Scrisă cu multă claritate și bazată
'pe o directă informație a izvoarelor
însăși, cartea dlui R. Dragnea este o
lucrare vrednică de toată atenția, me-
nită să popularizeze și să facă înțe-
leasă figura acestui creator de cultură
și vieață românească, într’o vreme când
mai ales e nevoie de o cât mai mare
accentuare a necesității acestui caracter
național pe care trebuie ■'să-l aibă cul-
tura ca și activitatea politică, ce tre-
buie să se bazeze în primul rând pe
această cultură, în cuprinsul neamului
nostru întregit și chemat prin aceasta
la o nouă vieață folositoare pentru el
însuși ca și pentru civilizația lumii.

               Alexandru P. Arbore.

•

     Alexe Procopovici: Introducere în
studiu] literaturii vechi (Cernăuți,
editura <Olasul Bucovinei» 1922, pag.
127, prețul 25 Lei).

     Domnul Alexe Procopovjci, cu-
noscut prin publicarea unei edițiuni
științifice a Cărții cu învățătură (1581)
a lui Coresi, — lucrare pregătită în
colaborare cu dl Sextil Pușcariu, în
edițiunea Comisiunii istorice a Româ-
niei, (1914), — își tipărește o parte
din cursurile ținute în 1920/21 la uni-
versitatea din Cernăuți.

     Această «Introducere în studiul li-
teraturii vechi» voiește să stabilească
mai mult cadrul și mediul !n care s’a


născut și s’a desvoltat literatura noa-
stră veche. începuturile literaturii ro-
mânești n’au fost ceva spontan, ci re-
zultatul unor concursuri de împreju-
rări istorice și politice în strânsă le-
gătură cu vecinii noștri; pentru aceasta,
înțelegerea deplină a acestei literaturi,
a caracterului și tendințelor ei, nu se
va putea face decât atunci când ea
va fi pusă în acest cadru de veci-
nătate.

     începând cu cele dintâiu începu-
turi ale creștinismului nostru, autorul
arată că ieste în afară de orice îndo-
ială că noi ne-am format în acelaș
timp ca popor romanic și ca popor
creștini și că această religiune s’a per-
petuat la noi neincătușată de nici o
ierarhie canonică, căci «nu formele
exterioare, de rigoare, cari nu puteau
fi observate, ci credința a fost atunci
esențialul, credința pe care n’o tălmă-
ceau clerici învestiți cu autoritatea si-
tuației lor ierarhice sau a cunoștințelor
lor teologice, ci înseși massele popo-
rului, stăpânite încă de vechea lor '
concepție' păgână».

     Contactul și conviețuirea îndelun-
gată cu Slavii cari s’au așezat între
noi, precum și raporturile cari s’au
stabilit între puterea bulgărească din
dreapta Dunării și malul ei stâng, unde
locuia poporul românesc, a făcut, în
împrejurările politice cari nici până
astăzi nu sunt cunoscute încă precis,
să luăm dela Bulgari limba și alfa-
betul ciriiîc, ce au fost întrebuințate
în biserica și cancelaria oficială până
târziu. Acest împrumut nu poate să
însemneze însă că am avut printre
noi o numeroasă populațiune slavo-
românească care ar fi avut «un rol
dominant în vieața noastră politică și
culturală», dupăcum susține cunoscutul
profesor bulgar L. Miletic. Din potrivă.
«Pe plaiurile noastre seva vieții clo-
cotea în limba românească, care nu


9

922


s’ar fi putut salvă de altfel dincoace
de zbuciumul veacurilor, cu toate că
ne găseam între două teritorii uriașe
în cari domină idiomul slavon sau se
scria cel puțin, ca și ia noi, numai
slavonește: Bulgaria, Serbia, Bosnia
și chiar Albania pe de o parte, Rusia
și Lituania pe de altă parte».

     Organizarea noului stat apostolic
unguresc, de propagandă catolică în
răsărit, a provocat unele încercări din
partea bisericii latine de a ne atrage
la catolicism. Sunt amintite unele din
cele mai însemnate tentative de
acest fel.

     Se arată apoi felul cum s’au în-
temeiat cele două mitropolii ale Prin-
cipatelor românești și- împrejurările
politice în cari au luat naștere, precum
și situațiunea religioasă a Ardealului
și a celorlalte ținuturi de subt stăpâ-
nirea ungară. în legătură cu activi-
tatea cărturărească care s’a desfășurat
mai târziu în părțile maramurășene
- este interesant să amintim despre stă-
ruințele lui Balița, fiul lui Sas pe lângă
biserica constantinopolitană pentru a
obține învoirea ca egumenul Pahomie
dela mănăstirea Peri «să fie numit cel
puțin erarh asupra Sălagiului, Arvei,
Ugocei, Beregului și chiar asupra Ci-
ceiului și Ungurașului din Ardeal și
ca să fie supus direct patriarhului».

     Pentru a se putea înțelege împre-
jurările în cari au apărut traducerile
primelor texte în limba - română, au-
torul insistă cu multe amănunte asupra
bogomilismului și a husitismidui cari
în secolul XV «trebue să fi făcut mari
cuceriri printre noi în'Ardeal, fără ca
să ne dăm seama că ne-am fi înde-
părtat câtuși de puțin de legea stră-
moșească și, de aceea, fără ca să fie
nevoie cândva de o propagandă în
contra ereziilor ce am fi primit astfel.
Husitismul a fost pentru noi ca un
val trecător, răcoritor și binefăcător».


Răscoala țăranilor români și ungurrl
din 1437, trebue încă pusă în legătură. ț
cu răspândirea acestui spirit de înde-
pendență pe care, deși numai în ma-
terie religioasă îl răspândea husitismul,. <
el se va fi generalizat totuși și va fi ’
avut oarecare înrâurire și asupra spi- j
ritului general al acestor țărani necă-
jiți de asupririle nedrepte ale neme- ?
șilor. La sfârșitul acestui capitol în- ;
titulat «Perioada heghemonieibulgaro-
slavone», se arată că subt influența 4
husitismului s’au tradus primele cărți-
nu numai în limba românească, după- j
cum a arătat dl lorga în Istoria lite- 4
raturii religioase a Românilor până
la 1688 pag. 15—21, ci și în limba '
cehă, ungară și polonă.

    Ca precizare în chestiunea tradu- .
cerii celor dintâi texte în limba ro-
mână s’ar mai putea adaugă ceva.
Originalele cărților copiate în secolul
al XVI-lea «n’au putut fi mai vechi ,■
decât secolul al XV-lea căci au fost |
traduse de pe texte slavone în re- |
dacția datorită revizuirii lor'dela sfâr- 4
șitul secolului al XlV-lea și începutul «
sec. al XV-lea». (Vezi Bohuș Tenora, ।
Ueber die Kirchen slavische Vorlage? j
des Codice Voronețian pag. 148—152 ,
și 187—201 în W. Meyer-Lubke, Mit- J
teilungen des Rumănischen Instituts an.
der Universitât Wien, Heidelberg -|
1914).                             .1

   în «perioadaheghemoniei române»,
în această cultură încă slavonă, Nico-. 4
dim călugărul a avut un rol covârșitor .
priit fundațiunile sale mănăstirești și
prin vieața cărturărească care s’a des- -
fășurat în aceste centre bisericești, du-
când mai departe această cultură sla- J
vonă, pe pământul românesc, deoa- d
rece noua situațiuhe politică creiată ?
în Balcani nu-i mai permitea nici o
desvoltare. — «Cultura slavonă, orto-
doxă ca fond și bizantină ca izvor de
inspirație, gonită de iataganele tur-

923 —


cești din sadul Dunării, nu numai că
găsi la noi un Ioc de adăpost, dar
luă chiar un nou avânt, ajungând Ia
înălțimi pe cari nu le atinsese îna-
inte» (pag, 75). Produsul minunat al
unei asemenea culturi sunt ^învățătu-
rile bunului și credinciosului Domn al
Țării-Românești Neagoe Basarab Voe-
vod cătră fiul său Teodosie Voevod*
scrise în slavonește și traduse la 1654
în limba română, care este una din
cele mâi de seamă opere ale acestei
culturi slavo-bizantine.

      Tot din această epocă fac parte
acele tipărituri în limba slavonă ale
lui Macarie, din vremea lui Radu cel
Mare, și cele tipărite pe timpul lui
Radu VII Paisie și Mircea Ciobanul.
Deși până acum se credea că aceste
cărți s’au tipărit numai pentru domnii
' din Muntenia, astăzi se poate ști după
însemnarea făcută pe un Apostol din
1547, păstrat în mănăstirea Hilandar,
că s’a tipărit o asemenea carte și
pentru Iliașcu-Vodă, Domnul Moldo-
vei și fratele Chiajnei; tipăritura se va
fi făcut tot la Târgoviște, căci nu știm
în stadiul de astăzi al cunoștințelor
de acest fel, să fi funcționat un ase-
menea tipar în această vreme, în
Moldova.

      Un capitol asupra «reformațiunii»
ne lămurește- atmosfera care va deter-
mină aparițiunea celei dintâi cărți în
limba română la 1544: Catechismul
luteran. Totodată aici ni se dă și o
scurtă privire asupra împrejurărilor re-
ligioase din Ardeal și asupra episco-
pilor ortodocși din aceste părți, lămu-
rindu-ni-se astfel atmosfera in care
vor apărea tendințele de proselitism
ale luteranilor, calvinilor și chiar ale
catolicilor și luptele cari se vor da
din partea ortodoxiei pentru a se feri
de rătăcire această parte a poporului
românesc, apărându-se în felul acesta
unitatea culturală a neamului nostru,


care se manifestă atunci pe această
singură cale: aceia a culturii religi-
oase ortodoxe. Căci <de-asapra tu-
turor ispitelor confesionale, credința
aceasta a rămas una și nedespărțită
de-alungul veacurilor și până în zilele
noastre, în satele de subt oblăduirea
episcopilor ortodoxi ca și în satele
păstorite de episcopii uniți, precum \
dovedește studiul obiceiurilor, al tra-
dițiilor și al literaturii populare»
(pag. 113).

      Din această luptă va reeși însă
pentru noi un mare bine: întrebuin-
țarea din ce în ce mai frecventă
a limbii românești în tipărituri, între-
buințare care în actele și scrisorile
private își făcuse aparițiunea încă
din a doua jumătate a veacului al
XVI-lea.

      După introducerea care precedează
acest studiu și în care se lămurește
sensul «literaturii» în felul cum va fi
înțeleasă de autor în aceste cercetări,
ni se dă în al doilea capitol o foarte
judicioasă apreciere asupra diferitelor
lucrări ce au apărut cu privire la istoria
‘ literaturii noastre românești.

      în privința manualelor de școală
cari tratează evoluțiunea literaturii ro-
mânești, ne unim și noi în totul cu -
părerile autorului care arată că mai
cu seamă manualele pentru clasa VIII
ce cuprind expunerea formării limbii
românești și evoluțiunea literaturii
vechi «nu sunt de loc la înălțimea re-
zultatelor celor mai nouă cercetări
științifice. Deocamdată de cele dintâi
texte vechi nici vorbă și cu atât mai
puțin de o expunere sistematică a
evoluțiunii scrisului nostrp vechiu.
Elevul cunoaște numai vre-o câteva
cărți și vre-o câteva .nume, dar nu
vede oamenii în mijlocul lumii în care
au trăit și doară lumea aceasta cu
mânuitorii ei de condeie interesează
mai mult» (pag. 31).


9

924


    Cartea despre care ne-am ocupat
în această recensiune este scrisă fru-
mos, curgător și pe unele locuri chiar


     Fără nici o exagerare putem spune
că alături de lucrarea dlui Sextil Puș-
cariu ^Istoria literaturii române, epoca


cu avânt. Ea este o foarte prețioasă
contribuțiune la popularizarea cuno-
ștințelor asupra literaturii noastre vechi
și în acelaș timp o sintetizare a tuturor
cunoștințelor și cercetărilor făcute până
astăzi în acest domeniu.

<•


veche /» apărută în editura «Asocia- >


țiunii» din Sibiiu, lucrarea dlui Pro-
copovici este cea mai de seamă lu-
crare apărută în timpul din urmă în
acest domeniu al literaturii vechi ro-
mânești. Alexandru P. Arbore.


Cărți


streine.


    Dr. Gustave Le Bon: Enseigne-
ments psychologiques de la querre
europâenne (Biblgotheaue de philo-
sophie scientifique). Paris 1916 p. 364.

    Căutând să înțelegem adevăratele
cauze ale răsboiului mondial și măr-
ginindu-ne numai la o examinare a
tecnicei bătăliilor, a instrumentelor
răsboinice puse în joc și a combina-
țiunilor științifice sau a schimbului de
.note diplomatice cari au precedat iz-
bucnirea lui, desigur că n’am putea
pricepe și scoate la iveală motivele
ascunse cari l-au provocat și cari l-au
condus. Conducătorii adevărați ai ace-
stor masse mânate în lupte sunt de
fapt forțele psihologice a căror putere
domnește pe câmpiile însângerate unde
rămân mii de morți sclavi ai puterilor
cari domină voințele lor.

    Forțe imateriale sunt așa dară ade-
văratele conducătoare ale luptelor.
Din noianul de mistere cari încon-
joară fenomenele vieții se poate con-
stată mai mult sau mai puțin precis,
că o logică biologică conduce ciclul
vieții organice și necesitățile inexo-
rabile ale intreținerei acestei vieți, o
logică afectivă dirijează sentimentele
și instinctele cari ne conduc; morala
și vieața socială sunt condiționate de
o logică colectivă iar credințele și
zeitățile închipuirii noastre sunt pro-
dusul unei logice mistice, după cum


logica intelectuală dă naștere desco-
peririlor cari ne transformă existența
noastră ca oameni.

     Oinul se deosebește de întreg reg-
nul animal prin ciclul vieții raționale;
iar între diferiți reprezentanți ai nea-
mului omenesc variațiunile intelectuale
sunt foarte mari.

     «Logica rațională domnește ex-
clusiv in laboratorul savantului, dar <
ea nu exercitează decât o slabă in- 1
fluență asupra conduitei indivizilor și |
națiunilor. Elementele afective, mistice <3
și colective sunt acele cari condițio-
nează. existența lor. Fără cunoașterea 3
acestor mobile reale, ar fi imposibil ' 1
să se înțeleagă vieața popoarelor. Ra-
țiunea nu orientează decât rareori gân- |
durile și acțiunile lor» (pag. 11).

     Caracterul constă dintr’o combi-
națiune ereditară de sentimente, adecă
de elemente afective, și el este con- i
ducătorul nostru în vieață.

     Dacă înțelegem și gândim cu ra-
țiunea, ne co'nducem și lucrăm cu ca- <
racterul.-De aceia și în existența in- -
divizilor ca și a națiunilor caracterul,
a cărei desvoltare n’are nici un raport J
cu inteligența, are o importanță co-
vârșitoare; — pentrucă să înțelegem ?
cursul istoriei, trebuie să cunoaștem
elementele afective din care se com-
pune caracterul unui individ ca și al
unui popor, și cum s’a ajuns ca aceste ?

925


poteri mistice să se producă și să-i
dea naștere.

     Pentru a putea înțelege mai bine
răsboiul care s’a desfășurat, trebuie
să înțelegem numai decât importanța
pe care o are mentalitatea oamenilor
ca mulțime și care se deosebește ra-
dical de aceia pe care o are individul
separat, căci o grămadă de oameni
diferă tot atâta de individul izolat care
o compune după cum o ființă vie di-
feră de celulele din care este formată.

     Rațiunea are puțină influență asu-
pra sufletului colectiv, care e condus
de o logică specială: logica colectivă;
de aceia omul ' in colectivitate e tot-
deauna inferior ca intelectualitate omu-
lui izolat, dar ii e superior în dome-
niul sentimentelor; tot așa omul me-
diocru își mărește forța sa făcând parte
dintr’o colectivitate pe când cei su-
perior și-o micșorează.

     Mulțimile posedă sentimente în-
nalte ca altruismul, devotamentul pen-
tru interesele generale, eroismul, dar
nu au pe acela al recunoștinței.

     Lipsa lor de judecată face ca con-
tagiunea mintală să se întindă numai
decât primind toate iluzinnile, cari,
odată acceptate, capătă puterea unui
adevăr.

    Neputându-se orienta singure, mul-
țimile au nevoie de conducători; de
aceia a ști să se creieze și să se men-
țină sentimentele aceste colective sau
opiniunile generale, constitue unul din
marile meșteșuguri ale artei guvernă-
mântului.

   ■ Dacă sufletul individului are' o
existență trecătoare, sufletul rasei, este
permanent, nu se teme de moarte și
dă poporului o putere considerabilă, ■
făcând ca în împrejurări mari toți oa-
menii unei țări să gândească și să lu-
creze la fel.

     In fiecare din noi deci există un
suflet individual care ne conduce in


vieața zilnică și un suflet ancestral",
al rasei, care e călăuza noastră în îm-
prejurările mari ce interesează vieața
întregului popor.                              ₛ

     Personalitatea nu mai poate fi
considerată ca ceva fix, cum o socotea
vechea psihologie, ci ceva supus va-
riațiunilor pe cari agregatul de ele-
mente ce-o formează îl suferă, dato-
rită atâtor cauze cari pot surveni. In
legătură cu aceasta constatăm că ală-
muri de voința conștientă admisă de
psihologie, avem și o voință incon-
știentă, sub imperiul căreia majoritatea
oamenilor lucrează, din care pricină
se și observă la ei o mare nepotrivire
între vorbe și fapte. Aceasta se poate
vedea chiar ți la popoare întregi.

     Conștientă sau inconștientă voința
nu reprezintă o . mărime ' invariabilă,
suferind oscilațiuni neașteptate. Rolul
ei este însă foarte mare, căci în lupta •
dintre națiuni ca și dintre indivizi
voința joacă un rol precumpănitor.
O bătălie este mai cu seamă o luptă
de voințe.

     După aceste lucruri de generali-
tate psihologică vom putea înțelege
mai bine ^sufletul poporului germari,
așa cum. s’a format, principiile in care
a fost^rescut acest suflet și direcția
unde tindeau guvernanții acestuia să-l
împingă, eșind astfel la iveală cau-
zele răsboiului în care a fost asvârlită
lumea.

     Germania de astăzi este o crea-
țiune a Prusiei, regat creiat artificial
prin cucerire și care în urma răsboiu- '
lui din 1870 reuni sub dominațiunea
sa: toate statele Germaniei, impunân-
du-le organizațiunea sa. Sprijinindu-se
pe ajutorul universităților, a istoricilor,
filozofilor, societăților patriotice. și
mai cu seamă pe educațiunea militară, '
modifică, în mai puțin de 50 de ani, - .
mentalitatea poporului german. Isto-
ricii răspândiră ideia superiorității

— ?26


   acestui popor față de celelalte, filo-
zofii susținură că dreptul fără forță
este o simplă iluziune, politicianii fă-
cură să joace înnaintea ochilor mulți-
milor mirajul dominațiunii universale,
- iar regimul aspru de cazarmă îl lipsi
de voință transformându-1 într’nn in-
strument docil, în mâna politicia-
nilor.

       începând cu Hegel, care ridică
  la însemnătatea unei credințe ideia
  că Statul trebuie adorat ca un Dum-
  nezeu, având un drept absolut, și
  continuându-se în aceiași direcțiune
  cu Treitschke, pentru care Statul e
  sinonim cu forța, s’a ajuns la conclu-
  ziunea unui jurist de puterea lui Ihe-
  ring că <puterea învingătorului deter-
  mină dreptul». Din acest mediu a
  putut să iasă filozofia unui Nietzsche
  pentru care <o'morală de stăpân afirmă
  că nu există datorii decât față de
  >gali. Față de ființele de un rang in-
  ferior, față de tot ce este străin se
  poate lucră după gust, cum dictează
  inima și în orice chip. Nimic nu este
  mai periculos pentru puternici decât
  mila»... După acelaș cugetător cre-
  știnismul nu .este decât «o morală de
  sclavi*. Aceste teorii au avut ca ur-
  mare imediată o aservire și o absorb-
  țiune de către stat.

       Față de coucepțiunea latină $i mai
  cu seamă engleză, unde statul este o
  instituțiune de constrângere ale cărui
  drepturi și pretențiuni față de individ
  trebuesc limitate pe cât posibil, el
  fiind o constrângere despotică care
  minează noțiunea de libertate, — pro-
  paganda germană, despre care am
  amintit, a insuflat poporului credința
  că din contră < Statul este organul în
  care se încarnează scopurile cele mai
  înalte cari se pun poporului,, un organ
  al cărei sferă de putere trebuie să
  îmbrățișeze și să însuflețească tot cu-
  prinsul vieții naționale, și ale cărui


   porunci sunt de așă natură, că fiecare
   individ ca membru al acestui mare
   Tot, trebuie să le transforme în ma-
   nifestațiuni libere ale proprii lui voinți,
   ridicându-le la demnitatea de porunci
   morale, de liberă supunere și de li-
   beră îndeplinire a datoriei».

     în domeniul industriei și comer-
țului, Germania parcurge în această
perioadă o desvoltare uriașă. Dato-
rită enormei producțiuni de cărbune,
prosperității tehnice, calităților de dis-
ciplină și de muncă, ea a reușit să
exercite asupra vieții economice in-
ternaționale o influență covârșitoare;
în acelaș timp desvoltarea marei in-
dustrii a avut ca consecințe părăsirea
agriculturii pentru vieața de uzină și
fabrică, ducând la beneficii nemăsu-
rate pentru acționarii unor asemenea
întreprinderi. Aceste beneficii, cari
reprezentau angajarea unor capitaluri
enorme, depindeau însă de posibili-
tatea de a se puteă desface aceste
produse, ceeace a făcut să se zică că
Germania eră condamnată să se îm-
bogățească din ce în ce mai mult sau
să se ruineze. Pentru desfacerea ace-
stor produse aveă nevoie de piețe,
unde întâlneă pretutindeni rivale, prin-
tre cari cea mai de seamă eră Anglia.

     De aici lupta pentru heghemonie
cu Anglia. Pentru acest 'scop Ger-
mania a pus în primul rând cultivarea
tuturor facultăților și energiilor care-i
asigurau superioritatea militară, indu- '
striată și comercială. Din această pri-
cină acest popor și-a însușit într’un
așă de mare grad însușirile colectivi-
tății, încât nu mai este capabil să lu-
creze decât numai în grupă și tot de
aici a decurs sțlavagiul militar, in-
stinctul animal care-1 împinge să cre-
ieze cât mai mulți copii, și să accepte
cu o supunere de servitori, toate pă-
rerile pe cari le impune statul.

     Cercetând cauzele răsboiului, au-

I


— 927 —


■forul arată că ele sunt de două feluri:
îndepărtate și apropiate.

      Necesitatea de a avea noui teri-
torii unde să se reverse valurile unei
suprapopulațiuni, deși a fost socotită
de unii ca una din cauzele cele mai
puternice ale acestui răsboiu, este
considerată de autorul nostru ca falșă.

      Densitatea populațiunii, — cu 120
loc. la km. p. față de alte țări ca An-
glia cu 144, Olanda cu 182 sau Belgia
cu 254, nu o puteă împinge numai
decât spre o deslănțuire a forțelor,
având loc de traiu numărul locuitorilor.
Mai mult încă. Germanii reușiseră să
se infiltreze pretutindeni și datorită
producțiunii lor pe cari o ofereau
pieții cu un preț mai scăzut, ei aca-
paraseră aproape toată piața mondială.

      Nevoia mereu trâmbițată de ei, a
unei expansiuni, ține mai mult de do-
meniul psihologiei decât al necesi-
tății realităților. Simțindu-și tare pu-
terea militară de acasă ei voiau să
vorbească că stăpâni acolo unde fu-
sese primiți numai ca comercianți.
Trebuința de a-și creiâ debușeuri pentru
mărfurile lor, socotită de Franceâ și
Englezi ca una din principalele c/uze
ale conflagrațiunii, este după părerea
lui Gnstave Le Bon, pe de-a ’ntregul
falșă. Germanii reușiseră să acapareze
piața franceză, engleză și a altor țări
■de mâna a doua, unde produsele lor
se desfăceau concurând chiar mărfu-
rile produse de acele țări. Prin urmare
debușeurile erau pregătite. Pentruce
deci să-și creieze cu răsboiu piețe de
desfacere pe cari le aveau deja?

      Ei voiău să-și aibă colonii, dar nu
atât pentru desfacerea produselor din
țară, cât mai mult ca să aibă puncte
de reaprovizi^năre pentru flota pe
care o construiseră. De aceea se și
•explică de ce, chiar prin deciarațiuni
scrise ale celor mai marcante perso-
nalități germane, susțineau necesitatea


de a stăpâni Ahversul, putând astfe
cu ajutorul lui să asigure comerțul
german.

    Vinovați deci pentru acest răsboiu
pot fi deci socotiți miniștrii englezi
cari au refuzat după răsboiul din 1870
deschiderea unui congres al puterilor
cari să împiedece anexiunile Prusiei.

    Ura dintre rase, rezultând din deo-
sebirile de mentalitate, nu trebue lă-
sată la b parte dacă e vorba să exa-
minăm toate cauzele îndepărtate ale
conflagrațiunii petrecute.

    Când la aceasta se mai adaugă
diferențe de religie și de interese, ura
ajunge la violențe antipatice puternice,
dupăcum e cazul petrecut între Ger-
mani și Englezi, cari deși de origină
aproape comună, totuși datorită con-
curenței comerciale de pe diferite
puncte ale globului s’au transformat
în niște dușmani de neînchipuit. — Ți-
nuta semeață a Germaniei, sprijinită
pe puterea armată de apă și de uscat
crescută continuu față de Franța'de
teama unei revanșe din partea ace-
steia, — a făcut ca în diferitele con-
flicte diplomatice dintre aceste țări în
cari Franța a cedat mereu, să se mă-
rească și să treacă dela aroganță la o
obrăsnicie de nesuportat.

    Mai presus'de toate însă cata-
strofa răsboiului se datorește forțelor
mistice ale sufletului german, care se
credea trimis de Dumnezeu pe pă-
mânt ca șă conducă și să stăpânească
lumea. încrederea oarbă într’o astfel
de misiurie sfântă, se datorește con-
vingere! răspândite de doctrină lui
Treitschke că istoria nu formează
decât un proces condus de Dumnezeu
pentru a se asigură triumful credinței
protestante; iar cucerirea lumei este
rezervată rasei germane care-și dato-
rește mărirea sa doctrinei lui Luther,
pe bazele cărei credințe lumea a pro-
gresat.

928


      Evoluțiunea economică a unui po-
por trebuiește considerată ca factorul
cel mai Însemnat al istoriei lui; coro-
larul acestei transformări este concu-
rența pacifică dintre popoare care
aduce in mod inevitabil răsboiul de
îndată ce unul din concurenți posedă
puterile necesare cu cari poate să se
impună. Această opiniune, răspândită
și admisă în mod general în Germania
se datorește istoricului K. Lamprecht
care împreună cu Treitschke au con-
tribuit într’o măsură foarte mare să
convingă pe Germani despre supe-
rioritatea rasei lor și despre misiunea
lor diviuă.

      Ca să se înțeleagă mai bine mo-
tivele și psihologia specială cari au
determinat deslănțuirea răsboiului, au-
torul cercetează, supunându-Ie unei
examinări foarte amănunțite, cauzele
apropiate său mai bine zis imediate,
ale lui.

      Fără a mai repetă evenimentele
de istorie contemporană cari au pre-
cedat izbucnirea lui, și toate schim-
burile de note dintre puteri, se poate
conchide că pornind dela asasinarea
arhiducelui moștenitor al Austriei, mo-
narhia Centrală a căutat să-și innalțe
prestigiul ei scăzut din Balcani, și
să-și întindă influența scăzută mai ales
după urma ultimelor răsboaie petre-
cute aici, trimițând acea notă inaccep-
tabilă Serbiei. Sprijinindu-se pe aju-
torul Germaniei, și convinsă că Rusia
și Franța, datorită slăbiciunilor lor
interne și lipsei de organizare mili-
tărească, nu vor putea interveni în
mod efectiv în conflict, Austria credea
că-și va impune voința ei, iar Ger-
mania, deși n’ar fi avut nici un câștig
material, ar fi văzut crescându-i mereu
heghemonia asupra Europei întregi.

     Din nenorocire diplomații s’au în-
șelat, negândindu-se că ar puteă in-
terveni în planurile lor, acele elemente


afective, mistice și colective cărora
nu se pot sustrage evenimentele isto-
rice și care-și au și ele o înlănțuire
logică, fundamental deosebită de ju-
decata rațională.

    Rusia care suferise încă o umilire


cu ocaziunea anexiunei Bosniei și<
Herțegovinei de cătră Austria, nu mai,
pnteă toleră ca să i se nimicească
prestigiul ei din Balcani.

     Deci greșala psihologică de a.
crede, că Rusia nu va interveni până
la sfârșit, ar fi după Gustave Le Bon,
cauza răsboiului.


Pentrucă Rusia să fie intimidată^


Germania și Austro-Ungaria s’au arătat
semețe, iar Rusia voind să înlăture-
conflictul a propus negocieri, cari au.
întărit și jnai mult convingerea celor
două puteri provocatoare, că un con-
flict general nu putea fi temut. Schim-
bul de note diplomatice urmat după
aceasta, arată că de îndată ce imperiile
centrale au simțit că intransigența lor
puteă să provoace un răsboiu euro-
pean, ele deveniră'mai împăciuitoare
și au făcut tot posibilul ca să înlăture
catastrofa; acum însă eră prea târziu
căci ^oamenii cari condusese eveni-
mente până acuma erau să fie con-
duși de acum înainte de aceste îm-
prejurări.

     in ajunul declarării răsboiului nit
mai eră prestigiul sau amorul propriu
mobilele de acțiune, ci neîncrederea
unei puteri în alta. Fiecare voind să.
pareze lovitura celeilalte, a grăbit cu.
mobilizarea care a dus la starea de:
răsboiu.

     Tot o greșală psihologică din
partea marelui stat major german tre-
buie să fie socotită și violarea neutra-
lității Belgiei ,* considerând tratatele-
fără de nici o importanță și fiind con-
vins, că Anglia va privi cu indiferență,
pătrunderea armatelor germane im
această țară, n’a stat la îndoiala CSₖ

929


să transforme acest teritoriu într’un
teatru de lupte.

     Aceasta insă a atras declarația de
răsboiu din partea Engliterii.

     Așâ dar, dacă e vorba să se răs-
pundă la întrebarea: cine a voit răs-
boiu), Gustave Le Bon crede că răs-
punsul este: nimeni. La cealaltă che-
stiune însă, cari au fpst cauzele ime-
diate ale răsboiului, trebuie . să se
afirme, că ele sunt neîncrederile re-
ciproce dintre cele trei mari împărății:
Austro-Ungaria, Germania și Rusia.
Cea mai bănuitoare a fost Germania
Și de aceia grăbindu-se cu declarația
de răsboiu, ea rămâne responsabilă
în fața istoriei, de începutul lui.

  ' înainte de a analiză forțele psi-
hologice cari participă în marile bă-
tălii, autorul face o scurtă ochire
asupra influențelor pe cari le-au avut
în răsboaele moderne, diferitele des-
coperiri din domeniul științelor, ajun-
gând la concluziunea, că <în starea
de echilibru nestabil în care civiliza-
țiunea modernă .a intrat cu progresele
repezi ale științei, trebuie să ne aștep-
tăm încă la alte transformări).

     Răsboiul a avut însă drept con-
secință și o schimbare radicală a me-
diului social; de aici a rezultat, că
personalitatea individului, care rezultă
din echilibrul forțelor ce alcătuesc
vieața sa zilnică, a trebuit fatal să se
schimbe. Exaltarea patriotismului, gu-
stul de risc și de îndrăzneală rezultate
din aceste împrejurări neprevăzute, au
arătat că nouile echilibre au trans-
format personalitățile, producând apa-
rițiunea unor oameni necunoscuți din
acest punct de vedere, uimind pe
contemporani, și pe cari posteritatea
numai cu greu îi va putea înțelege.

     Necesitatea cunoașterii psiholo-
giei pentru orientarea în atâtea pro-
bleme pe cari evenimentele mondiale
le pun în evidență, e cu atât mai


necesară când e vorba de consecin-
țele neprevăzute și greșelile de psi-
hologie cari pot da naștere la ase-
menea conflicte.

     Marii conducători de state au fost
totdeauna mari psihologi, știind nu
numai să pătrundă motivele cari ac-
ționau pe supușii lor, dar știiau să
exploateze și să se folosească de slă-
biciunile popoarelor vrășmașe sau '
amice.

     Numeroase au fost greșelile, di»
acest punct de vedere, comise de ma-
rile puteri beligerante în acest răsboiu.

        Francezii s’au lăsat îmbătați de
iluziunea pacifistă, neglijând pregă-
tirea înarmării, făcând opoziție proec-
tului de serviciu militar pe 3 ani;
Germanii s’au lăsat înșelați crezând
că vor puteă îngenunchiă Franța fo-
losindu-se de vrăjmășiile religioase
și politice de antimilitarism, de de-
cadența fizică și morală de dezorga-
nizarea armatei și a marinei și de
credința că în cazul izbucnirii unui
războiu, confederațiunea generală a
muncii ar paraliza orice acțiune ar-
mată din partea acesteia, proclamând
greva generală a muncitorilor și a
soldaților.

     Greșelilor psihologice de acest
fel se datorește și nepregătirea arma-
tei franceze, ai cărei conducători un
cunoșteau acțiunea covârșitoare a ar-
tileriei și puterea defensivă a tran-
șeelor după cum Germanii socoteau
că ducând un răsboiu crâncen dela
început vor reuși să îngenuncheze
lumea, intimidând-o. Specialiștii in-
capabili să admită alt lucru decât pro-
priile lor concepțiuni sunt aceia cari
de cele măi multeori compromit cete
mai mari chestiuni.

     Pornind dela principiul că «tre-
buie ca sufletul unei națiuni să fie
înfrânt și îpvins pentru ca să i se
poată zmulge victoria», Germanii au

— 930


căutat ca să aplice aceasta, folosin-
-du-se nu numai de factori materiali,
dar chiar de procedeuri psihologice.
^Principiile de drept internațional pe
cari le-a cunoscut lumea de-abiă într’o
epocă târzie și cari fusese oarecum
codificate prin conferința dela Haga,
neavând nici o sancțiune cari să le
impună și să le facă respectate, au
fost nesocotite de Germani. Lozincele
cari i-au călăuzit pe dânșii in acest
răsboiu n’au fost acelea ale unor sol-
dați însălbătăciți de cele mai bestiale
jnstincte sau ale; unor intelectuali per-
verși, ci cele susținute de vreme în-
delungată de cătră teoreticianii și
scriitorii militari pe cari acum numai
le codifică, aplicându-le, statul major
german. De aceia mijloacele psiho-
logice folosite în răsboiu de către
germani, au fost: groaza, surprinderea,
atacurile de noapte și în masse mari,
schingiuirile, împușcarea populațiunii
civile în massă etc.

      Fără să mai discutăm temeinica
unor asemenea acte din punct de ve-
dere al dreptului și al umanității, ele
n’au atins scopul dorit de Germani,
ci le-au fost lor păgubitoare ridicând
la toate popoarele un sentiment de
indignare și protest și creindu-și duș-
mani în lumea întreagă.

      învățămintele psihologice cari tre-
buesc trase din practica metodelor de
groază și frică în răsboaie sunt nu-
meroase. Cel mai însemnat este însă
acela care ne face să ne îndoim cu
totul de credința pe care o aveam că
poporul și civllizațiunea desvoltând in-
teligența au putut să producă și asupra
sentimentelor o schimbare analoagă.
Constrângerile sociale au fost acelea
cari au ascuns puțin la unele popoare
barbaria ancestrală; de îndată ce aceste
măsuri-de represiune au dispărut, men-
talitatea gorilei din care se trage omnl
apăru în toată șălbătăcia și goliciunea ei.


     Consecințele imediate ale răboa-
ielor moderne sunt, datorite compli-
cațiunii lor, o mare ruină a bogățiilor
naționale, pierderi în oameni și chel-
tueli enorme.

     Autorul crede că toate relațiunile
asupra bătăliilor date de diferite na-
țiuni sunt falșe, fiind foarte greu, cu
probele pe cari le- avem astăzi, să re-
construim adevărul istoric.

     Discutând problemele pe cari le
va ridica pacea, Gustave Le Bon arată
că ele sunt așa de multe și complexe
încât nu crede că se va găsi o minte
care să le poată da soluțiuni potrivite
și cari să împace pe toată lumea.

     DesVoltareă vieții animalice ne
arată, cu cea măi crudă brutalitate, că
lupta stăpânește existența. Lupta este
vieața ; aceasta o arată și celulele celui
mai neînsemnat animal. Când lupta
se micșorează avem boala, iar când
încetează, urmează moartea.

     Ceeace a rezultat până acum do-
vedește însă că adevărurile cari licăresc
în mintea noastră asupra urmărilor
dezastroase ale tuturor răsboaelor, n’au
trecut încă în sfera inconștientului unde
se plămădesc cauzele acțiunilor noa-
stre. Ca să devină acestea mobile de
acțiune trebuie încă să moară multă
lume, istoria dovedindu-ne că masa-
crele și pustiirile nemiloase au trebuit
să se întâmple totdeauna pentru ca
un adevăr rațional să iasă la lumină
din lumea iluziunilor de origină efec-
tivă sau mistice.

     Prin claritatea viziunii și pătrun-
derea lucrurilor; prin orientarea sigură
în materie, ca și prin o foarte înde-'
mănatică pricepere a problemelor de
psihologie umană generală, aceasta,
lucrare a lui Gustave Le Bon, constitue
una din cele mai capitale opere, cari
s’au scris în această privință în tim-
purile din urmă.

                Alexandru P. Arbore.

— 931


Reviste românești/


      Revista Teologici din Sibiiu cu
noul fascicol (Nr. 4—5, Aprilie—Maiu
1921) își continuă tradițiile ei glorioase
de organ pentru știința și vieața bise-
ricească.

      Știința bisericească vreau s’o ser-
vească unele studii ca «Isus Hristos
ca tetneliu al educațiunii», considerații
de filozofie morală semnate Arhim.
Scriban, apoi <Piedecile unirii Biseri-
cilor*, prelucrare de I. Beleuță, «Con-
gresul biblic» de Preot P. Morușca și
bogata cronică literară, unde se (ine
seamă de toate publicațiunile cu ca-
racter religios-bisericesc, apărute în
.timpul din urmă.

      Vieața bisericească o oglindesc
•articole ca «O cerință a vremurilor:
Casele culturale» de Preot I. Trifa și
ctonicele bisericești-culturale, care in-
formează despre tot ce s’a întâmplat
mai de seamă in biserica ortodoxă
română. Astfel despre conferința pro-
topopilor din arhidiecezâ Sibiiului,
despre congresul biblic dela Sibiiu,
despre asociația clerului ortodox .ro-
mân «Andreiu Șaguna», despre si- -
noadele eparhiale ținute la Dumineca
Tomii în toate cele cinci eparhii or-
todoxe ale Ardealului, despre"Socie-
tatea ortodoxă ,a femeilor române,
despre biserica Basarabiei, despre con-
gresul societății «Ocrotirea Orfanilor»,
despre congresul preoților văduvi,
despre consistorul superior bisericesc,
nouii arhierei âi Bisericei ortodoxe,
biserica încoronării din Alba-Iulia etc.
etc. Precum vedem o sumedenie de
chestiuni, de care se interesează și
laicii nu numai clericii noștri, de aceea
o astfel de revistă merită atențiunea și
considerația cea măi deosebită din
partea orișicui.


     «America», organul oficios al
uniunei societăților române de ajutor
și cultură din America aduce în Nr.
264 din M Noemvrie a. c. pe lângă
splendidul autograf al M. Sale Regina
Maria a României și închiderea colectei
inițiate de Românii americani pentru
universitatea populară dela Vălenii de
munte a dini N. lorga. Fiind situația
economică foarte critică și acolo s’au
adunat numai 2,107-71 dolari, dar o
sumă care a întrecut și așteptările ini-
țiatorilor, a dlor I. N. Serbu preșe-
dintele uniunei S. R. A. și C. R. Pascu
directorul ziarului «America». — Tot
în legătură cu frații americani trebue
remarcată activitatea ministrului nostru
plenipotențiar dela Washington, Anton
Bibescu care în diferite articole de
ziar și revistă a dovedit netemeinicia
acuzelor de opresiune nedreaptă ale
stăpânirei românești față de minori-
tăți, în deosebi față de compatrioții
maghiari.

     O părere asupra originii Mo-
ților. In «Viața nouă» (Nr. 8—9 din
Oct.—Noemvrie 1921), Dl Ovid Den-
suSianu cearcă să aducă unele lămuriri
cu privire la locuitorii ținuturilor Mun-
ților apuseni: Moții.

     Caracterul aspru și răsboinic al
acestor locuitorii din mijlocul cărora
s’a ridicat un Horia ori un Avram lancu
«a fost .un prilej de teorii aventurioase
ducând la presupunerea că ei ar fi Daci, •
ori Cumani».

     Fără a intră în considerațiuni mai
amănunțite, de istorie și etnografie,
autorul cearcă să aducă ceva lumină
cu ajutorul nnor cuvinte caracteristice.

     Astfel in graiul de astăzi al MtP
ților,- se întâlnește forma «a văi* cu
înțelesul de a vedea; în forma aceasta

932


cuvântai nu-și găsește nici o formă
asămănătoare între-elementele latine,
precum și nici în limba albaneză, în
limbile slave, și în limba maghiară
turcă, greacă sau germană. O astfel
de înrudire se poate găsi qumai în
limbile iranice unde avem următoa-
rele forme: avestic vaenani. vechi
persan vain-*om, pehli venam nou per-
san binam, afghan vinam, oset (di-
goric) vinum, dial. pamirice vinam
(vakhi ăighni) veinam (sarigol) — toate
cu semnificația de «a vedea».

     Cuvântul se pare că a pătruns la
Moți prin Alani, neam de origină ira-
nică, cari au venit după dispariția Hu-
nilor, până in Panonia și chiar mai
departe în Apus. In felul acesta Alanii
au fost și în regiunile noastre și atunci
*văi s’ar putea, într’adevăr, să fie o
urmă rămasă la noi din limba Alanilor».
(pg. 168).

     «Cât despre motivele pentru dare
acest iranism s’a putut furișă în voca-
bularul nostru și să se transmită până
azi, putem admite că din cauza ase-
mănărei lui, și -ca înțeles și ca formă,
cu cuvântul moștenit din latină (văd,
Văz), i-a fost ușor să se alipească pe
lângă acesta, ca un element parasitor
oarecum».(pg. 169); căci această formă
«a văi* nu poate fi explicat din vedeă
prin căderea lui Z în formele de in-
dicativ văz, vezi, fiind o imposibilitate
din punct de vedere al foneticei române.

     Cuvântul Zaratid, dat unui ținut
din Ardeal, renumit prin minele lui
de aur, nu-și poate găsi etimologia
decât tot in domeniul iranic unde se
Întâlnește forma avestică Zaranya.

     Trecând la câteva considerațiuni
etnografice autorul cearcă să facă o
apropiere între obiceiul pe care-1
au femeile osete, din Caucas, de a
purtă pe cap un adaus de lână aco-
perită cu stofă și de formă convexă,
cari se ridică și face astfel o ridică-


tură înaintea frunții de lărgimea mânii*,
indoindu-se puțin în sus și acele
«adausuri de lână îmbrăcate cu pânză*
în formă de semicerc, legate între ele-
cu o sforicică» cari se chiamă «dălozi»
și peste cari se împletește părnl și se
pune broboadă, după cum obicinuesc
femeile din câteva sate ale Țării Ha-
țegului.

    «Moții sunt blonzi ori de un ca-
staniu deschis, și au ochii albaștri sau
căprii» sămănând în această privință
mult cu Oșeții și Alanii. D.Densusianu
trage pe baza acestor câteva consta-
tări filologice-etnografice, concluzia cit
Moții ar puteă fi priviți *ca Irani, ca
Alani romînizațb, iar această înrâurire
iranică s’ar fi întins odinioară mai mult,,
fiindcă pe baza unor asemenea urme,
de iranisme speciale, s’ar putea fixa
în această privință, cam următoarea.
zonă: din spre Munții apuseni în jos
pe la Brad și Săcărâmb, Huniedoara,
Hațeg, până în părțile Jiului.

    Aceste constatări ale Domnului
O. Densușianu sunt foarte interesante
și dau mult de gândit.

    In stadiul de astăzi al cercetărilor
filologice, istorice și mai ales etno-
grafice — când această din urmă știință
putem spune că aproape nici nu există
n'ebucurându-se la noi de cea mai mică
atenție, nu credem că s’ar puteâ spune
mare lucru în asemenea chestiuui carii
cer adunare și co’ordonare de material,
studii de specialitate și mai cu seamă
interes și dragoste pentru asemenea
chestiuni de o capitală importanță
pentru deslegarea celor mai capitale
chestiuni ale neamului nostru.

    într’o vreme ca a noastră de ma-
terialism sălbatec în mijlocul societății '
și de înflorire a științei oficiale repre-
zentată de atâtea «glorii naționale» nu
e de mirare că există reprezentanții
științei, in lipsa științei adevărate.

              Alexandru P. Arbore;.

— 933 —


      Jubileul unei reviste de științA
popularizată. Câți din preoții și În-
vățătorii români din Ardeal cunosc
•‘Ziarul științelor populare și al călă-
toriilor» ? De sigur foarte puțini — și
e păcat, fiindcă așă cum se prezintă
•acuma merită să fie cunoscut în cer-
curi cât mai largi în satele noastre.
Se împlinesc 25 (douăzeci și cinci!)
•de ani de când apare. Ne-o spune un
«număr festiv», apărut în 29-Noem-
vrie 1921.

      Numărul acesta festiv numără înjtre
-colaboratori pe d-nii: N. lorga, 1. Si-
mionescu, Const. Moisil, Radu D. Ro-
setti — nume, cari sunt cunoscute și
în Ardeal, și cari ne garantează se-
riozitatea publicației. Revista apare în
-editura jurnalului “Universul». Numele
revistei e — nu-i vorbă — prea lung
și nu poate fi reținut de cetitori- așă
•de ușor, precum ar fi bunăoară “Că-
lătorul», cum însăși revista mărturi-
sește că e numită publicația din partea
unora. (De aceea s’a hotărât, d. e., și'
«Journal de l’Universite des Annales»,
după ani de zile de apariție, să-și
spună — simplu — «Conferencia»).

      Directorul «Universului» și al
«Ziarului științelor populare și al că-
• lătoriilor», dl Stelian Popescu, intro-
duce numărul cu un articol ocazional,
dând tributul de recunoștință memo-
riei fondatorilor «Ziarului» Cazzavilan
și Victor Anestin. «Orizonturi nouă
se deschid» astăzi revistei, declară di-
rectorul ei actual și ca să i Ie lărgim
avem și noi datorința, cei din Ardeal.
Directorul școlii de comerț Nr. 2, dl
Dimitrie Dimiu, care este redactor in-
tern, referează despre epocile diferite
ale revistei și constată că acum mini-
sterul de instrucție a recunoscut re-
vista ca “lectură autorizată în căzărmi
și în fabrici și în societățile de lectură».

      Dl lorga scrie un articol despre
Roma de astăzi, descriindu-ne festivi-


tățile pentru «eroul necunoscut», in
întreagă Italia. Dl prof. dela Iași I.

. Simionescu, căruia publicul nostru va
trebui să-i dea tot mai multă atenție,
ne vorbește despre cum a găsit o lume
africană pe pământurile României —
prin ținutul Tutovei de astăzi și în
sudul Basarabiei: rămășițe de oase de
elefanți Dinotherium și mastodonți,
rinoceri și tapiri, căprioare și momițe,
etc. — firește, animale de acum câteva
«sute de mii de ani»! Prof. la școala
politehnică din București, Ștefănescu-
Radu, scrie despre «electrificarea»
energiilor din natură — întovărășind
articolul cu 4 ilustrațiuni. Prof. Const.
Moisil, ne amintește descrierile de că-
lătorie ale Prințului de Ligne prin
1788, în Moldova, citând pasagii despre
boierii și boerițele fanariote. Radu D.
Rosetti ne povestește într’un ton hazliu
cum a străbătut cu «sidecar»-ul, o mo-
tocicletă, «Ardealul», pe la Cic-Sereda
și Tușnad. Ud domn advocat (N.
Alexandrescu) ne descrie groaza în-
durată în decursul răsboiului, când a
străbătut Marea Nordului, torpedat
fiind vaporul cu care călătorea. Un
submarin german a făcut să se cu-
funde in vre-o 20 de minute vaporul
«Oslo». Descrieri de pe vapor, apoi-
despre microfoanele engleze, camu-
flarea submarinelor germane, petre-
cerea de pe insulele Șetlande, până
să ajungă in Anglia.

     Mai sunt și alte articole, .despre
Atena modernă, despre sociologie,
despre teosofie — fotografii (a căror
reproducere însă lasă de dorit, în
urma hârtiei) și «felurite». 16 pagini
pentru 1 leu!

     Dacă va urmă să aducă material
tot atât de interesant — revista aceasta
va trebui să fie abonată, împreună cu
“Orizontul» și cu “Studiile științifice»
ale dlui Todica, de bibliotecile și de
sălile noastre de lectură.

934


    Urăm vieață lungă organului ace*
stuia de publicitate la Intrarea sa în
anul al 26-lea de existență. (Redacția
și administrația: București, Strada


Brezoianu, Nr. 11. — Abonamentul:
pe un an 52 de lei. Apare săptă*
mâna!).                H ₚ ₚ


Reviste

    Deutsche politische Hefte aus
Grossrumănien. (An. I Nr. 2 Septem-
vrie) care apare la Sibiiu, dă o fru-
moasă caracterizare despre acela care
a fost Aurel Popovici, iscălită de Dl
Lutz Korodi. Acest frumos «caracter
politic» a jucat un mare rol în'politica
Românilor de peste munți, împunân-
du-se prin o clară viziune a situațiunii
politice de acolo, și prin o neprege-
tată luptă de fiecare clipă pentru a-șl
urmări aceste idei. Datorită acestor
lucruri Aurel Popovici ajunsese să fie
considerat de către factorii politici din
Austria și chiar din Germania ca unul
din conducătorii politici ai Românilor,
de o foarte mare greutate.

    Ni se dau în acest articol și câteva
amintiri despre încercările pe cari le-a
făcut Aurel Popovici ca să poată ajunge
până la Kaiserul german pentru a-i
puteă împărtăși vederile lui în privința
politicei generale, lucru care a fost
zădărnicit de către cancelarul de pe
atunci Bethmann Hollvag, —și despre
întrevederea pe care acelaș a avut-o
cu cancelarul german și cu Friedrich
Naumann, plăsmuitorul acelei fai-
moase «Mittel-Europa».

    Autorul acestui articol, Dl Lutz
Korodi, împreună cu Aurel Popovici
și cu alții au luat parte la tratativele
cari s’au dus la Montreux, unde se
găsiâ și Titu Maiorescu, împreună cu
reprezentanții Imperului german pentru
a atrage pe Români de partea Pute-
rilor Centrale. Nu s’a putut ajunge la
nici o învoială pentrucă Aurel Popo-


străine.

viei, se încredințase din tratativele cari
s’au purtat acolo, că Tissa nu voia cu
nici un preț ca Românii să fie de partea
Puterilor Centrale «fiindcă el voia să
aibă asigurată pentru totdeauna cea
mai deplină libertate de acțiune față
de românimea din Ungaria și Tran-
silvania». — Alex. P. Arbore.

     Cum a salutat pe ascultătorii
săi conducătorul celei dintâi „școli
poporale superioare** săsești, din
Cisnădie (1. Sibiiu).

     E bine să ia la cunoștință și ce-
titorul român activitatea culturală a
concetățenilor săi sași, la sate, de
aceea traducem părțile marcante ale
vorbirii dlui Gottlieb Brandsch, publi-
cate în •.Siebenburgisch-Deutsch.es Ta-
geblatt» (13 Noemvrie 1921), sub tit-
lul; «Ce vrea școala poporală superi-^
oarăî* «Ne aflăm la începutul primu-
lui an de curs poporal superior (uni-
versitate poporală) în Cisnădie. Vreau
să vă dau, tinerilor și flăcăilor, o co-
moară pentru suflet și pentru inimă,
din care să vă puteți adăpâ vieața
voastră întreagă. Sub conducerea ei
să vă înviorați sufletul la isvorul spi-
ritului german, să vă recreiați la pro- •
dusele de astăzi ale poeziei germane,
ale cântecului... eroii... să vă apară
vii înaintea voastră și să vă spună că
sunteți sânge din sângele lor și^uflu
did suflul lor. Vrea să vă dea pu-
tința să aruncați o privire în largurile
nemăsurate ale universului, în minu-
nile și ghiciturile naturii, în adâncurile

935


religiunii lui Isus, dar să vă deschidă
totodată ochii și pentru frumusețea
patriei noastre mai restrânse, Tran-
silvania, pentru carafteristicele firei
săsești, cum se arată ea în limbă și
in port, în tradiții și în obiceiuri.

     Să ajungeți, lucrând împreună cu
mintea, făcând gimnastică, jucându-vă
și petrecându-vă în societate, ca să
fiți camarazi și prieteni pentru vieața
voastră întreagă, și astfel să crească
din școala aceasta poporală superioară
o societate, fără de statute și fără de
adunări de ale societății, cu temelii
numai pe aceleași convingeri ale voa-
stre, o legătură tainică a celor mai
credincioși din poporul nostru.

     Școala aceasta vrea să vă învețe
să gândiți, să stați pe picioarele voa-
stre proprii, ca să fiți în stare să ce-
tiți o gazetă, o carte, să puteți ascultă
o vorbire într’o adunare și să vă croiți
voi de voi părerile voastre. .Vrea să
vă învețe și să vorbiți, ca să aveți pu-
tința să vă exprimați gândurile lim-
pe'de și pe înțeles, fiindcă cele mai
frumoase și măi minunate gânduri nu
folosesc comunității (complexului),
dacă nu jvi-le puteți exprimă cu cla-
ritate. Convingerile independente și
o dicțiune clară să vă fie arme, cari
să vă ajute să vă afirmați în lupta zil-
nică a vieții, nu numai împotriva fe-
luritelor atacuri ale diregătoriilor sau
ale singuraticilor asupra dreptului și
posesiunii voastre, ci și împotriva a
fel de fel de vorbării goale, cari vă
ating ce aveți voi ca vieață lăuntrică,
ca suflet săsesc, cu credința și cin-
stea sa.

     Astfel de comoară și astfel de
arme vrea eă vă ofere școala popo-
rală superioară, pentrucă să ajungeți


oameni fericiți, veseli și tari, dar toto-
dată și membri valoroși, gata. deja .
sări într’ajutor, ai comunității noastre
poporale.

     Să cunoașteți de ce are trebuință
poporul nostru, cum 'i-se poate ajută,
ca poporul nostru să se poată răzimă
odată în prima linie pe voi.

     Aceasta este ținta școalei popo-
rale superioare: să crească. oameni
plini de dragoste de vieață, indepen-
denți, cu simțeminte naționale adevă- .
rate. Ea nu dă nici un testimoniu, nu>
vă împrumută nici un atestat de ca-
pacitate pentru un post sau pentru o
carieră oareșcare; nădăjduește însă că
voi înșivă-i veți da atestatul mai târziu,
cu vieața și activitatea voastră, că v’a
oferit putința să umpleți ca oameni
întregi locul vostru in lume, adecă în
comuna voastră și în comunitatea noa-
stră, ca neam.

     Ni se spune: avem lucruri mult
mai grabnice de îndeplinit decât ca
să întemeiem școli poporale superi-
oare, școala noastră poporală, biserica
noastră, pământul nostru sunt în pri-
mejdie. La acestea răspund: nu există
o problemă mai urgentă decât cre-
șterea tineretului nostru spre o dra-
goste de vieață și de activitate și spre .
o concepție de vieață ridicată. Nu in-
stituțiile culturale, nici pământul sunt
în stare să mențină poporul nostru, ci
numai spiritul care domnește în el,
spiritul cel adevărat. Se vorbește așă
de mult de năcazurile economice, în
cari ne aflăm, și cari au să mai vină.
Răspund: năcazul (mizeria) nostru cel
mai mare e că ducem lipsă de o vrere
tare și de o încredere plină de cre-
dință. Școala poporală superioară ar
vrea să ajungă o școală a voinții și
a credinții».                H. P. P.

-           • 1


                                 — 936 —
                                                                              ■ w


Dela „ Asociațiune


     A. S. R. Principele moștenitor
Carol și „Asociațiunea*. în 13 Aug.
a. c. la orele 6 d. a., reprezentanții
«Asociațiunei», dimpreună cu autori-
tățile locale, au avut fericirea de a
primi în sala de solemnități a institu-
țiunei noastre pe A. S. R. Principele
moștenitor Carol cu echipa de cerce-
tași din tabăra dela Sibiiu. Cu acest
prilej președintele «Asociațiunei», dl
A. Bârseanu a adresat A. S. R. un
salut omagial rugându-1 să fie spriji-
nitorul însoțirei noastre în opera de
cultură ce o îndeplinește pentru îna-
intarea neamului.


     La acest salut a răspuns A. S. R.,
asigurând «Asociațiunea» de toată
bunăvoința și sprijinul său. — După
acestea A. S. R. și cercetașii au cer-
cetat muzeul și biblioteca noastră cen-
trală. Cercetașilor li s’au dăruit 800
exemplare din broșurile mai none
editate de «Asociațiune».

*

     Oaspeții italieni la „Asocia-
țiune*. Marți în 27 Sept. a. c. au
sosit în Sibiiu o grupă de 100 escur-
sioniști italieni, între cari profesori,
rnagistrați, industriași, scriitori, repre-
zentanți ai pressei șijiudenți univer-
sitari sub conducerea d-lui prof. univ.
Artiolli. — Comitetul central al «Aso-
ciațiunii» a primit pe frații italieni la
gară și în sala de solemnități a noa-
stră, unde dl președinte A. Bârseanu
i-a salutat în italienește. După aceea
oaspeții au vizitat muzeul și biblioteca
noastră centrată, catedrala, muzeul
Bruckenthal din loc etc.

     Totodată biuroul «Asociațiunii» a
încredințat pe directorul său artistic
•dl N. Băilă să aranjeze un festival în
•onoarea Oaspeților în teatrul orășenesc,


la orele 5*/ₐ d. a. Cu acest prilej se-
cretarul nostru literar a dovedit, într’o
scurtă conferință italiană, legăturile
indestructibile ce le avem noi Românii
cu occidentul latin și în special cu
Roma. Corul din Săliște, adus anume
pentru ocaziunea aceasta, a executat
apoi mai. multe cântări cu o admira-
bilă precisiune. O grupă de eleve
dela liceul de fete din loc în costume
naționale au jucat mai multe jocuri,
iar niște tineri, iarăș în costum na-
țional, au jucat călușerul. Niște elevi
dela școala evanghelică din loc încă
au executat un joc istoric tradițional


săsesc. Festivalul s’a încheiat cu un
tablou ce reprezenta unirea italiano-
română. Ca amintire li-s’au dat escur-
sioniștilor italieni mai multe vederi
din Sibiiu, apoi câteva exemplare din
Nr. 9 al revistei «Transilvania», în-
chinat memoriei marelui poet Dante
Alighieri, pentru a răspunde delicatei
lor atențiuni, cu care ne-au gratificat
35 cărți despre Italia și Italieni pe
seama bibliotecei noastre centrale, și
pentru a le dovedi că și noi ne-am
cugetat la poetul serbătorit al Italiei
cu ocaziunea sexcentenarului morții
sale.

* \

     Adunarea generală ordinară a
'■Asociațiunii pentru literatura română
și cultura poporului româlt*, ținută la
Sighetul Marmațlei, în zilele de 28 și
29 August 1921.

     In zilele de 28 și 29 August «Aso-
ciațiunea pentru literatura română și
cultura poporului român» din Tran-
silvania și-a ținut adunarea generală
ordinară de anul acesta la Sighetul
Marmației.

     Din cauza greutăților de transport
n’a putut participa atâta public cât ar

— 937


fi dorit să vadă și să cunoască aceste
minunate locuri ale celor mai vechi
și glorioase părți ale românismului.
Cu toate acestea a domnit o vie și
prietenoasă atmosferă printre membrii
și participanții acestei adunări ceia
ce a arătat și de data aceasta cât de
folositoaie și necesare sunt asemenea
adunări pentru cunoașterea Țării,
pentru înfrățirea și cunoașterea reci-
procă acelora cari participă la ele
.și mâi cu seamă pentru răspândirea
culturii și a nădejdii de mai bine
până și in cele mai întunecate și orop-
site regiuni ale neamului nostru.

     Din partea comitetului central au
fost de față la această adunare, d^nii
Andreiu Bârseanu, președintele «Aso-
ciațiunei», Elie Dăianu, loan Lupaș și
Gh. Preda membrii, iar dintre des-
părțămintele «Asociațiunii» au fost re-
prezentate: Desp. Baia-Mare, Blaj,
Cluj, Hașfălău, Jibou, Lăpușul-ungu-
fesc, Năsăud,„Vișeu—Iza.

     Afară de aceștia au fost de față
numeroși intelectuali, membri ai «Aso-
ciațiunii», din despărțămintele Sătmar,
Sighetul Marmației, etc., mulți țărani -
și țărance, tineret dela școalele din
localitate și reprezentanți ai presei.

     O deosebită plăcere a produs
printre membrii adunării prezența
celor doi distinși oaspeți: d-nii IT. A.
Craigie, profesor la universitatea din
Oxford și Dr. A. R. Wright, vice-
președintele societății «Folkh-Lore»
din Anglia, profesor de antropologie
și folkioristică.

     După oficiarea serviciului religios,
s’a deschis această adunare, in sala
Palatului cultural din localitate, prin
frumoasa vorbjre a Președintelui, pe
care o publicăm în pită parte a acestei
reviste.

     Dl Dr. Oh. Preda salută în limba
franceză pe profesorii englezi, cari
nu venit dintr’o țară îndepărtată pen-


tru, a cunoaște poporul român, și dă
expresiune dorinței, că legăturile din-
tre poporul nostru și cel englez vor
fi d>n cele mai strânse în viitor.

     D-nii Craigie și Wright salută, în
limba engleză, «Asociațiunea» noastră
prin cele două cuvântări pe cari le
publicăm în cuprinsul revistei, insis-
tând mai cu seamă asupra necesității
de a strânge prețiosul material istoric,
relativ la obiceiurile, credințele, bas-
mele, cântecele și descântecele po-
porului românesc, dând prin aceasta
cea mai prețioasă contribuție la re-
constituirea istoriei trecutnlui uman..

     Dl Wright a oferit suma de
10,000 Lei „Institutului pentru stu-
diul Europei sud-orientalef' întemeiat
la București de dl N. lorga, tn scopul
ca să se sprijine, cu aceasta modestă
sumă, colecționarea folklorului din
România. D-sa citește următoarea
adresă din partea prezidentului socie-
tății Folklor:

     «The president of The Folk-Lore
Society greets the president of The
Cultural Association of Traasilvania
and commends to him the bearer,
Vice-President A. R. Wright. The So-
ciety would greatly appreciate the
communication of information concer-
ning' the folklore of Roumania.

W. ,H. R. Rivers,
prezident

     «Președintele Societății de Folk-
lor salută pe președintele «Asociațiunii
pentru cultura Românilor din Tran-
silvania» si-i recomandă pe aducătorul
acesteia, vice-președ. Ă. R. Wright.

     «Societea va prețui mult comuni-
carea de informații referitoare la folk-
lorul din România».

         (Semnat): W. H. R. Rivas,

• președinte.

     Ambele cuvântări ținute de cei ''
doi profesori, au fost tălmăcite publi-


                               10

— 938 —


  cului în românește de dl profesor
universitar V. Bogrea.,

      Dl profesor I. Lupaș răspunde
celor doi oaspeți mulțumindu-le pen-
tru deosebita atenție și interesul ce
l-au avut față de poporul nostru par-
ticipând la această adunare.

      Se expediază apoi câte-va tele-
grame: M. S. Regelui și Familiei re-
gale, d-lor N. lorga, general Traian _
Moșoiu, Vasile Stroescu și Colonel I.
Manokscu, prezidentul societății Ca-
selor naționale.

      M. S. Regelui s’a expediat urmă-
toarea. telegramă:

      «întruniți în adunarea generală în
Sighetul Marmației, aducem omagiile
noastre, de neclintită credință, dra-
goste șî cel mai profund devotament
față de M. Voastră, desrobitorul ace-
stor părți frumoase ale Daciei stră-
bune, protectorul științelor, artelor și
progresului în toate cele bune și no-
bile, prezidentul de onoare al însoțirii
noastre culturale.

     Trăiască Maj. Voastră, trăiască
M. S. Regina, trăiască mult iubita noa-
stră Dinastie».

Andreiu Bârseanu,
prezidentul „Asociațiunii".

     După aceia se citesc următoarele
telegrame sosite din partea d-lor N.
lorga, Marin Stefănescu, profesor uni-
versitar Cluj, general Traian Moșoiu,
din partea episcopatului bisericei or-
todoxe române din mitropolia Ardea-
lului prin P. S.. Dr. Nicolae Bălan,
mitropolit Sibiiu, loan Papp, episcop
Arad, Dr. Traian Badescu, episcop
Caransebeș și Roman Ciorogariu, epis-
cop Oradea-Mare; P. S. S. Dr. Iuliu
Hossu, episcop gr.-cat. al diecezei de
Gherla, Dr. Teodor Mihali, Societatea
«Cele trei Crișuri» Oradea-Mare, Reu-
niunea română de agricultură din
județul Sibiiu, Asociațiunea comer-
cianților români din Sibiiu, Senatorii


V. Or. Borgovan și Dr. Mălai, București,.
și despărțămintele «Asociațiunii» din>_
Blaj' Brașov, Năsăud, Tg.-Mureș, Sa-
lonta-Mare, Șimleu, Ciachi-Oârbău.

     După ce se prezintă raportul ge-
neral al comitetului central, secretarul
administrativ dl R. Simu, citește un
raport special asupra donațiunii de
Lei 10,000, făcută de dl Nicolae N.
Simian, originar din Săliște, proprietar ■
în Râmnicul-Vâlcea, cu destinațiunea ;
de a se înființa din această sumă,’
întru amintirea fiului său Valeriu, j
mort în refugiul din Moldova, o bi-
bliotecă regională a <■ Asociațiunii* în ’
orașul Sighet.

     Se procedează apoi la alegerea■
comisiunilor prevăzute în ordinea de
zi a adunării.

     In ziua de 29 August se citesc
rapoartele acestor comisiuni. între ,
altele, 'se insistă ca toate societățile Jg
culturale românești să colaboreze îh- j|
tr’un mod armonic pentru a se evita J|
pulverizarea energiilor, astăzi mai ales
când se cere o cât mai solidară con-
lucrare cu deosebire în direcțiunea <3
culturală.

, Se hotărește ca Prea Cuvioșia Sa -1
Metodiu Zavoral, abatele mănăstirii- .3
Strahov din Praga să fie proclamat 3
membru de onoare al «Asociațiunii», . J
pentru prietenia dovedită în timpuri
grele.

     D-nul profesor I. Lupaș propune'
ca amintirea celor 50 de ani dela
moartea lui. Avram lancu, să nu se .
facă în Septemvrie 1922, cum s’a pro-
iectat, ci în anul 1924 când se împli- j|
nesc 100 de ani dela nașterea lui.

     Raportorul comisiunei pentru de- .3
cernarea premiilor pe seama expo- : y
zanților și conductului etnografic, de
Alexandru Lupeanu, profesor la Blaj, .’.S
face următoarele propuneri pentrji 3
premiare: -










939 —


      1.      Mențiune onorifică și premiul
I comunei Borșa, pentru felul cum a
înfățișat toate laturile de manifestare
ale vieții unui sat, ca port, car de vâ-
nătoare, joc de flăcăi, colac de cununie,
moșnegi, șezătoare, cercetași,'mineri,
și evocarea figurii istorice a eroului
Popa Șandru Lupu, zdrobitor de Tă-
tari la 1717;

      2.      Premiul II comuriei Sârbi, pen-
tru cel mai tipic port maramureșan;

      3.      Premiul III comunei Vad, pen-
tru scene de industrie și îndeletniciri
agricole;

      4.      Premiul IV comunei Bârsana,
pentru procesiune religioasă.

      Să se acorde diplome de recu-
noștință din partea «Asociațiunii» ur-
mătorilor expozanți: d-nei Iustina Dr.
Mihalyi, pentru obiecte de industrie
casnică și obiecte istorice; d-nei Elena
Bârlea, preoteasă în Sighet, pentru
industrie casnică; d-lui Artemiu An-
derco, preot în Jeud, pentru industrie
casnică țărănească și monete vechi;
bisericii gr.-cat. din Petrova, pentru
cărți vechi; d-lui V. Dunca, preot
Cuhea, pentru covoare țărănești; d-nei
Cornelia Orosan, învățătoare în Bâr-
sana, pentru industria casnică; d-nei
văd. Ilinca Drăguș, pentru covoare bă-
trâne; d-lui Vasile Hodor din Bârseana.

      In ședința festivă a secțiilor știin-
țifice-literare ale Asociațiunii din 29
August dl I. Lupaș, membru al sec-
țiunii istorice, trece în revistă momen-
tele cele mai însemnate din istoria
Maramureșului, insistând în special
asupra legăturilor lui cu Principatul
Moldovei și cu mișcarea husifă, în
urma căreia s’au ivit cele dintâi scrieri
românești.

      Dl V. Bogrea, profesor la univer-
sitatea din Clfij, vorbește într’o ad-
mirabilă conferință despre contribuția
Ardealului la păstrarea latinității, re-
levând meritele școalei latiniste și le-


găturile din trecut cu surorile latine,
în special cu Roma.

      Dl Vasile Filipciuc, primpretor în
Vișeu, ne dă, într’o conferință, icoana
etnografică, culturală și economică a
Maramureșului.                        ¹

      Astfel se încheie ședința festivă
a secțiilor științifice-lif erare, și cu
aceasta adunarea generală ordinară a
«Asociațiunii». Seara concert cu con-
cursul societății muzicale din loc, pre-
cum și reprezentație teatrală.

      Despărțămintele „Asociațiunei**.
Despărțământul Almaș al •‘Asociațiu-
nei» s’a reorganizat, Înscriind 8 membri
pe vieață și 38 activi, dela cari, după
reținerea părții cuvenite despărțămân-
tului, s’a transmis cassei noastre cen-
trale 689 lei, membri pe vieață având
să achite restul de taxă în rate. —
Harnicul despărțământ Aiud de sub
conducerea d-lui Dr. Emil Pop, a
înființat cu ecaziunea adunării sale
cercuale ținută în Teiuș lalO Octom-
vrie 1920 Despărțământul Teiuș al
*Asociațiunei*, în fruntea căruia a fost
ales director dl Petru Suciu, paroh
în loc și 4 membri ai comitetului cer-
cual. Despărțământul Aiud luând con-
tact și cu alte organizâții culturale ro-
mânești a început o vie propagandă
culturală românească atât la centru
cât și în sate. In adunarea despărță-
mântului din 2 August a. c. s’a înscris
un frumos număr de membri de toate
categoriile, dela cari s’a încassat suma
de 1054 lei. Sperăm că noul despăr-
țământ Teiuș, care e așezat în unul
din cele mai importante puncte ale
țerei, dându-și seama de situație și
luând exemplu dela despărțământul
vecin, din care s’a desfăcut, va des-
voltă o activitate culturală demnă! de
, numele lui. — D-l primpretore Fildan
din Beliu ne anunță telegrafic că.
«Clubul român» din Beliu a decretat


                               10*

940


în ședința sa din 30 August a. c. si
fusioneze cu desp. Beliu al «Asocia-
țiunei». Așteptăm actele de constituire
ale noului despărțământ. — Asemenea
așteptăm actele de constituire al re-
organizatului desp. Lăpușul-unguresc,
care și-a ales nou director în per-
soana d-nului protopresbiter'Zaharie
Mânu și a decis crearea unui nou
despărțământ. — In Copalnic-Mdnă-
ștur, județul Solnoc-Dobâca, încă s’a
constituit, la 1/14 August un nou des-
părțământ, fiind această comună cen-
trul plasei administrative de -acelaș
nume și având 20 comune pe teritorul
ei. S’au înscris 2 membri fondatori,
3 pe vieață și 12 activi. Director al
despărțământului a fost ales dl Ni-
colae Avram, protopop în localitate.
Cu organizarea agenturilor «Asocia-
țiunei» în singuraticele comune au
fost încredințați preoții și învățătorii
locali. — Despărțământul Dicio-Sân-
Mărtin ținându-și adunarea cercuală
la 28 August ă. c. a ales director pe
d-nul Simeon Moldav an, protopop, a
ales și comitetul cercual și a ținut și
2 conferințe. A înscris apoi 6 membri
pe vieață, 56 activi și 291 ajutători,
încasșând suma de 1371 lei. — Direc-
torul despărțământului Dobra In ra-
portul din 2 Iulie a. c. încunoștiințează
că mână in mână cu preoții grupați
în <Asociația clerului» au ținut mai
multe prelegeri și conferințe populare.
Astfel dl director a vorbit: Despre
«Asociațiune»; Despre casele cultu-
rale; Despre bibliotecile poporale;
Despre obiceiurile rele încuibate în
poporul nostru; Despre începutul nea-
mului românesc; Despre România-Mare
șk. datoria noastră de a ne consolida
țara. Preotul Emanuil Șuiagă: Despre
concubinat și urmările lui; Sfaturi
igienice. Preotul Aurelian Oprean:
Despre școală și învățătură; Despre
frumusețea și însemnătatea portului


național. Învățătorul Vasile Șerban;
Despre datoria părinților de a cola- ■
bora cu Învățătorii la educarea co- S

' piilor. Averea despărțământului este >
un schiopticon și în numărar 208 lei. \
La cassa noastră centrală se transpun' '
227 Iei. — Directorul desp. Făgăraș,
dl N Borza ne trimite procesul verbal
al adunării cercuale a despărțămân-Ja
tului ținută în Beclean la 12 Iulie a. 1
c. După predica părintelui protopop |
Borza despre însemnătatea zilei a 3
vorbit poporului d-1 profesor D. Ma- 3
coveiu despre lupta pentru existență. |
S’au înscris 2 membri fondatori, 96 j
activi și 13 ajutători. Cassei centrale 'î
se trimit 726 lei, reținându-se și pentru 1
despărțământ 493 lei. Un frumos nu-
măr de membri ai «Asociațiune!» a
înscris și dl primpretore Tulbure din
Făgăraș. S’au distribuit apoi mamelor,
care au avut copiii cei mai bine în-
grijiți 7 premii de câte 15 lei și 26
premii de câte 5 lei. Adunarea cer- JB
cuală viitoare se va ținea în Voivo-
denii-mari. Despărțământul cere 50
exemplare din Calendarul «Asocia-
țiunei» pe 1921, precum și alte cărți -TaaM
pentru completarea bibliotecilor popo- ■’fH
rale. Calendarele și cărțile cerute se
vor trimite, penkuca harnicul despăr- :B|
țământ să-și poată continuă activitatea,
dând astfel, prin fapte, desmințirea 31
cea mai categorică calomniatorilor și
bârfitorilor de delătiiri. — Dl protopop
din Lupeni Nicolae Zugrav înaintează 33
procesul verbal al adunării cercuale a W
despărțământului Jiu, ținută în 7 Au-. Sg
gust a. c. împreună cu consemnarea J!
membrilor și un raport din partea -:-s|
dânsului. In adunare s’au înscris 2 j
membri fundatori, 8 pe vieață și 44       1

activi, încassându-se suma de 2840 lei |
ce are să se transpună cassei centrale. ' 3
Nou director al despărțământului a ,â
fost ales dl losif lancu, inspector ge-   3

neral de mine în Petroșeni. Totodată      a

941 —


s’au ales și ceilalți membri ai comi-
tetului cercual. S’a hotărît începerea
unei vii propagande culturale în aceste
centre miniere. In acest scop se cere
din centru la un timp, ce-1 vor fixă ei,
un conferențiar care să trateze despre
chestiuni sociale fără de culorit politic.
La adunare a participat și dl maior
Constantin Zagoriț, comandantul gar-
nizoanei Lupeni, care se interesează
mult de chestiunile noastre culturale
și s’a înscris membru pe vieață al «Aso-
ciațiunei». — Dl director al despărță-
mântului Caransebeș al, «Asociațiunei»
Andreiu Qhidiu, care avânduțun mare
număr de calendare ale «Asociațiunei»
pe 1921, trimițând și costul lor în suma
de 743 lei, cere lista membrilor din
despărțământ, în scopul reorganizărei
lui, deoarece fostul secretar al desp.
a decedat și nu se găsesc actele ne-
cesare nicăiri. Sperăm că Sfinția Sa
părintele Qhidiu va ști da vieață nouă
nu numai despărțământului Caranse-
beș, ci va creă și despărțăminte none,
fiind actualul despărțământ Caransebeș
mult prea vast, decât să poată fi ad-
ministrat dupăcum se cuvine. — Dl
luliuCăpâlneanu, preot în Vereșmort
raportează că a reorganizat despărță-
mântul Măhaciu al «Asociațiunei» în
adunarea ținută la 17 Iulie a. c. în
Vințul de sus. D-Sa a fost ales director
al despărțământului. Adunarea a ho-
tărît ca despărțământul pe viitor să
se numiască Vințul de sus, după nu-
mele localității care e și centrul plasei.
S’au înscris: 1 membru pe vieață, 12
membri activi și s’a făcut un plan de
acțiune culturală. Până acum s’au ținut
prelegeri și conferințe in 10 comune.
Se cer cărți pentru întemeiere de bi-
blioteci. Se vor trimite. — S’a recon-
stituit și despărțământul Ludoș la 9
August 1921, fiind reales director dl
Enea Pop Bota, protopop. S’au în-
cassat taxe dela membri noi și vechi


130 lei. — Dl director al despărțămân~ '
tutui Mociu scrie că la 10 Iulie 1921
cu ocaziunea adunărei cercuale dl pro-
fesor din Blaj Alexandru Lupeanu-
Melin a ținut poporului adunat in mare
număr o foarte frumoasă cuvântare
asupra economiei raționale la alte po-
poare. Tot cu această ocaziune s’a
decis desfacerea despărțământului în
două, după cele două plase admini-
strative din care se compune. — Dl
director al despărțământului Sălciua,
Vasile Oan, protopop, trimite procesul
verbal al adunărei cercuale ținute in
comuna Ponor la 2 August 1921. In
cuvântul său de deschidere dl director
a comemorat pe Tudor Vladimirescu.
Dl P. Sabău a vorbit despre «Cre-
dința a te-a mântuit Române!» Dl di-'
rector apoi despre feliul de a-și păstră
poporul sănătatea prin ținerea porun-
cilor bisericești. Vasile Șpan: Sfaturi
economice, în deosebi despre între-
buințarea gunoiului de animale. Dela
membri s’au incassat taxe în sumă de
240 lei. Cassierul și un membru din
comitet sunt însărcinați să încasseze
taxele restante. Despărțământul are
cor propriu. S’au luat măsuri pentru
reactivarea agenturilor și înființarea
cooperativelor sătești. Adunarea vii-
toare se va ținea în Vidolm. Pentru
prelegeri poporale se preliminează
suma de 100 lei și se cer dela cen-
tru 500 lei pentru propagandă cultu-
rală și economică. Iu mod excep-
țional se încuviințează trimiterea ace-
stei sume dela centru, precum și a
unor cărți pentru înjghebarea de mici
biblioteci sătești. — Dl Dr. Moise Co-
șin, advocat in Salonta-mare, dele-'
gatul comitetului nostru central pen-
tru organizarea despărțământului Sa-
lonta ne trimite procesul verbal al
adunării ținute în 26 August a. c. S’au
înscris 3 membri fondatori, 3 pe vi-
eață și 10 activi dela cari s’au incassat

— 942 —


1900 lei, depuși într’un libel la «Biho-
reana» din Orade. — Desp. Sătmar
ne scrie că în curând va înainta ra-
port despre activitatea sa, despre în-
scrierea de membri, despre felul cum
s’au chivernisit cele 30 biblioteci po-
porale donate de «Asociațiune» etc.
Așteptăm atest document grăitor des-
pre activitatea harnicului despărțământ.
— Dl director al despărțământului Se-
.beșul-săsesc Sergiu Medean, protopop,
ne trimite procesul verbal al adunării
cercuale ținute la 2 August 1921 tn
Săsciori. Cu această ocazitine s’au
ținut următoarele conferințe: Preotul •
V. Oana despre socialism, socialismul
român și bolșevism; Dr, S. Vulcu
despre foloasele cooperativelor să-
tești; Preot C. Oancea despre rătăci-
rile sectare și naționale. S’au înscris ț
membri numeroși, incassându-se taxe
în sumă de 4292 lei, din care s’a trans-
pus cassei noastre centrale suma de
3046 lei. Precum arată faptele, acesta
e unul din despărțămintele cele mai
active ale Asociației. Privitor la do-
rința exprimată de a iniția Asociația^
și în Sebeș edificarea unei Case Na-
ționale, comitetul central declară că
se va ținea în evidență și se" va sa-
tisface după posibilitate. — Despărță-
mântul Șimleul-SUvaniei mai nou a
înscris 8 membri activi din comuna
Bobota și 11 din comuna Hidig. —
Dl director, al desp. Teaca, protopop
Vasile Podoabă cere bilete dela loterie
pentru desfacere cu ocaziunea adu-
nărei cercuale convocate pe ziua de
12 Octomvrie a, c. Biletele cerute
i s’au trimis. —Dl Dănilă Sas, di-
rectorul desp. Cohalm trimite procesul
verbal referitor la constituirea agen*
"turei Homorod al «Asociațiunei». S’au
înscris 18 membri activi și 12 aju-
tători, incassâhdu-se 220 Iei, depuși
la «Cetatea» din Cohalm. S’au ținut
mai multe prelegeri și conferințe. Pen-


tru înlesnirea activității culturale a
despărțământului se yor trimite și un ‘
număr oarecare de cărți. — Asemenea
cere și desp. Ciachi-Qârbău 14 bi- ’
blioteci poporale. Se acordă. — Dl ;
G. Vasile din Merișor, plasa Seini, '
jud. Sătmar, trimite procesul verbal
al adunării de constituire a acestei
agenturi a Asociației care a înscris 9 |
membri activi și 10 ajutători. Agen- a
tura a primit o bibliotecă a «Asocia- |
țiunei» prin P. S. Sa episcopul luliu 1
Hossu al Gherlei. — Dl Dr. Iosif Pop, 3
primpretorele plasei Huedin trans- 1
pune cassei noastre centrale taxe de 1
membri pe vieață dela 44 comune în 4
sumă de 8800 lei, taxe de membri j
fondatori dela 2 comune 800 lei, în     A

total 9600 lei. Dacă am avea mulți
funcționari oameni de inimă și cu con-
cepțiile superioare ale dlui Pop, am
puteă face tot ce se așteaptă dela noi
sub raport cultural. — Uzinele de fer &
și domeniile din Reșița, societate ano- 3
nimă ne roagă să înscriem între mem- Șa
bri fondatori ai «Asociațiunei» și între -jă
fondatorii Casei Naționale centrale ur*
mătoarele organizațiuni ale lor: 1. Di- ' ]
recțiunea generală a societății ano- -Jj
nime «Uzinile de fier și domeniile din -S
Reșița». 2. Direcțiunea atelierelor me- ®
canice ale societății auonime «Uzinele 3
de fier și domeniile din Reșița». 3. a
Direcțiunea uzinelor metalurgice ale J
societății anonime «Uzinele de fier și ;||
domeniile din Reșița». 4. Direcțiunea   /jl

uzinelor societății anonime «Uzinele fl
de fier și domeniile din Reșița*. 5.
Direcțiunea silvică și domenială a so-
cietății anonime «Uzinele de fier și
domeniile din Reșița». Dl director ge- 3
heral al societății Ing. Victor Blasianu, .3
care până acum a fost membru pe 3
vieață al «Asociațiunei» se roagă să
fie înscris membru fondator. Taxele
în sumă de 7400 lei ni s’au transmis
prin banca «Albina». — Direcțiunea 3

— 943


.desp. Hunedoara transpune consem-
narea membrilor din 6 agenturi, și
anume: din Găvășdia, Vadu Dobrei,
Nadașdia de sus, Sâncrai și Calanul-
tnic incassând 227 lei; din Ohelar
dela 1 membru fondator, 143 activi
și 44 ajutători 737 lei. — Dl Miron
Benchea, preot în Buffalo U. 1. (Ame- -
rica) sdrie că a primit cărțile și di-
plomele trimise. Mâi nou a înscris
-8 membri fondatori 3 pe vieață și 13
activi. A făcut și 3 abonamente la re-
vista noastră <Transilvania», trimițân-
du-ne în cecuri suma de 5060 lei.
Pentruca Sf. Sa să poată desvoltă o
activitate mai intensivă e numit con-
ferențiar propagandist al <Asociațiu-
nei* noastre în America. — Dl in-

giner Drdgan, șeful regiune! silvice
Cluj transpune conspectul despre 19
membri, activi ai subsecției silvice a
«Astrei» dela cari a incassat 190 lei.
- Dl V. Pop, protopop, Bucium, tri-
mite 175 lei taxe de membri. — Desp.
Zărnești 696 lei taâce de membri. —
D-nul Al. Tâmoveanu din Ridul de
Câmpie 408 lei taxe de membri. —
Dl Vasile Ghevrea din Merișor p. u.
•Cicârlău jud. Sătmar trimite 280 lei pen-
tru cărți^poporale. — Dl A. C. Domșa,
canonic Blaj, 500 lei taxă de membru
fondator și abonament la revistă.

     P. S. Sa Episcopul Gherlei Dr. luliu
Hossu prin scrisoarea sa din 10 Au-
gust Nr. 2188 a. c. ne face cunoscut
că cu ocaziunea vizitelor sale cano-
nice din vară a împărțit în comunele
vizitate 38 biblioteci populare din cele
50 “trimise în următoarele comune:
Vama, Bocșa, Negrești, Tur, Bicsad,
Certeze, Moiseni, Trip, Boinești, Târ-
șolt, Lechința, Cămărzana, Prilog,
Călinești, Oherța-mică, Gherța-mare,.
Turț, Bătarci, Comloușa, Tarna-mare,
Bocicău, Valeaseacă, Meghieșul-ăuriu,
Oârbedin, Apa, Someșeni, Potău, Bă-
bășești, liba, Sabișa, Ciocârlău, Bârgău,


Tăuții de jos, Magheriș, Mănăștur, Me-
rișor, Băița și Nistru. Din toate aceste
comune înaintează și procesele ver-
bale despre constituirea agenturilor.
Pretutindeni, ne scrie P. S. Sa,' bi-
bliotecile au fost primite cu mare bu-
curie și călduroasă mulțumită și nu
se îndoiește, că sămânța aruncată va
aduce roade binecuvântate și jertfa
adusă de <Asociațiune> va fi însutit
răsplătită prin cujtura românească ce
va deșteptă în părțile cele mai înde-
părtate ale țerei. — Dl Ier. Dănilă,
directorul desp. Șermașul-mare trimite
procesul verbal despre reorganizarea
acestui despărțământ întâmplată în șe-
dința din 25 Septemvrie a. c. cu care
ocaziune s’au înscris și 18 membri
activi. — Dl director al desp. Hune-
doara, A. Ludu, prezintă procesul ver-
bal al adunării cercuale ținută în 28
August a. c., cu care ocaziune s’au
înscris: 1 piembru pe vieață, 8 membri
activi și 31 ajutători. Dl Dr. Vasile
Hâncu, medicul uzinelor de fier a
ținut cu acest prilej o, conferință de-
spre alcoolism. A fost și o serată etno-
grafică frumoasă cu grupe de câte
20—30 feciori și fete dîn 11 sate exe-
cutând fiecare dansul lor. Comuna
Ohelar a venit cu un cor bine instruat.
Seara a fost și reprezentație teatrală.
— Dl TeofU Dragomir, fost director
al desp. fibdu trimite procesul verbal
al adunării cercuale ținute în Jibău la
18 Sept. a. c. din care se vede starea
depunerilor în favorul <Asociațiunei».
Desp. Jibău are 128 Iei, centrul «Aso-
ciațiunei» 721 lei. In total, deci 850 iei.
Membri Uoui s’au înscris: 2 fondatori
și 21 activi. Dela cei veăhi s’a incassat
170 lei. Dlui T. Dragomir i se aduc
cele mai călduroase mulțumiri pentru
activitatea desvoltată în cadrele «Aso-
ciațiunei» noastre. — Dl Dr. loan
Gkerman, directorul despdrț' Chioar
trimite procesul verbal din 10 Iunie a. c.

944 —


dela Șomcuta-mare. Cu această oca-
ziune s’au înscris: 1 membru fundator
15 pe vieață, 14 activi și 3 ajutători.
Acest barnic despărțământ are două
agenturi bite organizate: Mireșul-mare
și Vălenii Șomcuții. — Desp. Almaș
trimite procesul verbal al ședinței de
constituire ținut la 28 August a. c.
Director e dl Dr. Nitodlm Cristea,
primpretore. Ni se cer cărți și revista
«Transilvania». Cărți pentru începu-
turi de biblioteci îti 20 comune se pot
da; revista însă numai pe lângă abo-
nament fiind hârtia și tiparul atât de
scumpe. — Cerere de cărți ni s’a fă-
cut din nou diti partea desp. Viștea
de jos. A fost satisfăcută. — Dl Q:
Mikoc, președintele agenturei Ruda
desp. Brad a înscris 9 membri activi
și 6 ajutători. — Dl Toma Hățdgan
comerciant in Doboșd ne scrie că ce-
dează teren corespunzător pentru edi-
ficarea unei case naționale. Și până
atunci pune la dispoziția poporului
lipsit de preot și Învățător o sală, unde
să poată ceti cărți folositoare. Aso-
ciația încă trimite dlui Hățăgan o co-
lecție de cărticele de ale sale. — Dir.
desp. Blaj dl Dr. loan Bălan canonic
raportează asupra activității despărță-


mântului gin ,10 Iulie până la 13 No-,
emvrie a. c. S’au ținut prelegeri In 5-
comune și s’au luat măsuri, pentru
desfacerea biletelor dela loteria «Aso-
ciațiunei». Pentru prelegeri populare-
cere suma de 300 lei, care se-șî acordă.
Dl Cornel Buteanu, directorul despărț.
Gârbăti raportează că la 30 Oct. a. c.
despărțământul a ținut adunare în Sur-
duc, unde s’a înființat o agentură a
«Asociațiunei». Cu această ocazie s’au
Înscris o membri pe vieață, 13 activi,
și 61 ajutători. — Despărț: Hațeg și-a
ținnt adunarea de reorganizare la 20 >
Noemvrie a. c. S’au înscris 2 membri
fondatori, 5 pe vieață și 91 activi.
Director s’a reales dl Dr. C. Popescu,
protopop. Desp. îndoi și-a ținut;
adunarea cercuală la 2 Oct. a. c. în
Băișoara. S’au ținut 2 conferințe. A-
cântat corul elevilor. Ș’au înscris: 1
membru pe vieață, 19 activi și 21 aju-
tători. Director s’a ales dl luliu Cudar-
pretor în lara. — Dl Moise Bordoș,
scrie despre dezolatele stărt culturale -
din Birchiș, unde ar trebui să se ia
inițiativa întemeierii unui nou despăr-
țământ ar Asociației.— Asemenea nă-
zuințe de a se creiâ o nouă sucursală,
a Asociației se ivește la Ian.


Bibliografie.


i.

Cărți privitoare la italia șî colo-
niile ei.

     Ministero delle colonie. Allegati
alia relaiione sulla colonia eritrea del
R. Comissario civile Deputate Ferdi-
nando Martini per gli eserdzi 1902—7
presentata dai ministro del’e colonie
(Bertolini).nella seduta del 14 giugno
1913. Volume II. Roma 1913.

     Ministero delle colonie. La cd-
struzione e i’esercizio delle ferovie in


Tripolitania ed iu Cirenâicâ dellâ occu-
pazidne al 30 giugno 1915. Roma Ti-
pografia nâzionale Berterd-1918.

    Ministero delle colonie. II nuovo-
tallero italiano. Anno MCMkVlll
Roma 1918.

    Ministero delle colonie. Cotnmi-
ssione per te studio agrologico della
Tripolitaniâ nominata eon D. M. dell’
11 febbraio 1913. La Tripolitania set-
tentrionale. Volume II. Studi Comple-
mentari e illustrâtivi della relaztone a




945


  Messico.il *Dryz Farming* e la coltura
dd cotone ndla laguna di Torreon e
di Flahiialilo. (Stati di Cohanila e
Durando) al Messico. Rapporto del
barone Carto Aliotti, r.inviato straor-
dinario e ministro pienipoțenziario al
Mesșico. Roma 1913

      Ministero delle colonie. Mono-
grafie e rapporti coloniali. ’ bir. 1.
Luglio 1917. Pompeo Bodrero, lt
problema tributario nella Somalia
italiana. Roma 1917.

      Ministero delle colonie. Mostra
coloniale di Genova. Agricoliura, in-
dustrie e commercio della Tripolitania»
Relazione del eiv. uff, Romeo Nappi,
capo dell’ Ufficio economico del se-
gretariato generale degli âffari civili
e politici dellaTripolitania. Romal914.

      Ministero delle colOnie. Mostra
coloniale di Genova. Gli abitanti delta
Cirenaica. Studio etnico-antropologico
con 20 figure nel testo, una carta geo-
grafica e nove tavole fuori testo del
Dott. Aldo Mei, direttorC del r. am-
bulatorio e dell* infermeria civile di
Bengasl. Rotita 1014.

      Ministere delle colonie. Biblio-
grafia della Libia. Compilata da Ugo
Ceccherini soitobibliotecario nella bi-
blioteca iîazionâie di Torino. Romă
1915.                   ’

      Avv. Prof- G. B. Penne dellâ scti-
ola diplomatica coloniale e dell’ uni-
. versitâ popolare di Romă, DalV Ame-
rica aW Africa. La missibhe colo-
niale del popolo italiano. Roma 1908.

      Avv. G. B. Ped'nt dellft scuola di-
plohiâtico-cdloniale, Per L’Italia Afri-
cana. Studio critico con prefazione
del Prof. A. Loria. Roma 1906.

      Avv. G. B. Penne della scuola di-
plomatico coloniale di Roma, L’Italia
Africana. Produzione, esportazione,
dogana, l-a e 2-a Parte. NapOlt 1907.

      Manuali Coloniali. Cap. Corto Ci-
tefâi, Come ti viaggia in Affrtca. Utili


     S.  E. îl Prof. P. Bertolini, ministro
     delle colonie. Con 6 tavole fuori testo.
     Roma 1913.

         Ministere delle colonie. Relazione
     della VII sezione della commisione dd
     dopo-guerra. (Qnistioni Coloniali. Ro-
     ma 1919.

         Ministere delle colonie. Relaiione
     sulta colonia Erltrea del r. commis-
     sario civile Deputate Ferdinatido Mar-
     tini per gli esCrcizi 1902— 7 pesentata
     dai ministre delle colonie (Bertolini)
     nella seduta del 14 giugiio 1913. Vo-
     lume I. Roma 19)3.

         Ministere delle colonie. Commis-
     sione per lo studio ăgrologico della
     Tripolitania, La Tripolitania setten-
     trionale. Volume 1. Relazione a S. E.
     il Prof. P. Bertolini ministro delle co-
     lonie. Con 1 carta e XL tavole fuori
     testo. Roma 1913.

         Ministere delle colonie. Mdstra
     coloniale di Genova. La Cirenaica
     ed sitei Servizî civili Refa'zidne del
     comm. dbth Alessanâro tSdlvaâori ăe-
     gretario generale pergli aflări civili e
     politici della Cireriaica. Rodia 1914.

         Ministero delle Colonie. Mostra
     coloniale di Genova. Le sctiole îtaliant
     in Tripoli. Roma 1914.

         Chambre de cotiiitiCrce interna-
     ționale. Premier Congres. Londră*
     27 luin — 1 luillet 1921. Exposf g&teml
     de la situation &onomique de P Ilaiie.
     Rapport de la SeCtiOn Italienne. Paris .
     33 Rue Jeah Ooujon. Rome 1, Piazza
     ForO Trai ano.

I Ministero per l’assislenza militare
     e le pensiorii di gtierra L’assistenza
     diguerra in Italia. Assistehza militare.
     Pensioni di guerra. 111. Uonferenza
     interălleata per la protezione degli
     invalidi di guerra. Roma 1919.

         Ministero delle Colonie. Direzione
     Centrale degli affari coloniali. UffieiO
     di studi coloniali. Rappotti e mono-
     grafie coloniali Nr. 5 Febbraio 1913.-




avvertimenti per chi si accinge ad un
viaggio in Affrica. Roma 1913.

      Manuali Coloniali. Alessandro
Trotter profe'ssore nella R. Scuola di
Viticult. e nella R. Universitâ di Na-
poli, Flora economica della Libia. Sta-
tistica illustrata della piante coltivate
e delle spontanee utili della regione,
Seguita da una Appendice intorno
alle droghe del commercio locale.
Con due profili, 127 figure nel testo
e 245 tavalo, Roma 1915.

     4rr. O. B. Penne della scuola di-
plomatico-coloniale di Roma, II grano
eritreo. Produzione, esportazione, do-
gana. Studio critico. Napoli 1907.

     Brevi cehni sulla fratellanza uni-
versale. Roma 1913.

     Italie. Chemins de fer italiens de
l’etat. Edition de l’ofiice național ita-
lien du tourisme.

H.

Cărți românești intrate la redacție.

     Buletinul Societății Regale Române
de Geografie publicat prin îngrijirea
comitetului de redacțiune. XXXVII
1916—1918. Conține 12 figuri și 7 hărți.
București, Socec 1919. Prețul 40 Lei.

     Buletinul Societății Regale Române
de Geografie publicat prin îngrijirea
comitetului de redacțiune. XXXVIII
1919. București, Tipografia F. Oobl,
1920. Prețul 40 Lei.

     Buletinul Societății Regale Române
de Geografie. XXXIX 1920. București.
Tipografia F. GObl 1921. Prețul 50 Lei.

     VirgilPop: «Să fie lumină» I Nr. 1.
Glasul Unirei, Lugoj 1921.

     Dr. loan T. Marianescu: «Să fie
lumină»! Nr. 2. Neunirea cea mare
•cum s’a urzit între creștini? Lugoj
1921. Editura «Sionul Românesc».

     G. S. Mateescu: Geografia Româ-
niei pentru școalele primare. Cluj


1921. Cartea Românească. Prețul LeiV
9-50.

     Eugen Lovinescu: Portrete lite-Es
rare (Caragiale, Duiliu Zamfirescu, Mi- ।
hail Sadoveanu), (bibliotecaUniversală ■
Nr. 15—17). București 1921. Prețul
3 Lei.

     N. lorga: Desvoltarea așezămin-
telor politice și sociale ale Europei.
Voi. II. (Epoca modernă). Lecții făcute
la școala de răsboiu. București 1921.
Prețul 20 Lei.

     Lui lonBianu amintire, (din partea
foștilor și actualilor funcționari ai Aca-
demiei române la împlinirea a șase-
zeci de ani). București 1921. Prețul
20 Lei.

     Dr. Giorge Pascu: Istoria literaturii
și limbii române din secolul XVI.
București (Cartea Românească) 1921.
Prețul 20 Lei.

     Maxim Gorki: Un an de revo-
luție rusească. (Institutul de editură
«Reforma socială»). București 1919.
Prețul 2 Lei.

     N. lorga: Polonais et Roumains
(relations politiques, economiques et
culturales). București 1921. Prețul
10 Lei.

     G. C. Dragu: Instrucțiune civică.
Drept uzual și economie politică- Ma-
nual pentru clasa IV-a gimnazială.
Ediția III. București. Editura «Cartea
Românească». Prețul 14 Lei.

     /. Ghiață — FI. Cristescu — l. O.
Bratu: Carte de cetire pentru clasa
II primară urbană. Aprobată de Mi-
nisterul instrucțiunii Nr. 48,235. Ediția
1. București. «Cartea Românească».
Prețul 8 Lei 50 bani.

     Marin N. Biciulescu și Ion V.Tasu :
Vrei să citești ? Abecedar pentru cl. I
primară urbană și div. I. rurală. Apro-
bată de ministerul instrucției publice
Nr. 63,283 din 1920. București. «Cartea
Românească» 1921. Prețul 2 Lei 75 b.

947 —


          O. Tajrali: Manual de istorie an-
     tică pentrn cl. I. secundară. Aprobat
     •de ministerul instrucțiunii publice. Bu-
     curești. «Cartea Românească» 1921.
     Prețul 13 Lei 75 bani.

          A. Șeșefschi: Curs de limba ger-
     mană pentru cl. VIII liceală, secun-
     dară etc. Aprobat- de Ministerul in-
     strucțiunii cu Nr. 296 did 1921. Bu-
     curești, «Cartea Românească». Prețul
     19 Lei.

          D. N. Broșteanu — Gh. Nicolau —
     ■C. lonescu LungiiCarte de cetire
     pentru cl. II primard urbanăT'Xpro-
     bată de ministerul instrucțiunii Nr.
     53,215 din 1913 și reaprobată în Iunie
     1921. București 1921. «Cartea Româ-
     nească». Prețul 8 Lei 50 bani.

          M. Biciulescu și Ion V. Tasu:
     ■«Altceva!» Carte de cetire pentru cl.
     II primară urbană și divizia II rurală.
     Aprobată de ministerul instrucției Nr.
     ■48,235 din 1921. București. «Cartea Ro-
     mânească» 1921. Prțțul 11 Lei.

          A. Ivanovici și l. G. Bratw. Carte de
\ gramatică și compuneri pentru cl. IV
primară urbană. Aprobată de mini-
sterul instrucțiunii Nr. 51,304 din 1921.
București. «Cartea Românească». Pre-
țul 5 Lei 25 bani.

          /. O. Bratu și A.-lvanovici-, Carte
     de gramatică și compuneri pentrn cl.
     Iți primară urbană. Aprobată de mi-
     nisterul instrucțiunii Nr. 63,279- din
     1920. Ediția I. București 1921. «Cartea
     •Românească». Prețul 4 Lei 25 bani.

          Marin N. 'Biciulescu.-. Aritmetica
     in imagini pentru cl. I primară urbană
     și divizia I rurală. Aprobată de mini-
     sterul instrucțiunii Nr. 63,274 din 1920.
     București. «Cartea Românească» 1921.
     Prețul 4 Lei.

          S. N. Bfăilifeanu: Fizica. Clasa
     III secundară de fete. Ediția XI apro-
     bată de minister Nr. 91 din 1921. Bu-
     curești. «Cartea Românească». Prețul
     14 Lei,


    E. Rădulescu—Pogoneanu-. Carte
de limba franceză pentru cl. VIII (li-
cee și școale secundare de fete). Apro-
bată de ministerul instrucțiunii. Bucu-
rești. «Cartea Românească» 1921. Prețul
17 Lei 50 bani.

    1. G. Bratu și St. Caracudovici-.
România-. Carte de geografie pentru
cl. III primară urbană și divizia III
rurală. Aprobată de ministerul instruc-
ției Nr. 63,281 din 1920. Ediția I. «Car-
tea Românească». București 1921. Pre-
țul 6 Lei.

    Mihail Gr. Poslușnicu-, Cresto-
mația muzicală pentru cl. V. secun-
dară. Ediția I. Aprobată de ministerul
instrucțiunii. București 1921. «Cartea
Românească». Prețul 9 Lei 50 bani.

    M. Staureanu; Manual practic de
limba franceză. Editura Samitca. Cra-
iova. Prețul 20 Lei.

• P. Cancel-. Despre «Rumân» și
despre unele probleme lexicale vechi
slavo-romane. Lucrare tipărită de Casa
Școalelor. București. Socec 1921. Pre-
țul 7 Lei.

    P. Cancel: Tesfhenii slavi de plug
în Daco^Romana. Lucrare tipărită pe
cheltuiala Casei Școalelor. București.
Socec 192). Prețul 6 Lei.

    Dr. Emil Precup: Dor și jale. Pa-
timi și suferințe. Poezii culese din răs-
boiu. Aranjate și publicate pentru po-
por. Tiparul tipogr. diecezane Gherla
1920.

    Coriolan Petranu-, Inhaltsproblem
und Kunstgeschichte. Einleitende Stu-
dien in «Arbeiten des Kunsthistori-
schen Instituts der Universităt Wien.
(Lehrkanzel ’Strygowski) Bd. XXII.
Wien 1921. Verlag von Halm und
Goldmann.

    Al. P. Arbore-: Die romănische
wissenschaftliche Bewegung auf dem
Gebiete der Geschichte, Sprachkunde
und Geographie seit 1918. Separat^,
abdruck.

— 948


     G. Rotică : Dintr’un colț al Româ-
niei Mari. Ecouri bucovinene (1918—
1920). București. <Cartea Românească»
1921. Prețul 5 Lei.

     Gheorghe Adamescu: Contribu-
țiune la bibliografia românească. Fas-
cicola l-a. Istoria literaturii române.
Texte și autori de literatură 1500—1920.
București. «Cartea Românească» 1921.
Prețul 19 Lei.

     Radu Dragnea-. Mihail Kogălni-
ceanu. (Anii de pregătire. Caracterul.
Prioritățile literare. Ideile istorice.
Ideile literare. Ideile politice. Eloc-
vența sa. Influența sa). Cluj. Tipo-
grafia națională societate anonimă 1921.
Prețul 20 Leii

     Nichifor Crainic. Priveliști fu-
gare. Editura Pavel Suru. București
1921. Prețul 8 Lei.

     Ștefan Meteș: Activitatea istorică
a lui Nicolae lorga. București. Edi-
tura Pavel Suru 1921.

     Ștefan Meteș: Relațiunile comer-
ciale ale Ardealului cu Țara Româ-
nească. Sighișoara.

     Dr. George Fireza: Apologetica
religiunei creștine catolice. Manual
pentru cl. VUI-a a școalelor secundare.
Tipografia națională. Lugoj. Piața Re-
gina Maria 1921. Prețul 10^Lei.

     Calendarul național ilustrat pe
1922. Lugoj. Tipografia Națională.
Prețul 3 Lei

     Asociațiunea profesorilor univer-
sitari din România. Cuvânt de deschi-
dere rostit la al doilea congres al Aso-
ciației la Cluj in 3 Iunie 1921 de Sexiil
Pușcariu, președintele Asociației? Cluj
1921.

     Alexandru Lupeanu: In pragul
vremii, îndemnuri pentru săteni. Blaj
1920. Prețul 6 Lei.


     Silviu Dragomir; Istoria desro-
birei religioase a Românilor din Ardeal
în sec. XVIII, voi. I. cu 150 docu-
mente anexate. Sibiiu. Tiparul și edi-
tura tipografiei arhidiecezane 1920.
Prețul 20 Lei.

     Karl Kautsky — Al. R. Moroianu :
Terorism și comunism. Contribuție la
istoria revoluțiilor. București. Editura
«Cartea Românească». Prețul 6 Lei.


111.

       Calendare pe an. 1922.


    Calendarul «Asociațiunei* pe an.

1922 întocmit de loan Oeorgescu cu
colaborarea d-lor: I. Agârbiceanu, A.
Oorovei, N. lorga, P. Olariu, Sabin
Oprean, Volbură Poiană, Aurelia Pop,.
Dr. O Preda, R. Si mu, 1. U. Soricu
etc. Prețul pentru abonați 2 lei, pentru
neabonați 5 lei.

     Amicul Poporului pe 1922 întocmit >
de N. Petra-Petrescu. Editura W. Krafft. j
Intre altele acest frumos calendar e
împodobit și cu fotografiile și notițele
biografice a cinci autori în vieață.

     Calendarul Săteanului pe 1922.
Editura W. Krafft.

     Lumea ilustrată, calendar pe 1922.

Editura Ig. Hertz. Prețul 15 lei.

    Almanahul ‘Universului* pe 1922.        ’

Prețul 7 lei.                               ’

     Calendarul gospodarilor pe 1922,
întocmit de /. Simionescu. Cartea Ro-
mânească. Prețul 5 lei.

     Calendar pe an. dela Hristos 1922.

Arad, tipogr. diecezană. Prețul 4 lei,.

     Szekely Naptâr 1922-re. Kiado:
Ldrinczi Jdzsef, M.-Văsărhely 74-ik evf.
5 lei.

    A brassdi lapok naptăra ax 1922-re.

8 lei.

949


Ministerul cultelor și artelor?

       FERDINAND I, prin grația lui Dumnezeu și voința națio-
nală rege al României. La toți de față și viitori sănătate. Cor-
purile legiuitoare au adoptat și votat iar noi sancționăm ce
. urmează:

LEGE

  pentru recunoașterea calității de persoană morală „Asocia-
  țiunii pentru literatura română și cultura poporului român“
  cu reședința în Sibiiu.

       ART. 1. Se recunoaște calitatea de persoană morală «Aso-
  ciațiunii pentru literatura română și cultura poporului român>
  cu reședința în Sibiiu.

       ART. II. Se acordă acestei Asociațiuni scutirea dejimbre
  și de taxe de înregistrare prevăzute de legile în ființă, precum
  și de orice taxă poștală pentru corespondență. .

       ART. III. Se acordă scutirea de orice taxă cu privire la
  donațiunile, la legatele și la orice alte liberalități făcute Asociațiunii.

       Această lege dimpreună cu statutele la dânsa anexate s’a
  votat de adunarea deputațiior îri ședința dela 5 Aprilie anul
  1921 și s’a adoptat cu unanimitate de una sută voturi, Vice-
  președinte, Dr. Avram Imbroane.

         (L. S. A. D.)            Secretar: N. Manolescu.

       Această lege dimpreună cu statutele la dânsa anexate s’a
  votat de Senat în ședința dela 2 Iunie anul 1921 și s’a adoptat'
  cu unanimitate de șaptezeci și șapte de voturi. Președinte,
  Meitani (L. S. S.) Secretar, E. Melidon.

       Promulgăm această lege și ordonăm cu ea să fie investită
  cu sigilul Statului și publicată în Monitorul oficial.

       Dat în București, la 22 Iunie 1921.

    (£. S. St.)

      Ministrul cultelor și artelor,      Ministrul justiției,

           •Octavian. Ooga.               M. Antonescu.

    Nr. 2602.

       ¹ Publicat în tMonitorul Ojiciah Nr. 92, Vineri, 29 Iulie 1921pag.
  3576-coloana II și III.

950


      In consecință, despărtămintele și agenturile noastre sunt
avertisate, să nu mai plătească taxe poștale pentru colete și
corespondențe ce ar aveă in cauze oficiale, atât unele cu altele,
cât și cu biuroul central al <Asociațiunei» noastre din Sibiiu,
ci să jndice pe colet sau pe scrisoare această scutire precum
urmează:

Asociațiiinea pentru literatura rom, și cultura poporalni român Siim_

            Despărțământul


   Nr.....:......










       Scutit de taxă

   Artic. de lege 2602/1921




      Dacă despărțămintele și agenturile noastre nu-și pot face
ele insele astfel de plicuri, le rugăm să și le comande la noi,
de unde le vor aveă pentru prețuri convenabile. Cu cât co-
mandele vor fi mai mari și mai numeroase, cu atât vor fi și
mai ieftine.


Biuroul „Asociațiunii".

— 951


Lotewa Asociației.


        Ne aflăm înaintea tragerei întâin a loteriei Asociațiunei care conform
  planului se ține la 31 Decemvrie stil vechiu 1921.

        Deși anul acesta, sub raport financiar, a fost foarte/Critic șl s’a re-
  marcat prin derutele financiare In deobște cunoscute,care neapărat se
  resimt și în vieața de toate zilele și astfel și în desfacerea biletelor dela.
  loteria noastră, ea progresează în mod îmbucurător, cu toate acestea?

        Ne ținem de cea mai plăcută datorie să aducem călduroasele noastre
  mulțumiri tuturor, acelor institute financiare, autorități și persoane particulare,
  care cu toată criza de bani din acest an ne-au dat o bună mână de ajutor •
  la desfacerea biletelor loteriei noastre. In deosebi ținem să mulțăinim
  «Băncei Românești* din București care ne-a ajutat cu suma cea mai fru-
  moasă de bani dând astfel și de data aceasta institutelor similare exemplul
  cel mai frumos de felul cum trebue sprijinită cultura noastră națională.





         Sperăm că încetând criza financiară și alte crize cu anul ce urmează
și văzând lumea noastră românească că tragerile loteriei noastre țin re-
gulat, ne vor acordă un sprijin mai puternic pentru viitor. Mai cu seamă
■ băncile care nu ne-au putut ajutoră așă cum ar fi voit în acest an de criză,
sperăm că ne vor ajutoră în anii următori, pentrucă mărețele scopuri ale
loteriei Asociației, în sfârșit să se poată înfăptui.

         Iată acum listă sprijinitorilor mai însemnați din întâiul an al loteriei
  Asociației noastre:

         <Banca Românească», București a ajutat la intervenția'd-lui V. 1.
  Brătianu scopurile loteriei Asociației în numărar cu 100,000 Lei și tn efecte
  cu tot atâta; în total 200,000 Lei.

         «Albina» Sibiiu cu 20,000 Lei.

         Ne-au făcut serviciile cele mai bune la desfacerea de bilete dl prim- -
pretor al plasei Arad, dl S. M^dean, protopop Sebeșul-săsesc, dl pritp*
pretor al plasei Pecica, dl primpretor al plasei Hida, dl primpretor al
plasei Vașcău (Dr. Neagu), dl primpretor al plasei Cohalm, dl primpretor al
plasei Ciachi-Oărbău (Cornel Buteanu), dl primpretor al plasei Geoagiul
de jos, <Tărnăveana», institut de credit Sighișoara, «Economul», institut de
credit în Cluj, dl Augustin Șandru din Viștea de jos, dl Nic. Avram preot
Copălnic-Mănăstur, «Izvorul», instituț de credit Alba-Iulia, «Furnica», in-
stitut de țredit Făgăraș, dl Vaier Popovici, prefect de poliție Cluj, dl An-
■ dreiu Ludu, protopop Hunedoara, «Victoria», inst. de credit, Arad, «Albina»,
sucursala Brașov, etc.

          Cel mai vechia și mai consolidat institut
          financiar românesc din Transilvania





        „ALBINA*,

INSTITUT DE CREDIT ȘI DE
:: :: ECONOMII, SIBIIU; :: ::

FILIALE: Brașov, Cluj, Lugoj, Mediaș
și Târgul-Murășului.

            AGENTURI: Sânmărtin.

                Capital societar^ Lei 10.000,000 —
               Fonduri de rezervă și pensiuni
               Lei 7.500,000—, Depuneri spre
               fructificare și în Cont-Curent

Lei 179.000,000— =

Acordă: împrumuturi cambiale (scont),
împrumuturi hipotecare, Cont-Curent, finan-
țează Întreprinderi etc.

              Primește depuneri spre fructificare
              pe libele și în Cont-Curent 4l/ₛ—5%
              după terminul de abzicere, plătind
              însuși darea de interese. .*.

                Emite acreditive, Îngrijește încassări de
                cecuri și asignațiuni asupra oricărei pieți,
                mijlocește tot felul de afaceri de bancă.

                Orice informafiuni se dau gratuit
            și prompt atât de Centrala din Sibiiu, cât
            și de filialele și agenturile institutului.

Direcțiunea.

BANCA ROMANEASCA

* ♦ ♦ * * SOC. ANONIMĂ PE ACȚIUNI '
CAPITAL LEI 400.000,060 - ❖ - ❖ * * "

BUCUR EȘTI, strada Smardan 5.





             Orice operatinni de Bancă le general

             Cumpărări și-vânzări de efecte pu-
             blice, avansuri pe depozite de efecte
             publice și orice transacțiuni flnan- ■
             ciare, Conturi-Curente și emisiuni de
             scrisori de credit pentru orice țară;
             participațiuni industr. și comerciale.


    Sucursale: Arad, Bălți, Bazargic, Brașov, Cernăuți, Chi-
       jșineu, Cluj, Constanța, Galați, Istnail, Oradea-mare,
       Sibiiu, Târgul-Mureș, TinițȘoara șl Tulcea. :-: :-: :-:





    Buim ii Strai t României lnifișii
               :: Sucursala Sibiiu ::
               Strada Cisnădiei Nr. 36.

           Sucursale: Brăila, Constanța, Focșani, Galați,
           Râmnlc-Vâlcea, Sibiiu, Tulcea, Turnu-Măgurele.

:: Capital Lei 150.000,000-- ::
Face împrum. în Cont-Curent simplu cu gajuri și cambial.
Primește depuneri spre .fructificare
bonificând dobânda de 5% oonform condițiumlor în vigoare.
Cumpără și vinde efectiv tot felul de monede
străine: mărci, dolari, lire italiene, franci etc.

     Tratează. și vinde orice fel de mărfuri, textile, coloniale, cereale, vinuri etc.
Emlte*acrelltlve $1 cecuri îi întreaga Românie, cam șl în străinătate.
Prin o organizare specială poate da oricând și oricui infor-
mațiunile dorite in chestiunile economice și financiare cerute.


u

Cuprinsul anului 1921.


I. Poezii.

Fag.

Alecsandri V., Visul lui Tudor
  (poezie populară) _________.____339

Banciu Ax., Ca o statuie (după
              Petofi)_________________________798

    „    „ Florile (după Petfifi) 824

Contrea Aurel, în țara iui D’An-

nunzio__________14

    „           Doina___________143

    „        „ Imn dedicat soc.

Ac. Dacia Trai ană 161

Coșbuc Gh., Oltenii lui Tudor _ 352
    „        „ Infernul 1. (din

  Dante) ________________________ 699

Crupenschi G., Muma la mor-
                 mântul fiului său 75

„        „ Crucea, 77 și

  Bolnavul______________________79

Georgescu Al. St., Cântec primă-
                   văratec ________________________133

    „ - „ „ Sonete: Apu-
                   sul Clipelor,
                   Căminul, Moar-
                   tea Boemului,
                   Piatra filoso-
                   fală________________________241

    „        „ „ Rondeluri _ 769

Ilieșiu Iustin, Sfârșit______50

  „       „     Apus de  soare _ 21

lorga Nicolae, Prometeu, în ca-
               lea norocului — 418

  „      . „ Urare de anul nou

               1917, Dinastiei ro- ■
               mânești__________422

  „       „     înainte, Sfaturi _ 428

  „       „ Nu ne uitați________441

losif O. St.,     Sonete________ 723

Marin Ilie, Din Leopard! <Pe
  monumentul lui Dante care se
  pregătește la Florența»________ 759


Pag.

Murășanu T., Strofe___________61

„      „ Doină______________ 73

Poiand Volbura, Amurg, Plopul,
  Eroii_______’________________ 879 i

Ponetti George, Ștrengărița vră-
  jitoare— _____________________ 61

Pop Aurelia, Meditații________54 ;

  „       „ La groapa     eroilor 226

  „       „ Răvaș din     Ardeal

             Ia 1919____________378

   „         „        Din lumea celor obi-
  diți      --------------,_____«98

Pussu-Șirianu Vintila, Dimineața 25 ș

Sarica  I. U., Carmina Veris __   1

  „       „  Domnul Tudor (3

             Sonete)____________ 344   |

  „    „  „  Cinci Maiu (după

             AlessandoManzoni)    745

  „    „  „  Școlarii—.---------814

  „    „ „ Colind____________ _ 902

Teodorescu Dem. Oh., Cântecul

   Pandurilor la 1821 (poezie po-
  pulară) ______________________ 348 |

Tolan Isaia, Norodul_____________152   |

  „    „    O barcă----------- 259    |

  „    „    Noi suntem________ 762 |

  • w Populare-------------------184   f

. • „ Populare__________________ 209   [

, * „ Populare  din Bihor_____ 400     k

It. Proză.                |

Agărbiceanu   l., Sufletul      c'e ne k

trebue----------.143  g

„      „    Scrisul de râs-        i-

  boiu a dlui N. lorga--------.„4JSU.

Alexandru 1., O  scrisoare ’Zn’ 83" ®

Arbore P. A lexand.ru, O încercare*
  nouă de caracterizare a roma- i*
  nității limbii nrtastre — — ___     90

11


228


861


Pag.

  Arbore P. Alexandru, Două cărți
    comemorative__________________389

  Bilcilă C. loan, Portretele lui
    Avram lancu____________________ :

  Bdnciu Ax., Lazaronii~și păcă-
    toșii să tacă, să vorbească munca
    și cinstea______________________i

  Bârseanu Andreiu, Cuvânt cătră
  Maramurășeni
  „           „ Catechismul

    luteran românesc____________

  Basarabescu I. A., Săptămâna
    mare__________________________ !

  Bogdan Duică G., Poetul O. Cru-
                   penschi ______________________

     „      „    „ Despre Costa- '

    che Rolla, cumnatul lui V. Ale-
    xandri----L_________________

  Bogrea


793


900


225


74


__ 799

V., Pagini actuale din li-
    teratura
    discurs

. anti-guv. sub Nero
(ttad.),-----_            83

„ N. lorga ca istoric al
romanice


antică. Un
democratic-


424




    liter.

  Boroș loan, Răscoala^hti Tudor.
    Vladimirescu și refugiații în
    jud. Caraș-Severin________________

  Borza Al. Dr., Prima istorie na="
    turală românească______________

  Bucura-Dumbravd, Din «Haidu--


col», roman 340,

     „ .       „    Din «Pandu-

    rul», roman_____J_________— 34§,

  Contrea Aurel, Scrisori din Italia
  Constanța de Dunca-Schiau, Răs-
  pus la parte din Râvașul Ca-
  lendarului «Asociațiunii»______.

  Craigie, Cuvântare_____________

  Cronicar, In amintirea victimelor

    dela senat ’_________________

  Drăganu N., O. Coșbuc, poetul
    liceului grjlnițeresc din Năsăud

   Drăghiceanu Virgil, Dl N. lorga
   , și monumentele istorice_____


  piUpciuc VasileDr-, Maramureșul 815


837


484


Georgescu loan, Satul meu (frag-
               ' meni)________________________

    „ •     „ Din frământările

, politice ale Maghiarilor (dela
  Kărolyi la Horthy)


G. I., Urmările economice ă
  păcii__________________________

Georgescu Ion, Din istoria lui
                 Tudor Vladihii-
                 rescu -------------------------

    „       „   Istoricul Nicolae


43


26


        lorga __________:_____________

      G. /., Poetul Nicolae lorga —
      Georgescu loan, Dante Alighieri
      G. /., Ideile politice ale lui Dante'

        Alighieri_____________________

     Ghidionescu Vladimir, Rolul so-
     cial al învățătorimei noastre

     Gorun Ion, Vioara (nuvelă) —
     larnik Urban loan Dr., Iar între

Români

        „     „ - „       „ Iar între

, Români

      lorga Nicolae, Tudor și Ardelenii
        „       „ - Toastul dela UnP"

        versifatea din Cluj (autocarac-
        terizare) ________.___________

      Lazăr Victor, O statistică din 1830
      -Marin llie, Jean de la Fontaine
      Meteș St., Câteva însemnări isto-

825^ rice dₑSpᵣₑ satul românesc din
Ardeal: Oiomal________________________

      Moisil C., Caracterul revoluției
        lui Tudor Vladimirescu

      Neș Teodor, Relativitatea univer- —-

        sală a lui A. Einstem ___ 880

     Ortiz Ramiro, Iter animae Dantis
     in Deum-------------------— — 748

      Păcdțianu V: T., Cum a fost
        prins Horiș șî Cloșca?_______


186
863

   . Pâclișanu Zenovie Dr., Din istoria

15 Dicționarului de Buda_____________


  Dicționarului de Buda_______

Pârvan Vasile, Probleme de ar-
  heologie în România___________

Petranu Coriolan Dr, Chestiunea
  muzeelor și muzeele din Tran-
  silvania, Bănat și părțile un-
  gurepț „                ------


Pag. .


354


429


703


725


56

129


162


270

346


436

190

763


868


134


260


154


4


11*

IU


Preda Dr., Câteva considerațiuni
psihologice asupra superiori-
tății intelectuale a prof. lorga
L Pușcariu Sextil, lorga ca istoric
literar ___________________________

i¹ Radu Dumitru Episcop, Discurs
    rostit la*~adunarea generală a
    «Asociațiunii» din Oradea-mare
    în 17 Oct. 1920         ___________

  Șirianu R. Mircea, Memorii _L
  Soricu I. U., N. lorga, pregăti-
  torul de suflete_________,______

Stefănescu Marin, Pentru înțele-
gerea filozofiei________________

  TodicaQavr., Zări din Univers
  Transilvania, Lui Dante_ _
  Wright, Cuvântare________________

  *,* Legături culturale româno-
    grece. A. S. R. Principele Cârol
    al României la Univ. din Atena

               III. Teatru.


Pag.                                     Pag.

       Conferințele Comandamentului

         VII teritorial și ale «Asocia-
442 țiunii» _________________- .________ 194

       Ce sfaturi dau cei mari celor mici 196

472 Pressa în România ______________— 198

       Un dar al Maj. Sale Regelui __ 402
       Centenarul nașterii lui I. C. Bră-
       tianu___________ _________________402

22 Darul de Paști al Romei ___________ 404

       Cursuri de vară la universitatea .

         Sorbonne din Paris ___________ 497

446 «Despre autoritate» _______________498

       Din vieața culturală franceză __ 498

62 Reviste franțuzești de seamă771
Congresul general al Ligei Cul-

⁶⁹⁸ turale_______________ _ ___________774

⁸®4 Două cuvântări ale Principelui

         moștenitor____________________902

       N. lorga: Ce regionalism trebue
2⁸⁹ combătut-----------------------------903

      Serbările culturale dela Târgul-
      Mureș____________L. _ - 904





N. lorga, Țudor Vlădimirescu
(dramă) —---------------------

„    „ Tudor Vlădimirescu

(dramă)____________


321


489


CRONICA FEMEN1NĂ.


IV. Cronici.

CRONICA POLITICĂ.


Evoluția femenină în Egipt
CRONICA ȘCOLARĂ.


Convențiunea defensivă între

   Cehoslovăpia și Jugoslavia —
Morala și politica de partid _
Religiunea și politica -------

Froptierile amiciției ________

Testamentul
, Tagore _
Aventura din


96

97

193

194


învățământul profesional în cir-
cumscripția Cluj (Școalele ci-
vile) (S. Oprean) ___;_____

  CRONICA MUZICALĂ.


Vieața maestrului George Enescu
Enescu despre muzica româ-
nească _________■—________'_____


lui Rabindranath
________,________ 291 -George Enescu despre opera
urmă a ultimului          română----------------------


102




103


779

782

783



   Habsburg ______________§02

⁶                         LA ALȚII ȘI LA NOI.

   CRONICA CULTURALĂ.            Acțiunea socială a femeii._292


«Vieața lui Beethoven» de Ro-
  maln Rplland —-----------—   99

Muzica lui Beethoven în vechiul
  regat _                     101


  ÎNSEMNĂRI.

ț Benczur Gyula_________; ...

Un epitalam vechiu— :___<_ 294

ÎV


I.


106


107


Cărți românești.


Pag.


Verax, Alfred Moșoiu, Sufletul
  gradinei —— „?_________________ 104

Vox, Emanoil Bucuța, Florile
  inimei __________________;_____105

Ion. GeoYgesm, Dr. loan Radu,
' Monografia gimnaziului român
gr.-or. din Brad _______________

(ig.) Cărțile poporului, 20 Măria

  Sa Vinarsul___________________

Alex. P. Arbore, Calendarele anu-
- lui 1921______... _____

Alex. P. Arbore, Tudor Pamfilie,

  Ținutul Hotinului în 1817
(ig.) D. D. Pătrășcanu, Strategie
și o excursie de plăcere_______

O., Mihail Sadoveanu, Frunze’n
  furtună ____________________'._


201


203


203


/. G., Livia Hulea Rebreanu, Ră-
  vașe în tabără________________... 2M

Victor Lazăr, Un falș istoric (re-
  plică) ________________________. 205

Ion Georgescii, Bucura Dum-
  bravă, Ceasuri sfinte_________... 295

Verax, Ovidiu Hulea, Blestemul


  Codrului__________________

(ig.) llie Marin,zLa răspântii _ 300

Ion Georgesca, M. Beza, Din

  Anglia_________________ :____405

Vox, Al. Ciura, Sub steag"străin 406

Al. P. Arbore, N. lorga, Istoria

  Românilor prin călători, I. 503—516


1. Oeorgescu, Ramiro Ortiz, Cro-
  nici italiene _ — ______________784

llie Marin, O carte de contem-
  plare sufletească a părintelui
  Agârbiceanu ____________________787

Al. Arbore, N. lorga, Istoria Ro-

  mânilor prin tălători, II...__ 909

Al. Arbore, Radu Dragnea, Mi-

  hail Kogălniceanu----------— 917

Al. Arbore, Alexe Procopovici,
  Introducere tn studiul literaturii
  vechi___________________________921


T. V. Păcățian, I. Lupaș, Istoria

- Românilor ------------- 9ț<j


     Reviste și fol românești.


Pag.

              «Lamura»_________,_______________ 301

              «Revista Teologică»     „ 301,931

              «Cultura creștină»________■        516

              «Convorbiri literare»___________. 210

              «Cultura creștină»— —___________; '211

              «Revista istorică»______________  211

              «Renașterea Moldovei» _ —k_______ 211

              «Revista textilă»______,          211

              «Sănătatea publică» __________  _ 212

              «Muzica»_________ „______________212

— —12S-- «Renașterea română»_______________212

              «Vieața nouă» (o părere asupra
              originii Moților) _ _ _______931

              Ziarul științelor populare și al că-
              lătoriilor __________________933


Cărți străine. -

Al. P. Arbore, Dr. Oustave Le
  Bon, Premieres consâop«*"e»s -
  de la querre -------- 108—117.

ttti Marin, O carte minunată
pentru copii — — 206
„ ' „ «Cyrano de Berge-
rac», de Rostand în traducerea

- dlui Mihai Codreanu__________302

Al. Arbore, Dr. Oustave Le Bon


   Eâșeignements psychologiques -
"geta querre europeenn- — * 924


Reviste străine.


«Easțern Europe»-------------— — UT”

«Ostland»__________________—.— — 117

«L. Europe nouvelle» -_________208

«Eastern Europe»____________ . — 209

Revue de K Europe   orientale —" 209

Ostland------------------------ 209 ■

Ostașii români ai lui Răkdczi — 304

România --------------------boi

Deutsche politische Hefte aus

  Grossrumănien________________ 934


Siebenbiirgisch-Deutsches Tage-
  blatt _           —___________ — 934

V


Poșta redacției.       pag.

Ziarului «Glasul Oltului» —  126

V.  Dela Asociațiune.

«Despărțămintele Asociațiunii»— 118,
[213, 408, 549, 656, 790

Muzeele «Asociațiunii» 121, 215, 216,
                       '                             [308, 536

Daruri__________ —_____ 308, 410, 518

Conferințele «Asociațiunii» 121, 216,
                  ■                            [311, 411

Biblioteca centrală a «Asociațiunii» 216,
                                  [308

Bibliotecile populare ale «Asocia- '
  țiunii»__________:_____- 121, 216, 410

Bibliotecile regionale ale «Asocia-
  țiunii»_________________________ 216

Bibliografie-__________317, 219, 124

Liga Culturală_______•_______— 309

Oaspeții «Asociațiunii» 308, 309, 936

Membrii decedați_________________411

Premiile «Asociației»— •_________408

Secția artistică a «Asociației» _ 407

Convocare Ia adunarea generală
  ordinară a «Asociațiunii» la Si-
  ghetul-Marmației în zilele de

  28 și 29 August____________ 521, 936

Raportul general al comitetului
  central despre lucrările anului
  1920 _________‘     ___________' 523

Anexele raportului general_______. 549

Raportul comitetului central asu-

  pra socotelilor «Asociațiunii»
  pe anul 1920 ______________— 598

Bilanțul general Ia 31 Decem-
  vrie 1920*_____________________ _ 600

Venituri și' cheltueli la 31 De-
  cemvrie 1920 ___________________ 606

Evidența specială a fondurilor și
  fundațiunilor pe anul 1920 _____ 608

Efectele fondului general la 31
  Decemvrie 1920 __________________614

Efectele fondurilor și fundațiu-
  nilor la 31 Decemvrie 1920— 616

Conspectul depozitelor spre fruc-
  tificare la 31 Decemvrie 1920 624


Raportul comitetului central asu-
   pra bugetului «Asociațiunii» pe
   anul 1922________________________628

Lista bursierilor pe anul școlar
  ’ 1920/21       ________'________654

Consemnarea membrilor «Aso-

   ciațiunii» pe anul 1921 _____656

Consemnarea membrilor decedați

   ai «Asociațiunii» pe anul 1920/21 XXI
Loteria «Asociațiunii «2.  393, XXII
Sîcțiunile științifice-literare ale

   «Asociației». Proces verbal (șe-

   dința plenară din 14 și 15 Iulie

   1921) -----------------------580

Raportul secretarului literar către

   ședința plenară a secțiilor   588
«Asociațiunea» și familia regală 790,407
Bursierii «Asociațiunii*________792

Circulările «Asociațiunii* către

   despărțăminte_______123, 314, 313

Concursurile «Asociațiunii* .2. 218
Românii din America și «Asocia-

   țiunea* _____________________217

VI.  Ilustrațiuni.

Vedere din comuna Săcădate______    45

-Fete în portul din Săcădate _      45

Cum a fost prins Horia și Cloș-

   ca _____________________138, 139

Avram lancu, după portretul in
   ulei făcut de Barbu Jscovescu .
   în 1848-49 ________— ____________231

Avram lancu, după desemnul fă- '

   cut de I. Costande, Sibiiu _ 233
Avram lancu, în mijlocul Moților 234
.Avram lancu în anul 1867 ________ 235

lAvram lancu în anul 1868 ______• 236

lAvram lancu în anul 1870 __ _ 237
Avram lancu în     anul '1872 _____239

Tudor Vladimirescu_______________353

N. lorga— _________- ______1----417

Dante Alighieri   -------------- 698

Dante Alighieri   în exil-------709

Monumentul lui Dante Alighieri

   din Firenze__________________712

Bibliografie- -    124, 219, 317, 939




Pagina ăceasta să se taie, și după umplerea rubricilor, să se trimită Asociațiunii, Sibiiu, str. Șaguna Nr.


Rugăm pe toți aceea, cărora le stă la inimă
înaintarea însoțirei și, printr’ânsa a nea-
mului nostru, să binevoiască a umpleă acea-
stă pagină arătând în ce calitate doresc să
- —-------- fie .sprijinitorii noștri.


Asociațiunea pentru literatura română și
cultura poporului român


Sediul: SIBIIU, strada Șaguna Nr. 6.


Despărță minte și agenturi în
tot cuprinsul Daciei superioare


Fondată Ia 1861


Președinte de onoare:   , <■

   M. Sa REGELE FERDINAND I.

Președinte activ:
Andreiu Bârseanu.


Vicepreședinte activ:
Dr. Vasile Suciu


Subsemnatul
domiciliat în


poșta ultimă (in orașe strada și Nr.) ...........

...:............județul................ ........

doresc a sprijini <Asociațiunea» în calitate de:


Membru fondator al caselor naționale
„                   al „Asociațiunii* . .

  . „    pe vie«ță  al  -   „

    „    activ      al      „

    „    ajutător   al      „


} odată
pentru
totdeauna

} anual


1000
400
200
io

2

Pagina aceasta să se taie, și după umplerea rubricilor, să se trimită Asociațiunii, Sibiiu, str. Șaguna Nr. 6.

   <             A •

   ^0

   -'C Fig. Z (pag. 882).

C= cantonMvagon.

Ifcuse.B-bMă.

        I



 A

1 Fig.2;(pag.88*1).
b izvoruld$ lumină,
placa, A șibog/inzi.
C* observatorul


               Fig.3 (pag. 886).

cS ”   C-canton.SișîSzsernafor

bdiedrude ogfinzi.0*oâser*
vator. F= fizicianul în vago-

0          nui mobil.

‘Fig'U, (pag.889).

fidotogrofistul ^persoa-
na mobilă, d* dreaptafica
pe părete./!-actorul mobil.













/      ( EG /            / C=discul.

j                        !ABEl)dreptunghia.