f. Transilvania An. LII. Maiu 1921 Nr. 5 Tudor Vladimirescu dramă de N. lorga ACTUL l-iu/ Un Salon boieresc, într’un oraș de provincie. SCENA I. Nicolae Glogoveanu, țianu, Vistierul Dumitrachi, Samurcaș, Dascălul Andronie, preotul, Tudor, alți boieri. Samurcaș Dădu Dumnezeu arhonia și ni-a venit'ispravnic bun, vom \ mai puteă dăinui în liniște pe moșiile noastre și drepturile care ni s’au răpit de țărănimea neliniștită, ni le vom luâ înnapoi. Jianu Care drepturi, frate? Samurcaș Ale dumitale și ale mele. Acelea care ni s’au smuls de un rând de ani, de ni-a scăzut averea, de ni s’a înjosit mândria, cu care se ține această țară, de ni s’au pornit spre risipă casele odată îndestulate "cu toate cele. Drepturile, provisiunile noastre, moștenite de noi din moși și strămoși, aflate de noi aici, soco- tite de noi ca sprijin în rosturile ce ni s’au dat pentru vrednicia noastră. Drepturile pe care noi, stâlpi ai patriei, n’ați. știut să le țineți sus, de am ajuns cu toții batjocura mojicilor și a lumii întregi. Jianu Tot nu înțeleg. Eu, Vornice, am ca și înainte casa mea pe moșia mea lângă biserică unde mi-am pus în pământ pe ai mei, cari au murit. Din căsătorie mi.s’au născut șapte copii. 522 Vistierii) Dnmitraehi 'IS Să vă trăiască boierule, să ajungă băieții la rang înalt, fe-jj tele să se mărite la loc bun și bogat. Șf să te ție multi ani pej| dumneata, părinte milostiv al slugilor d-tale toate, cu mine să- 1 racul, în frunte. î Ji anii -,j| Vorbiam cu dumnealui. Știi, boieri suntem cu toții, dar nu i ne cunoaștem tot dela o vreme. Pe Glogoveanu-1 știu de când i strămoșul meu mergea la luptă cu strămoșul lui pentru țara 1 aceasta pe care toți o văd, dar puțini o simt. Pe fata dumisale 1 Samurcaș l-am cunoscut de când a venit în țară și multe Vorbe 1 de-ale noastre de baștină le-a învațat dela mine. Pe dumneata, 1 nu că vreau să te jignesc, dar lb-am văzut pe lângă prea multe 1 uși dușmane, ca să mă bucur că acuma ai voî s’o păzești pe a mea. ' ' K Dumitrachi (vrea să răspundă) Și atâta deocamdată. $ Eu ziceam că din trupul meu am șapte copii. Dar sufletul J meu de creștin și patriot e dator cu dragoste la cinci mii de ță- 1 răni pe zece moșii. Eu îi botez, eu îi cunun, eu îi pomenesc de | moarte Din ostenelile lor mă hrănesc eu și casa mea, și n’am | văzut până acuma nimic la acești oameni buni care să nu se | cheme recunoștință și omenie. 1 (Tuilor vrea să vorbească) ; Glogoveauu Lasă, Tudore, să vorbească întâiu cei cari sunt mai bătrâni ai noștri și mai mari ai tăi. Dumnealui Jianu știe ce este inimă ta. Răspuns ar avea să dea Vistierul. Noi suntem de casă și ; ascultăm. Samurcaș ce_ poftește Vistierul spune. N’am maivăzut ț o țară ca asta. Toate merg dea ’ndoasele aici. La împărăție știe fiecine ce i se îngăduie. Când vede Turcul, creștinul nostru cade j în genunchi. Cel din prostime se uită cu smerenie la dregător, Dregătorii-se- iau unul cu altul după rangul fiecăruia. Iar la un semn al împăratului nu e cap cere să se ție între umeri. Aici .e dimpotrivă. De Vodăb pentrucă unii zic că e străin, iși râde oricare. Toată lumea se ține numai de pâri. Stambulul n’are de lucru, decât tot cu jălbile proaste care se îmbulzesc de _ i aici. Iar, de când cu burzuluielile porcarilor sârbi de peste Du- ș ■ "j <5 1 ■p — 323 — Kg** / p'năre, orice țăran crede că a lui e țara pentru care e chemat F să-și facă datoria de muncitor, și atâta... 5 Tudor,. - „ Mă iertați, eu i-aș spune o vorbă dumnealui. Glbgoveanu In casa mea, nu. Eu îmi apăr pe aceia cari stau supt aco- peremântul ei, și, când o să trebuiască și pentru tine, n’oiu lipsi. Deocamdată să aflu întâju delș dumnealui ce vrea dela mine ca ispravnic. Glasuri Ce vreai mai mult... Ce vrem cu toții... Ce vrea boie- rimea de care te ții... Glogoveauu Să vedem. Cu cele de cuviință sunt gata oricui. Dar numai cu acelea. Glasuri ' - Ba cu orice către boieri, căci însuți ești boier! * Glogoveauu Vă înțeleg pe toți, dar vreau să aud numai pe unul. Samurcaș • Ți-o spun, ispravnice, toți acești frați ai tăi, cu cari ai co- pilărit, cu care te-ai ridicat în ranguri, învrednicifidu-te a fi între dregătorii Vlahiei. Tagma boierească se pierde dacă mojicul prinde nas. Birurile nu le mai plătesc la Vistierie, dar țara sejnai poate ajutași cu altceva, decât cu dajdeajeraniîor noștri? Noi însă ce facem, când dijma n’o dau, când la clacă nu vin, când la muncă nu se adună? Cu ce ne ținem ipolipsul și ighemoniconul ? Cu ce ne plătim datoriile, căci știi și dumneata, slujba e cu bani ? Glogoveanu . Eu n’am cerut-o. ~ Samurcaș O fi cineva care o fi pus o vorbă pe lângă Măria Sa. Dar noi pentru tet ce am avut până acuma, am plătit. Am plătit cu bani grei, luati dela zarafi, cari-î cer înapoi cu dobânda pe care o știi... De gura lor nu mă stăvesc... Nu-i pot goni dela ușile mele ... Sunt față boierească și âm rușine ... Negoț de porci . i* — 324 - nu fac ca alții că nu mă îngăduie neamul... Copii de crescut am 1 și eu- Strânge-i în chingi boierule, pe mocofoși... Sunt destulei nasuri în Vlahia* nu e nevoie să se lungească și ale vitelor câm-1 pului. adună-ți ciocoii, șiXrimete-i în sate... Pune din noul pe grumazuriîe dârze jugul... Altfel nu arăm boierule, nu arăm J (îi pune mâna pe spate). Nu arăm! Și cine ți-a dat cărți, de unde 1 te-ai învățat. Altfel, cine ți-a spus de filantropie, acela n’a înțeles 1 că fiecare neam își are rostul lui și că lefteria și-a mâncat-o Românul de mult. Tudor . 1 Eu nu-1 las să vorbească așa! 1 Dascălul Andronie j Nu te pripî cu vorba, Slugerule nu te pripi. Dumnealui e i boier- mare din părinți buni. Tudor %¹ ' Părinții mei să-i lași, dascăle! N’au lins pragul nimănui ca să culeagă cu limba fărmăturile aruncate cânilor... Dascălul Andronie Eu ți-am zis fără mânie, căci mânia este patimă, și patima tulbură mintea omului. Mânia e boală, dragă Slugere, boală rea, vecină cu nebunia. (Tudor se mișcă). Ține-1 în loc pe omul du- mitale, ispravnice. Eu n’am venit la dumnealui, ci la dumneata. In cuprinsul casei dumitale dacă sare cineva la mine, dumneata mă aperi. Și ca să scurtez, căci văd eu că aici e casă de primejdie... i 3 Preotul Hrisostom Cu primejdie ... și noi ne ducem. Mulțămim pentru așa pri- mire. Boieri ca dumnealor erau vrednici de altă cinste. Aici bate vânt rău, împotriva învățăturilor duhovnicești, duh franțuzesc de răscoală. Pe vremea bătrânului nu eră așa. El știa că suntem toți fiii lui Dumnezeu, dar nu ne-am născut odată și că voia cea de sus cere ca sluga să n’aibă glas înaintea stăpânului. Dascălul Andronle Aristotele, filozoful cel mare, zice tot așa... om și om, dar toți după'categorii. Dela evghenis până la mojic, dela filozof până la omul cel prost și fără învățătură. — 325 — Saiuurcaș Aici nu e loc pentru noi. Mâne o s’o știe și Banul. Dacă el ne dă pe așa mâni, domnul o va ști și el. Scriem și la Ța- rigrad că aici fierbe ceva, aici se uneltesc răscoale, aici se face epanastasis, se dă foc terii... Dumneata ispravnice, asmuți la noi guri rele... Uitați-vă cu ce ochi,se uită la noi ipochimenul du- nțiitale ... Uitați-vă, boieri... Glasuri Ne-am uitat, îl vedem... Ne-am săturat de trufia ciocoiului.. Tudor Ciocoiu te chemi, nu după ce ești, ci după cum ai ajuns. Deci nu mi se cuvine mie acest cuvânt... - Dascălul Ni se cuvine nouă, așa-i? Mie dascăl domnesc... Părintelui pe care l-a crescut Patriarhul... Boierimii aice de față, până la cel mai înalt în rang ... Glasuri Aferim, Glogovene!.. Ne-om mai vedea când ți-i curăț! casa, când ți-i lega pe cine ne latră. Tudor ~ Eu nu latru, dar dadă sunt vrednic a mi se spune câne, nu Șgcrmonesc în gunoiul nimănui, ci apăr cu credință casa unde m’am hrănit. Saiuurcaș Stăpân și câne, noi vă lăsăm, dar batjocura ce ni s’a făcut, s’o știi, arhonte, nu va rămânea nepedepsită... Suntem mai aproape de domnie... SCENA a Il-a. (țianu, Glogoveanu, Tudor). Jianu (ia de o parte pe Glogoveanu) Pe mine mă știi, Nicolae ... Eu îți sunt prieterr... Iar despre păreri poate nu este om de vârsta mea care să ție mai mult cu sărmanul... N’am luat piei de pe spinarea nimănui, și pe Grecii ăștia toți, boieri de pripas, popi de sărindare și dascăli de vorbe late, îi am cum îi ai tu... Aș vrea să scăpăm de 326 dânșii... cu țăranii ne înțelegem; tot un suflet, numai îmbrăcat® altfel... Dar îmbrăcăminte cu îmbrăcăminte, ișlic cu ișlic nu® se înțeleg, dacă e alt suflet... Este ceva sălbatec și lacon|® într’ânșii... Mi-e scârbă de ei și mi-i frică ... Par’că-mi văd® nepoții cărând apă la dânșii și curățindu-se pe mîntean de® noroiul caleștilor lor. ® Să nu-i asculți! Fie-ți milă de fratele tău cel mic și neno-® rocit. Nu-i cere mai mult decât datoria lui... Dacă le trebuie® robi Răsăritenilor acestora să-și aducă rudele lor de acasă... ® Răspundem cu toții înaintea lui Dumnezeu, și mult pot înaintea ® lui rugăciunile și blestemele unora ca aceștia... Și dacă te-or ® răpune, ce-i? Nu te-a născut mamă-ta ca să descalți de papuci ® pe toate liftele aduse de vânt aice în moșia noastră? ® Dar vezi!... zi-i lui Tudor să ne lege. ® (Glogoveanu face un semn.) J| Băiatul ăsta nu-mi place mie. ® Glogoveanu 'J Am crescut împreună. Fecior de țăran, a dovedit, ți-o spun * fără părere de rău, mai multă pricepere decât mine. Cu sfatul 1 lui mă țin, după gândul lui mă îndrept. în inima lui mă în- 3 cred. îmi este ca un frate.... î ' •« Jianu Veți fi având între voi ce știți și eu nu zic altfel decât ce ai spus. E un om isteț, se vede... Și mândru! Mai mândru nu decât fiul părinților cari l-au născut, dar decât tine, decât mine, decât noi toți... Par’că ar fi neam de Domn așa se uită și așa vorbește... Nu, nu, eu sunt om bătrân și mă pricep... în el fierbe ceva. Un lucru mare fierbe într’însul. E foc în inima lui, foc ascuns, dar strașnic... Vezi să nu te arzi... Să. < nu zici că nu ți-am spus... Glogoveanu Ce.să fac, boierule? Ce-mi cei? Jianu Să fiți prietini, frați, cum vrei să-zici, dar — mai de de- parte. Facă el ce vrea, dar pe seama lui,... nu pe a ta, nu pe a mea, nu pe a noastră... Că, uite, noi, Jienii, avem așa o 327 presimțire despre' oameni. Când a venit Hangerliul Domn, eu de cum ham văzut, m’am cutremurat. Eră și el un om ca ori- care, dar eu i-am cetit soarta în față .,. Mergea spre moarte, spre moarte cumplită ... Aveă în față un semn tainic și grozav. Ce-or face oameni ca aceștia, nu scapă de ursita lor... Și Tudor e dintre dânșii... îl paște ceva din urmă, qeva care nu se poate împăca, ferit-o Sfântul, cu nimica pe lume ... Ăsta o să ridice sabie, și va perî de sabie ... Ii scris în ochi... Cum n’ai simțit niciodată? Ce ochi grozavi! Glogoveauu Să caut, să-i vorbesc .,. Să încerc ... Ce greu îmi vine! Jinun Ai să te înțelegi cu dânsul... Ia-1 încet, cu dragoste ... Vorbește-i pe departe... Atâta se cere: să înțeleagă că i-ai prins taina... Se duce singur ... Și face bine: și pentru tine și pentru el... Lui îi trebuie să fie singur ... Aceasta-i osânda lui... Mă închin dumitale. Ne-om mai vedeă. Glogoveniiii Dacă ai dreptate, atunci îți mulțămesc. Jiaiiu Ba încă ce dreptate ... Om trăi și om vedea ... (iese). SCENA a IlI-a (Glogoveanu, Tudor, un slujitor). Glogoveanu Să poftească Slugerul. Slujitorul Și dumnealui mi-a spus că are o vorbă. Glogovenuu Unde e? Slujitorul în cămara de-alături. Scrie ceva. Glogoveanu Să poftească. Să-l fi luminat Dumnezeu că mă poate scăpa din chinul ce 'mi l-a dat fără voia lui? 328 (Tudor intră). 4H Tudore, ce zi rea pentru noi! B Tudor '9 bki-s rele zilele care lămuresc, ci numai cele care încurcă. 1® Și astăzi s’au lămurit multe. ® Glogoveanu _ ® S’a lămurit mai presus de toate cât îmi ești de drag pentru I suîletul mare ce ai în tine. Cum aș vrea să mă rup și eu din I tot ce am moștenit,'din tot ce mi-a dat soarta; din tot ce ițri-a | adăugit vieața și să fiu ca tine: săgeata slobodă mergând drept spre țintă! I Tudor J Săgeată, da... Și, dacă se frânge, lovește... S’a dus din 1 arc, și niciodată nu se mai întoarce într’însul. , j E frumos la noi acasă, boierule și frate Nicolae. Mi-am închipuit de multe ori că este loc aice pentru mine pănă la j sfârșit. Mamă-mea eră așa o femeie slabă: am dela dânsa duioșii de astea proaste... Dar mă scutur și mă îndrept. Glogoveanu Te-ai supărat. lartă-mă de ce ți s’a spus... Păcat că erai de față când au venit oamenii aceia ... Așa li-i firea ... Dacă ar avea toți o fire ca a ta, o fire ca a mea măcar... Dar ăștia sunt, între ăștia trăiesc... E o osândă, știu.. .. -Dar ce pot eu să fac? Tudor Să-ți iei lumea în cap ca mine, de sigur că nu. . E drum - greu... Dușman Ji-aș îi de te-aș luă... Dar eu mă duc, să știi... " Glogoveanu _ \ Te duci dela mine? Pe cât timp și unde, și mai ales de ce? Tudor De ce? Ca să nu văd... Ca să nu aud... Ca să nu răbd... (apăsat). Ca să nu fiu adus â vărsă sânge în casa ta ... CSlogoveauu Tudore! Ce vorbe sunt astea? 329 L- Tudor Ce vorbe! Dar omul are vorbe care nu sunt ale lui... Fapte care nu sunt ale lui 1 Are un rost care trebuie să fie, orice s’a întâmpla... Cilogoveanu Rostul tău l-am simțit de mult... Nu ți-am spus, dar l-am simțit... M’am închinat rostului tău, deșî mi-e frică să-l spun care este. Tudor Nu-l pot spune nici eu... Dar ce nevoie am să-l spun... Când va veni ceasul, eu voiu fi acolo. Și atâta. Că nu mi-o cere nimeni să nu fac ce știu că pot. Am fost la Sârbi, o știi. Am trăit acolo câteva luni, mai mari decât o vieață. Am vărsat sânge. Ce pricepeți voi cari nu l-ați vărsat? Să iei vieața unui om fiindcă ești încredințat că trebuie ... Din clipa aceea ai pus vieața ta însăși la picioarele dătătorului de vieață ... De atunci nu mai este a mea .. . .Mi-o cere, i-o dau. Și sabia n’am frânt-o. Eu am ucis și știu că voiu mai ucide. Glogovennu Să nu te audă ... Tudor Stăteam într’o sară în tabăra lor. Ștersesem sabia de iarbă. Nu-mi părea rău, Turcii aceia călcau în picioare o țară, un neam... Și strămoșii lor așa făcuseră. Prea multe păcate, se vrea ispășirea... Și Sârbii cântau o doină de-a lor, aspră, tare, rea... Eu m’am gândit atuncea de ce nu pot să cânte așa și ai noștri..,. Ai noștri liberi și ei, Nicolae? Glogoveauu Taci, mă tem... Tu ai vlaga părinților tăi... La noi, bo- ierii, s’au măcinat de mult... Lasă-mă să închid ochii, să nu văd... Și zi, te duci? Te duci numai decât? Lași casa asta? Cămăruța ta? Sfintele icoane? Și tot ce te leagă de lucruri și de oameni? , Tudor Trebuie. M’a luminat ziua aceasta. Să știi că Dumnezeu i-a trimes pe ăștia. Au osândit-o întreagă. Să mă ajute Dum- nezeu ! - ' 330 - <>log ᵤ Eituoinic (spre boieri) Hellada, simpatrioților, căci simpatriot ne este și Banul, după strămoși, după naștere, după limba ce-o vorbim, după suflet... Ghica / De sigur^ de sigur ... Vlahia e un pământ; Hellada, Hellada e țara, Vlahii sunt un norod, poporul sunt Elinii.., Cine nu e Elin e țăran. (întră Dumba). Eunomie Iată și dumnealui bancherul... Vorbiam — iertați-mi vrâsta, căci asta e vreme de tineri! — vorbiam de neamul nostru care se ridică, trebuie să se ridice! Duhul lui Rhigas a trecut în noi, al lui Rhigas cel închis, bătut, mucenicit,- — după ce Aus- tria-1 vânduse — da, Austria — și nu-1 știuse Rusia, Rusia du- 3Î5, — miiale, Bane. Duhul lui ne chiamă, nu la lași, la București, ci O⁸- la Atena, la Lacedemona, la'cetatea împărătească, la Constan- K- tinopolpl dreptului nostru neatins. N'auziți strigarea, imnul sfânt al martirului: Denta pedes ton Ellinon. Copii ai Elinilor ridi- Cațî-Vă. (Toți se ridică în picioare.) < Du ml» a |p: Tânărul are dreptate ... Se schimbă toate... Din ruinele K trecutului crește iarbă... Iarbă înflorită din măduva mortilor... , Pricepem și noi negustorii... Iată, am cetit dăunăzi o carte în I- f graiul nostru de acasă, în dialectul nostru vlah... Roja ne I spune de Romani, de slava care a fost, de mărirea care ne așteaptă, și de cei mai mici dintre creștinii de lege răsăriteană... Dumnezeu mută hotarele și trezește sufletele... E lucru mare, ș z mai presus de voința și de puterea oamenilor ... L ' ■ ț Kirlian L Ce Vlahi de colo și Vlahi de colo... Elini, Elini cu toții ‘ politicește... Așa a fost pe vremea cea mai,veche... Apoi dacă au fost Romani, cum zici, i-am făcut Romei, Romei, de Bizanț, vorbind grecește ... Așa suntem și așa vom fi;, altfel la ce capăt ajungem? Rămânem supt Turci, cum am fost... Și e păcat să pierdem prilej, solia din ceruri. Calinca Glogoveanu ' Tată, mi-e somn! Dumnealor nu știu decât să se certe..> ~ Mi-e somn și mi-e greu! N’am și eu un suflet de om să mă înțeleagă! Tăieți-vă aiurea; pe mine lăsați-mă în pace: sunt o biată femeie, și sunt bolnavă! (Râzând). V’am supărat? Sărut mânile, taică! lertați-mă boieri. Nu vi se pare că anFîntârziat.,. Și așa congresului i-om puteă spune mâne ce dorim ... Nu se hotărește nîmic până atunci... Gliica Mă rog și eu de sinhorisis, arhondes... Fata a-zarifă. , Dr. Starzer Așa zarifă, nu ... De ce-o speriați? Dar politica e lucru de bărbați... Și dumnisale-i face rău ... Mai ales că nu facem aici revoluția... Nu e așa tinere? (către Tudor). 336 — Tndor . M Sigur că nu. Și nici pentru aceia, șt fiecare pentru du-W rerea lui. ' 9 CatinCa Glogoveami (alintată) Și nici pentru aceia, Tudore. De Ce sunteți răi? De ce ești ® rău? Durerea e dela Dumnezeu și mângâierea tot dela dânsul. ® Altfel aș mai trăi eu dacă n’aș așteptâ-o (tușește; își șterge ochii; S pleacă). 9 <»hica j a Bună seara, boieri. Vedeți, asta e bucuria mea. Mă duc 1 după dânsa. Tudore, petrece oaspeții. Și pe dumnealui lordachi, care a făcut bine că a 'tăcut; măcar n’a supărat pe nimeni \ (boierii ies). SCENA a IlI-a (Tudor, lordachi.) -j| lordachi J Slugere, aș vreă să-ți spun o vorbă. '1 Tudor | Vre-o știre din țară l Am auzit că mi-au ars Turcii căsuța și mi-au prădat moșia ... Atâta mai bine 1 Sunt încă mai slo- | bod... 1 lordachi t Slobod, pentru ce? Tudor Pentru ce mi-e lăsat șă fiu .. /A.... n’auziți ? Bate ceasul sus și omul care are ceva de îndeplinit trebuie să fie gata... - lordachi E bine de noi că nu ne ține nimic pe lume ... Eu am și uitat de locul unde m’am născut... Părinții, ierte-i Dumnezeu, nici nu știu când și unde au murit.. Casa mea e oastea mea. Suflet de femeie nu s’a lipit de mine. Sluga Domnului ieri, sluga neamului mâne... Pui pe alții în gura puștii și ’n gura puștii altora sunt eu! Așa e frumoasă vieața ... Și d-ta tot așa Slugere! Tador ’Ce mă leagă de viață de ce s’o spun? Mai ales că nici nu mă leagă multă vreme ... Ce grozav lucru, căpitane, e să vezi așa un puiu de om murind, așa o făptură frumoasă a lui Dumnezeu, o pasăre albă cu graiu dulce... De ce-și râde < Dumnezeu de tinerelele ei? lordachi Cucoana Glogoveanca? Tudor Da. Da’ ce Je privește pe d-ta? Nici pe mine nu trebuie să mă privească. Destul se' amestecă femeia ca mamă și cearcă să-ti taie drumul! A mea a murit. Astălaltă... Eu sunt om slobod, căpitane. lordachi Să fim atuncea frați pentru idee ? Tudor Care idee și cum să fim frați: d-ta de unde ești, eu de unde sunt și fiecare pe drumul lui! lordachi Și eu sunt Vlah, de departe din Olimp... Ce e Tismana voastră pe lângă mănăstirile noastre din stânci, sus, de te suie cu hârzobul? Dar nu mă simt de acolo și nu mă simt nici , de aici. Eu sunt al ideii. - - — Tudor Ce ideie? Ca astea din gazetele nemțești? Ca ideia Fran* țujilor învinși? lordachi Ideia pentru care am jurat și de care odată în vieață nu mă despart. Ideia că împărăția creștină trebuie făcută la loc, unde a fost, câtă a fost, cum a fost, pentru toji creștinii de lege dreaptă. Și că trebuie să facem aceasta cu arma. Tudor Dar eu nu sunt Grec. Ce - am eu cu Grecii... Dar eu de Greci mă împiedec. — . lordachi Nu de. Greci, te înșeli, ci de boieri. Cu boierii turci s’a bătut Caragheorghe, cu boierii greci vrei să te bați tu ... Dar de ce nu și cu boierii români. .. Au nu ești și tu omul noro- dului care sufere? 2 ' . - ■ 1 — 338 — " : Tudor Ba da. Asta sunt și atâta sunt. lordachi Apoi asta s’o facem. Să desrobim poporul... Să-1 ridicăm în picioare... Pe urmă el și-o alege ce vrea... Ori nu-l vezi ■ în stare s’o facă?... Nu te uiți ia Sârbi? Ce, adecă mintea lui Caragheorghe-i îndreaptă? Cine e Caragheorghe? Ce pri- cepe și ce poate Caragheorghe? Poate Duhul lui Dumnezeu coborît în oameni. Dar oamenii trebuie să stea drepți înaintea lui ca să-l primească. _ l Tndor înțeleg și vreau. Vreau și eu. Mi-oi face datoria, căci eu nu slujesc nimănuia, și n’am simbrie dela nimeni. Pe urmă facă-se voia celui din Cer! lordachi Dar trebuie să te legi cu dânsul prin jurământ. Tndor Eu de când sunt n’am jurat nimănui. Am fost omul voii mele slobode. Poporului meu i-aș jura, dar în mâna cui? Care e Domnul săracilor noștri ? lordaclii Aceia s’o vedea pe urmă. Cine știe? Adecă numai Sârbii să găsească un gospodar? Deocamdată avem un împărat... Tudor Care împărat? ■ lordachi Nu cel care trebuie să fie în Scaunul lui, la Țarigrad. Și care vine, vine iute. Numai ce te-i trezi cu dânsul. Deocamdată e altul, unul mare, necunoscut, atotputernic ... Tudor Cel rusesc? lordachi Căruia i te-ai îndatorit ca ostaș. Nu știu. Poate el, poate altul. Să-i zicem, căpetenie. Și i-am jurat lui toți. ]ură-i tu acum. Scapi poporul, pricepi? Faci oameni din neoameni, domni din robi. Vrei? Eu plec mâne. Nu mă întrebă unde. Dar să nu-ți pară rău că nu m’ai ascultat. i r ?•*- | Tador K Un cuvânt de ostaș îți ajunge? lordaclii Dela tine da. Nu-mi trâbuie biserică și preot. Ci te întreb pe tine: Slugere Tudor Vlădimirescu, locotenent în partea Măriei Sale Țarului daca te vezi intrat în legătura celor ce luptă până la moarte pentru Sfânta Cruce și desrobirea poporului creștin, gata până la moarte. Tudor Ce pierd eu făgăduind? Doar asta am voit-o și eu și ce-mi plătește vieața! (Hotărît): făgăduiesc. lordachi într’un ceas bun frate Tudore ! Căci frați suntem. Să n’o uiți! (își strâng mâna}. Visul lui Tudor Vlădimirescu din Colecția Vasile Alecsandri ₓ — »Tudor, Tudor, Tudorel, Dragul mamei voinicel! De când mșma ți-ai lăsat - Și Olteni ți-ai adunat Pe ciocoi să-i prinzi în ghiară Și s’alungi Grecii din țară, Mult la față te-ai schimbat Și mi te-ai întunecat! Spune, maică, ce te doare, Că m’oiu face vrăjitoare, De alean să te descânt, Să calci vesel pe pământ. — Alei maică! alei dragă! Curând visul mi-1 desleagă, Că știi, maică? am visat Buzduganu-ffii fărâmat! Sabia-mi cea bună, nouă Am visat-o ruptă’n clouă I Pușca mea cea ghintuită, Am visat-o ruginită! Maică! pistoalele mele Le-am visat făr’de oțele. Apoi încă-am mai văzut Șarpe galbin prefăcut, - Ce purtă coarne de țap. Și creastă roșie ’n cap. El aveă ochiu vânzător, Avea graiu lingușitor Și mă tot rugă mereu Să mă duc la cuibul său. — Ba, ferească Dumnezeu Să nu te duci, fătul meu, C’acel șarpe veninos E vr’un dușman ticălos, Vre un hoț volintiraș Și la inimă vrășmaș. — Maică, măiculița mea, Cum să scap de cursa rea? 2 340 Căci un glas prevestitor îmi tot spune c’am să mor. — D’ai să mori, drăguțul meu, Facă ce-a vrea Dumnezeu! Dar să știi tu de la mine Că un Român voinic ca tine Pân’ce cade, pân’ce moare, Calcă șerpii în picioare, Căci de-un șearpe ’nveninat I se iartă un păcat! Cunoscut este, că visul prevestitor al viteazului Tudor Vladimirescu^ s’a împlinit! Fiind mișelește tras în lagărul lui Ipsilanti, șeful voluntarilor J greci, Tudor a fost și mai mișelește ucis de dânșii. Nu mai este dar - îndoială că cântecul poporal arată pe Ipsilanti însuși prin șearpele cu ochiul j vânzător, cu graiul lingușitor și cu creastă roșie în cap. .1 Din „Haiducul" . roman de Bucura Dumbravă, fragment. In seara zilei următoare cei trei patrioți ședeau în căzătura de șopron, de lângă herăstrăul părăginit, pe supt care curge Sadul, zgomotos. Moangă cârmuiă vorba, fiindcă el îi cunoștea bine pe amândoi tinerii: încăpățânarea lui Tudor, precum și felul pătimaș al lui lancu, aveau trebuință, din când în când de o mijlocire îmblânzitoare, cu tot prieteșugul pe care-1. aveau unul pentru altul, și care se întemeia pe neclintita cinste a amândorora. „Voi sunteți ca cremenea, când vă izbiți, ies scântei. Dar pentru ca acest foc să nu facă nenorociri, ci să lumineze, trebuie să depărtez, eu, orice s’ar puteă aprinde, și să las între voi numai făclia dreptății, pe care sunteți chemați, voi împreună, cu puterile voastre unite, s’o faceți să strălucească". Așa grăî moșneagul, care avea, ca mulți alții din compatriofii săi, darul cuvântului frumos, după ce Tudor istorisise cele petrecute la congresul din Viena, și după acele spuse de el, avuseră ca urmare o ciocnire între cei doi prieteni. Tudor, adică, istorisise, că prințul Capodistria, un Grec în slujba Rusiei, primise să fie capul „Eteriei", și că însuși Țarul, precum și craiul Bavariei și al Virtimbergului intraseră, ca mădulări, în această însoțire. Că Eteria ar luptă pentru sloboze- nie, că prin urmare ar fi un lucru bun, și că ar trebui să fie ajutată. w K.. — 341 — Bfe- •• 1 — „Cum ajutată?" isbucnî lancu. „Poate prin aceea că vpfn _ g da afară toată leota grecească, și îi vom face să ajungă mai de grabă la Elada lor slobodă? Așa vreu și eu!" — „Isgonirea se face mai pe urmă, cu ajutorul Rușilor!‘ ip fu răspunsul scurt și harțăgos al lui Tudor. Moangă împiedică prin vorbele sale îmblânzitoare, o isbuc- nire de mânie a haiducului. Jianu se sculă în sus, alergă de câteva ori încolo și încoace, și se opri apoi înaintea lui Tudor cu ochii scânteietori: „Ascultă", îi zise. „Pe când tu ai vorbit, ț•- acolo înlăuntrU, în Austria, în orașul Vienei, cu ciocoii, cu zaraful armean Manuc-Bey, pe care l-a trimes Caragea la congres, cu ₖ Grecul Capodistria și cu Rușul Strogonoff, eu am vorbit cu un ; Român de dincolo, cu sihastrul dela Polovraci, și.acesta mi-a spus, cum a făcut odinioară un alt Român, un țăran căruia • i se zicea Horia, acolo în Ardeal la ei, când a voit să scape poporul de robie!" Cu însuflețirea inimei sale aprinse, îi istorisi r.lui Tudor cele-ce^ auzise dela părintele Damaschiri. Vorbele . acestui schimnic, îl ridicaseră pe. ]ianu iară, după lipsa de băr- băție, pe care o văzuse în urmă de tot, și mai ales după jos- nicia ticăloasă a oamenilor din Vaideni. Ele-1 scoaseră din - scârbirea sa, și-l înălțaseră cu aripi de vulturi, în zarea lumi- noasă a ideilor de desrobire. lancu sfârși: „Învins, vândut și sfărîmat pe roată! Dar rămas viu, trăind în inimile oamenilor, > viu ca însăși veșnica dreptate, așa este acel Horia!" în ochii bărbatului, pe care nimenea nu-1 văzuse încă rîzând, în ochii lui Tudor Vladimirescu, se ivi atunci un fel de lumină strălucitoare. El se sculă și strînse în brațe pe prietenul său. Moangă ședea liniștit, cu mâinile împreunate. Se hotărî ca Tudor să caute, el însuși, pe vechii săi pan- duri, sau să-i vestească, prin oameni de încredere, să se pregă- tescă, fiindcă Țara va avea, în curând, trebuință de ei. lancu se legă, să aducă o sută de haiduci, bine'pregătiți, și să adune . arme. La Polovraci, spunea că are un număr însemnat.. — „Să-ți trimet și ție la Cernefi?" Tudor dădu din cap: „La Cloșani". — „La Cloșani ?" Sprincenele mișcătoare ale lui Jianu se ridicară în sus. „In Mehedinți, nu departe de aici ? Acolo unde ai fost vătaf de plaiu, înainte de răsboiu?" 342 — „Și sunt acuma orânduit iară!“ Jianu râse cu bătae de joc: „Să-ți fie de bine!“ Moangă puse mâna pe umărul lui: „El a dat hârtia și a cerut slujba aceasta, pe care o avusese mai înainte fratele său, fiindu-i trebuitoare spre a-și ascunde, pregătirile, pe care le face pentru desrobire“. — „Tot cântecul cel vechiu", mormăi lancu, și-și înfipse- călcâiul în scândurile putrezite. „Fă-te frate cu dracul... ce? Precum m’ați făcut voi atunci pe mine zapciu? faptă, pentru care numai Dumnezeu să vă ierte! * * * Tudor se urca, călare, spre munte în sus, ținând în spre Apus. De printre stâncile și cheile împădurite, scoborau spume- gând, o mulțime de pâraie limpezi, care alergau prin matca lor de pietre și mânau morile, trecând uneori chiar prin.mijlocul curților din sate, și se revărsau peste drumuri, sau se pierdeau prin umbrele nucilor uriași. Gânditori, dar totuș aprinși, priviau ochii călărețului la tot ce vedea acum iară, după o lipsă de doi ani, — la fântânile din marginea drumurilor, ale căror isvor erau supt învelitorile, purtate în câteși patru colțuri de cruci cioplite în lemn, la câmpușoarele cu grâu, care se vedeau, din când în când, în- tocmai ca niște lăculețe aurite, îmbrățișate de pădurile întune- cate de stejar. Câmpurile erau mici, fiindcă ținutul era de moș- neni, acel neam de bărbați înalți și de femei minunate, ale căror mers este ca o cântare, așă e de cumpănit, când ele alu- necă, pășind cu picioarele goale, și ținându-se drept, ca brazii, deși pun adesea poveri grele pe capul lor, ridicat totuș în sus. Mulți din ochii întristați, care-1 vedeau trecând pe călărețul cu haina lui neagră, se luminau, și oamenii se apropiau de calul lui Vladimirescu, zicând: „Bine ai venit, boierule Tudor, gândiam că ne-ai uitat de tot pe noi, pandurii tăi deodinioară!" Tudor le răspundea cu întrebări: despre cum stau lucrurile la ei, despre gospodăriile lor și despre judecățile ce le aveau, întrebări, care le dovedeau că nu-i uitase. Bucuria de lucrul - acesta se lăți grabnic, din gură în gură. Fiec*are ar fi dorit, să vadă, și el, pe cinstitul musafir în bătătura sa. Dar era și sin- 343 r gura lor bucurie că se întorsese Parucicul lor, pe care ei oz ' avuseseră de multă vreme. Una și aceeaș plângere se auziă din toate gurile. „Dajdiile ne omoară, boierule.'! Stariful Grec j^,, al mănăstirii Tismana ară locurile noastre, taie pădurea noastră, ne prinde vitele și ni le închide și numai greu le mai primim s , înapoi, plătind gloabă mare. Pentru noi nu mai e dreptate!“ — „Cum i-aji zice voi unui om, care s’ar duce să culeagă mere de pe răchită?" întrebă Tudor. , — „Că e nebun", răspunse unul dintre țărani. — „Așă, Chiritescule. De aceea și eu vă zic vouă: Nebu- nilor! Dela cine așteptati voi dreptate, dela ciocoi? Nebunilor!** — „Dar, dela cine s’o cerem?" oftau oamenii. — „Dela pumnii voștri"¹ răspunse Tudor scurt. ₓ Chirițescu ridică pumnii în sus și zise: „Poruncește-mi, stăpâne, unde să dau?" \ — „Când va fi grâul copt, atunci voiu chemă și eu pe ' secerători", răspunse Tudor, și intră cu calul în curtea-hii Chirițescu. < Acolo pregătiă nevasta lui tot, ca mosafirul să fie mulțumit, liniștită, și fără să se bage de Seamă, asemenea unei cocoane din lumea mare, care este obicinuită să primească -musafirii. Tudor fii slujit cu acel cumpăt și cu acea măsurare, care este una din însușirile deosebite ale țăranului român, și care nu z purced dintr’un simt de supunere față cu cel mai mare, ci din conștiința demnității, nevroind să fie prin nimica supărător. Se puse pe masă mămăliguta caldă, brânză și o cană cu lapte, apoi amândoi soții se retraseră în tindă. Cât șezu Vladimirescu la masă, în pridvor, rămase adâncit într’o tăcere întunecată. După masă ieși în curte și se preumblă, cu mâinile încrucișate pe spate, în jos și în sus, dealungul pârâului, care străbăteă ocolul deacurmezișul. In nuci începură privighetorile să cânte. Noaptea de vară eră luminoasă, dar Tudor, ca un om mâhnit, nu, puteă să se bucure de ea. El oftă des și adânc. Chririfescu, după ce stătuse îndelung în umbra pridvorului, se încumetă în sfârșit să se apropie de oaspetele său și să întrebe: „Ce ai, b.oierule?" Primi însă răspunsul, numai după un sfert de ceas. Tot 344 timpul țăranul stătuse așteptând, neclintit, iar Vătaful de plaiuri alergase necurmat, în sus și în jos: „Mai trăî-voiu eu oare, de4| ajuns"» zise Tudor, „ca să, pot scăpa Țara de aste lepre străine 3 Nu eră frica de moarte, care-1 cuprinsese pe acest bărbat,! care mergeă cântând și jucând la bătălie, ci eră'frica de scur-1 timea timpului! Cât de îndelungată vreme cerea și cât de grea eră lucrarea lui, aceasta i se învederă acum din nou, după cel se întoarse în Țară. Nu mai eră nici un om, cât de depărtat J ar fi trăit pe lume, cât de sus în munte, care să nu sufere J cumplit de corupția, ce ^copleșise Țara întreagă. „Pentru noi nu l ■ mai e dreptate", eră vorba cea din urmă, pe care o auziă din j toate gurile, și toți^ ochii îngrijorați, cari se ridicau spre el, îi ț spuneau acelaș lucru: „Pentru noi nu mai e dreptate 1“ Domnul Tudor. Pădure, fermecata mea pădure, Se scutură măreața ta cunună, Pe frunza ta omizile s’adună, Stejarii tăi s’apleacă de secure. Cu brațele învinse de furtună Plâng brazii de pe piscurile sure, Și’n viietul pustiu al morții dure S’a stins cântarea ta din vremea bună... Pădure despoiată și străină, Stejarii frânți de greul loviturii Trăesc nemuritori în rădăcină. Și-ascultă, în suspinele pădurii Un neam întreg desmoștenit suspină: E neamul meu bătut de vântul urii... 346 II. Au ce arhanghel a rostit chemarea Pe care-o duce Oltul de solie, - Pătrunde’n munți, în văi și pe câmpie, Și. spintecă cu zvon de luptă zarea? Mândria veche'n ochii stinși învie, Pe late frunți, suride’nseninarea, Luminei îi deschide iar cărarea, A libertății jalnică armie. ...»0 țară, o credință, si un dor,« Și la rostirea deslegărei sfinte Bolnavii își luară patul lor. Căci din țărina tristelor morittinie Un steag s’a înălțat biruitor: — Cu Dumnezeu, poporul meu, nainte! III. Pe tine te-a ales cerescul tată, ' ; Ca să-și arate voia lui prin tine Și să’mptinească visul de mai bine Prin brațul tău, din mila lui bogată. Copil frumos al văilor virgine, Pe calea care ție ți-a fost dată Știai că năzuințelor răsplată, Te-așteaptă moartea’n cursele streine. Căci gândurile mari, ca să rodească, Așa își curmă totdeauna firul, Ca mai vârtos prin veac să strălucească. Și Domnul, când ți-a pus pe frunte mirul, A rânduit în cartea lui cerească Să fii tu și alesul și martirul... I. u. Soricu. 346 Tudor și Ardelenii. î A/avutTudor vre-o legătură cu Ardelenii? Direct nu putem; căpătă dovada; dar unele presumpții sunt. ' Ca unul care a clădit o biserică în Mehedinți, la PreajnaJ el arată să-și îi tras neamul de acolo. Dar, ori Mehedințean ori 1 Gorjean, el eră din acele părți ale țerii unde schimbul de j oameni și de lucruri cu Ardealul este mai des. d Astfel la 1754, în documentele ce am tipărit supt titlul- ș Situația agrară, economică și socială a Olteniei în epoca lui' Tudor Vladimirescu (București 1915) se văd înțelegeri între J„ oamenii din Frăncești (Gorj) și Ardelenii »din Jiiul Unguresc®, I din Hobița, iobagi ai «jupanului Pătru Fărcaș«, pentru pășunea 1 muntelui Arcanul. > 1 La începutul carierei șale Tudor a făcut odată drumul în 1 Ardeaf cu niște vite și tovarășul srâu, de pe urma pârii căruia | ar fi suferit lovituri dela loniță Glogoveanu, tatăl prietenului J său de copilărie, s’ar fi chemat, după Aricescu, în acea Istorie | a Revoluției dela 1821, care e la început o culegere de zvonuri și legende, «Busica*. «Busicâ® nu prea e românește. Dar iobagii lui PătrwFărcaș, cari încheie actul de care e vorba mai sus, sunt, față de marturi ardeleni din Uric, Râușor și Ohaba, tot din neamul Bojincă-, Deatco, Barbut, Stoica, Pătru (Nr.-le 11 și III din colecția mea). Amestecul de Oameni dmtr’o parte și din alta, pe cele două Jiiuri, românesc și «unguresc®, eră așa de des încât la Jurmă- nești din Gprj sătenii aveau în fruntea lor, ca în Ardeal, un »birău« (ibid. p. 108, Nr. CXXXV11). Ardealul eră pe atunci pentru Olteni «Țara Nemțască® (ibid. p. 174). Nu odată va fi fost acolo Judor, de a învățat nemțește și a deprins legile austriece, pentru care l-a și trimes la Viena Nicolae Glogoveanu, ca Să descurce moștenirea soției lui, moartă acolo, Elenco. In acest timp, de alminterea, cum se vede din corespondența boierilor olteni cu negustorul Hagi Constantin Pop, din Sibiiu, pe care am publicat-o în volumul VIII, din Studii și documente, relațiile între negustorii de acolo și boierii de aici erau zilnice. Din neamul Glogovenilor, în casa cărora a crescut Tudor, - 347 - Paharnicul Nicolae scrie lui Hagi Pop în 1803 despre pungile lăsate în Sibiiu «la un blestemat de lăcătuș« și despre dorința - lui de «fluturi și sârme (fir) (p. 39). Alecu căută la 1819 un * f împrumut în Ardeal (p. 56). Mai,târziu, la 1822, Constantin voia / puști de vânat «să mănânce glonți numai de 6 dramuri, să bată alice 40 stânjeni bine, ușoară și lucrate frumos®, plus «un răsboiu de struguri și brîcege® (p. 63). Iar Nicolae al lui Tudor continuă ; și după moartea acestuia afacerile peste munți (p. 67). z Până la capăt Stan Popovici, administratorul casei de comerț notate, se ocupa de mișcarea lui Tudor, până scrie din Șibiiu, la 1/13 Iunie 1821: »Pe Slujerul Theodor Vladimirescu cu bună samă l-au tăiat Ipsilant®. ' Rostul acestor lucruri nu-1 înțelegea negustorul. Din Ardeal lui Tudor nu i-au venit ostași. Nici materialmente nu eră cu putință.. \ * * ♦ în timpul răsboiului. d-1 I. BiaOu a tipărit în «Analele Academiei Române® partea administrativă, o scrisoare a lui Tudor, care se adauge la acelea, în legătură cu drumul la Viena, care se adauge la cele date de mine în volumul #XXV1I din «Analele secției istorice®. / D-1 Șt. Ciuceanu mi-a comunicat de curând însă și scrisoarea prin care Grecul Hristodul Kirlanos (poate un Gârleanu grecisat), care iscăliă așa, grecește, si ca baron de Langenfelt nemțește, adăugind cu chirilice românește: «Baron Langenfelds anunță, lui Glogoveanu moartea Elencăi, care a fost pricina călătoriei lui Tudor; «Degeaba au fost ostenelile fără număr ale medicilor și mai ales ale medicului ei Joseph Lantzi, degeaba vegherile dumisale Nicolae Cutcudachi și ale soției lui cari zi și noapte au slujit-o cu cea mai -'curată iubire și prietenie, degeaba râurile de lacrimi ale fraților și ale nenorocitului, nemângăiatului ei tată. Firea, după neschimbatele și veșnicele ei legi,' ne-a lipsit de această ființă nobilă și virtuoasă la 5 Maiu. st»'v^ la 4 ceasuri după amiazi«. El laudă pe fiica rămasă Glogoveanului, ' Masincuța, aceea pe care bătrânul Ghica, tatăl răposatei, n’a vrut să i-o'dea .lui Tudor ca s’o aducă la părintele ei. Tudor însuși vorbește cu înduioșare de copiliță. Atâta ca o întregire modestă la prea putinele știri despre omul care a fost în eroul dela 1821. N. lorga. 348 Cântecul pandurilor dela 1821. Colecția Gh. Dem. Teodorescu. (Citat deloan Eliade Rădulescu mEchilibrul între antitese). Toate plugurile umblă, Numai plugulețul meu L-a ’nțelenit Dumnezeu. Dar o dă și Dumnezeu De-o umblă și plugul meu: Să trag brazda dracului La ușea- spurcatului, O brăzduță d’ale sfinte, Să ție ciocoiul minte; Să-ți arunc un semănat, Cu sângele meu udat, Ploaie, mare, d’apă vie, Ce semânța ți-o înviț. Să mi-ți dau un semanat, Cum de mult nu-s’a mai dat, Semănat de potecași, Să răsară Românași; Semipcioară d’aia, nene, Tot cu ochi și cu sprincene, Semânță de plumb, de fier, Ce mi-ți crește pân’ la cer. Mi-am vândut și cămășoara, Și-mi cumpărai săbioaraț Plugulețul meu nebun. Cum te prefăcuși în tun! Vezi, așa mai poți ară, Și mă scap de angara! -Nu mai plânge Măriuță, Vezi d’Ion și de căsuță, Și de bietele copile, C’am ajăns în rele zile. Să nu plângeți moartea mea, Că-i pe țară piază rea. Uite, mergem să arăm, Țelina* să despicăm, Că avem să semănăm. Voi aveți să mă urmați Și’nsutit să secerați. ' Nu plângeți, nu vă ’ntristați: Domnul Tudor e cu noi, Dumnezeu fie cu voi! Din „Pandurul". Roman istoric de Bucura Dumbravă, fragment. Plecară călări peste podul Dâmboviței la biserica Sf. Sava. Ca toate bisericile bogate, eră și aceasta așezată în mijlocul unei curți mari, împrejurul căreia se ridicau clădiri albe, cu pridvoare. Unele din ele aveau câte un cat, altele câte două. Acolo stăteau oameni de tot felul. Preotul cu diaconii și sluji- torii lui, și câțiva ciohodari din garda Domnească. Sub domnia Iui Ion Gheorghe Caragea, se încuibase chiar toată garda Dom- nească în aceste clădiri ale bisericii Sf. Sava, căci erau lipite 349 de grădina domnească, și fusese greu de tot de a o scoate, când se înființase într’o parte a mănăstirii, în locul școalei grecești, prima școală românească, la care Ardeleanul Gheorghe Lazăr eră dascăl. In alte colțuri se adăposteau bătrâni, cari trăiau din, mila bisericii. In curte se aflau totdeauna oameni fără căpătâiu, și. se găsi numaidecât un țigan, pentru a Jineâ caii călăreților, pe când un moșneag în caftan fistichiu spălăcit se sculă de pe o piatră de mormânt și aduse cheia bisericii dela păzitorul ei. Vladimirescu și lordake intrară în casa Domnului. Pereții ei netezi erau împodobiți numai cu zugrăveli bizantine ale căror vopsele aspre și tari nu erau-îndulcite și mohorîte\decât acolo unde le topiă fumul lumânărilor de ceară. Tămâia, mucegaiul, igrasia pardoselii de piatră, umpleau biserica cu mirosul lor. — „Parucicule,“ începu lordake,' când se găsiră singuri după plecarea păzitorului, care aprinsese, după cererea lor, două lu- mânări dela marele sfeșnic de lângă iconostas. — „Parucicule, amândoi urmărim acelaș scop: să scăpăm neamul nostru de robie. Nu avem, cred, dbcât un singur mijloc. Nici aliați puter- nici, nici diplomați isteți, nici intrigi și nici omoruri nu ne folo- sesc. Numai bărbăția. Aceasta o știm de când cu Serbii, cari fără nici un ajutor străin s’au scuturat de jugul turcesc." • — „Cred și eu." — „Deaceea să tinem unul cu altul, orice ar zice boierii cei mari. Numai noi amândoi stăpânim ostași adevărați, tu ai pandurii tăi, eu am clefți și Sulioți. Ei știu să tacă, să asculte și să moară. Vezi, eu nu cer țării tale nimic, decât a mă lăsă să stau acî, până ce se va deschide pentru mine drumul spre Ellada. Și cât voiu fi acî, să te încrezi în mine." — „Și tu în mine." Atunci chemară pe preot, se spovediră, se grijiră, făcură jurământul eteriștilor, a trăî pentru patrie sau a murî, și se făcură frați de cruce, crestându-și brațul cu pumnalul și lăsând picăturile grele de sânge să curgă într’un pahar cu vin din care sorbiră aipândoi. Ei părăsiră biserica gânditori, după firea amândorora și adânc mișcati, căci erau oameni din popor, cari își iubesc neamul pentru el însuș, nu pentru chiverniseala lor. 350 In curte eră mare mișcare. Din școala lui Gheorghe Lazăr^ , eșiă tineretul cu cărți la subțioară. Vedeai băieți de țăran cu plete lungi, bursierii bisericiiJ| Sf. Sava, băieți de negustori, în caftane pestrițe, cu tichiuțe de l postav pe cap, tunși după obiceiul turcesc, și domnișori tinerîj| în vestă de Arnăut, cu haine până la genunchi și cu pantaloni^ nemțești. Acești domnișori erau așteptați de Arnăuți de casă și plecau călări, cu mândrie, ca și când ar fi și ajuns Spătari 1 și Vornici, cu pumnul în șold, cu frâul de catifea cusut cu fir 1 în mână, eșind la trap pe poarta mănăstirii. , 1 Pe pragul școalei sale stătea Lazăr și se uită după băieți, | cu acea privire adâncă, melancolică, care făcea frumoase și | luminate trăsurile greoaie ale chipului său. Eră îmbrăcat cu » fotul nemțește în haine mult purtate. Cu un suspin trecu mâna i peste fruntea încrețită de timpuriu și peste părul, care-i cădeă * până la guler. 3 Când recunoscu pe Vladîmirescu, o rază de bucurie trecu 1 în ochii săi și făcândd-i semn strigă: — „Slugere Tudor, nu mă ; .ocolî!" ” J Se cunoșteau din casa Egumenului Ilarion. Tudor intră la ; Lazăr și acesta îi arătă cu un surâs dureros, școala lui, iubita \ lui școală, o cameră scundă, de pe tavanul și pereții căreia se cojiâ tencuiala, și în care se găsiau o sobă dărăpănată și'câteva bătici de lemn de brqd, roase de vreme și tocite de școlari. — „O să vă cază pe cap," zise Vladîmirescu, — „și soba nu mai e bună." „Când o fi frigul prea strașnic," zise celalt, — „feciorii de boier au să se plângă, și se poate să ne trimită un sobar. Dar atunci, poate vom duce lipsă de lemne," șfârșî el oftând. . — „Ce faci atunci?" mârăî Tudor. — „Ne încălzim cu focul dumnezeiesc," strigă dascălul, și fața lui obosită de friguri se învioră. — „Prietene, prietene," urmă el — „când am aprins în ochii-copiilor mei o scânteie numai din acel foc, mi se încălzește inima, nu mai mă gândesc la cele ce sunt, ci la cele ce pot fi, la cele ce vor fi, când acest neam va ștî de sine și de strămoșii săi." — „De. cari strămoși ?" — â⁵¹ ~ ■F Mândria lumină deodată chipul palid al Iui Lazăr. —- „De Ip Romani!" rosfi el cu tot sufletul. Acești Romani îl lăsau rece pe Slugerul Tudor. El nu eră B om citit și știa prea puțină istorie. El eră fiu al munților, din I? satul Vladimir în județul Gorj. Eră fiu al munților la care pe . vremuri, treceau de Romani acei locuitori de baștină, de a căror vitejie numai Coloana Traiană ă rămas martoră; acei Daci înalți cu plete de leu, ale căror neveste cuvioase purtau haine strimte la gât și la mâneci, și ai căror fruntași băură împreună otravă, când văzură, că nu se mai puteau împotrivi ■; puterei Romanilor. . Romanii îl lăsau rece pe Slugerul Tudor, dar gândirea înaltă și înfocată a fratelui Ardelean îi impunea. EI știa prin Egumenul Ilarion, că din pricina acestei gândiri fusese silit teologul Lazăr să părăsească Sibiul, parOchia sa, căci stăpânirea în Ardeal vedeă cu ochi răi, pe feciorul de țăran valah din satul Avrig, care cuteză să ceară și pentru neamul său drepturile politice, de cari se bucurau celelalte neamuri ale țârei ardelene. Urmând acest gând, Tudor zise: — „Nu te lăsau cei de dincolo să vorbești, de Romani?" Lazăr, a cărui fire în acelaș timp blândă și înfocată eră ușor coprinsă de simțiri schimbătoare, plecă capul și împreună mâinile: — „Dincolo trebuie să rămânem robi." Și oftând din greu urmă: — „Multe rabdă omul, și poate că-i priește să Se lupte neîncetat. Dar disprețul otrăvește inimile. Și sufletului îi trebuie soare, soarele iubirii și al bunăvoinței. Deaceea puterea unei vorbe bune e mai mare decât puterea armelor sau a ba- nilor. Și vorba singură având acea putere, îți dovedește firea înaltă a omenirii. In evanghelie citești: „La început eră cuvântul". La început să fie în veci: belșug de iubire. Florile de primă- vară nu ascultă de furtună, ci numai de soare." Tudor privi adânc visător, și spuse: — „Ești un vrednic dascăl "pentru tineretul nevinovat. Domnul șă-ți ajute, Dar pentru cei bătrâni, cari nu . vor să auză strigătul dreptății, se găsește alt dascăl. Asta." Și lovi cu stânga în sabie. Lazăr întinse brațele amândouă către Pandur. — „O inimă caldă și o spadă dreaptă, prietene, da, aceste două trebuie să stăpânească popoarele." 352 Oltenii lui Tudor. de George Coșbuc. Cine vrea părtaș să fie Dreptului pe-acest pământ După Tudorin să vie! Că-i trimis de Domnul Sfânt, Să ne scape-acum odată De ciocoi, căci Dumnezeu Insuș s’a pornit să-i bată, Cum ne bat și ei mereu. Ridicați, Români, Dreptății Steag cu Sfântul George-acum ! • Sfintei Legi și Libertății ' Faceți-i odată drum! Cine nu-i cu voi, să știe Că isbit va fi de voi, De cei strașnici în mânie Și din leagăn de eroi. Domnul Tudor să trăiască! Sus cu toții, pui de lei, Pentru Țara Românească, Pentru drepturile ei! Vine-un chiot dinspre munte, Vine freamăt din păduri — Tudor Domnul vine’n frunte, Cu mulțimea de panduri! Iar din Jiu, din apă sfântă, Ese cântec vitejesc, Și cu glas de surle cântă Tot poporul românesc. Las să-i sune surle’n țară, Să-și adune — Olteni destui, Țara s’o vedem noi iară Veselă pe urma lui — Mândra patrie română Nu sub braț de oameni slabi, Ci voinică și stăpână, Cum a fost sub Basarabi. Sboară corbi pe sus, băete, Cârduri negre se’nvârtesc, Și se Și de N’au Să le Oh, ciocoiu, te-ajung în fugă Toți răsbunătorii tăi! sbat de-atâta sete foame se isbesc: s’aștepte — Oltenii rugă, A ’mbrăcat cămașa morții dea de hrană’n văi — Domnul Tudor, ca Hristos, Dar schimbă-va pasul sorții, Va trânti tiranii jos! ... Ci pe semne Dumneata pe norod, cu al căruia sânge s’a hrănit și s’a poleit tot neamul boieresc, îl socotești nimic ■ și numai pe jăfuitori îi numești patrioti... Văd dar că alta nu este fără numai Dumnezeu a împetrit inimile mai marilor noștri după cum oare când pre ale Egiptenilor. Dar cum nu socotiti Dumneavoastră, că Patria se cheamă norodul, iar nu jăfuitorii ? * ... Norodul nu cere altceva decât numai o dreptate ce poate fi folositoare și tagmei boierești. Tudor Vladimirescu către Nicolae Văcărescu. 353 3 — 354 — Din istoria lui Tudor Vladimirescu" — Fragment.¹) — j Domnul Tudor ținea însă foarte mult, ca oamenii lui să fie 1 cinstiți și să nu prădeze pe nimeni. Jaful eteriștilor era însă j cu lipiciu- Au început să prade și oamenii lui Tudor. Acesta însă nu glumea. Pe care-1 află vinovat cu ceva, îl și omora. Pe drumul dela București până la Golești el omorî 33 de os- tași vinovați de prădăciuni, furtișaguri, răpiri și altele ca acestea. El zicea: Hoția e o rușine, de care nu te spală nici chiar moartea vitejească.,Și nu-mi vine să crez că vreunul ar voi să steă ca hoț înaintea lui Dumnezeu. —- Nu ne-am sculat, ca să jăfuim pe frații noștri. Și Turcilor și Rușilor ne-am plâns îm- potriva acelora cari fură pe țărani, și acuma venim noi să ne arătăm la un fel cu jăfuitorii? Cât timp vom asupri pe frații noștri, cari vedeți că ne ajută și cu merindele și cu căruțele lor, nici odată dreptate nu vom dobândi. Pentru atare fapte vom fi huliți și de Dumnezeu și de oameni. Cine dreptate cere, dreptate să facă. Eu însă vă spun, de se mai plânge un țăran, că i s’a furat cel mai mic lucru, sau că cu sila i s’a luat, să știți că îl ucid pe prădător. ‘ Mai mult. Tudor făcuse răspunzători pe căpitanii săi pentru jafurile ostașilor. Toți căpitanii au fost învoiți cu porunca aceasta, ; afară de Oarcă, Cuțui, (Jrdăreanu și Enescu, cari îi spuseră că î a păzi pe ostași de furtișaguri ar însemnă a păzi crângul cu iepuri. Lucrul acesta înfuriă atât de mult pe Tudor, încât îl spânzură și pe Urdăreanu, unul din cei patru căpitani răsculați 1 împotriva lui. I Spre marea lui nenorocir^ însă. De împrejurarea aceasta 1 se folosiră dușmanii lui neîmpăcați Machedonschi, Prodan, 1 Jordachi Olimpiotul și alți streini să ațițe pe căpitani și pe I panduri împotriva lui, zicându-le: Vite încălțate! N’aveți sânge | în vine? Suferiți să vă ucidă pentru o trâmbă de pânză? Cre- I deți că puteți dă seama pandurilor voștri de ce s’a petrecut? 1 *) Din Nr. 98 al >Bibliofecei poporale a Asociațiunei^ Închinat în în- 1 tregime amintirei Domnului Tudor din Vladimiri. Prețul 3 lei. De vânzare ■ la principalele librării din țară. ■ f— 355 — Uneltirile dușmane au prins. Căpitanii toți strigară: »Nu-i mai voim pe Domnul Tudor! Voim pe Hagi Prodan și pe Machedonschi!« | S’a întâmplat Ia ceeace se așteptase Tudor: Grecii îl prin- ț: seră în cursă. Nu se așteptase însă, ca chiar Oltenii săi să-l ducă în cursă. La plecare a dat tunarului său credincios Cale- țeanu sabia și inelul, zicând: »De ne-om revedea, mi-o dai înapoi; de nu, ține-o în amintirea prieteniei mele. Ia și inelul , acesta pe care îl am dela părinți*. ; Și nu s’au mai revăzut. Incălecând pe cal, căpitanul bulgar Ghenciu îi luă hățurile din mână în semn că nu mai conduce el. Pandurii văzură lucrul acesta, și rămaseră întunecați și neclintiți. ' * E una din cele mai rușinoase fapte săvârșite de ai noș- tri. Ea nu-și găsește seamăn decât în uciderea lui Mihai- Viteazul și în detronarea lui Cuza-Vodă, pe cari iarăș le priviră Românii nepăsători, fără ca cineva să se ridice pentru răs- bunarea lor. Se zice, că unii dintre panduri l-ar fi întrebat, cu toate acestea, pe Domnul Tudor în clipa, când a fost ridicat de duș- manii săi, și dus la judecată înaintea lui Ipsilanti: — Dar pe noi cui ne lași, boierule? — Corbilor și cânilor, cari or să vă mănânce, le răspunse Tudor, căci nu m’ați ascultat Ce v’am poruncit. Și așa s’a și întâmplat. Ne mai fiind Domnul Tudor în mijlocul pandurilor, se risipi întreaga tabără. Lipseă omul, care avea ochiul peste tot, care cunoștea pe fiecare în parte, îi cunoșteă gândul și graiul, știa de unde se trage și unde năzuește. De aceea au plecat care în cotro, să-și vadă de casă și de familie. Dela Golești Tudor fu dus la Târgdviște, peste Pitești și Câmpulung. In Târgoviște a fost pus călare pe b mârțoagă. Picioarele lui, în scările de lemn, erau legate cu un lanț pe sub pântecele calului. Aici aveă să-i fie locul de osândă. într’o fântână părăsită, la marginea orașului, sub dealul pe care e zidită mănăstirea Dealului cu capul lui Mihai-Viteazul, a fost aruncat trupul lui, ciopârtit de iataganele Grecilor: Orfano, 3* 356 Cavaleropulo și Garnovschi, în noaptea de 26 spre 27 Maiu, S la ceasurile când numai tâlharii fac isprăvi. S Așa a pierit Domnul Tudor din Vladimiri. 9 Dacă am voî să cuprindem în puține cuvinte tot sbuciumul 9 vieței sale, abia am află altele mai potrivite decât acestea ale ■ marelui nostru istoric Nicolae lorga: »Nu se poate zice că a Tudor a căzut orbește în prăpastie. El a înțeles și slăbiciunea a sa față de Turci, și încurcătura în care trebuia să se sbată față a de eteriști, și puținul temeiu ce trebuia pus pe boieri. A făcut a tot ce se puteă face de un om necunoscut, fără mijloace, fără.a adevărați sfătuitori și fără sprijinitori trainici. S’a căsnit din a răsputeri să-și strângă legăturile. Și, deși eră un îndrăsneț, el a n’a fost un nerăbdător, un pripit, ci până la capăt a judecat 9 toate cu multă cumințenie rece, cu multă înțelepciune de om 9 mare, deprins și cu binele și cu răul în viață. A chibzuit, a 9 socotit, a potrivit, — nu fără izbândă de multe ori. A dovedit a că știe să cântărească oamenii și lucrurile, că prevede primej- 9 dia și se poate feri, că nu calcă decât unde e sigur că va 9 întâlni pământ statornic. Fără a se lăudă și a minți, ca duș- 9 manii săi, el s’a păstrat multă vreme teafăr, nevătămat, sigur " pe el și oastea sa, de o potrivă. Dar o putere voința lui îl țâră spre peire«\ * mai mare decât Aceiaș putere mare, care conduce totul în lume, și căruia 1 îi zicem Dumnezeu a dat răsplata cuvenită și dușmanilor săi. '] Peste câteva săptămâni (7 Iunie) Grecii lui Ipsilanti în frunte cu batalionul sacru fură sdrobiți cu desăvârșire de Turci la Drăgășani pe Olt. Cei scăpați de acolo fugiră ca iepurii, încât Ipsilanti nu găsea cuvinte destul de aspre pentru înfierarea lor. El zicea în cea din urmă cuvântare a sa către armata grecească: ^Ostașilor! Dar ce zic? Blestem și batjocură ar fi să vă chem astfel! Nu! Nici odată nu voiu mânji acest frumos și vitejesc nume, dându-vi-1 vouă, cari sunteți niște cirezi de netrebnici, o gloată de adunături, cărora trebue să vă zic mai bine dobitoci, fricoși, leneși și tot ce pot găsi ca vorbă mai proastă. Vicleniile și vânzările voastre mă silesc să vă părăsesc. Toată legătura care a fost între voi și mine acum s’a deslegat; m:-e chiar rușine că am fost căpetenia voastră și că am primit Kr — 357 — , jurământul vostru înaintea lui Dumnezeu și înaintea patriei noastre. M’ați vândut tocmai atunci, când doream să înving sau să mor cu voi dimpreună. Treceți la Turci, mișeilor, tot sunteți de teapa lor; lingeți-Ie mâniie pe care se văd încă petele din fy sângele sfânt al patriarhului și al episcopilor săi. Porniți de vă ț. cumpărați slugăria, dând ca preț viața voastră, cinstea femeilor și a copiilor voștri*. Și încheia înfierând o mulțime de nume cu pecetea trădării. - - Fugind și el în Ardeal înfundă pușcăria din cetatea Mun- caciu a Maramureșului. Ieșit de acolo într’un târziu pieri ca vai de el. Tot așa se prăpădi și celalalt vrăjmaș al lui Tudor bim- bașa Sava, ucis de Turcii cari l-au amăgit în curtea Bucureș- tilor (7 August). S’a împlinit cuvântul Scripturei: »pe cei răi cu rău îi va perde, și via o va dă altor lucrători carii vor dâ lui rodurile ; la vremea lor*. (Evanghelistul Mateiu, cap. 21, vers 41). Domnul Tudor n’a pierit ca un rău. El a adus rod la vremea sa. In anul morții sale a încetat domnia fanariotă. Mai mult în țările române n’au stăpânit Greci din Fanar,__ci domni pământeni. La 38 de ani după aceea (1859) cele două-țări surori aveau să se unească pentru totdeauna, alegându-și un singur Domn în persoana lui Cuza Vodă, iar la 97 de ani dela moartea lui (1918) toate țările române aveau să alcătueașcă o singură țară românească, mare și puternică. S’a împlinit ceeace el a proorocit cu aproape 100 de ani înainte: toți câți au fost »părți ale unui neam* s’au unit, precum a dorit și el. Dar visul lui Tudor încă nu s’a izbândit deplin. EI dăinuește mai departe în .sufletele noastre ca un dor neastâmpărat și un stăruitor îndemn spre mai bine, spre mai multă cinste și drep- tate, spre un traiu mai omenesc în toate țările române. , In urmare, dacă e să-1 sărbătorim, după cuviință, acum la împlinirea sutei de ani dela moartea lui, îndemnul acesta să-1 primim cu tQții. De aceea am închinat și noi aceste nepretențioase rânduri de pomenire luptătorilor pentru cinste și dreptate, cum a fost Domnul Tudor din Vlădimiri. ' loan Georgescu, — 358 — , Umbra lui Tudor. Spre culmile străbune — ce râd ca-n sărbători — Năvălnic vine-un suflet desprins din lumi de nori... Se clatină frunzișul și tot cuprinsu-i treaz — Vedenia măreață e-a unui Domn viteaz... Ori nu-i simțiți suflarea lui Tudor Domn român? Trec svonuri prin desișul brădetului bătrân Și codri plini de taine încep a fremăta ... Ca de-un fior tresare și Oltu'n matca sa... Pe plaiurile țârei — pământul său iubit Pe care-odinioară cu sânge l-a sfințit — Oprește umbra — 1 sfântă — privind cu drag în jos Apoi rotindu-și ochii în largul ei frumos — Aude din tumultul poporului supus Un glas ce se înalță spre chipul său în sus : »£rou al țării noastre — al cărei aprig scut *In vremuri de restriște ai fost neîntrecut — »Ca din avântu-ți falnic povețe să luăm »Din negura de-un secol noi azi re desgropăm! *Coboară-te pe-o clipă cu sufletu’ntre noi »Din ceata cea mai mândră de’hflăcărați eroi »Și dă-ne duh din duhu-ți de țară iubitor »Tu cel de neam și lege zelos apărător!... »Azi bâjbăe dușmanii pe’ntinsul țări’ntregi »Și-avem ta niciodată nevoe de viteji... »Când ne va strânge goarna la datorie’n șir •»Să fie tot românul un »Tudor Vladimir*!!! Săgeți de foc s’aruncă’n văzduh necontenit Și-o rază încunună pe cel sărbătorit... Răsună ca un tunet de sus cuvânt spre frați:' •»Păziți pământul țarii și neamul u’apărați* !.., Aurelia Pop. —359 I Răscoala lui Tudor Vladimirescu " și refugiatii în județul Caraș-Severin. - Stăm îri preajma serbărilor jubilare de 100 ani a răscoalei de redeșteptare națională în Muntenia și Moldova, urzită și condusă la 1821 de viteazul boernaș Tudor Vladimirescu, a acelei răscoale, care — deși de scurtă durată — a pus capăt domniei fanariote, de care eră stăpânită viata de stat, — socială și bisericească poporului român din acele principate — și s’a deschis apoi calea unei vieți naționale cu adevărat românească, pentruca în viitor să poată trăî ca națiune liberă și conștientă. De bună seamă, că cu ocazia acestor serbări, din partea bărbaților luminați ai neamului nostru se va reluă și lămuri în- semnătatea politică, socială și națională a acestei răscoale care altcum în urmările sale constitue o nouă epocă în viața și is- toria neamului românesc. Nu mă simt chiemat, și așa nici nu intenționez ca să fac parte din șirul acestor bărbați, ci ca un registrator modest, doresc ca spre întregirea datelor privitoare la acest eveniment istoric, din arhivul județan al Caraș-Severinului să scot câteva documente, să relev câteva lucruri, cari se referă la soartea acelor locuitori din Muntenia, cari în urmarea răscoalei lui Tudor Vladimirescu și a teroarei turtești urmate aceleia, luând calea pribegiei s’au refugiat și s’au așezat pe teritorul județului de azi al Caraș- Severinului. Oastea de răscoală a lui Tudor Vladimirescu, ca și ori- care de asemenea natură, în bună parte a fost adunată din de- osebite elemente neîndestulite, fie din șirul poporului român, fie din alte neamuri. Elementele streine nu au putut să fie afumate de ceva ideal național românesc, ci mai mult au fost stăpânite ori de sentimentul răsbunărei în potriva asupritorilor, ori agitate de cugetul, că chiar și în potriva voinții lui Tudor Vladimirescu, să jefuiască pe aceia despre cari credeau că aveau avere, fie aceia boieri ori din clasa mai inferioară. 360 Urmarea naturală a fost, că mulți locuitori, cari erau î&|| calea jafului, ca să-și scape viața și o parte din avutul lor, luând '1 calea pribegiei să caute mântuire în țările vecine. Așa s’a întâmplat deci că mai mulți locuitori de stare ma- j terială mai bună, din Muntenia, au trecut și în județul Caraș- 1 Severin învecinat cu acel terilor, unde a isbucnit și a fost mai întâiu aprins, focul răscoalei. ■ Nu este îndoială, că refugiații cei dintâi s’au așezat prin | comunele și orașele de pre teritoriul graniței militare bănățene. | Aceasta lămurit se cunoște și din ordinul Locotenenții un- - j gare de data Buda la 4 Septemvrie 1821 Nr. 23007 îndreptat 1 cătră juUețuI Caraș în care se dispune, ca locuitorii cari în tur- burările din Turcia nu au fost implicați și refugiati din Mol- ] dova și Muntenia să nu fie⁻ tolerați pre teritorul graniței mili- tare, ci să fie trimiși în părțile mai interne ale județului, nici să se nu permită ca cineva dintr’aceia să se reîntoarcă iarăși în granița militară. Cumcă de fapticei dintâi refugiați s’au așezat pe teritorul graniței militare, ca imediat hotarnică cu Muntenia, se cunoaște din scrisoarea comandei regimentului grănițeresc Nr. 13, de data Ca- ransebeș 17 Aprilie 1822 Nr. 42 asemenea îndreptată cătră jude- țul Caraș, în care județul se provoacă la dispoziția comandei' militare bănățene și nu numai se face provocare la înainte ci- tata dispoziție locotenențială, ci trimite sub escortă militară pre conducătorul rebelilor; și promite că în curând se vor trans- pune din graniță și alți refugiați puțini câți au rămas în dis- trictul regimentului. , Timpul când au venit în graniță refugiații, unde au fost așezați șl câtă vreme au stat acolo, datele positive lipsesc. Dacă însă am admite, că data așezărei, adică a refugierei ar fi fost tot cea din data pașportului ce l-a primit fiecare, și cari date sunt însem- nate într’o conscriere de data 23 Aprile 1823, atunci vremea re- fugierei ar fi fost între lunile Iunie până în Octomvrie 1821, adecă deja după moartea lui Tudor Vladimirescu. Câți și cu numele cine au fost strămutați din graniță și așezați în Lugoj, mai bine zis în cercul Lugojului se cunoaște din conscripția compusă de cătră județul Caraș la 24 Aprilie din 1 361 K partea regimentului grănițeresc Nr. 13. ambele aci alăturate.¹) In conscripția județană surit înșirate’54 familii cu 36 prunci 6 neamuri și 23 servitori, total 119 suflete. j&T: In cea militară: familii 62 cu 226 suflete, fî; In amândouă conscripțiile aceste la fiecare familie se arată | \ locul nașterii sau mai bine zis locul de unde a venit, ori al ubica- | tiunei, precum și locul unde s’a așezat sau a fost dislocată, p Familiile cuprinse în consriptia militară toate a fost așe- zate din granița militară reg. 13 în'orașul Lugoj, iară din cele ~ înseninate în conscripția judejană, 47 familii au primit locuințe > în Lugoj, iară 5 cu 10 suflete în Lugojel Afară de aceasta în conscripția militară la fiecare cap de familie se arată profesiunea sau ocupația. Aii fost adecă ne- guțători 37, 1 preot, și 21 plugari^ numiți «gemeine Walachaner» — români proști. In consignația judejană afară de doi la fiecare este ad- notată data de estradare și de vidimare a pașpoartelor. Intre data compunerei ambelor consjgnări, este deosebire, numai de o zi, cu toate acestea dacă vom confrontâ persoanele cu- . prinse în ambele conscripțiuni, se va cunoaște, că dintre per- ‘ soanele numite în consciptia militară numai Luca Nicolaevici, Mihaiu Strompella și Constantin Orzescu Crainiceanu, despre care se afirmă că ar fi fost conducătorul rebelilor, sunt adno- tate în conscripția judetană. De aceea, așa se vede, că numitele trei persoane au fost ' trimise la Lugoj la 17 Aprilie 1822, iară celelalte primite în conscripția judejană ori dinainte de 17 ori între aceea zi și 23 Aprile s’au fost așezat în Lugoj și Lugojel, precând persoanele numite în conscripția militară de data 24 Aprilie 1822, numai mai târziu au fost internate în Lugoj. Aceasta s’ar puteă conclude de acolo, că în conscripția a 3-a de data prezentei 3 Maiu 1822sunt deja enumerate fa- milii, adică refugiati, cari lipsesc din conscripția de data 23 Aprilie, dacă în bună parte surit numite în conscripția militară de data 24 Aprilie 1822. *) Se publică în adnexă! a) Vezi anexele. 362 Se observă, că afară de cele 3 conscripții amintite, mai este o consignație suplementară județană — fără dat și pre- ’ zentă — în cari sunt însemnate 5 familii, din cari 3 familii cu 73 suflete se afirmă că ar locui în comuna Valea boului de lângă Caransebeș, iară celelalte 2 familii în Lugoj. 1 In conscripțiile pomenite, pre lângă numele respectivilor ; refugiati este însemnat numele comunei ori al orașului unde '' au locuit mai înainte. Acele comune și orașe erau: București, ■ Orșova nouă, Vidin, Baia de aramă, R.-de vede, Târgu Jiului, Caracal (Corabia) și alte comune, cari Se află pe teritorul acelor : plase unde a isbucnit și s’a lăjit răscoala țărănească. Precum văzurăm mai sus, despre Constantin Orzescu Crai- niceanu se scrie că a fost conducătorul de oare când al rebelilor. Despre acest conducător, în conscripția militară de data 24 Aprilie și cea județană din 3 Maiți se zice, că a fost neguțător de origine din Cocor, avea soția Saveta, două fete Dumitra și Stanca, finul Petru Nedelcovici, vizitiul Pacina, servitorii Ma- teiu Dimitrescu și Codcuș Preda, așa dară 8 persoane aparți- țineau familiei acesteia. Cân'd a trecut în granița militară nu se înseamnă, căci se zice, că scrisoarea de pașport ar fi în mânile subprefectului județan. Față cu numitul conducător al' rebelilor, comanda regim, român iliric Nr. 13 cu data 17 Aprilie 1800, Nr. 48 a dispus, că dupăce comanda generală din Banat cu ordinul de data 9 Apri- lie 1822 Nr. 98 a poruncit, că acela fără amânare să fie de- părtat din granița militară, pre teritorul provincial mai apropiat, astfel pre acela împreună cu soția, două fete, un servitor, și ser- vitoare sub paza unui sergent îl trimite la Lugoj, cerând ca județul Caraș să dea o adeverință despre primirea acelora re- fugiați.. La aceasta provocare județul a decis, că după-ce despre Orzescu nu s’a constatat, că ar fi comis ceva crimă, îl lăsă pe picior liber, dar sub pază județană.¹) Mai târziu însă Orzescu totuș a Jost închis, căci îrrconscripția refugiaților ajutorați, compusă la 14 V. 1822 sub punct 6 se zice că * fiind Orzescu deținut în închisoare* familia aceluia încă a ») Actul Nr.1032/1822. ... 363 - — i primit ajutor. Deținerea aceia însă nu a ținut mult, pentrucă | în «consemnarea de ajutorare» a familiilor refugiate, datată al [ 21 luliu 1822, se zice despre acela că nune jam dimissus —deci L eliberat. ' l Din ce motiv a fost deținut, date precise nu sunt, cred însă, I că deținerea s’a ordonat în urmarea cercetărei introduse din 5 partea județului asupra mai multor indivizi din județul Caraș p și Timiș, pentrucă s’a lățit vestea că Orzescu Crainiceanu, și alți ț doi refugiați din Muntenia, oameni în stare materială bună, au încercat să conducă mai mulți Români ca servitori ostași, ca trecând cu aceia în Muntenia să poată recâștigă averea rămasă ' acolo. Altcum în luna Sept. 1822 despre Orzescu se zice că «discessit ad [patriam». Cercetările acelea s’au făcut în luna Aprilie 1822 desprece vom vorbi mai la vale Ajutorarea refugiatilor. Deja mai sus s’a amintit, că Consiliul locotenențial ungar cu data 4 Septemvrie 1821 Nr. 23037 a lăsat județului Caraș, ca refugiații până la liniștirea turburărilor încât se poate să fie ajutorați. Ajutorarea aceea apoi tot aceeaș locotenență cu re- soluția de data 2 Aprilie 1822 Nr, 9225 o determină așa că adulții zilnic să capete 9 cruceri iară pruncii 2 cr. despre ce ju- dețul a avizat preturele. Intre datele păstrate se află 18 .consemnări de ajutoare în- cepând cu data de 25 Aprilie și se termină cu 31 Octobre 1822. Ajutorarea s’a făcut în lunile Aprile și Maiu cam tot la 8—10 zile, iară începând cu Iunie de două ori pe lună, și iacă așa, că adulții zilnic primeau câte 10, iară pruncii 5 cruceri, deci nu cum ordonase locotenenta, adecă 9 și 3 cruceri. Firește, că dintre cei refugiați, numai cei lipsiți au fost ajutorați, după cum *și conscripțiile despre ei se întitulează- * Consignație ege- norum emigrantium.» In luna Aprilie este o singură consig- nație cu 20 familii, fără să fie adnotat, că unde erau ele așezate. In Maiu avem 8 consignații, în cari numărul familiilor va- riază între 2, 14, 20, 48 și 49 cari în parte însemnată ăunt așe- zate în Lugoj; puținele în Lugojel, Jupa, Prisaca, Valea boului. - 364 — In luniu sunt numai două conscripțiuni cu familii ajutorate de'ij 21 și 46, toate în Lugoj, așa că de acî în colo familii nu fhai eraiițl în alte comune; s’ar părea că cele din Lugojel, ]upa, Prisaca șPl Valea lipului erau aduse la Lugoj. In luliu numărul familiilor 1 ajutorate s’a ridicat la 65 și 68, de ăcî încolo începe a scădea, | ' căci: / ' In August precând în conscripția din 1 până la 15 numă- 1 ' rul familiilor eră încă 59, deja în cea dinx 16—31 s’a redus la 50. Cauza e că unele din familii s’au reîntors în patrie. In conscripția din Septembre la 1—15 erau încă 45, care j între 16—30 s’a redus Ia 25. -4 In Octomvrie între 1—15 sunt ajutorate 25 familii, dară în 1 cea dela 16—31 remân numai 5 familii cu 17 suflete. — In de- j cursul alor 7 luni la refugiați s’a împărțit în sarcina cassei ju- □ defene 2898 îl. 10 cr. Sd" observă, că dintre cei 37 neguțători primiți în lista emigrariților compusă la 24 Aprile prin autori- | tate militară numai 7 familii au fost ajutorate, iară dintre eco- îJ nomi iarăși 7. ■ ■ - | Propaganda de contra-răscoală. 1 Răscoala conduăă de Tudor Vladimirescu a încetat cu uci- j derea lui săvârșită la 26 Maiu 1821. Groaza de jaf și de năpăs- <•= tuire însă nu a putut fi așa ușor și iute uitată. - Se poate crede, că împrejurarea aceasta a fost una din cau- zele; că emigranții refugiați în județul Caraș-Severin nu numai J - - că după potolirea răscoalei nu s’au reîntors de loc la vetrele 4 lor, ci din contră, chiar și în anul 1822 se înmulțește numărul 4 celor refugiați și abia spre sfârșitul lunei Octomvrie 1822 încep ; a se reîntoarce în patrie. i Este natural, că locuitorii refugiați, cari au trebuit să pă- . răsească casa să-și piardă O parte însemnată a averei lor; | erau amărîți în suflete și Că se purtau cu gândul de răsbunare, 4 și tot atunci nu puteau să nu caute mijloace potrivite, ca să i poată recâștiga ori ajunge în posesia averilor mai înainte po- 1 sedate. Acest sentiment, va fi îndemnat mai ales pe cei cu stare bogată dintre refugiați, ca în noua lor patrie de internare să 36S R?, cugete, să se ocupe cu organisarea unei contra-răscoale prin E.; adunarea de ostași și între locuitorii din județul Caraș-Se- j- verin. Cumcă o atare organisare militară de fapt s’a plănuit în L primăvara anului 1822, se cunoaște din unele acte, ce se gă- sesc în arhivul județului acuma numit, din cari deșî nu se poate ; compune o icoană desevârșită a acelei mișcări de retorsiune, se poate însă constată, că de fapt atare contra-răscoală eră plănuită • Ca dovadă ne servesc următoarele: ; Subprefectura județului Caraș cu data de 19 Aprile 1822 notifică celuj din județul Timiș, că este o veste lățită, cumcă unii dintre emigrații din Valachia, așezați ori mai bine internați în opidul Lugoj cu feliurite promisiuni caută să îndemne pre poporul contribuent ca să le dea mână de ajutor pentru de a-și puteă recâștigă averile lăsate în Muntenia. Spre acest scop fac propaganda între tineri, promițând că dacă vor întră la dânșii în serviciu ca ostași pre 6 luni, pre acel timp vor primi leafă de 800' fi. un cal și câte 1 îl. pe zi. Pentru ca subprefectura județană să poată câștigă cât mai sigure date despre existența acestei propagande, a făcut toți pașii posibili, dară fără mult rezultat. Tot ce a putut află este că presupune cumcă aceasta propagandă de a adună ostași mer- cenari, o fac refugiații bogați: Constantin Crainicean din Lugoș, Atanasiu și Dinu Medetnitoches din Honoriș și Cristodor Slavu. La 18 Aprile un anumit Dragan Andraș din Labasinț, care cu trăsura a adus la Lugoj pe inspectorul școl. național, i-a descoperit, că judele din acea comună, dela un domn din Lu- goj ar fi primit niște scrisori, în cari este provocat ca să-i conducă tineri în serviciu de ostași cărora le-ar fi pus în ve- dere o leafă de *800 fl. pe 6 luni. In urmarea acestora numai decât a dispus, ca comisarul districtului să iasă la Labasinț și întrucât Judele dș acolo de bună voie nu ar vrea să-i dea scrisorile primite pentru adu- narea tinerilor la serviciul de ostaș, pe acela să-l silească prin intervenirea* pretorelui din Lipova. Intr’acestea s’a mai întâmplat, că fiind juratul opidului Lu- goj cu numele George Ursu la supraveghierea tocmirei drumu- — 366 —- • rilor; George Petcu și Alesandru Cur eseu locuitor din Babsa® judejul Timiș, Fa întrebat despre locuința acelui domn din Ljf® goj, care ar angajă tineri pentru serviciu de ostaș. Fiind aceia® numai decât deținuți, au fost și ascultați, și au fasionat ca® reîntorcându-se dele târgul de săptămână din Lugoj, dela con-® săteanul lor: Alesandu Gruia ar fi înțeles, că în‘ Lugoj ar un domn care tinerilor, doritori să intre în serviciul de ostași le promite 600 fl. și un cal. De aceasta promisiune îndemnați® s’au grăbit la Lugoj. In cale oprindu-se la Silha, dela păzitorul® de acolo ar fi înțeles, că un locuitor de acolo cu numele Balan ® Căprior de fapt ar fi și întrat în serviciu, și când dela juratul ® G. Ursu ar fi întrebat despre ubicațiunea acelui domn, el în ® loc să-i îndrepte la acela, i-au închis. La aceasta subpu'efec- tura Timișului cu data 22 Aprilie 1822 respunde că în acel județ ® nu s’au ivit atari mișcări. Altcum a dat ordin ca funcționarii a subalterni să priveghieze și din caz în caz să dea raport; des- 1 pre-ce apoi va avisă și pe subprefect. ® Cumcă subprefectul județului Caraș a făcut și alte demersuri || la subalternii funcționari județeni, spre a da de urme sigure - a despre complotul de recrutare a ostașilor din partea refugiatilor, deși acte despre aceste disposițiuni nu există, dară sunt unele || rapoarte date din partea preturelor din Gavoșdia, Vasiova, (Bogșa j română), Gravita, Căpâlnaș și Lugoj, dintre cari mai interesante 1 . sunt rapoartele din Lugoj și Gavoșdia, cari vedesc, că vestea -|| despre propaganda cu recrutare, adică conducerea ostașilor eră J lățită între locuitorii- mai multor comune. - J Așa de exemplu pretorele din Gavoșdia cu data de 19 U Aprile raportează; că judele din Zsidovar ar îi auzit, că emi- i grantul din Valachia, care locuește în Honoriș ar fi condus pe mai mulți tineri din Lugoșel, iară judele din Sacul asemenea'a • afirmat, că dela dascălul din Topoloveț ar fi înțeles, că în aceea comună încă s’ar fi angajat vr’o 40 de inși. Alți cnezi însă con- stată, că vestea aceea este lățită mai în toate comunele din teritorul preturei. Mai detaiat este însă raportul pretorelui din Lugoj, care nu s’a îndestulit cu aceea, ca să ceară rapoarte dela primăriile comunale, ci a eșit în mai multe comune și a luat depunerile -4 oamenilor despre cari s’a afirmat că ar avea ceva legătură î — 367 cu lăfirea vestei, ori cu conducerea faptică a tinerilor. Așa s’a făcut investigațiune in: Birna, Sărăreni, Sudriaș, Jupan, Silha, Coșteiu, Părul, Balint, Fadimac, Babșa, Cliciova. Rezultatul investigațiunilor a fost constatarea împrejurărei, că oamenii în târgurile din Lugoj au auzit povestindu-se, că emi- granții refugiați ar fi îmbiat 800 fl. și un cal tuturor acelora cari s’ar fi angajat că în decurs de 6 luni vor face serviciu de os- tași, fără însă a se ff putut constată și numele respectivilor emigranți. ~ Suspiciunea generală de propaganda contra răscoalei se concentra asupra persoanei emigrantului Hrist Todor Slavu din Honoriș, om bogat, și asupra celor 4 Domni cari locuiau în Lugoj lângă podul de preste Timiș. Despre cel dintâiu se vorbeă public, că cu recrutare de ostași aveă scopul, ca reîntorcându-se în Valachia de acolo să poată redobândi banii înveluiți în două piei de bivoli și îngro- pati în pământ, și că așa aveă de gând să se legătuiască cu cei conduși, ca peste zi să nu le dea nici un lucru, dar să fie îndatorați peste noapte să jăfuiască. Cine au fost cei 4 nobili numiți *Ciocoi*, cari locuiau în Lugoj, amintire nu se face. Probabil, că între aceia să fi fost și Constantin Orzescu Crainiceanu, și poate Grecul Marto Ta- naside Metetichnet de origine din «Szvintesd» ca și Hristo Todor Slavu care deja din 1821 eră așezat în Honoriș. Deoarece în arhivul județan Caraș-Severin, referitor la refugiații din Muntenia alte acte nu se mai găsesc, decât cele mai sus pomenite, cred, că propaganda de contra răscolă «cio- coiască* nu s’a putut înfăptui, parte că prin dispozițiuni ad- ministrative s’a pus pedeci în calea ei, parte doară și din cauza, că înscenătorii aceleia ori că s’au împăcat cu soartea, ori că cu schimbarea împrejurărilor politice în spre bine pentru emigranți, ei Cu încetul s’au putut reîntoarce în patrie la vetrele lor, căci de fapt începând deja cu luna August 1822 unii dîn emigranți, chiar și vestitul Orzescu Crainiceanu s’au reîntors în patrie. ’ Lugoj, Maiu 1921. */. Boroș, preposit. ■ .368 Consignație ■ Emigrantium Valachanorum in Gremio circuli Lugosiensi» Commorantium. J Numerus 1 N o m i n a Locus T e m p u s j Serialis 1 Nomen.cognomen pat- Cognato- moder- Emana- Quo adl ris, et niatris familias PfOlium rum agea- Famuioruni nae tionis gre- 1 item Locu originis torum commo- passun- mium I rationis lium protegitl 1 Peter Georgie Lugoss 27 Sept. 16 April e Achistof 821 822 a Hadzsy Zeno Jovan Zvetko, -------- 21 Julie 17 Api« 2 loanna-Uxor Costa Ținto 821 822 -1 e Karaka 31 SepU 3 Koszta Georgie --- 19 Aug. 821 1 e Krajova 821 4 Matyei Darabana --- 29 Sept. 30 Sept! e Kragojest 821 821 1 5 jena Georgie 19 Aug. 30 Sept] e Szkorus --- 1821 821 1 6 Isztratie Kristodol 19 Aug. 30 SeptJ e Gerbova 821 821 7 Luka Nicolajevits Vasalle 19 Aug. 20 April] --------------- -------------- Andriez 821 .822" i 8 Sztanko Armenko Buttelye 19 Aug. 9 Oct.' e Czernagora .821 821 Czelko jovan Jovan et Kre- Nicolaie 1 Oct. 18 April 9 Nyeda-Uxor tsun filii N. 821 822 ; e Karaka Pena filia Petko jovan Urban Filius 1 Oct. 13 Oct. 10 Cristina-Uxor Creta ’ filie 821 821 e Karaka Vetta 1 "lie Ivan Thodor Stana J G. Andrei 1 Oct. 23 Oct. 11 jona-Uxor Kretsun, Petru Pavel Rayku 821 821 | e Karaka filii e Karaka l J Verban Kaldaras Matyei 1 (ilii i 1 Oct. 24 Oct. 12 Pauna-Uxor Nedu 1 ,1IU 821 . 821 ■ e Karaka Szaveta filia Zoka Kaldaras Simion Filius 1 Oct. 24 Oct. 13 Rada-Uxor 821 821 e Karaka 569 i L i f, ,,j • N o m i n a Locus T e m p u s | Numerui | Nomen, cOgnomen, pat- Cognato- moder- Emana- Qud ad Serialis i ris, et Inatris famlliss Prolium rum agna- Famulorum nae tionis gre- item Locus origlnls torum comtnO- passua- tnium rationls lium proftgi Dancsa Lakatossu Marko, Lato - 1 Oct. 24 Oct. 14 Rada-Uxor Planltic-filii 821 821 e Karaka Strojana filia Simion Petrovits George 3 Dec. 3 Ian. 15 Katina-Uxor Ankutza filia Joanovits 821 822 e Podugrosului Petar Nedelkovits Preda Kode- 15 Aug. 8 Nov. 16 Pauna-Uxor usch e 821 821 e Beklek Podugrosului - / £. ■ Stoian Bukur Georgie, filius 6 Oct. 8 Nov. ir- 17 Naszta-Uxor . Vassilca-filia 821 821 e Karaka Tirptov et lovanka 1 Oct. 12 Oct. 18 Rajko Pavlovics Petro-fiii Petrus 821 821 f Firinka-filia socrus 19 DumitraskoLogofet 14 Aug. 20 April e Csernetz 821 822 Zacha 20 lovan Petrovics Jena filia socrus Lugos 29 Oct. 17 Nov. Dona-Uxor Jovan 821 821 e Krajova affinls <21 Apostol Goleszko Juon Martelog Lugos 13 Aug. 6 April e Krajova 821 822 22 Mihay Strumpella - Dimitrie 23 Juny 20 April - e Kostath Anagnosti 821 822 Nikolae Constanda Constandin 6 Oct. 18 April 23 lovânna-Uxor filius Flora N. 821 822 e Karăka Safta, filia 24 ]on Popp 17 Aug: 3 Aprilie e Baja 821 822 Sterio Ion 6 Oct. 8 Nov. 25 Illinka-Uxor KosBtake filjus 821 . 821 e Karaka Petko Stoian Alexander 6 Oct. 8 Nov. 26 e Karaka Anastasie 821 821 1 27 Georgie Plessuja - - 1 Aug. 20Aprile e Csernetz 821 822 28 Petko Bajassa 19 Aug. MAprlle Baja 821 822 Manto Athanasie Pronume 29 Metetnichet ugmpriui 17 May J Aprilie e Szvintesd Hblnlun in 821 822 ■ ransilvanla 4 — 370 — N o ni i n a > Locus T e m p u s *Nntnenii 1 Nomen, cognomen pat- Cognato- moder- Emana- Quo ad Scriaiis 1 ris, et matris familias Prolium rum agna- Famuloruni nae tionis gre- i torum commo- passua- mium item Locus originis rationis lium protegit 1 Georgie Karaja Joan Joan Nitza Hrisz Thodor Szlavu Thodor Georgie Jovan 16 Juli 16 Nov. 30 e Szvintesd Georgie Dinu Cziganu I Pro OLTC lE|L 821 821 i Thodor Gligor Czigan prius 1 a ™ a Ae Riszta Ritza ctiam peep-i ir Nisztor Zoger pascal e MtiH 'Constandin Otzeszko Dumitra Dumitrachie 31 Krajnicsana Sztanka Matyei Petrus Lugos Szveta-Uxor filiae Nedelkovits Pauna-Uxor Caranse- 32 ]onica Salamon Barba, Rottar Ir besini 23 Apr. Szugar e Szait 9 Marti 822 822 -----4 33 Marko Sztanovits Lugoshely 19 Aug. 1 Oct. e Kalafat 821 821 : 34 Koszta Dragomir 16 Aug.. 18 Apr. e Szimits 821 821 35 lllie Sztanovits '1 19 Aug.| 18 Apr. e Planica 821 ' 821 Sztan ]onovits 15 Aug. 122 Apr 36 Jonica N. aa 821 822 _ Joscha Botorich Ankutza filia 15 Aug. 12 Oct. 37 Jana-Uxor Nicolae filius - 821 821 e Vidin Sig. Lugosini die 23 Aprilis 822. Per. Ignatium Lovrentsits m. p. Ord. Judlium. Consignație Emigrantium Valachanorum suplementaliter Conscriptorum I Numerus J Nomen et cognomen Nomen Locus Datum Serialis 1 patris et matris Locus originis Prolium Como- Emanație- Visa in familias et cogna- Famulorum rationis nit pussua- gremlo torum lium apponte 1 Kriszta Abassiu Karaka Rajka mater Petko N. Opp. 1 Oct. 23 Oct. Pana-Uxor Hena atfinis Lugos 821 821 2 Thodor Dumitru Dto Joanna mater ir 1 Oct. 8 Marz Pena soror 821 822 Lupus Czigan 3 Dragutsan Hergotts Baja Jonitza Isa Czigan Valea 19 Aug. 9 Marz Roxandra-Uxor frater Maria et boului 821 822 Szanda ancilla 1 ' *20 Apr. 9 Marz 4 Dimitrachie Negoitza Dto Dto 821 822 5 ]on Hergotts Dto Dto 20 Apr. 9 Marz 821 822 Per. Ignatius Lovrentsits m. p. Ord. Judlium. 4 371 Consignatio Valachanorum emigrantium in gremio Processus Lugosiensis de praesenti Commorantium e= Nomen, Cognomen Nomen et CognometP Locus Datum Numerus Patrum et matrum Cogna- mo- Emana- Visa in 1 Seralis famillas Prolium torum et Famulorum dernae tionls gremio et locus originis agnatorum commo- passua- «P- rationis liutn pqnte 1 Petâr George Opp. 27lJffîiyS 16 Apr. eloco Sahistof Lugos 1822 Hadzsi Zeno Jovan 2 joanna Zeno Stetko Zl^uiys 17 Apr. e Karaka Koszta 1822 Ținto 3 Koszta Georgie 19 Aug. 30 Sept. e Krajova 1821 1821 4 Matyei Darabancz 21. Sept. 30 Sept. e Hragoics 1821 1821 Zenyea Georgie 19 Aug. 30 Sept. 5 e Skorist 1821 1821 t 6 Istratie Cristodol 19 Ang. 30 Sept. e Gerbova 1821 1821 7 Luka Micolaiovich Vasilie Andritz 19 Aug. 20 Apr. e Czerna-gora e Battulje 1821 1822 8 Stanko Armenko - 19 Aug. 9 Oct. e Czerna-gora 1821 1821 Czelko Jovan lovan et 1 Oct. 18 Apr. 9 Nyeda uxor Kretsun filii Nicolae N. 1821 1822 i e Karaka Pena filia Petko Jtfvan Vetta filia 1 Oct. 13 Oct. 10 Christinâ uxor Urban filius 1821 1821 e Karaka Joan Todor Czvetia et George 11 Jana uxor Vetta filia Andrej 1 Oct. 23 Oct e Karaka Petrus filius Pavel 1821 1821 V Rajko Urban Kaldaras Matyei et 1 Oct. 24 Oct. 12 Pauna uxor Nedo filii 1821 1821 e Karaka Szaveta filia Zoka Kaldaras Zora et 1 Oct. 24 Qct. 13 Rada uxor Jona filia ■ 1811 1821 ■ e Karaka 1 *■ X 4' --- 372 --- I Numerus Nomen, lognomen Nomen et Cognomen Locus Datum i Serialis Patrum et matrum Cogna- mo- Emana- Visa In' faniilias Proliu in torum et Famulorum dernae tionis gretnio et locus originis agnatorum como- passua- ap- rationis lium ponte Simeon Petrovics • Georgie 3 Oct. 3 [anuat 14 Cătină Uxor Ankutza lilia Joanovics 821 822 ' e Podu-grosului Dantsa Lakatos Dimitrie, Marko 14 Oct. 24 Ocfi 15 Racja-Uxor et Lato filii. 821 821 ] e Karaka Stoiana filia Petru Nedelkovics PredaKodausch 15 Aug. 20 April ■16 Pauna-Uxor Podugrosului 821 822 ; e Beklik Stoian Bukur Georgie filius 6 Oct. 8 Nov. 17 Nasta-Uxor Vaszilia filia 821 821 e Karaka Rajko Pavlovrts Pettasc et Jovanka Opp. 13 Oct, 12 Oct. 18 Venna-Uxor Stiptsu filii Pellin Lugos 821 821 e Karaka Irinka filia socrus 19 Dumitrascu Logofet 19 Aug. 20 April e Csernetz 821 822 : Tacka Jovan Petrovits Gyina filie socrus 29 Oct. 17 nov. 20 Dona-Uxor Jovan 821 821 21 e Crajova affinus Apostol Csotesko Jon, Marte ‘ 13 Aug. 6 April ■ e Krajova filii 821 822 22 Mihay Strupella - Dimitrie 23 Junii 20 April e Korlath Augusty 821 822 Nicolae Constandin Constandin • Flora N. 6 Oct. 18 April 23 Jovana-Uxor filius ancilla 821 822 e Karaka Saphta filia 24 Jon Popp 7 Aug 3 April e Baja 821 822 Sterio Jon 6 Oct. 8 Nov. 25 Uinca-Uxor Kostakie filius 821 821 e Karaka 26 Petko Stojan Alexandar 6 Oct. 8 Nov. e Karaka Anastasie 821 821 27 George Pleschojan 1 Aug. 20 April e Csernetz 821 822 28 Petko Bajassu 19 Aug. 20 April e Baja 821 822 29 Jonicza Salamon Barbu, Rotar 9 Martie 23 April Slugar e Plassoj e Szaist 822 822 Manto Tanaszie Priut Cilii- 30 Metetnichel nli Nune 11 May 16 Nov. e Szvintesd vero 821 821 Lugoslni • 373 Nomen et Cognomen Locus Datum I Numerus Nomen, cognomen - Cogna- mo- Emana- Visa in Serialis Patrum et matrum Prolium torum et Famulorum dernae tlonis gretnio familias agnatorum corno- passua- ap- K-' *' et locus originis rationis lium ponte Georgie Kotoja 20 Dec. 821 . Jon Nitza 13 Juni 821 ( George George Jovan 30 Mal 821 31 Hrisztodor Slavu . Theodor Olnu Cziganu Honeris Szvintesd Joan dt. Gllgor Gzlgan Riszta Rltza ț--;. Nic, Gruja ConstandinOrzeszko PetruNedel- Matyei Pasiuatll C 32 Crajnicsan, Dumitra et kovics affi- Dimitrakie Opp. prae meni- Szveta-Uxor Stanca fîtie nis, Pauna- Kodenah Lugoș but Oni V. Uxor ejus Brad Comiții 33 Marko Stanovits - - Lugos- 19 Aug. 18 April e Kalafat hely 821 822 34 Krsztu Dragomir - Lugos- 16 Aug. 18 April r e Szimits hely 821 822 35 Ilie Stanovits 14 Aug. 20 April e Planitza 821 822 z? Stanie Jonovits 15 Aug. 12 Oct. 36 Pauna-Uxor 821 822 e Negotin Joszka Czolovits Nicolae filius 15 Aug. 3 Marz 37 jana-Uxor Ankutza filia 821 822 e Vidin Dimitrie Risztovits 15 Aug. 3 May 38 Maria-Uxor Petrakie filius Zsuppa 821 822 e Baja Păun Bojentsin 15 Aug. 3 Marz 39 Fitnika-Uxor Jonicza filius - . 821 822 e Csernetz ]onicza Csokanell Moszka 40 Maria-Uxor Roxanda filiae Jonica Pritzaka 8 Sept. 3 Marz e Csernetz Stephan Drașote e 821 822 Michael filii Bakiczc Dragitsan Szirbu Roxanda et 30Juay 3 Marz 41 Maria-Uxor Belasch filiae Petru N. 821 822 e Baja Jonitza filius George Nikolits 17 Oct. 3 Marz 42 Illinka-Uxor 821 822 e Baja Kosztakie Szavoj Constandin ■ 6 Oct. 3 Marz 43 Dumitrana-Uxor Dumitra Vakareszku 821 822 e Luppoju Vaszilie Szirbu Zsoitza et 19 Aug. 3 Marz 44 Stana-Uxor Florika filiae 821 822 e Baja Lappu Zojkarf Nicolae Frater 45 Stanka-Uxor Sztana et Dumitru afflnis 15 Juny 3 Marz e Balta Dina filiae lan etConstandln 821 822 Georgie filius fratruelet Ignatius Lovrentsits m. p. Ord. Judlium 374 Wallach-illyr. Graenz Regimt, Nr. 13 j Consignation Ober nachstehende zu Folgen hoher banatischer General-Com- mando Presidial Verordnungen vom 9 und 14 ten April a. i. Nro. 94und98,zum loblich Grănz-Brigate PrăsidialBefehle vom 11. und 15 April dieses Jahres No 70 und 72, aus dem Regiments-Besitz in das Provinziale nach Lugosch in Krassovaer Comitat abgehen . gemachte Wallachaner Fluchtlinge. J Geburts- Caracter N a m e n Seelenstand ort mânlich weiblich Summe JtandelsmaRn Constandin Orzeszko Kraînlcsanu Kokoz und vormali- mit Weib, Tochter, Knecht und ger Xd>ellen- Dienstmagd JArJ ilhrer 2 3 5 1 Metzova Gemeine Walachaner Demeter Steria 1 --- 1 1 Bukarest Georg Seltecsan 1 1 | Kokova Angel Forischan 1 --- 1 | Bukarest Mihailo Petrovits 1 --- 1 | --- Constantin Iova 1 --- 1 | Constandin Barboriu 1 --- 1 Bukarest Georgie Petrovits 1 --- 1 | Izwerna ]ohan Hotter 1 --- 1 ] --- Petru Perniak 1 --- 1 --- Georg Nicolich 1 --- 1 | Petule Vasile Andritz 1 --- 1 1 Handels- Ștefan Mikulesko mit Weib, Mutter, Csernez mann Anverwandten und Dienstboten 7 3 10 Gemeine Nicolae Gadschu mit Weib Walachaner 7 1 2 'i 1^^ --- 375 --- Seelenstand £•> Geburts- Caracter / N a m e n mănlich weiblidi Summe ort Armasch Stancsu mit Weib, Kindern und Dienstboten 3 4 7 N John Buriliano mit Weib, Kindern p u Kindern und Dienstboten 2 3 5 Plesoja E lonicza Sucseher Solomon, Weib, Kindern und Dienstboten 2 4 6 Baja de Dragicsan Hergott, Weib und arame •_z Dienstboten -3 6 9 Gemeine Dimitrie. Ristorich, Weib' und Baja Walachaner Kindern 2 1 3 Halamu Staiko Șoracsin, mit Weib 1 1 2 Janina.aus sleute Szota Csakovich, Weib, Dienst- Macedonia bote 2 2 4 Gretsest 7J loniere Poporîis 1 --- 1 ■u Csernetz E Hodsy Georg Pleschojan 3 3 * 6 Skendjest Georg Pleschojan 2 --- 2 Gemeiner Kladova Walachaner Trailla Marinkovich 1 ■--- 1 7 - IV. Pentru realizarea deplină a acestor probleme nu sunt de ajuns mijloacele momentane. Trebue create și mereu aug- mentate fonduri cu menirea de a păstra și întregi toate aceste lucrări și- în viitor. Dându-și seama de aceste trebuințe, adunarea generală a «Asociațiunei», ținută în 17 și 18 Octomvrie 1920 la Oradea- mare, a admis mai multe fonduri cu menirea de a servi dife- ritele noastre scopuri culturale. Iată cari sunt aceste fonduri: 1. Fondul G. Coșbuc pentru trebuințele bibliotecei centrale 2. Fondul S. Bărnuțiu pentru trebuințele bibliotecilor regionale 3. Fondul V. Stroeșcu pentru trebuințele bibliotecilor sătești 4. Fondul N. Grigorescu pentru trebuințele -secției artelor frumoase a muzeului central 5. Fondul A. Odobescu pentru trebuințele secției arheologice și numismatice a muzeului central 6. Fondul N. Bălcescu pentru trebuințele secției etnografice a • a muzeului central 7. Fondul A. Șaguna pentru trebuințele secției bisericești și școlare a muzeului central 8. Fondul A. jancu pentru trebuințele secției armatei a muzeului central 9. Fondul A. Buda pentru trebuințele secției științelor naturale a muzeului central 10. Fondul T. Cipariu pentru trebuințele muzeelor regionale 11. Fondul C. Brancoveanu pentru trebuințele casei naționale centrale - 12. -Fondul G. Lazăr pentru trebuințele caselor naționale regionale 13. Fondul M. Kogălniceanu pentru trebuințele caselor naționale sătești 14. Fondul Inochentie Micu Clain pentru trebuințele prelegerilor populare 15. Fondul Titu Maiorescu pentru trebuințele conferințelor pe seama intelectualilor 16. Fondul fe Creangă pentru premii acordate lucrărilor populare 17. Fondul A. Vlaicu pentru premii acordate lucrărilor tehnice 18. Fondul A. Mureșianu pentru premii acordate lucrărilor literare . ' 398 Dr. G. I. Istrati pentru aranjări de expoziții A. I. Cuza pentru instruirea analfabeților M. Eminescu pentru tipărirea de lucrări literare V. Alecsandri pentru tipărirea de lucrări populare foștilor bursieri pentru burse N. lorga pentru propaganda culturală românească 19. Fondul G. Barițiu pentru premii acordate lucrărilor istorice 20. Fondul N. Densusianu pentru premii acordate lucrărilor ar- heologice 21. Fondul 22. Fondul 23. Fondul 24. Fondul 25. Fondul 26. Fondul în țară și streinătate. Asociațiunea administrează și alte fonduri și primește în administrare orice fond cu menire culturală națională, rugând și de astă dată pe toți oamenii de bine să contribue cu obolul lor pentru augmentarea oricăruia din aceste fonduri. V. A cincia serie de probleme ar fi, în sfârșit, întregirea caselor naționale centrale, existente astăzi pe teritorul din Sibiiu, Strada Șaguna Nr. 6 și 8. Cele trei corpuri de clădiri s’ar întregi fiecare în direcția ce i-o admite terenul. S’ar formă astfel trei corpuri de zidiri uniforme cu o lungime de 62 m. și lățime de 16 m., legate la margeni prin 4 coridoare și formând toate împreună un com- plex de 170 de încăperi. Și anume: în zidirea din spre parc, dela intrare la stânga, în 18 camere s’ar aranja colecțiunile arhivei, bibliotecei, manu- scriptelor etc. «Asociațiunei», cu o sală mare, aranjată modern, pentru cetitori, precum și cu cabinete pentru savanții cari fac cercetări speciale. Ar mai fi încă, firește, dependențele necesare. In etagiul I. și II. din spre parc al acestui corp de zidire cu 52 de încăperi s’ar aranja sistematic, după secții, colecțiu- nile mereu crescânde ale muzeului central al Asociației. In parter partea din spre Strada Șaguna, dela intrarea prin- cipală la dreapta, ar fi biurourile Asociației (10 încăperi). La stânga, alte 8 încăperi pentru trebuințele diferitelor societăți culturale din loc (Reuniunea de muzică, de agricultură, de sport, de femei etc.) Tot în parter în corpul de zidire dela mijloc, ar fi așezate tipografia, cromografia și alte ateliere necesare Asociației. — 599 — Etajul I. și II. partea djn spre Strada Șaguna ar fi pentru locuințele funcționarilor Asociațiunei, iar partea din spre, curte ar fi rezervată legătoriei de cărți, magaziilor, redacțiunilor, pre- paratoarelor, desinfectatoarelor etc. muzeului Asociației. In subteranul de sub bibliotecă ar fi dubletele bibliotecei, iar în mansardă dubletele muzeului, având să fie trimise și unele și altele bibliotecilor și muzeelor românești care nu ar posedă încă asemenea exemplare. x In' sfârșit scara de onoare ar fi împodobită cu busturile și tablourile bărbaților mari ai neamului nostru. lată câteva serii de probleme din cele mai importante. Crezând că va puteă realiză toate acestea, «Asociațiunea» a cerut guvernului să-i încuvințeze aranjarea unei loterii de clase. Loteria a și încuviințat-o ministeriul de finanțe sub Nr. 35211/1920 în înțelegere cu cel de interne. Asociația a și contractat tipărirea loturilor, care în curând se vor pune în vânzare. Vor fi 4 (patru) trageri, la cari se vor sortă câștiguri în suma de 6.000,000 (șase milioane), lei. Câștigurile principale vor fi de câte 100.000 (una sută de mii) lei; alte 200.000 (două sute de mii) de câștiguri dela 100 de mii lei în jos. Câștigurile de 20 (douăzeci) lei vor fi în cărți și tablouri istorice românești executate artistic. Costul unui lot e 20 (douăzeci) lei și se vor puteă cumpăra dela biuroul central al Asociației, Sibiiu, Str. Șaguna 6, precum și dela băncile asociate în »Solidaritatea«. Placate mari și mici vor aviză la timpul șau marele public despre locul de cumpărare al loturilor. Cu loturile Asociației vor umblă și agenți voiajori, înzestrați cn legitimațiile necesare. Loturile; sunt împărțite în serii alfabetice de câte 50.000. Persoanele, care doresc să li se reserve numeri și serii anumite, sunt rugate să-și comunice dorințele de urgență biurou- lui central al Asociației. 400 Tragerea întâiu, la care se vor sortă câștiguri în valoare. 1,500.000 lei, adecă un milion, cincisute de mii lei, se va ținea la 31 Decemvrie a. c. Acestea am ținut să le spunem pentru orientare cu privire la această însemnată loterie cu menire culturală. Și acum cine vrea să câștige și să promoveze cu banii săi mărețele probleme culturale, amintite mai înainte, să grăbească la cumpărarea loturilor Asociației! * * * Populare din Bihor. Cine-o ’nceput horile, Aibă ochi ca florile Și fată ca zorile . . . Că horile-s stâmpărare La omul cu supărare .. . Că și eu când mă supăr, Cu horile nă stâmpăr. * Trec zilele omului Ca florile pomului. Bătrânețe, haine rele, Tu mănânci zilele mele. De te-aș prinde, Cum te-aș vinde! N’aș cătâ Pe ce te-aș dă, Numai să mă pot scăpă! * 1 461 Nr. 723 — 1921. ₛ Convocare. Conform §-lui 2 din Statutele „Asociațiunii" și § 19 din „Regulamentul general al Secțiunilor stiințifice-literare" convocam prin aceasta pe domnii membrii ai Secțiunilor, pe zilele de. 14 și 15 Iulie n. a. c. la ora 10 a. m., la Ședința plenară care se va țineă în sala de conferențe a „Muzeului Asociațiunii" Sibiiu, Strada Șaguția Nr. 6 * cu următoarea Ordine de zi: 1. Deschiderea ședinței plenare. 2. Raportul secretarului literar către ședința plenară., 3. Stabilirea ordinei de zi. 4. Ședințele singuraticelor secțiuni. 5. Eventuale propuneri. Sibiiu, în 1 Iunie 1921. A. Bârseanu I. Georgescu președinte. secretar literar. 6 402 Cronică. CRONICĂ CULTURALĂ. Un dar al Maj. Sale Regelui' Dl președinte al Academiei Române, D. Onciul, a citit în ședința plenară a Academiei dela 25 Maiu curent, ur- mătoarea scrisoare primită dela M. S. Regele: «Domnule Președinte I «întreaga (ară sărbătorește anul acesta împlinirea a o sută de ani dela moartea lui Tudor Vladimirescu, care s’a ridicat în fruntea pandurilor olteni pentru apărarea poporului greu apăsat de o vitregă cârmuire seculară. Mișcarea lui Tudor a fost o izbuc- nire a setei de dreptate a poporului român. Această trezire a puterii de viață ascunse în sufletul obidit al Ro- mânului s’a îndeplinit în chip elemen- tar și fără înrîuriri străine. Păhă- ruț suferințelor se umpluse și Tudor a fost omul, care a scos strigătul de alarmă pornind la fapta mântui- toare. Cu Tudor începe o epocă nouă a redeșteptării naționale, epoca «ro- mânismului.» In era cea nouă, însuflețită de nă- zuințele lui Tudor și ale poprului ro- mânesc, s’a îndeplinit renașterea cul- turei românești și a economiei națio- nale,unirea celor două Principate, în- temeiarea Dinastiei, răsboiul de in- dependență și, în sfârșit, răsboiul pen- tru unirea întregului neam românesc. Dreptatea sătenilor, cari și-au făcut dovada vredniciei, atât prin muncă răbdătoare, cât și prin vitejia neîn- frântă, s’a consfințit în legile de îm- proprietărire și votul obștesc. Putem dar privi cu încredere în viilor, fiind siguri că munca și cul- tura românească vor luă un puternic avânt și că sămânța pusă de Tudor.u a prins bine și va da roade și mai9 îmbelșugate. 9 Ca un semn demn de cinstire dzn9 parte-Mi a acestui erou național, care-9 și-a dat viața pentru neamul să(/,9 dăruesc Academiei Române suma de 9 zece mii lei spre a servi ca premiu 9 pentru cea mai bună lucrare asupra 9 vieții și faptelor lui Tudor, precum 9 și asupra stării culturale și sociale^ din timpul său. 9 Primiți vă rog, Domnule Preșe- 9 dinte, încredințarea'’dragostei Mele. 9 Ferdinand. 9 Centenarul nașterii lui I. C. 9 Brătianu. Implinindu-se în Maiu a. c. 9 100 ani dela nașterea marelui bărbat de 9 Stat, întreaga țară J-a serbătorit după 9 vrednicie, ca pe unul din întemeietorii a României de ieri și pregătitorii celei Jș de astăzi. La Florica, unde e cavoul familiar, s’a oficiat un parastas și pretutindeni în țară s’au dat festivale și serbări impunătoare în amintirea lui. «Cartea Romanească» i-a închinat o broșură anonimă, iar ziarele și revistele sumedenie de articole. Și în Sibiiu s’a aranjat un festival cu următorul program: 1. Cuvânt de deschidere rostit de dl Andrei Bârseanu, președintele „A strei". 2. „lată ziua triumfală" de V. Hum- pel cântată de corul mixt al „Școalei normale Andrei Șaguna" condus de dl prof. T. Popovici. 2. Discurs festiv asupra lui Ion C, Brătianu, rostit de dl prof. I. U. Soricu. 4. In memoriam .. .^recitări de dl- Nicolae Băilă. 403 5. T. Popoyici: „Marșul legionari- lor" Ardealului, cântat de corul mixt al „Școalei normale Andrei Șaguna". Serbarea principală a fost însă la București înaintea monumentului său de lângă universitate unde au luat cu- vântul pe rând toți representanții mai de seamă ai nafiunei. Guvernul, Aca- demia Română, Corpurile legiuitoare, representanții bisericelor, ai partidului liberal etc. Reținem din cuvântările mitropolitilor noștri din Ardeal unele părți. I. P. S. S. Dr. Vasile Suciu mitropolitul de Alba lulia și Făgăraș dupăce arată partea lui I. C. Brătianu la întemeierea regatului zice: Onorată Adunare! Sunt reprezen- tantul bisericii românești, unite. Sunt reprezentantul acelei biserici, care totdeauna Cu sfințenie a împlinit porunca Înțeleptului din Scriptură: Aduceți-vă aminte de mai marii voștrii... și să le urmați credința". Aducându-ne aminte de mai marii noștri, de originea noastrălatină, ne-am trezit Ia conștiința noastră națională; aducându-ne aminte de mai marii noștri am eliminat din biserică limba slavonă și grecească; aducându-ne aminte de mai marii noștri am des- brăcat și haina streină a scrisului nostru înlocuind literele slavone cu literele străbune. Cendincioși acestor tradiții, de a ne aduce aminte de mai marii noștrii, ne închinăm și măreței umbre a lui Ion C. Brătianu, unuia dintre cei mai de seamă întemeietori ai României de ieri și de astăzi. Cunoscători, cum suntem, ai cerin- țelor inimii, care pretinde recunoștință, în proporție, cu mărimea binefacerilor primite, și dascăli ai bunelor moravuri, pentru cari nu sunt deajuns simplele cuvinte, ci se reclamă pilde grăitoare, depune-vom omagiile noastre de mul- țumită și recunoștință nu numai me- moriei lui Ion C. Brătianu, ci memoriei tuturor bărbaților altruiști, binemeritați pentru neam și țară, și ca pildă de urmat îi vom propune totdeauna, și mai ales atunci, cum .e și acum, când e atâta lipsă de bunele lor exemple. Și așa deodată cu veșnica pomenire a lui Ion C. Brătianu, preamărim pe acela, cari în intărirea și înflorirea patriei îi urmează pilda „Aduceți-vă aminte de mai marii voștri.. . și să le urmați credința". Din Cuvântarea I. P. S. S. Mitro- politului Bălan reținem: »Azi viu în numele Ardealului ca cu ocazia acestei frumoase și meritate, sărbătoriri să depun omagiul recunoș- tinței noastre și să fac făgăduința sărbătorească că-i vom păzi credința și prin această credință vom contribui din toate puterile noastre și la conso- . lidarea țărei noastre unită, așa unită cum a văzut-o el în gândurile, în planurile, în visurile și în munca lui. Ne vom cuminecă inimile din- entuziasmul lui, ne vom întări simță- mintele cu dragostea lui și nu vom uită nicodată principiile lui că muncă prin încredere în Dumnezeu și’n tine însuți, în forțele neamului, poate duce la biruința cauzei mari a neamului- Și astfel ne vom strădui a păstră comparația prin aceleași virtuți prin care a fost făurită de el; Dumnezeu să binecuvinteze din neam în neam amintirea lui și să facă izvor de putere, de entuziasm nesecat pentru neamul pentru care inima lui a bătut in fiece clipă. Gloria numelui lui să rămâe din veac în veac.* x Mai e de notat că din inițiativa unor fruntași ai neamului a început să 6* 464 Se colecteze bani pentru ^Fondul cultural Ion C. Brătianu* cu menirea de a răspândi cultura roniânească — sub toate formele - în sufletul româ- nismului de pretudindeni. Sperăm că fiind vorbă de un scop atât de măreț toți bunii Români, dar mai ales băncile vor grăbi cu ofrandele lor. * Darul de Paști al Romei. Fiind dus I. P. S. Sa mitropolitul de Alba- lulia și Făgăraș, Dr. Vasile Suciu, vicepreședintele «Asociațiunei», în postul Paștilor la Roma să visiteze mormintele sfinților apostoli Petru și Pavel, să reporteze Sfântului Părinte despre starea bisericei românești unite •și să pregătească lucrurile pentru în- cheierea unui concordat între Sfântul Scaun al Romei și între statul nostru românesc, I. P. S. Sa s’a reîntors acasă, de serbătorile Paștilor, cu daruri, și vești bune dela Sfântul părinte Benedict XV, Papa dela Roma, mâi ales pentru Românii uniți cu Roma. Lămurit asupra stărilor dela noi, Sfântul Părinte asigură pe Românii urtiți de părinteasca sa dragoste și le făgăduește ajutor întru toate. Ca un semn vădit al dragostei sale, Sfântul Părinte dăruește /. p. S. Sale mitropolitului Suciu 150,000 de lire (aproape o jumătate de milion de lei) pentru orfelinatul din Blaj și o casă de călugărite, dându-i puterea, ca pe toate surorile și maicele române unite (greco-catolice) din orice congre- gație ori mănăstire latină să le poată primi în casele ce se vor ridică în cuprinsul provinciei mitropolitane de . Alba-Iulia și Făgăraș. Alte două milioane de lire stau la îndemâna bisericei românești unite pentru a deschide la Roma, cât mai curând, un colegiu român pentru ' Jj clerici fi misionari, așa cum au toate popoarele creștine mai de seamă: Francezii, Spaniolii, -4 ■ Belgienii, Americanii etc. 3 Nu pujină însemnătate are apoi și faptul că în orașele mai de seamă, cum este, bunăoară, Clujul și Sibiiul, vom putea ajunge ușor în stăpânirea unor biserici, de cari călugării latini 1 se pot lipsi fără greutate, fiind, în schimb pefftru j 1 noi de mare folos, nu numai fiindcă nu trebue : să zidim între împrejurările destul de grele de | acum, ci și fiindcă le putem aveă la posijiile '■) cele mai frumoase în orașele noastre, nu ca ț până acum la margine, prin mahalale și țigănii Aceasta-i solia de Paști a Romei. î Ea e foarte mângâietoare, fiindcă nu 7, prea suntem obișnuiți să fim tratați în felul acesta de streini. Ea umple de bucurie inimile tuturor Românilor, dar mai ales ale UnHilor și le pune pe buze cuvintele: «Roma, Roma tot mai este!« Z\ducând aceste vești bune foaia bisericească dela Blaj «Unirea» 30 Aprilie 1921 (a, XXXI No. 18) scrie: «Sfântul Părinte pare a simți câtă bogăție este în ogorul sufletesc al neamului nostru, vlăstar răsărit din trunchiul Romei bătrâne, și de-aceea ne-ajută. Ne dă ajutoare pentru a ne ridică institute, ne spcijineșteacțiunea ' pentru câștigarea de biserici, ne crește A apostoli, și nu uită a învia în mijlocul nostru spiritul virginității sublime. Su- flet cu adevărat de părinte! Preocupat numai de fericirea fiilor săi, nu caută la supărările, și chiar insultele nemeri- tate, ce i se fac din partea atâtor fii ai neamului nostru, nu privește nici la semnele uneori destul de slabe ale dragostei noastre puțin recunoscă- toare, ci sare în ajutor acolo unde simte că-i lipșa mai mare.» 405 Cărți românești. M. Beza, Din Anglia. însemnă- rile unui literat. Viața Românească, Iași. Pețul 10 lei. însemnările sunt un gen literar prea puțin desvoltat la noi Românii. Ideia de a sdrie aceste șiruri i-a sugerat-o autorului și regretatului său coleg, poetului P. Cerna, marele lor profesor, Titu Maiorescu, care le-a arătat un volum de însemnări ale sale despre oameni și întâmplări. înainte de a plecă unul în Anglia și celalalt în Ger- mania i-a sfătuit să facă și ei la fel. Aceasta e genesa cărții.de față. Ea e cu atât mai 'binevenită, de- oarece ne aduce crâmpeie deosebit de interesante dintr’o lume prea puțin cunoscută la noi. In adevăr, afară de * Aspectele civilisației engleze* ale d-lui Botez, afară de notele de drum ale d-lor N. lorga și Radu D. R’osetti ce- titorul român de astăzi abia mai are ceva la îndemână despre marele im- periu britanic. Împrejurarea aceasta singură asigură o valoare și o trecere deosebită cărții d-lui Bezâ. Dar mai sunt și altele. Dl Beza e un bun observator și are darul de a ști înfățișă ceea-ce observă. Ce frumos ne arată D-Sa Dumi- neca în Londra, când miile de coșuri și uzine încetează, aerul se curăță, bisericile se îndesesc de credincioși și parcurile vaste sunt invadate de lume, par’c’s^ fi undeva la țâră. O parti- cularitate engleză a acestor parcuri, neobișnuită pe continent, e că pretu- tindeni se țin întruniri și cuvântări în aer liber. Dela socialiști, anarchiști și atheiști până la moraliștii fără religie și religioșii apocaliptici pe toți îi vezi perândându-se cu steaguri și pupitre, din înălțimea cărora cearcă să facă pro- pagandă. Nu lipsesc nici sufragetele. Cu toate ciudățeniile lor, aceste întru- niri nu sunt fără folos, observă au- torul; sunt oratori cari lasă o atmos- feră de gândiri în urma lor, fiindcă întreaga societate engleză e preocu- pată de- gânduri și năzuințe serioase. In slujba propagandei de idei sunt puse, pe lângă oratorie, și alte arte: pictura, musica etc. Armoniul și vioa- rele nu lipsesc dela aceste întruniri. La fel ne înfățișează diferitele ca- minuri ori personalități culturale și literare ale Angliei. Amintindu-ți, de pildă, în casa lui Th. Carlyledm Lon- dra, pe care o descrie din câteva tră- sături de condeiu, vorba lui adâncă din Sartor Resartus: «Insuș faptul de a privi e o binecuvântare», ai paf’că întreaga senzație a vieții și intuiției superioare a acestui istoric-profet al Angliei. ' Tot așa arată în câteva rân- duri succinte și condensate rolul filo- sofului John Stuart Mill în mișcarea feministă engleză și europeană, ori esența chestiunei Shakaspeăre ară- tând că după.bănuielile mai nouă ge- nialul autor al lui Hamlet nu e alt- cineva decât vestitul filosof Francisc Bacon, autorul lui «Promus» și «No- vunr Organum». Câtă măreție biblică nu cuprinde și epitaful lui Byron care e cum nu se poate mai simplu: «Byron-1805» după expresa lui dorință: «Epitaf are șă-mi fie numai numele? de nu mi-ar încu- nună el cu cinste țărâna, oh, nici o altă glorie nu-mi resplătească faptele.» Aceeaș atmosferă de puritanism moral ne inspiră și «La casa lui Rus- kin», a cărui deviză de viață pare a fi fost să observe, fără ca să fie ob- servat; de ar fi putut fi invizibil, cu atât mai bine; iar concepția lui des- pre artă o adevărată evangelie: «-Toată 406 arta mare e proslăvire. Departe de a fi imorală, în puterea-i din urmă, arta nu-i decât morală: viața fără muncă e păcat și munca fără artă, brutali- tate.» Nostim de tot e și următorul amă- nunt, însemnat de autor, despre filo- soful David Hume la «Vechiul Edin- burgh.» David Hume căzuse odată într’o băltoacă de lângă castel. Fiind în primejdie, a strigat pe o femee, care tocmai trecea pe drum. Dânsa apropiindu-se: «Nu ești tu Hume ateis- tul? Și n’a fost chip să-i ajute, până- ce n’a rostit cu glas tare crezul și ru- găciunea ! Amănuntul acesta ne amin- tește de alt fapt cunoscut din viața filosofului german Artur SChopen- hauer, care încă făceă pe ateul. Când însă a fost țintuit pe patul durerilor și suferințelor, când de multe-ori se încrâncenă carnea în spasmuri îngro- zitoare, a izbucnit și de pe buzele lui rugăciunea: «Doamne, nu mă lăsă!» lucru de care s’a mirat foarte mult medicul, care îl îngrijă, știindu-1 ateu. — O dovadă mai mult despre drep- tatea suverană a'zicalei străbune: «Si nesdis orare, perge ad mare.» Deosebit de interesante sunt și contribuțiile autorului despre «Londra în timp de răsboiu», unde se citează celebra apologie făcută de Lloyd George națiunilor mici, precum și cele despre «Poeții englezi de astăzi,» din- tre carLShelley se impune prin, ori- ginalitatea sa, iar Rupert Brooke prin caldul său patriotism, atât de frumos exprimai în sonetul său «Ostașul», o ' capodoperă de naționalism și de no- bil umanitarism în acelaș timp. Cam așa se înfățișează aceste în- semnări din Anglia ale distinsului nos- tru literat Marcu Beza, care mai are și meritul de a fi ținut la București litaristă. un curs de literatură engleză pentru 9 orientarea publicului român. 1 "Dorim acestui volum tot succesul, ți, pe care îl merită fără îndoială. ₜ'î ton Georgescu. Al. Ciura, Sub steag străin, Schițe și povestiri din Ardeal. 1914—1916. Ediția II. București. Editura librăriei' H. Steinberg, 1920. Prețul 7.50 lei. E un fapt îmbucurător, că aceste șchițe și povestiri ușoare, scrise în genul foiletonist, predilect autorului, apar deja în a doua edițiu-ne. Prima edițiune am ceiit-o noi Ardelenii, aici acasă, cu inimile palpițânde de emo- țiile marilor evenimente răsboinice, din care ni se înfățișă un crâmpeiu sau altul. Dar acum mai presentă oare lectura lor vr’un interes? Pre- sentă. E atâta duioșie, jale, mâhnire In aceste schițe din viața luptătorilor , _ români «sub steag străin», atâta foc nestins, atâtea speranțe care ne mai. încălzesc și astăzi. De aceea am zis că volumul acesta presentă mult interes, și astăzi, când nu ne mai umbrim sub steag străin, ci ne fălim, slavă Dom- nului, cu steagul nostru românesc. Ce înduioșătoare e «despărțirea» ostașilor noștri de mamele, soțiile și copiii lor, când învagonați ca vitele, 'sunt duși să lupte sub steag străin și pentru interese streine, ba deadreptul vrăjmașe neamului lor. Nu-i mirare, că urarea ce se desprinde de pe toate buzele ardelenești este: «Să veniți cu bine!», nu «Să veniți biruitori!» și cu atât mai puțin urarea mamelor spartane: «Cu acesta ori pe acesta!» Ei n’au de ce să învingă. Biruința lor ar însemnă eterna lor sclăvie. Acesta e blestemul steagului străin. De aici nota domi- nantă a duioșiei, a umanitarismului ideal, desbrăcat de ori-ce nuanță mi- ■5 a 407 Mai este o notă care se desprinde din toate schitele și povestirile, notă care face volumul deosebit de simpa- tic: creștinismul. «Sub streagul străin» al dușmanilor, bietul Român și-a pus toată nădejdea în Dumnezeu, în cruce, în preoți, în'biserică. De aceea îi ve- dem exprimându-și atât de des do- rința adânc Creștinească de a muri spovediți și cuminecați, de a se face liturghii, masluri, pomene și rugăciuni , pentru odihni sufletelor lor. Sub acest raport deosebit de caracteristică este «Scrisoarea din urmă». Sunt însă și bucăți, care nu , pre- sentă interes literar deosebit, ci par simple fapte diverse de ziar. Astfel e «Două mii de sicrie mici», «Legendă» ș. a. Foarte discutabilă e și concepția din «La anticar» care crede pur și simplu că în fața eroismului modern se întunecă cu desăvârșire strălucirea vitejilor de altă dată, cari pot trece foarte bine, unul câte unul la anticar. Nimic mai greșit. Un Napoleon I. n’a' fost întrecut de nimeni în răsboiul mondial abia încheiat. Cât pământ n’a cutreierat el, cu iuțeala fulgerului, în- tovărășit de armele lui biruitoare, deșî atunci nu existau mijloacele de comu- nicațiune ca în zilele noastre. Nici luliu Caesar ori Hanibal care a trecut cu elefanții săi Alpii nu știm cu cine ar puteă fi comparați, ținând, bineîn- țeles seamă, totdeauna de împreju- rările timpului. Le spunem toate aces- tea, fiindcă autorul, când e mai atent izbutește și în bucățile cu pretenții de reflexie mai înaltă, cum e «Primă- vara», în care duelul dintre demonul distrugerii și geniul creației e cât se ppate de nemerit și captivant, ba pare a fi un interesant simbol de credință, Recomandăm cetitorilor aceste schițe și povestiri și în ediția a Il-a. l/dx. Dela „Asociațiune". Asociațiunea și Familia Re- gală. Dl A. Bârseanu, președintele Asociației raportează că -în 11 Maiu a. c. a fost primit cu afabilitate de- osebită în audiență de întrega familie domnitoare. Cu aceasta ocazie a pre- dat D-Sa, în numele «Asociației», ti- nerei părechi princiare AA. LL. RR- Principelui moștenitor Carol și soției sale, Principesei Elena albumul pre- gătit anume, cu o adresă și vederi din Sibiiu și dela Asociațiunea. noastră. In această audiență M. S. Regele a binevoit a s£ interesă în mod de- osebit de instituția noastră. » Secția artistică a «Asociațiunei» își are secretarul în persoana d-lui artist dramatic Nicolae Bailă, angajat deocamdată pe timp de trei luni, pen- tru înjghebarea unei trupe teatrale de diletanți, care să dea representații în centru și în diferitele despărțăminte ale Asociațiunei, după cum va fi nevoie. Totodată se decide să se ia con- tact și cu Societatea pentru fond de teatru român, ca aceasta să ne acorde o subvenție oarecare în vederea pto-- pagandei nouă ce ne-am asumat, even- tual chiar să se contopească cu vechea noastră Asociațiune- In cadrele secției artistice apoi dl N. Bălia va deschide în 6 Iunie a. c, un curs*de dicțiune și artă dramatică, deocamdată de trei luni, Ia cârd pot 408 luâ parte membrii Asociației, membrii Reuniunei de meseriași și alte per- soane’ cu dragoste pentru arta drama- tică. Taxa pentru acest curs va fi de 10 (zece) lei lunar. * Prefectura județului Bihor din Orade ne transpune procesul verbal al comisiei instituite cu ocazia adu- nărei generale a Asociațiunei ținută în numitul oraș, la 17 și 18 Octom- vrie 1920, cu scopul de a decernă pre- mii celor mai merituoase costume na- ționale din Bihor, representate în con- ' duetul etnografic aranjat cu acel prilej. Suma de 1000 lei pusă la dispoziție de Asociație s’a distribuit ca premii la 10 comune din județ în părți de câte 100 lei, iar cele 169 broșuri, dăruite asemenea de Asociație s’au împăr- țit în număr de câte 32 la cinci co- mune din județ. Primirea banilor și a cărților e confirmată de șefii plaselor. Prefectura aduce mulțumiri și pro- mite Asociației tot sprijinul și în viitor. - • Despărțămintele și agenturile Asociațiunei. Despărțăminte nouă în Bihor. S’a luat inițiativa pentru înființarea de opt (8) despărță- minte nouă in 8 plase ale județului Bihor, unde până acum nu aveam des- părțăminte și anume: 1. Bărcăul cu 13 comune; 2. Cefa cu 19 comune; 3. Aleșdul cu 52 comune; 4. M i- haifalăul.cu 13 comune; 5. Cris- tișul cu 17 comune;ᵥ 6. Sălardul cu 29 comune; 7. S ă c ă i h i d u I cu 18 comune și 8. Vașcăui cu 42 co- mune. — Și mai înainte s’au luat dispoiziții să se înființeze despărțăminte nouă în plasele B e li u și Sa Ion ta mare. Mai departe s’a stăruit pentru reorganizarea despărțământului Ceica și Mărghita; dupăce despărțămintele Grade, Beiuș și Ținea se reorganizară deja. In Aprilie a. c. s’au mai luati măsuri pentru înființarea unui despărți țământ nou la Sanislău—Careiul-mare g și pentru reorganizarea despărțămin-1 teîor Gurghiu, Reghin, Mociu, Chioar,^ Măhaciu și Beclean. — Reorgani-• zarea despărțământului Ceica, la recomandarea fostului director, dl ■ Vasile Papp, preot în Topa de sus, Ș s’a încredințat d-lui-Dr. loan Sferle, primpretor în Ceica. 1 Dl'A. C. Domșa, fos‘t director al despărțământului Blaj al „Asociățiu- 4 nei" trimite procesul verbal al adu- ; nării cercuale a despărțământului, ți- " nută în Blaj la 10. Aprilie a. c. Dl A. C. Domșa presentă adunărei ra- portul său asupra situației despărță- mântului din 1914. până acum. Des- părțământul n’a putut desvoltă o acti- vitate mai deosebită în timpul răsbo- iului. Averea despărțământului la 31 Dec. 1920 erâ de 2782 lei și 55 bani, depuși la banca „Patria" din Blaj. S’a ales director al despărțământului dl Dr. loan Bălan, canonic metropolitan; asemenea s’a ales și un nou comitet cercual. Cu ocazia acestei adunări s’au înscris: 1 membru fondator; 3 membri pe viață și 5 membri activi. Ne mai fiind acum piedecile din trecut, sperăm că noul comitet se va pune pe lucru cu tot dinadinsul mai ales la sate, unde e atâta de muncit în privința culturală. Dl Dr. losif Blaga, directorul des- părfământului Brașov al Asociațiunei transmite procesul verbal al primei șe- dințe ținute de noul comitet al despăr- țământului în ziua de 31 Martie 1921. — In această ședință s’a constituit co- mitetul despărțământului. S’au ales apoi trei comisiuni: a) pentru Brașovul vechiu și Blumăna; b) pentru Brașov- cetate; c) Brașov-Șchei, cari să stărue pentru armonizarea activității diferite- lor societăți culturale din Brașov cu 409 Asocia{iunea. S’a decis apoi să se stăruie pentru înscrierea de cât mai mulți membrii, din a căror cotizații apoi despărțământul să-și poată creiă fondul absolut nesesar pentru o acti- vitate culturală mai puternică. In sfâr- șit s’a ales o comisie de trei pentru organizarea conferințelor populare. E de notat că în baza statutelor existente nu se poate lăsă despârțămintelor de- cât 50% din taxele membrilor activi și ajutători; despărțămintelor mai lip- site însă li se poate acordă din când în când câte un ajutor pentru în- lesnirea unei activități culturale mai spornice. ■ Dl Simion Moldovan, protopop, di- rector al despărțământului Di- cîosânmărtin transpune procesul verbal al adunărei cercuale de rcorga- nisare, ținută în Diciosânmărtin la 1 Aprilie a. c. Adunarea a fost convo- cată de fostul director al despărță- mântului, dl Dr. R. Boila, profesor uni- versitar, care a făcut istoria acestui despărțământ, remarcând momentele mai însemnate ale activității Sale din trecut. Retrăgându-se dela conducere e ales director de despărțământ pro- vizor, dl S. Moldovan. Cu această oca- zie s’au înscris: 5 membri pe viată și 23 membri activi și s’au ales șî func- ționarii despărțământului, cari au să ia în seamă pe lângă inventar, actele și averea despărțământului. D-lui Dr. R.. Boila, i-s’a adus mulțumiri pentru ac- tivitatea ce a desvoltat ca director de despărțământ în trecut. Despărțământul Satu mare - al „Asociațiunei" trimite 50% din taxele dela membri, încassate abia de jumătate. ' S’au fost înscris: 4 membri fondatori â 400 lei- 1600; 12 membrii pe viată ă 200 lei=2400 lei; 62 membri activi â 10 Iei--62o„lei; în total 4620 lei. Di- rectorul despărțământului observă că pricina întârzierii este faptul că și această sumă de 2000 lei, trimisă acum s’a încassat forte greu. — Dl primpretore al plasei Turda trimite suma de 582 lei, încassată dela diferiți membri ai Aso- ciațiunei și anume: dela comunele Cer- nești și Mischiu câte 200 lei, ta^a de membru pe viață, apoi taxele dela 12 membri activi și 32 ajutători. Directorul despărțământului Tg.-Mu- rășului, dl S. Gocan, transmite proce- sul verbal ăl ședinței comitetului cer- cual, ținută în 25 Aprile a. c,, din care se vede' că depărțământul a desvol- tat o activitate foarte frumoasă în pri- măvara a. c. ținându-se prelegeri in- structive la sate, conferințe- pentru meseriași și în general pentru întreaga populație dela marginea orașului Tg.-Murășului, mai departe adunând lucruri de preț pentru muzeul Asociației din acest oraș, hotărînd să se facă și săpături arheologice. Har- nicului despărțământ, precum și devo- tatului său sprijinitor, d-lui General Muntean, i se aduc cele mai căldu- roase mulțumiri pentru puternicul avânt ce-1 dau culturei românești în aceste părți. — Directorul despățământului Becleanu al Asociațiunei trimite pro- cesul verbal al adunărei cercuale, ți- nută la 17 Aprilie a. c., din care re- sultă: 1. că în anul 1914 s’a ținut un frumos ciclu de conferințe în diferite comune ale despărțământului; 2. că s’a ales nou director al despărțămân- tului în persoana d-lui Dr. loan Mol- dovan în frunte cu un comitet de pa- tru inși; 3. că s’au înscris: 1 membru fondator, 9 membrii pe viață, 29 mem- brii activi și 2 membrii ajutători. D-1 loan Anca, protopop în Baia- Sprie a trimis 840 lei dela 3 membri pe viață (3 biserici) și 24 membri activi⁻ 410 Totodată avizează că în Baia-Sprie e o școală confesională gr.-cat. română, care acum nu se mai întrebuințează ca local de școală și că credincioșii . din acea parohie au hotărît s’o dăru- ească Asociațiunei cu scopul ca să repare , acest edificiu vechiu și să-l • , întrebuințeze de casă națională cu un cămin cultural pentru locuitorii din numitul orășel și din cele 14 sate care gravitează spre acest centru. — După desfacerea loturilor Asociației, nu e exclus să se dea un ajutor de bani mai însemnat și pentru întemeierea acestei case naționale din Baia-Sprie. — D-1 Dr. Bucur Buzdugan, preot în Cuciulata scrie că a înființat o agentură a Asociației în comuna Lupșa și ne trimite procesul verbal de con- stituire al acestei agenturi împreună cu 12 lei în timbre, ca taxa dela 6 membri ajutători. — D-1 lacob D o m ș a, protopop în Zlatna scrie că sinodul protopopesc al Roșiei montane a hotărît, ca preoții din toate parohiilesă îndemne pe parohieni să se înscrie de membrii ai Asociațiunei, asemenea și comunele politice și bisericești, rugând și biroul nostru central să se adreseze comune- lor în acest scop. — D-lui protopop se aduc călduroase mulțumiți pentru frumoasa inițiativă ce a luat. » Bibliotecile „Asociațiunei.** D-1 Petru.Oepleu, învățător la școala; primară de stat din A u ș e u (plasa Aleșd) cere cărți pentru biblioteca școalei. 1-șe dau, dat D-Sa e rugat să înscrie și membri ai Asociației în numita comună și să înființeze o agentură a Asociației. — Comandantul ba- talionului 21 pioneri, Aiud mulțumește „Asociațiunei" pentru bi-.’ll blioteca poporală trimisă pe seama J| bibliotecei soldaților dela acel batalion. — Liga Culturală, Secția /a Galați cere gratuit revista „Transil- vania". Se dă colecția pe 1920. — O 1 cerere de a contribui cu cărți pentru 1 înființarea unei biblioteci publice româ- 1 nești ne face și orașul atât de ospitalier Orade. „Asociația" va dărui '4 un număr dc cărți mai mare. — Ase- | menea cere 1. P. S. S a e p i s c o p u 1 -j Gherlei luliu Hossu pentru co- i munele dirr țara'Oașului, prin care va trece în vizită canonică; un număr de ‘50 biblioteci poporale. Bibliotecile s’au trimis I. P. S. Sale. * Daruri. Vechea, merituoasa, solida noastră bancă «Albina», de numele căreia e legată în cea mai mare parte ■ desvoltarea noastră economică și fi- nanciară în aceste părți, nu-și Ves- minte glorioasele ei tradiții culturale. Și în anul acesta adunarea generală a băncei a binevoit să voteze 25.000 lei pentru scopurile culturale ale Aso- ciației,. iar 5000 lei pentru internatul . de fete al Asociației, în total deci 30.000 lei. Primească Onorata Direcțiune căl- duroasele.noastre mulțumiri și la acest loc, iar băncile celelalte să ia exem- pludelaharnica«Albina.»'- Vivant sequ- entes! ♦ Un nou binefăcător al „Asocia- țiunei**. D-1 Traian Oprea, proto- pop și director al despărțământului Vârșeț al „Asociațiunei", ne încunoș- tiințează, că fericitul Andreiu Bo- borony, fost mare proprietar în Biserica albă și vechiu membru al „Asociațiunei" a lăsat prin testament 50.000 coroane ca fondațiune de bine- iacere; ce are să fie admin:strată de - 411 — Asociație. Textul pasagiului din testa- ment referitor Ia această fondațiune, trimis ca extras din testament, este' următorul: „50.000, adecă cincizeci mii coroane, ca fondațiune de binefacere pentru tinerii de naționalitate română, de naștere din comitatul Temes, Krasso- Szoreny și Torontal, cari se destină pentru cariera comercială și de indus- trie și-deci studiază vre-o școală comer- cială industrială. Stipendii (burse) au a se distribui numai dupăce capitalul fondațional va ajupge la suma de 100 mii, adecă una sută mii de coroane. Cu administrarea fondațiunei încredințez „Asociațiunea pentru literatura română și cultura poporului român" iar în cazul de încetare a acesteia pe Metro- polia gr.-or. română. Pentru admini- strarea fondațiunei se poate luâ 10% din venitul brut ca cheltuieli de ad- ministrațiune". După cetirea scrisorii d-lui Tr. Oprea, de data Vârșeț 12/25 Aprilie 1921, și dupăce se c^pfetată, că d-1 advocat Dr. Gheața din cancelaria d-lui Dr. O. Rusu a fost consultat în cauză, biroul a trimis d-lui Tr. Oprea în Vărșeț o procură și o scrisoare prin care îl autoriză să facă toți pașii de lipsă pentru validitarea dispozițiilor din testament referitoare la această fonda- țiune pentru a o puteă ridică și trans- mite prin banca „Albina“-cassei noastre centrale. - ♦' Membrii decedați. La 11 Maiu a. c. a încetat din viață loan Maior, pro- topop român unit în Aiud și fost multă_ vreme harnic director de despărțământ al Asociației noastre. Odihnească în pace! * Conferințele și serbările „Asociațiunei‘‘ ținute în luna Maiu în Sibiiu și Jur. (Urmare din nr. 4 a. c.) 85. Vineri, 6 Maiu 1921 (la Sân- Georgiu), loan Georgescu: Pentru în- țelegerea poemului Unirei, Spicuire din Istoria Românilor, în cadrele unei ser- bări populare cu recitări, cor, repre- zentație teatrală etc., în Veștem. 86. Duminecă 8 Maiu 1921, Nicolae Bălănescu, fost deputat de Giurgiu: Jertfele și idealul nostru, în Sibiiu. 87. Duminecă, 15 Maiu 1921, Va- sile Stoica: Propaganda ântiromâneasă a Ungurilor în străinătate, Sibiiu. 88. Duminecă,,9/22 Maiu 1921, 'loan Georgescu: „Ziua de 10 Maiu“ în ca= drele următorului festival pentru elevi dat la teatrul orășenesc. a) „Marșul principelui Carol", de Vladuță, exec. de orhestra elevilor Școalei militare de Infanterie. b) „Imnul regal", cântat de corul Liceului de fete, sub conducerea profe- soarei Delia Olariu. c) „£iua de 10 Maiu", conferență de dl Dr. I. Georgescu, secretarul literar al „Asociațiunii". d) „Imnul biruinței", executat de corul mixt al Școalei sup. ’de comerciu, condus de d-șoara A. lonescu. e) „Odă regelui Ferdinan^, de Mircea Rădulescu, declamată de elevul Coșoveanu dela Școala mii. Inf. f) „Victoria" de Schubert, „Imnul nopții" de Rameau, „Marșul" din opera „Faust" de Gounod — cântate de corul 412 Școale milit. de Inf. sub conducerea d-lui 1. Buică. g) „Zece Maiu", poezie de Gh. Coșbuc, declamată de elevul Virgil Didecescu dela- Școala normală. h) „Marioara", dans național, exe- cutat de elevele Liceului de fete, sub conducerea prof. Elvira Popescu. i) „Glasul Romei", cor însoțit de orhestră, deețevii liceului „Gh. Lazăr" sub conducerea prof. C. Boghină. k) „Vals de- salon", de Krakauer. eșec, de orhestra elevilor Școalei militare de Infanterie. ‘ 1) „Zori de ziuă", tablou în ver- suri de I. U. Soricu, reprezentat de o grupă de diletanți. m) „Marș", de Schubert, eșec, de orhestra elevilor Școalei mii. de Inf. Fiindcă la noi nu se face deosebire liici chiar în presă, intre representații și representații, ținem să fixăm că sunt reprezentații date de artiști, represen- tații date de diletanți' și representații date de elevi. Cei dintâiu fac artă^ ei joacă din meserie. Cei de al doilea fac artă mai’ puțină, de aceea sunt di- letanți. Ei joacă din pasiune. Cei de al treilea fac artă și mai puțină, une- ori se poate întâmplă să nu facă de loc. Ei joacă din datorie, joacă pen- truca să învețe. In lumina acestor considerajiuni tre- bue privite și micile încercări de a de- buta pe scenă, ale elevilor dela școa- lele din loc în drama Ovidiu de Ale- csandri la 10/23 Maiu a. c., nu cum a făcut ziarul „Dacia Traiană“în foi- letonul numărului din 26 Maiu a. c⁻ Criticiie nechibzuite, cari nu păstrează cuvenita măsură, descurajează, dar nu îndreaptă și în urmare nu folosesc ni- mica. Nu ne putem identifică deci cu aceste critice, ci, ca și partea cea mai considerabilă a publicului asistent, 3 apreciem mult prestațiuniie diletanților ’ și diletantelor din drama Ovidiu. In / deosebi remarcăm jocul lui Ovidiu ; (Negoescu, seminarist), care a fost bine în dificilul act din urmă, unde agoni- zează și moare; lulia (d-ra LițaJourca), care a fost în nota justă mai ales.în scenele de revoltă; Corina (d-ra Damian, eleva școalei comerciale), atât de viu ’ aplaudată de publicul asistent, înde- ' mânaticul Ibis (Benția, seminarist); is- ; tețul Pinax (Falamaș, licean); asemenea Hilarius (Boiceanu, normalist) și Bu- ' ; tuca (Zemora. înv. la școala de apli- cație) etc. etc. Iar pentru mișcarea cui- - ș turală inițiată de dl N. Băilă prin trupe ■ de diletanți nu avem cuvinte de ajuns *. de sprijin și încurăjare Ea e, cum scria ; însaș „Dacia Traiană" altădată, unul din cele mai eficace mijloace de pro- pagandă culturală. De aceea trebuie apreciată, și de presă și de public, totdeauna după cuviință. 90. Vineri, 27 Maiu 1921, loan D. Ste- fănescu: Originea și originalitatea ar- 1 tei românești (I.), Sibiiu. ’ 91. Sâmbătă 28 Maiu 1921, loan D. Stefănescu : Originea și originalitatea artei românești (II) Sibiiu. 92. Duminecă, 29 Maiu 1921, loan D. Stefănescu: Originea și orignalita- .t tea artei românești (111) Sibiiu. 93. Duminecă 29 Maiu 1921, Andreiu Bârseanu: 1. Cuvânt de deschidere. a 2. „Iată ziua triumfală" de H. Humpel ț cântată de corul mixt al „Școalei nor- male Andreiu Șaguna" condus de dl j profesor T. Popovici. 3. Discurs festiv l| asupra lui loan C. Brătianu, rostit de ’ de dl prof. 1. U. Soricu. -4. In memo- riam .... recitări de dl Nicolae Băilă. 5. T. Popovici: „Marșul legionarilor" Ardealului, cântat de corul mixt al „Școalei normale Andreiu Șaguna." Banca Chrissoveloni SOCIETATE ANONIMA ROMÂNA Centrala: B0CI1HES1 Str. lipscani 17 Schimbă Capital societar: 100 numi bei asemnate, Sucursala SIBIIU Str. Cisnădiei 30. cecuri, bonuri, și "efecte americane face atenti pe Românii americani din Tran- silvania să se folosească de legăturile noastre . cu Băncile Americane cerând asemnarea ba- nilor prin Banca Ghrissoveloni, Sucursala Sibiiu. Primește depuneri spre fructificare. Face asemnări și primește incassare pe : piețele mai însemnate ale țărei. Finansează întreprinderi industri- ale și comerciale. Cumpără monezi: dollari, bonuri americane, mărci etc. etc. Face toate transacțiunile de bancă pe lângă con- dițiunile cele mai avantagioase. Directorul sucursalei: Anastasiu Boiu. x • X........: & x ■ t X ■ X s ■ X ■ X ■ X X ■ X X ■ « i £ X ■ X x Aviz. La 15 Iulie a. c. se va deschide prima fabrica română de mobile $i tâmplărie Baciu &C°-P Sibiiu, str. Șaguna Nr. 14. unde se va execută tot soiul de mo- bile moderne, mahagoni, palisander, nuc, stejar, paltin, cireș etc., și speciale ca aranjamente complecte de muzee, biblioteci, prăvălii, școale, biserici, portale etc. Se vor execută și lucrări de binale și construcțiuni. Tot acolo se găsesc de vânzare ar- ticole necesare fabricării de mobile și binale ca sticlă ornament, sticlă albă, balamale etc. a X ■ X x t x 5 ■ ■ Cel mai vechiu și mai consolidat institut financiar românesc din Transilvania „ALBINA", INSTITUT DE CREDIT ȘI DE :: :: ECONOMII, SIBIIU. :: :: FILIALE: Brașov, Cluj, Lugoj, Mediaș și Târgul-Murășului. A G E N T U R I: Sânmărtirr, Capital societar Lei 10.000,000’— Fonduri de rezervă și pensiuni Lei 7.500,000’—, Depuneri spre fructificare și în Cont - Ciffent = Lei 179.000,000’—. = Acordă: împrumuturi cambiale (scont), împru- muturi hipotecare, Cont-Curent, finanțează între- :-: :-: :-: prinderi etc. :-: :-: :-: Primește depuneri spre fructificare pe libele și în Cont-Curent, 4^—5% după terminul de abzicere, plătind .’. însuși darea de interese. Emite acreditive, îngrijește încassări de cecuri și asignațiuni asupra oricărei pieți, mijlocește tot felul de afaceri de bancă. Orice informațiuni se dau gratuit și prompt atât de Centrala din Sibiiu, cât și de filialele și agenturile institutului. Direcțiunea. I & &Q) .OG⁻} George Haiser, Sibiiu Cenzurat: Cenzura Sibiiu 5?5 pG'j I BANCA ROMANEASCA < ® ® ® ® SOC. ANONIMĂ Pe ACȚIUNI CAPITAL LEI 400.000,000*— ș ■@_® ® BUCUREȘTI, strada Smardan 5. f,Oriet uperiiitni ii hui li inimi : : : Cumpărări și vânzări de efecte publice, • • j avansuri pe depozite de efecte publice j ; ; și orice transacțiuni financiare, Conturi- j : j Curente și emisiuni de scrisori de credit • t j pentru orice țară; participațiuni industr. și comerciale. Sucursale: Arad, Bălti, Bazarglc, Brașov, Cernăuți- Chișînău, Cluj, Constanța, Galați, Ismail, Oradea- mare, SBiiiu, Târgul-Mureș, Timișoara și Tulcea Bk fe M a României Buturesli Strada Cisnâdiei Nr. 36. :: Sucursala Sibiiu :: Sucursale: Brăila, Constanța, Focșani, Galați, Râmnlc-Vâlcea, Sibiiu, Tulcea, Turnu-Măgurele. :: Capital Lei 150.000,000*- :: Face împrutn. in Cont-Curent simplu cu gajuri și cambial. : Primește depuneri spre fructificare : bonificând dobânda de 5*/₀ conform condițiunilor în vigoare. Cumpără și vinde efectiv tot felul de monede străine: mărci, dolari, lire italiene, franci etc. Tratează și vinde orice fel de mărfuri, textile, coloniale, cereale, vinuri etc. Emite acreditive și cecuri în întreaga Românie, cum și în străinătate. Prin o organizare specială poate da oricând și oricui infor- mațiunile dorite în chestiunile economice și financiare cerute.