TRANSILVANIA Anul LII. Aprilie 1921 Nr. 4. x Săptămâna mare. Cum sboară zilele vacanței / Grămezi de nori, albe, uriașe suie grăbit și tainic în drumul Paștelui. De pe pământ, flori de cais, fără- miturile primăverei, înșirate pe ramuri, li se închină cu smerenie. Ferestrele ^dela case paf că s’au înțeles'. își întind brațele fără sfială de a lungul străzii, cât vezi cu ochii, cele mari spre cele mici, cele cu ciurciuvele rupte spre cele văpsite de curând. Din odăi, năpădește spre trotuare miros de terbentină și aburi de mazăre fiartă.... In pră- văliile cu luminări roește lumea ca în viespar. Aerul îmbălsămat de ceară aduce aminte de 'stupi, de flori, de livezi îndepărtate. Gem mesâoarele de turte, de păhărele, de rațe albe, de portocale purpurii, de miezuri de pepene verde cu semințe negre. A, miezul de pepene verde!... Amurgul tăcut apropie prin Umba clopotelor triste cerul de pământ, sub vraja patimilor Domnului. Noaptea, străzile sunt mai pustii ca altădată. Mu- gurii castanilor se deschid la întunerec pe furiș în aerul încropit al grădinilor. i — 226 — 3 Un sgomot de zaruri, an mârâit de-căței întărâtați, 1 râsete înfundate de copii îmbătați de gândul Paștelui se deslușeșc tot mai mult la o răspântie, dintr'o casă | mică, dâr bătrână. , | Vineri, hainele noi, curate, sunt vesele ca lumina 1 primăverei. Cine e cuminte merge la biserică, trece pe î sub sfânta masă — comoara cu zambile și cu sfeșnice I înflorate — și Dumnezeu îi iartă greșelile. Soarele de 1 după amiază pătrunde prin ușa deschisă până în fund la altar, tainic ca nici odată. Sub stăpânirea lui se lă- muresc lespezile late, stranele bătrâne, paparele roase sclipind de curățenie. Prin curți mari cu case scunde trec ca în vis din spre bucătărie tăvi de aramă vârf uite cu ouă roșii ca bujorul. In toiul nopții, zidul bisericilor se aprinde pe din afară ca un rug, salutând cu pâlpâiri de flăcări și plâns de clopot cerul înorat și tainic. Cartea mâhnirii își deschide ușor întâia foaie și ochii nevinovați care ii au cunoscut-o încă amețesc sub farmecul vorbei mâine scrisă în văzduh cu pietre scumpe parcă. j Bassarabescu. £a groapa Sroilor. Ne-apropiem sfielnica suflete smerite De voi mărețe umbre — in Domnul adormite... Spre voi ne’nchinăm astăzi a inimei pornire Voi toți ceice luptarăți spre-a neamului mărire, Eroi fără de nume, viteji înflăcărați Purtați de ideale și dragoste de frați... — 227 — Ce dulce v’a fost visul, că pentru el sub steag N’ați șovăit o clipă să vă jertfiți cu dragi Și-acum dormiți sub glie — loviți de glonț păgân Voi lamura curată a neamului român... Ni-e sfânt șl lutul care v'acopere mormântul, Cum sfânt v’a fost idealul și sfânt v’a fost avântul... Dar nu v’aducem lacrimi prinqș iubirei voastre, Ci cântec Ae mărire din sufletele noastre! Că nu-’nzadar în luptă viața v’ați jertfit Azi visul vostru falnic și sfânt s’a împlinit! Venim la groapa voastră umilă, — doar c’o cruce — Să vă trezim pe-o clipă din somnul lin și dulce, - Venim, cu mic cu mare, cu steaguri șt cu flori Să ne ’nchinăm azi vouă — voi vrednici luptători. Țărâna voastră rece o clipă să tresară • Că ne-ați rostit în suflet atâta primăvară Răscumpărând cu viața o mare Românie Și pagini de mândrie punând la temelie. Dormiți de-acum în pace! vă fie somnul lin... Să vă doinească codrii cu~ glasul lor blăjin In tainice amurguri când plânge vântu-’ncet Și freamătă cucernic frunzișul în făget... Când blândele izvoare cu unde arginții îngână ’nduioșate frânturi din liturghii... Vă jie leagăn dulce al Patriei pământ Și sfânta lună — noaptea — candelă la mormânt... Veni vom câte-odată aci cu drag și noi Să v’alintăm c’o șoaptă duioasă — dragi Eroi Și să vă cerem tainic în vremuri turburate Să ne-’nvățați iubirea de Patrie și frate... Planeze-asupra noastră de-apururi o Credință: Credința voastră tare în sfânta biruință... Voi np-ați făcut pe-’ntinsul Ardealului Stăpâni! Dormiți... dormiți în pace... ostași viteji români... Aurelia Pop. 1 228 Portretele lui Avram lancu • de loan C. Băcilă. Au trecut 72 de ani de când Avram lancu în târgul dela Câmpeni din munții Apuseni, urcat pe o masă a vorbit- Româ- nilor că le-a sosit ceasul să ducă o vieață mai bună, un traiu mai omenos, ce nu puteâ să-l smulgă dela nemeșii Unguri decât pe calea armelor. De altă parte tinerimea din întreg Ardealul, «canceliștii» dela Tabla regească din Oșorhei, tine- rimea dela școalele din Blaj, Sitnion Bărnuțiu, Oheorghe Ba- rițiu, Timotei Cipariu, Sterca Șukițiu, Șaguna, Lemeny și alții, au hotărît pe câmpia libertății de lângă Blaj, în ziua de 3 Maiu 1848, că nu vor unirea cu Ungariâ. Acum ruptura eră făcută și Românii trebuiau să-și apere dreptul lor cum știau că este mai bine. Întâmplările revoluției din 1848 au adus multe lu- cruri neașteptate silind pe o parte din «inteligența» românească să fugă In «Țară», iar alții au rămas ca cu prețul sângelui să-și apere drepturile lor. Avram lancu încohjurat de -o seamă de tineri ca Simeon Balint, Axente Sever, Buteanu, Dobra și alțiiₜ hotărîți să moară sau să învingă, au luptat cu vitejie la Abrud, Ofenbaia, Aiud și pe tot șirul munților Apuseni, formând legiunile de glotași Români sdrobind pe căpitanul ungur Hatvany la Aiud și pe generalul Kemeny Farkas la Abrud. N’au avut arme, dar cu furcile, coasele, ceva puști cu cremene aii făcut minuni de vitejie. Au făcut și tunuri de lemn sfredelind groși de brad, cari au fost cele dintâi tunuri de lemn, cântate și in poezia populară, cari au răsunat în. anul 1848 în munții Apuseni împroșcând cu ele armata ungurească ce venea asupra lor. In timpul revoluției armata rusească vine în Transilvania, scapă pe Habsburgi, revoluția încetează^ Ungurii sunt învinși și Românii cari luptaseră pentru drepturile lor și scăpaseră tronul habsburgic își așteptau răsplata cuvenită, răsplată ce n’a venit, lucru ce a adus o mare mâhnire în sufletul lui Avram lancu. In timpul când el eră în gazdă la Sibiiu, pela 1860, Ia Elie Măcelaru, întrebat de baronul Heydte, ‘că ce ar dori pentru favoarea sa, el răspunde foarte frumos și destul de hotărît: 229 Pentru persoana mea nu doresc absolut nimic, m'am luptat pentru tron și pentru neamul românesc, nu pentru favoruri per-, sonate. Unicul dor al vieții mele e, să-mi văd națiunea fericită,¹ Nedreptatea ce s’a făcut poporului Român, cu toată mergerea Iui lancu la Viena, insulta,ce a primit-o, fiind pălmuit în are- stul din Alba-Iulia, toate aceste aduc o sbuciumare în sufletul lui lancu, ce are ca rezultat/nebunia. Primele lui semne de slăbiciune mintală, au început să dea prin anul 1852. Vieața lui după revoluție a fost im sbucium neîncetat și dornic de o dreptate pentru poporul din care a făcut parte și pentru care a luptat. De atunci merge din ce în ee mai rău. îmbrăcat foarte simplu el merge prin locurile unde a luptat odinioară și cântă din fluier doină de jale. A fost pe la Blaj, Sibiiu, Vidra, Câm- peni, unde toți îl primeau bine, atât tovarășii lui de arme cât și sătenii; se uitau la el cu ochii plini de lacrimi și clătinau cu tristeță din cap. Soartea însă își urmă calea. Când și când mai aveâ limpezime de minte și atunci când eră întrebat, el spuneă tot despre bietul popor pentru care a luptat. Odihna el nu și-a aflat-o decât atunci când moartea ba găsit în Baia de Criș în 1872 Septemvrie 10 și a fost îngropat la Țebea sub gorunul lui Horia în ziua de 13 Septemvrie ora 3 după amiazi, petrecut la groapă de 10 mii de țărani și 30 de preoți. Pe crucea lui nu eră scris decât aceste cuvinte: Avram lancu, advocat. Prefect. Leg. Rom. 1848/49^1872. ¹ Ca o adeverire a celor spuse că el a luptat pentru națiune și nu pentru favoruri personale, este testamentul lui atât de simplu și atât de înduioșetor: , Ultima mea voință! Unicul dor al vieții mele e, să-mi văd Națiunea mea fericită, pentru care după puteri am lucrat până acuma, durere fără mult succes, ba tocma acuma cu întristare văd, că speranțele mele și jertfa adusă, se prefac în nimica. Nu știu câte zile mai pQt avea; un fel de presimțire îmi pare că mi-ar spune, că viitorul este nesigur. Voiesc dară și botărît dispun, ca după moartea mea, toată averea mea mișcătoare și nemișcătoare să treacă în folosul națiunii, pentru ajutoriu la înființarea unei academii de drepturi; tare crezând că luptătorii cu arma legii vor putea scoate drepturile na- țiunii mele. , Câmpeni,*20 Decembre 1850. Avram lancu m. p., advocat și prefect emerit. (losif Sterca Șuluțiu de Cărpiniș: Biografia lui Avram lancu pg. 34). 230 A fost parcă sortit să fie acoperit și umbrit de ramurile aceluiaș gorun, alături de celalalt martir al neamului nostru, J Horia. j Avram lancu și-a iubit neamul ca un părinte, a luptat | pentru el, s’a sbuciumat pentru dreptate pe care înzadăr a ce- | rut-o, neavând liniște până la moarte. a Luptase pentru neamul românesc și pentru salvarea tro- nului habsburgic; cei mari — Habsburgii — l-au uitat și l-au disprețuit, dar neamul românesc nu l-a uitat nici odată. Poporul ’ l-a cântat și l-a iubit; și amintirea lui a rămas în doina popo- rului care-i povestește isprăvile vitejești ca. ale unui erou le- gendar. Doina lui. lancu răsună astăzi* fără sfială pe la Vidra și Câmpeni:. lancule fecior de Moț, ' ~ Hai mai tare dacă poți, - Că s’au sculat Ungurii S’omoare toți Românii. sau Foae verde după clae Pleacă lancu la bătae. Ș( despre el se mai doinește și In alte părți ale Ardea- lului, pe la Săliște în mărginime, la Arad, Abrud, Bihor, pe Târnave în Țara Ouașului, în Țara Făgărașului, la Murăș-Turda și la Dorna în Bucovina... Și Avram lancu nu este numai fiul Moților, el este fiul întregului Ardeal, că «Români din patru unghiuri» îl cântă. , Poporul îl știe, îl cântă, bătrânii își mai aduc poate aminte de chipul lui atât de frumos în tinerețe și atât de sbuciumat după revoluție. - . . ' , Și cum unui erou al neamului nostru pentru care s’a jertfit e bine să-i avem icoana în față, spre aducere aminte și spre împrospătarea memoriei lui, am făcut descrierea portretelor ce urmează. 1. Bustul lui Avram lancu mai jos de brâu, aproape trei sferturi, în profil puțin spre dreapta.’ Pe cap are căciulă rotundă, de oaie, cu vârful ridicat și părul ii iese puțin de sub căciulă pe la tâmple văzându-se o parte din ureche, f^ste îmbrăcat cu o cămașe scurtă cum poartă Moții cu guler întors și o cravată ¹ Vezi fig. 1. — 231 ale cărei fășii sunt lăsate în jos. Peste cămașe este încins cu un șerpar lat în care sunt înfipte două pistoale și deasupra cămășii are un cojoc de oaie descheiat și peste cojoc o haină scurtă asemenea descheiată. Figura lui este rotundă, nasul și gura potrivite, mustățile mici și răsucite, ochii mari și privirea Fig. 1. Avram lancu, după portretul in ulei, făcut de Barba Iscovescuîn 1848—49. senină. întreaga lui figură și înfățișare este a unui tânăr sătean cu o ținută foarte bine îngrijită, figura lui foarte simpatică, și după cum se spune el aveă părul blond, și mustățile roșie aurie. Această gravură este făcută după portretul în ulei, făcut de Barbu Iscovescu, în 1848. In interiorul gravurii, în partea dreaptă este scris vertical Avram lancu dela Vidra> Prefect. Avocat. 1849. — 232 Heliogravură 9X13 cm. reprodusă în volumul «Simion | Balint, vieața și luptele lui în munții apuseni ai Ardealului la 1848—49» pag. 33. ; 2. Avram lancu 3 sferturi asemănător cu Nr. 1 la îmbră- | căminte și la figură, dar se deosebește asupra poziției lui. EI I este rezemat cu mâna dreaptă de țeava unui tun încins cu cercuri de fier, unul din tunurile de cireș făcute de Români în revoluția din 1848 când au luptat contra Ungurilor. El este încins cu sabie și mâna stângă este rezemată de dragonul să- > biei. Dedesubtul gravurii este-scris: AVRAM IANCU. (După tabloul de E. B. Iscovescu, Paris 1850). Mai jos, în partea stângă: Premiul I. la «Revista Orăștiei» Iulie 1896, iar în partea dreaptă numele gravorului Heliotypia Fraților Schuller în Orăștie. ' Heliogravură 11X14 cm. (Biblioteca Academiei Române. Portrete Nr. inv. 531. — Mapa A. VIII 64). 3. Bust în față, cu capul gol părul mare și cărare în partea dreaptă.¹ Dejur împrejurul feții favuriți și barba mică, mustățile lungi și ascuțite după moda ungurească. Este îmbrăcat cu o haină militară cum au ofițerii de husari unguri — o haină cu guler îmblănit cum și marginile mânecilor șî în fața pieptului unde se încheie și cu brandeburguri la piept. Deasupra are o mantă cu guler aruncată pe umeri ce-1 înfășoară acoperindu-i o parte din piept și în mâna dreaptă are o lunetă. Fruntea lată, nasul potrivit și privirea severă. /Dedesubtul gravurii este scris - IANCU 1848-1849 iar în partea stângă numele desenatorului I. Costande c. r. Prof. în Institutu Theres-, Sabiniu. Litografie 22X33 cm. (B; A. R. Portrete Nr. inv. 2404. — Mapa C. LXIV 22). 4. Bust în față, asemănător cu Nr. 3 dar nu așă de exact. Dedesubtul gravurii, în partea dreaptă numele litografului O. Venrie — 64 și mai jos este scris A. IANCU ăntăiul Prefectu * Vezi fig. 2. — 233 alu armiei naționale în 1848—49 supranumită de către Ungaro- Nemți: Regele Păduriloru. Cromolitografie 9,5XH,5 cm. făcută după cea de sus. B. A. R. Portrete. Nr. înv. 530.— A. VIH 63). Fig. 2. Avram lancu, după desemnul făcut de I. Costande, Sibiiu. 5. Avram lancu călare în mijlocul Moților.¹ Este îmbrăcat cu o haină de ofițer de husari, pe cap are pălărie cu o pană mare și în mână sabia. înaintea lui o trupă de Moți cu steag cu .pajura habsburgică, mergând cu puștile pe umăr și cu ra- ’ Vezi fig. 3. . ■ / — 234 - nița în spate, După el o altă trupă de Moți în marș cu steag ’ și un toboșar bate marșul. Gravura este o fantezie, dar îm- brăcămintea și figura este identică ca la Nr. 3, Această gra- vură este reprodusă în mai multe cărți: 1. In «Familia» 1900 Nr. 4 pg. 41, litografie 18X12,5 cm. 2. La începutul bro- șurei «Biografia lui Avram lancu» de losif Sterca Șuluțiu -de Cărpeniș. Sibiiu 1897, Zincografie 18X12,5 cm. 3. La începutul volumului «Poezii poporale despre Avram lancu» adunate și Fig. 3. Avram lancu In mijlocul moților. publicate de Simeon FI. Marian. Suceava 1900, Zincografie 10X7 cm. . 6. Avram lancu, bust, în față. Este cu capul gol, mustă- țile groase, părul mare cu cărare în partea dreaptă, la gât o cravată. Deasupra are o haină pusă pe umărul drept. Ochii mari, nasul, potrivit și privirea tristă. Acest portret se aseamănă întru câtva cu cea dela Nr. 6 și este adevăratul portret a lui Avram lancu, că este făcut în timpul când el trăia și începuse să, aibă primele semne de nebunie. O mărturie din acel timp I — 235 - spune «lancu trăește acum la Abrud; câte odată îl vezi cu o unghiță ce o are mergând pe râul dela Vidra și prinzând pești (așa numiți păstrăvi) cari apoi îi oferește celui dintâiu amic ce-1. întâlnește».* Fig. 4. Avram lancu în anul 1867. Litografie 9X10 cm. Reprodus în «Familia» din Pesta Nr. 6 Februarie 1867 pag. 61 și desenat de Rusz. Dedesubtul litografiei este scris Avram lancu. 7. Fotografie bust, în fața cu capul gol, părul cu cărare în partea stângă, mustățile mari și drepte și privirea severă.¹ ² ¹ «Familia» din Pesta 1867 pag. 63. ² Vezi Fig. 4, — 236 - Este îmbrăcat cu o haină descheiată la piept și dedesubt se vede vesta încheiată până sus la gât. Toată înfățișarea lui este | a unui om serio'ls în floarea vârstei, cu figura cam grasă și nici â decum a unui om nebun. Fotografia este ovală, format carte « de vizită și este făcută după altă fotografie, după cum se arată t Fig. 5. Avram lancu în anul 1868. în coltul drept al fotografiei. Numele fotografului lipsește. De- desubt este scris cu mâna Mo(u. AVRAM IANCU.¹ ¹ Pe dosul fotografiei este scris de ăceiaș mână următoarele: Acesta e Avram lancu luptătoriul Românilor noștri care e îngropat la Țebeă unde-i Horea, Cloșca, la gorunu celu mate. Piele țărâna ușoară la Luptătorii noștri Români. Fotografa Stoica din Germanie». 237 - Fotogr. ovală c. v, 5,5 cm. X 7,2 cm. (B. A. R. Portrete, Nr. inv. 841.—A. XV 10); 8. Bust luat In față.¹ Avram lancu este cu capul gol, părul și mustățile mari, barba mare și neîngrijită. Ca îmbrăcăminte are un palton cu blană încheiat la piept, văzându-se gâtul puțin Fig. 6. Avram lăncii în anul 1870. gol și gulerul cămășii. Toată înfățișarea lui este a unui om cu mintea turbure, este în timpul când începuse nebunia cam prin, anul 1860. Fotografia format carte de vizifă, luată de C. Szath- mari, București, după o litografie sau fotografie. 4X5 cm. (B. A. R. Portrete. Nr. inv. 841. — A. XV 10). ¹ Vezi fig- ⁵- - 238 — - ₛ 0. Bustul Iui Avram lancu luat în față, cu capul gdl, părul mare și cu cărare în partea stângă.¹ Barba mică, mustățile mari și lăsate în jos, privirea turbure și expresia feții este a unui om suferind. Este îmbrăcat cu o haină încheiată Ia piept, se vede vesta, cămașa cu guler și o cravată făcută fundă. Așă cum este înfățișat este un portret adevărat, că se știe, că în. , ultimul timp el înebunise. Dedesubtul gravurii în partea stângă este numele gravorului K Katzler 1873 și dedesubtul cadrului facsimilele scrierii lui Avram lancu: AVRAM 1ANCU Advocat, Prefect Leg. Oemine. (:f: 1872:) Edit. Albinei d,. Pesta. Gravura este lucrată în Viena, Druckv Haupt & Czeiger in Wien. Vervielfăltigung vorbehalten. Litografie 9X9,5 cm.- (B. A. R. Potrete. Nr. inv. 529. — A. VIII 62). a) După această litografie s’a făcut oi fotografies 9X11,5 Gm- (B. A. R. Portrete. Nr. înv. 966. — A XX 22). 10. Avram lancu în întregime cântând din fluer.³ Pe cap are o pălărie mică ungurească și este îmbrăcat cu o haină și pantaloni toți rupți. Expresia feții lui este a unui nebun, zâm- betul este melancolic și întreaga lui figură se aseamănă cu Nr. 9. Se știe că el după ce a înebunit îi plăceă să colinde pe unde luptase în anul 1848 pe la Vidra, Halmagiu, Blaj, Câmpeni și prin alte părți ale Ardealului, cântând doine de - jale cu fluerul lui — fluier ce astăzi se păstrează In Muzeul etnografic al Asociației din Sibiiu. — Acesta este unul din por- tretele lui adevărate; fotografie făcută prin 1870,. format carte de vizită. Pe dosul fotografiei este numele fotografului Buday Kăroly, Fenykepesz, Kolosvărt. Fotografie c. v. 5X8,5 cm. (B. A. R. Portrete. Nr. inv. 841. — A. XV 10). a) O reproducere după această fotografie s’â făcut și în ¹ Vezi fig. 6. • ’ Fotografia este dăruită Academiei Române de Nicolae Densușianu în artul 1880. ⁸ Vezi fig. 7. — 239 «Familia» Nr. 56. Anul 1880 pg. 357 unde se dă și un articol de /. H. «Avram lancu»., Litogr. 7X18 cm. 11. Avram lancu în întregime luat în față. Este o carica- ' tură în care îl reprezentă cu o pălărie mare pe cap, cu o mână în buzunarul pantalonilor și cu- cealaltă se proptește într’un Fig. 7. Avram lancu în anul 1872. baston noduros. Este îmbrăcat modest cu haină, vestă și că- mașe descheiată la gât. Figura lui este asemănătoare cu Nr. 9 și 10, barba mică, mustățile mari lăsate în jos și fruntea lată. Lângă el este un pom rupt, în stânga niște stânci, în dreapta o casă și niște brazi. Este o fotografie de Adler, Orăștle făcută prin 1906 după o gravură în aramă care se găsește în mu- — 240 — zeul istoric diri Arad. Dedesubtul gravurii este scris Jankii Abraham. Caricatura este făcută Ria Ivko (?) 872. Numele gra- vorului se distinge foarte anevoie din cauza fotografiei. Fotografia 8,5X12,5 cm. (B. A. R. Pofrete Nr. inv. 1106. — A. XXVII 9). - 1 - Din observarea portretelor se vede că tipul se poate ur- mări în câteva portrete foarte bine la Nr. 8, 9, 10 și 1 T unde are aceiaș frunte lată, aceiași ochi, acelaș nas și aceiaș gură cu bărbia puțin îndoită. Tipul în aceste fotografii se menține. Singura fotografie care are oare care deosebire este cea dela Nr. 7 și această din cauză că Avram lancu erâ în toate min- țile și mai tânăr, pe când Nr. 8—11 se deosebesc prin îmbră- căminte și prin neîngrijirea părului și a bărbii — eră în timpul nebuniei lui. Deci așă cum sunt aceste fotografii ne dau ade- văratul'portret al lui Avram lancu la o vârstă mai înaintată. In , cea ce privește portretul unde se vede arătat ca tânăr în timpul revoluției din 1848 (Nr. 1, 2) nu se aseamănă cu cele amintite, însă putem să le lăsăm ca adevărate, neavând cum să le controlăm și dând ca adevărat inscripția de pe tabloul lui Barbu Iscovescu: lancu de la Vidra Prefect, Avocat. 1849. (Nr. 1). Dar se spune că el aveă o figură veselă și simpatică, avâă părul blond, barba și mustățile roșii aurii și așă cum ni-I înfățișează tabloul se potrivește. La o vârstă mai Înaintată este o deosebire a portretelor lui, astfel Nr. 3, 5, ni-1 arată îmbrăcat ca un husar ungur, cu mustățile mari și ascuțite și cu barbete, însă ochii, gura, fruntea și nasul se aseamănă cu portretele dela Nr. 7—11. Îmbrăcat astfel după moda ungurească aceste sunt singurele 2 portrete. Un martor contemporan cu Avram lancu relativ la portretul Nr. 5 spune: «Cele mai multe ziare i-au adus și portretul; nici într’unul nu e nimerit; cel mai bun e cel din fața biografiei,¹ despre care vorbește și dl Dr. lancso Benedek; în acest portret cel puțin statura lui e bine nimerită, fisiânomia lui însă eră mult mai veselă și simpatică de cum ni-1 arată portretul»? In ceea ce privește îmbrăcămintea lui ca a unui husar ungur am puteă să punem două ipoteze: :* Vezi Nr. 5. ’ losif Sterca Șuluțiu de Cărpeniș. Biografia lui Avram lancu. pg. 43. 1. Tatăl Iul fiind funcționar la Stat, pela 1820—25 avea dreptul să poarte haine mai apropiate de ale nobililor, având un oare care titlu cu aceasta și lancu având acelaș drept — că-1 moștenise dela tatăl său — aveă dreptul să le poarte. Sau în a doua ipoteză îmbrăcămintea lui a fost născocită de autorul gravurii. Aceste sunt poțtretele Iui Avram lancu și deosebirile lui Ia diferite vârste.¹ Ca o completare desăvârșită dau în ordine alfabetică numele autorilor (pictori, desenatori, fotografi, lito- grafi) cari au făcut portretele Iui, numele orașului unde s’a făcut și cu numărul de ordine al portretelor din lucrarea de față. Adler. Orăștie. 11. Budai (Kâroly). Cluj. 10. Constande (1.). Sibiu. 3. Haupt &. Czeiger. Viena 9. Iscovescu (Barbu). Paris 1,2. Katzler (V.) — 9. Ria Ivko (?) — 11. Rusz. — 6. Schuller (Frații). Orăștie- 2. Szathmari (C.) București 8. Venrich (O.) București 4. * ___ 57 Sonete i Apuselor clipe Trecutu-i un sicriu în care doarme, < A viselor zadarnică risipă. Moloh nesățios ce ne înghite , Din viața noastră, fie cofe clipă. Din lumea lui de veșnică uitare, Simți uneori în juru-ți cum adie Un suflu cald și plin de ’nduioșare Un vag fior de tristă nostalgie. O delicioase, dulci, apuse clipe! Ca fâlfâiri eterice d'aripe ____ ■Vă simt plutind în jur de mine lin. ¹ Mai șutit portrete de ale lui Avram lancu în cartea lui Gracza, Simeon Balint pg. 119. 2 - 242 — Năluci iubite! voi veniți pe'ncetul Să împlântați în sufletu-mi Regretul A celor ce s’au dus și nu mai vin. II Căminul Nevestei unele Ce liniștit și'molcom arde focul In odaia noastră prietenoasă ! Povestea-i îngânată șl duioasă Din gând mi-alungă jalea, nenorocul! Sglobive flăcări sdnvârtesc în jocul Nebun; și eu alene le contemplu Și-n pacea dulce, sfântă ca de templu, Sânt fericit că mi-a zâmbit norocul! Norocul ce s’apropie în pașii Ușori, tiptili și leneși, de pisică In foșnetul de rochie atât de lin! Și când m’atinge-o mâna moale, mică Când văd deasupră-mi, ochi-ți, drăgălașii! Pricep ce fericire-i un cămin. III Moartea Boemului Ca șoimului ce dragă-i este zarea, Tu, rătăciai sub cerul larg, albastru. Șl-n lumea ta, inclus ca un sihastru Armură-ți îmbrăcase-și nepăsarea. * Cules-ai de pe sânuri moi fiorul! Din cupe adânci sorbit-ai lung beția Și proslăvind etern, zădărnicia D’ap uniri ai rămas, rătăcitorul. — 243 — Dar zâna ce-o născu al mării pântec Ți-aprinse¹n sân văpaia ei fatală; Deci, renunțând la vechea Indoeală Ai smuls din liră ultimul poem Cel mai frumos! — Al lebedei trist cântec. Căci învinsese Amorul, pe boem! IV.'. Piatra filosofală i Nepotului meu Godin Și tu primiși a muzii sărutare! Blestem fatal ce viața ta întreagă D’a suferința stâncă crunt te leagă. Isvor de lacrimi multe și amare. O! văd subt fruntea ta îngândurată Cum neîndurat și strivitor Destinul, Ți-a hărăzit din viață numai chinul, Gândirea de dureri e ferecată. De n’ai fi fost un biet cârpaci de rime. Să crezi în nebuloase Ideale Ceva ce azi în lume nu se iartă. Urmând a realității îngustime Al fi făcut și tu ceva parale Căci banul e filosofală piatră. 2 Tot lui Și totuș câtă sfântă voluptate In reveri-amurgurilor triste Când gândurile tale antichriste Se molcomesc adânc înfiorate. Cum sufletul tresărea mulțumire In fața frumseții ce natura Desvălue; cum tace pâri și ura! ' Ce prieten bun te simți atunci cu firea! 2* - 244 - Străvechiul ritm al poezii ’nvie. II simți bătând în tine cu putere Și așa te pomenești scandând încet. lat când coboară seara, în tăcere A tinereții sfântă bogăție Te-a preschimbat deodată în poet. Elisabetopole, Martie 1921. Al. St. Georgescu. Simion Bărnuțiu în preajma marei adunări naționale a Românilor din 3/15 Maiu 1848 dela Blaj. De Aurel-Horea A. Mureșianu. «Ci să nu ne turburăm de acum bucuria ce o simțim scriind cele mai frumoase pagini ale istoriei Românilor din Ardeal». Alexandra Papiu llarian. Căutând printre acte și hârtii vechi și prăfuite, găsesc una de coloare deschisă albastră-verzuie, puțin îngălbenită de povara vremurilor, cuprinzând un text scris cu minuscule slove cirilice, având în capul ei mult cuprinzătoarea și laconica adresă, urmată de un lung semn de exclamațiune: Frate!... Imediat îmi reamintesc în imaginațiunea mea, la cetirea acestui cuvânt, marile vremuri de luptă pentru libertate în Europa- dela mijlocul secolului trecut, caracterizate prin curentul de egalitate și fraternitate, care cuprinse, ca printr’un fior, massele cele mari ale popoarelor latine din apusul și răsăritul Europei, și care cutremurase în toată ființa sa întreg poporul românesc. Și căutând după data și după autorul acestei hârtii — evident un răvaș —. cetesc următoarele: Sibiiu 7 April 1848, semnat: S. Bărnuț... O scrisoare a lui Simion Bărnuț din preajma marei adunări . naționale dela Blaj din 3/15 Maiu 1848, trebuie să fie în tot ' cazul un document foarte interesant și de mare importanță pentru înțelegerea acestei mari și bogate epoce a istoriei noastre naționale. Descifrarea și cetirea lui a satisfăcut pe deplin aștep- V - r, — 245 — £*■ . ■ " , tarile noastre, căci el nu numai, că aruncă o nouă lumină asupra persoanei marelui orator al adunării dela 1848, dar ne face să pătrundem mai bine în tainele împrejurărilor politice, cari au pregătit marea mișcare națională dela . 1848. * Este un fapt bine constatat al istoriei, că evenimentele și » epocele ei mari sunt condiționate în primul rând de existență yunor vremuri mari. Nici când nu s’a adeverit mai bine aceasta ca în anul de fericită și totodată tristă aducere aminte: 1848. Curentul de libertate, care cuprinsese cu o putere iresi- stibilă mai ales popoarele latine ale Europei, dar și pe cele slave balcanice și șî pe Unguri, avii efecte uimitoare și asupra poporului nostru, producând în sânul lui evenimente, «.cărora asemenea — după însuși vorbele din scrisoarea de mai jos a lui Simion Bărnuțiu — n’au mai fost doară de când e Ardealul*. Printre popoarele, cari așteptau cu drept dela ivirea epocei de «libertate, egalitate și fraternitate>, ameliorarea soartei lor, erau fără îndoială și Românii din principatul Ardealului și din Ungaria. Eliminați cu numele și cu religia lor, după o luptă straș- nică de asuprire, jaf, și deposedare, pe care au purtat-o în contra l<5r în decurs de mai multe secole, «minoritățile» streine ale țării Ardealului, sprijinite de curentele feudale ale Apusului, Românii ajunseseră pe la sfârșitul secolului al XVlII-lea într’o stare de umilință și robie politică, fără păreche în istoria con- tinentului nostru. Din cauza lipsei de energie și voință a clasei sale con- ducătoare și istorice, care în mare parte își vândii «pentru un blid de linte» legea și naționalitatea, dezertând în tabăra asu- pritorilor, poporul nostru a fost lipsit de o conducere, capabilă de a-1 scoate din noua «robie egiptică» — precum se exprimă nemuritorul^rrocențiu Micu în memoriul său din anul 1743 către împărăteasa Maria Terezia, — la care îl reduse vitregia vea- curilor. "Partea covârșitoare a nobili mei saje făcând cauză co- mună cu Ungurii și cu Sașii, iar restul fiind prea slab și ne- având nici sprijin suficient nici influență destulă asupra poporului, robit nu numai trupește, ci și sufletește, încercările poporului nostru de a-și recâștigă drepturile pierdute prin cunoscutele petițiuni cătră tron din anii 1743, 1751 și 1791 nu avură nici . un succes. — 246 - A trebuit să vie marea mișcare de libertate dela începutul secolului al XlX-lea, pornită din însaș marea revoluțiune fran- ceză, pentru ca să deștepte în întreg organismul poporului nostru, sentimentul de mândrie, libertate și solidaritate națională, care să-i facă posibilă, prin puternica sforțare din anul 1848, eluptarea cel puțin în parte, a drepturilor sale strămoșești. Și într’adevăr marile evenimente dela mijlocul secolului trecut, nu mai întâmpinară un popor inconștient, nu mai aflară câte un conducător isolat, cerând drepturi pentru dânsul, fără să primească concursul lui, ci aceste evenimente grandioase aflară în mijlocul acestui popor o tinerime aleasă, trecută prin școli înalte, însuflețită pentru idea și pentru cauza libertății naționale și un popor deșteptat, gata să sară și în foc Ia semnul* iubiților săi conducători. ' Nu se mai puteă deci întâmplă acum, ceeace se întâmplase în dieta Ardealului dela 1791, când însuși episcopul român, care înaintase în numele întregei națiuni române vestita peti- țiune: Supplex Ubellus Valachorum etc., intimidat de amenin- țările contrarilor, să blameze însuș întreaga acțiune a națiunei sale, declarând în mijlocul dietei, că. acea petițiune erâ «pro- ductul unor spirite agitate» (foetum quorundam inquîetorum ingeniorum). ' Nu mai aveau Românii acum nevoie de episcopi' pentru a puteă da expresiune dorințelor și postulatelor lor na- ționale, căci adum aveau și conducători mireni și «tribuni», cu cunoștințe de legi, și o aleasă educație națională, capabili de a începe lupta pentru redeșteptarea națională. Căci cine eră să ia in mână frânele conducerei naționale ale poporului românesc în acele memorabile zile, decât acea pleiadă de tineri fruntași români din diferitele părți ale țerii, cari prin activitatea lor patriotică și' desinteresată, câștigaseră deja încrederea deplină a connaționalilor lor. Neuitatul Alexandru Papiu Ilarianu, neîntrecutul cronicar al acestor vremuri mărețe, care ca tânăr practicant (jurat) la curtea de apel a Transilvaniei dela Târgul-Murășului, a jucat un rol dintre cele mai importante în marea mișcare națională dela 1848—1849, scrie despre împrejurările în cari s’a pregătit marea adunare națională din 1848 următoarele: — 247 — «Românii nu, aveau un guvern național, care să conchiemș. poporul român la adunare spre a se consultă asupra indigențelor sale, ei nu aveau un episcop consacrat intereselor lor, Românii nu aveau căi, prin cari într’un moment să dea de știre națiunei, că a bătut ora să se deștepte, că a venit timpul să se adune în câmpul libertății, să arunce veșmintele servituții; organele lor naționale erau tinerimea, tribunele de pe cari vorbiă, erau monumentele romane de pe timpul lui Traian, circularele chiemătoare la comițiile romane, erau vorbirile cde însuflețite ale acestei tinerimi, ce călă- torea chiar cu pericolul vieții prin toată țara».’ Intre tinerii, cari au condus marea mișcare națională dela 1848, Simion Bărnuțiu eră unul dintre cei mai «bătrâni». El împlinise dejă al 39-lea an aL etății sale.⁸ Dupăce la 1843 fu silit să părăsească, în urma unui mare proces iscat între - clericii din Blaj și intre capitlul episcopesc, pentru «revolta» celor dintâi in contra canonicului rector al seminarului teologic, fiindcă împreună cu un alt canonic și cu câțiva profesori luase pe clerici in apărare, se înscrise la academia nemțească de' drepturi din Sibiiu, implinindu-și totodată vechea lui dorință de a se dedică carierei juridice, pe atunci, foarte puțin îmbrățișată de Români, Bărnuțiu consideră ca una dintre cele mai mari slăbiciuni ale poporului nostru, slaba lui pregătire politică și juridică,⁸ de aceea îl vedem, urmând cu mare zel, dejă ca om în etate, cursurile academiei de drepturi din Sibiiu, cu a cărei _ ¹ Alexandru Papiu Ilarianu, Istoria Românilor din Dacia superioară. Tom. II, Viena 1852. ² Alexandru Papiu Ilarianu avea numai 20 de ani, Avram lancu 24, loan Buteanu 27, Florian Micheș vre-o 30, Andrei Mureșanu 31, Gheorghe Bariț 36 de ani etc. etc. ⁸ In «Foaia pentru Minte, Inimă și Literatură», Nr. 44 din 1861, scria Bărnuțiu despre soarea științei dreptului la Românii din Ardeal între altele: «Dreptul nostru deși nu s’a putut scoate de tot din vieața poporului român, în școalele noastre de acolo e/un ce neauzit, ființă necunoscută: patru ani pentru Teologie și nici o zi nici o oară pentru dreptul și politica națională, asta nu se mai află la nici un popor ce voește să aibă vieață politică». Ideia inființării unei Academii românești de drepturi în Transilvania preocupă dejă de mult pe fruntașii noștri. O încercare serioasă o făcu la 1866 di- rectorul «Gazetei Transilvaniei», lacob Mureșianu, printr’un însuflețit apel, contribuind el însuș spre acest scop 1000 fi. Această inițiativă însă nu avu sprijinul așteptat. Escepțiune făcură bravii fruntași Români din Abrud, cari cu ocaziunea serbării aniversării «inarticulării națiunei române în con- stituția Transilvaniei» (26 Octomvrie 1863), adunară suma considerabilă de 6412 fiorini. Neputându-se însă adună suma suficientă pentru o Academie, din acest fond s’a clădit școala de fete cu internat din Sibiiu. - 248 — absolvare, nefiind satisfăcut merse mai târziu la universitatea din Viena, iar la 1852 la cea dela Padiia din Italia, unde la 1854 luă doctoratul în drept cu mult succes. Acolo la Academia de drepturi din Sibiiu îl suprinse pe Simeon Bărnuțiu marile evenimente ale anului 1848. «Eu sunt cuprins cu școala — scrie el, cu o lună înaintea marei adu- nări — nici nu pociu ceti gazete, nici nu pociu umblă pe la unii și pe la alții, adecă prin adunări, unde vorbesc de lucră- rile zilelor acestor minunate* *. Se vede că zeloasa activitate pe care o desfășurase Bărnuțiu la sfârșitul lunei premergătoare îl jenase mult în studiul său. Căci el fusese autorul principal al vesti- ' telor proclamațiuni dela 25 și 26 Martie, cari cuprindeau pro- gramul politic al națiunei române, el fusese acela care îmbăr- băta cu sfatul său pe tinerii cari colindau prin țară, ca să pre- gătească poporul' pentru marea Adunare; și el fu acela, care în ziua de Paști'se află în Brașov,¹ luând parte la însemnatele conferințe ale Brașovenilor, «carii totdeauna au fost cei mai lu- crători și mai înflăcărați pentru năciunea română».² Scrisoarea este un nou document, o vie dovadă despre agitația care cuprinse, in această vreme pe toți fii poporului nostru, chiar și pe aceia, pe cari îi credeă de mult pierduți pentru naționalitatea sa. Mulți dintre aceștia, oameni cu poziție înaltă, veniră cu sfatul și experiențele lor în ajutorul tinerimei, care, se vede clar din scrisoare, a profitat mult de sfaturile lor. «Românii de aici — scrie Bărnuțiu — după sfatul domnilor no- ștrii dela Tesaurariat³ s’au unit într’aceea, ca să ceară Națio- ¹ Papiu, op. cit. » Despre Românii din Brașov scrie Papiu llarianu; «in toată Dacia superioară sunt cei mai culți, cei mai zeloși, cei mai avuți, purtătorii ne- goțului oriental. Singur între atari Români, și într’o urbe română de așa postfiane puteă să se facă Gazeta (Transilvaniei) școala politică și literară a toată Dacia». • Direcțiunea «camerală», vistieria Transilvaniei de lângă guvernul din Sibiiu. Intre alți mulți înalți funcționari de naționalitate română din Ardeal, cari însă până atunci treceau de Unguri, eră și fostul prefect al județului Hunedoarei, baronul Vasilie Nopcea, fratele fostului cancelar al Ardealului Alexie Nopcea. Vasilie Nopcea a luat parte și la adunarea din 5/15 Maiu, unde a depus și el jurământul dimpreună* cu -ceilalți Români. Drept răsbunare Ungurii îi devastară și aprinseră în decursul luptelor din 1849 frumosul său castel dela Zam. Vorbind despre procesiunea poporului din piața Blajului spre «Câmpia Libertății», cu ocasiunea adunării dela 3/15 249 nalitate românească, cu toate drepturile politice, cetățene, mu- nicipale, bisericești, școlastice etc. etc.» Națiunea română nu era recunoscută ca un factor politic în constituțiunea Transil- vaniei, Românii nu numărau între cele trei națiuni «recepte», a Nobililor (!), Sașilor și Secuilor, nici religiunea lor recunos- cută ca religiune a statului, precum eră celelalte patru religiuni: catolică/calvină, luterană și unitară. Națiunea primă a Nobililor, maghiarisându-se aproape cu totul, și acei Români, cari grație prerogativelor nobiliare s’ar fi putut strecură într’însa, erau con- siderați ca Unguri. Ținta supremă a aspirațiunilor trebuia deci să fie în primul rând, recunoașterea existenței organismului lor național de către «sfaturile» țării. Scopul principal al «tuturor Românilor din toate cetățile și satele și din toate părțile Ar- dealului» — scrie Bărnuțiu — eraT «ca să fie și națiunea ro- mânească ca națiune liberă ca și celelalte națiuni, să aibă vieață politică și subsistență de sine». Românii mai bătrâni își aduceau bine aminte despre ul- tima încercare a conducătorilor lor de a obțineă drepturi poli- tice, prin vestitul lor «Suplex libellus» dela 1791, ei cunoșteau bine cauzele pentru cari acea mare petițiune a poporului nostru nu a avut rezultatul dorit. «Românii cei Învățați și politici — scrie Bărnuțiu — cari știu toate cele întâmplate până acum ... zic așa, că Bobb i-au vândut la 1791 și pentru aceasta, și iară pentrucă inștanția ¹ n’a fost sprijinită de năciune, au urmat de n’âu avut succes bun ... Inștanțele aceste — continuă Bărnuțiu — date cu numele și pentru folosul a toată năciunea, numai pen- tru aceea n’au avut doritul succes, că mulțimea Românilor, adecă acea parte considerabilă, care cu inteligența și cultura sa poate representă pe națiunea română n’au fost informată de ajuns despre cererile date, și așa aceste nefiind rezimate de opiniunea publică, și de necesitatea recunoscută de toată națiu- nea, n’au fost în stare a insuflă respect cuviincios în inimele legiuitorilor dela 1744 și 1791». Maiu Papiu llarianu, scrie intre altele: «în această procesiune puteai vedea mulțime de Români, cari până acum treceau ca Unguri, fiindu-le rușine de numele de Român, îi puteai acum vedea rușinându-se de rătăcirea lor de până acum, și pe întrecute apucau de brațe pe cei mai mari Români în calea cătră pod (câmpie)». — «Nici când — scrie el la alt loc — n’au fost adunați într’un loc ațâți renegați, ca în 15 Maiu la Blaj». — Papiu, op. cit. ¹ Petițiunea. ... 250 Simion Bărnuțiu, care în magistralul său discurs ținut în catedrala din Blaj în preziua adunării din 3/15 Maiu, în fața publicului celui mai ales, a înșirat, cu o rară elocvență cauzele principale ale slăbiciunii și ale scăderii din trecut a poporului nostru, eră convins despre necesitatea imperioasă a unirii dez- interesate a tuturor Românilor, a concentrării forțelor lor risi- pite și împrăștiate prin certe și disensiuni interne. Acela care în marea adunare dela Blaj, printr’un act nemuritor, a proclamat uniunea tuturor Românilor, scriâ cu câteva săptămâni mai nainte: «Românii ori cetățeni ori săteni etc. nu trebue să-și risipească puterile cerând unul una altul alta» căci «atunci va eșî la urmă o confuziune ca cea dela turnul Babilonului>, ci ei «trebue să se unească toți», căci numai «m unita vincit*. Unirea în cugete și simțiri erâ singurul mijloc, care putea să dea și mișcării naționale a Românilor acea forță, care să poată jmpune și dușmanilor lor și care să le poată face posi- bilă recâștigarea drepturilor pierdute. • Ca om cu o adâncă pătrundere politică, Bărnuțiu cuno- ștea importanța cea mare a acelei forțe și expresii de vieață a unei națiuni, care este opiniunea publică. El știă, că dela directiva care i-se dă acestei opiniuni depinde adeseori soartea unui popor întreg, știă că opiniunea poporului este în fondul ei totdeauna cea mai sănătoasă. De aceea avertiză el pentru toată eternitatea: pe fruntașii români: «.țineți cu poporul, ca să nu rătăciți». Căci nici o acțiune unilaterală, care nu se ba- > zează pe puterea și vieața tuturor, ci numai pe inițiativa isolată a unora, nu poate duce la scop, precum nu avură succes nici «instanțele», înaintate de episcopii Românilor, în numele, dar de fapt fără știrea și consimțământul națiunei întregi, Monar- hului austriac și dietei Ardealului din anii 1344> 1751 și 1791J Acuma deci, când după atâtea triste experiențe, se apropie ceasul libertății lor, Românii trebue să-și schimbe tactica de până atunci. Acuma nu mai trebue nime «să lucre numai singur și de capul său, ci trebue să se înțeleagă cetate cu cetate, sat cu sat și toți Românii la un gând să lucre, pentrucă tiaciunea românească toată e căzută, și toată trebue ridicată cu unite puteri...» * * Inexact. Poporul nostru știă și consimțea și atunci cu «instanțele» amintite, dar încă nu putea să impună realisarea lor. N. Red. 251 Marea mișcare' națională a Ungurilor, “care la vestea re- voluțiunii dela Paris din 23 Febuarie 1848, erupse în 15 Martie la Pesta, și în 22 Martie la Cluj¹ și care avu ca rezultat vo- tarea grabnică de către dieta ungurească dela Pojon, deschisă în toamna anului precedent, a legilor pentru reforma constitu- țională și independența Ungariei, legi, pe cari, monarhul au- striac, împăratul și regele Ferdinand, — mai mult silit, ca de bună voe, — le sancționă în ziua de 11 Aprilie st. n. 1848, produse o rea impresie asupra conducătorilor români, cari cu- noșteau bine firea caracterului unguresc. Deși unele legi bine- făcătoare, precum erâ ștergerea iobăgiei (a robotelor și a clăcii) și eliberarea tuturor țăranilor fără deosebire de naționalitate plăcură și Românilor, totuș erau și de acelea cari le insuflă mari griji. într’acestea eră în primul rând și legea «Uniunii Transilvaniei cu Ungaria». Sunt interesante prevederile lui Bărnuțiu asupra atiludinei viitoare a Ungurilor și a ținutei poporului românesc. El simțea, că Ungurii în fanatismul lor nu se vor mulțumi cu drepturile, pe cari le câștigaseră prin dieta dela Pojon, prin cari li-se acordaseră și ministeriu național cu sediul la Pesta, însă cu reserva unor portofolii, cari rămâneau și mai departe comune cu ale Austriei. «Ungurii amenințează cu răsboiu Austriei — scrie Bărnuțiu — dacă nu li-se va da ministeriu de finanțe și răsboiu independente*. Iar cu privire la legea de «uniune» a Transilvaniei cu Ungaria³ Bărnuțiu cu glas profetic scrie: «eu însă cred că Românii nu se vor plecă la unirea asta». Deși se află un puternic curent anti-austriac între Români, și deși erau mulți de ai noștri, cari credeau în promisiunile de libertate, egalitate și frățietate ale Ungurilor, el scria cu luni înainte de isbucnirea răsboiului: «Eu nu cred că se vor oști Românii cu Ungurii tn contra Austriei». ¹ La Viena știrea despre revoluțiunea dela Paris ajunse în 12 Martie, producând sângeroasa mișcare a tinerimii din 13 Martie, care a provocat căderea ministerului Metternich. A trebuit deci o lună de zile ca vestea revoluțiunii dela Paris să ajungă până la Cluj. ² Ungurii de frică, că în urma nouilor libertăți constituționale, Ro- mânii vor câștigă preponderanță în Marele Principat al Transilvaniei, care iși păstrase și sub Austriaci autonomia sa, hotărîră și în dieta din Aprilie dela Cluj «uniunea». «Uniune sau moarte!» (Unio vagy halal) eră deviza 252 Convingerea și planul lui Bărnuțiu erau clare; Românii nu mai puteau să încreadă, ca până atunci conducerea destinelor lor în mânile guvernelor străine de interesele lor de vieață, ei trebuiau să hotărească singuri despre soarte^ lor. Acest scop însă Românii nu și-l puteau ajunge decât printr’o adunare con- stituantă, care să reprezinte națiunea întreagă. Congres național și protest în contra «Uniunei» erâ și deviza lui Bărnuțiu, căci «Românii nu pot vorbi de unire cu țara ungurească pânănu-și vor alege trebile și până nu-și vor hotărî„ cu naționalitatea aici în Ardeab. Astfel se ivi în sufletele tinerimei române ideea conchemării unui congres național român pe ziua de Dumineca Tomii, în centrul Ardealului, la Blaj. «Pe când câțiva Români — scrie «Gazeta Transilvaniei» Nr. 39 din 1848 — meditau și se consultau între sine în tăcere, cum s’ar putea mijloci un con- gres național recunoscut și de guvern și de ■celelalte națiuni, junimea noastră încălzită de sfântul foc al naționalității, răzi- mată pe dreptul de adunare (garantat prin noua constituțiune austriacă și practicat în tară dela 15 și 22 Martie), nu ÎQtârziă a motivă de-adreptul o adunanță pe Dumineca Tomii la Blaj.¹ Pe când Bărnuțiu scria răvașul de mai jos nu se știă nimic sigur despre locul și timpul marei adunări. «Am căpătat o scri- soare dela Popa dela Pințic, în care ne provoacă să pornim și noi cauza lăpădării' noastre și să încercăm restitutionem in integram, însă fiind acum toate lucrurile tulburate, ne temem, că nu ne vor luă lucrul nostru înainte, totuș ne vom înțelege ^i vom vedeă cum și unde să cercăm lucrul». Cu toate că între alte multe legi liberale, pe lângă libertatea presei, noua constituțiune austriacă promulgase și libertatea întrunirilor, și deși guvernatorul Teleki «conceșe în principiu adunarea Ro- mânilor», totuș guvernul ardelean puneă tot felul de piedeci mișcării românești și încercă pe toate căile să oprească pe Ro- mâni dela o manifestare prea puternică a voinței lor. Cu toate- preocupațiunile sale academice, Bărnuțiu nu lip- sește dela întrunirile mai importante din luna Aprilie 1848 ale conducătorilor din Sibiiu. La o conferință, ținută la sfârșitul lui Aprilie în Sibiiu, la care fu de față și canonicul Timoieiu Cipariu «la proiectul lui Bărnuțiu toți naționaliștii se învoiră în x Papiu, op. cit. ² Se înțelege aici «lăpădarea» de Unguri, emanciparea Românilor. — 2ââ - punctele: proclamării independenței ndțiunei române, depunerea jurământului național și protestului în contra uniuneb.' Guvernul ardelean, de teama unei revoluții a Românilor, oprise adunarea Românilor din toate părțile țării proiectată pe Dumineca Tomii, permițând numai câte o adunare de inteli- genți și fruntași români, la Blaj și la Sibiiu, adecă deosebit pentru românii greco-catolici una și pentru cei greco-orientali alta pe ziua de 15 Maiu. Nimic nu puteă însă opri pe Români dela hotărîrea lor și cu toate piedecile puse în cale de către oamenii guvernului — cari ridicară pe unele locuri și podurile de pe Murăș și Someș — totuși se adunară în Dumineca Tomii vre-o 5—6000 de Români la Blaj. Bărnuțiu, Buteanu, lancu și ceialalți tineri se grăbiră și ei la adunare, și fură primiți în triumf de mulțimea entusiastă, care ieșî întru întimpinarea lor. La sosirea lui Bărnuțiu, poporul voî să desprindă caii dela carul în care se află, atunci Bărnuțiu sculându-^e în picioare, adresă către popor cunoscutele cuvinte: «acum nu este timp fraților! să băgăm pe oameni în jug, ci să-i scoatem, lăsați dară să tragă vitele, căci voi ați tras destul și acum să fim oameni liberi».³ La vestea sosirei lui, poporul nerăbdător strigă: «să vie Bărnuțiu, să-1 vedem de aproape și să ne vorbească».³ Băr- nuțiu vorbi poporului în linii generale cam aceeaș ce spuse mai târziu în grandiosul său discurs din adunarea dela 15 Maiu. El vorbi cu atât calm și cu atâta înțelepciune, încât și comi- sarii guvernului rămaseră uimiți, raportând în termenii cei mai frumoși despre purtarea lui. Adunarea dela Dumineca Tomii . nu aveă să fie decât o întrunire pregătitoare a marei adunări dela 15 Maiu. «Adunarea dela Dumineca Tomii — scrie Papiu — fu de un folos nespus pentru cauza națională. Fără de aceasta... poporul nu apucă a-și cunoaște oamenii săi, iară naționaliștii cei adevărați se lip- seau de razimul poporului, așă cât adunarea din 15 Maiu nu se puteă ține cu cuvenința cu care s’a ținut... Singur faima acestei adunări constrânse pe guvernul din Cluj, ca să con- ceadă adunarea din 15 Maiu». ¹ Papiu, op. cit. ² Papiu, op. cit. • Idem. ' / — 254 — "Faima acestui succes al adunării dela 30 Aprilie străbățîi repede în toate unghiurile țării. Nici când nu desvoltase tine- rimea o activitate mai mare ca în ajunul acelei mari și nemu- ritoare adunări. «Toate măsurile și toate piedecile guvernului asupra numerosității adunării le făcu neputincioase energia ti- nerimei și însuflețirea națională a poporului. Tinerimea acum, ca și înainte de Dumineca Tomii predică poporului prin toată țeara evangheliul libertății naționale și chemă poporul român - - «că de vrea să fie liber — națiune liberă — printre toate pe- ricolele vieții să vină toți — toți Românii din toată țara la - Blaj, la locul mântuirei*. Ei le aduceau ca exemplu sentința lui Lamennais: «Sburătoarele de'subt ceriu, târîtoarele pre pă- mânt, se adună spre a face împreună cât riar puteă face sin- gură tuci una din ele...*¹ Dupăce Bărnuțiu interveni pe lângă capitlul greco-catolic din Blaj, ca acesta să trrmeată deputați Ia consistorul din Sibiul pentru a se înțelege asupra obiectului și a modului adunării viitoare, se întoarse dimpreună cu zelosul advocat și condu- cător al Românilor din ținutul Abrudului loan Buteianu la Si- , biiu. Aici își pregăti el sublimul discurs, în care după o gran- dioasă reprivire istorică asupra peripețiilor din trecut ale po- porului nostru, conjură pe Români să jure unire pe veci și Să nu se lase amăgiți de a luptă pentru gloria altor națiuni, și șă se desbine și certe între sine spre folosul și bucuria altora, arătându-le cu argumente puternice că cauza slăbiciunii lor a fost lipsa de unire, «Au nu ar fi făcut totdeauna — scriă el în acel discurs — mai mare intipărire în inimile Ungurilor o ginte conjurată pentru apărarea drepturilor sale, decât o na- țiune sfâșiată în partide neunite?* Cu cât se apropiâ mai mult ziua mult așteptată, cu atât . se, simțeă și Bărnuțiu mai pătruns de o inspirație divină. Ce deosebire între scrisoarea de mai jos și sublimele șale con- templări juridice și filosofice asupra istoriei bimilenare, cu care își incheiă el vorbirea pregătită pentru marea adunare: «Nu vă abateți de la cauza națională de frica luptei: cu- getați, că alte popoare s’au luptat sute de ani pentru libertate... Aduceți-vă aminte ce vă strigă din mormânt străbunii voștrii: Fiilor 1 Noi încă am fost nu odată in împrejurări grele, „cum ’ Papiu, op. cit. ■Efe" ' . — 2SS — sunteți voi astăzi; noi încă am fost încunjurați de inimici în pământul nostru, cum sunteți voi astăzi, și de multe-on am K suferit doară și mai mari rele decât voi; fost-am cu Goții, dară nu ne-am făcut Goți; fost-am cu Hunii, dar nu ne-am - hunit; fost-am cu Avarii și nu ne-am avarit; fost-am cu Bul- garii și nu ne-âm bulgărit; cu Rușii și nu ne-am rusit; cu Un- gurii și nu ne-am ungurit; cu Sașii și nu ne-am nemțit... ci ne-am luptat ca Români, pentru pământul și numele nostru, _ ca să vi-1 lăsăm vouă dimpreună cu limba noastră dulce ca ceriul, sub care s’a născut; hu vă nemțiți, nu vă rusiți, nu vă unguriți nici voi; rămâneți credincioși numelui și limbei voa- stre; apărați Vă ca frații cu puteri unite în pace și in răsboiu; vedeți, cum ne-am luptat noi pentru limba și romanitatea Voa- stră: luptați-vă și voi și le apărați ca lumina ochilor voștri, până-ce se va restaură Capitoliul, și va trimite la voi Senatul și Poporul Roman pe Traian cu legiunile peste Dunăre, ca să vă încoroneze cu taurul nemuririi pentru constanța și bărbăția voastră 1» Activitatea neobosită a Iui Simion .Bărnuțiu, adânca sa pătrundere politică, juridică și filosofică a contribuit în mare măsură la succesul primei adunări naționale generale a popo- rului românesc din Transilvania din 3/15 Maiu 1848, prin care s’a încheiat un capitol din cele mai glorioase ale istoriei noa- stre naționale. * Scrisoarea lui Bărnuțiu¹ , Sâbiu, 7 April 1848. Frate!- ' In zilele trecute am primit 10 f.(iorini) Cm.’, carii ni iai trămis prin D. Proc.(uror) Săcăreanul⁸ îți mulțumesc. —- / / ¹ Scrisoarea se găsește între hârtiile rămase după fostul director al «Gazetei Transilvaniei» și al «Foii Pentru Minte, Inimă și Literatură» din Brașov, cunoscutul pedagog, publicist și filantrop român lacob Murășianu, — văr cu poetul Andrei, — cu care Simeon Bărnuțiu a întreținut cele mai bune relații amicale și, mai ales după 1848 o Vie și bogată corespondență. a Konventions-Miintze. * Constantin Săcăreanu, fiul bogatului neguțător brașovean loan Săcăreanu. După ce absolvă cursul de drept la Cluj, și după ce prac- tică la curtea de apel din Târgul-Murășului, obținu diploma de advocat. După o luptă de mai mulți ani, în decursul cărora chestiunea a ajuns până - 256 - Știu că vei dori a ști, cum cugetă Sâbișnii, adecă partea cea | înțelegătoare despre aceea ce ar trebui să facă Românii în | împrejurările aceste, cărora asemenea n’au fost doară, ba certe | de când e Ardealul. — Românii de aici după sfatul domnilor j noștrii de Ia Tesaurariat¹ s’au unit într’aceea, că sase ceară | Naționalitate românească, cu toate drepturile politice, cetățeane, municipale, beserecești, scolastice etc. etc. cu un cuvânt: ca | să fie și năciunea românească primită ca năciune liberă ca și* celelalte năciuni, să aibă vieață politică, și subsistență de sine, | și să nu stea Românii de aci înainte numai răzimați de un- | guri, săcui etc. ca și gardul cel bătrân, a căruia pari au pu-, trezit, și nu poate sta fără proptele. — Românii de aici zic i așa, cumcă acesta e scopul tuturor Românilor din toate cetățile, * și satele, și din toate părțile Ardealului, așa dară la acesta trebue ! săse unească toți, pentrucă ei zic cumcă «vis unita vincit» — j de aci, cred pe aici, urmează, cumcă Românii ori 'cetățeni, ori î săteni etc. nu trebue să-și răsipească puterile cerând unul una, j altul alta, și făcând adese așa de felurite cum sânt de felurite j și tărcate părerile concepătorilor acestor adresse,³ că atunci I va eși la urmă din adressele aceste o confujune ca cea dela , ' turnul babilonului, și ne înțelegându-se mai încolo nu vor puteă isprăvi edefețul⁸ năciunii românești, în care am locuit Ro- mânii dela Traian până la 1437, când acela s’au stricat (de facto non de jure) prin uniunea .întreită,⁴ și pe care au în- la Curte, reuși să între ca primul practicant român la magistratul din Brașov. La 1848 este prefect al legiunei române din țara Bârsei, unde or- ganisează garda națională. In adunarea cea mare dela 1848 fu ales ca membru, al deputațiunei române, <^are avea misiunea de a merge la îm- părat. Muri câți-va ani după revoluțiune, în urma unei boli ce și-o causase în decursul luptelor sale cu Săcuii, după-ce fu distins de împărat cu titlul de «consilier regesc». A întreținut cele mai bune relațiuni de pretinie și sprijinit în toate privințele pe conducătorii principali ai mișcărilor națio- nale dela 1848. * Vezi nota 3, pag. 248. Intre alții se găsea atunci ca concipist la Te- saurariat și marele și zelosul patriot român Paul Dunca deSajo. ³ Diferitele adrese și proclamații ale tinerimei din toate părțile Ar- dealului. ³ Edificiul. , ⁴ Uniunea celor trei «națiuni», a nobililor, Săcuilor și Sașilor, din anul 1437, în contra poporului țăran, în majoritate român, care ajutat și de unii nobili români șe răsculau sub conducerea nobilului utrgur Paul Nagy (Paulus Magnus) în contra baronilor Țerii. — 557 3 ceput strămoșii noștrii al zidi iarăși, prin instanția dată dietei¹ ² * * * * * în an. 1744 și 1751, și la urmă în 1791 — Români de aici așa argumentă, că inștahțele aceste, date cu numele, și pentru folosul a toată năciunea, numai pentru aceea n’au avut doritul succes, că mulțimea românilor, adâcă acea parte considerabile, care cu intelegința și cultura sa poate reprezenta pe năciunea rom.țâhăj ■n’au fost informată de ajuna despre cererile date, și așa acele, nefiind răzimate de opiniunea publică, și de necesitatea recu- noscută de toată năciunea, n’au fost în stare a insuflă respect cuviincios în inimile legiuitorilor dietei dela 1744 și 1791, și așa pceștia s’au socotit dereptățiți cu contest a dechiara în fața Ma- iestatei în proieptul de Articul făcut la inștahța românilor din 1791, cumcă aceasta nu e arătarea dorinței tuturor românilor, ci numai a unor neodihniți, cu aceste cuvinte: «Augustissime Imperator! ^coram Paterno Majttis Vestrae conspectu filiali cum fiducia detegere sustinemus, ejusmodi suplices libellos, ut primum est (cel pentru Naționalitate), foetum inquietor^m solum quo- rundam hominum esse, quod tendentiones Valachi in id haud confesserint, et nihil de illis sciverint patet ex contextu preâum, ipseque Rssmus Eppus Chatholicus in publica sessione nostra semeț declaravit, non ea fuisse Valachorum vota, ut quartam constituant nationem, venum in gremio cujusvis nationis de- gentes secundum condition.es suas aequalia (cum reliquis) prae-\ rogativa .gaudeant etc. etc.¹³ — românii cei învățați și poli- tici de pe aici, carii știu toate cele întâmplate până acum, și, să uită și la proieptul acesta, zic așa, că Bobb⁸ iau vândut la ' Dietei Transilvaniei. ² In traducere: ^Augustissime împărate! cu credință de fii decla- răm în fața Majestății Voastre Părintești, că, astfel de petițiuni; precum este cea dintâi, nu sunt decât numai productul unor oameni neliniștiți, deoarece se vede din însuși textul petițiunii, că Românii tiu mărturisesc aceste ten- dințe, și nu știu nimica despre ele, însuși reverendissimul episcop catolic (loan Bobb episcopul greco-catolic) a declarat în ședința noastră publică, că nu acele sunt dorințele Românilor, ca sd formeze a patra națiune (inar- ticulată), c^ci purtând vre-o afacere în societatea oricărei națiuni (din cele trei recurfbscute) se bucură de prerogative egale cu a celorlalți (membrii ai acelor națiuni), conform condițiunei sale (sociale) etc. ⁸ loan Bobb (1739—1830), episcop greco-catolic al Blajului. Cu toată administrarea bună a bișericei sale, Bobb a fost pentru poporul român, pe care nu l’a știut apără în destul, un adevărat tiran. Intre cei prigoniți de dânsul a fost și nemuritorul George Șincai. ; 3 — 258 — 1701, și pentru aceasta," și iară pentrucă inștanția n’a fost spri- jinită de năciune au urmat de n’au avut succes bun. Acum dară trebue făcută inștanția pentru naționalitatea, libertatea, egalitatea, (aequalitas) etc. românilor de toată românimea, și să nu se dee lucrul numai Episcopițlor], ca să pornească ei singuri ca la 1842. — Cred că nu-ți va fi neplăcută această reportare despre acele ce gândesc și sânt și hotărîți' românii de aici să facă, aceste ți le scriu nu ca cugetele mele, ci cum le-am înțeles dela aceia, care lucră în cauza aceasta. Eu sânt cuprins cu școala, nici nu pociu ceti gazete, nici nu pociu îmbla pe la unii și pe la alții, adecă prin adunări, unde vorbesc de lucrurile zilelor acestor minunate, totuși care ți le-am scris,. le-am înțeles bine, ce va urmă vom vedea; tot aceea zic cei mai înțelepți ai noștri că n’ar trebui să lucre acum nimene numai singur și de capul său, ci ar trebui să se înțeleagă cetate cu cetate, sat cu sat, și toți românii la un gând să lucre, pentrucă năciunea românească toată e căzută, și toată trebue rădicată cu unite puteri. — De Bariț zic tocma pretini și cultori de ai lui, că e inconsecvinte, prea arogant, nu vrea să se înțeleagă la scopul tuturor comun, însumi am vorbit cu unii amici de ai-4ui, însă mai încolo n’am inspitit. — Aceea însă zic, carii cred că pricep, cumcă românii nu pot vorbi de unire cu țara ungur.țească] până nu-și vor alege trebile și până nu-și vor hotărî cu naționalitatea aici în Ardeal, eu încă cred, că românii nu se vor plecă la unirea asta, văzând că ungurii amenințează cu răsboiu Austriei dacă nu le va da ministeriu de finanțe și rezbel independente, că[ci] nh cred că se vor oști românii cu ungurii în contra Austriei. — Aceste țile scriu în pripă, dacă voi mai ști ceva importătoriu, îți voi scrie, fii bun scriemi și D-Ta, ce porniri și tendințe au Bra- - șovenii, cari totdeauna au fost cei mai lucrători și mai înflăcă- rați pentru năciunea română — cum au gând să lucre ei acum, numai de sine, sau doară în unire cu toți frații lor? Scriemi ce face fratele Origoriu Moldovai¹ mai șănăto- satusau, spunei că tocmai azi am căpătat o scrisoare dela Popa dela Pintic în care scrie că e sănătos, și ne provoacă să pornim ¹ Fostul profesor dela Blaj, care la 1843 fu silit să părăsească ca- tedra împreună cu Simion Bărnuțiu și Demetriu Boeriu, pentrucă sărise întru apărarea clericilor revoltați în contra rectorului seminariului și a ca- pitlului episcopesc. . HșC 259 - ' - Ț : și noi cauza lăpădării noastre și să ne cercăm restitutionem in ? integram, noi iam scris că sântem gata* a porni, însă fiind acum . toate lucrurile tulburate, ne temem că nu ne vor luă lucrul nostru înainte, totuș ne vom înțelege, și vom vedeă cum, și unde să cercăm lucrul. S. Bărnuf. @ barcă. O barcă — a părăsit asară ' ' Țermul, O barcă, A oarecui, Poate a ta, a lui, — dar par’că Nu-i tot un Vas indiferent ca toațe ce plecară? O barcă — a 'părăsit uscatu — asară... Va fi acum departe, Pe undeva, ; Sub luciul rece — al lunii, . Ori poate-o Jucărie a furtunii, Sau nu-i acum decât o amintire, Un vis pierdut, Purtat din val în val și azi ca’n alte rânduri ■De restul zdrențuit al unor scânduri. O barcă... f ' Și marea-și cântă cântecul posacă, Același cântec răsuflat, Suride călătorilor ce pleacă Și tace despre toți câți au plecat. ₓ . . ’ • Isaia, Tolan. 3* — 260 — Din istoria Dicționarului de Buda. 1 Cea mai măreață operă a școlii latiniste ardelene, alăturea 1 de Cronica lui Șincai, este, fără îndoială «Lexiconul românesc- 1 latinesc-unguresc-nemțesc*, apărut în editura tipografiei un'iver-' .sității crăești din Buda la 1825. în cuvântul cătră cetitori pus 1 în fruntea Dicționarului se spune, că «acest Lexicon românesc- .1 y latinesc-unguresc-nemțesc» a fost făcut «în cursul șlor treizeci a și mai multor ani de bărbați în lucrul științelor și mai întâiu 1 în cunoașterea limbei românești bine deprinși», a căror nume 1 sunt amintite cu laudă, adăogându-se și partea cu care a con- i • tribuit fiecare la alcătuirea vastei opere. Sunt pomeniti Samuil 1 Klein, Vasile Koloși, parohul și protopopul Săcărâml?ului, ca- I noniculjoan Corneli dela Oradea-mare, Petru Maior, loan 1 Teodorovici, parohul român ortodox din Pesta și, în sfârșit, ț Alexandru Theodori «al învățăturilor celor frumoase, al Filo- sofici și Medicinei Doctor». Ideia unui mare dicționar a preocupat mințile învățaților ardeleni și mai ales ale învățaților blăjeni încă de pe,la mijlocul veacului al 18-lea. Ea pare a se fi ivit mai întâiu în capul cu- cernicului și milostivului vlădică Petru Pavel Aaron, pe care-1 ' vedem scriind în 1759 lui Gregorie Maior, popularului episcop de mai târziu cu o,soarte atât de tragică, să colaboreze la re- dactarea unui Lexicon. Maior răspunde în 2 Noemvrie al ace- luiaș an făgăduind colaborarea. Ocupat prea mult cu lucruri de altă natură P. P. Aaron a părăsit cu totul ideea Lexiconului.¹ Ea ș’a ivit cu 20 de ani mai târziu la G. Șincai, câre spune în prefața Gramaticei din 1780, că are de gând să scrie un dicțidnar dacb-român.² Mai stăruitor l-a preocupat ideia dicționarului pe celalalt călugăr blăjan, Samuil Klein. Acesta terminase la 10 Martie 1801 un mare dicționar român-latin, al cărui original se pă- strează azi în biblioteca episcopiei unite din Oradea-mare.⁸ ‘ Scrisoarea Ini P. P, Aaron cătră Maior nu o cunoaștem, cunoa- ștem insă răspunsul amintit, al acestuia, care se păstrează în Biblioteca centrală arhidiecezană din Blaj. Cf. și Cipariu, Acte și Fragmente, p. 224. ■² «Cum Dictionario daco-romano, quod dummodo otium et scribendi commodum non desit, componere fert animus». ³ N. Deiisușianu, Cercetări istorice în arhivele Ungariei și ale Tran- silvaniei. Raport înaintat Academiei române. 'București 1880, p. 110. 261 .{A, * ' ''< Ajungând în 1803 revizor al cărților românești la tipo- p grafia din Buda, Klein s’a gândit'la complectarea dicțio- narului său cu cuvintele nemțești și ungurești. Neștiind însuși * bine nici ungurește, nici nemțește s’a pus în legătură cu doi învățați unguri din Pesta, cerându-le colaborarea. Aceștia erau .. profesorul'universității de acolo, Halitzki, pentru partea nem- țească și celebrul Virâg Benedek, pentru partea ungurească.¹ Cu ajutorul acestora Dicționarul latin-român-maghiar-germân eră gata la începutul anului 1805, urmându-i, în curând o altă redactare română-latină-maghiară-gefmană. Klein se gândea chiar și la p a treia maghiară-latină-germână-română. Tipografia universității, căreia autorul i-se adresase pentru editare nu voiă să-l tipărească înainte de-a vedeă asigurat Un număr potrivit de cumpărători. Atunci Klein a recurs la mijlocul atât de obicinuit în vremile acelea al subscrierilor publice.² , In 4 April 1805 îl roagă pe Corneli să-i câștige sub- scrieri. Partea latină-română-maghiară-germână costă pentru subscriitori 3 floreni, celelalte două părți câte 2 floreni. Corneli răspunde în 21 Iunie, că la început toți s’au declarat gata a sprijini opera învățatului călugăr, dar, acum, abia au subscris 14 inși.⁸ - Klein, care nu’primise încă scrisoarea aceasta alui Corneli, urgitează în 30 Iunie răspunsul la scrisoarea sa din 4 Aprilie. Spune, că a lucrat cu multă trudă și osteneală dicționarul ca să ajute pe cei, cari voesc să învețe limbi străine și pe străinii, cari voesc să învețe românește. Toate națiile au dicționarul limbei lor, numai noi și Țiganii nu avem, continuă cu multă durere Klein. Dacă ar aveă 1500 floreni l-ar tipări însuși și nu , ar mai cere Sprijinul nimănui, sau dacă i-ar da episcopul Da- rabant suma aceasta i-ar restitul-o cu camătă. Din venitul cărții ar retribui pe colaboratorii, cari aii făcut partea nemțească și ungurească, i-ar rămâneă și lui ceva pentru osteneală, iar restul • * ¹ Scrisoarea lui Klein de dto 4 April 1805 cătră Corneli. Orig. în bibi, eppiei unite din Oradea-mare. ' ² Din datele acestea se vede cât temeiu se poate pune pe afirmația lui Șincai din cunoscuta sa Elegie, scrisă în-1803 în cqre vorbind de ope- rile lui Klein zice că "Dictionarium latino-valachico-hungarico-germanicum jam expetitur ad typos a typographia universitatis Pestanae Budensit, Cipar, Archiv p. 275., ⁸ Concepi în biblioteca eppiei unite din Oradea-mare. — 262 — .'1 l-ar folosi pentru tipărirea altor cărți. Directorul școlilor din 1 Timișoara ii scrie, că dacă cuvintele românești vor fi scrise și 1 cu litere latine, el, având sub conducerea sa 600 de dascăli, | poate desface multe exemplare. In Ardeal, Bucovina, Mara- țj murăș dicționarul este așteptat dg mulți, tot așă, in Sătmar, 'î Bihor și județul Aradului. în încheiere Klein spune, că are 60 j de ani și ar dori să termine bine și lucrarea aceasta pentrucă * după moartea lui cine știe când se va face alta la fel.¹ * I. Corneli, un cărturar învățat și foarte însuflețit pentru cultura națională, un călduros sprijinitor și înțelegător al ma- rilor scriitori dela sfârșitul veacului al 18-lea și începutul celui următor, a făcut tot ce omenește se puteă face, ca să pună la disposițiunea lui Klein mijloacele necesare pentru tipărirea Dic- ționarului. Scrie protopopilor să adune subscrieri, întră în le-, gătură cu președintele Consistorului ortodox din Orade, ru- gându-1 să-și îndemne preoții la sprijinirea operei călugărului blăjan, discută cu profesorii Kereszturi și Terțina, dintre cari acesta mai ales eră în strânse legături de prietenie cu Șincai, Klein și Maior, felul cum s’ar puteâ ajută apariția grabnică a Dicționarului. Aceștia îi dau sfatul, pe care Corneli 11 comu- nică lui Klein în 26 Iulie 1805, să anunțe apariția cărții în zia- rele ungurești, nemțești și latinești din Buda, ca toată lumea cetitoare din Ungaria, Oaliția și Transilvania să ia cunoștință de ea. îi recomândă și ei să scrie cuvintele românești cu ca- ractere latine și cirile.³ * Klein răspunde în 30 August 1805 că va anunță în ziare apariția cărții și-l roagă, pe .Corneli să ia q^upra-și sarcina adu- nării subscrierilor pentru părțile bihorene și â strângerii ba- nilor. Subscriitorii Insă nq se iveau. Cu toate stăruințele neo- bosite ale lui Corneli, Bihorul a dat abiă 38 de subscrieri, un număr disparent, când, ne gândim, că eparhia Orăzii-mari aveâ preoțimea cea mai cultă dintre toate eparhiile românești. Abiă erau pe acel timp în această epai'hie 4—5 preoți, cari să nu fi avut studii teologice complecte.⁸ ¹ Orig. ibidem. ³ Conceptul scrisorii lui Corneli ibidem. • Scrisorile dela 21 Octomvrie și 28 Decemvrie ale lui Corneli cătră Klein. Concept ibidem. - 263 — In 25 Septemvrie îi trimite o listă cu câteva subscrieri și Gheorghe Anghel, paroh în Zlatna, autorul unei lucrări româ- nești de doftorie, care-i scrie: «n’aibă tipografia nici o frică că nu se vor vinde (dicționarele), numai să se trimită odată în Ardeal, că ungur, neamț cu toții o vor cumpăra».¹ ² I. Corneli nădăjduiă ajutor dintr’alt loc, la care se va fi gândit sigur și autorul Dicționarului și anume dela bătrânul și bolnăviciosul vlădică Ignatie Darabant. Credeau, că acesta, care cunoșteă pe toți scriitorii vremii sale, care eră centrul vieții naționale românești, dela sfârșitul veacului al 18-lea și care a avut un rol hotărîtor în puternica mișcare politică din anii 1790—92, va lăsă în testamentul său o sumă de bani și pentru tipărirea cărților românești. La 1 Noemvrie 1805, Corneli îi ' Comunică lui Klein moartea episcopului lor către sfârșitul lunei următoare, dupăce cunoșteă și testamentul îi scrie din nou cu multă durere că-i pare răuj că Darabant n’a lăsat nimic pentru tipărirea cărților.³ Informațiile acestea puțin favorabile 4-au lăsat pe Klein ᵣ să se adreseze din nou tipografiei, oferindu-și manuscriptul. Acum încercarea La fost mai norocoasă, tipografia primește ofertul și autorul încasează și un avans de 180 floreni. La începutul anului 1806 tipografia tipărește și răspândește o «înștiințare» în românește și nemțește anunțând apariția Dic- ționarului latin-român-germân-maghiar și român-latin-germân- maghiar, din care se dau și probe cuprinzând din cel dintâiu cuvintele A—Abdico, iar din al doilea A— Acoperit. Titlul com- plect al Dicționarului eră: «Samuelis Klein, monasterii ss Tri- nitatis reg. fundat. Balasfalvensis in Transilv. Hieromonachi, episcopatus Fogarasiensis consist. Adsessoris et typog. regiae Univ. hung. Censoris et correctoris [Dictionarium] latino-va- lachico-germanico [hungaricum] in genere suo novissimum et usui cujuslibet accomodatum [Budae], typis et sumptibus typogr. regiae Univ. Hungaricae 1806». Titlul părții a doua eră iden- tic cu deosebirea impusă de faptul, că nu eră latină-română- germână-jnaghiară ci română-latină-germână-maghiară. In amân- ¹ Scrisoarea lui Anghel ibidem. ² Scrisorile lui Corneli către Klein deța 21 Noemvrie și 23 Decemvrie 1805. Concept ibidem. 264 două părțile cuvintele românești sunt scrise cu caractere latine și cirile. «înștiințarea* făcută în numele tipografiei universității este următoarea: «Lipsa cea de mulți preasimțiță a unui Dic- ționar latinesc-românesc-nemțesc și unguresc au îndemnat pre x vestitul întru învățături, mai ales întru ceale ce sânt spre folosul și podoaba Preavestitului Neamului Românesc, pre Prea Cin- stitul Domnul P. Samoil Klain, ca și munca aceasta, măcarcă iaste foarte grea, în sine să o ia și să o isprăviască. Cartea aceasta, carea scrisă cu mâna o și are cel mai înjos iscălit Craesc Institut, se va tipări cât mai curând cu toată sârguința și îndreptarea după formatul aici adăogat, care numai pentru , probă în hârtie de tipariu acum se împarte. Insă ca să se poată ști câte Exemplariuri vor fi de lipsă a se întipări și la doritul scop prescurt și mai curând a ajunge, Subscripția celor, ce vor vrea să aibă acest Dicționariu, ne va învăța. Pșntrti aceea pre toți aceia, carii vor voi a avea această carte cu bună cuviință I îi poftim, până în sfârșitul lunei lui Maiu acum viitoare, despre Numele, Caracterul și Locul, unde lăcuesc, să nu pregete a înștiința sau pre mai sus numitul Craescul Institut a căruia Titulatură iaste: La Craeasca Tipografie a Universității ungU- gurești din Peșta în Buda; sau pre ori care dintră Domnii, care aici la sfârșit se vor numi, ca să se poată Ia începutul cărții și aceasta întipări. Partea sau tomul cel dintâiu va fi ca de 80 coaie, al doilea care și osebit de cel dintâi se va vinde ca de 30. Și coala se va vinde acelora, cari se va iscăli mai înainte de termin, cu 3 cr., eară altora mai scump». Subscrieri’ se puteau face în Agria la «Prea cinstitul și iscusitul domn profesorul matematicei Francisc Klohamer», în Cașovia Ia tipograful Franz von Landerer, in Agria la Ignatie Gyalogay «factorul tipografiei căptălănicești», în Eseg la com- pactorul Cristof Klinger, în Cinci-Bisefici la compactorul Ma- ximilian Oundel, în Careii-Mari la directorul loan Crisostom Hanulik, în Oradea-Mare la cunoscutul I. Corneli, în Mișcolț Ia Ladislau Imrici «bibliopola universității ungurești», în Baia- Mare la directorul loan Malonyai, în Neoplanta la librariul Da- mian Kauliczky, în Pesta la losif Eggenberger librar și el, în Pojon Ia laurin, Alba-Regală și Seghedin la «bibliopolii uni- versității ungurești», în Sighetul , Maramureșului la Inochentie î? — 265 - t-:; Șimoneici, în Ungvar la profesorul Vultur, în Viena la librarul Gh. Binz. • ₍ , In Transilvania subscrieri se puteau face în Bistrița la pro- topopul unit Ștefan Vlad, în Blaj Ia prepozitul mănăstirii Be- nedict Fogarași, în Dej «la măritul și de bun neam domn Gavril Vajda, poștameșterul», în Făgăraș la vicariul unit loan Para, în Hațeg la Ciril Țopa, vicar unit și el, în Sibiiu la cunoscutul oculist Ion Molnar, în Alba-lulia la protopopul unit Teodor Dragoș, în Cluj la protopopul unit Demețriu Vaida, în Brașov la tipograful Constantin Bogits, în Târgul-Mureșului la proto- popul unit loan Radu, în Reghinul-săsesc la Petru Maior, în Mediaș la preotul Simeon Suciu, în Aiud la «Seniorul Collețgiu- x mului unguresc», în Năsăud la directorul Schendel, în Zlatna la Gh. Atighel, amintit mai sus. In Galiția se puteau face sub- scrieri numai în Stanislau la «Prea măritul și de bun nțam domn losif Brâncean, consiliariul forumului nemeșesc» iar în Bucovină la losif Dunca «assessorul scaunului boertsc» din Cernăuți. * înștiințarea* s’a publicat și în ziarele din Buda,¹ * * * Klein hisă s’a stins slăbit de boală și de-o bătrâneță venită prea repede după o vieață uimitor de rodnică și activă, fără a-și puteă vedeâ tipărită opera, la care a ținut atât de rtlult. Șincai, care petrecea pe timpul acela în Buda ca ajutor al lui Klein, pe lângă cară aveă slujba de corector al cărților românești, ce șe tipăreau în tipografia universității, scrie la 18 Maiu 1806 prietinilor din Oradea, comunicându-le trista veste a morții to- varășului său de muncă și de pribegie și spunând, că asupra lui cade acum sarcina «dictionario valachico... quod pie de- functus R. Typographiae edendum tradidit suprema manus imponenda».s După moartea lui Klein, tipografia universității din Bbda primește un,nou dicționar spre tipărire. Acesta eră opera pa- rohului unit din Săcărâmb, Vasile Coloși. Coloși pare a-și fi terminat Dicționarul pe la 1805, căci din anul acesta găsim un mic fragment de opt foi nepaginate în 4° în biblioteca epis- copiei unite 'din Oradea-mare, sub titlul «Paucula quaedam ex- ¹ Scrisoare dela 14 Martie 1806 alui Klein către Coneli. Orig. în bibi, episcopiei unite din 'Oradea-Mare. > «Unirea» (Blaj) din 1901 Nr. 2. ****- •■ • -i v. . ; - 266 — cerpta e Dictionario valachico-latino-ungarico-germanico Basilii 1 Kolosy, parochi gr. cath. Nagyagensis et Vicearchidiaconi Ba- I bolnensis». * Coloși, ca să-și poată complectă Dicționarul său, 1 a cerut cfela tipografia lui Buda manuscriptul lui Klein, obli- 1 gându-se a restitui din 180 fi. încassați de acesta ca avans. | Tipografia îi trimite manuscriptul în nădejdea terminării grab- nice a operei, a cărei apariție fusese anunțată, cum am văzut, | in toate părțile.¹ ² ³ 4 Lucrurile înaintau însă încet, probabil și din cauza, că, 1 precum ne asigură mai târziu Petru Maior, Coloși nu aveă cunoștința deplină și temeinică a limbei române.⁸ Tipografia, \ unde funcționa acum ca cenzor al cărților românești Petru Maior însuș, credeă la sfârșitul anului 1813, că poate începe tipărirea Dicționarului. Deacea tipărește o nouă «înștiințare^, pe care episcopul Orăzii-mari, o trimite în 5 Februarie 1814 tuturor protopopilor îndemnându-i să subscrie abonamente pentru Dicționarul «așezat» de Ș. Klein, «ceva îndreptat și cătră sfârșit dus» de Coloși, care se tipărește la Buda. Dicționarul vâ aveă patru părți: una latină-română-germână-maghiară, alta română-Jatină-germână-maghiară, a treia germână-română-latină- maghiară și a patra maghiară-română-latină-germână. Dicționarul complect costă 30 fl. Cine cumpără numai o parte plătește */₄ din preț. Subscrierile se pot face la episcopul însuș sau la profesorul de drept Andrei Râkovecz.⁴ In curând moare însă și Coloși și astfel amenință iarăș primejdia unei noui amânări a tipărirei Dicționarului. Atunci Samuil Vulcan, care da o deosebită importanță acestei opere trimite la Buda, în 1815, pe cheltuiala proprie pe canonicul I. Corneli însărcinându-1 cu revizuirea și terminarea lucrării, pe , care Coloși abia o complectase și revizuise până la litera H. Corneli sosind în Buda întră îndată în legătură cu Petru Maior și la sfaturile acestuia voiă să introducă în Dicționar o inovație ¹ N. Densușianu. Cercetări istorice etc. București 1880, p. 112. ² Scrisorile lui Șincai dela 12 Februarie și 22 Martie 1807 către Cor- neli și scrisoarea dela 27 Februarie a lui Corneli către $incai în biblioteca episcopiei unite din Oradea-mare. ³ Atanasie Marienescu, Viața și operele lui P. Maior. București 1883, p. 63—4. ⁴ Orig. biblioteca episcopiei unite din Oradea-mare. — '267 — I radicală, pe care le comunică, cerând autorizarea cuvenită, epis- copului său într’o scrisoare extrem de interesantă din 14 Oc- tomvrie 1815. «Domnul revizor Maior, scrie Corneli, cu adâncă pricepere și ispusită învățătură înfrumsețat și spre apărarea și polirea nației și limbei noastre de tot fiind învăpăiat și aprins, ar dori și cu niște cuvinte, pân’ acum adevărat numai la cei literați și învățați români cunoscute, a complectă Lexiconul și a îmbogăți limba și a lumină nația noastră, care întru expri- marea unor lucruri până acum e săracă și lipsită de termini expresivi, și a le face prin Lexicon (bine tălmăcindu-se) de comun și întrebuințătoare și lumei românești încet prin școale cunoscute». «Nu grăesc aci — continuă Corneli — despre numele științelor, maestriilor, țărilor, cetăților, zeilor păgânești ș. a.; nu despre titulele și curtoasiile cele politicești latine, cu care ca și cu ale sale Bănățenii, vreau să zic Aradanii noștri deplin și fără nici o sfieală se întrebuințează, nici de terminii cei tehnicești, cari fără îndoință toți trebuie să între în Lexicon, că fără aceia nu ajunge mult Lexiconul; ci grăesc despre alte cuvinte, de cari a fost până acum lipsă în limba noastră, ca să ne putem respică bine și frumos; că precum ne bucurăm noi dacă găsim în vreun unghiu al țării sau în vreun dialect al limbei noastre ceva cuvânt frumos și curat românesc, așa și celor viitori și de cultura nației iubitori nepoți fără prigonire . încă Ie va păreă bine aflând în Lexicon spre folosirea cea de comun și deșteptarea nației spre cuviosul traiu de cei iubitori de polirea limbei puse eschisite, și spre explicarea a tot obiectul frumoase, lămurite și expresive cuvinte». «Celui înțelept și iubitor de cultura nației — scrie mai departe Corneli — îi va păreâ bine foarte de iveala acestui de mult și de mulți dorit în liipba românească opus folositor, mâi ales că cu înalta bunăvoire și mari sumturi (cheltueli, N. aut.), a Măriei Tale se lucră, se îndreptă, se mai deplinește și de- scrie, să se tipărească cu literile cele strămoșești⁷ și proprii ' românești».¹ Corneli n’a putut petrece mult în Buda pentrucă în anul următor a fost chemat din partea lui Vulcan acasă la Oradea- mare. Faptul acesta însă nu l-a făcut să desnădăfduiască pentrucă * Ziarul ^Unirea» (Blaj) din 1900 Nr. 38. — 268 — scrieă, în 1816, doctorului Vasile Pop, autorul cunoscutei ,• — 277 - Rămâne să mai amintesc măreața instituțiune ce se chiamă Casa școalelor și Casa bisericei. Nu trebuie să descriu cetitorilor ' revistei ce idee nimerită și-a găsit exprtesiunea în institutele acestea, dela cari ni s’au dat drept plocoane mai multe cărți foarte folositoare nouă și de unde ni s’a făgăduit, că se vor ₜ împrumută Societății ceho-rdmâne din nou înființate în Praga niște diapositive cu priveliști din România, ca și la noi lumea să afle ce este România și neamul care locuește în ea, căci vom îngriji să se facă conferințe împreună cu vederi din Țară. In vremea petrecerii noastre la București am fost de mai multeori și în Teatrul național, precum și în cd numit fcegina Maria, mai cu seamă au stârnit interesul nostru reprezentațiunile de gală din 10 Maiu atât la teatru cât și la Ateneul Român. Ia sfârșit, dupăce am îngrijit de tipărirea broșurei, s’a apropiat momentul să părăsim Bucureștii, ca să începem colindarea noa- stră prin alte orașe și în cele din urmă iată-ne așezați în auto- mobilul misiunei republicei ceho-slovace, pe drum Ia gară, s’o luăm mai întâi spre Iași. Aproape de gară din întâmplare ajungem un batalion de oșteni cehi, cari, dupăce petrecuseră vreme în-, delungată în Rusia, s’au oprit la București cU scopul ca, întră- mându-se după ostenelele îndurate, să se întoarcă acasă. • Am stat locului, lăsându-i să defileze înaintea noastră, căci coman- dantul trupei cunoșteă pe domnul dela misiune care ne însoțea ș’apoi soldații vedeau bine stegulețul alb-roșu care fâlfăiă în adierea vântului de dimineață pe automo&ilul nostru. Credeam atunci, că părăsim Bucureștii deabinele, nebănuind că în vreme de vreo trei săptămâni o , să ne întoarcem iarăș în capitală încă de douăori, și nu ne veniâ în gând, că ne vom întâlni cu acelaș batalion hăt colo, în fundul Ardealului, la sta- țiunea Crăie (Craia fost Kirălyhâza). La Iași ajunserăm fără să ni se fi întâmplat ni/nic ne- plăcut; la gară ne-au întâmpinat câțiva studenți universitari, cu dl Dr. Mototolescu, profesorul lor, în frunte, care știind ziua și oara sosirii noastre a ținut să ne însoțească la locuințele de- stinate. In privința aceasta s’a pus la cale ceva ce mie unuia , nu mi s’a părut tocmai nimerit. Pasă-mi-te s’a hotărît așa, ca eu să locuesc în vila măreață a profesorului universitar dl Bogdan, care în anul 1911 fusese rectorul Universității din lași și care ca 278 atare a dat atunci un ospăț în onoarea reprezentanților Uni- versităților străine. Intr’adevăr casa lui erâ una din cele mai frumoase, dovadă este placa comemorativă de pe ea, vestind trebătbrilor, că acolo a locuit o vreme oarecare generalul francez Berthelot, dacă nu mă înșel, și strada însăș poartă acelaș nume. Băiatul meu, însă, aveă să locuiască într’aceeaș casă unde avea locuința dl Dr. ‘ Mototolescu, strada Sărărie, nu prea Înde- părtată. Cu așă ceva eu unul nu puteam să mă învoesc: de o parte nu-mi plăceă să fiu despărțit de odrasla mea, ca unul, care, aflându-ne laolaltă, par’că simțiam mai puțin, că mă găsesc în străinătate, în loc să fiu la vatra mea, cu ai mei. Ș’apoi să spun drept, eu totdeauna mă simțesc mai la largul meu și mai ' mulțumit într’un mediu mai smerit. Se vede că, născut din , popor, am păstrat neatins simțământul meu de om eȘit din popor, pe când alții de seama mea, ridicându-se la o treaptă mai înaltă a societății, se grăbesc a uită originea lor modestă și chiar le e rușine de cei cari i-au născut și i-au Crescut, câte- odată, poate, trăgându-și dela gura lor și copiilor lor. De aici par’că se lămurește predilecțiunea mea pentru poporul de jos și pentru tot ce se ține de el, și acesta nu numai cu privire la poporul, nostru, ci la toate popoarele în genere și la cel român în deo- sebi. De aceea eu mă feresc ca dracul de tămâie de toate cu- vintele străine, fie e|e de orișice obârșie, dacă n’au întrat în viața și în folosința poporului, și de câteori nîi se întâmplă, că am vreo greutate cu privire la o vorbă potrivită,- mă întreb totdeauna: Cum ar zice-o aceasta poporul? Și dacă cu toate acestea se găsesc și la mine adeseori jci-colea cuvinte străine, lucrul se deslușește sau așă că într’adevăr poporul pentru unele idei nu cunoaște cuvinte corespunzătoare proprii, de vreme ce nici ideile cu pricina nu-i sunt cunoscute, sau că nu cunosc eu îndestul limba poporului și astfel mă simt nevoit ca în loc de expresii originale să mă folosesc de niște surogate, după cum am făcut-o cu toții în alte privințe atât de adeseori în groaznicul răsboiu mondial. Aflând că nu este nici o piedecă să fiu sălășluit și eu tot acolo unde aveă să se mute fiul rtieu, i-am mulțumit frumos d-lui Dr. Bogdan de bunăvoință și iată-mă instalat la d-na Natalia Metez, o văduvă care împărtășește locuința cu soru-sa, Olimpia — 279 — Tănăsescu, care este învățătoreasă, tot așă/ cum fusese gazda noastră, până nu s’a măritat. Cea dintâi coriferință â noastră am ținut-o în aula Uni- versității, pe câhd a doua, a mea, despre dragostea de graiu și de viers român am rdstit-o în teatru, în acelaș teatru în care, cu câțiva ani mai nainte, rostisem salutarea celei mai vechi Uni- versități din Europa centrală, a celei din Praga, în prezepța celui dintâi rege Român Carol și a reginei poete Carmen Sylya, cari amândoi se odihnesc acum în minunata biserică din Curtea de Argeș. La Iași cercetarăm familia profesorului de slavistică llie Bărbulescu, care în 1911 m’a găzduit și pe care îl cunos- cusem de mult, de vreme ce a petrecut o vreme Oarecare nu ' - numai la Praga, ci și în locul meu de naștere, Potșfyn; acolo avui plăcerea să văd și pe d-na Gavrilescu^ care, luându-se după articolul meu autobiografic: «Drumul pe care ațn mers» din Convorbirile Literare,, a binevoit să anunțe publicului ieșean venirea noastră în fosta capitală a Moldovei de odinioară. Aici, la Iași, făcui în cea din urmă zi a șederii noastre o altă cunoștință plăcută și anume a comandantului militar dlui , general Petala'. în dimineața aceleaș zile când eră să-mi ro- stesc conferința a doua, i-am făcut vizită dlui general, învitândul să ie.e parte și el la conferință. Atunci iată ce-mi spuse: «D-ta trebue să știi, că tocmai astăzi se așteaptă o ciocnire între Maghiari de o ,parte și Cehi și Români de altă parte, și în- tr’aceeâș vreme ne-a și arătat pe harta de pe părete cam unde, în apropierea orașului Mișcolț, erau înșirate cele trei armate. Sfârșindu-se conferința, ne invită să luăm cina la d-sa; în zadar ne cerurăm iertare, de vreme ce tot într’aceeaș seară erâ să plecăm la Cernăuți; aflând însă că trenul nu pleacă decât^după 10 ciasuri, trimise automobilul lui după noi și ba- gajele noastre, și după cină dispuse să ne ducă tot astfel la gară, unde ne-au însoțit numeroși studenți și studente’ din care una îmi dete un frumos buchet în colorile noastre naționale. * La lași ni s’a priiejit să vedem ceva frumbs și de mare interes și-anume Școala normală. Abia ajunserăm, și iată ne vine o invitare la dejun, Ia care nici nu mă așteptam, de vreme ce persoana dela care veniă până atunci nici după nume n’o cunoșteam: eră dl Mitra, directorul acestei școli. Acolo la — 280 dejun ne-am întâlnit cu rectorul Universității și cu alți câți-va . profesori universitari - și primirăm cu bucurie invitarea dlui director să ne arate institutul încredințat lui. De nu m’aș adresa astăzi la cetitori de obârșie română, fn’aș intinde cu vorba mai mult despre această școală; despre 'care auzisem și mai nainte, amintesc numai atâta, că acest măreț institut oploșește ca la 500 elevLși că are teren cultivat de ei înșiși ¹ cam 50 hectare. > Institutul găsindu-se la o depărtare, destul de mare de oraș, ne-au dus acolo și înapoi cu automobilul propriu al in- , - stitutului. In momentul când ne pregăteam de ducă, ne poftește dl director' să intrăm în curte. Credeam că vrea să ne arate ceva cu privire la clădire. Care ne fu însă uimirea, când văzurăm elevii într’un cărreu, cu orchestra lor de o parte. Abia intrarăm și iată mtizica începu să cânte nu mai știu ce piesă; dupăce încetă, d-l Mitru ținu o vorbire îpsuflețită, povestind tinerilor despre istoria falnică a națiunii cehe și adăugând câteva cuvinte foarte măgulitoare despre mine. Nu mi-se va luă, nădăjduesc, în nume.de rău, dacă povestesc un lucru care mi s’a părut din cale afară de uimitor: d-sa adecă a mărturisit înaintea ele- vilor, cțim-că vorbind cu mine, i-am atras de vre-o două-trei ori băgarea de seamă că s’a folosit de unele cuvinte străine, cu toate că sânt la îndemână altele neaoș românești și că 'el își recunoaște greșala. Lucru fire.sc, c’a 'trebuit, nepregătit cum eram, să mulțu- mesc cu câte-va cuvinte adânc simțite și după aceea ne-am luat ziua bună între strigătele de urral scoase din câte-va sute de piepturi fragede și pline de avânt. - Călătoria la Cernăuți s’a făcut fără nici un incident; la gară, de vreme ce se știa ceasul sosirii, ne-a salutat o depu- tațiune a profesorilor universitari cu rectorul Saghin în frunte, însoțit de profesorul Șesan, cunoscut mie cât se poate de bine: deoare-ce este tot acelaș domn, care studiind o vreme oare- care și la Praga, se îndrăgostise de fata președintelui camerei de comerț și de industrie, cu care se $i însură, înjghebând astfel o drăguță de alianță ceho-română. Părechea aceasta am avut prilejul s’o salut tot la Cernăuți chiar în anul 1911, întorcân- du-mă din Iași și cercetând măreața catedrală și palatul Mitro- politului, o lucrare a arhitectului ceh losif Hlăvka, căruia na- — 281 — țiun'ea noastră îi datorește, între altele, întemeiafea Academiei Cehe din Praga, al cărei cel dintâi președinte a fost până la trecerea lui la cele veșnice. Conform disposițiunii ministrului țării \de atunci, a.profe- sorului universitar Nistor, ne-au dus la otelul Central ca pe niște oaspeți ai lui și d-sa a îngrijit să ne simțim acolo ca și acasă. Aici cele două conferințe ale noastre s’au ținut amân- - două în teatrul orășenesc. Afluența publicului distins a fost din -■ cale afară de mare. Mi s’a întâmplat aici o ovație de care¹ . n’avusei parte nici odată: nu numai că mi s’au aruncat flori pe scenă ca și unei primadone, ci studenții, la eșirea din teatru, dintr’odată mă umflară pe umeri de-mi veniră amețelile. După cea dintâi conferință s’a întocmit o întrunire în sala, otelului, iar după cea de-a doua am luat cina la ministrul Nistor, care îngriji să iee parte și o mulțime de bărbați distinși de acolo. După Cernăuți veni rândul Sibiiului și Blajului din Ardeal, sau, să zic mai bine, al Blajului și Sibiiului, de vreme ce ne-âm hotărît să mergem mai întâiu în orașul care fusese cel dintâi oraș românesc, cercetat de mine în vacanțele anului 1876, va să zică abiă doi ani dupăce începusem a mă îndeletnici cu studiul limbei române. - Am povestit în altă parte mai pe larg cum în anul amintit, în loc să merg la București, am petrecut șase săptămâni în acest orășel, unde trăiâ pe atunci încă eminentul .cunoscător al vechei limbi române, canonicul Timotei Cipariu și unde făcui cunoștința cu ucenicul lui nu mai puțin distins loan M. Moldovan. ■ Din Blaj prin mai mulți dascăli de inimă, se respândise cultura românească și în Țara Românească, pentru mine însă Blajul deveni focarul cunoștințelor și năzuințelor mele filoromâne, nu numai în vremea șederei mele acolo, ci și mai târziu, căci Sfinția Sa îmi trimiteă din veme în vreme cărți do cari n’aveam la Viena, din bogata sa bibliotecă privată. De atunci mai fusesem acolo încă de douăori, vreme mai scurtă, și anume în 1879 și 1911, când cu serbarea aniversării a 50-a a «Astrei», de astădată, din păcate, nu-mi rămâneă alta de făcut, decât să mă închin memoriei Iui'binecuvântate pe locul unde i se odihnesc rămă- șițele pământești. Necunoscând împrejurările am gândit că vom puteă să pătrundem din Bucovina pe undeva de-adreptul în Ardeal • ni-se — 282 spuse însă, că așă ceva este peste putință, căci ar fi existând numai niște linii lăturalnice, unde circulațiunea trenurilor nu prea este regulată, așă încât foarte lesne am putea să rămânem țintiți undeva locului; de' aceea mi-se dete sfatul, să ne întoarcem la București, de unde s’o pornim mai departe. Ce să facem? A trebuit să urmăm sfatul celor Cari cunoșteau împrejurările mai bine ca noi. Până să plecăm, am și îngrijit de un lucru. Fi- indu-ne frică ca nu cumva să sosim în cele două orașe din Transilvania fără să fim așteptați de nimenea și vremea fiind cam puțină ca s’o putem face noi înși-ne, fie prin scrisoare, fie prin depeșă, ne-am rugat de Guvernul țării să binevoiască a trimite în amândouă orașele câte o depeșă oficială, căci, — așa ne dădeam cu părerea, — o atare depeșă o să ajungă mai sigur decât o depeșă particulară. Știind apoi că la București o să sosim noaptea, ni s’a spus că d-nul Nistor, în nemărginita sa bunătate, pusese la cale ca un tânăr să ne aștepte la gară și să ne ducă cu automobilul într’un hotel, unde s’ar fi închi- riat o odaie pe seama noastră. Așă am putut părăsi Cernăuții cu sufletul împăcat, și în- tr’adevăr, sosind la București cu o întârziere de vre-o 3 cea- suri, am dat de tânărul cu pricina, care ne duse la otelul Metropol, unde ne-am odihnit cum se cade. Până să plecăm la gară, ne veni în gând să întrebăm la Misiunea cehoslovacă, dacă nu cumva a adus curierul ceva scrisori pentru noi, și, spre bucuria noastră din cale afară de mare, ni s’a și dat un teanc de scrisori, sosit cu o zi mai îna- inte. Au fost cele dintâi știri de acasă după 6 săptămâni; orișicine își poate, deci, închipui, cu câtă sete ne-am apucat de cetirea celor sosite tocmai la țanc. Nu tocmai atât de bine am nimerit-o cu vestirea sosirii noastre la Blaj și la Sibiiu. La gara Blajului am sosit cam la miezul nopții, așteptându-ne ca părintele prof. Macavei, — căci lui i s’a fost telegrafiat — să fi dispus cele de lipsă, ca să gă- sim pe cineva care să ne arate unde mânem peste noapte. Spre marea noastră părere de rău însă, a trebuit să constatăm, că nu e nime, din pricină că depeșa nu sosise la vreme. — Ce să facem atunci, în dricul nopții ? Aflând că ziua urmă- toare perechea regală are să cerceteze Blajul, văzurăm că de geaba am bate la poarta celor două «oteluri» din loc. Să — 283 — *' ■ căutăm a da ochii cu părintele Macaveiu, tot nu ne veneâ. N’ar fi rămas, deci, alta de făcut, decât să așteptăm la gară să se facă ziuă, ceeace nu eră tocmai prea ademenitor pentru noif Din fericire am întâlnit acolo pe cineva care a putut să ne îh- drepteze: anume Ia gară se găsea* un absolvent de teologie însăr- cinat cu revizuirea depeșelor, căci trebue ținut minte că Ar- dealul se găsea atunci încă în stare de răsboiu și că erâ să sosească părechea regală; deci trebuiau luate niște măsuri ex- cepționale. Tânărul teolog, care într’aceeaș vreme eră subprefect în internatul de băieți, al cărui director eră tocmai părintele Ma- cavei, s’a îmbiat că are să ne însoțească până în oraș, unde z ci-că va pune la cale cele de lipsă.' Așă și făcu, și iată-ne în piața cea mare înaintea catedralei, tocmai când băteă ceasul • la unu. Sosind la casa cu internatul, călăuza noastră începu să bată la fereastra unei odăi, unde ci-că locuiă tovarășul lui, tot subprefect și el. Spre marea sa mirare, tovarășul lui nu dete ■ nici un semn de vieață, ceeace văzând dânsul, pătrunse în casă și haide sus în catul întâiu, unde ședeâ părintele. Ținu destulă vreme, până când îl auzirăm dinlăuntru întrebând: «Cine-i, ce s’a întâmplat?» — Atunci teologul nostru îi răs- punde că iată au sosit cei doi larnik, tata și fiul, să-și țină con- ferințele anunțate mai nainte. După câteva momente de aștep- tare, iată îl vedem pe părintele, îmbrăcat în halat, că ne des- chide ușa, primindu-nfe foarte prietenos, dară cam încurcat, căci nu știa unde să ne facă loc, să petrecem noaptea. Auzind că subprefectul de jos nu se găsește în odăița sa, îi vine gândul să ne așeze acolo; strânge, deci, două plapome, fețe de perini și cearceafuri, și haide în cămăruța fără stăpân, unde ne pregăti cu însăș mâna sa două culcușuri minunate: mie în pat, băiatului însă pe divan. Vă mirați, și s’a mirat și domnul director; că unde poate să se găsească locuitorul odăii; îi trecu poate prin minte chiar un gând neplăcut; s’a văzut, deci, ușurat aflând, până să se fi culcat din nou, cum se deslușește lucrul. Subprefectul cu pri- cina se plimbă cu un prieten al lui, în așteptarea celor ce aveau să se întâmple ziua următoare, pe piața cea mare luminată de luna plină și cât p’acî să se întâmple o scenă: la un moment dat, tocmai când ne pregăteam de culcare,, tovarășul lui, tre- I — 284 — când pe lângă casă, băgă de seamă că in odaie este lumină, îi atrase, deci, băgarea de seamă prietenului care se pregătea \ă intre și să vază, ce fel de răufăcători i-au călcat locuința, când se întâlnește, în poartă cu călăuza noastră, care îi dă lă- muririle de lipsă. La dreptul vorbind, directorul se gândea să ne așeze acolo numai în mod provizor, făgăduindu-ne că a doua zi se i va îngriji de o odaie mai frumoasă în oraș, noi însă îi cerurăm să binevoiască, dacă se poate, a ne pune la dispoziție odaia și pentru celelalte două nopți. Așa se și făcu: subprefectul petrecu cele trei nopți Ia prietenul lui în oraș, pe când noi fă- curăm întocmai cș ariciul cu cârtița din basm. Cu locuînța, deci, a eșit bine. Altă grije însă: cum vom puteă s’o scoatem la cale cu conferințele noasțre, sau măcar cu o parte din ele, căci prezența părechii regale ne cam aduceă în încurcătură. Se păreă, însă, că și în această privință vom "scăpă cu fața curată, și iată cum. Eră vorba ca seara, dupăce se va fi isprăvit conductul etnografic, cam între 8 și 10 cea- suri, să se aranjeze din partea unui cor, și anume din Săcădate, județul Sibiu, un concert în sala de gimnastică a liceului. în dimi- neața aceleiaș zile hotărîndu-se programa concertului, m’am rugat să se pună măcar partea mea a causeriei, căci să se pună și vorbirea băiatului, ar fi ținut cam prea mult, și într’adevăr în programa tipărită se găsește negru pe alb, că unul din punc- tele programului are să fie îndeplinit de mine. Cu toate ace- stea concertul s’a dat, fără ca eu să fi luat parte la dânsul. Cum s’a putut, întrebați d-voastră, una ca asta ? — O să aflăți îndată. Se făcuse, dupăcum destul de des se întâmplă în vieață, socoteala fără birtaș și birtașul în cazul de față nu fu altul decât M. Sa Regele. Căci ce s’a întâmplat? — Trenul regal aveă să sosească pe la 4 ceasuri d. a. Atunci s’a luat disposițiunea ur- mătoare: îndată ce va fi sosit părechea regală, se va duce cu alaiul în catedrală, de unde eșind, se va ținea un măreț con- duct etnografic, cuprinzând ca la 20,000 oameni. Conductul, așă se socoteă, va țineă până pe la 8, când la reședința me- tropolitană se va începe cina, la care vor luă parte atât Regele și Regina, cât și ceialalți invitați; noi doi, însă, — așă ne-am hotărit, — în loc să luăm parte la cină, voiam să mergem în sala de gimnastică, să isprăvim măcar în parte cu programa. . - 285 - a Toate acestea însă au trebuit să se schimbe, trenul regal întârziind vre-o 3—4 ceasuri, așă încât la 8 ceasuri seara, când ᵥ eră să se isprăvească conductul, abia s’a început. Puțin după aceea făcându-se întunerec cu de-a binelea, a trebuit să se aprindă făcliile, ca cel puțin Regele și cei din jurul lui să vază ceva, și conductul a ținut până la 10 noaptea. Atunci cei din jurul meu și-au dat cu părerea că concertul cu greu va mai aveă loc, ceeace ni s’a părut întărit prin fapta, că trecând pe lângă sala de gimnastică, nu văzurăm nici o lumină, și așă arh fost convinși că nu s’a ales nimica de concert; merserăm, deci, acasă, cu alte cuvinte, la odăița noastră. Cu toate acestea a doua zi am aflat, că concertul se ținuse, dară că participarea publicului a fost prea, mica, și atunci ne-a părut bine, că, fără să fi știut, nu ne-am ținut de cuvânt , • Dar acum alt bucluc: de atâta umblet și stat în aer liber am flămânzit ca niște lupi, și de mâncat n’aveam curat nimic, căci și părintele Macavei se dusese la reședință și nu îndrăs- neam să întrebăm dacă s’ar puteă găsî ceva de îmbucat, fie chiar o bucată de pâne. Nu ne rămâneă alta de făcut, decât să mergem și noi la metropolie, nădăjduind, că unde ni s’a dat de mâncare la dejun, se va găsî ceva și, pentru cină. Intrând acolo, văzurăm că lumea se pregătește tocmai să iee loc la masă, dară cum să îndrăznim să intrăm și noi, băgând de seamă că au venit mai mulți decât ar fi putut încăpeâ. Din fericire iacă dăm de părintele Macavei, care nici el n’o putut să găsească loc la masă. Zărindu-ne în acelaș hal, iată ce ne spune: «Hai, să ne scoborîm în sala de mâncare de lângă bucătăria," unde am fost ospătați la dejun;, acolo voiu îngriji ca, isprăvindu-se cu învălmășala cea mare, să căpătăm și noi ceva, să ne săfurăm». Așă și fu, și spre bucuria noastră văzurăm că ne mai vine un al patrulea tovarăș, tot un doctor Cioban, dar nu cel din Basarabia, ci din Ardeal. Pe acest domn îl cunoșteam bine din Praga, unde ocupase postul de preot militar, având însă aplecare pentru medicină, ce făcu d-sa, care era doctor în teologie? „Oăsindu-se o vreme oare-care, tot ca preot militar, la Viena, începu acolo să se îndeletnicească și cu studiul me- dicinei, mai târziu petrecând în Praga, urmă studiul acesta cu o râvnă atât de mare, încât deveni și doctor în medicină. — 286 — Găsindu-se și doctorul acesta duplu într’aceeaș încurcătură, dete de noi și atunci nădejdea părintelui Macavei s’a și împlinit: || am căpătat de toate, întocmai ca la masa regală, între altele 3 se ivi și o butelcă cu vin de Champagne, veni și cafeaua || neagră, pe când muzica militară cam zgomotoasă pentru cei J| din sală, ne ajungea prin grădină, mai domoală, deci mai plă- 1 cută. Am petrecut bine și cu gândul împăcat, căci știeam că 'j din cauza noastră nime nu era păgubit. / întrebați poate, cum am scos-o la capăt cu causeria mea? Gândiți doară, că ziua următoare, fiindu-ne grabă, am părăsit Blajul fără să ne fi înfățișat înaintea celor din oraș. Nici de cum, și iată cum s’au petrecut lucrurile. Tocmai atunci se isprăvise școala și dacă cei din internat și din gimnaziul de acolo nu plecaseră încă cu toții, lucrul se deslușiă prin aceea, că doreau să vază pe Regele și pe Regina, cât și conductul etnografic. Sâmbăta apoi, după plecarea tre- nului regal, cercetașii (scauții) de acolo aveau de gând să mai dee o reprezentațiune teatrală tot în sala de gimnastică. Mi s’a împlinit atunci rugarea, să mi se dee voie a-mi spune causeria, părintele Macavei rosti câte-va cuvinte de introducere și atunci putui să-mi împlinesc și eu dorința înaintea unei săli tixită de lume. Duminecă dimineața iată-ne sosiți la Sibiiu, orașul cuno- scut mie din anii 1876 și 1879. Din păcate nici acolo nu se știă nimica despre venirea noastră. Depeșa dlui Nistor a venit, la dreptul vorbind, la vreme, persoana însă,, căreia îi eră adre- sată, bolnăvindu-se greu de așă numita influență spaniolă, s’a văzut silită să rămâie vreme mai; îndelungată la București, unde după-ce cetise în foi despre sosirea noastră în Țară", a alergat să mă vază. Acîi era acul Am sosit la gară cam pela 3—4 ceasuri d. p., fără ca să știm unde să găsim adăpost, căci atâta știeam și noi că, crescând numărul locuitorilor dela vre-o 35,000 mii la vre-o 80,000 (mai cu samă luându-se în socoteală și soldații cei atât de număroși), cam cu greu se va găsi ceva pentru noi. In alte împrejurări am fi putut să ne căutăm norocul la prie- tenul nostru dl Bârseanu, ne erâ însă cunoscut cum că două dame din București din cauza venirii părechei regale, s’au sălăș- - - • / . ‘ luit Ia d-sa, nu ne rămânea deci alta, decât să căutăm adăpost într’un otel. > De sigur toate încercările noastre în privința aceasta ar fi rămas zadarnice, de nu ne veneă ajutor din o parte Ia care nu ne gândisem. Chiar sosind la gară, iată-ne în fața unui domn cunoscut nouă amândurora, din nefericire, însă, domnul acesta trebuiă să plece chiar cu trenul cu care sosisem noi, până a nu plecă, însă, ne sfătui, să ne adresăm Consiliului t dirigent, al cărui președinte eră dl Dr. Maniu, pe care îl cuno- scusem personal la Blaj în 1911. Ne și duserănî, dară ce folos, dacă am găsit ușa închisă, noroc, însă, deocamdată ne lăsarăm ; .bagajele la gară. Eșind'pe uliță, îngrijorați cum să eșim din încurcătură, iată ne întâlnim cu tatăl cunoscutului literat român Dr. Horia Petrescu, a cărui cunoștință o făcusem în acelaș an, 1911, tot la Blaj. Auzindu-ne păsul, merse cu noi încă odată la Consiliul dirigent, pătrunse in casă și găsind acolo pe secre- tarul dlui Maniu, îl întrebă dacă cumva Consiliul are vre-o odaie reservată în vre-un otel. Răspunsul secretarului nu ne prea lăsă multă nădejde: ci că avuseră una, aceasta însă a ocupat-o un domn venit cu acelaș tren ca și noi. Atunci i-a venit dsale un gând fericit: să se puie in. legătură prin telefon cu Comandamentul militar, și într’adevăr cel din urmă dispu- nând de o odăiță în otelul Europa, ne-o puse la dispoziție pentru cele trei zije, cât aveam de gând să petrecem la Sibiiu. Apoi alt bucluc: cum să facem să ne aducem calabalicul . nostru dela gară la otel, căci eră către seară și afară de aceasta și Dumineca I Ce folos, că dl secretar ne puse la îndemână automobilul Consiliului, dacă ajungând la gară, găsirăm localul cu bagajele închis și pe baba, care îngrijă de el, dusă. Ce folos apoi, că auzindu-ne vorbind cehește, ne vorbi și ea în limba noastră strămoșască, mărturisind că și dânsa ieste de -obârșie cehă, din Moravia. Eră cât p’aci să ne întoarcem de unde am venit, fără nici o ispravă, când îi trecu prin cap șoferului o idee nimerită: «Să știu'eu, că unde șede baba, mă pornesc cu automobilul și într’un moment o aduc»! La gară ne fu lesne să-i găsim masul și așâ poate pentru cea dintâia oară i s’a întâmplat babei s’o ducă cineva în automobil la gară după bagaje. . - 288 - ’J învingând și piedeca aceasta, totul merse ca pe strună: 1 cu toate că Luni, nu apar jurnalele, s’a răspândit svonul despre' 1 sosirea noastră și așă ne pomenirăm și Luni și Marți cu sala i frumoasă și spațioasă a Astrei tixită de lume. Și, ca mulțu- mirea noastră să fie deplină, iubitul nostru prieten Bârseanu a fost de față și a putut, deci, ca in felul lui cunoscut, din cale afară de simpatic, să ne prezinte celor de față, cari într’adevăr nu cruțau nici un fel de mijlpace să ne arete bucuria de'a ne aveă în mijlocul lor. , Odată d-sa și prea stimata și simpatica soția sa ne poftiră la masă, afară de aceasta apoi, după ce am isprăvit causeria mea a doua despre dragostea de graiu și de viers român, câți-va domni, cu dl Dr. Maniu în frunte, ne-ad oferit o cină comună, la care tot acelaș domn ne-a spus câteva cuvinte din cele mai plăcute la adresa noastră și a națiunii noastre, încât plecarăm cu simțiminte pline de recunoștință pentru atâtea dovezi de dragoste și de simpatie. (Va urmă). Dante despre ^raportul dintre biserică și Stat. Eu cred, prin urmare, că chiar dacă luna nu are lumină de ajuns, decât dacă o primește dela soare, încă nu urmează, că luna însăși ar derivă dela soare. De aceea trebue să se știe, că existența lunei însăși e ceva deosebit de puterea și acțiunea ei. Ce privește existența, luna nu atârnă de loc de soare, nici în ce privește puterea, nici în ce privește acțiunea ei. Fiindcă mișdarea ei pornește dela un motor propriu, eâ și luminează cu razele proprii; pentrucă ea are lumină proprie, precum se vede cu ocasiunea intunecimei de ludă, iar când acționează mai bine și mai puternic, primește ceva dela soare, anume lumină bogată, după a cărei primire ea acționează mai ‘puternic. Așă cred eu deci, că puterea lumească nu are ființa sa dela cea spirituală, nici vaza, adecă autoritatea sa, nici acțiunea sa, ci ea primește dela aceasta din urmă, ca să acționeze mai puternic prin lumina grației, pe cate o revarsă în ceriu și pe pământ binecuVântarea papei. Danie Alighieri, De monarchia HI, 4. — 289 — Legături culturale româno-grece A. S. R. Principele Carol al României la Univ. din Atena. In dorința unor cât mai prietenoase legături intre Grecia și România A. S. R. Principele Carol al României, a propus profesorilor din Atena înființarea-unei secțiuni a institutului de studii sud-est european din Bucu- rești, în capitala Greciei. Propunerea a fost primită cu multă satisfacție de corpul, -profesoral din Atena, unde ia astfel ființă prima secțiune a - ' acestui institut. Cu ocazia sărbătorire! Fundațiunei Grecești, s’a făcut A. S. R. Prin-' cipelui Carol o’ primire solemnă lp Universitatea din Atena. Dl Zaimis, ministrul instrucțiune!, a adresat Principelui Carol un discurs prin care a arătat că grație Alteței Sale Regale legăturile dintre Români și Greci se tndoesc acum și prin puternice legături culturale. și dreptul nostru de a trăi ca națiuni libere și conștiente de menirea lor în lumea civilizată. De un veac luptăm și unii și alții pentru dobândirea drepturilor noa- stre firești. Astăzi când țările noastre sunt așezate pe puternice temelii na- ționale, ne regăsim oțetiți, în incinta acestei școale de înaltă cultură, pe terenul curat și sacru al știință. Vă asigur că Universitatea din București e fericită pentru darul de mare valoare făcut de guvernul grecesc. Institutul de studii Sud-Est european e fericit că în Atena marilor maiștri s’a fondat cea dintâi secțiune a lui. Colaborarea învățaților noștri cu apreciații voștri oameni de litere și de știință va fi nu numai o japtă de mare folos național, dar și o contribuție în profitul științei universale. In cadrul în care institutele noastre și-au propus să facă cercetări savante e atât necunoscut că numai studii concomitente în cele două țări ne pot da rezultate pozitive. Institutul din București e fericit și măgulit totodată de entusiasmul și de interesul de solidaritate culturală cu care s’a întemeiat secțiunea la Atena. Sămânța aruncată acum câțiva ani a prins rădăcină în cea mai veche cetate a civilizația europene. Eu personal sunt și mai fericit că cea dintâi țară care intră în con- federația culturală pusă la cale de învățații noștri e Grecia, — Grecia de care mă leagă nu numai admirațiunea și entusiasmul pentru cultura anti- chității, dar și înrudirea Mea cu Familia Voastră Domnitoare. De netăgăduit, că una din cele mai înalte podoabe ale fe- meii este cultul frumosului: el înalță sufletul și purifică mintea. Blagoslovită este ființa care a primit dela natură darul de a tălmăci altora concepția frumosului, prin pensulă sau prin pană. M. Sa Regele Ferdinand I. - 291 — C.rozxlcău Aproape în toate țările aflu oameni, cari caută adevărul, dar aceștia sunt de regulă desmoșteniții societății, după cum ă fost și Isus la tiihpul său. Cp toate că ei țin sufletul in omenire. De societatea acestor desmoșteniți ar fi nevoie, de frăția .acestor adevărați robi ai lui Dumnezeu. Nefericirea cea mai mare a lumei e, că nu cunoaște adevărul. Chiar dacă a știut vreodată, a uitât, că de desuptul tuturor deosebirilor de rassă, rang, confesiune, dormitează o simțire umană, dormitează însuș omul fun- damental, care e acelaș și la fel pre- tutindeni. Eu sunt Hindu în ce privește ori- ginea, educația și concepția mea de viață, dar pe lângă aceea sunt și alt- ceva. Pe lângă aceea sunt și om, un membru al omenirei. Omenirea numai atunci va fi de- săvârșită, dacă diferitele rasse și na- țiuni își vor putea desvoltă liber însu- șirile lor caracteristice, și dacă legă- turile dragostei le va uni totodată cu întreaga omenire. Orice fel de imperialism, afară de imperialismul dragostei, e de con-* demnat. El strânge popoarele mici și rassele felurite, cum strângi tărâțele în corfă, dar cât ce piere forța ce le ține adunate la daltă, se risipesc, pentrucă le lipsește cheagul carp să le unească. Restul zilelor mele, precum și ne- însemnata njea avere le voiu între- buința pentru lupta, al cărei scop e, ca mai întâi în India, apoi, dacă va fi cu putință, pretutindeni în lumea în- treagă, să întemeiez o universitate, în cadrele căreia să poată munci toate mințile mari, vrednice de a conduce CRONICĂ POLITICĂ. Testamentul lui Rabindranath ' Tagore. Marele poet al Indiei publică în revista americană *The Internatio- nale» următoarele reflexiuni de actua- litate, care par a fi testamentul vieței sale publice. Exceptând părerile sale greșite despre Societatea Națiunilor, toate ce- lelalte sunt foate qdevărate și merită toată atențiunea. Chiar dacă n’ar avea această societate alt merit decât de a împedecâ în viitor răsboaiele dintre popoare și încă e motiv de ajuns să fie păstrată în întregime, precum spunea și lohn Maynard Keynes. (Vezi «Tran- silvania» Nr. 1—2 din a. c. pag. 42). «Societatea Națiunilor propria- minte nu e altceva decât societatea tâlharilor. Se Întemeiază pe forțări e cu desăvârșire lipsită de temeiu ideal. Omenirea Încă nu pare a fi matură pentru acesta din urmă. — Noul meca- nism nu ajunge mult, dacă o mână puteri vechi pentru scopuri vechi. Or- ganizația însaș nu e frăție. Iar frăția e mai plăcută lui Dumnezeu decât imperiul. Marele răsboiu a fost propriaminte sbiciul lui Dumnezeu, ca să zdro- bească materialismul, egoismul, națio- nalismul nostru îngust. Sbiciul acesta numai a încovoiat, dar n’a frânt. De aceea ne putem așteptă la dezaștre nouă. Câtă vreme nu ne vom încre- dința, că viața socială adevărată e cu’ putință numai în baza legei naturale, care e legea îubirei, frumusețile, mi- nunile lumei vor fi acoperite dinaintea ochilor noștri cu un văl și noi vom pribegi isolâți, sau ne vom răsboi unii cu alții în întunerec. 5’ — 292 — rassele și să se poată' înfăptui unirea culturală a Răsăritului și Apusului într’o singură frăție mare. Avem nevoie de oamepi cu minte universală, oare să cuprindă toate, de oameni conduși de spirit, cari își dau seama, că toți suntem cetățenii unei lumi ideale. Cu modul acesta, după ce eu de mult voiu fi praf și țărână, dupăce din vrerea lui Dumnezeu va veni timpul pentru adevărata Socie- tate a Omenirei, vor fi și adevărați oameni mari, în stare să cuprindă în- treaga omenire, cari vor înțelege, că omenirea, ca o singură familie, are și bunuri mari comune și atunci nu vom mai pătimi din pricina lipsei noastre de credință creatoare și de orizont largi din pricina cărora pătimim acum». , Vox. * LA ALȚII ȘI LA NOI. Acțiunea socială a femeii (L’ac- tion sociale de la Femme) e o socie- tate franceză, întemeiată în Paris la 1900, cu scopul de a contribui la edu- cația socială a femeii, luminând-o asu- pra stărei actuale a celor mai însem- nate chestiuni de viață: integritatea familiei, demnitatea căsătoriei, edu- cația copiilor, dreptatea cuvenită fe- meii muncitoare ș. a. Ea arată marile răspunderi ce urmează din datoriile sale sociale bine pricepute, și-i dă mijloacele de-a puteă fi folositoare semenilor săi, ridicând Ia.un grad mai înalt propria sa viață morală și inte- lectuală. Comitetul ei e compus din creștini (in Franța toți catolicii). Ea cearcă să grupeze, în afară de orice spirit - politic (de partid), pe toți oamenii cinstiți, dornici de a luptă pe teren social pentru principiile civilizațiunei creștine, ale înălțărei individuale și ale prosperității naționale. In acest scop, această acțiune a desS chis la Paris, 17 rue Chateaubriand, udH secretariat central de instrucțiuni sojfl ciale, care stă totdeauna la dispoziția® celorce doresc să se informeze asupra® acestor lucrări sau cari cer sfaturi și.® indrumări practice pentru o mișcare ® de natură a ajută educația socială a ® femeii. Pe lângă secretariatul central® sunt secțiuni regionale, în diferite ® părți ale Franței, cu acelaș scop. ■ ' Prin conferințele, reuniunile, cer- . I curile sale de studii/ prin revista sa >1 lunară care e foarte răspândită, prin 1 afișele sale primejdioase, iată, în sfârșit, o-simpa- tică aparițiune de idealism transcen- dental, am putea zice chiar de misti- cism biblic ! Publicarea acestui volum, ca și a celorlalte («Cartea Munților», «Pandurul» și «Haiducul») de Bucura Dumbravă, ește o adevărată binefa- cere pentru sufletul românesc, mai ales între Împrejurările de față. Cine știe? Poate, că tocmai îm- prejurările noastre literare, atât de ne- prielnice pentru sufletele 'dornice de avânt, de entusiasm, de puritanism, de idealism adevărat, au provocat, ca o reacțiune firească, apariția această sim- patică și necesară. Se știe doar că contrastele stăpânesc lumea, fisică și psihică, de o potrivă. Uriel, unul din' personagiile mistice ale acestor cea- suri sfinte, și zice către Esra: «Cel care-ți dădu ție ochii omenești, mi-a dat mie pe cei îngerești». Volumul de față ar fi fost să-1 scrie distinsa autoară în colaborare cu regretata noastră suverană, Carmen Sylva. Una cu poezia, cealaltă cu proza ei. Dar moartea nemiloasă a chemat pe malul celalalt al vieții pe buna — 296 — noastră regină, Elisaveta, fiindcă aici așă simțea, că nu mai are nici un rost, după trecerea din vieață a cârmaciului ei: Regele Carol I. , Cartea e închinată, deci, amintire! ei neuitate. Mai rar se pot ceti, nu nunțai in românește, ci și în literaturi streine, pagini de închinare, atât de călddroase și de mișcătoare, ca cele publicate aici de Bucura Dumbravă. Dupăce ne Înfățișează pe buna noa- stră regină sub cele mai felurite as- pecte, ca soție, ca mamă, ca artistă, ca suverană, acasă și pe drum, la ser- bări de curte și în doliu, ne spune acest amănunt atât de -caracteristic pentru întreaga ei ființă, că într’un cerc de prieteni tineri, unde fiecare-șt luase câte un semn simbolic, carac- teristic, pentru personalitatea sa, unul cercul, altul spirala, al treilea triun- ghiul, regina Carmen Sylva și-a ales clopotul, zicând: . Ele trebud să fie un etern memento pentru ori și care Român. — Dorim simpaticei broșuri tot succesul pe care-1 merită! (ig-) Reviste românești. Lamura. Revistă de cultură ge- nerală pentru învățători, preoți. Apare lunar sub auspiciile ministerului in- strucțiunii. Director: Ion Al. Brătescu- Voinești. Secretar de redacție: Oh. D. Mugur. Administrator: O. Popovici- Tașcă. Abonamentul anual 50 lei. Red. și Administrația: București, Calea Do- robanților 32. Nr-ul de Paști al revistei aduce un frumos articol asupra lui lisus din pana d-lui 6h. D. Mugur cu dedicația «Celor ce l-au uitat». Reținem din partea finală a articolului: «Plecând in cer el a lăsat omenirii îndurerate per- spectiva unni colț de cer și Evanghelia. Această Evanghelie e însăș viața ideală a omenirii. Dacă am fi rămas la ea, lumea ar fi fost'.scutită de toate ne- norocirile. — Astăzi când viața a de- venit aproape spectrală, când durerea se întinde ca norul încărcat de ploaie, Când universul tot e ură și fățărnicie, iar omul și-a perdut nobleță umanității lui,: nu e altă putere de umanizare a omenirii, putere mai mare decât toate puterile pământului, decât lisus. — Un student indfan, privind ruina morală a lumii apusene, a spus într’un congres din America: «Noi n’avem ce luă dela voi popoare din apus. De unul singur avem nevoe pentru ridicarea forțelor constructive ale Indiei, de lisus al vostru». Sunt și versuri de V. Voiculescu și Nichifor Crainic. Alte articole in- - teresante semnate de dd. Tudor Pam- file, I. Simionescu, Ap. D. Culea etc. Deosebit de bogate și bine îngrijite sunt -Cronicele, la cari remarcăm nn album cultural și Cele zece cărți be- letristice mai iubite de colaboratorul nostru, llie Marin. Jumătatea a doua a revistei ‘La- mura pedagogică* e un fel de revistă a învățământului primar și normal din România și e îngrijită de dl Ap. D. Culea, care publică un interesant ar- ticol asupra instrucției publice în Rusia Sovietelor; dl Ion Ciorănescu scrie despre «Politica culturală a României» ; dl A. Bobeica despre «Dragostea către copii», iar dl T. Popovici câteva «Con- statări cu privire la învățători» ; Ia sfârșit se adaogă și aici o bogată cro- nică pedagogică dințară și străinătate. • Revista Teologică anul XI Ia- nuarie—Martie Î921 Nr. 1—3. Organ ‘ pentru știința și vieața bisericească. Apare lunar, sub patronajul I, P. S. Sale arhiepiscop și mitropolit Nicolae, redactată de un comitet. Abonamentul anual 50 lei. Cuvântul dintâi e al însuș — 302 — fostului ei redactor, acum mitropolit Nicolae. Reținem din acest strălucit cuvânt «La o nouă viață» următoarele rânduri caracteristice: «Drumul acestei publicații d’aici încolo poate să fie mai sigur, pașii ei mai botărâți. împrejurările, intre cari își reia apariția sunt, pentru biserica noastră, cu totul altele față de trecut. Slavă Domnului, astăzi numai suntem biserica unui popor asuprit, ci suntem biserica unui popor liber și stăpân pe soartea sa. De aceea gândindu-ne la suferințele inaintașilor noștri și ia jert- fele fără număr pe Urma cărora am ajuns la această libertate, trebue să simțim o grea răspundere pentru ce- eace avem datoria să fim și să facem. Acum e timpul pentru îndemnuri și inițiative proprii, pe cari să le traducem într’o muncă conștientă și rodnică. Via e largă și ne chiamă într’ânsa. Noi slujitorii altarului, să nu lipsim de la datorie. In opera de refacere și de organizare a Vieții poporului nostru pe toate terenele, să ne luăm partea* de muncă ce ni se cuvine. îndeosebi! să stăm treji la postul nostru de paz« nici ai dreptei credințe, de îndrumă-. tori ai bunelor moravuri, de purtători ai adevărului mântuirii in mijlocul po- porului. In misiunea aceasta a noastră nu ne poate înlocui nimeni și ea este > astăzi mai necesară ca oricând, pentru J a îndreptă urmările rele ale răsboiului, : pentru a trezi la viață bună forțele morale în sufletele oamenilor și a pro- duce o adâncire a întregei noastre culturi prin religiune». Celelalte articole sunt semnate de dd. P. Morușca, 1. Trifa, Oh. Tulbure, Dr. I. Broșu etc. Este și un articol in- titulat «Moldova la sinodul de unire din Florența 1439. Contribuțiuni nouă», în care însă nu aflăm nimica nou, ci numai citate peste citate, cu nici un rost. și fără Dorim sorioarei noastre mai ti- nere viață lungă și spo/nică! Cărți streine. „Cyrano de Bergerac" de Ro- stand în traducerea d-lui Mihai Co- dreanu. In sfârșit avem și noi o tra- ducere în întregime a «cbmediei eroice» «Cyrano de Bergerac»! Eră o datorie de onoare pentru literatura româ- nească* De mirare că n’a apărut până acum, traducerea lui «Cyrano», cunos- când marea, exuberanta simpatie, de care se bucură literatura franceză în vechiul regat (și de care se va bu- cură și la noi). , Cauza apariției acesteia tardive? («Cyrano» s’a jucat în Franța pentru întâia dată în 1897). De sigur — greu- tățile traducerii. Dnii Qh. Ranetti și Barbu Creangă s’au încercat să tra- ducă pârtii din «comedie» — ca să o tipărească întreagă nu s’au încumetat’ până în ziua de astăzi. Dl Codreanu, care a urmat sfatului latinesc prema- tur in annum, n’are să regrete această întârziere, ceeace ne oferă este o o- peră românească, vre’dnică de a fi pre- miată de «Academia română», unde a și înaintat-o. Piesa aceasta, jucată pe scenele cele mai de seamă din lume, cu rolul «creiat» de unul din cei mai mari actori francezi, Coyuelin sen., va cu- ceri și la noi inimele. In 1906 scriă criticul francez Adol- phe Brisson despre succesul lui «Cy- rand» următoarele: Succesul a fost «fulgerător». «Că noi, (Francezii) am iubit, am aplaudat am aclamat pe C., nimic mai de în- - 303 — țeles: frumusețile operei justificau o astfel de primire. Dar că, peste noapte, să se răspândească în întreg universul; ca să fie tradus în toate limbile, jucat nu numai în capitale, dar chiar și in cele mai mici orășele ale lumii vechi și aie celei nouă, și ca să fi escitat pre- ' tutindeni acelaș entuziasm; ca să se / fi împrăștiat în toate direcțiile trei • sute de mii de exemplare din broșură (un fenomen fără de precedent!) și ca numele autorului să fi străbătut pă- mântul în toate părțile, cu repeziciunea unui fulger: iată un caz unic și care merită de a fi aprofundat». Mai mult decât orice pledează ¹ pasagiul acesta, cu faptele constatate, pentru răspândirea operei.lui Rost and, ți Jn mijlocul nostru Acelaș A. Brisson, în articolul menționat se întrebă: triva curuților, dar încă nu s’a deș- voltat acel «odium hationis» (ură de ‘ neam), care a izbucnit mai întâiu în , , 1784, a doua oară în 1848. Urmările catastrofei militare din 1705 Românii le-au simțit aproape deopotrivă cu Ma- ghiarii. Un vers curuțesc (româno- maghiar) zice: «Mâjre-csăjre Molduvăre: Fut Havasalfâldre; — Ungur-bungur, - Amaz fumuj, Sâtorăt felszedte». - în adevăr mulți Maghiari și Ro-» mâni din Ardeal s’au refugiat după lupta dela Jibău la principii moldoveni și munteni. Dar principele fugar nici în aceste timpuri critice n’a îndemnat poporul român, sas, rutean, slovac la — 305 — credin{â, căci aceștia o aveau, ci din Beclean, de pe pământul Ardealului, rugă pe Croații cari erau la o mie de kilometrii depărtare să intre în alianță pentru cauza libertății maghiare. A făcut totul pentru liniștirea na- ționalităților, pentru aplanarea conflic- telor, dar a stat gata să le' și sdro- bească (la caz de neiroie). «Pentru aceea ar trebui să ne unim inimele — spunea el la sfârșitul luptei — ca toți, câți suntem fiii patriei iubite, să putem contribui, deopotrivă, cu mintea și inima noastră pentru împăciuirea țârei noastre turburate». Doar ruina comună de obiceiu pricinuește unire; și ce a făcut, a făcut, fiindcă țara a fost într’un gând cu el. în zilele sale de mărire scria: «Cauza noastră na- țională care se apropie de țelul mult dorit al libertăților noastre publice lă- sate de Dumnezeu în mânile noastre, cere în mare măsură, după aprinderea inimelor într’O simțire și consimță- mântul la fel; așă încât altfel nu putem scutură de pe grumazii noștri jugul tirăniei dușmanului nostru, lacom de sângele și avutul nostru, numai cu brațe comune strânse laolaltă». în opera aceasta o parte dintre Români a fost cu el dela isbucnirea ■ răsboiului pentru libertate. • După cea dintâiu neizbândă a sa dela Muncaciu Râkdczi, în Iulie 1708, a plecat, din Zavadca, în țară, între altele, cu două compănii de infanterie ' română trimise de palatinul din Kiev, în parte, acestei infanterii române a avut să mulțumească cucerirea sau mai bine zis capitularea cetății Kăllo. în f lăuntrul țârei colonelul imperial din Orade, de fel din Hațeg, Marcu Hă- țegan, a fost cel dintâiu Român, care a trecut la el cu o ceată de 300 de Români. Pe domeniul dela Diosâg (județul Bihor) Românii încă au intrat în tabăra lui Răkoczi; dar, în loc de dijmă, nu voiau să plătească de sat decât' o vită de junghiere. Ceilalți Români din Bihor s’au tras în munți \ și n’aveai ce să mai iei dela ei. ! Românii de pe malul stâng al Tisei au luptat cu credință alături de Ră- kdczi. Nici Sătmărenii n’au stat deo- parte, fiindcă sub zidurile Sătmarului destul au putut auzi bubuind tunurile lui Răkoczi. Românii din Țara Oa- / șului și astăzi zic: «Așă sună ca adeul-. (tunul) lui Răkdczi». Sub conducerea lui Mihail Szuhay' cel de legea neunită s’au alăturat nu peste mult și viteji ca Finta, Tatar, Pop, Dragoș, Stan și alții. Numai din Negrești au luat parte la luptă patru- zeci de nobili români și vitejia lui Toader Crăciun din Surănyfălva s’a pomenit multă vreme. La sfârșitul lui .■ August 1703 armașii români din țara Chioarului au părăsit pe împăratul. Pretutindeni răsună cântecul curuțesc al Românilor; «Măi Răkoczi, Bercsenyi, Unde-i merge, acolo-om fi!» Un preot român din Trei-Scaune , dejă în iarna anului 1703 voia să meargă la Răkoczi, să-i spună planul, cum ar puteă câștigă pe toți Românii din Ardeal pe partea sa: dar Olie- orghe Dolhay l-a aflat suspect și ba arestat în Hust la 14 Decemvrie 1703. Câștigarea Românilor nu eră cu ne- putință. Cine știe, cum s’ar fi des- voltat lucrurile, dacă întrebă Răkoczi pe Români că oare vreau să se unească cu biserica Romei, fiindcă împăratul și regele Leopold I. i-a întrebat în si- nodul ținut din 4—14 Septemvrie 1700? Cele 15 puncte ale uhirei religioase și recunoașterea primatului papal, în baza cărora Leopold I a numit mitro- polit pe seama «națiunei române arde- lene», n’au mulțumit pe mulți dintre Ro- 6 mani. Față în față ca aniții, cu greco-ca- tolicii, au început să se organizeze neu- niții, greco-orientalii pentru apărarea libertății lor religioase și au protestat împotriva unirei cu Roma. Stăpânirea a prins pe căpetenia lor, Oavril Naghi- seghi, care însă și în temniță a spus că nu e nevoie de unire și pentru apă- rarea libertății lor religioase sunt gata să se răscoale cu ajutor francez sau turcesc. După informațiile lui Rabutin, general împărătesc, aceasta nu eră o intimidare deșartă; pentrucă cele trei 'națiuni stăpânitoare din Ardeal, dacă vreau să facă vre-b schimbare în țară, întâiu pun pe Români la cale, și, dacă lucrul nit izbutește, ele se retrag, și lasă in necaz tiumai pe Români. în adevăr s’a împlinit profeția lui Naghi- seghi,' câ dacă impun cu forța unirea religioasă cu Roma, mulți dintre Ro- mâni vor luă lumea în cap și se vor strânge în cete, dar nu-și vor lăsă credința lor cea veche. Și el a fost luptător vestit între curați. După alții iarăș, religiunea abia a putut fi cauză, ca o- parte dintre Români să țină cu curuții lui Răkdczi. Nobilimea de ori- gine română a ținut cu 'Răkoczi, fi- indcă s’a însuflețit de aceleași idealuri, ca și nobilimea maghiară; iar iobagii sperau dela el eliberarea de sub iobăgie. Mai întâiu s’au strâns în cete Chio- renii, cari au luat dela domnii «10- bonți» (partisani ai împăratului) her- gheliile de cai, cirezile de vite, tur- mele de oi. Când în 20 August 1703 treizeci și șase de ostași împărătești au voit să ducă din Baia mare la Săt- niar mașinele de bătut bani, Origore Pintea cu curuții români a împresurat Baia-mare. Cetățenii i-au dat amanet (zălog), și soldații (mușchetarii) fran- cezi, strâmtarăți, ar fi trecut la curuți; dar Pintea 9 decât aceasta n’au avut» a scris atunci 1 acest căpitan, al Chioarului, care eră | încă tot lobonț. Din contră regimentul i româno-sârb al lui Draguly Farkas a : | avut și succese; au biruit, de pildă, J pe grănițerii sârbi dela lenea și Șiria. Unii l-au urmat pe Răkoczi și în exil. , Ștefan Sudriceanu și Hățegan cel a- ,i mintit deja comandau câte un regi- . ment român. In toamna anului 1703 Sudriceanu ar fi cucerit și Alba-Iulia, ' dacă n’ar fi dat garnizoanei germane de acolo răgaz de o oră. In scaunul Mureșului și al Odor- j heiului Românii lui Vasile Negru ș (Fekete), în Trei-Scaune și Țara Bârsei ai lui Bucur Câmpeanu, în scaunul . Arieșului ai lui Balica au trecut de partea curuților lui Răkdczi, deși stă- pânirea ardeleană dejă în 17 Noem- vrie 1703 spuneă Românilor din Șard, j Cricău, Ighiu, Zlatna și Abrud, să nu se alăture, să nu se unească cu duș- manii care-i jăfuesc sub denumirea de curați și sub pretext de libertate? Prin- cipele a auzit despre regimentul ar- | delean al lui Sigismund Balogh, că ostașii lui sunt tot dela munte, suqt I dedați la hoții și alte lucruri neiertate, de aceea el a și fost deținut. Princi- pele s’a legat că va plăti regimentul românesc, a încredințat însă pe Lau- rențiu Pekry să-l învețe disciplină și ordine militară. In parte netrebniciile acestor trupe libere au, îndemnat în noi pe dieta Ardealului, să cheme . acasă de pe câmpul de luptă pe iobagi. Românii atunci stăruiau mai mult pe lângă Răkoczi, când — în 1705 — , așteptau să vină și când — în 1707 — aieveă a și venit. Răkoczi cugetă, că ' — 307 - tlomânii din județul Hunedoara, însu- . / flețiți de loșicești și Borcești vor fi de ajuns pentru apărarea trecătorilor dela ■ Lipova, Dezna și Hălmagiu. Gherla au apărat-o pe seama lui Râkoczi, până când au putut numai țărani ro- mâni sub conducerea tânărului ba- ron Petru Kemdny. Principele nu ți- nea mult ia destoinicia lor militară, dar s’a încrezut așă de mult în ei, încât, neluând în seamă avertismen- tele altora, după dezastrul dela Jibău a petrecut o noapte Întreagă în mij- locul lor. Nu s’a încrezut atâta în Chioreni, deși aceștia l-au sprijinit cei dintâi, și n’a fost de părerea să se lase în grija lor apărarea Chioarului. îm- potriva episcopului român din Mara- mureș, losif Stoica a pornit, >ce e drept, proces, dar a lăsat in grija lui Kom- losi și a altor amici ai poporului, să însuflețească pe Românii din Mara- mureș pentru cauza libertății. Ber- csânyi (Barceanu) l-a avertisat de alt- mintrelea, că cu o astfel de oaste de strânsură nu va bate pe dușmani, pen- trucă nefiind organizată se înspăi- mântă ușor și o ia la fugă prin păduri. Aceasta e soartea celor mai multe oștiri populare. In regimentele regn- late însă Românii s’au luptat vitejește și lângă buciumele (tulnicele) curu- țești cântau românește: Sub poală de codru verde Mititel foc mi se vede; Mititel și învăluit, Tot de voinici ocolit. Jocul haiducesc din Ardeal se juca . în tact de bătută. Cu Râkâczi însă mai mult au ținut numai ortodocșii, cari întocmai așă ardeau și pustieau averile greco-catolicilor, ca și curuții maghiari pe ale lobonților maghiari. In 1707 greco-orientalii au detronat din scaunul mitropolitan pe Atanasie, alegând în locul lui pe Idn Circa. Principele penttu apărarea religiei Ro- mânilor ardeleni a tratat în 1708 și cu voevodul Munteniei, Constantin Brfin- coveanu, de altă parte s’a pus în le- gătură și cu țarul Petru, ceeace pe cei mai exaltați îi făceă să creadă, că va câștigă de partea sa nu numai pe Români, ci și pe Sârbi. In bisericile pravoslavnice pretutindeni se foloseau în timpul acesta liturghierele și mo- litvelnicele trimise din Moscva. Spe- ranțele acestea însă curând le-a ză- dărnicit sfârșitul trist al răscoalei. Trad. loan. Qeorgescu. • Romania. Rassegna degti interessi italo-romeni. Din anul trecut a început să apară la Roma, sub direcțiunea dd. Dr. Mircea Christian și Dr. Mihail A. Silvestri, această revistă pentru inte- resele italo-române. Dacă se va ști impune publicului italian, pentru care e scrisă, revista poate aduce reale servicii cauzei românești, atât de slab servită in streinătate. De cele mai multeori, spuneă un bun cunoscător al acestor relații, astfel de publicații nu au de scop să susțină cauza ro- mână în streinătate, ci să dovedească celor de acasă că acolo este cineva care trebue susținut. Numărul, care întâmplător ne-a venit la mână, aduce pe lângă obiș- nuitele știri de politică externă și un articol despre romanticișmul maghiar, semnat Dr. O. Orlat, altul despre cen- tenarul revoluției lui Tudor Vladimi- rescu și câteva note despre mormân- tul, părăsit și uitat spre marea noastră rușine, al marelui nostru istoric, Ni- colae Bălcescu, îngropat într’o groapă comună cu toți săracii din Palermo, precum și despre poetul iredentis- ' mului român, dl Octavian Ooga. In foileton se publică traducerea minu- natei cărți a reginei Maria: Țara mea (La mia terra). Înfățișarea exterioară 6* ■ I — 308 — i h gazetei, ca literele din titlu ață de puțin marcante, nu este din cele mai fericite. In Italia, unde se tipăresc cărți, reviste ți albume așă de strălu- cite, așa ceva nu face. Dorim ca revista aceasta să se’l impună publicului italian și să fie ce- >3 tită și apreciată în toate păturile so,- 3 cietății italiene; altfel nu înțelegem J ce rost poate să aibă. ; Dela „Asociațiune . A. S. R- Principele Nicolae la „Asociațiune*. Miercuri la 6 Aprilie n. a. c. A. S. R. Principele Nicolae a vi- zitat muzeul, biblioteca și casele Aso- ciațiunei. La intrare a fost Întâmpinat de membrii locali ai comitetului cen- tral. Condus în sala festivă, a fost agrăit în numele' membrilor Asocia- ției, în absența d-lui A. Bârseanu, din partea d-lui Dr. O. Preda, membru în comitetul central. A. S. R. a ră- spuns, mulțumind pentru călduroasele cuvinte, făgăduind tot sprijinul său și asigurându-ne că va raportă și M. Sale Regelui despre cele văzute și auzite. Apoi a cercetat muzeul, bogat în lu- cruri de mână și de artă casnică, precum și în relicve istorice românești (fluerul lui Avram lancu, ceasornicul lui Axente Severa, sfeșnicul lui Andrei Mureșianu, ușa lui Horia, buciume (tulnice) etc.) Tânărul Principe, care tocmai se în- torcea dela studii din Anglia, prin vi- zita aceasta; făcută celei mai vechi so- cietăți culturale românești, și prin in- teresul ce l-a arătat pentru asociație a făcut cea mai excelentă impresiune. Sperăm că A. S. R. nu ne va uită nici în viitor. * Muzeul central al „Asociațiunei* s’a augmentat cu 8 obiecte, toate aparținătoare secției arheologice a mu- zeului. A fost vizitat de 122 persoane. * Biblioteca centrală s’a sporit în cursul lunei Martie cu 32 de volume, precum și cu diferite ziare și reviste din țară și străinătate. A fost cerce- tată de 105 persoane care au consultat 142 de opere în 150 de volume, pre- cum și colecțiile ziarelor și revistelor. * , 55. Duminecă, 3 Aprilie 1921. Că- pitan Bardan: Novoia de a aveă ar- mată, Sibiel. , 312 — 56. Duminecă, 3 Aprilie 1921. Că- pitan Rădulescu: Nevoia de a aveă armată, Vale. 57. Duminecă, 3 Aprilie 1921. Că- pitan Dumitrescu: Nevoia de a aveă armată, Mag. 58. Duminecă, 3 Aprilie 1921. loan Georgescu: Rolul social al femeii, 'Săliște. 59. Duminecă, 3 April. 1921. Maior Luculescu: Nevoia de a aveă armată, Săliște. 60. Duminecă, 3 Aprilie 1921. Dr. lonașiu: Cum să ne ferim de boale? Galiș. 61. Duminecă, 3 Aprilie 1921. Că- pitan Dumitrașcu: Nevoia de a aveă armată, Tilișca. 62. Duminecă, 3 Aprilie 1921. Dr. Petru Bucșan: Cum să ne ferim de boale ? Aciliu. 63. Duminecă, 3 Aprilie 1921. Că-' pitan Haas: Nevoia de a aveă armată, Apoldul-mare. 64. Duminecă, 3 Aprilie-,1921. Lt. col. M. OrigoriuNevoia de a aveă armată, Miercurea. 65. Joi, 7 Aprilie 1921. Prof. Al. P. Arbore: Chestiunea agrară din punct de vedere istoric, Sibiiu. 66. Joi, 7 Aprilie 1921. Lt. col. M. Grigoriu: Nevoia de a aveă armată, Rășinar. La această conferință a bine- voit a participă și d-1 general I. Vlă- descu. 67. Duminecă, 10 Aprilie 1921. Constanța Hodoș: Poetele române cu recitări și cântări, Sjbiiu. 68. Duminecă, 10 Aprilie 1921. Victor Păcală: Despre «Asociâție», Sadu. 69. Duminecă, 10 Aprilie 1921. Dr. lonașiu: Cum să ne ferim de boale ? Boița. 70. Duminecă, 10 Aprilie 1921.- « Cpt. Bardan: Nevoia de a aveă ar- '1 mată, Tălmaciu. a 71. Duminecă, 10 Aprilie 1921. 1 Cpt. Dumitrescu : Nevoia de a aveă 1 armată, Tălmăcel. ₍ | 72. Duminecă, 10 Aprilie 1921. 1 Cpt. Haas: Nevoia de a aveă armată, 1 Porcești. 73. Duminecă, 10 Aprilie 1921. 1 Cpt. Rădulescu: Nevoia de a aveă armată, Sebeșul de jos. J 74. Duminecă, 10 Aprilie 1921. ? Prof? A. P. Arbore : Despre «Asocia- t ție», Sebeșul de sus. 75. Duminecă, 10 Aprilie 1921. Lt. col. Grigoriu: Nevoia de a aveă armată, Racovița. 76. Duminecă, 10 Aprilie 1921. Cpt. preot I. Dăncilă: Despre po- căiți, Racovița. 77. Duminecă, 17 Aprilie 1921. Prof. I. Bratu: Limitele lumei tran- scendentale, Sibiiu. 78. Duminecă, 17 Aprilie 1921. Maior Luculescu : Nevoia, de a aveă armată, Turnișor. ' 79. Duminecă, 17 Aprilie 1921. R. Simu: Trebuința de a ne cultivă, Bungard. 80. Duminecă, 17 Aprilie 1921. V. Păcală,: Despre «Asociație», Guște- riță. 81. Duminecă, 17 Aprilie 1921. Dr. Bucșan: Cum să ne ferim de boale? Cornețel. 82. Duminecă, 17 Aprilie 1921. Cpt. Dumitrescu : Nevoia de a aveă armată, Nucet. 83. Duminecă, 17 Aprilie 1921. Cpt, Dumitrașcu : Nevoia de a aveă armată, Roșia-săsească. 84. Duminecă, 17 Aprilie 1921. Cpt. Rădulescu : Nevoia de a aveă armată, Noul-săsesc. r — 313 - / Către despărțămintele și agenturile «Asociațiunei», precum și către marele public românesc. La 27 Maiu, stil vechiu, sau 9 Iunie, stil nou, a. c. în ziua ' de Ispas, se împlinesc o sută de ani dela moartea marelui erou național Tudor Vladimirescu, care prin acțiunea sa energică și moartea sa îngrozitoare a pus capăt epocei fanariote de tristă pomenire și a făcut să răsară, un ceas mai curând, zorile liber- tății naționale. «Asociațiunea» va închină un număr din revista «Transil- vania» și un număr din biblioteca sa populară în amintirea Dom- nului Tudor. In «Transilvania» vor fi diferite cpntribuții la cu- noașterea mai amănunțită a personalității și epocei lui Tudor, iar un Nr. din «Biblioteca popotală a Asociațiunei» povestește limpede și pe înțelesul tuturor istoria sbuciumată a vieței și faptele Iui mărețe. Afară de acestea «Asociațiunea» va mai da și un festival artistic în amintirea lui. Despărțămintele, agenturile și marele public românesc încă e rugat să aranjeze cu acest memorabil prilej serbări naționale Tudor Vladimirescu. Se pot recită versuri de George Coșbuc («Oltenii lui Tudor»), de St. O. losif («Lui Tudor Vladimirescu») ș. a. Se pot cântă cântece naționale («Domnul Tudor», text de 1. Nicu- lescu, muzica de G. Brătianu) și populare («Visul lui Tudor Vladimirescu» din colecția de poezii populare ale Românilor de Vasile Alecsandri) etc. In acest scop poate face bune ser- vicii broșura dlui loan Georgescu,, secretarul literar al Asocia- țiunei asupra lui Tudor Vladimirescu, «scrisă limpede, pe te- meiul faptelor și cu multă vioiciune literară» cum zice «înfră- țirea» dela Cluj a. II. 221 (17 Maiu 1921).* La sfârșitul broșurei s’au tipărit toate aceste cântece și versuri, ca să fie mai ușor la îndemâna tuturor. Recomandăm chiar reprezentații tea- trale și aranjare de tablouri istorice cu acest prilej. Dl N. lorga președintele «Ligei Culturale», acum scoate de sub tipar o piesă teatrală în 5 acte «Tudor Vladimirescu» pe care n’o putem recomandă îndeajuns. Se poate face ceva și cu drama istorică «Domnul Tudor» de N. Radivon și «Bimbașa Sava» de I. Peretz. Oricât am face, nu putem face de ajuns pentru ceice a putut zice despre sine: «Și știindu-mă norodul pre mine, din- / \ ! — 314 — tr’alte vremi, că sunt un adevărat fiu al patriei mele, cu silnicie ’ m’au luat a le fi și la această vreme chivernisitor pentru binele și folosul tuturor». Spiritul lui poate fi și astăzi «chivernisitor pentru binele și folosul tuturor». Dorim să fie așa. Biuroul «Asociațiunii». „Asociațiu nea“ pentru literatura română și cultura poporului român. Nr.'618—1921. OiTO-o-leixâ/ către onor. Direcțiuni ale despărțămintelor „Asociațiunii pentru literatura română și cultura . poporului român". în vederea ținerii adunării generale a instituțiunii noastre, în August a. c., și pentru a satisface dispozițiilor din statutele acesteia, referitor la prezentarea Raportului general pe anul. 1920, avem onoare a rugă onor. Direcțiuni să binevoiască a ne raportă, până la 20 Iunie n. a. c., asupra situației următoa- relor chestiuni la 31 Decemvrie a. tr.: , 1. Numărul membrilor (în cifre): fundatori (ă 400 lei): — pe vieață (ă 200 lei): — activi (â 10 lei anual): — și ajutători (ă 2 lei anual): —. 2. Agenturile comunale și activitatea acestora, indicând comunele în Care se află agentură. 3. Numărul bibliotecilor «Asociațiunii»,. de pe teritorul despărțământului, indicând comuna, în care se află bibliotecă și, dacă se poate eruă, și numărul cărților; îndeosebi să se in- dice bibliotecile înființate în cursul anului 1920. 4. ‘In cari comune s'au ținut cursuri de analfabeți în iarna an. 1920/21. ' 5. Prelegerile ținute pe teritorul despărțământului în cur- sul an. 1920, indicând titlul acestora, numele conferențiarului și comuna în care s’a ținut. * 6. Conferințele și seratele artistice ținute pe teritorul des- părțământului în cursul an. 1920, indicând titlul acestora, nu- mele conferențiarului și comuna în care s’a ținut. F — 315 — 7. A aranjat despărțământul vre-o expoziție în an. 1020? 8. Averea despărțământului la sfârșitul anului 1920. 9. în cari comune s’au înființat, prin conlucrarea despăr- țământului, bănci poporalei 10. în cari comune s’au înființat, cooperative (și anume ce fel), prin conlucrarea despărțământului? 11. în cari comune s’au înființat, cu conlucrarea desp., Case Naționale (Case sau Căminari culturale?) Totdeodată rugăm onor. Direcțiuni ale despărțămintelor, cari nu s’au reorganizat până acunr, să ia dispoziții pentru convocarea adunării cercuale ordinare, care, în înțelesul dispo- zițiilor din regulament, au să se țină în seni. I al fiecărui an, de astădată, în primul loc, cu scopul de a se face. reorgani- zarea despărțământului, atât de necesară pentru realizarea pro- gresului nostru național-cultural. Cu această ocazie, despărțămintele constătătoare din prea multe comune și, mai ales, din comunele aparținătoare mai multor plase, ar fi de dorit, să se desfacă în 2 sau mai multe despărțăminte, după plase (cercurile pretoriale), înlesnindu-se în felul acesta, foarte mult lucrarea organelor din despărțăminte, putând ca să devină, astfel, mai efectivă și mai bogata în rezultate. . Domnilor, cari au fost rugați să reorganizeze anumițe des- părțăminte sau să înființeze despărțăminte nouă ale «Asociațiunii», le adresăm, și cu această ocazie, rugarea să binevoiască a în- deplini cât mai neîntârziat posibil mandatul ce Ii s’a adresat din partea comitetului nostru central. învităm, mai departe, onor. Direcțiuni ale despărțămintelor să stărue, fără preget, pentru ca să se înființeze, întrucât se poate, în toate comunele, următoarele instituțifeni neapărat ne- cesare îna’ntării neamului nostru pe calea luminei și desăvâr- șire! în toate cele bune: • a) o agentură și o bibliotecă poporală a < Asociațiunii*. Câte un început de bibliotecă trimitem, la cerere, pretutindeni, unde nu s’a trimis până acum; b) o casă națională, numită și casă culturală sau cămin Cultural, în care să se adăpostească biblioteca poporală și în care să se adune, cât mai adesea, membrii, pentruca să ce- - 316 — tească și să se sfătuească asupra căilor și mijloacelor de pro-' greș, să se țină, prelegeri, conferințe și șezători culturale, să se dea reprezentații de teatru ș. a.; c) să se stăruie pentru înființarea de bănci poporale și co- operative in comunele, unde nu ar există astfel de așezăminte folositoare; statute și îndrumări pentru înființarea acestora pu- nem și noi, gratuit, la dispoziție tuturor acelora, ce ne vor cere; d) pentru armonizarea activității culturale și economice a organelor despărțămîntelor «Asociațiunii», cu activitatea celor- lalte societăți, îndeosebi a Asociațiilor noastre preoțești și în- vățătorești, aflăm că e necesar să fie consultată și utilizată con- ferența asupra subiectului ^.Propaganda noastră culturală*, de dl R. Si mu, secretarul adm. al «Asociațiunii», din care anexăm 1 ex. la această circulară sub •/.; e) referitor la serbarea Centenarului morței Marelui Tudor Vladimirescu, dăm instrucții deosebite în avizul, pe care-1 anexăm la circulara de față sub •//. împreună cu broșura «Tudor Vladi- mirescu* de dl loan Georgescu, secretarul literar al instituțiunii noastre, și în baza căreia poate pregăti ori-ci ne o conferență potrivită pentru serbare, iar poeziile dela sfârșit se pot, parte declamă, parte cântă cu aceea ocazie. Rugăm, și aici, onor. Direcțiuni să stăruie la membrii «Asociațiunii» ca ceice pot, să ia parte la serbările dela Tg.-Jiu ; f) împreună cu broșurile și avizul, de cari am amintit mai sus, trimitem și câte un ex. din statutele și regulamentele «Aso- ciațiunii», aducând, și cu această ocazie, la cunoștința onor. Direcțiuni, că «Asociațiunea» în baza ordonanței Direcțiunii centrale Nr. 309811919, beneficiază de scutire de taxa poștală pentru expediția scrisorilor simple; taxa de recomandare, însă, trebue să o achite. Astfel și despărțămintele instituțiunii noa- stre să facă uz de ăcest favor, referindu-se, pe cuverta cores- pondențelor, la numita ordonanță, cum face și comitetul cen- tral în corespondența sa oficială. Sibiiu, în 19 Maiu 1921. A. Bârseanu, R. Sitnu, prezident. ' secretar. — 317 — Bibliografie. Regulele ortografice ale Aca- demiei Române 1904. Tipografia Na- țională, Lugoj. Prețul 1 leu. (Fiind mare desorikntarea la noi in ce pri- vește scrisul, recomandăm această bro- șurică folositoare!) ¹ A. Vlahuță, In văltoare. Nuvele. București. Cartea Românească. Prețul 12 lei. Romul Simu, Propaganda noa- stră culturală. Sibiiu. Editura Asocia- țiunei 1921. P. Vergilius Maro — George Coșbuc, Aeneis. Traducere în formele originale. Premiată de Academia Ro- mână cu marele premiu de 12,000 lei. Edițiunea IV. București. Cartea Românească. Prețul 14 lei. Romul Boila, Adaus la lucrarea Dreptul Constituțional Român. Cu-' prinzând schimbările necesitate de dispozițiunile noului Regulament al Camerei deputaților și descrierea exactă a armelor (mărcii) României. Cluj. Cartea Românească 1921. Prețul 20 lei. Georg — Fr. Nicolal — Eugen Relgis, Biologia Răsboiului. Cu un portret al autorului și o introducere, lași.