TRANSILVANIA Anul LII. Martie 1921 Nr. 3. > VIOARA z de Ion Gorun. — Hai, vecine, ce stai? Vrei să te apuce Drandarevski , șicea?... Micheru rămase cu ochii în urma vecinului, bucureștean ce nu pierde prilejul zeflemelii nicicând aminteri dârdăe inima intr’ânsul, — și care acuma, dupăce mai mută cufărul, plin doldora, dintr’o mână intr’alta, dispăru la colțul stradei înspre gară... Stăteă și el, aicea în poartă, cu mahtaua-i veche-pe umeri, și în mână cu cutia în care-și purtă ce aveă mai de preț Ia casa lui — ar fi putut zice chiar, pe bună dreptate, singura lui avere: — vioara. Stăteă și își închipuiă, după spusele de ieri și de alaltăeri a atâtor pățiți, iadul ce țrebuiă s^fie acuma la gară, îmbi*âncelile, pumneala disperată, care să ajungă întâi la peron, dela peron la scările vagoanelor, de pe scări în compartimente, pe coridoare, pe tampoane, pe acoperișuri... Auziă par’că aevea, femei țipând, copii sbierând, oameni în toată firea scrâșnind, înjurând, smâcind și trântind la pământ bătrâni cu ochii mari, îngroziți, muți de, spaima crâncenei învălmășeli, ce nu mai cunoaște nici cinstirea cuvenită perilor albi, nici îngăduința datorită celor slabi, fragezi, flori plăpânde călcate în picioare de brutala deslănțuire a mi- șelnicelor instincte..! Cu-o smâcire nervoasă, Micheru își feri ₓcutia cu comoara lui, pare-că în acea clipă ar fi auzit pârăindu-i încheieturile, subt apăsarea năvalei acelor biciuiti de groaza amenințării unor primejdii nelămurite, fantastice, vag-închipuite, dar cu atât mai sgudultoare de nervi și răsturnătoare de orice cumpăt, răscolitoare de orice potolită judecată. ... Frumoasă zi de toamnă târzie.., Vezi, cum firea ră- mâne senină șj indiferentă la grozăviile pe cari oamenii și le 1 - 130 - 1 ațâță unii împotriva altora, — sau poate e cea mai crudă dintre J ironii în această apaftntă indiferență?... Soarele se culcă, colo • spre Cotroceni, — umbrele se întind, în tăcerea și pustiul ce s’au făcut de jur împrejur... Și deodată o detunătură uriașă, ș de par’ c’ar fi plesnit coaja pământului Undeva aici aproape și J limbi de foc ar fi isbucnit dintr’o gură de vulcan în erupție j fără veste. j — «Au aruncat Arsenalul în aer!» — tresări Micheru cu 'î ochii fntr’acolo; — «de acuma s’a hotărât... Cei din urmă ai -î noștri au plecat. .. Puhoiul ne ajunge ... Cine-a scăpat, a j scăpat, ^-cine-a rămas, a rămas»... J A rămas și Micheru cu vioara.. Vioara a închis-o într’un j dulap, — iar el a doua zi pe la amiazi, a pornit să vadă, cu ochii lui mânioși, dar mut cu inima strânsă, necinstirea pă- mântului acestui, străbătut de blajina Dâmboviță, de către cis- mele, copitele și roțile venite din toate depărtările, spurcate, ca să calce peste grumazii și peste inimile noastre. Și i-a văzut, trecând în șiruri oțărite, și a urmărit multă Vreme cu ochii un neamț bărbos, pășind apăsat în rânduri, cu picioarele răscrăcănate, cu ochii ieșiți din orbite, cu obrazul congestionat, răcnind mai tare decât ceilalți, o arie răsboinică barbară. — Tot bine cel puțin, că nu^sunt bulgari, — își zice Micheru oftând,— dar ei însuși in sinea lui cu prea puțină încredințare pătruns de acest «mai bine» ...' Acasă însă îi pieri și această slabă mângăere, căci cu ajutorul domnului subcomisar, «Ocupația» îi hărăzise tocmai un bulgar spre încoartiruire, în una din sărăcăcioasele-i două odăițe din Dealul Spirii. Eră un vlăjgan cioplit ca din topor —sergent, caporal,— Micheru nu le cunoșteă uniforma și nici nu l-a întrebat, — o . mutră dintre acelea despre cari nu știi niciodată, când se strâmbă, dacă vrea să râdă sau să se încrunte, dacă e în toane bune ori, apucat de năbădăi, ci trebuie să-i aștepți isbucnirea, aminteri la fel de respingătoare, ori de se bucură, ^ori de e mânios de ."•! ceva. Bulgarulăsta — Micheru nu l-a întrebat niciodată cum x ' îl cheamă — eră însă un om mai 31es muncit de curiozitate, — căci dela început s’a pus pe cercetare, mai întâi trăgând cu ochiul, prin colțuri, pe subt mobile, pe scrinuri,— apoi trăgând 131 — un sertar ici, altul dincolo, — urcând în pod, coborând îh pivniță, — apoi întorcându-se, du tot mai multă îndrăsneală, cu cât in- vestigațiile-i dădeau roade mai puține, și cerând să i se descuie dulapurile, adurmecând, cu nasul în vânt: — Nemă tutun? — Joc, — răspundea Micheru pe turcește, ca să-1 înțeleagă mai bine bulgarul, care aminteri o rupea destul de pocit și pe românește. Un fior totuși îl trecu pe meșterul viorist, când văzii. că bulgarul rămâne cu ochii țintă la cutia cu vioara. 1 se păru că vede în privirea lui o lucire de lăcomie. Te pomenești că bestia ' a pus ochii pe comoara asta și o să-i ghiciască prețul, — iar apoi, din clipa aceea... s’a dus! Dar după o contemplare laborioasă expresia de nedumerire stărui pe fața barbarului: — Astă cum mașina este ? Și fără a așteptă răspunsul, se plecă să cerceteze încuîetoarea. , Micheru îngălbuni. . ■ ; — Stăi, — ii opri mâniie noduroase, grosolane; — stăi ci o ddscui eu. ■ Scoase, tremurând, cheița din buzunar, o învârti în broască încet, dă îu așteptarea unei catastrofe inevitabile de-acuma, — ridică și mai încet capacul, și rămase acolo, cu capul plecat ca în așteptarea unei osânde, rostite asupra capului său ne- vinovat, de o silnicie în fața căreia trebiiiă să stea umilit, ne- putincios; — Ahă, ști nă io, dipla, cetera... Tu ști cântă, bre? — auzi răgușala bulgarului. Cântă nă mine Șumi Marița... La hohotu-j bădăran, Micheru ridică ochii; — Ce să cânt? că nu mă prea pricep... Nici-nu-i a mea. A lăsât-o unu,— un țigan d’a plecat de/p’acilea;.. la o gioarsă acolo... — Nu facem nimică,... Hăidea, cântăm nă mine. Meșterul prinse vioara și scoase câteva scârțărituri, în fața “ cărora, bulgarul rămase gânditor, ca un cunoscător ce, deprins cu altfel de melodii, le-ar judecă pe acestea cu desaprobare. — Nu plăcem nă mine... Nu șă putem jucăm cum cântă tu, bre... ' i — 132 — Aruncă o privire disprețuitoare asupra scârțâitoarei din mânile mămăligaruiui, — apoi alta, plină de interes și de cu- riozitate, asupra cutiei, în care Micheru reintegră cu sfială co- moara lui salvată. * ♦ Au trecut trei luni de zile, în care timp bulgarul, tot mai morocănos, tot mai adesea înjură printre dinți sărăcia mămăli- gărului ăstuia, care nici n’aveă, nici nu aduceă mai nimica la casă. Nici tutun, nici băutură, nici de-ale mâncării... Cu ce dracu trăia omul ăsta? Dă-i încolo! ~ Numai când își așeză vaxul și periile pe raftul de lângă pat, răsboinicul se ducea cu gândul la cutia neagră, lustruită, din dulap, cu belciugul galben de-asupra, bine de prins și ușor de purtat... Amă, ce mai lăduță pentru mărunțișurile astea... Și țâncj, într’o zi, s’a dat un ordin de plecare, — s’a făcut - nevăzut bulgarul, fără să-și ia rămas bun dela gazda-i de silă, — care tocmai atuncea se întâmplase să și lipsească de-acasă. x Intorcându-se, prima-i mișcare fu la dulapu-i cu comoara... Și înlemni ca și ușa ce descfiisese brusc, cu înfrigurare... — Mia luat-o, mi-a luat-o..., se prinse cu mânile de tâmple, gata să isbucniăscă într’o jelanie, ca după un mort iubit, rapid de o soartă neindurată... Dar nu... Printre boarfele răvășite, — iată gâtul vioarei... ₖ Eră aruncată acolo, de o parte, ca un lucru, netrebnic, — ceva ce numai te încurcă, — bun de. aruncat la gunoi... Micheru scoase cu sfințenie vioara de subt maldărul de boarfe, și încet, ușor-ușor, în surdină, prinse și dete glas, acuma întâia oară după atâta vreme, urnii, cântec din fantazia lui, unui cântec-ce pai’că porniă să însoțească bucuros marșul bulgarului vesel d’a fi răpit mămăligaruiui ceea ce el aveă mai prețios la casa lui: — cutia de perii și de vax, cum nici un ofițer n’avea... Unui cântec, ce apoi se avântă să aducă slavă puterii aceleia, ce pe fiecare tainic îl Îndemnă, să prețui as că din lumea aceasta anume acele lucruri mătmult, de cari cu adevărat este vrednic. '' — 133 — fâântec primăvăratec. Afar’ ecald. Miroas’a primăvară! Blând râde iară soațele ’n ferești, Simți cum începe viața să tresară, Ca Faust iar, încet rdntinerești. Un fir de iarbă verde, de sub glie își clatin’ acum capu-a.' eleganță închipuind în firea ce învie Etern acelaș simbol de speranță. Natura ’ntreagă râde blând în Soare, Și lumea toată ’i par’că mai sprințară E’un svon voios, măreț, de sărbătoare Subt parfumatul vânt de primăvară. Cuprins și eu <£a firii nebunie ’N obștescul imn de proslăvire-a vieții Ca măi de mult, în suflet îmi adie Fiorul cald și sfânt al tinereții. Străvechea, dulcea dragostei chemare Avânt sublim ce ’n noi sădit-au zeii, Fior divin ce-n suflete tresare Când ies de sub zăpadă ghioceii. Cum vinul vechi, — bătrânul nins de vremuri — Iți toarnă ’n sânge lânceda-i beție De-al Ei fluid, tot astfel te cutremuri Cuprins d’universală sympathie. O! pfimăvar’ a vieții tinerețe! Subt magica-ți baghetă preschimbi firea ! ' Vin de-mi gonește vălul de tristețe Și fă să mă sărute iar, Iubirea! Martie 1921,.Elisabetopol. . Al. St. Georgescu. 134 — Cum a fost prins Horia și Cloșca? de T. V. Păcățian. Horia, cu numele cel adevărat Ursu Nicola, născut pela anul 1730 în comuna Albac, — capul revoluției sociale dela 1784 din Munții Apuseni, — convingându-se, că cu-oamenii săi, de- cimați, rău în luptele date la Mihăleni în 17 Decemvrie 1784, nu mai poate continuă cu succes lupta începută pentru desro- birea economică ă neamului său impilat din Ardeal, pentrucă e prea numeroasă armata trimisă asupra sa și asupra credin- cioșilor săi în numele împăratului, cu care el vorbise doară și se înțelesese: s’a decis să sisteze lupta zadarnică. își părăsește deci oamenii, sfătuindu-i întâi să-și vadă fiecare de cap cum știe și cum poate, fuge apoi și se ascunde prin pădurile Ar- dealului, împreună cu tovarășul său Cloșca. Pribegind încoace și încolo, ajung în pădurea Scorăcetul de pe teritorul comunei Mărgău din județul Cojocna, plasa Huedin, unde fac un popas mai lung. Dar spre nefericirea lor, pentrucă sunt tradați de opt țărani români, Moți și ei, ca și Horia și Cloșca, și prinși in 27 Decemvrie 1784, sunt duși la Alba-Iulia, iar aci, după ascul- tare, judecați la moarte și în 28 Februarie 1785 frânți în roată, cum eră obiceiul pe atunci, și dați disprețului obștei, tot după obiceiul de atunci. Pentru prinderea conducătorilor mișcării revoluționare dela 1784, Horia, Cloșca-și Crișan, se pusese din partea stăpânirei un premiu de 300 galbeni împărătești și premiul acesta a avut efectul dorit și așteptat pentrucă s’au aflat oameni; s’au aflat Români, cari să-și trădeze binefăcătorii și să-i dee pe mânile călăilor. Crișan Geqjge, numit și Marcul, se despărțise de ceia- lalți doi tovarăși ai săi, și el a fost prins separat, de nouă ță- rani români d’n Munții Apuseni, conduși de preotul din Căr• piniș Moise Popa și de cel din Lupșa Simeon Popa. Aruncat fiind în temniță, imediat după ascultare Crișan s’a spânzurat în celula sa, cu ajutorul curelelor dela opinci. Judecătorii săi însă nu au fost mulțumiți cu aceasta autoexecutare, ci au adus sentință formală și asupra lui, care_ ă și fost executată în toată regula. Corpul său neînsuflețit a fost împărțit cu solemnitate . — 135 — astfel: capul tăiat și pus în țapă în comuna Cărpiniș. Corpul tăiat în patru bucăți, și una pusă în țapă în comuna Abrud, alia în comuna Bucium, a treia în Brad și a patra în comuna Mihăleni, — toate acestea pentru a băgă groază în țărănimea română și a o face să înțeleagă, că cu domnii nu se poate ea prinde, pehtrucă domnii sunt cei mai tari și cu domnii ține și împărăția, nu cu poporul cel prost Sfâșietoare de inimi va fi fost apoi executarea lui Horia și Cloșca, întâmplată în 28 Februarie, 1.785 în fața mulțimei adunate Ia locul de pierzare din Alba-Iulia, și grozave vor fi fost torturile prin care au trecut cei frânți în roate, martirii cauzei țărănești din Munții Apuseni, Horia și Cloșca; dar ei le-au su- ferit ca adevărați mucenici, fără vaete și fără tânguiri. Și-au dat sufletul, în felul Cum și l-au dat ca eroi adevărați, cu con- știența liniștită. Va fi sguduit adânc acest fel de executare barbară și inima milostivă și impresionabilă a împăratului losif II dela Viena, — care cunoscuse pe Horia, — căci a dat nu peste mult ordin să se compună o altă «pravilă criminălească*, care a și. fost - publicată tn toată împărăția și în toate limbile, în Ianuarie 1787, și din care e ștearsă pedeapsa cu moarte prin frângere în roată, rămânând numai pedeapsa de moarte prin ștreang, pentru făp- tuiri grave penale. Despre felul cum a fost prins. Horia și .Cloșca, spre a putea fi dați pe mâna judecătoriei, există un document, un proces verbal,Muat cu cei 8 oameni, cari i-au prins, — adevărat, că la 20 de ani după prindere, în anul 1804, — dar cei ascultați așă au fasionat, că-și aduc bine aminte cum s’au îmtâmplat lucrurile și așă le spun, cum s’au întâmplat. Procesul acesta' verbal s’a luat la ordinul din 22 Aprilie 1804 al comitelui su- prem Ștefan Haller din Aiud, din partea juraților asesori ai comitatului Alba-inferioară, Katonai losif și Cseresnyes loan, cari în scopul acesta s’au prezentat In 30 Aprilie 1804 în Abrud, unde au efectuit apoi ascultările și au dresat procesul verbal. Introducerea și încheierea procesului verbal e făcută, după uzul din zilele acelea, în limba latină, iar ascultarea părților, cu întrebările puse și răspunsurile date, în limba maghiară. Eu le dau însă în traducere românească, pentru a putea fi înțelese de toția — 136 — întrebările au fost precisate astfel: . ' 1. «își aduce martorul aminte de vremea, în care Horia și Cloșca, răsculând nația valahă și prădând cu ea pretutindenea, Exelența.Sa, domnul general baron Krâj, pe atunci locotenent- colonel al unui regiment secuiesc de infanterie din secuime, a venit la Abrud cu miliție numeroasă, compusă din săcui și husari, pentru sufocarea revoltei? Dacă da, să mărturisească pe jurământul prestat, curat și după adevăr. 2. Pe cine știe martorul, din cele văzute sau experiate, și de unde, că cu onoratul Krăj, pe atunci Ipcotenent-colonel, în pri- vința prinderei celor doi capi ai răscoalei, Horia și Cloșca, ar mai fi pertractat,' dâhdu-i instrucțiunile necesare? Să sptmă mai departe, că: 3. In scopul atins, ce nizuințe sau dispoziții folositoare a experiat, anume, din partea Maiestății Sale Regelui, sau din partea sa proprie? A făcut ceva promisiuni cuiva, și cui, pentru exoperarea prinderei lui Horia și Cloșca, ori apoi la aceasta ■ altcineva, cu alte motive, .a îndemnat pe cineva? 4. Oare îndemnurile și promisiunile sale au avut ceva re- zultat* eficace, sau și fără de acestea s’ar fi văzut cineva dispus să exopereze prinderea celor doi corifei mai de multeori nu- miți, așă, că a lor prindere și de altcum s’ar fi întâmplat atunci, sau nu? In fine: 5. Să numească martorul pe aceia, cari ar mai puteă face mărturisiri în privința lucrului acestuia, după cea mai bună cu- noștință â lor». La aceste cinci întrebări au fost chemați să răspundă: I, Ștefan Trlf libertin, 4n etate cam de 72 de ani și II. Nuțu Mătieș, libertin, în etate cam de 68 de ani. -După prestarea jurământului, au răspuns amândoi urmă- toarele: 1. «De vremea aceea foarte neplăcută, care cade in anul 1784, când Horia și Cloșca, răsculând nația valșhă, și cu-ea nu numai prădând pretutindenea, dar'săvârșind și omoruri în- grozitoare, și când spre potolirea acestora, domnul Krâj, pe atunci locotenent-colonel, a venit cu miliție numeroasă Ia Abrud, . ne aducem foarte bine aminte. _ ■ 2. «Știm apriat și cu siguranță, că în privința prinderei celor doi capi ai răsculării nației valahe, numiții Horia și Cloșca, 137 — \ cu stimatul domn locotenent-colonel Krăj.nime altul, decât numai dl Meltzer Anton,pe atunci contraș (cuvânt folosit în textul maghiar, care înseamnă, probabil: «controlor»), iar acuma șpan cameral, singur a vorbit și i-a dat toate instrucțiile necesare; iar acestea -, așa le știm, că noi doi, pe atunci gornici (păzitori) de pădure, am stat sub manile domnului șpan cameral, ca pe atunci cel mai apropiat superior al nostru, și dânsul â plătit om ca să vină: sus la noi și să ne aducă cumva jos la Abrud, spre a se în- țelege cu noi în privința prinderei lui Horia și Cloșca. Noi atunci, numai decât, temându-ne de amenințările nației valahe, că anume, dacă s’ar află, că pineva ține cu domnii și cu Ungurii, să fie sigur unul ca acesta, că nu numai viața, ci și averea și-o va perde, și nu numai casele, ci și pomii dinprejur vor fi aprinși și prefăcuți în cenușă: n’am pututsă venim în jos la Abrud; dar cu toate acestea, mai târziu, pentruca să înplinim ordinul superiorului nostru, am legat de caii noștri două căprioare, ca să le ducem la Zlatna, decedatului domn Zelenkai, și când am ajuns în Abrud, parte pentrucă așă ne eră datorința, parte însă și mai ales în . urma soliei trimise nouă, am intrat în casa din Abrud a numitului domn Meltzer Anton, ne-am dat jos de pe cai și am depus și căprioarele, în scopul respectiv (az illetett czelra). 3. In privința prinderei lui Horia șî Cloșca am experiat la numitul domn Meltzer Anton astfel de nizuință și strădanie^ căreia alta asemenea nici nu se poate gândi; pentrucă ne-a promis, că va exoperâ pe seama noastră dela Maiestatea Sa Împăratul, afară de remunerația specială,/corespunzătoare me- ritelor noastre, încă și eliberarea noastră din iobăgie, asemenea și pentru aceia, cari în scopul de sus ne vor fi nouă de ajutor. Deci în cazul acesta, nu numai bunul său, întreaga sa avere, ci și capul său propriu l-a pus chezășie, știricind apoi dela noi, că pe cine vom luă pe lângă noi de ajutor, pentrucă toate le va suportă el, și le va plăti el, în 4iizuințele acestea ale - noastre. Prin aceste năzuințe, strădanii și făgădueli, întru atâta a câștigat inimile noastre, încât dând noi uitării fanfaronada (kârkedSs). nației valahe, am' primit asupra noastră prinderea celor doi corifei, pe moarte pe viață, luând pe lângă noi pe Trif Manoșel, Neag lacob, Neâg Dumitru^ Mătieș luon, Mătieș George și pe Nicola George, dar astfel, ca și ajutor militar să — 138 - avem; la coborîre în jos. Numai decât domnul șpan Meltzer, cel cu bună nizuinfă, ne-a dus înaintea onoratului locotenent- colonel numit mai sus, Măria Sa domnul Krâj, în fata căruia acum amintitul domn Meltzer încă a înșirat promisiunile făcute nouă, iar în urma acestor promisiuni noi încă am promis de- plina noastră năzuință înaintea Măriei Sale, domnului Krăj. Numai decât Măria Sa, domnul locotenent-colonel Krăj, ne-a făcut po- sibilă percurgerea teritorului, până la Ungaria, nouă și celor numiți ca luati de ajutor pe lângă noi, ca să putem umblă fără frică în scopul căutării și prinderii celor doi corifei. Cu destulă frică am luat cu noi pe cei scriși în pașaport, și tot am urmărit pe Horia și pe Cloșca, până le-am aflat urma, în județul Cojocna, pe hotarul comunei Mărgău (Meredgyo) lângă Someșul cald, >— 139 și acolo i-anî prins pe amândoi, iar când îi aduceam îh jos, la vale, a venit și ajutorul militar în calea noastră spre a ne apără, — și aceasta tot după instrucțiile date de domnul Meltzer Anton. 4. Cumcă stăruințele și promisiunile de multeori numi- tului\domn Meltzer Anton au avut rezultat eficace, putem ade- veri, pe jurământul prestat, din întreg sufletul nostru, în ce pri- vește prinderea prin noi a lui Horia și Cloșpa; căci altcum prinderea lor nu se făcea, dacă noi, în urma promisiunilor domnului Meltzer, între temeri și primejdii mari, fără mustrare sufletească, nu primeam asupra noastră* prinderea lui Horia și Cloșca, care deci s’rf făcut prin mijlocirile demnului Meltzer Anton. 5. Pe alții, cari ar mai puteă ști ceva despre lucrul acesta, nu-i cunoaștem, și cari ar puteă să dovedească ceva, ci numai noi doi, și ceialalți numiți in pașaport, cărora, spre îmbărbă- > tare, le-âm expus de multeori promisiunea domnului Meltzer Anton și ’ndatorirea lui față de noi». După luarea acestor răspunsuri și trecerea lor în procesul verbal, au fost ascultați separat următorii: , , HI. Trif Manușel, cam de 46 ani; IV. lacob Neaga, cam de 48 ani; 140 - y. Dumitra Neaga, cam de 44 ani; . VI. luon Mătieș, carii de 56 ani; VII. George Mătieș, cam de 50 ani, și VIII. George Nicula, cam de 44 ani. După prestarea jurământului, aceștia au fasionat, punân- du;li-se și lor întrebările de sus, următoarele: 1. «Ne aducem toți foarte bine aminte de vremea, când Horia și Cloșca (In toamna viitoare vor fi douăzeci de ani), răsculând nația valahă și cu ea prădând pretutindenea, au produs pagube nemăsurate în țară, ba s’au sevârșit și multe ucideri, — că pentru potolirea acestora, domnul baron Krâj, pe atunci lo- cotenent-colonel, a sosit la Abrud, cu miliție numeroasă. 2. Noi n’am umblat pela Abrud cu ocaziunea, când a <• fost în Abrud stimatul de mai nainte domn Krâj, cu toate că știm că a petrecut vremea acolo, cu mulți soldați; dar din anu- mite comunicări, — pe altă cale nu, — știm și aceia, că singur dl Meltzer Anton, pe atunci contraș, acum șpan cameral, a fost acela, care a ținut sfat cu onoratul doirin Krâj în privința prin- derii lui Horia și Cloșca, dând instrucțiunile necesare. Dar dupăce cu ocaziunea aceea am fi umblat noi prin Abrud⁻; cu* bună față, dar între temeri mari, provocați fiind de Ștefan Trif și de Nuțu Mătieș, aceștia ne-au comunicat toate acestea și nouă, precum și aceea, că stimatul domn Krâj a dat pașa- poarte, în cari, după spusele lor, spre a le putea fi de ajutor la prinderea lui Horia și Cloșca, suntem scrfși și noi cu nfl- mele, și că pe ei domnul Meltzer Anton Însuși i-a chemat în jos, trimițând om anume după ei. Acestea ni le-au spus nouă. 3. Precum și aceea ne-au spus numiții Ștefan Trif și Nuțu Mătieș, că în scopul-respectiv, la domnul Meltzer Anton ce năzuințe și dispoziții folositoare au observat ei, când s’a obligat să ne câștige, nu numai eliberarea din iobăgie, ci și altă remunerație, adecă cadou, pe care-I vom căpătă, și că pentru tot cazul și-a pus chezășie averea sa întreagă și pe* sine însuși, astfel, că domnul Meltzer Anton însuși ne ya da remunerația corăspunzătoare meritelor noastre, plătindu-ne în mod cinstit. Toate aceste promisiuni ne-au însuflețit atât de mult, încât le- gându-rie' din toată inima și din tot sufletql de Ștefan Trif și Nuțu Mătieș, am mers cu ei, cu atât mai vârtos, că după de- clarația numiților Ștefan Trif și Nuțu Mătieș, făcută în fața — 141 — noastră, domnul Meltzer Anton ar fi făcut promisiunile amin- tite și înaintea stimatului domn Krăj, de mai multe ori numit, și drept aceea am primit pașapoarte, ei și noi. Adevărat, că eram în mare frică, tem'ându-ne de poporul răsculat, care ame- nința se, că dacă se va află cineva dintre Valahj, care ține cu domnii de neam unguresc și cu Ungurii, acela își va pierde nu numai viața, ci și averea întreagă, pentrucă și pomii din- prejurul casei sale vor fi aprinși și prefăcuți în cenușă; dar noi la toate acestea nu ne-am gândit, ci am plecat cu cele două persoane, ca să prindem pe cei doi corifei de multeori numiți, și atâta am urmărit pe Horia și Cloșca, până dând de urma lor, i-am prins pe amândoi, în comitatul Cojocna, în hotarul satului cu numele Mărgău (Meredgyd), lângă Someșul cald, și când îi aduceam de acolo, ajutorul militar a venit în calea noastră spre apărare, și după comunicările lui Ștefan Trif și Nuțu Mătieș, și aceasta s’a întâmplat după instrucțiunile dom- nului Meltzer Anton. 4. Prinderea acestor două persoane, anume, a lui Horia și Cloșca, nu se întâmplă atunci la nici un caz, dacă în urma promisiunilor domnului Meltzer nu luam noi asupra noastră sarcina aceasta; prin urmare putem mărturisi fără nici o vătă- mare, că prinderea lui Horia și Cloșca s’a făcut la mijlocirea și în urma promisiunilor domnului Meltzer. 5. Că despre acest lucru cine ar mai puteă face mărtu- risiri, și cine ar mai puteă fasionâ, noi nu știm, decât numai pe noi ne știm și pe cei doi martori, ascultați înaintea noastră». Acestea sunt mărturisirile făcute în fața organelor stăpâ- ' nirei, cu privire; la prinderea lui Horia și Cloșca, din partea celor opt Români din Munții Apuseni, trădători ai lui Horia și Cloșca, și în mod inconștient trădători ai cauzei lor proprii. Din felul cum ele sunt făcute și trecute în procesul verbal, se vede apriat, că oamenii, — probabil în urma unui nou bacșiș pus în vedere din partea lui Anton Meltzer, — au fost din vreme instruați, că ce au să răspundă și cum au să răspundă, pentrucă din fasonările lor să se poată constată în mod neîndoios me-' ritele, pe'cari și le-a câștigat acest Meltzer în jurul prinderei* - lui Horia și Cloșca. Căci e evident, că alt scop ascultarea acestor oameni și dresarea procesului verbal despre spusele. - 142 — lor, nu a avut și nu a putut să aibă, decât numai câștigarea din partea Iui Meltzer a unui document vrednic de crezământ, pe baza căruia s$^|^tă cere dela locurile mai înalțe o remu- nerație oarecare, poate vre-o distincție, pentru serviciile sale mari, aduse tronului și patriei, prin punerea'la,cale a prinderei lui Horia și Cloșca. Dar din cuprinsul acestor mărturisiri se mai pot constată următoarele : Că nu șapte, cum s’a susținut până acuma din partea unor scriitori, ci opt a fost numărul acelor Români, cari au tradat și au prins pe martirii neamului Horia și Cloșca. Că acești opt nenorociți, nu din îndemnul lor propriu au sevârșit actul de (radare, ci ademeniți de promisiunile lui Meltzer, năimiți șî"plătiți de acesta, au căzut în ispita de a comite aceasta crimă de lesă națională. Că la prinderea lui Horia și Cloșca miliția lui Krăj nu a avut absolut nici un rol decizător, pentrucă prinderea au se- vârșit-o cei opt Români, fără asistență militară. Miliția s’a pre- zentat atunci, când prinderea eră isprăvită: când Horia și Cloșca erau legați și făcuți inofensivi. Pe drum, când veneau toți dela munte la vale, a apărut miliția! Prin urmare sunt nemeritate laudele, pe cari scriitorii maghiari le au adus baronului Krăj> pentru - 158 — Admirațiunea pentru antichități clasice a pătruns și în Roma, sediul papilor? Statuete clasice au injrat în sălile palatului papal, luliu II, care a făcut săpături, intenționă să reconstruiască Roma antică. Clemens XII. și Benedict XIV. formează muzeul Capitolin cu ajutorul lui Alessandro Albâni. Clemens și Pius VI. muzeul Pio-Clementin,² în semn de combatere a curentului, care vedea în lumea antică o lume părăsită de Dumnezeu. Mișcarea, care s’a început in Italia cu secolul al XlV-Iea se mărgineă în parte covârșitoare la operele ântice-romane. S’au colecționat și reproduceri mai mici a sculpturilor antice. In secolul al XV-leâ tiranii Italiei colecționau — precum ne documentează inventarele camerelor cu tezaur — îndeosebi camee, bijuterii, covoare, tacâmuri, mobile, statuete de bronz, și plachete. Ta- blourile erau mai puține. In cinquecento se schimbă situația: principii italieni se străduesc a adună cât de multe picturi ale măiestrilor contimporani și vechi: Isabella d’Este in Mantua și Elisabeta Gonzaga în Urbino au dat exemplu bun în această privință. Chiar și b colecție specială găsim la Paolo Giovio: ' o galerie de portrete ale personalităților celebre. Patritianii venețieni, sayanții, artiștii rivalizau în colecțiuni. Sculptura mare se găsiâ mai mult excepțional îri aceste colecții ale secolului XV-XVI-lea. Apare cartea lui Marcantonie Michiel despre colecțiunile Veneției, carte importantă pentru muzeografi și istorici de artă. Dar și în celelalte țări s’a început colecționarea și expunerea obiectelor Cu secolul al XV-XVI-lea? Intărindu-se în nord burghezimea, primăriile orășenești devin mici muzee, corpora- țiunile industriale își au și ele colecțiunile lor. Se păstrează opera magistrală a fiecăruia care intră în corporație și astfel se nasc muzee cari cuprind mai multe secole în sine. In secolul al XVI-lea familiile patriciene își au muzeele proprii familiare,, cari în afară de obiecte familiare moștenite cearcă să câștige și opere exotice, naturale etc. Diirer colecționează pentru Pirk- ¹ Schottmiiller. Die Entwicklung der rOmisdhen Museen, Mnseums- kunde, 1913. s Harnack: Dentsches Kunstleben in Rom, Weimar 1896.— E. Miintz: Les arts ă la cour des Papes, 1879. • Wilhelm Bode'. Der Kunstsammler. Berlin & Stuttgart, 1910.—Julius Lessing-. Kleinkunst. Berlin & Stuttgart, 1910. , - 159 — heimer în Veneția. Dorința de a colecționa este în general răspândită. îndeosebi monede și geme s’a colecționat din anti- chitate. Dintre domnitorii nordici Francisc I. colecționează prin Primaticcio și Cellini obiecte de artă, iar Henric II. continuă opera lui. Când Vasari a Vizitat Fontainebleau s’a crezut în a doua Roma. Domnitorii Spaniei Carol V. și Filip IV., Henric VIII, al Angliei și Rudolf II. al Austriei erau mari colecționatori și intrând ei în legătură cu artiști italieni au pus temelia galeriilor de tablouri celebre: a Luvrului,¹ â muzeului imperial din Viena și a galeriei Prado din Madrid. In secolul XVII găsim numeroase case nobile cu muzee, galerii și colecții. In Anglia ducele de Buckfngham, lordul Arundel, dar îndeosebi Carol I., colecționau cu pasiune antichități. Chiar Rubens a colecționat pentru Carol I. Henric IV. al Franței, Filip IV., Leopold, care cu ajutorul lui Teniers a colecționat; Medicei ’ au adunat cu un zel extraordinar obiecte, lor li se poate mul- țumi galeria Pitti și Uffizi. In tezaurele și muzeele regilor și nobililor se colecționa în afară de arme familiare, picturi și obiecte de artă industrială, și rarități, cari erau la fel prețuite ca și operele de artă. Pentru rarități și obiecte prețioase se construiau dulăpioare (Kunstschrank) cari cuprindeau in sine numeroase mărunțișuri valoroase. Tablouri olandeze din secolul XVII-lea redau cu exactitate fotografică colecțiuni de tablouri și obiecte prețioase.-Rembrandt însuși aveâ colecții de obiecte prețioase, rarități și opere de artă. La finea secolului Franța conducea cu colecțiunile ei.’ Deosebit de iubite erau lucrările contimporane, porțelanul, bronzul, cutioarele artistice cari aveau pe atunci prețuri fantastice. Colecțiunile lui Mazzarin le-a pre- luat Ludovic XIV., care a complectat Luvrul. In Germania și țările de jos aveau mare preț statuetele de fildeș. In secolul al XVIII-lea se începe exploatarea bogățiilor ar- tistice a țărilor de jos, numeroase ajung în Anglia și Franța. Aici eră o mare circulație comercială a operelor de valoare. La licitațiile din Paris, cum și -în Olanda au cumpărat Frideric- cel-Mare, August din Saxonia, Caterina Il-a operele, cari for- ___________ yS ¹ A. Lemaitre’. Le Louvre, Monument et Musee, depuis leurs origines jusqu, â nos jours. Paris, 1877. ¹ E Milntz: Les collections des Medicis au XV-e siecle. Paris, 1888. ⁸ £. Bonafft: Les collectionneurs de l’ancienne France. Paris, 1873. — 160 — mează azi o parte din muzeele din Berlin, Drezda¹ * * și Petersburg. Epoca rococo colecționează pe lângă bronz statuete de lut și porțelan. Descoperirea Pompeiului atrage atenția asupra artei mărunte. Franța și Anglia incepe să colecționeze pentru des- voltarea cunoștințelor istorice obiecte grșco-romane, apoi în legătură cu ele, din epoca renașterii. Pentru evul mediu lip- sește interesul. Pe când însă Roma selecționează operele după 'principiile estetice de atunci, Anglia fondează muzeul britanic, deschis la 1759. Egipetul, Mezopotamia; Grecia etc., au fost re- prezentate aici devenind cu timpul cel mai dinstins muzeu istoric. Colecționarea operelor de artă plastică este cea mai târzie. Pe timpul revoluției franceze Alexandru Lenoir adună nume- roase sculpturi religioase în Musti des monuments jran^ais. Pe timpul restaurațiunei muzeul a fost distrus și numai o mică parte a ajuns în Luvru.’ Secolul al XlX-lea începe cu încercarea lui Napoleon de a creiă un muzeu central în Luvru, care să cuprindă în sine toate țările. * Acest muzeu central însă a fost descompus în 1814 redându-se obiectele proprietarilor. Caracteristic pentru secolul al XlX-lea este, că fiecare țară cultă își ține de datorie a fondă ori desvoltâ muzee de valoare. In acest secol s’au născut im- portantele galerii din Londra, Berlin, Francfurt etc. O bogată colecție de sculptură italiană și de artă industrială s’a adunat în South Kensington Museum din Londra, fondat la 1852. Primul muzeu cultural în Germania este Muzeul național german în Niirnberg (fondat Ia 1852) căruia i-a urmat Muzeul bavarez național⁴ (1867). Numeroase muzee s’au născut în decursul se- colului al XlX-lea. In România Muzeul național de antichități s’a fondat la 1864. Au urmat apoi muzeul de științele naturale, ¹ Valentin Scherer. Deutsche Museen Jena, 1913. — O. KJ.emm.‘. Zur Oeschichte der Samtnlungen fiir Wissenschaft und Kunst in Deutschiand, 1888. * Ch. Saunier: Les conqufctes artistiques de la Revolution et de l’Empire. Paris, 1902. ’ Ibidem. — Quatrem&e de Quincy: Lettres de prejudice qu’occasion- nerait aux arts et â la Science le'deplacement des monuments-de l’art de l’ltalie etc. Paris, 1796. ⁴ Hefner-Altenectr. Entstehung, Zweck und Einrichtung des bayrischen Nationalmuseums ’iq Munchen. Batnberg, 1890. 161 muzeul Aman, Kalinderu, etnografic, Simu și altele. Muzeul na- țional din Budapesta a fost fondat la 1802. Cel mai vechi și. de valoare muzeu al Ardealului este muzeul Brukenthal, fondat la 1817, celelalte muzee ardelene sunt din a doua jumătate a secolului al XlX-lea. Stnn dedicat Soc. Ac. Dacia Traiand. Din Dacia ne-a adunat La Roma o schinteie, Ce s’a aprins, când neamul Dac Luptând cu Divul împărat, Căzu pentfo idee. - Un neam ce ’n jertfă s’a născut Prin moarte și din viață, Norocul și l’a cunoscut, Când alegându-și vieții scut Și-a pus nădejdea ’n brațe. Din toiul trudnicului chin Noi am cules cununa, Sub bolta ceriului senin Cu soare cald și vântul lin Ne bucurăm într’una. Un neam ce jertfa cunoscut La Sarmiseghetuza ? Și-acel ce aveâ lupoaica ’n scut ? . Din lupta lor am cunoscut Virtuțile și muza. Povestea neamului întreg O lege ne învață, — Precitm sămânța scoate vreg Din zgura solului vitreg: — Și noi scoatem povață. Când vifor înspăimântător Asupra noastră vine, Ne vom rugă c’un singur dor, S’avem în suflet forța lor Și-acelaș sânge ’n vine. Să vie-ătunci orice ar veni: Pe viață și pe moarte, Oricâte rele ne-ar meni, Noi drepți în față le-om privi, Căci ne-am croit o soarte. Koma 31 Martie 1921. „ Aurel Contrea. 3 — 16'2 - Iar între Români. De: Dr. loan Urban larnik. Vestitul poet latin Horațiu sfătuește pe scriitorii cari do- resc ca lucrările lor să aibă parte de un succes desăvârșit, să nu se prea grăbească cu scoaterea lor în vileag, ei să aștepte nouă ani deplini: «nonum prematur in anrtum». Cei dintre - știm, cetitori ai revistei cari au dat cu ochii de cel dintâiu ar- ticol al meuf care poartă denumirea «Intre Români», vor fi știind că atunci m’am ținut de povâța aceasta Și încă prisositor ; pasă-mi-te dela 1879, când scrisesem în «Osten» acele scrisori: «Reisebriefe eines Philologen», până ce s’a tipărit prelucrarea lor în haină românească, au trecut aproape 40 ani, va să zică mai mult de patru ori sorocul cerut. Dacă însă de astădată am lăsat să nu fi trecut decât un an și ceva de când s’au pe- trecut cele ce am de gând să povestesc, lucrul se deslușește luându-se in socoteală vârsta mea înaintată: oare mă pot tyzuî că în cei opt ani cari mai rămân, să mă găsesc destoinic de așă ceva ? La dreptul vorbind, de nu se întâmplă groaznicul răsboiu mondial și urmările lui atât de însemnate pentru cele două țări) România și Cehoslovacia, de bunăseamă n’aveam ce să spun -cetitorilor «Transilvaniei», căci atunci lipseă îndemnul să mai fac încă odată o călătorie prin țările locuite de Români. Astfel însă, iată ce s’a întâmplat la noi în Praga în cea dintâiu jumă- tate a lui Aprilie. Capăt într’o zi vestea cumcă cei din mini- ' sterul afacerilor străine din castel doresc să-mi vorbească. Ajun- gând acolo, se încinge între domnul cu pricina și între mine convorbirea* următoare: «Domnule, spune d-sa, d-ta ai puteă să ne faci un ser- viciu destul de mare, și iată de ce este vorba. Noi ne dăm cu părerea că statul nostru va trebui să înjghebe niște legături prietenoase cu Regatul Român, care deveni vecinul nostru, și ni-se pare potrivit ca în vederea acestui scop să se facă ceva până ce va fi cu putință să trimitem acolo un ambasador. Deo- camdată pleacă Ia București un delegat militar pe care-1 cheamă Cermâk; afară de el, însă, ar fi bine să petreacă acolo câteva săptămâni cineva care știe limba țării și pe care îl cunosc cei de acolo. Scopul șederii ar fi ca, parte țiind niște conferințe, -MIJI — 163 — parte întâlnindu-se cu persoane de vază, să caute a deșteptă simpatii pentru statul și. neamul nostru. Ai fi gata d-ta, să te însărcinezi cu punerea la cale a celor de lipsă?» Orișicine mă cunoaște, își poate închipui cât de ademe- nitoare și măgulitoare a fost pentru mine această îmbiare: să revăd capitala României, Bucureștii, să văd cum a crescut, cum s’a înfrumsețat în cei 40 de ani din urmă, de când fusesem acolo pentru cea dintâia oară... ce perspectivă! La dreptul vorbind, puteam să-mi împlinesc această dorință cu-nouă ani mai îna- * inte, când în toamna anului 1911 am luat parte, ca delegatul universității cehe din Praga, la serbarea aniversarei a 50-a înființării celei din Iași. De bunăseamă dădeam chiar atunci o raită la București, de nu mi-se spunea că în curând se va serbă aniversarea de 50 de ani a universității din capitală, căci nă- dăjduiam că senatul academic are să-mi încredințeze reprezen- tarea și de astădată. Vremurile nesigure, răsboiul balcanic ni- micind împlinirea planului, iată acum prilejul binevenit ca să-mi văd "visul cu ochii și încă — ele ce s’o tăgăduesc — scutit de griji financiare, cari altfel ar fi devenit* pentru mine o pedecă neînvinsă. Cil toate acestea aveam oarecari îndoieli, gândindu-mă la neajunsurile unei călătorii atât de îndepărtate, luându-se în so- coteală împrejurările-vitregi, de care nici până azi n’am scăpat pe de-a’htregul, și vârsta mea atât de înaintată. Iată, ce mi-s’a răspuns la întimpinările mele. «Cu privire la aceasta, să fii fără grije. La dreptul vorbind, lucrul de căpetenie pentru d-ta, este să ajungi’la Viena: odată acolo, n’ai decât să te urci în așă numitul Orient-expres, înzestrat cu paturi, și odată urcat, n’o să te scoboxi decât la gară din București». — «Minunat!» gândiam, rostind insă încă o dorință, și anume: «Dacă vrei d-ta, să plec cu gânduP împăcat, atunci doresc să meargă cu mine și băiatul meu cel mai mare, Hertvik, directorul bibliotecii naționale din Brno: acesta nu numai ar fi un razăm pentru neputința mea trupească de moșneag, dară într’aceeași -vreme, știind și el bine românește, ar contribui și el lă ajungerea scopului urmărit». Primindu-mi-se și această dorință și luând țninisterul asupra sa să îngrijească să i se dee concediul din partea mai marilor săi, am încheiat învoiala și în 18 Aprilie des de dimineață iată-ne plecați. 3' AMA - 164 - Din întâmplare ziua plecării noastre erâ Vinerea mare și atunci unii cari țin la unele credinți deșerte, și-ar puteă da cu socoteala că n’a trebuit aleasă tocmai o zi care trece de neno- rocită, un fel de piază rea; aceasta însă nu este una dintre metehnele, din care de altfel voiu fi având și eu, bietul de mine, multe și felurite. Cumcă chiar și acuma se găsesc unii, și încă din cei cu carte și cu creștere mai înaltă, dovadă o fărâmă a unei con- vorbiri cu un diplomat, cu care m’arn întâlnit tocmai în vremea călătoriei mele de acum un an. Eră într’o Joi, ziua în care aveam de gând să plec_dintr’un oraș al Transilvaniei la Bucu- rești.- Știind că d-sa vrea să facă tot același drum, l-am în- trebat dacă pleacă și dânsul tot Joi. La ce iată ce-mi răspunse: «Dacă voiu fL isprăvit cu pregătirile de lipsă, plec și eu astăzi; de nu, nu plec decât poimâne, căci să plec mâne, Vineri, despre aceasta nici vorbă nu poate să fie 1» . Cu toate acestea par’că tot ar fi fost mai bine de ale- geam o altă zi de plecat la drum, căci până să ajungem la București, nî-S’au întâmplat unele lucruri nu tocmai plăcute. Iată, una la răboj. Abiă sosind la gara din Praga, ne-am cumpărat câteva foi ca să știm ce se mai petrece în lume, și bănuiți d-voastră, care fu vestea de care dădurăm? Ni-se spuneă oblu pe șleau, cumcă începând cu 18 Aprilie, va să zică tocmai cu ziua ple- cării noastre, Orient-expresul nu mai trece pe Ia Viena, ci trebue să-1 prindem tocmai la Zagreb. Vedeam deci, că cele făgăduite nouă cu câteva zile mai înainte s’au spârf ca niște bășici de săpun. - De aceasta încă nu ne-ar fi păsat; a venit însă alta și mai rea, deci încă una la răboj. La Viena am sosit tot în aceeaș zi după ameazi, a doua zi după încercarea de-a da pârjol clădirii In care se țineau sfă- tuirile deputaților. Trăind un frate al meu acolo, îl cercetai și "Sâmbătă seara ne urcarăm in tren, cu care nădăjduiam că vom merge până la Zagreb. Speranță zadarnică, căci iată ce ni-s’a întâmplat dupăce ajunseserăm in cea dintâiu stațiune din Jugo- slavia, Ehrenhausen. Cu prilejul acesta amintesc că și în orice altă zi, fie înainte, fie mai târziu, ni-s’ar fi întâmplat aceeași neplăcere; Vinerea noastră n’aveă deci nici în din, nici în mâ- necă cu cele întâmplate. 165 — «Ehrenhaușen». Par’că-mî sună a cunoscut acest cuvânt. Și într’adevăr, n’a trebuit să mă gândesc mult și i am dat de urmă. Acum vre-o 30 ani s’a ales de arhiepiscop în Olomonc ' (cet. Olomonț) în Moravia un canonic tânăr pe care-I chemă Teodor Kohn. Numele lui samănă a evreesc, și într’adevăr Evreu fusese taiăl-său; se vede că fiul eră înzestrat cu niște daruri însemnate de către Dumnezeu, de s’a găsit vrednic de un cin duhovnicesc atât de înalt. Cu toate acestea nu s’a bu- curat vreme îndelungată de această demnitate. Răsvrătindu-se unii din preoți în contra lui și plângerile lor găsind primire priincioasă la papa din Roma, văzutu-s’a silit bietul mitropolit ca, în vârstă destul de tânără, să abzică de postul său și atunci el s’a retras tocmai în locul acesta, situat cât se poate de ro- mantic, și acolo câțiva ani mai târziu își și sfârși veleatul. Pe noi, Cehii, ne interesează testamentul Prea Sfinției Sale, căci” lăsă cu limbă de.moarte ca o parte mare din averea sa să devie proprietatea Universității sau Academiei cehe, ce s’ar în- ființă în Moravia; pentru cazul că nu s’ar înființa, atunci dis- puneă altfel. După moartea sa, mare vâlvă se făcu în jurul acestui testament. Guvernului austriac nu-i plăceă ca națiunea cehă să se bucure de ploconul mărinimos al vrednicului bărbat, și astfel îl declară de nul. Acum însă, cine știe, poatecă lucrul tot se va puteâ îndrepta. Iată de ce fel eră neplăcerea ce ni-se întâmplă acolo. în- dată ce ajunseserăm la gară, se dete porunca ca toți călătorii să se scoboare și drumul Ja stațiunea Spielfeld (Șpil) să-1 facă sau pe jos sau altfel, numai cu drumul de fer nu. Și să nu gândiți, d-vopstră, că motivul acestei măsuri supărăcipase ar fi fost vre-o stricăciune pe linie ; nici de cum, ci pricina fu cu totpl alta. Pasă-mi-te eră atunci tocmai vremea când Rusia cea înde- părtată și Ungaria cea apropiată își exportau prin alte țări pri- . sosul de ceeace se cheamă bolșevism și bolșeviști, între altele și în Jugoslavia. Eră deci frica, ca nu cumva și țările din sudul fostei împărății Austro-Ungare să se molipsească și ele de această boală, care frică a făcut pe guvernul țării să se apuce de acest mijloc de apărare în contra molimii amenințătoare. ~ Dacă și cum au isbutit frații noștri 'slavi să se apere de cele arătate, sau dacă n’au pățit-o dimpotrivă la fel cu acela care, dupăcum zicem la noi, zugrăvește pe dracul pe părete, nu știu; - 166 — cumcă Insă a fost vorba de așă ceva, dovadă este, că pentru ceice-părăseau Jugoslavia, măsura aceasta nu eră folosită. ' ' La dreptul vorbind, stațiunea amintită nu eră prea de- parte și am fi putut deci să mergem acolo după cum se zice «per pedes apostolorum», va să zică pe jos; erau însă două pricini cari ne împedecau s’o facem. Una, că după o noapte cu lună a început a se revărsă o ploaie măruntă, dară destul de deasă, ș’apoi aveam și noi, mergând pe vreme îndelungată, ___în niște țări străine, nițel calabalic împachetat în două geaman- tane destul de voluminoase. Am găsit, ce e drept, la gară o trăsură și un car, amândouă* însă ocupate și poate chiar închi- riate de mai nainte de niște domni și soldați cehoslovaci, cari mergeau' și ei la București. Uitându-mă mai aproape, iacă aud că maiorul care eră gata să se pună în trăsură, eră tot acelaș Cermâk, despre care mi s’a fost spus la minister că este pe ducă la București. Aveam în buzunar o scrisoare prin care i se recomandă d-sale se. în- grijească de noi în vremea petrecerii noastre la București, de altfel și d-sa ne știă pe noi cinp suntem și unde mergem, de aceea dl maior începîi să-și facă datorința față cu noi chiar atunci: pe mine mă pofti să iau loc în trăsură, pe când bă- iatul meu a trebuit să se așeze doar cu soldații și cu bagajele. Sosind la Șpil pe la 10 dimineața in Dumineca Paștilor, am găsit câte ceva de mâncare și pelș 4 după prânz pornirăm mai (Jeparte. Să nu gândiți însă c’am plecat ca niște boieri; din contră l La această oară mergeă numai un tren de mărfuri, la care se’găseau încopciate două vagoane de persoane, de clasa 3-a, căci nefoldsindu^-ne de acest tren, ar fi trebuit să așteptăm acolo până în dimineața zilei următoare. Ce ne păsânoua; cu toate că trenul mergeă cam domol, tot înaintam spre țintă. Cu toate acestea mi s'a părut mai potrivit vârstei mele, ca noi doi să ne oprim la Maribor și acolo să mânem peste noapte, pe când tovarășii noștri. de drum își urmară calea astfel până la Zagreb. Ziua următoare ne urcarăm iarăș în tren, nădăjduind c’o să ajungem nevătămați în orașul acesta, unde aveam de gând să ne odihnim până Miercuri, când aveă să treacă pe acolo Orient-expresul care mergeă numai de două ori pe săptămână. De bună seamă ne opream și altfel, trăind acolo o rudă a mea, inspectorul grădinei botanice al Universității croate. 167 — Nădejdea noastră insă nu s’a împlinit, căci având a trece podul peste Sava, iată că dăm de alt bucluc — trei la răboj — și anume de următorul. Se știe că în primăvara anului trecut vremea a fost ploioasă și rece, nu numai pe la noi, ci și in vremea petrecerii noastre la București. Cei cari cunosc orașul, ne-au speriat povestind câtă căldură, cât năduf o să răbdăm acolo chiar în luna lui Maiu. Apoi nici nu eră lipsă să aflu dela alții, căci cu 40 -ani mai nainte tocmai într’aceeaș vreme petrecusem în capitală, știam deci din propia-mrexperiență,.cum știe soa- rele în luna aceasta să dogoare biata omenime. S’a adeverit însă zicala, că dracul nu este atât de negru după cum ÎI zu- grăvește lumea: în loc de căldură și nădușală, mai că nu sgri- buriam de frig. Dar să ne întoarcem la ploi. Părăsind trei zile mai târziu Zagrebul, ne-am mirat văzând întinderea de apă împrejurul nostru: trenul nostru alunecă pe linia încât-va ridicată, pe când la dreapta și la stânga, aproape de tot, cât și în zări de- părtate 1ot numai apă revărsată din matca puternicului râu al Savei. Curat potop. Nu ne mirarăm deci nici de cum aflând că intrarea podului peste râu fiind înpotmolită, trenul nostru nu poate să treacă pe acolo, ci că trebuie să ne coborâm de pe tren și trecând podul pe jos, să ne urcăm dincolo în alt tren trimes anume dela Zagreb să ne iee. Așă s’a și întâmplat. Greutatea cea mare- eră acum transportarea calabalicului; nimerindu-se însă un om gata să ne ajute, iată;ne scăpați și din încurcătura aceasta și către seară am întrat pe neașteptate în locuința ru- deniilor cari erau pe ducă în resursa (la noi se zice «hesecla») cehă din Zagreb, unde merserăm și noi. A treia zi am plecat cu Orient-expresul mai departe. De căpătat un pat în vagonul de durmit nici pomină, căci toate locurile erau ocupate chiar din Paris. Acesta însă nu erâ un lucru ce ne-ar fi stingherit. Mai mult ne supără împrejurarea că în tot drumul până la București denumirea de «expres» nu erâ decât o vorbă goală, un fel de poreclă: ni se păreă că nu eră nici o stațiune cât de mică, unde să nu se fi oprit trenul, câte odată*vreme mai îndelungată; aceasta însă poate se de- slușește prin dorința noastră din cale afară de mare să ajungem cât mai curând în capitală. In sfârșit iată-ne la gara de nord din*București, acolo de- terăm însă de alt bucluc, — cel din urmă, cel puțin deocam- - 168 — dată. Ceasul sosirii noastre nu ni s’a părut prea potrivit, căci 'a fost pela două ceasuri noaptea când ne-am scoborît din tren. Ce să facem atunci ca să ne odihnim trupușorul, ostenit de atâta umblat cu drumul de fier, flămânzi și somnoroși cum eram? Atâta știam că sediul delegației Cehoslovace din capi- tală se găseă atunci deocamdată în Otelul de France, poreclit în vremea ocupației germane cu de-a sila «Orand Hotel»; ni s’a spus chiar că acest Otel . cuprinde ca la 200 .odăi, ni se părea deci cu putință ca din sumedenia aceasta de odăi măcar una să fie gata să ne adăpostească. Dar acum altă întrebare 1 Cum să ajungem noi în dricul nopții, la Otel? Să luăm o trăsură, de care nu se prea vedea la gară, sau poate chiar un automobil scump foc, și să rătăcim cu el dela un Otel la altul, căci tot nu eram siguri că nădejdea - nu ne va înșelă. Ne-am hotărît deci cum urmează: Bagajele le lăsăm la gară, noi însă mergem pe jos, să căutăm unde~să mânem peste noapte. înainte de toate, hai să încercăm la casa cea cu 200 .odăi și atunci ne-am pus pe știricit, pe unde să dăm, ca sa nimerim drumul. ' _ Jată cum ne îndrumă hamalul care ne ajută la depunerea bagajelor: întâi dați în piața Măcelarilor, apoi în strada Popa- Tatu și apoi în calea Oriviții, care vă scoate aproape de grădina Cismigiu _și de acolo în Calea Victoriei; atâtâ tot și lada ’n pod, cum zic cei din București. O bucată de drum aveam să trecem pe linia tramvaiului; hamalul nostru a putut, deci, să fie cu gândul împăcat, că ne-a îndreptat cât se poate de bine. Apoi și eu, auzind de calea Oriviții, îndată mi-adusei aminte că în primăvara anului 1879 tocmai acolo locuisem vreme de două luni, și apoi nici Cismigiul, nici calea Victoriei nu-mi erau necunoscute. Cu toate acestea eră s’o pățim, căci pe străzi eră întunerec beznă, felinarele nefiind aprinse, apoi și- nele tramvaiului nu se prea vedeau fiind acoperite de noroi, și așă eram cât pe aci să nu rătăcim. Spre norocul nostru iată că am dat de doi gardiști cari ne-au îndreptat și mai bine decât hamalul nostru și astfel în sfârșit ajunserăm la Otelul cu pricina, unde, însă spre marea noastră părere de rău aflarăm că din cele 200 odăi nici una nu e gata' să ne adăpostească. Din norocire portarul a știut să ne îndreptezeja un Otel în apro- piere, unde am putut să ne odihnim. — ICO — - Ziua următoare cel dintâi lucru ce voirăm să-l facem, a fost să căutăm o locuință privată, căci atâta știam: chiar de izbuteam să găsim cuartir într’un Otel; fie cât de elegant, nu ne-am fi simțit la largul nostru, n’am fi fost mulțumiți ca într’o casă particulară. De aceea am căutat să dăm de cine-va care. . să ne poată face această slujbă, și din norocire, persoana aceasta o și găsirăm. Spre norocul nostru aveam adresa dlui Dr. Mototolescii, care cu câte-va vreme mai înainte făcuse studii de filologia slavă în Praga, unde ne vedeam adeseori. L-am examinat chiar din limba română, când erâ vorba ca, afară de doctoratul de drept, să facă și pe cel din filosofic. Nu știam atunci că d-sa nu mai trăiește la București, ci Ia Iași, unde ocupă provizor un post de profesor la facultatea de drept. In București veniă numai în vreme de vacanță, descălecând la niște cunoscuți, unde l-am și căutat la adresa ce mi-o dăduse. Jntr’adevăr l-am și găsit, cu toate că, isprăvindu-se vacan- țele de Paști, ar fi și părăsit Bucureștii, de nu s’ar fi găsit o - piedecă și anume iarăș o împotmolire din cauza ploilor dese și mari, de astă dată, insă, împotmolirea eră atât de însemnată, încât legătura cu Iașii curmându-se, prietenul meu a trebuit vrând nevrând să-și amâne plecarea. Așă, după destulă alergare, am putut da de o drăguță de odae în Str. Mihail Cogălniceanu 8, la o doamnă născută din părinți de obârșie diferită tatăl ei fiind Oerman, mama însă Cehă, dânsa apoi s’a măritat cu un Român și acela murind, cu altul, Român și el. Acum trăiește ca văduvă într’una din acele case cari samănă a niște vile și, care atât de mult mi-au plăcut la București: fiecare încunjurâfă de b grădiniță cu flori, câte-odâtă și cu pomi, viță de vie și ceeace este și mai plăcut, cu o fântăniță de apă limpede ca lacrima și răcoritoare, lucru despre care în 1879 încă nu se știâ. E nostim, cum numele acestui eminent bărbat de stat și istoric care jucase un rol atât de însemnat în istoria alcătuirii statului Român, m’a urmărit în vremea celor trei șederi ale mele în România în anii 1879, 1911 și an. 1919. în 1879 i-am făcut cunoștința personală, întâlnindu-mă cu dânsul adeseori în sediul Societății academice Române, care tocmai atunci își pregătea schimbarea" în «Academia Română» de astăzi. în 1911, repre- zentând Universitatea cehă din Praga la serbarea aniversei a cincizecea a Universității ieșene, am fost față la-desvălirea statuei 170 — lui înaintea Universității. Anul trecut îmi găsii locuință în Bu- curești -în strada ce-i poartă numele și câteva săptămâni mai târziu tot în strada M. Cogălniceanu din Iași avui plăcerea să cercetez un distins filolog român, pe d-1 Alexandru Philppide, profesor universitar și membru al «Academiei Române». Prietenului meu i se părea locul’ acesta cam depărtat de centrul orașului; ne mângăiă însă cu împrejurarea, că aproape de acolo circulă, mergând la Cotroceni, tramvaiul, de care puteam deci să ne folosim. La dreptul vorbind, nouă nu ni se păreă tocmai atât de departe, ș’apoi folosirea tramvaiului eră împreunată cu oarecari greutăți: de câteori ni-se întâmplă să-l vedem, vagoanele erau tixite de lume, ceeace de altmintrelea nu ne miră, căci la d’alde astea suntem obicinuiți și la Praga. Ceeace însă ne păreă ceva extraordinar, cu totul necunoscut nouă, eră când vedeam pe călători acățându-se și pe din afară, unde numai se găsiă vreun locșor pe care să se poată pune piciorul și unde onjul poate să se prindă cu mâna. Tot astfel mă miram băgând de seamă cum în România norodul, folo- sindu-se de drumul de fier, se suie pe streșina vagoanelor, și aceasta nu doară numai acum și în vremea răsboiului, ci și în 1879, în vremea celei dintâi șederi a mele în Țara Românească. Așezându-ne lucrurile Ia d-na lonescu, — căci așă o chemă pe gazda noastră, — cel dintâi lucru de care ne apucarăm, fu ținerea conferinței pregătite de mai nainte, până a nu fi părăsit Praga. Atâta ni s’a spus din capul locului, că localul cel mai potrivit și mai folosit la asemenea prilejuri este sala Ateneului Român din Calea Victoriei. întrebând apoi, care este ora obici- nuită în care se fac asemenea conferențe, ni s’a răspuns că publicul din București este deprins cu ceasurile de sară, după 8. Lucru firesc, că și noi, în interesul nostru, buni bucuroși ne-am fi conformat acestui obiceiu. Spre marea noastră părere de rău, însă, aflarăm, cum că sala Ateneului cu săptămâni mai înainte fusese închiriată pentru niște concerte și conferințe, și nevrând să amânăm pe a noastră, ne văzurăm siliți să ne mulțumim cu o oară mai puțin potrivită, anume cu ceasurile 5 după masă. Nici după 6, nu se puteă, căci atunci sala trebuia curățită și aerizată. A rămas deci ora cinci și ca ziuă s’a hotărât Miercuri 7 Maiu. St^nd astfel lucrurile, a fost cu atât mai mare lipsă să se facă oarecare svon prin jurnale, și dorind să ademenim redac- r - . , k. ■ - ¹⁷¹ - ’ - țiunile ca să ne facă pe voe, am colindat dela o foaie la alta. Norocul nostru, că partea cea mai mare a redacțiunilor se găsjă cam la un loc, căci astfel am pțrtut să izbutim mai lesne, fără să pierdem vreme prea multă, și trebuie constatat că pretutindeni am fost întâmpinați cu cea mai mare prevenire. Deodată cu aceasta stăruiam din toată inima să fim primiți în audiență de Maiestățile Lor Regele și Regina. A trebuit spre scopul acesta să înaintăm o rugare prin ambasadorul American, dl Vopicka (pron. Vopiclca; la București însă numele acesta se pronunța Vopica), care, fiind de obârșie Cehă, reprezintă deocamdată și republica cehoslovacă. Spre zăpăcirea noastră, însă, iată că sosește invitarea pe aceeaș zi, 7 Maiu la 5’/ₐ, de vreme ce însă nici un om, în urma legilor fizice, nu poate să se găsească într’una și aceeași vreme în două locuri deosebite și neputându-se amână conferința anunțată nu numai prin foi, ci și prin afișuri, nu rămâneă alta de făcut, decât să adresăm Regelui o rugare, să binevoiască a fixă o altă zi pentru audiență. Trebuie să mărturisesc că conferința, al cărei venit brut eră destinat în folosul orfanilor de răsboiu, n’a fost cercetată astfel, cum am fi dorit. Sala destul de spațioasă n’a fost arhi- plină (cu toate că într’una din foi țin minte, că raportorul s’a folosit de acest cuvânt); despre una din cauze am și Vorbit mai sus, de alta purtam.însă vina noi. Trebuiă stăruit din parte-ne să se spună atât în notițele de prin foi cât și în afișele tipărite, cum că conferința va fi ținută în limba țării, va să zică româ- nește. Nouă ni s’a părut de sine înțeles cum că, botezâhd conferința «Relațiunile româno-cehoslave din trecut și din viitor», toată lumea va ști, că limba prelegerei va fi cea românească. Mai pe ufmă, când eră prea târziu de-a îndreptă greșala, am auzit că străinii cari vorbesc la București în vileag, o fac in limba franceză, a cărei cunoștință este acolo foarte răspândită. Intr’adevăr câteva zile după conferința noastră, avurăm prilejul să auzim pe un Francez vorbind în limba sa despre arhitectura vechie la Români. Cât privește succesul conferinței noastre, este cam greu să mă rostesc eu însu-mi asupra lucrului, ca nu cumva-să mi se facă imputarea, că mă laud pe mine și pe odrasla mea; atât pot să constat însă, că vorbele noastre ău fost adeseori curmate de ropotele de aplauze ale celor de față. Intre alții au fost de 172 față și dl maior Cermăk, delegatul republicei cehoslovace, cât 1 și ambasadorul American, dl VopiCka, cari amândoi ne feliei- ) tară călduros pentru succesuT dobândit. ■ Văzând aceasta, ne veni în gând să tipărim conferința, în i care ne-am împărțit rolurile în modul următor: începând eu, ca cel mai în vârstă, am vorbit despre întâlnirile mele cu Românii din Țara Românească, nu numai din vechiul regat, ci și din ■ țările liberate, — adresându-mă după cum spuse unul dintre j raportori în foaia sa, mai mult la simțământ, pe când băiatul meu, luând cuvântul după mine, s’a ținut strict de obiectul cuprins în denumirea conferinței. Dar ce să vezi, iarăș ne vedem stingheriți de o împre- jurare cu totul neașteptată. . Ne ardeă, să isprăvim cu tipărirea broșurei cât mai curând: ni se păreă potrivit să ducem o parte din exemplare gata în orașele în care aveam să ținem aceeași conferință, Ia Iași, Cernăuți, Blaj, Sibiiu și poate și în altele, unde s’ar fi putut desface parte din ele. Dară chiar atunci, dacă nu s’ar fi putut aceasta, doream cel puțin să isprăvim cu facerea corecturei, ca să scăpăm, întru cât aceasta a fi fost cu ' putință, de un lucru de care îi eră atât de lehamite lui Caragiale, anume de greșelile de tipar, care, din nebăgare de seamă, se furișează cu duiumul în tiparul românesc, mai cu seamă în jurnale. ■ Toate acestea de bună samă s’ar fi putut pune la cale și isprăvi lesne de tot, dacă nu ne-ar fi păscut și de astădată pă- catul și anume:- tocmai atunci iară a trebuit ca în întreg Bu- cureștiul să'isbucnească .greva tipografilor, așă încât a trebuit să scot manuscrisul din tipografia unde-1 depusesem spre tipărire. Dar ce folos, dacă la început mi se spunea că greva este ge- nerală ? — Din fericire svonul nu s’a adeverit, căcj o tipografie, ' una singură, lucră, de vreme ce proprietarul ei de mai înainte se pusese la învoială cu lucrătorii, împllnindu-le dorințele: eră tipografia Neamului Românesc, a profesorului universitar Nicolae lorga, a cărui cunoștință personală o făcusem pentru cea dintâia oară în 1911 Ia Blaj, urmând întâlnirile noastre câte-va săptă- mâni mai târziu la lași. . Ne înțeleserăm deci cu tipografia aceasta, făcându-ne emi- nentul învățat și scriitor însemnata cinste să scrie o precuvân- -173-“ tare; adaugându-se apoi câte-va notițe tot din'peana lui torgâ un interviev cu fiul meu, tipărit în Neamul Românesc și o dare de seamă despre Conferința mea a doua, ținută tot la Bucu- rești, despre care am să spun câte va cuvinte mai jos, s’a în- jghebat broșurică, care, după cum nădăjduim, are să facă oare- care servicii, pătrunzând în localități, unde, spre marea noastră părere de rău n’am putut să ajungem. Trebue amintit încă ceva, caracteristic pentru vremurile în cari am ajuns nu numai în România, ci^iretutindeni. Tipografia era gata să ne suplinească ’ dorința, cu condițiunea însă, să-i punem la îndemână hârtia de care aveă lipsă. A trebuit, deci, să-i facem o vizită d-lui ministru de comerț, înaintându-i o petițiune, în care-1 rugam să bine- voiască a ne alocă hârtia ce ne trebuia, ceea-ce dl ministru s’a - grăbit să ne acorde, stabilind, un preț foarte moderat. Spusesem, că aveam să ne înfățișăm în palatul regal la 5’/ₐ aceleiași zile, în care voiam să ținem conferința, și stimații cetitori poate doresc să afle, cum a ieșit lucrul acesta. Bine de tot, căci ziua următoare ne veni invitarea să luăm parte la dejun . în palatul Cotroceni. Afară de domnii și doamnele Curții re- gale, eram numai noi doi. Afară de păfechea regală eră de față și principele Carol, deoarece principesele Elisabeta și Maria se găseau în străinătate. Mie mi s’a dat lociil la dreapta Reginei, tot cum mi se făcuse cinstea în 1911 la Iași, cu acea deosebire, că atunci eră vorba de principesă de coroană, pe când acum mă găseam alături cu Regina României Mari. Fiul meu ședea lângă M. Sa Regele, în partea opusă a mesei. Într’un moment principele Carol îmi puse întrebarea, dacă și la noi sunt cercetași (numiți și scauți) și dacă cum va insti- tuțiunea aceasta este în vre-o legătură cu sokoliștii noștri, la ce răspunsei în mod negativ. Văzând atunci principele interesul meu cu privire la felul acesta de a crește tineretul, a dispus să mi se predeă invitarea pentiu o ședință a comitetului aceătei instituții, prezidată de el. Din nefericire ordinul acesta nu s’a executat. Ședința, foarte interesantă, s’a ținut fără să fi putut luă parte și-eu, care n’am aflat despre acest lucru decât prea târziu. îmi pare rău. .. - 174 - 1 ■1. - 1 3 Din frământările politice ale Maghiarilor. 1 -* Dela Kârolyi Mihăly până la Horthy Miklds. — România nu se poate desvoltă liber și neîmpedecat, dacă ‘ nu se bucură de pace și liniște desăvârșită, in lăuntru și în , afară. Pacea din lăuntru trebue s’o asigure cumințenia și simțul nostru de dreptate. Pacea din afară insă nu atârnă numai dela noi, ci și dela altii. De aceea e bine să urmărim toate miș- cările vecinilor noștri. Nu e tot atâta pentru noi^dacă vecinul „ nostru e gospodar harnic, care iși vede în pace de treburi, sau dacă el este un tăciunar răutăcios, care, voind să arză și să sărăcească pe -alții, își dă mai întâi foc la coliba Iui, știind că vântul ori manile răufăcătoare ușor pot duce focul lui și în⁴ vecini. Intre astfel de împrejurări trebue să fim cu ochii în patru, ca nu cumva țara noastră, întregită cu atâtea jertfe scumpe, . într’o bună dimineață s’o vedem în flăcări, din pricina răutății altora. In privința aceasta ne e, deci, ^ât se poate de binevenită cartea fostului ministru de naționalități al Maghiarilor las zi Oszkârx sub titlul «Calvarul' maghiar, învierea maghiară», din care aflăm de bine să reținem lucrurile mai interesante pentru cetitorii noștri. - De pe la mijlocul anului 1917, zice dl lâszi, nici un om ; cuminte nu se mai puteă îndoi despre felul cum se va sfârși răsboiul. (Oamenii în adevăr cuminți și prevăzători au putut ști de mai înainte sfârșitul răsboiului, și anume dela atașarea Angliei către Franța și Belgia și mai ales dela biruința lui Jdffre asupra Germanilor la Marne în 1914). America se pre- - găteâ strașnic de luptă, și amestecul ei în răsboiul european se știă, că nu are să fie numai un bluff, cum spuneau unii Germani în -prbstia și încăpăținarea lor. Luând parte la o con- ferință diplomatică în Geneva, ținută la 1917, lâszi și Kârolyi Mihăly au avut prilej să se convingă despre strășnicia primej- diei americane din datele ce li Ie-a comunicat diplomatul englez Edwards. Acesta i-a asigurat că pacea momentană ar fi cu ¹ Magyar Kâlvăria, Magyar Feltâmadâs. A ket forradaloțn ertelme, jelentosege es tanulsâgai. Becsi magyar kiado 1920. (Calvarul maghiar, învierea maghiară. Sensul, Însemnătatea și învățăturile'celor două revoluții. Editorul maghiar din Viena, 1920). - ift - putință în temeiul celor 14 puncte- ale lui Wilson. America e . astăzi judecătoarea lumei (arbiter mundi). Să aibă încredere în simțul ei de dreptate. Întorși acasă, lăszi și Kărolyi au început propaganda pentru încheierea neamânată a păcii. Dar aici n’aveau cu cine vorbi. Czernin, ministrul de externe austro-ungar, când se plecă în o parte, când în ceealaltă, iar Tisza, atotputernicul ministru al Ungariei, eră așă de orb și de îndârjit în păstrarea formelor vechi de stăpânire, încât și pe la sfârșitul lui Septemvrie 1918 a cutezat să spună la prânzul dat de Sarkotid în Seraievo, unde de pe atunci puteă să vadă cu ochii închegarea Jugoslaviei de astăzi, îngrozitoarele cuvinte: «Monarhia (austro-ungară) trăește și va trăil» (Die Monarchie lebt und wird lebenl) Văzând că bărbații conducători ah monarhiei austro-ungare nu înțeleg situația, lăszi* și prietenii au înaintat, prin Octom- vrie 1918, regelui Carol IV al Ungariei un memoriu întitulat «Situația în Ungaria. Avertismentul unei grupări de patrioți în- grijorați, neamestecați în frământările zilefr (Die Lage in Un- garn.- Ein Mahnruf von einer der Tagespolitik fernstehenden Oruppe besorgter Patrioten). Ca toate memoriile bune și înțe- lepte a fost pus de o parte, fără că să i-se dea atențiunea cu- venită. Camarilla austro-ungară .nu se puteă împăcă cu gândul să lase din mână frânele puterei și să dea drepturi .popoarelor. Urmarea a fost că popoarele, nemulțumite de felul cum au fost stăpânite înainte de răsboiu și în timpul răsboiului și deșteptate, prin răsboiu, la conștiința drepturilor lor naționale, au început să se simtă tot mai instreinate de stăpânirea.austro- ungâră și să. se declare de sine stătătoare. Astfel în cele dintâi zile ale lui Septemvrie 1918 Klofac declară în numele Cehilor că chestiunea ceho-slovacă nu poate fi deslegată la Viena. Pe la mijlocul lui Septemvrie acelaș an Bulgaria șe prăbușește și pră- bușirea Austro-Ungariei încă eră de neînlăturat. Zadarnic chemă deci la 16 Octomvrie împăratul Austriei, cel din urmă Habs- burg, Carol, pe popoarele sale într’un manifest să se federeze pe baze naționale, alcătuindu-și ele o nouă constituție. Eră prea târziu.'S’a adeverit și de astă dată zicala franceza, că Austria totdeauna întârzie: ori cu un an, ori cu o armată, ori cu o idee. (L’Autriche est toujours en retard: ou d’une ann^e, ou d’une armSe, ou d’une idee l) Cred, deci, că nici dacă numiâ regele Carol IV al Ungariei de președinte al consiliului ^de — 176 — 1 miniștri ungar pe Kărolyi Mihâly în locul ramolitului Wekerle 1 Sândor, lucrurile nu se mai puteau îndrepta. Eră prea târziu. 1 Kărolyi Mihâly. j Camarilla austro-ungară nu voiă să audă de un cabinet ■ Kărolyi. Știă că asta înseamnă moartea ei. De aceea și în J ceasul al 12-lea s’a împotrivit, stăruind pentru numirea urnii ’ ; cabinet sub conducerea contelui-Hadik. Numai când frontul s’a i desființat cu totul și armatele au . plecat în neorânduială către casă, s’a format consiliul național maghiar sub președinția lui '• Kărolyi Mihâly. Piedeci mari le-a pus socialistul Oarami Erno J și pseudodemocratul Vâzsonyi Vilmos. Constituindu-se consiliul național maghiar îh frunte cu Kărolyi, cele mai multe autori- tăți au recunoscut acest consiliu. Abiă atunci li s’au deschis ochii Habsburgrior și, prin arhiducele losif, care locuiă în pa- latul regal din Buda, îl • încredințează pe Kărolyi Mihâly cu președinția consiliului de miniștri și cu alcătuirea noului cabinet. Membrii noului cabinet se bucurau- că primesc puterea în mod legal și tradițional, de aceea au grăbit să depună jurământul înaintea reprezentantului regal, arhiducele losif în palatul din ‘ Buda. Pe drum toți miniștrii spuneau trecătorilor, că regele a numit președinte al consiliului pe Kărolyi, dar vestea a fost primită *cu receală. Iar când lăszî a împărtășit această știre într’o adunare populară mai mare a auzit glasuri ca acestea: «Regele?... Cine e Regele?... Trăiască Republica!» - Cari erau elementele, pe care se sprijineă noua stăpânire ■> a lui Kărolyi Mihâly?. Acestea erau următoarele: 1. partidul social-democrat, care numără în rândurile sale mulți muncitori organizați, dar și mulți oameni nedisciplinați și scrintiți la cap de tot soiul de învăță- turi comuniste și altmintrelea greșite, jidoveștf; 2. partidul lui Kărolyi Mihâly, care nu eră. nici orășan, nici sătean; 3. partidul radical al Iui lâszi Oszkăr, care numără câțiva intelectuali de seamă, dar încă foarte neorganizați; 4. partidul democrat al lui Văzsonyi, un partid puțin serios; 5. partidul țărănesc al lui Szabo, neînsemnat și aceăta; 6. partidul creștin-social, care, deși sub conducerea unui om foarte cinstit, abatele Giesswein Sândor, n’a îndrăsnit să arete greșelile politicei latifundiarilor maghiari, partea cea mare episcopi catolicf; 7 societatea .de științe'so- Ml — ciale (tărsadalomtudomânyi tărsasâg-t. t.), care numără intelec- tualii cei mai serioși, din țara întreagă (vre-o 4—5000 deoameni); 8. societatea Oalilei, o societate a tineretului universitar, ajunsă cu totul sub conducere evreiască; 9. Francmasonii, niște oameni blânzi și inofensivi, cari nici odată n’au îndrăsnit să facă nimica; 10. scriitorul Ady Endre, despre care se poate zice cuvântul napoleonian că împăratul face cât o sută de mii de oameni (l’empereur vaut cent miile hommes). Deși trăgeă de moarte, când a isbucnit revoluția maghiara, totuș el a fost conștiința nu numai artistică, ci se poate spune că religioasă și metafi- sică a timpului său. La mormântul lui s’au înfiorat cu toții. Vi- ziunile Iui mărețe, cuvintele și icoanele lui de foc, presimțirile și prezicerile lui minunate au pregătit sufletele pentru întâm- plările ce aveau să vină, precum astăzi tot acestea îi mângăe în mijlocul atâtor ruine. Și ce voiau să facă aceste elemente? Care erâ programul lor de muncă? Iată-1: 1. încheierea unei păci convenabile situației internaționale;, lichidarea dualismului austro-ungar și creiarea de relațiuni po- litice și economice nouă, mai bune, cu statele naționaliste ce aveau să se înființeze. 2. împăcarea naționalităților nemaghiare pe baza punctelor , lui Wilson. 3. Democratizarea administrației și a legislației. 4. Asigurarea deplină a libertăților publice. 5. împăcarea masselor populare prin împărțirea pămân- tului și introducere de reforme sociale potrivite cu împrejură- rile schimbate; socializarea monopolurilor. 6. Asigurarea productivității prin desființarea blocadei. 7. Încetarea tuturor ostilităților și ruperea legăturilor cu aliații Germani. Programul erâ frumos, dar nu se puteă înfăptui. Cusurul cel mai mare a fost că noul guvern Kărolyi~nu avea lista'c&lor 2 —3000 de oameni de omenie, pe care șă-i fi rugat să ia în mână conducerea treburilor țării și astfel au fost siliți să se folosească cu oamenii cari se îmbiau ei. Se știe însă, că oamenii buni și de omenie nu se îmbulzesc nici odată, 4 - 158 - ci mai bine stau de o parte. Se îmbulzesc și-și îmbie serviciile numai cei obraznici și neastâmpărati. Kărolyi eră om bun; prea bun chiar și socotea că toți sunt buni și de omenie ca el. De aceea l-au înșelat foarte multi. Al doilea cusur a fost, că antanta (puterile aliate și aso- ciate) au tratat pe Maghiari ca și pe Germani, cu cari erau de o potrivă de vinovati în deslăntuirea răsboiului mondial și n’au tinut seamă că Kărolyi Mihăly, personal, eră altfel de om, nu ca cei ce au fost înaintea lui la cârma țârii ungurești. E cuno- scută primirea aspră și puțin pretenoasă ce a făcut generalul francez Franchet d’Esperey Iui Kărolyi și soților săi la 8 No- emvrie 1918 în Belgrad, când, odată a încheiat orice discuție, zicând: «Destul!» (Assezl). lăszi spune că regretă, pentruce n’a spus* generalului francez, care s’a purtat așă de ticălos cu ei, cuvintele ce Ie-a avut și atunci pe buze: «învingătorii sunt tot- deauna porci !» (Les vainqueurs sont toujours boches). Al treilea cusur a fost că guvern ui Kărolyi nu aveă ar- mată. După căderea fronturilor, a izbucnit o anarhie militară înspăimântătoare. Când aveă să plece Kărolyi și soții Ia Bel- grad, să fixeze condițiunile armistițiului, abiă au găsit, după căutare,de două zile, câțiva soldați maghiari, cari să însoțească trenul ministerial până la Belgrad. Nu e mirare că însuși mi- nistrul de răsboiu Linder Băla a declarat, că nu vrea să mai vadă ostași. In anarhia aceasta mttîtSrfr a fost ucis de soldați întorși de pe front fostul prim-ministru Ștefan Tisza. E bine să se știe, că ziarele iui abiă au înregistrat cazul la știrile zilei, cași când ar fi murit omul cel piai neînsemnat' al țării. Numai ziarul francmason al lui lăszi i-a închinat un articol întreg ,și numai Kărolyi Mihăly a îndrăsnit să-i trimită o cunună la mormânt. Greutăți mari a făcut guvernului și reforma agrară, care n’a început unde trebuiă: la împărțirea pământului, ci Buza Barna, ministrul agriculturei a pornit mai întâi anchete, cași când de acestea le-ar fi ars Maghiarilor. Pe lângă aceea nimeni nu mai voiă să muncească. Astfel s’a prăpădit in anul 1918 recoltă în preț de multe milioane, fiindcă cei întorși de pe front făceau politică, nu voiau s’o aducă de pe câmp și s’o îngrijească. Gazetele jidovești (mai cu seamă «Az Est» și «Pești Hirlap») au înveninat și mai mult sufletele, mânând apa pe moara șo- viniștilor și altor descreierați. , , - 1W - S’a zădărnicit și încercarea de împăciuire anaționalităților nemaghiare. Românii la Arad au declarat d-lui lăszi prin dl luliu Maniu, că vreau ei să' fie stăpâni pe soartea lor, de aceea pretind predarea tuturor județelor locuite de Români în mâna lor — imperiul. Dl lăszi spune, că știă de mai nainte, că n’are să ajungă la nici o înțelegere cu Românii; a încercat însă, ca să-și facă datoria. Atât și nimic mai mult. La 16 Noemvrie, guvernul, silit de împrejurările schim- bate, a convocat consiliul național mărit, care a proclamat re- publica, alegând de președinte al republicei populare maghiare pe fostul prim-ministru Kărolyi Mihăly. Deja mai nainte, la 30 Octomvrie 1918, comandamentul suprem al trupelor austro- ungare a pus, cu știrea regelui Carol, pe ostașii dela Piave să voteze, dacă doresc să fie mai departe regat, sau să fie repu- blică. Ostașii toți au votat pentru republică. Intr’aceea evenimentele se precipitau. Liniile demarcațio- nale, care le-a fixat generalul Franchet d’Esperay la Belgrad, în necunoștință de cauză, au trebuit să cadă în fața justelor- postulate ale Jugoslavilor, Românilor, și Cehoslovacilor de a se întregi țările lor până Ia marginile pământului locuit de ei. Maghiarii au fost ca opăriți, când colonelul Vyx la 18 Decem- vrie 1918 le-a comunicat știrea comandamentului suprem ăl armatelor aliate și asociate, că «antanta privește pe România ca pe aliata ei și armata română are acelaș drept să ocupe te- ritoriile prevăzute în punctele armistițiului cași celelalte națiuni ale antantei». Aceasta a fost culmea. Păreă că și-au perdut toți capul, așă eră de tragic conflictul, zice dl lăszi, dintre pacifis- mul și politica reală a minții și între naționalismul și iubirea de dreptate a subconștiinței noastre. Multe glasuri strigau de atunci: «Să preiă antanta stăpânirea Ungariei». Dar n’a preluat-o antanta, ci dictatura proletariatului, în frunte cu Kjin Bila. Kun Băla. El apare ca intrusul (l’intruse) în dfameje lui Maurice Mae- terlinck, marele scriitor belgian. Înainte de răsboiu a fost un biet cassier la organizațiile muncitorești. Intre împrejurările nenorocite dela începutul lui 1919 (Martie) el a fost scânteia, care a aprins enormul- material combustibil, adunat în Ungaria, și mai ales în capitala ei, Bu- 4’ - lâo - dapesta, de atâta vreme! La două zile, după preluarea puterei, într’o telegramă către proletarii lumei ziteă: «La ultimatul an- tantei de a predă numai decât și definitiv țara ungurească oli- garhiei românești, răspunsul poporului maghiar este alcătuirea dictaturei proletariatului». Această dictatură a proletariatului eră foarte aspră. A opțit pur și stmplu toate gazetele care nu erau de părerea lor. însuș lăszi a fost provocat de un om al lui Kun Bela să nu cuteze să tipărească niște scrieri ale lui Szabo Ervin, rămase lui prin testament, căci are s’o pățească. A trebuit deci să părăsească țara. Și a părăsit-o la 1 Maiu 1919. , Proletarii gândeau că, după pilda lor, lumea întreagă se va încinge în flăcări. Comisarul poporului, Hamburger spunea într’o adunare poporală la 7, Aprilie 1919 în Kaposvâr: «Sunt adânc convins că în câteva săptămâni Europa întreagă va fi în flăcări și pretutindeni va stăpâni dictatura proletariatului». Mai bine caracterizează această dictatură următoarele vorbe și fapte ale lor. * In ședința sovietului din 3 Maiu 1919 Kun B61a a spus: «Nu știu ce e moral sau imoral; eu știu numai ce folosește . sau strîcă proletariatului». Abiâ s’a spus vreodată cqvânt mai primejdios decât acesta. Relativismul economic a dus la răsboiul mondial; relativismul etic^3Ve4j.să ducă la răsboiul civil între fiii aceleiași națiuni. Și în adevăr, sub conducerea lui Kun B61a s’a format o dictatură de proletariat evreesc, fără flăreche în istorie. Peste 95% din conducători erau Evrei, cari urau de moarte pe să- teni. Țăranul reprezenta, pentru acești domnișori perciunați, prostia și reacțiunea. Față de el trebue să ai dispreț mai mare ca față de Negrii americani. însuș Kun Bela a spus muncito- rilor în ședința sovietului din 21 Iunie să sdrobească pe țărani. Rechisiționările și perchisițiile Ia sate nu mai aveau sfârșit. Nici- când prăpastia n’a fost mai mare între sat și oraș; între goimi și ghetto; între creștini și Evrei. Administrația încă eră. foarte păcătoasă. Nu se muncea de loc. Funcționarii se plimbau în automobile; de aceea de multeori nu erau automobile pentru transportarea bolnavilor la spital. Weltner Jakob, care încă eră un Jidajju mare și tare, spunea la 16 Iulie- 1919, că ceice stau astăzi in slujbe sunt mai răi decât domnii de odinioară. Fabricile încă produceau mai 181 puțin decât jumătate din ce se producea la sfârșitul răsboiului. Nu e mirare deci, că scumpete» creștea îngrozitor. Un morcov costă 10 coroane, iar un kilogram de bostan 50 cor. — Sin- gura scăpare pentru muritorii de foame eră armata roșie. Numai , acolo te puteai sătură, fiindcă numai acolo se rechisiționă și se împărțeau de-ale gurei. — S’a introdus militarismuj de silă și execuțiile de sentință de moarte fără de judecată. Armata aceasta roșie a bătut pe Cehoslovaci și a reocupat aproape întreg te- ritorul fost maghiar, dar l-au evacuat la ordinul antantei. E curios că regimul acesta roșu al lui Kun Bela, care la început voia să răstoarne întreaga lume, în cele din urmă nu mai aveă nici atâția oameni, ca să conducă cel puțin un județ, cum se cade. Când a văzut apoi, că Românii sunt mai tari decât Ce- hoslovacii, și trec biruitori Tisa, înaintând spre viesparul fără- delegilor, Budapesta, Kun Băla a fugit cu un tren special Ia Viena — el, care zicgâ că trebue luptat împotriva oligarhiei române până ce mai este un soldat și un glonț. Câtă deosebire între el și Kârolyi 1 Kărolyi a predat puterea tocmai ca să încunjure vărsă- rile de sânge. Kărolyi nu s’a îmbogățit, fiind la putere, nici n’a sfidat lumea plimbându-se în autompbile. El stă modest în locuința lui din Buda. Când l-a visitat odată Jăszi și a văzut o vacă slabă, păscând în grădină — eră vaca de lapte a copiilor lui Kârolyi — acesta i-a zis: Vezi, atâta e tot ce mai am dintr’o bunăstare, odinioaîă aproape princiară (Ies derniers restes d’une fortune jadis presque. prindere). O vacă slabă. -Atâta tot. — Și de câteori a cinat săptămâni întregi numai câte o bucățică de caș, el președintele unei republici și unul din cei mai mari proprietari de pământ ai țării. Nevasta lui încă eră ca și el. își spălă singură rufele. Și totuș omul acesta e astăzi cel mai ' odios înaintea Maghiarilor și e socotit ca cel mai primejdios aventurier, care a primejduit ca nimeni altul țara ungurească. Nimic mai greșit! precum cu atâta dreptate observă dl Jăszi. Oamenii sunt, de regulă, miopi în apreciarea întâmplă- rilor istorice. Ei leagă aceste întâmplări de ultima cauză, deși adevăratele cauze sunt cu mult mai multe și mai depărtate. Ele sunt: domnia de clase timp de sute de ani, politica de na- I 182 (ionalităfî nefericită în ultima jumătate de veac,' terorismul și corupția regimului lui Tisza, cei cinci ani de răsboiu, anarhia militară etc. Un merit are, cu toate acestea, și Kun B&a. El a do- vedit, cum nu trebue stăpânită o țară. Horthy Miklos. După primele ciocniri între trupele române și cele roșii . la Tisa s’a putut prevedea că o cârmuire Peidl e cu neputință. Intrând trupele române în Budapesta au împedecat atrocitățile cele mai rele. (E altă chestie că, după pilda lui Mackensen, au dat înapoi împrumutul pentru jaful german! observă dl Jăsziy. Deodată cu trupele române au intrat însă în capitală atâția pa- trioți falși, cari din șoviniștii cei mai mari de odinioară, din batjocoritori ai «Vlahilor», cum numiau ei pe Români, deodată s’au aflat cei mai buni prieteni ai lor. Așa a grăbit și Vă- zsonyi să-și arate dragostea pentru Români. După teroarea roșie a lui Kun Băla a urmat cea albă a admiralului Horthy Miklâs. Englezul Sir George Clerk influ- ențat și de unele contese are o mare parte de răspundere pentru venirea la putere a lui Horthy. Teroarea aceasta albă e mai rea decât cea roșie. Cea roșie a putut fi sălbatică, imorală, nealegătoare de mijloace, mioapă, etc. dar n’a mințit. A fost sinceră. Ce a zis, a și făcut.. Teroarea albă a lui Horthy e chiar, dimpotrivă, minci- noasă și fățarnică. Iată, pentruce. Ține la integritatea teritorială â Ungariei vechi, dar — iscălește tratatul dela Trianon. Iscălește tratatul dela Trianon, dar — se pregătește de răsboiu de răsbunare. ? Preamărește forma de guvernământ dinastică, dar — se joacă de-a republica sub conducerea unui fost ofițer aulic i din Viena. Susține creștinismul ca religie de stat, dar — spânzurătorile, chinurile închisitoriale și numerus clausus sunt la ordinea zilei. Vorbește de spirit național, dar — nici când poporul ma- ghiar n’a fost mai părăsit, mai lipsit de drepturi .și de cultură decât acum. .... ■’S't I — 183 — Făgăduește pământ desmoșteniților, dar — nu știe cum să asigure mai bine proprietățile mari. Agită cu antisemitism pe poporul de rând, dar — pune . țara la îndemâna'bancherilor jidovi din Paris. Fiind vorba 'de antisemitism, e bine să se știe, că în vechea Ungarie toată viața publică a fost acaparată de Evrei: politică, pressă, artă, literatură, știință, finanțe, comerț, industrie, ba în timpul din urmă chiar și agricultura. Streinul, care ar fi ur- mărit viața publică a Ungariei numai de departe, ar fi avut impresia că 90% din locuitorii ei trebue să fie Evrei. Simțin- du-se atotputernici, nu admiteau un cuvânt de critică la adresa lor. Chestiunea evreească eră în Ungaria ceva «tabu», de care nu eră voie să te atingi: S’ar fi putut spune cu Francezul: Qui tnange du juif, en meurt... Cauza că au ajuns atât de departe, nu se datorește su- periorității lor intelectuale sau morale, zice dl lâszi, ci împre- jurării că ei se știu vârî mai bine, știu da mai bine din .coate și au obraz mai gros. Când profesorul dela Academia de drept din Orade Âgoston Peter a îndrăsnit să-i atace intr’o carte foarte temeinică (Chestiunea evreească în Ungaria) toate gaze- tele i-au sărit în cap și l-au luat de gât. Așijderea au făcut cu lâszi, când a întreprins o anchetă în chestiunea evreească, pe care a publicat-o în revista sa «Secolul al douăzecelea» (Hu- szadik Szâzad). Toți rabinii au excomunicat în sinagogele lor revista și partidul radical al d-lui lâszi. Sâmburele chestiunei evreești în Ungaria, după părerea lui lâszi, e că poporul maghiar, din pricina slabei sale organizațiuni, pe nici un teren al vieții publice nu se afirmă, după cum trebue; după cum cer energiile latente ce dormitează în acest popor. Întemeiată e și părerea D-Sale, care, susține, că antisemitismul pentu antisemitism nu are rost. Nu poți urî și urgisi pe cineva numai fiind că s’a născut Evreu; îl poți urî și'ai chiar datoria să-1 faci inofensiv, când el e hrăpăreț, cămătar, părăsit; când el trăește, cu un cuvânt, din vlaga și sudoarea altora. Despre Ungaria de acum-a guvernorului Horthy ne mai spune că e ca o ființă, căreia i s’au scos creerii: aiurează con- tinuu. In sufletul masselor fierbe numai dorul de răsbunare și 184. - ura cea mai cumplită. Insuș regimul lui Horthy trimite agenți plătiți în statele vecine să facă turburări. Ei bine, dar o astfel de stare de lucruri nu poate dăinui mult. Aceasta va duce, cum prevede dl Jăszi, ori la răsboiu civil nou, ori la un nou răsboiu cu statele vecine. Și unul și altul sunt deopotrivă de primejdioase, pentrucă duc la nimicirea totală a Ungariei. / încheierea. Să nu fie mântuire din iadul acesta «creștin-național» al guvernatorului Horthy? Ba dai răspunde dl Jăszi. Sunt trei căi posibile. întâia cale e cea franceză: a reacțiunei. Aceasta ar voi să readucă toate lucrurile la starea lor dinainte de răsboiu, cu excepția doar a Germaniei, pe care o dorește cât mai mică, mai slabă, mai neputincioasă. încolo ar fi tot statul feudal vechiu: cu cler latifundiar, cu burghezime incultă, cu armată îngrozitoare, cu capitalism exploatator. Armata ar trebui .mai ales împotriva bolșevismului, de care Franța are mare răcoare. A doua cale e cea rusească: a bolșevismului. Cu cât scade mai .mult productivitatea, cu atât se impune mai mult nevoia de a comuniză totul. Numai prin comunism se asigură hrana tuturora. Altfel ajung la hrană numai cei bogati. Aceasta • înseamnă însă înfometarea și pierirea înceată, dar sigură, a tu- turora. E de însemnat însă, că comunismul acesta, popoarele europene mai culte îl supoartă mai anevoie decât mojicul rus. Calea aceasta a comunismului bolșevist ar duce, ca și în Rusia, la nenumărate răsboaie civile, la ciumă, la foamete și fel de fel de boli. Ea ar însemnă moartea'civilisației europene. A treia cale e cea engleză: a bunului simt, a minții să- nătoase» a înțelegerii pașnice. Ea zice: tratatul dela Paris, care vrea să robească Germania pe vecii vecilor, nu e bun. Trebue ajutată Germania să-și revină în fire și să organiseze, prin munca și priceperea, ei, toate țările europene, cari erau târâte înainte de răsboiu în orbita economică germană. Să ne apro-. piem cu iubire și de marele bolnav care astăzi e. Rusia. Să ri- dicăm blocada pusă împotriva ei și să permitem importul și exportul. Mai mult. Să înființăm Uniunea liberului schimb, care 185 toate statele naționale nouă le va contopi într’o mare uniune economică, singură în stare să le scape de foamete și de mr- serii. Agricultura, industria și comerciul trebue să muncească mână în mână cu puterea spirituală (mintea) cărturarilor. Intre astfel de împrejurări, firește, e de dorit să alegem calea aceasta din urmă; care e cea mai bună. Iar rostul politicei maghiare, zice dl lâszi, după răsboiu nu poate fi altul decât crearea unor, stări internaționale, care să asigure întregirea popoarelor după trebuințe etnografice, de o parte, iar de altă parte să asigure și deplina autonomie cul- turală a minorităților incorporate în alte state. Nu e de ajuns ca cetățenii maghiari din statele nouă să aibă aceleași drepturi cetățenești cași ceialalți locuitori, ci ei trebue să rămână ma- ghiari în limbă și cultură, păstrând mereu legătura sufletească cu țara mamă. Foarte just. Nimic de zis împotrivă. Dar atunci să înceteze glasurile șoviniste despre Ungaria celor 20 de mi- lioane de Maghiari, care n’a fost și nu poate să fie nici odată; să nu mai vedem nici agenți turburători în mijlocul nostru, cari vreau cu orice preț să pescuiască în turbure; să nu mai cetim nici lozinca «/?«, nu niciodată!» (nem, nem sohal), cu care, firește, nici noi nu ne vom puteă împăca nici odată. Ungaria de astăzi, redusă la proporțiile cuvenite, poate să devină un stat foarte cult și fericit, cași Danemarca, Norvegia, Suedia ori Elveția bunăoară, care încă au locuitori puțini, dar culți și fericiți. Ii dorim să fie așă. loan Georgescu. Populare. Codrule, frunză rotundă, Pice bruma, nu te-ajungă, Că mi-ai ținut cândva umbră; Codrule, frunzuță lată, Pice bruma nu te bată, Că mi-aifost mamă și tată. * Mult mă ’ntreabă inima, Doru-mi-e de cineva? I-am „spus că mi-e dor și jele De tinerețele mele, Că le port cu mult năcaz Și cu lacrimi pe obraz. Dar de lacrimi nu țin seamă, Că le-oiu șterge c’o năframă, Ci mi-e milă de obraz, Că rămâne fript și ars. 186 - Răspuns la parte din Răvașul Calendarului „Asociațiunei". Calendarul «Asociațiunei» pentru anul curent 1921, publică cu titlul «Răvaș Cultural» o notă cu totul contrarie adevărului, ce mă obligă a protestă și in numele meu și în numele res- pectului datorat publicității. Rândurile scrise, adecă, în favoarea unui grup de botășeni, emană sau din o mare eroare, sau din nepermisă rea credință.¹ Nu! nu este adevărat că satul Ipotești e locul nașterei lui Eminescu. Aceasta o strig sus și tare, cu indignațiunea ce in- spiră o falsificare. Eminescu e născut în anul 1849, Maiu 21, în ziua de Sf. Constantin și Elena, la domeniul avutului boer Constantin Balș. Acea moșie s’a numit și se numește «Dumbrăveni». Părintele lui Eminescu eră nativ din Bucovina și purtă numele .său după răul us al timpului, cu un vlcz în coadă. Tatăl meu, încă fiu de bucovinean, marele proprietar a domeniului «Broscăuți» și al soției sale Susana Gojan născută . Stârcea, cunoscând din școală pe junele Eminovici, l-a reco- mandat, ca administrator de moșie, amicului său, boerului Balș. D. Eminovicz, și deștept și cult, fu însărcinat cu admi- nistrația Dumbrăvenilor, unde își'avea și locuința în apropierea curței boerești. In ziua de Sf. Constantin, 1849, eu, ca copilă de 6 ani, mă aflam cu părinții mei, în vizită la d-na Balș, recent văduvită. Venind din Iași, petrecurăm mai multe zile la Dumbrăveni, și la acea ocaziune, ca ades în trecut. In dimineața susmenționatei zile, jucându-mă cu cameradul meu Muți Balș, unicul copil al familiei, prin marele parc al castelului, zărirăm Ia căsuța din fundul grădinei ocupată de Eminovicz, că două fetițe, dela o fereastră deschisă, ne fac semn să ne apropiem. Deși ocupați a prinde fluturi și culege flori, ambii ne gră- . birăm a merge la ele. — Cuconașule, zice una, din copile, ofemee bătrână ne-a adus astă noapte un mic, drăgălaș frățior. —• Să-l botezăm noi, exclamă voios, micul meu amic. ¹ Eroare, da; rea credință, nici de cum! Nota Red. 187 Strigătul său auzit și in cameră, atrage la fereastră pe stă- pânul casei. Scurtă ne fu tocmeala prin care se hotărî, că la unsprezece ore Eminovicz va venî la curte să ne ducă la botez. In grabă făcurăm toaleta,' în grabă își luă Muți o mare > cutie de cristal roșie plină cu fluturi, adunai și eu un braț de . flori și, precedați de vătavul moșiei, cum îl numeau sătenii, pe Ia amiazi intrarăm, pentru primadată, în căsuța din fundul grădinei.' • întâiu o cameră mică, Joasă, alb văruită, apoi alta ase- menea acesteia. Aci un pat și o bolnav^ ce zăcea in el. Ală- turea leagănul, alb acoperit. Muți dela ușe, strigă cât poate: am venit șă botezăm pe micul frățior. Cam speriată, cam gemândă, murmură d-na Eminovicz: botezați-I, dar nu-1 deșteptați. Prea târziu o zise: Noul-născut deja țipă. Muți audeT se miră, pierde capul, uimit aleargă la leagăn, îl descopere, vede copilul, deschide cutia; Sfrrr-r-r--! Toți fluturii au inundat leagăn și prunc. Ba, și eu, nu pierd timpul, asupra-i arunc toate florile de care am brațele pline. S’a bătut la ușă, repede o deschide dl Eminovicz. Intră căpitan Vasile. Căpitan Vasile, din eteria lui Tuddrtyiadimirescu, douăzeci de ani a fost camardinerul boeruhii Balș. Acum e umbra nedespărțită a minorului său fiu. Cum a intrat, zice grăbit r — îndată să vină la dejun-cuconul Muți și duduia Con- stanța. A sosit dl Constantin Hurmuzak', epitropul. Zicând cu- vintele, a și ieșit cu noi din casă. * Toate aceste, povestite aci, le-am vizat cu ochii, le-am auzit cu urechile, le-am săvârșit cu propriile mâni și picioare, reținute cu memoria rară ce am, care multe, multe păstrează de pe când aveam trei ani; îndoieli, nu au loc, nu pot fi presupuse absolut de nimenea. ♦ Un fapt curios, neexplicabil se întâmplă mult mai târziu. In anul 1897, ca prin farmec, mise ivește în memorie întreg incidentul petrecut la Dumbrăveni în ziua Sf. Constantin, la 1849. Se ivește în memorie, dar se și imprimă cu atâta — 188 — putere, încât 11 și scriu, deși nu luasem peana de scriitoare în mână de 26 de ani, decând mă depărtasem de patria română. Dimineața unei zile de toamnă a zisului an, o petrecui scriind. După prânz, mersei cu soțul meu la Insula Margareta, aproape zilnica preumblare, ce făceam de când locuiam în Bu- dapesta. La întoarcere, un domn necunoscut ne grăi pe vapor ro- mânește, auzindu-ne vorbind în astă limbă. Ne fu o plăcută surprindere, încât, neîntârziat, conversa- țiunea fu întemeiată. Nu păreă om de toate zilele,- străinul ce se recomandă a fi bucureștean. înalt, chipeș, serios, cam rezervat, măsurat la vorbire, chibzuitor la ascultare, bine informat în multe, el ne deveneă, și mie și soțului meu, din ce în ce mai interesant. Sosirea la debarcaderă nu ne despărți. Ni-se cerii ■ voia de a ne petece. Sosind acasă, ne grăbirăm a-l invită să între și fiind ora cinei, insistarăm să ia masa cu noi. Prietinoșul, deplin cultul nou cunoscut, ne făcu sărbătoare din orele ce urmară.' Din vorbă în vorbă ajunserăm la cultura română, la lite- ratura ce are, la poezia, Ia poeții posedați, Ia Alecsandri, la Eminescu, tragic pierdut. — Bietul Eminescu! zisei eu. L’am cunoscut in ziua tia- șterei sale. Chiar astăzi am scris trei pagine în ce mod singular l-am și botezat. Nu pot uită mișcarea oaspelui nostru la auzul acestor cuvinte. Părîi isbit de un subit curent electric. Ce înviorare! Ce bucurie, interes, curiositate! Ce viu dor de a află mai mult! Cu sufletul pătruns la vederea unei atât de entusiastă în- flăcărare, povestii, cum în aceeași zi îmi reluasem vechia peană de publicistă, pentru a scrie cum am botezat, eu, lâ Dumbrăveni, pe Eminescu în ziua nașterei sale, 21 Maiu 1849. Cu ochi înfocați, cu fața aprinsă de adânca-i emoțiune, a sărit de pe scaun interesantul bucureștean, rugându-mă să-i cetesc ce am scris. Nu poate fi inimă de creștin ce sâ resiste a îndeplini dorinți astfel simțite, astfel făcute. Cuvintele sale fură: Doamnă, Țara întreagă nu știe, nu poate află unde și când a răsărit între noi marea noastră glorie națională, ilustrul Eminescu. / — lâd - Soțul meu, viu atins, în silențiu se duse în cabinetul meu de lucru, unde, după cetire, el singur îl ascunsese în biurou. ■ «Botezul'lui Eminescu» cetit de mine, fu ascultat cu reală evlavie. La finit, cu voce agitată, zice entusiastul străin: Aceste pagine nu pot rămâneă comoară îngropată în biuroul unei dame. Mult vă rog, încredințați-1 mie; mâine plec Ia București, peste o săptămână vă vor sosi, ziarele ce l-au publicat. Cum a fost zis, astfel și făcut. Mâna ce a primit manuscrisul din mâna noastră, eră mâna actualului prim-ministru, dl general Averescu, p’atunci colonel. Ce păcat că acea mână este oprită de-a face patriei binele dorit. ♦ Anii trec și nu vecinie aduc bine. La începutul secolului eram văduvă, reîntoarsă în București. Aci primii propunerea de-a merge Ia Iași pentru a țineă două conferințe în folosul unui Azil pentru veteranii răsboiului din 1877, ce aveă să fie edificat. Copilăria la lași o trăisem, răsboiul turco-rus ce ne dădu Dobrogea, corpul comandat de un Dunca îl câștigase'. două datorii mă obligau s’alerg la Iași. Aci, între alte familii din juneță cunoscute, reaflai și mult apreciata familie Moruzi. Mă grăbii să cercetez pe principesa Aglae născută Sturza și pe culta și patriotica sa fiică, nora/ văduvită, a nemuritorului Domnitor Cuza-Vodă. In astă, în toate distinsă familie, mi se povesti ceva de tot . nou pentru mine, trăită în străinătate: rezultatul ce avu publi- carea articolului meu «Botezul lui Eminescu». Cu interes auzii că principesa Ghica născută Balș, devenind, prin drept here- ditar, proprietara Dumbrăvenilor, îndată pe aflâ pentru dânsa interesanta știre, că Emjnescu în Dumbrăveni a născut, se grăbi a se convinge de realitatea cazului. Greutăți în aceasta nu fură întâmpinate. In registrele bisericei din Dumbrăveni s’a aflat, cu adevăr, numele fiului d-lui Eminovicz, născut la 1849, Maiu în 21 st. v. Martori, cu întreaga amintire a însemnatului eveniment, încă nu lipsiră. Deplin încredințată? deamnă purtătoare a numelui celor treisprezece buni domnitori ai Moldo-României, , principesa Ghica-Balș, neîntârziat ceru stăpânirei moaștele ilustrului de- 106 - cedat, spre a fi, pe spesele sale, transportate la Dumbrăveni, înmormântate sub ferestrele casei unde s’a născut. Chestiuni higienice se opuneau concedării acestei dorinți. ș Nimic însă nu oprî pe nobila proprietară a Dumbrăvenilor de j a ridică, în parcul curții sale, un monument demn de incom- parabilul mare poet. Inaugurarea monumentului fu măreață, solemnă serbare națională oficială, la care au asistat parte mare din bărbații mari ai Țărei și toți cei mai însemnați Români ai lumei noastre -« culturale. Anual încă se țin parastase în memoria gloriosului fiu al României în parcul dela Dumbrăveni. > Toate aceste ultim notate, îmi fură detailat povestite, la 1 un prânz în casa Moruzi, de însăși principesa Ghica-Balș, la Iași, în anul 4902, pecând, aproape zilnic vedeam pe aceste • nobil patriotice ilustre familii române. Desmințiri a unui asemenea eveniment, sunt vane încer- cări, oricare le-ar fi scopul. Sibiu, 2 Februarie 1921. Constanția de Dunca-Schiau. O statistică din 1830. Notiță geografică-statistică. Pentru colecțiunile «Academiei Române» din București s’au câștigat nu de mult harta «Mappa generalis topographico- ecclesiastico-ethnographico-statisiica regni Hungariae partiumque adnexarum Croatiae, Slavoniae et confinorum militarium magni item principatus Transylvaniae. Augustis sacrae caesareae et regio apostolicae majestatis francisci I. honoribus dicata. Vin- dobonnae MDCCCXXX—MDCCCXL. per losephum Aszalay de Szendro. Ah. anno 1844 proprietas bibliopolae Ignatii Klang Dav. Burkhart Șculp». J Are 7 foi, din cari 4 ciiprind țările Coroanei Ungariei (nordvestică, nordestică, sudvestică și sudestică), iar trei date, statistice: Ștatum dioecesium catholicarum, Decorationes (ordo S, Stephani primi regis apostolici, precum și Sigua distinctiva - 1$1 - capitulorum) si Religionaria tabella generalis, consignație et populație. Textul e tn limba latină. Harta e frumos lucrată. In cele patru foi, din cari e com- pusă, e dată împărțirea după diecezele catolice. Pe fiecare foaie e și un spațiu rezervat pentru date statistice. Harta de altminteri nu e etnografică în felul, cum se lucrează acum .hărțile de felul acesta, nearătându-se pe ea locul, ce-1 ocupă fiecare naționalitate. Date, încâtva etnografice; cuprinde broșura, care întovărășește harta, căci se arată în ea limba serviciului divin în bisericile diferitelor confesiuni. Arătarea, pentru Transilvania, a împărțirii adminitrative după Unguri, Săcui și Sași nu conține nimic etnografic și e unul din multele falsuri istorice, de cari abundă tot ce se publică despre Transilvania. Deodată cu cele 7 foi s’a publicat și o broșură în folio mare de 18 pagini: «Tabellen und Erlăuterungen zur topographisch- Kirchliche'^inogtaphisch-statistischen General-Karte des Kdnig- reichs Ungar n etc. (acelaș titlu, ca la hartă). Wien, 1830—1840. Zweite verbesserte Auflage, 1849. Autorul, Aszalay de Szendrd, a murit la 1874 ca secretar guvernial în pensiune. A avut mai multe lucrări, dintre cari cea de care ne ocupăm i-a adus decorațiuni dela Papa și dela di- feriți potentați din Europa, precum și premii in bani. Reproducem în cele următoare din datele, cari se pot referi mai ales la Români și teritorul românesc. Cele despre Banat sunt și de actualitate. 1. Populațiunea Transilvaniei: a) In partea principală . ............................ 1.753,000 b) In cele 5 regimente grănițerești din Transilvania'. 147,211 (din cari 54,158 Români). ' . - Cu totul ... 1.900,211 Populațiunea din partea provincială nu e arătată după naționalități. 2. Dieceza gr.-cat. a Făgărașului aveă . . 465,000 suflete o - ,. „ Orăzii mari „ . . 68,000 „ „ „ „ Muncaciului „ . . 385,767 ᵣ Cu totul . . ; 918,767 suflete La aceasta din urmă nu se deosebesc Români de Ruteni. — 102 — 3. Diecezele fteunite din Bănat și părțile ungurene: Timișoara. 170,432 Ilirici și Sârbi, 238,419 Români Arad . . 5,016 „ ,, 274,551 „ Vârșeț . 36,874 z „ „ „ 221,596 „ Cu totul . 212,922 Ilirici și Sârbi, 734,566 Români 4. Statistica după confesiuni, a Transilvaniei. Erau: Romano-catolici ...... 182,500 Armeano-catolici ...... 7,500 Qreco-catolici..................... 456,500 Reformați ........ 300,000 Luterani........................... 170,000 Unitari............................. 35,000 Greci neuniți...................... 588,000 Ovrei (cu 7 sinagogi) . . . .2,300 Cu totul . . . 1.741,800 5. La fiecare confesiune se arată, care e limba serviciului divin. La greco-catolici și la «Grecii» neuniți, limba.e «roma- nisch»,¹ avem deci: Greco-catolici ....... 456,500 Greco-orientali .... . . 588,000 Români ... 1.044,500 rămânând pentru celelalte naționalități din Transilvania 844.500. 6. Cu limba maghiară a serviciului divin sunt arătați: ' Romano-catolici................... 182,500 Reformați.......................... 300,000 Unitari". .................... ., . 35,000 . Maghiari ... 517,500 Germanii romano-catolici sunt deci Înglobați in Maghiarii catolici. Comparând statistica de atunci cu cea din urmă făcută de ultimul guvern unguresc, ar urmă, că Maghiarii s’au dublat. Pe hârtie, da. 7. Cu limba «săsească» 170,000. Victor Lazăr. ¹ E ediția din 1849! - 103 - Orozxic âL CRONICA POLITICĂ. Religiunea și politica. Oricât s’ar contestă, dintr’o parte sau alta, influența ce o exercită una asupra celeilalte, și oricât ar dori unii să le separe cu totul, încercările de natura aceasta toate sunt zadarnice. Religiu- nea e atât de inerentă firei omenești, încât instinctiv îi determină toate ati- tudinile. Adaptând o zicală veche s’ar puteă fixă, cu mai multă sau mai pu- țină precisiune, adevărul: Spune-mi de ce religiune ești, și-ți voiu spune cine ești. Ascultați, zice cronicarul politic al unei mari reviste apusene, conver- sația a două personalități, cum sunt Oeorges Clemenceau și Lloyd George. Fantazia, gândul celui dintâi e ali- mentat de suveniri clasice; el și-a făcut educația după cele mai strălucite modele antice. Lloyd George, din po- trivă, ca fiul unei rase, Ia care cultura înaltă e rezervată unui număr restrâns de oameni, ce urme arată tn spiritul său celtic din cultura antică? Imaginile, amintirile, sentințele și avânturile sale sunt împrumutate din biblie. Credeți că diferența aceasta de cultură, de educație, nu are importanță pentru rezultatele practice ale politicei lor? Dar a treia personalitate politică mare Woudrow Wilson nu-și trădează oare caracterul său confesional prin maxi- mele sale? N’a■ propovăduit el un puritanism universal? Religiunile acționează, în politică, nu numai prin direcția ce o dau men- talității factorilor politici, prin așa nu- mitul caracter spiritual al personali- tăților mai de seamă, „ci și prin doc- trinele lor. Căci ce sunt, în sfârșit, și doctrinele, dacă nu tălmăcirile prefe- rințelor noastre intelectuale? Grupă- rile religioase, în timpul răsboiuluî, parte s’au apropiat parte s’au depărtat unele’de altele. Cine ar putea tăgădui realitatea politicei israelite în lumea de astăzi? Când s’au validitat mai mult in- teresele Evreimei ca acum în timpul conferenței de pace dela Paris și al dominațiiinef băncei jidovești din New-York? Franța, în deosebi, are mari in- terese religioase, atât în cuprinsul ho- tarelor, cât și dincolo de ele. Dela Rabat până la Beyrout și din Peking până la Aâaroc câte călugărițe și câți călugări catolici nu așteaptă protec- țiunea ei? China întreagă e un vast teritoriu virgin, care de acum înainte așteaptă să fie exploatat de stăpânirea franceză! Și s’a văzut și în Maroc, de câtă importanță a fost pentru Franța, că a. putut să înlocuească, cu Învoirea Papei, pe călugării capucini spanioli cu capucini francezi. Importanța reluărei legăturilor di- plomatice cu Vaticanul pentru politica externă a Franței n'o tăgăduește astăzi nimeni. Nici pentru politica internă n’o tăgăduește nici un om politic serios, cunoscător real al nevoilor sufletului omenesc, decât doar câte un svăpăiat și smintit, a căror sămânță nu piere cu totul nici odată. La un congres mare, internațional, al femeilor ținut nu de mult la Paris s’a pronunțat, între aplausele și ova- țiunile furtunoase aie întregei asistențe, această frumoasă rugăciune : «O, Franță, departă dela tine tot ce nu e dela Cristos! Tu nu poți avea două feluri de a gândi, două feluri de a trăi. Tu ori vei fi creștină 5 — 104 - deplină, ori nii vei fi de loc, pentrucă numai Cristos poate satisface toate aspirațiunile sufletului tău dornic de libertate, de generositate și de iubire!» Să nu fie oare și la noi la fel? « Frontierele amiciției. Sub titlul acesta scrie dl Luigi Campolonghi în revista «Don Quichotte» din 19—20 Decemvrie 1920 un articol, din care reținem următoarele rânduri: «Noi vom uită foarte bucuros aceste grave erori de judecată care au avut drept rezultat să facă să reînvie — și aceasta în ciuda căderei dd. Orlando și Sonnino și a venirei la putere a d-lui Giolitti — legenda unei Italii imperialiste, dacă astăzi autorii ior ’ar consimți să înre- gistreze — simplaminfe să înregistreze — acest exemplu fără precedent în istoria Europei contemporane, ca un amiral-ministru să proclame dela înăl- țimea tribunei parlamentare, în numele guvernului, că ^pentru un popor, cea mai bună dintre frontierele strategice consistă în a nu aveă inamici». Italieni și democrați-socialîști din primul ceas și de totdeauna, noi suntem mândri că Italia, că democrația italiană, singura — între toate ' democrațiile lumei întregi — a produs pe omul capabil de a proclamă acest mare ade- văr: frontierele cele mai sigure între popoare nu sunt fondate pe ură, ci pe iubire. , Toate acestea sunt adevărate, dar aparțin domeniului fantasiei. «Cea mai bună dintre frontierele strategice care consistă în a nu aveă inamici» este una din acele sofisme, înaintea cărora rămâi aiurit. A cere mâna unei fete de împărat nu înseamnă încă a o și aveă. A fi însuflețit de sentimente pacifice nu implică reciprocitatea amicală a vecinilor. Că oare politica d-lui Luigi -Campolonghi e bazată pe astfel de principii avem tot dreptul să ne îndoim de logica și eficacitatea lor. Mai cu seamă că dl Luigi Campolonghi nu ră- spunde de pacifismul Jugo-Slavilor, Slovenilor și Croaților. * CRONICĂ CULTURALĂ. Conferințele Comandamentului VII teritorial și ale «Asociațiunei». In Dumineci și serbători, de o vreme încoace în Sibiiu, se poate vedea un lucru deosebit de frumos și de înăl- țător. Aufo-camionul dinaintea hote- lului Europa se încarcă regulat cu 15—20 de conferențiari, pe cari îi lasă apoi în tot atâtea sate românești din jurul Sibiiului. Ți-e mai mare dragul' să vezi, printre chipiele și epoletele strălucitoare al£ ofițerilor, amestecân- du-se pălăriile și paltoanele civililor. O desarmonie mai mare de ^gulori, și o armonie mai desăvârșită de prin- cipii, nici că se poate închipui 1 Unde se duc acești conferențiari, și ce fac unde se duc? Având un mijloc de transport atât de lesnicios, ei merg odată într’o di- recție, odată într’altă. La 27 ale lunei Martie s’a parcurs și strâns la confe- rințe toate satele de pe linia Sibiiu — Mediaș, precum se poate vedea din registrul conferințelor noastre publicat în altă parte a revistei. Militarii desvoaltă toți aceeaș con- ferință «Nevoia de a ave% armată». Nici că se puteă alege un subiect mai potrivit pentu a face masselor popu- lare dela noi educația națională, de care avem atâta nevoie. Armata e in- stituțiunea cea mai necesară în viața unui stat. înainte de- ori și ce avem nevoie de armată! Ea e zidul de apă- rare împotriva pornirilor dușmane din afară și împotriva desordinelor din lăuntru. Numai sub scutul unei puter- nice armate naționale își pot vedeă - 195 - locuitorii unei țări, și instituțiile cul- turale în deosebi, de munca lor paș- nică. Până acum, din cauze foarte bine cunoscute, poporul nostru din Ardeal aveă mare groază de armată. Și eră foarte firesc să fie așa. Eră «muștru- luit» de streini, în limbă streină, sub steag strein și pentru scopuri streine, Nu-i mirare că «cântecele cătănești» ale Ardealului erau foarte jalnice și înduioșătoare: Neamțule, mă iei mă duci Tocma’n graniță la Turci etc... Și Fire-ar Neamțul blestemat, Că pe badea l-a luat... Ori: Împărate, împărate, Nu te temi că te vor bate Lacrimile de pe sate? ba se chemă și mânia lui Dumnezeu să lovească Ghinărarii și maiorii, Care cătănesc feciorii! Conducătorii fostei armate austro- ungare nici nu meritau o urare mai bună. In marea lor majoritate, acești conducători nu se pasionau de altceva decât de cai, câni, cărți, beutură și femei. Dar iată că împrejurările s’au schimbat. In locul armatei streine (e prea puțin ce-am zrs, de aceea trebue să zicem dușmane) de altă dată, Dum- nezeul părinților noștri, vitejia solda- tului și jertfele aduse de neamul întreg ne-au hărăzit o armată națională. Tre- bue să fim vrednici de acest mare noroc. Și suntem foarte veseli, că ofi- țerii noștri dau cei dintâi semnalul acestei mari schimbări sufletești care se impune. Văzând sătenii noștri, și cu alte ocaziuni, în mijlocul lor pe domnii ofițeri, nu numai când își fac serviciul militar, raporturile sociale se vor îndulci, legăturile sufletești se vor strânge, și alte doine se vor auzi în locul cântecelor cătănești de până acum. De pildă, să cităm una din cele ’ mai frumoase doine din zile de luptă a poetului I. U. Soricu: Țară mică tare neam, Două brațe tari mai am, Și mai am, în tânăr piept . Suflet credincios și drept. Vie-ia.du ’ntreg de-acum, N’o să mă oprească’n drum, Până n’oiu aprinde’n zare Sfântul biruinței soare. ori refrene ca acesta: Viteaz soldat, Ne’nf ricoșat - In luptă una ține minte, Un singur cântec minunat: Nainte 1 Conferențiarii civilivorbesc despre chestiuni culturale generale^ proble- mele actuale ale Asociației noastre culturale; organizare de despărțăminte și agenturi, biblioteci și cooperative, povețe medicale și juridice, subiecte mai interesante din istoria și geografia noastță, chestiuni economice și științi- fice chiar, unde e interes pentru așăceva și altele și altele, precum se poate vedea și din tabloul conferințelor publicate până acum și de acum înainte. In definitiv ținta finală e aceeaș, atât a conferențiarilor militari cât și civili: consolidarea noului nostru stat prin legături sufletești cât mai trainice. De aceea e așă de bine că Comanda- mentul VII teritorial merge mână în mână cu Asociația. Mai mult! Domnul General /. Vlădescu dorește și roagă chiar «Asociațiunea», precum scrie așă de frumos D-Sa, «să ne țină totdeauna mâna întinsă, pentru ca atât în aspectul • 5* — 196 — său exterior cât și in fondul său moral, acțiunea să fie privită, înțeleasă și sim- țită ca o operă comună, iar nu ca o Întreprindere rSsleață și particularistă». Ori cât s’ar face însă, nu se poate face de ajuns. Nu e vorba numai de a comunică sătenilor noștri un număr oarecare de cunoștințe nouă, ci de a’ crea o nouă stare de spirit, o nouă îndreptare de gânduri și simțiri, un nou fel de acțiune pentru a ajunge acolo unde trebue să fim: in fruntea . tuturor popoarelor din Răsăritul și inima Europei. Și vom ajunge un ceas mai curând acest ideaî măreț, când la toate comandamentele, diviziile și organizațiile noastre militare va pre- zida nobilul principiu proclamat de Comandamentul VII teritorial în scri- soarea sa către. «Asociațiune» Nr. 172 din a. c.: «Nici un sacrificiu nu e prea mare și nici o activitate prea obositoare, când sunt închinate Patriei și nea- mului.* Ion Georgescu. * Ce sfaturi dau cei mari celor mici. Cetind volumul de «Povestiri pentru topii* de Tolstoi. «Viața Ro- mânească* tipărește în editura proprie, ca volumul întâi din «Cărțile de aur ale copiilor și ale tinerimii*, cu fru- moase ilustrații, colorate, de M. Tei- șanu, o colecție minunată de povestiri, menite să ajungă cartea de căpătâi a copiilor noștri? ₁ Citind , acest volum recunoști, ia- răși și iară,-ce mare meșter a fost Tolstoi și te pleci In fața omului, care s’a știut ridică atât de sus, predicând într’o formă simplă, pătrunzătoare, preceptele cele mai cardinale ale unei etici sociale desghiocate de orice sgură. Al treisprezecelea apostol, cum ‘ Trad. de A., Toma, București, Edit. «Viața Românească» S. A., Li- brăria Alcalay. 160 pag., leg., 40 Lei. l-a numit cineva, este în cartea acea- sta, răspândită în Rusia în câteva mi- lioane de exemplare, povestitorul sfă- tos și totuși scurt la vorbă, sfetnicul- bunic și tovarășul de joacă cel mai ideal. Numai un singur cusur are cartea aceasta: prețul cel mare, expli- cabil pentru hârtia de acum și pentru ilustrațiile, tipărite deosebit, dar du- reros pentru punga părinților, cari ar vrea să cumpere o astfel de carte co- piilor lor. Dar cartea aceasta te silește, pe tine, cetitorul mai in vârstă din tim- pul de astăzi, să nu sari numai într’un picior, sbnrdalnic, ca siluetele — lui Diefenbach, Fi dus și ale cui încă ? de ce nu ni se spune? — ci să pleci capul, ascultând sfaturile unui bătrân, date unui copil. j_ Tragi paralele între ibzincile cari stăpânesc în ziua de astăzi în mult lăudata noastră Europa și între lozin- cile pedagogice, pe cari le dăm co- piilor de școală și rezultatul este atât de puțin edificător pentru noi! . Dar judece și cetitorul: Tolstoi vrea să arate puterea căl- durii și atrage atenția copiilor asupra vetrii de căldură, a soarelui. Urmă- rește toate manifestațiile căldurii în natură — ținând o lecție de fizică — și cântă un imn naturii, condusă de căldură. «Toate câte-i trebuesc omului, tot ce slujește deâdreptul nevoilor lui, soarele ile dăruiește, căldura solară se găsește în ele. Pânea e trebuin- cioasă tuturora, pentrucă e o zămislire a soarelui și păstrează în ea multă căldură solară. Grâul încălzește pe cel ce-1 mănâncă», scrie Tolstoi celor mici. Căldura, dătătoare de viață ? Brrr! Nu simțiți frigul, care planează în discuțiile noastre, pe lângă tot soarele de primăvară, care începe să încăl- zească? Sufletește suntem îmboldoro- — 197 - siți in blăni groase, ca laponezii, lă- sându-ne liber.doar vârful nasului! ... Și Tolstoi pledează pentru căl- dură in natură, pentru căldură în re- lațiile noastre sociale, pentru căldjiră față de animale! Câteva exemple vor ilustră mai bine căldura aceasta. Regele Perșilor, Cambyse, simte milă față de regele Psămenit, al Egip- tului, după ce Psămenit e cuprins el de milă față de unul din tovarășii săi, care fusese odată bogat și bine, iar acum se târește In sdrențe — și re- gele persian dăruiește viața și pune în libertate pe potrivnicul său. Ca să arate nobleță in armele de luptă alege Tolstoi povestea vizirului Abdul, care, insultat pe stradă, pri- mește o arătare pe sub ascuns împo- triva celui ce-1 insultase, iar Abdul chiamă pe cel cu pricina, nu ca să-l pedepsească, ci ca să-i spună, că are un vecin rău, care l-a pârât. Fiți generoși, vrea să învețe Tol- stoi'pe micii săi cetitori, generoși chiar și față de dușmanul învins. Arătați chiar și dușmanului vostru, că nu vă folosiți de arme mârșave împotriva lui! Capul sglobiu de copil va aveă ce să gândească în urma lecturii a- cesteia. Chiar și animalele sălbatice se iu- besc intreolaltă, constată Tolstoi, și ca să ilustreze teza povestește cum într’o menajerie din Londra, între fiarele sălbatice un domn, dând un cățel unui leu, ca hrană, acesta țiu-1 atinge, ci se învață cu el, încât, când stăpânul că- țelului vrea să-l ia înapoi, leul se «sburli și mugi», iar când moare că- țelul, leul «începu să-și lovească coa- stele cu coada și se aruncă în zăbre- lele cuștii, mușcându-le cu furie ne- bună». — Bulka, cânele, e cântat de stăpânul său pentru credința sa. — Un elefant, care omoară pe tatăl unor copii, se înduioșează de copii și mun- cește pentru dânșii, drept răsplată. Fie-vă milă de animale! strigă în- duioșat Tolstoi, descriind pe calul său bătrân, Voronek, pe care — ca copil — îl bate cu codorâștea — și numai mai apoi vede cât e de slab și de istovit de puteri, incât il sărută și-1 roagă de iertare. Dela animale trece la viața del|t țară, la țărănime și la istețimea ei naturală. ' Istețimea țărănească o .ilustrează cu sfatul unui țăran: când țăranul crede că, in loc să se dea mii de lei pentru o piatră mare, care stă în drum, ca să fie dată laoparte său să fie arun- cată in aier cu dinamită, e mai cu minte să sape o groapă mare lângă ' ea și să lase să cadă în groapă — un fel de «ou al lui Columbus»! — Un judecător drept găsește, înainte de Sherlock Holmes, a cui este femeia algeriană, a învățatului sau a unui țăran, căci o chiămă dimineața și o roagă să-i toarne cerneală îu călimară, convingându-se că se pricepe; ai cui sunt niște bani, ai unui negustor de untdelemn sau ai unui măcelar — cău- tând pe suprafața apei steluțele de grăsime'ale banilor negustorului^ etc. Pe un prostălan il face să guste, pentru stăpânul săuᵣ toate perele, pe cari i le Cumpără, căci nu pricepe de- șteptul, cum ar puteă ști altfel dacă toate sunt bune. Nu auziți râsetele copiilor la ce- tirea acestor pagini și nu simțiți gim- nastica de idei? Pentru pedepsirea trândăviei ne vorbește Tolstoi de o vrabie, care a... rechiziționat, prin fraudă, un cuib de rândunică, iar rândunicile, drept pe- deapsă, au adus noroi în ciocul lor, astupând cu noroi intrarea cuibului și zidind astfel, pe vrabie, de vie, în cuib. 198 Unui pustnic, care credea că numai cu rugăciunea poate să fie plătit lui Dumnezeu, îi apare un moșneag cu barba colilie, și-i grăiește: «De ce nu-ți cauți hrană? Tu socotești să fii, în felul ăsta, plăcut în ochii Ini Dum- , nezeu, și făptui ești un ptot Dumnezeu a rânduit lumea in așa chip, ca fiecare să-și caute singur de-ale traiului cu su- doarea frunții». ' Auziți voi, cei cuprinși de «valul de trândăvie» din ziua de astăzi — ascultați glasul lui Tolstoi pustnicii vieților noastre sociale, cari credeți că * .tăind la cupoane sau rugându-vă numai stomahului vostru ați săvârșit o faptă vrednică de laudă?! Ca să învețe pe copii să distingă nuanțele, gradele de culoare și formele, pune pe niște orțji să se certe cum sunt elefanții unui rege indian și pe un orb să știricească cum este albeața laptelui. Noi, cei mari? Noi ne dăm oste- neala să «camuflăm!» Am învățat-o pe câmpurile de luptă și «camouflage»-ul acesta ne reușește așa de bine, încât de frecăm mânile, satisfăcuți că am înșelat pe alții. O, da, desigur nuan- țele culorilor le distingem, dar nuan- țele fine ale sentimentelor gingașe, ale gingășiei înMiscuție — le-am perdut. Spre paguba tuturora! Să vină un Tolstoi, să ne învețe pe cei mari să distingem acum, când trăim epoca de- valvării tuturor-valorilor. Fiți buni, fiți milostivi, fiți iertă- ■ tori, fiți generoși, aveți-vă ochii în patru, ca să pricepeți frumusețile na- turii! sfătuiește Tolstoi pe cei mici. Și vrea să-i. mai învețe să adâncească și problema existenții. Din ce vine răul în lume? își pun întrebarea corbul, porumbelul, cerbul și șarpele, iar corbul spune: «te simți par’că hărțuit, sari dintr’un loc în altui, nu-ți măi afli odihnă și, dacă dai cu ochii de hrană, te faci fiară, te arunci asupra ti, fără să te mai uiți la nimic». Toate patru animalele ajung cu dis- 'cuțiile lor să convingă pe pustnic că: «răul in lume nu vine nici din foame, nici din iubire, nici din ură, nici din frică, ci trupul, trupul nostru e pri- cina. Dela el vine doară foamea, iu- birea, ura și frica!» Pleci capul adânc în fața aposto- lului dela lasnaia Poliana și murmuri, tu, copil mare: «nici când n’am simțit noi, oamenii, mai adânc acest adevăr decât în zilele de-acum!» iar sfaturile date de magul Iubirii între oameni te . mustră, ca și când ai fi la spovedanie, sub patrafir... Ilie Marin. • Prespa in România. Legea dela 23 Martie 1904 impune tuturor atelie- - relor de arte grafice, în special celor tipografice, să'trimită Academiei Ro- mâne, fundațiunii Universitare «Carol 1» din București și Bibliotecei Centrale din Iași exemplare din toate produ- sele lor. Academia Română a publicat, până în 1916, în fiecare an statistica acestor produse grafide, în care o parte foarte interesantă erâ a periodicelor (gazetelor și revistelor). Statistică ace- stora erâ grupată după localitate, spe- cialitate și limbă. Răsboiul, apoi greu- tățile tipăririi au întrerupt publicarea statisticei periodicelor, care sperăm că se va puteă face iarăși de acUm înainte. Dăm acmh o statistică sumară a periodicelor, cari au apărut în 1920 în România întregită și s’au primit la Bi- blioteca Academiei Române. Apar: I. In București .... 249 II. „ Muntenia, Moldova, - Dobrogea (fără capi- tală) ...................285 UI. ',, Transilvania(cu Banat și Crișana) . . . : 172 IV. „ Basarabia .... 35 V. „ Bucovina.................18 Cu totul . . . 759 199 In numărul acesta nu sunt cu- prinse periodicele, cari au încetat anul acesta, nici cele ce nu au fost trimise ca d. e. gazetele ungurești din Arad, cea românească din Sighetul Marma- ției ș. a. Din America s’au trimis anul acesta numai trei periodice românești, două din Statele Unite, unul (in românește și spaniolește) din Argentinia, După limbă; peste ’/, sunt româ- nești (în Transilvania cea mâi mare parte sunt maghiare și germane), apoi maghiare, germane, evreești, franceze, bulgare, rusești, turcești. V. L. Cărți Românești. Calendarele anului 1921. Din numărul nesfârșit de cărți, cari ies de' sub teascurile tipografiilor, — în a- ceastă vreme de americanism literar și științific, — și printre cari se întâl- nesc o mulțime cu titluri și coperte mai mult sau mai puțin strigătoare, ce caută să ațâțe curiozitatea și spiritul publicului în schimbul unor prețuri uimitor de exagerate, — fac parte și unele cari sunt mai puțin prețuite, dar cari aduc un mare și netăgăduit folos. Acestea sunt Calendarele. Dacă cele dintâi sunt făcute pen- tru cei cu pretențiuni de carte, pentru cei cari se îndeletnicesc cu dânsa, și dacă prin ele fiecare își mulțumește anumite' înclinări ale sufletului, sau caută anumite lucruri pe cari nu i le poate da viața de toate zilele, — ce- stelalte trebuie să fie făcute pentru toată lumea, — cărturari și necărtu-- rari, — și în țara noastră mai cu seamă, pentru marea mulțime lucră- toare la câmp și în ateliere. Prin ele trebuie să se vorbească despre toate scopurile înalte ca și despre tot rostul cuminte și folositor al vieții noastre ; și în atmosfera de întunecime a sa- telor și târgurilor din cuprinsul Ro- mâniei mai. cu seamă sub această formă a calendarelor se poate pogorî sfatul folositor și" mângâierea învăță- turii cărturărești. — Prin calendare se pot da învățături, sfaturi și exemple despre alegerea hranei, despre îngri- jitul locuinței și al sănătății, despre folosul muncii strânse prin economii, despre păstrarea acestei munci, des- pre trebuința mare a școalei și bise- ricei, și despre alte nenumărate lucruri. Și când o slabă lumină despre rostul nostru ca stat și ca națiune se ■ află în conștiința plugarilor, meseria- șilor și chiar a claselor noastre mijlocii, singura formă prin cari aceste lucruri se pot spune, întări, păstră pururea neadormite și transformă în putere vie, sunt, în primul rând tot calen- darele. — Varietatea, bogăția și ale- gerea cea mai chibzuită a materialului - din punct de vedere instructiv, moral și național,-dau mai cu seamă, valoare unor asemenea publicațiuni. ‘ Din acest punct de vedere Ca- lendarul «Asociațiunii* din Sibiiu în- tocmit de Dl loan Oeorgescn, secre- tarul literar al ei, acel al «Gospoda- rilor» lucrat de Dl Ion Simionescu, profesor la Universitatea din Iași, și Calendarul «Glasul Bucovinei» dela Cernăuți prezintă un deosebit interes pentru mulțimea cetitorilor noștri. Calendarul Gospodarilor este în ad,evăr scris pentru săteni, îndreptân- du-se mai ales către dânșii și vorbin- du-le într’un graiu desăvârșit țărănesc, despre cele mai multe și mai arză- toare nevoi ale lor. Dl Simionescu, un admirabil povestitor și populari- za tor, ț știut să aleagă din toate do- meniile de cunoștinți, acele lucruri cari folosesc gospodăriilor sătești. Sfa- turi despre plugărie, despre albinărit, pomărit, despre băncile populare și întovărășirile sătești, despre școală și biserică, povestiri istorice în graiul și pe. înțelesul sătenilor, umplu paginile acestui calendar care nu se poate în- deajuns recomandă satelor noastre. Dl I. Oeorgescu deasemeuea ne-a dat Jin foarte bun calendar care co- prinde pe lângă răvașul politic al anului, răvașul cultural, răvașul bisericesc, ră- vașul armatei, și alte o mulțime de articole scrise de diferiți scriitori în legătură cu negoțul și meseriile, des- pre nevoia de a păstră pădurile, despre bogățiile țării noastre, ca și despre felul cum trebuește să ne păzim de hdli pentru păstrarea sănătății. Un mișcător și pios capitol este consacrat morților noștri, din cursul răsboiului, care' cuprinde pe toți aceia «ce-au ajutat Patria cu armele, cu sfatul sau o au mărit prin științe și învățătură». Un frumos articol, plin de învă- țături, scrie D1V. Păcală despre ^In- dustria mică țărănească și rosturile ei în țara noastră». In fruntea tuturor calendarelor stă prin execuția tecnică prin varietatea materiei și prin extensiunea Iui, Ca- lendarul «Clasul Bucovinei» unde gă- sim pe lângă o cronică asupra întâm- plărilor mai însemnate a anului și di- ferite articole asupra celor mai însem- nate chestiuni în legătură cu viața po- litică și culturală a acestei provincii. Într’un articol Intitulat «Viața politică» . Dl I. Nistor^ scoate în evidență încer- cările de zavistie pe cari anumite mb- ravuri politice le-au introdus în acest ținut Împotriva cărora autorul cere crearea unui front unic, format de toți «aceia, tie din provinciile alipite, fie 200 - din Regat, cari doresc să lupte pentru ' unirea sufletească, pentru armonizarea vieței politice, economice și culturale în hotarele țării întregite, pentru buna în- țelegere între toate clasele sociale, pentru întărirea ideii de stat național unitar și pentru apărarea, ridicarea și întă- rirea prestigiului și autorității statului. Ne vom grăbi de a face front unic contra tuturor tendințelor de știrbire a fruntariilor țării și de dezordine în tre- bile obștești și contra tendințelor de autonomie și reaustriacizare a ținu- turilor românești». Almanahul ziarului «Universul» ne dă între altele o scurtă și interesantă descriere asupra «operațiunilor armatei II. în legătură cu bătălia dela Sibiiu», precum și un bun articol de popula- rizare despre «Martirii științei». Ne pare rău că neavând la înde- mână calendarul «Ligei Culturale» nu putem pomeni nimic mai deosebit în legătură cu dânsul. Am puteâ. aminti încă alte câteva calendare, cu un caracter mai mult informativ-regional, scrise in deosebi pentru săteni, cum e «Calendarul Să- teanului» întocmit de dl T. Popovici și apărut în editura Krafft din Sibiiu, «Calendarulpentru toți și pentru toate» editat de preotul 1. Baciu dela Lugoj, — «Calendarul țăranului român» apărut în editura tipografiei Angustin S. Deac din Gherla, ca și Calendarul «Puiul Calicului» apărut în editura «Foaia Săteanului» din Săliște. Vremuri mai bune pentru între- prinderea tipografică și pentru înțele- gerea culturii adevărate, ne fac să sperăm că pentru anul viitor, calen- darele vor puteâ corespunde și mai bine scopurilor și așteptărilor pe cari acest fel de publicațiuni trebuește să le atingă. Al. P. Arbore. - 201 Tudor Pamfilie: Ținutul Hoti- nului la 1817 (cu o hartă). Chișinău Editura societății «Glasul Țării». — 32 pagini. Prețul 3 lei. Ținutul Hotinului numără astăzi' un puternic element rutean, care se întinde de alungul Nistrului dela fron- tiera Bucovinei și până la marginea județului vecin, al Sorocei. Elementul moldovenesc* se află in unele sate din această zonă amestecat cu Rutenii, iar în vecinătatea Prutului precum și în colțul format de acest râu și de ho- tarul județului Bălți numărul satelor moldovenești este din ce în ce mai mare, pentru ca mai apoi în acest din urmă județ să ne găsim în sate mari, gospodărești și - locujte numai de Moldoveni, cum se numesc cu atâta mândrie și atâta conștiință locuitorii acestui ținut. Cercând săfacă, pe scurt, istori- cul mișcării populațiunii județului Ho- tin, autorul începe această lucrare cu câteva considerațiuni generale asupra Basarabiei, arătând că stăpânirea lui Mircea-cel-Mare al Munteniei care se intitula - treacă ^totdeauna subt dregătorii mol- doveni, pământeni de ai noștri, precum sântem deprinși și ne înțelegem în vorbă. Că alte rândueli nu pricepem, și numai cât ni se adaog năcazurile și greutățile noastre*!. Deschizându-se Nistrul au năvălit tot mai mulți străini de dincolo de acest râu, Ruteni și Evrei, cari încetul cu încetul au populat satele noastre, unde elementul românesc strâmtorat și neajutorat de stăpânire a început • să se stingă sau să se rusifice. Urmează, la sfârșitul acestui stu- diu, izvodul din 1817, care cuprinde satele cuprinse cu numărul de preoți, văduve de preoți, diaconi, dascăli, vă- duvele Ipr, ponomari, mazăli, vădu- vele lor, ruptași, văduvele lor, birnici gospodari, văduvele lor, burlacii și • argații, ertații din fiecare sat aparte. Ocoalele ținutului Hotin erau atunci următoarele: Nistru de sus, Nistru de gios, Ciuhuru, Mijlocul, Prutu de gios, Prutu de sus, Ohila- yățul și Roșcovul, Bricenii și Lipcanii erau târguri. — 203 — Harta care însoțește această carte ne arată satele, moldovenești, în parte moldovenești nemoldovenești, satele cari erau la 1817 și satele întemeiate după 1817. Lucrarea dlui Pamfilie este o foarte vrednică contribuție la dezmor- mântarea și înțelegerea trecutului de glorie și de vrednicie a acestor ținu- turi moldovenești, așa de mult uitate și nesocotite până acum. Alex. P. Arbore. « D. D. Patrașcanu, Strategie și O excursie de plăcere. Iași «Viața Româ- nească» 1920. Prețul 2 Lei. D-1 Patrașcanu, unul din cei mai distinși povestitori români, dă în » broșurică aceasta două povestiri dintre cele mai isbutite. In cea dintâiu (Stra- tegie) ne înfățișează tipul comic al militarului, care, Înainte de a plecă la luptă, ține să tragă un chef, să nu moară flămând. Intre pahare își de- svoaltă d-1 general «strategia», atăcând deja în primul elan, din 1910, Buda- pesta, și amenințând să ocupe într’o lună și Viena.- A doua e chiar nega- țiunea titlului: nu o excursie de plân- gere, ci de mizerii, la o stațiune bal- neară română: lipsa de cvartire, ne- curățenie, mâncări proaste, insecte, șoa- reci, motani etc. cari toate se conjură să-i facă petrecerea cât mai nesuferită. După câteva oare petrecute la Lacul Amar pleacă cu un tramcar condus de un vezetiu țigan (oodiseie întreagă și cu acesta 1) și când ajunge, in sfârșit, la oraș zice pentru totdeauna adio sta- țiunilor noastre balneare. Resemnarea blândă, ironia fină, tonul glumeț și vioiu, umorul nesecat al autorului etc. toate aceste# contribue a face și din aceste bucăți, ca și din altele semnate de autor, lectura cea mai plăcută și folositoare. (ig.) Mihail Sadoveanu, Frunze ’n Furtună. București. Editura «Cartea Românească», Tip. Sfetea. Format 8’.‘ Pag. 170. Prețul 9 Lei. Fecundul scriitor moldovean ne dă în volumul de față un mănunchiu de povestiri interesante din ultimile două campanii militare: 1913 și 1916-1917. Excepție face numai prima bucată «Amintire dela Pind», care, neavând subiect răsboinic, s’ar păreă că n’are ce călită în acest volum de povestiri răsboinice. Și totuș, dată fiind viața plină de hărțueli continue, a fraților noștri Macedo-Români cu atâția an- tarți (bandiți): greci, sârbi, bulgari, turci etc., întreagă ființa lor e de multeori'în voea întâmplării, precum în voea întâmplării sunt și frunzele răpite de furtună. De celelalte bucăți nu poate fi vorbă, că nu pot încăpea sub titlul ce li s’a dat: sunt toate cu subiect de răsboiu, care în viața ome- nire) ceeace e vijelia în a firei. Sunt lucruri cari se cetesc cu atâta interes. Aci figura simpatică a unui dezertor militar (Macovei), care, auzind că țara lui de obârșie e în primejdie, își pă- răsește patria adoptivă (Bulgaria), și intră de bunăvoie în armata română, slujind interesele țârei și ale neamului Său adevărat. Dincolo figura unei foste guvernante (Necunoscuta), care știe englezește, franțuzește și nemțește și e -ahtiată după vals, preferă să rămână țărancă în cel mai umil sat decât să intre din nou în vâltoarea păcătoasă a orașelor. In timpul «lungilor con- centrări» ți se dă prilejul cel mai ne- merit să auzi multele, nesfârșitele, jalbe ale eroilor noștri dela sate împotriva administrației ticăloase: pe unul la năpăstuit jandarmn), pe altul primarul pe al treilea silvicultorul, și așa mai departe. Grozăviile răsboiului cu toți demonii distrugerii mai bine-i înfăți- șează povestirea «Otrava». Cu subiect « ■ . ■ 3 ■ -< — 204 - strein epumai «lănci», un Ovreiu care face negoț și in răsboiul galițian. Pentru noi, bine înțeles, mâi mult interes pre- zintă notele de pe front: «Mărăști» și «Mărășești», unde s’au înfipt cele dintâi drapele ale României întregite in inima dușmanului rănit de moarte. In furtuna aceasâa cumplită a răsbo- iului numai odată se deschide cerul și ni se arată o viziune mai senină din alte sfere ideale, când soldatul Petrea Negruț moare pe malul Nțpjlo- vului «Cu ochii la cer», ațintiți asupra dreptului judecător Hristos. Așă se Înfățișează aceșt interesant volum de povestiri răsbolnice unei priviri fugitive. (G.) Lîvia Hulea Rebreanu, Răvașe în tabără. Poezii (1914—1918). Editura librăriei diecezane Arad 1920. Prețul 8 lei. In foiletoanele ziarelor noastre românești din Ardeal de pe- vremuri se puteau vedea adeseori drăgălașe versuri, palpitând de emoția actuali- tății, semnate Livia Rebreanu. Unele din ele erau ațâț de înduioșătoare, încât nemiloasa censură maghiară nu le admitea în Întregime sau nu le admitea de loc. Aceste versuri cu- prindeau o parte din sbuciumul și durerea sufletească a Românilor ar- deleni în anii de cumplită tragedie 1914—1918 când luptau, sub comandă străină și in limbă străină, pentru in- terese nu numai străine, ci deadreptul dușmane. Ce interes mai pot aveă astăzi aceste versuri? Mai potu-ne ele pa- siona? Nu și-au pierdut și ele tot farmecul și interesul odată cu dispa- riția acelor vremuri de urgie ? ■ Nu ț Perttrucă ele nu cuprind numai durerea zilelor de atunci, ci și nă- dejdea zilelor de acum și din viitorul depărtat mai fericit. Ele clocotesc nu numai de sbuciumul realității, ci și de credința neînfrântă în ideșl. Ele sunt nu numai documente de simțire adevărat națională, ci trezesc prin . accentele lor duioase simțiminte de un nobil pacifism, umanitarism și na- ționalism sănătos, brodate toate pe un fond de optimism indestructibil. Cetitorul de astăzi a! acestor ră- ' vașe va rămânea impresionat, dacă nu de cuvintele bunicului: «Voi toți sunteți departe prin cele țări > ₓ [străine ... Luptați... făr’ a ști măcar anume [pentru cine» ... cel puțin de serbătoreștile și pro- feticele Jui juruințe: «Iar... dac’o fi din rază să se [aprindă-un soare, Ne-om întâlni, nepoate, la Marea— [Serbătoare.. .• Puteri nebiruite se vor trezi în mine Și-ușor, cu coasa ’n spate te-oiu căută [pe tine, Grăbind ca șoimul aprig spre vârfu [’ncetinat... Uitând că-s gârbov, bolnav și părul [argintat... ‘Câți bătrâni gârbovi, cu «părul argintat» nu săvârșesc astăzi aievea • ceeace bunicul acesta visă numai în anii de grele încercări 1914—1918?! Ne place a remarcă și schimbarea de ton și mentalitate ce se observă la sfârșitul volumului. De unde la în- ceputul răsboiului mondial mama ro- mână din Ardeal se rugă pentru fiul ei: Dacă-i scris el să-mi rămână Colo ’n țerile străine, Doamne-auzi-mi rugăciunea ; la-mă mai întâiu pe mine! la sfârșitul volumului, când, după no- rocoasa încheiere a răsboiului, nu mai - 205 - sunt «granije ’n Carpați», despărți- toare de frați, ea poate grăi' către Doamna tuturor Românilor: «Căci de când ești-Tu scumpa noastră [Mamă, a amuțit al lanțurilor glas, Zăvoarele închisorilor .dușmane — sub [cari atâtea inimi ne-au rămas — Sunt azi sfărmate în bucă(i o miie Mormintele lui Horea, alui lancu ți-au [dovedit c’atâta te-am dorit — Cu ei alături deci îți zic Stăpâno [în liberul Ardeal: «Bine-li venit!» Schimbarea aceasta de ton și men- talitate e de dorit să se întâmple în sufletele tuturor Românilor ardeleni, pentru consolidarea desăvârșită a pa- triei noastre, de aceea trebuie răspân- dite aceste răvașe cât mai mult în popor. Ele merită acest lucru și pentru op- timismul, credința (compară sub acest raport «Basmul stelelor» și «Lângă altar») și gingășia femeiască de care dau dovadă-aceste versuri. Ce emoționantă e această imagină a mamei române și creștine dela noi: - «Ea tresare — zece ceasuri! — se [ridică ’ncetișor Și-și așează ’n patul moale puișor de [puișor. Face-apoi la fiecare câte-o cruce — [și-i sărută, Iar când dorm le ia din mână mărul [roș și mândra turtă...» • /. O. Un fals istoric. (Replică.) Ră- spunsul dlui Constantinescu conține greșeli, cari trebue rectificate în in- teresul învățământului din istoria Ar- dealului. 1. Nici în diploma lui Andreiu al 11-lea, nici în alte documente din se- colub al XlII-lea nu se amintește de Țara Sașilor, ci numai de Pământ regesc, din care o parte rupt dela Va- lahi. Numirea Sachsenland au întro- dus-o Sașii prin abuz fără să se poată întemeia pe documentele publice din întâiele veacuri ale petrecerii lor în Ardeal, numai după 1438, adecă după întemeierea uniunii celor trei «nafiuni». Numirea aceasta nu constitue deci un fapt istoric pentru secolul al XlII-lea și noi nu o putem tolera în școalele noastre din Ardeal. 2. Nu există document din se- colul al XlII-lea care să numească partea de vest a Ardealului Țara Un- gurilor. Dimpotrivă, există multe do- cumente din acest secol și din al XlV-lea, din cari se vede, că această parte a Ardealului cuprindea numai districtus olahales, cârmuite după jus olahale. Până’n în secolul al XlV.-Iea s’au păstrat chiar și mici voivodate ro- mânești, ca la Cristior, apoi in Bihor și în alte locuri. Aceste documente se pot găsi la Academia Română, în co- lecțiunea lui Hurmuzaki, în studiile lui Pești Frigyes și Nicolae Densu- șianu, ca să nu mai citez și altele. De altminteri Ungurimea națiune politică nici nu mai există în Tran- silvania după 1438, ci numai Nobiles, Siculi eț Saxones. Și trebue știut, că în secolul al XVI-lea se mai amintesc nobiles valahi. ’ 3. La dieta convocată în 1291 de Andreiu al IlI-lea la Alba-Iulia au fost chemați și Români, ca națiune deo- sebită. Dacă ar fi fost în secolul âl XlII-lea Români numai păstorii așe- zați de dl C. cu multă parsimonie pe creștetul Carpaților sudici, sigur că Andreiu nu-i învredniciâ de atenția lui. Și aici face — admit,- că fără să vrea — istoriografie maghiară, căci într’o lucrare scrisă în englezește de Unguri în 1896 se afirmă, că Românii au venit în secolul al patrusprezecelea ... 266 — din Peninsula Balcanică. Românii de pe harta dini C. ar fi deci iscoadele celorce mai aveau să vină. 4. Nici numirea Țara Sătulilor nu poate figura pe o hartă românească pentru secolul al XllI-lea, căci din secolul al XiV-lea avem un document dela regele Ludovic d’Anjou, care dispensează .pe Săcuii din ținutul Odor- heiului de-a mai da ascultare cnea- zului valah din Odorheiu. Așa dară în Țara săcuiască a dl ui C. nu dispă- ruseră încă nici în secolul al XiV-lea, necum în al XllI-lea cneziatele ro- mâne, printre cari fuseseră colonizați Săcui. O hartă istorică trebue să arete adevărat istoric, nu pervertirea lui de mai târziu și încă antedatată. Completarea materialului istoric în manualele noastre din Ardeal nu constitue chestiune nip- de savantlâc istoric, nici de ^entuziasm săcăturist. Ea e de ordin curat didactic și na- țional, — lucru pe care noi aici il pricepem mai bine. Pentru liniștirea dlui C. admit, că harta istorică a dumnealui nu e un fals istoric, ci o dovadă de ignoranță în istoria Ardealul. Victor Lazăr. Cărți streine. O carte minunată pentpi copii. In timpul din urmă a apărut și în ro- mânește o carte, care merită să fie cetită de tinerimea noastră. Este scrisă de Selrna LagerlSf, cunoscuta scriitoare svediană. Traducerea românească este făcută de dna Nitză, directoara școalei normale din Chișinău. Cartea poartă titlul: “Călătoria minunată a lui Nils Holgerson în Svedia*, s’a tipărit în ti- pografia Statului din Chișinău și costă 8 lei. (1919. 340 pag.). Să nu fie bi- bliotecă poporală, în care să np se afle cartea aceasta. — Spre mai buna înțele- gere a acestei fapte, căci ceeace a să- vârșit aici scriitoarea svediană este o faptă, asemănătoare cu aceea a lui Amicis (Ciiore» — ce simte inima co- piilor), lăsăm să urmeze câteva'infor- mații nrincipiare, tipărite în 1909, în numărul pedagogic al revistei «Do- cumentele progresului» (ediția germ, a revistei, care apărea franțuzește, en- glezește, rusește și în limba germană înainte de răsboiu) — 1 Octomvrie 1909. Articolul este scris de Alfred Dalin din Huskvarna (Svedia) și e întitulat: «Cei mai mari poeți națio- nali ai Svediei în serviciul școalelor svediane». - In 1906, scrie pedagogul svedian, a început să apară în Svedia o co- lecție de «cărți de cetire pentru școa- lele svediane», editate de Alfred Dalin și Fridtjuv Berg. Cărțile acestea se deosebesc de cele obicinuite în multe privințe. Ideia fundamentală: o aco- modare cât se poate de mare la tre- buințele sufletești ale copilului, în decursul diferitelor epoci ale vârstei sale. Ca bază a servit psihologia co- pilului. «Tot ceeace in cărțile de până acum a fost în contrazicere cu desi- deratul acesta a fost delăturat și sub- stituit cu rezultatele științei acesteia». Sub psihologia aceasta a copilului au înțeles editorii «mai mult o colecție de experiențe imediate, de toate zilele, câștigate în trecut și în prezent de pă- rinți, învățători și îngrijitori de copii, capabili de a pricepe și supraveghiă sufletul copiilor și de a analiză stările lor sufletești — experiențe, păstrate în amintirile celor mari, în reprezen- F • ' - ioi tarea copiilor din artele frumoase și, mai întâi de toate,-în povestirea într’o formă literară». In urmrrcunoștințelor acestora au ajuns editorii la convingerea, că este vorba de două puncte cardinale pe- dagogice: I. că «în viața sufletească a copilului acțiunile subconștiente și semiconștiente sunt în preponderanță, mai puternice față de acțiunile con- știente» și îă II. «forma de cugetare cea mai desvoltată a copilului este lanțul de inuiție simplu, concret, plin de viață, accentuat cu simboluri și presimțiri». De aceea cărțile de cetire editate de cei doi pedagogi svediani și-au dat știința să personifice cât mai mult în decursul acțiunii și să siste- mizeze cât se poate de cronologic. Au pornit dela primele impresii ale sufletului copilului — dela- casa părintească și dela cele ce înconjoară pe copil: natura, diferința de sexe accentuată, viața zilnică. Ca opera să corespundă în formă și după cuprins receriuțelor acestora a trebuit să fie scrisă din partea unor scriitori artiști, naționali, de prima ordine. «O colecție de. bucăți de lec- tură, scrise de diferiți autori, cu dife- rite scopuri, nu poate să rezolve nici- odată problema. Diferite mijloace de a câștigă atenția copilului stăpânesc operele lor poetice. Abia s’a obicinuit copilul cu maniera de a scrie a unuia din autori, și trebue să treacă la ma- niera celuilalt. La o asimulare adâncă sufletească a conținutului, după cum corespunde cerințelor sufletești ale copilului, nu se poate ajunge decât rar de tot, cu ajutorul acestor bucăți de lectură». Acestea au fost punctele pedagogice de mânecare ale editorilor svediani. S’au pus în legătură cu cei mai de seamă scriitori moderni din Svedia și le-au dat sfaturile acestea, stându-le într’ajutor și cu sfaturile altor învățători și părinți, ca să poată scrie ceva ce rămâne întipărit în min- tea și inima copiilor. , Despre cartea dnei Selma Lagerlof scrie Dalin următoarele: In *Nils Holgersson* ne-a dat ve- stita povestitoare de basme o descriere a patriei sale, pentru copiii de 9—10 ani sau pentru anul școlar popular al 3-lea și al 4-lea. Dorul de cunoștințe în vârsta aceasta este mare, dar pu- tința de *â urmări o descriere din carte este mică. De aceea este forma, care se potrivește mai bine la aceasta de- scrierea neîntreruptă, plină de fÂntazie, simplă. Ca să atragă atenția copiilor po- vestește Ș. Lagerlof despre un copil svedian, Nils Holgersson, care e pre- schimbat de un cobold (spirit) bun al casei într’un pitic. Poșândicul acesta scapă dela moarte un gânsac, care hotărâse să urmeze în ținuturile sterpe, nordice, rațele sălbatice în călătoria lor — ajunge astfel prietinul gânsa- cului și primește permisiunea să» că- lărească pe spatele lui. Astfel călăto- reasc ei din ținut în ținut prin întreagă Svedia, până la misteriosul, încunu- natul de mituri, uriaș al'nordului Sve- diei, până la Kebnekajse, și de acolo prin celelalte ținuturi până acasă, în satul său natal. De pe spatele gânsa- cului vede eroul cărții întreagă Svedia, cu munții și văile, cu pădurile, lacp- rile, râurile și mările ei. Trăiește cu animalele împreună pe câmp, în pă- duri și în curțile țărănești, face cuno- ștință intimă cu toate, cu animalele și cu plantele, cu oamenii din toate trep- tele sociale, cu soartea lor și cu gân- durile lor, cu bucuriile și năcazurile lor, dela leagăn până la mormânt. Q aventură minunată face loc altei aven- turi minunate și ține pe cetitori în continuă atențiune. Fără ca să bage de seamă intenția, învață să citească, — 208 - natural și plin de expresie, învață geografia elementară, zoologia și bo- tanica, metereologia și etnografia pa- triei sale» și — mai întâi de toate — primește o ochire în lumea morală a poporului său, care este mereu ilu- strată în diferite colori pe fiecare pa- gină a cărții. Și una și alta influințează, intrând în sufletul plăpând al ceti- torului». A doua carte în colecție a scris-o Menwvon Heidenstanr, «Svedienii și conducătorii lor», o istorie a patriei în tablouri plastice; a treia Alfr. Dalin, editorul (Versuri svediene, alese). Cartea Iui Hjeidenstam, un autor de valoare, e scrisă ca istoria neamului românesc de Alex. Vlahuță, cu nota pedagogică ceva mai pronunțată. llie Marin. Reviste L’Europe nouvelle An. 4, Nr. 12, • 1921 19 Marș. Paris. Dl Philippe Mi- lett, directorul politic al revistei, se ocupă în primul articol cu chestiunea plebiscitului din Silezia, din punct de vedere al intereselor franceze. în legătură cu declarațiunile lui Lloyd George, făcute în 3 Martie la - Saint-James, prin cari căută să arate că «responsabilitatea Germaniei în pri- * vința originii răsboiului, este chiar baza tratatului din Versailles» și că «această bază distrusă, nu mai rămâne nimic», Dl Ren6 Daniel încearcă sf ilustreze această chestiune în articolul «Ger- . mania și chestiunea responsabilităților». Pentrucă să scape de toate obli- gațiunile pe cari Germania are să le supoarte față de aiiați, i-ar fi de-ajuns să dovedească lumii întregi și în pri- mul rând cetățenilor ei, că aceste obli- gațiuni nu au nici o bază solidă. De aceea se organizează sistematic înlă- untru ca și în afară, tot felul de mi- jloace prin cari să se dovedească că «Germania e nevinovată». Această încercare de pervertire a judecății lumii întregi și â propriului său popor, pe care Germania a mai făcut-o și înainte de 1914, încearcă să ¹ se continue și în 1920. «Astăzi se voește încă și mai mult: societăți se formează pentrucă să se streine. discute într’o serie de publicațiuni ști- ințifice nevinovăția Imperiului; cicluri de conferințe sunt organizate, se răs- pândesc broșuri. Trebue să reușească încercarea care a dat faliment în cursul răsboiului: a convinge lumea că Antanta este res- ponsabilă». Și, din nenorocire, zice autorul, o mulțime de argumente, în această pri- vință, au fost procurate Germaniei, de chiar presa franceză. Mai mult încă. «Când poporul german va fi convins că conducătorii săi au fost cu desăvârșire nevinovați de deslănțuirea răsboiului mondial, cum va puteă fi el împedecat de a crede că revoluția care a alungat prin- cipii a fost o nedreaptă explozîune de mânie? Conservatorii știu ei bine ce fac făgăduind cu furie responsabili- tatea germană: în ziua când ei vor fi câștigat cauza, readucerea Hohenzo- lernilor nu va mai fi foarte îndepăr- tată, și Europa va trăi din nou trage- dia sângeroasă din care abia iese». Ce asemănare, adăugăm noi, cu ceeace s’a întâmplat în Ungaria prin încercarea de revenire pe tron a lui Carol al IV-lea! Pe lângă un articol bine scris asu- pra speranțelor pe cari Germanii le puneau în delegații lor dela Londra, că vor puteă produce o desbinare în chestiunea despăgubirilor, între Aliați, revista cuprinde informâțiuni, însoțite de hărți, despre ceeace a fost Tnrcia și ceeace este astăzi. tn partea reservată izvoarelor și documentelor, se publică rezultatele conferinței dela Londra în legătură cu chestiunea Orientului și cu contra-pro- punerile germane. • Eastern Europe Voi. V, Nr. 2, 1921, cuprinde continuarea artico- lului președintelui republicei Ceho- slovace, Masaryk, asupra bolșevismu- lui și revoluțiunii, ocupându-se în mod special cu chestiunea dictaturii prole- tariatului. Deasemenea se găsesc articole asu- pra celor mai arzătoare probleme în legătură cu orientarea politicei interne sau externe a unor state, cum sunt de ex. studiul dlui Thomas Cesăre asupra autonomiei Slovacilor, ^Franța și Turcia* de Sisley Huddleston, . Și astăzi, iar tot cu acelaș impuls puternic curat românesc, ca în totdeauna subsemnatul s’a cugetat, că datoria nu-i pe deplin împlinită până când nu ne vom face — deocamdată - cu cei mai la vale sprijinitori și cu fapta la o mișcare pe care «Asociațiunea pentru literatura română și cultura poporului român din Transilvania» așa de frumos o exprimă: credință în biserică, speranță în școală și viitorul în cartea românească. Pentru acest scop respectuos Vă alătur cecul Nr. 709,992 în valoare de 1000 lei, — ca taxă de. membru pe viață pentru subsemnatul Preotul Miron Benghea și Margareta Benghea, adresa 2819 T. Street. Amaha. Nebr. Totodată se alătură și cecul Nr. 769.984, in valoare de 1000 lei ca taxă de meițjbru pe viață pentru parohianui Pavel losof și soția Maria, adresa P. Jî. 68 Route 5. Omaha Nebr. și cecul Nr. 769,985 în valoare de 500 lei, ca taxă de membru pe viață pentru parohianui Dumitru Rățtoiu, adresa: P. Bos. 63. Route 5. Omaha Nebr. Aceasta este începutul numai, criza îndustrală care începe să se re- simtă tot mai mult e puțin piedică, acestei manifestări frumoase, dar de — 2’8 — 1 îndată ce bunul Dumnezeu ne va ajută, Român din Omaha nn va lipsi să nu-și facă datoria, așâ precum Românul știe să și-o față cu sufletul curat ’j cHtstit șt românesc. " De un gând suntem călăuziți: fericirea țării, că țara e a nostră și noi ai ei, semnul să ni să dea, căci oricând* gata vom fi pentru țară, neam și rege. Buhul Dumnezeu ne-a dat de toate aici, însă ceeace ne* trebuie mai mult, nu avem: cărți, cărți și cărți românești. Trimitem orice sumă, oricât ar fi, dar pentru, numele lui Dumnezeu trimiteți ne cărți și iar cărți, sufletul să ni-1 înveselească, inima tuturor să trezească, căci nu-i mai scumpi și mai dulce ca limba românească, căci iar pe lângă toate bunătățite, ca cântecul vechio: Fie pânea cât de bună ' , Tot e rău în țară străină, ! Fie pânea cât de rea Mai bine-i în țara mea. Dorindu-Vă colonia română «învierea Domnului la mulți ani fericiți», am rămas al D-Voastră cu profundă stimă și respect. Preotul Miron Benchea, originar din comuna Corniței, jud. Sibiiu, fost preot militar tn Armata S. Unite, in prezent parohul bisericii „Sft Cruci“ din Omaha Nord America. Nr. 285-1921. Concurs. *Asociațiunea pentru literatura română și cultura poporului român* publică concurs pentru cea mai bună lucrare scrisă în românește asupra temei istorice, cu subiectul: Revoluțiunea din anul 1918 și unirea Ardealului cu România. Condițiile de concurs sunt următoarele: 1. Lucrările se vor trimite în timp de un an dela data publicării concursului. 2. Manuscriptele, fără subscriere, însoțite de un plic închis, cu- prinzând numele și adresa autorului și în afară provăzută cu un motto sau pseudonim, — vor avea să fie înaintate la adresa secretarului literar al «Asociațiunii», Sibiiu, Str. Șaguna 6. 3. Lucrările intrate la concurs se vor da spre censurare Secțiunii istorice a«Asociațiunii», exclusă fiind orice apelație contra hotărârilor acesteia. 4. Lucrării celei mai bune, vrednice de premiat, i se va acordă pre- miul de Lei 2000'—, pus la dișposiția «Asociațiunii», pentru acest scop, de z cătră dl'/?. IT. Seton Watson (Scotus Viator), marele prieten al Românilor. Sibiiu, în 22 IV. 1921. A. Bârseanu, Romul Simu, prezident. - secretar. .. NOTĂ, Articolul «Sufletul ce ne trebue» e de dl I. Agârbiceanu ți «Iar între Români» al d-lui Dr. lâmik e un studiu mai lung, a cărui continuare va urmă. — 219 — Bibliografie. Editura „Viața Românească*, Iași (Str. Lăpușneanu 33 și București, Calea Victoriei 37.) Foi volante (bibliotecă de răspân- dire a operelot celor mai însemnați scriitori români și streini, — opere scurte, bune și ieftine) : D. D. Patrașcânu: Strategie și O escursie de plăcere. Prețul 2 Lei. Mihail Sadoveanu: In amintirea lui Creangă. Prețul 3 Lei. N Șalom Alehern — C. Săteanu: Stația Baranovici. Prețul 4 Lei. Anatole France — Oala Galac- tion: Paiața Maicei Domnului urmată de Mustafa Effendi ajunge Macarie monahul. Prețul 2 Lei. I. «L. Caragiale: 1907. Din pri- măvară pănă’n toamnă. Câteva note. Prețul 2 Lei. C. DObrogeanu-Gherea: Poetul țărănimei (O, Coșbuc). Prețul 5 Lei. M. Sevastos: Rime sprintene. Pre- țul 3 Lei. Caragiale: Culegeri postume. Pre- țul 2’50 Lei. M. Lermontov — loan R. Rădu- lescu: Demonul. Prețul 2 Lei. Cărțile de aur ale copiilor și ale tinerimii. L. Tolstoi: Povestiri pentru copii. Trad. de M. Toma. Cu 20 de ilustrațiuni in culori de M. Teișanu. Prețul 40 Lei. Edmond Rostand — I. C. Aslan : L’aiglon (Puiul de vultur). Dramă în versuri în VI acte. Prețul 20 Lei. Prosper Mărimăe - George B. Rareș: Noaptea de urgie și măcel. Roman istoric. Ilustrațiile de Ion Ane- stin. Prețul 10 Lei. Maiorul George Brâescul Ma- iorul Boțan. Schițe umoristice. Prețul 10 Lei. Francis Delaisi:Războiul care vine. Prețul 5 Lei. - • P. Andrei: Problema fericirii. Fun- damentul său etico-sociologic. Prețul 10 Lei. G. Topftrceanu: Strofe alese. Ba- lade vesele și triste. Prețul b Lei. Em. G&rleanu: Bătrânii. Ediția III. Prețul'10 Lei. E. Lovinescu: Critice. Volumul V. Prețul 14 Lei. Wilhelm de Kotzebue: Din Mol- dova. Tablouri și schițe din 1850. Prețul 10 Lei. Demostene Botez: Floarea pă- mântului. Prețul 10 Lei. L. Rebreanu: Catastrofa. Prețul 12 Lei. Silvia Dinescu: O tinereță pier- dută. Prețul 10 Lei. Albumul, Copiilor. Desene de A. Petrescu. Octavian Goga: Domnul Notar. Prețul 10 Lei. George Cair: Finei. Prețul 8 Lei. G. Galaction: Răboji pe bradul verde. Prețul 10 Lei. Victor Eftimiu: Cocoșul negru. Fantezie dramatică în 6 acte. Prețul 5 Lei. Romulus CiofleC: Lacrimi călă- toare. Prețul 10 Lei. Dr. Urechiă: Cu ou și cu oțet. Prețul 8 Lei. Wilhelm de Kotzebue: Lascar Viorescu. Roman din viața Moldovei (1851). Prețul 10 Lei. E. Lovinescu: Lulu. Roman. Pre- țul 10 Lei. A. Steuerman — Rodion: Frontul roșu. Sonete postume. Prețul 10 Lei. Smara: Băiatul mamei. Roman educativ. Prețul 15 Lei. - 220 George . Cair: într’un mirador. Prețul 14 Lei. S. Mehedinți: Politica de vorbe și Omul politic. Prețul 12 Lei. Maximilian Costin: Vioara. Mae- ștrii și arta ei. Cu 2 planșe, 1 tablou sinoptic, 1 index alfabetic și 91 ilus- trații prelucrate de A. Poitevin Sche- letti. Prețul 15 Lei. lorgu Iordan: Diftongarea lui e și o accentuați în pozițiile ă, e. Prețul 28 Lei. Mihai Codreanu: Cântecul de- șertăciunii. Poezii. Prețul 8 Lei. I. 1. Mironescu: Oameni și vre- muri. Prețul 10 Lei V. Demetrips: Domnul Colonel. Roman. Prețul 20 Lei. L. Rebreanu: Ion. Roman. 1. Gla- sul pământului. II. Glasul iubirii. Pre- țul unui volum 16 Lei, — amândouă 32 Lei. Andreas Latzko — Adonis Po- pov: Oameni în războiu. Knut Hamsun — Luca loan Ca- ragiale: Pan. Roman. Prețul 10 Lei. C. Stere: In literatură. Prețui 12 Lei. C. Stere: Un caz de conștiință. Cuvântările rostite în ședințele adu- nărei deputaților din 4, 5 și 9 Martie 1921, asupra validărei alegerei din jud. Soroca. Prețul 5 Lei. D. D. Patrașcanu: Domnu Nae. Scene din vremea ocupației. Prețul 14 Lei. ~ D. D. Patrașcanu: Timotheiu Mu-, cenicul. Operă premiată de Academia Română. Ediția a doua. Editura H. Rodica: Terra. Descrierea pămân- tului. Editura «Cartea Românească»,, București. Format 8° pagini 4, legată 12 lei. P. Dulfu: lisus Mântuitorul. După Sfânta Scriptură. Cu 54 ilustrațiuni în text. Editura «Cartea Românească», București 1921. Prețul 12 lei. A. Vlahuță: In Vâltoare. Nuvele. București. Editura «Cartea Româ- nească». Prețul 12 lei. G. G. Mateescu: Geografia Ro- mâniei. Publicată sub îngrijirea d-luiD. Corapancea. Cluj, «Cosinzeana» 1920. I. Conciatu: Reșița. Cu o hartă București, «Cartea Românească» 1921. Prețul 10 lei; Concesionarea uzinelor electrice ale orașului Cluj de Carol A. Iahoda, industriaș, membru în comisiunea pen- tru studiarea ofertelor. Dr. Ion Mateiu: Renașterea Ba- sarabiei (Pagini din lupta pentru uni- tatea națională). București, «Cartea Românească» S. A. Prețul 6 lei. Tudor Pamfilie: Ținutul Hoti- nului țp. 1817 (cu o hartă). Editura societății «Glasul Țării», Chișinău 1920. Prețul 3 lei. Tudor Pamfilie: Mănunchiu nou de povestiri populare cu privire la Ștefan cel mare. Chișinău, Tipografia «Glasul Țării» 1919. Prețul 5'50. Mihail Sadoveanu: Orhei și So- roca (Note de drum). Editura «Glasul Țării» S. A. Chișinău, 1921. Prețul8 lei. Charles W. Eliot: Religia viito- rului (tradusă din limba engleză, cu o prefarță de Virgil I. Bărbat). Brăila, editura «Ancora 1921. Prețul 6 lei. I. Nistor: Drepturile noastre asu- pra Hotinului (Biblioteca istorică pen- tru popularizarea istoriei Basarabiei Nr. 1). Chișinău Tipografia românească 1918 (fără preț.) Dr. N. C. Paulescu: Fiziologie fi- losofică. Cele patru patimi și remediile lor IV. București, «Cartea româ- nească» S. A. 1921. Prețul 15 lei. Mircea Rădulescu: Serenadă din trecut. (Comedie istorică în patru acte în versuri. Lucrare premiată de două ori de direcția generală a Teatrului Național "din București). București, «Cartea românească» 1921. Prețul 9 lei. 221 I. C Vissarion : Vrăjitoarea. Bu- curești, «Cartea românească» S. A. Prețul 15 lei. G. Rotică: Dintr’un colț al Ro- mâniei mari. (Ecouri bucovinene 1918 —1920). București, «Cartea româ- nească» S. A. 1921 prețul 5 Iei. E. Lovinescu: Gheorghe Asachi (Viața și opera lui). București, «Cartea românească» S. A. 1921. Prețul 14 lei. Vasile Pârvan; Probleme arheo- logice in România (Extrs-aparte din re- vista Transilania). Sibiiu, 1921. Dela „COLEGIALITATEA¹¹ cooperativa funcționarilor români de banca, Cluj. cătră. Băncile românești și funcționarii băncilor. In luna Octomvrie a. tr. un grup de entusiaști, inimoși și înțelegători funcționari români de bancă din Cluj, au pus bazele unei asociații numită «COLEGIALITATEA» cooperativa funcționarilor români de bancă, comer- ciali și industriali, cu sediul în Cluj. Aceasta instituție social-economică, — care ne-a lipsit până azi, parte din cauza vitregiei vremurilor, parte din lipsa spiritului de organizare — resărind în aceste zile de prefacere, organizare și consolidare dintr’o ar- zătoare necesitate, dacă va fi înțeleasă și sprijinită de toți funcționarii și de toate institutele românești, va deveni acel cheag de solidaritate, acel îndrumător moral, acel for suprem și cetate puterhică care își va resfrânge binefacerile credem nu numai asupra funcționarilor de bănci ci și asupra vieții noastre economice în general. Pentrucă să fie cunoscute scopurile asociației dăm mai jos textul §. 2 din statute. Scopul asociației este: a) de a cultivă spiritul de colegialitate și solidaritate între funcțio- narii români din toată țara Românească, prin corespondență, conveniri so-, ciale, excursiuni, ședințe literare periodice, ordinare și festive, .precum și prin publicațiuni periodice anuale, mensuule, săptămânale sau de zi după cum se va dispune de material; b) a da tot concursul moral și material pe seama membrilor in sco- pul asigurării unei poziții sociale respectabile, cât și pentru progresul just în cele materiale; c) a intermedia plasamente de servicii corespunzătoare pe' seama membrilor; „ d) a înființa un biurou de informațiuni; ' e) a cumpără și a vinde mărfuri pe seama membrilor; f) crearea și administrarea unui fond general de ajutorare a membrilor); g) «Colegialitatea» va regulă în cazuri speciale toate diferendele de natură morală sau materială ce s’ar ivi între membri săi, sau între func- ționari și patroni, când intervenția ei va fi solicitată. Colegialitatea deci nu este o organizație politică, nici uftra-socia- listă; ci o Organizație morală pe'baze altruiste. Vrenf să desvoltăm spiritul de colegialitate și solidaritate între func- ționarii de bancă cari au fost în toate timpurile un element de ordine, de muncă serioasă și devotată, element de cultură, muncitori serioși, disci- plinați și conștienți, funcționari vrednici și cinstiți.' Vrem să ridicăm prestigiul nostru, să ridicăm nivelul cultural al funcționarilor, sprijinind mișcările culturale, economice și sociale. — 222 — Vrem. să ne creăm fonduri iie ajutorare, de studii și de escursiuni, sprijinindu-ne unul pe altul, ajutându-ne printr’o sinceră și frățească co- legialitate.- Ne adresăm deci cu frățească și colegială dragoste cătră toți colegii noștri risipiți prin toate unghiurile țării, facem apel la fiecare coleg și in- stitut, să se înscrie în rândul membrilor ei. Organizați întâi în Cluj, dorim să extindem organizația noastră în afară, să o întregim cu toți colegii, pentrucă să facem din ea o instituție solidă, respectată și folositoare. Să ne apropiem, să ne cunoaștem, să ne întâlnim ca să pornim pe aceiași cale spre progres și consolidare,, spre ajutorare împrumutată. începutul l-am făcut, așteptăm aderarea și conlucrarea tuturor colegilor din afară. In munca noastră altruistă rugăm atât sprijinul moral cât și material al Băncilor noastre pentru care ne jertfim cei mai frumoși ani ai vieții. Instituția noastră este chiar în interesul Băncilor. Le în.vităm deci să se înscrie și ele în șirul membrilor și le rugăm • ca din beneficiul anului să ne voteze pentru fondul nostru de ajutorare, studii șl excurșiuni o sumă potrivită. Donațiunile le vom publică și prin ziare. Rugăm pe colegii noștri pentru o propagandă în acest scop. La cerere। trimitem cu plăcere orice informațiuni. După tipărire vom trimite și statutele. Fiecare membru la intrare îu asociație subscrie și plătește o cvotă fundamentală de 100 Lei și o cotizație de 10 Lei lunar care se poate solvi și pe anul întreg deodată. Dorind să edităm și scoatem almanahul funcționarilor de Bancă, rugăm toate Băncile să ne trimită numele exact al funcționarilor lor. In speranța că vom fi înțeleși și apelul nostru va află răsunet în inima fiecărui coleg și va fi ascultat și de Băncile noastre cari au sprijinit ‘totdeauna cu generositate consolidarea funcționarilor săi, adastâpd ■ un răspuns favorabil, suntem Cu cea mai colegială stimă. C1 u j, 20 Martie 1921. Vasile Vlalcu, •. Emil A. Chiffa, prezident - secretar. .Consiliul de administrație: “ loan Albon, șef contabil Ia*„Barica Centrală*. losif Albon, șef contabil la «Banca Agrară*. Anastasii! Bejan, șef de serviciu la- «Banca Centrală*. Emil Birtolon, șef contabil la „Economul*. Octavian Constantin, șef lichidaturei.Marmarosch Blank*. Anastasiu Demîan, , funcț. sup. „Intrepr. For. Române*. Robert Elecheș, funcț. sup. la „Banca Centrală*. Vaier Ghiricoiaș, contabil •șef fii. „Albina*. Dr. Victor Man, șef de biurou la „Banca Agrară*. loan Miciea, cassaY gen. la „Intr. Forestiere Române*. losif Orga, secretar la „Economul*. Marius Peculea, director la filiala „Albina*. Eugen Roșescu, sub-director la „Vatra*. ¹ ~ Consiliul de cenzori: Mihail lonescu, " Nicolae Oprișiu, comerciant '' \ șef contabil la „Coroana*. Nicolae Munțiu, Romul Perian, -șef de birou la „Banca Agrară*. cassar gen. la „Banca Agrară*. Paul Theochar, funcționar superior la „Banca Centrală*. Cei mai vechiu și mai consolidat institut financiar românesc din T ransil va ni a „ALBINA", INSTITUT DE CREDIT ȘI DE :: :: ECONOMII, SIBIIU. :: :: FILIALE: Brașov, Cluj, Lugoj, Mediaș și Târgul-MurăȘului. AGENTURII Sânmărtin. :: Capital societar Lei 10.000,000 — Fonduri de rezervă și pensiuni Lei 7.500,000—, Depuneri spre fructificare și în Cont-Curent —- Lei 179.000,000—. = Acordă: împrumuturi cambiale (scont), împrumuturi hipotecare,'Cont-Curent, finan- țează întreprinderi etc. Primește depuneri spre fructificare pe libele și în Cont-Curent 4'A—5% după terminul de abzicere, plătind /. însuși darea de interese. Emite acreditive, Îngrijește incassări de cecuri și asignațiuni asupra oricărei pîeți, mijlocește tot felul de afaceri de bancă. Orice informa (iu ni se dau gratuit și prompt atât de Centrala din Sibiiu, cât și de filialele și agenturile institutului. Direcțiunea. i i SOC. ANONIMĂ PE ACȚIUNI 400.000,000' — «î» BANCA ROMANEASCA 4> sja gțs CAPITAL LEI BUCUREȘTI, strada Smardan 5. -»s ->SS * Cumpărări și vânzări de efecte pu- blice, avansuri pe depozite de efecte publice și orice transacțiuni finan- ciare, Conturi-Curente și emisiuni de scrisori de credit pentru orice țară; participațiuni industr. și comerciale. Su cursale: Arad, Bălți, Bazargic, Brașov, Cernăuți, Chi- șineu, Cluj, Constanța, Galați, Ismail, Oradea-mare, Sibiiu, Târgul-Mureș, Timișoara și Tulcea. ! v H H O '? t ? m I H 4 -J ' S- *“* y y y y y-& ₓy xC \ v y- y y $ y & & y yy y- y y y y ,y ->>s Banca de Scont a României București :: Sucursala Sibiiu :: Strada Cisnădiel Nr. 36. ᵥ , Sucursale: Brăila, Constanța, Focșani, Galați, Râmnic-Vâlcea, Sibiiu, Tulcea, Turnu-Măgurele. :: Capital Lei 150.000,000-- :: Face împrum. în Cont-Curent simplu cu gajuri și cambial. Primește depuneri spre fructificare boi/ificând dobânda de 5% conform condițiunilor în vigoare. Cumpără și vinde efectiv tot felul de monede străine: mărci, dolari, lire italiene, franci etc. Tratează și vinde orice fel de mărfuri, textile, coloniale, cereale, vihuri etc. Emite acreditive șl cecuri în întreaja Românie, cam șl îo străinătate. Prin o organizare specială poate da oricând și oricui infor- mațiunlle dorite in chestiunile economice și financiare cerate. s«- 85-^ £:<- S* I S<<-