Transilvania 1 < C'Aț’-’ ■ ' -. aĂ. ii ■ • • ? ■ . Nr. 12 Decemvrie 1920 > $ 4/“. Arhanghelul.¹) .^rtodri, franzele, cu jalnic șuier, ' Cuhi pică,,tăinuind poteci și urme ... / In sunet de tălăng'r și ’n viers de fluer, fobpară dela munte albe turme < r‘ ■> " T ' < ' ₍ ■: ¹ ¹ Ascultă ! Glas de bucium de departe Prelung răsună ’nfiorând deodată Tăcerea văilor, acum deșarte,. ' Și pacea peste vârfuri așezată, • Pe-o culme s’a oprit din- lungani cale ' Ciobanul și ascultă, cu mirare Un vuiet coborînd din munți spre vale, । '■> Ce cfește tot mai tare și mat tare. Din neguri de păduri întunecoase Acum răsare-un steag, în vârf cu cruce, Oșteni în zale și țeranl cu coase... .0 mândră oaste spre Ardeal se duce I Se uită lung ciobanul de pe munte, > Uitând de cale și uitând de turmă, , Căci un Arhanghel sboar’ acolo ’n'frunte, . li fâlfâie aripele în urmă ... . .... , Acela-i ce s’a zis că va să vie! Iar buciumul cu strigăt de fanfară Trezește frați din jalnică robie Vestește ziua judecății’n țară! ' ' lon Boreia. *) Din lucrările postume ale autorului. . : 1 , ' - 962 - ' ■ ' r • J • / . ' • ' . - • f Cărările viitorului. , ^- Vorbirea de deschidere, ținută în 17 Octomvrie l$2(Fiu Oradea- Mare, la adunarea generală a ,,Asociațiunei“, (le prezidentul A. Bârseann. — „ . Onorabilă adunare generală! Sunt 22 de ani, de când însoțirea noastră culturală nu s’a mai putut întruni în adunare generală în aceste | părți dela granițele apusene ale teritorului, în care răsună graiu românesc. Dar și atunci, în anul 1898, întrunirea i ' nu. s’a-ținut în inima Blho/ului, în acest mare și frumos | oraș, ăi cărui oaspeți suntem în clipitele de față,- ci într’un punct cu mult mai modest, de pe țermurele Crișului negru, | * în, micul, dar. inimosul Beiuș, în care pare-că se concen- | trase totJ sufletul românesc al acestor frumoase ținuturi în | vremea de urgie, prin care am trecut. | • Se părea un lucru pTea îndrăsneț, ba chiar cu ne- I putință, a țineă o mare adunare românească în acest în- • semnat centru comercial și industrial, care formează poarta J de trecere între ținuturile muntoase ale Carpaților și între extinsul șes al Tisei, centru, în care începusem a fi priviți | cam peste umăr, deși țara celor 3 Crișuri fusese un ținut < străvechiu românesc și deși marea majoritate a locuitorilor ei eră compusă din Români. * ' Teama aceasta o împărtășiam cu toții, deși bine știam, 1 că în orașul de pe țărmurii Ciișului repede locuiesc un. ‘ număr însemnat de Români; deși bisericile frumoase, ri- j dicate la loc de frunte, arătau că Românii aceștia au ținut' și țin cu putere la neamul și la legea lor, și deși ne J| aduceam aminte, că la curtea episcopilor români de aici •ffl își aflau scut și îmbărbătare bărbații mari ai neamului nostru dela - începutul veacului trecut: un Samuil Micul, < un Grheorghe Șincai, un Dimitrie Țicbindeal și alți to-^ra varăși de muncă și de suferințe ai lor, și totodată ne dam ' 1 seama, căîn Grade au trăit sau și-au avut obârșii Me-, cenați, câArhiereii Samuil Vulcan și Mihail Pavel, iar’ dintre mireni Nicolae Jiga și Emafioil Gojdu; deși,'îh sfârșit^ revista „Familia⁴¹, apărută aici un-'Tung șir de ani -păU' conducerea neobositului tosif Vulcan, ne aducea ' . , știre, -Căvieața românească nu-s’a stins cu,totul în mândra; dar înstrăinata Metropolă ă Crișanei. ₍ / । < . Toate acestea, însă, nu erau în stare a ne spulberă A dih suflet credința nefastă, că Oradea e pentru noi Românii - o ppzițieț.pierdută, sau aproape pierdută. , . . faK&e6, .goarna vestitoare de biruință,a oștirei române. La fanfara vitejească a voinicilor dela Oițuz, - Mărăști și ' S^ărășești sufletele noastre au reînvia^ teama și grija > fe?:tte-au părăsit, și cu bucurie și încredete am strâns la .'-pieptul nostru, trezit la nouă vieață, pe frații noștri mult ' '« doriți, sub falnica fâlfâire a tricolorului nostru național. . Și iată, «întocmiri meșteșugite des o iniie de ani și.'⁻ mai bine s’au prăbușit caprin miridne; cetele destrăbălate -dusmanfe fug, mâncând pământul, dinaintea steagurilor- ' noastre biruitoare; vulturii Carpaților își iau cu repejune; < sborul peste câmpiile uimite ale Tisei și se îndreaptă spre turnurile șî palatele mărețe de pe malurile Dunărei' al- bastre; granițele măiestrite, impuse de nedreptatea tim- purilor trecute, dispar ca zăpada Ia pudul călduț al văii- tului de primăvară, și pe harta Europei se desenează din, n nou conțurele Daciei străbune, întruchipând Statul nostru , - ’ național: România întregită. ’ f ᵥ , Așa. ața ajuns, cu voia lui Dumnezeu și prin vitejia * neîntrecutei noastre oștiri, să ținem astăzi adunarea gene- ’raU a vecbei noastre îrisoțiri .culturale aici, în inima* Bihorului,-înOradea-Mare românească. ' . ' Cu bucurie venim, deci,’ să salutăm j>e fnații și pe surorile noastre din aceste părți și să-i chemăm la muncă ’ . .. ; ': V. ' • ‘ • 1* - \ - 964 - comună și devotată, spre binele și înaintarea neamului din care facem parte și spre întărirea și asigurarea Stalului roinân întregit. Bunul Dumnezeu ne-a făcut parte de niște zile mari și strălucite, cum, poate, nici în visurile noastre cele mai îndrăsnețe nu ni le puteam închipui. El s’a îndurat de noi, în urma suferințelor de veacuri, prin care au trecut moșii și strămoșii noștri, și deslegându-ne brațele din cătușele ce le apăsau de atâta vreme, ne grăi cu glasul său de părinte bun și milostiv, dar totodată drept și nepărtinitor: „Iată, din nou sunteți slobozi, din nou puteți fi una cu frații voștri de acelaș sânge! . . . Arătați-vă vrednici de această libertate!¹¹ Sunt încredințat, că oricare dintre noi a auzit acest glas mântuitor, că cu toții simțim răspunderea ce ne apasă în urma minunei dumnezcești, prin care am fost mântuiți, și că fiecare dintre noi își dă seama, mai mult sau mai puțin, de ceeace este dator în clipele istorice, prin care trecem, față de neamul său și față de țara sa, unită și întregită. Dacă viteaza noastră oștire, prin devotamentul său nemărginit și prin jertfele sale fără seamăn, ne-a dat în stăpânire o țară mare și frumoasă, în care avem putința a ne desvoltă de aici înainte în deplină libertate, datoria noastră, a celor liberați, este, Ca printr’o muncă conștientă și stăruitoare să ridicăm tot mai mult această țară, s’o facem din ce în ce tot mai înfloritoare și mai puternică, și astfel s’o asigurăm pentru toate timpurile de orișice pericol, ce o-ar putea amenință. Cu alte cuvinte: După luptele sângeroase pentru în- tregirea neamului trebuie acum să urmeze lupta pacinică pentru consolidarea Statului român întregit și pentru ri- dicarea neamului nostru la⁻ locul ce i se cuvine între ce- lelalte neamuri în urma însușirilor prețioase, cu care e înzestrat. DȘșrobirea noastră politică trebuie muiată de emancipap^Șcțiuomică, și preponderanța noastră numerică: trebuie j- Însoțită de superioritatea noastră morală si iute- , , lectuală. Numai așa vom puteȘ. asigura viitorul Statului . nbstrb/r&juns. aproape de granițele sale firești, și ne vom. arătă vrednici de libertatea, de care am fost tăcuți părtași. . Și că în adevăr convingerea aceasta începe a pătrunde ' în cercuri dift.ee în ce mai largi, cu tot curentul mate- ’ rialiSt, ce fiare că stăpânește astăzi lumea întreagă, dovadă este/. itumărub însemnat de tineri, ce au împOpuiat, timpul-tseurt ;de un. an. de zile, ațâțe*, institute de învă- țățhânt,. închise mai ’nainte pentru dânșii; dovadă sunt atâtea societăți și organizări, care au început să răsară •cil- din' pământ. , ;. Nuri vorbă, trebuie să recunoaștem, că cele mai multe ; dintre ele pu la temelie interese mșteriale; dar-.'nu lipșeȘc nici însoțirile cu scopuri mai înalte culturale și-filanțro- ' pice; dintre care una, ⱼ întemeiată cu deosebire prin silin- z • țele și stăruința unei grupe de oficeri doritori de înaintare, . ' /își are sediul chiar în acest oraș, purtând simbolicul nume de „Cele trei Crișuri⁴¹. ■ • Dar eu toate aceste organizări nouăj răsărite în urpaa curentului de regenerare națională și socială, produs în . urmă evenimentelor epocale și fericite pentru noi Soifeâpii, , din . anii din urmă, credem, că vechia, noastră asociație culturală își are și acum rostul ei; ba, avem convingerea, că îh împrejurările cele nouă ea își va puteă împlini măreața/sa chemare de luminătoare și pdvățuitoare a ramelor celor largi ale poporului cu succese cu mult m»i- mari că J^nă acum, înnoindii- și puterile sale, — ca să folosesc ftuinoasa asemănare' a marelui ei întemeietor, ne- muritorul Arhiereu Andreiu Șaguna, din cuvântul său dela adunarea <țe consultare din Martie 1861, •— „precum se înnoiesc'tinesrețele vulturefui¹¹. • • -966- /- 'I ■ ' ᵣ , <■' . ■ -. ; ' "< ' > Și terenul, de muncă, cevne stă Înainte, este enorm . de'mare. ' ’* \ • J Lasă, că așteptările marelui Arhiereu, exprimate la -] leagănul însoțitei noastre .Culturale, și pe care el,în op- ■ timismul său nobil le vedea întrupate în câteva d$$^nii, , în cele mai multe locuri nu sunt iiici astăzi' îndeplinire: s^tple noastre încunjurate de holde frumos cultivate, acolo, : J unde mai ’nainte creșteau numai spini și pălâmidă; gră-* ' dinile pline, de pomi fructiferi; artele, științele și tot felul/’ -de măiestrii desvoltate la poporul nostru. ,țj Dar chiar de s’ar fi putut realiză în întregime acestei nobile dorințe, cât ar mai rămânea încă de făcut! căci terenul culțurei este fără margini, calea progresului’^ este fără de sfârșit; timpurile nouă aduc trebuințe nouă, ' și pentru satisfacerea lor spiritul omului trebuie să fie: în continuă activitate, în continuă încordare. ■ Cum am cdnstatat și. cu silte prilejuri, „Asociația¹⁴, poastrâ^ cu ’ toate silințele ‘șale de aproape’-șase decenii,'a realizat numai o parte mică din numeroasele și însemnatele probleme, ce. și le-a pus la întemeierea sa;, aceasta nu 9 doară fiin cauza nepriceperei sau cointeresării conducă- torilor săi, ci parte în urma ,insuficienței, mijloacelor ei,9 materiale, parte în urma piedecilor de tot soiul, ce i se® puneau in cale din partea autorităților străine. . ~f| Astăzi, cu ajutorul lui D-zeu, de greutățile acestea din |l urmă am scăpat, și de aici înainte viitorul însoțirei noastre cui-9 turale atârnă numai dela priceperea și dela hărnicia noastră. 9 > Este întrebarea acum : In ce direcție să se îndrepte9 de ăici înainte activitatea- societății noastre, ca să poată® fi și mai folositoare poporului, din care facem parte? ® Să se mulțumească a fi și de aici înainte propaga-® toarea cunoștințelor folositoare și a năravurilor celor Uune^|| , în păturile cele largi ale poporiilui, sau să-și îndrepte® . • ! - 967 — , privirilesalemai mult asupra literaturei și arteâ ₍ ționale, cum s’ar cuveni după numele ee-1 poartă?, .‘.Să caute a-șî ^esvoltâ activitatea sa mai mult în cuprinsul orașelor, dându-le acestora un caracter tot mai românesc, sapsă-și mărginească lucrările sale mai mult la țară, îu ș#te|ș dela munte și dela, șes, locuite de veacuri uitate de populație, românească ? < i Experiențele de până acum și trebuințele momen- tului neybrarătă calea, ce avem s’o urmăm. < Fără-să dăm uitării, — întrucât ne iartă mijloacele ma- ' ' teriale și, puterile spirituale, — literatura și arta națională, jși fără să neglijăm orașele, îh care avem interese vitale J .și în care trebuie întărită pas de'pas vieața românească, ■ vom urmă mai departe lucrarea noastră de luminare și -întărire morală și materială a- populației «noastre dela țară, *' oare formează temelia neamului nostru și totodată izvorul / . de primenire a păturilor conducătoare dela orașe.. - Cu cuvântul viu, cu scrisul și cu pilda vom căută a face pe săteanul nostru un om din ce în ce mai luminat^ . . mai moral, mai conștiu de demnitatea sa de om și mai -destoinic în lupta grea a Vieții. j Mijloacele yor fi felurite: școala, biserica, ’ însoțiri de ' tot felul: economice, culturale, de petrecere și filantro- pice, -T- biblioteci poporale, case culturale, teatru poporal. ... Unele din aceste mijloace ne stau și acum lâ înde-, mâna: altele vor trebui întemeiate de aici înainte. ■ ■ 1 ■■ ; .*• ' ‘ La această lucrare însemnată de trezire la o vieață mai demnă și de organizare a masselor mari dela țară, în ținuturile Daciei superioarele chemată a contribui în prima linie în timpul proxim ᵥ Asociația noastră, chiar dacă ar lăsă deocamdată preocupările sale literare și Ar- tistice în sarcina altor societăți mai chemate decât dânsa. Aceasta o cere curentul democratic al timpului de față; aceasta o cere simțul de recunoștință față de clasa ■ ) ' ' r ' — 968' - ■' ' 7 ; •' ’J aceasta nu,măroasă, care a suferit, a muncit și s’a luptat cu vitejie, ca să ne susțină și să ne apere pe npi, pe toți. < Aceasta o așteaptă dela noi 6 lume întreagă, trezită la ; conștiința de sine, căci nu este aproape o singură ziᵣ’8ă nu primim la biroul central al însoțirei noastre intrebări și cereri tot mai stăruitoare pentru înființare de cooperativul^ bănci sătești, de căminuri culturale, de case naționale. Dovadă, că lumea s’a schimbat; răsboiul îhdelungat, pri- begirea prin țări străine și cu deosebire petrecerea în « ținuturile îndepărtate ale Americei, pe lângă părțile lor 1 rele, și-au avut și laturea lor bună, și pildele văzute în i țările mai înaintate n’au rămas fără urmări. J Un pământ primitor și roditor este acum poporul nostru. Să aruncăm într’însul cu mână harnică și cu !| gând curat „grâul cel curat și fără neghina" — ca să *3 vorbesc cu marele dascăl din Avrig, — și secerișul va j fi însutit și înmiit, iar’ un neam întreg ne va binecuvântai | Cine ar fi în'stare să tăgăduiască ajutorul, său în. 1 asemenea împrejurări?... Cine ar putea pregeta să ducă 4 în pumnii săi apă răcoritoare pentru atâtea suflete în- 1 setoșate? . . . • Un asemenea neom nici nu mi-1 pot închipui. ? Astfel nu este de mirat, că la chemarea noastră, a..31 celpr dela conducerea centrală, un număr însemnat de^fl membri noi, din toate păturile sociale, s’au înrolat șubjl flamura pururea biruitoare a yechei noastre însoțiri cul-<|| turale, că din toate părțile ni s’a dat mână de ajutor și O avem nădejde ani se da și de aici înainte, așa încât ai»Jl putut relua m întregime lucrările noastre dinaintea răs||9 boiului și am îndrăsnit a scoate din nou la lumină ve£tal chile noastre publicațiuni, cu toată scumpetea enormă d&J3 astăzi a hârtiei și a. tiparului. ' Planurile de care suntem conduși și pe care le arătănOH mai pe larg îd raportul general, ce avem onoarea a ' - 969 - . ; ; J' ' împărtăși^ sunt mari; unora poate că li se vor părea prea cutezate., ' ' Avetn însă nădejde în simțul de jertfire al publicului nostru,' cate nu s’â desmințit niciodată, când a fost vorba de întreprinderi menite spre binele obștesc ; avem nădejde în geninl cel bun al neamului nostru, care ne-a arătat .totdeauna calea cea dreaptă și care nu ne-a părăsit nici , 1n împrejurările cele mai grele. Și încrederea noastră în izbânda cauzei pentru care ne-am legat a luptă, este cu atât mai mare, căci astăzi avem alăturea cu noi ațâți tovarăși de muncă devotați din celelalte părți ale României întregite, gata ane veni într’ajtttar cu fapta și cu sfatul. , , ' O cinste deosebită ne face ființa de față lâ această adunare a unui consilier al Coroanei, a d-lui Ministru al munci ii ■ ; < Deasemenea ne simțim deosebit de onorați și încu- rajați, când vedem în mijlocul nostru pe arhiereii Bise- ricei noastre naționale de ambele confesiuni, dintre căii pe unii avem cinstea a-i numără între membrii Comitetului . nostru central; tot astfel avem bucuria și mândria a sa- lută între noi'pe vitejii conducători ai glorioasei noastre Armate, cari dau astfel dovadă, că-și știu face datoria nu numai pe câmpul de onoare, în lupta vitejească cu spada, ci și în timp de pace, în lupta tot așa de însemnată îm- potriva întunerecului și neștiinței. Ființa de față a atâtor membri și oaspeți distinși din toște părțile României întregite: preoți și mireni, militari și civili* bărbați și femei, e dovada cea mai elocentă, că . problen^t culturală nu mai este astăzi o cestiune pro- vincială sau a unei singure tagme, ci o întrebare vitală, ₍ care interesează pe oricare Român cu inima la loc. Intre astfel de împrejurări sunt pe deplin încredințat, că nizuințele noastre de înaintare vor avea cel mai deplin \ - 970 — .succes, și când norocul ne va aduce din nou în aceste părți, vom află Oradea și jnai a noastră, de cum este acum, iar mândra Crișană mai veselă, mai bogată, mai fericită, mai plină de lumină, sub orizonul senin și dulce al României întregite. Cu această urare, ce o fac din toată inima, deschid adunarea generală. Cântece nouă. i. La geamurile mele îmi cântă trandafirii Și ’n flori înmiresmate se scaldă ’n nopți zefirii, La geamurile mele atâția fluturi sboară Din Hori sadune rouă când zorile coboară... Și-am stat și cu o noapte întreagă de-am privit Cum se înalță luna, iar luna mi-a zimbit. Erau atâtea stele în cerul auriu Și ’n' infinitul nopții al zărilor pustiu M’a ’n forat o clipă, și-am'plâns fără să vreu, Căci totul e cenușă, și totul Dumnezeu... La geamurile mele îmi cântă ciocârlii, Vin zorii dimineții cu flori de pe câmpii — Doar’ tu iubire sfântă te-ai dus și nu mai vii... 2. Iar îmi prind în flăcări fruntea Gânduri și dureri rebele, Mi-am pierdut atâtea visuri Sfând de pază lângă ele; Și plecând să zic adio Vieții mele obosite, M’au întâmpinat în poartă Două frunze ’ngălbenite... Cluj- Iustin Ilieșiti. * - ' ' ; . —97i - Arta țărănească la Români. i (Urmare și fini.) • ' 1 Brolftrilfe se fac pe pânză de in sau de Bumbac, mairar ' „ pp dea^'de cânepă'. Punctul cusăturei este așa numitul ,pe un fir*, t>ri punctul de broderie obicinuită (după ce s’a făcut' conturul _desemnulul se umple spațiul intpnor cu fire . paralele,, - < ttnuț îân^ă altaJl, broderia pe două fețe și rar de tot punctul ,în ■ ' • ~ cruce*. umeri și deseori, și la bentițe dela mână avem ,îd j' 'crețuri* cu'ață'albi sau galbenă. Mațcția dp brodat este lâna; mătasa ne răsucită și ibrișinuț» • . beteala <țe~ argint și de aur, bumbacul. Colorile cele taai oblei- - nuftesunt» roșu, violet —, dela o nuanță palidă, până la cel închis ori ca vișina putredă — galben, verde, negru, albastru. Sunt pregă- • tiUe de țâtahcț' din ,diferitg^plante, după un sistem, de care np , ypm ocupă înai de aproape când vom vorbi de țesături. După felul pânzei, după coloarea întrebuințată, după firul __ “de brodat, obiectele se pot dată cu Oarecare aproximație. Cele mai ve-hi sunt, cele de in, cușute cu mătase. Punctul ,pe două ' fețe*, cel mai întrebuințat în broderia orientală, se găsește de asemenea în cusăturile bătrânești. JJn sep/et din Mehedinți,. în posesia mea, brodat astfel, eră într’o familie de aproximativ " 150 de ani.* * .; ' / Există și tipuri intermediare: de ex, broderie cu mătase pe . pânză de bumbac, făcută de si|;ur în perioada când se introdusese ' bumbac al; dar nu se părăsise încă cusătura cu mătase. Beteala nu e prea veche, iar fluturii și mărgelele sunt încă și mai noi.¹) ‘ ’ ~ Desemnul este precis și fin, reprezentând uneori ornamente ■ geometrice, alteori flori, rar animale, stilizate în așa chip încât v șt impresioneze și privite de aproape, prin linia lor,'prin armonia câlpr^pr îmbinate cu un gust, upebri cu o îndrăzneală de pictotf . experimentat, și de departe prin pata colorată și prin alternarea acestor'pete ori ,câmpuri* cu spățiele nebrodate. ' . Aceaștă din urmă însușire trebuie mai ales pusă în evidență. . «) Animarea d-lui Haberlandt că mărgelele au venit dela guteni nu mi se pare justfâcață de vreme ce, deși nti in așa largă măsură ca tn Bucovina, acest fel di broderie — p drept că pentru panglice de gât, pri pălărie, mai / mult decât pentru' ii — se găsește răspândit până tn (Gorjiu și Mehedinți, ᵥ ' și chiar în Ardeal. x • "V ' , vf V- V '‘ ' e /' . r • ’ ■ . ~ “ / . ' : ¹ •' . ' ' I ' , ■ • ; ' - 972 — . ■ '.ț In 'albumul cLlui Haberlandt tabelele Nr. 24 și 26 ne Înfățișează frumoase broderii dalmate, în care desemnul, culoare» șitehutca se aseamănă cu cele de pe iile noastre vechi.’ Mă puțțn «artiste decât țărancele din România, Dalmatinele brodează toȘȘâ jia, fără să lase nimic necusut. Rezultatul este o impresie de^uqna migălit și, cu toată frumusețea de detaliu, cămașa e cu multrțțiaj neairtistică decât o broderie românească. E greu de spus de unde ne vine obiceiul acesta de a orna* * mentă rufele și ce vechime pot aveă modelele întrebuințate. Tracii, strămoșii noștri, ca și mulți dintre barbari, ave. u obiceiul de a-și împodobi cu broderii colorate vestmintele lor. Slavii de asemenea, fie că le adoptașe prin imitații, ori, că se pomenise cu ele. In mormintele copte s’au găsit fragmfent<- de pânză de in, din care muzeul Cluny din Paris posedă o admira- , bilă colecție, brodate cam în acelaș'♦el și în acelaș spirit ca la 4 noi. Iar vestul Asiei a fost din toate timpurile amator și pro- ' ducător de stofe brodate, celebre. în toată lumea; Ce legătură se poate pune între, aceste fapte? In stadiul de astăzi al cunoștințelor noastre e greu să se poată afirmă ceva precis. Sigur¹ este că in tot orientul Europei, din Peninsula Bal- ᵣ canică până sus în nordul Rusiei, In Suedia și Norvegia, gășim azi gustul acesta de a se împod bl rufele și a se țese vestmin- tele în colori vii, dispuse după modele străvechi având carctere comune, cu toată varietatea detai|ilor. Acest lucru de ș*g ;r nu 4 se datorește întâmplărei, și el nu se poate explică decât admițând i că barbarii din Răsărit au trecut tuturor vecinilor, rrino’o in- filtrare lentă, dar care n’a încetat un moment de a se propagă, ■ tendința lor de a-și împodobi hainele cu broderii strălucitor. co- 4 lorate; că această tendință potrivindu-se cu simțurile vii și îm- î, presionșbile pentru coloare ale semi-săibatedlor ce-i înconjurau, a fost adopta tăcu entusiastn; că treptat, treptat, au tot veait . .' influențe noi, unele prin sudul Rusiei, turco-persane or tarare^ altele prin Peninsula Balcanică dela Bizantini *) și Turci, cari s'au ja altoit pe fondul primitiv, modificându l și dând naștere la varianteJs regionale.*) . • , *) Sâ ae compare fragmentele de stofă cari ne-au rămas dela Bikantiță»^ sau dela Italieni, sub influență bizantină, cu broderiile, noastre-și, mai cu opregele oltenești. Găsesc .acelaș fel de a stilizăm uneori-, motive asemănătoare. asB x ■ ’) Cf. N. lorga. Portul popular român, op citat ’ LitAița apuseană a acestui stil artistic azi începe la.Adria- ^tica, taie țJtjgaria șl se îndreaptă spre nord, prin Rusia, oco- lind 7 provinciile baltice, dar cuprinzând Finlanda, Suedia șî ‘ *' NorwegUt Ea se întindea în trecut mult mat. departe spre vest. ■ Iri ^afcdoprile lui Holbein cel tânăr, reginele Angliei și \unii dintre bărbați' chiar ppartă ia mânece și la gât volane și bentițe bro- ■ dațe, absolut la fel cu ănume broderii românești, așa numitul’. jOfcol* din albumul d-nei Cornescu.¹) s . $icșcace se spune despre broderii se poate susține și despre? . C0voah6vșb?țesături. • Flecare nație apoi a ^esvoltat și Îmbogățit, conform ge*, n ultil propria, fondai comun, în care se găseau lucruri identice, cu toatț imensa depărtare. . ; - " iMăi dotați pentru artă decât cei mai mulți, partea noastră. C$te azi una din cele, mai importante, pe care eu n’o văd între- / ' catd.ca bogăție, varietate de motive, armonie de colori, finețe Îi? execuție, decât numai de admirabilele broderii de Ian:na, sau de cele ale. Asiei. Am putea spune că toate Româncele dela cele > mai bogate până la cele mai sărace, se îndeletniceau cu broderia. Dela doapana Tudosca.a lui Vasile Lupu,.dela care ne-au rămas minunatele acopereminte de mormânt qu portretul Doamnei, al lui loan Vodă, fiul lui Vasile Lupu (al Domnului a fost furat în împrejurări cari nu se cunosc)¹) până la cea mai umilită țărancă, în¹ bordeiul ei. toațe își petreceau timpul liber cosând. Pentru ele ₓ asta nu eră »o Duminecă în vieața de toate zilele*, cum spune d-1 Haberlandt vorbind mai ales de locuitorii Austriei, eră vieața de to^țe ăilele însăși, ? '. îmbrăcămintea țăranului, care este așa de sumară încât âr fi părut nu se poate mai sărăcăcioasă fără .ajutorul ce-i venei dela ^coloarea, și desemnuț broderiilor, purtă ;și poartă înqâ pecetea prepcupărei artistice. Ochiul și mâna se afinau, tehnica văpsitului și a cusuțului se perfecționau, fiecare femeie în cadrul conservator al tradiției, — așa de< conservator încât se poate: determină nu 7 numai valea sau regiunea unde s’a brodat o iie sau s’a țesut un ppreg, da,r uneori până și comuna — variă la infinit motivele ?) Ctnături românești.culese de Elena Comescu. București. Socec 1906 . A se compară și cu modelele din tablourile ce Însoțesc opera .lui Haberlandt citată', tnepșejaiccle din Austria de sus. > ³) N, lorga, Tapiseriile Doamnei Tudosca a lui Vasile Lupu. Buletinul comisiunei monumentelor istorice. Anul VIII, 19x5, p. X45 și următoare. — &74 —. . , z ' tradiționale, punea ceva din fantazia personala, încât'țhi "tot ma- ' * rele număr de obiecte ce posedăm, rareori întâlnim.iikS-^două ori*- ăcelaș model. Banatul continuă broderia cu dantele. Atât Sie fe și pantalonii (la poale) și cămeșile (la gât și piept) băiv sunt nu numai brodate, dar și împodobite cu șșbace. Acest caracter al artei bănățene este comun și vestmintelt^?’ din anumite regiuni ale Dalmației.¹) Chiar și în Ardeal se întâlnesc ‘ la perdelele de pat și lă fețele de pernă combinații de broderie și ă jour. Efectele la care ajung Bănățencele cu această tehnică sunt ; dintre cele mai fericite. Cunosc mâneci și poale de cămașe de o lucrare și un stil admirabile. Uneori firele sunt trase cu atâta , .' finețe și modelul este atât de ingenios, încât șabacul s’ar puteă confundă Cu cel mai desăvârșit lucrat .filet*. . Broderia se mai'întâlnește pe ciorapii de lână și pe mânuși» cu deosebire în Oltenia, așa cum se găsește și în toată Serbia, 4 dar mai ales în regiunea Piratului- ¹ Bănățenii țin și ei la obiectele colorate, însă bucățile de- stofă, pe care le întrebuințează sunt țesuțe și nU brodate. Asupra restului costumului. bărbătesc, în afară de . croiala, lui, așa de potrivită în unele regiuni cu felul ocupâțlunei și cu frurnuseța unui trup viguros, nu avem multe de spus. Cusătura cu găitane negre a hainelor de postav alb oltenești se mai în- tâlnește' în Balcani și, mar ales, la Albanezi. Este de un mare efect pitoresc. ■ Cojocul 'de piele și minteanul de dimie, împodobit cu în- crustațiuni de stofă colorată, brodată cu șnururi, sunt de multeori interesante. In special cdjdcul, haina de paradă a țăranului cu stare, prin broderia sa bogată, — 'de mătasă în vremea de de- mult, de bumbac ori chiar de șuvițe de piele azi — va căpătă o înfățișare nițel bizară, de sigur, dar de mare efect. Din ne- fericire însă, el este un-lucru prea puțin tipic. Fiind un produs de meșteșugar, âdresându-se unui public răspândit pe o mare în- ■ tindere de teritoriu, va trebui să 'se acomodeze⁷ la gusturi destul • de deosebite Va tinde fatal la o formă intermediară, care va: păstră cât de puțin din arta fiecărei regiuni, amintindu-le pe toate» ’ II găsim pe tot teritoriul dela pusta Ungariei până departe, 9 Dr. Haberlandt, Albumul operei citate: Tabela 25. > . • ; ' - 975 - ; ■'"'v-g" 5, în Peninsula ^Balcanică. Frumoase specimene erau și in Moldova, dar mai la./Românii din' Ardeal — probabil sub influența. Ungurițirf'-—' popor prin excelența fălos și ținând la hainele ,arâto^A-> ^uprivite la costumul femeiesc, în afară de fotă și opreg, de ca'ti vom vorbi 'ceva mai târziu, ne rămânesă ne ocupăm 'puțin* de maramâ. E bucata de pânză Cu care își acoperă capul femeile măritate, spre deoseb re de fete Cele mai fine sunt țesute. ' din boraogip crud sau fiert, cele mai ordinare din bumbac. / Gdteâța" capului este una din podoabele cele mai prețuite de cochetărie femeiascâ. E de mirare câte forme de coifuri se pot obțințță cu bucata aceea lungă și îngustă de pânză. ce grație • ce maiestate poate ea imprimă figurei și întregei înfățișări. . ₜ Cele două zone cu flori alese sunt obicinuit la capetele. maramei și pbț rjvabzâ cu cea mal delicată dantelă. Alteori or- namentele se întind sub formă de bande paralele, dealungul, în- trtrupte prin două fășii perpendiculare, la extremități. Se mai . găsesc și figuri presărate în chip regulat în tot cuprinsul pânzei. ; Mai rareoți aceste flori sunt desemnate pu fire colorate, în- trețesute printre firele albe. In acest dm urmă caz, în care ușor s’ar fi căzut în vulgar și strigător, e de admirat tactul desăvârșit și distincția supremă a gustului țărancei noastre. , Cele mai frumoase marame se găsesc dealungul Carpaților deoparte și de alta a lor, dar mai ales în Vâlcea, Argeș, Muscel, ' Dâmbovița, Q parte din Prahova și dela Hațeg până dincolo- de Bran, și cu deosebire la S liște. In Banat marama este înlocuită de conciu. Forma lui este ciudată, cațn Jsălbatecâ, mai ales din pricina marelui număr de bucăți de monedă, ce sunt cusute pe el și cari ii dau o înfățișare de coif răsboinic. La prima vedere se par de prisos toți acei bani; Qine vede însă pe Bănățeancă dansând, pricepe de ce are nevoie șă, poarte atâtea rânduri de discuri metalice, cântărind uneori la ■ 5 kilograme, cusut de spatele conciulut Ei bat ritmul jodfttai și înlocuiesc castagnetele Spaniolei ori tambura NeapolitaueL. Iar dansul în Banat e tot așa de indispensabil ca. - pâinea zilt$fL • - ■ < Stofa dîn care e făcută partea neacoperită de monede a conciului este o minune de frumuseți. Ea se țese din fir-de aur sau de argint, din cel mai subțire, și din mătase, în niște gher-' — 976 - ghefuri speciale. In vremea de demult întrebuințarea firului de aur și argint nu eră cunoscută, înlocuit fiind cu mătasa. Țesă- turile ce rezultau sunt printre lucrurile cele mai strălucitoare ca aspect, cele mai fine ca tehnică, remarcabile exemple ale gustului și priceperei în a topi nuanțe discordante în armonii noi și originale. Aceeaș țesătură se întâlnește adeseori sub formă de bandă, de a curmezișul opregului de spate bănățean. Lungii ciucuri de lână, cari cad până la poalele ajurate ale cămeșei, punând în evidență linia șoldurilor, accentuată încă prin niște cercuri cari se poartă sub fustă, sunt făcuți să se armonizeze cu ciucurii de ibrișin, cari se coboară dela conciu. Tot costumul Bânățencei e combinat ca să-ți dea impresia când merge, că se leagănă ușor, iar câ«d dansează să amintească vag grația femeilor din secolul al XVIII lea, a căror modă de a șl accentua artificial talia, au păstrat o până în zilele noastre. Opregul din față, țesut din fir și lână de coloare violetă, mi se pare inferior restului costumului de Banat, mai ales când îl comparăm cu vălnicele așa de fin țesute și ingenios alese, având un caracter arhaic în stilizare, dar o frăgezime de colori uimi- toare, d'n Oltenia vecină. Aici și dealungul munților Munteniei și Ardealului s’au pă- strat cele mu frumoase fote și catrințe românești. Forma lor, țesătura, broderia — când sunt cusute — colorile întrebuințate sunt felurite dela județ la județ, dela vale de râu la v’ale de râu, uneori dela sat la sat. Avem fote sub formă de fustă scurtă și creață, cu flori și dungi dealungul trupului; cea despicată într'o parte, strâmtă, permițând numai un pas mărunt, cadențat, împodobită la poale și în față de o largă banda uneori țesută, mai des brodată; opregele ca niște șorțuri înguste, unul în față, altul în spate. In aceste categorii mari, variantele sunt foarte număroase. In oprege fruntea o țin cele oltenești. Ele sunt înguste, vărgate de bande paralele, subțiindu-se din ce în ce spre cingă- toare, în care chenare reprezentând flori stilizate, pasări, animale, figuri geometrice, alternează cu dungi într’o singură coloare, de obiceiu roșu aprins. Fineța alesăturei este desăvârșită. Lâna are un luciu de mătasă, iar desemnul e precis, spiritual. Dar ceeace mă satisface cu deosebire este armonia violentă dar originală a colorilor, întâlnim mai ales un verde și un albastru de o nuanță splendidă. 1 - 977 - \ Nu mai ptițin interesante simt și fustele largi șî crețe, tot vărgate; in colori mai închise, dominate când de violtt, când de, verde, ori'de albastru și roșii. Mici desemnuri în colori deschise învioreaMfota și rup monotonia dungilor mai late. . ., ;'Ptin Vâlcea și Argeș pe fond negru se brodează cu cenușiu ₍ deschis figuri geometrice, cari amintesc vechi broderii de gigimuri. C&Sfomul întreg din această: regiune este unul din cele mai apreciate • < Ixt Muscel, lidiile sunt ceva mai rigide, din pricina 'fotei preaștrâsOte.llpite de; trup, dar lunga maramă, căzând până în , călcâie, dă ceva regesc femeilor cari îl poartă. Și înDâmbovița, ' și'fol^eamțu broderiile, țesăturile, marămiie ne ofer# admirabile motive naționale. Iar dacă azi unele regiuni au văzut înlocuit '' costumul bănățenesc cu dribîlele fuste și bluze, pe cari vecină- ¹ tatea orașelor le-au făcut să pătrundă la țară, în trecut aceleași locuri păstrase vechi și admirabile tradiții deartă bătrânească. Este capul județelor Vlașca și Teleorman, ari aproape pierdute pentru arta națională, în trecut centre vn și interesante, dovadă costumele dîn colecția muzeului etnografic din București. Acelaș meșteșug âl țesutului, combinat cu alesul, se jntre-. buințează la facerea desagilor, plocadelor, dar mai ales al scoar- țelor. Cu acest capitol ajungem la una din cele mai însemnate producții ale artei noastre naționale, gloria necontestată a Olteniei șl a județelor din .Muntenia vecină cu ea. .de multă vreme cuno&ut $ întrebuințat în Orient La populațiile nofnade din mijlocul Ariei și la vednli for el eră transportat pe cal sau pe cămila, spre ă. fi întins ca un cort, că perdeă la Intrarea bortului,,ca așternut de culcat, spre a f«W> rugăciuni pe el, sau numai pentru a acoperi anumite obiecte, tâfri de legătură. Desagii se lucrau absolut la fel și, ' în 'rtaMtatei nu erau decât covoare de proporțiuni reduse, ' / Uoeledln ele se țeseau, sau se țeseau ’și se alegeau în acelaș timp, gen chilim, altele erau făcute din fire înnodate și apoi tunse. Acestea din urmă sunt cele mai prețioasă ȘT se lu- crau mai ales dlh Turchestan, Bucara, Persia, în anumite regiuni ale Câucazului și Asiei-mid. , * 2 - 978 — Chilimurile erau și ele destul de răspândite în Nordul și 1 Sudul Asiei-mici (Caraman), la Sudul Mărei Negre și prin Caucazia. 1 Admirabil dotat pentru această artă de răbdare și care 1 cere un ochiu educat, sensibil la nuanțe aproape imperceptibile 1 de coloare, orientalul a creat minunile de cari sunt pline muzeele 1 de artă decorativă din streipărate. ! Arta covoarelor a pătruns la noi. probabil prin Sud, după 1 cucerirea turcească. Avut am noi scoarțe de acoperit păreții și I lavițele îna’nte de apariția covoarelor orientale? E greu de răs- | puns. Lucrul n’ar fi imposibil. In definitiv putem să ne închipuim 1 bucăți din stofele de lână, din care se făceau hainele, ori opregele ’ femeilor, în dimensiuni mai mari, si avem și scoarțele. Rocadele din i regiunile locuite de păstori și țesute din lână nevăpsită sunt de sigur enorm de vechi ca tehnică și modele. In regiunea Musce- lului și a Branului, unde casele erau de bârne de lemn, lipite sau nu cu pământ, am apucat niște fâșii de chilimuri, gen ,tenture*, Ș țesute în dungi, mai ales cărămizii și verzi, admirabil armonizate, având printre ele vărgi în zigzag, de o lână mai grosolan toarsă și formând un fel de desemn simplu, dat de bun gust. Deși covoarele în genul alor noastre se găsesc în Rusia și până în Suedia și Norvegia,¹) uneori așa de asemănătoare cu ce se întâlnește la noi, încât am fi tentați să tragem con- cluzia, că ne-am influințat unii pe alții, totuși mi se pare mai logic să conchidem, că arta covoarelor, cel puțin a celor olte- nești, ne-a venit din Sud. Chilimurile turcești au fost imitate de Sârbi și de Bulgari și transmise mai departe, spre nordul Dunărei. Scoarțele balcanice toarte bine lucrate, superioare din acest punct de vedere celor dela noi, păstrau caracterul musulman al ornamentelor covoarelor de rugăciune: poarta dela Mecca și arborele vieței. Colorile erau cam monotone. In general pe un fond violet închis, mai rât al- bastru ori roșu (la cele sârbești), se desemnă un chenar, mai lat și mai îngust, în mijlocul căruia își întindeă ramurile arborul vieței, uneori încărcat de fructe și de pasări. Un alt model destul de comun are în mijloc un pentagon, al cărui vârf ne dă în mod -----------ț *) Asupra asemănărei dintre arta populară suedeză și arta românească d-1 Tzigara-Samurcaș a atras cel dintâi atenția după expoziția de artă populară din rgog la Berlin. , Con vorbiri literare». D-1 îorga a explicat de ce? (Portul popular român.) ■ , , . . ,T , , ' '/’-/ — 979 — -s ' ' ■ ' .■ schematic desempul unei bolți de poartă, ceeace ne arată, că originajub.un covor de rugăciune. La noinimic din toate" acestea. '' Covorpț oltenesc, de dimensiuni modeste, amintește ptjut ' formă■! și raportul dintre chenare șimij'oc covoarele persianede bunăjirad'ție Chiar și făptui, că sunt reprezentate pe el mai ale» floți, -e sunt răspândite în Oltenia și o parte d.n Munteftia.*) •' . . .. ’ L Ceramica este unul din capitolele cele mai însemnate ale artei naționale, nu numai prin calitatea produselor ce au-ajuns ‘) A se vedeă articolul călduros pe care îl consacră d-1 Tzigara-Samurcaș în ₛ Arta .în România®. Minerva igog. ²)  se dti articolul d-lui Tzigara-Samurcaș: Semlftl tracei (Arta în Romînia, op. citat) și a se vedeă albumul I. Voinescu: Monumente, de artă țărănească-In România, editat de Casa Bisericii. ■ ?? 3» ■ 984 - ' j t. . . Ir.-' până la noi, cât și prin problemele multiple ce ridică în legături cu influențele streine ce a suferit încqrsul evoluției eî,M.. - De aceea ea este si așa de greu de studiat. ' Cine n’a cercetat Ardealul și nu cunoaște decât ce trece la anticarii din București drept olărie , națională *, consideră, ches- tiunea aceasta ca foarte simplă. Dar imediat ce am făcut cunoș- tință cu toată variata producție din Transilvania, cu oalele^ ul- < doarele și strachmele Sașilor, Secuilor, Ungurilor, problema se y complică îngrozitor. . Ce este românesc și ce nu, în marea mulțime a produselor ceramicei?' J Pe întinsul României, atât dincoace cât și dincolo de Carpați, ' se găseau destul de numeroase locurile cu pământ bun pentru fabricarea vaselor. Copdiția cea mai însemnată pentru ca ceramică * să poată există deci împlinită. Și de fapt olărie s’a fabricat :..-j la noi din cele mai îndepărtate timpuri, începând cu epoccle pre- /jj istorice. Dar tehnica. întrebuințată nu permiteă producția unor vase impermeabile, și atunci, alături de acestea, mai ales în re- giunile unde lemnul eră din belșug, adică în toată legiunea pă- j duroasă, vedem pe Român servindu-se de vase de lemn. Pioști, blide, pahare, căușe, mai mult sau mal puțin ornamentate, erau ■> zilnic întrebuințate în casa țăranului. 1 Prin secolul al XII lea în Occident și cu mult mai ’nainte în Orient¹) (Persia, Siria, Egipt și Bizanț, fără să mai vorbim de ; extremul Orient, mai puțin cunoscut) se descopere smalțul seml- transparent care fâceă impermeabil pământul ars. Ceva mai târziu •, apare și smalțul plombifer sau stanifer, care însemnează un enorm ., progres în tehnica ceramicei, căci permiteă pe el ornamentarea 3 cu diverși oxizi, cari se vor topi și vitrifică sub acțiunea focului, ’a Faianța era găsită și în lalia, țară de exigențe artistice dar cu parale puține, cultivă și desvoaltă cu entuziasm o industrie menită să înlocuiască vasele de metal, prea costisitoare pentru niște oameni sărăciți de yecinice aăsboaie. In acelaș timp în .Germania se fabrică sobe de pământ W smălțuit, vase de gr£s etc., iar Orientul cunoaște cele mai moașe produse ceramice ce se "pot închipui. —-----■ ‘.W *) Rene Jean Manuels d’histoire de l’art; Les arts de la terre. H. Laurenț^wag ed. Paris I₉„ « Emile Bayard L’art de reconnaitre la c^ramique. Roger et Chernovits ed. Paris s. d. , 'W ¹ i -T - 985 - La noi — nu se poate preciza dacă grație unei influențe italiene, cum s’ar părea de considerăm motivele și tehnica, ori unei influențe orientale — apar discurile de pământ smălțuit dela bisericile lui Ștefan cel filare.¹) Ele sunt însă ceva izolat, fără răsunet. . Evenimentele< istorice din Apus, mai ales sărăcirea Europei prin răsboaiele lui Ludovic al XlV-lea, au o mare influență pentru desvoltarea ceramicei. Vasele prețioase de masă de aur și argint, chiar cele mai burgheze, de cositor, fuseseră topite pentru nevoile statului. Trebuiau înlocuite cu ceva mai ieftin, mai ușor de fa- bricat. Și atunci se pornește o mișcare industrială de un avânt fără precedent, în toată Europa, pentru producerea din pământ smălțuit a tuturor utenzilelor.²) Din Franța acest curent trece în Olanda, unde înviorează fabricele din Delft, de aici în Germania de Vest și de Sud, în Boemia, în timp ce, prin Tirol, aceeaș mișcare venea din Italia spre Austria. Prin diferite etape ea ajunge în Ungaria și Ardeal. Centre importante pentru fabricarea olariei • se creiază din nou, în aceste țări, iar cele vechi cunosc o nouă înflorire, adoptând procedeele streine. Relațiile dintre noi și Ardeal, mai ales cu Sașii, erau de multă vreme excelente. Prin ei a trebuit să pătrundă ceramica nouă în toate regiunile locuite de Români și să dea un mare imbold unei industrii, care de sigur există, dar producea numai obiecte cu totul inferioare. Fabrici noi se creiază în Muntenia, poate și aiurea, și astfel, pe la finele secolului al XVIII-lea și în- ceputul celui al XlX-lea, atât dincolo cât și dincoace de Carpați, frumoase străchini și ulcele împodobesc casele tuturor. Aceasta ni se pare evoluția probabilă a ceramicei din re- giunea dintre Dunăre și Nordul Ardealului. Ceva precis este greu de spus în stadiul actual al cercetărilor. Până acum s’au strâns în muzee și în colecțiile particulare specimene din toate provinciile, conducându-ne mai mult din punct de vedere estetic. , Acest criteriu este insuficient pentru o ’) D-1 N. lorga în istoria Românilor prin călători (București tgzo) vor- bește și de „pătrate de smalț* cu cari erau îmbrăcați pereții palatului din Suceava (pag. 70). Acest lucru ar indică o origine orientală a discurilor lui Ștefan. Așa se decorau zidurile interioare ale moșeelor și băilor, cu mult înainte de 1400. ²) Statul francez încurajează acest lucru, care întră în tradiția lui Colbert. clasare sistematică. Dar și adoptarea unui alt criteriu nu ,e ușoară: nici forma, nici decorul nu ne dau un indiciu absolut sigur. ' Multe' produse depărtate au adesea asemănări surprinzătoare. OUria fiind or artă industrială, meșteșugarul artist își trauspbrtâ produsele la distante toarte mari, le vindea prin bâlciuri Șau prin satele dealungul drumului, uneori infiuință cu ele produsele . locale. Dar din aceste călătorii venei și el cu modale noi, in trebuințate de un concurent mai fericit, se încercă cu totdin- adinsul să le imiteze și, deși fiecare olar aveă secrete de fabri- care cu mijloacele de care dispunea fiecare atelier, tot se . < puteă obține un aspect apropiat al smalțului, ori un desemn mai decorativ. ‘ De aici marea d-ficultate in clasare,¹) lăsând la o parte produsele foarte asemănătoare cu ceramica germană, cari se găsesc în mare număr în regiunile locuite mai ales de Sași, cum și far- furiile și cănile cu. ornamentul gravat (șgraftitî) pe fond albastru și, în general, datate dela 1780—1850 — cari sunt rare la noi ■— ne rămân un mare număr d* oale, ulcele, căni, străchini și far- furii fabricate de streini pentru Români, ori în ateliere românești din Ardeal și din partea muntoasă a Olteniei și Munteniei (unde aceste produse se găsesc îndeosebi), sub puternică influență streină. Toate sunt de. pământ alb ori roșatic, acoperite ,cU un strat de smalț de coloare albă-ivorină, peste care se aplică de- semnul. Ceeace ' caracterizează mai, ales aceste fabricate este faptul că, spre deosebire de vasele făcute pentru Sași, și cele din Nordul Ardealului, tot ornamentul este dispus ca să creeze plă- cere, nu atât prin linie, prin fineța desemnului, cât prin petele de coloare. - ' . ; In această categorie generală se poate face oarecare clasare, foarte empirică. Unele vase sunt ornamentate numai cu albastru. Aș fi dispus să le consider ca pe cele mai vechi²) Desemnul e de un frumos stil, mai ales denotând o deplină înțelegere a ra- portului dintre forma vasului și dispoziția decorului Motivele în- trebuințate amintesc pe apele ale Renașterei, trecute printr’un ') Se petrece, cu alte vorbe, acelaș lucru ca in Apus, unde fabricile de faianțe și porțelan își fac concurența, adoptând decoruri și colori întrebuințate de alte fabrici mai renumite. ' Am văzut din această categorie, purtând anul 1786. ■ V. - 987 - creier oriental, așa cum se găsesc în multe din bisericile noastre din secoIuLâi XVII lea și al • XVl»lea.*); - Muzeul etnografic din . București posedă câteva frumoase - exemplare, cu atât mai Interesante cu cât; unele din fele fiind de- stinate a fi împărțite ca pomană; poartă locul în cate se înfigțâ lumânarea, ceeace arată, că erau fabricate, dacă nu de noi, cel puțin pentru noi. O altă serie are largi bande longitudinale galbene si verzi, alter- nate, ori galbene și brune, ori brune și verzi. Smalțul, la cele mai multe, este de o puritate și o strălucire surprinzător, de frumoasă. întâlnim și o a treia categorie de căni, cu o singură coadă; cu corpul împărțit în două zone, printr’o linie verticală sau printr’o a treia zonă, ceva mai înguștă. Fiecare despărțire cuprinde or- namente grosolan desemnate, dar de mult efect decorativ. ' Sau facă, al patrulea fel, în care cana este împărțită în. zOne de-a curmezișul, Secare cu ornamente geometrice, ori florale,, ori împrumutate dela ambele categorii. Tuturor acestor clase și la altele încă aparțin multele mii de exemplare, găsite în Țara Românească, în regiunea muntoasă, și cari mi se par fabricate ori în Ardeal ori îa țară, sub in- fluența ceramicei ardelene. Ele merită să fie studiate la arta română pentrucă, chiar de n’ar fi fost fabricate de noi, ne erau destinate, se conformau gustului și obiceiurilor noastre. , Alături de aCeste p'-odusd de transițîe oarecum, dela cera- mică noastră la cea a Ardealului și a Ungariei, avem altele pro- prii, cari nu aparțin decât vechiului regat șF, în special, Olteniei ți munților. Sunt, mai întâi, vasele enorine, adevărate amfore antice, pentru păstratul oțetului și al murăturilor. Forma tor este elegantă, sveltă, cu toată mărimea lor, iar ca podoabă au. dea- lungul și de a curmezișul, niște fâșii, în relief. Există exemplare de acest fel de mai bine de roo de ani. < Vechi. încă sunt vasele negre, cu ornamente tot în relief, cari se fabricau tot în Oltenia. Tot în Oltenia găsim și altele, albe, cu foarte discrete motive geometrice în mai multe colori. ‘) E de remarcat, că stilul Renaștere! pătrunde la pol destul de târziu în arta sculpturei pietrei și prin Sud ori Vest. Paftalele, plăcile de metal mor- telate ori cizelate, legaturile de cărți au și' ele motive de-ale Renașterei, pe la finele secolului ,al XVIII-lea și începutul secolului aî XlX-lea, influmțate puțin de Rococo. Sașii, cari lucrau aceste lucruri pentru noi, trebuiesc să-și Însușească un stil plăcut Românilor, dar nu prea apreciat la ei acasă. - 988 Muzeul etnografic din București posedă câteva farfurii vechi, din Vâlcea și Teleorman, cari Sunt originale ca decor ȘJ coloare, in cari găsim mai ales un roșu ca pătlăgeaua roșie și un verde de coloarea‘fisticului, armonizate cu un gust desăvârșit. ? In colecția mea am două farfurii, una găsită in Muscel, la Podul Dâmboviței, alta in București, cari nu mi se par a aveă vre-o analogie cu ce am văzut până acum in Transilvania. Aș înclină să le cred românești, din țară. Prima are foarte grațioase ornamente, reprezentând 6 buchete de trandafirași, dispuși al- ternați (3 pe margine și 3 în interiorul farfuriei), iar cea de-a doua, evident sub influența orientală, adâncă, mică, are pe mar- gine o ghirlandă de frunze verzi* și albastre, pe o tulpină brună, iar în mijloc o floare de lalea. ' Dacă ne ocupăm cu ceramica nouă, foarte multe ateliere, înainte de răsboiu, umpleau. târgurile cu produse menținute în buna tradiție, cinstit fabricate, inspirându-sfc dela gustul țăranului. Așa erau fabricile din Vâlcea, ’ Curtea de Argeș etc. Cea din Cocioc, înainte de a fi arândată și de a produce obiecte cari,, în vederea câștigului, lingușesc gustul mediocru al publicului . amator de lucruri .naționale*, preocupată de a face solid și de a da o'nouă vieață artei-vșchi și populare a ceramicei. Azi insă ă decăzut în chip revoltător. * * Recapitulând constatările făcute în cursul acestei conferențe, în care atâtea chestiuni interesante au trebuit fi așa de sumar tratate, un lucru mai ales ne isbește. cu privire la manifestările de artă populară ale neamului nostru; legătura dintre fiecare -j manifestare în parte și toate celelalte, logica desvoltărei Iul artistice. .Toată arta noastră populară apare ca un tot ab- * sojut organic. < b Sunt de sigur popoare, cari pe unul sau altul din tărâmurile \ ‘ vieții artistice ne întrec: Sașii au o ceramică mai variată și mai. conștiențios lucrată; Balcanicii covoare mai bine țesute și de mai H mari dimensiuni; Secuii o sculptură în lemn mai bogată și mai cu îndemânare făcută; Macedonenii și chiar unii dintre Slavii dal- matini broderii mai fine. Niti unul însă din aceste popoare nu se poate lăudă, că în mai toate ramurile artei populare să fi produs lucruri așa de remarcabile ca noi. In monotonia și meschi- năria vieții zilnice, ținând mai ales seamă de mizeriile , , ; ■, / ■, ■ * ■' - 989 - avut '■M- îndure în cursul istoriei sale, poporul român a In- trodus totdeauna zâmbetul allnâtor al artei. Sentimentul frumu- seței:îajBk>ț*ște multe din actele vieței și mobilează cea mai mare pârte a produselor mânilor lui. larii de ce âm fost așt de țeeunos&tori reprezentantului Spaniei, când, la inaugurareaUui- versitâțeî din Cluj, ne-a adus aminte, ci am produs una din cele mai‘însemnate civilizațiuni populare din lume¹) / ’ Din marele număr de obiecte ce posedăm, cele cari se di- sting prin calitățile lor artistice, aparțin mai ales celei de a doua jumătate a secolului al XVIII-lea și începutului celui al X)X-lea. Darpen&uca în tehnica lor să se. ajungă la o execuție așa de ' remarcabilă, trebuie să presupunem o perioadă destul de lungă de dibuire. de pregătire, care a precedat epoca executărei si- gură. Ea ne-ar duce până la începutul secolului al XVIII lea. Această concluzie este cel puțin surprinzătoare căci, pentrucă arta să se poată desvoltâ, se consideră necesar ca vieața materială să fie asigurată. Nu se poate concepe ca oamenii Să se gândească la scoarțe, la case cil stâlpi sculptați, la oale și la farfurii frumos împodobitei, ațâța vreme cât mor de foame.. Insă tocmai în acest timp avem ta România domnia Fana-' rioților. Ar fi deci de presupus că vieața materială a țăranului fiu a fost așa de mizerabilă cât ne-am așteptă și cât se crede ta genere. ' - Produsele cele mai remarcabile ale artei populare și vie ița cea mai intens artistică am găslt-o ta Oltenia ; pe malul stâng al Oltului, mai ales ta regiunea muntoasă, până prin Prahova; apoi în Ardeal, dealangul Carpaților; și în Banat, adică tocmai ta , teritoriul ta care s’a închegat nația română. Această constatare vine să confirme rezultatele geografice, istorice și filologice în chestiunea așa de importantă a formărei poporului român. Aceste obiecte cari constituesc cel mai taseflmat al nostru ' titlu de noblețe se pierd. Gustul oribil al mahalalelor orașelor a invadat satele. La mulți dintre țărani a dispărut înțelegerea și Iubirea pentru toate aceste prețioase » vechituri*, cari se aruncă la gunoi și se înlocuesc cu produsele industriei moderne. ScUm- petea și distrugerile ultimului răsboiu au făcut ca și cele mai *) AcdastM afirmațiune e de comparat ca articolele elogioase pe',care presa germani le-a scris despre arta noastră, cu ocazia expoziției de arta populari internaționala, organizați In 1909 la Berlin. - , ' / - 990 - din urtnft țesături să se scoată de prin lăzi și să se poarte, din lipsă da alte haine. ■ E O stare de lucruri îngrijitoare, mai ales de be .gțtodim că regiuni întregi acum,nu mai contează din punct de vedere ai artei naționale, iar pe acolo pe unde rădăcina ei 6 puternic fiptă, vieața nouă are totuș nefastă influență. In aceste cond'țiuni rolul nostru, al celor cari iubim arta națioafă este clar Indicat. El devine o adevărată îndatorire na- țională: păstrarea a toț ce a mai rămas? Acest rol mi se pare chiar mai frumos și mai ușor decât ’ îucrrcatea de a dă o vieață nouă artei, prin asociațiuni de-protectie. Nu vreau să spun că aceste asociațiuni ar 6 inutile, ci numai că depinzând cu totul de comitetul sau persoana care le Insuflă vieață, o. conducere fără tact ușor poate deveni un izvor de ră- tăcite. Am muie mai multă încredere în gustul celor cari au fost decât în a celor .carl\unt. Apoi arta populară întreținută prin mijloace artificiale, ușor se va comerdaliză, adică va face concesii detestabile publicului cumpărător. Oricum ea va avea aerul unor plante crescute în seră. Să strângem dar fiecare din noi cât putem si de uadc putem, sistematic și cu 'râvnă-’ mai a'es în Ardealul ațesta care e plin , de atâtea comori. Publicațiile îi grijite, așa cum a’atțf făctit aiurea Și cum aveau și tlugurii, vor veni și ele. Statul le va sprijini și poațe- că nict comisiunea monumentelor istorice, căreia îi,datorim atât de mult cu privire la arta trecutului nostru, nu se va deș- intet esa cu toțul de această producție care are atâtea legături-cu obiectul grijelor sale. , • , August 1920, G. Opresc», v Lector la Universitatea din Gluj. Un» din cauzele pentru' care corpurile și adunările repre- zentative nu pot face decât- prostii este aceea, că într’o delibera- țiuițfe publică, ideia cea mai bună ce ar trebui, spusă pentru sau contra unei afaceri sau a utiei persane, nu se poate spune fără mari primejdii și extreme inconveniente» ₍ Chamfort. Modestia este o calitate care de regulă însoțește meritul real ; eâ atrage toate inimile, pentrucă nimic nu e mai respingător decât presumpțiunea. Chtâerfield. - 991 - CRO de, ,-țKțHMțettori d-lui „profesor — se dmeșie,, ca pentru câte o iaerimă ît» ' Sunt foațte frumoase aceste pșlițăți*' dar, pentauca. succesul șă fie desăvârșit, el trebuie să mai aibă și calități morale superioara.' Numai așa poate 'fi adevărat îndrtimător și îndreptător al conștiințelor. Altfel poporul nostru, , care știe în în-. țetepciunea. lui mifenaiăcă . »te âpunp fața, cum ți-e vipața*, tișcr își formează - supra ta, spțnându-ți că ești d-l N. lorga e de părerea că’, nu pot aparținea decât la două categorii: ori TURALÂ. _ ce trebuie să le întrunească un bun con- ferențiar. Pentru aceasta, zice D-Sș, pe' lejul conferințelor ifoastre lângă știință — și nu cine știe ce mare Intr’un strălucit articol »Con- r-, pe lângă talent—r și nunumai decât publice*, publicat de d-1 N- lorga' al unui orator. —y se cere îndemânare» >Gazeta Transilvaniei* dela Brașov specială de-a’apropiă subiectul de aScuJ- j^TNr 254 din 4 Decemvrie a, 9 cu pri- tutori, de at-1 actualiza^de a-l prefac» v lejul anunțărei conferințdlor Asooiațiunei îa îndemn Ia fapte și .atitudini imediatei .; în deosebitele orașe din Dacia superioară Trebuiecugetăra repede, trebuie mlâdtțte -- pentru «gre trebuie să fim deoBȘtet de spirit,'trebuie mult, spirit și puțfo£ de, ,‘tecțtooșeători d-lui „profesor — se dweșie,- ca pentru câte o iaerimă ît» dau câteva îndrumări folositoare, pe cșre , mijlocul zimb^ețor. e'bine sa le reținem. înainte de toate, spune D-Sa, trebuie inteldotuale, cerute unui bun conferențiar, să .fim cu .luare aminte' 14 două lucruri: alegerea <4ț«jotai îngrijită >.» conferenția- rilor și ⁻nu mai puțin îngrijită alegere a subiectelor. Mai ales în .Ardeal; unde nu'suntem numai noi de noi ca în - > vechiul regat, ci ne privesc și ne ascultă și atâția străini și înstrăinați, aceștia de, muiteori maidificili dețâț acei», Con* ^aip^yteștpte ta, fwjjuțele deci nu pot fi. oricțUn.. -v-^Mțț^^jțdd^buȚttaf^a owtaje , in ^ce .pri vește alegerea subiectelor adevăruri .cțșjte de fetelț ecesuri»-. d-1 N. lorga e de părerea că nu pot Și păgânii cei reciti pretindeau dota aparțin eă decât la două categorii: ori oriaton, conferențiarii de «ft fl» < subiecte privitoare, la oeeace «i se cȘre oambni cinstiți și de omettiș. ' ■ în moipeniul de fșțâ pentru a participă spune în lustitațiuiute-arte^ sate erate; la cultura rnodernăj ori lămuriri ca să ric e că nințeiH.'*¹» poatș dfltein tnatșr . bun decât omul bun. .(Nemo pdfest fișri orator bcnua,riisi vir bohns.) iar șfinții' părinți, gurile de aur ale Kterioțij creș- tine vechi, încă prootamau aceet adevăr, zicând că bfătortil, a cărui,vieață.nu,» în consonanță ou priiicipiilp ce le 'prp- . fesează, merită dispreț ^Quius vita.tes- pfoitafᵥȚest»t uteiusoratio contemBataș). Și₄ în adevăr, saooesde.«fl.ăttflhf.- ( oite nu te-au avut decât pusitațoii  anacoreții, «ăliigării umili cari nu ceteau nimio pentru sine, oi total pentru oan- \ tete sfinte, cărora se devpțte cu dașă- pră lor, e ptepțtet^ . Vârșire. Un .P»tro;In atenția domnilor profesori. Un fals istoric» o gravă acuzație, adusă manualului meu: .Istoria Românilor» ed. 1920, ba chiar și Ministerului In- strucțiunei, care a aprobat-o. In spe- ranța că nu-mi veți refuza ospitalitatea paginilor revistei D-v. pentru a mă apără față de cetitori de o acuzație nedreaptă, vă rog să binevoiți a publică aceste rânduri ca răspuns: Recenzentul anonim, care subscrie •Cibiniensis» încriminează inscripțiunile, aplicate pe hartă istorică dela finele ma- nualului: .Țara Secuilor, Țara Sașilor», Țara Ungurească», ca fiind un -fals istoric». D-sa susține, că teritoriul locuit de Sași n’ar fi fost niciodată numit .Țara Sașilor», ci numai .Fundus regius», Konigs- boden», că pe unde am scris .țară un- gurească» n’ar fi existat nici un Ungur, și se pare că ar discută și valabilitatea expresiunei .Țara Secuilor». A discută ultima expresie înseamnă a nesocoti tonul serios ce convine unei discuțiuni științifice. Aș dori să știu nu- mai, dacă anonimul reoenzent a găsit aiurea, ori a auzit altă denumire geo- grafică sau istorică pentru comitatele locuite de Secui, afară de: »Sedes Sicu- lorum». »Szeklerland« (în hărțile și do- cumentele vechi), .Secuime», .Țara Se- cuiască», .Scaunele Secuiești» (în cronic și vorbirea curentă)? Celelalte două numiri, deși s’ar părea mai puțin obișnuite, se găsesc tot așa de des pe hărțile vechi ale Ungariei și Transilvaniei. Colecțiunea Academiei Ro- mâne ne oferă numeroase exemplare cu inscripțiile »Sedes Saxonicae« sau „Xaeh- scnla.ndu și ,,Hunyarnland“, pe care le-am tradus românește, cum am tradus și consemnat deasemeni: Terra Bla- chorum, prin .Țara Românilor», pe care însă autorul se face că nu o vede. Am crezut că aceste patru denu- miri au loc pe o harta istorică, spre a ilustră situația politică a Ardealului în secolul XIII, la care se referă un ca- pitol special din manual (cap VII, p. 33). Niciodată n’am crezut, că mi s’ar puteă faee din aceasta un cap de acu- zație, nu de .fals istoric», deoarece che- stiunea repartiției teritoriale a .națiu- nilor politice» din evul mediu în Tran- silvania nu este o ipoteză, ci un adevăr dureros pentru noi — dar încă de păr- tinire a adversarilor istorici ai poporului român! In adevăr, d-1 recenzent faee o străvezie insinuație în acest sens; după d-sa consecința aplicării pe hartă a ace- stor denumiri ar fi »că Românii, din punct de vedere al drepturilor politice, nu sunt nici acum în Ardeal, cuci d-1 Coustan- tinescu a restabilit faimoasa TTnio triwn- ■nationum, care ne-a apăsat 417 ani«. Reproducerea acestei concluzii, după & - 996 - logica specială, mă scutește de a insistă mai mult asupra acestui punct. D-sa lu- crează totodată și sub imboldul adevă- rului și sub al sentimentului și totuși i se pare, că simpla afirmație ce face d-sa în ce privește dominația streină, ar fi mai puțin primejdioasă pentru drepturile politice actuale ale Românilor din Ardeal decât consemnarea pe hartă, în mod documentat, a aceleiași stăpâniri! Pentrucă să ajungă la această in- sinuație .gratuită, d-1 recenzent se face că nu vede inscripția >Țara Românilor» a cărei existență pe hartă arata, că e vorba de situația politică a Ardealului înaintea «faimoasei Uniuni». Nu vede că am tras granița pose- siunilor lui Rareș din Ardeal, și am con- semnat numai localitățile, al căror nume este în strânsă legătură cu toată mân- dra moștenire ce ne-au lăsat marii noștri înaintași! Uită că are de a face cu o hartă istorică, în care nu se au în vedere ■drepturile politice de azi» ale nimănui, ci purul adevăr istoric. In ce privește cealaltă nemulțumire, a d-lui recenzent, că «materialul referitor Ia istoria Românilor din Dacia superioară e dealtminteri tot atât de redus ca și în celelalte manuale din vechiul Regat», mă mărginesc a împărtăși părerea celui mai mare istoric al nostru că: «Istoria nu se tratează după chilometri pătrați». Buzău, 28 Oct, 1920. 2V. A, Constantinescu, profesor de Istorie. * Cărțile de geografie pentru curs primar. In vechiul regat, cărțile de geo- grafie sunt alcătuite pentru fiecare an, resp. divizie (la școalele rurale) deosebit. Pentru clasa a Il-a, în care se începe predarea geografiei, manualul cuprinde exerciții de orientare în clasă, școala, casa părintească, apoi comuna, plasa și județul. In clasa a IlI-a se tratează Ro- mânia, în a IV-a continentele. In pro- grama analitică a clasei a IlI-a se mai cuprind și câteva date privitoare la cele- ' lalte ținuturi locuite de Români. Acum manualul de clasa a IlI-a îmbrățișează, natural, întreagă România mare. Pagubă însă, că manualele din vechiul Regat nu sunt potrivite, pentru această clasă, și în Transilvania. Materia tratată e dată pe larg, când privește Oltenia, Muntenia, Moldova și Dobrogea; e restrânsă însă pentru nouăle provincii românești. Și e aproape de mintea ori- cărui învățător, că partea mai apropiata trebuie cunoscută mai tntâiu și urni amănunțit, la noi deci Transilvania, la frații din Basarabia această provincie etc. Nu trebuie uitat, că în Dacia superioată acum se învață întâia oră geografia Transilvaniei romanești. Mai e încă ceva: Autorii din vechiul Regat sunt expuși la greșeli, când e vorba de provinciile, cari s’au unit cu el. Dovada o avem în cel mai nou manual de geografie pentru clasa a IlI-a al d-lor D. N. Glodeanu, fost inspector, I. Vlă- descu, director școlar și I. 0. Popescu. institutor. Amintesc numai în treacăt, că după acest manual Baia mare e în Maramurăș, aproape de munții Rodnei, că în România de peste munți avem și județe, a căror capitală e Becicherekul mare, Măcăul, Debreținul ș. a. Vor trebui deci alcătuite manuale anume pentru Transilvania, ceeace se va putea face însă numai dupăce se va cu- noaște împărțirea administrativă definitivă. Considerațiunile de mpi sus sunt nor- mative și pentru școalele secundare și normale. Cibimensis. - 997 - Reviste streine. Ostland, excelenta revistă a com- patrioților noștri Sași, continuă să epară. cu începere din vara 1920, de două ori pe iună. Trebuie să recunoaștem că are inspirații fericite, închinând adeseori nu- meri întregi chestiunilor inai însemnate la ordinea zilei. Astfel a închinat un număr frumos cursurilor universitare de vară, ținute la Sibiiu, cu concursul profesorilor germani dela universitatea din Cernăuți. HJn alt număr s’a ocupat de Șvabii din Banat, și așa mai departe. Revista e îm- podobită și de suplimente artistice. E de mirat însă, că o revistă, atât de bine condusă, publică și unele lucruri neso- cotite, care nu-i recomandă pe com- patrioții noștri nici înaintea Maghiarilor, a prietenilor lor de ieri, nici înaintea noastră. Astfel e articolul d-lui Emil Neugeboren, fost deputat în camera ma- ghiară, bine cunoscut și pentru rolul ce l-a avut în timpul răsboiului din urmă, publicat în fascicolul II pe Iulie a. c. al revistei sub titlul «Tragedia maghia- rismului» (Die Tragik des Magyarentums). Nu putem înțelege, ce intenții au avut cei ce au scris și publicat acest articol? Să tragă conchiziunile ce se impun la încheierea unui capitol însemnat din istoria omenirei, în urmare și a maghia- rismului, dându-i lecții inutile de ce ar fi trebuit să facă pentru a evită cata- strofa care a trebuit să-i ajungă? Ori doară să ne dea nouă un avertisment indirect, să băgăm bine de seamă, că și noi putem păți la fel, mai ales că au- torul o spune destul de discret și de- ghizat că n’a încetat încă dominațiunea concepțiunilor popular-imperialiste ? Ma- ghiarilor nu le mai poate folosi lecția istorică-politică ce le-o dă d-1 Neuge- boren. Dacă le-a fost prietin adevărat, precum se păreă că le-a fost, ar fi trebuit să aibă curajul de a la spune aceste adevăruri înainte de catastrofă pentru a 0 preveni eventual. Debuisset pridem. Nouă nu ne folosește, fiindcă noi din capul locului nu urmărim politica ne- buna de romanizare cu orice preț, cum urmau Maghiarii politica de maghiarizare. Ba pe noi parecă ne insultă, când vor- bește de cucerirea țării prin Maghiari despre locuitori băstmași și locuitori cari s’au strecurat pe neobservate în țară (... »teils spăter unvermerkt eingesickert sind«). E vechea insultă grosolană adusă continuității noastre în Dacia în formă mai discretă însă și mai «neobservata» decât o făceau alți autori, cu aceiaș men- talitate istorică și politică ca și d-1 Neu- geboren, ceva mai înainte: Rossler și după el Hunsdorfer (Hunfalvy). Credem însă că azi e timpul suprem ca aceste voci să amuțească. Destul au ațițat spi- ritele, până ce am ajuns la ultima ra- țiune a armelor. Sau doară doresc să provoace o nouă măsurare de puteri pe câmpul de luptă? O lămurire se impune neapărat. Noi suntem gata pentru orice eventualitate. Sa și-o însemne bine toți. Dela „Asociațiune“. Despărțămintele Asociațiunei. La 10 Oct. 1920 s’a reactivat și despărță- mântul Sibiiu al Asociațiunei, alegân- du-se un nou comitet constătător din următorii domni: Trandafir Scorobețiu, director; Ion Sandu, secretar: Izidor Dopp, cassar; Adam Micu, controlor. - Despărțământul Alba-Iulia și-a ținut adunarea cercuală la 11 Iulie 1920 în loc, făcând următoarele înscrieri de - 998 - membri: 1 membru fondator al Casei Na- ționale Centrale (Banca »Izvorul«) â 1000 Lei; 9 membri fondatori (ă 400 Lei); 10 pe vieață (â 200 Lei) și 53 activi (a 10 Lei). La 5 Sept, a ținut o adunare . extraordinară la Ighiu, unde încă s’au înscris 5 membri pe vieață, 20 activi și 50 ajutători. La această adunare a luat parte activă și armata în frunte cu vrednicul general, d-1 Dimitrie Glodeanu, care a promis binevoitorul său concurs și pentru alte adunări ca aceasta. — Foarte ftumoasă activitate desvoaltă des- părțământul Năsăud, în frunte cu d-nii I. Păcurariu, director și Dr. I. Ciuta, secretar. Acest despărțământ a încassat taxe dela membrii (fondatori ai Casei Naționale, fondatori și pe vieață) în suma de 5800 Lei, depuși la banca »Mercur« din Năsăud pe numele Asociațiunei. Această bancă a dăruit suma de 100.000 Lei pentru înființarea unei Case Na- ționale. Și la adunarea cercuală, ținută în Rodna-veche, s’au înscris un mare număr de membrii cu suma de 3580 Lei. E foarte justă observarea biroului acestui despărțământ, cu privire la acțiunea pornită de unii reprezentanți ai »Caaei pentru creșterea patriotică*, cu centrala în București și cu statute aproape iden- tice cu ale Asociațiunei, unde se zice: »Noi credem că ar fi mai bine să întărim organizația Asociațiunei în vederea ace- luiaș scop, decât prin înființare de nouă societăți să producem confuzie în su- fletele poporului și să micșorăm inte- resul acestuia față de Asociațiunea noastră*. Fiind chestiunea de o mare importanță, ea merită atenție deose- bită. — D-l Parei Bufan e rugat să organizeze un nou despărțământ al Aso- ciațiunei In plasa Moldora-nouă. — Rugare de a se organiza un nou des- părțământ la Arad adresează și d-1 loan Simu, învățător penzionat. In cu- rând se vor căută modalitățile înființărei acestui despărțământ. — La 23 Oct. 1920 și-a reluat activitatea și harnicul des- părțământ Orăștie, realegându-se di- rector d-1 Dr. Aurel Vlad, subdirector d-1 Ion Moța și alți funcționari în număr de 7. Starea cassei despărțământului e Lei 234'45. S’au înscris 9 membri fon- datori și 16 pe vieață, încassându-se 5000 Lei și rămânând să se mai în- casseze 1550 Lei. S’a fixat și noul pro- gram de muncă: înființare de coopera- tive, biblioteci, ținere de conferențe etc. Tot de aci se face propunerea să se în- credințeze d-1 Dr. Ion Mărgita, membru fondator al Asociațiunei, cu inființarr-a despărțământului Oeoagiu al Asocia- țiunei. — Asemenea e rugat d-1 sublo- cotenent Ion Crișan să înființeze o agentură a Asociațiunei în comuna sa natală Mireșul-mare. — D-1 C. Barbut, prefectul orașului Satul-mare și direc- torul despărțământului nostru de acolo, a convocat adunarea cercuală a despăr- țământului pe 1 Decemvrie 1920. — Cu prilejul adunării generale a Asociațiunei din 17 și 18 Oct. 1920 la Oradea-mare, biroul a procurat o cunună frumoasă pentru a fi depusă la mor- mântul martirilor naționali din Beiuș: Dr. I. Ciordaș și Dr. N. Bolcaș. Nepu- tând duce biroul central această cunună la destinație a fost încredințată des- părțământului Beiuș, care a și depus-o cu solemnitatea cuvenită, în ziua de 20 Oct. 1920. Cu acest prilej tinerimea li- ceală a cântat «Trei Colori», cântarea fa- vorită a lui Ciordaș, iar directorul des- părțământului C. Selagianu și ofițerul Al. Meculescu au rostit cuvântări înăl- țătoare de suflete. Despărțământul a înscris până acum 2 membri fondatori, 7 pe vieață și 46 activi. — La 22 Dec. 1920 și-a ținut adunarea cercuală des- părțământul Nocrieh sub conducerea d-lui Dr. Enea Andrea, încassându-se dela membrii activi și ajutători suma de 160 Lei. A fost a doua adunare cercuală ținută în acest an. — Despărțământul - 999 - Hunedoara, care din 1914 n’a mai func- ționat. și-a ținut adunarea cercuală sub conducerea vechiului director V. C. Os- vadă, apoi s’a ales director nou d-l A. Ludu, protopop; subdirector Teofil Tulea Și secretar Valeriu Beșan. S’au înscris: 1 membru fondator, 10 pe vieață și 28 activi, încassându-se suma de 2680 Lei. S’a declarat înființată casa națională a despărțământului Asociațiunei în orașul Huneadoara. S’a hofărît înființarea unei biblioteci regionale și a unui muzeu în castelul istoric a! Huneadeștilor, cerâu- du-se, spre acest scop, și încuviințarea ministerului artelor. Pentrucă despărță- mântul să funcționeze mai bine s’au creat trei secții: a) bisericească-șcfiară; b) social-economică și e) juridică, nu- mărând fiecare secție mai mulți membri. — La 19 Dec. 1920 și-a ținut adunarea cercuală anuală despărțământul Beiuș. Adunarea prezidată de d-l director C. Selagianu a fost cercetată de d-l general Aristid I.eca și număroși ofițeri. In cu- vântul de deschidere d-l Selagianu a arătat, cum s’a înființat »Astra«, cari sunt meritele ei și pentruce e necesară această instituție și în viitor. Arătând apoi problemele ei în viitor, patentează pe membrii decedați, îndeosebi pe fostul director al despărțământului Dr. I. Ciordaș. In viitor cu ocazia adunării cercuale se vor ținea în bisericile românești (unite și neunite) servicii divine pentru pome- nirea membrilor decedați. Bugetul pe 1921 ■ 100 Lei venituri și 80 Lei cheltuieli, pe lângă averea despărțământului, despre care e inventar în regulă. La sfârșit d-l genera! A. Leca, președintele de onoare al despărțământului, a rostit o înălță- toare cuvântare, primită cu entuziaste aclamațiuni și urale de cei de față. — Despărțământul Cohalm și-a ținut adu- narea cercuală în 5 Dec. 1920 sub con- ducerea directorului Dănilă Sasu, care a arătat rostul Asociațiunei în trecut și viitor. S’au înscris 16 membri activi, dela cari s’a încassat 160 Lei. Pentru timpul de iarnă și mai ales pentru po- stul Paștilor se proiectează o activitate mai intensiva la sate. — Cassarul des- părțământului Gherla trimite consem- narea membrilor, dela cari a încassat taxe parte în 1919, parte în 1920. Sunt 2 membri pe vieață și 28 activi în 1919, iar în 1920 sunt: 1 membru fondator și 3 pe vieață. Cassa noastră centrală a primit 971 Lei. Interes^ deosebit arată în acest despărțământ d-l primar al ora- șului Gherla^i d-l primpretore al plasei. — Despărțământul Oravița sub conducerea d-lui I. E. Țieranu și-a ținut adunarea cercuală în Oravița, la 26 Sept. 1920, cu care ocaziune s’a constatat, că har- nicii Orăvițeni au ridicat cea dintâi casă națională în acele părți. D-l medic Dr. I. Fometescu a ținut conferință despre industria artistică, iar d-l Dr. 1. Nedelcu a adresat inimoase cuvinte către public să sprijinească Asociațiunea. Despărțământul Agnita transpune cassei noastre centrale suma de 32 Lei, încassată dela 4 membrii activi. Sperăm că numărul membrilor se vor înmulți și activitatea acestui despărțământ încă va fi mai spornică. — D-l Dr. Aurelian Magier împreună cu alți vre-o 15 tineri inimoși, au început o activitate cultu- rală frumoasă în cadrele Asociațiunei. Spre acest scop cere biblioteci și schiop- ticon. Biblioteci li se pot pune'la dis- poziție imediat; schiopticon încă nu. Numărul de față al revistei se trimite cu tnlâniere din cauxe tehnice, pe a. re multă vreme nu le-am putut înlătura. Administrația revistei „ Transilvania*. Bancă Centrala ■ pcfitrn industrie șt comerț, secietate pe acții Cluj. Str. Reglno.Marta 6 IX>» JMCf « > IU '. STRADA CISN A O I(KI fir. t, «TA J II. Capitalul societar urcat la:’ > =Ș Con. 100,000400. .==z ftiuuțfe ieponeri și bonifică începând- în Cont-Curent . . . ,■ . 8 */»•/. Netto pe libel de depunere . ₙ . 4‘/s*/« „ conform condi{iui)ilpr^i_;vigoare. CUMP^A ?i VJN^E EFECTIV M, mrci, Dblțari, Lire Val., , , FrtrticTji precum șl alte valute. IMPORTEAZĂ și EXPORTEAZĂ tot felul de mărfuri, produse ' >>₍ / economice și itidumridfe; ' ’ Reface, naționalizează și |ețerneiș£ă tot felul de întreprinderi industriale de pHma Imporfanfă. ORGANIZEAZĂ și ÎNDRUMĂ desvolfarea vlefil noastre econarnice-comerciafe finaricjare în o alvie sănătoasă șl na|iona1ă; > o ol ■ 'Oo lai t x* arlL^b. pentru industrie și comerț, societate pe acții precum și filialele aceleia ₓ formează piatra fundamentală a viefii” noastre economice-comer- Ciaie șl financiare moderne, — după deșrobirea mileriară, ^- ded ' merită și trebue sprijinită din partea tuturor românilor de bine. mmm mm A ANCA ROMÂNEASC a ws 3 SOC; ANONIMĂ PE ACptlNI • CAPITAL LEI 100,000.000 — 0 H 0 s 0 . : BUCUREȘTI, Str. Smardan 5 | Cumpărări șl vânzări de efecte publice, ■ avansuri pe depozite de efecte publice • șforlc® transacțiuhi financiare, conturi S cunenteifi «aiialuni de scrisori de credit j pentru orice Jară; pârtieipațlunl indus- £ 0® E) a triale și comerciale. EJ B0H ¹ d • Sucursale: Brăila, Bazargic, Constanța, Galați, • f' ===== Talcoa, Chișinău, Cernăuți și Timișoara^s^ j- i. - - ' - ■ '⁷" . : A apărut ’ ■) și se află de vânzare: \ ' V Istoria literaturei noastre mii .deSextilPnșcariu,p,rof.univ.,Cluj MT* Costul unui exemplar 25 Lei *WI pe hârtie de lux < Fiind trasă această prețioasă lucrare într’un număr tedus de exemplare, din pricina Scumpetei de hârtie, ceice ' - - ’ doresc s’o aibă, să binevoească a o cere înainte. „ '' ... \ • C,‘ '< Cu autorizarea ministerului de instrucție lucrarea e introdusă și ca manual șdolar în licee, școli civile, școli normale etc. Comandele se fac la Biroul Asociațiunei în Sibiiu. Cuprinsul anului 1920T ' .......’ • / I. Poezii. ᵣₐgᵢₙ< Berjțhig Itan, Ție-ți închin . . .. 367 Borcia loan, Către cei chemați , • 1 » » Imn . .' . ". . 137 « Arhanghelul . . . . 961 Bogrea Vasile, I. Valerius Aedituus, Epigramă p. 417; II. O. Val. Ca- tullus, Către Lesbia și La ipor-' mântui fratelui 'său p. 417—18; III Anaoreon Cupa de argint . ,/.< Pagina Vlahuță Alexandru, Ahl/mai vin’ odată soare .... »’,. f. . . 717 Vidovici N., De-o fi să mor . BflO . » » Dorul bănățene^. . H. Proză. * a) Navele, aehițe, povestiri. Agârbieeanu H>d/n, Cei din qrmă' . ’2 ; . După doi ani . 457 » J »• Păscălîerul . . 837 p. 418; IV. Sappho, Către Agal- lis.p. 419; V. Pindaroa, Lui Aris- tomenesp. 419; VL Bacchilides, Fragmente p. 421. Conirea Aurel, Prizonierii .- . , । ' » » Unui profesor mort Coșbue George, Odiseia (e. IX). . - ; » »' ■ Cântec ' Cotruș Aron, Ca pn răsboinic < • » Miez de noapte . ₍ x » ' » Mă caut lacom , ■ Crainic Nidhifor, Mănăstirea ,, . » » Patria . . . Eftimiu Victor, Când ne iubiam Iljețiu lustinj Romanță . . . . » » Un copil Se roagă ' » . » Cântece nouă . . Marin llie, De vorbă cu un tank. ...... .* . . . . . Jfoiecwc» Alexe, Limba noastră Pavelescu Cincinat, Romanță , . Pitiș Eeaterina, Sonet . . Pop Aurelia, In așteptare ... > i . . • » Sonet ...... » » Sonet . . . . . . ,,Stoica fosile, Pe țărm . . Tolan Isaia, Omul ...... Vlahuță Alexandru, Cuvântul . 473 806 676 684 Blaga Lucian, Pe cdțȘBtele Olimpului Bogdan 'Br; Alexandru, In bibliotecă flusuioeeanw A^'-Bpmnele . . , . Cgcițiu Tbrna, O vieață ..... Coșbue tfenrpe, Apărătorii steagurilor ‘ »’■ ' » ‘ îfele 'opt țări locuite de'bfetani . . . ................ Georgisou loan, De vorbă cu d-1 Vasile Stroescu. . ; . . . . . Gorun Ion, Sălciile . . . . . » . . ‘ ,» Golul . . . . . . ; 285 Paul I, Canonul lui Sân-Petru • . . 321 Pop Hbsșu-Longin Elena, Amintiți . 146 Prie Octavian, Cei patru .■ . . . 216 Șirianu Rușsu Mircea, O zi de pri- 899 “ 983 62 777 426 854 680 681 205 33 317 287 201 139 816 măvară ja, Versailles . . Stefdnelli V. Teodor, 0 gtumă a lui Eminescu . . . . . . ... Străjan Mihail, Pomul și rădăci- nile lui . . . : . . . . . . . Strdjan. MiKaiî, Bărbatul ui femdia, Tobias . . ... . . . . . 147 . Străjan Mihail, Cele două drumuri 798 757 vJ’ 36 805 56 7 6° 201 - VlahuțăAlexandru, Pădurile noastre 713 859 ’ 833 210 712 > » Eroilor-martiti 716 103 b) Stadii, articole. Arbore P. Al., loan Bogdan . . . 745 » , » » Școala și lipsa- per- sonalului didactic ...... .915 I ii' ' j f j. ■ ' - . ■ Pagina BaMcsou Maria, Drepturile și da- toriilș mostre . . . • . . •. . .319 Banciu AÎente, Universități populare 174 B&nesrfu N., Opt scrisori ale lui 0dobescu către Barițiu . 367 \iJ3Snuț P. Aurel, Sandi. . . 773 p,' Bareianu Tiberia, Dantelăria în > Belgia . . ........... . . . ’i 78- Bârseanu Andreiu, Discurs ... ? » » Dr. Const. I. Istrati. j .' . ................739 Bârseanu Andreiu, Cărările viito- Dupaș loan,' Cum a abținut d-rul rulai . .... . . . ... . 975 Bogdan-Duică G., Const. Stamati . 169 Bogred fosile, O audiență la îm- ⁷ părștul Traian.,-.'. . . . . . . 484 Borcia Dr. țari, Școală și societate 466 (^Borxa Dr. Alex., Studii botanice în _ ^j Câfnpia Ardealului -) . .■. . . , ' 74 • yL&orw Dr.' Alex., Bolșevismul nâtură . . . . -t . . . . Branisce Dr.. Vaier, Episcopul Dn, w Vasile Hossu . . '. ... . . C UJtțl Busuioceanu Al., Alexandru Vlahuță 711 Ciur a Alexandrii, Autori și editori -97 ' ’ Orainie Nichifor, AlexeJMat^Vici 804 Dăianu Dr. Elie, Regina alfabetu- ' lui de aur \ . 44 Dan Dimiir&i teodor V. Stefanelli 756 Densuțianu O-, Barbu Delavrancea 1723 Georgescu. loan, Ce a făcut Asocia? < țicnea până acum? . 58 Georgescu loanj -f Adam Buda de • Galați . . . . . . . . . .|. *177 ' Georgescu loan, Din problemele Asociaținnii . . . . . . . . \l 217 Georgescu Idtm,' Aurel C. Popovidi 705 » .» Ion Mica Moldo-* vana . . ................... . 7J3 ' Georgescu loan, lacob Mureșianu . <96 » » Mihail Stiăjan . '. 798 G. C. G,, C, Giurescu ............764 Gorun JbM, Mircea R. Șirianq . . 815 Hodoș Conșfanța, Câteva păreri . 61 lorga Nicolae, Federația societăților culturale . ......................138 - ,V Pagina ' lorga Nicolae, Un ordin de cavalerie 382 » ⁷ » A. D. Xenopol. . ; 695 > ; > Gheorghe Tofan . 8Q1' » » • 0 explicație nu un’ răspuns ........... 928 Lăpedatu I. Al., Câteva relațiuni și r > considerațiuni cu privire la gra- nița noastră de Nord-Vest '. . .' 903 ’ >, Laxăr Victor, istoriaRomânilor în ■ școalele secundare din Transil- vania . . ... . . . .'. . 322 -1 Piuariu (Molnâr) titlul de nobil? . 63 L. A., Virgil Onițiu . . \ ; ; . 767 Lupeanu Alexandru, Dr. loanjgațjg^ 781 Macaveiu Dr. Victor, Căpitan Vu- ~ loVici ... • • • • • • ■ • ' Sfaibrescu Titu, Progresul României ' ₍ dela 1877 încoace .... . 689 Alaiorescu Htu, Rolul învățătorului 692 » » > ₍ Idealist, optimist și ' < '! cu credință .î'V . . ; . 694» llțaria Begina României, Cuvinte alese ᵥ . . ;—. . ...... A 16 . Marțian Iulian, Numirile topografice 479 Mehedinți Simian, Titu Maiorescu 685 Nieolescu Dr. Alexandru, Meditații - în mijlocul natot^i - aM- ~ Opreteu ’d~, Arta țărănească la Români . . . . . . . . 860 și 990 Pop Hossu-Longin Elena, In chestia femenină . .. . . . . . . . . 900 Preda Dr. George, Câteva COhside- rațiuni generale asupra fenome- \ nelor zise preștiințifice sau oculte 362' Preda Dr. Georlje, Explicarea nuor fenomene preștiințifice sau oculte 487 PuțCariu Sextil, Istoria literaturii noastre vechi. Aptim Ivireanu . 17 Pușeariu Sextil, Istoria literaturii noastre vechi. Ion Neculce . . 21 Pușcariu Sextil, Istona literaturii .noastre vechi. D. Cantemir 27: și 185 .... Pușeariu Sextil, Istoria literaturii' , noastre vechi. Epoca de deca- ₜ- dentă ..............................301 >' III Pagina - Pușfariu Sortii, Istoria literaturii noastre vechi. Epigonii . 312 și 412 Sonea Floria», Din țara sângehjt 25 ,.tf\Stanciu Vietor, Bisericile celuîl ' tărâm (Peșterile) . ... . . ' Ștefanescu 'Marin, Felul filozofiei românești . . . . . . . ... Strajan Mihail, Rolul simțurilor și al inteligenței în cunoașterea lu- mei din afară^^^,. . . 350 și 493 Todica Gavril, Zări din univers , țGl » »'. » ,» » . . 506 Togan Nicolae, Docupiepte istorice 475 III. Teatru, a ' Delavrancea Barbu, Viforul, act IV, ; scena VIII. . ... >■ ₄ . ... .726 £ Soricu I., IT., Doamna Munților, pieză în IV acte 146, 327, .436 și 845 ; ’ IV. Cronici. . CRONICĂ POLITICĂ. Societatea Națiunilor . „ ’. ... Tratatul de pape cu Ungaria .. \ Rezultatul alegerilor parlamentare’ Două instituțiupi politice nouă . Cauzele desastrului polon . '. . ' Filozofia politică a lui RabindranathT Tagore .... . ... f> CRONICĂ CULTURALĂ. ' sqripjia viuj ps. vpieau; .ₜ ᵣ . 389 KM Timoteiu Cipariu din Ibașfalău 390 ’ 254-, învățământul profesionalîn circum- "SSăL scripția CWJ (S. .Opreau). . . Doiiă ipstituțiuni politice nouă . . 383 Personajul djăactic (S. Opreai), . . 508' LA ALȚII ȘI LA NOI. jffi<>.'t.................. 9lH La inaugurarea Universității • din Cernăuți ... • . 992 41 l i ' i . CRONICĂ FILOZOFICĂ. Chestiuni filozofico . . . . . • 994 ORO^ICĂ ECDKOMlci. Crezul economiei politicex ; Date stariattee privitoare lșirpia^ae- i 388 514 516 941 țiunea' de fiep > . \ . . ; Convenția cu Austria . .. . . Proiectul de statut al Dunării Ce greve sund admise ? . ■. . CRONICA ȘCOLAREI învățământul profesional in circum. sqrifrția Cluj (8. Optean) . - 258 517 939 107 108 25» Alianța franceză . . :. . ... . . 388 , 0 nouă organizare apoliticei franceze Institpțiuni franceze în străinătate 260 391' Un Scriitor și un editor (Ilie Marin) , 393 395 520 521 Cum vreau să rezolve Ungurii pro- blema evreească? .... ... 521 învățământul limbei franceze în. Al- sacia și Lorena.............. 941 Pagina Prognpm ațțianei civice a femei- fowțQKîake . . . ■ '. z.~ • • • 942 . .110 ■f George Pop de Găsești ... 111 T bj. Coriolan Pop . . . . . . . 1112 •f A. D. XenopoL . . . . ... . 112 Scriitori francezi morți pentru patrie ........... 396 Cel mai-;mâre latinist din lume' . 398 Un ministru filozof: Benedetto Croce'521 ' P»nr.« ?. Toma Coeișiu, Bucuria copiflpr . . 401 ' In legătură cu notița «Ih atarițiunea d-lor profesori- dă istorie* * : . . 995 », Curțile de geografia pentru curs r primar................996 ■»' CHESTIUNI DE LIMBĂ. IV. B&nescu, Lt.-Coî. C. Negulescti' și E. Todoran, Câteva îndrumări în dialectul ardelenesc petrii a vorbi și scrie mai corect ’româneș'e . 401 \ Verax, General Al. I. Stoenescu, . . .... . . . ............277 ■ Di* Woche . . , , . . . 276 Circulară (noua arondare a despăr- i Almanachul scriitorilor Ardeleni, . 22^^ țămintelor) ; . . . . . . . , 126 Primăvara (Tavasz) . . . . . . Apel către comunele românești (Case. Om nou. (Uj ember). ...... 276 naționale) , . ......... 129 ; Revue de l’ailiance franșaise . . , 408 Circulară (cooperative. . . . 279 , Mercure de France. . . . . . . ₛ 535 Apel (Albumul Eroilor) ... ... . 280 Poșta redacției și administrației. J Gheerehe Barițiu lui Ulysse . ... 413 : D-lui M. P. în S. / . . . . . . . 413 ' Lui Siminio .......... 413 ■ Pentru »Ideea Europeană» .... 542 D-lni N. A. ConștantinesQu ... 958 . Anonimului dela »Infrățirea« și v «Voința» .... . ... . . 958 V, Dela Asociațlune. Adunarea generală a Asociațiunii din 10 și 11, Ianuarie 1920 . . 123 Despărțămintete Asociațiunii 125, 276, 408,540,823,954,997 ; ; , 276, 409, 540, 824, 954 Biblioteci regionale ale Asociațiunii 5<0, 824, 954 BibHotecile poporale ale Asociațiunii 124, 277, 409, 540, 824, 954 / Muzeul 'cȘhtral 124, 277, 409, 541, 824. 954 Muzee regionale . .124, 541, 824, 954 Casele-naționale alb Asociațiunii . 124. Casa națională centrală a Asociațiunii* 277, , ; > 409,541,824,954 Case naționale regionale și sătești 277, , ' ' - 409,541,824.954 PoblicețiUnile Asociațiunii . . . . 124 Cdîitîfcrințe și prelegeri 125, 277, 409, • » 541,823,955 Agenturile Asociațiunii .....' 125 Membrii noui 125,277,409, 541,824,954 Membrii decedați 277 Liceul de fete din Sibiiu cu inter- Un gest frumos (Ordinul d-lui Dr. _ O. Prie) . . . ... ..... .537 Ședința plenară a secțiilor științtfice- ^Jiterare- . . . . . . ... . , 5^8 Convocare la adunarea generală din Orade (17 și 18 Oct.) . . . .. ₕ 545 Raportul grtieral al'comitetului cen-. z trai despre lucrările anului 19Mr 547 Anexele raportului general. Sooo- telile în anul 1919 \ . . ... 5?7 Bilanț general la 31 Dec. 1919, . 580 Venituri și cheltuieli la 31 Decern^ vrie 1919 .... . .. . . . .■ 586 Evidență specială a fondilrilor și fundațiunilor ......... 588 ’-.JW' < Pagina EfeetelAwidultii general la 31 De- cemvțmil919............... . . . 594 Etajele fondurilor și fundatiunilor 31 Decemvrie 1919 . , , . . 596 AO&nspecttil depozitelor sprefructi- * ficare la 31 Decemvrie 1919 . • 604 Budgetul Asociațiunii pe anul , / 1921 ..... . . 608 Lista bursierilor Asociațiunii pe abnl 1919/20 . ,. . . . . . . . . .. 028 Consemnarea membrilor decedați ai Asociațiunii în'anul 1919/20 . . 631 Secțiunile științifice-literare ale Aso- ciațiunii., Proces verbal (ședința' plenară) . . . . . , •, . . . 632 Discursul președintelui A‘Bîrseanu la ședința plenară, a secțiilor (1 August 1920). . . . . . . .. . 639 Raportul,-secretarului literar către ședința plenară a secțiilor . . 641 Cancelariei M. sale Regelui . *: < 658 , Raportul secției literare > . . . . 658 » » istorice-etnografice 660' > » școlare !. . . . . 6t2 » d-lui Dr. L. Borcia ... Raportul secțiunii economice a Aso-y • ciaținnii . . .... . . . . 4 . 610 ¹ jConSemnarea'membrilor Asociațiunii pe anul 1919 ■. . . . ... . I • Conspectul sumar al membrilor Aso- ciațiunii pe anul 1919 . . . . . XLII VI, Ilnstrațiuni. Interiorul mausoleului Șaguna ... 9 Biserica românească veche din Ardeal . 13 Versuri românești tipărite cu carac- teregeorgiana.................. . . • 17 Portretul, lui Wakhthang IV ./. . 18 Iscălitul* lui Antim, mitropolitul' Ungro-Vlahiei .............. . 20 Desemnuri de ale lui D. .Cantemir 29 PbrtriSț din, tinerețe al lui D. Can- temir. .'...................... . 31 .Palatul Iui, D. Cantemir în Con- stantinopol ...................... 32 179 181 183 187 189- 191 196/ 199 218' 219 222 22i 226 227 230 231 vț 4 ■ »s Pagina Ciobanul . . . <............. 68. îl’ Sfeșnice . . . ... .... . . . . 67; , Scaune . . »....................... 68*, Reședința episcopilor gr.-or. din vea- } cui al 18-lea . .■. .•.............te j J Cruci de morminte, . ... . . . . 7ț. , <1 Speteze și scaune, ploști72 \ Ag Artnuroi și lădoi ...............i 73- J Secția științelor naturale. Subseețîa mineralogică a muzeului central al Asociațiunii . . . . . . . . Secția științelor naturale. Subseoția zoologică (Paseri) . . . . . ; . Secția științelor naturale. Șubsecția < . zoologică (Fluturi) . . . ; . . ' Dimitrie Cantemir .. . . . 4 . Ilustrație din Divanul iui Cantemir Foaia de titlu a Istoriei ieroglifice Harta Moldovei de D. Cantemir . Cetatealliii desemnată de Cantemir Interior din biblioteca centrală a Asociațiunii .. .... . . . Cabinetul 'de'lectură- din bjblioteca centrală a Asociațiunii. . . . . Secția artelor frumoase (Picturi de M. fop) în muzeul central. . . Secția j artelor frumoasj (Picturi de O, Șmigelșchi) în muzeul central Interior din secția etnografică a mu- zeului central .................. Interior din secția etnografică a mu- zeului central . . .............. Interior din secția etnografică a mu- . zeului oentral al Asociațiunii . . Secția' etnografică (Olăritul) a mu- zeului central al Asociațiunii. . Secția etnografică {Furci de. tors) a muzeului central al Asociațiunii 234 . Secția armatei din muzeul central al Asociațiunii .;. . . . . . . 235 'Secția bisericească . . .... . 239 Schiță de casă națională regională (Partere) . .......... 242 «r» Schiță de casă națională (Etaj) . . 243 » » » sătească . . . . . 246 » » » ...... 247 ■ i. - ~VH ♦ , • < ■ • Pagina 4 ’ Sala de conferpțțe, a casei naționale 2®1 ■ ’ Iscălitura-tui Paisir Stareț . ... 308 Canon de pocăință, manuscris de < Vartolomeiu Mătăreanul . . . . 304 O pagină din codicele Mptei'u Voi-, lăanu: Versuri latine cu litere . cirile . . . . . . . ... . ■ 308 A . • O pagină dip pedagogia lui Ucuta ’3Jil ; Biserica din Șeghiște . . . . . . 501 / z- Iscălitura dui lenaelm KogăhriceanuH 3t4 Interior di» biblioteaa centrală a‘ -5 - v'A, Pac-ina Post, femeiesc din Șeghiște . 483 v împăratul Traian. . . . . . \'~i' ., 485 Columna lui Traian ...... Uliță Lăiurănilor‘din corni ȘegJiișbd'^h ¹ G«<î-' Wr) . . . • "WL Casă țărănească acoperită cu paie j;. Comuna aromâneasca Gapee • • • | 851 y, i Castelul Tdrnu-Roșu. Vedere pe Olt! 1 /. ' în jos . . . . '. j»;'353 ¹¹ / J^iatra turnului (pe liniaSibiiu—Șntm- / nicu-Vâlcea . . . . . . . . 355 / ' Vedere de pe șoseaua națională ■ I Turnu-Roșu spre R.-Vâteea .' 357 < , TurnulrRoșu în înfceputjil defileului j ’' > y după stampa din • see. XVIII 389 ' Port bărbătesc din Șeghiște . ! . 481 Asociațiunii . . . 611 George Coșbuc......................(173 îitu Maioresci . . . . . 685 Episcopul Dr. Vasile Hossu . /. . 718 Bgrbu Delavrancea ...'.. . . 724 , ■ Dr. Alexandru' Bogdan . . .... 774 • ' Dr. 1. Rațiu . . . . ■. ; . ; . . 782 , ] lacob Mureșianu . . . . . . . . 797 / I Dr. A-Sădeanu . . . ... . . . . 807 j Poetul. Panait Gerna 810 ’ ■ ■< - ■ L ' ■ : j W. Krafft, Sibiiu.