Transilvania An. LI. Iunie' 1920. ' Nr. 2. Orice reproducere, fără indicarea izvorului, e interzisă. efmn.¹ Tu, ce-ai lăsat această dimineață De zi de vară caldă și senină, Spre Tine cată, Ție ți se ’nchină Tot ce ’n cuprins chemat-ai la vieață. Ca fumul din cădelniți legănate, Se 'nalță, un prinos de mulțumire, ' Mirezmele din mii și mii potire De flori de Tine darnic sămănate. Slăvindu-te pe Tine’n câmp răsună Departe și voioasă azi cântarea Românului ce-și vede ’mbeTșugarea Și ’n snopi de aur spicele adună. Prin Tine-i tot ce este. Unde nu ești, Nu-i rod, nu-i cântec, nu-i miros de floare, Putere, Tu, de vieață dătătoare, Tu ești lumina și iubirea Tu ești. Ion Borcia. ') Din lăsământul literar al regretatului poet I. Borcia. 1 — 138 - federația societăților culturale. | nu trebuie să--și facă iluzii njmeni: în cuprinsul larg al Ro- ; mânieklTlari, mult dorite, nerăbdător visate și cu atâtea jertfe în= făptuite,, ne sălbătăcijn. îl Un vânt de materialism brutal, de bucurie pentru bunurile pămâhtului, de încredere în' lux și în tot “felul de satisfacții triviale,. | de indiferență pentru tot ceeace, ieri încă, eră privit ca însușirea -l cea mai aleasă sau scopul cel mai vrednic de râvnire, .bate asupra J noastră, și puțini sunt aceia cari au destulă putere în ei pentru a rezistă, -^3 Pare că fiecare din noi a fost născut ca să grămădească milioane și || să moară de putreziciune morală în palate, împodobit cu cele mai 1 ispititoare din titluri, — zadarnice când nu înseamnă o misiune. || -Și, dacă această operă de împuținare sufletească e ,|l periculoasă pentru oamenii cari au apucat alte vremuri, ea e u c i= <3 gașă, de=adreptul ucigașă pentru aceta cari nu le--au apucat sau 'J| 'cari, și în cuprinsul lor, nu s’au putut împărtăși de cultura care, odată, eră fala noastră: J Vreau să vorbesc de copiii cari ne cresc așa. încât-pare că | n’ar trebui să aibă în făptură țestei lor decât ciocuri de fier ca să 3 ' ucidă pe rivali și să apuce prada. Și vreau să vorbesc de săteni, 1 asupra.cărora se abat toț felul de propagande, una mai amăgitoare 1 decât cealaltă, și cari, total buimaci, nu află într’o pregătire prin '1 școală și cetire ceeace trebuie pentru a=i ținea cum^au fost: exemplu al sănătății morale a neamului nostru. 1 Ce e de făcut? Utere și grea întrebare, fiindcă e vorba de tot ce putem fi și, de tot ce ni--se poate întâmplă ca să nu fim. Aceia cari refuză, în Ardeal, plățile pentru „Asociație¹¹ sub- ' cuvântul ca este de--acuma sfântul stat român pentru a purtă toate -/ sarcinile, aceia cari în România osândesc la moarte Liga Culturală ' fiindcă doară unitatea românească s’a îndeplinit și nu ne rămâne decât s’o exploatăm și să petrecem — pe seama cui? fiindcă nu v e unul care să nu dorească a trăi pe seama celuilalt —, toți acei J cetățeni ai patriei întregite nu=și dau seamă de două lucruri: că întâiul care a fost desculturalizat prin unda de bar- barie a fost însuș statul și, al doilea, că tot ce creiază sufletul nu poate trăi decât atâta timp cât stă în mij= locul său însuș sufletul creator. — 139 - Societățile culturale au azi mâi mult câmp de activitate și o mai imperioasă datorie de a-1 lucră, necontenit, grabnic, jertfitor, decât oricând. In puterea lor e însuș viitorul nsției. Ele trebuie neapărat să câștige pe țăran și să pregă = tească pe școlar. Pentru aceasta însă nici una nu ajunge singură și, dacă acțiunea locală e un folos, exercitarea ei fără un plan central e o primejdie. De aceea societățile acestea au fost datoare să federeze și au federat. In congresul, apropiat (4 Iulie n.) al Eigei Culturale, care se ține la Râmnicul=Vâlcii anume din cauza vecinătății ardelene, se va fixă¹) programul precis al publicațiilor anuale și al propagandei de vacanță. N. lorga. Cei patru. ' i i. Eram unul ca altul — nici mai mari nici mai mici, rotunzi la față, deschiși lapăr, numai ochii.ne erau de colori deosebite, îmbrăcămintea încă ne eră la fel, ba pălărie, păpuci căpătăm deo- dată eu toții, pe o formă, dela același maestru. Pe uliță, habar n’aveam de nime, lumea nu ne interesă, eram totdeauna ocupați cu noi. Aveam poveștile, învățăturile noastre, credințele, bucuriile, supărările noastre. Altcum numai cu trupul eram la școală, su- fletul ne eră departe peste o creastă de pădure, la care priveam după-amiezi întregi din vârful dealului Gușteriții. Lumea, care ne vedea consecvent laolaltă, ne zicea »Cei patru». Indatăce ne-au dat vacanță, n’am mai așteptat ziua de mâne, care eră zi de târg și când trebuiau să vină după noi, ca să mer- gem de sărbători acasă. — Ce să mai stăm până mâne, când putem merge și pe jos? — Numai să nu spuneți cuiva. Dacă ne aude gazda apoi nu ne lasă. Să tăceți tăcerea peștelui și la un ceas ne întâlnim cu toții la Stanciu... ■ Pe șesul Cibinului un vânt subțițe ne suflă din coaste șk zăpadă măruntă, ca făina de boltă ne lovește în obraz. \ !) S’a fixat deja. Nota Red. 1* — 140 - — Nici.bâte nu ne-am luat și în pădurea Cornățelului ne M mai poate eși lupul in drum. Până acolo inserăm. 3 — Bravo, răspunserăm toți deodată și săream de bucurie, că •o să ne întâlnim și cu lupu. Iși umflă fiecare pieptul, își scutură capul și s’ar fi uitat dela o înălțime uriașă la vecinul său, dacă nu am fi fost toți cât mușinoaiele. .-fi -Căci cel mai mare dintre noi eră de opt ani și cel mai mic de șapte. | Ne slobozirăm pe câmp către un zăvoiu, unde sălci bătrâne, cu răchiți răslețe dormitau deasupra câmpului alb, fără margini. Ne tăiarăm fiecare câte o bâtă și pornirăm apoi pe drum înainte. Nici nu am fi observat, că astfel înarmați am devenit c oaste în- 3 fricoșată, dacă cel dintâi trecător nu și-ar fi oprit carul în drum 1 și s’a uitat cu spaimă la noi. . j — Dar unde să duceți măi copii? fi Se uită holbat la fiecare, neînțelegând rostul unei călătorii 3 de copii pe o vreme ca aceasta. D’apoi încă bâtele grele, lungi,' -fi? pe cari le strângeam cu mânuțele vinete și înghețate! — Cum cutezați să eșiți voi pe o vreme ca aceasta? fi De-abiâ în treacăt i-am răspuns, fără să mai pierdem vremea fi cu vorbe deșerte, ceeace îl făcu pe celalalt să-și vadă de drum, j uitându-se mereu îndărăpt, dacă mergem mai departe ori ne în- toarcem înapoi. fi Vântul sufla tot mai înfricoșat și din ce urcam dealul fără | sfârșit al Gușteriții, din aceea erâ mai rece, mai pătrunzător. Pă- V pucii ne-au înghețat și păreau acum a fi de scânduri. Eram roșii ț ia față, aproape să ne plesnească pielea fină, întinsă și subțire,* iar fi vârful nasului fiecărui sta să se aprindă de.roșeață. fi începurăm a juca. Simți fiecare cum îi amorțise degetele în j păpuci, iar cu manile ne frecam urechile, obrazul, le frecam una fi pe ceealaltă, numai să nu înghețe înainte de vreme. Fugeam | pe drum înainte. Bâtele le prinserăm subsuoară și dam cu pi- cioarele in pământ, cât numai puteam. — Ce surprindere va fi când de seară, mama va sta gata sa mestece mămăliga și să aducă peștele în moare pe masă' Se va.fi deschide ușa și voi întră... ■: — Nu merge bine măi copii, zise deodată unul, mergem ca.» oile și ne ostenim prea iute. Băgați de seamă, că până la Olt mai . avem mult. Cu căruța e o cale de 3l/₂ ceasuri și noi trebuie să . mergem cel puțin cinci. fi ‘ - 141 — — Cântăm! Mergem pe cântec, răspunserăm ceialălți. îndată și începurăm cu toții: Drum bun, drum bun doba bate, drum bun bravi români... La eele dintâi ritme călcarăm mai românește, mai veni inima, vinele ni se încoardă, inima ne bate mai cu putere. îndată veni pasul regulat, apăsat, capul, spinarea ni se obli și ne uitarăm iute de tot frigul și vântul, care pe aici începea să șuere. Vezi la ce nu-ți ajută cântarea! Ce bine e apoi că fiecare și-a adus cu sine >Caetul de cântece*, la care Doamne mult am scris, cât eram laolaltă. La școală învățasem' numai cântări nemțești. Melodia ne plăcea la toate, dar încolo nu mai înțelegeam nimie. Știam atât, că la tonul cutare avem să cântăm pe a, la celalalt pe i, dar în sfârșit nu vorba e lucru de căpetenie la cântare! Cât ne-am bucurat apoi, când unul de pe a patra elementară știa și cântece românești, și încă de celea alese, cum se învață prin școli, nu frunză verde și hai hai, cum știu toți proștii de pe sate. Natural, că îndată ce am învățat câteva de aceste, ne-am cumpărat an caet de cântări cu tăblii tari și rubricat. In toată Dumineca scriam cu scrisoarea noastră românească cum da Dumnezeu, cu pri- ceperea noastră de copii, cari din .vorbele înalte înțelegeam numai jumătate, dar ne creșteâ inimă, că vezi și dela o școală nemțească vom duce acasă cântece nouă, cum pe la noi nu știe nime, cu Români, cu răsboiu, frățietate, precum eră plină lumea aceea fe- ricită de după răsboiul cu Turcii. Dar deși nu înțelegeam tot, ce se spune în cântec, simțiam totuși că e vorbă de lucruri neobiș- nuite, care face să ne clocote sângele, să ni se aprindă obrajii și înclește mânuțele acele mărunte, pe seama cărora viitorul păstrează lucruri deosebite. — Drum bun, drum bun. La dreptul vorbind nici prin minte nu fie trece, că acest drum bun este un salut, ce publicul însuflețit îl trimite soldaților viteji, apărători de țară. Nouă ni se păreâ, că acșst drum bun e introdu- cere la cântare, care are tot atât de puțin înțeles, ca și când s’ar pune acolo. Brum-brum, ori Bum-bum, cum se obișnuiește a se in- troduce muzica militară. De -frații români apoi Doamne cum ni se rupea inima, că trebuie să care în spinare un sac (ni-1 închipuiam că e cu grâu) și pe deasupra și cu armele în mâni. Și totuși eram mândri, că vezi Românul săracul, deși e încărcat așa de grozav, cu sacul în spinare, tutuș n’are habar. Nici în zi cu soare; nici pe ■» — 142 — 11 ploaie, nici chiar prin ninsoare nu se teme — după cum nu ne temem noi agi. J — O să vedeți cum\se va bucura și dascălul cel bătrân, când ' 3 i-om c|ntâ cântările acestea. z ’J. Trecurăm deodată la aceste cuvinte. Cu gândurile ne trans- | portarăm iară departe, peste muchea aceea de pădure, care acum o zăream bine prin ceața tot mai rară a vecerniei. Un singur om nu se mai vedeă. Câteva cioare se răzimau într’un picior pe ză- pada albă și păreau așa în nemișcare de o neobișnuită mărime. In mersul repede sub tactul marșului, uitasem de mult de frig, • * urechile, obrajii ne ardeau, iar degetele picioarelor se aflau în ; căldură și bine. j Pe marginea drumului ne oprirăm puțin, ca să ne stâmpărăni foamea cu dărabuî de pâne, ce nu uitase nici unul a și-l luâ în ‘1 buzunar, apoi pornirăm din nou: Bravi ostași ai României... ș Păcat, că și cu această poezie eram numai jumătate în curat | Nu ne întră în cap, că de ce a trebuit să-1 duca pe sărmanul J soldat la răsbtriu; unde este dejâ unul împotriva doi. Nu știam, că la bătaie îi zice românește răSboiu și tocmai din motivul acesta j nd eră neexplicabil, că ce va face sărmanul ostaș la răsboiu, unde se află deja unul care — țese. Mergeam acum mai domol, căci oboseala numai aici ni-se lasă cu putere în picioare. Vântul a încetat a mai suflă, ninsoarea încă a trecut,⁻iar la apus se ivi, la o spărtură de nori, soarele Ca un glob uriaș de foc. Umbrele sării tremurau pe toate așe- zăturile și numai arborii mai ardeau poleiți de ultimele raze roșii ale soarelui, cară apuneâ. Am ajuns la marginea pădurii, deo- dată cu seara. Aci ne închipuiam, că o săritură bună ne trebuie până acasă. ¹— Țineți acum bine bâtele băiețr, că ne putem întâlnî- cu lupul. Aceasta ne dase acum iarăși prilej, ca să ne mai trezim dir. , .amorțeala^ în care nb cuprinsese oboseala drumului îndelungat. Pe calea pădurii nici o urmă de om pământean. Ici-colo brânci -de mărime deosebită se perdeau peste drum în hățâșul de-a coaste.- — Să vină numai daca îi sunt scumpe zilele. Ridicarăm cu toții bâtele în slavă. Păream așa patru pitici voinici, cari am plecat la luptă cu smeii. De lup chiar n’aveam habar Mai tare ne erâ frică de întunerec, de pricolici, de Neju- - 143 - râtul și în teama aceasta a noastră ne făcurăm în ascuns câte o* sfântă cruce. Dar de lup? Povesteam de el, ca de cânele veci- , nului. Ba doriâ fiecare să i iasă înainte, să-i tragem o sfântă bătaie. Ce-anf ști apoi spune acasă, cum s’ar uita cu toții la noi! , , Așa ceva n’a făcut nici pădurarul, cu toate că el în pădure își petrece vieața! Dasem câteva chiuituri prin pădurea binecunoscută, pe unde de atâtea-ori umblarăm vara după bureți, dar numai glasul propriu veniâ rătăcit îndărăpt de prin văile răslețe. Frigul începu a se înăspri din nou, cerul se limpezi. Sclipeau miile de stele ca tot atâtea pietre scumpe pe deasupra. In văzduh trămurâ întunerecul străveziu, ca prins între lumina îndepărtată a cerului și între zăpada dalbă a pământului. Graiul ne era de mult scump, n’am mai cântat din vale și din ce ne apropiam de căpătui pădurii, ne apropiam de casă. Când am eșit din pă- dure norocoși* clipoceă sub noi luminile de prin ochiurile de fe- rești ale caselor cufundate. în întunerecul văii. Un sfânt cuvânt nu mâi zicea nici unul. Acasă eram acum cu toată a noastră, ființă, cu sufletul, care înainte tremură de emoție. In capul sa- tului nu mai eram cei patru, eră fiecare el cu inima deosebită, cu gândul lui la casa, ce numai nu răsărea dintre arborii sulegeți și nemișcați din noapte. La despărțire deabiâ câte un ușor servus ne veni pe buze, apoi o luă care încătrău, târînd bâta grea după el, adusă din hotarul Sibiiului. Inima îmi băteă tare, cătam vorba, cum sa încep, ce să zic? Cânele mă cunoscu și veni să sară-pe mine. Vedeam cum se uită cu toții de dinlăuntru către fereastră, cercând să gâceâscă, că oare cine vine? Ușa se deschise. Am voit să zic ceva, dar lacrimile mă năpădiră deodată. îmi’ prinsei fața cu manile și mă oprisem în mijlocul casei, suspinând cât numai puteam. Spaimă mare ii cuprinse pe toți. Mama mă prinse repede în brațe, începu și ea a plânge cu hohot. Un cuvânt nu ” putea rosti nime. Intr’un târziu numai îi veni mamei graiul și zise o ușoară mustrare'către tata: — Ce lipsă ai avut’ tu să înstrăinezi copilul acesta așa de mititel ? ¹ II. Ce altcum eram, când la anul nou al Nemților am plecat îndărăt! Ghemuiți cu toții într’o sanie îngustă', îmboldoriți în co- joace și straie, numai ochii ne mai sclipeau de sub căciula mare, trasă adânc pe' cap la vale. Un cuvânt nu avea nici unul de spus — 144 — Din mișcatul nervos al ochilor se vedea pe fiecare, cum cearcă sa-și smulgă gândul de acasă, unde și l-a uitat. Dar urmă de plâns ’nu se vedea la nici unul. — Dacă vreai să rămâi acasă, zicea după vechiul tipic tatăl fiecăruia în momentul plecării, aici îți pot.dâ de lucru, dragul meu. Vezi și așa am lipsă de om cii plată. — Ba nu. Mă duc. Cum nu m'aș duce? De abia apuc să plecăm odată. Ei, dar cine știe ceti în ochii oamenilor, ușor putea înțelege cum de buna și mama, apoi tata și ceialalți fac ce fac și dispar, se ascund și când reapar, li-s ochii roșii și nu știu ce ne-ar face spre voie. Doară bine vedeam noi, cum li-se rupe inima tuturora după noi —și totuș habar n’aveam. Ne venea vremea să mergem și noi plecam cu ochii uscați, cu pasul sigur, zimbind la lacrimile tuturor, cari în momentul plecării ne boceau la poartă.. . — Plâns-ați copii, ne întreabă deodată Moș-popa, care încă mergea cu noi în sanie și se uita vesel în ochii fiecăruia. — Dar de un de Doar nu suntem fete? — Am auzit copiii moșului, zise apoi Moș-popa, ce cântări 3 minunate știți voi și mie odată batăr să-mi cântați. Vedeți și caii merg mai bine și sania alunecă mai ușor! Batăr una-două să-mi cântați, dacă suntem laolaltă. -Scoase din șerpar o dutcă pentru fiecare și ni-o puse în | mână fără să" mai aștepte răspuns. 8 Dar eram prea aproape de casă. Dinaintea ochilor nu se de- părtaseră încă dealurile, pădurea, câmpul alb de nea, Oltul ne șerpuiâ alăturea și prea eră atmosfera încărcată de duioșie. O simți aceasta și Moș-popa și ne lăsă încă cu gândurile, în tăcerea noastră. Numai când nimic nu se mai vedea din țara aceasta frumoasă, când și cel din urmă creștet de deal dispăru în depărtare și iarăși bătu vântul Vămii pe șesul Cibinului în sus, de abia atunci mai zise odată Moș-popa. — îndată ce vom ajunge în Sibiîu, am sa vă cumpăr câte un orologiu. Numai să nu vă împrăștiați, că vreau să fiți toți laolaltă, așa cum sunteți acuma. Să vă alegeți voi fiecare orologiul, pe care îl vreți. Numai să-mi cântați și mie. Un orologiu fiecare! începurăm a ne mișcă în cojoace! Ne uitarăm o vneme unul la altul apoi fără vre-o altă introducere începurăm cu glas timid, tremurători - 145 — Vino, vino lângă mine înger dulce, ce iubesc Vino, vin’, că fără tine Eu nu pot să mai trăesc. Te rog domnule, dă-mi pace Eu nu pot să te iubesc, . Căci onoarea mie-mi place Și nu pot s’o părăsesc. In sfârșit era o cântare potrivită cu situația. Mai ales, că Moș-popa vrea să-cântăm, îi și căutasem una mai sfântă și am ales pe aceasta cu îngerul, cu melodia duioasă așa cum tocmai se potrivea cu a noastră situație. Numai strofa a doua nu o. înțelegeam de loc. De ce îngerul zice cătră domnul respectiv să-i dea pace? Și ce-o mai fi și onoarea, care-i place așa de mult îngerului? Daf lucrul principal e, ca să cântăm și să-i placă la moșul popa, care ne cumpără orologiul. Pe încetul ne veni inima la loc, ba din ce în ce ne apropiarăm mai tare de Sibiiu, cântam tot m'ai vesel și "mai vesel, până ce ne trezirăm la Fata lui Ghazi Ozman. — Bravo copiii moșului, zise moș-popa lăudându-ne. Acum băgați de seamă să nu vă lăsați unul de altul, ca să vă cumpăr orologiul. In Sibiiu însă eră ziua de anul nou și boitele erau închise. . — Ce pacoste, zise năcăjit Moș-popa. Dar nu vă supărați. Mai viu eu la Sibiiu. Numai băgați de seamă, să fiți toți patru, așa ca acum, căci nu aș vrea, să se supere nici unul, pe celalalt Voi toți sunteți buni.. Ne mai puse câte o dutcă în mână și porni supărat^ pen- trucă-s boitele încuiate. Dar ori ce făcu Moș-popa nu ne mai putu aduna nici când laolaltă. Și cu toate că e azi alb și plecat de po- vara anilor nu uită să ne spuie, când ne. întâlnește pe care-va. — Ce păcat măi copii, că nu vă mai puteți aduna toți patru. — Nu moșule. Nu... Căci doi din cei patru de mult îs praf și țărână. ¹ Octavian Prie. Suferința ne este cea mai~ credincioasă prietină. Ea se în- toarce totdeauna. Adesea își schimbă haina și chiar chipul; dar o recunoaștem ușor după îmbrățișarea i cordială și intimă. (Carmen Sylva.) — 145 - Când ne iubeam... Când ne iubeam, era lumină, - Subt cerul toamnei înorat, Acum, zadarnic se ’nsenină Căci soarelfe e ’ntunecat... \ 1 < îâ Te cuprindeă o dulce frică . 1 La brațul meu te ’nfiorai... <|| Când ne iubeam, o rândunică Părea un glas furat din rai... • | Când ne iubeam, întreg pământul | Eră un vesel ciripit, | ^cum, ce jalnic urlă vântul ’ vj In cuibul nostru părăsit! ■ Pe casa ta, pustiul cade Șl corbi îți croncăne la geam, — " Atâtea flori și serenade Mureau subt el, când ne iubeam! - | Victor Eftimiu, Parabole. 1. Bărbatul șt femeia. Când Adam, părintele neamului omenesc, și soția.sa, pă- ' 3 răsiră plăcuta grădină a Edenului, erau triști și vorbiau între £ sine: Unde vom merge acum pe pământ și cine ne va conduce?1 g Apoi se apropiară de cheruvimul cu sabia de foc, care păziă, 3 poarta gradinei. Eya se răzămâ de soțul său și se ascundea după dânsul J • iar Adam zise cheruvimului: Vai, de acum nu vom mai umBlă împreună cu locuitorii ceriului, pentrucă am păcătuit și nu mai 1 suntem sfinți. Roagă tu pentru noi pe ziditoriul lumilor, să ne | trimită pe unul din îngerii săi, cari cârmuesc stelele în cercurile lor, să ne arete șl nouă calea cea dreaptă pe pământ! 3 — 147 - , Cumintele cheruvim le răspunse: Omul are în sine însuși ■steaua sa, care, deși el a greșit, îl înalță mai presus de stelele și sorii ceriului. Urmați acelei stele! Adam se rugă iar și zise: Ințeleptule locuitor al ceriului, după ce odată ne-am abătut dela calea binelui, ochiul și urechea noastră ușor se închide luminei și glasului din lăuntru. Arată-ne un semn, după care să ne îndreptăm în mersul nostru! Gânditoriul cheruvim zise atunci bărbatului: Când atot- puternicul te-a plăsmuit din pulbere și, în zarea de lumină a di- mineții, ți-a dat suflarea de vieață, atunci tu ți-ai ridicat bărbă- tescul tău cap către cer, și întâia ta privire s’a îndreptat asupra soarelui. El să-ți fie dar modelul vieții! Cu fața veselă pornește el dimineața în'drumul său,"și începe .lucrarea sa' de fiecare zi. Nu se abate nici la dreapta, nici la stânga. Merge drept înainte, răspândind lumină și binecuvântare. El surâde de viforul, care urlă la picioarele lui, șl cu o mai frumoasă față ese din norul care-1 învălește; și în pompa strălucire! sale își încheie vitejasca ■ ' și binecuvântata sa carieră. Om cuminte, el să-ți fie simbolul vieții tale pe pământ. Așa vorbi cheruvimul, și fiul pulberii se plecă și tăcu. Atunci se apropie de solul ceresc, înroșind, grațioasa mamă a muritorilor, și cu glas drăgălaș se-rugă: Un cuvânt de mân- gâiere și de învățătură și pentru mine, o sfinte păzitor al raiului! Cum ar putea slaba femeie să privească la înalta și strălucitoarea 1 stea a zilei și să și urmeze calea sa? ' ’ Așa se rugă Eva, și cheruvimul avu milă de frageda femeie, f- și-i zise cu fața surâzătoare: Când te-a plăsmuit cel prea bun~și, în strălucirea amurgului de seară, ți-a insuflat în sân suflarea de vieață, atunci tu nu privea^ în sus la cer, ci ochii tăi se opriră la florile și verdeața Edenului, la tufișurilte mirositoare și la arborii \ încărcațt de fructe ai desfătătoarei văi, și la izvorul ce curge murmurând printre ei. Asemenea acestei opere a naturei, care este mama voastră, să fie și lucrarea ta, fără sgomot șt fără stră- . ' lucirea orbitoare își urmează ea cursul său pașnic. In liniște și ’’ pe nesimțite produce ea ierbi, tufișuri șl arbori, izvoare și râuri, din belșugul său. Pe încet și pe nesimțite îngrijește și crește pă- mântul la sânu-i pe fiii săi, până ce înfloresc și aduc roade; și ei sunt podoaba lui. Tinără femeit, această podoabă să fie pilda -•* și icoana traiului tău pe pământ! Și legătura voastră, bărbat și — 148 - - » femeie, — zise cheruvimul, — să fie frageda legătură a luminilor cerești I Așa vorbi cheruvimul, și din Eden se ridică^un murmur lin; și ia acest murmur eră spiritul Domnului; și el eră mărturie ' cuvintelor cheruvimului. / A dam și soția sa se închinară, și E^a tremură și plângeă. ~ 2. Tobias. ~ După o vieață evlavioasă și plină de binefaceri, Tobias cel tinăr, când împlinise nouăzeci și nouă de ani, căzu îuti’o boală . grea; se apropiă sfârșitul zilelor sale. Fiul lui cel mai mare, Azarlas, sta lângă patul lui și plângeă, pentrucă suferințele ta- . tălui său ii sfășiase inima. Tobias însă nu se văieră; sufletul lui eră liniștit și senin; și in restimpuri, când i se alinau durerile, - i fața i se lumină iarăși. ■■ -îș — Mult trebuie să mă mir, scumpe tată, — zise Azarias. — - In o astfel de luptă cu durerile și în fața morțli, eu te văd vesel șl’’CU inima liniștită. — Iți aduci aminte — îi răspunse Tobias; — ți-am po- vestit adeseori despre, călătoriile mele dela Ninive în spre țara J Medilor, unde mă trimitea tatăl în zilele tinereței mele. După ce împlineam cu credință voința tatălui meu, veneă ceasul reîntoar- x cerei acasă Și cu inima veselă începeam din nou obositoarea călătorie; pentrucă îmi știam misiunea împlinită, și călătoream către locuința iubiților mei părinți. Cele din urmă călătorii fură cele mai grele, pentrucă duceau prin pustii arzătoare de nisip și peste un munte colțuros și pieziș. Dar cugetul la părintele meu și la patria mea îmi umplea inima de curagiu și-mi întăreă obo- sitele membre. Grăbeam pașii și soseam acasă în brațele părin- telui meu. Zicând aceste vorbe, bătrânul moribund fu cuprins de un violent atac de durere. După cei trecu, surâse, își urmă vorbirea și. zise: Tot astfel acum mă reîntorc la părintele meu ceresc, care • m’a condus în lungul drum al vieții și care, în ceasul primejdiei, și nenorocire!, mi-a trimis îngerul său de pază: Călătoria mea s’a sfârșit, eu merg acasă. După aceste vorbe binecuvântă pe fiii >și nepoții săi și adormi în brațele fiului Său. Mihai) Strajan. Doamna Munților. Piesă în IV acte de * I. U. SORICU-. Persoanele: Avram laneu, Craiul Munților Căpitanul Neagu t Ion Buteanu, prefect lambor 1 căpitani Popa Balint, prefect de Roșia Solomon J Vasiie Moldovan, prefectul'legia- Cotișel nei gemine Cătana lui lambor ► Vlăduț, prefect de Turda Aghiotantul Ini Hatvani Petru Dobră, Preotul eatolic din Abrud Molnsr, Popa Zevedei. preot în satul lui Mihai Andreica, • tribuni Dragoș Ispas Todea, Pintea, feciorul de casă al lui Corcheș, Dragoș Ion” Dragoș, deputat al Beiușuiui Imbroane, țăran în Camera din Pesta George Săntha, prefectul Bihorului Hatvani, general ungur Bătr&na, mama Iui Solomon Cătălina, artistă eu renume la Bătrână Sora Viena și Pesta Stoe Silvia, fata lui Balint, logodnica Re vai. । , . .... l deputați m camera lui Buteanu ( ungară Pelagia Roșu, țarancă din Mă- Csin > rișel Czimbor, solul lui Kossuth Lănceri, țărani, țărance, flăcăi și fete. Acțiunea se petrece în 1848. — 150 — Actul I. ■' j (Acasă îa Drago?. La marginea unui sat sărăcăcios din Bihor. O casă. mare cu terasă largă în fată. De pe terasă duc în curte trepte de piatră, frumos cioplite. La colturile terasei vase cu flori. Curtea, dela care se ’ntinde- spre sat parcul, e spațioasă cu straturi verzi de iarbă. Pe margini arbori. Pe î soclurile din fața terasei o Diată și un Apollo cu arcurile întinse. ■ - ' La ridicarea cortinei, se vede un grup de țărani și țărance, bărbați,... - 5 femei, feciori și fețe venind din spre sat prin parc și . îndreptându-se spre scările terasei. Unii sunt chiar acolo. Ei aduc plocoanele obligate de Sfântul ’d Gheorghe: miei, pasări, ouă, blăni de lup, de jder, năvoade de pescuit, trâmbe 'J de pânză, prosoape țărănești -și unelte pentru fân. Un țăran mărunțel între două vârste, Imbroane vine mai la urmă cu tluerul Ia șerpar și cu un ciur în mână. ' -3 Locul gol din fața terasei ia în curând înfățișarea unei piețe, în care sunt numai vânzători și nici un -cumpărător. Mulțimea așteaptă să vină »birișul«, feciorul boeresc, Pintea, care să ia în primire plocoanele. începe discuția 1 Un țăran, care are două blăni de lup, către altul mai tânăr care poartă ’ | pe mână o blană frumoasă de jder, zice zâmbind cu ironie.) • ,-â Scena I. Țăranul I: Precum văd, în iarna asta s’a ’ntărit la colț boierul. Ne-a ’nhațat de Sfântul Gheorghe mie lupii, ție jderul. Țăranul cu jderul: După lege,'după datini... Pot eu legile să stric? Țăranul cu năvodul: Peștele cel mare, frate, îl înghite pe cel mie. (Acelaș, către o fată care trece pe lângă ei, cu un miel alb în brațe): Fugi, fetico, la o parte (arată spre blana de lup) Că ți-se ’nspăimântă turma!... Fata : N’aveă teamă, știi prea bine unde li-se pierde urma: Lup și turmă până mâne uită sfada și tocmeală, Infrățindu-se ’n aceeaș putină cu argăseală. (Fata trece înainte, căutând cu ochii pe cineva. Se oprește în fața unui flăcău, ce stă singuratic lângă un copac.) Uite-1!... Și de când îl caut!... Dar de ce te-ai ascuns, Stoe? Iartă-mi gluma și de-aicea hai la horă!... Fă-mi pe voe!.. (Punându-i mâna pe umăr.) Nu-i fi vrând pentr’o năframă să ne-aduci pe cap năpastă, Să'ne moară bietul suflet ca răsura de pe coastă?... 151 — Feciorul: 0 năframă! Dar năframa fără ’mpotrivire dată A fost giulgiu credinței mele... Fata: Glumă!... Feciorui: . > p, » • .«i ¹ Gluma vinovata! (fn altă parte o fată c’o trâmbă de pânză în brațe vorbește c’o bătrână. Bă- trâna toarce. De furcă are atârnate două prosoape țărănești și o năframă.) Fata: Tot bărbată, mătușică, și te mulțumește sporul? Bătrâna: . Sfârâind în cântec, fusul par’cămi mai alină dorul. (Mângăind-o pe față.) Că m’a prins dela o vreme, inima și mintea-mi fură. Fata: De când Solomon pe semne e la Blaj, la ’nvățătură. Să-ți ajute Prea-Curata sănătos să-1 vezi acasă. Bătrâna: Să mi-1 văd. Pe dânsul popă și pe ține preoteasă! Am și eu un gând pe lume. De mi i’aș vedea ’mplinit, Și-apoi sapa și lopata, să-mi dorm somnul liniștit. Dar mi ’ntunecă o teamă lumea gândurilor mele; Grinzile-mi trosnesc în casă, mă trezesc în visuri rele, Parc’aud mereu blesteme și-aud clopotele ’n svon, Și, plângând, mi-aleargă dorul tocma-’n Blaj la Solomon. Ce-o mai fi de nu-mi trimete un cuvânt de sănătate? Fata: O fi grija preoției... Bătrâna: Poate-i fi având dreptate! Stoe (Continuând conversația cu fata de lângă el): Ca să viu la horă?... F ata: Stoe!... * Alunița de sub geană Stoe: Fata: ' După flori pentru descântec mergem mâne în poiană (II amenință cu gingășie.) Stoe: Ce șireată! (Fata se depărtează bucurată. Mai mu! ți feciori se grupează în jurul bătrânului cu fluerul șî cu ciurul.) — 152 — Un fecior: Moș Imbroane, unde ți-ai lăsat ploconul!... Imbroane: Drept plocon, eu zic din fluer, nu vrei tu să-mi ții isonul? Ba și-un chiot, de-i hevoe, o să dau în deal și ’n vale. Ce? Pentr’un bordei de humă ... Feciorul: Socoteala dumitale! . . . Imbroane (Către o bătrână, care s'a așezit la odihnă pe scări): Ia mai bine, lele Soro, dă coleâ pe ciur cu bobii, Să vedem, ne cade bine? . •. Mai munci-vom mult ca robii? . . . C’a spus dascălul Ilie, când s’a ’ntors dela .Grade, Că p’acolo se, vorbește cum că iobăgia cade! ... (Murmur de bucurie în muljime.) ■O voce: Ce-a spus dascălul Ilie? . . . Unde? ... O fată: Ei, na spus nimica. Ascultați.mai bine colea, dă cu bobii mătușica! ... Imbroane (Aruncă femeiei bobii): • Iaca bobi! . . . Acuma, fete, așezați-vă șirag. Să vedem, ajungeți și voi tot neveste de iobag? ... \ Bătrâna Sora: x Tot numai la slobozie și la codru-ți șeade mintea, Parc’ai fi lotrit pe vremuri pela Baia ’n rând cu Pintea! (Dând cu bobii.) • Uite colea ce cărare s’a ales, ca la îndemn. Imbroane: ■ Nu spun eu?... Un semn e ăsta. Ce ziceți voi fete?... • Fetele: Semn!... Imbroane: Știu eu bine . .. Când cuțitul a ajuns până la os, Pune ’n cumpăna vieții câte-un dar Domnul Cristos. După câte mi s’arată seara după mers de stele ... (Glumeț, către o fată de lângă el.) Oacheșo, dar cine-ți rupse salba scumpă de mărgele? . .. Ia treci colea, nu te teme de mustața mea căruntă, N’ai să-mi plângi la ’nmormâhtare, dar eu o să-ți joc la nuntă, Și-am să-ți car cu ciurul apa și cu sapa lemne-ți tai .. . • (Grupurile se îndreptează spre bătrâna cu bobii.) — 153 - P ' Bătrâna Sora (Către Imbroane): ț De te-ai ospăta încalțe, ca și Moțul din mălai' | (Se Bcoa'ăj t lată-ți ciurul!... O să creadă, când li-i da, că-i învechit. r Imbroane: ᵤ-. Ba că nu... Să-i pară bine, că-i întreg nepetecit! Ix (își ia ciurul.) In fecior: Dar de ce nu mai trimite nemeșul după plocoane Ni se face-aicea seară și azi e horă, moș Imbroane! J Imbroane (Glumind): t Nu ți-am spus că-i lege nouă, că se șterge iobăgia? 1- Nu mai dâ ploconul, du-te, joacă hora și chindia! j (Observând pe feciorul boieresc Pintea că vine pe terasă.) Iată vine Pintea!... Mai ninlți: ₒ ) Singur i ᵣ Imbroane: . Și boierul o sa vina! 1 (Privind împrejur, strigă;: C Ia chemați-i mai de grabă și pe cei de prin grădină! . (Arată cu mâna grupurile, cari încep să se apropie.) £ Scena II. (Aceiași, Pintea.) Pintea (In haine românești, cu cisme, pantaloni de pânză largi, pieptar scurt și căciuliță creață): Veniți toți, ca să vă vadă la un loc Măria Sa! Vrea să vă vorbeasc' o vorbă, veste bună, știți... ! Mai mniți: ’ „ g Așa? ' '• (Grupurile se apropie tot mai mult de scară.) Iu fecior: L Numai de-ar veni mai iute, că ne pierdem ziua ’ntreagă! Pintea: l Nu cârti, că-i cea din urmă zi pierdută, frate dragă! \ Și-apoi n’ai pierdut atâtea zile în vieața ta, Nu ți-a pus căluș Ia gură, teama de Măria Sa! Sărbătoarea sărbătoare, ți-a furat-o vre-o poruncă? ... Două zile de robotă într’o săptămână-i muncă? * Și când foametea și boala s’abătuse peste sat, ( Cine se ’ngrijiă ca Dragoș de voi toți? •. r 2 r — 154 — Imbroane: 1 * Adevărat!... Când sărmana răposata nu brodise niște cergi, ' Cui i-au scuturat cojocul douăzeci și cinci de vergi? f 'I Mie!... j (Mu’fimea râde.) - Pinten: Alea te făcură om întreg, pe cât aud, . 1 Altfel putreziai și-acuma pus în lanțuri la Aiud. J Focul ce l-ai pus la grâul grofului dela Alești? J Cam știai în tinerețe cum fug caii nemeșești, J Să ne ierte Domnul — 1 Imbroane: z a Pinteo, nu uită că fiecare | Știe cântecul lui Pintea împușcat la Baia-Mare! "j Pintea: Da, strămoșul meu acolo a căzut străpuns în coaste, A căzut, cum cad voinicii, ca un căpitan de oaste, N’a foșt hoț, cum credeți astăzi în îngusta-va prostie, | Ci, cu Rakotzi alături, pentru sfânta slobozie A luptat. Imbroane: J Hai, luptă și tu! (Ironic) Noi, tlăcăii, te urmăm 1 Pintea : ' Moșule, noi pe rușine cinstea niciodat’ n'o dăm, Și de-o fi nevoie ’n țară, și va fi, pe cât socot, | Se va bucura și Pintea în mormânt, de-al lui nepot!- | Un fecior: Să trăiască!.. . Să dea Domnul ca să fie precum zici, • ) Insă azi e sărbătoare, nu ne ține mult aici! ’ (Murmură mulțimea. Pintea, întorcându-se spre fereastră, vede pe Dragoș-s și dă fuga să-i deschidă ușa.) ' Imbroane (Către.o fată): ) Un tăciune și-un cărbune, ghici, frumoaso, ce ne spune? —'( Pintea (In timp ce deschide ușa stăpânului, eătră mulțime): Spuneți tuturor în grabă lângă scară să s’adune! - 155 - Scena 111. (Aceiași. Intră Dragoș, stăpânul moșiei. Poartă haina de gală a magnaților: căciulă cu pampon, tunică cu brandenbnrguri, atilă, cisme cu pinteni, spadă. Are aer măreț, priviri pierdute și puțin simpatice. Mulțimea îl primește cu strigăte de »Să trăiască!« și »La mulți ani!«) Voci: Să trăiască Domnul Dragoș, să trăiască la mulți ani! Imbroaue (Aparte): Să trăiască!... Ziua bună, miei și miere și curcani! Dragoș: Să trăiți și voi la mulți ani!... Sănătate, oameni buni! Treji la minte, la virtute ca ai codrilor păuni! Voci diferite: Să trăiască! Să ’ntlorească! Să se bucure! Dragoș: Frați dragi! Imbroaue (Ironic aparte): Dec!... Frăție... Noi cu munca, el cu rodul în desagi! O voce: Taci și-ascultă! Dragoș: Dm pruncie petrecut-am împreuna, împărțind cu voi alături soartea rea ... Imbroaue: Dar soartea bună ? Dragoș: Pe moșia mea străbună ați fost roiul de albine. Imbroaue: Și voi trântorii! Dragoș: Rodu ’ntreg. al muncii voastre, voi l-ați împărțit cu mine,, Căci așa ne pomenirăm neam de neam, veacuri întregi, Străjuiți de-aceleași pravili și de cârmuiri și legi: Eu stăpân, voi lucrătorii, după cum am apucat. Vă puteți voi însă plânge c’am fost crud și ne'ndurat? Voct: Să trăiască! 2* — 156 - Dragoș: Astăzi însă rânduiala veche moare, Și pe ceruri se înalță pentru toți acelaș soare, împărțind aceleași raze pentru mare, mic, bun, rău, Căci cu toții suntem oameni și-avem toți un Dumnezeu. Iată! Pravilele nouă azi înțep să poruncească Cum că orice om azi slobod domn pe sine să trăiască, Să-și croiască soartea singur apărat de noua lege, Fiecare precum poate, după câte înțelege, Ca să n’aibă peste dânsul domni cari să-i mai ia din muncă, Și să n’asculte de nimeni, doar de-a legilor poruncă. Toți dela Adam și Eva ne-am născut ca să fim frați Și ’n Hristos am fost cu toții tot ca frații creștinați. Pentru toți din a lui pană sânge cald a curs și apă, Insă cei mari abia astăzi pot aceasta s’o priceapă! CFtcmeie: Cum îi picură cuvântul!... Un moșneag: Par’că-i fagure de miere! ... Dragoș: Azi vedem că ’n voi, în cei mulți, e izvorul de putere, , Că prin cei mulți voia-și spune Cel a toate știutor, După cum spuneau Romanii, moșii noștri ’n graiul lor: »Vox populi est vox dei« . .. desrobire ați voit. Pentru ea pe roată Horea și cu Cloșca au murit, Pentru ea a curs de veacuri val de lacrămi arzătoare. .. (0 femeie-și șterge ochii rostind: ' Femeia Doamne, Doamne!... Dragoș: • Iată, astăzi sfânta zi de sărbătoare A venit cu învierea și cu zori de vieață nouă! Ridicați acum spre ceruri dornici mânile-amândouă, Mulțumiți acelui care slobozenia ne-a dat, Vă rugați pentru cei care pentru dânsa au. luptat. De-am putut în sfatul țării pentru ea să lupt și eu, Cât mă bucură ’mplinirea, martor mi-este Dumnezeu! .. . (Mulfimea uimită murmură. Femeile și bătrânii dau din cap ștergându-și ochii.) Voci: Dumnezeu te alduiască! - 157 - Dragoș: jjᵤ ₘₐj ₛᵤₙteți deci iobagi Și cu mine dimpreună bucurați-vă, frați .dragi! - (Izbucnire nebună de bucurie in mulțime. Feciorii strigă: --Trăiască!« . . Aruncă ’n sus căciulile. Femeile plâng, rostind: »Am ajuns și ziua asta*. Se sărută ca înainte de cuminecătură. In decursul tumultului, Stoe se apropie de fata și o sărută ) Stoe: Până mâne, prea e lungă așteptarea, vino ncoace... țO sărată.) Fata: Cu noroc, bădica dragă! Stoe (Sărutand-o iar): pᵤ ₙₒᵣₒc, mândră bârnace! (In acelaș timp fata, care vorbise cu mama lui Solomon,se duce la ea și- sărută mâna.) Fata: Să mă ierți, măicuță dragă! Bătrâna (O sărută): pUp ruje rumenit, Să ne bucurăm, că ziua învierii a venit. (Imbroane scoate o ploscbiță din sân; bea un gât și se duce la bătrâna cu bubii, îinbiind-o.) Imbroane: Fin’c’ai dat cu bobii bine, hai acum să ne cinstim, Vezi tu, că de-abiâ acuma noi începem să trăim. Moartea deci să mai aștepte ... Bătrâna (Veselă bea): _ . , . , Cu noroc și bucurie! Imbroane (Bea și el și arată glumind spre Dragoș): De-am ti tineri, pan’ la anu l-am chema la cumetrie! Bătrâna: Este bun ca pâinea caldă, Dumnezeu să-l alduiască! Imbroane: Se cunoaște, mâncu-i ochii, că-i de lege românească! Un sătean (Pe care Imbroane îl îmbie cu'plosca, o ia) : Sângele rămâne sânge, nu se face apă ’n veci, Imbroane (Glumind): Nici chiar când mi te mângâie cu nuiaua pe turcei! Dragoș (Continuând, murmurul se potolește): Duceți dar cu voi acasă darurile ce-ați adus Și pe toți în a Lui pază să vă aibă Cel-de-sus! Iar în rugăciunea voastră niciodată nu uitați Pentru Kossutb, iubitorul celor mulți, să vă rugați! — 158 — Voci:. Dumnezeu să ni-1 trăiască! Voci nedumerite: Ala-i tot de-ai noștri, soațe? Imbroane (închinând): Cătănirăm împreună. (Bade.) O femeie: Te ții tot de boroboațe! Dragoș: Slobozi pe pământul vostru, când veți fi de-acum chemați, Slobozenia, pământul vostru să vi-1 apărați! (Murmur de nouă bucurie.) O voce: Și pământul e al nostru? Dragoș: . . Care cat a biruit Să lucreze pân’acuma, îi rămâne dăruit Dela ’nalta stăpânire!.. Voci: Și bogați și slobozi toți!... Dragoș: Să și-1 lase moștenire la feciori și la nepoți! Mergeți deci acum acasă, mergeți, Dumnezeu cu voi, Să vă apere avutul și copiii de nevoi! 3 (Poporul jubilează. Strigă, plâng, se sărută rostind: «Să trăiască Măria Sa», «Să-l trăiască Dumnezeu", . ț «Zi mare», «Veste bună», «Așa vezi«. — ) \ După un scurt tumult poporul începe să se depărteze. Femeia cu feciorul j la învățătură urcă scările și-i cade ’n genunchi lui Dregoș.) ! Scena IV. (Femeia, Dragoș, Imbroane.) femeia: Dumnezeu te alduiască! Dragoș (0 ridică): Scoală, nu mai plânge, mamă! Femeia: N’ai luat nimic din daruri, uite, ia astă năframă, Peste care ’n nopți de trudă a plâns ochiul meu bătrân, Să-ți aduci aminte, Doamne, peste noi c’ai fost stăpân; Să-ți aduci aminte, Doamne, de sărmanii robotași, Nici de-acuma înainte la nevoie să nu i lași. p - 159 - p .) Ca sunt multe zile grele și nevoi pe capul lor, Și le trebuie ’ncă multă vreme un apărător. '/■ Să-ți aduci aminte, Doamne, credincioși că te-am slujit, Ca, de-ai fost milos cu dânșii, ei din suflet te-au iubit! r ■ j . (In timp ce ea vorbește, Imbroane închină singur, • ciudindu-se ’n glumă.) Imbroane: Doar vinarsul din ploscuță'; (arată spre mulțime) [ Azi au holde, lanuri ei. ; Eu cu ce m’aleg? (râzând) 1... ₍ Cu plosca și c’o sculă de bordei! (Bea, se uită împrejur, vede pe ceialalfî plecând veseli, se ’ndreaptă cu ochii spre Dragoș.) - Eu bordeiul doar și'plosca, (o bea) să trăiești Mărita Tal... (Mângâind plosca, o blastămă.) ț _ Blăstămată fii să nu. seci câte zile oi avea 1 (Pleacă râzând.) i ' Cine vrea ca să nu moară Poarte plosca subsuoară, Cine vrea ca să trăiască _ Ploscuță să și-o ’ngrijească... (Fuge și bea la popasuri.) Dragoș (Ta năframa dela bătrâna și-i sărută mâna): Mulțămesc, măicuță dragă!... (Vede pe Imbroane, fugind cu popasuri, în care bea. Zâmbește și arată cu mâna spre el.) Uite-1 nu-și mai află locul... Femeia: Suflet bun, dar slab de gură, i-s’apropie sorocul! (Dragoș înrpătură năframa, o pune în buzunar și-i dă bătrânei un galben.) Dragoș: Uite, pentru ziua asta... M’a mișcat cuvânttt-ți bun, Și să știi că totdeauna pentru voi am să mă pun. Acum du-te bucurată. Femeia (Plecând): Să te ție Dumnezeu !... Dragoș: Dela Solomon, ce veste? Femeia (Intorcându-se spre el): E la școală, la țipau!... (Se depărtează.) - 160 - - Scena V. k . (Dragoș, Pintea.). ( (Pintea, cu ochii spre sat, privește spre țărani, dintre cari unii n’au ieșit 1 din parc, ci mai stau bucuiându-se de vestea cea hună.) Pintea: * Cum se bucură, săracii!... Dragoș: Pentru ei acestea-s Paști; La sărutul libertății simți cum că din nou te naști. Dar tu știi că eră vorba niște prieteni să ne vie, (Vesel) Gata, Pinteo?... Să bem și noi din cinstita slobozie!... Pintea: , Toate-s gata’.... Dragoș: ’ Mergi atuncea la părintele și-1 cniama, Nu cumva chiar azi să uite și să nu ne bage’n seamă! Pintea: Chiar acum!... (Iese.) Dragoș (Singur): , . .- 3 sunt vremuri noua și sa le ieșim cu plin, s Merită în a lor cinste un pocal să bem de vin!... (După ce pleacă Pintea, vin oaspeți deputății: Revai, Kope, Csirr-și vice-Z șpanul George Sântha. Ei vin din casă pe terasă. Revai și Csiri ana aceleași costume ea și Dragoș, ceialalți sunt în costume civile.) Scena VI. (Dragoș, Revai, Kope, Csiri, Săntha.) Dragoș: Bine ați venit la mine, dragi prieteni de idei! Ședeți!. .. 'Le oferă scaune.) Revai (Luând Ioc, se așează leger): Servus !... Dar țăranii? -.. Os ir: Bucurie ce-i pe ei! Dragoș: Gustă și ei fericire dintr'a libertății cupă. Săntha; Ce de veacuri mai trecură lanțul până să se rupă! Se așează cu toții la masă.) Dragoș (Lui Sântha): Vii acuma dela Pesta? — 161 - Sânt ha: ' - ■- _ . . ' Nu ... viu dela Dobnțin, Lucrurile merg spre bine. Numai vești de ’nvingeri vin. Dragoș: Admirabil se mai luptă polonezul ala Bem ! Csiri s Când asupra țării tale a căzut amar blăstem, Când aveai o țară mare cu trecut strălucitor Și ai pierdut-o, și ești singur prin străini rătăcitor, E firesc să lupți în contra celor ce-au robit pe-ai tăi. Dragoș: Drept e. Adversarii noștri pentru el au fost călăi! Când își pierde mama pruncul, se mângâie de-un străin. Revai: Nobil om!... A spus chiar Kossuth; > înaintea lui mă 'nchin<. Dragoș: De-acum n'avem nici o teamă de-ale neamțului armate. Desrobit, poporul nostru luptă pentru libertate. Și de câte ori poporul a luptat pentru pământ, Pentru libertatea-i scumpă, n'a fost niciodată 'nfrânt! (In acest timp, o fată din casă vine si așează o sticlă mare de vin și păhare, apoi iese.) S&ntha: Tot ce ne îngrijorează e puterea lui Urban. Dragoș (Toarnă vin în păhare): O să se predea, că-i între nicovală și ciocan ! Intre Dunăre și Tisa noi suntem stăpânitori, In Croația ai noștri au pătruns biruitori. E atâta ’nsuflețire ca la cincisprezece Marte: 0 s’ajungem pân’ la Viena... .încep să bea.) Cs,rî' • Vremea asta nu-i departe, Ca să vadă lumea ’ntreagă, să 'nțeleagă și să știe Cum Maghiarii pot să prindă ursul viu în vizunie. E atâta foc în piepturi și atât ceresc avânt, Că nu-1 poate opri nici chiar trăsnetul din cerul sfânt. Prea a fost fierbinte lava, ce prin versu-i inspirat, Petofi peste mulțime ca vulcanu-a revărsat. (Ciocnesc și beau.) - 162 — Dragoș: Da. Par’că-1 aud în piață detunând peste mulțime: »Glasul patriei te chiamă, sus la lupta, maghiarime! <... R6val (Către Dragoș): Tu 'cu Petdfi al nostru ești prieten, mi-se pare. ~ Dragoș: Și eu l-am purtat pe umeri în triumf prin piața mare. Kope: ’ Pare că-1 aud, un Hermes de lumină vestitor, Cum știa s’aprindă focul libertății în popor. SAntha: Da. Tu ai par’că la tine manifestul. Kope: H aveam, Și chemarea lui la arme lângă inimă o am: (Beau. Kope scoate din buzunar chemarea și o citește): >A sunat ora supremei încercări. - Vin dușmanii, vin dușmanii, lată-i răsărind din zări, Judecata cea din urmă A sosit, Dar eu nu mă tem de dânsa Și nici neamul meu iubiti... >Sus, voi toți ai țării mele Dragi copii, A sunat ora supremei Datorii. Din colibe, din palate ) Alergați, Azi Ungaria întreagă Fie-o mare de soldați! »Și tu, Doamne, scut al nostru In nevoi, Fii cu cei viteji, cu cei buni, Fii cu cei bravi, fii cu noi! Oțelește pieptul nostru, te rugăm, Și-al tău fulger îl trimite' Armelor ce le purtăm !.. .< (Beau.) - 163 — Csiri (Către Dragoș): Și Valahii tăi se luptă inimoși la noi în oaste. Dragoș: Cine-a pus lui Bonaparte junghiul cel mai crunt în coaste? Să-i auzi cântând ei singuri în amurg, pe câmp departe, Ce-au pățit și cum luptat-au în răsboi cu »Bună-parte«. —' Când au arme, fiecare par’că este un Cezar. P’ăștia să-i trimeți să ’nfrunte pe hainul Svetozar!... (In acest timp Pintea întră cu alte sticle de vin.) Scena VII. Aceiași, Pintea.) Pintea: Popa-i dus pân’ la un maslu, i-am lăsat cuvânt să vină. Dragoș (Așează vinul și Pintea iese): Trebuia să vie-acuma, nu să caute pricină. (Beau tot mai des. încep întâi să murmure, apoi ei ciocnesc.) Kope: Să trăiască libertatea! Dragoș: >Libertatea și iubirea, astea două-mi trebuiesc!» Csiri: »Pentru libertate vieața!» Dragoș: ... >Eu cu dragoste-mi jertfesc»... Kope: »Vieața-mi dau pentru iubire, iară pentru libertate Mi-oi jertfi cu drag iubirea»... R£vai: Petdfi o spuse, frate! (Beau.) . ₓ R6vai (Lui Dragoș): * Ce zici, nu-ți mai amintește de vre-o stea versul acesta? Valurile tinereții, știi, actrițele din Pesta!... (Cântă pe melodia: »Sârga rigo, rozsa bimbo, galambom»): Ochi-albastri foc să-i ardă, Mititico, frumușico, draga mea, Că voiră să mă piardă, 1 Mititico, frumușico, draga mea! / Da i-oi face eu mai bine, Mititico, frumușico, draga mea, Să plângă ei după mine, l Mititico, frumușico, draga mea! f — 164 — Dragoș (Galeș): Lasă frate, apa trece, numai pietrile rămân!... ~ Și-am rămas de-atunci c’o piatră, ca un sloi de ghiață’n sân! . (Oftează.) Ocbi-albastri foc să-i ardă, 'jl • Că voiră să mă piardă! 1 Sânt ha: (Beau cu toții.) Mai frumoase ’n sfatul țării ți-au fost vorbele maestre ț. Decât orice serenadă, ce-o cântai pe sub ferestre! ' ț Dragoș: î Lasă, frate, tinerețe, suflet dornic par’că nu-i? Lasă sufletul să-și smulgă dela soarte partea lui... 4 (Beau.) a O să vină bătrânețea cu nespusa ei povară, ? Cel puțin să știi c’avut-ai după cine rău să-ți pară... ’ (Toarnă vin. Cu răeaz): j In ciuda lor, a zilelor haine., "ț Să bem cu sete adâncă și păgână, -ț Să bem până puterea ne mai ține ț Și nu adoarme inima bătrână!... _< (Ciocnesc și beau. Se aud clopoței de trăsură. Apoi Pintea vine grăbit.) jî Scena VIII. (Aceiași, solul Czimbor.) , ț Pintea; 2 Să iertați, Măria Voastră, sol dela împărăție! 1 A sosit cu o poruncă!... Dragoș: Chiamă-1 sus aici să vie! < i (Pe fețele tuturor e întipărită nedumerirea.) i Sânthar ' Ce să fie?... Dragoș: Poate Kossuth o mai fi cerând oșteni. ; l-oi trimite, de-i nevoie, din feciorii bihoreni. T R^-vai, Csiri, Kope: Cine știe!... j (Pintea intră cu Czințbor, solul lui Kcssuth.) - Dragoș: ( lata solul. r Revai: g g^jt și abătut , C — 165 — Solul Czimbor: - Vă urez un veac de bine, domnii mei, și vă salut! Și v’aduc aici salutul prea înaltului guvern! Toți (In timp ce Drago? î; oferă un scaun, iar Pintea dă sticlele goale la o parte): Ce vești? Czimbor: Bune într’o parte, slavă Tatălui etern! Dragoș: / • Spune ce-i, amice Czimbor, cum stă lucrul adiecvat? Czimbor: C’un cuvânt, în munți Valahii contra noastră s?au sculat! La Mihalț, pe la Băiți. la Abrud și Mândruloc Tot ce e -Maghiar ei astăzi trec prin sabie și foc! Oaspeții: Blestemății!... Dra⁹°*: Cum se poate ? Czimbor. deșteaptă ’ntr’ânșii hiena, Sunt în contra Uniunei. Mâna ei și-au dat cu Viena. Dragoș: Par’că nu-mi vine a crede. Czimbor. Oₐᵣ ₙᵤ ᵤjț[ cg șₐgᵤₙₐ E pțietin cu ’mpăratul. El îi poartă cu minciuna, El îndeamnă la omoruri și la pradă și la jaf, ' Că pe unde trec rebelii lasă numai scrum și praf. E un vaer și o jale... Sântha: Ei?... Și ce facem acum? Toți: Ordinul ? Czimbor: , ... , Prin munți Maghiam-s ca orbeții langa drum. Și de-aceea mă trimese Kossuth și mi-a spus să vezi... Dragoș: Ei? Czimbor: Să mergi în munți degrabă și cu Moții să tratezi. Tu cu lancu .ești prietin, pe Buteanu îl cunoști; Să-i îndupleci să n’atace ale Ungurilor oști, Ci mai bine arma ’n mână contra Nemților să ia, Sau de nu să stea deoparte, sau în fine, vei vedea... - 166 - Dragoș: — De-i așâ, atunci, prietini, o sa mă gătesc de drum. Czimbor: Nu mai sta la îndoială și pornește chiar acum! Noi ne ducem. Pune caii și pornește negreșit, Spune Moților că Neamțul și Vlădica i-a mințit! . (Se scoală toți să plece. Ii dau mâna.) ■ « Dragoș: * -.a| 0 să plec în noaptea asta. a| Czimbor: JjM Așa dar ne-am înțeles... - S&nțha: < Du-te, du-te !... ® Re vai: țS Cale bună!... Kope: jfl Să ne scrii de ți-a succes!... ® (Ies cu toții zicând.) Toți: ■ J| Cale bună. « Scena IX. ' (Dragoș, Pintea.) Dragoș (Lui Pintea): ' a| Pintea, du-te roibii dela grajd înhamă! ■ JB Pintea: 9 Plecăm chiar în noaptea asta? 9 Dragoș: 9 Spre Abrud de bună seamă 1 J| Pintea: . a De, cum crezi, însă stăpâne, eu socot că e mai bine 9 Să-i lăsăm să-i pârjolească... Ungurii?... Ii știu eu bine! 1 Hei, câți au pierit de-ai noștri, doar așâ, de gustul lor! Nu știi, când voiau să ’ncerce dacă nimeresc ușor, | Ei luau la ochi Rumânul, pușca ’ntr’însul descurcau .1 îl vedeau căzând în sânge și de chinul lui râdeau. J Lasă să se mai răsbune roata și spânzurătoarea... i| Câți de-ai noștri nu pieriră!... Azi îi bate Născătoarea! ’J Dragoș: J Nu mai face vorbă multă, prinde caii la cocie!... (Pintea iese.) ■ j Dragoș (Singur): Cine le-o ti sucit mintea?... Ei eu Viena?... Ce prostie!... r" : - 167 - Scena X. Dragoș, Popa Zevedei.) popas Bună searaj! Dragoș- Dar, p£ᵣiₙtₑ₎ Ce-ai făcut de n’ai venit? popa; Pe-un bolnav cu sfânta taină... Dragoș: Cine-i? P°Pa: L-am împărtășit. Un biet Moț pribeag în lume, se 'ntorceâ acas’ trudit, Ungurii dela Tarcaia l-au bătut de l-au sdrobit. Tot o rană, tot un sânge, par’că el e vinovat Că la munte Buciumanii armele au apucat!... Dragoș: Și e rău? Popa: cᵣₑ₍t ₛcₐpₑ. Și-are-acasă cinci copii Și nevastă ce-1 așteaptă, și el schingiuit pe-aci! Dragoș: Ticăloșii!... Dar pleci astăzi? încotro? Dragoș; Aș ᵥᵣₑₐ ₛg_j ₛcₐp Pe Români din cursa Vienei!..., lancu și-a făcut de cap!... Popa: Nu știu dacă ai dreptate, dar dacă m’ai asculta, Eu ți-aș spune pe credință: Nu porni, Măria Ta! Pentru ce n’a trimes Kossuth la Românii răsculați Pe Sigismund Pap, pe Buda, că sunt și ei deputați? Dragoș: Ce ’ntrebare este asta?... Și de ce-o faci, om bătrân? Popa: Kossuth vrea să-ți puie capul!... Prea te-ai arătat Român... lancu? Știe el ce face!... Cânele de ’mbucături Nu te latră niciodată, dar de-1 iai cu sburături, Te ’ncolțește unde poate! Nu pleca, Măria Ta! Pân’ acum ne luară munca, azi vor limba să ne ia!. Ce mi-e bună libertatea, ce folos că sunt stăpân Pe un petec de moșie, dacă nu mai sunt Român ? (S’aude o cucuvea.) — 168 - Dragoș: Te-au oprit din rugăciune?... Nu poți să te ’nchini cum vrei? Nu zi vorbăzCu păcate, nu, părinte Zevedei! Ce-am avut noi dela Viena? Ne-am luptat pentru ’mpărat, Dar de rana ce ne doare, Viena când ne-a întrebat? Popa: t Nu știu! Dar să nu uiți, Doamne, c’a spus Kossuth că voește Ca și pietrele aicea să vorbească ungurește! Orice-ar fi, are dreptate Avram lancu și Axinte!... Uite, te privesc în față și rrecutu-mi vine ’n minte. Biet iobag, umblam ia școală lângă pruncii nemeșești, Ei cu blănuri, cu mătăsuri, eu în straie românești. Zi de zi-mi turnau în suflet câte-un picur de venin: Umiliri, ocări, pedepse pentrucă eram Român. La istorie odată dascălul m’a întrebat Care-i pajura valahă?... »Plugul« am răspuns mirat. Școala ’ntreagă râse-atuncia către mine lung privind. »Nu!...Este spânzurătoarea» a zis dascălul rânjind. Drago?: Pentru-o glumă le porți ura tuturor, așa fierbinte? 'Au dreptate când spun și ei, că Valahul ține minte! Popa: Da!... Căci are ca să țină!... Nu-s glume, Măria Ta! Este ura că noi limba n’am voit a ne lăsă^ Că trăim cum apucarăm dela moși, dela bătrâni, Că trăim aici de veacuri și vrem să murim Români! Nu ’nțelegi această ură cum s’aprinde ’n ochii lor Ori de câteori e vorba, Dragoș, de al tău popor? Ai trecut ades Căpușul; valul lui îndurerat Nu ți-a povestit nimica?... Și nu ți s’a arătat Tânguioasă înainte umbra tristă a Iui Gelu, Să te ’ndemne să-ți schimbi gândul și convingerilor felu? Dragoș: i Prea vezi numai răutate, numai viclenie ’n ei, Uită patima și nu fi rău, părinte Zevedei! Trebuie să plec, adio... (îi dă mâna și pornește spre ușă. In acest timp afară se aude cântecul trist al cucuvelei. Popa rămâne ’n loc în mijlocul scenei, apoi după o clipă zice:) Popa: Să-ți ajute Domnul sfânt!?;. _ (După ce Dragoș a eș't, își împreună mânile și rostește cu amărăciune): Vai de-ăcela care crede al dușmanilor cuvânt!... (Cortina cade.) (Va urmă.) - 169 - Constantin Stamati. (Material, biografic.¹) Rămas la 1812 dincolo de Prut, C. Stamati^poetul romantic- național al Basarabiei, se întoarse adeseori în Moldova sa prea iubită. Dar situația economică și bătrânețele îi cam răriră trecerile Prutului, până ce îatr’un moment, la 1867, nimeni nu mai știă bine ce i cu el. • Despre modul cum Stamati s’a desfăcut treptat de ce mai avea în patria sa, o povestesc documentele' reproduse mal la vale. Moș:a Iui în Basarabia a fost Caracușenii, din districtul Ho- tinului. Acolo i.s’a născut fiul din întâia căsătorie, cu Ecaterina Ciurea din Fălticeni. Acest fiu se numlă tot Constantin, dar își zicea Stamati-Ciurea. (Vezi ^Tribuna¹¹ din 1890, Nr. 249’). La Fălticeni Stamati aveă rude. Ea 1841 t.ăiau acolo: comisul Alecu Stamati, căminarul George Stamati, spătarul Ga- vril Stamati și părintele iconom Iftimie, pe care-1 vom întâlni în documentele care urmează. Moșia poetului, moșie mare, rămase rudelor — se va vedeă cum —, dar rămase și leprei galițiene, care erau Ovreii. Știrile următoare sunt culese din Buletin, foaie oficială a Moldovei, care eră monitorul oficial de-atunci. I. . ' C. Stamati eră ginerele căminarului Tudorachi Ciure, care !> locu ă în Iași. Acest Ciure a murit înainte de 24 August 1833, # • când Buletinul, foaie oficială (Nr. 19, p. 74) anunță, că ginerele căminarului a pus la mezat casele cu locul lor din Iași. în anunțul ■ din Buletin Stamati este numit Titularnoi Sovetnic. 5? - n. ' In anfrl 1833 începură și tratările pentru vânzarea unei părți , din moșia Fă'tiCenii, care-i aparțineă lui C. Stamati. Tratările l s’au sfârșit.în 1836, când poetul se află iarăși în Iași. Definitiv afacerea se termină abiă⁻în 1843. , Anului 1843 îi aparține un act cu Nr. 2867 al divanului apelativ al țării; prin acest act șe întărește o învoială dela 1836, din Maiu 15, când C. Stamati se află în Iași. Reproduc tot actul: ? \ • ______________ ' —. ') Atragem luarea aminte asupra acestui material biografic, care între- ' “ gește cu dațe nouă biografia lui C. Stamati, scrisă de savantul nostru cola- ? , borator în prefața operelor lui Stamati, publicate la Minerva, București 1906 ‘ • în Biblioteca. Scriitorilor Români Nota Red. ¹ ' ' 3 - 176 - . ‘ ‘j De cătră acest divan s’au întărit actul sub Nr. 2984, Maiu 1836, prin care D Titularnoi Sovetnic, Costachi Stamati au da| cu veșnic bezmău Iconomului Iftimie Stamati, o livadă cu pom» - de pe moșia d-sale Fălticenii și Buciumenii dela ținutul Sucev^ Gios iscălitul proprietar al moșiei Fălticenii și altele din țî^ < nutul Sucevii, fac știut prin această scrisoare ce dau Sfinției Salț| Iconomului Iftimie Stamati, că pe moșiile mele Fălticenii și. Bu- ciumenii, aflându-se dela biserica satului Fălticenii spre satn^j Buciumeni, niște livezi lăcuitoreșțl de pomăt, care, din pricină că? nu se poate țineă îngrădiri, se pierde și legiuita dejmă a moșie^ Sfinția Sa încă dela anul 1833, prin a mea știre cumpărând acel^ livezi, pe care unindu-le au întrupat a fi numai o livadă, în tn® rime cam de patrusprezece fălci gospod, după planul moșiei grădindu-o dimprejur cu șanț, cuprinzând cu linia acelui șanț o parte dintr’Q livadă ce a fost a finei loan, mai sădind încă și din nou pomi, care livadă întrupată în îngrăditura acelui șanț .șt după vechile ponturi și după rostirea noului organicescului re? glement al țării, fiind supusă numai dejmuirea rodurilor pămân* tului și a pomilor ei, pentru aceea dejma prin învoială m’am alcătuit vicinic cu Sfinția Sa, ca să-mi deie embatic câte una sută lei pe an, având a răspunde acest embatic și pe anii aceiaj ce arii neroditori și care embatic de-apururea se va da la vechilii sau posesorii ce vor fi la acele moșii, cu care această așezară < de vecinie embațic vor aveă atât Sfinția Sa, cum și urmașii Sfinției Sale, în veci, pentru deplina, -pacinica stăpânire, pomenita, întru^ pata dovadă cu acel șanț, fără a se supără nicicum și sub nici un fel de cuvânt despre mine și urmașii mii sau vechilii și posesori^ acestor moșii, afară numai de cerirea însemnatului embatic, ia^ dacă n’ar răspunde acest embatic pe vreme de trei ani, atuncE apoi va rămânea livada supusă dejmulrei, și când s’ar întâmplă? a mă desface eu sau urmașii mii vecinie de aceste moșii, acest așezământ tot va aveă nestrămutat urmarea lui pentru care, spre; întocmai urmare în veci, despre amândouă părțile i-am dat Sfinției Sale această scrisoare de așezământ în embatic vecinie cu a mea. iscălitură și pecete, primind și eu alta asemenea dela Sfinția Sa, . Iași 1836 Maiu 15. ? (Iscălit) Titularnoi Sovetnic și Cavaleru Costachi Stamati. . (L. P.) - - - Divanul apelativ M Țării-de*sus. Atât iscălitul ia această scrisoare de așezământ D. Titularnoî Sovetnic și Cavaleru Costachi Stramati, precum și- Sfinția Sa Iconomul Iftimie Stamati, față viind în prejudiția divanului și arătând prin viu graiu cuprinderea ei întocmai Spre a-și aveă în veci a ei păzire, în urmarea cerirei ce au făcut și prin jaloba trecută la registru sub Nr. 2840, se întărește de cătră acest divan. (L. P.) Iscăliți: Dimachi, vornic, C. Sturza, vornic, M. Radii, aga, C. Jipan, spătar, lancu Costachi, spătar. Nr. 2984 .1836 Maiu 19 zile. • ' (L- P ) in. Documentul judecătoriei ținutului Sucevii, citat aici, din Foaia Sătească, se află la pag. 10 și are data 23 Dechemvrie (1841), Nr. 5177. El sună: .Jidanca Freida, soția mortului jidov Moisă sîn Avram, îm- preună cu fiul ei Ghidali, prin jalobă cătră această judecătorie, au cerut a li se încredință zapisul cu care, prin particularnică alcătuire, au trecut în de veci vânzare un loc cu bina- pe el, aflător în târgul Fălticenii, pe proprietatea d-sale Titularnoî So- vetnic Costachi Stamati, supus plății bezmăului, cătră neguțătorul Mendel Focșăneanul, în preț de 600 sorocoveți; în urmarea că- riia cereri și pe temeiul titlurilor de proprietate înfățoșate⁷ de numiții vânzători, pe de o . parte s’au încredințat zapisul vremel- nicește, pentru nestrămutarea alcătuirei dintre el, iar pe de alta potrivit formelor statornicite, se publică în tot cuprinsul Prinți- patului în termin de 6 luni, spre înștiințarea acelor ce vor aveă un fel de pretenție sau drit de răscumpărare, ca să se înfățoșeze la acest tribunal în terminul arătat, socotit dela data publicației, spre a li se face îndestulare, căci în urmă nu vor mai fi ascultați. IV. La Fălticeni C. Stamati aveă o proprietate respectabilă. Din soartea ei mai cunosc actul 4795 al judecătoriei ținutului Sucevii, publicat în Buletin, foaie oficială pe 1842 (Nr. 103, pag. 444): .De cătră acest tribunal, prin actul cu Nr. 455, s’au slo- 3* I Freida, cu fiul ei , -172 — bozit cea de săvârșit întăritură, pe zapisul întărit vremelnicește -f la 30 a trecutei lui April anul următoriu supt Nr. 178, prin care Jidovul Ițic Chitariul au vândut de veci particularnic o casă cu î locul ei din târgul Fălticenii, ’ pe proprietana d-sale Costachi / Stamati, în ulița Cișmelii, cu plată de bezmău, în preț de 75 gal- bini cătră jidovul lancu Găidăcariul, pe temeiu că s’au urmat ; publicațiile rostite de Sobornicescul Hrisov, în scroc de 6 luni- și trecerea a 15 zile, în care vreme nu s’au ivit nici un drit sau < legiuită pretenție, despre care se face obștește știut*. ‘ In anul 1843 acelaș Buletin (Nr. 24 p. 96) piblică actul V cu Nr. 461 al judecătoriei ținutului Sucevii, relativ la soartea aceleiași moșii: ᵥ «Prin actul cu Nr. 469 acest tribunal au slobozit ce(a) de- săvârșit întăritură pe zapisul „cu care jidanca Ghidale, particularnic au vândut de veci un loc din târgul Fâl- ticenii, de pe proprietaoa d-sale Titularnoi Sovetnic Costachi ■ Stamati, cu plată de bezmău, neguțitorului Mendel Focșeneanu, - pe temeiu că s’au urmat toate formalit alele cerute pentru parti- cularnice vânzări, și atât pentru curmarea pubicațiilor cuprinse ; prin Foaia Sătească cu Nr. 2 din n Ghenarie 1842 se publică . spre obștească știință, că cumpăritorul au rămas stăpân pe ■ locul cumpărat*. Din acelaș an datează Nr. 582 al judecătoriei ținutului Su- ' cevii (Buletin, foaie oficială, p. 108): .Acest tribunal cu Nr. 580 < au slobozit cel de săvârșit act pe zapisul cu care Strul Leiba au vândut un loc sterp, pe proprietana d-sale Titularnoi Sovetnic S Costachi Stamati, cătră neguțătorul Faibiș Țărigrădeanu, în preț de 200 galbini, de vreme că în terminul publicațiilor ce s’au urmat prin Foaia Sătească cu Nr. 24 din 14 Iunie 1842, în termin de 6 luni ți trecirea a 15 zile, nu s’au ivit nici o pricină asupra - arătatei vânzări, se face obștește știut,, că cumpărătorul au rămas stăpân pe locul cumpărat*. Documentul citat aici se află la pagina 187 a Foaiei Sătești'. .Maiu 28, Nr. 2052. Jidovul Strul sîn Moisă, din târgul Fălti- cenii, au vândut de veci neguțătorului Faibiș Țărigrădeanul, un J loc stărp din aCel târg în mărime de 5 st., fața la uliță și 17¹/, st. lungul, supus bezmăului cătră proprietarul moșiei Fălticenii, în preț de 250 galbini*. Jidanii se așezau pe moșia lui Stamati 1 ' / - 173 - V. Neputând să-și vază singur de averea sa din Moldova, Con- stantin Stamati o încredințează unor prieteni boeri, cu actul Nr. 906 al judecătoriei Sucevti. Buletin, 1843, Nr. 28, p. 112: »De cătră această giudecătorie la 8 a trecutei luni: Kîart, sub Nr. 806, s’au încredințat vechilimeaua prin care d. Vasili Costachi Stamati au împuternicit pe D-lor Dimitrie și Alexandru Cantacuzinești, deplini vechili în toate pricînele ce s’ar ivi asupra moșiilor DSale Stamati dela ținutul Sucevii în Moldova și anume Tâmpeștii, Fălticenii cu târgul și celelante părți, precum aseminea și în pricinile aflătoare de mai înainte în proțes, stând în giude- cată la toate instanțiile giudecătorești, potrivit formțlor, însuș sau prin vechilii ce vor rândul, pentru care se face obștește știut*. Judecătoria Sucevei decide sub Nr. 3085 (Buletin, Nr. 75, pag. 375): ' »D. Aga Dimitrie Cantacuzin, proprietarul de acum al moșiilor Fălticenii, Tâmpeștii și alte părți, prin jaloba ce au dat acestui tribunal, au cerut că așa precum s’au înțeles cu D-lor prinții Dimitrie și Alexandru Cantacuzino, posesorii acestor moșii, ce au luat asupra Dsale Agăi toate pricinele de giudecată, cu care D-lor prinții eră însercinați de fostul proprietar D. Cavalerul Costachi Stamate, prin vechilemeaua întărită de această giude- cătorie la 8 a trecutei luni Mart, supt Nr. 806 și publicată prin Buletinul cu Nr. 28 din 8 Aprl), apoi să se destabularisască zisa vechileme și pe temeiul cerirei ce s’au primit și dela D lor prinții, se face obștește știut*. Ce isprăvi i-au făcut cei doi »prinți* cu vechilemeaua pre- țului, sau, cym s’ar zice astăzi, cu procura lui, nu știu, încă nu știu. Este, însă, probabil că ei s’au grăbit să-i ușureze grijile bătrânului, care trecuse de 60 de ani. o. Bogdan-Duică. Nu te mândri, că ai îndurat nenorocirea cetea izbit. Puteai face altfel? (Carmen Sylva.) E cea mai intimă bucurie a sufletului omenesc, când are ce să admire. Nimic nu 1 înalță atât de sus — măcar pe o clipă — peste micile lui neajunsuri, ca și admirația tainică și sinceră. > (Thomas Carlyle.) - 174 - 1 Universități populare. | Un pământ se poate cuceri cu arma, dar nu se poate păstră $ decât prin muncă. Rădăcinile puterii mele asupra unui petec dș || pământ cresc și se întăresc în raport direct cu Cantitatea de j energie cheltuită pentru fructificarea lui. Cu alte cuvinte: îndărăt- J nicia, cu care se apără un pământ, atârnă de cantitatea sudorilor"? amestecate în el. Truda brațelor și suddrilor-feței sunt așadar. copcia puternică care înfrățește sufletul omului cu glia pământului, Valoare superioară capătă însă această îndărătnicie numai luminată de o puternică conștiință națională. Pentruce? Pentrucă jj numai aceasta e în stare să i lărgească conținutul punând-o în serviciul apărării întregului pământ muncit de acelaș popor. Fără această conștiință, ne apărăm glia care ne asigură existența ca oameni, dar nu ca Români. , Fără conștiință națională, nu vom fi în stare să traducem în realitate ideia patriei, a unei patrii înfloritoare, care să ne asi- gure, celor de-un sânge și de-o limbă, nu numai neatârnarea materială, ci și libertatea vieții naționale, în formele pe care noi le credem mai potrivite pentru a pune în evidență talantul hărăzit neamului nostru: aurul sufletului românesc. Și această conștiință națională, clară și dârză, nu se poate obținea, decât prin cultură națională. Numai cunoașterea limpede a uriașelor sloi țări și a nenumă- ratelor jertfe aduse de înaintașii noștri pentru menținerea noastră ca popor deosebit pe aceste plaiuri, numai cunoașterea tetfieinică a valorilor noastre morale și intelectuale poate să ne fortifice con- știința națională și, prin ea, mândria națională, într’atâta, încât, 3 ori-unde ne-ar aruncă soarta, uneltirile și atacurile potrivnice să se răsfrângă de ea cum se răsfrâng talazurile mării de granitul stâncilor ce se ridică sfidătoare din isbeliștea lor. Cât de maleablilă e conștiința națională a celor pentru care mormintele nu spun nimic, se vede mai bine acum, când atâția dintre aceștia pierzându-și, în vălmășagul păcatelor și curentelor de azi, busola orientării sigure, — pe care nu ți-o poate dă decât cunoașterea întregului lanț de sbuciumări, de încordări și de jertfe ale înaintașilor, pe ale căror oase se razimă glia care ne hrănește, — se lasă seduși de dușmanii noștri de moarte, deghizați în apostoli ai unei impărății cu păduri de argint, cu râuri de'lapte și de miere. - 175 Kr Corpul didactic din Brașov, dându și seama de - primejdia ce amenință rodul atâtor jertfe de sânge și de suflet, precum șl ~ de urgența pornirii unei activități de reculegere sufletească, 'care să K'. îndrepteze spre alte obiective ochii 'lacom-ațintiți asupra câști- gurilor fără muncă din zilele noastre și, voind să pună Ia adă- ¹ postul curentelor destrămătoare partea încă sănătoasă a sufletelor, îndrumându-le spre preocupările superioare ale științei, spre cul- p tura care te învață să distingi neghina de grâu, minciuna de adevăr, esențialul de secundar, eternul de vremelnic, — printr’o f lăudabilă hotărîre șl-a strâns energiile și a pus bazele unei t-' Universități populare. c.' < Iată adevărata cale a galvanizării și împuternicirii conștiinței naționale, pe cale de slăbire în atmosfera otrăvită țle ideile inter- es naționalismului, de ispita îmbogățirii peste noapte prin afaceri ' veroase, de păcate fără număr. '■ Iată călea ridicării nivelului cultural al mulțimii, punând în circulație și făcând valori active din roadele, închise în filele căr- ' ților savante, ale sbuciutnului și frământărilor sufletești ale atâtor ? vieți prețioase închinate științei și binelui obștesc. Iată calea menținerii și strângerii legăturilor dintre școală și societate, dintre pământul țării și sufletul cetățenilor, a orientării mulțimii — prin evocarea trecutului cu comorile sale de învăță- minte — in cunoașterea intereselor românești de azi și de mâne. Iată calea refacerii morale, a reîntremăril sufletești, a re- aducerii apelor revărsate la matca lor. Obiecțiunea, că publicul nostru n’ar ști apreciă importanța unei astfel de Instituțiuni și, în consecință, energiile cheltuite cu . * susținerea ei ar fi o cheltuială zadarnică de forțe, cade în față faptului că Universitatea populară din Brașov a fost în stare —* în cele mai neprielnice împrejurări, când numai de carte nu-i arde publicului — să adune 215 ascultători, cu taxe destul de mari (140 Cor., pentru funcționari: 70 Cor.), și să-i țină două luni de zile, aproape zi de zi, nu numai cu Interesul neslăbit pentru cur- surile șale, ci chiar potențându-1. Această constatare dovedește: 1. Că sâmburele societății românești e încă sănătos. 2. Că o îngrijire și cultivare pricepută poate face iarăș pa- tentă: latenta putere regeneratoare a acestui sâmbure. Succesul atârnă de priceperea — lumina și căldura — pe care vor ști-o pune în fapta lor slujitorii acestor altare. f' ■ Nici sprijinul extern nu va lipsi., Valorile noastre intelec-J tuale, care urmăresc cu deosebit interes aceste sforțări generoase,^ sunt gata să sprijinească cu puternicul lor concurs instituțiunifej de felul acesta. Au venit la Brașov, la prima- chemare, șl nu yorj refuză prețiosul lor concurs nici altor centre dela noi, îndată ce^ se va face dovada capabilltății noastre de a dă și a susținea-^ vieața unui astfel de focar. , -Cine a urmat regulat cursurile Universității populare deljl . Brașov șl cine a avut norocul să asculte conferențele oaspeților^ dela București, a d-lor: S. Mehedinți, I. Ștefănescu și-1 Rădulescu< Fogoneanu își poate dă seama de pliisul de lumină și sporukdeJ energie națională ce se coboară șL rămâne în suflete pe urma ac- tiyității acest^rfel de instituțiyni. _ M Perdea după perdea se ridică din fața ochilor tăi sufletești?: orientări și perspective nouă, lumi nouă cu comori nouă, ne-'-: bănuite până aci. Ochii ți se deschid mari asupra icoanelor de pe care mâni înțelegătoare au șters praful gros 'ce le acoperiă fru-? musețea și valoarea. . Puteri creatoare de capod’opere răsar pe neașteptate din ; pagini de cărți nebăgate în seamă, din modestia lăcașurilor sfinte,' 1 din largul cuprins al vieții românești, — capod’opere care pot' ;sta alături de cele mai minunate creațiuni ale sufletului omenesc.-: de oriunde și de oricând. . ~ -j O fecundare a sufletelor prin ideile și pilda vieții celor care ■ au trăit pentru alții, printr’o infuziune de idealism, printr’o mai ; multă prețuire și îndrăgire a pământului țării și, ceeace e mai^ prețios, prin cel mai miraculos grăunte în vieața unui popor: 1 grăuntele din care răsar holdele îmbelșugat^ ale bunăstării, ale 3 puterii, ale fericirii unui neam: grăuntele încrederii în propriile s noastre puteri, — iată rezultatul activității acestor instituțiuni. 1 Numai cine își dă seama: ce va să zică, în situația grea în I care ne aflăm azi, o hrănire, o sporire a acestei- energii, mira-' 1 culoase în binefacerile ei, — știe aprecia însemnătatea Univers»- .1 taților populare conștient conduse. ■ Să ne desbărăm de obiceiul de a educă și instrui massele 1 prin vorbele goale —așa zisele toasturi— spuse la mese ’ntjnse J cu mâna pe paharul de băutură. | A sosit vremea muncii serioase, sistematice, în locul celei J pe apucate, a muncii cu răbdare, săvârșită zi de zi, a muncii 1 - 177 - care zidește încet dar trainic, — în locul muncii pripite, a muncii de mântuială, de ochii lumii. Calea au arătat-o dascălii din Brașov. Porniți pe ea pre- tutindenea unde mai sunt suflete neîntinate în mocirla patimilor și păcatelor ce bântuie azi. * Cu cât mai repede, cu atât mai binel Dăscălimea, care-și înțelege chemarea, în schimbul jertfei sale d^ nervi și de timp pe care .atâția alții îl întrebuințează , mult mai lucrativ, are o singură cerere: să fie pusă, din partea statului, la adăpostul grijilor materiale și să i se dea posibilitatea de a-și procură și hrana sufletească de care are nevoie în această activitate: cărțile necesare. • Cine nu înțelege justeța acestei cereri, nu înțelege interesele tânărului nostru stat.¹) Axențe Banciu. f Adam Buda de Galați (1840-1920). " Dela Hațeg ne vine vestea, că pasionatul iubitor al naturii, nobilul Adam Buda de Galați, care și-a vândut muzeul său de științe naturale > Asociațiunii* noastre, după lungi și grele suferințe, la 31 Maiu 1920, a încetat din vieață la frumoasa vârstă de 81 de ani. Fiindcă răposatul a primit numai jumătate (25,000 cor.) din prețul muzeului, iar cu ceealaltă jumătate a făcut un" fond pentru augmentarea lui, el este a se considera ca unul, din binefăcătorii noștri culturali, de care se cuvine să ne aducem aminte întotdeauna pentru a primi învățăturile frumoase ce ni le oferă vieața lui lungă și binecuvântată. Născut la 13 Septemvrie 1840 în comuna Ruși, plasa Hațeg, județul Hunedoara, dintr’o veche familie de nobili, împodobită încă la % 1326 cu atributul de Galați, iar la 1621 cu cel de Ilia. Primele studii le-a făcut în casa ’) Sperăm că ~aceste îndemnuri vor află răsunetul cuvenit și în alte centre școlare. Aceasta cu atât mai vârtos, deoarece înainte de răsboiu aproape pretutindeni există această instituțiune a universităților populare: la Blaj, Nă- săud, Beiuș etc. N. Red. — 178 - părintească. Răsmirița din 1848 i-a aflat în Deva, de unde, voind să se refugieze, au fost împiedecați de lupta dela Simeria și nevoiți să se întoarcă la Bretea română. ¹ După revoluție a studiat în colegiul din Orăștie, apoi în cel din Sebeș. Mântuindu-și studiile s’a reîntors la Bretea română, unde a, fost de ajutor tatălui său la gospodărie. Simțind în sine multă tragere de inimă; pentru știin- țele naturale, a început întâiu să. colecționeze insecte. Frumoasa lui colecție de insecte a dăruit-o mai târziu prietenului său, Dionise Kenderessy, dela care • a ajuns apoi, prin cumpărare, în posesiunea muzeului din București. După aceea s’a îndeletnicit cu colecționarea paserilor. ‘ Pușcă și pregăfiâ paseri pentru muzeul său. A fost vâ- nător vestit. Dejă ca copil de 13 ani a pușcat o că- prioară pe Retezatul. Vânător de urși n’a fost nimeni ca el în părțile Hațegului. A pușcat 14 urși, apoi foarte mulțL lupi, mistreți, cerbi, capre, ca de vulpi, iepuri și săibătăciunile mai mărunte, nici să nu vorbim. A făcut cunoștință și cu contele Coloman Lazar, un ornitolog vestit, precum și cu loan Ciato, proprietar în Gunța, iar mai târziu cu subprefectul județului Alba-inferioară, cari încă au stimulat îndeletnicirile sale ornitologice. Când și-a îmbogățit colecțiunea ornitologică într’atâta, încât rar află pasere, pe care el să n’o aibă, a început să facă și geologie. După îndrumările custodelui mu- zeului din Budapesta, Dr. Alexă Pavay Vajna și a pro- fesorului din Aiud, Carol Herepey a cutreerat toți munții și văile județului Hunedoara, explorându le comorile și colectând insectele petrificate. Pe vremea aceea neexi- stând căi ferate, ba nici șosele, cum se cade, colecțio- natorul eră nevoit să poarte în spinare tot ce află. In 1860, când s’a făcut împărțeala averii părintești, Adam Buda, ca cel mai tânăr între cei trei frați, a mo- ștenit averea dela Rea, care pe atunci eră părăsită cu Secția științelor naturale. Subsecția mineralogică din muzeul central al Asociațiunii. - 180 — , totul. Nu aveă nici măcar un pom, la umbra căruia să se odihnească. Zicându-și însă jAjută-te, și Dumnezeu încă te va ajutai⁴ s’a pus pe lucru, și în câțiva ani a agonisit * atâta, încât și-a putut clădi casă, având astfel, unde să adăpostească colecțiile mereu crescânde ale obiectelor sale de științe naturale. In 1870 s’a căsătorit. A avut și un copil, care la vrâsta de trei ani a murit de difterie. Puțin după aceea i s’a prăpădit și nevasta de supărare. Astfel după cinci ani de căsnicie fericită a ajuns văduv. Timp de 16 ani și-a aflat mângâierea exclusiv în cercetarea naturei. A luat parte la o mulțime de congrese științifice, îmbogățindu-și din ce în ce mai mult comoara cunoștințelor. Fiind departe de oraș, unde ar fi putut avea la în- demână bibliotecă mai mare, a trebuit însuș să-și cumpere toate cărțile de cari aveă nevoie. Tot pentru înmulțirea cunoștințelor sale a făcut di- ferite călătorii, întâi în Europa, apoi și în alte părți. Umblând prin țări străine, a văzut diferite soiuri de pomi, pe cari a dorit să-i cultive și la el acasă. A cum- părat deci intravilanele mai multor vecini și și-a făcut astfel o livadă de pomet mare de șase jugh^re catastrale (pogoane). Aici a oltoit 360 de soiuri de meri, 250 de . soiuri de peri, 70 de soiuri de pruni, 20 de soiuri de vișini și cireși ș. a. La vre o cinci șase ani, când au început să rodească, a ales soiurile acelea de pomi, că- rora le prieă mai bine solul și clima și cari se puteau desvoltă astfel mai frumos. Legându-1 pomăritul și mai mult de casă, a început să adune tot felul de fluturi. In scurt timp și-a făcut o colecție frumoasă. Călătorind. în 1897 prin Egipt, a făcut cunoștință în templul Sphinx cu nevasta a doua, cu care încă a trăit fericit până la moarte. t'a Știinjelor naturale. Subsecfia zoologică (Paseri) din muzeul central al Asociafiunii. - 182 - Sporindu-i-se colecțiile de științe naturale, a mai făcut o încăpere pe seama lor, ca oaspeții și cercetătorii, din ce în ce mai nutnăroși, să le poată privi cum se cade. La expozițiunea aranjată de congresul ornitologic in- ternațional în Budapesta, precum și la expozițiunea aran- jată tot acolo cu prilejul mileniului din 1896, a luat parte și el cu o mulțime de obiecte. Și în streinătate a obținut diferite premii cu alesele sale soiuri de poame. Mânat de pasiunea sa ornitologică, a plecat în 1*912 la oceanul ghețos de nord, ca să studieze paserile de" acolo. A văzut astfel nu numai fiordurile Norvegiei, ci a atins și capul nordic extrem al Europei (Nordkap) și a privit fenomenalul soare nordic. A văzut și vestitul munte al paserilor, pe care se află paseri de mare cu milioanele. La o împușcătură de tun trimisă de pe corabie s’au ri- dicat atâtea paseri în văzduh, încât s’a întunecat zarea. Și totuș nu s’au ridicat nici a suta parte din milioanele de sburătoare, câte cuibăresc acolo. De aici, trecând pe lângă insula urșilor, a ajuns la insulele Spitzberga, atin- gând, la punctul Adventbay, al 78-lea meridian nordic, unde gheața eternă închide orice navigațiune. A cutreerat și alte țeri. Astfel Italia, unde a văzut Neapolul, insula Capri, clopotul vânăt, orașele desmor- mântate Herculanum și Pompeii. In 1913 a traversat România, Elada, Egiptul (pentru a doua oară), de unde a trecut în Palestina la Ierusalim, la Marea moartă, apoi pe Iordan la Ierihon. In 29 August 1916 autoritățile maghiare, alarmate’ de intrarea în răsboiu a României, l-au silit să se refu- gieze, lăsându-și toate - comorile, adunate cu munca grea de fiecare zi a vieții sale, în voia întâmplării. Noroc, că ofițerii, cari au trecut pe acolo, fiind oameni culți, n’au făcut nici o stricăciune în colecțiunile frumoase ale mu- Secția științelor naturale. Subsecția zoologică (Fluturi) a muzeului central al Asociațiunii, - 184 - zeului său. De ceealaltă avere a sa (bucate, vestminte, -vite etc.) s’a ales nimica. Nu-i mirare, deci, că la o vârstă ⁷ A A ’ ’ A 5 atât de înaintată și după atâtea suferințe, îndurate in 5 f timpul refugiului, a căpătat boălî-i. de inimă. ' Izbucnind în 5 Noemvrie 1918 revoluția, Adam Buda a plecat numai decât la Hațeg, ca să punăᵥsub ocrotirea | consiliului național român de acolo muzeul său de științe ':g naturale,, ceeace a și-succes. Venerabilul bătrân, care timp de 65 de ani a strâns cu o râvnă îhtr’adevăr rară atâtea comori prețioase în . muzeul său de științe naturale, l-a putut vedea asigura^ pentru totdeauna pe seama culturei și a științei în anul următor (191^, când custodele muzeului nostru, d-1 loan Banciu l-a pachetat și transportat la Sibiiu, unde oricine îl poate cercetă gratuit de două ori pe săptămână: Lunia și Joia între orele 11—12. Oricum e o mângâiere deosebită și aceasta. . Și eu cred, că oricare cercetător serios al muzeului său, trecut acum cu¹ totul în stăpânirea noastră, va zice acum la mormântul SăuDoamne odihnește-1 și dă-ne cât mat mulți oameni cu pasiuni nobile, ca Adam Buda. Oameni ca aceștia sunt factorii principali ai progre- ’ sului și civilizațiunei. ■ ' loan Georgescu. Diez de noapte. Din vasta noapte-a lanurilor coapte, Cu vântul vin amăgitoare șoapte... 0, vântule I.. 0, vântule moliu, Nu simți cât e de besnă și pustiu Și’n mine ca și-afară — miez de noapte?!... A. Cotruș. / ISTORIA LITERATURII NOASTRE VECHI. 21. DIMITRIE CANTEMIR. Dimitrie, — care rămase capuchehaie moldoveană la Constantinopole, purtă cu grijă interesele fratelui său și căută, pe de altă parte ca să clatine vaza Brâncoveanului, care res- pinse cu trufie pețirea lui Antioh pentru una din fiicele sale. La 1697 Dimitrie participă la lupta Turcilor cu Nemții și eră în oastea musulmană, fugind cu ea, după înfrângerea rușinoasă dela Zenta. De mult Dimitrie eră ca șî logodit cu o fată a lui Șerban Vodă, cu care se căsători‘în anul 1699 la Brașov, unde mireasa lui, fratele și mama ei, petreceau în exil. Prin legătura aceasta cu cei fugiți dinaintea Brâncoveanului aveâ să se accentueze și mai mult ura între cele două familii. Cu toate uneltirile ace- stuia, nunta' se făcu în Iași după Ispasul aceluiași an. Dar Brâncoveanul se răzbună în alt chip. Pârile sale și pungile eu bani răsturnară în anul următor (1700) pe Antioh din scaunul Moldovei, pe care nu-1 putîi ocupă nici după trei ani, când Constantin Duca fu a doua oară detronat, în favoarea boierului pământean Mihaiu Racoviță. Steaua Cantemireștilor păreă a fi apus pentru totdeauna, căci Mihaiu Racoviță izbuti să adune în jurul său, imbunându-i, pe toți boierii țării, atât pe partizanii Ducăi, cât șî pe ai Can- temireștilor. Dar în vremile acestea de surprinderi, s’a putut întâmplă, ca chiar peste un an și jumătate, Racoviță să cadă, iar în locul lui să ajungă, la 1705, din nou Antioh, care domnî până la 1707, ca să fie înlocuit iarăși prin Racoviță, iar acesta, la 1709, prin Nicolae Mavrocordat. Un moment se păreă că avea să se facă pace între Brân- coveanu și între Dimitrie Cantemir, obosiți amândoi de lupta 4 — iâ6 - J crâncenă ce-și dădeau. Constantin mijloci pacea și se înda- toră să plătească lui Dimitrie o însemnată pensie anuală. Nu însă acestei împrejurări se datorește, în anul 1710, su- irea lui Dimitrie pe tron, ci cauzele ei au fost altele. - între Turcia și Rusia situația politică se înăsprise. Un’ războiu devenise inevitabil. Turcii nu aveau încredere în Brân- coveanu, care cocheta în aceste timpuri, când nu se știă cine va fi învingătorul, șl cu Nemții șî cu Rușii, căutând să păstreze în același timp, pe față, bunele relații cu Poarta. Domnul Mol- dovean, fiul Exaporitului, eră un bun credincios al Turcilor, dar nu eră bine văzut în țară, îndușmănindu-se cu mulți boieri, pe care îi persecută sau îi trimisese peste hotare. Poarta tre-z ; buia deci să aibă în Moldova un Domn pământean, cu legă- turi familiare printre boieri, capabil de a răsturnă pe Brânco- veanu. De aceea când Mare-vizir deveni un prieten al lui Di- mitrie Cantemir, acesta îl propuse Domn, ca pe fiul unui vestit, războinic și credincios Porții și ca pe un dușman vechiu al lui Brâncoveanu. Cu onoruri deosebite și cu scuteli de chel- tuieli, Dimitrie Cantemir urcă scaunul Moldovei la anul 1710. Și iată că acest protejat al Turcilor deveni prietenul duș- , manilor lor, al Rușilor. Schimbarea aceasta de ținută, care e o trădare în același timp, se explică ușor. Turcii, care îl iertaseră de biruri, începură în curând să i le ceară, supt alte forme, |je când vistieria eră goală, și nu aveă de unde să se umple. în înfrângerea teribilă dela Zenta, Dimitrie Cantemir, care cunoșteă mai bine ca oricine altul istoria otomană, va fi zărit apunerea puterii turcești, pe când în est Petru, cel Mare ridică statul rusesc. Din punct de vedere politic, Cantemir erezii deci că e mai prudent să părăsească pe cei slăbiți și să se alieze cu cre- știnii și ortodocșii, cărora le surâdeă viitorul. De aceea Dimitrie Cantemir trădă pe cei ce l-au ridicat pe tron, — și căzu. Din Noemvrie 1710 până în Iunie 1711 i-a ținut domnia și după 7 luni o pierdu pentru totdeauna, căci Țarul, în care mulți vedeau un zeu cuceritor, a fost învins. Astfel, am pierdut pe Antioh, marele fiu al lui Cantemir, care deveni Rus, — altfel, am fi ajuns Românii pentru veacuri în . împărăția colosului vecin. Lui Petru cel Mare, în pacea dela Stănilești, i-au cerut Turcii extrădarea lui. Cantemir, trădătorul. Sfetnicii săr îl sfă- 1 ■J! 3 — 187 - DIMITRIE CANTEMIR, Principele Moldovii (După Gr. O. Tocilescu, Hronniad). 4 — 188 — tuiau să împlinească această condiție, rrt^¹ Aa-^lȚțh'iiix a.nvAcc|JtAO Gnj>enKtrcTĂ.«vnZ5ftjjț. yțfiAiKrn.Pțy i flirta* Ci’x. ft-K fldUut,/- 'tt'ᵣc.±4t*pL# ■ *«/?>•«> #3 tM^cuVlJ!euifi!- ctfW&ă ■ I . r> -Ă VJ ⁷\rP. S Foaiă de titlu a ISTORIEI 1ER00LIFICE de D. CANTEM1R (După ediția Academiei Române). - 192 — acest timp la Poartă, știutor al obiceiurilor și al persoanelor dq m pe atunci, inteligentul tânăr ne-ar fi dat, dacă nu un roman in ' sens modern, căci acesta nu eră posibil pe atunci, cel puțin un tablou discret, cu reticențe atunci când considerații politice nu-i permiteau să-vorbească deschis, dar cu o descriere bogată a mediului social. Pentru o astfel de operă insă Cantemir eră j prea erudit și prea angajat insuși în lupte. Trebuindu-i o urmă pe care să calce, el se întoarce tocmai în secolul al III-lea, la «Istoria Etiopicească» a lui lliodor, și concepe ideea curioasă — dar în consonanță cu gusturile sale pentru simbol și alegorie — de a înlocui persoanele active prin animale, căutând pentru fiecare pe acel dobitoc care corăspnnde mai mult firei acelei persoane. în acest chip și cu limba întor- tochiată credeâ el că va puteâ aduce și pe Români «spre de- prindere ritoricească» și va aveă ocazia să-și plaseze mai bine neologismele sale și sentințele adunate «prin osteneala a câtăva vreame». La începutul scrierii se dă o explicare sau «o scară a -2 numerelor și cuvintelor streine tâlcuitoare», iar la urmă «o i scară a numerelor și cuvintelor ieroglificești tâlcuitoaredin 1 care aflăm că lupul e Bogdan Hatmanul, vulpea: llie Stolnicul, 2 bursucul: Lupul Vornicul, cămila: Mihalachi Racoviță, mQmâța: 2 chipul voroavei muntenești, priveghitoarea: Cacavela, începutul a sfârșitul s; Adrianopolis, molia din blane: Athanasie Papazoglu, 3 boul: Donici logofătul, etc. 1 Subt astfel de hieroglife, pe care Ie explică la ui;mă cu ,1 alte hieroglife (cu cifrele arabe corespunzătoare literilor alfabe- 1 tului cirilic), simțindu-se mai la adăpost, a dat voie liberă sen- timentelor sale de ură și de părtimire pentru persoanele care j| îi erau dușmănoase și pentru cele pe care le agreeă. Cu toate 3 aceste, personagiile sale travestite în animale îl fac uneori să jl uite hieroglifica istorisire și în povestea sa se amestecă pove- j știri despre animale, fără simbol. Astfel e istorioara despre cei $ doi lupi și despre câne, astfel cea despre furnică, care fură cu- '2 rechiul «guziului» și-i pedepsită pentru furtișag de pasărea care o mănâncă, iar aceasta, pentru lăcomie, de șoarecele, care-i ? atacă puii, iar acesta, pentru «simeție» de mâță, aceasta, pentru J pismă și viclenie, de dulău, acesta, pentru vrăjmășie și mândrie, de lup, acesta, pentru veche dușmănie, de pardos, acesta pentru obraznică bărbăție, de cioban, acesta, pentru trufie, de oștean, ‘ — 193 — iar acesta,’cade șl el cu capul într’o piatră, luându-se după un iepure. Tocmai invers decât fabuliștii de mai târziu, Cantemir nu întrebuințează acest gen pentru aluziuni politice — când restul cărții e plin de ele — ci numai de dragul povestirii și a sentințelor morale, dintre care cele mai multe sânt banale, unele însă pline de înțelepciune, altele, mai puține, chiar fru- moase, precum: «Căci pravul casii după fnăturat, deși se rădică și în razele soarelui gioacă, însă nici razele soarelui a nu lovi opreaște, nici pașii celui ce prin casă umblă conteneaște». Câteodată povestitorul se avântă chiar la forma versului. Aceste versuri însă sânt toate cam de tagma celor pe care le cântă păsăruica, atacată de șoarece: , A lumii cânt cu jale cumplită viață Cum se treace și se rupe, ca cum ar fi o ață... — un plagiat aproape verbal din M. Costân. Tânăr și bătrân împăratul și săracul Părintele și fiul, rude ș’alalt statul, în zi ce nu gândeaște, moartea îl înghite Viilor rămași otrăvite dă cuțite... etc. Timpul cât a stat Cantemir la Constantinopole l-a între- buințat pentru studii referitoare la istoria imperiului otoman. Dar luptele politice, în care eră angajat, nu-i dădeau răgazul necesar pentru compunerea unei opere în proporții mai mari. Abiă mai târziu, fiind în Rusia și petrecând în retragere pe mo- șiile sale, unde se plânge că-i lipsește biblioteca necesară, își scrie el operele care i-au ridicat faima. După-ce Academia din Berlin îl numise, la 1714, membru al ei, el se simți dator să-i trimeată acăle lucrări pe care le așteptau colegii lui, despre țările orientale, atât de puțin cunoscute lor. Cea dintâiu lucrare, scrisă — precum a -dovedit dl lorga, între anii 1715 și 1716 e Istoria imperiului otoman, sau, cum o numeă el, căci eră scrisă în latinește: «Historia incremen- torum atque decrementorum aulae othomanicae». Istoria Turcilor e tratată mai ales după izvoare turcești, și chiar în spiritul acestor izvoare, cu laude oficiale pentru Sultani, care sânt lipsiți de caracterizări precise. Meritul prin- cipal al lucrării stă în partea a doua a cărții, în care Cantemir adaogă o mulțime de note bazate pe experiența lui, foarte prețioase pentru cunoașterea vieții otomane. Adesea se refle- — 194— * '-‘®| ctează în scrierea aceasta șî istoria Țărilor române. Mult timp, până la Hammer, care prin scrierile sale a făcut-o inutilă în , J| partea dintâiu, scrierea aceasta eră izvorul de căpetenie pentru . Jl istoria otomană pe care cu două sute'de ani mai târziu aveă Jl să o scrie din nou tot un istoric român, dl lorga. Scurt timp după această operă, 'a scris Cantemir, răspun- zând unui îndemn venit dela colegii lui din Berlin, «cam pe la 1716» o descriere a țării sale în latinește: Descriptio Moldaviae, ./» pe care o numeă, în limba sa: «Cartea hotărîrii Moldovei» sau Ja «Geografia Moldovei». Opera nu-i terminată, căci în cursul seri- erii ei (precum se dovedește din multe mărturisiri ale autoru- lui) se născîi în mintea lui planul de a da nu numai o geogra- || fie, ci șî o istorie a țării sale. Cu cât studiul intens al popo- .J® rului său'îl făcu să-l cunoască mai bine științificește, cu atât v|| i s’a mărit și entusiasmul și iubirea lui pentru el. Astfel știrile reci și adesea desprețuitoare despre Români, din «Descriptio», 4| nu mai corespondeau convingerilor sale de mai târziu, și el se | /întoarce Ia manuscrisul său, făcând unele rectificări. Dar îndre- J ptările finale, schimbările știrilor greșite, care le dăduse el străi- ¹ nilor despre poporul moldovean, nu mai avea vreme să le înde- plinească. ‘ Totuși această Descriere a Moldovei e cea mai impor- tantă din scrierile sale, judecând după folosul pe care-1 mai pu- / tem aveă astăzi din ele. Am văzut că în «Divanul» și «Istoria : hiroglifică», deși abordează niște genuri literare încă neatinse la noi, n’a izbutit să fie un precusor. Hronicul, deși o operă mare și menită să producă, în alt mediu și în alt timp, o evoluție a / spiritelor a rămas, precum vom vedea, necetit, jar când a fost reînviat, nu mai aveă rost, căci eră întrecut. j Dar Descrierea Moldovei va rămânea pururea, 'unul din cele mai prețioase izvoare pentru cunoașterea vieții politice și ' sociale a Moldovenilor din acel timp. Ea e înainte de toate o dovadă eclatantă despre spiritul larg și aptitudinile lui Cânte- mir ca om de știință. Acest spirit științific se vădește de altfel . < din multe cuvinte ale sale: «Sufletul odihnă nu poate află, până nu găsește adevărul, care îl cearcă oricât de departe și oricât de cu trudă i-ar fi a-1 nimeri». j Cu cât un lucru pe care îl descrii ți-e mai la îndemână J și trece de mai cunoscut, cu atâta va fi mai grea descrierea I — 195 - lui. Un lucru extraordinar, cum e un fenomeni al naturii, o ex- cepție în legile firii, e ușor s’o schițezi, după ce ai descope- rit-o căci dacă relevezi câteva trăsături, ai dat o schiță din care ușor se poate completă o imagină. Când însă ai să descrii un lucru cunoscut de toți, atunci e greu să scoți la iveală tocmai ceea ce, fiind în văzul tuturor, pare atât de firesc, încât cu greu îl găsești vrednic de indicat. Dacă deci streinii, medici și di- plomați, atașați pe lângă Domnii români, ne-au dat în vechime câteva dintre aceste descrieri, mai mult fragmentare, lor le eră ușor să descopere, prin asemănare, sau, mai bine zis, prin con- trast Cu țările lor* trăsurile caracteristice pentru țara și poporul românesc. Când însă un Român, fie el șî atât de călătorit ca D. Cantemir, a știut să ne dea acea Descriere, care e pentru noi cel mai prețios țablou al Moldovei de pe acel timp, e o ᵥ dovadă că autorul ei aveâ spiritul științific de a distinge toc- mai acele părți care puteau interesă șî pe un strein. De fapt, opera aceasta a lui Cantemir nu e o simplă geografie fizică sau politică. De sigur că descrierea țării cu munții, ora- șele și râurile ei, pe care le desemnează într’o hartă precum se făceau pe acele timpuri, de sigur că excursiile istorice, care se ocupă șî de originea acestui popor, sânt interesante, dar mai prețios e ceea ce ne spune despre obiceiurile țării, despre fi- rea Românului și despre cultura lui. Ni se dă descrierea ce- remoniilor de Curte și de întronare, a alaiurilor, obiceiurilor la confirmare și mazilie, se vorbește despre boieri, judecăți, negustori, țărani, religie, cult, superstiții, despre limbă, cultură ' și literatură. Cantemir e un precursor șî în «Hronicul* său. Nu pentru că ar fi cel dintâiu care a accentuat originea romană a popo- rului său, ci pentru modul de a trată acest subiect, care e ace- lași ce, independent de opera lui, a fost urmat de Ardelenii dela sfârșitul veacului al XVIII-lea. Ca șî aceștia, Cantemir a fost un cunoscător al limbei latine și un erudit, căruia îi stă- teau la îndemână izvoare istorice cu mult mai bogate decât înaintașilor săi. Și ca șl aceștia, dar spre deosebire de Costâ- nești și de Cantacuzino, recunoașterea originei noastre strălu- cite îl entuziasmează, îl face să aprofundeze chestiune^ și să o trateze cu pasiune și cu mândrie. * Cantemir e întâiul latinist român. Și dacă precursorul a — 196 — lui Can- se stinse» Veniamin Săulescu, rămas șî în privința aceasta fără urmași, de vină e nenorocul■?; său: opera sa, pe care o revăzuse în timpul din urmă de patru ori, spre a o da la tipar, a rămas între manuscrisele înstreina- tului necitită, necunoscută și nepublicată, îngropată în Arhivele, ; Harta Moldovei de D. CANTEMIR. (După ediția Academiei Române). rusești. «Făclia care cădea din mânile slăbite ale temir nu fu ridicată de contimporanii săi și lumina i (lorga). C^nd în anul 1783 o cunoscîi Mitropolitul și o transcrise și când în 1835—1836 o publică într’o formă latinizată, ea nu mai eră actuală, ea eră întrecută de școala ardeleană. l ■ i \ — 1W — ’ Planul lui Cantemir eră mare, ca toate planurile sale: । voia să scrie istoria tuturor Românilor dela începuturile lor. Nu ajunse însă să-și desăvârșească ideea, din pricina ocupațiilor sale diplomatice și a slăbirii sale fizice, încât partea a doua, care aveă să ne prezinte istoria Românilor de la descălecâturi încoace, rămase nelucrată. Cantemir nu începe Hronicul său de la Traian, ci îl începe cu Grecii și cu Aeneas. Este în acest început de sigur șl o dorință de a străluci cu cunoștințele sale, o sete de a-și arătă erudițiunea. Dar totuși e o deosebire între acest fel de a începe istoria Românilor, la Cantemir, și între plecarea dela facerea lumii, la N. Costân. Acesta din urmă aveă numai dorința de a scrie mai mult decât predecesorii săi, având astfel ocazia de a-și arătă mai temeinic cunoștințele; la Cantemir, dimpotrivă, în- ceputul aceșta izvoreă din convingerea sa istorică. Precum va accentuă mai târziu Petru Maior curăția neatinsă a sângelui nostru roman, în același mers de gândire, proprie direcției latiniste, ne spune Cantemir, că în luptele între Traian și Daci, acești din urmă au fost extirpați cu desăvârșire, că sângele nostru nu conține nici o picătură din sângele acestor barbari și prin urmare — așa trebuiâ să fie mersul logic al gândirii — noi sântem curat Romani. Istoria noastră deci nu începe cu Traian, ci cu eroul Aeneas, și deoarece Romanii sânt — pențru acest copil al secolului său — urmașii Grecilor, începutul istoriei noastre este identic cu începutul Grecilor mitici. Toate celelalte popoare europene ne sânt inferioare ca nobleță a firii și a originei, chiar celelalte popoare romanice, care sânt corcite cu barbari. Astfel, cel ce în «Descriptio Moldaviae» nu aveă încă conștiința na- țională deșteptată, acuma e răpit, din ce înaintează, tot mai mult de sentimentele sale românești și cu un dispreț suveran face glume mai ales pe seama vecinilor noștri, râzând de «stâlpul de marmură bulgăresc» și bătându-și joc de minunile povestite în analele sârbești: «aicea cetitorul trebue să-și oprească râsul, căci minune sârbească se povestește». Toată puterea sa de argumentație și-o pune mai ales în serviciul acelor cauze, care ar puteâ aruncă cea mai mică umbră asupra romanității noastre curate, apără cu vervă continuitatea noastră, nu poate admite că înainte de descălecări să'fi fost pustii țările române, ci afirmă că Românii s’au retras numai în '• . '.1 — 198 - Ardeal dinaintea Tătarilor, dând un mare contingent nobilime! J ardelene, iar când Tătarii s’au depărtat, ei au revenit în locurile < lor. Sentimentul aprins aprinde fantazia și Cantemir trebuie să admită că Radu Negru și Dragoș, dacă n’au fost frați, erau ' cel puțin veri. Noi am continuat cultura romană,/ în Orient, noi am oprit pe Turci în năvala lor, iar când Bogdan Orbul se supune Turcilor și le plătește tribut, cu o istețimexde om răpit i de credința sa, Cantemir zărește șî în acest fapt o victorie a noastră: Primind condițiunile acestea, nu noi ne înjoseam, ci | Turcii călcau pentru întâia oară legile pe care Ii le dictâ Co- | rănul față.de cei învinși. r' Cu o deosebită înverșunare pleacă împotriva celor ce ne-ău defăimat vre-odată, contra părerii că «Vlah» s’ar derivă din t Flaccus și mai ales contra acelor «băsnuitori» Simion dascălul, i Misail călugărul și Eustratie logofătul, care ne făceau tâlhari, yl Conștiut de tăria argumentelor și mai ales a argumentării sale, j îi citează adesea înaintea severului său tribunal: «Vino acum J aicea, cinstitule în basne Simioane și teaca minciunilor, Misaile». .• . Din potrivă, față de greșjle lui Ureche și ale Costâneștilor î este iertător: «Sărmanul Ureche s’a lunecat» șî el cu etimo- < logia cuvântului «Vlah», dar a făctit-o din lipsă de cultură su- 1 perioară, «greșește săracul Nicolae Costân, Dumnezeu să-l ierte,» > «Ce noi mai mult dintre ceale omenești pe omul trecut nesu- părându-1, în cursul Hronicului... vom arătă, așa cât șî el, Dum- nezeu să-l pomenească, de-ar fi viu și să vază istoricii — pre care poate fi în viață a-i vedeă nu i s’au tâmplat, — singur / greșala sa cu dragă inimă ar mărturisi». J Planul său, de a scrie toatăx istoria Românilor, Cantemir J nu și-l putîi aduce la îndeplinire. Totuși ni s’au păstrat două fragmente mai mari din istoria mai nouă a Moldovei și a Mun- teniei, care aveau să formeze, după cum crede dl forga, niște > J / capitole în această a doua parte a Hronicului, și pe care Ie-a scris înaintea celorlalte, tratând timpurile mai nouă și deci mai apropiate de el. Unul dintre ele este o biografie desvoltată a ta- ’ tălui său, scrisă pe la 1716, latinește, Vita 'Constantini Cantemyri,. 4 în care după un excurs asupra originei familiei lor descen- dentă din nobili tătari, se dă istoria Moldovei subt înaintașii ime- q diați ai Iui Cantemir și subt acesta până când ajunse pe patul morții. S / —— Cetatea Iliii, desemnată de D. CANTEMIR. (După ediția Academiei Române). — 200 — Cantemir e părtinitor cu prietenii, e un penegirist al tatălui său și e crud cu vrăjmașii săi. Cu multă istețime știe să scoată în relief părțile frumoase ale părintelui său, și cu tot atâta mă- estrie știe să aducă motive prin care să dăm dreptate lui Can- temir chiar atunci când a comis fapte condamnabile. Firește că dușmanii săi, înainte de toate Brâncoveanul, nu-s cruțați cu nici o ocazie. Aceeași critică severă față de Brâncoveanii și de Cantacuzinești o aflăm șl în a doua scriere, în Evenimentele Cantacuzinilor și Brâncovenilor. Dimitrie Cantemir a fost un om^fără noroc în viața sa și tot fără noroc apare șl ca scriitor. în toată epoca veche a scrisului românesc nu există o altă figură atâta de impozantă ca a liii, — numele său figurează între învătații mari ai lumei pe păreții bibliotecii Sainte Genevieve din Paris — și cu toate acestea el e poate scriitorul care a avut măi puțină influență asupra contemporanilor și urmașilor săi. * Având dela fire o inteligență extraordinară și o putere de muncă neobicinuită, un interes științific neobosit și un ta- lent multilateral, fiind instruit ca nimeni altul dintre contem- poranii săi, el a deschis prin aproape fiecare scriere a sa o cale nouă. Dar, afară doar de «Istoria imperiului otoman», care mult timp a rămas neîntrecută, și afară de «Descrierea Mol- dovii», din care șl azi istoricii — trecând cu vederea unele gre- șeli aproape de neînțeles — pot scoate învățături, toate cele- lalte scrieri ale sale nu s’au putut naște spre a trăi. Filosofia lui plină de misticism n’o poate urmări o minte deprinsă a gândi limpede, romanul său social rămâne neînțeles, din pricina încâlcitelor alegorii, iar scrierea sa de polemică și de apărare a originii și continuității noastre, în Ioc să devină opera de îndrumare a unei școli nouă, a rămas uitată și necitită până când devenise un anahronism. Doar compozițiile sale muzicale — el a inventat șî un sistem nou de adnotație pentru muzica turcească — mai trăesc șî azi în Orient într’o formă schimbată subt povara anilor. Uitarea care l-a înfășurat nu se explică numai prin lipsa de răspândire a operelor sale, ci șî printr’un ■ păcat mare al felului său de a scrie. A fost prea mult stăpânit de moda veacului său, căreia i-a jertfit claritatea stilului, a fost prea mult copilul vremii sale manierate, ca să poată trăi dea- supra vremilor. Cultura lui neizvorând pe pământul românesc în care s’a născut, de. care însă a trăit departe aproape toată viața sa, face ca scrierile sale să nu poată deșteptă acorduri în sufletele cetitorilor săi români. _________ (Va urma). — 201 Sonet 1916. Aleargă vânfuriie-’ntărâtafc Și stau la pândă nouri de furtună, ' Stejari bătrâni țin sfaturi împreună Și sbucium greu din codri deși sfrfbat?... De frământări pădurile răsună, Se răscolesc frunzișurile toate Și văile adânc îngrijorate... Doar munții liniștiți ar vrea să spună: „Ce vă-’ndoiți?..; E ceasul sfânt să vie „Cu dorul ei setos de răsbunare „Înfricoșata, crunta vijelie,.. „Dom înfruntă furtuna cât de mare; „Ea ne-’ntărește și ne reînve „Și-aduce rod și binecuvântare" . Aurelia Pop Amintiri. Fragmente din carnetul meu ce Ekna Pap Hossn-Longin. . Anul 1882 a fost de mare importanță pentru mine, căci în primăvara acestui an am devenit mireasă și toamna soție fericită. Fire duioasă și sensitivă cum eram, sigur că cu toată afec- țiunea ideală ce aveam pentru mirele iubit, totuș gândul, că va trebui să mă despart de scumpii mei părinți, de casă, sat și patria dragă Sălajul, unde eram copila desmierdatâ și alintată a tuturor, mi-a stors multe, multe lacrimi. Cununia noastră, ținută toamna, a întrunit toate rudele și prietenii dragi din Sătmar, Chior și Sălaj. Au venit cu toții să se bucure de fericirea noastră și să-și ia rămas bun dela păsărică, care le va sbură deadreptui în inima Ardealului, în istoricul județ al Huniedoarei. 5 - 202 - Oricât de fericită am fost în căsnicia mea, nostalgia dup'a ! casa părintească și pământul nașterii, Silvania mult iubită, să ivea adeseori și-mi aprindeă în suflet un dor neastâmpărat după, tot ce am lăsat. In astfel de momente par’că mi se ivea o zină bună în apropiere și-mi șoptea cu glas dulce desmierdător, cuvinte de mângâiere și îmbărbătare. ,Bine Eleno! — pare că-mi zicea — tu ai lăsat părinți iubitori, rude și prieteni dragi, în Silvania ta frumoasă, dar vezi, asta e soartea fetelor, consfințită prin Scriptură, în schimb însă, ai o patrie nouă, pe cel mai clasic pământ românesc. * Privește în jurul tău, la munții falnici,, la colinele și văile frumoase, și la șesurile mănoase, acestea toate au fost mărturia mârirei noastre străbune.-. Pe drumul lui Traian au înaintat ostașii viteji ai falnicului împărat, spre Sarmrsegethuza, împlântând pe vecie pe aceste pla- iuri steagul gintei latine. Privește la urmașii voinici ai legionarilor împărătești și la soțiile lor blonde, urmașe .ale popbrului tot atât de viteaz al Da- cilor, și te vei convinge, că în conservatismul lor dârz cum s’a păstrat veacuri frumusețea tipului, originalitatea portului și obi- ceiurilor străbune. Sarmisegethuza — Ulpia Traiană........o ce amintiri glorioase! Și ce nădejdi neclintite,în viitorul Sentinelei române! Murmurul și șoaptele Murășului și ale Streiului îți vor spune povestea tristă, cum năvălirile batbare au oprit pe vulturul falnic tn sborul său triumfător. Cum au răsunat a jale cedrii și munții, când tulnicul legendar a încetat dea da signalul militar dela cetate la cetate până la Roma de pe malurile Trbrului. Tot .Mrrășul și colinele sale au (ost mărturia tragediei fără păreche a poporului românesc, când ne mai putând suportă ti- rania și opresiunea turană, a erupt revolta lor legitimă în contra fărădelegilor fără seamăn a feudalilor stăpânitori ai Ardealu- lui nefericit. Sub căpitanii lor viteji Horia, Cloșca și C ișan s’a ridicat toată suflarea românească în contra nelegiuirilor barbare, înaintea cărora nimic n’a fost sfânt și răpite au fost toate drepturile indi- viduale și omenești, până și sanctuarul familiar etă prada volnică a acestor hrăpăreți fără D zeu. ■i '.Și 1 '5 - 203 — înecată în sângele lor nevinovat a fost la urmă încercarea martirilor eroi de-a scutură jugul tiranismului și de-a sdrobl un sistem afurisit. Roata dela A ba-lulia a frânt însă numai trupul, iar sufletul lor când a intrat la nemurire a lăsat lumei trei principii eterne: Libertate, Egalitate și Frățietate. Această trinitate sublimă proclamată înaintea marei revo- luțiuni franceze a răsărit în creierul genial al țăranului român dela Albie, pecetluită cu sângele lui ^și alor săi și lăsată moște- nire ca o revelație prin versul său de foc, atunci când a murit moarte de erou pentru o nobilă și mare cauză principiară. A fost aceasta prima etapă a desrobirei noastre urmată mai târziu și scena principală a' acestpr evenimente istorice a fost tot acest pământ îmbibat de atâta sânge eroic și lacrimi sfinte. Freamătul cedrilor și râurildr cristaline îți vor mai spune a doua parte a epopeei din 1784, urmată în anul 1848, când po- porul român, sub conducerea craiului 'munților, a viteazului Avram lancu, în chip fulgerător a sdrobit și dat lovitura de moarte sistemului feudal și a eluptat libertatea și renașterea națiunel române. Eroul Avram lancu, această întruchipare ideală a iubirei de neam și simbol de cea mai clasică mândrie națională, își doarme somnul veșnic sub goronul lui Horia, în istoricul cintirim dela Cebea. Mormântul lui simplu va fi eternizat odată în sculptură de granit, care va cuprinde istoria mult grăitoare a acestui viteaz apărător al neamului său*. Zina mea bună pas de pas mă conducea în colțurile mândre ale acestui pământ sfânt strămoșesc. La Huniedoara se înalță cuibul de șoimi falnici al marelui beliduce loan Corvinul, născut d n românca Elisaveta Mărginean, rămasă eternizată în mândrul ei port românesc pe frescurile de- corative ale. castelului. Aceste impresii puternice^ cari m\u întâmpinat în noua mea patrie și faptul mult grăitor, că în între j Ardealul frumos, tocmai pământul clasic al județului Hunledoarei întrece atât ca frumseță naturală cât și ca tradiții scumpe istorice pe toate celelalte ținuturi ale acestui raiu încântător, m’a mângâiat nespus de mult și m’a înălțat sufletește. 11 însoțiam pe bărbatul meu de multeori, când mergea în comisinni șl așa rând pe rând am parcurs întreg ținutul acesta 5* - 204 - minunat de frumos. Și din toate excursiunile acestea îmi îmbo- gâțiam cunoștințele etnografice, dată fiind marea variație de por- turi, obiceiuri și datini frumoase din bătrâni. Cu deosebire îmi fixau atenția porturile diferite de o uimi- , toare bogăție în culori și motive. Până când .bărbatul meu își isprăvea agendele oficioase în cutare sat siu cătun, eu intram din casă în casă dându-mă de vorbă cu țârance’e și studiind interiorul caselor lor, țăsătunle ' frumoase, cari le împodobeau și sculpturile în lemn, executate cu o fantazie fără de margini. Aceste impresii, culese în această țărișoară a bazmelor, le comunicam prietenelor mele și încântate de frumoasele producte ale femeilor române dela sate, începurăm a face mici colecții particulare din țăsăturile și cusăturile lor meștere, spre a ne decoră un colțișor intim în casele noastre și a le da'astfel un timbru original prin unica fiumuseță a acestor decoruti neaoș romaniști. Lumea le vedea, le admiră și le taxă din ce în ce mai mult valoarea etică și etnografică. | Cu deosebire lumea străină din țări îndepărtate, cari le a vedea, tămâneă încântată de neprețuita noastră comoară de. in- dustrie casnică, ce vedeau la țărancele noastre. > , Și cum județul Huniedoarei are regiuni întregi de tot felul de băi de aur, aramă, fier și cărbuni mulțime mare de Nemți, Francezi și Englezi, traversiu anual diferitele ținuturi, unde re cult vau aceste 1 bli, multe,din ele încă de pe vremea Romanilor. Jș Erau între ei geologi și ingineri de renume mondial, apoi Sarmisegethuza de odinioară, intrigă interesul arheologilor și istoricilor din toată lumea cultă. Schliemann, Momsen și alte celebrități veniau spre a face | studii și a se închină locurilor acestora, cu trad ții mărețe, unde marele împărat Traian a arborat steagul falnic cu vulturul roman. Veșnică va fi amintirea figurilor legendare, care au trăit odată pe aceste plaiuri frumoase, precum veșnică va fi rassa j mândră și aleasă, care trăiește azi în urma lor. j Povestea tristă, tragică chiar pe vremuri, dar totdeauna măreață și dearnnă a acestui neam, va trece din generație în ..■> generație, întărindu-ne pentru prezent și viitor, la lupte nobile _ » pentru limba șl legea românească. « - 205 — De vorbă cu d-l Vasile Stroescu. Ca tot Românul din Ardeal aveam și eu dorința să cunosc măi deaproape pe marele nostru binefăcător, Vasile Stroescu. Cetiam și mă minunam de darurile bogate ce le făcea aCuș mitropoliei din Blaj, acuș celei din Sibiiu, acuș Asociațiunii, acuș școalei de fete din Arad, . acuș studen- ților universitari. Și așa mai departe. Dar cine poate să înșire, așa la repezeală, tot pomelnicul binefacerilor lui? Intr’un rând se svonise, că Vasile Stroescu nici nu există; e un nume fictiv, sub care se ascunde țara mus- călea-câ. care vrea să amăgească în felul acesta pe Români. Dacă mi'-aduc bine aminte ziarele ungurești au și scris în înțelesul acesta, pe vremuri. Când însă i-am .cetit scrisoarea, în care spunea, de ce atâta mirare pentru niște simple fapte de binefacere, odinioară, într’un trecut nu atât de depărtat, foarte na- turale, am început a mă dumeri. Pe urmă i-am cetit și niște articole, ba i-am văzut și portretul în calendarul Asociațiunii, apoi un portret mai măre lucrat pe pânză în oleiu de pictorul Albescu și m’am încredințat, că d-sa e Romkn adevărat din Basarabia. Care însă nu mi-a fost mirarea, când, cercetându-1 silele trecute la hotelul Athene Pallace din București, în loc să atiu un boier cu barbă mare, precum îmi închipuiam după calendarul Asociațiunii, ori măcar cu mustețe, cum îl înfățișă pictorul Albescu, văzui înaintea mea un bătrân frumos cu fruntea înaltă și gânditoare și cu fața rasă de tot, ca a unui lord englez, l^ici urmă de barbă și mustețe. Ochii — ați crede? — sunt albaștri. Dacă nu-1 știi anume, din portrete și descrieri nu-1 poți cunoaște. Pare că ar fi un strein distins, pare se interesează de aproape de țara și de neamul nostru. Atât după înfățișare. - 20'6 - - :|] Dacă-1 privești mai de aproape și-i asculți vorba do- 41 moală, vezi că ai de a face cu un Moldovean de dincplo 3 de Prut, în .ai cărui ochi frumoși se răsfrânge azurul Va dulce al cerului din Basarabia. „ V-a Intâiu mă prezent eu, spunând cine sunt și de ce am venit, 11 —- Poftește șezi, sau te grăbești? îmi vorbește cu_-|l graiu dulce d-1 Stroescu. U — O, nu! Ce grabă aș avea, când sunt anume trimis, J1 între altele, și la D-voastră, să vă aduc știri dela Aso- ciațiune. * 3 — Ei "bine! Iți mulțumesc. Ce mai faceți acum? Dupăce-i spun ce facem, și mai ales ce am voi să -a facem, îl rog să-mi povestească ceva din vieața lui, pe Vi care o socotesc atât de bogată. Ii — Eu, începu vorba d-1 Stroescu, am învățat carte || mai intâiu acasă la părinți. Aveam niște surori mai pri- cepute decât mine; ele m’au introdus în az buche. Și m’au 3 introdus ușor, că mama, fie iertată, mi-a făgăduit câteva ' J copeici, dacă învăț repede buchile. Ca să ajung mai cu- j rând la copeici, odată am prins tot alfabetul. Mama, ca să .'3 mă încurajeze și mai mult, mă punea să învăț psalmi și ru- -3 gâciuni de rost. Și-le învățam, căci pricepeam tot ce ce- îs tiam și aveam și tragere de inimă. Mi-aduc aminte că în 1 psalmul 50 (,,Miluește-mă pe mine, Dumnezeule, după mare '3 mila Tau ...) numai un singur cuvânt n’am priceput ce '■ înseamnă, și anume ,,zăpada“ în zicerea ,,și mai vârtos decât zăpada înălbi-mă-voiu“. Am întrebat pe mama, ce-i | ,.zăpada¹¹ și mi-a .spus că noi, Moldovenii, îi zicem ,.omăt“. ₓ | S’a schimbat socoteala, "dacă m’am dus la liceul din V Camenița. Ce cetiam, nu pricepeam. Eră altă limbă, cea V rusească. Cât m’am căsnit până ce am ajuns să înțeleg 2 câte ceva. Aici am făcut cinci clase. Clasele VI și VII V- le-am isprăvit la Petrograd. A VIII pe atunci nu eră. Dreptul l-am urmat la universitatea din Odessa. .1 ' 1 - — 207 - Mai mult decât în școală am învățat în vieață. Și eu cunosc vieața; am călătorit mult. Am văzut nu.numai Europa întreagă, ci și Aziaᵣ Africa și America. Când am fost în Argentinia și am trecut în Cile, voiam să trec și în Austra- lia. Nu s’a putut însă. Ar fi trebuit să mă duc mai îutâiu în laponia și pe urmă în Australia. Am renunțat, deci, pentru moment. Dar vorba ceea: ce se amână, nu o să rămână. Chiar acum vreau să plec la Petrograd, unde mi-am lăsat înainte cu câțiva ani documentele, însemnările și alte lucruri pre- țioase ce am avut. — Oare le mai găsești? întrebai eu neîncrezător. Pe acolo s’au întâmplat turburări mari, cine știe ce va mai fi ?! — Eu cred că da! răspunse cu hotărîre d-1 Stroescu. Și în Odessa mi-am lăsat în 1915 blana și alte vestminte scumpe la un Lipovean și mi le-a păstrat mai bine decât le-aș fi grijit eu. Sunt oameni cinstiți pretutindenea, ■ peșteri apa e înghețată și sloi de ghiațâ acoper păreții. E. interesant fenomenul peșterilor ghețare, cum este și Ghețarul dela .Scărișoara*. Gurile acestor peșteri se deschid spre miază-noap:e,și sunt în fundul unei văi adânci sau a vreunei x doline. Iarna aerul e rece, întră în peșteră, tecește și înghiațâ apa, ce se găsește în ea, picurii de apă, ce se preling pe păreți, sunt .încremeniți de puterea frigului, ce stăpânește peștera în- treagă. Vara, cu căldurile ei, nu poate să topească gh'ața, ce se formează în cursul iernei, fiindcă aerul cald al zilelor de vară nu poate pătrunde în peșteră. Aerul din peșteră este mai rece și mai greu, deci ocupă întreagă’peșterea; aerul cald fiind mai ușor, nu poate scoate din peșteră aerul rece și astfel, cât ține vara, ' : peștera este înghețată ca osul și abia toamna târziu se domolește puțin gerul din peșteră. . j Toate peșterile sunt răcoroase și cele mai multe și umede; i toate sunt tunele ale râurilor subpământere. Piatra de var, cu î porositatea ei, lasă să treacă apa. Apa încărcată de bioxidul de j cărbune disoalvă o parte a pietrei prin care trece, și o duce cu sine spre alte tărâmuri. Duce astăzi, duce mâne și la urmă ce- rămâne? Un tunel, care se tot mărește și crește, un loc gol în •••> •piatră: o peșteră. Prin -Jțpate peșterile au curs odată păraie, sau chiar râuri subpământene. Și aproape nu este peșteră pe pă-eții căreia să nu se prelingă apa încărcată de părticele văroase. Apa conține totdeauna o cantitate mică de var. Dacă apa e înficiatâ de răsuflul greu, ce ese din plămânile organismelor, de bioxidul de cărb.ne, poate să disoalve o mai mare cantitate de calcar, dar îndată ce ajunge între împrejurări când poate să se elibereze de materiile ce-o îhficiară se scutură de ele Bioxidul ; - 213 - de cărbune se da aerului și îl prind plantele ș'-l înghit prin stor- nele lor și atunci dispărând legătura dintre apă și var, acesta din u^rnă se deoune în pături. Altădată evaporând apa rămâne con- ținutul ei vâros în formă de sloi. Pe părețli peșt-erilor evaporează apa și se depune o pătură văroasă formând lapții de var — cum sunt botezați în Munții Apuseni stalactiții și sțalacm’ții. Abia aprinzi o luminiță în peșteră, în fața ta vezi pe păreți cascade încremenite. Se pare că ai înaintea ochilor un râu ce se varsă d n înălțimea bolții. S'ropii albi și nemișcați reflectează cele mai superbe curcubeie. Luminița ce o mi₅ti în mâna ta, trezește mii și mii de alte luminițe în picurii reci încremeniți în cristalele hexagonale ale lapților de pe păreți. Cum te întorci, în o parte sau alta, s-lipesc din ochi micile cristale și-ți pare că ai fi în fața unui deal de luminări aprinse în Sâmbăta moițlor. S!oii de piatră, pr nși de tavanul peșterii, conturează cele mai fantastice draperii, iar jos la picioare troace de apă limpede sunt închise cu dantele de piatră. Ici colo se desprinde câte un picur de apă ce cade greu de varul ce-1 conține, pocnind pe pardoseala peșterii. Păreții peșterii răspund din toate părțile, pare că l-ar întrebă dacă i s’a întâmplat vre-Un accident la cădere. In altă parte, din adâncul peșterii cântă un picur ce a căzut în apă. E un ritm o simfonie, ce nu o poate redă claviatura unui pian. Cum traversăm potecile întunecoase și reci, vedem deodată, că drumul nostru se îngustă, abiă ne putem furișă pe lângă pâ- râul, ce ne șerpuește la picioare. Ici colo se pare, că nu mai putem străbate mai departe, dar când să ne întoarcem, auzim din afunzimi necunoscute sunete surde, echoul mișcărilor noastre și un singur glas ce-1 dăm ni-1 reproduce afunzimea, care abiă de-aCum începe. Poteca se lărgește din nou, și ia proporțiile unei biserici uriașe. Candelabre de stalactiți în tavan, sfeșnice și pris- toluri de stalacmiți pe pardoseală, columne formate din întâlnirea sțalactiților cu a stalacmiților, draperii colțuroase așezate în mai multe șiruri, se lungesc până unde vedem cu ochii și până unde lumina lampei noastre luptă greu cu întunerecul moștean al peșterii. Mici coridoare secundare, mici altare laterale găsim la tot pasul. , Deodată piciorul nostru simte pământ moale sub încălță minte. Ne plecăm să-l ridicăm; e un pământ negru uscat, mai - 214 - negru decât cel pe care-1 cunoaștem afară, la lumina soarelui,. un contrast atât de isbitor în această lume a pietrilor albe. Când stăm să medităm asupra provenienței acestui pământ ne trezim, că de deasupra noastră s’a desprins un liliac și traversează în sbor. spațiul peșterii. Un alt liliac vine din direcție contrară șt altul și altul își pâlpâie spăriat aripile în lumina lampei noastre, ca apoi să dispară cu totul. înțelegem îndată: pământul negru dela pi- cioarele noastre este compus din rămășițele acestor liliaci, cart s’au adăpostit în crețele întunecoasei peșteri în curs de mii de ani, fără ca să fie conturbați de cineva. Pământul negru este prețiosul composit: guano. — Duceți-vă la peștera d'n Luncă, vedeți păturile de guano de acolo, și veți înțelege, cât de veche trebuie să fie această peșteră, veți înțelege, ce bogăție se ascunde în internul acestei peșteri, a cărei gură de piatră până acum 2 ani nu și-a tradat secretul! Dar să nu credem că în peșteri au trăit numai lilieci. — Au fost vremuri, când omul căută scutul peșterilor și troglodiții,, locuitori ai. acestor peșteri, astăzi — când s’au descoperit ta- blouri desemnate de artiști de ai lor pe tavanele peșterilor —, nici nu ne mai par, că ar fi fost reprezentanții primei trepte a culturii omenești. •»— Peșterile noastre nu sunt îndeajuns studiate și nu știm, dacă au fost vreodată adăposturi omenești, ceeace.e foarte probabil căci găsim șl în jurul lor aceleași condiții și îm- prejurări, cari au putut fi și la Âeanderthal, Kapina, Altamira din Spania și peșterile vestite din Franța. Singura dovadă ce s’a găsit în apropiere de Brașov e trasă la înd ială. — In peștera de pe Strâmba în Blăjeni am găsit un buzdugan de piatră, o mărgea de granit de mărimea, unui pumn, găurită la mijloc, care încă ar fi pentru țara noastră o nouă contribuție la existența omului în vremurile diluviene. Dacă nu s’au găsit până acum și alte urme omenești în părțile. noastre, s’au găsit in abundanță. urmele animalelor, cari au trăit în peșteri: Ursul și Hiena pește- rilor. Cele mai frumoase schelete de Urs și Hienă spelee din lumea întreagă s’au scos din peșterile munților noștri, din Peștera. Onciasa de lângă izvorul Someșului cald și din Peștera Meziaduluî. \ Urșii peșterilor semănau cu urșii munților noștri, dar au fost de 2 ori așa de mari. Bineînțeles, nu avem nici o amintire sau legendă despre existența lor, ne-au rămas însă scheletele lor în peșterile Munților Apuseni și ale celorlalte ținuturi calcaroase. — — 215 — In peșteră se nășteau, în peșteră îșî durmjau somnul de iarnă — presupunem că nici în privința aceasta nu se va fi deosebit de Mar cu și Nicolae ai pădurilor noastre — și în peșteră muriau de bătrâni. — Generații după generații au avut aceeășl soarte aceeași moarte. In locurile tăinuite ale peșterii se retrăgeau Simeonii, cari s'mțiau că au trăit destul pe această lume și să stângeau viețile lor. Și după ani de zile oasele lor zăceau albe între albele pietrii de var. Și lângă oasele străbunicului se adunau ale bunicului, nepotului și strănepotului, iar peșterile s’au umplut de oase. Sunt îa munții noștri peșteri în cari s’ar putea ridică 30.000 vagoane de oase sfărâmate. Oasele conțin fosfor, iar sfărâmă- turile oaselor se pun în comerciu ca fosfate. Analizele chimice făcute au constatat, că tot materialul, ce s’a adunat din oasele mamiferelor spelee (de peșteră) corespund conținutului, ce trebuie să-l aibă gunoiul artificial. Iată dar, că în țrra noastră, — ca în puține alte locuri, — se găsește în peșteri îngrășăminte ar- tificială. Supraproducțiunea șl o cultivare mai intensivă a lanurilor noastre, chiar rentabilitatea lor este condiționată de îngrășăminte artificială. Până acum se Importă din alte locuri. Astăzi însă, când tonajul vapoarelor este micit, când ăbiă putem aduce ar- ticolele cele mai necesare, nu ne putem gândi ca să importăm îngrășăminte pentru pământurile sărăcite și ele în vremea răs-_ boiului. Dar nici nu avem nevoie, căci bogățiile Ardealului conțin și această binecuvântare pentru o țară agricolă cum este și a noastră. Nu avem decât să ridicăm aceste bogății, să le tratăm cu puțin accid sulfuric și să prcsărăm cu ele lanurile noastre, ca să căpătăm sămânța de mai multeori înzecită. Prea natural acestea sunt bogății, cari nu trebuiesc prădate fiindcă au și o mare valoare științifică. Exploatarea lor nu e iertat să se facă decât din partea statului cu concursul și directa su- praveghere a oamenilor noștri de știință, căci dacă materialul oaselor este substanță valoroasă, un schelet întreg bine compus pe lângă valoarea științifică e de 300 ori mai mult vrednic, decât • un vagon de îngrășăminte artificială. Până acum nu sunt multe muzee pe lume, cari ar avea scheletele mamiferelor spelee com- plete. Exploatarea peșterilor să se facă sub directa controla a oamenilor de știință, așa ca din ele să profite și știința, căci ea — 216 - a fost aceea care ne-a ridicat vălul de pe această coroană na- țională, — care până acum este cu totul necunoscută și ne- întrebuințată. Aceste peșteri, cari se credeau până acum fără valoare, . conț'n — nu încape nici o îndoială — și un foarte prețios ma- terial pentru istoria nescrisă a acestor plaiuri In ele vom găsi primele urme omeneșt», primul leagăn al culturii omenești, semne, cari vor arătă că pământul nostru a fost — întocmai ca și piep- turile noastre în cursul vremurilor — stăvilar în contra valurilor ce s’au ridicat cutropitoare în contra culturei omenești. Romanță. Răsări zimbitoare iubito, Că-i noapte pe ’ntinsele zări, Lumina din ochii tăi negri S’o sting sub fierbinți sărutări. E lună demult prin alee Și barca te-așteaptă să vii Pe valuri ădânci ca iubirea Să plângem în dulci reverii. E-atâta vieață ’n grădină, 'Și-atâta parfum e în tlori — Sunt stele pe cerul albastru Și ’n inimi'tresaltă fiori. O clipă să stăm singurateci, Să plâng al meu vis înșelat, Să-ți cad înainte cucernic, Sfios, și cu gândul curat. Deschide fereastra și vino, Că-i cerul frumos și senin, O, vino, căci sufletu-mi astăzi De visuri amare mi-e plin. Cluj. Iustin llieșiu. - 217 - Din problemele „Asociatiunei“. Numărul i a. LI (1920) al revistei >Transilvania* a pu- blicat pe lângă un discurs cu temeinice perspective asupra trecutului șl viitorului Asociațiunii noastre și pe lângă o caracr terizare sumară, dar nemerită a activității Astrel, și niște date statistice, menite a arătă în graiul cel mai elocvent al cifrelor (,Ce a făcut Asociațiunea până acum?*) și celor mai sceptici dintre noi munca depusă de acest așezământ cultural pentru înaintareă poporului nostru. Șă nu uităm a reliefa, fiind vorba de trecutul Asociațiunii, meritul indiscutabil ce și l-a câștigat prin caracterul ambulant al adunărilor sale. Un merit ce nu se poate prețul îndeajuns' și pentru viitor. Bine zicea nemuritorul G. Barițiu: ,De nu ar fi făcut nimic Românii în 1860 spre desvoltarea și consolidarea vieții lor naționale, posteritatea tot le-ar fi datoare cu recu- noștință pentru înființarea Asociațiunii. Cine neagă aceasta, este dator, ca om iubitor de adevăr, să cetească toate actele acelui institut, apărute în cei 30 de ani ai existenței sale și să tragă consecințele: împrumutarea de idei între compatrioțiî cari vorbesc aceeaș limbă maternă; desvoltarea sentimentelor umanitare; des- voltarea tot mai solidară a conștiinței naționale; înavuțirea, nete- zirea și purificarea limbei materne; unificarea ei, precum nu mai fusese .niciodată, pentruca să o știi cu ițtât mai mult stimă și iubi; câștigarea convicțiunii, că în această limbă poți cultiyă prea bine științele și artele, cum și a legiferă și adminlstră o țară, un stat; în fine intrarea națiunei noastre cu limba sa în concertul popoarelor neolatine, al celor mai civilizate din Europa. — Exi- stența și activitatea Asociațiunii transilvane a vibrat, deși fără multă p\radă și așa numite reclamuri, în tot corpul națiunii din toate țările Idcuite de Români; ea a fost un bold spre a se în- ființă și în alte părți spre aceleași scopuri diverse societăți sau reuniuni*. Fiind convinși, că și în viitor > Asociațiunea* va păstră ca- racterul ambulant, pacificator și nivelator de până acum -al .dife- ritelor contraste sociale, politice, confesionale și va servi ca cel . mai puternic stimul de o intensă activitate culturală .pe toate terenele, ne luăm voie să reamintim în cele următoare programul,’ de muncă în general pentru viitorul apropiat, și să servească 6 ' . Interior din biblioteca centrală a Asociatiunii. r. 1 z. - _ .. _ . i .11 a' ■ -420- . totodată ca o orientare pentru cei cari până acum din d pricină sau alta au fost mai, puțin orientați asupra rosturilor .Asociațiunii*. -a ' ‘*'3 I. Despărțămintele ,,Asociațiunei“. 1 Cea dintâi problemă e o nouă arondare a despărțămintelor. ț înainte vreme, sub nefericita stăpânire ungurească, .Asocia- | țiunea*, deși conform legilor avea dreptul de a înființă oricâte | despărțăminte doriă, nu puteă să-și exercite acest drept in de- I plină libertate. I se puneau fel de fel de piedeci artificiale în ‘I , cale, s’o descurajeze. Sau chiar dacă înființă uneori despărță-'j minte, stăpânirea mașteră nu voia să le lase să-și țină adună-1 rile cercuale ori să desvoalte vre-o activitate culturală mai de i seamă, ceeace eră mai rău ca dacă nu erau înființate. 1 Acum piedecil.e acestea artificiale puse în calea desvoltării\ noastre de o stăpânire vrăjmașă, nu mai există. Actuala stă- pânire, și credem că oricare alta, vede cu ochi buni încercările ; noastre de propagandă culturală. Mal mult. Le sprijinește chiar, întrucât îi stă în putință. 4 Nimic nu ne oprește deci să facem o nouă împărțire a'ș despărțămintelor pe baza principiului: ca teritorul despărțămin- ; telor să nu fie prea mare, și astfel lucrarea lor să fie mai con- j centrată și mai efectivă. Grădina dinaintea căsii, unde lucri și ■_ plivești mai des, rodește mai bine decâț câmpul mare, pe care, 7 * neputându-1 lucră și îngriji bine, îl năpădesc bălăriile. Ne,ar plăceă, ca teritorul unul despărțământ să coincidă cu ¹' al plasei administrative (cercului pretorial) corespunzătoare. Unele despărțăminte sunt atât de vaste — Oradea-mare, bunăoară — încât la nici o întâmplare nu pot să mai rămână a așa cum au fost. ₍ " - Divizându-Se din nou întreg teritorul Daciei superioare, am aveă în locul celor 8/ despărțăminte, câte avem de prezent, vre-o 300.7 Când un despărțământ nu va cuprinde mai mult de —20 , comune,' credem că domnii directori vor puteă vedeă mai cu 1 ușurință de propaganda culturală necesară, cercetând de două^ eventual șl de mai multeorr la an, fiecare comună din despărță- mânt, stăruind pentru bunul mers al agenturilor, bibliotecilor, prelegerilor poporale, al cursurilor de analfabeți, al încassării re- 7 gulate a taxelor, al înființării caselor naționale ș. a. — 221 — II. Biblioteci. A doua problemă Importantă e a bibliotecilor. .Asocia- țiunea* vrea să aibă trei feluri de biblioteci: o bibliotecă mare centrală, câte o bibliotecă regională în fiecare centru de despărță- mânt și câte o bibliotecă rurală în fiecare comună românească. A. Biblioteca Centrală trebuie să fie cea mai bogată bibliotecă românească după a Academiei Române. Ea trebuie să conțină nu numai tot ce a apărut și apare în românește sau în limbi străine despre Români, ci și productele literare și științifice mai de seamă ale altor nea- muri, pentruca literații și savanții noștri să le poată aveă cu ușurință. Ea va fi tezaur neprețuit nu numai pentru centru, ci și pentru sediile despărțămintelor, cari ar voi să împrumute unele cărți dintr’ânsa. ■ ' Va avea și o secție a manuscriselor, în care se vor păstră autografele mai însemnate ale scriitorilor noștri, apoi corespondența fruntașilor vieții publice. Până acum avem manuscrise dela Șa* guna, Șuluțiu, Cipariu, G. Barițiu, A. Bunea, I. L. Caragiale, St. O. losif ș. a. • Asemenea o secție a documentelor, stampelor, hărților etc. Și până acum avem unele foarte importante. Sala de lectură existentă trebuie mărită. Ea trebuie să cu- prindă toate publicațiunile românești și dintre cele străine pe cele mai de seamă. Jur împrejur va trebui să se facă mici ca- binete pentru cei ce ar dori să facă cercetări speciale, pen- trucă, orice s’ar zice, Slbiiul e un oraș cu viitor frumos. Nu nu- mai situația și clima îl fac să fie un plăcut oraș de vilegiatură, un tihnit adăpost pentru pensionari șl oameni binemeritați, ci și conjuncturile sale economice și comerciale. înainte de răsboiu eră unul din cele mai ieftine orașe și sperăm că așa va fi și de aici'înainte. Cât de mult ar câștigă economicește și culturali- cește, în cazul’ când s’ar edifică calea ferată Argeș—București. S’ar scurtă drumul cu câteva sute de kilometri, ceeace, desigur, e un avantagiu. Mai târziu, când se va ordonă și complectă biblioteca centrală, va aveă și un catalog tipărit, care să steă la îndemâna tuturor. Notăm că volumele în bibliotecă sunt aranjate după mărime, iar catalogul în ordinea alfabetică a autorilor și după specialitate, Secția artelor frumoase (Picturi de M. Pop) din muzeul central âl Âsociațiunii. Secția artelor frumoase (Picturi de O. Smighelschi) din muzeul central al Asociafiunii. — 224 - ¹’ B. Bibliotecile regionale aflându-se în centrele despărțămintelor, unde sunt, de regulă, mai multe școli și număroși intelectuali români, trebuie să cuprindă ' operele complecte ale autorilor noștri clasici: V. Alecsandri, Gr.' * Alexandrescu, G. Asachi, N. Bălcescu, N. Beldiceânu, C. Boliac, ' I D. Bolintineanu, I. L. Caragiale, G. Coșbuc, Ion Creangă, Barbu -f Ștefănescu-Delavrancea, Tr. Demetrescu, M. Eminescu, N. Filimon, Ion Ghica, C. Golescu, B. P. Hașdău, P. Ispirescu, B, Katargiu,- ¹ M. Kogălniceanu, T. Maiorescu, C. Negruzzi, N. Nicoleanu, — i V. Cârlova, — C. Stamati, Al. Odobescu, A. Pann, I. Eliade Ră- j dulescu, A. Rusu, G. Sion, Al. Vlăhuță, etc. etc., pe lângă cro- ■; nicari (Ureche, Costinești, Neculce etc,) și scriitori bisericești mai ( vechi (A. Ivireanu, B. Măzăreanu ș. a.), apoi luceferii Klein, j Șincai, Maior. Nu pot să lipsească nici cărțile apărute în bț ■ blioteca pedagogică a casei șcpalelor din vechiul regat: Didac- tica Magna de Amos Comenius; Câteva idei asupra educațiunei ' de Locke (2 voi.); Introducerea în pedagogia lui Herbart de Chr. Ufer; Leonard și Gertruda de Pestalozzi; Psichologia peda- gogică de Em. Martig; Matthias-G. B.-Duică Pedagogia practică; Eroii de Th. Carlyle; Emil deRouseau, voi. I șl II; Pedagogia lui | Spencer de G. G. Antonescu; P. Felix Thomas, Educația în familie, Vălenii de munte; Educația cetățenească; I. Popea, Caractere morale, Pestalozzi de G. G. Antonescu, S. Mehedinți, Altă creștere, — apoi operele altor pedagogi, apărute în diferite biblioteci româ- .' nești: Spencer despre educație (biblioteca pentru toți), Pedagogia i de Kant (în aceeaș bibliotecă), G. Compayre, Fenelon, Fr. W. 3 Foester ș. a., ce e tradus și ce se va mai traduce de aici înainte.¹) \ Tot asemenea cărțile de popularizare științifică. Și anume nu numai cei vre-o 11 numeri apăruți până acum ’ în biblioteca de popularizare a științei, editată de Casa Școalelor, ; ci și alte scrieri similare: Dr. G. Istrate, Chimia, București. ; Dr. G. Șutmileanu, Acidul salicilic. Vălenii de munte. Roth-Bârseanu, Călătoria lui Stanley prin Africa-centrală. Gavril Todica, Studii Științifice, Orăștie 19ii —1912. » » Hades. ₓ ■ -----—-----. ' ' ,v\ «) Un cătalog al cărților pedagogice românești a tipărit d-1 Dr. 0. Ohibu ) la tipografia arhidiecezană din Sibiiu 1910. .a - 225 - Gavril Todica, Zări din univers și revista acestuia .Con- vorbiri Științifice*; apoi colecțiile revistei .Natura*. Victor Stanciu, Cuib de rândunică. • » , Plantele de leac. Dr. Alexandru Borza, Din lumea plantelor, Toate acestea din .Biblioteca Sămănătorul*, Arad, numerii 2, n, 16, 18 etc. Apoi o mulțime de alți numeri din .Biblioteca pentru toți*, .Minerva*, .Lurnen* (din aceasta numai unii numeri), .Autorii celebrii* (5. Smiles, Caracter etc.), .Steaua*, .Bibi. rom. enci- clopedică, Socec*. Apoi diferite descrieri de călătorii: Const. Golescu, însemnarea călătoriei mele. ' I. Codru Drăgușanu, Călătoriile unui Român Ardelean. S. Moldovan, Țara noastră, ediția II. Dr., C- Istrati, București—Cairo. N. lorga, Note de drum. » > Drumuri și orașe. 1 > > Sate și mănăstiri. » > Neamul românesc în Ardeal și Țara-Ungurească. > > , . , Bucovina. > > . . . Basarabia. » > Prin Bulgaria la Constantinopol. 1. Adatn, Constanța pitorească. M. Sadoveanu, Oameni și locuri. ¹ Badul£osetli,.ADincolc> de hotare. » Prin pravoslavnica Rusie. . . "“‘DîrTEgîpt I. Botez, Aspecte din civilizația engleză. Desmonlins, In ce stă superioritatea rasei anglo-saxone ? Virgil 1. Bărbat, Imperialismul american. Edit. .Cartea Ro- mânească*. Trebuie să fie bine reprezentată și literatura iștorică pentru cultivarea spiritului patriotic. Nu pot să lipsească deci operele mai de seamă ale următorilor istoriografi români: Mihail Kogăl- niceanu (Cronicele Moldovei .etc.)." George Barițiu (Părți alese din istoria Transilvaniei și Studii și articole — ediția .Asociațiunii*). B. P. Hașdău (loan Vodă cel Cumplit, Istoria critică a Roma- Interior din secția etnografică a muzeului central al Asociațiunii. z - 228 - » nilor etc.). Timoteiu Cipariu (Acte și fragmente etc.). 1. M. Mol- dovanu (Acte sinodale, Spicuire în istoria bisericească a Românilor ;J etc.). A. D. Xenopol (Isțoria Românilor în 5 volume — editura .Cartea Românească*, Teoria lui Roesler, Domnia lui Cuza-Vodă, Istoria partidelor politice, Principiile fundamentale ale istoriei etc.). vi Dr, Augustin Punea (Episcopul loan Inochentie Micu-Klein, Epis- 'J copii Petru Paul Aron șl Dion. Novacovici, Vechile episcopii, ,1 Panegiricul despre T. Cipariu, Discursuri, Autonomie bisericească, 1 Diverse etc.). 1. Bogdan (însemnătatea studiilor slave, Vechile J cronice moldovenești, Vlad Țepeș, Cnezatele și voivodatele țo- ® mânești etc.). D. Onciul (Din istoria României, Originea princi- patelor etc.). G. Bogdan-Duică (Procesul episcopului I. Klein, Ovreii 'f, și Românii). N. lorga (Istoria Românilor, ediția P. Suru, Istoria Românilor în chipuri și icoane (3 voi.), Vieața femeilor în trecutul i românesc, Istoria armatei (2 voi.), Istoria Bișericei (2 voi.), Istoria Românilor Ardeleni (2 voi), Chestiunea Dunării, Istoria Statelpr < balcanice etc.). V. Pârvan (Contribuții epigrafice la lățirea crești- nismului daco român, Istria etc.). Al. I.Lăpădatu (Din zilele de cădere ale lui Mihaiu-Viteazul, Mihaiu-Viteazul, Monumentele isto- rice ale României). N. Dobrescu (Fragmente din istoria bisericească, , ' Istoria bișericei din Oltenia etc.). C. Giurescu (Vechile capitulați! ale Moldovei, Despre Români și legământul lui Mihaiu-Viteazul, ediții de qronicari). Dr. I. Lupaș (Mitropolitul Andreiu Șaguna, Istoria Bisericii din Ardeal etc.). Dr. I. Nislor (Istoria Bisericii din Bucovina, Românii și Rutenii etc.). Dr. S. Dragomir (Rela- țiunile bisericii românești cu Rusia, Istoria desrobirii religioase a Românilor în secolul XVIII etc.). Dr. Zenovie Pâdișanu (Biserica și Românismul, Continuitatea Românilor în Dacia, Vechile mă- năstiri românești în Ardeal, Propaganda catolică la Românii din Ardeal până la 1500, Alegerea Arhiereilor etc.). Ștefan Meteș (Istoria bisericii din Ardeal voi I). Biblioteci constătătoare , din astfel de volume va procură >Asociațiunea< pe seama bibliotecilor sale din fiecare centru de despărțământ. C. Bibliotecile rurale vor cuprinde, mai întâi, toate publicațiunile poporale, editate până acum de > Asociațiunea* noastră, și anume: cele 91 broșuri din , Biblioteca poporală*, - - Acestea sunt: i. Povestiri din vieața țăranilor români de I. Pop-Reteganul. 2. Povestiri din vieața țăranilor români de 1. Pop-Reteganul. 3. Despre cărțile funduare și întabulări de Dr. Vaier Afoldovan. 4. Sfaturi bune. Trei disertațiuni de Emanutl Ungureanu, Dr. Elie Cristea și Nicolau Ivan. 5. Casa părintească, crescătoarea indivizilor și popoarelor de loan Popea. „6 . Despre testament. Explicarea articolului de lege XV din anul 1876 de Dr. Vaier Moldovan. 7. Poșta, telegraful, telefonul. Noțiuni generale/despre in- stituțiile poștale de Gavril Todica. 8. Icoane din istoria Grecilor vechi. Partea I de V. Lazar. 9. Icoane din istoria Grecilor vechi. Partea II de V. Lazar. 10. Grădina de legumi. Disertație poporală de 1. F. Negruțiu. 11. Cultura cucuruzului. Disertație poporală de 1. F. Negruțiu. 12, 13, 14, 15, 16. Ionel. Principii morale și creștinești de educațiune de V. Gr. Borgovanu. 17. >Astra<. Informațiuni asupra scopurilor .Asociațiunli*. 18. Regulele ortografice stabilite de Academia Română *în anul 1904. ' 19. Vulcanismul de Gavril Todica. 20. împărțirea, lucrarea și îngrijirea unei moșii de I. F. Negruțiu. 21, Nuvele istorice, Cartea I de I. Al. Lăpădatu. 22. Nuvele istorice. Cartea II de Ț. Al. Lăpădatu. 23. Cărticica sănătății de Dr. I. Beu. 24. învățătură despre legile privitoare la notarii publici re- gești de Mihail Beșan, notar public regesc în Lugoj. 25. Poezii poporale de Enea Hodoș. 26. începutul neamului românesc de Dr. loan Lupaș. 27. Comuna .Viitorul* de Romul Simu. • 28. Povestiri de loan Pop-Reteganul. 29. Vasile Alecsandri: Poezii alese. 30. Ionel, Principii morale și creștinești de educațiune. Car- tea VI de V. Gr. Borgovanu. 31. O seamă de cuvinte de Octavian Goga. 32. Cum să trăim? de Aurel R. Dobreecu. ) Interior din secția etnografică a muzeului central al Asociațiunii. Secția etnografică (Olăritul) a muzeului central al Asociațiunii. - 232J 33. Țichindeâl, Asachi, Donici, cu prefață de 11. Chendi. 34. Nutrețul măiestrit sau cele mai bune plante de nutreț | 'de loan F. Negruțiu. J 35. Din putere proprie de N. Petra-Petre seu. 1 36. Floarea soarelui. Legendă în versuri de Ștefan Cacoveanu. J 37. Poezii de Octavian Goga. J 38. Dr. loan Lupaș: De demult. • <1 39- Ștefan Cacoveanu: Floarea soareldi. Legendă în versuri, j 40. Din vieața sfinților. Vieața Sf. loan Gură de aur. j 41. 42. Ion Creangă: Povestea lui Harap alb. qf 43. Aurel Cosciuc: Lucrarea pământului. < 44. Vasile Aleesandri: Cântece din bătrâni. 45. loan Pop-Reteganul: Povestiri din vieața țăranilor. ᵣ t 46, 47. Alexandria sau povestea lui Alexandru Macedon.' t 48. Calendar pe anul 1912. . ț 49. Petre Ispirescu: Ercule. ' 50. Dr. Aurel Dobrescu: Cum să,trăim? d 51. P. Dulfu: Din isprăvile lui Păcală. 52. Romul Simu: Comuna .Viitorul*. . < 53. N. losif: Creșterea pomilor. i 54 N. Petra-Petreseu: Povestiri. d 55. I>F. Negruțiu: Nutrețul măiestrit. j 56. V. Onițiu: In sat la Tânguești. 57. Călăuza creștinului la biserică. ”• 58. Ion Creangă: Stan Pățitul. ; 59. Calendarul , Asociațiunil* pe 1913. , ' ᵥ 60. Dr. loan Lupaș: Vieața unei mame credincioase. 61. V. Gr, Borgovanu: Leonard și Gertruda. 62. P. Dulfu: Isprăvile lui Păcală. 63. Dr. Aurel Dobrescu: Cum să trăim. Partea II. 64. V. Gr. Borgovanu': Leonard și Gertruda. Partea II. 65. V. Aleesandri: Cântece din bătrâni. 66. 1. P. Reteganul: Povestiri din vieâța țăranilor. ¹ 67. A. Cosciuc: Ingrășarea sau gunoirea pământului. 68. I. Baroc: Arghir și Elena. 69. Carte de rtigăciuni. 7®. Calendarul ,Asociațiunii* pe anul 1914. 71. G. Coșbuc: Povestea unei coroane de oțel. 72. loan Slavici: Popa Tahda. - 233 - 73- Emigrarea în America. 74. 1. Agârbiceanu: Dela sate, 75. N. losif: Sfaturi pentru popor. « 76. Dr. 1. U. Jarnikt Pavel cătană.' 77. Dr. Iulian Chitul: Boalele lipicioase. 78. I. Pop-Reteganul: Povestiri din vieața țăranilor. 79. Anton Pann: Povestea vorbii. Partea I. 80. Anton Pann: Povestea vorbii. Partea II. 81. Calendar pe anul 1915. ' 82. . , , , ‘1916 • 83. , , , 1917- 84. » > »• i$iS. 85. > » '. 86. Dr. I. Beu: Cărticica sănătății. Tot aici sunt a se aminti cărțile tipărite de , Asociațiune* cu cheltueala marelui Mecenat Vasile Stroescu: 87. V. Alecsandri: Poezii popul, ale,Românilor. Sibiiu 1914. 88. loan Creangă: Amintiri din copilărie. 89. Ion Agârbiceanu: Tușa Oană și In luptă. Iar mai înainte: 90. Simeon Stoica: Igiena copilului până la vârsta de 7 ani. 91. > , Dietetica poporală. Notăm că unele broșuri din ,Biblioteca poporală* a »Aso- -ciațiunii* sunt complect epuisate, așa încât trebuie retipărite, altele continuate, de pildă: Anton Pann, I. Pop-Reteganul etc.; altele, în fine, așteaptă acum să fie editate sistematic pentru gustul șl priceperea poporului. Astfel ne gândim la publicarea, în formă de broșuri, a ur- mătorilor autori români: Alecu Rusu, Dr. Paul Vasici, Costache Negruzzi (nuvele istorice), Vasile Alecsandri (selecție din poezii și teatre), Mihail Kogălniceanu (cuvântări, scrisori). Cu timpul dacă - se desvoaltă mai bine gustul de cetit la poporul nostru, vom dă și splendidele discursuri ale lui S. Bărnuțitf, T. Cipariu, A. Bunea ș. a., precum și pagini din cronicari, autori bisericești mai vechi (Antim Ivireanul, Vartolomeiu Măzăreanu ș. a.). Al. Odobeșcu (Moții și Curcanii, Basmul Bisoceânului din Pseudokynegetikos, Vulpea bearcă, Poveștile mitologice ș. a ). M. Eminescu (Poeziile; în metru poporal: Doina, Ce te legeni codrule, La mijloc de codru des, Somnuroase păsărele, Mai am un singur dor<șh$|gtte * ■ ..... "A.... Secția etnografică (Furci de tors) a muzeului centrii al Asociațiunii, ! ....... ,. ■ ... ...... — 236 — । trecute deja în conștiința obștei). G. Coșbuc (Balade și Idile, Răsboitil pentru neatârnare, Din, Țara Basarabilor ș. a.). P. Ispi- ’rsscw (Legendele sau basmele Românilor). 1. T. Mera (Povești). - I. Slavici (Povești și Nuvele), 1. Pop-Reteganul (Povești ațdele- , cești). A. Vlahuță (Din trecutul nostru, România pitorească, Nu- vele, Povești), St. 0. losif (Poezii), Mihail Străjan (Parabole). , . , Afară de acestea vodă publică în ,Biblioteca poporală' a . Asociațiuqii‘ sfaturi economice, igienice, juridice, industriale și comerciale, — originale sau . prelucrate după autori streini, de autorii cei .mai destoinici poporali ce-i avem (I. Agârbiceanu, St. Cacoveanu, A. Cosciuc, Dr.. E. Dăianu, Dr. A. Dobrescu. A. Lupeanu-Melin, Petrea Dascălul, I. U. Soricu etc.). \ Mai notăm, că din broșurile înșirate Ia .Biblioteca poporală* a .Asociațiunii' avem câteva mii de serii pentru 3000 de Bi- blioteci poporale. Rugăm deci și la acest loc toate comunele românești, con- stituite în agenturi ale .Asociațiunii', cari până acum nu au bi- ₄ bliotecl românești, să se adreseze prin directorii de despărțăminte ' biroului cep trai pentru a li se trimite astfel de biblioteci. In felul acesta nu credem să mai rămână comună româ- nească neînzesțrată cu cartea românească de lipsă. ’ Bibliotecile .Asociațiunii' se administrează după regula- ment special. - ' III. Muzee. 4 A treia problemă însemnată, de care vrea să se ocupe ,Aso- ciațhinea', este a muzeelor. Astăzi nu credem să mai fie om,' umblat în lume și cu mintea întreagă, care să nu înțeleagă însemnătatea muzeelor nu ; Uumai pentru păstrarea, ci și pentru înaintarea comorilor cultu- ' rale ale poporului- nostru. ♦ / Plănuim un mare muzeu central și în sediul fiecărui des- , părțământ câte un muzeu regional. ' A. Muzeul Geptral al „Asociațiunii*¹ ' trebuie să fie oglinda fidelă a tot ce România întregită, și îndeosebi , Dacia superioară posedă ca artă, etnografie, arheologie, numismatică, - economie, armament, științe naturale, industrie, comerț etc. Acest muzeu cuprinde cam următoarele secții: I. Secția artelor frumoase având și ea două subsecțiuni: a) pihtură; b) sculptură. Aceasta din urmă deocamdată e slab — 237 — reprezentată; nu avem decât niște săpături în lemn dela biserici vechi. Sperăm însă, că în viitorul apropiat vom avea statui -cio- plite de dalta celor mai distinși maeștrii ro”âni. — Pictura stă ceva mai binișor. Până acum muzeul central posedă 40 picturi . frumoase ale fostului pictor brașovean, Mișu Pop, 200 de Octavian • Smighelschl. Mai sunt de Flavlu Domșa, Cabadaieff, Albescu, Chidu, Dbrschlag ș, a. Notăm că în timpul de față decurg tratative între comitetul central al ,Asociațiunii* și între familia picto- rului Smighelschl pentru cumpărarea întregului său lăsământ artistic. Sperăm că se va afla soluțiunea cea mai norocoasă, ca. să nu se înstreineze acest tezaur artistic al Ardealului. In legătură cu secția artelor frumoase ar putea avea loc în acest muzeu și o galerie a bărbaților celebrii, a cărei lipsă e adânc simțită, deoarece căile cele mai sigure ale progresului sunt per sonalitățile bine înzestrate, iar la producerea și formarea lor con- tribue foarte mult cultul eroilor. Un început există deja și în această privință. II. Secția arheologică și numismatică va cuprinde tot ce se găsește mai de seamă ca antichități pe pământul istoric al Da- ciei superioare. Și până acum posedă o frumoasă colecțiune de monede vechi romane, dar și din alte epoce. Când obiectele se vor înmulți, se vor clasă și grupă tot mai mult după epoce: epoca preistorică, epoca romană, epoca năvălirilor barbare, evul mediu și nou. III. Secția etnografică va cuprinde tot ce România întregită, și în special Dacia superioară posedă ca porturi, obiceiuri națio- nale etc. Și până acum sunt unele colecțiuni prețioase, admirate de cercetătorii pricepuți. Astfel colecțiunea etnografică din Banat, apoi cea din Bran Giurgeu, seria de porturi femeiești în miniatură, serbarea junilor din Brașov ș. a. Dar e încă mult de făcut. Trebuie sajyate toate acele co- mori de artă națională, care astăzi zac neprețuite. expuse țiis- prețului nepricepătorilor și dintelui nimicitor al vremii. Părți de case vechi, stâlpi, coridoare, lăjți, cruri, scaune, mese, lăzi, cuiere, armuroaie, ploști, linguri, qhțite, furculițe, măciuc', furci, ca despre - porturi și alte lucruri de Seamă, asupra cărora a atras atențiunea d-1 V. Păcală în n-rul 1 al ,Transilvaniei*, nici să nu mai vorbim. Vor trebui apoi eternizate diferite'e cântece și arii poporale în lamelele fonografice. Compozitorul Bela Bartok a făcut o ~ ²³⁸ - frumoasă colecțiure în părțile bihorene. Exemplul lui trebuie ' urmat st de alții. < IV. Secția economică trebuie să cuprindă tot ce se referă ,! la vieața econqmică a poporului nostru, și anume: agricultură, | grădinărit, pomărît, viticultură, cultura. animalelor domestice etț. ; Obiectele cari nu vor putea fi reprezentate în natură din o cauză £ sau alta, vor fi înfățișate în miniaturi, chipuri, imitațiunl etc,. V. Secția armatei va cuprinde arme, hărți, vederi de pe Ș •câmpurile de luptă, tablouri cu scene istorice, portrete de be- ? liduci mari etc, Se va începe și aici cu epoca romană, strân- gându-se tot ce se va puteă privitor la strategia antică: arme, , remășițe și vederi de castre, vexile, trofee, arcuri triumfale, co- lumna lui Troian în miniatură etc. Va urmă epoca diferitelor incursiuni barbare adunându-se și privitor la această epocă tot ce se va afiă mai de seamă. Apoi epoca românească veche, ' epoca marilor voevozi Mircea, Bogdan, loan Corvinul, Pavel Chinezul, Ștefan cel Mare, Mihaiu-Viteazul, Petru Rareș, Const. Brancoveanu, haiducii Pintea- Viteazul, Buteanul. Epoca româ- nească mai nouă: Horia, Cloșca și Crișan, Klein, Șincai, Maior, Molnâr; eroii dela 1848: Avram lancu, Axente Sever, Popa Ba- lint, Catarina Varga ș. a. în fine, cu 1916, data de când s’a început răsboiul pentru întregirea neamului, se poate inaugura o parte nouă care să eternizeze prin diferite amintiri zilele mari ■ce ne a fost dat să trăim: Proclamațiuni, ordine de zi, vederile câmpurilor de luptă mai însemnate (Mărășești, Mărăști, Oituz, Argeș, Porumbac, Orlat etc.), fotografiile, eventual portretele । lucrate frumos de pictori naționali ale principalilor factori din acest răsboiu (Regele, Regina, Prințul Carol, Generalul Erernia Grigorescu etc., Generalul Berthelot ș. a. VI. Secția științelor naturale va cuprinde în trei sub secțiuni: a) zoologie; b) botanică; c) mineralogie — toate obiectele acestor științe aflătoare nu numai pe pământul țării noastre ci și în strei- nâtate. — Și până acum posedă secțiunea aceasta a: muzeului central peste 20000 de obiecte și în viitor, cu ajutorul fondului Adam Buda de Galați, înființat anume pentru secția aceasta, se va spori în continuu. Vil. Secția industriei cu cele două diviziuni ale sale: a) casnică; b) artistică — va cuprinde toate productele de, acest gen ale - poporului nostru. — Sunt destul de bine reprezentate: lucrurile — 240 — de mână femeiești, olăritul ș. a., dar e încă mult de făcut. — In / legătură cu această secție se poate și trebuie să se facă o colec- \ j| țiune de clișee, de negative, de diapozitive pentru proiecțiuni cu schiopticon, de filme cinematografice chiar. Bine înțeles, așa nu- a mitele filme sensaționale, cu drame cari pervertesc gustul și mora- 1 litatea, vor fi cu totul excluse. In cadrele Asociațiunii vor putea. | rulă exclusiv filme cu priveliști din natură, economie, călătorii,'- ,Ji filme istorice etc. |l VIII. Secția școlară ar cuprinde diferitele rechizite școlare, J manuale etc. - | IX. Secția bisericească, dacă nu-și vor înființa cele două. 1 biserici ale noastre muzeele lor bisericești, ar cuprinde portretele marilor noștri arhierei, icoane, potire, chivoturi, odăjdii, prapori, | sfeșnice, cărți bisericești vechi ș. a. î Dată fiind importanță extraordinară ce o prezentă aceste -3 obiecte pentru • trecutul nostru cultural, secția aceasta ar fi fost rf s’o numim în locul întâia. Și aici însă i se poate sublinia impor- ' tanțâ. In unele din centrele noastre bisericești (la Blaj, de pildă) ) știm că s’au adunat o seamă de obiecte foarte prețioase referitor la trecutul nostru bisericesc. Regretatul nostru prezident I. M. •; Moldovanu, în deosebi aveă colecțiuni foaite prețioase. Sperăm că acestea în timpul cel mai apropiat se vor aranja într’un muzeu special. Mai notăm, că pentru îngrijirea muzeului central sunt absolut necesari custozl specialiști pentru fiecare secție a muzeului. B. Muzeele regionale ale Asociațiunii. ■ Precum muzeul central trebuie să fie oglinda 'fidelă a tot ce România întregită, și în deosebi Dacia superioară, posedă ca artă, etnografie, numismatică, arheologie, economie, armament, științe naturale, industrie etc., — tot astfel și muzeele regionale, ce sunt a se înființa în sediile despărțăm'ntelor, trebufe să fie oglinda fidelă ă regiunii, sub aceleași raporturi, ținându-se însă pretutindenea seamă de caracterul specific al fiecărei regiuni. Nu mai specificăm, ci aducem mai bine niște exemple, din cari se va putea vedea cum se contemplează aceste muzee. Să zicem că e vorbă de înființarea unui muzeu regional în Munții Apuseni. El va trebui să cuprindă întâiu tot ce se referă la munții și muntenii noștri (minerale, băișagurl, lemnărit, cultura — 241 — animalelor etc. etc.), apoi toate reminiscențele istorice legate de pământul acela, table cerate din epoca romană și în deosebi cele referitoare la Horia din Albac și Ia Avram lancu, craiul acestor munți, dar și la alte personagii istorice (Popa Balint, tribunul Clemente Aiudeanul ș. a.) cari nicăiri nu pot fi mai bogat repre- zentate ca aici.¹) Alt exemplu fie muzeul început deja cu obiecte de științe naturale la Hațeg. Afară de aceste obiecte — și sunt multe când vom pune la contribuție nu numai solul și subsolul, ci și apele și aerul — și cele referitoare la ocupațiunea locuitorilor, acest muzeu va trebui să conțină și număroase reminiscențe romane (statui, inscripții, urne, amfore, arme, insignii etc.), cari aici se găsesc la tot pasul. Nu trebuie să fim streini de ideia de a preface în astfel de muzee regionale unele cetăți și castele ce ni s’au păstrat din vremurile vechi; astfel cetatea Hunedoarei, a Făgărașului, dacă s’ar usca bine zidurile, sau a Branului, eventual și altele; decât să stea goale, mai bine să se întocmească astfel de muzee regionale. Muzeele ,Asociațiunii* se administrează după regulament special. IV. Case naționale. A patra problemă, de care se ocupă .Asociațiunea*, este a caselor naționale. A. Casa națională centrală. In rândul întâia și aici se plănuește lărgirea Casei Naționale Centrale pentru adăpostirea colecțiunilor mereu crescânde ale bibliotecii și muzeului, pentru birourile, tipografia, cromografia, com- pactorla și alte ateliere necesare reclamate de această instituțiune. Obiectele ce posedă Muzeul central acum ocupă 14 apar- tamente. Numărul lor ar reclamă însă cel puțin 30, ca să poată fi privite cum se cade. Muzeul trebuie să fie ca să se vadă bine obiectele, nu un simplu magazin. B. Casele naționale regionale. Pentru adăpostlrea colecțiunilor muzeului, bibliotecilor, pentru adăpostirea biurourilor despărțămintelor .Asociațiunii* și pentru ’) In deosebi se impune culegerea tuturor legendelor și amintirilor legate de toți acești eroi, ca să nu se dea uitării; ar fi păcat. Sunt atâtea momente frumoase pe care ar trebui să le știe și posteritatea. N. Red. . — 242 — Stradă 9 Din cauze tehnice în desenele de față nu s’au putut păstră proporțiile șt scara obișnuită la astfel de desene. Vom publică altădată adevărate planuri arhitectonice. - 243 - '■) Aceeaș observare ca la pag. 24a. - 244 - concentrarea la un loc a tot ce ține de înaintarea culturală șî economică a unui despărțământ al său, , Asociațiunea* amăsurat § 2 din Statute hotărește înființarea unei case naționale regionale în centrul fiecărui despărțământ. Ea va cuprinde în parter o sală de lectură cu 3—4 odăi, în care va fi și biblioteca, 2 odăi pentru biurourile despărțămân- tului, 3—4 odăi pentru trebuințele celorlalte societăți din acel ₓ centru, ca societatea muzicală, cor, societatea femeilor, sportivă etc„ 4—5 odăi pentru locuința bibliotecarului și a custodelui muzeului. Va mai cuprinde o sală mare de reprezentații, provăzută cu toate cele de lipsă pentru piese teatrale, filme cinematografice, proiecțiuni de schiopticon. Apartamentele din etaj sunt rezervate pentru colecțiunile muzeului. Banii de lipsă pentru zidirea caselor naționale regionale le $ pune la dispoziție parte ^Asociațiunea*, parte despărțământul și orașul respectiv. >Asociațiunea< pune la dispoziție, unde se simte lipsa 10% din deviz, planurile de zidire și arhitecții. Restul din deviz (90%) îl va pune la dispoziție comuna și despărțământul. Acei membrii cari vor contribui la zidire cu sume mai mari ca 500 Lei, vor fi considerați ca membrii fondatori ai casei na- ționale și li se va gravă numele pe tabla de marmoră din in- cinta casei. Amănuntele administrării și susținerii acestor case se vor cuprinde în regulamente speciale. C. Casele naționale sătești. Pentru adăpostirea bibiiotecei poporale a agenturei, a socie- tăților de credit și valorizare etc., pentru concentrarea a tot ce ține de înaintarea culturală și economică a unei comune, ,Aso- ciațiunea* înființează în baza acelulaș § al Statutelor câte o casă națională în fiecare comună. Fiecare casă va avea o sală de cetire cu 1—2 odăi, îh care se va așeză biblioteca agenturii; o odaie pentru biuroul agenturii: 2—3 odăi «pentru societatea de credit și valorizare; 1 odaie pentru cor și societatea de muzică; 1 sală mare de reprezentații, • provăzută cu scenă șl altele; 1—2 odăi pentnț biurourile di- feritelor societăți, ce ar mai fi în comună (de înmormântare, de, înfrumsețarea comunei și edificiilor publice ș. a.); 2—3 odăi de rezervă pentru alte trebuințe; 1 magazie pentru valorizarea - 245 — în comun a productelor comunei; i magazie pentru păstrarea mașinilor agricole comune, eventual și pentru uneltele pompierilor. — In subsolul casei trebuie să fie pivnițele pentru păstrarea poamelor, vinurilor etc., ce s ar vinde eventual în comun. Mijloacele financiare de lipsă la zidirea acestor case le pune la dispozițiune parte , Asociațiunea¹, parte comuna respectivă. .Asociațiunea* pune la dispoziție, unde e trebuință 10% din deviz, planurile de zidire și arhitecțli. Restul îl va pune la dis- poziție comuna. Acei dintre săteni, cari vor contribui la zidire cu o sumă mai mare ca 500 Lei, vor fi considerați ca membrii fondatori ai casei naționale, gravându-li-se numele pe tabla de marmură din vestibulul casei. Casa națională, amăsurat înțelegerii ce o avem cu secre- tariatul general al resortului de agricultură, poate avea și 2 —3 jugăre de pământ pentru înființare de ferme model. Locul, unde se vor edifica, va fi în centrul comunei sau alt loc potrivit, după putință în liber, sau în mijlocul unei grădini, spre a fi astfel mai ușor ferită de foc și având și posibilitatea de a se extinde în viitor. Amănuntele administrării și susținerii caselor naționale se vqr cuprinde în regulamente speciale. Stilul lor se va putea cu- noaște din desemnele ce sperăm să le publicăm în curând. V. Contactul cu membrii. Pentru a păstră și în viitor legătura necesară cu poporul, , Asociațiunea* va stărui să vină, prin reprezentanții ei, în cât mai deasă atingere cu el, sfătuindu-1 șl îndemnându-1 la îmbră- țișarea tuturor întreprinderilor folositoare: o lucrare mai rațională a pământului, o îngrijire mal bună a vitelor, înființarea a tot felul de însoțiri și reuniuni; de altă parte combătând defectele și obi- ceiurile rele șl păgubitoare, încuibate în popor. Acest scop credem că se poate atinge prin următoarele mijloace: 1. Prelegeri poporale pe care le vor ținea nu numai prelegătorii trimiși din centru, ci și alți intelectuali cu priceperea cuvenită. Pentru asigurarea inte- resului și a varietății, vom face un schimb de prelegători și în cadrele mai restrânse ale unui despărțământ. Fiecare intelectual român să se angajeze, că va țineă câte-o prelegere, eventual și — 246 — Nr. 1. Schiță de Casă Națională sătească.¹) Grădină I j v’ Magazie comună de bucate etc. Magazie de mașini comune a> c £ o fC C Curte 0> •1 Odaie de | rezervă O 1 o> Scenă O Sală Soc. de valorizare și credit i de festivități Reuniunea de muzică Vestibul Sala de lectură și bibliotecă Biroul agenturii > -vi Stradă. *) Acteaș observare ca la pag. 24a. - 247 - ___ Stradă. *) Aceeaș observare ce Ia pag. 242. 1 două la an în fiecare comună a despărțământului. Cât de mult ar crește vaza lor înaintea poporului, de o parte, și interesul tutu- rora pentru ,Asoclațiune* și cauzele noastre publice, de altă parte!, Subiectele prelegerilor poporale sar alege din domeniile, care interesează mai mult pe țăran: agricultură, grădinărit, pp- 1 mărit, stupărit, viticultură, îngrijirea diferitelor soiuri de vite (cai, J boi, vaci, oi, râmători etc.), lecuirea lor de boale, industria de casă, creșterea copiilor, reguli de bună cuviință; drepturi și da- J torințe (explicarea diferitelor legi); eventual și prelegeri istorice, geografice și de științe naturale pe înțelesul tuturora ețc. . * In aceste cadre se pot înființa și cooperative, societăți de ( valorizare, bănci poporale etc. < Spre orientare comunicăm că nl s’au pus la dispoziție con- ferențieri pricepuțî pentru înființare de cooperative, societăți de . valorizare, bănci ș. a. din partea centralei cooperativelor din ' ₄ București, precum și din partea Băncii Agrare din Cluj. Cererile pentru trimiterea de conferențieri să se adreseze biuroului , Asociațiunii* Sibiiu, Strada'Șaguna 6. Pe lângă prelegeri s’ar puteă aranja în comunele noastre și șezători, concerte, producțiuni teatrale etc. pentru înseninarea sufletească a țăranilor noștri. Programele acestora sunt mai ușor de întocmit: declamări, cântări, dialoage, monoloage, piese teatrale mai ușoare ș. a. 2. Conferențe pentru intelectuali. Ceeace se face, în mare, prin prelegerile poporale pentru massele .Jargi ale poporului, se va face în mic prin conferențele, ce se vor ținea în orașele și orășelele noastre, pentru intelectualii cei avem. '3 $ ■ -*ț Și aici se va face schimbul cuvenit de conferențieri, deoarece i suntem de părerea că nu numai banii, cl și ideile bune trebuie 3 să circule pretutindenea. >Asociațiunea‘ va învltă pe profesorii și alți intelectuali mai distinși să binevoiască a țineă diferite con- -j ferențe în orașele și orășelele noastre, aducând toate înlesnirile materiale posibile in privința aceasta. In deosebi sperăm să putem obținea un schimb de conferențieri cu vechiul regat. Dar și aici 1 în Dacia superioară «încă s’ar puteă face un schimb de oameni și de idei foarte util, trimițând intelectuali dela Nord la Sud, dela Est la West, pentruca să se cunoască și să se prețuiască în consecință. - 249 — Dată fiind preocuparea multilaterală a intelectualilor noștri, ciclurile de conferențe ce s’ar aranja sub egida >Asodațiuniî< admit o latitudine mai mare de subiecte ca a prelegerilor popo- rale. Dacă ar fi să recomandăm, cu toate acestea, vreun ciclu de conferențe, am recomandă cele privitoare la istoria și geografia tării noastre, pe care foarte puțini le cunosc, cum se cuvine. (Necesitatea acestor conferențe a accentuat o și congresul pro- fesorilor români ținut Ia începutul anului 1919 în Sibiiu.) Nu sunt excluse, firește, nici aici șezâtorile literare, con- certele, audițiunile muzicale, teatrele și fel de fel de alte producțiuni, cu cari se pot învrâstă conferențele de dragul varietății etc. 3. Premij, se vor acorda în rândul întâiu celor ce se ocupă imediat de cultura țăranilor -noștri. — Ca și în trecut, se vor pune premii și în viitor pentru acei cărturari ai noștri, cari vor instrui mai mulți analfaȘeți. — Se vor premia și acei autori români, cari vor ști populariză mai bine pe înțelesul țăranilor noștri diferite cunoștințe folositoare. — In fine, pentru a nu rupe firul tradițiunii de peste o jumătate de veac, va fi bine să se mențină și premiul Andreiu Mureșiahu, cu care Asodațiunea noastră an de an premia câte o lucrare literară mai de seamă. Dar va trebui mărit premiul după împrejurările de azi. Multe lucruri bune se pot înctirajă în felul acesta. 4. Expoziții. Și până acum am aranjat sub egida , Asociațiunii* vreo trei expoziții mai mari, și mai multe mai mici; în viitor ar trebui să se țină anual în fiecare județ câte una. Obiectele cele mai frumoase ce s’ar produce pentru ocaziunlle acestea s’ar puteă cum- pără pe seama diferitelor muzee regionale. Am aveă: expoziții agricole, „ de vite; ' „ de porturi naționale, „ de jocuri „• „ de frumusețe, „ de copii, concursuri muzicale, „ sportive, expoziții artistice (pictură^ scuip tură, industrie ar tistică) etc. — 250 - Cine-și da seama, cât de însemnat e spiritul de emulare laî orice progres și cine-și va aminti exemplul clasic al vechei Elade,.; unde o mâna de oameni, grație acestui spirit, au atins culmea’ perfecțiune! în arte și științe, — nu va tăgădui importanța extra? ? ordinară a expozițiilor și a concursurilor. 5. Cursuri pentru aițnlți. - • .Fiindcă țăranii ^noștri iarna nu sunt atât de ocupați, ca vara în toiul lucrului de câmp, pentru a-i feri de multe datini reie, /j ,Asociațiunea* va stărui să se țină in toate comunele românești cursuri sistematice și pentru oamenii mari, nu numai pentru copii'Y'l si pentru analfabeți. La aceste cursuri vor fi angajate aceleași persoane despre cari am amintit deja: conferențieri dela centru, intelectuali din loc sau din vecini, și alții ocazional. , 6. Lucruri de mână, ateliere industriale ete. - J In multe regiuni s’ar puteă creiâ însemnate izvoare de venit i prin întrebuințarea rațională a productelor naturale rămase până i acum neutilizate: trestie, papură, paie, nuiele de împletit coșuri etc. > pentru bărbați. ⁻ y Pentru femei încă s’ar putea ținea cursuri de lucruri de mână femeiești sub conducerea unor persoane iscusite. Dacă la Orăștie | s’a putut întemeia și aduce chiar la înflorire un atelier de lucruri femeiești, s’ar putea face acelaș lucru, de sigur, și în alte părți, Precum suntenr informați și la Turda s’a înființat în timpul d’n_- ț urmă un astfel de atelier. Ne trebuiesc multe, să se ieftinească odată traiul. 7. Publicații. . Fiind, în sfârșit , Asociațiunea’ și pentru literatură și cultură < nu-.șî va uită de pub'icațiunile sale vechi. 1 In rândul întâiu va tipări și în viitor vechea sa revistă „ Transilvania“, care a intrat acum în anul LI. al vieții sale cu- j totul reconfortată, ca o revistă lunară pentru literatură și popu < larizare științifică, având colaborarea-celor mai distinși reprezen- 1 tanți ai literelor și științei românești de pretutindeni. Ea trebuie • ; să fie cea mai răspândită și mai căutată revistă din Dacia su- perioară, cercând să dea tuturor cetățenilor României întregite | hrana sufletească de lipsă. î Va publică deocamdată lunar, dar, dupăce va avea stocul — 251 - de hârtie necesar, și mai des câte o broșură potrivită în Iribliotcca sa poporală și câte un calendar poporal în fiecare an. Am publicat mai sus la punctul II C. ce a tipărit până acum și ce are să mai Sala de conferențe a Casei Naționale. tipărească încă. Nu putem anunță însă de acum ce va conținea fiecare număr al acestei bîb’ioteci. Aceasta se va vedea din caz în caz Voind să-și crească , Asociațiunea*, ca o mamă bună, pe membrii ei, de când sunt copii, ja publicâ și o bibliotecă a tinerimei, ⁶* — 252 - ,1 - voind să vină astfel în ajutorul ei la vârsta cea mai primejdioasă, J dupăce scapă de școală și înainte de a întră în vieață, prin o țectură întăritoare de suflet ce i-ar dă. Un început s’a făcut și până acum. Atâta însă nu e de ajuns. „Biblioteca Scriitorilor dela noiu, -care încă pornise bine înainte , ? de răsboiu sub auspiciile , Asociațiunii* cu volumele I, Agârbiceanu, ? Schițe și nuvele; Al. Ciura, Amintiri; Gheorghe Stoica, Alte vre- jj muri etc. s'ar puteă continua. Avem dejă lăsământul literar al - ~ regretatului scriitor Ion Borcia etc. Alte publicațiuni de utilitate publică indiscutabilă încă a publicat și va publică ,Asociațlunea<. Astfel un abecedar pentru ' p instruirea dnalfabeților; o carte de cetir^pentru ucenicii școalelor de s meserii; o carte de cetire pentru țărani, o carte populară de geografie .fi de istorie ș. a. ș. a. Pentru executarea'mai ușoară a acestor lucrări , Asocia țiunea* < va înființa tipografie, ccmpactorie, cromografie, ateliere de foto ' și auto-tipie proprie pentru a puteă răspândi chipurile bine execu- tate ale marilor noștri voevozi, episcopi, eroi și oameni mari, și a feri astfel poporul de corupțiunea, la care ar fi expus prin răs- pândirea de icoane neestetice făcute de nechemați. * * - * De încheiere, un singur cuvânt: Tot omul de bine, care înțelege însemnătatea acestui program 5 de acțiune pentru viitorul neamului nostru, e dator să ne dea tot ■ J sprijinul, ca să nu rămână literă moartă, ci să se prefacă cât mai j curând în fapte înălțătoare de suflet. *** * Multi Oameni critică, numai ca să nu apară ignoranți. Ei nu știu că indulgența e dovada celei mai mări culturi. # (Carmen Sylva.) Scris este: cel ce este pururea sclav, nu cunoaște eroi. Nu se închină eroului, când este în fața lui — dar în tot șarlatanul vede un erou. # (Thomas Carlyle.) Puterea e împreunată cu blândețe; sălbătăda e semn de slăbiciune. (Setjeca.) — 253 - Din Țara Sângelui. Autorul acestor rânduri, făcând parte din armata austro- ungarâ de pe vremuri, a avut prilej să cutreiere Sârbia, în lung și în lat, sub durata răsboiului, și să facă studii botanice și eco- nomice, precum ne povestește in cele următoare: Tot timpul cât am stat în lagodina l’am folosit spre a studia flora deacolo, mai cu seamă trifoiul, care și aci, ca și pe șesul Moravei, era tot stropit cu sânge. Spre a-mi ajunge scopul, dela oficiul militar așa numit „Kreiskommando*, am cerut întărirea contractului ce am făcut cu un harnic proprietar sârb,; dela care am arândat, iu jumătate, grădina cu pruni de io ju- găre; aci apoi am avut ocazie a studia trifoiul meu pe plac. 'Primăvara a început a înverzi cu petele de sânge pe el, apoi în umbră pomilor a crescut și de un metru, par’că nici că-i păsa de umbră; în loc rău se tăvălește de gras, astupă pă- mântul de nu poți umb’ă prin el. Crește ca lucerna, cu fir mai subțire, însă cu tipul de trifoi, prin Maiu înflorește, are doare galbenă și face păstaie oablă ascunsă de 6—io milimetri lun- gime. Aci am făcut 300 măji metrice fân din acest trifoi săl- batec și nesămănat de mme. Are fân de clasa primă. Sămânța și-o coace cam prin Iulie. Sârbii numesc trifoiul acesta ,De- telina*. Am căutat prin toate țările umblate de,mine. Nu l-am aflat nici urmă. Am studiat în cărțile botanice, nici aci nu l-am găsite Fără a ști lucră ceva mai potrivit, m’am făcut naș trifoiului (deși nu aș vrea să vatăm pe nimenea). I-am pus numele: Tri- folium sangvineum varietas Serbiensis. Să ne fie de folos, în toate locurile noastre umbrite, sterpe, ’ năsîpoase cu năsip sburător, pe dealuri goale și năruitoare, prin livezi cu pomi etc. w Vre o 2 jugăre mi am lăsat de sămânță, dar ce folos, că la 22 Iunie 1916 a sosit telegrama șă plecăm și a 13 a zi ne am întâlnit cu trupele lui Brusilov în Bucovina la Ciocănești, unde din 3000 oamrni — în timp de 5 zile — am rămas 163. Să stăruim, ca în viitor, să ne aducem din Sârbia sămânța acestui trifoi minunat și să ne gândim' asupra rentabilității lui. Geoagiu, 1920. Flori an Son ea, directorul școalei de agricultură. - 254 - Cronică. Toate persoanele, cari au primit Nr. 1 și 2 din revista noastră și nu i-au returat, se consideră ca abonate și sunt rugate a ne trimite costul abonamentului. Costul abonamentului se vede pe pagina ultimă a copertei. CRONICA POLITICĂ. , Tratatul de pace cu Ungaria. In sfârșit, s’a încheiat pacea și cu Ungaria. Zadarnice au fost toate unel- tirile și svârcolirile oligarhiei maghiare. Zadarnică toată agitația întreținută atâta vreme în Elveția, și în timpul din urmă în Italia și Anglia. Zadarnice toate campaniile purtate- împotriva noastră în unele consulate și ziare americane. A învins dreptatea. Marele fanfaron, contele Apponyi, care e unul din politicianii cei mai vinovați ai fostei monarhii austro-ungăre, a tre- buit să se convingă la adânci bătrânețe, ■că rabulistica lui nu mai prinde și că întreagă ideologia lor politică a fost un dezastru. La scuzele lui, că în țjn- garia independentă nu va mai fi nevoie de o centralizare forțată ca în Ungaria lipită de monstrul austriac, dușmanul său de veacuri, și astfel chestiunea naționalităților se poate deslegă bine . în cadrele statului maghiar milenar prezidentul conferenței de pace, d-1 Millerand a răspuns, că puterile aliate - și asociate nu vor uită partea de res- ponsabilitate ce incumbă Ungariei în deslănțuirea răsboiului*hiondial și, în general, în politica imperialistă ur- mată de dubla monarhie. — Ce pri- vește argumentele sale istorice cu frontierele milenare ale statului ma- ■ ghiar, d-1 Millerand îi spune limpede, că una-i vieața și alta istoria: „O stare de lucruri, ch ar milenară, nu are drept de existență, dacă e contra justiției". A întârziat d-1 conte și cu plebiscitul pe care-1 cerea în credința că naționa- litățile nemaghiare se vor mai lăsă • amăgite de sirenele dela Budapesta. Plebiscitul acestor naționalități s’a în- tâmplat înOctomvrie și Noemvrie'1918, când popoarele asuprite din dubla monarhie au declarat că se unesc cu frații lor liberi din Italia, România, Cehoslovăcia și Jugoslavia. JDispoziți- unile tardive ale stăpânire! ungurești n’au putut face să dispară din suflete convingerea, adânc întemeiată pe ex- periențe politice dureroase, că toate ; năzuințele politicei maghiare erau în- dreptate împotriva naționalităților ne- maghiare pentru păstrarea situației lor privilegiate, nemeritate, de popor con- ducător. — S’a tranșat și chestia Ru- teniei, alipite la Cehoslovăcia, nu la Ungaria, cum speră d-1 conte. O sin- gură nădejde mai poate aveă Ungaria, redusă acum la proporțiile ei juste, aceea de a fi primită și ea în societatea națiunilor, dacă va împlini leal obliga- țiunile impuse de tratatul de pace. * ' Rezultatul alegerilor parlamen- tare. Intre agitații mai mari ca de obiceiu au decurs, la sfârșitul lui Maiu și înce- putul lui Iunie, noile alegeri parlamen- tare. Agitațiile erau de prevăzut în mo- mentul când s’a spart solidaritatea și s’a început divizarea pe ^partide. Cu totul avem până acum 369 deputați, gru-- pați după partide, precum urmează : Partidul Poporului ..... 214 Federația Democrației Naționale 34 Partidul Național din Ardeal . . 28 Partidul Țărănist din Basarabia 25 Socialiști.................. ... 19 - 255 - Detnocrați (Takiști) . . . . . 14 Liberali ........................ 9 Germani (Sași și Șvabi) ... 8 Țărăniști Ardeleni............... 6 Independenți................ . 4 Democrați bucovineni .... 1 Ruteni.......................... 1 Evrei . ......................... 1 Alegeri amânate.................. 5 Total . 369 Ceeace dorește (ara dela aleșii ei •este, înainte de toate, seriositate, muncă, stăpânire de sine, subordo- narea micilor interese și rivalită{î personale binelui de-obște și altele, pe care deputății nu numai că trebuie să le știe, dar să le și practice. De certe și discuții sterile suntem sătui. E vremea faptelor. 28 ■CRONICĂ CULTURALĂ. Biserica ..Mântuirea Neamului**. M. Sa Regele Ferdinand, drept mul- țumită că bunul Dumnezeu l-a ajutat să înfăptuiască visul de veacuri al neamului, a luat inițiativa înălțării unei ■biserici in capitala țării, adresând prea- sfințitului sinod al bisericii autocefale ortodoxe următorul Hrisov domnesc: Prea Sfințiți Părinți! Infăptuițu-s’a unitatea po’itică a tuturor Românilor prin strădania atâtor minți alese și prin sângele atâtora •dintre copiii cei mai buni^i neamului. Laudă îndreptățită lor și slavă ne- sfârșită Atotputernicului Dumnezeu, care nu ne-a părăsit în necazuri, ci ne-a întărit inima și gâr dul ducându-ne ta izbândă. Astâzi mai mult ca oricând suntem datori să-Lpreamărim din toată inima cu cântarea: „Cu noi este Dum- nezeu, înțelegeți neamuri și vă plecați, căci cu noi este Dumnezeu**. Aceasta cântare însă trebuie să răsune în Biserica Mântuirii pe care suntem datori să o ridicăm în capitala tuturor Românilor, ca semn de mulțumite pentru • ajutorul Celui Prea înalt și ca simbol al unitâții sufletești a întregului neam și veșnică pomenire celor răposați pentru înfăptuirea Ro- mâniei întregite. Iar intru aceasta slujească-ne de pildă bunii noștri strămoși. Pildă să ne fie Ștefan Vodă cel Mare și Sfânt, care după luarea Chiliei, mulțumi lui Dumnezeu, dătătorul bi- ruinții, prin ridicarea mănăstirii Putna, de unde a purces atâta duh întăritor în vremile noastre de restriște. Pildă să ne fie făuritorul unității noastre politice de acum 318 ani vi- teazul Mihai Voevod, a cărui mână s’a descleștat de pe sabia-i fulgerătoare, ca să pună o nouă și puternică piatră de temelie mitropoliei românești din Alba-Iuiia Ardealului, drept mulțumire Celui Prea înalt pentru biruința în- dreptățitei sale lupte. Pildă să ne fie Matei Voevod Ba- sârab, care a semănat pămâptu! țării cu lăcașuri dutnnezeești, ca mulțumire Celui de Sus pentru ajutorul dat întru apărarea sfintelor sale năzuințe. Iar aceste lăcașuri închinatu-le-a el sfinților mucenici ostași în conștiința dreptei jertfiri a oștenilor săi. Pildă să ne fie tot șirul de strămoși, Întemeietori de lăcașuri' dumnezeești pennu binefacerile primite de Sus. In sfârșit pildă să ne fie răposatul Rege Carol I, care și-a unit gândul cu vechii ctitori, aducând la nouă stră- lucire minunile de'a Argeș și Trei Ierarhi. Căci sufletul și jertfa biruitoare dela Plevna s’au adăugat în temelia , și la frumsețea acestor altare de mulțumire și proslăvire a Stăpânului tuturor; Noi și poporul român am avut fericirea a conduce țara la înfăptuirea - 256 visului de aur al strămoșilor: Unirea sa într’un singur stat național. Deci și sfânta biserică, care dorim a se înălță întru⁻ amintirea acestui stră- lucit eveniment, se cuvine să fie un monument vrednic de țelul măreț ce l-am atins, și opera tuturor Românilor, ca un simbol al unității de neam și de credință. Neamul întreg și-a încordat vân- joasele brațe pentru îndeplinirea scum- pului său ideal național: neamul întreg se cuvine să-șîarete recunoștința către Dumnezeu, dela care ne vig toate darurile, ridicându-1 altar de închinare, pe care ni-1 închipuim ca o podoabă a gândului artistic românesc. , Iar pentru fericita întrupare a acestui gând gl nostru și pe temeiul orânduirilor canonice, cer preasfinți- tului sinod al bisericii strămoșești înalta sa binecuvântare, spre a se putea- începe pregătirile pent u ridi- carea acestei sfinte biserici. Și Domnul va răsplăti celor ce ubesc buna podoabă a Casei Sale. Al Preasfințiilor Voastre cu creștinească dragoste: (ss) Ferdinand. Sfințirea mitropolitului ortodox al Transilvaniei. La 17'30'Maiu c., în Dumineca Rusaliilor, a fost hirotonit și instalat de mitropolit ortodox al Românilor din Ardeal, Banat, Crișana și Maramurăș părintele Dr. Nicolae Bălan, membru în comitetul central al „Asociațiunii", cu solemnitate ne- obișnuită chiar și în Sibiiul care a văzut atâtea solemnități. Pe lângă cinci episcopi, reprezentanți ai bise- ricei ortodoxe românești de pretutirr- țleni, în frunte cu mitropolitul-primat Dr. M. E. Crisiea, au asistat la această șerbătoare și reprezentanții celorlalte biserici, apoi prezidentul consiliului de miniștri d-1 General Averescu, mi- nistrul de culte d-1 P. P. Ncgulescu, d-1 ministru O. Goga, administratorii^ Casei Bișericei, d-1 C. Dobrescu, repre- zentanții Academiei Române și ai universității din Cluj (d-nii N. larga, S. Pușcăria, I. Lup aș, O. Ghibu, Si Dragomir) ș. a. O solemnitate fără păreche în analele bișericei drept mă- ritoare române. Și cu aceasta ocaziune s’au pro- nunțat o serie de discursuri foarte' . frumoase. Remarcăm pe lângă dls- j cursul mitropolitului-primat și al epis- copului de Arad I..I. Papp, discursul bogat .în cugetări adânci și de o rară frumuseță de formă al noului mitropolit., ‘ Deosebit de frumos și instructiv’ a fost discursul d-lui ministru al cul- telor P. P. Negulescu. Adevărată cu- , vântare de filozof, sociolog și bărbat de stat. Reținem, pentru îndrumările și semnalările ce le face, următoarele. părți din acest discurs: • „Dar, în afară de acest rol național», biserica, în deobște, mai are de înde- plinit și un rol social, în orice stat,, fără deosebire. Căci statul nu este decât forma legiuită a viețu rii oame- nilor laolaltă. Iar această viețuire nu este cu putință fără anumite idei și sentimente, — ca recunoașterea de- plină a dreptului egal de a trăi și de a se bucură de vieață al tuturor se- - menilor noștri, respectul riguros al acestui drept, dorința de a înlesni fie- căruia exercitarea lui, și, mai presus de toate, iubirea pentru ceice duc, ca și noi, greaua luptă pentru existență» și mila pentru ceice cad într’ânsa, sub loviturile împrejurărilor necruțătoare. Acestea sunt însă, tocmai, ideile și sentimentele pe cari le cultivă bi- serica, sub numele de virtuți crești- nești, cu mai mult succes decât o pot face celelalte instituții ale statului, cari n’au la îndemână decât sancțiunile lumești, — atât de neîndestulitoare, | 1 3 — 257 — pe când religia {ine pururea conștiin- țele plecate dinaintea justiței divine, de care nimeni nu poate scăpă, nici în această vieață, nici în cea de apoi. Rolul acesta, eminamente politic, fiindcă tinde la întărirea statului, prin întărirea temeliilor vieții sociale, e chemată să-l joace biserica mai ales acum, în momentele grave, de des- orientare morală, prin care trec mai toate popoarele europene, în urma grozavului răsboi,'ce de-abia s’a sfârșit. In vârtejul nemilos al lungilor lupte sângeroase, oamenii au pierdut par’că ceva din delicateța conștiinței morale, — multă sau puțină, — câtă aveau mai nainte. Vieața aproapelui și averea lui li s’au înfățișat, in răsboiu, într’o lumină ciudată, de lucruri fără preț, de care se puteă dispune, nu numai după legile neînduplecate ale forței armate, care, trebuind să apere, e silită să distrugă, — dar și după bunul plac individual. Căci, în mulțătnirea' adâncă a soldatului, de a fi ucis un vrăjmaș, și de a fi prefăcut în praf bunurile materiale care-1 susțineau în lyptă, se înnecă poate ceva din sen- sibilitatea etică a omului... Iar când răsboiul, cu grozăviile jur, s’a sfârșit, au început miile de lipsuri și de neajunsuri ale upei stări de pace, în care nimic nu mai eră la locul său. Imensitatea pagubelor ma- teriale suferite de toți a ieșit brusc, și cu brutalitate, la iveală. Chiar și la popoarele învingătoare, entusiasmul victoriei s’a răcit încetul cu încetul în fața nenumăratelor greșeli ale vieții, ■ și mai ales, în fața enormei scumpiri a traiului. In nemulțumirea generală ce a urmat în chip firesc, contrastele sociale s’au accentuat, lipsele de clasă s’au în ețit, și vântul rău al nebuniei dela miazănoapte, vântul anarhiei stu- pide și sanguinare, care împinge la distrugerea oarbă și brutală a tot ce a fost de preț până acuma în vieața omenirii, su’lă cu furie asupra noastră. In preajma furtunilor nouă ce ne amenință, biserica are, mai mult ca oricând, datoria ca, urmând menirea ei firească, să lupte pentru îmblânzirea spiritelor înrăite de împrejurări, să. predice pacea sufletească pentru toți,, să întărească resemnarea creștină în fața fatalităț lor iștorice, șî, mai ales,, să propoveduiască dragostea și unirea între frați. Restabil rea armoniei so- ciale șî politice nu mai e cu putință astăzi, numai cu. mijloace lumești, biserica trebuie să vină în ajutorul statului, cu convingerea, că, întărindu-1 pe el, se întărește pe ea însăși. Căci statul e un tot, ce nu poate suferi nici o atingere fără ca toate părțile lui s’o simtă imediat. Și istoria marilor revo- luții ne-a arătat, că în momentele cri- tice, când statele 'se năruesc, biserica se prăbușește de asemenea. Așa a fost in Franța, la sfârșitul veacului al XVllI-lea, așa este astăzi, in neferi- cita Rusie. In numele guvernului, care repre- zintă Statul, și întrucât ministrul de culte este conducătorul politic al bi- sericei ortodoxe române, care este bi- serică de stat, mă socotesc dator să semnalez primejdiile ce ne amenință și să lămuresc tuturor chemarea vremii. Nădejdile noastre'se îndreptează către păstorii noștri sufletești, de dincoace și dincolo de Carpați, iar privirile noastre se opresc, stăruitoare asupra noului ales arhiepiscop și mitropolit - al Sibiiului. Vieața curată și adânca învățătură teologică a celuice a fost ridicat astăzi la această înaltă treaptă bisericească, sunt pentru noi o cheză- șie neîndorbasă, că cele ce poporul ardelean așteaptă dela alesul său, se vor împlini fără greș". « - 258 - CRONICA ECONOMICĂ. Crezul economiei politice. îm- potriva tratatelor de economie politică de regulă se reproșează că sunt prea lungi și plictisitoare. Noi nu vom fi lungi (dacă suntem plictisitori, vor constată cetitorii), dând în cele urmă- toarele 12 puncte ale crezului econo- miei politice, așa cum le-a fixat un mare învățat francez (Gustave Le Bon): 1. Bogăția unui popor atârnă îna- inte de toate de mărimea produc- țiunei și rapiditatea desfacerii acestei productiuni. 2. Un product nu poate fi expor- tat în mod util decât dacă prețul său de vânzare nu întrece pe acela al concurentilor străini. De unde urmează că metodele de fabricare, de împăr- țirea muncei, abondanfa capitalurilor de exploatare joacă un rol preponde- rant în posibilitățile de exploatare. 3. Activitatea în circulațiunea pe uscat și pe mare poate fi ea singură un izvor de bogăție. Țări mici și fără de producțiune s’au putut îmbogăți numai din transportul mărfurilor pe care nu ele Ie fabricau. 4. Mărfurile» neputându-se plăti decât cu alte mărfuri, urmează că o țară, care importă mai mult decât ex- portă, e silită să recurgă Ia credit. A continuă să. imporți mâi mult decât exporti înseamnă a ajunge Ia ruină, afară de cazul când ai o mare rezervă de capitaluri acumulate. 5. Produc{iunea de stat, adecă socializarea și monopolizarea substi- tuite inițiativei particulare duce tot- deauna la rărirea producțiunei și cre- șterea enormă a prețurilor de pro- ducțiune. Psihologia ar ajunge pentru prevederea acestui fenomen demon- strat cu prisosință de experiență. 6. Moneda metalică constitue o marfă de o greutate determinată care se poate schimbă cu alte mărfuri, cari în caz de lipsă, ar puteă și ele să "a servească de bani. 7. Moneda fiduciară constituită prin bilete nu-și păstrează valoarea <1 decât dacă se poate ușor schimbă cu monedă metalică. Prolongirea cursu- lui forțat al hârtiei îi reduce repede 3 puterea de cumpărare și sfârșește de ~ -3 regulă cu sărăcirea forțată. ' “3 8. Prețul de vânzare al unei marfe fiind în mod automat determinat prin raportul dintre ofert și căutare, nici . ț un legislator nu-i poate fixă valoarea. - Singurul rezultat posibil al taxărilor e, înainte de "toate, de a face să dis- t ț pară marfa taxată, apoi de a face să .4 se vândă în ascuns cu preturi supe-“ rioare celor, ce erau în momentul - taxării. 9. Protectionismul și liberul schimb corespund fazelor diferite ale vitali- tăjii industriale a unei {ări. Vitalității .5 slabe protectionismul îi e util, dar costisitor și împiedecă progresul in- dustriilor pe care vama le apără de > concurența străină. , z 10. Bunăstarea muncitorului nu I ■ ‘•.ii depinde de plata sa, ci de posibili- , tatea de a cumpără cu această plată. 1 In țările, în care producțiunea e infe- rioară consumațiunei, orice ridicare de salar duce la ridicarea prețului arti- clilor de consum în măsură mai mare decât a fost ridicat salarul. Urmează ~ că în țările, în care producțiunea e netndestulitoare, bunăstarea muncita- :- rului scade în măsura în care-i crește plata. 11. A reduce numărul orelor de lucru intr’o țară săracă, unde se pro- duce mai puțin decât cere nevoia, în- seamnă a sărăci țara și mai mult. 12. Când, sub influența unor ca- ' " tastrofe mari, slăbesc credințele poli- tice, religioase și sociale, cari formau armatura sufletească a unui popor, ele sunt înlocuite de aspiratiuni nouă, - 259 •cari întrec posibilitatea realizării. Ne- cunoscând atunci acțiunea necesită- ților economice, popoarele sunt stă- pânite de iluziuni „mistice ori senti- mentale, străine realităților, cari pro- duc perturbațiuui adânci. Economistul. ■ * LA ALȚII Șl LA NOI. Instituțiunile și organizafiunile evreești din București. Ca să se vadă cât mai lămurit și din cât mai multe părți, ce și cât se lucrează Ia alții, cum și de cine se lucrează cu atâta insistență în special pentru cauza evreeascâ în mijlocul poporului român, care tot mai mult trebuie să se inte- reseze de această cauză și să cerce a se organiză la fel, dăm în cele urmă- toare câteva date statistice spicuite din lucrarea d-Iui AI. Schweig, Indica- torul instituțiunilor și organizațiunilor evreești din București, lucrare tipărită în 1917, adecă du'pă intrarea României în răsboiu. ᵥ In total sunt în capitală 189 or- ganizațiuni și instituțiuni evreești. După scopul pe care-1 urmăresc, aceste organizațiuni și instituțiuni se împart în : 5 organizațiuni socialo-culturale. politice. cu scopuri d'dactice. „ „ școlare, religioase, recunoscute 2 societăți de înmormântare. 1 spital. 2 loji „B’nei Brith". 35 temple și sinagogi. 3 azile. 1 orfelinat. 2 gimnazii. 1 școală comercială inferioară, cu o clasă superioară. 1 școală profesională de fete. 4 4 2 comunități de stat. 2 cursuri, complimentare profesionale de fete. 1 școală de meserii. 8 școli primare de băieți. 4 școli primare de fete. 1 grădină de copii. 4 cantine școlare. 2 spcietăți pentru sprijinirea studen- ților. 5 societăți filantropice, propriu zise. 3 „ pentru ajutorarea lăuzelor. 1 societate pentru acordarea de îm- prumuturi fără dobânzi.* ¹ ²) 5 societăți pentru ajutorarea elevilor săraci cu haine și rechizite școlare. 2 societăți pentru înființarea și în- treținerea de spitale. 1 societate pentru înzestrarea fete- lor sărace. 7 cerouri culturale. 1 cerc medical. 3 societăți studențești. 1 club profesional. 1 societate de gimnastică. 1 Toynbec-Hall. 2 biblioteci. ' 5 societăți zioniste. 9 publicațiuni evreești. 4 soc'etăți cooperative. 1 societ. dramatică (Teatrul evreesc). 39 societăți de ajutor reciproc. 14 organizațiuni creiate dela izbuc- nirea răsboiului. 2 diverse. Aceste organizațiuri și instituțiuni se mai pot clasifică în următoarele grupe: 39 religioase. 24 școlare. 39 filantropice. 32 culturale-sociale. 39 de ajutor reciproc. 14 organizațiuni pentru ajutorarea vic- timelor răsboiului. ■) Există la Români așa ceva? N. Red. - 260 - In cifre aproximative se chel- tuiește pentru: cult................... 400.000 Lei școală................. 500 000 „ filantropie . . . . . 300.000 „ scopuri culturale și so- ciale .................. 200000 „ ajutor reciproc . . . 300.000 „ pentru ajutorarea vic- timelor răsboiului . 750.000 „ Dacă mai ținem seamă de chel- tuielile făcute de celelalte diverse or- ganizâțiuni, cari nu întră în catego- riile de mai sus, putem admite că 'sacrificiile făcute de Evreii din capi- tală, pentru întreținerea înstituțiunilor și organizațiunilor lor, se ridică anual la considerabila sumă de 1,800.000 Lei, fără ajutoarele acordate dela izbuc- nirea răsboiului, cari ating cifra de 800.000 Lei. Bine înțeles, toate aceste cifre nu sunt date decât cu o aproxi- mație foarte apropiată de cifra reală, a cărei specificare absolută ar nece- sită amănunțite studii. Dar și cifrele aproximative dau loc la observații și reflexii interesante. Cu privire la opera școlară mai reținem câteva date. Întreținerea celor 8 școli de băieți costă în totă'r suma de 140000 Lei. Numărul elevilor cari au frecventat aceste școli în anul școlar 1916/1917 a fost de 1746, dintre cari 902 cu plată, iar 844 gratuiți. întreținerea fiecărui elev revine deci în mediu la 80 Lei anual?) Numărul absolvenților ieșiți din aceste școli în anul 1915/1916 este de 257. In total, dela înființarea lor, școlile evreești de băieți au dat 4359 de absolvenți. *) Ar fi interesant să se compare: cât costă anual» în mediu, întreținerea unui elev în in- stitutele și pensioanele-românești. Nota Red, întreținerea celor 4 școli de fettțS revine la 77.000 Lei pe șn. Numărula elevelor care au frecventat aceste șdȘBj| în anul școlar 1916/1917 a fost 1126, dintre cari 503 au plătit taxeâl școlare, iar 623 au frecventat în modll gratuit. Întreținerea unei eleve revine*® anual aproximativ la 60 de Lei?) Nu- 1 mărul absolventelor ieșite din aceste?$ școli în anul precedent este de 124.^ In total, dela înființarea lor, școlile | de fete au dat 1753 de absolvente. | Cheltuielile de întreținere a școlilor > secundare,a școlilor profesionale de fete A și a școlii de meserii se ridică la suma~/ de 170.000 Lei. Dacă mai adăogăm la j această cifră cheltuielile făcute cu în- f treținerea cantinelor școlare, diferitele j subvențiuni pentru taxe de examen» acele făcute de societățile pentru spri-sj jinirea studenților și ajutorarea ele-'|| vilor săraci cu îmbrăcăminte și rechi-3 site școlare, cheltuielile ocazionate^! de cursurile serale, de filantropia ȘCQ-’|| Iară în genere, putem admite fără-dl exagerare că cifra sacrificiilor făcute-- numai pentru opera școlară a Evreilor J se ridică la ’/ₛ milion Lei pe an. Și când te gândești, că întreagă» j învârteala aceasta de câteva milioane- de Lei pe an o fac o mână de oamenii J Un exemplu frumos: Casele Na- 1 ționaledin vechiul regat. In iarna a. J 1917—1918, în lunile Decemvrie-lanu-,J| arie, când răsboiul păreă pierdut și ||| cauza românească cu totul desperată»^ s’a strâns la Onești un grup de lup- || tători pe front din armatele I și II șl a a luat hotărîrea înființărei Caselor ® Naționale. S’a ales un comitet îftdl frunte cu d-1 colonel 1. Manolescu, a » cărui lozincă e: „Faptă, cuvânt, muncă". 3| 0 Aceeaș observare. Nota Red. J - 261 - Observați bine ordinea: întâia fapta, apoi cuvântul. Și darea de seamă: „Doi ani de muncă" apare la București după • un șir frumos de fapte naționale. Iată câteva: Casa Națională dela Onești, cea dela Coșin, dela Tg.Tro- tuș, Borzești, Parincea, Muntenii-de- jos, Pașcani, Belcești, Nisporeni (Ba- sarabia) și Breaza (Prahova). Zece ■Case Naționale în timp de doi ani. Au apoi o mulțime mare, surprinzător de mare de publicațiuni, de pildă: „Noul dor" de I. (J. Soricu, „Noul dor și amor" de V. Drăgușanu, „Isto- ricul și activitatea instituției îri anul 1918", „Tablou colorat, cu legile mo- rale călăuzitoare pentru prietenii in- sți uției", „Calendarul pe anul 1920", „Darea de seamă a adunării ge nerale pe anul 1919", „Noul dor de nea m“, versuri poporale- de I. U. Soricu și V. Drăgușanu^. a. Ca să lucreze mai bine și cu spor, S’au format două secțiuni: una eco- nomică, alta culturală, având fiecare câte un conducător onorific. Pentru secția cultura'ă s’a oferit d-1 G. Ți- țeica, profesor universitar; iar pentru sșcția economică d-1 Gh. Sta covici. Restul personalului e compus din func- ționari specialiști, salariați și prevă- zuți în bugetul instituției. Și acum să urmeze tabloul cel mai elocvent al cifrelor: Situația comparativă de averea centralei Caselor Naționale: Explicații . Averea la Avere la 31 Ian.1919 31 Oct. 1919 Lei Bani Lei Bani Centrala C. C. N., București ...... 851.428 49 Secția Chișinău a C. C. N....... ! 459.293 12 119.308 61 Școala de Meserii și Dep. C. C. N., Bacău 1 122.652 55 Total 459.293 12 1,093389 65 Sporul averei e deci Lei 634.096'53. E cazul să zicem: prosperitatea acestei Instttuțiuni e dovada cea mai învederată dOspre bunătatea ei. /. G. Cărți românești.¹) Lucian Blaga, PoemeleJuminiiși Pietre pentru templul meu. București. Cartea Românea seă-4920.- Format 8* mic, p. 97 și 80. Prețul 4 Lei. Apariția d-lui Lucian Blaga în li- teratura noastră a fost o surpriză. Una din cele mai plăcute. In Ardealul nostru, atât de ferit 0 Autorii și editorii, cari doresc să li se anunțe publicațiile ori să li se facă dări de seamă și notițe în revista noastră, să binevo- ească a trimite la adresa redacțiunei câte două «xemplare din operele lor. de curentele europene moderne, re- sare dintr’odată, cu putere elemen- tară, poezia d-lui Blaga, care e o inovație în toate privințele. D-sa n’a mai păstrat aproape nimic din ele- mentele tradiționale ale poeziei româ- nești: nici metru, nici rimă, de multe- ori nici ritm. Probabil, de aceea zice într’o cugetare: „Tradiția are într’a- devăr un rost numai dacă devine un factor creator, altfel e o cârjă pentru atâtea și atâtea slăbiciuni ale unui neam". - 262 - Deși rupe cu tradiția, deși e un novator în toate privințele, nu e anti- patic, pentrucă nu e brusc, ci atât de firesc. Iată, cum ni se prezentă d-sa îndată în poema cea dintâi, pe care o cităm în întregime pentru deosebita ei frumusețe: Eu nu strivesc corola de minuni a lumii Și nu ucid Cu mintea tainele, ce le ’ntâlnesc In calea mea In flori, în ochi, pe buze ori morminte... , Lumina altora Sugrumă vraja Nepătrunsului ascuns In adâncimi de întuneric, — Dar eu, Eu cu lumina mea sporesc a lumii taină - ,Și ’ntocmai cum cu razele ei albe luna Nu micșorează, ci tremurătoare Mărește și mai tare taina nopții, Așa îmbogățesc și eu întunecata zare Cu largi fiori de sfânt mister Și tot ce-i nențeles Se schimbă ’n nențelesupi și mai mari Sub ochii mei — Căci eu iubesc Și flori șî ochi și buze și morminte... Și autorul se ține într’adevăr de cuvânt. El e un mistic, ale cărui re- velații te impresionează profund dela început până la sfârșit. Lumina ce-o simte, năvălindu-i în piept, când își vede iubita, i se pare un strop din lumina creată de Dumnezeu în ziua dintâi. Noaptea i se pare atât de în- tunecoasă, fiindcă izvorește din ochii ei cei negri. Zimbețpl, ce-i înflorește în colțul gurii, aducându-i când moarte, când vieață, îi amintește poetului de „luceafărul — surâs pe buzele nemăr- ginirii — “ care încă vestește „odată bezna nopții, iar alteori văpaia dimi- neții...“. Zimbetul și șoaptele femeii cuprind o taină atât -de mare, încât nici scripturile, nici Dumnezeu n’o știe, deși a tras cu urechea și el să asCufte^M ce-i șoptește Evei diavolul în zii^S celei dintâi ispite. De-atunci, conclude® poetul, femeia ascunde sub pleoape o^| taină și-și mișcă genele șireată par’-â| c’ar zice, că. ea știe ceva, ce noi nu® știm, ce nimenea nu știe. E acel „nt*.j| știu ce și nu știu cum", pe care l-a "S eternizat și marele Mihail Eminesa*’4 în una din cele mai superbe poezii ale sale: „De-ar trece anii, cum 'Jj trecură..." Lumea întreagă i se pare-'-l atât de misterioasă, fiindcă vălul,, -j ce o acopere, e urzit din părul ei * frumos. Dar nu mai insist asupra laturei 7 erotice a poeziei sale, fiindcă au in- sistat alții de ajuns. Eu vreau să scot în relief laturea ei meditativă, și să arăt mijlocul fe- ricit, prin care își exteriorizează poetul_- Blaga gândirile, anume: imaginile. In privința aceasta e adevărat măiestru. împrumutând titlul unei schițe, cetite- la nit știu care autor, l-aș putea numL'î^ chiar „un vânător de imagini", fiindcă ^ el cugttă și simte în imagini. ' j Poetul își dă seama, ce mister J . adânc și nepătruns e lumea și omul.. Privindu-și inima, i se pare că e o scoică ce resună prelung și neînțeles- ■? de svonul unei mări necunoscute..- de marea veșniciei. „Sto ad litus <■ aeternitatis", (Stau la țermul veșni- . - ciei) vrea să zică și poetul nostru, ca și un mare cugetător apusean. De aceea suspină: O, voi ajunge, voi ajunge Vr’odat’ pe malul Acelei Mări, pe care azi O simt, Dar nu o văd?... ; Par’ c’ai ceti minunata poezie alui Enea Roncinni, tălmăcită așa de- frumos de Șt. O. losif: — 263 — Cântă marea, uriașa mare: „Mare-s eu, și nimeni nu mă ’nvinge! Tot pământul, cât îl vezi de mare, • Brațul meu puternic îl încinge.* Cântă cerul cel albastru: „N’are ' Margini largu ’mpărăției mele! Eu cuprind pământ și mare ’n vălu-mi De mă'.asă presărat cu stele". Cântă mica inimă: „Mai mare Sunt ca vo; cari vă cercați mărirea, Căci în mine iadul stă șt raiul Cu iubirea, — și Dumnezeirea!" " Nu se infioară să privească în față și taina cea mai crâncenă: mortea. El vede moartea Ia căpătâiu, când simte câteodată un fior - din creștet străbătându-i trupul, întocmai cum mâni reci i s’ar juca în păr cu degete de ghiață. Odihnindu-se, altădată, la umbra unui gorun, în mar- gine de codru, i se pare că stropi de liniște ii curg prin vine, nu de sânge. De aceea, cu o resignațiune demnă de un poet mistic creștin, se întreabă: ...O, cine știe? — Poate că Din trunchiul tău îmi vor ciopli Nu peste mult sicriul, — Și liniștea Ce voi gustă-o între scândurile lui, O simt pe semne de acum: O simt, cum frunza ta mi-o picură în suflet — Și mut Ascult cum crește ’n trupul tău sicriul, Sicriul meu, Cu fiecare clipă care trece, Gorunule din "margine de codru... Aici nu aflăm, prin urmare, groaza de moarte, de veșnicie și de semnele lor de amintire („horror morțiș", „cy- prus invisa" etc.), care le aflăm atât de des la poeții păgâni, înamorați de vieață. Nu aflăm nici groaza de suferințe și de dureri, pe care încă o au foarte mulți. Autorul, deși e tânăr și fericit, deși iubește vjpața, pe care vrea să o trăiască deplin („O, vreau să joc, cum niciodată n’am jucat! Să nu se simtă 'Dumnezeu în mine un rob în temniță — încătușat..."), -» știe că toate acestea sunt trecătoare. De aceea cântă : Aștept să îmi apună ziua Și zarea mea pleoapa să-și închidă,. Mi-aștept amurgul, noaptea și durerea. Să nii se ’ntunece tot cerul Șî să răsară ’n mine stelele Stelele mele, Pe care încă niciodată Nu le-am văzut... Fiindcă își așteaptă, deci, amurgul durerii, care nu va întârzia mult, poetul nu va fi desorientat, când va sosi. Va aveă și. atunci stele conducătoare. Se va simți in durere ca în elementul său. Mai ales, fiindcă .pare a-și aveă de acum steaua conducătoare în Isus cel atât de milostiv și cu ființe păcătoase ca Magdalena. Citez: Isus grăbiâ spre sat și gândul îi sbură aiurea: „In ochii ei erâ numai păcat Și numai crimă Eră în mâna ei și ’n strângerea-i fier- binte — Și totuș nu ’nțeleg, o rază ce-i jucă’n privire Striga și orbitoare mă chiemă: Și ’n mine-i Dumnezeu 1...“ Isus grăbiâ spre sat și soarele spre- apus... Isus visă — Și ochii-i s’au oprit o clipă Pe luciul Mocirlelor, ce ascundeau în trestie Ior- danul ... O undă de blândețe-i înecă deodată fața: „O, soarele, divinul te orbește cu lu- mina-i Și-atuncia chiar, când se răsfrânge în noroiu..." - 264 -v Când poetul va adânci mai mult raportul spiritual „cu marele Tot“, despre care face amintire într’o pietri- cică a templului său, când metafisica Și problemele ei transcendentale vor fi nu Moloh-ul, căruia îi jertfim toate celelalte idei, cum greșit cugetă odată autorul în acelaș templu, ci adevărata orientare a sufletului omenesc asupra problemelor cardinale ale existentei, un fel de ^pcov»; cp;Xoaotj>i« (prima filosofie), c-utn eră Ia marele filosof elin, Aristoteles, șiUa discipolii săi, filosofii școlastici medievali, atunci va putea îmbrăcă mantia de profet și va putea strigă cu glas de tunet, să i se audă cuvântul deapururi și pretutindeni, nu numai în niște poeme scurte, ca de astădată, ci în mari opere, nemuritoare, de adevărate con- cepții superioare. In convingerea aceasta .dorim tâ- nărului ncstru colaborator izbândă deplină. Verax. * Soveja, Oameni dela munte. Bu- curești, editura librăriei Socec 1920 Format 8% 206 pagini. Prețul: Lei 7.50. Cunoscutul autor ₓ al volumelor „Către noua generație", „Popcrul", „Ofensiva națională", „Primăvara li- terară", „Altă creștere", „Către Ro- mânii de peste vechile hotare* ș. a. d-1 profesor universitar, S. Mehedinți, ne dă acum sub pseudonimul său predilect acest volum, despre ale cărui fendențe mai bine ne lămuresc fru- moasele cuvinte „către cetitori", din care reținem următoarele: „Intre oamenii pe care i-atn cu- noscut în copilăria mea și cei de astăzi e o prăpastie. De vreo jumătate de veac s’a revărsat asupra pământului și poporului românesc un adevărat potop. Versul popular stă să amuțească, poveștile s’au slutit, proverbele șchio- pătează, iar vechiul cântec bătrânesc, care incep^ă cu Frunză verde, e îngânat acum de larma cafenelelor. S’a împlinit întocmai prorocia.lui Eminescu.: Și cum vin cu drum de fier , Toate cântecele pier... De aceea, dacă mai ținem la o individualitate proprie ca neam, trebuie să ne întoarcem cât mai grabnic spre rosturile poporului nostru, așa cum erau înainte de năvălirea barbarilor moderni, care i-au surpat așezămintele, i-au scâlciat limba și i-au pângărit sufletul. Trebuie — fiindcă menirea cea mai înaltă a unui popor e să fie El însuși adecă să-și trăiască deplin viea(a sa și să reprezinte, dacă poate, un chip original de a vedea lumea. Altfel a vegeta în umbra altora, a gândi gânduri streine, a trăi din simțiri streine . r și a vorbi cu fală limba streinilor, la 1 ce bun să mai îngreuezi pământul? , - — Mai ales acuma, când, abiă scă- pați de prăpastie, ne izbim de împo- ' trivirea tuturor, se cuvine să luăm ₖ aminte: ori sporim grabnic puterea noastră și vom trăi ca neam care are < de spus ceva lumii; ori,-dacă nu, vom fi osândiți a lâncezi veșnic în umbra altora mai puternici. f ... Datoria cea mai imperativă a ceasului de fată e să cunoaștem și să cultivăm tot ,ce este în caracterul și tradiț:a neamului românesc. Mai mult decât ori și când, lo- zinca tuturor Românilor adevărati tre- buie să fie: îndărăt — spre poporul nostru! ... Pentru noi, ca și pentru ei (e vorba de marii noștri literați: Bălcescu, Alecu Rusu, 'Alecsandri, Negruzzi, Creangă, Coșbuc, Maiorescu), literatura și arta românească trebuie să fie cea mai înaltă manifestare a ființei noastre ca neam. ¹ - 265 - în acest înțeles, scrisul nu este o .petrecere, ci o necesitate; mai întâi a sufletului care are ceva de exprimat, ap-.: a legăturii organice dintre gân- dire și cuvânt, care face că numai ce e bine înțeles și deplin simțit se poate restrânge cu destulă claritate în mintea și inima altora. Iar mai bine înțeleasă yi mai adânc simțită decât vieața pe care o trăim noi inșine, ca neam de- osebit de alte neamuri, ce poate să mai fie? De unde urmează că arta, deși universală în scop, poate fi na- țională în subiecte și mijloace, adao- gând lângă precum și al scriitorilor tineri, atât de mult promițători, N. Crainic, Al. Bif- suioceanu etc. etc. Măiestrul G. Chiriac a armonizat foarte frumos minunatul cântec de leagăn a lui St. O. losif, Dormi odor, dormi păsărică, apoi „Păsărică ’n timpul iernii" de /. Creangă și „Marna" de Carmen Sylva. Arhi- tectul N. Ghica-Budești într’un articol despre casa românească ajunge la con- clusiunea: „Intr’adevăr 'sunt indicii poate că după sbuciumul și turbură- rile epocii actuale ne vom îndrumă, spre fericirea noastră, către simplici- tatea vieții cetățeanului Atenei antice, care trăia vieață intimă, modestă, întt’o casă mică, rezervând luxul pentru vieața comună, pentru monumentele publice și culturale pentru templu, agora și acadtmie." Ar fi și soluția cea mai norocoasă a chestiunei sociale, pentrucă. e constatat că, mai mult decât toate discursurile incendiare ale demagogilor, ațâță pe proletari îm- potriva plutocraților luxul exorbitant; al acestor din urmă. * „Cultul eroilor noștri*'. Sub titlul acesta a început să apară, de câtăva vreme la București sub înalta ocrotire a M. Sale Regina Marja, această re- * vistă ca organ al societății „Mormintele eroilor căzuți în răsboi". Dat fiind scopul nobil ce-1 urmărește societatea și revista, credem că nu va.fi inimă românească bine simțitoare, care să. nu răspundă apelului societății, trimi- țând diferite donațiuni și abonând re- vista care e ilustrată și apare în con- diții tehnice excelente. Abonamentul pentru ediția de luxe: 240 Lei; ediție obișnuită 60 Lei, și sunt a se trimite societății „Mormintele Eroilor", Bucu- rești, Cercul militar et. III. prin Str. Sărindar. „Muzica", revistă pentru cultura muzicală, apare acum în anul II la București. Are articole luminoase din peana dd. Maximilian Costin, I. Nona- Ottescu, etc. E de remarcat idealismul pronunțat al acestor articole. Numai cu modul acesta se poate combate materialismul, astăzi mai cotropitor decât oricând al multor pături sociale românești. Ne surprinde însă faptul, că această revistă pentru cultura mu- zicală nu publică tocmai ce este mai necesar; ccmpoziții muzicale. Ori doară bucățile muzicale se vor rezervă și în viitor ca premii pentru abonați? O lămurire se impune în orice caz. * „Convorbiri Științif ițe" se chiamă revista mensuală, pentru știință și cul- tură, ce apare de patru ani Ia Orăștie, în redacțiunea d-lui Gavril Todică, contabil în Geoagiul de jos și membru în comitetul central al „Asocia{iunii“ ir V&a, - 267 - noastre. Deși e scrisă in întregime de d-sa, e totuș de o varietate și in- teres deosebit. Are articole de îndru- mare culturală și științifică generală, actualități (de exemplu: Asfaltul, Prin ce ne putem întări? Reforma agrară etc.), biografii de ale savantilor, ar- ticole de popularizare astronomică ș. a- Fiind unica revistă științifică la noi, o recomandăm cu toată căldura. * „Drapelul". La 8 Iunie c., în anul XX al existenței, a încetat să apară ziarul dela Lugoj „Drapelul", fondat și condus cu demnitate și pri- cepere rară de d-1 Dr. Vaier Branisce, unul din putinii ziariști de profesie ce i-am avut noi Românii transilvăneni până acum. Regretăm din tot sufletul dispariția acestui ziar, care singur și-a păstrat coloanele curate și în decursul mareluj răsboiu mondial, când noi cei de aici am fost expuși la nenumărate ispite și umiliri. Numărul din urmă amintiște cu durere „de cei 4 ani de răsboiu, când nu eră chip să scapi de petele albe, de lungi coloane eliminate, când prin aluzii și subtilități stilare, prin aranjamente de material la apa- rentă inofenziv trebuia să grijești printre șire, când spuneai una, ca alta să înțeleagă cetitorul, căci altfel nu reușiai să ajungi cu litera tipărită la inima poporului." * Pentru „Dacia". Ziarul bucu- reștean „Dacia" se ocupă în foiletonul Nr. 159 din 22 Iunie c. și fle revista noastră „Transilvania", căreia îi află și calități, dar și cusururi. Calități, că apare „într’un format voluminos în condiții tehnice remarcabile, cu un material mai variat ca al Vieții Ro- mânești" dela lași. Cusururi mai multe : 1. Că materialul revistei e „neîngăduit de inestetic înghesuit". 2. Că are ca- racter regional. 3. Că colaboratorii noștri, cei mai multi, nu scriu corect românește și „au o frază cu sintaxă și forme suferinde". 4. Că colaboratorii revistei sunt aproape toți ardeleni, deci „e necesar să se invite cât mai mulji publiciști din regat în scrisul cărora străbate armonia culturii uni- tare" etc. Răspundem: ' 1. Noi credem că abonatii de aceea ne plătesc revista, să le dăm material de cetit cât mai mult. Astăzi mai ales nu ne putem permite luxul paginilor și semipaginilor goale. Trebuie să eco- nomisim cu fiecare colțișor de hârtie, căci e așa de scumpă. 2. Revista noastră, deși este a „Asociațiunii", nu are caracter regio- nal, nu se adresează numai membrilor Astrei, ci vrea, precum se spune lim- pede în Nr. 1 al revistei la pag. 124, să dea fiecărui cetățean al României întregite Ifrana sufletească necesară. Nici vorbă, deci, de îngrădiri sau de izolări periculoase din punct de ve- dere cultural. 3. Admitem, că unii colaboratori vor greși, câte odată, în ce privește limba românească etc. Am dori să ni se arate însă din caz în caz, care'sunt aceste greșeli, ca să le putem evită în viitor. Noi oferim cu drag coloanele revistei pentru astfel de îndreptări și corectări folositoare. Notăm însă un lucru: ardelenismele ori frazele noa- stre „cu sintaxă și foime suferinde" să fie înlocuite cu expresiuni neaoș- românești, nu cu frantuzișme, și cu atât mai puțin cu turcisme, grecisme, bulgărisme, și altele ca acestea. 4. Precum se poate constata de pe pag. 2 a copertei, unde se înșiră colaboratorii revistei, peste 30 de co- laboratori, sunt parte originari dfn ve- chiul regat, parte Români transilvăneni cari au trăit sau trăesc de multă vreme dincolo de munți și cunosc 9* - 268 — bine limba românească. In viitor vom invită tot mai mulți publiciști, atât diri vechiul regat, cât și din Bu- covina și Basarabia, pentrucă dorim, ca oamenii noștri să aibă prilej a se cunoaște și prețui tot mai mult. Ve- dem, deci, cu dragă inimă, în mijlocul nostru, pe orice publicist român de ori și unde, numai să aibă ceva de spus și s’o știe spune. Atât deocamdată. Dacă va fi ne- voie, vom reveni. . „Cuvântul Românesc**, revista naționaliștilor democrați și țărăniștilor din Vâlcea, a început să apară din / Ianuarie a. c. sub direcțiunea d-!ui profesor G. Alexian. Un spirit de luptă și de purificare morală adie din cele mai multe articole ale revistei. Reținem dintr’unul această constatare dureroasă: „Vieața a devenij așa^e falșă; prietenia, dacă nu-i bazată pe interes, o formă șubredă și goală: cuvântul dat, o glumă pentru naivi; cinstea, un precept pentru mărginiți... în lumea de azi, dela un capăt la altul s’a încins danțul milioanelor. Setea de a ie îmbogăți cu orice preț, lozinca „scopul scuză mijloacele", iată atmosfera ce o respiri azi mai mult ca oricând". Cărți streine. Un denii-sfecle de civilisation franșaise (1870—1915). Hachette et Comp., Paris 79, Boulev^rd Saint- Germain, 79. Format 8° mare, pp., VII + 472. Prix 10 fr. Dela 1870 încoace lumea a putut crede că centrul progresului uman e Berlinul. Germanii, mari reclamagii, au repetat de nenumărate-ori că ei nu numai că au o armată bine orga- nizată, ci în toate privințele sunt ne- întrecuți. Ca la ei la nime. In fața soarelui ce lumină malurile Spreei, toate trebuiau să rămână în umbră. Kaiser-ul, care se pricepea de minune să umple lumea întreagă cu sgomotul cuvintelor sale, a izbutit să orbească nu numai pe proprii săi supuși, ci și un mare număr de streini. Printr’un fel de sugestiune, aceștia au ajuns să-și închipuie, că e de datoria lor să se adreseze în orice materie înainte de toate Germaniei, să cumpere pro- ductele ei, să-i cetească cărțile și să-i imite procedeele. Franța a făcut chiar din potrivă. Modestă, din cauza înfrângerii dela 1870, ea s’a pus să-și repare ruinele. Și a reușit. Și-a refăcut finanțele, armata, flota Ea a fondat un imperiu colonial, care, după acela al Angleterei, e cel dintâi in lume: pe toată întin- derea vastă a posesiunilor sale afri- cane și asiatice a făcut să domnească dreptatea; ea a civilisat, în cel mai frumos sens al cuvântului. In domeniul științific, artistic, literar și-a relua: drumul înainte și a realizat mai mul" progres, mai multe descoperiri, a pro- dus mai mulți oameni de talent ș: opere remarcabile decât''oricare altă țară în acelaș interval. Și dupăce pu- ținătatea relativă a teritorului său euro- pean nu-i permitea să aibă o produc- țiune industrială așa de puternică ca alte națiuni mult mai bogate în zăcă- minte de fier și cărbuni, ea și-a per- fecționat agricultura până la .gradai de a-i fi aproape absolut suficientă. Amănuntele acestui admirabil pro- gres le înfățișează acest temeinic vo- lum. Pe toate terenele Franța a con- tribuit puternic la progresul uman; pe unele terene a fost precursoară. Alții - 269 - s’au folosit de invențiunile și desco- peririle sale ca să le prefacă în in- strumente de pierire și omor. Savanții irâncezi nu s’au gândit decât la mij- locul de a face vieața omenească mai bună și mai ușoară. . Răsboiul încheiat acum n’a fost numai o luptă a națiunilor ca cea dela Lipsea din 1813. E răsboiul a două principii contradictorii: de o parte o rassă care se consideră superioară ce- lorlalte, Căreia, în consecință, toate-i sunt permise; de altă parte națiunile care ceicau să-și asigure independența și să-și ocupe liber locul ce le revine pe pământ. Fără de a intră în vreo polemică, fără de a stabili vreo asemănare cu ce s’a făcut în alte țări, volumul acesta înfățișează imparțial o parte din munca civilisatorică a Franței timp de o ju- mătate de secol. lată scriitorii și materiile tratate: Astronomia de Beniamin Baillaud ■ dela Academia de științe; filozofia de Emil Boutroux, dela Academia fran- ceză și Academia de științe morale și politice; expansiunea colonială de i'osif Chailley, prezidentul uniunei co- loniale; literatura de Rene Doumic dela Academia franceză; diplomația de August Gerard, ambasador francez; istoria de C. V. Langlois, directorul arhivei naționale; arta de Robert de La Sizeranne; geologia și mineralogia de Lodovic de Launay dela Academia de științe; elocința parlamentară de George Lecomte, prezidentul societății oamenilor de litere; științele chimice de George Lemoine dela Academia de științe; finanțele, comerțul, tiansportul, economia politică de Rdfael G. Levy; automobolismul și aeronautica de Paul Painleve dela Academia de științe; științele naturale de Edmond Perrier dela Academia de științe; științele ma- tematice ăeEmilPicard dela Academia de științe; fizica de Lucian Poincarc, directorul învățământului superior; științele biologice și medicale de Carol Richet, dela Academia de științe; me- talurgia de Eugen Schneider, condu- cător de ateliere; ajutorul public de Paul Stra'uss, senator; agricultura de Albert Viger, fost ministru; muzica de Carol Widor, secretar perpetuu al Academiei de Belearte. Precum vedem, fiecare materie e tratată de un specialist. Asupra unora din aceste materii sperăm să revenim. Ele pot convinge pe orice om de bună credință că rolul unui popor, ca cel francez, nu s’a terminat în istoria lumei; că o rassă, care a născut atâția oameni de valoare pe atâtea terene, merită să trăiască; că interesul supe- rior al umanității se confundă cu al său; că Franța n’a muncit, luptat, nu și-a vărsat sângele decât pentru apă- rarea unui ideal, care trebuie să fie scump oricărui om civilisat. * Gust ave Le Bon, La Psychologie......... .P.Qliti^Sft==Petiș, ErnesrTTammarion, editeur. 26, Rue Racine, 26. 1919. For- mat 8°, pp. 380. Brix 5 fr. 75. Lucrarea de față face parte din „Biblioteca filozofiei științifice” (Bi- bliotheque de Philosophie scientifique), care apare la Paris, sub conducerea autorului însuș, având următoarele trei secțiuni: 1. Științe fizice și naturale. 2. Psihologie și Filozofie. 3. Istorie. Și anume face parte din secțiunea 2, precum arată însuș titlul. Autorul își propune să studieze evoluția vieții popoarelor, fixând le- gile care determină speciile și condi- ționează formele succesive. Dupăce și-a stabilit scopul și metoda, cerce- tează factorii psihologici ai vieții po- litice : originea legilor și iluziile le- gislative, rolul fricei, transformarea modernă a dreptului divin, statismul — 270 — apoi despre factorii psihologici ai răs- boaielor, ai luptelor economice și des- pre influentele învățământului univer- sitar. Cartea a treia tratează despre guvernământul popular: elita și mul- țimea, genesa convingerii, mentalitatea muncitorimei, forme nouă ale aspira- țiunilor populare, nepopularitatea par- lamentară și progresele despotismului. Cartea a patra e închinată iluziunilor socialiste și sindicaliste. A cincia erori- lor de psihologie politică în materie de colonizatiune. Iar a șasa (cea din urmă) evoluției anarhice și luptei contra descompunerii sociale. Deși, ca în tot ce scrie, autorul e magistral în toată lucrarea, pentru noi mai mult interes prezentă cartea a doua și a șasa. In aceasta din urmă arată, de pildă, între altele, cu imparțialitatea omului de știință, cât de nesocotită a fost legea din 1905, votată în 1906, despre separa- țiunea Bișericei de stat și expropriarea forțată a congregațiunilor călugărești. Statul cugetă că va realiză, prin măsura aceasta drastică, cel puțin un miliard de franci. Când colo abia s’a ales cu vre-o zece milioane. Partea cea mai mare a averilor bisericești a ajuns în mâna lichidatorilor lacomi. In privinfa aceasta, autorul citează, câteva fapte indiscutabile, aduse de deputatul de Villaine în ședința din 14 Decemvrie 1909 a camerei fran- ceze : Abatia „aux-Bois" a fost vân- dută unei persoane cu 2,60Q.000 fr., care vânzându-o din nou a câștigat imediat 8 milioane. Alt fapt: Uzina dela „Grande Chartreuse", proprietate privată, prețuită de autoritățile sta- tului la 8 milioane, a fost vândută prietenilor lichidatorului cu 500.000 fr.. Autorul, indignat de faptul acesta și de alte multele, mai ales de mizeria în care statul a împins atâtea per- soane fără de nici o vină („dans la plus atroce misere", cum spunea însuș prezidentul consiliului de miniștri în Iulie 1908 către colegul său dela in- strucție) zice: „E o monstruositate să deposedezi pe oameni de averile lor, numai fiindcă opiniunile lor religioase nu cadrează cu ideile guvernantilor cari dețin puterea". Mai apoi face aceste concluzii, demne de un filozof: „Istoria ne arată, cu toate acestea, că civilizațiunile cele mai importante au fost întemeiate cu ajutorul unor credințe mari. Ea ne învață asemenea, că credința în dogme a umplut vieata a milioane de oameni, și că niciodată doctrinele filozofice n’au inspirat atâta abnegațiune, atâta devotament, atâta altruism intens. Religiunile constitue o forjă creatoare, nu una destructivă. . Discipolii lor nu trebuie combătuți decât dacă vreau să persecute alte credințe. Creatoare de lungi speran{e, sus- ținătoare pentru cei slabi și desmoște- niti de soarte, religiunile au fost tot- deauna azilul celor ce au fost con- damnați de ursită să sufere. Singure ele au știut îndulci groaza desnădăj- duitoare a morții. Să considerăm ca pe mari binefăcători ai omenirei pe visătorii, a căror închipuire a inventat și glorificat pe zei. Judecate prin ope- rele create și susținute de ele, aceste • umbre mărețe merită toată venera- tiunea cugetătorilor. Știința, care-i cunoaște mai bine, renunță la com- baterea lor și proclamă mărimea ro- lului lor. Ele au fost în trecut ele- mentele cele mai sigure ale stabili- tății morale a popoarelor. Viitorul le va schimbă fără îndoială, dar câtă vreme sufletul omenesc va avea nevoie de speranță, ele nu vor putea pieri". Ele sunt chemate să păzească societățile de crizele grozave, prin care trec astăzi. Astăzi nimic nu e respectat afară de forță. Funcționarul e insolent înaintea șefilor săi, matrozui i - 271 - înaintea căpitanului, muncitorul în- aintea patronului. Magistratura însaș nu mai împarte dreptate. Insuș par- lamentul e o minciună. Fostul prezi- dent al republicei R. Poincare arătă nu de mult cât de pendent e bietul deputat de comitetele electorale, „ace- ste divinități misterioase și înfrico- șate". Căci mai mult decât prin con- stituțiuni, prin flote și armate, națiu- nile există și trăesc prin ideal. Iar ideal de vieață, orice s’ar zice, numai reiigiunea îți poate dă. Simt național poate dă și istoria. Și tot numai re- ligiunea poate educă și voințele și caracterele, la cari face apel Gustave Le Bon, când încheie cartea cu enun- ciația : „Nu e fatalitatea care conduce lumea, e voința". Afară de chestiuni de acestea mari, principiare, sunt puse în discuție o mulțime de chestiuni de detail, care incă sunt de tot interesul. Pentru toate acestea merită să fie cetită cu deosebită atențiune. * La Patria negii scritti e nei disco rsi di Paolo Boselli. Omag- gio deila Societâ Nazionale „Dante Alighieri". Societatea națională „Dante Ali- ghieri" e o societate pentru limba și cultura italiană afară de granițele re- gatului, iar Paolo Boselli e din 1907 încoace presidentul acestei societăți. Boselli a studiat finanțele la universi- tatea din Roma; dar a cultivat cu ar- doare și literele, însușindu-și un stil admirabil, personal,ușor de recunoscut, nu numai în discursuri mai lungi, ci și in scrisori mai scurte, ori în telegrame chiar, cum numai în literatura! italiană, atât de bogată în stiliști incomparabili, •se poate închipui. Tocmai de aceea lucrările sale sunt anevoie de tradus. Fiind chemat la cârma țării sale cn momentele cele mai critice ale iz- bucnirii răsboiului, societatea „Dante Alighieri", la a cărei presidenție nu renunțase nici între astfel de împre- jurări, îi adună și publică, în semn de omagiu, diferitele sale scrieri și dis- cursuri, pătrunse de un înalt patriotism, spre a oferi Italienilor o lectură în- tăritoare de suflete, prin amintirea faptelor mari și a figurilor mărețe din trecut, înfățișate de o nobilă inte- ligență și de o aleasă inimă italiană. In aceste pagine se repetă dese-ori cugetările dominante ale mentalității lui BoseJli: cultul limbei, devotamentul pentțu steag, saciificiul pentru ideal, interesul intensiv pentru atâtea ches- tiuni'italiene, cum e emigrațiunea ș. a. Și în acelaș mod revin și se repetă și anumite nume, ca și numele sfin- ților într’o rugăciune cucernică: Dante, care a descris hotarele Italiei și care a dovedit ce poate 'limba italiană („mostro cio che potea la lingua nostra"); Niccold Tommaseo, Italianul ycel mai italian ce l-a văzut pământul; Manzoni, care a dat limbei italiene „noul botez al unității adevărate și celei mai curate"; Giovanni Prati,care „cântând gloria, cântând răsboiul" a aprins flacăra în veci nestinsă a entu- siasmului; Pier Alessandro Paravia, din gura căruia tânărul Boselli ascultă la Torino „graiul neted și grațios"; Vincenzo Gioberti, care hrănindu-și sufletul său într’adevăr italian cu lec- tura lui Dante „a dat divinațiunile calde și înțelepte ale redeșteptării și renașterii" etc. Partea dintâiu cuprinde zece dis- cursuri rostite de Boselli în calitate de president al societății „Dante Ali- ghieri" (publicația fiind menită în rân- dul întâiu pentru membrii acestei so- cietăți), partea a doua descrierea di- feritelor figuri sau evenimente înălță- toare din trecutul italian (18 la număr). „ Recensent. - 272 - Reviste „The Balkan fteview." La Londra a început să apară de câtva timp această revistă, menită a răspândi în cercurile largi ale publicului mondial cunoștințe folositoare despre Balcani. Ea apare cu concursul celor mai dis- tinși scriitori, specialiști în materie. Aduce și număroase bucăți literare, traduse în englezește din litera’urile naționale ale diferitelor popoare bal- canice. Deosebit de bine reprezentată e Elada. Dela noi, au colaborat până acum la această revistă domnii: țW. Beza, Dr. Ciugureanu, președintele sfatului din Basarabia și Achil Bar- cianu, precum s’amai remarcat aceasta și în o parte a presei noastre. Nr-ul de pe Martie al acestei reviste aduce o elogioasă dare de seamă despre cartea d-lui Take lonescu, Suveniri, apărută până acum franțuzește („Sou- venirs") și englezește („Some Per- sonal Impressions". By Take lonescu., London, Nisbet and Co.) Sperăm, că o vom avea nu peste mult și românește. * „L’Europe Nouvelle" din 10 Apr. a. c. aduce interesante știri despre America latină și societatea națiunilor. Pe când America de Nord, mai corect zis: senatul republicei Statelor-Unite Nord-Americane, după discuții sterile de câteva luni >au refuzat ratificarea tratatului de pace dela Versailles, America de sud, America latină l-a primit fără de nici o observare, intrând în societatea națiunilor. Adevărat, zice revista franceză, că America latină și, în particular, Brasilia, deși a fost dela , început de partea antantei, n’a dat ajutor militar atât de efectiv ca America de Nord, — a dat însă un prețios ajutor maritim și a contribuit prin atitudinea ei hotărîtă la orientarea celorlalte state mai mici -din America de Sud. — streine. Gestul Americei latine, comentează mai departe revista franceză, înseamnă: că ea înțelege ce primejdie ascunde pentru ea formula lansată de Stateie- Unite Nord-Americane: „Amenca- Americanilor.“ In realitate formula vrea să zică: „America Americanilor de Nord." — Să sperăm însă că con- flictul nu va fi de natură mai gravă și că pe lângă puțină paciință, bună- voință și explicațiuni amicale con- flictul ivit se va putea tranșă, după cum scrie în acelaș Nr. al revistei franceze directorul dela Paris al zia- rului american „Chicago Daily News“, Paul Scott Mowrer. * In Franța se discută ideea înfiin- țărei unui oficiu de traduceri. Tot ce apare de interes în literatura mondială să se traducă fără amânare în franțu- zește. Nu e nevoie să se tipărească toate aceste traduceri. Cele de un in- teres mai restrâns se pot păstră și numai în manuscris la numitul oficiu. In materie de influențe intelectuale, zice unul din propunătorii acestei idei (Benjamin Cremieux), popoarele mai bucuros dau decât primesc. Ei bine, conclude el, facă Franța și aici pe ge- neroasa, ca să nu fie acuzată de im- perialism; primească ea, în loc ca să dea. Va aveă numai de câștigat, iar nu de pierdut. , * Ca o nouă probă despie univer- salitatea și generositatea spiritului francez înregistrăm știrea, că pe lângă universitatea din Paris se va constitui un institut de înalte studii chineze cu scopul de â crea catedre pentru po- pularizarea civilizațiunei chineze, pre- cum și biblioteci chineze cu funcționari francezi și chinezi. % - 273 - „Rome“, foaie săptămânală poli- iică a „Uniunei Latine", apare acum, de doi ani, la Paris, sub con- ducerea d-lui Hamlet Natoli, cu înalta misiune de a înfrăți, prin cultură, toate popoarele latine. Meritul de a fi fondat această uniune îi revine re- gretatului scriitor francez, Paul Adam, care în plin răsboiu mondial, la 1917, constitui un comitet al uniunei latine, cu concursul următorilor reprezentanți ai latinității: Gugliemo Ferrero pentru Italia, Verhaeren și MaunceMaeterlinck pentru Belgia, F. L. de la Barra pentru Mexico, Corredor la Torre pentru Co- lumbia, del Văile Inclan pentru Spania, Rodriguez Lorreta pentru Argentinia și Leon Lahovary pentru România. — In prezent, fiind mort primul prezident Paul Adam, s’a oferit prezidenția de onoare fostului prezident ?l republicei franceze, Raymond Poincare, iar pre- zidenția efectivă artistului rafinat și subtil, Louis Barthou, cari amândoi au primit cu bucurie prezidenția. Uniunea va ridică, la Paris, un mo- nument gloriei geniului latin, în semn de omagiu față de nobila și generoasa Franță, care prin ultimele sale fapte eroice a adăogat o nouă strălucire străbunei măriri latine. Susține apoi un teatru latin în Paris și mai multe organe de publicitate, care, pe lângă înfățișarea chestiunilor politice, potrivit cu interesele latine, toate urmăresc tendința, inerentă rassei noastre, de a asigură supremația inteligenței asupra instinctului. (Avis domnilor, cari cred că chestiunile de ordin cultural se mai pot amână!) Discută însă și chestiuni de ordin mai real, cum sunt rapor- turile comerciale între Italia și Ro- mânia, în Nr. dela 3 Februarie a. c. al acestei foi, unde se specifică mij- loacele cele mai practice pentru favo- rizarea acestor raporturi. * .,La Transylvanie“, organul co- mitetului național al Românilor Tran- silvăneni și Bucovineni, ce apare la Paris. Trebuie să recunoaștem, că acest comitet, pe lângă publicarea unor cărți de informație de mare preț (ca Aurel C. Popovici, La question roumaine, N. P. Comnene, La Rou- manie ă travers Ies âges si La Do- brogea roumaine, T. Vuia, Le Banat (Timishana), Constantin Mavrodin. Le general Iliesco, C. Bunesco, En marge de l’histoire etc. etc.) a făcut o pro- pagandă foarte întinsă pentru cauza noastră și prin această revistă, pusă sub patronatul unor somități, ca Paul Deschanel, G. Herve, Genital de La- croix, Em. de Martonne, Albert Thomas etd. Astfel Nr. 6 din 1918 (Augist) aduce o admirabilă scrisoare a filo- zofului Emil Boutroux, membru ai /Academiei Franceze, adresată sena- torului Drăghicescu, cu menirea sâ-i servească drept prefață la cartea sa despre Transilvania. Boutroux scrie între altele: „Fără îndoială, vom res- punde noi (la teoria popoarelor stă- pânitoare și popoarelor^ stăpânite), principiul naționalităților trebuie inter- pretat în chip filozofic și practic. Orice aglomerație de oameni cari vorbesc aceeaș limbă, cari au aceleași datini, ori cari sunt cbișnuiț; să trăiască la olaltă, numai prin această împrejurare, nu'sunt o națiune în sensul politic a! cuvântului. Independența,suveranitatea, dreptul de a dispune de soartea sa și de a merge, ca egal cu egal, alături de alte națiuni suverane, nu pot fi atribuite decât națiunilor, cari îmr’a- devăr posedă o personalitate, o con- știință, o demnitate națională și sunt capabile să lupte cu izbândă pentru apărarea acestor patrimonii. Noi sub- scriem fără esitare maxima lui Goethe: „Nur der verdient sich Freiheit in dem Leben, der tăglich sie erobern muss“ — 274 - '(Numai acela merită libertate în vieață, care trebuie să și-o cucerească zilnic). — Dar cine va negă, că Românii au dovedit cu prisosință, că ei posedă o personalitate și o conștiință națională, și că sunt capabili de orice sforțare pentru a-și cuceri și recuceri fără în- cetare libertatea, la care au drept? Ei s’au bătut eroic, și sunt gata și vor fi gata să reînceapă lupta." Noi, Ardelenii în deosebi, trebuie să fim recunoscători marelui filozof, care a zis că Ardealul e reservorul care nu- trește naționalitatea noastră. * lubileul prezidentului Masaryk. In Hradcany, palatul vechilor regi ai Boemiei, s’a prăsnuit, cu toată solem- nitatea, la 7 Martie 1920, aniversarea de 70 de ani a nașterei prezidentului republicei ceho-slovace, Masaryk. Cu prilejul acesta prezidentul a rostit un discurs, demn de un filosof și bărbat politic, ca dânsul, care mai dăunăzi eră un revoluționar, iar astăzi șeful unui stat. Reținem următoarele părți, de interes pentru orice cetitor: „Răsboiul din 1914 și pacea din 1918 inaugurează o eră nouă: era umanității și a umanitarismului — era cea nouă a sentimentului umanitar. Asta e convingerea mea. Sgeranțele lui Kollar, de acum sunt o sută de ani, profețiile celor ce l-au urmat — Safarik, Palacky și atâția alții — se realizează. In vreme ce Kollar doriă ca la che- rtarea de „Slav" să se poată răspunde totdeauna „Om", el nu se îndoiă, firește, câ sentimentul umanitar, pe care ni-1 recomandă, nu se va putea realiză în toată puritatea sa decât după un răs- boiu grozav, care va nimici milioane și. milioane de oameni de toate na- ționalitățile. ... S’a zis că mi-am însușit pro- gramul umanitarist al promotorilor re- nașterei noastre naționale. Eu rămân fidel acestui program, după toate gro- zăviile răsboiului. El consistă într’un ideal moral, care propune omului să fie într’adevăr om. El presupune mai mult, că umanitatea nu e o abstrac- țiune, ci o realitate. Și, în sfârșit, umanitatea, așa cum ni s'a revelat în cursul răsboiului, începe a se organiză. Acest conflict a fost mondial în sensul strict al cuvântului. Cele patru imperii centrale s’au bătut contra 27 de state din toate părțile lumei. Acelea repre- zentau 5’6%, acestea 86% din ome- nirea întreagă. Numai 84% din ome- nire a rămas neutră. Universalitatea acestui răsboiu se explică prin faptul, că omenirea și-a dat seamă de în- semnătatea sa și s’a hotărît cu toată inima să reorganizeze lumea și poli- tica. Deja 84’4% din state au intrat în Societatea Națiunilor. Iată, o do- vadă statis ică, care probează că uma- nitatea e consție de solidaritatea membrilor săi și că se cugetă la evo- luția sa ulterioară spre unitate. „Cen- tralizațiunea mondială" a lui Palacky se realizează. Dostoiewsky aveă drep- tate să susțină că națiuni și indivizi doresc să se unească în umanitate, că fiecare stat tinde să se întindă peste hotarele sale și să se contopească cu ceealaltă parte a lumei. „Omul mon- dial" al lui Dostoiewsky nu eră o utopie: el simboliza mișcarea slavofilă rusească. Insuș programul slav al lui Kollar nu era decât o manifestație evidentă că oamenii aspiră în mod firesc la mondialitate." După ce spune ce a făcut în in- teresul poporului său în streinătate, continuă: „Ministrul afacerilor streine va prezentă parlamentului un budget con- siderabil pentru schimbul de tele- ’ grame zilnice în toate părțile lumei și pentru întreținerea ambasadorilor — 275 - și consulatelor, instrumentele relațiu- nilcr noastre cu streinătatea și ale streinătății c.u noi. Datoria fiecărui bărbat politic cehoslovac este să în- vețe a cunoaște umanitatea, și felul cum tinde ea să se organizeze într’un întreg spre a evolua în unitate. Statele trăiesc în temeiul principiului care le-a dat naștere. E mult, de când s’a enunțat axioma aceasta. Să facem să concorde aspirațiunite noastre naționale cu cele umanitare. Bine înțeles, vorbind de umanitate și de realitatea existenței sale, eu îmi dau seama foarte bine, că ea e compusă din state și națiuni. Uma- nitatea nu poate și nu trebuie con- cepută planând deasupra națiunilor, și cu atât mai puțin opusă lor. A lucră pentru umanitate nu înseamnă a rătăci în lumea întreagă urmărind chimere, ci a lucră pentru națiune și, în parti- cular, pentru părticica aceea de națiune, cu care suntem în contact și căreia îi putem fi folositori. Concepția na- ționalismului modern s’a desvoltât de- odată cu concepția și principiul inter- naționalismului." In opoziție cu benin,revoluționarul rus, Masaryk e pentru o revoluție lentă evoluționistă, nici decât pentru una forțată, violentă, care ar tinde la aser- 'virea burghezimei. El e contra oricărei aserviri, fiindcă niciodată sclavul n’a făcut un lucru cum se cade. E și în contra tendinței de a înlătură cu totul pe bancheri și capitaliști prin uvrieri (muncitori) ori prin statificare. „Se uită, zice Masaryk, că, în împrejurările actuale, statificarea nu e decât o nouă ■formă a capitalismului; capitalismul de stat, capitalismul de biurou." Apoi vorbește despre problema religioasă: „Eu am voit să privesc totdeauna scopurile umanității și ale democrației „sub specie aeternitatis" (în lumina veșniciei). Răsboiul și ororile sale ne îndeamnă să reflectăm asupra pro- blemei religioase. Religiunea cuprinde, după părerea mea, un ideal de per- fecțiune — minunat pentru lucrările omenești. Acest ideal fetește pe oameni de micime și meschinărie. Fie-mi în- găduit a schimbă faimosul cuvânt al lui Halek și â zice: „Dumnezeu ne apără de vulgaritate." Sentimentul eternității ne face modești; el întărește simțul res- ponsabilității și ajută la înțelegerea armoniei generale a universului. Noi punem și aici conceptul evoluției și al desăvârșirii sociale a lumei. EI cuprinde credința noastră în progres. Succesiunea evenimentelor ne îndeamnă la paciință, nu la pasivitate...“ La urmă atinge interesanta pro- blemă a fericirii: Fericit acela, a cărui vieață e bogat umplută! fericit cel ce prin o silință ■ cinstită izbutește să realizeze fie și numai o parte din idealul său. In în- țelesul acesta eu sunt fericit. Dar fe- ricirea mea nu e personală; eu o îm- părtășesc cu toți aceia, cari au muncit ori muncesc pentru libertatea po- porului". Cuvinte vrednice de socotit și la noi. * „Ostland“, Monatschrift fur die Kultur der Ostdeutschen, W. Krafft, Hermannstadt. Compatrioții noștri Sași, deși numai o mână de oameni, susțin, pe lângă o sumedenie de ziare și foi locale, și această revistă culturală în condiții bunișoare. Da, pentrucă sunt un popor, care-și dă seama de însem- nătatea limbei și a literaturei sale na- Jionale. In toamna trecută au înființat, în sala festivă a școalei Roth din Me- diaș, uniunea graiului și scrisului ger- man în România (Deutscher Sprach- und Schriftverein in Rumânien") cu scopul de a cultivă limba și literatura lor națională nu numai în scris, ci și 276 - ' în graiul viu. Uniunea va avea mai mulG secțiuni și se va extinde la toți conaționalii lor. Statutele societății s’au trimis spre aprobare guvernului țării. Și până atunci s’a constituit un comitet în frunte cu Dr. H. Siegmund și arhivarul din Sibiiu, Miiller. * „Die Woche“, curo; cuta revistă populară ilustrată din Berlin, întâm- plător a venit, de Paști, un singurnumăr și în orașul nostru. Cu comunicația de astăzi suntem aproape total izo- lați de mișcarea intelectuală străină, în urmare și de cea germană. Aflăm, cu toate acestea, că Germanii din America au cumpărat aproape toate edițiile scriitorilor germani mai de seamă spre a veni și în felul acesta în ajutorul țării-mame. Frumos gest! . * ' „Almanachul Scriitorilor Arde- leni pe anul 1920“ (Erdelyi irok al- manachja), redactat de Ferenczy G. Format 8° pp. 104. Prețul 12 cor. Pe o hârtie, neobișnuit de fină chiar și în, vreme de pactt, apare acest almanach al scriitorilor maghiari din Ardeal, pe care îl remarcăm pentru unele informații ce le cuprinde. Se observă o decertralizare și în literatura maghiară, ca peste tct în vieața lor publică. , De aici înainte spiritele nu se vor mai îndreptă spre Budapesta, ci vor creiâ o „literatură maghiară orientală". Ca o dovadă despre realitatea acestui fenomen, re- dactorul almanachului citează faptul, că în Grade apar două reviste lite- rare maghiare, în Cluj una, în Târgul- Murășului alta, în Satu mare douș Pe viitor almanachul promite să fie și mai bogat. * „Primăvara¹¹ (Tavasz), revistă ar- tistică și literară săptămânală, din Grade, a publicat într’un număr din anul trecut (1919) poezia lui G. Coșbuc, El-Zo; ab în traducerea d-lui Papp Jătios. * „Om nou“ (Uj Ember), revistă săptămânală, politică și critică, a zia- riștii r din Budapesta, stabiliți la Cluj, traduce în Nr. 5 a. c. articolul d-lui N. larga, Unda barbariei, publicat in „Neamul Românesc". Dela „Asociatiune“. Despărțămintele ,,Asociațiunii“. Despărțământul Nocrich și-a ținut adu- narea cercuală anuală în 20 Iunie c. S’au încassat taxe și s’au făcut înscrieri de membrii noui. — Despărțământul Sân- Nicolaul mare a trimis o listă de membrii nou înscriși, în care sunt:- 1 membru fondator al casei naționale (1000 Lei), 1 fondator al Asociațiunii, (400 Lei), 3 membrii pe vieață (ă 200Lei) și 23 membrii activi (â >0 Lei). Se cere, ca din acest despărțământ să se desfacă un nou despărțământ, acela al Comloșului mare. — Despărțământul Gravita trimite o listă de membrii și o propunere de desmembrare a teri- torului său în mai multe despărțăminte și anume: despărțământul lam și Mol- dova nouă. * Biblioteca centrală a Asocia- țiunii s’a sporit cu 40 de volume, precum și colecțiile ziarelor și revis- telor apărute în Dacia superioară. Biblioteca a fost cercetată în luna Maiu a. c. de 110 persoane, cari au — 277 — consultat parte în cabinetul de lectură, parte împrumutând actsă 210 opere în 250 de volume. * Biblioteci poporale. In cursul lunci Maiu a. c. Asociațiunea a în- ființat 26 biblioteci poporale, trimi- țându-Ie diferite serii de cărți editate de ea. Și anume: 17 biblioteci în cele 17 comune aparținătoare despărță- mântului Nocrich; 1 în comuna Bere- cuța; 1 în Criț; 1 în Odorheiul secuesc; i ;r. Almașul mare; 1 în Felher; 1 în Cuciulata; 1 liceului de fete „Regina .Maria" Cluj; 1 liceului real de stat din Deva; 1-liceului de fete din Sibiiu. * Muzeul central al Asociațiunii in cursul lunei Maiu a. c. s’a sporit cu ■ 54 de obiecte. A fost vizitat de 80 per- soane. Casa Națională Centrală. S’au înscris membrii noui fondatori ai casei .naționale centrale cu suma de 1000 Lei (2000 Cor.): Institutul de credit „Bi- horeana" din Orade și „Cetatea" din Cobalm,precum și d-1 loan Hăndoreanu, comerciant în Poiana Sibiului, Radu Mirean din Turcheș, jud Brașov. * Case naționale sătești. Maiorul Vasile Popa din Brașov a oferit un intravilan în comuna Dumbrăti pentru z.direa unei case naționale. Fapta nobilă a d-lui maior vorbește de sine. Cer regulamente și planuri de înfiin- țare a caselor naționale, în cadrele Asociațiunii, comuna Constanța, des- părțământul Comloșul mare, comuna lezvin, despărțământul Oravița (Casa st zidește!) și comuna Tauții de sus, despărțământul Baia mare. * Prelegeri și conferințe. D-1 N. larga, profesor universitar, membru a! Academiei Române, a ținut cu pri- lejul consacrării noului mitropolit al Sibiiului in sala de conferențe a Aso- ciațiunii o conferență despre rostul Statutului Organic și al organizării de- mocratice a Bisericii. D-1 Dr. G. Preda a ținut o frumoasă serie de patru conferențe despre fenomenele oculte în fața științei moderne (hipnotism, spiritism, cumberlandism, telepatie, sugestie etc.) în aceeaș sală a Aso- ciațiunii Secretarul literar al Asocia- țiunii, d-1 I. Georgescu a ținut con- ferințe la Cluj, Aiud și Ibașfalău, stă- mind și pentru reorganizarea acestor despărțăminte. In curând vor urmă altele în regiunile mai expuse dela periferii. Burse. D-1 Sabin Oprean, inspec- tor școlar în Cluj, a dăruit Asocia- țiunii bursa de care a beneficiat ca elev bursier al fondațiunii Gojdu în suma de 2600 cor. Fapta generoasă a d-lui Oprean se laudă de sine. — S’a asemnat d-șoarei Elena Suciu, studentă la facultatea de științe din Cluj bursa de 600 cor. ce o are dela Asociațiune. * Membrii decedați. După o boală lungă, la adânci bătrânețe, a murit în Săliște, județul Sibiiu, Dr. Nicolae Ca- lefariu, medic cercual, fost multă vreme director al despărțământului, iar în Satu mare a răposat Constantin Lucaciu, cunoscutul luptător naționa- list, care și-a câștigat mati merite nu numai ca director de despărțământ, ci și ca propagandist național în ve- chiul regat, înainte de Izbucnirea răs- boiului, iar mai târziu și în străinătate. Odihnească în pace. * Membrii noi. Membrii pe vieață (â 200 Lei): Colonel 1. Viișoreanu, Căpitan Serian, Sebeșul-săsesc; Co- lonel D. Florianu, Orăștie; Alexandru . — 278 - . Fărcășan, secretar, Zlatna; Dr. Nic. Covaci, consilier de tribunal, Odor- heiu; loan Perian, preot în Criscior; llarie Puica, pretor în Agnita; Dr. Silviu Pop, prezident de tribunal și Franz Erdbs, prim-procuror, Satu- Mare; maiorul Aurelian Georgescu, Sibiiu. Membrii activi (ă 10 Lei): 150, aparținători diferitelor despărțăminte. * Liceu) de fete din Sibiiu. Școala de fete a Asociațiunii, vestita școală prin care au trecut dela anii 80 ai veacului trecut tot ce are Ardealul mai distins ca intelectualitate feme- iască s’a prefăcut anul trecut în liceu de stat. Frumoasa tradiție a școalei a făcut ca să se îngrămădească la acest liceu în raport cu celelalte licee de fete un număr excesiv de mare de fete din •toate părțile Ardealului. Numărul ele- velor înscrise a fost de aproape 500. Încheierea anului școlar s’a făcut în cackele unui frumos festival școlar în 20 Iunie c. Asociațiunea privește cu mândrie la acest liceu, la înflorirea căruia își are și azi partea sa efec- tivă prin susținerea vechiului internat care a adăpostit și în acest an 160 de fetițe. — Au cerut să fie adăpostite în internat ca la 300 eleve. Din lipsă de loc a fost cu neputință. (S. O.) * „Daruri".„Albina", cel mai vechiu și mai consolidat institut financiar la Românii transilvăneni, căruia.îi revine o parte însemnată în desvoltarea vieții noastre economice și culturale, a făcut ia adunarea generală din anul curent, ca și în trecut, daruri frumoase în sumă de 20.000 Cor. pentru urmă- toarele fonduri: Fondul George Barițiu- 10.000 Cor. (cu menirea de a edita cărți . populare); Fondul muzeului 5000 Cor. (procurări de obiecte pe seama mu- zeului) și pentru internatul de fete al Asociațiunii alte 5000 Cer. Gestul generos al acestui institut, , datorit în rândul întâiu domnilor Dr. Ilie ■ Beu, Dr. Vasile Bologa, Const. Pop, Gavril Precup și I. Vătășan, credem că. va stârni admirația tuturora și va în- demnă și alte institute de credit, cari au realizat în timpul din urmă venite frumoase, la fapte asemănătoare. MAI NOU. Calomfir Nufăr, Psalmii sufletului.. Lugoș, Tipografia „Drapelul" 1920. Prețul 5 lei. Mihail Gașpar, De ale vieții. Schițe și nuvele. 1919. Lugoj, Tipografia „Dra- pelul". Prețul 3 Iei. Nicolae Jugănaru, Lira libertății. Colecție de cântece naționale, imnuri, marșuri, doine, hore. Ediție nouă-. Ti- pografia „Drapelul". Lugoj 1920. Pre- i țul 3 lei. ; Locot.-Colonel Corneliu Negulescu ' si E. Todoran, Câteva îndrumări în dialectul ardelenesc pentru a vorbi și scrie mai corect românește. Tipografia Unirea. Brașov. Prețul 7 lei (14 cor.) Dr. luliu Maniu, Discursul-expozeu rostit în congresul partidului național ținut la 24 Aprilie 1920 în Alba-Iulia. Tipografia „Libertății". Orăștie. Lyman Abbott — Tr. Scorobețiu, Femeia virtuoasă. Traducere din en- glezește. Sibiiu 1920. Toate persoanele, cari au primit Nr. 1 și 2 din revista noastră și nu i-au returat, se consideră ca abonate și sunt rugate a ne trimite costul abonamentului. Costul abonamentului se vede pe pagina ultimă a copertei. ________________________________________________________________________• - 279 - Circulară către despărțămintele „Asociațiunii", către băncile poporale înființate în urma propagandei făcute de „Asociațiune" și către întreagă obștea românească. Avem onoare a aduce Ia cunoștință, că »Asociațiunea« va > continua să facă și în viitor propagandă pentru înființarea băncilor poporale și va iniția și o propagandă vie pentru înființarea coope- rativelor de producție și consum, instituții, cari în vechiul Regat s’au înființat și funcționează cu miile, pe când la noi abia a răsărit ' ici-colea câte una și și aceste neajutorate, în lipsa de organizație ; unitară, de controlul așa de necesar, de îndrumări binevoitoare și ■ de credit în condiții favorabile. Pentru organizarea și desvoltarea numitelor instituțiuni, co- mitetul nostru central a cerut ajutorul „Casei centrale a Coopera- tivelor sătești de producție și consum" din București și al „Băncii agrare" din Cluj. Amândouă aceste ne-au promis concursul lor, în ce privește conferențiarii, controlorii și capitalul necesar. >Asociațiunea< va pune gratuit la dispoziția tuturor acelora ce i se vor adresă statute și îndrumări pentru bănci și cooperative, j tipărite din darul D-Iui Vasile Stroescu, iar registrele pentru conta- | bilitate, pe seama cooperativelor, se vor procură dela Tipografia I Cooperației din București, fiind mai ieftine. , Alte imprimate pentru băncile poporale se găsesc la noi, iar | cele pentru cooperative la »Casa Centrală a Cooperativelor* în j București. j Fiind convinși, că lipsa băncilor-poporale și cooperativelor lă- sate este una din lipsurile cele mai mari și păgubitoare înain- tării poporului nostru, insistăm cu totdinadinsul, și cu această ocazie, la organele despărțămintelor și agenturilor > Asociațiunii*, și la toți cărturarii și binevoitorii neamului nostru, ca să chibzuiască asupra înființării unei bănci sau unei cooperative în fiecare sat și să ne avizeze, pentruca să putem luă fără întârziere măsurile de lipsă, pentru înființarea și organizarea acelora; aceasta fiind calea cea mai nimerită și lesnicioasă de a spori și valoriza producția și de a ieftini articolele trebuincioase pentru fraiu. Avem convingerea, că organele »Asociațiunii* și întreagă obștea neamului nostru sunt pătrunse de însemnătatea instituțiilor de care ne ocupăm aici, și tocmai din acest motiv credem că nu au trebuință de multă stăruință și îndemnuri din partea noastră pentru îmbrățișarea lor. Doar e timpul suprem, ca ceeace alte neamuri și chiar frații noștri din vechiul regat au făcut bun și de folos, să facem și noi fără zăbavă. 1 ■■ 280 - Timp de pierdut nu e; orice zi de întârziere ar însemnă pierderi considerabile pentru particulari, pentru națiune și patrie. Așteptăm deci, să vedem obștea românească la lucru în rânduri compacte și pe acest teren, rămas până acum necultivat. Sibiiu, în 23 Iunie 1920. Parteniu Cosma, Romul Simu, p. prezident. secretar. APEL. Comitetul central al »Asociațiunii* s’a fost adresat în anii trecuți către publicul nostru cu rugarea: să-i trimită pentru proiec- tatul Album al eroilor din anii de răsboi câte o fotografie (pe cât posibil format cabinet) a scumpilor lor decedați, însemnând pe dosul ei, în mod iegibil, numele decedatului, ocupațiunea și loca- litatea în care trăia înainte de război, anul nașterii, data morfii. •rangul său ca militar, trupa la care a servit, distincțiile sale mi- litare și, dacă se poate locul în care a căzut sau a fost rănit ce! decedat. Totodată s’a fost indicat în apel, că fotografiile pot fi însoțite și de date biografice mai amănunțite, care se vor păstră in Aihiva «Asociațiunii» și la timpul său se vor dă publicității. De pe fotografiile, intrate la »Asociațiune», s’au făcut clișee și s’au publicat în Calendarul «Asociațiunii*. pe anii trecuți și se vor introduce la timpul său și în Album. De astădată repetăm rugarea noastră către familiile acelor viteji, cari și-au jertfit vieața în răsboi, ca să ne trimită fotografiile iubi- rilor lor decedați, din cari, întrucât li se va putea face loc, se vor publică și în Calendarul «Asociațiunii* pe anul 1921. Totodată rugasem On. nostru public să ne trimită toate scri- sorile trimise acasă de soldații noștri dela front, în care se vor- bește despre lupte și alte întâmplări de interes general și toate poeziile scrise de ei și nepublicate în ziare. Socotind, că adunarea și studiarea acestui material are să fie de un folos neprețuit, rugăm și acum On. noastră preoțime și în-' vățătqrime cum și pe toți intelectualii noștri, să stărue în cercul lor de activitate pentruca a est nou apel să aibă un răsunet cât mai desăvârșit la obștea căreia îi este adresat. Sibiiu, din ședința comitetului «Asociațiunii» centru lite- ratura română și cultura poporului român, ținută în 4 Martie 1920. Andreiu Bârseanu, Romul Simu, prezident. secretar. Convocare. Conform §-lui 2 din > Statutele Asociațiunii* și § 17 -din >Regulamentul general al secțiunilor științifice - lite- rare* convoc prin aceasta pe ^domnii membri ai secțiu- nilor, pe zilele de 1 și 2 August n. a. c. la orele 10 a. m., la Ședință Plenară care se va ținea în sala de conferențe a muzeului Asociațiunii (Sibiiu, Strada Șaguna Nr. 6), cu următoarea Ordine de zi: 1. Deschiderea ședinței plenare. 2. Raportul secretarului literar către ședința plenară. 3. Stabilirea ordinei lucrărilor. 4 Ședințele singuratecelor secțiuni. 5. Eventuale propuneri. Sibiiu, 10.Iulie 1920. A. Bârseanu, prezident. 10 - 282 — / Bibliografie. A. Cotruș, România. Poemă. Brașov, 1920. Tipogr. A. Mureșianu et Comp. Prețul 6 Lei. G. B., Poezii. Lugoj. Tipografia «Dra- pelul*, 1920. Prețul 5 Lei. Volbură Poiană, In noaptea Paștilor. Poezii. Sibiiu, 1920. Tipografia arhidie- ' cezană. Prețul 5 Lei. Petrea Dascălul, Din zile mari. Versuri pentru talpa țării. Editura tipografiei Săteanului. Sâliște. Prețul 65 bani. Timotei Popoviei, Cântece naționale pentru două voci, publicate de resortul de organizare al Consiliului Dirigent. Sibiiu, 1919. Z. Sandu, însemnări din zorii învierii naționale. Sibiiu. Editura librăriei «Să- teanului» Prețul 4 Lei. G. Tutoveanu, Balade. București. Tip. «Convorbiri Liter.«, 1919. Prețul 4 Lei: Ce sunt și ce vor Sașii dm Ardeal ? Ex- punere din izvor competent. Cu o prefață de N. lorga. București. Tip. «Cultura Neamului Românesc». Prețul 3 Lei. Florian Sonea, Din entomologia horti- colă. Dușmanii pomilor noștri și mij- loacele de apărare. Aparatul «Sonea«, Orăștie. Tip. «Libertatea». Prețul 2 Lei. Ilie I. Floațiu, Contribuțiune la Pro- blema Valutei Noastre. Sibiiu. Tip. W. Krafi't, 1920. Prețul 1 Leu. Alexandru P. Arbore, Din etnografia Dobrogei. Contribuțhini la așezările Tătarilor și Turcilor în Dobrogea. Ex- tras din «Arhiva Dobrogei«, voi. II. (1919). București. Tip.’ F. Gbbl 1920. Alexandru Nicolau, învățământul se- cundar în țările streine și în România. Organizarea învățământului secundar în România Nouă. Brașov. Editura li- brăriei loan I. Ciurcu, 1920. Prețul Lei 4-50. Ilie Marin, Ce mi-a povestit cârja... Schiță. Retipărire din «Telegraful român«. Sibiiu, numărul de Paști, 1920. Divizia 2 Vânători, Cuvinte de laudă osțașilor diviziei 2 vânători pentru vitejia cu care au stabilit hotarul „României Mari“ la Tisa. Ofensiva din Trans. 16 Aprilie până 6 Maiu 1919. Arhiva Dobrogei. Revista societății pen- tru cercetarea și studiarea Dobrogei. Publicațiune trimestrială sub direcți- unea d-lor: Consta Moisil și C. Bră- tescu, cărora e a li se trimite și ■abonamentul de 20 Lei pe an (celui dintâi ia București, Strada Șerban- Vodă 70, celuilalt la Constanța, Școala normală)-. Convorbiri științifice. Revistă mensuală pentru știință și cultură. Redactor Ga- vril Todica, Geoagiul de jos. Admi- nistrația «Libertatea» în Orăștie. Abo- namentul 10 cor. pe an. Foaia Diecezană. Organul eparhiei Ca- ransebeșului. Apare Dumineca. Revista economică. Sibiiu. Apare calată pe săptămână. Fapta. Revistă politică-socială. București, Str. Dionisie 66. Florile dalbe. Revistă literară. Apare de două ori pe lună. Bârlad. Monitorul oficial al județului Alba-infe- rioară. Apare în fiecare Joe. Ostland. Monatsschrift fur die Kultur der Ostdeutschen. Bei W. Krafft. Her- mannstadt. Tavasz. Miiveszeti es szepirodalmi heti- lap. Nagyvârad. Calendarul Ligei Culturale pe anul 1920, comemorând marea unire. București 1920. Eugen Todoran, Rumănische Konversa- tionen nebst kurzgefasster Grammatik und einem Worterverzeichnis mit An- leitung zur Aussprache. Hermannstadt. Druckund Verlag von W. Krafft 1919. Banca Centrală pentru industrie și comerț, societate pe acții Cluj, Str. Regina Măria 6 STRADA CISNÂDIEI Nr. 7, ETAJ II. Capitalul societar urcat la: Cor. 100,000.000. =2 Primește depuneri spre fructificare și bonifică începând cu 1 Iulie a. c.: în Cont-Curent.................8Vs% Netto pe libel de depunere...................„ conform condițiunilor în vigoare. CUMPĂRĂ și VINDE EFECTIV Lei, Mărci, Dollari, Lire ital., Franci, precum și alte valute. IMPORTEAZĂ și EXPORTEAZ tot felul de mărfuri, produse economice și industriale. Reface, naționalizează și întemeiază tot felul de întreprinderi industriale deprima importantă. ORGANIZEAZĂ și ÎNDRUMĂ desvoftarea viefii noastre economice-eomerciale și financiare în o alvie sănătoasă și națională. Banca Centrală, pentru industrie și comerț, societate pe acții precum și filialele aceleia formează piatra fundamentală a viefii noastre economice-eomer- ciale și financiare moderne, — după desrobirea milenară, — deci merită și trebue sprijinită din partea tuturor românilor de bine. PROSPECT pentru a IV. emisiune de acții a institutului de credit și economii, societate pe acții „Economul**, Cluj. Adunarea generală ordinară din 5 Iulie 1919 a acționarilor „Economului" a hotărît unanim, că — în fața noilor probleme agrare, industriale și comerciale — să se ridice ca- pitalul social la 10 milioane, impărtite în 100.000 acții, iar executarea la timp oportun a acestei deciziuni a încredințat-o direcțiunii. Intru executarea acestei hotărîri direcțiunea deschide prin aceasta subscrierea la a VI-a emisiune de acții a institutului „Economul". Condițiile sunt: 1. Acționarilor vechi li-se rezervă dreptul să opteze cel mai târziu până la 30 Sep- temvrie 1920 pentru fiecare ac(ie veche, ce o posed din emisiunile anterioare, scrise pe numele lor, 3 nouă acții. 2. Cursul de emisiune pentru acțiile optate de vechii acționari se stabilește cu Cor. 130 plus Cor. 10 taxă de subscriere. Din suma de Cor. 130 se vor trece Cor. 100 la capitalul societar, iar restul de Cor. 30 la fondul de rezervă. 3. Pentru a accentuâ și pe terenul economic unirea frățească, acele institute din vechiul regat, cari au primit „Economul" la emisiunile lor dela unire încoaci' ca pe un acționar vechiu, vor fi asemenea Considerate, pe baza reciprocității, de acționari vechi, adecă li-se vor acordă acții cu prețul stabilit pentru acționarii vechi. 4. Pe lângă acțiile optate sau acordate, conform p. anterioare, să emit și acții pe cursul de Cor. 180 plus Cor. 10 taxă de subscriere. Din stima de Cor. 180 se vor trece Cor. 100 la capitalul societar, iar restul de Cor. 80 la fondul de rezervă. Astfel de acții să vând atât la acționari cât și la neacționari. Acționarii vechi anunță odată cu acțiunile optate, cf. p. 1 câte acții voiesc să cumpere pe cursul de Cor. 180. Neacționarii comunică direcțiunii în scris cel mai târziu până la 30 Septemvrie a. c. câte acții â Cor. 180 doresc. 5. Pe baza optărilor și cererilor, direcțiunea va fixă numărul de acții pe cursul de Cor. 180, ce se poate acordă. O eventuală respingere parțială a subscrierii de acții ă £ Cor. 180 se va face proporțional cu subscrierile. 6. Acțiile nou subscrise se pot înglobâ Ia dorința subscriitorilor într’o hârtie. 7. Prețul aețiilor se va vărsă în două rate egale de câte 50% a valorii nominale, adecă câte Cor. 50 de fiecare acție și la termine de câte 3 luni. Cu rata primă se achită și diferența de curs, ce trece peste valoarea nominală și care face Cor. 30 respective Cor. 80, mai departe taxa de subscriere. Se va vărsă: Prima rată odată cu anunțul cel mult însă până Ia 30 Septemvrie 1920. A doua rată până Ia¹31 Decemvrie 1920. Vărsământul se poate face și In Lei pe cursul oficial. Sumele vărsate în contul aețiilor, pe cari direcțiunea în sensul p. 5 nu le-ar puteă admite, se vor restitui fără dobândă subscriitorilor. . Față de aceia, cari nu varsă ratele precis, se vor aplică hotărîrile § 11 a statutelor. 8. Pentru ratele plătite la terminul stabilit institutul bonifică o dobândă de 40*/o, iar pentru cele Întârziate socotește 8%. 9. Acțiile, cari se vor achită total încă în decursul anului curent vor participă la dividen- dul anului 1921, celelalte numai la dividendul anului 1922, primind pe 1921 dobânda stabilită. 10. Ca locuri de subscripțiune și vărsăminte să designează: a) Centrala și filialele institutului „Economul"; b) Băncile românești, membre la „Solidaritatea"; c) „Banca Românească", București și sucursalele ei. 11. Ceice vor să participe la emisiunea aceasta au să se anunțe cu declarația alăturată la vre-unul din locurile de subscripțiune amintite în p. precedent, unde vor aveâ să facă și vărsămintele. Acționarii vechi, odată cu prezentarea declarațiunii, au să prezente și acțiile din emisiunile anterioare spre a-și dovedi dreptul de opțiune. Cluj, in 17 Iunie 1920. Direcțiunea. Censurat: Censura Sibiiu. W. KRAFFT, SIBIIU.