279996 Nr. I—II. Ianuarie—Aprilie 1913, An. XLIV. TRANSILVANIA REVISTA ASOCIAȚIUNII PENTRU LITERATURA RO- MÂNĂ ȘI CULTURA POPORULUI ROMÂN. Director OCTAVIAN C. TĂSLĂUANU. Apare în 6 numere pe an, tot la două luni, sub îngrijirea unui comitet de redacție a secțiilor științifice-literaje, din care fac parte domnii: Dr. Silviu Dragomir, Dr. Onisifor Ghibu, Vbtor Stanciu și loan I. Lâpedatu. Membrii «Asociațiunii» primesc «Transilvania» gratuit. Abonamentul pe un an: 10 cor. în monarhie și|12 cor. în străinătate. i Redacția: Sibiiu (N.-Szebei), strada Șaguna Nr- 6. EGVETEMI Kd’NVVTĂR Sibiu « * 1.9 NOV, 2 7, KC'UOZS VĂR. SIBIIU, 1913. Editura Asociațiunii. TRANSILVANIA REVISTA ASOCIAȚIUNII PENTRU LITERATURA RO- MÂNĂ ȘI CULTURA POPORULUI ROMÂN. Mr. 1—2. Ianuarie —Aprilie. 1913. VIEAȚA Șl ACTIVITATEA LUI GHEORGHE BARIȚIU.¹ I. Noi Românii avem în cuprinsul acestei țări foarte puține monu- mente, cari să vestească meritele și vrednicia oamenilor noștri mari din trecut. Sunt cincizeci de ani și mai bine de când a început a se simți și la noi lipsa unor astfel de monumente. Și s’au auzit glasuri cerând ri- dicarea lor. Astfel la începutul anului 1861, întrunindu-se la Sibiiu conferența națională, 27 de membri ai acestei conferențe au cerut, prin un memoriu al lor, «zzz interesul și folosul națiunii române ridicarea unui monument național în Blaj pentru nemuritorii bărbați Samuil Micu, Gheorghe Șincai și Petru Maior, iar altul să se ridice pentru Gheorghe Lazar în Sibiiu sau în Avrig». Deșî dorința aceasta adresată conferenței naționale din 1861 nu s’a realizat nici până în ziua de astăzi, e totuș semnificativ că in cea dintâi conferență națională a noastră s’au găsit 27 de fruntași, care pe lângă chestiunile politice au aflat de cuviință a se gândi și la proble- mele de cultură și educație națională. Adevărat, că de atunci încoace con- ferențele noastre naționale n’au reușit a descoperi căile și mijloacele po- trivite spre a da o soluție norocoasă acestui fel de probleme. Din norocire, s’au găsit alte instituțiuni, care n’au pregetat a jertfi pentru ridicarea unor monumente, menite a trezi conștiința și a înălță demnitatea națională a poporului nostru. Mitropolia Românilor drept-credincioși din Transilvania și Ungaria a așezat la 1909, întru amintirea nemuritorului său restaurator și orga- nizator, Andreiu baron de Șaguna, un frumos monument de marmură lângă biserica din Rășinari. Și iată acum exemplul acesta îl urmează «Asociațiunea», așezând în preajma pomposului său palat un monument de bronz în amintirea lui ¹ Conferință ținută la 30 Sept. 1912, cu prilejul desvălirii monumentului lui Oh. Barițiu, în sala festivă a muzeului «Asnctffțîunii» în Sibiiu. 1 2 Oheorghe Barițiu — unul dintre cei mai devotați stegari și slujitori ai «Asociațiunii pentru literatura română și cultura poporului român». îndelungata și rodnica activitate literară și culturală a lui Gheorghe Barițiu, merită, desigur, cinstea ce i se aduce prin ridicarea acestui mo- nument. । Pe de altă parte, slujitorii și membrii de astăzi ai «Asociațiunii» și-au ' împlinit în modul acesta o datorie de pietate și recunoștință pentru mul- tele jertfe de muncă intelectuală, depusă de Barițiu pe altarul acestei in- stituțiuni culturale timp de 33 de ani, ca secretar și președinte al ei. Ridicarea acestui monument mai însemnează și îndeplinirea unei da- torinți față de noi înșine, față de problema educației naționale a generației actuale și a celor viitoare. Se știe, ce influență morală binefăcătoare exercită exemplele de vrednicie ale înaintașilor asupra urmașilor înțelegători. De aceea s’a zis și s’a repetat de atâteaori, că istotia este morala care instruează prin exemple. Nu sunt fără temei nici constatările filozofului August Comte, care spune că ceice viețuesc în prezent sunt din ce în ce mai mult cârmuiți de cei morți, fiindcă zestrea intelectuală și morală, pe care o moștenesc oamenii, crește mereu cu cât se prelungește lanțul generațiilor trecute. «Venerația și recunoștința față de cei morți se mărește cu cât înaintează civilizația. Ele sunt răsfrângerea tuturor silințelor, ce au pus dânșii spre a face din noi ceeace suntem. Și vor fi cu atât mai mult răsplătiți, cu cât solida- ritatea, ce ne leagă de trecut, va fi mai strânsă». < II. ’ Barițiu a muncit o jumătate de veac neîntrerupt pentru a face să devină cât mai strânsă această solidaritate ce ne leagă de o parte de trecut, de alta, de toți contimporanii, care sunt de acelaș sânge, de aceeași ’ limbă și lege ca și noi. Solidaritatea națională a tuturor Românilor de 1 sub diferite stăpâniri a fost lozinca de căpetenie a întregei sale activități I ziaristice. : Născut la 12 (24) Maiu 1812 în Jucul-de-jos, în comitatul Clujului, ’ Gheorghe Barițiu a fost descendentul unei vechi familii de preoți. Tatăl său, loan Pop-Barițiu, dupăce 3 generații de înaintași ai săi l-au precedat în slujba preoției, s’a dedicat și el acestei cariere. După terminarea învă- țăturilor în școalele din Blaj, Cluj și Arad, a luat de soție pe Ana Rafilă, ■ fiica preotului gr. or. Simion Cornea, de origine din Moldova,¹ și a slujit timp de 60 de ani la altarul Domnului (1809—1869), silindu-se a fi bun povățuitor al poporului și a da cea mai aleasă creștere numeroșilor săi copii, dintte care cel mai mare Gheorghe, eră menit să ajungă o podoabă nu numai a familiei, ci a neamului întreg. ¹ Cf. schița autobiografică a lui Gh. Barițiu publicată in broșura: «Academia Română — Informațiuni asupra trecutului și a membrilor ei», București, 1903, p. 19-20, precum și Autobiografia lui Barițiu, publicată în Sibiiu la 1892, cu o prefață de Dr. C. Diaconovich. j 3 Gheorghe ne spune despre tatăl său, că erâ «un adevărat Ardelean, concrescut, cum am zice, cu munții și văile patriei sale, astfel încât lui îi eră peste putință, ca să-și facă idee de vre-o altă patrie, care să se poată asemăna cu Transilvania lui». De aceea niciodată n’a încuviințat, ca vre- unul din fiii săi să părăsească țara aceasta. Adeseori le vorbea cu însu- flețire despre Gheorghe Șincai, care i-a fost profesor pe timpul, când învăță la școalele din Blaj. Și văzând preotul loan aplicarea fiilor săi spre învățătură, le spuneă adeseori, cât în glumă, cât serios: «Mă, luați-vă seamă, să nu pățiți și voi ca Șincai. Știți voi ce vă ziceă moșul vostru: Nu e bine învățătura multă fără minte și mai multă».' însușirea de Ardelean adevărat o moștenise dela tatăl său și Gheorghe, care n’a putut fi înduplecat niciodată să părăsească Transilvania, deșî i se oferise în Moldova și Țara Românească situații cu mult mai favorabile și mai bine răsplătite, decum puteă să le aibă aici în patria strămoșească. El a ținut seamă de înțeleptele cuvinte și sfaturi bătrânești ale ta- tălui său — și cu toate că soarta l-a împins adeseori în situații mai primej- duite, decum au fost pățaniile Iui Șincai, — din vârsta fragedă a tinerețelor șl până la adânci bătrânețe, s’a silit necontenit să-și îmbogățească cu în- vățături folositoare și variate mintea multă și ageră, ce i-a dat Dumnezeu. Gheorghe își petrecu anii copilăriei în evlavia și liniștea cuvioasă a casei preoțești, unde cea dintâi carte, ce i s’a pus în mână, fu psaltirea, iar in loc de dascăl, care să-l învețe a scrie și a ceti, bunicul său a fost aceia care i-a descurcat rostul și taina slovelor bătrânești. La vârsta de 8 ani fii trimis dimpreună cu fratele său Alexandru la Trăscău, să învețe carte ungurească și latinească. De aici ajunge peste 3 ani la Blaj, iar peste alți 5 la Cluj, pretutindeni fiind cel dintâiu în ale învățăturii. După terminarea gimnaziului, cu toate că profesorii săi din Cluj îl îndemnau să studieze dreptul, Barițiu se întoarce iarăși la Blaj și întră în seminar cu gândul de a se face mai târziu preot, după cum va fi fost dorința părinților săi și după cum cerea tradiția familiară a caselor preo- țești, ca darul preoției să nu se piardă, ci să se moștenească din tată în fiu. Cei patru ani petrecuți în seminarul din Blaj au fost de o influență hotăritoare pentru desvoltarea ulterioară a tânărului Barițiu. Aici a început a-și cercă iscusința condeiului, compunând ori traducând și localizând câte o piesă de teatru pentru reprezentațiile, ce începuse a da cu colegii săi in sărbătorile Crăciunului, iar în ceasuri de avânt liric murmurând, ca orice tânăr, sfioase șoapte în versuri, cărora nu le erâ dat să vadă lumina tiparului, căci după propria mărturisire a autorului lor, din tot ce a scris până la vârsta de 25 de ani nimic n’a păstrat, pentrucă «n’a meritat de loc». ¹ Cf. -Transilvania», an. 11. (1869): Necrologul preotului loan Pop-Barițiu, scris de Gii. Barițiu. 1 4 O excepție formează totuș versurile întitulate înstrăinații «compuse de Oh. Barițiu și la anul 1835 cântate de diletanții din clerul cel tânăr pe teatrul seminarului din Blaj». Aceste versuri le-a publicat mai târziu, la anul 1838, Barițiu în Nr. 18 al Foii literare din Brașov, în forma următoare: Un tânăr: «Murăș, Murăș apă lină Prea de mulți străini ești plină, Someș apa ta-i prea rece Că de veacuri zece împrejurul tău n’am stare N’am bine și ’ndestulare! Oh, ce ’nstrăinare 1 Arieșul sărăcește Oltul tot se mai iuțește Streiul seacă, ostenește Nici una nu crește Târnavele-s prea sărate Tulbure-n mol înglodate, Oh, ce răutate! Munții reci fără simțire Câmpii fără de rodire Toate ’mbracă altă fire, Oh, tristă privire! Trecem, trecem frați dincoace Unde cerul toate coace Vântul suflă pace-. Un bătrân: «Anul trece, altul vine Eu tot nu mai dau de bine Când va fi să-mi însărine Zilele de dureri pline. Șaptezeci de ani și șase Fără țară, lege, casă Nedreptățile m’apasă Ah, sfărmate-a mele oase!» Un înger: «Priviți, vedeți colo departe Cum ceriu’n două se împarte, Fiul timpului sosește Și spre voi privește. Treceți, mergeți înainte Cererea voastră ferbinte E luat’ aminte!». Din cuprinsul acestor versuri primitive se vede, că tânărul de 23 de ani eră muncit de gânduri serioase, îl neliniștea și pe el soattea tristă a neamului și căută să se mângăe pe sine și pe ai săi cu nădejdea într’un viitor mai frumos, pe care îl va aduce «fiul timpului»... în aceste încercări modeste de versificație s’ar fi putut întrezări de pe atunci preludiul unei activități serioase și impunătoare, ce aveă să urmeze în curând. 5 După terminarea cursurilor seminariale, lui Gheorghe Barițiu i s’a încredințat catedra de fizică la liceul din Blaj, unde n’a rămas decât un an, căci, chemat fiind la Brașov ca profesor la școala neguțătorilor români, a venit în acest oraș, unde i se oferiă teren de muncă rodnică și bine- făcătoare. La 1836 deschise școala românească din cetatea Brașovului numai cu 12 elevi, dar numărul acestora se urcă repede la 80, așa că în curând trebui să cheme ca profesor ajutător și pe Andrei Murășan, în- cruntatul cântăreț al durerilor noastre seculare. Cu ajutorul acestuia or- ganiză și conduse Barițiu școala neguțătorilor din Brașov timp de 9 ani, și ar fi rămas probabil și mai departe la această catedră ca profesor, dacă starea slabă a sănătății sale nu l-ar fi silit a o părăsi. Însuși ne spune că de nu s’ar fi lăsat de profesorat, l-ar fi costat vieața. La anul 1841 Barițiu se căsători cu Maria, fica văduvei Sofia Belisar din Brașov. Nași i-au fost Dr. Pavel Vasiciu și soția sa Juliana. Vieața lui familiară a fost la început tulburată întrucâtva prin purtarea arogantă și pretențioasă a soacrei sale, despre care Barițiu scrie, într’o însemnare din 1841, că eră «o femeie semismintită și rea, precum abia vor mai fi 10 în Brașov, a și început a face pretensiuni de acelea, cu care dusese pe bărbatu său la desperanță și mormânt. Eu — continuă Barițiu — deșî mă costă mult, i-am înfrânt reința grecească ; pentrucă pe cât fie-sa are tem- perament ilar și flexibil, pe atât muma sa este furioasă și nebună, care i se trage dela o educațiune desmerdată peste măsură». Cu soția sa Maria se înțelegea însă Barițiu destul de bine și pare a o fi iubit cu căldură nu numai înainte, ci și după cununie. Aceasta ar rezulta și din poezia întitulată «La Maria», publicată de O. B. în numărul 42 al «Foii pentru minte» din 18 Octomvrie 1843, și în care sentimentele de iubire sunt tălmăcite în următoarele versuri cam noduroase și în- câlcite: «Nume, ființă din ceruri zimbire Nădejde, frumseță, a vieții delir. Focul plăcerei născut din iubire Pruncă Minervei, fiu de zefir, Fulger ce-aprinzi atâtea simțiri, Nădejdea-mi nestinsă chiar a prunciei Țerm de ferice, gândirea veciei Templu sfințit în a mele priviri; Singur cuvântul în care minte O mumă, un frate, o sor’ și părinte, Plăcerea-mi, vieața, totul ce cer Emblema iubirei minut din eter, Tu ești Mario scumpa ființă A vieți-mi ferice, nume ce ador. Aurora simțirei, întâiul amor.»¹ Căsătoria lui Barițiu cu Maria Belisar a fost binecuvântată de Dum- nezeu cu 9 copii, dintre care 4 au murit în vârsta prunciei, iar 5 au rămas în vieață: 1 fiu și 4 fiice. ¹ Cf. și notița lui Barițiu din Transilvania, 1870, pag. 142. 6 Dar nu vieața familiară a iui Barițiu ne interesează în primul rând, ci mai ales activitatea lui ziaristică, literară și culturală. Căci vieața lui dela 1838 înainte este strâns legată de soarta foilor sale, și acestea iarăși sunt răsunetul sbuciumărilor prin care au trecut Românii ardeleni de atunci până la 1893, anul morții lui Barițiu. 111. Curând după sosirea lui Barițiu la Brașov, în această cetate de în- tâlnire a Românilor despărțiți prin hotare geografice și graniți politice, un drum nou se deschide vieții sale, drum greu și prea puțin umblat, pe care înainte de Barițiu nici un Român ardelean și după el iarăș foarte puțini l-au putut străbate cu atâta cinste și ispravă. în cartea sorții nu era scris ca glasul lui Barițiu să se piardă în fumul de tămâie al vreunei bisericuțe de pe Târnave, nici în colbul școalei ne- guțătorești din Brașov. Un amvon, o catedră ar fi fost locuri cam înguste pentru acel belșug de energie, care sălășluiă în inima lui, predestinându-1 a munci pentru împlinirea unei misiuni mai grele, ale cărei binefaceri trebuiau să se resfrângă asupra neamului nostru românesc întreg. Nu duhovnic al câtorva sute de suflete, nu profesor de fizică ori de științi comerciale, ci un dascăl al mulțimii, marele și neobositul dascăl al nea- mului și al vremii sale: iată ce eră să devină Gheorghe Barițiu, căruia i s’a zis mai târziu — și nu fără merit — Nestorul ziaristicei românești din Ardeal. Alături de catedra modestă, de unde glasul său de propovăduitor ai culturii răsună numai în auzul câtorva zeci de elevi, Barițiu își crease încă din anul 1838 o catedră cu mult mai însemnată. întemeiând la în- ceputul acestui an, în tovărășie cu tipograful loan Gott Foaia literară (in- titulată mai apoi «Foaia pentru minte inimă și literatură-»') iar cu două luni mai târziu «Qazeta de Transilvania»¹ el a știut să întocmească și să conducă foile acestea cu deosebită iscusință, încât ele au devenit cea mai bună școală de redeșteptare a simțirii și conștiinții naționale nu numai la Românii din Ardeal și Țara Ungurească, ci și la cei din Principatele Române. In coloanele acestor foi dela Brașov s’au întâlnit aproape toți scrii- torii mai de seamă ai Românilor, contribuind cu scrisul lor la opera de cultură și educație națională, ce se îndeplineă printr’însele de amândouă laturile Carpaților. Barițiu însuși ne spune, că «toți câți știau să poarte ¹ Tovărășia cu loan Gott a fost necesară, căci un Român cu greu ar fi putut să obțină în acele timpuri concesiune pentru ziar politic, cum eră «Gazeta». Conce- siunea i s’a dat lui Gott numai în 8 Martie 1838, în următorii termeni: «Dignata est Sua Majestas Sacratissima virtute altissimae resolutionis regiae de dto 13 Ianuarie a. c. editae clementei⁻ indulgere, uti loannes Gott ephemerides, ad quas linguis germanica et hungarica edendas facultatem iam obtinuerat, lingua etiam valachica edere possit ea sub conditione, ut unum earum exemplar semper Cancellariae Regiae Transilvanico- Aulicae exhibeat semetque censurae legibus stricte conîormet». (Cf. «Observatoriub din 1885, Nr. 36). 7 peana, simțiau plăcere a sta cu mica redacțiune în comunicațiune, și scopul tuturor eră, ca pe lângă înaintarea literaturei să ne dăm și educațiune po- litică, a cărei lipsă o simțiam foarte tare mai vârtos când reflectam în noi, că se poate să ajungem și epoce grele».¹ * ³ Deșî luptând la început cu multe greutăți și dibuind pe cărări ne- umblate, Barițiu a reușit totuși mai târziu să deă foilor sale o direcție ho- tărîtă, îmbrățișând cu egală solicitudine interesele Românilor de subt ori- care stăpânire și silindu-se a-i îndrumă pe toți spre o țintă superioară: spre unitatea în simțire și cultură națională. Vasta corespondență a lui Barițiu, care se păstrează la Academia Ro- mână, ne arată în mod destul de lămurit, cum înțelegea el să facă gaze- tărie românească aici în Ardeal, totdeauna în sens național și educativ, chiar și în cele mai amenințătoare împrejurări. Sunt cât se poate de in- structive acele scrisori, care ne prezintă pe redactorul și colaboratorii foilor din Brașov la masa lor de scris: condeiul alergând pe hârtie și sămănând iu șire respicate idei sănătoase, iar mintea lor cutreerând neobosită prin toate colțurile locuite de Români, chemându-i pe toți la o vieață națională conștientă, prin muncă și trezvie! Cu toată modestia puterilor și lipsa mijloacelor, este totuși măreț acest început de gazetărie, care a avut urmări atât de însemnate în vieața noastră națională, reușind a înjghebă o solidaritate trainică și productivă a capetelor gânditoare, a condeelor mai de seamă și a cetitorilor cu su- fletul cuprins de dorul de a-și cunoaște frații, de sub toate stăpânirile... Barițiu «a îmbrățișat în scrisul său pe Românii din toate ținuturile și a con- tribuit, astfel, mai mult decât oricine până la dânsul, la pregătirea unității culturale a neamului, pe care întotdeauna a prețuit-o ca cel mai mare ideal».- El devenise — cum zice dl G. B. Duică — creerul, care desăvârșiă aici acea îmbinare de influențe românești și ardelenești apusene și popu- lariza rezultatul prin gazetele sale» {Libertatea, an. 11, nr. 6). Barițiu aveă încredere nebiruită in puterea de vieață și în destoinicia culturală a po- porului nostru. Aceasta îl făcea să privească cu destulă liniște încercările ostile na- ționalității și limbii române. Și îi da tărie să răsfrângă cu demnitate ata- curile ce se deslănțuiau adeseori cu înverșunare asupra comorilor sufle- tești ale neamului nostru. La 1842, când dieta ardeleană se ocupă cu planul de a pune piedeci artificiale în calea desvoltării limbii și naționalității ro- mâne, Barițiu scria într’un articol'¹ («discurs) că pretextele, prin care cearcă să-și motiveze antagoniștii limbii române tendințele lor, sunt ca Românii să poată înainta cu ajutorul limbii maghiare, 1 în cultură, 2 la dregăto- riile publice și 3 să devină patrioți buni («ca și când n’ar fi»...) Exami- ¹ Gazeta Transilvaniei, numărul jubilar din 1 Ianuarie 1888, pag. 4. - N. Bănescu: Gheorghe Bariț, — rolul său în cultura națională, Vălenii-de-Munte 1910, pag. 31. ³ Românii și maghiarismul», în Foaia pentru minte, etc., 1842, un. 9 — 11. 8 nând aceste chestiuni «sine ira et studio», Barițiu își punea următoarele întrebări: 1. oare în secolul al XlX-lea și în starea politică a Europei de azi o nație ca cea română se poate stânge și preface în nimic? și 2. dacă aceasta s’ar puteă oarecând, nimicirea Românilor folosire-ar cuiva? Răs- punsul la aceste întrebări, zicea Barițiu, că îl va putea da oricine, dacă va cunoaște elementele de vieață ale Românilor, și anume: 1. numărul lor considerabil; 2. vârsta vieții lor naționale și cunoștința, că ei au o limbă dulce și în stare cu mult mai ușor de a se îmbogăți și cultivă decât ori- care alta de rangul și starea ei; tot astfel au o literatură, «deși pruncă, dar pornită pe cărarea sigură a perfecției»; 3. cel mai puternic zid apă- rător al naționalității Româniloi este biserica, este religia lor orientală, pe care ei numai prin ajutorul limbii lor naționale învață a o cunoaște, încât acela, care ar izbi în limbă, riar puteă să nu izbească și în religie... și afaiă de niște fanatici și nebuni, cine va cuteză în secolul al XlX-lea a izbi într’acestea? (se întrebă atunci Barițiu, fără să poată prevedea că răs- punsul la această întrebare a lui îl va da tocmai începutul secolului al XX-lea); 4. tot ca mijloc de apărare și resistență mai amintește Barițiu și «strânsa comunicație» cu Românii din Principate. Iar la a doua întrebare răspunde Barițiu, că nimicirea naționalității românești, chiar de ar fi aceasta cu putință, ceeace nu este, nu numai n’ar aduce folos patriei și ari- stocrației maghiare, ci dimpotrivă scădere multă și împuținare de puteri și mai multă... «Cum că nația maghiară este seminție aziatică, izolată aici în Europa, aceasta o cunoaștem în toată întinderea cuvântului. De se cu- vine Maghiarilor a se întări prin topirea altor nații cu a lor, aceasta lăsăm altora să o judece. Iar, cumcă nația maghiară ar fi menită de cătră niște puteri nevăzute a stă ca zid apărător, în contra unei emigrații despre Nord încoace, de aceasta ne îndoim foarte. Noi pe ungurime nu ni-o putem socoti de zid apărător, fără ca să nu fim siliți a o luă în strânsă legătură cu toate celelalte elemente ale monarhiei austriace... Au nu cu acelaș, dacă nu cu mai mare drept poate strigă nația românească din toate pu- terile în auzul Europei întregi, cumcă pe dânsa atât prin poziția geogra- fică dealungul Dunării, și iarăși umbrită de Carpați, cât și prin deosebirea în naționalitate de cătră slavism și iarăși prin înrudirea națională cu Ita- lienii, Francezii, Portugalii (60 milioane cu totul) chiar provedința, chiar ursita națiilor a menit-o a se face păzitoare (neutrală măcar dacă vă place așa) de cel mai scump canal și drum de comunicație a Europei, pe Dunăre?» Asupritorilor de pe atunci le adresează următoarele cuvinte: «Rogu-vă judecați înșivă, sila morală sau fizică ce v’ar putea folosi față de acest sănătos popor... .Vedeți, domnilor, în loc de a îngrețoșă și îndepărtă pe Români cu astfel de pretenții, ați face cu mult mai bine, dacă uitând toate spaimele veacurilor, ați dâ mână frățească și ați încheiă o prietenie, de care aveți trebuință. Pentrucă să știți d-voastră, că Dunărea sau niciodată nu o veți stăpâni sau numai în prietenie cu Moldavo-Românii și chiar la întâmplarea din urmă iarăș numai sprijiniți de Austria și încurajați de Europa...» 9 Asupra acestor chestiuni revine Barițiu adeseori atât în foile dela Brașov, cât și în cele întemeiate mai târziu în Sibiiu și conduse tot de el: în «Transilvania» și «Observatoriul». Astfel în numărul 1 al Gazetei, din 1872 mărturisește aceiași convingere, scriind: «Văd și eu mai pe fiecare zi luându-se măsuri, care țintesc la omorîrea naționalității române; cu toate acestea fiindcă eu cred, precum am crezut totdeauna, în mor- talitatea elementului național-român, nu mă tem, că vor fi în stare să su- grume naționalitatea română. Iară dacă totuș ar fi posibil vr’odată un asa- sinat ca acesta, atunci acesta s’ar puteă execută numai și numai cu ajutor nemțesc; însă așa, că odată cu a Românului, ar bate și oara ultimă a na- țiune! ungurești. Domnul cu sclavul în acelaș mormânt; așa ceva s’ar mai puteă». Barițiu eră convins că activitatea sa ziaristică este de folos atât na- țiunii române, cât și patriei. Deaceea când s’a găsit la începutul anului 1843 un profesor Szilăgyi, care a scris sub titlul Panvalahism, în ziarul un- guresc din Cluj Mult es Jelen, despre tendințele românești, exprimându-și părerea de rău, că în țeara aceasta se tipăresc și gazete românești, Barițiu nu întârzie a combate rătăcirile acelui profesor ungur, arătând că nu numai «românimea, ci mijlocit și însăși patria câștigă foarte mult prin o publi- citate românească încă pe atâta de subțirică. Căci să nu creadă cineva vreodată, că Românului precum educația morală-religioasă și intelectuală, așa și o educație oarecare politică i se va puteă da în vreo altă limbă, decât numai în limba maicei sale și orice altă încercare spre astfel de scop ar însemnă a vreă să respingi pe Român în veacul cel întunecos, în care lui îi erau ochii legați prin limba slavonă». Ca încheiere, declară Barițiu autorului ungur că, dacă prin panvalahism vreă să înțeleagă o deșteptare a nației românești preste tot cătră cunoașterea drepturilor sale omenești, patriotice și naționale, atunci Românilor nu le poate fi rușine de această nouă caracterizare; iar dacă înțelege prin panvalahism altceva orice, atunci panvalahismul rămâne a fi o fantomă reprodusă prin felinarul magic al unor creeri exaltați».¹ «Deșteptarea națiunii cătră cunoașterea drepturilor sale» Barițiu eră convins, că nu se poate mijloci în alt chip decât prin răspândirea culturii naționale în straturi cât mai largi și prin trezirea unei iubiri conștiente pentru comorile limbii, în care trăește sufletul națiunii. Aceste mijloace de asigurare a viitorului național știă că sunt destul de puternice, ca cu sprijinul lor Românii să poată înfruntâ oricând primejdiile, ce le-ar aduce asupra vieții lor naționale diferitele schimbări politice ale patriei lor. Căci «viața genetică (a naționalităților din Transilvania) nici decum nu mai atârnă dela schimbăturile instituțiilor politice, ci curat numai dela gradul culturii lor spirituale și dela păstrarea limbii lor în cărți, in jurnale, în școală, în ¹ Cf. articolul: Ce este panvalahismul?, semnat de G. Bariț profesor, Foaia, 1843, n. 6. 10 biserică, în familie, încât aceia va fi mai văzută și mai respectată, care va și arătă mai multe producte ale minții și ale spiritului».¹ De aceea Barițiu n’a încetat a propagă în toată vieața sa necesitatea unei educațiuni curat românești nu numai prin școală și biserică, ci mai ales în sânul familiei. Adeseori biciuește pe Românii, cari îngădue să pătrundă în sanctuarul fa- miliei lor vre-o limbă străină. Indignarea contra acestora îi stoarce într’un rând mărturisirea, că de-ar aveă dânsul feciori câți patriarhul lacob, nu ar suferi pe niciunul să-i gângăe în limbă străină, ci mai întâi în a mamei sale.² ³ ⁴ într’un articol, în- titulat «.Episcopul*,¹ vorbind despre traducerea cărților bisericești în limba națională, arată cât «de minunat este farmecul limbei naționale unit cu re- ligia. Poate din această pricină zic cei mai ageri politici și filozofi ai zi- lelor noastre: Nații creștine pot fi apăsate, însă niciodată sugrumate». Și mai departe continuă: «In adevăr cea mai mare hulă și batjocură, ce poate face cineva Evangheliei lui Hristos, este a o predică pe aceia popoarelor în limba pe care ele nu o pricep nici decum sau li-o propune în traducții rele, falșe, mincinoase. Au nu este aceasta tot atâta ca și când ai zice acelor popoare: «Voi barbarilor, nu meritați a pricepe învățătura creștinismului; să rămâneți pururea mai aproape de vite ca de oameni; voi să vă ajun- geți¹ numai cu scoarța credinței, cu nește ceremonii, care bat la ochi și vă fac să căscați gurile ca oricare sălbatici, ca fiarele. Iar limba voastră voi popoarelor, nu e limbă, ci e o lătrătură, cu care nu trebue să se spurce scripturile». Așa degradă Evanghelia, creștinismul și omenirea toți aceia, cari nu voesc a se predică cuvântul lui Dumnezeu tuturor popoa- relor în limbile lor materne; așa calcă ei în picioare porunca lui Hristos: mergeți, învățați la toate popoarele, luați spirit sfânt, ca să vorbiți în toate limbile. De aci urmează, că episcopul ca bun păstor care-și dă sufletul pentru oile sale, pe toți contrarii serviciului dumnezeesc în limba națională îi privește de dușmanii religiei și ai omenirii, antichriști care nu voesc lățirea adevărului evanghelic, ci pretind repezirea popoarelor în ba- ratrul⁵ neștiinții și al barbariei, pentrucă cu atât mai ușor să le poată în- călecă și călca; deci el îi mustră precum se cuvme a face un bărbat apo- stolic, păsându-i numai de adevăr, iar nu de periculoasa lor favoare, precum nici de răzbunarea lor». «Nici acelora nu dă episcopul cea mai puțină ascultare, care pretind ca popoarele, spre a înțelege serviciul dumnezeesc, să învețe cutare limbă străină; ci el pe asemenea pretendenți îi are cel puțin de oameni smin- tiți, cărora le cășună a contrage milioanele de suflete în prea îngustul spațiu al unei gramatice. Cuvintele îi sunt acestea: «Dumnezeu dacăvoiă ¹ Foaia pentru minte, 1848, pag. 96. ² Foaia pentru minte, 1843, pag. 407. ³ Ibidem, 1848 nr. 2 și 3, pag. 18—20. ⁴ Să vă mulțătniți. ⁵ Prăpastia. 11 a fi lăudat numai într’o limbă, lăsa numai una pentru întreaga omenime, plăsmuiă organele vorbirii întocmai la toți oamenii cu exactitate matema- tică de 2=2. Insă Dumnezeu nu voî așa, ci puse naturei alte legi, de a se formă sute de limbi, căci voî a fi lăudat într’o varietate minunată. Apoi oare n’ar fi tirănie mai mult decât sultănică a pretinde ca sutele de mii și milioanele de oameni să-și piardă timpul învățând cutare limbă stăm- pată¹ de sfântă, legiuită sau prin unii egoiști sau prin fanatici? Varietatea popoarelor nu e lăsată de Dumnezeu, pentrucă ele să-și petreacă vieața învățându-și limbile unul altuia, ci pentrucă să se cultive fiecare mult-puțin în limba suptă dela mama sa. A învăță limbi poate numai o frunte, o la- mură a popoarelor, nu și popoarele întregi, care în puținul timp, ce le rămâne dela câștigarea pânii de toate zilele, abia pot învăța a-și cunoaște religia, patria (geografie și istorie), o aritmetică pentru vieață, o meserie. Deci episcopul cu durere de inimă își aruncă a sa privighere mai vârtos asupra școalelor elementare din dieceza sa, în care nu sufere a se ames- tecă alte învățături superflue, ci prescrie strâns învățătura celor neapărat trebuitoare, toate în limba poporului. Iar în seminarele clericilor, cari se prepară la preoție, pune compunerea și rostirea predicilor șî ale catehi- zațiilor în limba poporului de cea mai neapărată condiție spre a dobândi parohii mai bunișoare; căci altminterea toată învățătura lor de ațâți ani și toată deprinderea lor în dialectica sacră nu plătește nimic, dacă ei ca păs- tori nu știu vorbi cu oile lor într’o limbă înțeleasă de toți, ușoară, pătrun- zătoare Ia minte și la inimă». Barițiu eră deosebit de darnic întru a da sfaturi și povețe tuturor tagmelor de oameni. Pe învățători și profesori îi îndemnă să stârnească pentru o îmbunătățire a creșterii morale a tinerilor noștri, ca aceștia să nu ajungă răsfățați, moleșiți și subjugați de patimi, ci să iasă din ei buni conducători și apărători ai poporului? Iar când vedeă că acești luminători ai tinerimii nu sunt destul de harnici și însuflețiți pentru misiunea lor, nu se sfiâ să exclame: «Strângeți pe dascăli și profesori în curele, ca să nu fure timpul școlarilor» !³ Precum școala trebue să fie ca o biserică pentru prunci, tot astfel și biserica trebue să fie ca o școală pentru oamenii în vârstă. Arhiereii și preoții să-și aducă aminte, că Mântuitorul le-a zis nu numai să boteze, ci și mai vârtos să învețe. Iar într’un articol întitulat «Icoana preotului»⁴ spune Barițiu, că «.înflorirea unui cler apune numai prin lenea lui»; de aceia îndeamnă pe toți preoții români la mai multă învățătură și la muncă însuflețită pentru binele poporului nostru, căci altfel ni se prăbușesc toate ale noastre numai din cauza trândăviei («Ruunt res nostrae sola inerția nostra» sau: «Prin multă lene se afundă clădirea», cum scrie Eclesiastul c. X. v. 13). ¹ Timbrată. - Gazetă, 1844, nr. 13—16 art.: «Sărăcia». ³ Foaia, 1848, pag. 94. ⁴ Foaia, 1847, nr. 10. 12 Tot asemenea îndemna Barițiu necontenit și pe omul din popor, pe neguțătorul, meseriașul și intelectualul român la împlinirea cât mai zeloasă și mai conștientă a datorințelor față de familia, biserica, neamul și patria sa. Astfel a ajuns el din profesorul tânăr al școalei neguțătorilor brașo- veni un neobosit povățuitor al tuturor Românilor iubitori de carte și do- ritori de înnaintare, un adevărat educator al mulțimii. Cătră sfârșitul anului 1846,¹ când Barițiu erâ bolnav și avea de gând să se lase de ziaristică, Aron Florian îl îndemnă să continue scriindu-i: «toți cei bine gânditori zic făiă frică de a greși, că fără Gazeta Românii nici în 50 de ani n’ar fi ajuns, unde se află astăzi».² Din aceasta și din alte asemenea mărturisiri se vede, că opera de educator a lui Barițiu începuse a fi înțeleasă și prețuită în mod favorabil din partea contimporanilor. In curând ea fu întreruptă prin anii de vijelie și sdruncinare politică- socială 1848—1849, când Barițiu fu silit a părăsi Ardealul, căutându-și adăpost în Țara Românească. Casa lui fu atunci jăfuită, tânăra-i soție cu un copil la piept, cu altul de mână, pribegi fără mângâiere. Barițiu ajunse în prinsoarea Muscalilor, fu purtat dela Câmpina la Ploești, apoi la Cer- năuți, și aici aruncat în fiare, de unde scăpă numai prin intervenția fraților Hurmuzaki, care știură să-1 îmbrățoșeze cu toată căldura, manifestând și mai târziu frumoase sentimente de prietinie pentru «acel bărbat cunoscut Românilor prin genialele sale sârguinți spre deșteptarea și întărirea spiri- tului național», cum scrie Doxachi Hurmuzaki într’o epistolă a sa² dela începutul anului 1850. După potolirea revoluției Barițiu se întoarce iarăși la Brașov și con- tinuă cu redactarea foilor. Dar după 2 luni, la 25 Februarie 1850, i-se in- terzice din partea guvernului a mai scoate foile sale, deoarece începuse a publică raportul lui Avram lancu și ordinului de a suprimă publicarea n’a voit să-i dea ascultare. Când apar iarăși foile, în toamna anului 1850, ele nu mai au pe Barițiu ca redator, ci pe blajinul lacob Murășan, numit din partea guvernului, care impuse Gazetei pajura cu două capete, chipul biruitor al stăpânirii austriace. Barițiu a rămas însă și mai departe cel mai de frunte colaborator al foilor, cărora dânsul le-a dat ființă, și urmă să le imprime, Ia începutul erei constituționale, iarăși pecetea persona- ¹ La 1841, deasemenea voise Barițiu să plece din Brașov; loan Maiorescu a reușit însă a-1 înduplecă să rămână, «dacă a rămas, meritul este al lui I. Maiorescu; putem fi veseli, că mână acestuia se identificase atunci cu a providenței, când scria mereu scrisori pentru împăcarea certaților». (G. B. Duică'. Libertatea II, nr. 6). ² Cf. «Neamul Românesc», revista d-lui N. lorga, — an. 111, nr. 129. * cf. N. Bănescu-, Corespondența familiei Hurmuzaki cu Gheorghe Barițiu. Vălenii de munte 1911, pag. 64. 13 lității sale de o tenacitate dîrză și neînduplecată. «Gazeta» cu pajura în frunte nu puteă să fie pe placul lui Barițiu, care o numește mai târziu «oficiala lui Bach și slujnica absolutismului».’ IV. Pe lângă activitatea sa ziaristică Barițiu a redactat între anii 1852— 1864 și un calendar românesc, a colaborat cu Gavril Muntean la dicțio- narul german-român 1853—1855 și a compus un dicționar unguresc-ro- mânesc (1869), nelipsind în același timp a-și îndreptă atențiunea și asupra unor însemnate probleme de economie națională. In anul 1852 el stărui pentru înființarea fabricei de hârtie la Zernești. In scopul acesta călători prin Austria, Germania, Belgia și Franța spre a procură cele pentru fabrica, al cărei director a rămas timp de 20 ani, până când întreprinderea «a trebuit să capituleze dinaintea teribilei con- curențe străine».¹ ² Pe timpul încercărilor constituționale dintre anii 1860—1867 și chiar în era dualismului Barițiu avu rol însemnat și în politica națională a Ro- mânilor ardeleni participând cu însuflețire și cu povață înțeleaptă la con- ferențele naționale din 1861 și 1863, Ia dieta ardeleană din Sibiiu și la senatul imperial din Viena. Cum înțelegea lupta națională-politică și cum privea raportul dintre Români și celelalte naționalități ale Transilvaniei, arată în mod lămurit și răspunsul ce a dat Brașovenilor, care în 20 Ia- nuarie 1861 au aranjat în onoarea lui o impunătoare serbare ca semn de recunoștință pentru serviciile sale naționale. «Cât pentru consolidarea fraternității între noi Românii și națiunile surori — spune Barițiu,³ — neg în fața ceriului și a oamenilor, că ar există vre-o ură între națiuni. Ura, urgia și frecările nu există între națiuni, ci între coterii, oligarhii și clase privilegiate. Poporul unguresc a avut aceiași soartă ca noi; asemenea și Săcuii; iar așternutul poporului săsesc încă n’a fost de trandafiri. Să distingem deci bine între națiuni și coterii. Intre națiuni ușor se poate restabili fraternitatea. Românul din partea sa, condus de interesul său sănătos și nestricat, își are scris pe flamură: solidaritatea națională, libertate consti- tuțională, scăpare de absolutism, de anarhie și ohlocrație, combaterea te- rorismului, ori de unde ar veni, și frățească conlucrare cu națiunile surori, spre fericirea patriei». Când pronunță sau scria cuvântul patrie, Barițiu se gândiâ mai ales la Transilvania, a cărei importanță pentru națiunea română el o înțelesese atât de bine. ¹ Cf. Telegraful Român 1866 pag. 352, articolul: «Bucurie de frică' reprodus din Albina>- și atribuit lui Barițiu. Articolul e îndreptat contra redactorului lacob Murășan și semnat de: «Cinci inșb. ¹ cf. Autobiografia lui O. Barițiu, Sibiiu 1892 p. 35. ³ Cartea de aur voi. II. (1902) pag. 218. 14 In autonomia Transilvaniei vedea Barițiu un scut de apărare a na- ționalității române și un frumos teren de luptă pentru dobândirea drep- turilor ei politice. De aceea a fost totdeauna un ireductibil apărător al acestei autonomii, pe care a întrodus-o ca postulat politic și în pro- gramul nostru național din 1881, după ce luptase timp de 2 decenii, ză- darnic, pentru apărarea și salvarea ei. Dacă autonomia Transilvaniei n’a putut fi salvată și dacă chiar legile, favorabile pentru Români, ale dietei ardelene din 1863—4 au fost mai târziu desființate, Barițiu eră într’un timp dispus a crede, că aceasta s’ar fi întâmplat și din cauza unor greșeli ale conducătorilor noștri politici, care «puneau foarte mult pond pe pro- misiunile Vienei» și de aceea ar fi accelerat intrarea deputaților ardeleni în senatul imperial din Viena la 1863, pe când dânsul stăruia ca deputății ardeleni să între în senatul imperial numai dupâce promisiunile făcute atât cu privire la autonomia Transilvaniei, cât și mai ales la asigurarea drepturilor politice ale națiunii române vor fi regulate mai întâiu în dieta ardeleană «sancționate de monarh și cuprinse în diploma inaugurală con- sacrată prin jurământ».¹ ² Cu toate acestea a luat și Barițiu parte activă la ședințele senatului imperial din Viena, unde s’a convins și mai mult, că autonomia Transil- vaniei nu erâ îndeajuns asigurată. Față de dieta din Ciuj dela 1865, care aveă să înmormânteze autonomia Transilvaniei, Barițiu îndemnă pe Ro- mânii ardeleni să observe tactica pasivității, cum a stăruit și mai târziu pentru pasivitate față de cea din Pesta, dupăce încercarea lui cu memo- randul, — pe care l-a prezentat monarhului, ia sfârșitul anului 1866, dr. loan Rațiu în numele a 1493 de Români ardeleni, — a rămas cu totul zădarnică. Pentru încercarea aceasta a avut Barițiu să îndure multe atacuri și ironii. Eră învinuit că el «a stricat tot ce a fost solidar la Români», că «mai bine doriă să fie primul în satul fracțiunii, decât al doilea în Roma» și că numai ambiția de a ajunge și el într’un rând cu episcopii Clein Adamovici, Bob, Moga, Lemenyi. etc. l-ar fi îndemnat să sfătuiască pe Români a înnaintă acel memorand, care nu putea să aibă nici un rezultat, căci pe când acțiunea amintiților episcopi se răzimă pe milioane de Români, Barițiu «numai cu o trupă ca a lui Epaminonda, șezând frumos la Termopilele fabricei dela Zernești, a răzbit cu petițiunea pănă la tron»? Barițiu firește nu rămânea dator cu răspunsul la asemenea atacuri, ci răs- plătea adeseori cu vorbe foarte aspre și usturătoare ironiile contrarilor săi. In zilele bătrânelelor sale, Barițiu puteă să se mângâie, că luptele lui pe teren politic și ziaristic i-au asigurat o mare influență asupra Ro^ mânilor ardeleni și au reușit să-i câștige o mulțime de aderenți, care apro- bau politica pasivității și o urmau, deși vedeau că nu vor ajunge la nici ¹ «Părți alese din istoria Transilvaniei-» III. pag. 160. ² Tel. Rom., 1867, nr. 8. 15 un rezultat cu ajutorul ei. Ceice stăruiau pentru continuarea activității po- litice asemănau pasivitatea cu încăpățânarea unui călător, care pleacă la drum pe timp frumos și apucându-1 un viscol mare, cu trăsnete grele, nu vreă să se refugieze ia adăpostul din apropiere, ci stă în mijlocul dru- mului, protestând contra cerului, care ar fi dator a se însenina de frica protestărilor lui. Căpetenia activiștilor, mitropolitul Șaguna, acest «om politic din creștet până ’n tălpi», — cum îl caracterizează Eminescu¹— simțea și el, ce întorsătură nenorocoasă a adus cu sine dezastrul dela Koniggrătz pentru politica națională, dar înțelegea bine, că a schimbă această situație dificilă, nu stă în puterea Românilor. Barițiu aducea ca exemplu tactica politică a Croaților, care prin resistență pasivă au reușit să asigure țării lor un cerc oarecare de autonomie și credeâ că, procedând la fel, ar fi putut și Ro- mânii ardeleni să împedece unirea definitivă a Ardealului cu Ungaria. Șaguna însă vedeă bine, că exemplul Croației nu se potrivește cu soartea Ardealului, care e o țară locuită de 4 naționalități, cu sentimente și aspi- rațiuni politice-culturale atât de diferite, pe când Croația e locuită de o populațiune omogenă, slavă, care și în trecut și-a știut afirma indepen- dența față de Ungaria, iar acum aveă și puterea necesară pentru apărarea dreptului istoric, care numai acolo poate să aibă o valoare practică, unde e sprijinit pe forțe reale. Românii nu aveau însă nici pregătirea de lipsă, nici suficientă forță organizată, spre a salvă numai ei de ei, — prin o politică de pasivitate, și chiar în opoziție cu celelalte naționalități ardelene — autonomia acestei țări. «Ca toți politicii de talent, Șaguna eră pesimist și a calculat totdeauna cu împrejurările cele mai rele, nu cu cele mai bune. In dealtfel lipsa lui de încredere nu în energia, dar în judecata să- nătoasă și oarecum realistă a conluptătorilor săi, a fost înparte adeverită de vreme».² Cu toate acestea direcția propovăduită de Barițiu a rămas biruitoare. La aceasta a contribuit, pe lângă lipsa judecății realiste a contimporanilor, accentuată de Eminescu, în măsură însemnată și temperamentul vioiu și mintea ageră a lui Barițiu, care tocmai din aceste motive eră apreciat de contimporani nu numai ca ziarist și bărbat de știință, ci și ca om politic. Aron Florian îi lăudă «agerimea de duh și tactul rafinat prin experiență»³ iar altădată îl numeâ într’o scrisoare¹ «sfredel»... Ca un monument literar al direcției pasiviste trebue considerat memorialul, scris de Barițiu la 1881, tipărit în patru limbi³ și în care se mo- tivează pe larg, cu o serie respectabilă de argumente istorice și politice, singuraticele puncte ale programului nostru național. ¹ Cf. scrieri politice și literare, voi. I, pag. 196. ² Eminescu, l. c , pag. 197. ² Cf. «Convorbiri Literare» 1908 nr. 7, pag. 10. J «Neamul românesc», an. 111. nr. 93. ’’ Română, franceză, germană și maghiară. 16 E poate un joc al desvoltării istorice și al fluctuațiilor politice, că direcției, inaugurate și susținute cu atâta tenacitate neînduplecata de Barițiu, tocmai nepotul acestuia i-a dat lovitura de grație prin pășirea și reușita sa în cercul electoral Dobra. In mitologia grecească, Chronos își nimicea copiii; în desvoltarea politică și culturală modernă lucrurile se petrec tocmai invers: copiii sau nepoții nimicesc tradițiile moștenite dela părinți și bunici. V. Dacă în cele politice activitatea lui Barițiu n’a putut fi încoronată de rezultate practice, cu atât mai fructuoasă și mai bogată în rezultate bine- făcătoare a fost activitatea lui culturală și literară. Stăruințele lui pentru înființarea «Asociațiunii», meritele lui ca se- cretar și președinte al acestei instituțiuni culturale sunt dintre acelea, care nu pot fi niciodată trecute cu vederea. Alături de Șaguna, fără a cărui energică și înțeleaptă stăruință la curtea din Viena anevoe s’ar fi putut înființa «Asociațiunea», alături de savantul Timoteiu Cipariu și de îndru- mătorul practic loan c. de Pușcariu, Barițiu a fost cel mai însuflețit și mai statornic sprijinitor al lucrărilor întreprinse pentru înființarea acestei instituțiuni culturale, pentru consolidarea și înflorirea ei. Ca secretar al «Asociațiunii», el a redactat revista «Transilvania» dela 1869 înainte și mai târziu, alături de aceasta, ziarul politic «Observatoriub (1878—1885). Dacă la 1838, când a pornit să lumineze mulțimea prin foile dela Brașov și să trezească în Români conștiința națională, împrejurările nu-i permiteau lui Barițiu să deă un program bine precizat, ci îl făcură să pornească acest drum greu cu inima îndoită între teamă mută și nădejde sfioasă, după patru decenii de activitate ziaristică, din bogatele sale ex- periențe pe acest teren știu să fixeze pentru «Observatoriul» următorul program, de un vădit colorit cultural: 1. «Observatorub va trata chestiuni politice, național-economice și literare. 2. Va insistă pentru egalitatea de drepturi și egala îndreptățire între toate împrejurările, fără distincțiune de clase sociale, de naționalități, de confesiuni și provincii, prin urmare va lucră pentru păciuita convie- țuire a tuturor cetățenilor statului. 3. Chestiunile naționale-economice le va discută în sensul și la înălțimea științelor moderne. 4. Pentru înain- tarea învățământului și a culturei la connaționalii și compatrioții săi va conlucră cu diligință atât mai mare, cu cât lipsa lui se simte mai tare peste tot în patria noastră. 5. Evenimentele zilei le va înregistră după informațiuni cât se poate mai sigure și le va comentă în mod obiectiv». Se vede și din aceste puncte, cum consideră Barițiu misiunea presei na- ționale. Cât timp a ținut pana de ziarist în mână, el n’a încetat a fi un educator al cetitorilor săi, al națiunii sale întregi. Când observă, că mai sunt încă multe scăderi de înlăturat, se mângăiă astfel: 17 «Ca să crești un individ bine și cum se cade, se cer 25 de ani; dară pe o națiune întreagă în câți ani voiți să o creșteți, mai ales că aveți să o și emancipați politicește? Susținem cu tărie, că nici un popor nu a făcut în timp așa de scurt, progres așa frumos ca Românii».’ Ziaristica română începuse a răsună atunci din mai multe coarde. Când a observat Barițiu rivalitatea ce începuse a miji între ziarele coti- diane, scria în «Observatorul»; «Iată că apar mai dintr’odată două ziare cotidiane «Gazeta» și «Tribuna», după care se produce în publicul sur- prins o bucurie turburată de unele conflicte momentane purcese din pre- pusuri și neînțelegeri cam românești, o mică revoluțiune de spirite într’un pahar de apă»;'² — iar mai târziu constată, că toate ziarele noastre «apără cu devotament interesele națiunii românești; toți redactorii și colaboratorii lor își sacrifică timpul, sănătatea și liniștea sufletească pentru acele inte- rese. Din partea noastră — încheia sfătuitorul înțelept — avem o singură rugare cătră toți: Să nu facă adversarilor bucurie prin certe intestine. Subjugaților ne stau foarte rău certele, mai ales când nu avem nici o cauză de ajuns, care să justifice discordia»? Din ziarele redactate de Barițiu — după cum mărturisește însuși într’o schiță autobiografică — cel puțin din suma publicațiunilor a eșit din pana lui, bine rău cum se vede? Cei ce își vor luă osteneala să cetească aceste publicațiuni, vor vedea că din pana lui Barițiu a eșit mai mult bine decât rău. Aici e potrivit să repetăm frumoasa asemănare, pe care o face d. lorga, spunând că «scrisul lui Barițiu așa de îmbelșugat, a fost practic și trecător-, el a fost ca acea parte din apa ceriurilor, pe care pământul o înghite fără a mai da rîuri vecinice, dar din care se înalță pe câmpiile de catifea verde și de aur palid hrana miilor de oameni, care adesea uită să mulțămească».'-' VI. Ceeace a rămas totuși din scrisul lui Barițiu și este mai accesibil publicului cetitor, sunt studiile sale mai întinse din revista «Transilvania» și cărțile sale de istorie. Interesul pentru istoria națională se trezi în su- fletul lui Barițiu de când era student în Cluj. Atunci auzind ce absurdități propagă profesorii săi despre originea și trecutul Românilor, s’a apucat să traducă în limba maghiară istoria lui Petru Maior despre începutul Ro- mânilor în Dacia. Traducerea aceasta însă n’a văzut lumina tiparului? Mai târziu a tipărit diferite articole și studii istorice în foile dela Brașov; iar ca re- dactor al revistei «Transilvania» a îmbogățit literatura noastră istorică cu multe ¹ Observatoriul din 1884, pag. 22. ³ Ibidem 1885 Nr. 1. ³ Ibidem, 1885, nr. 46. ⁴ Cf. broșura «.Academia Română*, pag. 20. ⁵ Cf. revista «Sămănătornl*, an. III, nr. 19. " Autobiografia, pag. 4. 2 18 studii și cercetări, năzuind să trezească un interes mai viu pentru istoria noastră națională, a cărei valoare practică-educativă o avea în primul rând în vedere și o accentua de repețiteori cu deosebită stăruință. ' «Mulți se plâng — scria Barițiu la 1873¹ — că națiunea daco-ro- mână din imperiu și-ar fi pierdut sau că ar îi în pericol învederat de ași ■ pierde firul sau mai rău a se pierde cu totul, a veni în confuziune de- ; plorabilă pe terenul vieții publice politice-naționale. Lucru prea firesc j acesta. Vai de acel om, care când se scoală dimineața, nu mai știe de ■ loc, ce-a făcut ieri și alaltăieri, ce i s’a întâmplat înainte cu o săptămână, ! cu o lună. Oameni de aceștia uituci sunt supuși pe toată viața lor la con- I fuziunile cele mai neplăcute, până ce mai pe urmă ajung de râsul și corn- j pătimirea celorlalți. Pentruce conducătorii și fruntașii celorlalte popoare | se reculeg, se orientează mai iute și mai bine decât așa numita inteligență ’ românească; pentruce aceasta rămâne păcălită în atâtea cazuri și ocaziuni; i Pentrucă alții își exercitează și memoria și judecata prin istorie și rămân i cu trecutul în nex, în contact neprecurmat, ci noi ducem o viață publică efemeră, de Joi pănă mai apoi, trăim din mână în gură; nu voim să în- vățăm din trecut, nici a ne prefige un scop clar, o țintă limpede, un plan anumit și bine precugetat. Și mai crede cineva, că aceasta se poate în- tâmplă fără ajutorul unei istorii critice. Dar numai din atâta material, cât avem publicat până acum în limba noastră, în cauza și în interesul na- țiunii noastre, nu se poate scrie istoria noastră cea mai nouă așa, ca să fie demnă de acest nume, ci se mai cere, ca să adunăm la material, cât se poate mai mult și mai bun. Istoria noastră trebue să ne spună ade- vărul întreg, întru toate golătatea și, dacă voiți, splendoarea sa, fără ca istoricul să întrebe, dacă acel adevăr place cuiva, sau nu, dacă îl lumină sau îl și arde». Iar cu privire la istoria noastră bisericească făcea Barițiu într’o șe- dință a Academiei Române² următoarele constatări: «Nici o parte a istoriei poporului român din veacurile trecute nu a rămas până astăzi mai puțin cultivată decât este istoria sa bisericească Avem încercări, avem frag- mente din istoria bisericei, nu dăm însă nicăiri de o lucrare sistematică întreagă, care să se întindă și să curgă precum curge rîul lin, peste toată lunga serie a veacurilor, de când se crede, că acest popor a primit reli- giunea lui Isus Christos de a sa. Și apoi mi-ar plăcea și mie să cunosc pe acel om genial, care să fie în stare a scrie istoria politică, cum și is- toria literaturii române, fără ajutorul istoriei eclesiastice. Au fost câteva veacuri, întru care o parte considerabilă a poporului românesc nici nu cunoștea altă vieață decât pe cea din familie și pe cea din biserică. Spre a-și conservă biserica așa, precum o moștenise dela protopărinți, el a re- nunțat veacuri întregi la vieața publică-politică». ¹ Cf. «■Transilvania.-*, VI, pag., 116. ² In 1/ 3 Aprilie 1888; cf. «Transilvania» din acest an, n. 11 —12, și Părți alese din istoria Transilvaniei, I. pag. 121. 19 Prin mulțimea de documente, ce a publicat nu numai în revista «Transilvania», pe care o consideră ca «un mic magazin de documente istorice»,¹ ci și în coloanele ziarului «Observatoriul», apoi prin scrierile sale ca «Istoria regimentului al 11-lea românesc grănițer transilvan», prin notele istorice, cu care a însoțit tipărirea catehismului calvinesc, prin di- sertațiile cetite în ședințele Academiei Române, prin studiile și amintirile publicate în foile ardelene, — Barițiu și-a dat silința să împlinească măcar o parte din multele lacune ale istoriografiei românești ardelene. Din mai multe părți se exprimase dorința, ca însuși Barițiu să scrie istoria națională, a cărei necesitate o accentuase de atâteaori. La sfârșitul anului 1884² spunea Barițiu, că s’a hotărît să mai poarte încă un an de zile pana de ziarist, ca să împlinească cu voia lui Dumnezeu 50 de ani ai activității sale pe acest teren. Tot atunci, spunea că mai are înaintea ochilor și alte lipse arzătoare ale publicului nostru, despre care niciodată nu se poate scrie și vorbi de-ajuns... «Sunt chestiuni și ramuri de știință, fără a căror disensiune și propagare politica zilei este și rămâne stearpă, neînțeleasă și nefolositoare». Dar în anul următor, 1885, în ziua Sf. Apos- toli Petru și Pavel, curmând apariția ziarului său, «Observatoriul», își ia rămas bun dela publicul cetitor, aducându-i la cunoștință că secțiunea is- torică i-a încredințat o «misiune pe cât de frumoasă și onorifică, pe atâta de grea și răpitoare de timp; alăturea cu aceasta, retragerea totală din luptele politicei militante este o consecință naturală, imperioasă».⁸ După o activitate ziaristică, culturală, economică și politică atât de intensivă și îndelungată, Barițiu ar fi fost în drept să îngădue bătrânețelor sale câțiva ani de liniște și odihnă. El însă nu eră omul, care să poată odihni în lumea aceasta, unde secerișul e mult și lucrătorii atât de puțini. S’a apucat deci la adânci bătrânețe de o lucrare mai sistematică și mai cuprinzătoare, decât toate cât scrisese până atunci, și în timp de 6 ani a dăruit neamului său cele 3 volume vaste, întitulate: «Părți alese din istoria Transilvaniei pe două sute de ani din urmă». Ca să scrie în- treagă istoria Românilor ardeleni, Barițiu simțiâ că îi va fi cu neputință, pe de o parte, fiindcă eră foarte 'strâmtorat de timp»* pe de altă parte fiindcă știa, că pentru o astfel de lucrare nu este adunat încă materialul istoric necesar. Și de altfel Barițiu se gândea mai mult numai la istoria mai nouă a Transilvaniei, după anii 1848—49, pe care o trăise însuși. Deaceea volumul I, cuprinzând timpul dela 1683 până în preajma sgudu- irilor din 1848, eră menit să dea numai o introducere amănunțită pentru cele două volume următoare de istorie contimporană. într’un discurs ținut la Academia Română,⁶ indicase Barițiu încă la 1870 necesitatea de a se scrie această istorie, in următorul mod: «Istoria ¹ Cf. «Transilvania», 1885, pag. 38. — ² Observatoriul, 1884, nr. 100. — ³ Ibidem, 1885, nr. 34. — ⁴ * Părți alese, etc., voi. I, pag. 241. ⁶ Cf. Analele Academiei Române, t. 111, pag. 150: Despre istoria mai nouă și mai ales despre istoria anilor 1848—1849, de G. Barițiu; vezi «Transilvania», 1870,pag. 293 și urm. 2* 1 e o condiție esențială de vieață. Dacă limba unei națiuni se numește cu tot dreptul al ei suflet, apoi istoria ei este acel mijloc minunat, prin care se manifestă vieața sa națională; ea este diploma de legitimațiune, cu care un popor se prezintă în societatea și în concertul celorlalte popoare... A scrie istorie nu este nicidecum lucru de toate zilele. — Cornițele losif Kemeny care muncise 35 de ani pe terenul istoriografiei și adunase mai multe mii de documente istorice, zicea prietinilor săi: «Cu cât adun docu- mente mai multe, cu atât văd, că-mi lipsesc și mai multe». «... Până când să ne avem istoria scrisă pe lungul ei șir de 1770 ani, ar trebui să avem mult mai curând istoria celor 2 ani de eternă me- morie, ani ai adevăratei regenerațumi. In lipsa unei istorii specifice a anilor 1848 și 1849, scrisă sine ira et studio, precum zice Tacitus, din punct de plecare al națiunei românești și cu respect la toată activitatea ei de atunci, vedem adesea cu destulă durere sufletească, cum fii aceleiași națiuni din etatea juniei, din a bărbăției mature și din a bătrânețelor con- duse de lungă experiență, abiă se mai pot înțelege unii cu alții asupra celui mai de aproape trecut. Credința mea este, că răul acesta la lumina istoriei va trebu^să dispară în partea sa cea mai mare. Preste aceasta Românii în acei ani s’au aflat în acțiune alăturea cu celelalte popoare ale Europei; dânșii sânt datoii ca să probeze aceasta cu istoria lor și să nu sufere ca faptele lor, — bune, rele, mari sau mici, înțelepte sau ero- nate, — să fie cufundate în mormântul uitării, precum din nefericire s’au cufundat altele multe pe câte un secol întreg sau și pentru totdeauna». Pentru scrierea acestei istorii aveă Barițiu mult material adunat în ziarele sale, precum și în seria respectabilă de corespondențe ale contim- poranilor, lăsate în grija Academiei Române. Aceste părți alese «din istoria Transilvaniei» le-a aranjat Barițiu după sistemul de biografii și monografii, despre care spunea dl. Xenopol, în darea sa de seamă,¹ că «aduce neajunsuri grave în unele părți», fiindcă nu iasă în deajuns la iveală legătura firească dintre evenimentele ce se succedează izvorând din una și aceiaș sorginte. Insă lui Barițiu îi venea mai cu ușurință sistemul acesta, având el de mai înnainte câteva biografii și monografii, pe care le-a putut transcrie de-adreptul în lucrarea sa. Valoarea singuraticelor părți din această scriere este, în mod firesc, inegală, deoarece autorul n’a avut la dispoziție nici timpul, nici mijloacele necesare spre a adânci deopotrivă toate chestiunile istorice, care formau obiectul lucrării sale. In amintita dare de seamă, d. Xenopol înșiră ca scăderi ale acestei scrieri întâiu împrejurarea, că nu tratează deosebit și mai cu relief despre înaintarea culturală dela sfârșitul secolului al XVIII lea nici despre însemnătatea gazetelor din Brașov — aceasta poate dintr’un exces de modestie, — apoi în volumul al II-lea Barițiu e mai mult cronicar, decât istoric: evenimentele din anii 1848—49 se cufundă într’un nămol ¹ Arhiva an. II, pag. 754 sq. 21 de fapte mărunte; autorul pune mare pond pe operațiile militare înșiră o mulțime de numiri, care obosesc mintea cetitorului; nu urmează în ex- punerea sa nici ordinea cronologică, nici gruparea după localități. De iltfel recunoaște și d. Xenopol, că lucrarea lui Barițiu e din cele mai com- plecte: pe fiecare din capii mișcării îi desemnează și caracterizează în schițe biografice, deșî ar fi fost de dorit să dea mai mulîe amănunte asupra conducătorilor români, decât asupra geneialilor austriaci și unguri, de care după părerea dlui Xenopol Barițiu se ocupă cam prea mult și prea puțin de Români. Patriotismul, ce răsare la fiecare pas, nu-1 oprește însă pe Barițiu de a descoperi și scăderile Românilor, nu ascunde prin o falșă rușine pierderile încercate de Români, nicăiri nu pune meritele Românilor mai presus de ceeace erau in adevăr. In întregime, cele 3 volume de «Părți alese» cuprind o adevărată comoară de cunoștinți folositoare din diferite domenii ale vieții noastre naționale din trecutul apropiat. Cele două volume din urmă, în care Barițiu povestește evenimentele contimporane, in multe locuri fac impresia unor memorii scrise de o personalitate cu rol însemnat în viața publică. Autorul însuși pare a-și fi dat perfect seama de caracterul oarecum personal și subiectiv al expunerilor sale. De aceea face, în legătură cu aprecierile sale despre dieta din Sibiiu, următorul apel important cătră cetitori: «... Nu cerem deia cetitoriu, ca să ne dea nouă crezământ, dorim numai ca să nu-și pregete a se informă el însuși din izvoarele sus citate și să-și formeze judecata, iară nouă ne rămâne numai ca să-i aplanăm puțin calea și să-i punem unele semne sau așa numite țărușe dintr’un stadiu până la altul, mai vârtos prin producerea de documente și de unele scene caracteristice ale epocei».' înainte de a-și închide ochii pe vecie, neobositul moșneag, Gheorghe Barițiu, își încheia lucrarea sa istorică într’un ton de înnălțător optimism tineresc, constatând că în mânia tuturor piedecilor firești sau măestrite ce s’au pus în calea desvoltării lor naționale, Românii ardeleni au realizat totuși însemnate progrese pozitive dela 1850 încoace. «Nu-mi veți numi¹ — încheie Barițiu — în sute de ani o singură epocă întru care poporul ro- mân, luat în totalitatea sa, să fie desvoltat atâta putere de viață, un progres atât de uimitor, precum este acesta percurs dela 1850 și mai de aproape dela 1867 încoace. Să ne mărginim însă la partea națiunei române, câtă se află înrădăcinată din străvechime în aceste țări situate dincoace de munți. Lipsit prin legile statului de dreptul individualității naționale-po- litice, poporul român s’a retras sub scutul libertăților europene, care apără pe indivizi de asuprirea despotismului; retras la altarele bisericilor sale, conștiința sa națională în loc de a se întunecă și a se tâmpi, ea mai vârtos s’a deșteptat și afirmat față cu Europa luminată în măsură, precum ¹ Părți alese, etc., voi. III, pag. 194. ³ Ibidem, pag. 494. 22 mulți din noi nu am fi crezut niciodată. Respinși din luptele politicei mi- litante, Românii s’au recules în puțini ani și, fără a renunță un moment la drepturile lor, care se pot confiscă, nu însă a se și pierde, au știut să-și aleagă o mulțime de ramuri ale activității, fără care chiar de s’ar fi bucurat de autonomie națională și politică, oricât de largă, bună oară precum o avuseră Sașii, ori clasa aristocraților, ar fi fost peste putință să înnainteze». Cu conștiința împăcată, că la toate progresele acestea a contribuit și el, înmulțind talantul, ce i-a dat Dumnezeu, — ca «o slugă bună și cre- dincioasă» neamului său — s’a pogorît în mormânt Gheorghe Barițiu, la 2 Maiu 1893, în vârstă de 81 ani. Contimporanii l-au învrednicit de cele mai înalte distincțiuni, pe care națiunea română le poate acordă scriitorilor și bărbaților săi de știință: l-au ales președinte al «Asociațiunii» și președinte al Academiei Române. Este de datorința urmașilor, să pomenească cu laudă și cu cinste numele lui Gheorghe Barițiu, care «a fost mai mult decât un gazetar și un istoric: a fost un ferment de vieață culturală și un model de vieață închinată unui scop neschimbat: ridicarea neamului prin conștiința sa».¹ Vieața lui de muncă nepregetată, de jertfă curată, de suferinți multe și de statornică însuflețire pentru cauza națională a Românilor ardeleni, și chiar a românismului întreg, poate servi timp îndelungat ca o îndru- mare luminoasă pentru toți care simt în sufletul lor îndemnul puternic de a-și închină truda vieții în scopul operei mari de cultură și educație na- țională, ce este chemată a îndeplini presa, literatura și istoria noastră ro- mânească. Dr. 1. Lupaș. ¹ N. lorga: Două aniversări, în N. R. L., an. V., nr. 18-19. 23 COLINDE DIN BIHOR adunate din Voivozi și Cuzap de George Navrea, paroh. 1. Colinda oii auzită dela Gavril Châlba din Cuzap. Colo jos colo mai josu Florile dalbe, Dar de-acolo ci-mi și este: Este o ceață de verdeață Și-o turmă mare de oi. La oi pe cine om mâna-le? Om mâna pe Tudura, Că ști bine fluera-le; Cu flueru înverigat, Cu toporu încolțurat. Când Tudura fluera-le Toate oile jucale, Numai una nu juca-le. Tudura din graiu grăia-le: «Ce ți-e oaie de nu joci? «Ori simțești o iarnă grea? «Dar eu de m’oiu mânia «Pe toate în târg voiu mâna-le «Și pe buni bani vă voiu da. «Dar eu ce-mi voiu cumpăra-le «Un vestmânt până ’n pământ Ș’ai fi gazdă sănătoasă, Domnul să vă alduiască. 2. Colinda sf. Nicolae auzită dela Gavril Châlba din Cuzap. Nouă corăbi Cel domnuțu bunu-i Doamne-mi Bun gând ș-o gândit Hai! corinde-mi Curți că ș-o zidit. Câți o ca chematu, Toți au ca venitu: Numai n’a venitu Sfântul Sân Nicoară. Toți îl așteptară: Zi de a treia zi. Numai ce-1 văzură Viind ce putând Cu ’n căluții albuțu. Albu-i de spumatu Negru-i de asudatu. Sfinții îl ispiteau: luă ai zăbovitu?» «Ce mă voi pildiți? «Că voi bine știți. «Că eu și-am tălnit: i, Nouă și alte nouă, Pline și’ncărcate De suflete a noastre. Câte au fost mai drepte. Eu le-am petrecut Pe sub mâna dreaptă; Pe ușe de raiu. Raiu-’ luminoșii. Bun loc de popasu De om sănătosu. Câte au fost greșite Eu le-am petrecut, Pe sub mâna stângă, Pe ușe de iadu. Iad întunecosu, Rău loc de popasu De om betegosu Ș’ai f; sănătoasă Jupuneasă gazdă. o ca = a cam. luă = unde. 24 3. Colinda drumarilor auzită dela Gavril Châlba din Cuzap. Hai! trecu-mi și mergui Doamne-mi «Și atunci într’un ciasu, Do doi drumărei ’mdai corinde-mi «Atunci nici atunci! Drumari cine sunt? Maica i cu losifu. Maica ’și cuvânta: «Blem losive, blem: «Josu pe lângă mare «Pe drumul cel mare «Doară și-om ajunge «Sara lui «ajunu» «Curtea lui «Crăciun». Și dacă ajungea Maica așa grăia: «Crăciune stăpâne «Sălașu nu ni da?» Crăciun cuvântă: «Eu sălașu v’aș da «Da am șalăi cam grei. «Tot sălașu v’oi da: «Eslea boilor, «Grajdul cailor.» «Blem losive, blem! Maica ’și cuvânta. Ea acolo mergea Sălașu își făcea Pe cum își putea. Dar noaptea ’ntr’o vreme Pe Maica o ajungea. Niște munci cam grele Ca Fiul și-l nască. Fiul nu putea naște. De rosuri de cai, De sunet de frâie De pripot de frig. Maica ’și cuvântă: «Blem losive, blem. «în eslea boilor. «Si lăsăm caii, «Și și-i blăstămăm: «Să n’aibă sațiu, «Numai odată în anu: cîn ziua de Ispasu In esle mergea Precum își putea Dar noaptea într’o vreme Pe maica o ajungea Niște munci cam grele, Ca Fiul să-l nască. Fiul sfânt năștea: Boii o aburâ, Munci o ușura. Maica ’și cuvântă: «Fire-ați alduiți «Și de Fiul meu «Și de Dumnezeu. «Pe breazdă mergând «Cu gura rumpând, «Până ce-ar prânzi «Sfinții plugărei «Voi să fiți sătui.» Crăciun se sculă, La slugă-i grăia: «Du-te slugă du-te «Și vezi n’au perit? «Cei șalăi de aseară. Sluga și mergeă «Ciuda! ce-și vedeă: «In palmi își băteă, «In genunți cădeă, «Că afară ’i vară «Și m casă iarnă! In napoi se ’nturna Și apoi cuvânta: «Crăciune stăpâne: «Ciuda că-mi văzui, «In palmi bătui, «In genunți căzui, «Ca afară-i vară «Și în casă iarnă!» «Crăciun pricepea. La chei să țiupă Și apoi descuia. 25 Valuri postavuri Viguri de giolgiuri. Crăciun cuvântă: O iartă-mă Maică, «Că nu te-am știutu, Că de Te-am vut ști Vntu Ți-am așterne: «Valuri postavuri «Viguri de giolgiuri.. Crăciunu cuvântă: Blem = mergem, umblăm. șalăi = oaspeți. și’l = să îl. și = să. vig- = capei, dela ungurescul veg; val. Pasă = du-te în grabă, pășește. de și “ ca să. vii = vie. tău = balt . 4. Colinda despre „bogat și sărac auzită dela Gavril Châlba din Cuzap. Pogorît-o pogorît-o Dumnezeu Pe-acest pământii, Și-a nost Domn îi Dumnezeu. Tot pe scară, tot de ceară; Ei de acolea se luară De-alungul orașului, La casa bogatului. «Bună-ziua, oameni buni! — «Sănătoși! și voi colduși! Aveți prânzul să ni-1 dați?» — «Avem prânzul prea bogatu, «Da prânzit nost nu-i de voi» «Ci-i de niște domni ca noi. Ei de-acolea se luară, In cel capăt de orașu La casa unui săracu. «Bună ziua, oameni buni! «Sănătoși! și voi mai buni!?. «Aveți prânzit și ni-1 dați ? > — «Avem prânzit pte puțin! «Da avem vecini foarte buni, «La ei n’om împrumută «Și vouă de prânz v’oiu da!» Ei de acolea se luară, «Pasă slugă pasă! «La Sandra Pilii, «Moașa de și vii! Sluga și mergea In tău, ce călca Apă o limpezea; Pe câmp ce trecea Grâul otăveâ. Ș’ai fi sănătoasă Jupuneasă gazda noastră. Până la un loc la mijloc. Dumnezeu și cuvântă: «Apucă-te Petre, apucă «De istu umăru stâng al meu «Și vezi Petre ce’i vedea?» «De ce văd îmbătrânescu: «Văd patul bogatului. In mijlociii iadului. «Doamne! rău îi așternut: Tot cu cuțite, ascuțite, «Cu jaruri de foc cumplite... Dumnezeu își cuvânta: «Apucă-Te Petre apucă Pe aesta umăr drept al meu, Și vezi Petre ce’i vedea?» Da Petru din graiu grăia: «Doamne ține-mă încă mult, «Că de ce văd întinerescu: «Văd patul mișelului «In mijlocul raiului. «Doamne! mândru-i așternut: Tot cu perini de bumbacu «Cu făclii înconjuratul» se luară = se duseră. colduși — cerșetori. pre cam. istu — acest. aestu = acest. 26 5. Colinda vânătorului auzită dela Gavril Châlba din Cuzap. Vânători de-ai lui Crăciun, Tot vânară, cât vânară Și-a nost Domn îi Dzeu! Și nimica nu-și aflată, Fără un cerbu: stretinior. «Trage arcu din săgeată «Trage arcu dinspre mine!» «Că nu’s eu ce-ți pare ție! «Eu ’s loanu sânt loanu! «Că m’au lăsatu Dumnezeu «Să fiu fiara codrului. «Nouă ani și nouă zile; «Dacă ale împlini-le-oiu «Jos la țară lăsamă-voiu, «Chei în brânci prinde-voiu «Biserici deschide-voiu «Slujba mândră face-voiu, Slujba mândră cine-o face? Nouă popi și nouă dieci. Slujba mândră cine-o ascultă O ascultă Maica sfântă, Cu ’n Fiuț micuț în brațe, Cu păruțu despletitu, Peste Fiu slobozit. Rămâi gazdă sănătoasă, Cu câți ai gazdă în casă. Stretinior — tretive, de trei ani. ale = acelea. brânci = mâni. 6. Colinda junilor auzită dela Gavril Châlba din Cuzap. Fă-te gazdă un vesel bunu C’ai ajuns sfântul Crăciunu Dimineața lui Crăciun. Treceți josu și mai ședeți 1 Noi n’am venitu să ședem Ci-am venit de și întrebăm, C’am auzit c’au născut: «Un Fiu sfânt pe acest pământ». «Dar de unde ar puteă fi?» «Din grădina cu flori albe. Cu o mână le culegea. Și le trimetea pe sate, La fete și la ficiori, Că le-or veni pețitori, Minteni după sărbători. Pe un firuț de busuioc Dă-i Doamne gazdei noroc. Pe un firuț de mintă creață Dă-i Doamne gazdei vieață. 7. Variantă auzită dela Catița Lăpoșanu din Voivozi. Fă-te gazdă un vesel bunu Dimineața lui Crăciun. Treci în jos și mai ședeți 1 Noi n’am venit și ședemu Ci-am venit de și întrebămu C’am dauzit c’o născutu Dun Fiu sfânt p’aiest pământu Și nu știm dinghe-o născutu ? Da or unghe-o putea fi? «Într’o grădină cu flori dalbe, Cu mâna flori culegea-le, Cu d-altal le trimetea le Pe la fete, pe la feciori, Că le-o veni pețitori. Pețitorii n’or venit Florile s’au veștejit Minteni după sărbători. P’on firuț de busuiocu Dă-i Doamne gazdei norocu P’on firuț de «mitră creață» 27 Dă-i Doamne gazdei viață. Și te’ntoarce o cruce ’n masă Să fi gazdă sănătoasă, >7 = să; de și = ca să; dinghe = Cu câți gazdă îi ai în casă Domnul sfânt vă alduiască Și cu noi dela fereastră, unde; d-altal = peste drum. 8, Colinda „filosofilor" auzită dela Gavril Châlba din Cuzap. Răsărit-a me răsărit-a O stea mândră me luminoasă Corindye me Doamne De lucește me strălucește. Luaseră-să me duseră-să Doi o trei filosofi, Tot pe stogu stelelor Pân’ la curtea lui Irodu. Și Irod își cuvântă: Me se spune la fiecare vers. «Ce umblați voi, de căutați?» — «Noi umblăm de și căutăm, «C’am auzit c’o născutu «Un fiu sfânt pe acest pământ. — «Voi umblați de-1 căutați «Și înnapoi vă înturnați. «Că m’oiu închină și eu Lui. Și te întoarce o cruce în masă Și ai fi gazdă sănătoasă. 9. I. Variantă auzită dela Ana Ferche din Voivozi. Scris-o Domnul, me ce-o mascrisu? Scris-o masă, me de mătasă. Prejur mesei me sunt scaune. Da pe scaun, me cine șede? Ședu, ședu me do doi sfinți. Tăt își beau și-și dăluescu Cât îi ziua de vară. Când i colea de cu sară Și greu verșu de le picară! C’o duntrat luda în raiu Dară luda și «încrișcă» Și rău raiu l-o prădat: Mândre semne d’o apucat: Luă luna cu lumina Și soarele cu razele Și cheile raiului Și scaunu județului. Dzeu își cuvântă: «Hai! voi sfinți, dragilor mei, «Dintre voi care s’o află Și să bată cu luda? Nice dunu nu’și află. Sfântu Ilie ’și cuvânta-le: «Dă-mi Doamne ce-oi cere eu «Dă-mi tuna, și fulgerul* — «Eu Ilie ți le-aș da «Ești, Ilie, tinerel «Și mi ti vătăma cu el» Sfânt Ilie își cuvântă: «Eu dacă m’oiu vătămă «Dumnezeu m’a vindecă!» Dumnezeu își cuvântă: «Eu, Ilie, ți le-oi da «Tună rar — fulgeră des!» Când își tună întâia oară, Și și fulgeră a doua oară, Când își tună a doua oară Și și fulgeră a treia oară Sfânt Ilie în iad întră, Tot iadu se tremură. Luă luna și lumină Și soarele cu razele. Scaunu județului Și cheile raiului. Mândru-i raiu luminos Grozav iadu întunecos. Tare Iuda ’și crișca. Sfânt Ilie și cuvântă: 28 Taci tu ludo nu crișcă «Că eu ție că ț’oi da: «Fund de iad întunecos încrișca, crișca = mânia, blăstămâ. șz să = să se. tunu = tunetu. Mc se spune la fiecare vers. «Tot de domni și de jidovi. Și fi gazdă sănătoasă Dzeu te alduiască. 10. II. Variantă auzită dela Catița Lăpoșanu din Sus pe dalba me răsăritu, Mândru-i pomn me de’nfloritu. La trupina me pomului, Scrisă-i masa me raiului. Prejur mesei scaune. Da pe scaun cine șade? Voivozi. Șede, șede nouă popi. Nouă popi și nouă dieci. Tot își beu și-și mulătesc. De cu sară vecernie Miază noapte vanghelie Ziuori dalbe lăturghie. Me se spune la mijlocul fiecărui vers. 11. III. Variantă auzită dela Teodor Giarca din Voivozi. Răsărit-a me cucurbău. «Ba zău ala nu-i nor de ploaie Ba zău ala nu-i cucurbău, «Ce vin pețitorii mei. Ci-i turma lui Dzeu. — «Vin la min-te cer pe tin! Dar la turmă cine-și dumblă? — «Ceiu-ți turma jumătate. «Dumblă-și du-mblă-și sfântul soare — Eu o dau a treia parte Cu soruța cea mai mare. «Și dau plug cu șase boi «Blem soruță și mergem. «Eu rămân numai cu doi. «Că ne ajunge un nor de ploaie. min = mine; tin — tine. Me se spune la fiecare vers. 12. Colindă auzită dela Catița Lăpoșanu din Voivozi. Colo’n poarta cerului, Ler Florile dalbe, Strigă striga un frate al lui Petru Petri, Petri frate-al meu, Ler Florile dalbe, Fă-mi și mie loc în raiu. Face aș frate bucuros, Dar de când ești pe pământ, Tot birău sătesc mi-ai fost. Cine mâna ț’-au dunplut, Lege dreaptă i-ai făcut. Pe săraci i-ai asuprit, Dzeu că te-o văzut; Dzeu nu te voiește Raiu că nu te primește. * Colo’n poarta cerului Strigă, strigă o soră a lui Petru «Petri, Petri frate al meu! «Fă-ini și mie loc în raiu. Face-aș soră bucuros, Dar de când ești pe pământ 20 «Tot crâjmărită mi-ai fost. «Apă ’n vin ai băgat, «Banii din plin i-ai luat! «Dumnezeu că te-o văzut; «Dzeu nu te voiește Raiu, că nu te primește. * Colo’n poarta cerului Strigă, strigă o maică a lui Petru: Petri, Petri fiu al meu! «Fă-mi și mie loc în raiu». — «Face-aș maică bucuros. «Că de când ești pe pământ Sâmbăta dela ojină Tătă lucru ți-ai lăsat «Nouă prescură ne-ai dat. «Dumnezeu că te-o văzut «Dzeu că te voiește «Și raiu că te primește. 13. Colindă auzită dela Teodor Giarca din Voivozi. Ce-i sara de astă sară? Că-i sara născutului C’o născut Fiul sfânt Oare inghe pe pământ. Din flori dalbe a fânului, Din păiușul grâului. Trei cocoși negri-și cântară Ziuori dalbe-și revărsare, luda din pat se sculară La mânuri se sufulcară Pe obraz se spălară Și la jidovi d’alergară: «Dați-mi 30 de arginți «Vi l-oi da să-l răstigniți. Răstignitu-l-o Pilat. Că-i sânge nevinovat Și ne-o fi la toți păcat. 11 luare și-l duseră-se Colo’n deal de «Cocordeal» La o cruce 'naltă de brad. Când pe cruce îl suia 14. Cuii ’n tălpi îi și băteâ. Și prin tălpi și prin pălmi. Prin creștetul capului Cu cununa spinului. Ceru Fiu de mâncat, Cu oțet l-au adăpat. Cu sulița l-au străpuns Sângele pe cruce a curs. Dzeu ! da ș-a strigat Tot pământul a tremurat Chetrile ’n vale au crepat. Luna ’n sânge s’au îmbrăcat Soarele apucă a plânge Cu lacrămi mari de sânge. Maica sfântă își cuvântă: «Plânge-ți stele mănânțele «Când vedeți chiuzaiuri grele». Trei îngeri apucă a plânge O Doamne da cum n’om plânge Vedem pe Christos în sânge. Variantă auzită dela Crăciun Cheregi din Voivozi. De astăzi spre lăudat Dingerilor mare sfat Dingerii să sfătuiau Christos pe Iuda-1 vedeă, Vorovind cu jidovii: De mi-ți da 30 d’arginți» Vi l-oi da să-l răstigniți.» Jidovii din pat se sculară La Pilat d’alergară. «Răstignește-ni-1 Pilate! Și Pilat își cuvântă: «Eu nu vi-l’oi răstigni, «Că-i sânge nevinovat ' «Și ne-o fi la toți păcat». Jidovii își cuvântară: Dacă nu 1-i răstigni 30 «Nouă împărat nu ni fi». Și Pilat își cuvântară: «Pân ce nu l-oi răstigni - Vouă împărat tot voi fi. < Batu-1, bat cu ce-1 mai bat «Batu-1 cu vână de bou «Să-l usture mai rău Ș’ai fi gazdă sănătoasă Și cu noi dela fereastră. 15. Colindă despre „Adam și Eva“ auzită dela Ana Ferche din Voivozi. La grădina raiului Șede Adam cu Eva-le, Corindei Doamne. Și și plânge păcatele, Le plânge, că-și bănuește, Că de rai se despărțește; De cântările îngerilor De mirosu florilor. «Raiule grădină dulce «Dingă tin eu nu m’oi duce». «Da tu șerpe verinos «Unde te aș află dormind «Capu tău trabă sdrobit». Dingă = de lângă. verinos = veninos. «Cine capu ți-a sdrobl Bună plată a dobândi: împărăția raiului De-a direapta Tatălui». Și Adam a fost un om De 3 coți de înalt în sus. Vini moartea și l-o dus Și l-o lăsat la un neam de al lui Să îngroape trupul lui Colo’n susu dealului La fântâna «Zanului» La apa «Iordanului». 16. Colinda „fetei" auzită dela Gavril Châlba din Cuzap. Dar ficuța gazdă ele Luminioare toate-s negre Dimineața s’au sculatu Și pe capu s’au peptenatu Și pe obrazu s’au spălatu Și pe mânuri cu vinuri. Șiștariu galben apucă La fântână alergă. La fântână pân' grădină, La fântâna de luncet, Unde curge apa ’ncetu. Încet, încet pân cel făgetu. Apă în șitariu apuca-le Și la nori îl aruncă înapoi se înturnâ, Acasă la maică sa. La maică-sa își cuvântă: «Vai-lele maica-mele «Ciuda ludă ce’mi văzui La fântâna de luncetu Unde curge apa ’ncetu. Fântâna e încungiurată De voinici înpintenați Cu pinteni galbeni rânzați. Pe părăul fântânei Priponiți li-s caii Cu pripoane de mătase Până la ficuța acasă. Noi fică te ’ndatorim Cu doi sau trei arginței Să ne potcovim caii Să putem fugi cu ei, Păn hantoci și pân petroci. Noi fată de ’ndatorim Cu’n colac mândru de grâu Și ți-1 pui fată la brâu. Și nu-ți fie de ispită, Ce să-ți fie de izbună. 31 Și noi fică că ne-om duce Unde și bat hai! vârfurile. Rămâi fiică sănătoasă Ca și o cruce luminoasă Și ne plăchi colinda noastră. pân = prin. Ce = ci. iz bună bună. plăchi — plătește. șZ = să. 17. Variantă auzită dela Crăciun Cheregi din Voivozi. Merge ’și fica la fântână Cu’n șuștar galbăn la mână. Dapă ’n șuștar apucare Sus la nori o aruncă, Sus mai sus pântre dingeri. Fica acasă d’alergară Și așa ’și cuvântară: Vai lele maica mele «Ciudă mare ce’mi văzui Don bouț, dun bour sur Și mi’și paște o grădinioară «Și mi’și bate o boișoară». Și mumă-sa ’și cuvântă: «Pasă.tare fica mea De-ți dapucă cununa «Și te cununi cu dânsa Mănita ~ maică-ta. «Și-ți fie de cununie «Mânita de veselie! Noi fică te ’ndatorim Con colac, fică, de grâu Și ți-1 legi fică de brâu. Noi fică te ’ndatorim Con florin de bani mărunți Și ne potcovim caii Și putem fugi cu ei, Prin pietroci și prin hantoci. Noi fică te ’ndatorim C’o cofișoară de vin S’o închini peste mese La meseni ca Dvoastră. Fire-ai fică norocită Corinda noastră-i plătită. 18. Colindă despre „iad și rai⁴¹ auzită dela Gavril Châlba din Cuzap. Scris-o Doamne me ce-o mai scrisu ? Scris-o masă me de mătasă, Corinde me Doamne, Prețui⁻ masă me sunt scaune, Da pe scaune cine ședui Ședui sfinți cei mai sfinți. Cât în ziua de vară Totu își beu și deluescu. Când își fură mai sub sară Mare veste le picară, Că au intratu Iuda în raiu Și rău raiu l-au prădatu. Mândre semne au apucatu Toii cheile raiului Și cununa soarelui Și luna cu lumina. Dumnezeu își cuvântă: «Sfinții mei și dragii mei, «Care voi veți află «De’ți merge după luda». Sfânt Ilie cuvântă: «Eu m’oi Doamne m’oi află «Dă’mi, Doamne, ce oiu cere eu, «După luda merge-voiu «Dă’mi tunul și fulgerul». Dumnezeu își cuvântă: «Ba! eu ție nu ți-oi da, «Că ești foarte tinerel 32 Și ti vătăma cu el ■ . Sfânt Die își cuvântă: «De m’oi, Doamne, vătăma «Tu mi, Doamne, vindecă . Dumnezeu se înturnă Și lui Ilie le da Și încă bine îl învăță: «Tună rar, fulgeră desu Când întâie își tună luda se cutremură; Când al doile tună Iuda în genunți cădeă: Când al treilea tună luda den dinți își crâșneă; toti = toate. țiupa = aruncă, a se aruncă. i Când al patrălea tună ’ luda în patru se crepă. Sfânt Ilie se țiupa, ■ Mândre semne apucă: Toti cheile raiului Și cununa soarelui Și luna cu lumină. Toatye’n raiu le duceă Și la locu le tocmea. i Mândru-i raiu luminosu i Smârdu-i iadu întunecosu. Și te ’ntoarce o cruce în masă j Și ai fi gazdă sănătoasă. î 19. Colindă auzită dela Ana Ferche din Voivozi. Colo’n sus mai pungă, lună, Mândru’și darde o lumină. Ba nu zău, că nu-i lumină, Ci-i un scaun de hodină. Da pe scaun cine șede? Șede, șede Maica sfântă Cu ’n Fiuț micuț în brațe. Taci tu Fiuț nu tot plânge, Că eu Ție ce ți-oi da? Două mere, două pere, Să Te’ntoici în rai cu ele; Să le ’ncui, să le descui Cu cheile raiului. păngă — pe lângă. hodină = odihnă. rochilată — rotundă. Masă rochilată, Galbănă, de piatră De moară, morată, De poame încărcată. Poame ’și culegea Dumnezeu întrebă: Cine vi-le’o dat?» Noi le-am căpătat Dela sfântu soare Cu mare rogare Cu prescură slujită Lui Christos numită. 20. Altă colindă „a fetei" auzită dela Gavril Châlba din Cuzap. Colo ’n josu, colo mai josu Dar deacolo ce’mi și dește 'i Corindyele Că ’mi-și dește o grădinioară, Orădinioara c’i îngrădită Cu nuele de sălcele, Corindyele Și cu pari de mălin verde. Dar de acolo ce’mi ’și dește? Că mi’și dește un bou arsură, Nime în lume nu mi-1 vede Far de o fică, fată bună. Sparsă în casă, sparsă în measă, «Vai de minyi maica me 33 «Ciuda mare ce’mi văzu’mi: «Doi boeri «boeste își bătu». «Unul ’și bate sus pe soare, «Unul ’și bate josu pe mare. «Cel ce’și bate sus pe soare Mai de ușor l-om blestema; «Cel ce’și bate josu pe mare Mai de greu l-om blestemă. Du-te fică, du-te tare Și’ți apucă cunună, Că te-om cunună cu ea. Și nu’ți fie de ispită Ce să’ți fie de isbună. Noi fată te ’ndatorăm: Cu doi sau trei arginței Și ne potcovim caii Să putem fugî cu ei, Pân hantoci și pân petroci. Rămâi fică sănătoasă, Ca și o cruce luminoasă Și ne plăchi colinda noastră. 21. Colinda „crăciunului" auzită dela Gavril Châlba din Cuzap. Hai! susu’mi, sus’ui Doatnnemi Dutnbra cerului, îmi dai corindyemi Poarta raiului. Deasupra de poarta i Doamnemi Hai! dardu’m\ ’și dardu îmi dai corindyemi Trei lumini mari. Nu’s trei lumini mari, Ce'su trei zile sfinte. Una’i zi ce’mi este: Sfânta-i de Vineri. Alta-i zi ce’mi este: Dumbra = umbra. poarta- i = poarta aceia. darda = ard. Ce’su = Ce îsu = ci sunt. Una-’i — una din acelea. Sfânta i = sfânta cea. al — al lui. Sfânta i de Sâmbăta. Alta i ce’mi este: Ziua lui Crăciun. Nu’i Crăciun bătrân Ce’i sfântul Anghel Fuge de jidovi. Noi îi ascundem Din cât îi putem, Sub veșmântul nostru. Sub al Dumnezeu. Tufa ’i busuioc, Vița vinului Spicu grâului. 22. Colinda „celor trei vrâste omenești" auzită dela Gavril Châlba din Cuzap. Ce sară ’i din iasta sară? Că’i sara născutului, me Domnului Doamne Me leru! Luară-să me duseră să Trei feciori ardiylenești, Pe trei cai mândri, domnești, La târgii de târgovești. Mândru târgu își târguiâ: Trei făclie și tămâie. Și pe atâta mirări'e Luare-le, dusâre-le, Colo în josu, mai din josu. Colo în câmpi cei frumoși, Intinsărv-le, aprinseră-le Fumu în ceriuri se înălța. 3 34 Domnu sfânt li se arăta, Dintr’un chipu în trei chipuri. Întâie oară se arăta: Cuinu ’i pruncu, se băeă, De se ’nvăța a bambăra De ’i mai dragu la maică sa. A doura se arătă: Cumu’i fecioru mai frumosu, De strebate mustăcioara miranie = mirare. doura = a doua oară. treoară — a treia oară. 23. ( auzită dela Crăciun Ho! ședu’i ședu Doamne Doi domni de cei mari, Tare se și pildeau: Nume că cum îi chemă. Dumi Tatăl, dumii Fiu). Tatăl își cuvântă: «la-te Fiu, mai du-te «Jos pe cel pământu «Și vezi, cel câne de ludă «Ce face cu suflete a noaște?» Fiul se luă, c’un toiag de fier C’un fulger pe cer, Jos spre scăpătat La curtea lui Pilat. Și pe Iuda ’l afla, Bătând suflete, Bătând și a celuind. Fiul ’și prindea, Toiag de fier răzimă De umăr de Iudă. Fiul întrebă: «Greu îți pare Iudă, greu?» Iuda ’și cuvântă: «Ce tu mă pildești, Nume = anume. a celui = a înșelă, a seduce. De’i mai drag între fecioară. A treoară se arătă: Cum ’i omu, miazăzi omu, De străbate cărunteța De’i mai dragu între jurați. Lege dreaptă el judecă, Le alege, le direge Și le face după lege. Colindă n Cheregi din Voivozi. «Un domn mare ca tine «Pe un colduș ca mine? «Ști că ’mi pare greu, «Greu ca ceru și ca pământu.» Fiul își cuvântă: «Și mie, ludă, îmi păru greu «Când tu mă vânduși «In sara de «Joi mari» «La jidovi «pogani» «Cu 30 de bani.» Pe Iuda și’J prindeă Jos și’l ducea Jos spre scăpătat La curtea lui Pilat. Și acolo l-o legat, La stâlpuț de fier Cu lanț de oțel. Și va fi legat Pân la judecată Pân s’o judecă Sufletele toate: Dela nașterea sa Pân la moartea sa Și-ai fi, gazdă, sănătoasă. 24. „Cunună de aur" auzită dela Crăciun Cheregi din Voivozi. Cet uncet de’i uncet, Dimineața s’o sculat De unde’și bate apa ’ncet. Și pe obraz s’o spălat Dar ficuța gazdăele Și pe cap s’o pieptănat. 35 Și mai mândru se pleteă Din cosiță 4 viță. Cofă dalbă dapucâ; Cofa dalbă mâna dreaptă. La fântână dalergă, La fântână pân grădină Și fântâna ’i îngrădită, Cu nuele de sânțele Și cu pari de mălin verde. Apă ’n cofă dapucâ Sus la nori o aruncă Sus mai sus printre dingeri. Fica acasă ’și dalergâ «Vai lele! maica mele! «Ciuda mare ce văzui». «Ce ai văzut tu, fica mea?» dișor = ușor. 25. Altă colindă „a fetei" La fântână mă ’ntâlnî Doi ficiori de alăturați, Cu pinteni galbeni rânzați. Unu’și bate jos pre mare; Unu’și bate sus spre soare. Cel ce’și bate jos spre' mare, Noi de greu l-om blăstăma. Cel ce’și bate sus spre soare Noi dișor l-om blăstăma. Și se cunune cu dânsa. Cu dânsa, cu fica sa. Și’ii fie de cununie Mânita de veselie. Fire-ai fică norocită Corinda noastră-i plătită. auzită dela Crăciun Cheregi din Voivozi. Dar ficuța gazdăele Dimineața s’o sculat Și pe obraz s’o spălat. Lui Dumnezeu s’o rugat Și pe cap s’o cheptănat, Și mai mândră se ’npleteă In cosiță cu 3 viță. Cofa dalbă ’și apuca, Cofă dalbă în mâna dreaptă; La fântână ’și d’alergâ Și dacolea se ’ntâlneă Cu dajune, da lui Crăciun. June apucă inelu. Adâ june irelu, Că de greu 1 oi blăstăma: Și ruginezi ca fieru. Mere ’și fica mai nainte Și dacolea se ’ntâlneă Cu’n «dason» da lui Crăciun. June apucă «mărușelu». Dadă june mărușelul, Că de greu t-oi blăstăma: Șz‘ putrezești ca măru. Mere ’și fica mai nainte Și dacolea se ’ntâlneă C’un «dasou» da lui Crăciun. June apucă cununa. Dadă june cununa, Că dișor te-oi blăstăma: Și te cununi cu dânsa, Cu dânsa, cu fica sa Și'ți fie de cununie Mânita de veselie. Fire-ai fică norocită Corinda noastră’i plătită. 26. Colinda „sferedeului" auzită dela Gavril Châlba din Cuzap. La fântână între făget, Unde’și curge apa încetu Hristos-ui Doamne. Și se facă un sferedeu Și se scalde Dumnezeu, Hristosu-i Doamne. Dumnezeu cu soțul său. Iar se scaldă, iar se’utreabă: 3* 36 Ce’i mai bun ca boii buni? Că brezdează breazda neagră Și revarsă grâu roșu. Iar se scaldă, iar se ’ntreabă: Ce’i mai bun ca oaia’i bună? Cole vara te ’ndulcește Cole iarna te ’ncălzește, Iar se scaldă, iar se ntreabă: Ce’i mai bun ca calu-i bun? Că te duce și te aduce Și ’ntrezie și’n beție Și’n pogana de mănie. Iar se scaldă, iar se ’ntreabă: Ce’i mai bun ca omu’i bun? Face’și casa lângă drum De sălașu drumarilor, De pita săracilor. sferedeu = dela ungurescu feredo-furdo = baie. pogan, pogană = mare, grozav. 27. Colinda „Maicei" auzită dela Gavril Châlba din Cuzap. Colo susu i pângă lună, Mândru ’și arde o lumină. Corindye me Doamne Ba nu zău nu’i lumină Ci e un scaun de hodină, Da pe scaun cine șede ? Șede, șede Maica sfântă C’un finț micuț în brață, Cu păruțu despletita, Peste fiu slobozitu. Tot la al doilea vers se adaoge: Prinde fiu a suspină. Maica sfântă ’și cuvânta: «Taci fiule, taci dragule, «Că eu ție ce ți’oi da? «Două mere, două pere «ȘZ te joci pân rai cu ele, «Pe puntița raiului «Ca păruțu capului. Ș’ai fi gazdă sănătoasă, Domnu sfânt Vă alduiască! Corindye me Doamne». 28. Colinda „păstorilor" auzită dela Gavril Châlba din Cuzap. Intorcu-se întorcu-i Doamne’mi Doi șoimuți galbeni Îmi dai! corindyemi. Pă susu se ’ntorcu. Susu în «sferghianu» La sfânt Sânt loanu. Sânt loan grăia: «Maica ce’și lucrează?» Firu își firme, Fașe o împlăteă. Căci o ca gătă Pe crengi o punea. Șoimii se alină La fiecare al doilea vers se căci — cât ce. Apoi o apucă Și cu ea sbură. Sus în sferghian La sfânt Sânt loan. Sfânt loan grăia: «Duceți-o înnapoi «Că v’ar blăstămă «Colo’n primăvară, «Sfinții plugărei «Albii văcărei, «Negrii purcărei, «Rarii pecurari. lei-etează: «Îmi dai! corindye mi». 37 29. Colindă auzită dela Gavril Châlba din Cuzap. Masă rotilată, Noi le culegam. Galbenă, de piatră, Cu cine ne întâlneam Pomii în pomurată Întrebare aveam: De poame încărcată. «Cine vi U-o datu?» Soarele lucea Noi le-am căpătatu Poamele cocea. Dela sfântu soare Vânt mare suflă Cu mare rugare. Poamele pica. Ș’ai fi gazdă sănătoasă. yi H-o = vi le-a. 30. Colinda „patimilor" auzită dela Gavril Châlba din Cuzap. Intreabă-se întreba sfinții, Pe mine mă ’ncingeâ. Sfinții la Dumnezeu Tare mă strângea îmi dai! corindyemi. Pelița rupea. Ce din ce se face? La mine își vine «Ce mă voi pildiți» sfinți! Cel jidov orbu Că voi bine știți Cu holca sulița Bine! ca și mine. Pe mine mă ’npungeă «Că miru se face: Pe la țâța dreaptă. Din grâu și din vin, Tare mă ’npungeă, Vița vinului Sângele răpușneâ. Spicu grâului Jidovi il oprea, Ce roadă frumoasă. In pahar de amar Jertfa pe pământ. Câți ’l ca simțea Pe mine me prinseră Toți își pomenea. Cei câni de jidovi, Câți îl ca vedea Seara de «Joi mari». Toți își orbea. Vineri mă ducea Câți îl ca auzeâ Josu la scăpătatu Toți își asurzea. In curtea lui Pilat. Și mie ’mi făcea Și mie îmi făceâ «Chamanochu» de spinu. Cruciță de brad, Pe cap mi’t punea De brad «năstrămat». Tare ’l apăsă. Și mie ’mi făcea Păru galben ciuntă Cuie de oțel. Domnul nu lăsa In min le băteă. Părul peitoriu Pân palme pân tălpe. Ce mi’l prefăcu? Tare le băleâ Busuioc mănumhiu Sânge «răpușneâ». Mirosu pe pământ. Și mie îmi făcea Ș’ai fi gazdă sănătoasă, Brâu de «ruguț» verde Domnul sfânt vă alduiască. Camanor = comanac. 38 31. Colinda „județului" auzită dela Gavril Châlba din Cuzap. Scris-o Domnu me, ce-o mai scrisu Corindye me Doamne. Scris’o masă de mătasă. Prejur mese sunt scaune. Da pe scaune cine ședu? Ședu’și călugări bătrâni. Călugării prinse a plânge, Cu mari lacrimi de sânge. Dumnezeu își cuvântă: «Ce vi i, călugări bătrâni? «De ați început a plânge «Cu așa lacrămi de sânge. Călugării își cuvântă, Cătră Prea sfinția sa: Intre fiecare păreche de versuri se repetează: «Spune Doamne județul». Dumnezeu își cuvântă: «Eu județu nu l-oi spune «Până slujba îți repune «Cu clopotu mic de jelnicu De cu seară vecernie Miază noapte vanghelie Ziuori ziuă liturghie. Dumnezeu își cuvântă: «Județul mare va fi: «In o zi mare de Paști «Dela amiază zi cătră sară» Fire-ai gazdă sănătoasă Cu câți ai gazdă în casă. Corindye me Doamne*. 32. Colinda „patimilor" auzită dela Gavril Châlba din Cuzap. Maica sfântă se luară leru’i Doamne. Pe drumu drumarilor; Pe calea tâlharilor Maica sfântă se ’ntâlneă Cu trei fete de jidov. «N’ați văzut un fiu de-a nostru? Nu noi Maică n’am văzut, Noui nu l-am fi cunoscut Maica sfântă ’și cuvântă: «Fiu meu e cunoscut, Că în spate și în piept «Scrisă-i luna și soarele», încă Maică și razele, Că zău Maică că-i așa, Că l-o prinsu-1 jidovi. După fiecare vers se repetează: într’o sfântă Joi seara Spre Vineri dimineața. Ei l-or răstigni pe cruce. Oara acea când sosea Pe Christos îl răstignea, Cu sulița ’l străpungea > Sânge pe cruce curgea. Și Christos așa a strigat luda în patru s’a crepat Și pământu a tremuratu Luna s’a ’nbrăcat în sânge. Stelele începură a plânge. Plângeți, stele mărunțele, Că vedeți voi chinuri grele. Să fi gazdă sănătoasă. leru’i Doamne». 33. Colinda „mălaiului" auzită dela Gavril Châlba din Cuzap. Mălaiu se bujdane Florile dalbe Și de pruncii de mocani. Că la dinți îs rari și mari Și la buze îs drenboiați Și la nări îs fleșcoiați. Popa iapa în pinteni strânse. După mălaiu fuga înpinse. 39 «întoarnă mălai nu te duce «Că te-om scălda în lapte dulce. Măcar cât vă veți rugă In napoi nu m’oi turnă, Că în cuptor mă hosboniți Cu tăciuni mă îngrădiți, Cu pumnii mă strejuiți; Apoi de acolo mă scoateți Ori de’s copt, ori de nu’s copt, îmi puneți nume că’s copt. Dacă vine omul în casă M’aruncați colo sub mese Și ’ntoarceți mese pe mine, Și mă faceți de rușine. Și puneți pita pe mese Că de ace vi cinste în casă. ace = aceea. După fiecare vers se repefează: «Florile dalbe». MONOGRAFIA ȘCOALEI GRECO-ORIENTALE ROMÂNE DIN TILIȘCA. III. învățătorii cari au servit la școala din Tilișca. 1. Dumitru Lai. Cel mai vechiu învățător, al școalei din Tilișca a fost Dumitru Lai, care s’a născut în Tilișca la anul 1790. Fără vre-o pregătire specială, ci numai fiindcă știa ceva cetî și scrie cu litere cirile, a fost angajat ca învățător pela anul 182a, servind până la anul 1831. Neavând comuna bisericească pe acele timpuri un edificiu de școală propriu, Lai a ținut prelegerile în locuința sa privată, unde se deprindeau băieții și copilele în învățarea cântărilor bisericești și în cetirea cu litere cirile, spre a puteă cetî psalmii și apostolul în biserică. Acest dascăl a compus și o statistică a tuturor primarilor din comuna Tilișca, începând dela anul 17/3 până la 1869. Această interesantă sta- tistică a fost continuată de învățătorul de mai târziu și actualul protopop al Agnitei loachim Muntean, care la anul 1890 a trimis originalul acestui conspect școalei din Tilișca, în arhiva căreia se păstrează și azi, iar o copie primăriei comunale, rămânând o a doua copie în arhiva parohială din Ourarîului. Din anul 1890 se continuă statistica aceasta prin înv. dir. loan Bratu. Dascălul Dumitru Lai a murit în anul 1869. 2. Dumitru Miclăuș. Dumitru Miclăuș, numit și Miclăușan s’a născut în 26 Octomvrie 1812 din părinți preoți. Tatăl lui, cu numele Dionisie Miclăuș. a murit pe când fiul său Dumitru eră abiă de 3 ani. Mamă-sa, văduvă, a vrut cu ori și ce preț să-l vadă preot în locul soțului său. Spre scopul acesta La trimis la 40 școala grănițărească din Orlat, unde a absolvat clasele normale. A continuat apoi in Sibiiu la gimnaziul catolic, absolvând două clase. De aci s’a dus la Oradea-mare, unde un unchiu al său după mamă, cu numele Mihail Muntean, vicar general al diecezei greco-cat., l-a susținut mai departe la gimnaziul de acolo, unde a absolvat 6 clase gimnaziale. Când a fost de 20 de ani a venit la Sibiiu primit fiind la cursul teo- logic pe care l-a terminat în anul 1832, venind în acelaș an apoi ca în- vățător în Tilișca, unde a servit numai un an. în anul 1836 a fost ales și sfințit preot în Tilișca, unde a servit, până în 1 August la anul 1879, când a trecut la cele eterne. în revoluția din 1848, a luat parte ca căpitan, fiind sub comanda lui Axente, în lagărul dela Murăș-Uioara. în primăvara anului 1848 a fost trimis din partea scaunului Săliștei, împreună cu Dumitru Răcuciu din Să- liște și cu Șerban Jurculeț din Rășinar, cu un memorand la împăratul contra dijmelor, ce se plăteau celor 7 județe. Nefiind împăratul în Viena, — eră dus la Insbruck — deputăția s'a întors la Pesta, și a predat memorandul dietei de acolo. în urma acestui memorand dijmele din scaunul Săliștei și al Tălmaciului s’au șters pentru totdeauna. în Pesta, Miclăuș s'a întâlnit cu episcopul Șaguna care cunoscându-1 că e din Transilvania și plăcându-i de el, căci eră foarte prezentabil, l-a invitat la masă în casa fratelui său. După mai multe discuții, cari au făcut o bună impresie asupra lui Șaguna, bătându-1 pe «popa Dumitru» pe umăr, zise fratelui său: «Vezi astfel de preoți am eu în Ardeal». Comunele din mărginime au mai purtat proces cu Universitatea să- sească pentru dreptul pădurilor, al pescuitului și al vânatului, cari drepturi Sașii ziceau că sunt numai ale lor. în cauza acestor procese tot popa Du- mitru Miclăuș a fost de mai multeori, atât la tabla regească în M.-Oșor- heiu, cât și la guvernul Ardealului în Cluj, dând advocaților informațiile necesare și apărând drepturile comunelor din Mărginime. Procesul din chestiune încă s’a rezolvat în favorul nostru. Orașul Sibiiu, în urma unei legi vechi făcute de cei puternici se cu- răția în toată Sâmbătă prin locuitorii satelor mărginașe, cari erau siliți să curețe stradele, ba chiar și latrinele Sașilor. Aceia, cari nu dădeau ascul- tare, erau aspru pedepsiți. în contra acestui obiceiu comunele din scaunul Săliștei au pornit proces, însărcinând cu conducerea pe popa Dumitru Miclăuș din Tilișca, Dumitru și Oprea Borcia, Oprea Milea și Dumitru Steflea, toți economi fruntași din Săliște, și procesul acesta s’a rezolvat fa- vorabil pentru Români. 3. loan Berghezan. Al treilea învățător, despre care se știe, că a servit la școala noastră, a fost loan Berghezan de naștere din Bârghiș, protopopiatul Agnitei. Neștiind timpul nașterii sale și având lipsă și de alte date biografice am scris preotului de acolo, păr. Emilian Terchilă, care, însă nu mi-a putut comunică nimic pozitiv despre dânsul. 41 La școala din Tilișca a servit după popa Dumitru, între 1833 și 1836. Aici s’a și căsătorit, luând de soție pe Ioana Bunea, fiica lui Dan Bunea. Mergând odată dimpreună cu soția în comuna sa natală, i-a fost ajuns pe drum o ploaie torențială. Având să treacă rîul Hârtibaciu, soția sa a fost luată de valurile acestuia și s’a înecat. Alte date despre Berghezan nu-mi sunt cunoscute. 4. loan Macrea. S’a născut la 7 Aprilie 1815 în Săcel, protopopiatul Săliștei, unde tatăl său, cu numele Niculae, a fost preot. După absolvarea alor 2 clase gimnaziale s’a înscris la cursul clerical de 6 luni, sub episcopul Vasile Moga, după absolvarea căruia s’a făcut învățător. In Tilișca a servit în anul 1842. Locuitorii comunei îl numeau «Cefea», din cauza că aveă o ceafă groasă. A servit ca învățător și în Săcel, unde s’a ocupat însă mai mult cu economia, făcând bune servicii locuitorilor prin sfaturile sale și prin iscusința cu care își lucră moșiile sale. A murit la 22 August 1876 în comuna sa natală. 5. loan Sgură. Cel mai mare cântăreț dintre dascălii, cari s’au perândat la școala din Tilișca, a fost loan Sgură, numit de popor și Onea Boani. Acesta s’a născut în Tilișca la 28 Sept. 1811. A învățat a scrie și ceti, precum și cântările bisericești, dela primul învățător Dumitru Lai. Fiind ușor de mână și având atragere cătră măsărit, a învățat această meserie în Săliște, unde s’a deprins și mai mult cu scrisul și cetitul cu li- tere cirile, așa că întorcându-se iarăși în comuna sa natală, pe lângă me- seria învățată, a făcut și servicii de dascăl timp de 12 ani. Ca salar a avut 30 zloți vechi (cam 24 coroane), pe an. A avut o scrisoare frumoasă, despre ceeace m’am convins din «Triodul» vechiu al bisericei noastre, unde am aflat scris de mâna lui, că în anul 1843 au fost trei inși la un singur post de învățător și anume: loan losof, Niculae Mi- clăuș și loan Sgură, toți trei cu un salar de 60 zloți (48 cor.) Tot în acel Triod am aflat scrise ciasurile dela nașterea lui Christos până în a. 1843, calculate de loan Sgură. Dânsul a fost căsătorit și a avut 5 băieți și o fată, dintre cari mai trăesc și azi doi feciori. în anul 1848 la începutul revoluției s’a prezentat la el fostul său coleg Niculae Miclăuș, care a avut rol de căpitan, și l-a silit să meargă la Uioara unde se aflau gloatele Românilor mărgineni. în Săliște s’au întâlnit cu un fruntaș al comunei noastre, cu numele Dinu Mihaiu, care s’a întrepus pentru eliberarea lui, spre a nu rămânea biserica fără dascăl. în anul următor, 1849, în ziua de 22 August făcându-i-se rău tocmai pe când cânta Cheruvicul, a fost silit să părăsească biserica, iar după două zile, în 24 August, și-a dat sufletul, murind de holeră. 42 Generația veche a locuitorilor de azi amintesc cu laudă numele lui și, când aud în biserică cântând pe cineva frumos, zic: «Numai Onea Boani mai cântă ca D-ta». 6. Nicolae Miclăuș. Fiul preotului cu același nume, s’a născut la 21 Maiu anul 1822 în Tilișca. S’a pregătit pentru cariera preoțească cu scop de a-i urmă tatălui său în parohie. A servit ca învățător din anul 1841 până la 1848 cu unele întreruperi. Dela anul 1851 până la 1854 a fost învățător în Poplaca, lângă Sibiiu. în anul 1848, în timpul revoluției, a avut rol de căpitan. în anul 1864 a trecut în România, fără să se mai întoarcă. Acolo s’a ocupat cu economia de oi. N. Miclăuș a răposat în Brăila, la anul 1882. 7. loan losof, sen. S’a născut în 30 Ianuarie 1816 în Galeș, unde tatăl său, Pavel losof a fost preot. După absoivarea școalei din comuna natală a frecventat clasele 3 și 4 normale, apoi gimnaziul catolic din Sibiiu, terminând 4 clase. în de- cursul studiilor a fost trecut în condicile gimnaziului ca greco-catolic, nefiin- du-le permis elevilor de confesiunea greco-orientală să studieze pe acele vremuri, decât numai dela anul 1848 încoace. După aceasta a intrat la cursul preoțesc, după terminarea căruia s’a căsătorit cu Ana, fiica preotului Dan Miclăuș, din Tilișca, care în lipsa unui copil propriu pregătit pentru cariera preoțească, l-a designat pe acesta de următor în parohie. Până să ajungă a fi ales și sfințit preot, socrul său a vrut să-l facă un an învățător, ca să nu stea fără nici o ocupațiune. S’a întâmplat însă că mai erau încă doi reflectanți, pe când post de învățător eră numai unul. Unul din acești reflectanți a fost Niculae Miclăuș fiiul preotului cu aceiaș nume, iar cestalalt Ion Sgură, care a mai servit încă mulți ani îna- inte, fiind — mai ales prin darul cântărei — foarte iubit de popor. Ambii au fost fii ai comunei noastre. Ce erâ de făcut? Care din acești trei să funcționeze ca învățător în anul școlar 1843/4, când s’au întâmplat cele enarate mai sus? Fiecare dintre reflectanți își aveă aderenții săi. în cele din urmă — pentrucă să nu rămână nici lupul flămând nici oaia cu doi miei — au decis bătrânii satului să funcționeze toți trei, dându-și rând cu săptămâna și având a împărți salarul de 60 zloți (48 cor.) în părți egale, în anul următor a fost ales apoi loan losof capelan pe lângă socrul său, iar din anul 1850 a servit ca paroh, funcționând ca atare 47 de ani. loan losof a răposat în 17 Iulie 1897 în etate de 81 ani. A avut 8 copii. Fiilor săi le-a dat o creștere aleasă, ajungând unul din ei, cu nu- mele loan, inspector-revizor la cel mai mare și mai vechiu institut de asi- gurare din București și anume la «Banca Națională». Acesta încă a răposat 43 acum vre-o 3 ani, lăsând bisericei și școalei noastre din averea sa fru- moasă suma de 8000 lei. Două mii cor. din acestea s’a pus ca bază unui fond al săracilor din comună, din care se împart jumătate interesele cu ocaziunea serbărei «Nașterea Domnului». Un alt fiu al preotului loan losof, cu numele Dionisie, e azi sub- inspector silvic tot în România. în anul 1896, când loan losof a atins etatea de 80 ani, biserica re- cunoscătoare i-a serbat jubileul, cu care ocaziune comitetul parohial i-a dăruit o evanghelie legată în pluș bordo și cu decorații de metal aurit, pe care jubilantul a donat-o mai târziu bisericei, la a cărei prestol a servit. Tot cu acea ocazie i-a donat corpul învățătoresc un album, care cuprinde numele învățătorilor și a tuturor elevilor de pe atunci. Acest album a fost dăruit de fiul său Dumitru bibliotecei școlare, unde se păstrează ca un obiect de valoare. Aflând Excelența Sa mitropolitul Miron Romanul despre sărbarea acestui jubileu, apreciind activitatea rodnică a jubilantului, l-a distins cu brâu roșu. La revoluția din 1848 a luat și el parte activă, ca căpitan, în armata lui Avram lancu, conducând în mai multe rânduri gloate de soldați pe «Câmpie», unde a stat neîntrerupt 3 luni. în timpul acestei revoluții, ve- nind în mai multe rânduri prin comuna noastră soldați Unguri, spre a prinde pe căpitanii Românilor, s’a întâmplat ca într’o sărbătoare, pe când se celebră sfânta liturgie, intrând iarăș în comună o atare ceată, preotul losof a trebuit să se refugieze din biserică dimpreună cu colegul său Du- mitru Miclăuș, care încă a fost căpitan pe timpul revoluției. în munții din apropiere, unde au stat până ce Ungurii au fost bătuți de Ruși. 8. loan. Sârbu. S’a născut la 1827 în Maierii Sibiiului, din părinți țărani. A urmat la 1849, cursul pedagogic de un an din Orlat, dar n’a ocupat post de învățător până în 1855 când a funcționat la școala din Tilișca. După aceasta n’a mai funcționat nicăiri ca învățător, ci s’a dedicat economiei, cu deosebire legumăritului, din venitul căruia și-a crescut nu- meroasa familie. Fiind un bun cântăreț a ajuns cantor la biserica lui Bădilă din Sibiiu, in care serviciu se află și azi, cu toate că e în etate de 86 de ani. 9. loan Lazar. Născut la 10 Aprilie 1830, în comuna Galeș. în anul 1848 a luat parte în armata lui Avram lancu, împlinindu-și cu vitejie datorința cătră neam. Pentru cariera învățătorească s’a pregătit în preparandia din Orlat. In anul școlar 1850/51 a funcționat ca învățător la școala din Cacova Sibiiului, iar în anul următor la școala din Tilișca. Aici a servit cu cinste 44 și cu laudă 14 ani, primind în cei dintâi 6 ani 100 fl. v. a., iar în ceilalți câte 150 fl. salar anual. La 1865 a fost ales învățător în comuna sa natală, unde a funcționat încă 16 ani, până la 1881. loan Lazar a fost cel dintâi învățător în comuna noastră care a eli- . minat pe «az buche» din școală și l-a înlocuit cu «a, b, c.» Până la venirea sa în comuna Tilișca învățătorul eră întitulat de cătră săteni «jupâne dascăle». Prin stăruința sa însă s’a desvățat poporul de acest obiceiu, agrăindu-I de acî încolo: «învățătorule!» Pe cât de harnic s’a dovedit dânsul în școală, pe atât de bun econom a fost în timpul liber și după pensionare, iar în timpul iernei, când nu puteă face pe economul, purtă meseria de pieptenar, care-i aducea venite destul de frumoase. ; Atât în timpul funcționărei, dar mai ales dupăce s’a pensionat, a fost un stâlp puternic al comunei Galeș, unde a fost ales, din încrederea po- ■ porului, primar, cassar comunal și colector de dare în multe perioade. în procesele purtate cu comunele învecinate eră aproape fanatic în ■ apărarea teritorului comunal. Folosea, împreună cu notarul A. Acelenescu, pentru câștigarea acestora, toate mijloacele iertate, ba chiar și neiertate. La stăruința lui loan Lazar s’a pus bază, în comuna Galeș, unui fond școlar, pe care dânsul l-a chivernisit până în anul din urmă al etății sale, în calitate de epitrop școlar. în comuna noastră numele său este cu cinste și laudă amintit de locuitori și cu deosebire de foștii săi elevi. A murit, în etate de 80 de ani, la 9 Martie 1910. 10. Petru luga, senior. S'a născut in 31 Maiu 1836 din părinții Petru luga, preot și soția sa i Ana, născută Miclăuș. Primii ani de școală i-a făcut în comună sub învățătorul loan Sgură. A continuat apoi clasele normale catolice și pe urmă în gimnaziul catolic j din Sibiiu. După absolvarea alor 4 clase gimn. s’a înscris în anul 1854 | la cursul teologic, pe care terminându-1 în anul 1857, a fost ales învățător 1 în comuna sa natală Tilișca, unde a servit doi ani și anume 1857/8 și I 1858 9, pe lângă un salar anual de 150 fl. J în anul 1859 a fost ales capelan lângă tatăl său și sfințit apoi preot. 3 Din 1 Octomvrie 1859 până în 5 Noemvrie 1861 a servit ca admi- | nistrator parohial în Cacova Sibiiului. Aici a făcut cunoștința notarului comunal Ștefan Miilea, pe care l-a ț sfătuit să vie ca notar în Tilișca, ceeace s’a și întâmplat. Acești doi băr- / bați au fost apoi sufletul vieții din comună. Dânșii au pus la cale și efep- tuit și clădirea edificiului școlar de azi. Petru luga, în armonie cu colegii săi Dumitru Miclăuș și loan losof sen. a pus bază fondului bisericesc și celui parohial de azi, cari, au ajuns 45 azi la considerabila sumă de peste 38,000 cor. P. luga a purtat oficiul de director al școalei din Tilișca timp de 33 de ani și anume din anul 1866 până în anul 1899, cercetând școala aproape în fiecare săptămână. Petru luga sen. a servit cu vrednicie la altarul Domnului din 1859 până în 1901, când, în urma unei înțelegeri reciproce, a renunțat în fa- vorul fiului său Petru luga, jun. Prin trecerea din vieață a fostului protopop al Săliștei Dr. Nicolau Maier, întâmplată în 1898, Veneratul Consistor l-a numit pe Petru luga, sen. administrator protopopesc, în care calitate a condus tractul Săliștei din 20 Maiu 1898 până în 27 Februarie 1901, când a fost ales protopop dl Dr. loan Stroia. Pe baza acestor servicii aduse bisericei Excelenția Sa mitropolitul loan Mețianu l-a distins cu brâu roșu. Deși a trăit și trăește și azi în împrejurări grele, vieața morală i-a fost totdeauna ca o oglindă. De prezent duce o vieață retrasă, frumoasă, dar — destul de sbu- cium ată. 11. Simion Gligor. S’a născut în 20 Iulie 1832 în Tilișca, din părinți țărani. A absolvat școala poporală din comuna natală, după care a întrat în clasa primă a gimnaziului din Blaj și anume pentru ca să scape de miliție, deoarece pe acele vremuri tinerii de prin școli nu erau asentați. Ca elev de clasa a 11-a s’a îmbolnăvit, și a părăsit școala în etate de 19 ani. însănătoșindu-se și voind să continue școala, — nefiind primit în o clasă mai superioară — s’a înscris în clasa a IH-a dela școala săsească din Sibiiu. In anul 1852 a fost primit la cursul pedagogic de 2 ani din Sibiiu, pe care l-a absolvat în anul 1854. In toamna anului 1854 a fost ales în- vățător la școala din Tilișca, cu un salar de 100 fl. v. a. Nefuncționând însă decât în semestrul de iarnă, conducătorii de pe atunci ai bisericei i-au detras 50 fl. sub pretext, că primăvara și vara nu a făcut servicii de în- vățător. Din cauza aceasta a și părăsit cariera învățătorească, îmbrățișind meseria de compactor, pe care a învățat-o dela tatăl său. Luându-și unel- tele necesare la această meserie s’a dus în România, unde petrecea câte o lună două în diferitele orașe, legând cărți și cu deosebire tabele de dare. Astfel a lucrat în orașele Slatina, Caracal, Călărași, Turnu-Măgurele, Râmnic-Vâlcea, Drăgășani și altele. Tot astfel, a lucrat și în țara noastră, făcând stațiuni în Vințul-de-jos, Aiud, Cunța și altele. în anul 1863 a fost ales colector de dare. Dânsul e cel dintâi care s’a folosit la acest serviciu de scrisoare. Până acî colectorii semnau su- mele pe răvaș, neștiind ceti și scrie. Serviciul de colector l-a purtat doi ani, fără a primi însă vre-o remunerațiune, sub cuvânt, că i-a lipsit la tra- 1 1 ⁴⁶ ! gerea socotelei din banii colectați suma de 200 fl. Din această cauză a i intentat proces comunei, pe care însă l-a pierdut, fiind.silit a mai solvi și spesele de alte 200 fl. în anul 1871 muiindu-i soția, după doi ani s’a căsătorit a doua oară cu Ana Milea din Săliște, cu care a trăit 30 de ani, fără a aveă copii. ; Trecând și a doua soție la cele eterne în anul 1903, a predat averea fiului său, de prezent primar al comunei noastre, care îl susține și îngrijește. 12. Daniil losof. Fiul preotului loan losof, s’a născut în 27 August 1839 în Tilișca, După absolvarea școalei din comună și a claselor școalei normale rom.- cat. din Sibiiu, a intrat în gimnaziul catolic, absolvând 3 cl. gimnaziale. ■ S’a înscris apoi la cursul pedagogic din Sibiiu, unde și-a terminat studiile la anul 1860. După absolvarea cursului pedagogic a funcționat doi ani ca învă- țător în Vale, protopopiatul Săliștei. în anul 1862 a fost ales învățător în comuna sa natală, unde a servit J până în 1870, când a părăsit această carieră. Atât în Vale, cât și în Tilișca a beneficiat timp de câțiva ani, de un salar de 80 fl. pe an, până ce acesta s’a urcat apoi la 120 fl. și în anii cei doi din urmă, la 130 fl. După părăsirea carierei învățătorești a întrat în serviciul comunei, ales fiind colector de dare, care oficiu l-a ocupat timp de 9 ani. în anul 1879 a fost ales primar comunal, servind ca atare până la 1884. Daniil losof a fost un primar foarte harnic. Sub dânsul s’au pardosit cu pieatră cele mai de frunte străzi ale comunei și s’a clădit un nou drum spre moșiile de munte ale Tilișcanilor, cari au fost și sunt și azi, un în- semnat izvor de traiu. Părăsind și această slujba s’a ocupat și cu întreprinderi de comerciu A trecut apoi în România, unde a ocupat în Călăraș oficiul de cassier la regia tutunurilor de acolo un șir lung de ani. Ajungând la o etate înaintată, în care nu mai eră apt de serviciu, la vârsta de 67 de ani, s’a reîntors la leagănul copilăriei sale, în Tilișca, unde, după doi ani, a trecut la cele eterne în 27 Noemvrie 1907, în etate de 68 ani. 13. Candid Bratu. S’a născut în 9 Martie 1839 în Tilișca, din părinți țărani. Dupăce a cercetat școala din comuna sa și a terminat școala rom.- cat. din Sibiiu, a trecut la gimnaziul de stat tot de acolo, unde a absolvat 2 clase, în anul 1861. în toamna aceluiaș an s’a înscris la cursul pedagogic, pe care l-a terminat în 1862. 47 Sistemizându-se încă în toamna anului 1862 al treilea post de învă- țător la școala din Tilișca și reflectând Candid Bratu la acest post, a fost ales unanim ca învățător, în care calitate a servit 8 ani. Fiind ales în toamna anului 1871 învățător în Cacova Sibiiului. unde i s’a îmbiat un salar mai bun, a părăsit Tilișca, și a trecut la școala din Cacova, unde a servit până în anul 1882. Pentru a puteâ corăspunde cerințelor, nefiind calificat și pentru studiul limbei maghiare, a făcut în anul 1881 un curs de 5 săptămâni în Cristurul-săcuesc. După părăsirea carierei învățătorești, la 1882, a întreprins negoț de lână și pănură, iar mai târziu, murindu-i soția și-a deschis o prăvălie în comuna Romos, lângă Orăștie, unde trăește și astăzi. Candid Bratu a fost în toată vieața lui un om sârguincios și cruțător, câștigându-și astfel o avere destul de frumoasă. 14. Dionisie Miclăuș. Fiiul preotului Dumitru Miclăuș, s’a născut în 15 Februarie 1842, în Tilișca. Anii primi de școală i-a făcut în comună, iar clasele primare 111 și IV le-a făcut la școala poporală săsească din Sibiiu, pe care absolvându-o a intrat în gimnaziul evangelic tot de acî, unde a cercetat numai clasa primă. A continuat apoi clasa-a 11, III și a IV la gimnaziul diu Blaj, iar în anul 1862 a fost primit la cursul preoțesc din Sibiiu, pe care l-a ter- minat în anul 1865. După isprăvirea teologiei a fost numit pe anul școlar 1865/6 învă- țător provizor la școala din Tilișca, instruând pe elevii clasei a Il-a (anii 2 și 3) în casa privată a «Românului» de sub Nr. 185, nefiind încă edi- ficiul școlar de azi isprăvit. Dânsul a funcționat și anul următor, instruind aceeaș clasă, dar acum în noul edificiu școlar, care în toamna anului 1866 s’a predat folosinței publice. Ca colegi a avut pe Daniil losof și Candid Bratu cari serviau numai iarna, rămânând el în lunile de primăvară singurul instructor al tu- turor elevilor, și aceasta din cauză că băieții mai mărișori erau folosiți în timpul primăverii la economia de oi, singurul izvor de existență pe acel timp. Salarul anual i-a fost 80 fl. Ca învățător a servit numai doi ani. încolo s’a ocupat cu economia de vite și lucrarea pământului, făcând fel de fel de experiențe, așa că în urma lor este și azi foarte des consultat de locuitorii comunei la tot felul de boale, atât la oameni, cât și la vite, și în cele mai multe cazuri cu deplin succes. In vieața lui a fost un om nepăsător, din care cauză a fost silit să sufere multe neajunsuri. 48 1 15. Teodor Pop. ] S’a născut în 5 Ianuarie 1837 în Bucerdea-vinoasă, tractul Alba-lulia. 1 Clasele primare le-a făcut în comuna sa natală. A absolvat 6 clase i gimnaziale la gimn. din Blaj, de unde a întrat ca cleric în seminarul din j Sibiiu, unde după trei ani și-a terminat studiile. 1 Cariera sa de învățător și-a început-o la 1867, denumit fiind la școala 1 din Tilișca, unde a funcționat numai în anul școlar 1867/8, cu un salar 1 anual de 250 fl. a. A instruat elevii cursurilor 4, 5 și 6, făcând un spor deplin mulțu- î mitor. în timpul liber cetiă foarte mult, cu deosebire lectură bisericească, • așa că punea în uimire pe preoții și fruntașii din comună prin cunoștințele ] sale temeinice din sfânta Scriptură. ț Din Tilișca s’a dus ca învățător la școala centrală din Bran, unde — 1 ales fiind definitiv — a servit 10 ani neîntrerupt (1868—1878), realizând un ț spor lăudabil, atât în școală cât și în societate. Cu deosebire s’a distins î prin pregătirea materialului pentru conferențele învățătorești lunare din Bran. ț Tot în acel timp a compus și un îndreptar alfabetic al sfintei Scripturi. 1 Examenele de calificație învățătorească și preoțească le-a depus deodată, j în August 1875. | în Bran încă a avut în primii ani un salar de 250 fl., iar în anii din J urmă 300 fl. j în anul 1878 a fost ales preot în comuna sa natală, Bucerdea-vi- 1 noasă, unde se află și azi. ; i 16. loachim Muntean. ț S’a născut în 18 Ianuarie 1847 în Tilișca. j Primele clase ale școalei poporale le-a făcut în Tilișca, restul la școala j rom. cat. din Sibiiu. în anul 1861 a întrat în prima clasă a gimnaziului j rom. catolic, unde a absolvat în anul 1868 șapte clase. După absolvarea clasei a VII-a — la dorința părinților — a venit ca । învățător în comuna sa natală. i Dânsul a fost cel dintâi învățător, care a făcut o nouă organizație i internă a școalei din Tilișca, spre care scop a compus un «Proiect de re- ; gulament școlar», despre care se face amintire și în partea 1. § 11. A mai introdus conferențele didactice de două ori pe lună, și anume în prima a fiecărei luni conferențe de caracter practic-administrativ, iar în < 15, de natură didactică, fiind la cea din urmă fiecare învățător obligat < să lucreze câte o temă în scris. Tot loachim Muntean a pus bază bibliotecei școlare prin donarea alor 15 opuri pe sama acesteia. Spre acest scop a mai aranjat producțiuni festive cu elevii la serbarea hramului școalei și la «Maialuri», procurând din venitul acestora și un frumos stindard național tricolor, care eră purtat de un elev în fruntea corpului elevilor, la excursiunile școlare. 49 Cu ocaziunea serbărei hramului școlar a introdus ținerea în școală a unei vorbiri ocazionale, pe lângă cântări și alte producțiuni executate cu elevii, după program, iar la alte diferite sărbători- a ținut in biserică mai multe predici de conținut religios-moral și economic. loachim Mun- tean a fost în cei doi ani (1868,9 și 1869 70), cât a petrecut ca învățător în comuna sa natală, de o energie de fier, de un zel extraordinar, ridi- când școala și prin aceasta comuna întreagă la un nivel, cum nu mai fusese. în toamna anului 1870 s’a înscris ca elev extern în secțiunea teo- logică a seminarului «Andreian». Tot în acest an s’a înscris și ca elev extra- ordinar în clasa a VUI-a gimnaziului de stat din Sibiiu, așa că la finea anului școlar a absolvat, atât cursul prim teo'ogic, cât și clasa a opta, de- punând și examenul de maturitate cu succes bun. Mai târziu, în cursul II și III clerical, a fost primit intern. în toamna anului 1871, intrând în seminar ca elev ordinar, s’a înscris și la Facultatea de drept din Sibiiu, tot ca ascultător ordinar, mergând când putea la prelegeri după sau printre orele de teologie. încordarea peste măsură a puterilor i-a slăbit însă corpul așa de tare, încât a ajuns în primăvara anului 1872 sclavul patului, zăcând timp de 7 săptămâni. Prin împrejurarea aceasta a fost silit să renunțe la continuarea stu- diilor juridice, dedicându-se cu atât mai vârtos celor teologice și pedagogice. Ca membru al societății de lectură «Andreiu Șaguna» încă a con- tribuit cu câteva lucrări, între cari tractatul «Despre propunerea gramaticei în școala poporală», pe care societatea, la sfatul președintelui loan Po- pescu, profesor sem., a decis să o tipărească în broșură. Din lipsa de mijloace însă s’a publicat numai în foița «Telegrafului Român» Nrii 1—6 din a. 1873. Pe când eră în cursul ultim al teologiei s’a îmbolnăvit marele mi- tropolit Andreiu, care nu și-a uitat nici pe patul suferințelor de «fiii săi», de tinerii seminariali. Astfel a dispus ca 12 elevi dintre cei mai buni să se perândeze, doi câte doi, câte 6 ceasuri, și să străjuiască în jurul lui. între aceștia era și loachim Muntean, pe care nemuritorul Șaguna îl avea foarte drag. Multe convorbiri au avut împreună. Odată îl sur- prinde nemuritorul arhiereu cu cuvintele: «Să mergi fătul meu în străi- nătate, să continui studiile la universitate pe cheltuiala mea, că voi să te țin ca pe copilul meu». La obiecțiunea, că părinții săi cu greu se vor învoi la aceasta, fiind ei bătrâni și neputincioși, așteptând dela dânsul tot sprijinul, i-a răspuns: «Fericirea ta, fătul meu, va fi mângăerea lor». Șaguna n’a putut însă realiză acest lucru, deoarece nu peste mult, în 16/28 Iunie la 6 oare d. a., într’o zi de Sâmbătă, anul 1873, și-a dat nobilul său suflet în mânile creatorului. După absolvai ea cursurilor clericale, s’a întors în comuna natală firm decis de a-și reocupă postul de învățător avut înainte. Acesta eră însă 4 50 ocupat de clericul abs. loan Necșia din Bungard, care mai la urmă cât cu voie, cât fără voie, a trebuit să renunțe la postul de învățător Iăsându-1 lui Muntean. Acesta, înzestrat cu cunoștințe mult mai largi și mai temeinice, a fost acum a 2-a oară ales învățător în Tilișca în toamna anului 1873 și a instruat cursurile superioare, tot cu salar de 260 fl. Zelul desvoltat în acest an, atât în școală, cât și afară, a pus în uimire pe fruntașii din comună. Pe lângă ținerea mai multor predici în biserică, a aranjat în 2/14 Februarie 1874 o produețiune școlară, cu un program foarte bogat și interesant, la care au luat parte — pe lângă fruntașii din comună aproape întreaga inteligență de pe atunci din Săliște, în frunte cu decedatul jude reg. cer- cual loqn Maxim. Impresia făcută asupra publicului a fost puternică. Comuna Săliște, deșî aveă învățători destul de harnici, nici unul nu se puteă asemănă cu Muntean, așa că s’a născut în fruntașii comunei do- rința, de a-1 aveă dânșii ca învățător. După o serioasă cugetare, cu toate că Tilișcanii pentru a-1 aveă și pe mai departe i-au promis urcarea sala- rului la 300 fl., acesta totuși a primit ofertul Săliștenilor, dupăce i s’a asi- gurat aci un salar cu 150 fl., mai mult ca în Tilișca, așa că în toamna anului 1874 a fost ales și instituit în Săliște ca învățător definitiv. Acî a desvoltat Muntean o muncă și mai rodnică, având un teren mult mai larg ca în Tilișca. A ținut adevărate prelegeri poporale prin multele și desele predici din biserica cea mare din Săliște. A aranjat cu elevii școalei producțiuni școlare menite de a desvoltă în popor iubirea și spiritul de jertfă față de școală. A funcționat acî timp de trei ani, când a fost ales capelan pe lângă bătrânul loan Arsenie, paroh în Gurariului. în Gurariului a conlucrat alăturea cu ceilalți factori, cu fapta, sfatul și îndemnul la ridicarea pomposului edificiu școlar, care s’a sfințit prin 1. P. S. Sa actualul Arhiepiscop și Mitropolit loan Mețianu cu deose- bită solemnitate. în anul 1906 a fost numit de cătră Venerabilului Consistor arhidie- cezan, protopresbiter al tractului Agnita, în care oficiu se află și azi. 1. Muntean s’a manifestat și pe teren literar, compunând mai multe predici de conținut religios-moral. Unele din ele s’au publicat în «Tele- graful Român». A compus «Monografia comunei Gurarîu», care a fost premiată de comitetul reuniunii agricole din Sibiiu. A colaborat la mai multe ziare, ca: «Telegraful Român», «Tribuna», «Școala practică» etc.¹ ¹ Dar lucrarea cea mai importantă este auto-biografia sa, care se extinde pe 470 coaie. Din aceasta am extras și eu datele biografice. 51 17. loan Necșia. S’a născut în 27 August 1850 în Bungard, unde tatăl său a fost preot. După terminarea claselor normale evanghelice din Sibiiu, a intrat în gimnaziul luteran tot de aici, unde a absolvat 4 clase. S’a înscris apoi la cursul teologic din Sibiiu, pe care l-a terminat în anul 1870. După aceasta a fost numit învățător în Tilișca, unde a stat 3 ani. Anul al pa- trulea l-a servit în Avrig, de unde a venit iarăși în Tilișca, servind neîn- trerupt alți 6 ani. Dupăce a servit timp de 9 ani, a fost silit să părăsească comuna, spre a face loc unui fiu al acesteia, clericului absolut Vasilie losof, iar dânsul s’a retras în comuna natală. Ajungând tatăl dânsului, Teodor Necșia, la vârsta înaintată, și-a cerut în anul 1893 capelan, în care post a fost ales loan Necșia, fiiul său. N’a avut însă parte de a servi ca paroh la altarul Domnului, deoarece în anul 1901, a adormit în domnul. In cei 9 ani, cât a servit în Tilișca, a instruat elevii claselor supe- rioare III—VI, pe lângă un salar de 300 fl. iar în anii mai din urmă de 350 florini. loan Necșa a desvoltat în timpul cât a fost învățător o activitate rodnică, ca puțini alții. înzestrat dela fire cu un remarcabil talent peda- gogic, cu o voință și cu un zel extraordinar, a susținut școala din Tilișca la nivelul, la care o ridicase antecesorul său, prestând în unele direcțiuni progrese și mai mulțumitoare, așa că după rezultatul examenelor și după expresiunile inspectorilor confesionali, dânsul a fost unul dintre cei mai activi și mai zeloși învățători din protopopiatul Sibiiului, de care proto- popiat se ținea Tilișca pe acele vremuri. Necșia a dat festivităților aranjate cu ocaziunea hramului școlar un colorit și mai sărbătoresc, introducând așa numitele ^transparente*., cari conțineau, pe lângă anumite sentințe biblice și cultuiale, și cuvintele de bineventare «Bine ați venit». Aceste transparente, făcute din hârtie trei- coloră, erau așezate în ferestrile din fund ale salei festive, având in dosul lor șease lumini, spre a se puteă cetî cât mai bine inscripția de pe ele. Păreții școalei erau, la astfel de ocaziuni, împodobiți cu zeci de stegulețe, și cu lanțuri din hârtie treicoloră. Ce deosebire între timpurile de atunci și cele de azi. loan Necșia a aranjat prima excursiiine de studii la Sibiiu cu elevii cursului VI. A înființat un cor de elevi în 2 voci, ca și care pe atunci nu eră un al doilea în tot protopopiatul. Acest cor delecta publicul în Dumineci și sărbători în biserică, la producțiunile școlare și la examenele anuale și semestrale în școală, iar la excursiunile școlare făcute în apro- pierea comunei, pe stradele ei. Dacă autorul acestei scrieri se pleacă cu venerație înaintea memoriei învățătorului loan Necșia și stropește cu lacrămi sincere țărâna sub care ⁴‘ 52 se odihnește el, o face din considerație, că dânsului are să-i mulțumească | în mare parte existența sa de azi. / Regret mult, că n’a lăsat după sine nici o fotografie, spre a arătă aci și chipul său. i 18. Dumitru losof. Fiul preotului loan losof, s’a născut în anul 1842, în Tilișca. După terminarea școalei din comună și a școalei rom. cat. din Si- biiu, a urmat patru clase la gimnaziul catolic de acolo. A intrat apoi la -ț 1865 în cursul clerical din Sibiiu, terminând la 1868. îndată după absol- | vare a fost numit învățător provizor la școala capitală din Săliște, unde î a servit și anul următor școlar 1869/70. j în anul 1870 abzicând toți trei învățătorii din Tilișca și reducându-se i numărul posturilor dela trei la două, a fost ales, la unul dintre aceste, / Dumitru losof în mod definitiv, servind de atunci neîntrerupt timp de / 29 de ani la această școală. * i în anul următor 1871 s’a căsătorit cu Paraschiva, fiica fruntașului țăran Avram Florea din Tilișca. Soarta însă n’a voit ca acești doi soți să trăiască mult timp laolaltă. După o vieață fericită de un an, i-a murit soția, > lăsând după sine o fetiță de abia 14 zile. Această întâmplare i-a stricat J lui losof toate planurile pentru viitor, silindu-1 să renunțe la cariera preo- țească, pentru care s’a pregătit. Pentru a nu fi silit să trăiască în fărăde- j legi și să întâmpine prea multe și prea mari greutăți, în anul următor s’a « căsătorit a douaoară, luându-și de soție pe Maria, fiica notarului comunal = Zaharie loanovici, cu care a trăit 14 ani. Fiind silit să renunțe la preoție, s’a dedicat cu atât mai mare devo- tament carierei învățătorești. Ca învățător a fost totdeauna la culmea che- mării sale. Cu deosebire s’a dovedit a fi o bună putere didactică la elevii / începători, de cari a avut parte în tot timpul de 29 de ani, cât a funcționat în Tilișca. Dumitru losof n’a avut un spirit de inițiativă în chestiunile vieții publice, dar în schimb și-a dat concursul la toate lucrurile bune și de folos obștesc. în cei dintâi 4 ani a avut un salar de 200 floreni. în anul 1874/5 un salar de 225, iar din anul 1875/6—1883/4 250 fl. în acest an apoi s’a urcat salarul la 600 cor. până în anul 1897, când a mai primit și un relut de cvartir de 100 coroane. losof a avut de altfel și un însemnat spirit de întreprindere. El și-a deschis și o prăvălie, care îi aducea la 600 cor. venit anual. A murit în etate de 55 ani, după un serviciu de 31 de ani. La moartea sa a lăsat în favorul bisericii suma de 200 cor. 53 19. Vasile losof. Fiul mai mic al preotului loan losof, s’a niiscut în 30 Ianuarie 1855. După absolvarea claselor poporale a urmat patru clase la liceul ca- tolic din Sibiiu, de unde a trecut la gimnaziul din Blaj, pe care l-a ter- minat la lt>77, când a făcut și examenul de maturitate. Voind tatăl său să-i urmeze în parohie fiul său, l-a înscris pe Vasile în secțiunea teologică a Seminarului din Sibiiu. După terminarea cursului clerical (1880) a depus în acelaș an examenul de cvalificație preo- țească și învățătorească. Devenind prin abzicerea lui loan Necșia postul prim vacant, a fost ales în toamna anului 1880 învățător definitiv, în care calitate a funcționat timp de nouă ani. Deși om robust și de o construcție uriașe, viermele distrugător a întrat in corpul său de pe când eră pe băncile școalei. Cu toate că eră atacat de tuberculoză, n’a putut resistă ispitei de a se căsători cu aleasa inimei sale, care și ea a avut cunoștință despre boala iubitului ei. în 18 Ianuarie 1881 a legat deci căsătorie cu Neaga, fiica lui loan Roșea din Săliște, cu care însă n’a avut nici un copil. Numai traiului re- gulat și dietei stricte, dar mai ales bunei îngrijiri a soției sale, se poate atribui că Vasile losof a mai trăit după căsătorie aproape 9 ani. Ales fiind în anul 1883 capelan pe lângă tatăl său, a fost sfințit întru diacon în toamna aceluiaș an, iar preot în ziua de Florii a anului 1884. Ca învățător a fost destul de conștiențios. Fiind condamnat a pe- trece timpul mai mult numai acasă, l-a folosit pentru câștigarea a tot felul de cunoștințe, cu deosebire din sfera pedagogiei și a economiei. Cunoștințele câștigate nu le-a predat numai între cei patru păreți, ci le-a folosit și afară de școală. A desvoltat o activitate extra-școlară însem- nată, cu deosebire pe teren economic. Mai ales ramul pomăritului sub dânsul a luat un avânt puternic. Neavând școala pe atunci grădina sa proprie, și-a cumpărat din al său propriu o grădină în intravilan, în care făcea deprinderile necesare cu elevii, instruindu-i în nobilitarea pomilor și cultura legumelor. în această grădină a înființat o școală de altoi, pe cari îi vindea locuitorilor din comună și jur în număr de câte 100—200 bu- căți pe an. Tot Vasile losof are meritul de a fi înființat și organizat Reuniunea pompierilor din Tilișca, la început voluntară, iar mai târziu obligată, al cărei comandant a fost timp de doi ani. La moartea sa, întâmplată in 10 Martie 1889, a lăsat bisericei din Ti- lișca suma de 200 coroane. 20. Toma Dragomir. S’a născut în 17 Februarie 1861 în Porcești, (comit. Sibiiu), din pă- rinți preoți. După absolvarea alor patru clase la gimnaziul de stat din Sibiiu, s’a înscris în 1880, la cursul ordinar pedagogic al Seminarului Andreian, pe 54 ■ care l-a absolvat în anul 1883, făcând tot atunci și examenul de califi- cațiune învățătorească pentru școalele capitale. Primul an în cariera învățătorească 1883/4 l-a făcut la școala din Ti- ; lișca, ca învățător provizor. în toamna aceluiaș an a fost ales definitiv, dar n’a mai putut ocupă acest post din cauză, că în aceeaș lună a lui Sep- temvrie, a încetat din vieață tatăl său, fiind astfel silit a rămânea învățător * în comuna sa natală. Prin moartea tatălui său, preot în Porcești, devenind parohia vacantă, ; la dorința consătenilor săi s’a înscris cu începutul anului școlar 1885 6, la cursul teologic ordinar din Sibiiu, pe care l-a absolvat cu finea lui Iunie i 1888, când a depus și examenul de cualificațiune preoțească. Parohienii comunei Porcești n’au cerut întregirea parohiei până n’a ’ terminat fiul fostului lor preot cursurile teologice, când apoi, în toamna 1 anului 1888 a fost ales acesta preot. Trăește și astăzi. 21. Manasie Iar. S’a născut în Râpaș, comit. Hunedoarei, la 1 Martie 1862, din părinți i țărani. ' Manasie Iar a învățat mai întâi carte dela un servitor al lor, din o j bucoavnă veche cu litere cirile. ț Văzând părinții săi, că are atragere cătră carte, l-au dus în toamna ’ anului 1869 la colegiul reformat din Orăștie. Acî a stat 12 ani, până la examenul de maturitate, în anul 1881. După aceasta s’a înscris la cursul clerical din Sibiiu, unde în anul prim a întâmpinat greutăți mari, din cauza necunoașterii limbei române. N’aveă idee de gramatică și statistică ro- mânească, cu atât mai puțin de literatură. După absolvarea cursurilor clericale a fost numit învățător în Tilișca. în anii 1885/6 și 1886/7 Iar a servit ca învățător în comuna Simeria, iar după aceasta a fost ales preot în comuna Dâncul mic, unde a stat ; până la moartea tatălui său, după care și-a schimbat parohia, mutându-se = în Tăuția-mare (lângă Simeria), unde își are moșia de peste 80 jughere, loc de clasa primă. 22. loan Moga. | S’a născut în 21 Septemvrie 1862 în Sebeșul săsesc, din părinți țărani. \ Clasele primare le-a făcut Ia școala română confesională din locul 1 natal, precum și un an la cea evangelică-luterană, de unde a trecut la gim- | naziul catolic din Alba-Iulia, unde a terminat șase clase. 1 în anul 1882 s’a înscris Ia cursul teologic din Sibiiu. După absol- 1 varea căruia a fost numit în Tilișca învățător pe anul școlar 1885/6. | Ca învățător nu s’a manifestat așa după cum ar fi putut. Aveă cu- / noștințe destul de frumoase, dar eră cam comod și îi plăceă a se ocupă ' mai mult cu lucruri afară din sfera școalei. \ 55 în următorul an școlar dupăce a depus examenul de calificație în- vățătorească a fost ales ca învățător definitiv la școala primară din Sebeș, unde a funcționat și în anul 1887 8. în urma vieții neregulate pe care a dus-o acolo, viermele morții s’a, vârît în trupul său, doborându-1 la pământ în 5 August 1888, în etate de abia 26 ani. A fost un om cu inimă nobilă, care dacă ar fi intrat în vieața conjugală, ar fi putut deveni folositor societății și neamului său. Durere traiul neregulat și abuziv al multor învățători precum și a altor intelectuali de ai noștri, seceră multe vieți în cea mai fragedă etate. învățătorul loan Moga a fost un strănepot al episcopului Vasilie Moga. 23. George Stăneasă. S’a născut în 23 Februarie 1864 în Gușterița, lângă Sibiiu, unde tatăl său a fost preot. După cercetarea claselor primare din comuna sa și a'celor dela școala ca- tolică din Sibiiu, a urmat patru clase la gimnaziul de stat tot de acolo, în 1882 s’a înscris la cursul pedagogic din Seminarul Andreian, pe care l-a absolvat în anul 1885. Anul prim de învățător l-a făcut la școala din Cristian, lângă Sibiiu. Obținând în anul 1886 diploma de învățător, a competat la al 3-lea post dela școala din Tilișca, dar nefăcându-se alegere, comitetul parohial a cerut ca Ven. Consistor să-l numească în mod provizor. în Tilișca a propus în clasa primă și în școala de repetiție. în primăvara anului 1887, în înțelegere cu învățătorii llie losof și Pompiliu Predovici din Galeș, au aranjat un maial în «Bărcul Junilor», la care au luat parte aproape toți fruntașii ambelor comune. în anul școlar 1887/8, a funcționat la școala din Avrig, iar în toamna anului 1888 a fost ales învățător definitiv, in comuna sa natală Gușterița, unde a funcționat până la anul 1901, când la sfatul medicilor, și-a cerut pensionarea. De prezent e un harnic econom în comuna sa natală, unde poartă economie rațională, fiind în acelaș timp și epitrop al bisericei. 24. Nicolau '.oldca. Nicolau Șoldea a servit un an ca învățător provizor la școala din Tilișca. O fire pururea pesimistă, îți inspiră o deplină neîncredere din cea dintâi clipă în care îl întâlneai. în urma acestei firi a lui, n’a avut nici un prietin; trăia numai pentru sine cu ideile sale egoiste și unilaterale. S’a născut în 25 Aprilie 1858 în Boița, comitatul Sibiiului. A absolvat 4 clase 'la gimnaziul de stat din Sibiiu; a trecut apoi în România, la o moșie. întors în Transilvania, a întrat ca scriitor în cancelaria preturei cer- cuale din Mercurea. Acî, făcând cunoștință cu protopopul tractual loan Droc, la propunerea acestuia a fost numit în anul școlar 1879/80 învățător în comuna Ludoș, cu un salar de 300 fl. în anii următori 1880/1, 1881/2 56 și 1882/3 a servit în Poiana Sibiiului pe lângă un salar tot de 300 fl. Anul următor 1883 4 l-a petrecut în Cacova, 1884/5 în Rășinari, 1885 6 și 1886 7 în Făgăraș, iar anul 1887 8 în Tilișca. Anii 1888/9 și 1889,90 i-a servit în Sighișoara. Aici a fost ales definitiv, alegerea însă n’a fost apro- bată de Ven. Consistor. împotriva acestei hotărîri, Șoldea a făcut arătare la dl ministru de culte, prin ceeace s’a făcut însă de râs și imposibil îna- intea Românilor. Astfel a fost silit să părăsească deocamdată cariera învă- țătorea^că și să se aplice ca scriitor în cancelaria advocatului B. Harșian din Sibiiu, iar mai târziu la eforia școalelor medii din Brașov. In acest an, 1891 2, fiind bolnav învățătorul Dobrean dela școala elementară din Brașov și neavând cine să-l snbstitue, eforia școalelor i-a încredințat lui Șoldea clasa acestuia, pe care el a condus-o până la finea acelui an școlar. în anul 1893, devenind vacant un post de învățător în comuna sa natală Boița, a fost ales aici în mod definitiv, und e aservit până în 1 Oct. 1910, când a fost trecut la pensie din oficiu, beneficiind azi de o pensie anuală de 1080 cor. 25. loan. Bratu. M’am născut în 27 Septemvrie 1864 din părinți economi. La etatea de 6 ani am fost trimis de părinți la școala din sat, unde în anul prim mi-a fost învățător Candid Bratu, iar în ai 2-lea Dumitru losof. Anii următori școlari i-am urmat la înv. loan Necșia. Acesta văzând atragerea ce aveam cătră carte, a îndemnat pe tatăl meu să mă deă «la școală la Sibiiu». Părinții mei nu aveau de cuget a face acest lucru deoarece știau, că cu un copil la oraș sunt cheltueli mari. Cu toate acestea cuvântul dascălului meu a biruit, în curând am fost înscris în clasa a IlI-a normală a școalei evangelice din Sibiiu. Absolvând clasele normale, am intrat în gimnaziu! săsesc unde am urmat 4 clase. în tot timpul cât am studiat în școala primară și în gimnaziu, am fost prevăzut cu mâncare de acasă. în toată săptămâna îmi trimetea maică-mea câte o pâne, slănină, brânză, carne de porc afumată, făină de cucuruz și din când în când câte o oală cu varză. Când se întâmplă, de nu veneă nimenea cu căruța dela Tilișca, aveam bani lăsați în grija gazdei, cu cari îmi cumpăram cele absolut necesare. Bine înțeles că nu mă întindeam nici odată la mâncări scumpe ci mergeam într’o casă unde se da cost, aproape de locuința noastră, și mâneam o supă cu 6 cr. sau câte o păreche de cârnăței cu hrean, cu cari consumam de multeori două sau trei porții de pâne. Deși trăiam neregulat și mai mult cu bucate reci, totuși timpul acela a fost plin de fericire, și de multeori mă gândesc și acum la el cu drag. în acest timp, la 4 Iulie 1883 când eram elev al clasei a IV-a s’a întâmplat de a răposat tatăl meu. Eu aș fi dorit să continuu studiile gim- naziale, maică-mea însă nu mai aveă putere să mă mai țină multă vreme la școală. Astfel la sfatul unor binevoitori am intrat în toamna anului 57 1884 în secțiunea pedagogică a Seminarului Andreian. Pentru mâncare, ameaza și cina, pentru cuartir și instrucțiune plăteam pe acel timp 60 fl. v. a. pe an. în cursul 11, am dobândit un stipendiu de 60 fl. v. a., ceeace mi-a ușurat mult greutățile. Absolvând în anul 1887 pedagogia am fost numit pe anul școlar 1887 8 învățător provizor la școala din Gurarîului, unde am instruat elevii anului prim de școală. în iunie 1888 am depus examenul de calificație învățăturească. Deschizându-se în vara anului 1888 concurs la postul vacant de în- vățător în comuna mea natală, am concurat și eu si am fost ales cu to- talitatea voturilor. In chipul acesta am intrat în noul oficiu, la 1 Octom- vrie 1888. în anul 1890 luna August am urmat în Seminarul Andreian cursul pentru lucrul manual condus de profesorul George Moian, și anume: îm- pletitul cu paie și nuiele. Din anul 1888 servesc necontenit în Tilișca ca învățător, instruând în cei dintâi 12 ani — cu excepțiunea anului 1892'3 — elevii cursurilor IV—VI, 4 ani elevii cursurilor II și III, iar 9 ani elevii anului prim. Ca învățător mi-am dat totdeauna silința de a satisface tuturor aștep- tărilor. în anul 1910, sub Nr. 7199 școl. Prea Ven. Consistor arhidiecezan, m’a lăudat pentru activitatea mea școlară și extrașcolară. în primul an de dăscălie am avut salar de 250 floreni. în următorii 4 ani câte 300 fl., iar in 8 ani câte 350 fl. începând cu anul 1901 am primit un salar de 450 fl., iar din anul 1906 până 1908 un salar de 1400 cor., când s’a urcat, conform art. de lege XXVII din 1907, la 1800 co- roane anual, plus relutul de lemne și grădină în sumă de 50 cor. Ca învățător am reintrodus în al doilea an de serviciu, vechiu) obiceiu, care timp de 9 ani a fost părăsit, de a aranja festivități școlare cu prilejul hramului școalei. încă din primii ani de funcțiune am fost ales membru în diferitele corporațiuni comunale și parohiale. Așa, de 18 ani ocup neîntrerupt serviciul de notar al comitetului pa- rohial în mod gratuit. Până la ocuparea acestui serviciu concluzele re- prezentanței bisericești din Tilișca erau luate pe coaie de hârtie singuratice, dintre cari multe s’au nimicit. Eu le-am trecut într’un protocol legat, spre a se putea păstră și pentru timpurile viitoare. îndată după alegerea mea ca învățător definitiv am fost ales și co- mandant al pompierilor din comună, pe cari i-am condus până în anul 1911 când, din cauze sanitare, mi-am dat demisiunea. încă în anul prim de funcțiune, am înființat un cor de băieți, cu care mă produceam la producțiunile școlare, la maialuri și mai cu seamă in biserică. Pe timpul acela, în fruntașa comună Săliște, nu eră nici un învățător apt de a instruă și conduce un cor. ■ Reuniunea meseriașilor)- 58 de acolo, în dorul de a progresă și pe terenul muzical, voind a înființa un cor, a apelat la mine în această cauză. Eu le-am satisfăcut cu drag dorința, înființând înainte cu 19 ani primul cor al reuniunei meseriașilor din Săliște. In acelaș an am fost învitat, din mai multe părți, atât verbal cât și în scris, să părăsesc Tilișca și să mă așez în Săliște ca învățător. N’am satisfăcut acestei invitări din cauza întinsei legături de neamuri din comună, cari m’au îndemnat a rămâneă aci, dar și din cauza micei pro- prietăți moștenită dela părinți, pe care nu o puteam conduce din Săliște cu aceeaș ușurință. 26. Valeriu Miilea. Fiul fostului notar din Tilișca Ștefan Miilea, s’a născut în Cacova Sibiiului la 22 Martie 1804. La vârsta de 5 ani a început să cerceteze școala din comuna Tilișca unde ajunsese tatăl său notar, în anul 1865. După doi ani a intrat în clasa a doua a școalei evangelice din Sibiiu, după terminarea căreia s’a înscris în gimnaziul săsesc tot de acî, terminând 4 clase. Pentru a învăță și limba maghiară, care începuse a deveni tot mai necesară, a trecut apoi la gim- naziul reformat din Aiud, unde a urmat clasa V și a Vl-a. Clasa a VII și a VlII-a a urmat-o la gimnaziul din Blaj, unde a depus și examenul de maturitate. După aceasta a intrat la teologie în Sibiiu, pe care a ter- minat-o în anul 1888, depanând tot atunci și examenul de calificație în- vățătorească. Aplicându se pe cariera învățătorească a fost numit în anul școlar 1888/9 învățător în comuna învecinată Rod, iar în anul următor în Tilișca, în locul răposatului capelan și învățător Vasile losof. Ca învățător in Rod, a instruat elevii din cl. 111—VI, iar în Tilișca a instruat elevii anului prim de școală. Deși în timpul liber ajută tatălui său, făcând în chipul acesta și prac- tică de notar, totuș a făcut ca învățător un spor deplin mulțumitor, dove- dindu-se a fi o bună putere didactică. A pus mare preț și pe partea este- tică a lucrărilor scripturistice. Și azi «Cronica» și «Protocolul de clasifi- cațiuni și absenții» scrise de dânsul, sunt cele mai frumoase din câte se află în arhiva școalei. Văzând că cariera învățătorească este cu mult prea grea în asămă- nare cu beneficiul legat de acest post, a părăsit-o dedicându-se carierei notariale. în anul 1891 și-a dat censura de notar, intrând în acelaș timp ca ajutor notarial pe lângă tatăl său. Acesta abzicând în anul 1894 de oficiu, reprezentanța comunală l-a ales pe fiul său Valeriu unanim de notar comunal, încă în acelaș an. Funcționează și azi în aceeași calitate. 59 27. Dionisie luga. Fiul preotului Petru luga sen. S’a născut în 10 Aprilie 1866 în Tilișca. A cercetat școala din Tilișca sub înv. Dumitru losof și loan Necșa timp de 3 ani; începând cu cl. IlI-a, școala săsească din Sibiiu, pe care absolvându-o, a întrat în gimnaziul evanghelic tot de acolo, unde a terminat 5 clase. Cele 3 clase următoare le-a făcut la gimnaziul român din Brașov, unde a depus și examenul de maturitate în anul 1887. in toamna acelui an s’a înscris apoi la teologie în Sibiiu pe care a terminat-o la 1890, în care an a depus și examenul de calificațiune în- vățătorească pentru care s’a pregătit în mod privat. Fiind postul al III-lea dela școala din Tilișca vacant a fost ales în toamna aceluiași an (1890) învățător definitiv, în care calitate a servit 2 ani. în anul prim de învățător a instruat elevii clasei prime, iar în al doilea elevii anului II și III de școală. în toamna anului 1892 s’a înscris la facultatea de drept din Dobrițin unde a urmat numai primul semestru. în anul 1893, îmbrățișând cariera notarială, a făcut în comuna Sacul din Bănat practica de notar, iar după depunerea examenului notarial, a întrat în cancelaria «Tatei Ivan din Gurarîului, unde a stat aproape doi ani, când apoi în anul 1896 a fost ales notar în comuna Rod, în care serviciu se află și azi. Atât ca învățător cât și ca notar, a fost și este și azi un om la locul său, câștigându-și merite însemnate în ambele cariere. Cel mai însemnat merit și l-a câștigat prin clădirea pomposului edificiu școlar din Rod, înainte cu 6 ani. 28. Petru luga junior. Acesta e și el fiul preotului Petru luga sen., și s’a născut în Tilișca la 13 Octomvrie 1868. Primii doi ani de școală i-a făcut în Tilișca. La etatea de 8 ani a întrat în clasa a 2-a primară a școalei evanghelice din Sibiiu, după absolvarea căreia a trecut în gimnaziul săsesc, unde a absolvat 4 clase. Gimnaziul superior l-a făcut la gimnaziul român din Brașov, unde a depus și examenul de maturitate în anul 1889. în Septemvrie, aceiaș an, a întrat în seminarul Andreian din Sibiiu, ca cleric ordinar. în anul 1892, absolvând cursurile teologice, a depus și examenul de cualificație preoțesc după care a fost numit de învățător în Tilișca în locul fratelui său Dionisie, care părăsise cariera învățătorească. A funcționat ca învățător în Tilișca timp de 4 ar.i, instruind anul prim elevii cursurilor IV, V și VI, iar în ceialalți ani pe cei din cursurile II și 111. La 1896 a fost sfințit de preot, capelan pe lângă tatăl său în care calitate a servit până în anul 1901, când renunțând tatăl său la parohie in favorul fiului său din cauza congruei, a urmat acesta în locu-i ca paroh. Acest post îl ocupă și azi. 60 29. loan losof junior. Acesta e fiul lui Danii losof, fost învățător și primar comunal. S’a născut în 7 August 1868. In anul 1887 s’a înscris în secția pedagogică a seminarului Andreian, pe care a absolvat-o în anul 1890, depunând imediat după terminarea acesteia, examenul de calificațiune învățătorească. La stăruința moșului său, a preotului loan losof sen., care din cei doi fii anume pregătiți pentru cariera preoțască, n’a avut parte nici unul să-i urmeze în parohie, — a fost primit în anul 1891 la cursul clerical ordinar dela seminarul din Sibiiu, pe care l-a absolvat in anul 1894. Timp de trei ani a gustat și dânsul din pânea dăscălească. In anul prim după absolvare a fost numit din partea Veneratului Consistor pe anul școlar 1894/5 învățător provizor în comuna Gârbova, protopopiatul Mercurei. în anul 1895/6 a funcționat la școala din Sibiiel, iar anul următor școlar, fiind în comuna s’a natală un post vacant, — l-a ocupat dânsul pe acesta, tot în mod provizor. Tot în anul 1896 a fost ales capelan pe lângă neputinciosul său moș, loan losof sen., sfințit fiind ca preot în 5 Decemvrie, acelaș an. După moartea moșului său întâmplată în anul următor, 1897, i-a urmat dânsul în parohie. In această calitate funcționează și azi. 30. George Pop Păcurariu. S’a născut în 10 Iulie 1866 în comuna Șard, comitatul Albei infe- rioare, din părinți țărani. Murind tatăl său, pe când eră dânsul în etate de 7 ani, a fost dus din partea unui frate, pe atunci teolog în Budapesta, iar de prezent preot în Tiur, — în Lăpușul român, comitatul Solnoc-Dobâca, la un unchiu al său, care eră preot acolo. Acesta l-a dat Ia școala poporală din loc; dar trecând unchiul său ca preot la penitențiarul statului din Gherla, l-a înscris la școala prmară de acolo, unde a stat timp de 4 ani, terminând cu succes școala primară și clasele 1 și 11 gimnazială dela gimnaziul de stat. Ajungând fratele său loan Păcurar profesor gimnazial, în Blaj, a fost adus de acesta acî, unde a absolvat clasa a IlI-a și a IV-a gimnazială susținut fiind de fratele său amintit. Cu începutul anului școlar 1884/5 s’a înscris ca elev ordinar la pe- dagogia gr. cat. rom. din Blaj, pe care cu finea anului școlar 1886/7 a absolvat-o, iar după un ian de praxă ca învățător în comuna Bucerdea grânoasă, protopopiatul Blajului, cu un salar de 360 coroane a depus cu deplin succes examenul de calificațiune învățătorească, ales fiind în toamna anului 1888 învățător definitiv în comuna Tăuni, protop. Blaj, pe lângă un salar anual de 400 coroane din repartiție. Văzând cu ce neajunsuri materiale e osândit a se luptă învățătorul, cu începutul anului școlar următor a trecut în România, unde s’a înscris ca elev ordinar la școala centrală de agronomie dela Herăstrău, (lângă 61 București) unde a stat un an, dar la sfatul și insistința unui alt frate al său, Cornel Pop Păcurariu, fost redactor la «Tribuna^ din Sibiiu, — a pă- răsit această școală, și a venit iarăș înapoi, spre a-și continuă cariera în- vățătorească. După sosirea sa din București s’a căsătorit în comuna Tilișca cu vă- duva Ana Poiană născ, Gligor, cu care a avut 7 copii. Dorind a fi aproape de comuna, în care s’a căsătorit, și văzând că acest scop și-l poate ajunge numai trecând la confesiune gr. orient, (fiind el de confesiunea gr.-cat.) a trecut în anul 1890 1a biserică greco-orientală, în urma cărui fapt a fost numit, cu începerea anului școlar 1890 91, în- vățător în comuna Galeș, cu un salar de 450 coroane. Acî a funcționat trei ani alăturea cu colegul său loan Răchițan. Cassându-se un post de învățător în Galeș, cu începutul anului școlar 1893 4 a fost numit învățător în comuna Poplaca, protop. Sibiiului, unde a funcționat numai un an, deșî i s’a îmbiat catedra definitiv și postul de director școlar. Pe anul școlar 1894/5 a fost numit învățător în comuna Daia ro- mână, protopopiatul Sebeșului, unde după un an, a fost ales definitiv. Aici a servit 3 ani. Devenind vacant într’aceea un post de învățător în Tilișca, pe baza concursului, a fost ales unanim învățător acî, unde func- ționează dela începutul anului școlar 1897/8 până astăzi. 31. Terențiu Popoviciu. S’a născut în 19 Octomvrie 1874 în Ghimbav, lângă Brașov, unde tatăl său a fost învățător. Cele dintâi 3 clase poporale le-a făcut în comună, iar cl. a IV-a la școala normală-capitală română din Brașov. A trecut apoi în gimnaziul român de acolo, pe care în anul 1895 l-a absolvat, depunând în acelaș an și examenul de maturitate. S’a înscris apoi ca cleric ordinar al Seminarului Andreian, unde a absolvat la 1898, depunând în acelaș an și examenul de calificație preo- țească. După absolvare a fost numit din partea Ven. Consistor, învățător provizor la școala confesională din Codlea, tractul Brașovului, servind acî anul școlar 1898/9. în anul școlar, 1899/900, a fost numit, tot în mod provizor, la școala din Tilișca, unde a servit și anul școlar 1900/1 instruând în primul an elevii clasei prime, iar în anul al 2-lea, elevii din clasa a 11-a și a IlI-a. în primul an de serviciu din Tilișca a instruat și elevii și elevele școalei de repetiție. în anul 1901 a fost ales preot în comuna Jacul român, tractul Sighi- șoarei, unde funcționează și azi. 62 32. Nicolau Comunici. J S’a născut în 16 Octomvrie 1878 în Veneția de jos, tractul Făgă- 1 rașului. 1 Clasele primare le-a făcut în comuna sa natală. în anul 1890 a întrat J în gimnaziul român din Brașov, unde a absolvat 5 clase, făcând clasa a j 6-a la gimnaziul catolic din Odorheiul săcuesc în anul 1895/6. în 1896 | s’a înscris la cursul teologic din Sibiiu, pe care l-a absolvat în 1899. Pa- | ralel cu cursurile teologice a făcut și cele pedagogice în mod privat, de- punând la finea fiecărui an examenul prescris. După absolvarea ambelor cursuri a fost numit în anul școlar 1899/900 învățător în Boița, unde a instruat elevii claselor IV—Vi. 1 Anul următor școlar 1900/901 a servit, tot ca învățător provizor, în Poiana Mărului, protopopiatul Branului, instruind elevii anului prim de * școală. în anul 1901/902 a fost numit apoi învățător provizor în Tilișca, unde a funcționat și anul următor școlar. Depunând în anul 1902 examenul de calificație învățătorească a fost ales în acelaș an definitiv la școala din Tilișca. Acordându-i-se un concediu pe anul 1903/4 școlar, s’a înscris ca stu- dent de clasa a Vil la gimnaziul din Năsăud, unde, cu permisiunea mi- nistrului de culte, a făcut în acelaș an și clasa a Vill-a, depunând la finea anului, pe lângă examenul de clasă și cel de maturitate. Reocupându-și după aceasta postul de învățător, în timpul liber a făcut în cancelaria comunală din Tilișca practică de notar. Tot în acel an a început a face a douaoară, în mod privat, cursurile clericale. în anul 1905/6, primind un nou concediu, a ascultat cursul admini- strativ din Cluj, întorcându-se în anul următor 1906/7 iarăși la oficiul său de învățător. în 1907 a depus examenul de calificație preoțească cu succes emi- nent. în Iulie, acelaș an, a fost ales unanim notar al doilea în comuna Ourarîului, în care calitate funcționează și azi. în Tilișca în toți patru anii, cât a funcționat, a instruat elevii cla- selor IV—VI. 33. Eva Negrilă. Singura învățătoare la școala din Tilișca a fost dșoara Eva Negrilă. S’a născut în 10 Maiu 1883 în Sibiiu, unde tatăl său a fost învățător până bine de curând. A cercetat școala confesională din suburbiul de jos, apoi școala «Reu- niunii femeilor» și pe urmă școala civilă a «Asociațiunei», toate din Sibiiu, pe care a absolvat-o în anul 1899. Studiile pedagogice le-a făcut în mod privat, depunând examenul de cualificațiune în anul 1902. 63 A funcționat ca învățătoare din anul 1899 în comunele: Pianul de jos, Cacovița, Cărpiniș și Ludoșul mare, iar în Tilișca a servit în anii școlari 1903/4 și 1907/8, substituind pe învățătorul Nicolae Comanici, care eră in concediu. De prezent funcționează în Apoldul mic, tractul Mercurei, unde în toamna anului 1910 a fost aleasă definitiv. La școala din Tilișca a instruat în amândoi anii elevii și elevele cur- sului II și III, precum si elevele claselor din urmă în lucrul de mână, aranjând în a! 2-lea an și o mică expoziție cu lucrurile făcute de eleve. A conlucrat împreună cu colegii săi întru buna reușită a producțiu- nilor școlare, jucând câte un rol principal din piesele teatrale. 34. Cornel Schiau. S’a născut la 16 Iulie 1885 în Topârcea, protopopiatul Săliștei, unde tatăl său a fost notar comunal. Clasele primare le-a făcut la școala de stat din Sibiiu, iar gimnaziul inferior tot acî, la gimn. de stat, pe care l-a absolvat în anul 1901. A cercetat și clasa a cincia, dar rămânând repetent s’a înscris în toamna anului 1902 la cursul ordinar pedagogic din Seminarul Andreian, pe care l-a absolvat în anul 1905. In toamna aceluiaș an a fost numit învățător provizor la școala noa- stră din Tilișca, unde și-a făcut anul de practică. La 1906 si-a dat examenul de calificațiune. Devenind vacant unul din cele 2 posturi din comuna sa natală, a concurat și dânsul și a fost ales învățător definitiv, în care calitate ser- vește și astăzi. 35. Daniil Sâroiu. Cel mai tânăr învățător la școala din Tilișca. S’a născut în comuna Sibiiel, lângă Săliște, în 17 Aprilie 1886, din părinți economi de oi. Dupăce a cercetat școala din comuna sa natală, s’a înscris în toamna anului 1897 la școala din Săliște. In toamna anului următor a trecut la gimnaziul de stat din Sibiiu, unde a cercetat trei clase. In anul 1902 s’a înscris la cursul pedagogic din Seminarul Andreian pe care l-a absolvat în anul 1905. După terminarea cursurilor pedagogice în anul 1905, a fost numit învățător în comuna Leșnic, tractul Devei, cu un salar de 600 cor. din repartiție. In primăvara anului 1906, Săroiu a depus examenul de calificațiune numit fiind pe anul școlar 1906/7 învățător în comuna sa natală, Sibiiel, iar în anul școlar 1907 8 în Oiirarîiilui. 64 In toamna anului 1907, a fost ales învățător definitiv în Tilișca. Po- stul nu și l-a ocupat însă decât în toamna anului 1908 și aceasta pe baza unei decisiuni consistoriale. Acî funcționează și de prezent. * * * De prezent funcționează la școala din Tilișca învățătorii: Daniil Săroiu, George Păcurar și loan Bratu, cel din urmă purtând și oficiul de director școlar. ACTE Și DOCUMENTE culese și publicate de Dr. Virgil Cioban si Dr. Silviu Dragomir. I. 17 Septemvrie 1789. Raportul cancelariei aulice ungare despre foaia săptămânală, care aveă să se tipărească în Sibiiu, începând cu 1 Ianuarie 1790, sub titiul de «Foaia română pentru econom» (Wallachische Zeitung fiir den Landmatui) și iiotărîrea împăratului losif II, în aceasta privință.¹ Der siebenbiirg. Gouverneur Graf von Banffy haite einberichtet, dass sich eine Gesellschaft dargestellet habe, welche die Herausgabe dieses Blattes auf sich nehmen wolle: Der erste unmittelbare Zweck dieses Blattes solie dieser seyn, die Walachische Geistlichkeit, und durch diese das Walachische Volk selbst auf verschiedene ihr noch unbekannte Vortheile in ihrer Oekonomie aufmerksarn, und nach der Verbesserung ihres Hausstandes durch Betriebsamkeit im Fleiss liistern zu machen; bkonomische Artikel wiirden also die Grundlage dieser Wochenschrift seyn, dann solie sie auch enthalten gesunde Moral, kleine Geschichteu zur (Jntet haltung des Landmannes, Kriegs- nachrichten, Beforderungen bei dem konigl. Gubernium und den untergeordneten Stellen, andere merkwiirdige und niitzliche Ereignisse, Belehrungen: wer und wo die vorgesetzte Instanz des Unterthans sey, wohin er sich um Hilfe zu wenden habe, und wie er selbe suchen miisse, Vorschlâge fiir den Ackerbau, die Bienen, und Schaafzucht, in Beispielen der Nachbarn dargestellt, endlich auch allerhbchste und Gubernia! Verordnungen. Wenn diese Wochenschrift einst allgemein wiirde gelesen werden, glaube man, dass die Re- gierung neue Mittel dadurch erlange, den Oeist des Volkes, wenn seine Geistlichkeit mehr Kenntnisse, und mehr moralische Bildung werde erlangt haben, auf eine dem Staate zutrăgliche Art umzuăndern. Die Gesellschaft gedenke jedes Blatt eine Woche vor seiner Erscheinung im deutschen, und auch in der walachischen Ubersetzung (welche der in Hermannstadt angestellte Vorsteher der Walachischen National-Schulen Eustathievich besorgen werde) der zu bestimmenden Censur vorzulegen. Dieses Blatt solie unter obgedachtem Titel vom 1. Jănner 1790 wbchentlich alle Donnerstag gegen halbjăhrige Vorausbezahlung eines Kaisergulden erscheinen. Nur werde gebetten, dass dem Hermannstădter Buchdrucker Martin Hochmeister, als Verleger desselben, ein Privilegium tiber die ausfliissige Auflage, denn zur Er- ziehlung des mbglichst niedrigen Preises die Postfreiheit fiir die Absendung an die Abnehmer ertheilet werden mochte. ¹ Arhivul imperial din Viena Nr. 3106 ex 1789. Note explicative asupra acestor documente se vor da în revista noastră, dupăce se va sfârși publicarea acestei serii de documente. 65 Der Oewinn, so sich iiber die verfallenden Kosten ergeben mbge, soli auf Prămien fiir verbesserte oeconomiezweige, fiir ausgezeichnete gute Handhingen, und fiir die Emporbringung niitzlicher Industrie im Lande bestimmt seyn. Der Gouverneur, welcher bei der Herausgabe dieses Blattes kein Bedenken findet, glaubet, dass wegen Zensurirung desselben sich eben so, wie mit jener der Hermann- stiidter deutschen Zeitung, zu verhalten wiire. Die Kanzlei, vermeinet, dass dieses Blatt unter dem valachischen Volke niitzliche Kenntnisse verbreiten dărfte und der Plan desselben daher zu begnehmigen wăre; auch diirfte ihres Ermessens, nach dem Einrathen des Gouverneurs die postfreie Ver- sendung desselben an die Abnehmer in Ungarn, Siebenbiirgen, Banat und Bucovina auf 3 Jahre gestattet werden; die Bestimmung des etwa ausfallenden Gewinns sei lobenswerth, die Ertheilung eines Privilegiums aber sei bei dem bestehenden Verbotte des Nachdruckes der erblăndischen Schriften iiberfliissig. den 23-ten. Ich bin mit dem Einrathen der Hofkanzley in allen Punkten, um desto mehr verstanden, als dem Staat die Bildung des rohen, und unwissenden walachischen Volks, wie auch dessen Cleri, nicht gleichgiltig seyn kann. Izdenczy m. p. den 23-ten. So wie die ganze Unternehmung lediglich auf privat Spekalazion geht, so kann, meines Ermessens, die angetragene postfreye Versendung nicht statt finden, wohl aber die Gesellschaft etwass auf eine billige Pauschsumme behandelt werden: im librigen bin ich mit dem Einrathen verstanden. Eger m. p. den 24. ich trette dem ersten Voto bey. Keischach m. p. Subducta nach St. R. Eger: Resol: Ich begnehmige das Einrathen der Kanzlei, doch kann die angetragene postfreie Versendung nicht statțfinden, wohl aber die Gesellschaft auf eine billige Pauschsumme behandelt werden. Hetzendorf d. 26. 7bris 1789. II. 1 April 1791. Nota contelui Teleki, prezidentul cancelariei aulice transilvane despre suplica întregii națiuni românești din Ardeal, care cere să fie declarată de națiune regnicolară și să i se restitue drepturile cetățenești, cari le-a avut mai înainte. Suplica aceasta i-a dat-o Contelui Teleki Arhiducele Francisc. Opinia nefavorabilă a Contelui Teleki pentru suplica Românilor, o aproabă toți consilierii cancelariei transilvane, precum și Contele K.aunitz și în sensul propunerii lor decide și împăratul Leopold //.» Nach Vorausschickung einer kurzen Geschichte von dem Ursprunge, und dem Alterthume der Wallachen in Siebenbiirgen, und wie sie unter die Bothmăssigkeit der Hungarn gekommen sind, bemerket Graf Teleki: Imo dass sich weder in der Oeschichte, noch in den Oesetzen eine Spur entdecken lasse, dass die Wallachen in Siebenbiirgen, mit den iibrigen dortigen Natzionen iiber ihre Zusammentretung in eine biirgerliche Gesellschaft, oder iiber die gemeinschaftl. biirgerliche Rechte einen Oesellschafts Vertrag, oder ein Pactum Societatis, et Communionis jurium errichtet hiitten. 2do da in Sieben- biirgen, so wie in jedem Staate, solche politische, und biirgerliche Oesetze bestehen, ¹ Nr. 1286 ex 1791. 5 06 nach welchen die Gerechtsarnen, tind Rechte der verschiedenen Natzionen im Lande | abgemessen, und beurtheilet werden miissen, so finde Graf Teleki sich liberzeugt, dass 1 die Gleiehheit der wallaehischen Natzion mit den iibrigen 3en in Siebenbiirgen gesetz- | măssig sistemisirten Natzionen in Ansehn der biirgerlichen Vorziige, und Gerechtsarnen | aus den Landesgesetzen nicht behauptet werden kdnne, vielmehr beweisen selbst die 3 in der Bittschrift der Natzion Approbatae Constifutiones part: 1. tit: 8: art: 1. ib:tit:9: | art: 1. part: 3. tit: 1: art. 1. ib; tit: 53: art: 1: und der immerwăhrende Usus das Gegentheil.¹ 1 3tio Obgleich die Wallachen in Siebenbiirgen vermoge der Landes verfassung, und Gesetze mit den iibrigen daselbst recipirten Natzionen auf diese Gieichheit keinen ge- | griindeten Anspruch machen, folglițh in concreto als Natzion keinen Mitstand vorstellen | ktinnen, weil sie im Corpore kein besonderes Territorium und keine Privilegia fiir sich I haben; so wurde doch sowohl ihre biirgerliche Existenz, als auch ihre Religionsfreyheit durch Gesetze, und k. Verordnungen gesichert. < Sie werden nach ihrem Stande den iibrigen Landes Einwohnern gleich behandelt, sie sind possessionsfiihig, kbnnen zu offentlichen Âmtern gelangen, und werden nach Verdiensten auch in Adelstand erhoben. Hiervon werden in der Bittschrift selbst aus iiltern, und neueren Zeiten viele Beispiele angefiihrt, welches auch der anno 744 errichtete 6te Diaetal Artikel zu Gunsten der wallaehischen Naizion bestiittigete. 4to Obschon der griech. unirte Clerus mit Ausschliessung des nichtunirien durch die in Religionsange- legenheiten ertheilten Privilegien, und k: Verordnungen begiinstiget wird, so sey doch um so schwerer dem Nichtunirten Clerus diejenigen Vorziige, und Vortheile einzu- raumen, in deren Besitz sich der kathol: Clerus befindet. als derselben auch die Geist- lichkeit der anderen 3 recipirten Religionen entbehren miisse. 5to Ubrigens machen weder die Gesetze, noch die Urbarialverordnungen einen Unterschied zwischen hungar. und wallaehischen Unterthanen, Sie werden beiderseits ohne Unterschied der Natzion auf gleiche Art, und den nămlichen Regulativpunkten behandelt. Die in der Bittschrift erwiihnte Veitreibung der wallaehischen Inwohner aus einigen săchsischen freyen Ort- schaften, welche sich das Eigenthumsrecht ex Privilegio andreano anmassten, trug sich vor einigen Jahren im hermannstădter Stuhle zu, damit man an deren Stelle jungver- heiiratete săchsische Wirthe ansiedlen kdnne; dieses eigenmiichtige Verfahren wurde aber auf den Befehl geahndet, und die Vertriebenen erhielten ihre Entschiidigung. Was die 5 Gesuchspunkte der bittstellenden Natzion betrift, da erachtet Graf Teleki ad 1: 2: et 3: welche sich auf die gebetene Allerhochste Erkliirung der Wallachen als eine regnicolar Natzion, Erhebung derselben zu einem neuen Mitstande, und Gleich- haltung im Genusse der biirgerl. Vortheile, und Religionsfreiheit ohne Unterschied des Ritus mit den iibrigen in Siebenbiirgen gesetzmiissig sistemisirten Natzionen beziehen, dass es in Ansehn der damit verkniipften Schwierigkeiten, und Folgen sehr bedenklich wăre, die Zahl der sistemisirten Natzionen in Siebenbiirgen zu vermehren, und auf die Repriisentatzion eines neuen Mitsfandes beim Landtage mit Vertilgung der bestehenden Orundgesetze anzutragen; Dieser Antrag kbnnte um so weniger, stattfinden, als nach klarem Jnhalte der Gesetze; die Wallachen per adeptionem bonorum, et Nobilitationem zu derjenigen von den 3 Natzionen gerechnet werden, unter welche sie wohnen, und Gtiter besitzen «art: 6: anni 1744: Eine diesfiillige Abiinderung im wechselseitigen Ver- hăltnisse der sistemisirten Natzionen wtirde also die Gemiither ganz sicher in neue | Bewegung bringen, den Natzional Hass vermehren, und die Landesverfassung zu einer Zeit erschiittern, wo leider mehrere aus Privatabsichten, und Leidenschaften das allge- i meine Wohl des Vaterlandcs, und die reinsten Absichten verkennen ; Es diirfte daher . das bestehende, und nicht nur der Landesverfassung sondern auch der Staatsklugheit in vielen Rticksichten angemessene Gesetz zum Grunde gelegt, und etwa den ver- ¹ „Es sey zwar wahr, dass die Walachen die ăltesten Inwohner Siebenburgens seyen, allein die Hungarn hătten sich derselben mit gewaffneter Hand bemăchtiget, und sie hătten sich dem Willen des Uberwinders unterwerfen mussen.“ t)7 sammelten Stiinden aufgetragen wttrden, den Sinn dieses Gesetzes gemiis die wesent- lichen ihnen im Auszuge mitzutheilenden Beschwerden der wallach. Natzion zu be- richtigen, und nach reifer Uberlegung diejenigen Mittel vorzuschlagen, wodurch diesen Landesinwohnern der Genuss der ihnen zukommenden biirgerlichen Vortheile, und Religiosfreyheit, ohne Unterschied des Ritus, und der Natzion nebst dem Unterhalte ihrer Geistlichkeit gesichert, und zugleich eine wohlthiitige Aufklărung unter dem ge- meinen Volke verbreitet werden konnte. ad 4ten Wegen der gebetenen Anstellung und Verwendung der Wallachen bei ofentlichen Bedienstungen, dann Hof- und Liinder Dikasterien bemerket Graf Teleki, dass nach eben gedachtem ArtikeI de Anno 744 die zu ofentlichen Amtern geeigneten Wallachen nach Maass ihrer Fiihigkeiten ohne Anstand bei den Dikasterien angestellet werden konnen, da sie per adeptionem Bonorum, et nobilitationem der nătnlichen Rechte, und Begiinstigungen theilhaftig werden, deren andere Natzionen, unter den sie wohnen, geniessen; Die Wallachen in Siebenbiirgen waren von offentlichen Amtern nie aus- geschlossen, und stehen auch dermal bei Hof- und Landesstellen in ansehnlichen Be- dienstungen, nur konne ihre Anzahl wegen Mangel anfiihigen Individuen nicht so gross als bey andern Natzionen seyn. ad 5tum findet Graf Teleki die in diesem Punkte enthaltene Forderung: dass jene Komitate, Sedien, Distrikte, und biirgerl. Kommunităten, in welchen die Wallachen den iibrigen Natzionen an der Zahl iibeilegen sind, den Namen von Wallachen haben, in jenen Komitaten, aber, wo die anderen Natzionen zahlreicher sind, den Namen ent- weder von diesen letzteren ftihren, oder aber gemischterweise, nămlich: hungar-wal- lachisch oder săchsisch-wallachisch benamset werden sollen, sehr tiberspannt, und so beschaffen zu seyn, dass deren Erfiillung die iibrigen Natzionen mehr krănken, als den Wallachen nutzen wiirde; sie kăme zum Beweise dienen, dass die Einftihrung einer 4ten Natzion in das 7biirgisch politische Sistem eine uniibersehbare Menge neiier For- derungen nach sich ziehen dtirfte. Dem schliisslich geăusserten Wunsche der wall: Natzion : einen Natzional Kongress in Siebenbiirgen, nach dem Beispiele der Illyrischen in Hungarn halten zu diirfen, konnte nach Meinung des Grafen Teleki um so weniger willfahret werden, als die Wallachen in Siebenbiirgen weder nach der Landes Consti- tution gleich den iibrigen Natzionen, noch ex Privilegio wie die lllyrier in Hungarn einen selbststandigen sistemisirten politischen Kbrper ausmachen, auch keinen besonderen Distrikt, Stuhl, und kein besonderes Komitat inne haben, sondern unter den iibrigen Natzionen zerstreiit, und (die geadelten ausgenommen) alle auf Grundherschaftlichen oder konigl. Grunde wohnen. Uberhaupt aber werden die begtiterten Wallachen vermoge art. 6. 744 zu der- jenigen von den 3 recipirten Natzionen gerechnet, unter welcher sie wohnhaft sind, und Giiter besitzen; sie konnen daher keine besondere und in corpore selbststandige Natzion bilden. Sie verdienen zwar als eine zahlreiche Natzion allerdings Begiinstigung und billige Riicksicht, allein eben weil sie so zahlreich sind, fordert ihre politische Leitung um so mehr Vorsicht, und Aufmerksamkeit, als das rauhe, unaufgekliirte Volk noch immer mit blinden Gehorsam von einer Geistlichkeit abhăngt, welche selbst einer bessern moralischen Bildung bedarf, und mittelst des Einflusses einer auswărtigen mit dem politischen Kabinete verbundenen geistlichen Regierung durch fremde Impulsionen leicht nach fremden Absichten gelenkt werden kann. den 5ten. Ich trage kein Bedenken dem Einrathen des Grafen v. Teleky beyzu- treten, vermbg welchem das Schiksall der Walachen im Grossftirstenthums Siebenbiirgen begiinstiget werden dtirfte, ohne dass es nothwendig sey, aus selben eine Vierte Nation zu errichten, welches ohhehin, besonders bey jetzigen Umstiinden unmbglich durch- gesetzt werden konnte. Similiter Egcr m. p. Izdenczy m. p. Similiter Graj Hatzjeld m. p. 5 1 68 ' Aus den Wallachen eine Vierte Natzion zu errichten ist bey den gegenwărtigen Umstănden ganz untunnlich, und wenn es auch thunlich wăre, an sich selbst in mehr- fachen wichtigen Anbetracht keineswegs răthlich. leh bin daher mit dem Einrathen der Siebenbiirgischen Kanzley und mit vorstehenden Votis vollkommen verstanden. Raunitz R. m. p. Resol. aug. leh beangenehme vollkommen ihr Einrathen. Leopold m. p. Florenz 7. May 1791. 111. 9 April 1791. Raportul cancelariei aulice transilvane despre cererea clerului greco- catolic din dieceza Făgărașului, de a se întări diplomele date în favotul Românilor uniți. Raportul favorabil e aprobat și primit de împăratul Leopold IIA Der Oriechisch katholische Clerus der Fogarasser Dioeces bittet in Verfolge der schon bestehenden Diplomen den versamtnelten 7biirg. Stiinden die Weisung zugehen zu lassen, womit sowohl der Clerus als das Wallachische Volk, welche der griechisch unirten Religion zugethan sind, nicht nur in Ansehung der Religion, sondern auch în Ansehung der Nazion aller vaterliindischer Rechte und Wohithaten gleich den iibrigen Unterthanen theilhaftig gemacht werden mochten. Zu Unterstiitzung ihrer Bitte beziehen sie noch aut die Diplome Konig Leopolds vom Jahre 1699 und 1701, Joseph I, Karl des VI und Maria Theresia vom Jahre 1740, vermog welchen ihnen nicht nur diese Wohithaten zugesagt werden, sondern noch im Jahre 1743 von der Kaiserin Konigin Mar. Theresia die Erfiillung und Beschleunigung dieser Diplome mit dem Beisatz anbefohlen wurde, dass der Kierus und das Volk unter keinem Vorwand in seinen Priirogativen und Rechten beeintriichtiget, oder diesen Pri- vilegien entgegengehandelt werden solie. Obrigens hoffen sie die Gewăhrung dieser Bitte um so mehr, als sie sowohl zur kdnigl. Kontribuzion, und den ofîentlichen Lasten beitragen, die Kultur des Salzes und der Bergwerke befordern, und auch beim Militar Proben ihrer Tapferkeit und Treue abgeleget haben. Ungeachtet aller bestehenden Diplome aber konnten sie des wohl- thiitigen Einflusses der Toleranz, die ihnen in Bezug auf die Religion in Kraft dieser Diplomen zugesichert wurde, nicht theilhaftig werden, weil man sie in Bezug auf die Nazion als nicht tolerirt ansiihe. Da dieses billige Oesuch sich auch in dem 6t Art. vom Jahre 1744 Griindet, so erachtet die Kanzlei, dass solches durch den konigl. Kommissiir den versammelten Stiinden mit dem Beisatz zugefertiget werden konnte, dass, da dieses Gesuch in der Billigkeit gegriindet, auch mit dem 6te Art. vom Jahre 1744 ganz iibereinstimmend ist, es E. M. angenehm wiire, um allen kiinftigen vorzubeugen, wenn in Ansehung des gegenwiirtigen Gefiihls ein eigner Artikel noch wiihrend des gegenwiirtigen Landtages, zur hochsten Bestătigung vorgelegt wurde. dx 20ten. Ich bin mit dem griindlichen Einrathen der Hofkanzley um desto mehr einverstanden, als auch der 7te Novellar Artikel vom Jahr 1744 den Griechisch katho- lischen sehr giinstig ist, und also lautet: Gonsiderantls porrb nihil pro Bono Patriae exoptatius evenire posse, quam ut sublatb penitus Partium Studio omnis Discordiae, et Querimoniarum ansa exadicaretur, aequiim proinde putavimus, ut sicuti in praecedcnti 6o Artlo 3 Națio num, et receptarăm hic i/uatiior Religionum in Generali prospectam est, tresque ă Romano Catholica Religione diversae, plena, et omnimoda Libertate, mitllisque ¹ No. 1550 ex 1791. 60 circumscripte Legibus exemtî ita non disputatur Aetate Nostru nec disputabitur successivis quibusvis Posteritatum quoque Nostrarum temporibus Episcopatus Romano Catholici, et Capitali, Canonicorumque, restitutio iuxta Resolutioncs hactenos emanatas, cum illi Assenstt Statmim, et Ordinam sunt introducă et acceptati. Ordo verb Patrum Societatis lesu Epis- copatus Fogarassiensis Graeci Ritus Religioni Romano-Catholicae vere Unitorum realiter admissi, in Fiindoriim Bonorum, et Beneficiorum quae habent, Possesione confirmati vivant, delitis illis, qui in contrarium seu generaliter, seu specialiter, vel particulariter jaciunt Articolis. Approbatis, vel Compillatis, Constitutionibus insertis,aut alibi existentibus, in quantum Religioni Romano-Catholicae, absqueLaesione aliarum Religionum praejudicant Episcopum excludent, Canonicos a Cura, et Custodia Archtvoruni Albensis videlicet, et Kolos-Monostorensis ascent, Ecclesias, Collegia, Monasteria, et Residentias Religiosorum in hac Patria existentiurn ad certa duntaxat Loca restringunt, libertini Exercitam vetant, et immunitati Ecclesiasticae quoquomodo adversantur. E Similiter Eger m. p. Izdenczy m. p. Similiter Reischach m. p. Resol. angl. Opinionem Cancellariae approbo. Leopold m. p. Mantua ddo 18 Maj 1791. IV. 23 Iulie 1791. Raportul cancelariei aulice transilvane despre cererea națiunei române din Transilvania, de a se aplică mai mulți indivizi aparținători acelei na- țiuni la oficiile dicasteriale și în special să se ia în considerare și națiunea română la împlinirea celor două locuri vacante de consilieri aulici. Raportul, altfel nefavorabil pentru suplicanți, propune amânarea decisiunii, pânăce se va cere și opinia staturilor ardelene. împăratul Leopold aprobă în sensul acesta.' Dieses Gesuch, welches E. M. der Kanzley mittelst allhsten Handbillet vom 21-ten d. M. zu dem Ende zugeschickt haben, damit sie solches seines sehr wichtigen Irihalls wegen in genaue Uberlegung nehmen, und sonach das weitere Gutachten da- riiber erstatten soite, wird hauptsachlich auf das Verhiiltniss der iiberwiegenden Volks- menge der wallachischen Nazion, und auf die Riicksicht gegtiindet, dass die Erziehung der wallachischen Jugend, die Kirchliche disziplin, und Hierarchie dieser Nazion nur nach dem Geiste der orientalischen Kirche geleitet werden konne, steht aber iibrigens mit zwey anderen im Namen der wallachischen Nazion und des griechisch nicht unirten Clerus in Siebenbiirgen allhsten Orts eingereichten Gesuchen in Verbindung welche in Folge der Zeiige Prum 1286 und 1550 den versammleten siebenbiirgischen Landes- standen mit dem Auftrag zugefertigt worden sind, dass sie nach reifer Uberlegung der darin vorkommenden Punkte eine der Billigkeit und dem System von Siebenbiirgen augemessenen Plan, wie die Wallachen in den Oenuss der Concivilitaet und der freyen Religionsiibung gesetzt, ihr Clerus bestens besorgt, und das gemeine Volk mehr ge- bildet werden konne, verfassen, und solchen E. M. zur allhsten Schlussfassung vor- legen solie. Die Kanzley gedenket demnach die hieriiber abverlangte Aeusserung der Landes- sfande abzuwarten, um liber das gegenwiirtige wiederholte Gesuch der wallachischen Nazion ein griindliches Gutachten erstatten zu kbnnen, glaubet aber, dass es inzwischen bey den diesfalls bestehenden Gesezen, und bereits getroffenen Verfiigungen um so mehr sein Bewenden haben diirfte, als das gegenwiirtige Gesuch der wallachischen ‘ Nr. 3326 ex. 1791. 70 Nazion nichts neues enthalte, und diese Nazion wegen ihrer Ausschliessung von bffent- ■ lichen Bedienstungen sich nicht wohl beschweren konnte, weil nicht nur mehrere wal- lachische Nazionalisten bey dem siebenbtirgischen Gubernium, der kbnigl. Tafel und Kanzley wirklich angestelt seyen, sondern auch kein dienstfahiges Individuum von dieser Nazion bekannt wiire, welches nicht bereits angestellt, oder wegen der Nazionalităt ' vom Dienste ausgeschlossen seye. Ubrigens seye ihr Kanzley zwar dermalen keine erledigte Hofrathsstelle bekannt, werde sich aber bey jeder Gelegenheit zur Pflicht halten, auf die vorziigliche Ver- dienste, und Făhigkeiten der vorzuschlagenden Individuen ohne Unterschied der Nazion ; Riicksicht zu nehmen. J Schliisslich fiihrt die Kanzley noch an, dass das Gesuch der wallachischen Nazion die Individuen nach dem Verhâltniss des Populazionsstandes der verschiedenen Nazionen anzustellen, nicht wohl stattfinden konne, weil bey Verleihung der offentlichen Aemter nicht der Populazionsstand, und die Menge des gemeinen Volks, sondern die per- . sbhnliche und gesezmăssige Eigenschaften, der anzustellenden Individuen zum Mass- ’ stabe genommen werden miisten, und die Wallachen in Siebenbiirgen auf dieses auch sonst in keinem Lande iibliche Verhâltniss um so weniger Anspruch machen konnten > als sie vermog der Landes-Verfassung und Geseze in Concreto als Nazion, keinen - Mitstand ausmachten, sondern vermog des 6ten Novellar Artikels vom Jahre 744 per ’ adeptionem Bonorum et Nobilitationem der niimlichen Rechte und Begiinstigungen Theilhaftig wiirden, deren die 3 recipirten Nazionen, unter welchen sie wohnen, ge- nbssen, auch es iiberhaupt sehr bedenklich wiire, eine oder die andere Nazion so zu begiinstigen, dass da durch die festgesezten Rechte der anderen Nazion geschmalert, oder das gesetzmăssige politische Verhâltniss der verschiedenen Bestandtheile des sys- temisirten Staatskorpers gestort wiirde. Das griindliche Einrathen der siebenbiirgischen Hofkanzley diirfte des hochsten Beyfalls wiirdig geachtet werden. Izdenczy m. p. Nach Einlangung der von den Landesstanden abgeforderten Ăusserung erwarten E. M. den weiteren Vortrag der Kanzlei; inzwischen hat es allerdings bei den beste- henden Oesetzen und Verfiigungen zu bewenden. Eger m. p. mit dem Einrathen der Hofkanzley vollkommen verstanden. Similiter Hatzfeld m. p. Reischach m. p. August Similiter Frattz m. p. Resol. Ich genehmige das Einrathen der Kanzley wornach also bey Einlangung der von i den Landesstanden abgeforderten Aeusserung Mir der weitere Vortrag zu erstatten ’ seyn wird. : Hatzjeld m. p. Lcopold m. p. | den 3n Aug. 1791. 1 V. 1 7 Decemvrie 1791. j Raportul cancelariei aulice transilvane despre rugarea episcopului or- 1 lodox din Transilvania, de-a i se da voie să plece la Viena ca deputatul 1 întregii națiuni românești. Cancelaria propune, că dupăce ambilor episcopi | români li s’a dat voie să meargă la Viena, ei să fie ascultați acolo, nici- 'j decum. însă ca reprezentanți ai națiunii românești din Ardeal. împăratul 1 Leopold decide în acest sens.' J ¹ No 5630 ex 1791. 1 71 Das siebenbiirg. Gubernium berichtete, dass, als der Vicarius und die Protopopen der griechisch nicht unirten Religion sicii in dem Wohnsitz ihres Bischofes zu Her- mannstadt zur Ablegung des Homagialredes versammelten, selbe unter anderen Berath- schlaaungen aucb den Entschluss gefast hatten, eine Deputation in der Person des siebenbiirg. griechisch nicht unirten Bischofes Gerasimus Adamovics nebst mehr anderen Individ nen im Namen der ganzen nicht unirten Wallachischen Nazion an E. Maj. zur Bewirknng der fur .selbe gebettenen Concivilitas abzusenden, und dass der Bischof auch bereits die Eriaubniss bei ihm Gubernio hiezu angesuchet habe. Gedachtes Gubernium glaubet, dass die Absendung dieser Deputazion nicht zu gestalten wiire, weil die Stănde bereits dargestellet haben, dass die Walachische Nazion keinen besonderen Grund und Boden hat, sondern vermischt unter den anderen Na- zionen wohnet, folglich nach den Fundamental Landesgesetzen auch keinen besonderen politischen Kbrper ausmachen kann; dann dass zu besorgen, dass die Walachische Nazion unter dem Vorwand der fiir sie auszuwirkende besonderen Gerechtsamen den hochslen Hof beliistigen wtirde. Die siebenbiirg. Hofkanzlei bemerket, diese Deputation scheine jene Bittschrift zu ihrem Gegenstande zu haben, welche wegen gebettener Concivilitiit, und gleicher Behandluug siimmtiicher siebenbiirgischer Valachen mit den tibrigen siebenbiirg. Nationen Euer Maj. tiberreichet worden, und woriiber sich der siebenbtirg. Hofkanzler, ehe sie noch den Stiinden zugeschickt worden geiiussert habe. (P. 1286). Die Gesitinungen der Stiinde gehe dahin, dass die Walachen in Siebenbiirgen keine sistemisirte Nazion ausmache, sondern nach dem Sinne des 6 Art. vom Jahre 1744 per adeptionem Bonorum et Nobilitatio, wenn zur denjenigen von den 3 Nazionen gerechnet werden sollen, unter welchen sie wohnen, und Gtiter besifzen, sie werden auch auf die niimliche Art ohne Unteischied behandelt, wie die Inwohner von den tibrigen Nazionen; jedoch kbnnen sie sich inconcreto die Vorrechte der tibrigen gesetz- miissig systemisirten und recipirten Nazionen nicht anmassen. Sie Kanzlei erachtet daher, dass die Walachische Nazion, da sie keine systemisirte Nazion sei und keinen besondern Mitstand ausmache, in dieser Eigenschaft auch nicht durch eine Deputation repriisentiert werden kbnne, mithin die zusammenberufenen Vikar und Protopopen nicht befugt gewesen seien, zur Auswahl der National deputirten zu schreiten; und diirften demnach auch ihres Ermessens die beiden siebenbiirg. griechi- scben Bischbfe, welchen vermog eines an den Hofkanzler ergangenen hochsten Hand- schreibens ddo 23te Okt. d. J. die Eriaubniss zur Hieher Reise ertheilet worden sei, bei ihrer Ankunft keineswegs als National deputirte angesehen werden. Das Einrathen der Hofkanzley diirfte die hbchste Genehmigung zu erwarten haben. Izdenczy m. p. Da die Erhebung der Wallachen in Siebenbiirgen zu einer 4te Nation bei der- maligen Umstiinden durchzusetzen unmoglich vielleicht aber auch nicht einmal răthlich sevn wiirde, so konnen auch die 2 Bischbfe, bei ihrer Ankunft in Wien nicht als na- zional Deputirte angesehen werden. Eger m. p. ich bin mit dem Einrathen der Hof-Kanzley vollkommen verstanden Similitcr Hatzfeld m. p. Reischach m. p. Similiter Prânz m. p. Res. aug. Ich genehmige vollkommen das Einrathen der Kanzlei. Hatzfeld m. p. Leopold m. p. d. 22n Xb 1791. 72 VI. 24 Decemvrie 1791. Raportul cancelariei aulice transilvane despre petiția episcopului Ada- movici din Ardeal, care se rugă să i se îngăduie a reprezenta înaintea îm- păratului afacerile națiunii ca deputat al ei. Cancelaria propune și împă- ratul aprobă să i se dea voie episcopului de a merge la Viena, nu însă ca deputat al națiunii, ci ca suplicant particular.' Ober dieses der Kanzley mittelst alihehsten Handbildet vom 18-ten dieses zur vergut- achtung zugeschickte Oesuch ist bereits Zeuge Prius 5630 ein Vortrag erstattet, und hierin eingerathen worden: dass, nachdem die beiden siebenbiirgischen griechischen Bischofe in Folge allhst Handbillets vom 22-ten October dieses Jahres bereits die Weisung er- halten hatten, nach Wien kommen zu dorfen, sie bey ihrer Ankunft aus den angefiihrten Griinden, zwar nicht als Nazional Reprăsentanteu, wohl aber als privat Bittwerber an- gesehen, und allgst angehoret werden dorften. Da nun E. M. dieses Einrathen zu genehmigen geruhet haben, so glaubet die Kanzley, dass hiernach auch dem bittstellenden Bischof der Bescheid dahin ertheilt werden durfte, dass er seine Reise in Folge der ihm bedeuteden obangefiihrten allsten Entschliessung ohne Anstand hierher nach Wien antreten konne. Dieses Einrathen ist zur hochsten Oenehmigung allerdings geeignet. Izdenczy m. p. Einverstanden. Eger m. p. Reischach m. p. Similiter Graf Hatzfeld m. p. Similiter Franz m. p. Resol. aug. Dem supplicirenden Bischof ist auf die von der Kanzlei angetiagene Art der Bescheid zu ertheilen. Gr. Hatzfeld m. p. Leopold m. p. den 2. Jănner 1792. VII. 10 Martie și 2 Aprilie 1792. Raportul cancelariei aulice transilvane despre postulatele națiunii ro- mâne din Ardeal, înaintate de cei doi episcopi români, când petreceau la Viena.² Das Oesuch der Wallachischen Nazion geht dahin: I-mo Womit sie fiir eine gesetzmiissige angenommene Nazion erkliiret, und in den Oenuss aller biirgerlichen Rechte wieder eingesetzet werden mochten. Die Stănde erinnern hieriiber, dass die Angabe der Bittsteller in Ansehung der- jenigen, welche entweder in den Komitaten, oder in den Seklerstuhlen wohnen, und sich zu einer aus den 4 recipirten Religionen bekennen, nicht gegriindet sey, da der Walla- chische Edelmann, so wie der Hungar: oder der Seklerische die niimlichen Freyheiten, und adeliche Vorrechte genisst; der freye Bauer, von welcher Nazion er itnmer seyn mbge, sich der niimlichen Freyheit erfreuet, und in Tragung der Gemeindlasten die nămliche Verbindlichkeit auf sich habe, und die Onterthanen den niimlichen, und keinen grosseren Abgaben unterworfen sind. Die einzige Wallachische Adelschaft sey in den spătern Zeiten gleich den Bauern zur Entrichtung der Kontribuzion, und Tragung der ¹ No 5776 ex 1791. ² No 1603 ex. 1792. 73 Oemeindlasten angehalten worden. Hierinnfalls konne ihren Beschwerden nicht anderst abgeholfen werden, als wenn E. M. den von den Stănden wegen Befreyung der Ar- malisten, und der unius sessionis Edelleute, entworfenen Artikel zu bestăttigen geruhen werden, wodurch den Bittstellern geholfen, E. M. Willenstneinung aber erftillet wiirde, dass in Folge des 6t Artickels vom Jahr 1744, die griechisch-katolische Adelschaft und Oeistlichkeit ohne eine vierte Nazion zu constituiren, dort wo sie ihren Sitz haben werden, einer der drey recipirten Nazionen einverleibt werden sollen. Es sey aber auch eigentlich nie der Wille der Wallachen gewesen eine vierte Nazion zu constitu- iren, sondern er gieng eigentlich nur dahin, dass sie in dem Mittel jener Nazion, wo sie ihren Sitz hatten, gleiche Beneficien und Vorziige mit den Einwohnern jener Na- zion geniessen kdnnen, und da sie die in den Komitaten und Sekler Stiihlen wohnende Wallachen auch bisher genossen haben, so săhen sie Stănde nicht ein, wie den Bitt- stellern ein anderes Biirgerrecht zugestanden werden konnte, ohne eine vierte Nazion zu errichten. Endlich haben sich die Sachsischen Deputirten erklăret, dass das Biirger- recht den Wa'lachen erst im Jahre 1781 zugestanden worden sey; nachdem aber durch das allgemeine restitutorische Reskript vom 28-ten Jănner 1790 alles wieder auf den Fuss vom Jahre 1780 zuriickgesetzt worden, so sey auch das Biirgerricht der Walachen wieder erloschen. Indessen erklăren sich die sachsischen Deputierten, dass sie nicht entgegen wăren ihnen das Biirgerrecht ohne Verwirning des Sistems auch unter der sachsischen Nazion zuzugestehen, doch bitten sie diese Sache bis zum kiinftigen Land- tage in suspenso zu belassen, wo sie sich unterdessen mit ihren betreffenden Oe- meinden dariiber berathschlagen werden. Da in Ansehung dieses Punktes schon durch den 6t Artikel vom Jahre 1744 vor- gesehen worden, so glaubt die Kanzlei, dass hierunter kein neues Oesetz nothwendig sey, nur wăre in Ansehung jener Wallachen, die sich zu der griechisch, nicht unirten Religion bekennen, und auf welche sich der erst bemelte Artikel nicht erstreket, durch ein so ofentliches Gesetz die nothige Fiirsehung zu treffen. 2-do. Bitten sie, womit sie ihre Religion ohne Unterschied des Ritus ausiiben diirfen. Die Stănde bemerken hieriiber, es sey in Ansehung der griechisch-katholischen Religion, welche durch den 6t und 7t Artikel vom Jahre 1744 der romisch-katholischen Religion einverleibt worden ist, ftir ihre Rechte hinlănglich gesorgt worden; mit der nicht unirten Religion verhalte es sich aber ganz anders; damit nun nicht mit Verwir- rung des Sistems 7biirgens noch die 5-te Religion auch angenommen werde, so wăre es am fiiglichsten, wenn sich die griechisch nicht unirten Religion ebenfalls einer der vier recipisten Religionen einverleiben mochte. Um inzwischen diese Religion an ihrer freyen Austibung nicht zu storen, sey bereits fiir sie durch einen eigenen Artikel ge- sorgt, und dieser der hochsten Bestăttigung bereits unterzogen worden. Bei diesem Punkte erinnert die Kanzlei, es hatten die Stănde demselben durch den 157t Diătal-artikel Qeniige geleistet; und wenn E. M. selben genehmigen: so wird dadurch fiir die freye Austibung der griechisch nicht unirten Religion hinlănglich ge- sorgt sein, ohne die Zahl der gesetzmăssig angenomenen Religionen zu vermehren. Da aber in diesem vorgeschlagenen Artikel von dem Biirgerrechte der griechisch nichtunirten nichts enthalten ist, auch die von den Standen vorgeschlagene Ort, wie die nichtunirten Walachen das Biirgerricht erlangen konnen weder moglich noch răth- lich ist, endlich die Stănde von der Anstelluug der Wallachen zu ofentlichen Bedien- stungen keine Erwăhnung machen, so wăre den Stănden auf dem kiinftigen Landtag im hochsten Namen aufzutragen, die zu Gunsten der griechisch-katholischen Wallachen in Ansehung der Concivităt getrofene Verfiigung des 6-ten Artikels vom Jahre 1744 auch auf die griechisch nicht unirte Wallachen auszudenen. Endlich wăre auch den Stănden zu bedeuten, dass Euer Maj. auch die griechisch nicht unirten Walachen, wenn sie die nbthigen Eigenschaften besitzen, zu allen jenen Bedienstungen welche durch die Oe- setze nicht auf die 4 recipirten Religionen beschrănkt sind, anzustellen geruhen werden, 74 3-tio. Wegen Unterhalt der Geistlichkeit beiderlei Ritus. Hier bemerken die Stande, dass, als die Religionsgiiter zu Zeiten der Koniginn a Isabella secularisirt, und mit Einverstăndniss der Stande fiir Ihren und ihres Sohns a Unterhalt bestimmt worden sind, seit dieser Zeit jede Religion selbst fiir den Unter- a halt ihrer Geistlichkeit gesorget habe, bis Folge der Zeit die Mittel zu ihrem Unterhalt a sich vermehret haben. 1 Es hiitten daher fiir den Unterhalt der griechisch unirten und nicht unirten J Geistlichkeit, jene zu sorgen, die disen Religionen zugethan sind. Endlich hătte auch 1 der griechisch-katholische Bischof einen Anspruch auf die Zebenden in fundo regio gemacht, er sey aber mit diesem Anspruch ad viam juris verwiesen worden. Die Kanzlei tritt in diesem Punkt ganz dem Antrage der Stande Bei. !| 4-to. Wegen besserer Bildung des rohen walachischen Volkes. Die Stande erwăgen, dass hierinnfalls vorziiglich, bei der Geistlichkeit der An- fl fang gemacht werden miisse; sie Stiinde hiitten daher der in eclesiasticis aufgestellten J Regnicolar Deputation aufgetragen hieriiber einen Plan zu entwerfen, welchen sie sodann E. M. vorlegen werden. J Die Kanzlei ist auch in diesem Punkt ganz mit dem Antrage der Stiinde einver- standen. Ist mit dem Diaetal Artikl 157, auf welchen sich dieser Vortrag bezieht, zu reproduciren. Similiter Eger m. p. Izdenczy m. p. Similiter Reischach m. p. Ad 1-mo. Verdient das griindliche Einrathen der Hofkanzlei die hochste Oe- " nehmigung und er ist ohne hin schon durch mehrere hochste Resolutionen bestimmt worden, dass die in Siichsischen Stiihlen, und Distrikten wohnenden Wallachen mit den Sachsen quoad Libertatem paris Conditionis sind, und dass die săchsiche Nation sich nicht unterfangen soli, den fundum Regium, welchen sie als ein Peculium Regiuni bewohnet fiir ihr Eigenthum cum Summo praejudicio Fisei anzumassen, und die in eodem Fundo Regio angesiedelten Wallachen als ihre Unterthanen anzusehen, und zu be- handeln. Der Reschinaer Prozess liefert hievon die Bewiese, wie auch das decretam 7-um Uladislai 2-di folgenden inhalts, , 99. luliu Berția, librar în Jibou; 100. Vasiliu Mihalca, învățător în Domnin; 101. loan C. Micu, învățător în Lupoaia; 102. Vasiliu Csatloș, învățător în Inău; 103. Dionisiu Moldovan, preot în Brusturi; 104. Alexandru Mânu, preot în Șoimuș; 105. Vasiliu Murășan, cassar în Jibou; 106. Samuil Urian, contabil în Jibou; 107. Vasiliu Pop, funcționar în Jibou; 108. Florian Meteș, învățător în Cuceu; 109. loan Vodă, înv. în Borza; 110. loan Cioban, preot în Ciglean; 111. Teodor Ponorariu, invățător; 112. Anania Popoviciu, învățător în Someșodorheiu ; 113. Nicolae Canciu, învățător în Var; 114. loan Pop, preot în Bălan și 115. loan Bucșa, înv. în Do- brin, — toți 19 aparținători desp. Jibou. Extras din procesul verbal al ședinței. Oct. C. Tăslăuanu, secretar. Ședința a Il-a a comitetului central, ținută la 8 Februarie 1913. Prezident: Andreiu Bârseanu. Notar: Oct. C. Tăslăuanu. Membri prezenți: Dr. V. Bologa, P. Cosma, Dr. /. Lupaș, I. F. Negruțiu, G. Precup, Dr. II. Pușcariu, R. Simu, N. Togan, cassierul /. Banciu și conf. cooperativ Gh. Stoica. Bibliotecile poporale: (46 Nr. 218-1912). Dl V. Stroescu propune Asociațiunii tipă- rirea poeziilor poporale culese de Vasile Alecsandri pentru a se împărți gratuit. Co- mitetul central însărcinează biroul să înainteze dlui Stroescu: a) un memoriu despre organizația actuală a bibliotecilor sătești dela noi, stăruind în special asupra muncii desfășurate de Asociațiune în această direcție; b) un plan despre organizarea și înzestrarea sistematică a bibliotecilor sătești în toate comunele locuite de Români, cu ajutorul cărților cumpărate sau editate de Asociațiune; c) un proiect privitor la înființarea unei edituri a Asociațiunii, care să tipărească cărți potrivite pentru popor, pentru tinerime și pentru înzestrarea an de an a bibliotecilor sătești. Primul volum publicat de această editură să fie poeziile poporale culese de V. Alecsandri. Fundațiuni: (47—49 Nr. 296, 329 și 175-1913). Se stabilește textul literilor fundațio- nale pentru fundațiunea Dr. Gheorghe Anca și soția Ana născ. Stepan și pentru fun- dațiunea Balomiriană. Fundațiunea Dr. loan Nichita cu sfârșitul anului 1912 arată un sald de K 2948 în contul curent la institutul «Silvania». — Depunerea G. Filepp la acelaș institut, arată o stare de K 63,449’95. Cooperativele sătești: (50 Nr. 323-1913). Conferențiarul cooperativ prezintă un proiect de statute tip. pentru băncile poporale, instrucții pentru înființarea băncilor săteșt și celelalte formulare necesare la înființarea lor; apoi proiecte de statute tip pentru lăptării și pentru grădinile de zarzavat. Comitetul central decide ca statutele tip pentru înființarea băncilor sătești să se deie la tipar și să se trimită membrilor secției economice, membrilor comitetului central, dlor Adrian Oțoiu și luliu Enescu, ce- rându-le, să-și deie părerea asupra acestor statute. Pentru stabilirea definitivă a textului statutelor, biroul să convoace, în cursul lunei Februarie, la o consfătuire pe următorii specialiști: 1. F. Negruțiu, I. 1. Lăpădatu, V. C. Osvadă, Victor Tor- dășianu, R. Simu, Adrian Oțoiu și I. Enescu. Conferențiarul cooperativ e invitat să prezinte un program amănunțit despre activitatea ce are de gând să o desfășure. Despărțăminte: (52 Nr. 1711913). Becicherecul mare. Cu ocazia adunării cercuale din Toracul mare, dl Teodor Stoianovici, învățător, a ținut o prelegere «Creșterea și îngrijirea copiilor» (adun. cerc, din 15 Decemvrie 1912). — (53 Nr. 39 —1913). Beclean. In 4 comune s’au ținut cursuri de analfabeți. I se dă- ruesc câte 2 ex. din toate publicațiunile poporale de cari dispune Asociațiunea (șed. comit, cerc, din 14 Dec. 1912). 86 — (54 Nr. 144—1913). Blaj. In Blaj s’a inaugurat o « Academie populară» (șed. comit, cerc, din 30 Dec. 1913). — (55 Nr. 181-1913). Brașov. In Brașov s’au ținut 4 conferințe și Pe Tocile și în Satulung în total 5 prelegeri poporale (șed. comit, cerc, din 2 Noemvrie 1912 și 4 Ianuarie 1913). — (56 Nr. 216—1913). Ceica. Fondul cultural al despărțământului s’a urcat la suma de K 200 (șed. comit, cerc, din 18 Dec. 1912). — (58 Nr. 249—1913). Gherla. S’au înființat trei agenturi și s’au ținut 9 prelegeri în 4 comune. I se dăruesc câte 5 ex. din toate publicațiunile poporale (șed. comit, din 30 lan. 1913). — (59-60 Nr. 261 și 259-1913). Jibou. Comitetul cercual s’a constituit și a luat dis- poziții pentru activitatea despărțământului. Propune înființarea unui nou despăr- țământ în Zălau (șed. comit, cerc, din 25 Ian. 1913). - (61 Nr. 231—1913). Merctirea. Cu ocazia adunării cercuale din Apoldui-mic, dl loan Preda, învățător, a ținut o prelegere despre meserii (adun. cerc, din 17 Nov. 1912). — (62 Nr. 243-1913). Oravița. Cu ocazia adunării cercuale din Ticvanul mare, dl Traian V. Țăran a ținut o prelegere despre cooperative. S’a ales un nou comitet, în frunte cu dl I. E. Țăran, ța director al despărțământului (adun. cerc, din 25 August 1912). — (64 Nr. 111—1913). Șercaia. I s’au trimis câte 17 ex. din toate publicațiunile po- porale de cari dispune Asociațiunea pentru înființarea bibliotecilor poporale și 100 abecedare de I. Bota pentru instrucția analfabeților. — (65 Nr. 150—1913). Șimleu. Cu ocazia adunării cercuale din Șimleu s’a reconstituit comitetul cercual (șed. comit, cerc, din 28 Noemvrie și 5 Decemvrie 1912, adunarea cerc, din 14 Dec. 1912). — (66 Nr. 98—1913). Vârșeț. Cu ocazia adunării cercuale din Rătișor s’au ținut trei prelegeri poporale. I s’au trimis cărți pentru înființarea bibliotecilor poporale și abecedare pentru instrucția analfabeților (adun. cerc, din 21 Octomvrie 1912). Biblioteca: (51 Nr. 282—1913). Se stabilește textul «Regulamentului pentru folosirea bibliotecii și a salei de lectură a Asociațiunii», care se va înainta spre aprobare adunării generale. Școala civilă de fete: (74—77 Nrii 268, 211, 130 și 269—1913). S’au clasificat elevele pe sem. I al anului școlar. Se aproabă cheltuelile particulare pe anul școlar 1911/12 cu intrate de K 14,352'98 și eșite de K 14,048'33. Saldul de K 304'61 se adaugă la fondul neatacabil al școalei. Manualul «Istoria națiunii maghiare» a fost recensat de dl Dr. I. Lupaș. Traducătorii sunt invitați să ceară pentru traducere și tipărire un ajutor dela Minister. Manualul «Aritmetica pentru școala civilă de fete», trad. de Ona Tordășianu a fost aprobat de Minister. Muzeu: (79—81 N-rii 176, 258 și 226—1913). Colecțiile Muzeului s’au înmulțit în urmă- toarele obiecte: 2 tablouri lucrate de Aurel Pop, învățător în Murăș-Ludoș; 9 mo- nede vechi de argint și una de aramă dăruite de dl George Baiescu, preot în Comăna-de-sus; un ban de argint din 1668, dăruit de dl I. Giurea, preot în Colun. Cărți dăruite: (83—96, t05 Nr. 304, 162, 252, 267, 290, 225, 236, 233, 120, 72, 142, 220, 199, 119 și 121 — 1913). Desp. Ținea, agenturii din Borgomijloceni, bibi. pop. din Lăpușnic (desp. Dobra), biblioteca desp. Morlaca al învățătorilor gr.-cat. din arhi- dieceza de Alba-Iulia și Făgăraș, agenturilor din lladia, din Gârbova, Marcoveț (desp. Vârșeț), Boz, Măieruș, Săcalul-de-câmpie, Murăș-oarba, societății de lec- tură Inocențiu-Micu-Clain din Blaj, preotului Emanuil Beșa din Zlatna, preotului, Aron Mețianu din Nocrichiu și batalionului 23 de vânători din Panciova. Cărți cumpărate: (72 Nr. 248—1913). Se cumpără 70 ex. din «Schițe și nuvele inedite» de loan Russu-Șirianu în preț de K 100. 87 Membri noi: (104 Nr. 251 — 1913). Cassierul ^Asociațiunii» raportează că s’au înscris următorii membri noi: /. Membri fundatori: 1. Mihaiu Ardelean, comerciant în Timișoara, achitând întreagă taxa de K. 400; 2. Dr. loan Moșoiu, advocat în Brașov, achitând prima rată de K. 100. //. Membri pe vieață: 1. Dr. Lucian Borcia, advocat în Sibiiu, achitând întreagă taxa de K. 200; 2. Dr. Emil Precup, profesor în Sibiiu, achitând I rată de K. 25. IU. Membri ordinari: 1. David Voniga, preot în Ghiroc; 2. loan Plavosin, preot în Ti- mișoara-Mehala; 3. Ștefan Bancu, învățător în Utvin; 4. Paraschiva Murgu, Utvin, -■ toți patru aparținători desp. Timișoara; 5. Nicolae Drăgan, notar în Bungard; 6. Toma Modran, preot în Bungard; 7. George Poponea, conducătorul tipografiei arhidiecezane în Sibiiu, — toți trei aparținători desp. Sibiiu; 8. Nicolae Cristian, proprietar, Beiuș; 9. Aurel Păușian, oficial, Ocna-de-fer, — despărțământul Bocșa; 10. George Tăban, învățător, Brașov-Stupini; 11. Aurelia Hossu, soție de advocat în Deva; 12. Simion Curiac, preot, Banpotoc, desp. Deva; 13. Lucian Sepețian, preot în Chisetău; 14. Alexandru Peteri, preot în Hideaga; 15. loan Petrișor, preot, în Remeți; 16. luliu Lemenyi, preot în Remetea; 17. Alexandru Florian, preot în Buteasa; 18. Paul Fetti, preot în Jadară; 19. Isidor B. Hangea, preot în Buciumi; 20. Augustin Mândruț, preot în Mireșul-mare; 21. Rachila Pavelea, învățătoare în Șomcuta-mare; 22. George Rădocea, contabil, Șomcuta-mare; 23. Teodor Blaga, învățător în Șomcuta-mare; 24. loan Șerb, protopop, în Șomcuta-mare; 25. George Medan, învățător în Coaș; 26. loan Koza, preot în Pribilești; 27. loan Bohățiel, preot în Hășmaș-Lăpuș; 28. loan Coste, preot în Hosufalău; 29. Ion Tibil, când, de advocat în Șomcuta-mare, — toți acești 16 din urmă aparținători desp. Chior. Extras din procesul verbal al ședinței. Oct. C. Tăslăuanu, secretar. Ședința a IlI-a a comitetului central, ținută în 15 Martie 1913. Prezident: Andreiu Bârseanu. Notar: Oct. C. Tăslăuanu. Membri prezenți: Dr. I. Beu, Dr. K Bologa, Dr. L. Borcia, A. Bunea, O. Goga, I. F. Negruțiu, G. Precup, Dr. II. Pușcariu, ft. Simu, Dr. V. Suciu, N. Togan, cassierul 1. Banciu, conf. agron. Aurel Cosciuc și conf. cooperativ Gh. Stoica. Cooperativele sătești: (107 Nr. 620—1913). Comitetul central stabilește textul statutului tip și îndrumărilor pentru înființarea băncilor poporale, revizuite de comisiunea exmisă în ședința trecută și decide să se tipărească în trei mii de exemplare; aprobă programul de activitate al conferențiarului cooperativ și numește o comisiune co- operativă permanentă alcătuită din următoarele persoane: I. F. Negruțiu, I. I. Lă- pedatu, Dr. Lucian Borcia, Victor Tordășianu, V. C. Osvadă, N. lancu, luliu Enescu, Oct. C. Tăslăuanu și R. Simu. Comisiunea aceasta va discută de câteori va cere trebuința chestiunile ce se vor ivi în mersul acțiunii cooperative și conferențiarul cooperativei îi va prezenta raportul lunar asupra activității sale și dela ea va primi îndrumările pentru viitoarea activitate. Se încredințează biroul să informeze pe dl Stroescu despre demersurile de până acum ale «Asociațiunii» în chestiunea co- operativă. Fundațiuni: (108—110 Nrii 595, 624 și 480 — 1913). Se stabilește textul literilor funda- ționale pentru fundațiunea Sidonia Munteanu și fundațiunea Dr. Grigore Sândeanu. Fericitul Nicolae Bus și soția sa Cornelia născută Man și-au lăsat întreaga avere pentru o fundațiune, din al cărei venit să se împartă burse elevilor școalelor medii și studenților universitari. Administrația fundațiunii s’a încredințat Asociațiunii, care a primit-o. 88 Despărțăminte: (113 Nr. 607—1913). Băsești. Adunarea de constituire a noului des- părțământ s’a ținnt în Oarța de jos, la 2 Martie a. c. Director al desp. s’a ales d-1 Vasile Pop, protopop. — (114 Nr. 444—1913). Beiuș. In Beiuș, în trei Dumineci s’au ținut conferințe împreu- nate cu declamațiuni. 1 se trimit colecțiile revistei «Transilvania» de cari dispune Asociațiunea (șed. comit, cerc, din 16 Februarie a. c.) — (115 Nr. 459—1913). Bran. 1 se dăruește câte un ex. din toate publicațiunile po- porale ale Asociațiunii. — (116 Nr. 544-1913). Chior. Adunarea de constituire s’a ținut în Șomcuta mare, la 3 Ianuarie 1913. Director al desp. s’a ales loan Șerb, protopop. — 117—118 Nrii 485 și 487—1913). Cluj. Comitetul central aprobă cererea despărță- mântului ca chitanțele știpendiștilor Asociațiunii din fundațiunea Petran să fie vi- dimate de directorul despărțământului, având dreptul să oblige pe știpendiști a face în fiecare semestru o lucrare în scris pentru agentura «Asociațiunii» și a se înscrie cel puțin membrii ajutători ai Asociațiunii. — Cererea despărțământului de-a publică o bibliotecă nu se admite. — (119 Nr. 586 — 1913). Diciosânmărtin. Pe teritorul desp. s’au ținut cursuri de anal- fabeți în 4 comune. — (120 Nr. 561 - 1913). Murăș-Oșorheiu. In comuna Săbad s’au ținut 4 prelegeri po- porale, în 13 comune s’au ținut șezători poporale și prelegeri și s’au înființat a- genturi. In comuna Niraștău s’a ținut un curs de analfabeți, au învățat a scrie și a ceti 12 inși. Se propune dismembrarea despărțământului în două și anume: Murăș-Oșorheiu cu 29 comune și Ricin, cu 14 comune, cu înființarea ambelor desp. se încredințează dl N. Vulcu. — (121 Nr. 473—1913). Sălciua. Comuna Vale se anexează desp. Aiud-Teiuș. — (122 Nr. 608 — 1913). Sătmar. Adunarea de constituire s’a ținut în Sătmar, la 8 Martie 1913. Director al despărțământului s’a ales Dl Ludovic Mărcuș, protopop. — (124 Nr. 420—1913). Seini. Pretorul din Seini a oprit ținerea prelegerilor poporale. S’a cerut deciziunea vicecomitelui pentru a interveni la minister. — (125 Nr. 505—1913). Ținea. S’a stabilit un program de muncă (șed. comit, cerc, din 17 Februarie 1913). — (126 Nr. 478—1913). Turda. A stabilit un amănunțit program de lucru pe 1913 (șed. comit, cerc, din 18 Februarie 1913). Ajutoare despărțămintelor: (127 Nr. 625 -1913). Se votează ajutoare de câte K 50 pentru ținerea prelegerilor poporale următoarelor despărțăminte: 1. Blaj, 2. Cluj, 3. Beclean, 4. Dobra, 5. Brad, 6. Ceica, 7. Șercaia, 8. Zernești, 9. Nă- săud, 10. Săliște, 11. Beiuș, 12. Turda, 13. îndoi, 14. Alba-Iulia, 15. Abrud- Câmpeni, 16. Aiud-Teiuș, 17. Mercurea, 18. Ținea, 19. Sasșebeș, 20. Sibiiu, 21. Murăș-Oșorheiu, 22. Diciosânmărtin. Restul de K 900 din suma destinată pentru ținerea prelegerilor poporale se va întrebuința pentru acoperirea cheltuelilor de drum ale conferențiarului agronomic. Agenturi: (128-131 Nrii 413, 428, 458, 589 - 1913). Se dăruesc cărți pentru înființarea de biblioteci poporale agenturilor din : Pânade, Milova (Arad), Utvin (desp. Timi- șoara), Posta și Arieșul de pădure. Căminul studențesc din Cluj: (133 Nr. 543-1913). Institutul «Vatra» din Cluj trimite suma de K 1000 pentru zidirea căminului studențesc din Cluj. Conferențiarul agronomic: (137 Nr. 640—1913). A ținut prelegeri în comitatul Alba- inferioară și Hunedoara și în desp. Șercaia. Conferențiarul cooperativ se încre- dințează cu redactarea unui model de statute pentru înființarea de însoțiri locale pentru asigurarea vitelor. Extras din procesul verbal al ședinței. Oct. C. Tâslăuanu, secretar. 89 Ședința a IV-a a comitetului central, ținută la 5 Aprilie 1913. Prezident: Andreiu Bârseanu. Notar: Oct. C. Tăslăuanu. Membri prezenți: Dr. V. Bologa, P. Cosma, O. Goga, N. Ivan, Dr. II. Pușcariu, Dr. I. Rațiu, R. Simu, N. Togan, cassierul /. Banciu și conf. coop. Gh. Stoica. Bibliotecile sătești: (141 Nr. 690—1913). Biroul a înaintat dlui V. Stroescu un me- moriu privitor Ia organizarea bibliotecilor sătești. Pentru organizarea acestor bi- blioteci, dl V. Stroescu trimite «Asociațiunii» suma de K 15,000 din cari să se cumpere cărți potrivite pentru popor. Pe lângă cărțile ce se vor cumpără dl Stroescu propune tipărirea următoarelor opere: 1. Poezii poporale culese de V. Alecsandri. 2. Harap alb de 1. Creangă. 3. Amintiri din copilărie și Ivan Turbinca de 1. Creangă. 4. Taras Bulba de N. Gogol. Spre acest scop trimite suma de K 9800, iar pentru expediția cărților la bibliotecile sătești suma de K 200. In total K 25-000. Comi- tetul central decide: 1. însărcinează biroul să compună, în înțelegere cu membrii secțiilor științifice literare, lista cărților cari ar trebui cumpărate din suma de K 15,000; 2. Să tipărească operile recomandate de dl V. Stroescu, afară de Taras Bulba, care va fi mai întâi examinată, dacă se potrivește pentru poporul nostru. 3. Să compună un plan după care trebue să se procedeze la înființarea și înzestrarea bibliotecilor sătești. 4. Să-i mulțumească dlui Stroescu și să-i comunice planul Asociațiunii pri- vitor la înființarea bibliotecilor sătești. Despărțăminte (143: Nr. 196-1913). Abrud-Câmpeni. Din încredințarea comitetului central s’a ocupat cu înființarea școalei de industrie și agricultură din Câmpeni. Școala de agricultură a studiat-o dl Romul Furdui, iar cea de industrie dl losif Oomboș. Comitetul cercual întemeiat pe rapoartele celor doi membrii, face urmă- toarele propuneri: 1. Fiecare școală să fie organizată corăspunzător, cea de agri- cultură cu un curs de un an, cu doi profesori, cea de meserii cu un curs de trei ani, cu un director și trei profesori. Elevi: la agricultură 20, iar la meserii 40. 2. Edificiile ar costă: cel pentru agricultură 40 mii de coroane, iar cel pentru me- serii 100 mii de coroane. 3. Susținerea școalei de agricultură: 8 mii cor. și a celei de meserii, cu profesori și elevi, 20 mii cor. în fiecare an. Venitele acestor școale vor fi mici, pentrucă produsele lor vor fi mai mult modele. Comitetul cercual află foarte necesare aceste școale pentru ajutorarea și salvarea locuitorilor din Munții rpuseni. Comitetul central decide publicarea rapoartelor și propunerilor în revista «Transilvania» pentru a trezi interesul obștei asupra importanței naționale a acestor școale. (144 Nr. 357—1913). Cluj. Se achită suma de K 632’24 pe care desp. a cheltuit-o pentru internatul Petran, apoi darea și taxa pentru apaduct pentru acelaș internat. Comi- tetul central decide ca în viitor să nu se mai cheltuiască absolut nici o sumă pentru realitățile Petran. «Asociațiunea» nu va mai susținea internatul Petran, dar va pune casele gratuit la dispoziția despărțământului. Din venitul grădinei Petran să se plă- tească dările, iar restul să se trimită oficiului de cassă al «Asociațiunii» (adun, comit, cerc, din 28 Ian. 1913). — (146 Nr. 662— 1913). Buziaș. Cu ocazia adunării cercuale din Silagi s’au ținut ur- mătoarele prelegeri: Ion Ghețe, teolog, despre «Tovărășiile sătești»; Petru Savu, înv., despre «Asociațiune»; George Pârvu, înv., despre «Țăranul român și cartea în împrejurările actuale». Director al desp. s’a ales dl loan Pepa, protopop (adun, cerc, din 7 Iulie 1912). Agenturi: (147, 151 Nrii 450 și 613—1913). S’au înființat: în Mehadia (desp. Caran- sebeș), cu ocazia înființării, dl Moise lencin, prof. sem. a ținut o prelegere despre «Sărăcia, munca și puterea însoțirilor»; în Vale (desp. Turda). Ambelor li se dă- ruesc cărți pentru a înființa biblioteci poporale. Biblioteca poporală (153 Nr. 742—1913). Secretarul adm. prezintă socotelile Biblio- tecii poporale a «Asociațiunii» pe anul 1912. Incassările dela membrii ajutători au 90 fost K 21,102-63, iar cheltuelile s’au urcat la suma de K 22,360’93. Rezultă deci un | deficit de K 1,258’30. Mai e de încassat pentru colecțiile trimise la bănci și în comision la 9 librării suma de K 2,650, care vor acoperi deficitul. Asociațiunea mai are în de- > pozit 28,356 de broșuri din «Biblioteca poporală a «Asociațiunii». | Transilvania (154 Nr. 603- 1913). Secretarul adm. prezintă socotelile revistei «Tran- I silvania» pe anul 1912: cheltuelile de tipar, colaborări, clișee și expediție au fost | de K 7,985’54. S’a trecut deci peste buget cu suma de K 2,485’54, pe care corni- 3 tetul central o achită, invitând biroul ca în viitor cheltuelile revistei «Transilvania» | să nu treacă peste suma prevăzută în buget. ij Adunarea generală: (155 Nr. 1857 — 1912). Secretarul administrativ raportează că la adunarea generală trecută au intrat propuneri dela dnii George Dobrin, învățător și Emil Bran, preot, cari au fost date spre studiare comitetului central. I. Propunerile d-lui Dobrin sunt următoarele: 1. Comitetul central să îndrume, printr’o circulară, toate despărțămintele, ca în curs de 1-2 ani, în fiecare comună să înființeze agenturi și biblioteci poporale ale «Asociațiunii». 2. Prelegerile poporale să fie practice. 3. Adunările cercuale ale despărțămintelor să se prefacă în serbări naționale și să fie împreunate cu expoziții. 4 Să se întemeieze un fond de stipendii, din care să se ajute copiii săraci, aplicați la meserii și negoț din toate ținuturile locuite de Români. 5. în Biblioteca poporală a «Asociațiunii» să se cultive mai mult simțul na- țional și religios. II. Propunerile d-lui Bran sunt următoarele: 1. Numărul membrilor din singuraticele secții să fie nelimitat. 2. Să se sporească numărul secțiilor, înființându-se secții de artă, agronomie, industrie și altele ce vor fi necesare. 3. Toți profesorii și toate profesoarele dela școalele române medii, civile, preparandiale și institutele teologice să fie membri corespondenți ai secției școlare. 4 Directorii și directoarele acestor școale, împreună cu profesorii, cari și-au câștigat merite în învățământ, să fie membri ai secției școlare. 5. Secțiile să-și întindă cercul de activitate pentru întreg ținutul locuit de Români. 6. Să se întocmească un regulament, în care să se fixeze îndatoririle fiecărui membru al secțiilor. 7. Să se înființeze despărțăminte pretutindeni. Cele existente să fie aron- date după cercurile pretoriale. 8. Să se distribue tuturor despărțămintelor formulare de statute pentru reu- niuni de temperanță, înmormântare, grânare etc. Comitetul central decide următoarele: Ad. I. 1. S’a făcut și până acum și se va face și în viitor în circularele comitetului central, adresate despărțămintelor, și în apelul pentru înscrierea membrilor ajutători. 2. și 3. S’au luat dispoziții și până acum. 4. Propunerea e inexecutabilă. 5. Se va avea în vedere, ca și până acum. Ad. II. 1—6. Se încredințează biroul să comunice propunerile secțiilor științifice-literare, cari se ocupă cu aceste chestiuni. 7. Noua arondare a despărțămintelor e în lucrare. 8. Se va executa, întrucât va fi posibil. Muzeul Asociațiunii: (156, 157, 158 N-rii 623, 666 și 664—1913). Colecțiile muzeului s’au înmulțit cu un fund de perină dăruit de d-na Cornelia Simtion din Sibiiu. — Albina a dăruit pentru muzeu suma de K 1000, iar «Avrigeana» K 10. 91 Fondul Gh. Barițiu: (157 Nr. 666 1913). «Albina* a dăruit pentru fondul Gh. Barițiu suma de K 1000. Școala civilă de fete: (159—162 N-rii 533, 416, 532, 559, 699—1913). D-nul Dr. Ilie Beu, medic, a dăruit suma de K 100 pentru internat. Dela 23 Ianuarie a. c. d-ra [rina Ștefănescu, pregătitoare de limba franceză, și-a ocupat postul. Au fost scutite de taxa școlară 6 eleve. D-na E. Tordășianu e încredințată să pregătească partea a II-a a manualului de aritmetică și să-1 prezinte comitetului central. — Se avan- sează taxa de K 120 cerută de minister pentru recensiunea manualului de istorie trad. de d. Dr. V. Bologa și d-ra Dr. Eleonora Lemeny. Premiul A. Murășianu: (164 Nr. 741-1913). Pentru premiul Murășianu pe anul 1912 au intrat următoarele două lucrări: 1. «Imat și Ignat» povestire poporală de Demetriu Roșea și 2. «Două iubiri » de I. Agârbiceanu, cari s’au dat spre recensiune și reco- mandare secției literare Asociațiunea membru onorar: (174 Nr. 706-1913). Reuniunea învățătorilor români sălăgeni a ales «Asociațiunea» membru onorar al ei. Cărți dăruite: (177-182. Nr. 660, 499, 442, 441, 389, 464-1913). Se dăruesc cărți din depozitul «Asociațiunii»» : bibliotecii parohiale școlare din Mateiu, societății de lec- tură din Râșnov, bibliotecii parohiale din Sitabuzeului, bibliotecii parohiale din Bonț, batalionului din Abrud al regimentului 64, societății de lectură din Ocna-de- fer (desp. Bocșa). Membrii noi: (190 Nr. 721 — 1913). Cassierul «Asociațiunii» raportează că s’au înscris următorii membrii: /. Membri fundatori: 1. «Crișana», institut de credit în Brad, achitând K 200; 2. Poporul», institut de credit în Săliște, achitând K 100; 3. «Decebal», institut de credit în Deva, achitând K 100; 4. «Râureana», institut de credit în Capolnoc-Mă- năștur achitând K 100; 5. «Murășana»»- institut de credit în Reghin, a achitat taxa întreagă de K 400; 6. D-na Blanca Lupu, soție de general în Viena, a achitat taxa întreagă de K 400; 7. D-l Filaret Musta, arhimandrit în Caransebeș, a achitat de asemenea taxa întreagă de K 400. //. Membri pe vieață: 1. luliu Căpâlnean, preot în Vereșmort, desp. Măhaciu a achi- tat rata I de K 20; 2. Nicolae Motora, proet în Murăș-Sângeorgiu, desp. M.-Oșorheiu, a achitat ultima rată de K 40; 3. loan Oprean, comerciant în Murășoșorheiu; 4. Emil Tișca, contabil în Năsăud; 5. luliu M. Montani, protopop în ZIatna, — cari toți trei au achitat taxa întreagă de câte K 200; 6. losif Mustețiu, major î. p., Ti- mișoara, a achitat ultima rată de K 170. III. Membri ordinari, cari toți au achitat taxa de câte K 10 s’au înscris următorii: 1. loan Aron, notar în Benic; 2. George Goina, înv. pens. în Budureasa; 3. Ștefan Peneșu, dir. de bancă în Buteni; 4. Dr. loan Popp, advocat în Buteni; 5. Augustin Cioba, preot în Iernut-Bord; 6. Emil Drăgan, înv. în Nirașteu; 7. Ilarie Cocan, preot în Mândra (Făgăraș); 8. Ilarie Comșa, înv. în Mândra; 9. loan Cocan, înv. în Mândra; 10. Lazar Sbârnescu, înv. în Toderița (Făgăraș); 11. Vincențiu Monea, înv. în Toderița; 12. Dr. Aurel Grozda, advocat în Buteni; 13. Alexandru Pop, înv. în Selcud; 14. loan Papp, preot în Cuia; 15. George Curtean, secretar în Bistrița; 16. Constantin Popescu, preot in Pauliș; 17. Aurel Todor, preot în Asci- leul-mare (desp. Hida-Huedin); 18. Vasilie Fărcaș, preot în Almaș-Cubleș; 19. Simion Pop,-preot în Drag (desp. Hida-Huedin); 20. Petru Bura, înv. în Jimborul-mare (desp. H.-Huedin); 21. Comuna politică Ludușul-mare (desp. Mercurea); 22. lacob Beu, proprietar în Apoldul-mic; 23. Nicolae Proștean, asesor la scaunul orfana! în Lugoj; 24. Anastasia Huza, soție de preot în Băla ; 25. Mihai Pop Lupu, preot în Șamșudul-de-Câmpie ; 26. Dr. Victor Suciu, advocat în Murășoșorheiu ; 27. Augustin Mera, preot în Miheșul-de-Câmpie; 28. Arcadie Luchin, funcț. la fii. «Albina» în M-Oșorheiu; 29. Ilie Lupu, preot in Balintfalău, — toți cești 6 din urmă aparți- 92 nători desp. Murăș-Oșorheiu; 30. Biserica gr.-or. română în Straja (desp. Vârșeț); 31. Elena Borcia n. Șiandru, profesoară în Sibiiu; 32. Irina Ciurdariu, funcț. de bancă în Beiuș; 33. Dănilă Cereguțiu, dir. de bancă în Liged; 34. Florian Goina, preot în Mezieș (desp. Beiuș); 35. loan Găbudean, preot în Filca-de-jos (desp. îndoi); 36. losif Agadișan, primar comunal în Nicolințul-mare; 37. Petru Truia, casier la fii. «Luceafărul» în Nicolințul-mare; 38. Traian T. Chercibanu cancelist comunal în Nicolințul-mare; 39. V. Măgureanu, econ. în Nicolintul-mare; 40. Costa Ruja, econ. In Nicolințul-mare; 41. llie Turcoane, econ. în Nicolințul-mare; — toți acești 6 din urmă aparținători despărțământului Vârșeț; 42. Alexandru Vodă, preot în Vaidei (desp. M.-Luduș); 43. Emil Maior, proprietar în Cimitelnicul; 44. George Ungur, comerciant în Mărgău (desp. Hida-Huedin); 45. Aurel Zoicaș, preot în Iod; 46. Arthemiu Anderco, preot în Cuhea; 47. Alexandrina Anderco, în Cuhea; 48. Dr. George Bîrlea, Sighetul-Marmației; 49. Paul Moldovan, în Drago- • mirești; 50. Victor Stețiu, în Vișeul de sus; 51. Simion Bătui, în Havasmezo, — toți acești 7 din urmă aparținători desp. Vișeu-Iza; 52. Alexandru Păltinean, (desp. Chior); 53. loan Olariu, învățător în Nucet (desp. Nocrichiu); 54. Andreian Perii, înv. în Borra (desp. Lugoj); 55. Petru Ugliș, înv. în Barra (desp. Lugoj); 56. Liviu Biro, preot în Oruin (desp. Lugoj); 57. Dănilă Sânjoan, notar în Maier (d. Năsăud); 58. Traian Nemeș, preot în Asuagiul de jos (desp. Băsești); 59. Demetriu Cionca, preot în Bârseul de jos (desp Băsești); 60. loan Vașvari, preot în Bârseul de sus (desp. Băsești). 61 loan Coste, preot în Someșuileac (desp. Băsești); 62. George Bancoș, proprietar în Selsîg (desp. Băsești); 63. Dr. loan Ember, advocat în Cehul- Silvaniei (desp. .Băsești); 64. Dr. Mihai Pop, advocat în Cehul-Silvaniei (desp. Băsești); 65. loan Ilieș, preot, în Stremți (desp. Băsești); 66. Mihai Marchiș lui Mihai, econom în Oarța de jos (desp. Băsești); 67 Mihaiu Bohățiel, dir. de bancă în Băsești (desp. Băsești). Extras din procesul verbal al ședinței. Oct. C. Tăslăuanu, secretar. Ședința a V-a a comitetului central ținută la 3 Maiu 1913. Prezident: Andreiu Bârseanu. Notar: Oct. C. Tăslăuanu. Membri prezenți: Dr. V. Bologa, P. Cosma, Dr. II. Pușcariu, A. Simu și N. Togan. Despărțăminte : (200 Nr. 6729—1913) Brașov. 9 dintre agenturile despărțămintelor au desfășurat o activitate exemplară, ținând șezători, prelegeri și reprezentații în cursul iernii. In Brașov s’au ținut 2 conferințe, (șed. comit, cerc. 21 Martie 1913). — (201 Nr. 800 -1913) Diciosănmărtin. I se dăruesc cărți pentru zece biblioteci poporale. — (202 Nr. 764-1913) Ciachi-Gârbău. Desp. dela înființarea lui a ținut mai multe pre- legeri și petreceri poporale în comunele Ciachi-Gârbău, Poptelec, Surduc, Cri- stolțul-mare și Recea-Cristur și a înființat 3 agenturi. 1 se dăruesc câte 5 ex. din toate publicațiunile poporale de cari dispune Asociațiunea și se învită să înființeze în fiecare comună agenturi și biblioteci poporale, (șed. comit, cerc, din 26 Febr. și 30 Martie 1913. adun. cerc, din 30 Martie 1913). — (203—204: Nrii 768 și 666—1913). Nocrichiu. Cu ocazia adunării cercuale din Hos- man s’au ținut trei prelegeri poporale, s’au împărțit între popor 132 de broșuri și s’a înființat o agentură în Hosman comuna Rădașel se anexează desp. Agnita (șed. comit, cerc, din 18 Aug. 1912 și 16 Martie 1913, adun. cerc, din 28 Aug. 1912). — (205 Nr. 826 — 1913). Orăștie. Comitetul central cere desp. ca să primească adunarea generală a Asociațiunii din acest an în 8/21 Septemvrie. — (206 Nr. 778—1913). Oravița. In comuna Forotic s’a înființat o agentură și o bibli- otecă poporală. La întrebarea agenturii comitetul central decide: „Agentura își 93 poate aveă localul ei propriu, în care membrii agenturii se pot întruni pentru ședințele agenturii și pentru a ceti cărțile din biblioteca poporală și foile culturale — economice abonate pe seama bibliotecii. Politica fiind exclusă din cadrele «Asocia- țiunii», în localul agenturii nu se pot ceti foi politice! — (207 Nr. 759—1913). Șimleu. S’au ținut 6 prelegeri poporale. I se dăruesc 100 de exemplare din publicațiunile poporale de cari dispune Asociațiunea (șed. comit, din 3 Aprilie 1913). — (208 Nr. 739—1913). Turda. Despărțămintele din comitatul Turda-Arieș, la 15 Maiu vor ținea o consfătuire, în car' vor discută mijloacele de propagandă culturală uni- tară între Românii comitatului (șed. comit, cerc, din 5 Aprilie 1913). Școala civilă de fete a Asociațiunii: (210 Nr. 776-1913). Ministerul a urcat pensia dnei Tordășianu dela K 2800 la 3220, a dșoarei Dr. El. Lemenyi dela K 2200 la 2530, iar a dlui Dr. V. Bologa dela K 3400 la 4600. Cu elevele din clasele supe- rioare se va face o excursie prin Vinț—Piski—Hațeg—Retezat —Caransebeș—Or- șova—Turnu-Severin—Craiova—Turnu-Roșu. Muzeu: (211 Nr. 756 — 1913). «Albina» dăruește pe seama Muzeului o monedă de argint din anul 1693. Premiul A. Murășianu: (212 Nr. 772—1913). Jumătate (K 150) din suma destinată pentru premiul A. Murășianu pe an. 1911 se dă văduvei Susana A. Murășianu. Biblioteca studenților univ. din Cluj: (213 Nr. 750—1913). Pentru augmentarea bi- bliotecii, din interesele donațiunii V. Stroescu se votează suma de K 250. Asociațiunea membru onorar: (215 Nr. 785—1913). Reuniunea -Mariana» a învățăto- rilor gr.-cat. cu sediul în Năsăud a ales Asociațiunea membru onorar al ei. Concedii: (221 Nr. 847—1913). Secretarului O. Ooga i se dă un concediu fără retri- buție pe un an, cu începere dela 1 Maiu a. c. Cu înlocuirea lui se încredințează secretarul administrativ, dându-i-se un adaus de retribuție de K 100 pe lună. Membrii decedați: (196 Nr. 828—1913). loan Sârbu, protopop în Șomcuta-mare, direc- torul desp. Chior. Extras din procesul verbal al ședinței. Oct. C. Tăslăuanu, secretar. Nr. 690-1913. CIRCULARA cătră toți membrii secțiilor științifice literare. Stimate Domnule, D-1 Vasile Stroescu a pus la dispoziția Asociațiunii suma de 15,000 Cor. pentru a cumpără cărți potrivite pentru popor și a înființa în fiecare comună românească o bibliotecă poporală. Numărul comunelor locuite de Români se urcă cam la trei mii, așa că Asociațiunea are la dispoziție suma de 5 Cor. pentru fiecare bibliotecă poporală. Din această sumă Asociațiunea va căută să cumpere cele mai bune și mai potrivite cărți pentru popor. Spre a puteă alege din toate materiile cărți folositoare și spre a se puteă orienta și pe viitor în privința scrierilor potrivite pentru biblio- tecile poporale, comitetul central în ședința sa ținută la 5 Aprilie a. c. a decis ca biroul în înțelegere cu membrii secțiilor științifice literare să 04 compună o listă a celor mai bune cărți cari ar trebui cumpărate din suma de fl 15,000 Cor. dăruită de d-1 V. Stroescu. De aceea ne permitem a Vă rugă-fl să binevoiți a compune și D-Voastră o asemenea listă de cărți poporale fl bune din specialitatea D-Voastre, pe care Vă rugăm să o înaintați refe- fl rentului secției căreia aparțineți. Referentul, pe baza listelor primite dela fl singuraticii membri, va alcătui o singură listă a secției pe care o va pre- fl zentă în ședința plenară a secțiilor științifice literare ce se va ținea la fl 1/14 Iulie a. c. 1 La alegerea cărților veți binevoi a aveă în vedere cuprinsul lor și 1 limba în care sunt scrise. Toate trebue să aibă un cuprins instructiv sau 1 distractiv potrivit relațiilor în care trăește poporul nostru, și să fie scrise 1 într’o limbă pe înțelesul poporului. Ar fi de dorit ca fiecare carte ce o | recomandați, să fie însoțită și de o scurtă recensiune, în care să se arete 1 calitățile ei, ca astfel să înlesniți munca referentului secției. La fiecare | carte are să se indice autorul, titlul exact, editura, anul apariției și prețul cărții. 1 Terminul până când aveți să trimiteți referentului secției căreia apar- | țineți lista cărților, e de 1 Iunie a. c. ] In nădejdea că veți binevoi a face acest serviciu culturii noastre na- J ționale, Vă rugăm să primiți încredințarea prea distinsei noastre stime. | Andreiu Bârseanu m. p., Oct. C. Tăslăuanu m. p., | președinte. sscretar. ’ REGULAMENT 1 pentru folosirea bibliotecii și sălii de lectură a „Asociațiunii pentru ] literatura română și cultura poporului român". Pentru promovarea scopurilor sale culturale, Asociațiunea a întemeiat -fl o bibliotecă, care de prezent constă din 5265 opuri în 6115 volume și fl 2385 broșuri, împărțite în următoarele specialități: ”|| 1. Teologie; 9. Industrie și comerț; 2. Filozofie; 10. Știință și critică; 3. Pedagogie; 11. Drept; ț 4. Literatură frumoasă: 12. Politică; a) Poezii, 13. Medicină; # 6) Proză, 14. Manuale de învățământ < Tea‘ru: și dicționare; | 5. stone. 15. Analele societăților culturale; a) Istoria romana, ’ b) Istoria bisericească, D’verse; c) Istoria străină; Ziare și reviste; 6. Științe naturale; 18. Manuscrise; 7. Geografie; 19. Hărți; 8. Economie; 20. Stampe. ; 95 In legătură cu biblioteca se află în edificiul Muzeului Asociațiunii o sală de lectură, pusă la dispoziția publicului cetitor, și în prima linie la dispoziția membrilor Asociațiunii, în care se pot ceti cărțile împrumutate din bibliotecă, precum și ziarele și revistele primite de Asociațiune, — în condițiile cuprinse în acest regulament. § . 1. Biblioteca se poate folosi în două moduri, și anume: a) prin cetirea cărților în sala de lectură; b) prin împrumutarea lor acasă. § . 2. Biblioteca și sala de lectură vor fi deschise pentru publicul cetitor în fiecare zi de lucru între oarele 5—7 p. m. afară de luna August § . 3. Biblioteca se poate folosi: a) de membrii Asociațiunii; b) de orișice persoană, care-și va documentă poziția socială. § . 4. împrumutarea cărților din bibliotecă, spre cetire sau consultare în sala de lectură, se va face în modul următor: In sala de lectură va sta la dispoziția fiecărui cetitor câte un bilet de cerere, în care se va însemnă autorul și titlul cărții, ce voiește a con- sultă, precum și numele împrumutătorului. Biletul se va predâ apoi bi- bliotecarului, care va pune la dispoziția cetitorului spre folosință cartea sau cărțile cerute. Aceste cărți, care nu pot fi mai multe ca 4 în aceeași zi; se vor înapoia după consultare bibliotecarului; în aceeaș stare, în care au fost primite. Biletul de cerere rămâne la bibliotecă. Pentru înlesnirea căutării cărților se va așeză la ușa localului biblio- tecii o cutie, în care cetitorii pot aviză de mainainte pe bibliotecar, prin- tr’un bilet subscris, ce carte doresc a li se pune la dispoziție în oarele de lectură prescrise. § . 5. Fumatul, vorbirea cu glas tare, umblarea încoace și încolo în sala de lectură și în sălile învecinate, precum și orișice alt sgomot, care ar puteă conturbă pe cetitor, sunt strict oprite. — De asemenea onoratul public cetitor e rugat să observe în sala de lectură și în localitățile bi- bliotecii curățenia necesară. § . 6. în sala de lectură se pot folosi numai cărțile și ziarele scoase din biblioteca Asociațiunii. §. 7. înstrăinarea cărților și ziarelor din sala de lectură va fi pedep- sită cu exchiderea din sală, eventual cu perderea pentru totdeauna a drep- tului de a folosi cărțile și ziarele din bibliotecă. La cazuri mai grave se va face apel la întrevenirea autorităților publice. §. 8. Acasă pot împrumută cărți din bibliotecă: d) membrii Asociațiunii; b~) persoane cunoscute, cu adresă sigură, dacă vor depune o cauțiune în bani, egală cu valoarea cărții sau cărților împrumutate. 06 §. 9. La împrumutarea cărților acasă, împrumutătorul, indicându-și -jl locuința, va subscrie un revers, în care se va introduce numărul, sub care fl e înregistrat în bibliotecă opul împrumutat, autorul și titlul cărții, precum .fl și durata împrumutării. fl §. 10. Numărul cărților împrumutate nu poate fi mai mare de 4, iar fl durata mai lungă ca o lună. Intâmplându-se, ca împrumutătorul să aibă fl necesitate de vre-o carte și peste acest termin, e dator să ceară prolon- fl girea terminului, prezentând opul împrumutat. Această prolongire i se fl poate acordă, la caz când în timpul de o lună nu a cerut aceeași carte fl vre-un alt cetitor. fl §. 11. Manuscrise, colecții de ziare, stampe, hărți precum și cărțile fl mai rare nu se pot împrumută acasă, ci au a se consultă în sala de fl lectură în oarele destinate pentru lectură. în cazuri escepționale se poate fl permite folosirea acestor izvoare și în alt timp, sub controla biblioteca- 3 rului, cu încuviințarea prezidentului sau a locțiitorului lui. fl §. 12. Cărți se pot da împrumut, spre consultare și cetire, la cerere ’fl și afară de Sibiiu, în condițiile cuprinse în §-ii precedenți. Cererile acestea fl însă se vor luă în considerare numai la cazul, când pe lângă cerere se 3 va alătură și porto postai pentru trimiterea opului cerut, care va avea a j se- înapoiă în terminul fixat, tot franco la adresa bibliotecii Asociațiunii. fl §. 13. Expirând terminul, pentru care s’a împrumutat o carte acasă, 3 împrumutătorul va avea a o reînapoiă în aceeași stare în care a primit-o, 1 dându-i-se o adeverință de reprimire. fl §. 14. Spesele împreunate cu reclamarea cărților, stricăciunile făcute fl eventual perderea cărților privesc pe respectivul împrumutător, care e a dator a restitui toate pagubele făcute. fl §. 15. După 3 reclamări fără rezultat, cărțile neînapoiate și spesele .3 nerestituite, la cazul că nu ar puteă fi acoperite din cauțiunea oferită, se < vor scoate dela împrumutător pe cale judecătorească, având cel vinovat a restitui și spesele de proces. §. 16. Toți, ceice nu se vor acomoda dispozițiilor acestui regula- ment și îndeosebi ceice nu vor înapoiă la timp cărțile împrumutate vor fi exchiși atât dela folosirea sălii de lectură cât și a bibliotecii. §. 17. Regulamentul acesta întră în vigoare provizoriu imediat după primirea lui din partea comitetului central, și definitiv îndată după aprobarea lui de cătră adunarea generală a Asociațiunii. Sibiiu, din ședința comitetului central al «Asociațiunii pentru lite- ratura română și cultura poporului român», ținută în 8 Februarie 1913. .„-.„r-rn-iiii