
            TRANSILVANIA


REVISTA

4S0C1 AȚIUMII PENTRU LITERATURA ROMÂNĂ ȘI CULTURA
POPORULUI ROMÂN.


JMr. 3.


Maiu—Iunie.


1911


MONOGRAFIA COMUI® ȘEGHIȘTE.¹


Introducere.

     De mult am dorit să scriu monografia comunei mele natale Șeghiște.
Acum, cu ajutorul lui Dumnezeu, mi-am ajuns scopul. E drept, ca n’am
făcut cine știe ce lucru mare, căci mi-au lipsit datele și documentele ne-
cesare, iar fără acestea puțin poți lucră. Mă mângâie totuș împrejurarea,
că prin munca mea am scăpat de peire, aceea, ce eu știu din tradiție și
ce fiii noștri, nu vor mai putea ști. Cu vremea poate să vină o peană
mai dibace, să facă un lucru mai bun, ca al meu. Aceasta ar fi pentru
mine o adevărată mângâiere. Să dea Dumnezeu să fie așa.

1. Situația comunei Șeghiște.

     Comuna Șeghiște se află așezată în partea de meazăzi-răsărit a co-
mitatului Bihor. O vale îngustă, dar cu atât mai romantică e leagănul
acestei comune. Hotarele ei sunt: la răsărit comuna Hârsăști, la meazăzi
comunele Sârbești și Lunca, la apus Șteiu și P. Zăvoieni, iar la miază-
noapte Valeneagra de jos și Chișcou. întreaga vale, în care e așezată
comuna Șeghiște și cu dânsa și alte trei comune, e un șes frumos și
dintr’ânsa i se deschide privitorului un tablou natural minunat și impu-
nător. Jur împrejur se ridică păduri de fagi, dar mai ales de stejari se-


     ¹ Una dintre problemele importante ale instituțiunii noastre e adunarea de ma-
terial pentru monografiile comunelor românești. Mai mulți domni preoți și învățători
mi-au comunicat că se ocupă cu adunarea materialului necesar. Eu i-am îndemnat la
lucru și le-am dat toate îndrumările necesare. Monografia părintelui Popovici e un în-
ceput, care sper că va îndemnă și pe alții să-i urmeze pilda. Asemenea monografii,
poate mai complete și mai desăvârșite, vor mai apărea în această revistă. O. C. T.


14

206


culari, apoi codri cu înălțimi undulative; iar colo sus spre răsărit se înalță
pleșuva Cucurbătă, vârful cel mai înalt al munților bihoreni (1848 m.)

      Comuna Șeghiște are forma unui unghiu drept, ea atinge cu un
capăt râul numit «apa Băiței», iar cu celalalt râul numit «apa Șighiștelului».
O parte a comunei se numește Hăicești, fiindcă această parte a comunei
e locuită mai cu samă de familii cu conumele Haica; iar cealaltă parte a
comunei se numește Lăturani, fiindcă partea aceasta cade la o lăture de
strada Haiceștilor. Străzi sau ulițe — cum se numesc în graiul poporului
de aici — sunt în comună numai două: Una mai lungă, care e dreaptă
și ar puteă purtă și numirea de ulița principală, aceasta e ulița Hăiceștilor,
(fig. 1) iar a doua ceva mai scurtă și nu tocmai dreaptă ca ceealaltă,
aceasta e ulița Lăturanilor (fig. 2). Afară de acestea mai sunt încă șepte
căscioare — dintre cari trei sunt mori de apă — așezate afară de comună
și anume șase pe malul apei Băiței, iar una pe malul apei Șighiștelului.

2.  Șesuri, Râuri, Izvoare, Lacuri (Bălți) și Păduri.

      Întreg hotarul (locul de sămânat și fânațul) comunei Șeghiște, cu
puține excepțiuni, e șes. Singur partea dinspre meazăzi e ceva mai ri-
dicată, dar și aceasta ridicătură are o suprafață destul de netedă.

      Râuri sau văi curgătoare sunt două, unul, ce curge pe la capătul
dinspre meazăzi al comunei și care izvorând de sub poalele piscului de
munte «Cucurbătă», curge prin orășelul montan Băița, deunde se și nu-
mește «apa Băiței», iar altul, care atinge capătul dinspre miazănoapte al
comunei și care izvorește tot din munții răsăriteni ai Bihorului și curge
apoi, părăsind munții, prin comuna Șighiștel, de unde și numirea de «apa
Șighiștelului».

      Lacuri sau mai bine zis bălți sunt iarăși două și adecă una, care se
scurge în timpuri ploioase în partea Hăiceștilor, de aceea se și chiamă
balta Hăiceștilor, iar alta, ce se scurge în partea comunei numită Lăturani
de unde și balta poartă aceiaș nume. Aceste bălți au rea înrâurire asupra
poporațiunii, căci fiind atât ele cât și împrejurimile lor pururea umede,
evaporează mereu gazuri nesănătoase, din pricina cărora locuitorii sufăr
mult de dureri de cap, de friguri și uneori și de lingoare (tifus). Cu toate
acestea își au și bălțile partea bună, căci împrejurimile lor produc fân
mult și în unele locuri chiar de o calitate foarte bună, ba pe aceste locuri
se produce fân și de două, de trei ori, în cursul unei veri, apoi crescând
iarba foarte de timpuriu — chiar pe la începutul lui Martie — ele sunt
potrivite pentru creșterea cailor. Aceste bălți, când sunt timpuri ploioase,
curg întocmai ca râurile. Ele curg dela răsărit spre apus peste întreg
hotarul. In această direcție își au cursul lor și cele două râuri, a căror
împrejurimi sunt foarte sănătoase, iar apa li-e limpede ca cristalul.

      Păduri are comuna în două locuri: spre meazăzi, peste apa Băiței,
și spre meazănoapte, peste apa Șighiștelului. Pădurea de peste apa Băiței
se numește peste tot «Dumbravă». Aceasta e totodată și locul de pășunat

207


al întregei comune. Și tocmai pentru aceasta nu are arbori înalți, ci
numai crânguri și mai ales mesteceni, lăsați la buna plăcere a locuitorilor,
să-i taie ori să-i lase. Prin aceasta pădurice trece drumul de țară din
Luncă spre Băiță, orășel montan acum în decadență. Depărtarea acestei
pădurice de comună e de tot neînsemnată. Ea are mai multe părți, cari
poartă felurite numiri, acestea sunt: Zăvoiu, Valea Runcului, Petrirel și
Coma Dealului. La spatele acestei pădurice se află pădurea domeniului
episcopesc romano-catolic din Oradea-mare și anume aceea, ce aparține
la hotarul comunei Șeghiște. Aici se află locuri, ce poartă numirile:
Piciorul Țapului, Valea Dânșii, Umbrar, Arsură și Vâlceaua Țîțului.
Fântâni sau izvoare in această pădure nu este decât unul, numit «Fântâna
Corbului*, iar văi sunt două: «Valea Runcului», care se varsă aproape de
comună în «apa Băiței» și care mai sus poartă numele de « Valea Dânșii»,
a doua vale izvorește din «Fântâna Corbului» și, sub numele de «Vale»,
curge printre pădurea Sârbeștilor și a comunei Șeghiște în jos spre Luncă.
Aceste văi când e secetă nu au apă; în vremuri ploioase, însă, cresc vă-
zând cu ochii și duc cu sine tot, ce le vine în cale.

      Atât în pădurea comunală cât și în pădurea domeniului, aflătoare la
spatele celei comunale, crește cu deosebire mesteacănul, din care se fac
garduri frumoase și se pregătesc mături de tot soiul, cari transportate în
Câmpie, aduc locuitorilor venite frumușele.

      De amândouă laturile drumului de țară, ce trece, precum am zis,
dela comuna Luncă      spre orășelul Băiță          se află ogrăzile așa numite:

«Ogrăzile la Plop».    Aceste          sunt locuri arătoare și proprietățile unor

oameni din comună și, fiindcă sunt încunjurate cu șanțuri și cu gard
jur împrejur, poartă   numirea          de ogrăzi. Tradiția spune, că în   aceste

ogrăzi au locuit în    timpuri vechi unele familii    din Șeghiște          și că

acele familii, din oarecari cauze și-au părăsit vatra strămoșască și s’au
mutat cu locuința spre răsărit-meazănoapte, cale cam de-o oară bună
deaici, la poalele munților bihoreni, formând aici o nouă comună, numită
Șighiștel, după numele comunei părăsite. Aceasta nouă comună ar fi
Șighiștelul de astăzi.

      Ceealaltă pădure se află — precum am mai amintit — în partea
de meazănoapte a comunei, dincolo preste apa Șighștelului. Aceasta e o
pădure frumoasă de stejar, durere numai, că partea, ce formează proprie-
tatea comunei, e mică; cu toate acestea în anii de roadă aduce comunei
frumoase venite, căci produce ghindă multă, care ori se vinde ori se
mănâncă cu turma de porci a satului. Stejarii (sau goronii, cum îi nu-
mește poporul de aici) — din pădurea comunei sunt deplin crescuți și
tocmai potriviți pentru a fi vânduți. Pe la poalele pădurii se află mulți
cireși sălbatici, cari aduc hrană paserilor și chiar și oamenilor mai săraci
și cari, în timpul înfloririi, îmbracă poalele pădurii într’o haină albă. Nu-
mirile parțiale ale pădurii comunale sunt: Răpi, Vâlceaua Roșie, Pârâul
Tomițești, Gruia, Valea Bicii, Gruecior, Vâlceaua Grueciorului, Scăldători,
14*

208


Grind, Vâlceaua Piuei, Câmpurele și Coaste Popilor. Dela pădurea co-
munală spre meazănoapte se întinde pădurea domeniului episcopesc ro-
mano-catolic din Oradea mare, care pădure aparține la hotarul comunei
Șeghiște. Această pădure de o vreme încoace a început să fie exploa-
tată. Ea se vinde cu holda și ce rămâne după tăiere se vinde cu firul.
Partea aceasta de pădure poartă numirile: Dumbrăviță, Vâlceaua Pomi,
Groapa tiulpi, Dealul Ursului, Petrișul, Bojinta, Vâlceaua Băii, Câmpul
Țîrăului, Pârâul Sclăvăscului, Poenile Umbrariului, Umbrariu, Pârâul Lu-
pului, Pârâul Cocinilor, Pârâul Mlacilor, Dâmb, Câmpu Dâmbului, Buza
Dâmbului, Smida Dâmbului, Mihuțasca, Oneasca, Valea lui Zuiu, Dosu
Pomei, Dosul lui Tănasâ, Dosul Puiului și Dosul lui Gherman.

      în pădurea comunei nu e nici un singur izvor. Cu atât mai multe
izvoare sunt în pădurea domeniului. Ele poartă mai ales numirea de
fântâni, deșî de fapt sunt numai izvoare. Atari fântâni sunt: Fântâna
Petrișchi, Fântâna Puiului, Fântâna lui Tănasâ, Fântâna lui Gherman și
Fântâna Mlacilor, apoi Izvorul Botului și Izvorul din Dealul Ursului. Mai
sunt apoi izvoare în hotarul comunei, în partea, ce se cultivă, și anume:
Izvorul Bodilești, Izvorul Tomii, Izvorul Lupăeștilor, Izvorul Domnului, Iz-
vorul Măcruții și Izvorul la Durduleasca. In pădurea domeniului, amin-
tită mai nainte, se află încă și două pâraie, cari curg aproape numai în
timpuri ploioase. Aceste sun Pârâul Mlacilor și Vale. Tot în această
pădure se mai află unele locuri, cari mai nainte trebue să fie fost îngră-
dite, de aceea poartă numele de Ogrăzi. Atari locuri sunt: Ograda Didi,
Ograda Vilați, Ograda Bâchi. Aceste ogrăzi le-au folosit din bătrâni fa-
miliile numite, până la despărțirea foștilor iobagi de domeniu. Astăzi, însă,
nu le mai folosesc, ba unii nici despăgubire n’au primit pentru ele. Ogră-
zile: Oruiul Bodii, Ograda Sfărmeștilor și Ograda Miculei, cari sunt si-
tuate Ia poalele pădurii comunale, au fost întotdeauna și sunt și azi lă-
sate liber în folosința proprietarilor și în cartea funduară sunt și transcrise
pe numele lor.

3. Clima, Plante și Animale.

      Despre clima comunei Șeghiște amintim numai atâta, că fiind situată
în apropierea munților, urmează, că și clima e mai mult rece. S’a în-
tâmplat de mai multeori, că pe vârfurile munților din apropiere a nins
chiar și în luna lui Iunie. Intre astfel de împrejurări pământul produce
puțin. Dintre cereale se produc: grâu, săcară, ovăs, cucuruz, cânepă, fa-
sole, cartofi și în măsură mai mică și varză (curechiu). Pământul nu pro-
duce atâta, cât să fie de ajuns locuitorilor din comună. Pământul fiind
petros și steril ierburile artificiale, cresc aproape numai în anii ploioși;
cresc însă mai binișor ierburile naturale (nesămânate) de nutreț. Se poate
zice, că fân și respective nutrețuri pentru animale se produc îndeajuns.
Dintre animale se cresc: boi, vaci, rassă albă ungurească și roșie arde-
lenească, porci soiu alb, mai ales, și, în măsură mai mică, capre. Prin
păduri sunt animale sălbatice și anume: iepuri, vulpi, viezuri, că-

209


prioare, veverițe și, mai rar, urși, lupi și mistreți. Viezurii fac mari stri-
căciuni în cucuruzele de pe lângă păduri; băieții, însă, îi alungă cu stri-
găte și cu focuri. în grădini se cultivă mai ales nucii, apoi meri, peri,
pruni și cireși sălbateci. Un orcan în anul 1895 a nimicit o mulțime de nuci.
Nucile aduc venite frumușele locuitorilor. Și cu merele și cu prunele
negustorește poporul în anii roditori. In păduri cresc: stejar, fag, carpăn
tufă, mesteacăn, arin și cireș.

4. Numărul locuitorilor, construcția caselor, a șurilor și a altor edi-
ficii laterale.

      Poporațiunea comunei Șeghiște, la 30 Septemvrie anul 1910, a fost
580 suflete parte bărbătească și femeiască. Aceștia locuesc în 101 de case
formând astfel 101 de familii. Casele sunt așa construite că dinainte,
de regulă spre stradă, au o odaie și înapoia odăii o «tindă» rece, unde e
așezat cuptorul de copt pânea. Unele au imediat lângă «tindă» și o că-
mară de bucate. Casele, cari se edifică de un timp încoace sunt cu mult
mai spațioase, cu ferestri mari, bine lipite, văruite și acoperite cu țigle.
Cele edificate din bătrâni sunt aproape toate scunde, cu ferestri
mici, nelipite și acoperite cu paie. Case cu câte două odăi abia sunt
nouă. Toate casele sunt construite din lemn de stejar, având funda-
mentul de piatră. Case acoperite cu țigle sunt 19, iar cu șindile 12.
Celelalte toate sunt acoperite și acum tot cu paie.

      Construcția caselor se face precum urmează: Mai întâi să așează
tălpile, cari de regulă sunt așa de lungi precum de lungă va să fie în-
treagă zidirea. La capetele tălpilor se așează țruntarele, iar acolo unde
vin păreții despărțitori se așează câte o talpă. Atât fruntarele cât și tăl-
pile, pe cari vin așezați păreți despărțitori, sunt bine închiotorate în tăl-
pile cele mari. întărit și închiotorat astfel fundamentul casei, e chiemat
preotul să facă sfințirea apei și binecuvântarea fundamentului căsei. Nu
se face, insă, la fiecare casă binecuvântarea fundamentului. în toate tăl-
pile și în fruntare se așează șoșii, cari sunt ghișuiți de amândoauă păr-
țile. în ei se așează păreții, cari sunt de regulă alcătuiți din lemne oblețe.
Deasupra șoșilor, în direcțiunea fruntarelor, se pun jugurile, iar peste
juguri, în direcțiunea tălpilor celor lungi, se pun pe amândoauă laturile
edificiului cununile, iar pe mijlocul clădirii se pune grinda cea mare,
peste toate acestea vin puse, curmeziș, grinzelele, în depărtare de un
metru și ceva una de alfa; apoi vin iarăși două cununi, așezate de
asupra celoralalte, iar la capetele acestor cununi vin așezate din nou
două juguri. în cununile și în jugurile acestea se așează coarnele, cari
se închiie de olaltă jos, apoi în vârful lor se pune busuioc, cărugele și
cârpe (mărămi) bătătoare la ochi și, împodobite astfel, se ridică sus în
glumele și chiotele celor chiemați în ajutor, cărora li se mulțămește la
sfârșit cu câteun păhărel de vinars. La casele cu paie lețurile sunt groase
și prinse cu cuie tari și groase de goron, iar pe la capetele de din jos

210


a coarnelor se pun unele lețuri și mai groase, în cari se așează țăpăruile
și anume în locuri sfredelite cu sfredelul ca și și la celelalte lețuri, după
ce apoi casa se acopere cu paie. Lețurile, în cari se bat țăpăruile, se
numesc streșini.

      în timpul din urmă s’a împuținat mult numărul acelora, cari își aco-
păr casele, clădite de nou, cu paie. Aproape toți le acopăr cu țîgle,
de aceea și acoperișul caselor îl întocmesc mai cu îngrijire și deosebit
de feliul acoperișului întocmit pentru paie. în special lețurile sunt de
brad, prinse cu cuie de fer și așezate cu multă precauțiune, ca țiglele să
stea și bine și frumos pe acoperiș. Acoperită odată casa se podește cu
scânduri bine giluite de brad, se fac ușile tot din scânduri de brad, apoi
se cumpără gata (după măsură) fereștile. Aceste la fiecare odaie sunt
patru: două în păretele din fundul casei și câte una în păreții laterali.
Mai nainte fereștile și chiar și ușile erau foarte scunde, astăzi și acestea
se fac destul de mari. Termin ate acestea, casa se. lipește cu pământ,
se văcălește cu tîrfă și cu var ori cu pământ și pleavă, apoi se văruește
și pe dinlăuntru și pe dinafară, pe urmă se binecuvintează de preot și
stăpânii o iau în folosință.

      Atât din bătrâni cât și în ziua de astăzi oamenii mai cu stare își
clădesc, pe lângă odaia de locuit, de regulă și tindă și o cămară, ba
unii își întocmesc    astfel locuința, ca să   aibă  dindărătul aceleia încă

o odaiă de locuit. Pe lângă acestea unii își fac la casă și câte un
târnaț (foișor), așa  de lung, cum ie de       lungă  întreagă casa. în astfel

de cazuri fundamentul casei    se alcătuește    din  trei tălpi lungi, așezate

toate trei paralel și întocmite așa, că doauă din    ele, caii  alcătuesc fun-

damentul târnațului, să fie așa de aproape una de alta, precum de larg
va să fie târnațul. în talpa din afară se pun săgețile, în depărtare de
aproape doi metri una de alta și atâtea câte se cer, potrivit cu lungimea
casei. Și la casele cu târnaț acoperișul se construește ca și Ia celelalte
case, cu deosebirea că e întocmit mai larg, ca să cuprindă sub el și
târnațul. Casele acoperite cu paie, în loc de horn pentru fum, au bă-
bură. Băbura are forma unui hambar de bucate, e împletită de nuiele și
lipită cu pământ, înaltă cam de un metru și lungă de circa doi metri,
având una din cele doauă laturi mai lungi liberă. Cu partea aceasta li-
beră se așează băbura deasupra hornețului și anume pe păretele casei
cu un capăt, iar cu celalalt capăt pe vreun lemn așezat, spre acest scop,
pe podul tinzii. în odaia de locuit lângă păretele ce desparte odaia de
tindă, se face vatra pentru foc, iar deasupra vetrii se clădește caminița
din căhăli, făcute de olari din lut și într’un colț de sus al caminiței se
așează hornețul, pe care iese fumul din caminiță și care e o țeve largă
de lut făcută și arsă de olari. Hornețul conduce în băbură, unde se re-
varsă tof fumul, care de aici se împrăștie prin tindă și prin pod. Băbura
apără scânteile, ce ies pe horneț, ca să n’ajungă în acoperișul de paie,
dar altcum ie de tot nepractică, fiind în tindă fum încontinuu, — tocmai

211


pentru aceasta pe încetul băbura iese din folosință și locul ei îl ocupă
hornul, făcut de nuiele, crepate și, ca scut contra focului, lipit cu pământ,
ori hornul făcut de vaioage (cărămidă nearsă) și rar de tot făcut de că-
rămidă arsă. La casele făcute mai de curând și acoperite cu țîgle unii nu
fac nici horn nici băbură, ci fumul e condus prin horneț drept în podul
casei. — Cuptorul de copt pâne e așezat la fiecare casă în tindă.

       Bătrânii, fiind oameni mai superstițioși, credeau, că nici nu se
poate zidi casă noauă fără să nu moară cineva dintre cei ce o vor
locui; moartea se întâmplă de regulă în anul cel dintâi, adecă în acel
an, în care casa a început a fi locuită și de regulă moare capul casei
bărbatul ori femeia și numai în cazuri rare vreunul din ceilalți membri ai
familiei. Pentru încunjurarea unor astfel de nenorociri se luau de cu
vreme măsurile de lipsă și anume se îngropa în «vatra căști» umbra cu-
tărui om, spre care scop se căutau astfel de oameni, de cari «nu e nici
o pagubă», așadar oameni bolnăvicioși, luzi (idioți) și orfani săraci. Cel
destinat spre acest scop eră adus acolo, unde se zidea casa și i se mă-
sură umbra, apoi locul măsurat se săpă de tot și se întorcea cu lăturea,
pe care a zăcut umbra, în jos. Firește, că totul se petreceă glumind și
bietul om râdeă și el, și nu înțelegea nimic! Astăzi lucruri de aceste nu
se mai fac, — cel mult dacă se aruncă câte un ban în fundamentul
casei, fără să se știe pentruce se face aceasta.

       In vechime tălpile caselor erau așezate aproape pe pământul gol,
mult dacă se puneau la colțurile casei și pe la închieturi câte o peatră
mai mărișoară; astăzi însă se fac sub tălpi ziduri bune de tencuială
cu var.

       Dăm aici chipul unei case, acoperite cu paie, (fig. 3) se zice că această casă
să fie făcută când s’a rânduit satul așa cum e azi, așadar între anii 1740—
1775. Casa cea acoperită cu șindilă (fig. 4) e de prin anii 1860—1870: iar
« Vatra», fotografiată (fig. 5) e a unei case de prin anii 1830—1845. De o vreme
încoace «vatra» și «caminița» de «căhălb din casă se înlocuește cu felurite
cuptoare de fier, sau cu cuptoare de cărămidă arsă, pe deasupra cărora
se așează anumite lespezi de fier.

       Interiorul casei e de tot simplu. în fundul odăii de locuit pe păre-
tele principal și și pe cei laterali sunt așezate icoane sfinte și în mijloc,
sub grinda cea mare, o oglindă (în graiul de aici cotătoare). Printre icoa-
nele sfinte sunt puse talgerele (tăierele), cari de cari mai împistrite, iar dea-
supra talgerelor ca podoabă lucrată de însăși mânile stăpânei, se pun fele-
gile, cari sunt cât se poate de frumos alese în răsboiu, dar nu lucrate cu
acul. Dintre aceste felegi unele sunt împodobite cu cipcă (dantelă), altele
cu ciucuri. Ciucurii sunt lăsați în cursul țesăturii din urzeală, ori se prind
de nou ]a felegi din bumbac sau din uresnicul (firele de urzeală dela
capătul pânzii, ce nu se mai pot țese), ce rămâne dela pânză, (fig. 7). Alte po-
doabe pe păreții caselor țărănești de aici nu se mai văd. în împodobirea
păreților și cei mai săraci imitează pe oamenii mai cu stare.

212


      în vremile vechi eră cu totul alta podoaba păreților odăii de locuit,
începând dela fereastra din fundul casei (pe acele vremuri în fondul casei,
adecă în păretele principal, se tăiâ numai o fereastă) până la amândoauă
chiotorile sau colțurile din fund ale odăii era așezat câte un cuier de
lemn, în a cărui cuie se punea câte un canceu (vas de lut, văpsit alb-vânăt,
ori alb-verde, aproape în forma unui ol de lut, dar cu mult mai mic).
In mijloc, sub grinda cea mare, eră icoana «Maicii Domnului» împodobită,
iarna-vara cu busuioc cu cărugele și cu canapăr, iar pe păreții laterali
erau atârnate două rude așa de lungi cât păreții, pe aceste rude se în-
chiotorau curmărițele, pânzături țesute anume pentru acest scop.

      Ca și podoabele păreților, și mobiliarul casei e foarte simplu. Lângă
păretele din fund o laviță, lângă aceasta masă, pe păreții laterali paturile,
de regulă două, (adecă lângă fiecare părete unul), înaintea fiecărui pat
câte un scaun lung, ori câte o ladă lungă, numită lădoiu, la unul din ca-
petele paturilor câte un almar, numit de unii așa, iar de alții numit po-
dișor, având deasupra blidarul, câteva scăunele mici în jurul focului, ce
de regulă arde pe vatră. Iată întreg mobiliarul casei țărănești. — Toate
aceste mobile sunt făcute de măiestri-țărani și sunt nevăpsite. Firește, că
oamenii cari își zidesc locuințe nouă, își procură aproape toți mobiliarul
dela oraș. Dăm aici fotografia interiorului unei căși țărănești, a cărei pro-
prietari sunt oameni cu stare mijlocie. (Fig. 6.)

      Aflu de consult a nu trece peste unele datini, privitoare la felul cum
cugetau bătrânii noștri, că se pot apără, pe ei și locuințele lor, de du-
huri necurate, de strâgi și strigoi, precum și de toate relele celea mult
stricăcioase și păgubitoare. Pentruca casa să fie apărată de duhurile cele
necurate e neapărat de lipsă, ca statul casei să fie măsurat (în lungime
și lățime) cu un fir de tort de ițe părăsite, apoi acest tort să fie des-
cântat și fermecat în șapte Marți-seara și legat apoi împrejurul grinzii
celei mari, drept lângă păretele din fundul casei; în zorile zilei «sfinților
40 de mucenici» fiecare casă și zidire de lângă casă să fie încunjurată de
3 ori, în sunetul unui clopoțel, de un băiat curat din casă, care încontinuu
să strige: «Ieșiți 1 ieșiți șerpi și broticei, ieșiți de sub cășile noastre și vă
duceți în codri cei pustii, unde vacă neagră nu sbiară (în graiul de aici
sdeară), cocoș negru nu cântă, ieșiți, ieșiți...... Tot în contra strâgilor se
petrecea la «5/. Gheorghe» (in graiul de aici sângiorgi) următorul dialog
între câte doi feciori, ambii suiți pe câte un acoperiș de casă ori pe alt
supraedificat: «Tulai mă! — Da, ce-i mă? —Mă mâncară strâgile. —Care
de iele? — N. (Aci se numea cu numele vre-o femeie din sat, despre
care se credea că ar fi strâgă). — Ce cere dela tine? — Mana oilor.
— Dă-o în mama nevoilor. — Mana vacilor. — Dă-o în mama dra-
cilor» etc.

      Astăzi aceste datini, afară de cea dela «sfinții 40 de mucenici», nu
se mai pomenesc.

213


      Pe lângă casă, în apropiere, oamenii mai cu stare, își zidesc câte o
șură, care încă se construiește din lemn de stejar și anume, ca în partea
de cătră curtea casei să fie grajdul sau poiata, în care se țin vitele, iar
partea dinnapoi e șura sau șopronul, cum se numește în alte părți. In șură
își păstrează plugarul uneltele economice și tot din șură Ii se dă vitelor
nutreț în iesle prin anumite ferești, dupăce nutrețul a fost coborît din
podelii (podul grajdului). Oamenii cu stare mai bunișoară își mai con-
struesc în ocol (curtea casei) câte o cămară, câte o colnă și câte o cocină,
toate sub un acoperiș și de regulă pe lângă uliță (drum) așa, că între
aceste supraedificate și între casă să rămână loc pentru ușa uliței și pentru
leasă (poartă). — Locul dintre șură, cămară și casă (ocolul) e îngrădit cu
gard de doște, la cei mai sărmani cu gard de nuele. Aici se păstrează
gunoiul vitelor până când vine vremea să fie cărat în țarină și tot aici
se slobod vitele să mai răsufle în aer liber. Economii noștri au foarte
puține unelte economice, abia cele mai necesare. Aceste sunt: car, plug
(de fer), grapă de lemn cu colți de fier, tileagă, tânjală, jug, lanț, cârceie.
Mai sunt apoi patru mașini de călcat grâul, sistem de învârtit cu mâna și
tot atâtea ciururi de curățit grâul din pleavă. Acestea sunt ale mai multor
indivizi, dar nu a comunei. Mai nainte plugul și grapa erau de lemn.

5.  Limba, religiunea și ocupațiunea locuitorilor.

      Limba tuturor locuitorilor din comună e cea românească. Toți locui-
torii sunt români cu excepțiunea unui evreu, a cărui limbă e cea ma-
ghiară și în mâna căruia a ajuns și dreptul de cârciumărit. Poporul vor-
bește curat românește, rar când auzi vre-o vorbă streină. Poporul în graiul
său folosește literile d, m, n, t, înmuiate, ca gy, ny, ty, din limba maghiară;
așa el zice gyingye în loc de ghindă; gyingye estyi = de unde ești etc.

      După religiune toți locuitorii, afară de jidanul amintit și de familia
lui, precum și de soția și o fetiță a învățătorului, sunt ortodocși. Ei sunt
supuși Consistorului ortodox oriental din Oradea-mare, iar în cele ca-
nonice și episcopului ortodox din Arad. Pentru cultivarea credinții în po-
por comuna are o biserică, iar pentru lățirea învățăturii între copii este o
școală cu un învățător.

      Timpul când s’a zidit cea dintâi biserică în Șeghiște nu se știe. Is-
toricul maghiar Bunyitay Vincze în istoria sa, Nagyvărad Egyhăz tbrte-
nelme, partea l-a pag. 349, vorbește de biserica din Șeghiște, ca despre
una ce a existat înainte de 1500. Documentul pe baza căruia își înteme-
iază numitul istoriograf spusele sale în originalul latin, în care e scris
sună așa:

      «Georgius electus et confirmatus (Episcopus) Ecclesiae Varadiensis ac comitatus
Bihoriensis, comes perpetuus, cancelarius regius etc. universis et singulis Nobilibus,
Capellanis et Vayvodis et Officialibus nostris in pertinentiis Valachalibus Episcopatus
noștri Varadiensis ubilibet constitutis et existentibus Salutem. Conquestus est nobis
Diocretus Dan, Presbyter Valachalis de Segesfalva, Archidiaconus Presbyterorum no-
strorum Valachalium de pertinentiis Belenyes, quomodo vos eundem et suos presby-

214


feros sibi subiectos diversis tribulationibus et birsagiis, ac aliis solutionibus et grava-
minibus impediretis et vexaretis atque contra iura et libertatem sacerdotii ipsorum bir-
sagia et onera iudicialia super ipsum et Presbyteros sibi subditos extorquere velletis;
et quia nos ex litteris antecessorum nostrorum intelleximus, quod dictus archidiaconus
et praefati Presbyteri Valachales fuerunt exempti ab omni solutione birsagiorum et
etiam ab omni potestate Capellanorum, Vajvodarum et aliorum officialum quorum cunque:
ideo vobis et cuilibet vestrum harum serie firmissime commitimus et mandamus, qua-
tenus a modo deinceps peaefatum Dan, Archidiaconum et Presbyteros Valachales sibi
subiectos propter aliquos excessus, et delicta, ac praeter aliquam causam impedire, tur-
bare ac birsagiis et exactionibus impedire non praesumatis, nec sitis ausi modo aliquali;
set si idem Archidiaconus aliquid excesserit, tune ipse coram nobis, vel vices nostram
gerentibus juridice requiratur; si vero Presbyteri..ales in aliquo delinquerint et

aliqui quidpiam agere .... ex tune talis... Presbytoros coram Archidiacono ipsorum,
qui iudicium et iustitiam ipsi querulanti de Presbyteris Valachalibus.. strabit. Post haec
si qua partium iudiccio Archidiaconi contenta non fuerit, ad nos aut vicegerentem nos-
trum, seu personam nostram representantem pro tempore scilicet hic constitutos pro-
vocet et apellet, cui nos aut dicti vicegerentes noștri omnimodam iustitiam impertiri
faciant. Secus non facturi. Praesentibus perlectis exhibentibus restitutis. Datum in cas-
tram nostro Varadiensi in festo beati Mathaei apostoli et evangelistae, anno Domini
millesimo quingentesimo tertio».

      Acest document a fost întărit și subscris și de episcopul de mai târ-
ziu din Oradea mare Georgiu Frater (Utjesenics), la anul 1538, în urma
rugării preotului și protopopului din Șeghiște loan; asemenea a fost în-
tărit acel document și de episcopul Mathia Zâbărdi la anul 1554, în urma
cererei preotului Petru, protopopul ținutului beiușan (Vezi: Vâradi pus-
poksegtortenete» de V. Bunyitay p. I-a pag. 349 și 350).

      Documentul de mai sus, pe care istoriograful Bunyitay l-a găsit în
biblioteca țării din Buda (Budai orszâgos lev. Kincst. oszt. N. R. 1686. 4)
în românește sună așa:

      «Salute fiecărui și tuturor nobililor, capelanilor, voivozilor și oficialilor noștri,
cari sunt în ținuturile episcopatului nostru, locuite de Români. S’a căit noauă discretul
Dan preot român din Șeghiște, archidiacon al preoților noștri români din ținuturile Be-
iușului, că voi pe el și pe preoții lui supuși îi năcăjiți și torturați cu diferite gloabe,
dări și alte greutăți și că în contra dreptului și imunității preoțești stoarceți dela el și
dela preoții lui supuși gloabe și mulcte pecuniare și fiindcă noi din scrisorile predece-
sorilor noștri am înțeles, că amintitul archidiacon și preoții supraziși au fost scutiți de
plătirea gloabelor încă și de orice jurisdicțiune a capelanilor și altor oficiali: Pentru
aceea prin aceasta sărbătorește poruncim voauă și oricăruia, că de acum înainte pe
amintitul Dan și pe preoții lui supuși să nu cutezați a-i năcăji sau a-i îngreuna cu
mulcte ori cu alte dări, ci dacă archidiaconul amintit va face ceva esces, cauza aceluia
să se încvireze înaintea noastră sau înaintea delegatului nostru; iar dacă preoții lui vor
fi comis ceva eroare incvizițiunea acelora să se țină înaintea archidiaconului, carele va
aduce și judecată; dacă însă căitoriului nu-i va plăcea judecata adusă să apeleze la noi
sau la substitutul nostru, căruia sau noi sau substituții noștri îi vom face dreptate. Dat
în Oradeamare la anul 1503».

      Textul românesc l-am luat din Istoria diecezei greco-catolice din
Oradea-mare, op lucrat de Dr. loan Ardelean fost odinioară profesor la
gimnaziul din Beiuș. Dânsul a tradus cuvântul «Archidiaconus» cu «Archi-
diacon», titlu ce în biserica română greco-orientală nu este și care co-
răspunde la titlul de protopresbiter, introdus în biserica orientală, în locul

215


horepiscopilor în veacul al XlV-Iea al erei creștine. Dealtcum «Arhidiaconi
seu protopresbyteri» sunt unii și aceiași.

      Din documentul amintit reese clar și evident, că la anul 1503 în Șe-
ghiște a fost preot Dan, care a fost și protopopul preoților români din
ținutul Beiușului, așadar că parohia și prin urmare și biserica din Șe-
ghiște a existat și la anul amintit 1503, ba a existat și mai nainte; aceasta
o vedem apriat tot din textul documentului sus citat «et quia nos ex
litteris antecessorum nostrorum intelleximus quod dictus Archidiaconus et
praefati Presbiteri Valaehales fuerunt exempti ab omni solutione etc. (în
românește: și fiindcă noi din scrisorile predecesorilor noștri am înleles,
că amintitul arhidiacon și preoții supraziși au fost scutiți de plătirea gloa-
belor etc. etc.) zice acel document, de unde noi vedem lămurit, că pro-
topopul Dan (dictus Archidiaconus) a fost scutit prin document, de toate
dările și pedepsele, nu numai de Oeorgiu Szatmări, care a eliberat do-
cumentul de mai sus și care a stăpânit episcopia Orăzii-mari (înțeleg
cea romano-catolică) dela 1501—1505 și care, fiind în acel timp și se-
cretar regal, comite suprem al Bihorului și prepozit în Buda-Vechie, nici
n’a fost hirotonit episcop al Orăzii-mari pănă când cu finea anului 1505
se strămută la Pecs, ci și de predecesorii acelui Szatmări. Protopopul
Dan s’a prezentat la episcopul Szatmări, în fruntea unei deputațiuni a
preoțimei române din ținutul Beiușului în mână cu documentele avute
dela episcopii Orădani, în luna Septemvrie a anului 1503.

      După toate acestea ne întrebăm acum: dacă la 1503 a existat pa-
rohia și biserica din Șeghiște, când s’a înființat acea parohie și când s’a
zidit aici cea dintâi biserică?

      Timpul înființării parohiei Șeghiște și a zidirei bisericei celei dintâi,
nu se știe. Nimic pozitiv nu știm relativ la aceste chestii atât de impor-
tante pentru noi. Toate actele și documentele vechi au perit. Din tradi-
țiune știm atâta, că în vechime au aparținut aici bisericește comunele din
apropiere Steiu, Hârsăști și poate chiar și Lunca. In cursul timpului, însă,
aceste comune s’au despărțit de parohia matră Șeghiște și și au zidit bi-
serici (în Hărsăști s’a zidit biserica la 1803), formând fiecare comună pa-
rohie separată, așa cum e azi.

      Precum nu se știe timpul înființării parohiei Șeghiște, tot așa nu se
știe nici timpul când s’a zidit cea dintâi biserică aici. Știind însă, că unde
sunt preoți trebue să fie și biserică și mai ales unde sunt protopresbiteri
și apoi ținând seamă și de aceea, că pe la anul 1503, precum știm, în
Șeghiște au fost preoți-protopopi, așadar a trebuit să fie și biserică, trebue
să venim la concluziunea, că biserica din Șeghiște e foarte veche, pro-
babil din veacul XV ori poate din veacul XIV chiar. Și de atunci și pănă
astăzi a fost una și aceiași biserică, una și aceiași zidire, așezată în mij-
locul țintirimului și în pământul parohial. Firește că de atunci și pănă azi
biserica a trecut prin multe reparări și chiar și prin multe schimbări.
Nimenea nu știe să fi auzit dela cineva, că ar mai fi fost altă biserică

216


aici, ci tofi au fost și sunt de părere, că biserica de azi e cea dintâi bi-
serică clădită în Șeghiște. Unii din bătrânii satului pretind a ști cu si-
guranță, că biserica din Șeghiște e făcută de Turci. Aserțiunea lor o
razimă pe împrejurarea, că la anul 1839 când s’a dărâmat de sine cerimea
bisericei, atunci să se fi găsit mulți bani turcești între ruinele cerimei că-
zute. Cerimea căzută în anul 1839 a fost alcătuită din grinzi groase de stejar
la anul 1739, va să zică nainte de căderea aceleia cu 100 de ani. Această
împrejurare o știm din o notiță, ce a făcut-o în Triod fostul odinioară cantor
în Ioc, Naș Popoviciu. Eu, însă, nu împărtășesc de loc această părere.
Admit, că biserica din Șeghiște a putut să ajungă a fi giamie ori poate
chiar și magazin turcesc, dar nu admit, că zidirea însăși să o fi făcut
Turcii, ci cred în acei bătrâni, cari zic, că în timpuri foarte depărtate,
strămoșii locuitorilor de astăzi, cari au trăit mult înainte de venirea Tur-
cilor, au găsit în oarecare formă zidirea bisericei de astăzi în mijlocul
codrilor seculari, ce stăpâneau aceste ținuturi în vechime. Turcii nici voie
nici lipsă n’au avut să se abată prin codri și munți și prin urmare pe
aici, dar apoi Turcii abiâ după dezastrul dela Mohăcs, ajung stăpâni pe
aproape întreaga Ungarie, adecă pe la 1526, iar pe atunci parohia Șe-
ghiște își aveâ preoții săi, cari ajunseseră, precum știm, a fi protopopii
ținutului Beiuș, ceeace dovedește, că biserica din Șeghiște a existat mult
înainte de venirea Turcilor, căci de regulă unei parohii vechi și bine or-
ganizate i se face onoarea de a ajunge parohie protopopească. Ce să fi
fost dar acea zidire, așa mică și scundă, apoi în mijloc de codru, cum a
fost găsită biserica de astăzi din Șeghiște? A fost vreun schit călugăresc
vreun adăpost al sufletelor creștine de oardele barbare, ce vecinie cu-
treerau și despoiau biata țară!

     De atunci zidirea — cum am zis — a trecut prin multe schimbări.
Noi însă știm de foarte puține și anume: sub preotul Mihaiu Popoviciu,
între anii 1821—1861, zidul bisericei s’a mai înălțat și în locul ușilor și a
fereștilor scunde de până aci s’au tăiat uși și ferești mari. In anul 1839
s’au făcut din nou cerimea bisericei, iar în anul 1888 s’a rezidit prestolul,
s’a tăiat proscomidia în părete, s’a zidit diaconiconul și în zidul, ce des-
parte biserica bărbaților de a femeilor, s’au tăiat două ferești mari, prin
cari li se dă și femeilor putința de a vedeă în lăuntrul bisericei, ceeace
până acî nu o puteau face numai prin ușa, ce eră în zidul amintit. Pentru
cea din urmă oară biserica a fost șindilită în anul 1894, iar turnul în
1896, când s’a și văpsit pentru prima oară. Biserica e edificată din zid de
petri de văi, altarul are două ferești, una spre răsărit și alta spre meazăzi.
Catapeteasma e construită asemenea din zid, precum tot din zid e, precum
știm, și păretele, ce desparte biserica femeilor de a bărbaților (naos de
nartică). Biserica bărbaților are trei ferești, două spre meazăzi și una spre
mează-noapte; iar partea femeilor are o singură fereastră mică spre mează-
noapte. Turnul bisericei e de lemn, într’ânsul nu este decât un singur
clopot, turnat în Oradea-mare la 1812. Intrarea în biserică se face pe o

217


singură ușe și anume în biserica femeilor și de aici iarăși prin o ușe în
biserica bărbaților. Biserica are hramul «mai marii voivozi Mihai și Ga-
vril». înălțimea din afară a bisericei e mai bine cu ceva de trei metri.
Partea din afară a zidului e cu mult mai neted zidită, până când partea
din lăuntru arată nedibăcia măestrului. In raport cu înălțimea păreților, zi-
durile sunt peste măsură groase, mai ales zidul (catapeteasma) ce desparte
biserica de altar și iarăși zidul, care desparte biserica bărbaților de a fe-
meilor, sunt foarte neregulat zidite. Amândouă aceste sunt așa de înalte
ca cerimea bisericei. Sunt interesante cele trei uși ale altarului, tăiate în
păretele cel gros al catapetezmei. Biserica, în raport cu numărul crești-
nilor de azi, ce aparțin ei, e mică. Abia cuprinde 150—160 de creștini.
Lucrurile vechi, ce le-a avut această biserică odinioară, au perit. Numai
pe ușile împărătești vedem scris: «1775 și s’au făcut la Popa Coste în
casă»; asemenea pe o icoană a «Maicii Domnului» cetim anul 1740,
iar pe o icoană a sfântului Nicolae aflăm cuvintele: «f aciasta iconă o
plătit popa ștefan cu satu Skei David zugraf 1777». — In anul curent
(1910) un vifor puternic, ce a bântuit în părțile acestea a ruinat foarte
rău vechia biserică, de altcum s’au luat măsuri pentru zidirea unei bise-
rici noue în comună, căci biserica de azi e zidită afară în hotar, unde au
locuit preoții cei bătrâni în egală depărtare de Seghiște și de Șteiu, co-
mune, cari odinioară formau o parohie, (fig. 8 și 9).

a) Preoții bisericei din Șeghiște.

      Cel dintâi preot, pe care ni-l arată istoria, că a fost în Șeghiște la
începutul veacului al XVI, e Dan, el a fost și protopopul preoților români
din ținutul Beiușului. Dânsul în această calitate s’a prezintat cu diplomele
de scutire de dări și alte pedepse bănești, ce le aveă la mână, la noul
episcop și comite suprem Oeorgiu Szatmări, în fruntea unei deputațiuni
preoțești în luna Septemvrie 1503, cerând întărirea și recunoașterea ace-
lora (vezi documentul latin, citat mai sus), ceeace a și dobândit. Cât a
funcționat Dan ca preot în Șeghiște și ca protopop al ținutului Beiușului,
nu se știe, destul, că la anul 1538 nu mai găsim pe Dan în Șeghiște ca
preot, ci pe un anume loan, care întocmai ca și Dan, care probabil acum
murise, era și el și protopopul preoților români din ținutul Beiușului și
și el interveni la episcopul romano-catolic Oeorgiu Frater (Utjesenich)
pentru a întări și recunoaște privilegiile preoțimii române, — ceeace a și
câștigat. După preotul și protopopul loan, la anul 1554, găsim în Șeghiște
preot pe Petru, care de asemenea e și protopop al Beiușului și întocmai
ca și predecesorii săi a cerut și a obținut dela epicsopul catolic Mathia Za-
bardi recunoașterea privilegiilor preoțimei române. De aici constatăm, că
dela 1503—1554 preoți în Șeghiște au fost: Dan, loan și Petru și că toți
trei acești preoți au fost și protopopi ai ținutului Beiuș. Așadar scaunul
protopopesc al Beiușului a stat cu siguranță în Șeghiște, jumătate de
veac, dar probabil și mai mult.

218


      Dela anul 1554—1750, va să zică timp de 196 ani, nu mai știm numi
pe nici unul din preoții, cari au servit la biserica din Șeghiște. Abiâ la
1750 aflăm preot în Șeghiște pe Sofronie, la 1775 pe popa Coste, la 1777
pe popa Ștefan, la 1794 pe popa Toader. Acesta a fost conservitor cu popa
Vasilie. Toader preotul a zidit în anul 1803 pe spesele lui în Hârsăști,
comună, care până aci umbla la biserica din Șeghiște, cea dintâi biseri
cuță, care există și astăzi. Când s’au născut, cât au trăit ca preoți și când
au răposat numiții preoți, nu știm.

      încă pe când erau în vieață preoții Toader și Vasalie s’a sfințit
întru preot fiiul lui Vasalie, anume Mihaiu, pentru parohia Dumbrăvani,
unde însă n’a servit decât puțin timp, căci a ocupat locul tatălui său Va-
salie, care într’aceea murise. Preotul Mihaiu s’a diaconit în 1821 Ianuarie
29, când s’a preoțit nu știm. La 17 Maiu 1842 Mihaiu preotul primește
dela episcopul Aradului Oerasim Raț singhelie pe parohia Șeghiște, unde
și rămâne preot până la ziua morții lui, întâmplată la 24 Martie 1861. El
moare în etate de 66 ani. Deodată cu preotul Mihail a cooperat în Șe-
ghiște și preotul loan sau Nașa, venit aici ginere din Ghighișeni și cumnat
după soție cu Mihaiu. Când s’a născut și       cât a preoțit nu    știm. El a

murit la 1853, Martie 10, în etate de 62 ani.

      Un fiu al lui Mihaiu anume Nicolae și     cu  un fiu al lui loan (adecă

a preoților mai înainte numiți), anume Vasalie    (Țilica) studiază teologia

în Arad prin anii 1839/40 — 1842. Nicolae se hirotonește de diacon în 19
Iunie, iar de preot în 21 Iulie 1844, servind pe lângă tatăl său Mihaiu,
mai târziu însă se strămută în Ds Gurbești și de aici în Drăgoteni, unde
moare în anul 1878. Vasalie încă s’a sfințit de preot pe lângă tatăl său
(Nașu) loan. A servit cu el până la 1850, când începu a administra Va-
leaneagra de jos, ceeace urmă a face până la moartea tatălui său, când
apoi servi iar în Șeghiște până la 1864 și încă dela moartea lui Mihaiu
încoace singur și la biserica din Șeghiște și la cea din Hârsăști, unde dela
zidirea ei (1803) până la 1864 au servit tot preoții din Șeghiște. Dela
anul 1864 până la 1868 Maiu 21 a servit în Șeghiște un fiu al preotului
Vasalie anume Moisie, născut la anul 1841 Octomvrie 20, hirotonit de
diacon în 6 Iulie 1864, iar de preot în 6 Noemvrie același an. Moisie
moare subit în 1868. După moartea lui Moisie servește iarăși preotul Va-
salie (Țilica) tatăl lui Moisie, care în acest timp servise în Merag. El
acum servește până la 1876 Maiu 12, când moare; lui îi urmează fiul său
Nicolae, născut la 1843 Ianuarie 10, hirotonit la 1869 pentru parohia Tăr-
căiția și mort ca preot în Șeghiște în 1884 Ianuarie 27. Lui i-a urmat
preotul din Sârbești Petru Dale, care abia servește un an și renunță, —
îi urmează, la 1885 luna Martie, Atanasie Popa din Câmpani, care încă
servește numai un an, iar în ziua sfântului Toader anul 1886 e introdus în
parohie preotul de astăzi, Moise Popoviciu.

219


b) Diecii sfintei Biserici.

      Dieci la sfânta biserică din Șeghiște au fost întotdeauna și încă câte
doi—trei deodată; despre cei bătrâni, însă, în lipsă de documente, n’avem
nici o știre. Noi știm numai de diacul Amvrosie, frate și contimporan
cu preotul Mihaiu; apoi Nașa Popovici, ceva mai tânăr ca Amvrosie;
loan, fiul lui Amvrosie și Mihi, fiul preotului loan (Nașu), contimporani
cu preotul Vasilie (Țilica) și Vasilie (Țilica) fiul preotului Mihaiu, con-
timporan și coetan și el cu preotul Vasilie (Țilica). Azi avem cantori pe
Teodor Popa și fiul său Crăciun, pe Aron Popoviciu, Eutimiu Petriș și
Vasalie Murga.

c) Școala și învățătorii din Șeghiște.

      înainte de anul 1850 băieții din Șeghiște cercetau școala din comuna
Fânațe, dacă pe acelea vremuri putem vorbi de cercetarea școalei. în
Fânațe au învățat preoții și (cantorii) diecii cei bătrâni. Dela 1850 încoace
tinerii s’au instruat în comună, prin preoți și prin dieci în case închiriate.
Abia la 1890 s’a cumpărat de școală casa lui llie Drăgoiu de sub Nr. 66,
care însă, nefiind corespunzătoare nici în privința mărimei nici în pri-
vința pozițiunei, s’a vândut și în 1902 s’a cumpărat intravilanul de sub
Nr. 32 a cărții funduare și pe acel intravilan s’a edificat școala de astăzi
în anul 1903. (fig. 10). Aceastășcoală a costat 1065 (una mie șasăzeci și cinci)
florini. Școala are o sală de învățământ, care azi e excepțională, 2 odăi
pentru învățător și o bucătărie. E zidită din lemn de stejar, având fun-
damentul de piatră și acoperișul de țigle. Școala e susținută de comuna
matră Șeghiște și filia Hârsăști, contribuind filia cu ’/s parte la salar
și la chieltuelile de edificare. Dela 1850 până la 1872 a aparținut cu
școala la Șeghiște și filia de odinioară, azi parohie de sine stătătoare, Șteiu.

      Cei dintâi învățător la școala din Șeghiște a fost preotul Mihaiu,
apoi fratele său Amvrozie, diaconul, și mai târziu fiul său diacul Vasalie
(Țilica) și Nașa Popovici tot diac; a urmat apoi Petru Papp, fost mai
târziu preot în Leheceni și ceva mai târziu Nicolae Micle preparând ab-
solvent, originar din Băiță. La 1864 a fost denumit de învățător prepa-
randul absolvent Ștefan Popu din S. Lazuri, după el a urmat loachim
Murgu din Șiclău, teologul din loc Nicolae Popa, preparandul Petru Popa
din Ghighișeni, Petru Dale, preot în Hârsăști și Mihaiu Drincu din Po-
cioveliște. In 1875 a fost învățător diacul din Hârsăști Mihaiu Tempeleu,
apoi preotul Nicolae Popa și iarăși Petru Popa din Ghighișeni. In 1883
a venit ca învățător Mihaiu Tulvan din Vsăliște, el a rămas aici până la
1889 Martie 21. Lui i-a urmat preotul Moise Popoviciu, care a servit
până la 1 Septemvrie 1891, când e denumit Teodor Grecu. care rămâne
până la 1893 Septemvrie 1, când iarăși e denumit preotul amintit mai na-
inte Moise Popoviciu, care servește acum până la 1 Septemvrie 1895; pe
urmă vine în Șeghiște iarăși Ștefan Popu, cel din 1866, care după doi
ani renunță și locul lui îl ocupă Georgiu Foltut, din Feneziș. La 13/25
August 1898 se alege de învățător definitiv llie Dușe din Hârsăști, care

220


după un an se strămută la Câmpani; îi urmează iarăși preotul Moise Po- j
poviciu, care servește până la 1903 Decemvrie 16, când e denumit Petru              ;

Cherechean, preparând de anul al III, de origine din Șiria. La 16/29                3

August 1904 e ales de învățător definitiv actualul învățător, de origine de /
aici, Cornel Popovici.                                                              j

      Salarul învățătoresc astăzi e 600 coroane și se plătește o parte din
venitele bisericei din Șeghiște, altă parte de credincioșii din Șeghiște și         /

din Hârsăști, repartițiindu-se pe fiecare casă suma, ce are să o plătească          *

respectivul proprietar. întregirea salarului la 1000 coroane s’a cerut dela
Ministru, — rezultatul însă până acuma nu se știe.

d)  Cimitirul.                                      |

      Cimitirul în graiul poporului de aici se numește țintirim. Cimitirul          I

e și astăzi acolo, unde s’a așezat pentru cea dintâie oară. In mijlocul             i

cimitirului e biserica. Aici s’au înmormântat de demult și credincioșii
din Șteiu, după unii, și cei din Luncă. Astăzi se îngroapă aici numai cre-
dincioșii din Șeghiște; aceștia se îngroapă după familii, așa că fiecare fa-
milie își îngroapă morții săi lângă olaltă. Cimiterul e încunjurat cu șanț
și îngrădit cu gard slab de spini și nuele; are două intrări libere. Mor-
mintele preoților și a familiilor lor sunt așezate lângă altar. La orice mort
i se pune când se îngroapă o cruciuliță de lemn, apoi la șase săptămâni
i se pune, dacă e cu putință, o cruce mare de lemn ori de piatră. In
cimitir se fac deslegările morților de șase săptămâni, de jumătate și de
un an. Se mai fac deslegări și la Dumineca Floriilor și la Dumineca
Tomii. La Paști (în ziua a doua) duc femeile în cimiter oauă roșii și
colăcei și-i împart mai ales între băieți pentru sufletele morților; mai duc
femeile, când se desleagă mortul de șase săptămâni, mai ales, colăcei,
plăcinte și vinars (rachiu); iar pentru însăși deslegarea duc întotdeauna
vase de lut, apoi pe fiecare vas o pomană (pâne) și o lumină de ceară.
Pentru deslegare, preotului i se plătește 20 fileri și i se dă un vas, de re-
gulă un blid de lut cu o pomană și o lumină. Tot câte un vas, o po-
mană și o lumină primesc și neamurile mortului și cei chiemați la des-
legare. Venitul cimitirului e 40—50 coroane pe an. Acest venit e mai
ales din iarbă, căci chiar acum nu prea sunt decât pomi răsădiți de cu-
rând în cimitir. Sunt răsădiți mai ales pruni, cireși și câțiva nuci. Venitul
cimiterului trece în vistieria bisericei. Mărimea cimiterului e de 1275 st.

e) Venitul și averea Bisericei.

      Venitul Bisericei este numai din crucerii, ce credincioșii îi dăruesc
sfintei biserici, când, intrând în biserică, își cumpără o luminiță, pentru
care plătește un crucer (doi fileri), din câteun crucer (doi fileri) ce îl dă-
ruește când sărută icoana sărbătorii așezată pe tetrapod; din țintirim, din
un intravilan și dela moară. Tas în biserică nu e obiceiu a se purtă. Ve-
nitul din lumini și dela icoana sărbătorii face anual 40—50 cor.; din țin-
tirim, precum am zis, cam 40—50 cor.; Venitul intravilanului anual e cam

2âi


30—32 cor; iar venitul din moară cam 16 cubule de bucate. In total ve-
nitul anual e cam 300—324 cor. De aici se acopere o parte a salarului
învățătoresc și se solvesc celelalte prestațiuni bisericești și școlare, așa că
puțin se poate capitaliza. Cu finea anului 1909 biserica a avut un capital
de 704 cor. 31 fii. un fond de 223 cor. 29 fii., plasat în două acții la
banca «Drăganul» în Beiuș, și 23 cor. 29 fii. la banca «Șoimul» în Vașcou.
Celalalt capital al bisericei e dat împrumut pe la credincioși în comună.

       Din cele premergătoare constatăm, că biserica are un capital în sumă
de 704 cor. 31 fii. un fond de 223 cor. 29 fii., are un intravilan, care
anual aduce un venit de 30 cor., are un cimiter de 1275 st. □, o moară,
ce anual aduce venit curat câte 10 cubule de bucate, are școala cu edi-
ficiul ei și 12 h. 1570 st. □ pământ, ce formează beneficiul preotului.
La anul 1900 biserica nu aveâ decât un capital de 300 cor., nu aveâ fondul
de 223 cor. 29 fii, n'avea intravilanul și n’avea școala cu intravilanul ei.
Deci în cei zece ani din urmă biserica, în privința venitului a progresat
frumușel. Pe lângă aceasta, biserica are toate cărțile rituale, odoarele și
uneltele trebuincioase în biserică și la serviciile divine, prețuite în 790 cor.
20 fii. Dintre acestea multe sunt cumpărate de credincioși.

f)  Venitele și salarul preotului.

        Salarul preotului e, precum am amintit, uzufructul celor 12 h.
1577 st. □ pământ, ce are biserica. Întregirea dela stat e 653 cor. 48 fii.
Stola preotului e mică și neînsemnată. Pentru mort mare 4 cor. rareori
6 cor. pentru mort mic 2 cor.; pentru un maslu 2 cor. (fiecărui preot);
pentru feștanie câte o pâne numită părăstas; pentru o slujbă de epitrafir
câte 40 fii. pentru liturgie câte 1 cor. prescuri, tămâie și lumini; pentru
botez aproape nimic, câteodată e cinstit, însă, preotul pentru botez cu
câte o coroană.

g)  Ocupațiunea locuitorilor.

       Ocupațiunea locuitorilor din întreaga comună e agricultura, creșterea
vitelor și pomicultura. Pe pomicultură nu se pune mare preț deși ținutul
e potrivit pentru acest ram de economie, căci aici cresc bine nucii cei
roditori și aducători de mari foloase, apoi merii, perii, prunii și cireșii.
Pe creșterea vitelor s’ar pune deosebit preț, căci se observă în popor
voința de a crește vite frumoase, dar năcazul e, că n’au oamenii noștri
loc de pășunat și și care îl au, e foarte slab. Domeniul episcopului latin
stăpânește valea noastră și acest domeniu, din cauza legii de pădure, nu
își poate arendă pădurile sale spre pășune cultivătorilor de vite. Locul de
pășunat, numit în graiul poporului de aici <ămaș», abia e de 134 h. 85 st. □.
Intre astfel de împrejurări de pomicultori și viticultori în special la noi
nu se poate vorbi, precum nu se poate vorbi nici de meserieși, căci în
întreaga comună nu este numai un singur faur (coaciu) și un cismar
(cârpaciu) precum și doi morari. Neguțători încă nu sânt decât unicul
jidan, care are și drept de cârcimărit. In anul curent s’a înființat în co-
mună o «tovărășie» de consum și valorizare, societatea pe acții, care la
15

222


sfârșitul lunei Septemvrie și-a început activitatea. Acționarii sunt cu foarte
puțină excepțiune, toți plugari. Nu le place acestor oameni de fel să îm-
brățișeze măestriile, ori și cât i-ar sfătui cineva. Și cât de bine le-ar prinde
multora dintre ei! Cea mai plăcută ocupațiune a locuiturilor din Șeghiște
e economia de câmp, lucrul câmpului, cum zic ei. Aici muncesc ei cu drag,
bagsamă spre aceasta sunt născuți, căci din minutul ce începe lucrul
câmpului, n’ai mai vedea undeva om năcăjit, ci toți sânt cu voie bună, ori
încătrău merg tot cântând se duc, parcă toată lumea ar fi a lor, deșî
bieții de multeori abia au bucătura de lipsă.

        Potrivit împrejurărilor locale comuna are hotar destul de mare, ar
  avea deci unde lucră cele vre-o 300—350 brațe muncitoare, ce se află în
  comună, dar pământul fiind rece, negunoit, rodește slab, iar gunoiu fără
  vite plugarii noștri de unde să aibă?

        Lăsăm să urmeze aci o scurtă descriere a teritorului comunei în pri-
  vința mărimei aceluia. Pământ arător e 530 h. 1284 st. □; grădini 11 h.
  1479 st. □; fânaț 85 h. 1576 st. □; loc de pășunat 134 h. 85 st. □;
  pădure 75 h. 375 st. [“] șj nefolosibil 38 h. 574 st. [~|. Mai are aici do-
  meniul 326 h. 440 st. □ pădure, apoi 85 h. 295 st. □ loc de pășune,
  întreg hotarul comunei Șeghiște e deci 1287 h. 1308 st. [“!• Din acesta
  scoțându-se al dominiului și cel nefolosibil rezultă, că comuna are la
  838 h. catastrale, pământ propriu, care împărțit pe 101 familii, ar veni
  pe familie cam 8'4 h. adecă, potrivit vremilor de azi, destul de multișor.
  Năcazul însă e, că nu-1 știu nici lucră cum se cade, dar nici nu-1 pot
  lucră, căci nu au destule vite de lucru.

        Prețul catastral al întreg teritorului comunei după venitul curat de
  2985 cor. 42 fileri, e 51,050 cor. — Contribuțiunea de stat e 1873 cor.
  Aici e socotită și darea suplimentară în sumă de 326 cor. 80 fii. Darea
  de drum e aruncată și ea, ca cea comunală din an în an. in anul curent
  darea de drum e 330 cor., iar cea comunală e 81% după fiecare coroană
  din darea de stat.

        După aceste să ne reîntoarcem la teritorul comunei și deosebit la
  partea aceea, ce se cultivă și care în graiul poporului de aici se numește
  «țarină», spre deosebire de pădurea comunei și a domeniului. «Țarina»
  are trei duleie și anume duleul «Bodilești», duleul «Lelești» și duleul
  «Dumbrăvii». Duleul Bodilești e așezat dela comună spre răsărit și are
  următoarele părți: Brădișorul, Dâlvasca, Vâlcele, Târșorei,
  Boci, Șendreasca, Ghinghiș, Borodească, Fălceasca, Z ă-
  voiu, Curăț ură, Pâra ie, Roma, Durduleasca și Trăoaș. In
  acest duleu pământul, cu puțină excepțiune, e slab și rece, potrivit mai
  ales pentru crumpe, ovăs, săcară și fân; bine gunoit produce însă și grâu
  și chiar și cucuruz. Mult mai slab e duleul «Dumbrăvii». Aici e locul
  ceva mai ridicat și și mai rece și negunoit nu produce nimic. E potrivit
  acest loc pentru făcutul oalelor, dar pentru altceva nu, dacă nu se guno-
  ește. Ogorul binelucrat și tăiat tot la câte doi ani produce grâu frumos.

22â


Un an adecă rămâne «tăiat ogbr» Și așa nefolosibil, iar în al doilea an
se ară de nou pământul, se gunoește bine și se samănă grâu. Acest du-
leu are următoarele părți: Rugi, Cuceasca, Târșorei, Coastea
cea mare, Goroni, Dumbravă, Curăfură, Fundoaie, Costie
și «pe șes». — Duleul Dumbrăvii e așezat spre meazăzi dela comună.
Cea mai bunișoară «țarină» e aceea care cade dela comună spre mează-
noapte-apus. Această parte de țarină poartă numirea de «Duleul Lelești»
și are mai multe părți mai mici și anume: Oâdeasca, aici să fi fost oare-
când fabrică de bere; Lăzărescu, «La Frapține», Jurculească,
Coltei, Pomi, aici au locuit familia Maica, Bodeasca, Săliște, be-
lească, Nucii Jurcăeștilor, unde a locuit odinioară un ram din familia
Mihuta, cale cam de 200 pași dela biserică; vine apoi «Vetrile la bise-
rică», aici în jurul bisericei și a țintirimului este «.elegia», pământul de care
beneficiază preotul și tot în apropierea bisericei au locuit de mult familiile
preoților, martor din acele vremuri e o fântână din «elegie», care e și azi.
Lângă «Vetrile bisericii» se află «Făurească», aici a locuit familia «Faur» ;
rămășițe din bătrâni sunt grămezi de pietri, pruni și un nuc mare, ce acum
e pe sfârșite; dincolo de Făurească se află «Bălănescu», apoi «Pun-
tea Popilor». Din «Vetrile Bisericei» peste «Făurească» a condus oare-
când un drum pe lângă «Puntea Popilor» spre «Coste Popilor», acest drum
e drumul pe care preoții, mai bine zis servitorii preoților, mergeau după
lemne în pădure și pe care mânau vitele la pășune. Astăzi nu i se mai cu-
nosc urmele. Intre părțile mai mici din duleul Lelești însemnăm încă:
Morăreasca, Țarina, Ogrăjoara, Ratu și Ocoale; aici în Ocoale
a locuit oarecând familia Petriș. Urmele caselor se văd și astăzi foarte
bine. însemnăm mai încolo între părțile mai mici a duleului Lelești: Bica,
Tomițașca, La Staul, Zăvoaia și Ograda cea mare. La capătul
dinspre apus al satului se află un loc numit «La peri». Aici a șezut un
alt ram al Mihuțăsților, martori despre aceasta sunt trei peri mari și bă-
trâni, cari au fost plantați lângă casele bătrânilor și cari dacă ar ștî vorbi
multe ar ștî povesti.

      In comună nu se află nici un locuitor, care să nu-și aibă măcar o
căsuță, un telechiu (grădină) la casă și o bucată, două de pământ, pe care
și le lucră cum știe și cum poate. De regulă cei mai săraci lucră mai
întâi lucrul celor mai cu stare și numai mai la urmă își lucră lucrul lor.
Așa e la sapă, așa la coasă, așa la secerat și tot așa și la arat.

6. Comuna politică.

      In lipsă de date nu știm când, prin cine și cum s’a întemeiat co-
muna Șeghiște. Asemenea nu știm nici aceea, că de unde derivă numirea
Șeghiște, socotim însă, că derivă dela verbul: a ședea, ședere, șezător-
șezătoare, șediște și de aici Șeghiște.

      In fruntea comunei politice se află birăul (judele), un jurat, un per-
ceptor și un tutor — apoi zece membri în reprezentanța comunală. No-
15*

224


tarul, fiind cercual, locuește în Rîeni, medicul și primpretorul în Vașcou;
tot aici e și judecătoria cercuală. Comuna politică n’are altă avere decât
o moară cu un venit anual de 8—10 cubule. Toate spesele, ce le are, le
acopere prin repartiție pe săteni. Remunerațiunea judelui e de 84 cor.
anual, a perceptorului de 40 cor., a juratului 40 cor., a tutorului 30 cor.
Notarul și medicul primesc salarul lor dela toate comunele, ce aparțin
cercului lor.

       Atât pădurea cât și locul de pășunat, despre care am vorbit într’alt
loc, nu sunt ale comunei politice, ci ale foștilor urbarialiști, cari își văd
de afacerile lor și și le poartă independent. Dânșii au dăruit pentru zidi-
rea bisericei nouă, 1600 metri cubici de lemne de lucru de stejar, cari în
curând se vor vinde prin licitațiune publică.

7. Cultura spirituală.

       Cultura spirituală a locuitorilor din Șeghiște nu e tocmai așa cum ar
cere să fie veacul, în care ne aflăm; cu toate acestea putem cu inima liniștită
afirmă, că pășim și noi, cei din această comună, încetinel pe cărarea culturei
spirituale. De un timp încoace poporul îmbrățișază tot cu mai multă căldură
școala și jertfește mai bucuros, ca pănă acum pentru susținerea ei. In pur-
tarea sa în și afară de comună poporul arată, că știe ce e bunăcuviința.
Nu e certăreț și îndărătnic. Celor streini le arată toată cinstea și bucuros
le dă sfaturile și îndrumările cerute. Înaintea celor bătrâni, cei mai tineri
se scoală. — Tot atâtea semne de propășire în cultură sunt acestea. Fi-
rește, că sunt și excepțiuni și aici, ca și oriunde.

       Numărul celor ce știu ceti și scrie, se sporește din an în an. Astăzi
numărul lor se ridică la 80; număr în adevăr mic, dar în raport cu îm-
prejurările locale, destul de mare.

8. Starea morală.

       Starea morală a locuitorilor întru atâta nu e satisfăcătoare, întru cât sunt
prea multe cazuri de căsătorii nelegitime (concubinate). Ne mângâie, însă, și
aici împrejurarea, că căsătoriile nelegiuite se ivesc aproape numai la tineri,
cari n’au trecut peste clasele de asentare și că acești tineri, liberându-se de
miliție, se legiuiesc și cunună. Cei ce încheie căsătoria civilă se cunună și
cu preotul, un singur caz contrar e în întreaga comună. Biserica Ia sărbă-
tori mari e bine cercetată. In Dumineci și sărbători mai mici, însă, po-
porul nu se adună la casa lui Dumnezeu în număr așa de mare, totuși
se ferește de mâncare și beutură până sunt preoții în biserică. Peste tot
luat poporul din această comună se ferește, cât se poate, de procesele
costisitoare, se ferește de beuturi peste măsură și de orice fapte, ce taie
în caracterul și morala lui. Cazuri sporadice contrare, nu afirm, că doară
nu s’ar ivi și la noi ca aiurea, dar rar.

225


9. Averea materială.

      Pe lângă averea nemișcătoare, ce o au locuitorii, fiecare după starea
sa, și afară de averea bisericei, a comunei politice și a foștilor urbarialiști,
mai are fiecare locuitor și o oarecare avere mobilă, care formează pro-
prietatea lui privată. Această avere constă mai ales din vite cornute, porci,
cai și capre, apoi unelte economice și din paralele cruțate. în întreaga co-
mună sunt 33 părechi de boi și 12 părechi de cai, 200 vaci, viței și vi-
țele, 87 capre și 79 porci. Oilor aici nu le priește, fiind o parte de hotar
precum am zis, apătos. Stupi asemenea nu găsești numai la doi inși. Ase-
mănând starea de acum materială a locuitorilor cu cea din trecut, con-
statăm aproape la toți o îmbunătățire și un spor îmbucurător. Această îm-
prejurare provine de acolo, că astăzi poporul a scăpat de uzurari și când
are lipsă de împrumut îl primește și în grabă și cu interese scăzute; apoi
în părțile noastre, de un timp încoaci, s’a ivit un nou ram de câștig,
anume sunt în apropiere, în Luncă și Sudrigiu, apoi ceva mai departe, în
Meziad, Feniș și Dobrești anumite firme, cari se ocupă cu tăiatul lemnelor
și aici la aceste firme ori în pădurile ce le exploatează aceste firme, oa-
menii sârguincioși câștigă frumoase parale. E drept, că de când sunt aceste
firme (fabrici) poporul spesează mai mult atât pentru traiu cât și pentru
îmbrăcăminte, dar eră și timpul, ca să se gândească și la un traiu mai
bun, căci până aci prea erâ modest și prea puțin se prețuia pe sine și
ca îmbrăcăminte, iar urmarea eră că nu arareori eră expus la tot felul de
boale. Azi poporul se hrănește binișor, se îmbracă potrivit și tocmai ace-
stor împrejurări li se poate mulțămî, că starea sanitară e foarte mulțămi-
toare. Aici, la aceste firme, aleargă locuitorii, dupăce au săvârșit lucrul în
economia lor; de aici se silesc ei să-și acopere o parte a lipselor fami-
liare, căci din moșia părinților nu dau nici cât e palma ori între ce îm-
prejurări grele ar ajunge. Acestui spirit conservativ i se poate mulțămî,
că cu excepțiunea alor două parcele de pământ, cam de 1200 st. □, tot
hotarul e și azi în mâna locuitorilor din Șeghiște. Dacă în această pri-
vință conservatismul e bun, nu e potrivit în altele și mai ales nu e po-
trivit când e vorba de îmbrățișarea meseriilor și a negoțului. Cătră aceste
izvoare mari de venit și bunăstare, poporul de aici nu are nici un fel de
dragoste ori aplicare. Mai bucuros își împarte moșioara între fiii săi, decât
să-și dea pe unul-doi la meserii și moșia să rămână neîmpărțită. N’avem
nici un băiat la meserii ori negoț și n’avem nici la alte întreprinderi. Din
această comună au ieșit numai preoți și și azi nu stăm mai bine, căci și
azi un singur băiat avem la academia de silvicultură și atâta tot

10. Drumuri.

      Drumuri sau căi de comunicațiune, numite unele în graiul poporului
ulițe, avem următoarele: Ulița cea bătrână, Ulița Dânșii, Calea
Lelești, Calea Șt ei ului, Duleu cătră Hârsăști, Calea Moră-
rești, CaleaȘendrești, CaleaGreceștilorși CaleaBodilești.
Drum de țară prin comună nu conduce.

226


11. Comime sau porecle

 în comună sunt: Borna (4 familii), Baica (o familie în apunere), Baicu
(venit aici ginere din Câmpani de vre-o 4 ani încoaci), Belde (ginere
venit de 5 ani din Șteiu), Drăgoiu (4 familii), Borti ș (doi gineri ve-
niti de 3 ani din Câmp), Faur (4 familii), Fordon (ginere venit din
Luncă), Maica (8 familii), O re c (o familie), Lupău (o familie), Mihuța
(15 familii), Murg (trei familii), Popa (10 familii), Petri ș (22 familii) și
Neșe (o familie venită din Cărbunari). Popoviciu (4 familii) și Negrită
(6 familii).

       Casă parohială și casă comunală nu este. Afacerile parohiale se per-
tractează la casa preotului, iar cele comunale la casa judelui.

12. Portul.

       Bărbații poartă suman și cioareci de lână albă. Pănura e pregătită
de mânile femeilor, iar cusătura o fac anumiți măiestri, cunoscuti sub nu-
mele de săbăi; ei mai poartă sub suman cojoc, fără mâneci, scurt și făcut
din piele de oaie, apoi mai poartă opinci, puțini și cisme cu tureac lung
și pălării de mărime mijlocie. Albiturile numite și schimburi, le pregătesc
toate femeile. Albiturile bărbaților se numesc: cămeșe și ismene; iar ale
femeilor se numesc: spătoiu, poale, zadie și cârpă. Aceste două din urmă
se cumpără dela neguțători. Femeile poartă peste spătoiu cojoc, ceva mai
scurt ca a bărbaților și peste cojoc suman. Atât cojocul cât și sumanul
femeilor e făcut din aceeaș materie ca și a bărbaților. Albiturile bărbaților
nu sunt așa frumos gătite, a femeilor însă se pregătesc de însăș mânile lor cu
o deosebită atențiune, finețe și gingășie. (Fig. 11 și 12.) Pânza pentru albituri
și-o pregătesc femeile. Bărbații samănă cânepa, femeile o culeg, o topesc, o
meliță, o pieptenă și în cursul pieptenatului aleg fuiorul pentru urzeală și
dârlăturile pentru tramă și deosebit pentru trama de pânză, de zadii și
de saci. Pieptenat astfel fuiorul se toarce, tortul se face ghem, iar din
ghem se adună firele pe râșchitor și când sunt așezate atâtea fire, ca să
dea o pânză în lungime de 14 coți și în lățime cam de trei pălmi, se
ia jos sub numirea de girebie. Mai multe girebii laolaltă se așează într’un
ciubăr, peste girebii se pune o pânzătură, iar peste aceea se așează o
cantitate oarecare de cenușe, peste care se toarnă apă ferbinte. Această
procedură se urmează o săptămână întreagă, spălându-se girebiile în apă
curată tot a doua zi și adăogându-se după fiecare spălătură o cantitate
nouă de cenușe. Albit bine tortul se așează girebie de girebie pe vârtel-
nițe și de pe acestea se adună tot gheme-gheme, urzeala deosebit și trama
deosebit. Adunată în gheme urzeala se așează pe urzoiu după o măsură
anumită. Urzită odată se ia de pe urzoiu și se așează pe războiu în așa
fel, că se adună toată urzala pe sulul dinapoi al răsboiului, punându-se
printre firele de urzeală vergele de tufă ori de brad. Terminată și această
lucrare, urzeala se dă cu un capăt prin ițe, apoi prin spată și după aceasta
capetele se leagă de sulul dinainte al răsboiului; trama se face țevi cu
sucala, apoi țevile trecute prin un surcel se pun în suveică, iar suveica se

227


trece printre firele, unse de mai nainte cu mămăligă de tărâțe de cucuruz, ]
iar firul trecut se îndeasă cu bârlele, în cari se află spata, apăsându-se
când cu piciorul drept, când cu cel stâng cele două iepe, ce sunt atârnate
prin sfori cu un capăt de ițe, iar cu celalalt capăt înțepenite jos sub sulul
dinapoi. Așa se pregătesc albiturile pe ia noi. După culesul cucuruzului
femeile încep a toarce în furcă simplă, adunând tortul pe fus; în postul
Crăciunului fierb și albesc tortul, în câșlegi adună sau deapănă girebiile,
urzesc și pun pânza și apoi țese și tot țese până o sfârșesc, apoi o al-
besc și albită o croiesc și o coase tot ele. Acea femeie, a cărui bărbat
și prunci n’ar avea la Paști albituri noue, nu s’ar mai arătă în veac la
lume, Precum se vede, pe la noi vara femeile sunt ocupate cu economia
câmpului unde și ele poartă greutatea zilei alături cu bărbatul, iar iarna
sunt ocupate cu lucratul și pregătitul hainelor trebuincioase.

13. Datini.

      a)       La marți: Fiecare om în etate, fiind pe pat de boală, se cumi-
necă cu sfintele taine ; iar dapăce moare se spală, se îmbracă în schimburi
curate, apoi se așează în fundul casei cu fața, întrucât se poate, spre ră-
sărit. Se aduc doște de brad și vreun maestru oarecare face copârșeul
(sicriul), care de regulă e numai giluit și necolorat; se duce apoi grâu
și tenchiu la moară, iar dupăce s’a măcinat se aduce acasă și din fărină
se pregătesc parastase pentru preot, unul pentru ziua îngropării, iar altul
pentru ziua a 3-a. Se mai pregătesc crestate pentru dieci și pomene pen-
tru toți, ceice vin la petrecerea mortului; pentru sfăt (crâsnic) se pregă-
tește în special colacul lui Harhangilă. Nu sunt uitați nici pruncii și
pentru ei se pregătesc colăcei, iar în fiecare colăcel se pune câte un
crucer. Afară de căsenii mortului mai fac pomene la mort și neamurile
mortului și le împart ori în ziua când se îngroapă mortul, ori în ziua a
3-a după înmormântare între cei de față la casa mortului. înmormântarea
se face întotdeauna, afară de cazuri excepționale, după meazăzi. în ziua
îngropăciunii se adună nainte de meazăzi încă neamurile și prietinii, ceva
mai târziu sosesc cunoscuții și cătră începutul slujbei cunoscuții mai în-
depărtați și consătenii. Preotul vine, însoțit de sfăt și de dieci. Sosind
timpul, se începe slujba și, sfârșindu-se, mortul se pune într’un car, tras
de boi, și se duce la groapă. Din clipa în care moare cineva, vaietele
nu mai contenesc. Femeile din casă și femeile, cari deși nu sunt din
casa mortului, dar sunt în legătură de nemotenie, se văietă dimineața
(în zorile zilei) și la meazăzi iar în ziua înmormântării vaietele sunt mai
dese și mai ales, când se vede preotul venind la înmormântare, vaietele
izbucnesc și abia mai contenesc. Când pleacă cu mortul la groapă fe-
meile văietătoare se suie și ele în car, se așează pe sicriu și, tot vaie-
tându-se, îl petrec pe mort până la groapă. Când se sfârșește sfânta slujbă
se împarte celor micuți colăceii, după ce mai întâi au fost trecuți peste
sicriu. Tot atunci se mai trece peste sicriu un talger cu fărină, peste care

228


e pus un colăcel și o lumină de ceară; tot peste sicriu se mai trece
atunci și o găină, dacă se poate neagră. După îngropăciune preotul,
diecii, sfătui și tot poporul, care a fost la slujbă se reîntorc la casa mor-
tului, unde se face slujba părăstasului pe scurt și apoi se împart pome-
nele (pânile) pentru sufletul mortului. Se mai aduce la masă mâncare
și vinars (rachiu), gustă apoi din ele cine vrea, apoi se face mulțămita
și se depărtează cu toții A 3-a zi după înmormântare, preotul face în
casă sfințirea apei, apoi parastas pentru răposatul și pomană, ca în ziua
înmormântării. La 6 săptămâni, la ll₂ an și la anul pomenirea răposatului
se face la mormânt. Pe lângă pomană (pâne) acum se împarte și câte
un vas de lut, o lumină de ceară și câte un pahar de rachiu. A treia zi
după îngropăciune se împart haine de pomană și ii-se dă celor, ce au
scăldat mortul haine ori pânză noauă. Și acum tot mai există frica, că
mortul vine acasă. Pentru a se împiedecă una ca aceasta i se pune în
gură și în groapă usturoiu; deasemenea, când duc mortul la groapă, se
aruncă în urma sicriului tărițe de acasă până la mormânt, pentrucă mortul
numai atunci să aibă putere a venî acasă, când va putea numără și adună
tărâțele risipite. Tărâțele aceste sunt din cea dintâi cernătură de fărină,
din care s’au făcut pomenele. In sicriu la dreapta mortului se pune un
(bât) țov de prun, la capătul căruia se află împlântat jumătate din un
crucer. Sufletul mortului până în ziua, când trupul se îngroapă, rămâne
în casă, și din hainele mortului se pun câteva în cuie deasupra mortului,
ca să aibă sufletul unde odihni.

        b)       Datini la nunți. Celce vrea să-și căsătorească un fecior merge
   cu cumătrul său la părinții fetei unde și-au pus cugetul și pețesc. In-
   trând ei în casă dau binețele obicinuite, apoi după vorbe în dreapta și
   în stânga se spune scopul venirei. Cererea, ori cum se face și a doaua
   oară și dacă nici atunci nu i se promite, e semn, că nu vrea să i-o dea.
   Dacă au părinții fetei de gând să dea fata atunci când e cerută a doaua
   oară se face învoiala și încă în aceiași sară încredințarea, fără preot. In
   dimineața zilei de nuntă se face cununia, — mai întâiu se încheie căsă-
   toria civilă, apoi se face cununia și seara se face nunta. Chiemătorii la
   nuntă au țovuri, împănate cu prime (panglici) și cârpe (mărămi) frumoase
   și în mână cu acestea chiamă oaspeții la nuntă. Cei chiemați adunân-
   du-se unii la casa mirelui alții la casa miresei, care unde e chiemat, pleacă
   chiemații mirelui, cântând și cu lăuta lângă ei, după mireasă. In frunte e
   mirele și cumătrul, după ei nuntașii, bărbați și femei de-a valma. Când
   ajung la casa miresei află ușile închise și un om de pază lângă ușa
   tinzii, care se preface a nu ști, ce vreau nou sosiții și că cine sunt ei.
   După multe întrebări și răspunsuri, chiemații mirelui, totuși sunt recu-
   noscuți și lăsați să intre. Ajunși în casă cer mireasa, pe care o primesc
   iarăși numai după multe dispute. Trecând peste acestea se începe jocul
   și veselia, care ține 2—3 ore, când apoi nuntașii mirelui cu mireasa,
   care e însoțită de doauă-trei prietene de a mamei sale, merg tot cântând

229


   și hăulind la casa mirelui. Mirele merge de acasă după mireasă cu steag,
   care e făcut din mai multe mărămi mari și frumoase și are în vârf un
   clopoțel. Steagul îl poartă cel mai voinic fecior. E interesant, ca nuntașii
   miresei nu lasă să ducă mirele mireasa până când nu se cântă hora
   aceleia. Hora miresei e alcătuită din o mulțime de întrebări și gâcituri,
   pe cari le fac nuntașii miresei nuntașilor mirelui. Aceștia trebuie să
   gâcească, căci până atunci nu li se permite să iasă. Ajungând mirele
   acasă cu nuntașii săi, el și cu mireasa sunt duși în o cămară, unde
   amândoi sunt puși într’un jug de-al boilor și în jug fiind, miresei i se
   despletește părul, care până aci eră împletit în doauă chici lungi, ce
   atârnau pe spate, și se împletește într’alt chip, făcându-se conci, — după
   aceasta mireasa e readusă în casă, unde se începe coragia, jocul miresei
   pe bani. Nu se termină bine coragia, când vin și corinteii, nuntașii mi-
   resei, intră în casă, după unele dispute, apoi continuă coragia și pe
   urmă mâncă, beau, cântă și joacă, la urmă se reîntorc de unde au venit.

       c)       Felurite datini. Cele mai frumoase datini sunt la Crăciun (Na-
șterea Domnului) și Ia Paști. La Crăciun umblă copiii odată cu mezul
nopții a corindă. Colăceii, ce îi capătă îi ttag pe ciocane, (lemne de tufă
subțire ca un băț, care la capătul din jos are forma crucei, ceeace îm-
piedecă să nu cadă colăcelul). Cât e postul lui Crăciun copiii și flăcăii
se adună când într’un loc când într’altul în fiecare seară la corinzi și la
povești. — La Paști copiilor li se dă, la mormintele celor repausați mai
ales, dar și acasă, oauă roșite și împistrite, unele chiar artistic lucrate.
Fiecare băiat are la Paști, cum am pomenit, schimburi nouă. In ziua de
Paști numai bolnavii și îngrijitorii lor lipsesc dela biserică. La Rusalii se
face sfințirea apei în mijlocul sămănăturilor, iar la casele -creștinilor se
face sfințirea apei peste an când vrea credinciosul, cei mai mulți însă
își sfințesc casele Ia Crăciun și încă în ziua primă înainte de sf. Liturgie.
La apă botează, când umblă preotul cu crucea se sfințesc toate casele,
dar sfințirea casei se face numai acolo, unde e chiemat preotul. La um-
blarea cu crucea preotul cu diecii și cu sfăt cu tot capătă dela fiecare
casă câte 40 fileri. Dintre posturi mai ales ziua de Vineri și postul Pa-
știlor se ține cu toată rigoarea; celelalte zile de post încă se țin, dar nu
de toți creștinii. In posturi se feresc oamenii de beuturi, dar dealtcum,
în genere, poporul de aici nu e bețiv. Excepțiuni sunt ele, nu-i vorbă.

       Datini și obiceiuri netrebnice mai sunt și azi, mai cu samă între
femei; ele încep, însă, să dispară pe încetul cu mulțimea sărbătorilor bă-
bești cu tot. Nu se mai teme nimeni, ca în trecut, de Marți-Seara, Vineri-
Seara, de puterea Joilor, a Focei, Mărinei-Măcinici și altele. E drept, că
in popor, sunt atâtea datini, încât multe din ele nu le știm nici noi, cei
ce petrecem și trăim cu poporul; iar aici, am atins numai puține, foarte
puține din acelea și nici că se puteă altcum, căci dacă ai dori să aduni
la un loc toate datinile, toate obiceiurile unui popor, fie și numai dintr’o
comună, ar trebui să scrii tomuri întregi și nu numai câteva file de hârtie
ca noi.

230


        Las să urmeze aici un «descântec de soare săc» (diochi-migrenă) prin
  care unii oameni prea creduli sunt în credința, că se pot vindecă de du-
  rerea capului, numită în graiul doftorilor, migrenă: «Doamne tu îmi ajută
  Mărie maică sfântă, descântecul dela mine, leacul dela tine. N. se luă pe
  cale, pe cărare, se întâlni cu soare săc în cale. Soare săc îndată se țipâ
  și-l apucă și-l săgetă prin creerii capului, prin fața obrazului, prin nări pe
  lângă nări, prin ochi pe lângă ochi, prin gene pe lângă gene, prin sprân-
  cene pe lângă sprâncene, prin urechi pe lângă urechi, prin frunte, prin
  ceafă, de unde tot răul să iasă. Ieși soare săc, ieși soare săc, ieși soare
  săc! Că de nu vei ieși de voie, vei ieși de mare nevoie, că cu cuțitul
  te-oiu împunge și cu suflul te-oiu suflă și ’n mare te-oi aruncă. Acolo să
  dănțuești și să te veselești cum tu voiești în codri cei pustii, unde cocoși
  negri nu cântă și toaca nu s’aude. Pe acest om îl lasă curat, luminat,
  cum bunul Dumnezeu l-a lăsat».

        La descântec se ia o ulcică nouă de lut, în ea se pune apă proas-
  pătă din trei izvoare, în care cu un cuțit se aruncă de trei ori câte trei
  cărbuni aprinși; din această apă cel bolnav bea și se spală pe locul unde
  îl doare.

        La vremea sa știe românul de pretutindenea, așadar și dela noi, și să
  joace și să descânte (chiue) și mai știe să povestească și să glumească,
  dar mai ales să cânte (să horească) așa, încât nu te mai saturi a-l ascultă.
  Dintre jocuri aici «bătuta» e cel mai plăcut joc. Și nu este un jucător,
  care să se poată răbdă să nu descânte (chiuie); pare că e mai dulce jo-
  cul, împistrit cu descântece, cari de cari mai șăgalnice, cari de cari mai
  pișcătoare. Poveștile și glumele încă nu lipsesc. Poveștile își au ano-
  timpul lor, iarna, iar glumele iarna-vara, în câmp, acasă, la nuntă și în tot
  locul și-au făcut lăcaș. Jocuri, la noi, feciorii și fetele nu au decât în
  două zile la «Crăciun» și în două zile la «Apă botează». Se mai întâmplă
  câteodată, că feciorii și fetele mai trag câte un joc câte într’o seară de
  post a lui Crăciun, când șezând la furcă în așa numitele «șezători», și, vă-
  zând cum se întorc fusele, îi apucă dorul de a se scutură puțintel de câlți.
  Și atunci... rabdă furcă și mai taci.

        E caracteristic, că poporul de aici numește «descântec» și propriul
  descântec d. p. descântecul de soare săc, de care am vorbit mai sus, și
  tot descântec numește și chiuiturile și glumele, ce le strigă în vremea
  jocului.

        Pentru a se puteă cunoaște și mai bine poporul din Șeghiște pu-
  blicăm o baladă și niște cântece poporale, culese chiar din graiul acestui
  popor.

L E 1T O


— Baladă poporală, auzită dela Oana Popovici u. —


Frunză verde de săcară
Se iviră Turci ’n țară.
Dar unde se așezară?
La Onu ’n a noastră țară 1


               — „Bun prânzul, măi Onul nost!»
              — „Sănătoși voi Turcii noști!

               Dar veniți și voi prânziți!“

               — „Că n’am venit să prânzim

231


Ci-am venit, ca să pețim
Pe Lenea fată frumoasă
De-i vestită în țara noastă 1“
Maică-sa nu vrea s’o dea
Ci pe Lenca-o tăgădeâ
Și din graiu așa zicea:
— „De când pe Lenca-o-am dat
Puteam mai da: trii și patru!“
Tată-so din graiu grăia:
— „Ba Lenea nu-i măritată,
Ci-i în grădină culcată
Tot în valuri de joljuri
Și-n viguri de postavuri!“
Turcii nu mai întrebau,
Ci în cocie-o puneau.

Lenea din graiu le zicea:
— „lerte-te Dumnezeu, Maică,
Și în ceriu și pe pământ


C’ai grăit ușor cuvânt!
Dar pe tine, taica meu,
Nu te ierte Dumnezeu
Nici în ceriu nici pe pământ
C’ai grăit prea greu cuvânt!"
Și Turcii că se duceau
De mare s’apropiau.

Lenea din graiu le zicea:
— „Stați voi Turci cu căruța
Să-mi tocmesc eu rochia
Și să-mi stâmpăr eu setea!»
Și zău Turcii că stătea
Lenea jos să coboreâ
Și în mare sLaruncă
Și din gur’ așa grăia:
„Decât roabă Turcilor
Mai bin’ smoală petrilor
Și mâncare peștilor".


Cântece poporale, culese din graiul mai multora:


Merseiu sara pe uliță
Aflaiu pe mândra ’n portiță
„Bună sara" nu dăduiu
Mai mare potcă-mi făcui!
Mă duseiu a doua oară.
— „Bună sara, mândra mea!
— „Iată calea p’acolea!"
Bine a zis frunza de vie
Că nu-i dragostea moșie
Numai potcă și mănie;
Bine a zis frunza de fag,


Că nu-i dragostea iosag
Numai potcă și năcaz.

Cântă cucul, mierla zice:
Nu-ți bea banii, măi voinice.
Că banii ți-or trebui,
La vară cându-i cosi!

Că ți-i rupe coasa ’n două
Și ți-i lua alta nouă,
Să cosăști iarba cu flori
La fete și la feciori.


Din descântecile (chiuiturile) poporului la joc:


       Vecină, dragă vecină!

       Dacă ție-ți pare rău

       Că iubesc feciorul tău:
       Pune gard pe după casă
       Numai loc de gură-mi lasă;
       Ingrădește-ți ocolul


Tot cu lin și cu pelin,
Ca să nu ne întâlnim,
Numai Sâmbătă odată
Dumineca ziua toată,
Toată vara pe la soare
Și iarna în șezătoare.


încheiere.

     Pentru prosperarea economică a poporului s’au ținut și în trecut și
se vor ținea și în viitor anumite prelegeri și predici poporale, în cari po-
porului i se dau învățături și povețe din agricultură, pomicultură și viti-
cultură, combătându-se de altă parte toate vițiile, de cari unii din popor
s’au făcut vinovați. Dea Dumnezeu, că această comună mică să trăiască,
să crească și să înflorească.

     Șeghiște, în ziua Cuvioasei Paraschiva 1910.

Moise Popovici».

232


ORGANIZAREA ECONOMICĂ A ȚĂRĂNIMII *

        Prin donațiunea de 50,000 coroane, pe care marele binefăcător al
neamului nostru, d-1 Vasile Stroescu, a făcut-o «Asociațiunii», cu scop de
a înființa bănci poporale la sate, instituția noastră se găsește in fața uneia
/.dintre problemele cardinale ale vieții noastre naționale: Organizarea eco-
nomică a țărănimii.

        Dându-ne seama de importanța organizării economice a țărănimii,
noi, cari stăm in fruntea acestei instituțiuni împreună cu toți cărturarii,
avem un minunat prilej să dovedim în ce măsură ne înțelegem chemarea
de îndrumători conștienți ai vieții noastre naționale și în ce măsură purtăm
la inimă interesele dbștei poporului nostru în numele căruia vorbim așa
de des; avem rara ocazie să dăm o probă ce activitate suntem în stare
să desfășurăm atunci când o idee mare ne chiamă la datorie și când o
^inimă darnică ne înlesnește munca.

        Situația financiară a poporului nostru o cunoaștem cu toții. Știm că
  în ultima jumătate a veacului trecut s’au înființat mai multe bănci de
  credit și de economii pe acțiuni, cari astăzi în vieața noastră economică
  sunt o putere de cea mai mare importanță. Numărul băncilor românești
  la sfârșitul anului 1909 a fost 147, cu un capital acționar de aproape 23
  milioane cor. Acest capital, împreună cu fondurile de rezervă și de pen-
  siuni s’a urcat la suma de 32*/₂ milioane cor.,¹ ² ceeace înseamnă o avere
  națională capitalistă vrednică de luare aminte. Băncile noastre, mai ales
  decând s’au asociat, înființând însoțirea «Solidaritatea», constitue o ade-
  vărată autonomie financiară a poporului nostru, al cărei viitor e pe deplin
  asigurat prin corectitudinea și soliditatea operațiilor ce le săvârșesc insti-
  tutele noastre financiare, căci ele se bucură de o reputație serioasă în
  cercurile financiare din patrie și prin urmare și de un credit îndestulilor
  ca să se poată întări și desvoltă în viitor.

        Ca să arătăm rolul ce-1 au băncile în vieața noastră națională, e
Tdestul să relevăm numai momentele mai însemnate din activitatea lor.

        Prin înființarea institutelor noastre de credit și economii, întreg pri-
  sosul de avere monetară al oamenilor noștri cu oarecare stare a fost con-
  centrat și fructificat. Acest prisos mai înainte sau rămânea neproductiv,
  sau erâ plasat la institute streine. La sfârșitul anului 1909 depunerile spre
  fructificare la băncile noastre pe acțiuni se urcau la suma considerabilă
  de peste 79 milioane cor.

        Dar rolul cel mai important al băncilor noastre este procurarea unui
  credit relativ ieftin atât pentru populația dela orașe cât și pentru cea dela
  sate. Împrumuturile personale, pe cambii, pe cari le-au dat băncile româ-
  nești în anul 1909 se urcă la suma de 37 mii. cor. In împrejurările eco-


¹ Raport cetit în ședința din 18 Maiu a. c. a comitetului central al «Asociațiunii».


       ² Datele privitoare la bănci și la însoțiri sunt aproximativ exacte și sunt extrase
  din Anuarul Băncilor române pe 1911.

233


  nomice destul de {modeste ale poporului nostru, lipsit de întreprinderi
  industriale și comerciale, această circulație înseamnă, că, la noi, lipsa de
  credit e foarte mare. Și fără îndoială că împrumuturile poporului nostru
  la institutele financiare streine deasemenea se urcă la o sumă conside-
  rabilă. Puterea de producție și spiritul de întreprindere ale poporului
  nostru sunt deci așa de desvoltate, încât operațiile de credit ale băncilor
  noastre au un teren larg și un viitor asigurat. Nu avem date la îndemână,
  dar suntem siguri că în majoritatea covârșitoare a cazurilor creditul se
  întrebuințează pentru o consumație productivă, deci contribue la înain-
  tarea economică a gospodarilor noștri și numai rareori creditul se între-
  buințează pentru o consumație personală, care, de regulă, înseamnă ruină
  și mizerie. Băncile au deci meritul, că din gospodăriile primitive ale ță-
  ranilor noștri au făcut gospodării de credit, în cari puterea de producție
  începe să fie potențată prin creditul ieftin, cu ajutorul căruia gospodarul
  român a putut să-și sporească pământul de exploatat, să-și perfecționeze
  inventarul agricol și să se gândească la întreprinderi. Acest progres eco-
  nomic al țărănimii a contribuit și la înaintarea ei culturală.

     Dar institutele noastre financiare și-au câștigat un deosebit merit și
prin sprijinirea directă a evoluției noastre social-culturaler Din profitul nett,
pe care l-au realizat an de an, au jertfit o sumă oarecare pentru scopuri
filantropice, ceeace deosebește băncile noastre pe acțiuni de alte bănci
similare. Așa din profitul nett al anului 1909 de aproape 3 milioane cor.,
băncile noastre au dat pentru scopuri culturale și de binefacere suma de
128,789 cor., adecă 4l/₆°/o al profitului nett.

     Această organizație financiară a poporului nostru nu e, însă, suficientă
pentru a opune puterii economice străine o rezistență națională-economică
destul de puternică. Prin băncile noastre am reușit să împiedecăm capi-
talismul străin să cucerească teren între noi și să ne subjuge. Dar dacă
vom urmări cu atențiune tendințele de cucerire economică ale străinilor,
vom observă că, dându-și seama de imposibilitatea de a slăbi actuala
noastră organizație capitalistă, astăzi își concentrează acțiunea de cucerire
a poporului nostru prin cooperație. îmi lipsesc datele, ca să pot dovedi
acțiunea lor conștientă în această direcție, dar unul dintre fruntașii noștri
mi-a spus că cei interesați lucrează cu aparat mare și cu sume enorme
pentru ajungerea acestui scop. Căzându-mi în mână statutele societății
cooperativelor asociate din Ungaria («A magyarorszăgi szovetkezetek szo-
vets^ge») înființată în 1908, văd că toată mișcarea cooperativă e pe cale
a se centraliza la Budapesta. Din aceste statute se vede că aproape toate
societățile cooperative din Ungaria, în număr de 17, sunt fundatorii acestei^
însoțiri (vezi § 4 al statutelor pomenite).

     Scopul principal al acestei însoțiri e să influințeze legislațiunea și
să propoveduiască ideea cooperativă.

     Din auzite și din informațiile ziarelor știm că mișcarea cooperativă
străină a început să prindă rădăcini și în satele românești, mai ales coo-

234


perativele de consum «Hangya» și «Kereszt6nysz6vetkezet» au Cucerit
mai multe sate românești. Chiar și Anuarul băncilor române pe 1911 po-
menește de existența unor însoțiri dependente de centralele din Buda-
pesta: câteva date mai găsim în articolul dlui Simu: «Din trecutul tovă-
rășiilor economice ale Ungariei», apărut în «Revista Economică» din 1909.

        Cu toate informațiile nesigure și necomplete, astăzi nouă ni se im-
pune ca acestei mișcări cooperative puternice, ce e foarte probabil să
i; cucerească teien între noi, să-i opunem din vreme o organizare coope-
f rativă națională, căci numai așa vom reuși să întărim și să desvoltăm
' actuala noastră organizație financiară-economică. Institutele noastre finan-
ciare, împreună cu toți factorii cari știu că baza întregei noastre organi-
zații naționale din viitor se va întemeia pe organizația economică, sunt
/deci datori să înceapă o muncă intensivă pentru a crea o organizație
Ml cooperativă în sânul poporului nostru, mai ales că acum avem spre acest
i i scop suma de 50,630 cor. dăruită de dl Vasile Stroescu.

n Organizarea economică a țărănimii prin cooperative ni se impune
*și de spiritul vremii în care trăim, când numai puterile asociate pot su-
portă lupt i grea pentru existență și când numai cei asociați pot avea
^sorți de izbândă în viitor.

        Importanța însoțirilor la noi nu se prea cunoaște, căci dacă s’ar cu-
Tnoaște desigur li s’ar dă o mai mare atențiune. De aceea nu găsesc de
prisos a accentua în câteva cuvinte importanța lor.

        Mișcarea cooperativă, care la popoarele din apus are un trecut
  frumos și care a dobândit rezultate splendide este de o deosebită însemnă-
  tate din două puncte de vedere: material și moral. Mai ales partea mo-
  rală a mișcării cooperative a fost și este aceea, care, de când ideile de-
  mocratice și umane au început să se sălășluiască în sufletele oamenilor,
  a asigurat izbândi cooperației în toate țările și la toate popoarele culte,
  deoarece la temelia cooperației e spiritul de caritate, e altruismul, e prin-
  cipiul creștin al iubirii deaproapelui, care trebue să fie și temelia vieții
  noastre, dacă voim să ne apropiem cât de cât de o desăvârșire socială
  și morală. Prin cooperație principiul brutal al luptei pentru vieață se în-
  iocuește prin principiul mai omenesc al unirii la vieață, al solidarității so-
  ciale, al înfrățirii sufletelor și puterilor de muncă. Ideea creștină își gă-
  sește o minunată întrupare în cooperație și e de mirat că pănă acum
  biserica noastră s’a însuflețit așa de puțin de mișcarea cooperativă.

        In ce privește importanța materială a mișcării cooperative e de ajuns
  să spunem că ea tinde a stabili o armonie și o organizare rațională în
  vieața economică, prin asociarea mai multor persoane, cari au aceleași
  interese și cari prin o muncă în comun sunt chemate a îndeplini diferite
  roluri economice. Prin cooperație, cooperatorul ajunge să fie în acelaș
  timp caiptalist, întreprinzător și lucrător, și astfel devine stăpân pe forțele
  cari determină vieața lui economică.¹


        ¹ Cf. Dr. I. Răducanu, Cooperația și sistemele xoperative,\K\znW de munte, 1909.

235


      S’a spus și se spune de multeori, că la noi nu e teren potrivit
pentru mișcarea cooperativă, fiindcă gradul de cultură al țărănimei e așa
de modest, încât nu poate să-i aprecieze însemnătatea. Eu cred că această
presupunere e neîntemeiată, deoarece în România, unde țăranul e mai
inferior celui dela noi din punct de vedere cultural, în curs de 10 ani
s’a putut naște, ce-i drept cu sprijinul și din inițiativa statului, o mișcare
cooperativă puternică, care astăzi reprezintă un capital țărănesc de milioane
de lei. Dacă în România, unde, după cum se știe, nu există adevărați
mici proprietari, deoarece pământul ce-1 stăpânesc e inalienabil și țăra-
nului îi lipseau pănă de curând toate condițiile de existență ca mic pro-
prietar și în parte îi lipsesc și astăzi, dacă acolo s’a putut naște o mișcare
cooperativă înfloritoare, cu atât mai mult se poate naște la noi, unde te-
renul e cu mult mai prielnic, întrucât noi avem adevărați mici proprietari,
pentru cari astăzi cooperația începe să fie o adevărată condiție de exis-
tență. E adevărat că noi nu avem la spate statul, deaceea ne închipuim
că nici nu vom putea crea o organizație cooperativă. Dar cum au făcut-o
frații din Bucovina și Sașii din puterea lor proprie, cred că cu puțină
înțelegere și bunăvoință o vom puteă face și noi.

      începutul trebue făcut bineînțeles cu băncile poporale, după cum
propune și d-1 Stroescu, fiindcă băncile poporale sunt temelia întregei
mișcări cooperative. Cu ajutorul băncilor poporale și pe lângă ele se vor
naște, rând pe rând, toate celelalte ramuri ale cooperației dintre cari
cooperativele de producțiune sunt coroana, ultima fază.

      înființarea băncilor poporale întâmpină, însă, la aparență obiecțiuni
foarte serioase. Se spune anume că băncile noastre pe acțiuni pot sa-
tisface trebuințele de credit ale populațiunii rurale și prin urmare băncile
poporale n’au nici un înțeles și nici un viitor.

      Dacă apreciem însemnătatea băncilor poporale numai din punct de
vedere al speculațiunii financiare, al rentabilității capitalului și al credi-
tului, fără îndoială că cei ce nu sunt prietinii lor au deplină dreptate. Au
dreptate, fiindcă capitalul plasat în băncile poporale desigur nu va fi mai
rentabil, în ce privește dividendele, ca actualul capital al băncilor pe
acțiuni și nici creditul ce-1 vor dă băncile poporale țărănimii probabil nu
va fi mai ieftin ca cel acordat de actualele bănci pe acțiuni. Dar impor-
tanța băncilor poporale nu trebue judecată numai din punctul de vedere
îngust al operațiunilor financiare. Ele trebuesc apreciate dintr’un punct de
vedere mai larg și anume cel social-economic. Prin băncile poporale
putem face educația economică a țărănimii, învățându-o cu toate opera-
țiunile financiare, de cari astăzi în majoritatea ei e străină. Cu ajutorul
lor vom puteă trezi în ea conștiința de clasă și conștiința națională a
unei puteri, care nu se lasă condusă și stăpânită de orice putere dușmană.
Băncile poporale vor mai aveâ menirea să concentreze o mulțime de mici
capitaluri, cari nu se pot concentră la băncile pe acțiuni; ele vor dedă
pe țăran Ia mici economii, pe cari astăzi nu le poate face cu atâta în-

233


iii lesnire. In sfârșit băncile poporale vor fi temelia organizatei economice
/! a țărănimii, care va fi la rândul ei temelia organizației noastre naționale.
'*• Din băncile poporale se va putea naște o puternică organizație coope-
rativă în toate direcțiile, cari prin munca statornică și disciplinată, va
contribui la crearea unei solidarități sociale a țărănimii, la înaintarea ei
morală și culturală. Iar acești factori de ordin moral și material sunt ho-
tărîtori pentru conservarea națională a poporului nostru din această țară,
căci atunci când țărănimea va fi un organism organizat nu va mai fi
putere din lume care să o supună și să o stăpânească.

         Credința mea este, însă, ca în împrejurările date, înființarea băncilor
  poporale fără concursul și sprijinul băncilor pe acțiuni e o imposibilitate.

         Institutele noastre financiare au deci datoria morală să iee ele în
mână organizarea economică a⁻ țărănimii prin bănci poporale și prin alte
cooperative. Și ,cu bucurie trebue să constatăm că ele se și ocupă de
। această problemă.

         Adunarea generală a «Solidarității» din Brașov, ținută în anul trecut,
  a adus următoarea hotărîre:

         Adunarea generală invită băncile asociate ca în raionul lor de activitate să-și deie
  concursul material și moral pentru înființarea de însoțiri, special pentru însoțirile menite
  să ușureze și perfecționeze mijloacele de producțiune și circula-
  țiune ale avutului poporului nostru.

         în acest scop băncile asociate se invită ca acolo unde însoțirea e posibilă și fo-
  lositoare să stăruiască cu cuvântul și cu fapta să se înființeze însoțirile reclamate prin
  necesitățile și împrejurările date; totasemenea le invită să supravegheze însoțirile în-
  ființate cu concursul lor ca activitatea acelora să fie corectă și folositoare, iar despre
  însoțirile înființate și supraveghiate să raporteze în fiecare an direcțiunii «Solidarității».

         Totodată adunarea generală decide să se oblige și revizorii experți ca cu oca-
  ziunea revizuirilor ce le fac, să cerceteze, întrucât ajută băncile asociate acțiunea pentru
  înființarea de însoțiri și despre aceasta să facă raport special direcțiunii «Solidarității».

         în fine adunarea generală enunță, că acțiunea pentru înființarea de însoțiri este
  în toate privințele liberă.

         Prin această deciziune, «Solidaritatea» și-a luat angajamentul moral
  de a sprijini înființarea însoțirilor și în special pe cele cari sunt chemate
  să ușureze și să perfecționeze mijloacele de producțiune și de circula-
  țiune ale poporului nostru, iar aceste nu pot fi altele decât băncile
  poporale, fiindcă numai aceste pot ușura. în primul rând mijloacele
  de producțiune și circulațiune. în «Revista Economică», organul oficial al
  băncilor noastre, s’a și stăruit, aproape număr de număr, asupra impor-
  tanței cooperativelor, dar după cât știu, o singură bancă s’a conformat
  acestei deciziuni a «Solidarității» și anume «Economul» din Cluj, care a
  înființat zece bănci sistem Raiffeisen.¹

         în raportul «Solidarității» cătră adunarea generală din anul acesta,
  în care se vorbește de activitatea revizorilor experți, nu găsim nici o men-
  țiune întrucât aceștia s’au fconformat deciziunii adunării generale din anul
  trecut de a controla băncile, dacă sprijinesc acțiunea pentru înființarea de

         ’ Vezi raportul direcțiunii cătră adunareagenerală din 1911.

237


însoțiri. în schimb în raport se spune că chestiunea cea mai urgentă de
care se va ocupa «Solidaritatea» va fi cea a însoțirilor, căreia speră
să-i dee o soluțiune mulțumitoare.¹

      Nu știm dacă «Solidaritatea» vrea și în viitor numai să sprijinească
înființarea însoțirilor sau are de gând să iee în mână organizarea lor
sistematică. Tuturora trebue să ne pară, însă, bine că chestiunea însoți-
rilor e îmbrățișată cu simpatie de băncile noastre asociate. Această simpatie,
dacă e sinceră și n’avem absolut nici un motiv să o tragem la îndoială,
desigur va contribui foarte mult să se înfăptuiască mult dorita organizație
economică a țărănimii noastre prin cooperative.

      «Asociațiunea», care a primit spre acest scop suma de 50,000 cor.
dacă vrea să ajungă la rezultate concrete trebue să se pună în înțelegere
cu toți factorii hotărîtori, cari se ocupă cu chestiunea cooperativelor și în
primul rând cu «Solidaritatea».

      O organizare economică cooperativă în cadrele «Asociațiunii» e cu
neputință, mai întâi fiindcă statutele n’ar admite-o, decât printr’o foarte
binevoitoare și largă interpretare a §-ilor 2 și 37, pe urmă fiindcă anga-
jându-se la o asemenea acțiune, ar trebui să institue o secție specială cu
un personal nou, ceeace ar fi și foarte greu și nepractic.

      Ceeace nu înseamnă că «Asociațiunea» trebue să renunțe la dona-
țiunea primită și la acțiunea înființării de cooperative. Dimpotrivă ea e
chemată să inițieze crearea unei noui instituțiuni, din care să facă parte
toate instituțiunile, cari au îmbrățișat ideea cooperativă. Această nouă in-
stituțiune ar fi o centrală generală a cooperativelor, care s’ar ocupă ,
numai cu propaganda și cu organizarea cooperativelor. Financiarea cre-
ditului băncilor poporale existente și celor ce se vor înființa de numita
centrală, va rămânea să o facă băncile mai mari pe acțiuni, fiecare în
raionul ei de activitate, după o normă stabilită de centrală, iar financiarea
creditului celorlalte cooperative ce se vor înființa, va rămânea pe seama
băncilor poporale. Astfel cred că băncile pe acțiuni se vor puteâ desvoltâ
în deplină armonie cu băncile poporale, întrucât acestea din urmă vor
prezentă o garanție mai mare de credit și vor simplifică multele și mă-
runtele operațiuni de credit de astăzi ale băncilor pe acțiuni.

      Centrala cooperativelor se va compune dintr’un consiliu de admi-
nistrație, în care va fi reprezentată «Asociațiunea», «Solidaritatea», băncile
mai mari în număr de 4—5, apoi «Reuniunea română de agricultură din
comitatul Sibiiu», care are înființate câteva bănci poporale, și alte centrale
de cooperative, cum e «Centrala din Orăștie pentru asigurarea vitelor»
și cum va fi «Plugarul» din Blaj, eventual și altele. Această centrală
generală înainte de toate va aveă să se ocupe cu cele 47 de însoțiri de
credit existente, cari în total reprezintă un capital de 1.257,986 cor. și cari
realizează astăzi un profit net de 111,682 cor., din care împart spre sco-

      ' Vezi «Revista Economică», 1911, p. 213—214.


16

238


puri culturale 12,655 cor., adecă peste 10% a profitului nett. Tot aceste
însoțiri dispun de fonduri de binefacere în sumă de 83,425 cor. față de
fondurile culturale ale băncilor, cari se urcă numai la suma de 108,825
cor. Aceste începuturi de bănci poporale trebuesc deci organizate și
sporite. Și dacă biroul centralei va lucră cu pricepere și însuflețire e nă-
dejde că în scurtă vreme și mișcarea cooperativă dela noi va prosperă
și se va întări în deplină armonie cu oganizația financiară actuală a
băncilor pe acțiuni.

      Iată schița fugitivă a unei organizări economice a țărănimii, care, ca
să poată fi discutată și întrupată, mai întâi trebue studiată temeinic din
partea oamenilor specialiști, cari sunt mai competenți ca mine în materie
de economie națională.

      Cu întreaga organizare economică a țărănimii nădăjduim că ne vom
mai ocupă și în această revistă, fiindcă această organizare are o deosebită
importanță pentru evoluția culturală și națională a poporului nostru.

Oct. C. Tăslăuanu.


CONTRIBUȚII LA ISTORIA ȘCOALELOR NOASTRE.¹
(Comunicate de Dr. Onisifor Ghibu).

Monografia școalei gr.-or. române din Boian, de Emil Sămărghițan, învăț.

      Timpurile de iobăgie au apăsat greu și asupra desvoltării comunei
noastre. Lipsindu-ne libertatea nu ne-am putut desvoltă, nici materiali-
cește nici spiritualicește, pentrucă marea parte a locuitorilor comunei
noastre au fost iobagi și au lucrat pentru ridicarea și folosul altora. Atât
în cele materiale cât și în cele culturale eram în o stare de compătimit,
și dacă acum putem ceva, trebue să fim mulțămitori acelor bărbați ai nea-
mului nostru, cari ne-au povățuit și condus în cele politice, bisericești și
școlare.

      Prin stăruința neobosită a unor bărbați activi și dornici de înaintare,
poziția comunei noastre Boian a luat o înfățișare mai favorabilă, și astfel
și starea materială a comunei noastre s’a ridicat mult prin bune întoc-
miri economice. Cea mai însemnată norocire pentru această comună a
fost buna ordine, buna înțelegere între conducătorii și fruntașii, cari la
toate ocaziunile erau uniți și nici unul nu se retrăgeă dela muncă pentru
binele obștesc.

*
* *

      Și acum, după cât îmi este posibil și după datele aflate, mă voiu ni-
zuî să scot la iveală fazele prin cari a trecut școala noastră din această co-
mună dela început până astăzi. La început recunosc a fi departe de a fi
putut adună materialul ce se cere pentru o monografie completă, nefiind
date exacte din timpurile mai vechi decât cele rămase prin tradiție, căci
pentru a prezentă o monografie cât se poate de corectă, necondiționat că
sunt de lipsă unele documente, unele izvoare ca să ne servească ca punct
de mânecare. Deoarece nu mi s’a dat posibilitatea să aflu documente
mai pozitive, nu-mi rămâne altceva decât să-mi iau refugiu la tradiție.


      ¹ Vezi Nr. 1 a. c. din «Transilvania».

239


     Mânecând de aici observ că fruntașii acestei comune au dovedit
mult interes față de biserică și școală ca instituțiuni morale și culturale.
Timpul cel mai vechiu despre existența sigură a școalei noastre este anul
1848—1849. Știm cu toții câ până la anul 1848 se învățau în școală numai
rugăciuni și cântări bisericești. Dela anul 1848, respective 1868, învăță-
mântul în școala poporală s’a regulat în altă formă, punându-se pond deo-
sebit și pe alte studii. Marele Andreiu baron de Șaguna dispuse ca în
toate parohiile să se înființeze școale și să se aleagă învățători vrednici de
chemarea lor. Aceasta dispozițiune a marelui arhiereu a aflat răsunet
în toate comunele Arhidiecezei. Oamenii acestei comune însuflețiți fiind
de această idee sublimă și de câștigarea acestui drept de a ne zidi
școalele noastre proprii confesionale, de care drept eram lipsiți noi Ro-
mânii, îndată s’au pus pe muncă și la anul 1849 școala fu edificată din
lemn cu o sală de învățământ, odaie pentru învățător și o pivniță, ale-
gându-și învățător cu salar de o ferdelă cucuruz nesfărmit și 20 cr. de
fiecare familie. Cine a fost învățător în această școală, nu se știe — până
la anul 1864.

     In anul 1864/5 și 6, funcționează ca învățător loanovici din Porumbac.
Din anul 1866,7 până în 1868/9 servește Doctor din Păucea, din a. 1868/9
—1870 funcționează Teodor Roman din Aței. Din 1871/2—1874/5 func-
ționează Scutea din Mediaș. Din a. 1874/5—1878/9 funcționează Popo-
vici din Moșna. In a. 1879—80 a servit cantorul Nicolae Proștean din
Boian, nu în școală ci în o casă închiriată, demolându-se școala veche
pentru a se zidi școala nouă în locul ei, nemai fiind corăspunzătoare ce-
rințelor timpului de atunci. Pentru edificarea școalei în a. 1879 s’a făcut
repartițiune pe popor ă 2 fl. de familie și s’a făcut cărămida necesară
pentru zidirea ei. In primăvara a. 1880 s’a început edificarea școalei
prin zidarii George Duma dobașu și Mihail Klein din Boian, iar măiestru
de lemn a fost Teodor Tăunean spaniol și soții, tot din Boian. Edificiul
s’a terminat în toamna anului 1881 și s’a sfințit prin actualul paroh losif
Crișan, ca delegat al oficiului protopopesc din Deag. dându-se edificiul
destinațiunei sale.

     Școala a constat din o sală de învățământ, 2 odăi pentru locuința
învățătorului și o cămară. învățător la noua școală a fost ales loan Suciu
din Gernesig, funcționând din a. 1881—1884/5. Din 1884/5—1885/6 func-
ționează Moșoiu din Moeciul inferior. Din a. 1885/6—1886/7 funcțio-
nează Ion Muntean din Tău. Din 1886/7—1887/9 este Constantin Costin
din Herepea maghiară. Din 1888/9—1889/90 este Ion Sâmpălean din
Sălcud. Din a. 1890/1—1891/2 Samuil Stan din Basna. Din a. 1891/2—
1892/3 Basiliu Sarlua din Feisa. Din 1892/3—-1894/5 Nic. Nătescu din
Oarba, cu salar de 600 cor. sistemizat fiind conform nouei legi școlare
din anul 1893. Din a. 1894/5—1897/8 funcționează Ion Floca din Chesler.
Din a. 1897/8 Valeriu Platon din Șeulia română. Din a. 1898/9—1900/1
loan Pădurean din Coroiu. Din a. 1900/1—1901/2 Nic. Nătescu din Oarba.
Din a. 1901/2 — 1902/3 Agapiu Ghișoiu din Reciu. In a. 1902, văzându-se
lipsa pentru înființarea postului al 11-lea de învățător, la școala noastră se
face următoarea schimbare în edificiul școalei. Lărgind odaia mai mare
de locuit a învățătorului se" face a Il-a sală de învățământ, rămânând o
odaie mai mică în care locuia de mult timp văduva preoteasă Chretano-
vici; iar din fosta cămară se fac 2 odăi pentru învățător. în a. 1902/3 începe
funcționarea alor 2 învățători în persoana lui Ștefan Pocan din Căpâlna
inf. și Ana ColdeA’din Blaj. în a. 1903/4 s’a ales învățător definitiv, Ia postul
I, Emil Sămărghițan din Cucerdea română, care funcționează și de prezent ;


                                                                  16*

240


iar la al II-lea pAost s’a ales ca învăț, provizor Mihail Cucuiu din Ce-
tatea de baltă. In anul 1904/5—1906/7 funcționează la al II-lea post Ion
Popovici din Aței. Din a. 1906/7—1908/9 funcționează Matei Alexandru
din Ilimbav. In anul școlar 1909/10 s’a ales și la al II-lea post ca învă-
țător definitiv Pompiliu Popa din Veneția superioară.

      De prezent școala noastră din Boian are 2 învățători definitivi cu
salarul ce se va sistemizâ cu începerea anului 1910 conform legei șco-
lare din 1907, â 1000 cor. salar fundamental și quinquenalele, parte din
repartiție pe popor, parte prin ajutor dela stat.

      Numărul școlarilor gr.-or. de toate zilele este de 140 iar la cursul
de repetiție 46, iar gr.-cat. de toate zilele 14, de repetiție 6, pentru
cari biserica gr.-cat. contribuie la salarul învățătoresc cu 130 cor. la an și
un stânjin de lemne.

      Instrucțiunea nu se poate face cu succes mai mulțămitor din cauză
că copiii nu frecventează regulat școala, învățământul se începe în toată
regula abia în Noemvrie și ține până prin Martie; astfel timpul instruc-
țiune! de 9 luni se reduce la 5 luni.

      Vina o poartă antistia comunală, care în privința negligenței copiilor
nu face nimic. E regretabil apoi că copiii cari absolvă cursul de 6 ani
de școală nu continuă studiile mai departe, aplicându-se la vre-o meserie.
Comuna noastră care are 1200 suflete gr.-or., afară de gr.-cat. și sași, e
lipsită cu totul de meseriași români, și astfel suntem siliți noi Românii
a ne dâ banii tot în punga străinilor. Aceasta provine de acolo că Românii
noștri consideră meseria ca un lucru dejositor.

      Până în a. 1867 școala noastră nu poseda nici o avere, dar în a. 1867,
prin împărțirea pășunatului comunal, s’a dat școalei 14 jug. pământ, care
dându-se cu arândă, aduce acum venit anual de 460 cor., care sumă se
întrebuințează pentru trebuințele școalei. Altă avere școala nu are decât
pământul anumit, donat în anul 1867, din care venit până astăzi, dacă ar
fi fost bine economizat — având în vedere împrejurările grele de cari
suntem împresurați — s’ar fi putut pune bază unui fond școlar din care
astăzi s’ar puteă întregi salarul învățătoresc.

      Boian, la 26 Octomvrie 1909.

*

Mono gr a] ia școalei gr. or. române din Frâua, de Alexia Chețan.

      înainte de a trece la monografia școalei premit ceva despre înfiin-
țarea comunei Frâua:

      Documente autentice despre înființarea comunei Frâua, nu se află.
De crezut e, că Sașii ar fi înființat comuna, cu ocaziunea imigrării lor în
Transilvania, cam pela anul 1141. Fiind acești Sași un popor muncitor și
încâtva civilizat, au început a-și clădi locuințe statornice, având material
în abundanță spre a-și puteă construi orișice. De unde-și va fi luat co-
muna numele de Frauendorf nu se poate ști cu siguranță. Tradițiunea
povestește fel de fel de lucruri, cari diferă foarte mult unele de altele, și
pe cari nu le putem luă de bază. Se vorbește că într’un răsboi oarecare,
probabil sub regele Bela al IV-lea, au fost chemați toți bărbații la arme
în contra dușmanului. Din acest răsboiu nici baremi unul nu s’a mai în-
tors la vatra sa și așa satul a rămas fără bărbați. Femeile și orfanii rămași
în urma lor, se spune că ar fi înaintat o jalbă la stăpânire plângându-se,
că le rămân moșiile pustii în lipsa de bărbați, neavând cine să le cultive

241


și totodată cine să le câștige pânea de toate zilele. Stăpânirea ar fi dat o cir-
culară prin țară avizând pe cei interesați și recomandându-le a-și cătă
norocul în Frauendorf, adecă: în satul femeilor.

      Un document autentic despre comuna Frâua se află în cancelaria
comunală, în care se adeverește că la anul 1414 comuna își aveă numele
de «Vila ecclesiae omnium sanctorum de Vila dominarum». Acest nume
s’a păstrat până la anul 1684, iar de atunci încoace se numește Frauendorf.
Se mai dă cu socoteala, că odinioară a fost mănăstire de călugărițe catolice
și numai pe lângă mănăstire (respective în jurul ei) și-au format oamenii
casele, luându-și numele neoficios de Frauendorf. La această părere se
alătură și istoricii Sașilor. — Un alt document, pe care te poți bază mai sigur,
este următorul: In a. c. s’a făcut reparația bisericei ev. luth. Săpând la
fundamentul zidului nou, s’a dat peste o criptă, în care s’au aflat schele-
tele călugărițelor de odinioară. Dovadă despre aceea servește căițele fe-
meești, cari fiind de mătase nu au putrezit și pe cari odinioară le-ar fi
purtat pe cap. Alte documente scrise nu s’au aflat. Primind Sașii religi-
unea ev. luth, ar fi desființat ordul călugărițelor cat. prefăcând mănă-
stirea în biserică ev.-luterană. Cât privește existența Românilor pe timpul
acela în corn. Frâua, încă nu se poate ști, căci nu se face amintire despre
Români nicăiri în acele documente vechi.

      Probabil, însă, că poporul românesc s’a așezat printre Sași mai târziu,
angajându-se ca păstori, sau lucrători la aceștia. Dovadă despre aceea ne
poate servi următorul document: In comunele săsești nu întâlnim pe Ro-
mâni așezați cu locuințele în mijlocul satului, ci din contră tot pe la ca-
petele satelor îi aflăm pretutindenea. Tot astfel vor fi fost așezați și Ro-
mânii din Frâua la început, căci pe ei îi aflăm cu locuințele răslețiți în
trei părți laterale.

      Cât privește înființarea școalei române din Frâua, iar nu se poate
ști nimic pozitiv, nepurtând nimeni evidență despre datele școlare. Nici
chiar edificarea școalei celei vechi (care astăzi s’a transformat în cvartir pentru
învățător) nu s’a putut constată în care an s’a clădit. Probabil că va fi peste
100 ani, căci nici omul cel mai bătrân din sat, care om e de 90 de ani,
nu știe despre edificarea ei. Se știe însă atâta că înainte de 1848 a fost
casă parohială, dar fostul preot de pe acel timp (cu numele Andron) a
cedat această casă de școală, avându-și probabil locuința sa proprie.

      învățătorul cel dintâi, pe care l-am putut află a fost Demian Rotariu,
totodată și cantor bisericesc. S’a folosit la învățatul cetitului de alfabetul
vechiu (az-buche). Disciplina în școală se susțineâ cu nuiaua, ba de multe
ori îi venea în ajutor și dăscălița, lovind pe copiii neastâmpărați cu furca
de tors în cap. Nu arareori se ferbeă rachiu în locuința învățătorului.

      De remarcat e că, până începeau copiii să cetească, treceau 4—5 ani
și totuși cetirea era foarte defectuoasă. Preț mai mare se punea pe rugă-
ciuni. Așa dară familia învățătorului lucra mână în mână cu școala, iar
biserica își formă dascăli pentru școală din cantorii ei, pe cari preoții îi
învățau ceva carte.

      Acest învățător mai sus amintit a servit înainte de anul 1848. Timpul
— de când și pănă când, — nu se știe. După Demian Rotariu a urmat fiul
său, Achim Rotariu, învățând tot după metodul cel vechiu. Pedepsele în
școală erau ceva mai ușoare ca în trecut, și anume: Copilul pedepsit eră
silit a ședea în genunchi pe boane de cucuruz. Ca mijloace de scris, se
întrebuințau pene de gâscă, prinzând elevii, ori unde puteau, gâștele oame-
nilor și smulgându-le penele dela aripi. Pe urmă să fi auzit blestem dela

242


femeile cu gâștele jupuite de pene! Cerneala și-o pregăteau tot elevii din
boabe negre de semințe de lemn cănesc, din cari se storcea negreala tre-
buincioasă. Acest învățător a funcționat după anul 1848, mai târziu însă
părăsește cariera învățătorească și se pune crâșmar.

      In anul 1862 a urmat un învățător strein tot Rotariu, poreclit Turtoiu.
Acest învățător murind în primăvara acelui an, postul de învățător a rămas
vacant ne mai funcționând nimenea ca învățător nici in anul 1863. Se spune
că din unele neînțelegeri, cari s’ar fi ivit între popor și între fostul preot
Văcăreanu. In anul 1864 urmează ca învățător-cantor Dumitru Chisăliță
din Frâua, venit de curând dela școala nemțească din Sibiiu. Acest tânăr
învățător a avut favorul de a nu fi înrolat la miliție, iar ca salar aveâ fel-
dera de bucate. In anul următor după ce se vede liber de miliție pără-
sește cariera învățătorească. Toți acești patru învățători părăsesc posturile
învățătorești îndată ce li se dă o altă ocaziune de a-și află pânea de toate
zilele prin alte mijloace de traiu mai ușoare și totodată alte ocupațiuni —
afară de unul care a decedat.

      In anul 1865 e învățător loan Popa, absolvent al cursurilor prepa-
randiale pedagogice din seminarul «Andreian». Acesta a făcut într’un singur
an cele două cursuri pedagogice întorcându-se acasă cu diploma în buzunar.
A funcționat 18 ani, dar cu întrerupere, căci în anul 1871 se știe că a funcționat
ca învățător iarăș fostul său antecesor Dumitru Chisăliță, care părăsește în
anul 1872 pentru totdeauna cariera învățătorească și se aplică ca can-
tonier la căile ferate din Țară. In anul 1875 se știe că a funcționat ca
învățător Scutea, actualul cantor bisericesc greco-oriental din Mediaș.
Așa dară loan Popa întrerupe cariera învățătorească în două rânduri,
ocupându-se mai mult cu economia câmpului și totodată întreprinzând
și unele cărăușii până pe la Sibiiu, câștigând bani frumoși, căci trenul
nu circulă spre Sibiiu în timpul acela. In anul 1883 părăsește pentru
totdeauna cariera învățătorească. Fiind salariul învățătoresc un bagatel
pentru dânsul, ocupă mai bucuros postul de viceprimar comunal (fu-
nogiu mic), dar de cantoraf nu s’a lăsat până la anul 1892. Popa tră-
ește și astăzi în jurul familiei sale, ca om cinstit. Salarul învățătoresc,
tot după uzul vechiu eră sistemizat din naturalii: fiecare familie, care
aveă copii de școală eră datoare a-i da simbrie dascălului o felderă de
cucuruz ori grâu, care salar și-l încasaă însuși învățătorul. Nu arareori află
învățătorul în bucate pleavă multă și capete de coceni de cucuruz, iar
alții, în contul simbriei, îi făceau învățătorului o zi sau două de lucru și
erau plătiți de el. Alții, mai ales cei renitenți cari nu prea își trimeteau
copiii la școală, nu se supuneau la plată, motivând, că n’are drept dascălul
să-i ceară simbria, căci nu li-a învățat copiii să cetească și că rugăciunile
ce le-au învățat aceștia la școală, puteau să le învețe și acasă. In modul acesta
învățătorul de multeori rămânea fără simbrie. Nu eră mirare când vedeai
toamna pe învățători cu bagajul pe drumuri, căutându-și norocul din sat
în sat. — încălzitul salei de învățământ se făceă din partea învățătorului, iar
copiii erau datori a aduce în toată dimineața câte o bucată de lemn sub-
suoară, pe care o predă învățătorului. De multeori se întâmplă că-și
ardeă învățătorul lemnele sale, servind totodată sala de învățământ și ca lo-
cuință învățătorească. — Acest învățător a învățat cetitul după alfabetul latin.
Dar cetitul tot mergea anevoie, dovadă că cercetarea școalei din partea
elevilor eră slabă, iar unii învățători, ca să-și poată vedeă turma completă,
se foloseau de fel și fel de apucături și anume: le cumpărau zaharicale și
li le dădeau numai și numai ca să-i tragă inima pe bieții copilași a veni la

243


școală. Copiii ce e drept veneau cu droaia, nu numai cei obligați de a '
cercetă școala, dar și ceilalți, când eră vorba de bomboane Dar pe dată
ce lipseau bomboanele, din nou îl părăseau, umblând mai bucuros pe
uliță, sau vagabondând prin grădinile oamenilor umplându-și sânul de
poame, din cari nu arareori îi aduceau ca plocon, chiar și învățătorului,
mințind că i le-ar fi trimes părinții în cinste, iar învățătorul neștiind nimic
despre cele petrecute, se înțelege de sine, că le primeâ. Numai mai târziu
află despre blestemățiile lor. In timpul iernei tot mai puteă face învăță-
torul ceva spor, dar ce folos, că iarna eră foarte scurtă, iar primăvara când
începea să cânte ciocârlia, nu mai aflai prin școală elevi mai mărișori,
căci îi foloseau părinții la lucrările de economie. Pe unii îi opreau mamele
ca să țină în brațe pe copilul cel mic, pe alții îi puneau să le facă țevi
la răsboiu etc. Nu e mirare că astăzi întâlnim astfel de indivizi, cari deși
au cercetat școala încâtva, nu mai știu din sfânta Cruce încolo nimic,
așa că și ceeace au putut învăță, nu au învățat, dar și ce au învățat au
uitat cu totul. Copiii ședeau în bănci față în față, iar jumătate din ei erau
siliți a-și întoarce spatele învățătorului, habar ne mai având de explicările
lui, fiindcă așa erau întocmirile, după mesele cele lungi pe cari astăzi
numai prin crâșmele satului le mai aflăm.

      In anul 1884/5 a urmat ca învățător loan Muntean din Vorumloc.
Acest învățător a desvoltat o activitate rodnică în decurs de 4 ani, când
apoi în anul 1889 a fost ales învățător în comuna sa natală, unde și-a
purtat oficiul cu cinste, pănă la moarte. La anul 1899 a venit ca în-
vățător Nătescu, de loc din Oarba de Câmpie. Acest învățător a desvoltat
o activitate rodnică, Ia fel cu loan Muntean. Dovadă despre aceasta e că
toți acei elevi, cari au cercetat școala lui Nătescu, știu ceti bine, iar ști-
ințele naturale și istorice încă nu le-a neglijat. Și de prezent se mai
află pe la foștii lui elevi câte un exemplar din manualele de pe timpul
acela. Răsplata i-a fost că la anul 1892 membri comitetului parohial, în
frunte cu parohul loan Chendi, l-au scos afară din localul școalei, cu tot
bagajul și mobila ce a avut o, iar dânsul a scăpat din mânile lor ca prin
urechile acului, având noroc cu un vecin de alături, la care s’a refugiat.
Organele administrative aflând despre asta, l-au introdus iar în oficiu
cu forța brachială, pedepsind aspru pe făptuitori, silindu-i a-i rebonifică
toată pierderea ce a avut-o, cam cu vre-o 800 fl., purtând și proces unii
cu alții mai mulți ani. Se poate, însă, că și învățătorul Nătescu își va fi
avut păcatele sale.

      In anul 1892/3 a venit ca învățător în locul lui Nătescu un învățător
cu numele Vezan. Acest învățător a refuzat cvartirul învățătoresc constă-
tător din o singură odaie, luându-și cvartir mai cinstit pe punga sa pro-
prie. Progresul, după spusele oamenilor, a fost lăudabil.

      In anul 1893/4 a funcționat ca învățător Nicolae Popovici din Moșna,
— om cu puțină pregătire și cu puțină diligință.

      In anul 1894/5 a fost ales învățător Filon Albu, actualul învățător din
Curciu, desvoltând o activitate lăudabilă. E de însemnat că dintre toți în-
vățătorii de pănă aici, cari s’au perândat până la Filon Albu, nici unul
n’a avut pregătiri pedagogice moderne. Filon Albu este primul.

      In anul 1895/6 urmează la postul de învățător iarăși Nicolae Popo-
vici, om stăpânit de patima beției și care se dimiteă la petreceri cu țăranii
prin crâșmele satului.

      In anul 1896/7 ocupă postul de învățător preotul actual Teofil Ho-
lerga, care funcționează totodată și ca preot. Din salarul învățătoresc nu
primește decât foarte puțin.

244


      In anul 1897/8 urmează de învățător Nicolae Andreiu, actualul preot
din Dupusdorf. Salar după tocmeală.

      In anul 1898/9 urmează de învățător loan Mănica, salar 200 fl. din
repartiție dela popor, dar socotit fiind și un prânz în acei bani.

      In anul 1899/900 urmează la postul învățătoresc iarăși Nicolae An-
dreiu, făcând progres mulțumitor.

      In anul 1900/901 ocupă postul de învățător un bătrân cu numele
Băcilă, întunecând mai tot ce a muncit antecesorii lui.

      In anul 1901/2 urmează învățător Miron Racoța și Axente Trif. Miron
Racoța vine toamna, conform uzului vechiu, făcând tocmeală cu poporul,
iar Axente Trif vine mai târziu cu vre-o lună, fiind numit de Prea
Ven. Consistor. In urma acestei încurcături M. Racoța a trebuit să plece
în alt sat, unde l-a numit Ven. Consistor.

      Axente Trif a fost om impunător și totodată și cu pregătiri bune, dar
ducea o mizerie cumplită, încât nevasta trebuia să lucreze cu ziua pe la Sași
cu cei mai demoralizați oameni în rând, la sapă și la alte lucruri ordinare
incompatibile cu cariera învățătorească. Cu toate aceste totuși i se zicea
«doamnă».

      In anul 1902/3 am ocupat subscrisul postul de învățător, funcționând
8 ani, până de prezent. In anul prim al funcțiune! mele am fost silit
să mă îndestulesc și eu cu cvartirul cel vechiu, în care atâția oameni au
trebuit să sufere mizeria cea de necrezut. In anul al doilea am rugat și
totodată am pretins dela comitetul parohial ca să mijlocească a-mi face
cvartir corăspunzător, căci la dincontră voi fi silit a-mi luă casă cu chirie
și poporul, respective susținătorii școalei, vor fi siliți a plăti acel cvartir.
Abia și abia, cu mare luptă și sforțări s’a învoit sinodul parohial a-mi face
două odăi ceva niai cinstite, dar umede și acestea. Banii trebuincioși
pentru edificarea acestui cvartir nou lipseau cu totul din Cassa bisericei,
căci știut este că în urma fostului preot loan Chendi numai datorii au
rămas la biserică.

      Ca să poată acoperi cheltuelile cu edificarea noului cvartir învățătoresc
au ridicat un împrumut de vre-o câteva sute de coroane din banca «Ra-
coțana». Acum tot eră lucru mai cinstit, ca în trecut, dar legea școlară din
anul 1907 le rupe capul la toate, nefiind sala de învățământ corăspunză-
toare și în anul curent fiind silit poporul gr.-or. a demolă din nou locuința în-
vățătorească și în locul aceleia să zidească sala cea nouă de învățământ
din zilele noastre, conform legei celei nouă școlare.

      Se înțelege de sine, că această sarcină grea a sguduit din temelii
poporul gr.-or. din Frâua. Mulți aveau de gând să părăsească confesiunea
gr.-or. ca să se scape de repartiția școlară. Acest pas totuș nu l-a făcut
nimenea din popor afară de unul, care mai înainte a fost tot unit, dar de
sarcina sa tot n’a scăpat, căci lista de repartiție era deja spre aprobare la
Ven. Consistor, când respectivul făcea pașii de lipsă pentru trecerea la
confesiunea gr.-catolică. Subscrisul, ca om străin în această comună, am
contribuit cu suma de 160 cor. spre a putea împintenă poporul la jertfă
pentru o sfântă cauză. Recunoștința mi-a fost că mi-au cârpit podina dela
odaia, care eră numită salon, cu scânduri dela un pălan vechiu, ne-
giluite. Căci bine înțeles sala cea veche de învățământ, s’a transformat
în cvartir învățătoresc. Trăgând un zid prin mijlocul salei — cvartirul învă-
țătoresc a fost gata. Așadară edificiul, unde acum 100 ani învățau elevii
satului, devine cvartir învățătoresc ne mai reparându-se nimic, afară de un

245


zid de 1 m. înălțime pe care l-a făcut, ca pripon la zidul vechiu, — nu
cumva să se dărâme cvartirul învățătoresc!

      Preliminarul de cheltueli al școalei noastre de astăzi a fost 5400 cor.
și spre mirare cvartirul învățătoresc a rămas și de data acesta necorăs-
punzător.

      Această luptă pentru clădirea școalei celei noue și pentru ajungerea
scopului sublim i se atribue în parte mare și actualului preot Teofil Ho-
lerga, care încă a contribuit cu suma de 31 cor., dând pildă vie poporului
spre a se jertfi pentru cultura neamului românesc și a ajunge totodată la
ținta dorită.

      Astăzi, după o activitate aproape de un deceniu ca învățător româ-
nesc, aduc mulțămită lui D-zeu că mi-a ajutat a pune bază și unei biblio-
teci din care tinerimea adultă să se poată folosi cu cărți bune, spre a
se putea lumină și cultivă mai departe. Iar dintre elevii școalei gr.-or. cari
sub mine au început a cercetă școala, de prezent nu mai există nici unul,
care să nu știe ceti și scrie, afară de țigani, dintre cari unii sunt cerșitori,
neputându-se susțineă în curățenie.

      E bătător la ochi că, în decurs de vre-o 80 de ani s’au perândat
la această școală 19 învățători, iar preoți numai 4 în parohie.

      Mizeria în care au trăit acești 19 frați de muncă culturală n’am mai
înșirat-o, căci o știm cu toții.

*

Monografia școalei gr.-orientale române din Hașag, de Aurel Oltean.

      Comuna Hașag este situată la granița de cătră apus a comitatului
Târnava-mare, și se mărginește de cătră apus cu comunele Armeni,
Soroștin, Alămor, aparținătoare comitatului Alba-de-jos.

      In această comună locuiau cam prin veacul al XVII-lea în parte co-
vârșitoare, numai Sași, căci puținii Români erau mai mult în serviciul
Sașilor.

      Inmulțindu-se numărul Românilor au simțit și ei necesitatea învățării
cetitului și scrisului, în urma cărora s’a aplicat ca învățător, fără de nici
o calificație, însă, George Nicula, la anul 1829. El a început în această
comună primadată a răspândi cultura la copiii țăranilor români, lăsați până
acum în grija sorții. Nefiind școală, a ținut prelegere în casa sa proprie.
Timpul cel mai mult îl petrecea în învățarea rugăciunilor, în timpul mai
din urmă însă a început a învăță și literile după vechea «Bucoavnă».

      Acesta, ca salar, a avut dela fiecare familie o mierță de bucate, cari
făceau Ia an cam 50—60 fl. El a funcționat timp de 10 ani, adecă până
la anul 1839.

      După acesta a urmat Ștefan Belașcu ca învățător, dela 1839—1855, tot
fără de nici o calificație. Neexistând un local de școală, prelegerile le ținea
în casa proprie, unde se adunau copiii puțini, și unde învățământul de-
curgea în jurul unei mese. In periodul acesta s’au iscat niște certe în pa-
rohie, cari certe apoi au avut drept urmare că o parte a credincioșilor au
trecut la confesiunea gr.-catolică.

      Voind loan Vintilă cu orice preț să ajungă preot gr.-or. în această
comună, însă nesuccezându-i, și-a luat refugiul la Blaj, promițând, că de
va ajunge preot va face să treacă credincioșii la uniți.

      Aceasta s’a și întâmplat, căci o parte din poporenii gr.-or. au trecut
la unire. In chipul acesta loan Vintilă a ajuns preot unit în această co-
mună. După el a urmat loan Belașcu ca învățător timp de 6 ani, până Ia
anul 1861, ținând prelegeri tot în casa proprie.

246


      La anul 1861 a fost ales de învățător loan Dordea, care studiase în
Sibiiu, și care, ca cel dintâi învățător la această școală, a ascultat cursul
pedagogiei, care eră de 6 luni, fiind provăzut cu decret învățătoresc.

      In cei trei ani dintâi în lipsa edificiului a ținut și el prelegerile în
casa proprie. Simțind însă poporul din ce în ce mai mult lipsa unei școli
a edificat în cimitirul bisericei o școală, care avea o tindă ca antișambră
și o mică sală de învățământ. în timpul acesta au început a se propune
literile latine.

      Ca salar a avut dela familia care avea copii de școală o ferdelă bu-
cate, iar dela cea fără copii o mierță bucate.

      El a funcționat timp de 9 ani adecă până la anul 1870 când de
bunăvoie a lăsat cariera de învățător la o parte.

      In anul 1870 au ales de învățător pe loan Blotor, de origine din
Șeica-mare. Acesta încă fusese câțiva ani pe la școalele din Sibiiu dar n’a
fost calificat de învățător, ci mai mult ca să scape de miliție s’a aplicat
pe această cariere. El a servit numai 2 ani, apoi a părăsit iarăș de bună voie
cariera de învățător, căci salarul nu făceă anual decât cam 70 fi. In anul
1872 a devenit iarăș vacant postul de învățător. Fără a se mai publică
concurs, poporul a ales pe loan Oltean, care absolvase 2 cl. gimnaziale la
gimnaziul romano-catolic din Sibiiu, iar după aceea a ascultat cursul pe-
dagogic. Sub acest învățător au început copiii a frecventă ceva mai re-
gulat școala ca până acum, ceeace se vede și din împrejurarea că aceia
cari au umblat la școală la el, astăzi știu aproape toți ceti și scrie. In lipsa
Abecedarului, învățătorul scriă pe niște hârtii anumite litere, cari hârtii le
jrimeau elevii și învățau de pe ele cetitul și scrisul, Mai aveă ca manual
storia biblică și Catenismul. De salar s’a bucurat ca și antecesorul său.
oan Oltean a servit până la anul 1885, când a abzis de această carieră.

      Dela anul 1885—1890 a funcționat loan Frăticiu, cantor la biserica
gr.-or. Salarul eră tot ca înainte, din care motiv în anul 1890 a abzis
din nou.

      Dela 1890—1894 a funcționat Samoilă Belașcu, care nu mai aveă
salar mierță și ferdelă ci 80 fl. în bani gata, cari bani incurgeau din re-
partiție dela popor. Samoilă Belașcu a început mai întâi la această școală
a folosi Abecedarul de Popescu, sunetele însă le pronunță așa: la sunetul
«m» îi ziceă «em» la sunetul «d» îi ziceă «de» ș. a. Astfel că prin această
metodă foarte cu greu învățau copiii cetitul. Voind a desface d. e. cu-
vântul «mac» în sonuri, sonurile le pronunța așa «em, a, ca», de unde
cu greu veneă elevul la cuvântul «mac». Fiind Samoilă Belașcu altcum
un cantor bun și conștiențios, și în școală punea preț pe rugăciuni, pe
Psalmi, ba chiar și Apostolul; îl da să-l cetească elevii în biserică. In anul
1894 fiind bătrân, a lăsat și el cariera de învățător.

      Dela 1894—1900 fost învățător loan Dan, cu un salar de 150 fl. din
repartiție. El a fost mai înainte învățător gr.-cat. în Șeica-mare. Metodul
cetitului și scrisului eră ca și la antecesorul său, din care motiv copiii
umblători ia școală pe timpul acela astăzi puțini știu ceti literile, altcum
le cunosc, nu pot însă formă cuvântul, pentrucă luând d. e. cuvântul «foc»
îl cetește așa: «ef, o, ca» și, când să pronunțe cuvântul, stă uimit și se
gândește.

      Inmulțindu-se numărul copiilor umblători la școală, vechea școală
nu-i mai încăpeă, din care motiv s’a decis poporul a edifică o altă școală
mai spațioasă, mai corăspunzătoare și după un plan anumit. Fruntașii ace-

247


stei comune, dar mai ales loan Blotor și loan Oltean, în înțelegere cu
ceilalți membri din comitetul comunal și fiind Românii în majoritate, au
hotărît ca școala să se edifice pe teritorul comunei, unde altcum eră
cârciuma satului, dându-se și tot materialul din acel edificiu pentru edifi-
carea nouei școli. Conlocuitorii Sași au protestat în contra acelei hotărîri,
comitatul însă a aprobat hotărîrea comitetului comunal. Astfel în primă-
vara anului 1899 au început edificarea școalei.

      Bani adunați spre acest scop nu aveau. Tot lucrul l-a luat în mână
proprietarul loan Blotor, care având o stare materială bună a suplinit
ipsa, punând pentru cumpărarea celor necesare deocamdată din al său.
_a spesele școalei a contribuit și parohia gr.-cat. cu suma de 700 fl. ne-
având însă în schimb nici un drept, decât numai pe acela de a-și trimite
copiii la școală. Școala are caracter gr.-or. român

      La edificarea școalei s’a mai exoperat dela Preaveneratul Consistor
arhidiecezan 100 fl., dela comuna politică încă 100 fi., restul până la 3600
fl. l-a împlinit poporul, dând în cei 2 ani următori dijmă de grâu, tot din
10 clăi una.

      Astfel s’a acoperit în 12 ani împrumutul luat.

      Școala s’a provăzut cu 16 bănci și o catedră. Ea s’a clădit pe un
Ioc foarte potrivit și este destul de spațioasă, ceeace a mulțămit deplin
și organele administrative.

      învățătorul loan Dan a funcționat până în anul 1900 când fu pen-
sionat.

      In anul 1901 fu numit provizor loan Băcilă din Vorumloc, iar în
1902, iarăș provizor, preotul de aici loan Dordea.

      In anul 1903 s’a publicat concurs, când am fost ales eu de învățător
al acestei comune, pe lângă un salar de 300 fl. din repartiție.

      Ținta principală mi-a fost ca să introduc cu totul alte metode, mai
corăspunzătoare, în locul celor vechi, cari cele mai multe erau numai o tor-
tură pe elevi.

      Văzând necesitatea rechizitelor școlare, am aranjat atât cu copiii de
școală cât și cu tinerimea adultă, producțiuni teatrale, din venitul cărora
s’a cumpărat harta Ungariei, a Europei, globul pământului, mașina de
comput și tabelele de intuițiune de Holzel. S’a înaintat o rugare comi-
tetului comunal pentru votarea unui paușal permanent, din care să se îm-
părtășască elevii săraci cu cărți, care rugare în una din ședințele comite-
tului comunal din anul 1908 fu primită, acordându-ni-se anual un paușal
de 30 cor.

      Astfel școala gr.-or. română din Hașag este prevăzută în parte cu
cele de lipsă, iar cele prescrise de instrucțiunea art. de lege XXVII, din
1907 se vor procură în viitor.

      Reverse D-zeu darul său asupra tuturor școalelor noastre confesio-
nale, cari au menirea de a da generațiunii viitoare o cultură religioasă-
morală, și ca copiii ieșiți din aceste școale să devie tot atâția bărbați vred-
nici, pentru a puteă sta și poporul român pe aceeaș treaptă de cultură
pe care stau astăzi popoarele înaintate.

      învățătorii dela aceste școale să aibă totdeauna la inimă întărirea și
înflorirea neamului românesc!

248


DESCÂNTECE DIN BĂNAT

adunate de E. Hodoș.


17. De deochi.

     Se rostește de nouă ori după olaltă, și de editori se sfârșește des
cântecul, de atâtea ori descântătoarea suflă peste capul bolnavului:

Cine te-o fi deocheat,      De-o fi din moș bătrân,   
Să fie crepat!              Să-i puie șerpii ’n sân,  
Cine te-o pocit             Și din barbă              
Să fie pocnit!              Cuib să-și facă!          
5 De-o fi din fată mare,    15 Să nu mai deoache!     
Crepe-i țițele,             Când s’a deochea pământul,
Pice-i cositele!            Atunci să te deochi!      
De-o fi din nevastă tinără, Cum dă soarele,           
    Să-i crepe țițele,      Așa să dea deochiul!      

10 Să-i cură laptele! -

   Scris în Voiteg și comunicat de Alexandru Țăran.


                            18. De deochi.

   Se aduce apă întfun pahar și se face cruce-.

Plecai pe cale, pe cărare,      20 --- «Taci N., nu te văecără,
Și ieșii în dealul mare;        Că ieu voi chiti:              
Acolo mă ’ntâlnii:              Inimă la inimă,1               
Cu strigoniul, cu strigoanea,   Ficatul la ficat,              
5 Cu muroniul, cu muroanea,     Jâgăritele la jâgăriți,2       
Cu pocitorul, cu pocitoarea,    25     Mânile la mâni,         
Cu rămnitorul, cu rămnitoarea,  Picioarele la picioare,        
Cu dracul, cu drăcoanea.        Capul la cap,                  
Pe N. jos îl (o) trântea,       Gura la gură,                  
10       Sângele-i vărsă,       Urechile la urechi, ---        
Inima-i mânca.                  30 Mai bine de cum au fost!»   
Iar Maica Precistă-1 (o) auzea, N., rămâni curat (ă),          
Crucea în mână luă,             Luminat (ă),                   
Și se scoboră                   Cum Maica Precistă din cer     
15      Pe scară                Te-a lăsat!                    
De ceară,                       35      Leac să-ți fie         
Și de strigoni îl (o) apără,    Din gura mea,                  
Și-i îndepărtă,                 Din inima mea!                 
Și din gură cuvântă:                                           

Auzit dela Solomia Quia în Caransebeș.


¹ Stomacul la stomac.

² Plumânile și inima.

249


19. De deochi.


Descântătoarea face cruce bolnavului, îi suflă peste frunte și zice


       Amin! Amin!

       Descânt descântecul
       Maichii Marii.

  lo Ana, descântătoare,
5 Cu Maica Mărie lecuitoare


Ne rugăm lui Dumnezeu,
Să lecuim,
Să izbăvim,
Amin! Amin !


larăș suflă peste fruntea bolnavului și urmează:

10 Nu suflai suflatul,        De ochi de fată fetiță         
   Ci deocheatul,             De nevastă ’nfrântă,           
   Resmieratul,               De văduvă văduvită:            
   Rămnitul                   25      Fugi deocheate!        
   Și pocitul.                Fugi resmierate,               
15 Cine-o fi deocheat,        Și rămnite,                    
   Să fie crepat!             Și pocite,                     
   Cine-o fi rămnit și pocit, Urgisite,                      
   Să fie pocnit!             30      Năprăcite!             
   De-o fi deocheat           Că io cu sufletul te-am suflat,
20 De ochi de vecin,          Și cu schipeți' te-am spălat.  
   De ochi de străin,                                        

     Descântătoarea suflând peste fruntea celui bolnav, își udă degetul
cel mare dela mâna dreaptă cu scuipat, unge fruntea trăgând cruciș și
curmeziș.

   In Dunăre te-am aruncat,     Ci el să rămână luminat,        
   In năsip te-am îngropat, --- Ca aurul curat,                 
35 Acolo să-ți fie casa         Ca Maica Mărie ce l-a lăsat,    
   Și masa,                     45      Ca moașa ce l-a scăldat,
   Acolo să-ți fie scocul       Ca nașul ce l-a botezat,        
   Și jocul;                    Mai vârtos                      
   Că N. nu te poate ținea,     Ca Domnul Cristos, ---          
40 Nici purtă,                  Leac să-i fie!                  
   Nici culcă;                                                  

     La sfârșit suflă, ca și mai nainte; apoi ia un cuțit și-l împlântă'n
pământ după ușă. Dacă gazda îi dă ceva bani, descântătoarea îi pune
jos și-i calcă cu piciorul, repetând:

  50 Leac să-i fie,                                   Amin I Amin!

           Din Maica Mărie!

     Din Caransebeș.


¹ Scuipat.

250


20. De deochi.


     Descântata ar ea Unge la frunte pe cel bolnav de "gigiochb, și-i suflă
peste frunte, apoi zice:

Dedeochi,                 15 Pulpa să-i pocnească!   
Dedeochi!                    De-o fi de muiere,      
Să te duci dela N.,          Pieptul să-i pleznească,
Din gene,                    Pulpa să-i pocnească!   
5       Din sprincene,       Și părul să-i pice!     
Din inimă,                20 De-o fi de om,          
Din tulpină,                 Pulpa să-i pocnească,   
Din ficat, din rărunchi!     Barba să-i pice!        
Cine-o fi deocheat,          N. să rămână            
10 Să fie crepat!            Curat,                  
Cine-o fi rămnit          25 Străcurat,              
Să fie perit!                Ca aurul și argintul!   
De-o fi de fată mare,        Leac să-i fie,          
Țițelele să-i pleznească,    Sfântă Maică Mărie!     

Auzit dela Santa (Sofia) Jivan din Mircovăț, corn, de elevul Mina Netnoian.


21. De deochi.

Descântătoarea linge pe cel cu durerea de cap —deocheat — pe frunte.


zicând:

     Cum își linge oaea mielul

      Și vaca vițelul,
     Ciuta-și linge roiul,
     Și eu puiul:

   5 De muroni și de muroane,
     De strigoni și de strigoane,
     De-ochituri și rămnituri,
     De mânături și făcături.
     Cum se potolește vântul

  10 Și pământul,

     Dela Maria Cleopa, de 48 ani,


     Așa să se potolească,
Toate strâcnetile *,
Toate fiorile
Din creerii capului,
15 Din fața obrazului,
Să ugească N. luminat,
Străcurat,
Ca argintul curat,
Ca poala Sfintei Maicii Marii, —
20 Leac lui N. să fie!

din Slatina-mică, corn, de R. Șandru.


22. De deochi.

Mama descântă copilului său, îl linge pe frunte în formă de cruce


si zice:

      Doamne-ajută!

      Vaca linge vițelul,
      Oaea linge mielul,
      Capra linge iedul, —

      ¹ Zgârciurile.


5 Io ling copilul meu:
   De toate deochiturile,
   De toate străpungăturile,
   De toți ochii răi,

251


    De toate inimile rele,

10 De toate vânturile,
    De toate bubile,
    De toate frigurile.

    Copilul meu să rămână curat
          Luminat,


15 Ca steaua pe cer,
    Ca rouă pe pământ,
    Ca dela Maica Preacurată lăsat!
    Leac să-i dea Dumnezeu

         Din limba mea,

20 Din gura mea!


     Corn, de elevul Teodor Savescu din Caransebeș.



23. De deochi.


     Trei fire de mătură, tămâie și cuțit.

           Fugi, deocheate!

           Fugi, muroane!

     Cu gura te-am descântat, 15
     Cu mătura te-am măturat,

   5 Cu tămâia te-am tămâiat,
     Cu cuțitul te-am tăiat,
     Și pe ușă te-am lăpădat.

     Apoi te-am suflat                 20

     Din creerii capului,

10 Din fața obrazului,
Din zgârciul nasului,
Din gene

     Dela Mar ia Petrovici din Găvojdia,



      Și sprincene,

      Din dinți

      Și din măsele,
Din toate ’ncheeturile.
Cum se scutură vaca de vițel,

      Și găina de ou,

      Și muierea de copil,
De se ușurește, —
Să fii și tu curățat,
Să rămâi curat,
Ca argintul cel spălat!

corn, de el. Q. Săcoșan.


24. De deochi.

Amin! Amin 1                 15 De-o fi deocheat de om,        
Sfântă Maică Mărie!             Să-i crepe foalele,            
Cine-o fi deocheat,             Să-i pice mațele!              
Să fie crepat!                  De-o fi deocheat din fată mare,
5 Cine-o fi rămnit,             Să-i crepe capul,              
Să fie pleznit!              20 Să-i cură sângele,             
Deochitoare,                    Să-i pice cosițele,            
Rămnitoare!                     Să rămână pleașă!              
Deochiul în munte,              N. să rămână curat,            
10 Leacul în frunte!            Luminat,                       
De-o fi deocheat de muere,   25 Ca steaua pe ceri,             
Să-i crepe pieptul,             Ca apa pe mări,                
Să-i cură laptele,              Ca argintul curat,             
Să-i moară copilul de foame!    Ca maica ciudat!               

comunicat de eleva Ermina Ră-


      Spus de Liena Hamza în Crușovă
dulescu.

252


25. De deochi.


   Doamne-ajută 1

    A plecat strigoanea cu strigoniul,
   Și deochitoarea cu deochitorul,
   Și pe N. au rămnit.

5 Iar a plecat

         Pe cale,

         Pe cărare,

    Și s’a ’ntâlnit Maica Precista
   Cu bolnavul în cale.

10 «Bolnavule, nu te năcăji,
         Nu te amărî,

    Că eu ți-oiu aduce de astăzi îna-
                               [inte:

         Inimă la inimă,
Sânge la sânge,
15 Carne la carne,


Putere la putere;

         Eu voiu mână:

    Pe strigoane și pe strigoni,

    Pe deochitoare și pe deochitor,
20 Pe rămnitoare și pe rămnitor

         Peste munți
         Cărunți.

         Acolo să stee,

         Acolo să bee,

25 Acolo să mânce,
         Acolo se pocească,
         Unde nu-i glas de cocoș,
         Nici tăetură de topor!»

    Eu să fiu descântătoarea,

30 Maica Precistă lecuitoarea!


    Scris în comuna Vălișoara de elevul loan Dorea,



26. De

         Doamne-ajută!

   Sfântă Maică Mărie,
Leac să-i fie!
Eu m’am sculat,
5 Cu limba te-am descântat,
Nouă hotare te-am mânat
Cine te-o rămnit,
O pleznit.

   De-o fi de muere,
10 Să-i crepe țițele,
Să-i curgă laptele!
De-o fi de voinic,


deochi.

       Să-i crepe boașele,

       Să-l pornească pișății!

    15 Cine s’a mirat,

      Să se mir& lumea și țara de el I
      Și N. să rămână

            Curat,
    Luminat,
    20 Ca steaua din cer,

            Ca rouă din câmp,
       Ca poala sfintei Maicii Mărie!
       Leac din gura mea să-i fie!


     Auzit dela țiganca Nanii Nițu din Petroșnița și comunicat de Teodor
Șandru, elev.


27. De deochi.


Cine-o fi deocheat,
Să fie crepat!

Cine-o fi rămnit,
Să fie pleznit!


       5 Cine-o fi vorbit,
                Să fi orbit!

           Dacă o fi deocheat de om,¹
                Să-l doară boașele,


¹ Aici : bărbat.

253


         Și să-i moară copiii,
   Să se mire lumea și genea!
   Ear N. să rămână curat,

20 Luminat,

    Ca dela Sfânta Maică Mărie
         Lăsat!

    Leac, Sfântă Maică Mărie,
         Lui N. să-i fie!

   corn, de elevul laticu Băcilă.


           Să-i cură pișății,
  10 Să se mire lumea și genea ! *
  De-o fi deocheat de fată mare

           S’o doară capul,
           Și să-i pice părul!
           Să se mire lumea și genea!

  15 De-o fi deocheat de muere,
           S’o doară țâțele

      Dela Sofia Vrăncuța din Globurău,


28. De deochi.

Muroni cu ochii verzi,          De va fi dedeochiul               
Muroni cu ochii ’ntunecați      20      De fată mare:             
Muroni cu ochii ’nveninați!     Să-i pice tot părul,              
De pe capul lui N. să plecați,  Să-i ugească 2 curcubeta goală,   
5       Să vă duceți în vânt,   Să fie de mirul fetelor!          
Și pe sub pământ!               Iar Sfânta Maică Maria            
Că cine l-a deocheat            25      Se scoboră,               
Inima i-a crepat.               Și în umărul drept se punea,      
De va fi dedeochiul             Și cu poala-1 astrucâ             
10     De om:                   De rămnitori,                     
Să-i crape boașele,             De deochetori.                    
Să-i cură pișății,              30 Și ugeă N. curat,              
Să fie de mirul voinicilor!     Luminat,                          
De va fi dedeochiul             Ca steaua din cer,                
15     De muere:                Ca rouă câmpului,                 
Să-i crape țâțele,              Ca poala Maicii Mării.            
Să-i cură laptele,              35             Amin!              
Să-i moară copilul de foame!                                      
Auzit dela Versavia Floarea din Borlovenii vechi și corn, de elevi

AJ. Boldea.


29. De deochi.


         Voi muroni

   Cu 9 feluri de ochi răi,
         Cu ochi verzi,
         Cu ochi viorinți,

5 Nu mirareți,
         Nu desmirareți!

   Ci napoi să vă ’ntoarceți
         Din cap, de după cap,
         Din creeri, de subt creeri,

10 Din gene
         Din sprâncene,


         Din dinți,

         Din măsele,
Din toate încheeturile lui N.
15 lo cu tămâie v’am tămâiat,
Cu sufletu v’am suflat.
In copitele șerpilor v’am aruncat,
Șerpii în copite v’au zdrobit,
N. curat a ugit.⁸

20 Leac să fie

   Dela Sfânta Maică Mărie!


Spus de Maria Petrovici din Găvojdia, corn, de elevul G. Săcoșan.


      ¹ Expresitine din Bănat, «genea» și geanea: mulțimea.
      - Să-i rămână. — s Rămas.

254


30. De strădomaș.

     La durere de cap?...


   Bună dimineața, nouă frați,
   Ca nouă împărați!

   Nu vis ¹ nouă frați

   Ca nouă ’mpărați;

5 Voi vis 9 feluri de strădomași
Cu strădomășițe, și 9 feluri de
[ochi răi.

   Voi toți ați plecat pe cale,
         Pe cărare,

   V'ați întâlnit cu N. în cale,
10 Și l-ați săgetat,
Și l-ați fulgerat.

   Voi dela voinicul ăsta,
Din fața obrazului,
Din zgârciul nasului,
15 Din creerii capului


    Napoi să vă’ntoarceți!
Că io cu usturoi v’am usturat,
Cu piper v’am pipărat,
Cu prav v’am împușcat,
20 In ostrovul mărilor v’am aruncat.

          Acolo veți bea,
Acolo veți mânca,
Acolo aveți pat de culcat
N. să rămână curat,
25 Ca argintul străcurat,
Ca steaua din cer,
Ca rouă din câmp,
Ca poala Maicii Marii!
Leac să fie din gura mea,
30 Din limba mea!


     Dela Ana Moise din Găvojdia, com. de elevul G. Săcoșan.



31. De izdat

     Sau de durere de foaie (urdinare, diaree).

     Descântătoarea are un cuțit în mână, și-l mișcă deasupra foalelui
zicând:


   Fugi izdate,
   Blăstemate!
   Nu durea,
   Nu ustură,

5 Nu coace și nu răscoace,
   Ci napoi te ’ntoarce!

   Că N. nu te poate purtă,
   Nu te poate sătură,
   Nu te poate adăpă,

10 Nu te poate cinsti,
   Și nu te poate odihni.

   Ci tu du-te dela el (sau dela ea),


   Că io cu limba te-am descântat.
   Cu cuțitul te-am tăiat,

15 In mare te-am înecat,

   In peatră seacă te-am încheiat
   Și ’n lemn stărp te-am aninat
   Acolo să trăești,
   Acolo să viecuești,

20 In munți,

         Cărunți,

   Unde nu-i urmă de săcure

   Și nici glas de cocoș,
         Amin!


     Dela Trandafita Marariu, de 58 de ani, din Slatina mică, com. de
elevul R. Sandru.


        i «Nu vis ’ = nu sânteți. «Voi vis--. \v>\ sânteti.

255


32.

      Sau de durere de -inimă»,
de-asupra -inimii», și zice:

      Fugi izdate,
      Blăstămate!

      Că ce-ai căutat,

      N’ai aflat,

   5 Ce-ai curs,
      N’ai ajuns.
      Pe subt pământ ai venit,
      Pe subt pământ să te duci;
      Cum nu te-a văzut nime

  10 Pănă ai venit,
      Așa să nu te vadă nime
      Pănă ti-i duce;

      Că tu ai venit la N.
      Să-ți faci loc de casă,


De izdat

Descântătoarea face semne cu un cuțit

     15 Eu am venit

         Să-ți fac loc de cruce. —
         Când va fi cap de lup
         La trup de urs,
         Și trup de urs

     20 La cap de lup,
         Atunci să mai vină izdatu
         Cu apucatu,
         Atunci și nici atunci.

         Să ugească N. luminat,

     25 Ca argintul curat,
         Ca steaua din cer,
         Ca rouă din câmp.
         Amin! Leac să fie!


   Dela Maria ('leopa, de 48 ani, din Slatina-mică, corn, de /?. Șandru.



33.  De izdat.


   Descântătoarea face mai întâi cruce de trei ori spre pântecele bolna-
vului ; după aceea suflă cruciș de trei ori tot peste locul acela. începe apoi
să rostească descântecul, și în vreme ce-l rostește își așează palma întreagă
pe pântecele bolnavului, o ridică și iarăș o așează, dar totdeauna o așează
în cruce, pănă ce a făcut așa șapte cruci.

   Se zice descântecul de 9 ori:

Fugi, izdate,              10 Cu udat te udai,      
Blăstămate!                   Și ’n mare te ’necai. 
Fugi, spurcate,               Ear N. să fie curat,  
Blăstămate!                   Luminat,              
5       Fugi, drace,          Ca argintul străcurat,
Necurate!                  15 Ca aurul lămurit,     
Că eu cu tămâe te tămâeai,    De-acuma zviduit,1 2  
Cu suc te uscai,              Amin! Amin!           
Cu ai1 te aii,                        Amin 1        

Comunicat de Eva Ogrin, învățătoare în Lugoj.


   ¹ Usturoi.


   ² Mântuit, scăpat, vindecat - zviduit.


17’

256


34.  De izdat.


     Descântătoarea pune tămâie pe cărbuni aprinși și afumă până ce
descântă. Piciorul drept îl ține la foalele bolnavului.

Izdat de un hotar,        25 Izdat dela o pivniță,    
„   „  două hotare,       „    „ două pivniți,        
„   „   trei              „     „  trei               
„   „  patru   „          „    „  patru  „            
5    „   „  cinci         „     „  cinci   „          
„   „ șase                30    „     „ șase ,,       
,, » șapte ,,             „    „  șapte  „            
„ opt „                   „    „  opt                 
„  „ nouă „               „    „  nouă  „             
10 Izdat necurat!         Izdat necurat!              
Tu ai venit, venit la N., 35 Tu ai venit, venit la N.,
Lin și cătin, ■           Lin și cătin,               
Io te mân cu calul        Io te mân cu calul          
Dolac1 înșelat,           Dolac înșelat,              
15 In pinteni tăiat,      In pinteni tăiat,           
Peste mare aruncat;       40 Peste mare aruncat;      
Că omul ăsta              Că omul ăsta                
Nu te poate ținea,        Nu te poate ținea,          
Nu te poate purtă,        Nu te poate purta,          
20 Să-l lași curat,       Să-l lași curat,            
Străcurat,                45       Străcurat,         
Ca aurul și ca argintul.  Ca aurul și ca argintul.    
Leac să-i fie,            Leac să-i fie,              
Sfântă Maică Mărie!       Sfântă Maică Mărie!         
 (De trei ori se zice).   (De trei ori).              

Descântătoarea pleznește în palme de trei ori, și urmează:


    Izdat pleznit,
50 Izdat pocnit,

    Tu ai venit la N.,
          Lin
          Și cătin,

    Io te mân cu calul
55 Dolac înșelat,

    In pinteni tăiat,
    Peste mare aruncat,


   Că omul ăsta

   Nu te poate ținea,

60 Nu te poate purta,
Să-l lași curat,
Străcurat,

    Ca aurul și ca argintul,
         Leac să-i fie,

65 Sfântă Maică Mărie!
            (De 3 ori).


     Auzit dela Sauta (Safta) Jivan din Mircovăț, com. de elevul Mina
Nemoian.


     ¹ Frumos ?

257


35.  De izdat.

     Descântătoarea pane mâna dreaptă, sau piciorul drept, sau p'amân-
două la foalele aceluia, cui vrea să-i descânte. Zice apoi de trei ori des-


cântecul :

   Fugi, izdate,              De-o fi cocoș,                  
   Ș'apucate!              15 Cocoș să crepe!                 
   Nu îmfla,                  De-o fi mânz,                   
   Nu gâmfa,                  Mânz să crepe!                  
5  Nu izbi,                   N. să rămână curat              
   Nu poci!                   Luminat,                        
Că io cu piciorul te calc, 20 Ca sfânta Maică Mărie,          
Cu mâna te mân,               Ce l-a lăsat!                   
   Anume                      Leac să fie,                    
10 In lume                    Descântecul Maicii Sfinte Marii,
La celce te-a mânat:          Din limba mea curată,           
   De-o fi țap,            25 Din mâna mea dreaptă! Amin.     
   Țap să crepe!                                              

Corn, de elevul losif Stoica din Topleț.


36.  De izdat.

      Trei căței de ai (usturoi) se pisează cu muchea toporului și se me-
stecă cu prav de pușcă, după aceea se pune ,,la inimă“ (la stomac) sau
la locul unde-i durerea. Descântătoarea, în decursul descântecului, afumă
pe bolnav cu fum de tămâie și-l atinge cu piciorul drept la locul, unde-l
doare.

     Descântecul se zice numai odată, în orice zi, în oricare ceas.


      Fugi izdat,                           Până-i da de-al tău loc;

      Blăstămat,                            Că tu la N. n’ai loc,

Dela N,                        Nici de stat,               
Din creerii capului,           Nici de ’ncins,             
5 Din fața obrazului,          25      Nici de cuprins!    
Din zgârciul nasului,          Nu săgeta,                  
Din piept din inimă,           Că N. cu prav te-o împușcat,
Din ficat,                     De tine nimic n’o lăsat,    
Din mâni, din picioare,        Și cu ai2 te-o ait,         
10 Din toate ’ncheeturile!     30 De tine nimic n’o ugit,3 
Izdat porcesc,                 Cu piciorul te-o călcat,    
Izdat văcesc, ---              Sub pământ te-o băgat.      
Izdat rumân esc,               Te du, unde se duc          
Izdat nemțesc,                 Toate apele,                
15 Izdat unguresc,             35 Pe sub toate punțile!    
Izdat jidovesc, ---            N. să rămână curat,         
Izdat greu,                    Ca dela Dumnezeu lăsat,     
Izdat domol,                   Ca ’n ceasul ce-o născut,   
Izdat de 99 de feluri!         Când beteșug n’o avut!      
20 Ieși și te du în slog,1     Caransebeș.                 
Corn, de elevul Dum. Roșea din                             

* Răzor. — a Usturoi. — ³ Rămas.

258


37. De izdat.

Descântătoarei! cu un cuțit în mână trage linii în aer, cruciș și cur-  
meziș, d’asupra pântecelui omului bolnav, și zice:                      
La inimă: inimă de vidră,        5       Crucea sfântă,                 
La cap: cap de lup                 Ear la cea direaptă:                 
Și ureche de urs,              Sfta Maica Mărie.                        
La mâna stângă:                                                         
Se zice de două ori. Apoi descântă așa:                                 
Fugi, izdate, dela N.,                 Din putere;                      
Din inimă,1                 15 Că io cu sufletul te-am suflat,          
10       Din ficăței,                     Cu gura te-am descântat,      
Din sângele lui,                 Du cuțitul te-am tăiat,                
Din rărunchi,                   In mările negre te-am aruncat,          
Din smagă,                      Și’n inima ’ lui N. nu te-am lăsat.     
Acestea se descântă de 3 ori-, la sfârșit împlântă cuțitul după ușă     
jos, și zice:                                                           
20 Cum se ’ntoarce ușa,                      Toate pociturile,          
Așa să se ’ntoarcă dela N.               Toate năprăcirile.             
Toate durerile,             25            Amin!                         
Din Caransebeș.                                                         
                            38. De izdat.                               
Fugi izdate,                25 Că ieu te mân cu șapte,                  
Blăstămate!                     Tu vii cu opt;                          
Nu încinge,                   Că ieu te mân cu opt,                     
Nu cuprinde,                 Tu vii cu nouă, ---                        
5      Nu umflă,                     Ear ieu te mân                     
Nu gâmfă,               30      Cu mânile-amândouă.                     
Nu coace,                        Ieși din fața obrazului,               
Nu răscoace,                   Din zgârciul nasului,                    
Napoi întoarce!                Ieși din mațele lui, ---                 
10 Că ieu m’am sculat,                      Din piele,                  
Cu cuțitul te-am tăeat,          35       De sub piele,                 
Nouă hotare te-am mânat.           Ieși din foalele lui,                
Că ieu te mân cu unul,             Din in ma lui!                       
Tu vii cu doi;                     Că N. nu te poate adăpâ,             
15 Că ieu te mân cu doi,             Nu te poate culca;                 
Tu vii cu trei;                    50 Du-te’n văi și munți              
Că ieu te mân cu trei,                   Cărunți,                       
Tu vii cu patru;                     Acolo-s mese ’ntinse               
Că ieu te mân cu patru,            Și făclii dalbe                      
20 Tu vii cu cinci;                          Aprinse,                   
Că ieu te mân cu cinci,         45 Și păhare scrise.                    
Tu vii cu șase;                      Acolo să lăcuești,                 
Că ieu te mân cu șase,              Și să sălășluești!                  
Tu vii cu șapte;                                                        
Auzit dela Nina Nițu din Petroșnița, l. Caransebeș, și comunicat        
de elevul loan Ohergulescu.                                             
 « Stomac.                                                             


259


39. De izdat.

      Fugi, izdate,                  De amar ce-i fi,                  
      Blăstămate!                    10 Nici peștii nu te-or înghiți.  
      Nu izdâ,                       N. să rămână curat,               
      Nu blăstămâ!                   Luminat,                          
5     Cu tămâe dela nouă greci       Ca steaua pe ceri,                
nicat Te-oi tămâeă,                  Ca apa pe mări,                   
      Cu mătura te-oi mătură,        15       Ca argintul curat,       
      în Marea-Neagră te-oi aruncă!  Ca maica ciudat!                  
      Auzit dela Liena Hamza din     Crușovâț (Caraș-Severiri) și coma-
      de Errnina Padulescu.                                            
Fugi, izdate,                 40. De izdat.                            
Blăstămate!                  lăpădă! Acolo să zdrumice,                
Nu izda,                 Tărianu     20 Acolo să cinstească,           
N’apucă,                 41. De      Acolo să sgozbească / 1           
5      Nu săgeta,                    Și N. ugi curat,                  
Nu încinge,                          Luminat,                          
Nu cuprinde,                         Ca argintul curat,                
Nu poci,                             25 Ca aurul străcurat,            
Nu trânti,                           Ca maica ce l-a dat,              
10       Nu izbi!                    Ca poala Maicii Mării!            
Cu gura l-oi descântă,               Leac să fie,                      
Cu cuțitul l-oi tăia,                Maică Precistă,                   
Și cu mâna l-oi luă,                 30      Maică Mărie!              
Cu tămâe l-oi tămâia,                Leac să fie,                      
15 In Marea-Neagră l-oi              Din gura mea,                     
In copitele ciutelor,                Din limba mea,                    
Și’n coarnele cerbilor,              Cu leacul tău                     
Acolo să mănânce,                    35 Ș’al lui Dumnezău!             
Comunicat de Vadle                   din Pătaș, l. Bozovici (Caraș-    
Severin).                            izdat.                            
Fugi, izdate,                        Și făcături,                      
Blăstămate!                          Nu încingereți,                   
Ieși din mațe,                       10 Nu cuprindereți!               
Și din brațe,                        Că aici nu-i locul vostru,        
5      Din inimă,                    Ci ie loc de cruce, ---           
Din tulpină!...                      Crucea vă despice,                
Voi pocituri                         Crucea vă dărâme!                 
      1 Să ospeteze.                                                   


260


   15 Cu crucea vă crucișai,                       Vă mânai

      Cu cuțitul vă tăeai,                   Și’n pământ vă băgai!

      Și la muntele Semenic

      Auzit dela baba Alecsandrina Surii din Vălișoara, l. Caransebeș,
și comunicat de Ana Seracin.


42.  De izdat.


Fugi, izdate,
Blăstămate,
Blăstămat de nouă sate!
Aici nu-i ioc pentru tine,
5 Că-i loc pentru biserică.

        Fugi, blăstămate!
   Din Caransebeș.


           Că pe tine te-oi luă,

           Cu cuțitul te-oi tăia,

           In vârf de deal te-oi aruncă,
      10 In picioarele cailor te-oi lăpădă,
      Cu tămâie te-oi tămâia,
      Și’n pământ te-oi băgă.




43.  De colăcit.


      Descântecul de «colăcit» sau de «încolăcit», durere de stomac, se
descântă cu tămâie, cu un fir de mătură, și cu un cuțit. Tămâea o bea
bolnavul cu apă sfințită. Dacă n’are apă sfințită, e bună și cea de izvor.
Firul de mătură îl pune după ușă, cuțitul îl împlântă tot acolo, la sfâr-
șitul descântecului, și le lasă puțin timp să stea acolo.

      Se mai poate descântă și cu nouă fuse de tort. Fusele, după des-
cântec, se împlântă cu vârful în pământ.

De-i fi, colăcite:        Și te-am mânat                     
Din vărsat de nori,       In munți                           
Din răsărit de soare,     20      Cărunți.                   
Din prânz,                Acolo te-așteaptă a tăi            
5      Din ameazi,        Cu mese ’ntinse,                   
Din cină,                 Cu făclii aprinse!                 
Din miez de noapte,       Acolo voi să beți,                 
Din cântat de cocoș, ---  25      Acolo să mâncați,          
Să te domolești,          Acolo să sălășluiti,               
10       Să te potolești! Acolo s’odihniți!                  
Nu urlă                   Că N. n’are loc,                   
Ca vadurile,              Nici d’a vă culcă,                 
Nu vâj ăi                 30 Nici d’a vă adăpă,              
Ca vânturile,             Nici de-a odihni,                  
15      Nu te zvârcoli    Nici de-a sălășlui;                
Ca șerpele!               Că ieu, cu gura, v’am suflat, ---  
Că ieu te-am suflat,      Și Maica Precistă leac ți-a dat.---

     Auzit dela Cumbria Pocreanu din Jupa și comunicat de Qeorge
Oruea.

261


44.  De colăcit.

      Omul, ori dobitocul, care sufere de "încolăcitul lietnic», nu se umflă
deodată, ci tot încetișor, pănă când s’a făcut ca o bute.

      Descântecul se zice de nouă ori, și totdeauna se suflă peste cel bolnav.


   Fugi, încolăcit!

    Că ieu te-oi descântă,
   Și ’n codrul mare

         Te-oi mână,
5 Nici de leac

         Nu te-oi lăsa!

    Ieși încolăcit grabnic,
Ieși încolăcit lietnic,¹
încolăcit nemțesc,
10 încolăcit rumânesc,
încolăcit sârbesc,
încolăcit de 99 de feluri 1
leu în codrul mare


         Te-oi mână,
15 Unde cocoșii

         N’or cântă,
Și glas de voinic
Nu s’aude,
Urmă de săcure
20 Nu se vede.

   In codrul mare:

    Acolo să te odorești! '¹
Că-s mese întinse
Și făclii aprinse,
25 Acolo să te odorești,
Și să te oprești!


     Comunicat de Alex. Țăranu din Voiteg.


45. De

     Descântătoarea își face cruce și
     Fugi, colăcite,
     Rătăcite!

     Fugi, izdate,
           Blăstămate!

   5 Fugi, că aici n’ai loc!
     Aici e loc de cruce.
     Că ieu cu limba te-oi descânta,
     Cu tămâie te-oi tămâia,

           Și te-oi luă,

  10 Și te-oi mână

     Auzit dela RusăCna Murariu d
municat de elevul Nichifor Lazăr.


colăcit.

zice încet:

     Sub tufă de răchită,
  Acolo vei conăcî,
  Acolo vei sălășlui!
  N. să rămână curat,
  15 Luminat,

     Cum Maica Precistă din cer
           L-a lăsat!

           Leac să fie,
  Din gura mea,
  20 Din inima mea!

in Stagna, (lângă Caransebeș) și co-


46.  De colăcit.

           Amin! Amin!                     5 Ce-ai stat, d’ai încins?

Descântecul Sfintei Maicii Mării:       Ce-ai stat, d’ai cuprins?

           Fugi, colăcite,                        Fugi, izdate,

           Fugi, rătăcite!                        Fugi, pipărate!


      ¹ „Lietnic" = încet, lăsător. ² Să te sfarmi ?

262


   Că io cu gura te-oi descântă,
10 Cu cuțitul te-oi tăiă,

   Cu sufletul te-oi suflă,
   Peste mări te-oi aruncă,
   Nici de leac nu te-oi lăsă!

         Acolo te-oi potoli,


15 Acolo te-oi așeză!

   Să rămână N. curat,
         Luminat,
         Ca Maica din cer
         Ce l-a lăsat!

   (De trei ori și cu cuțitul).


     Comunicat de elevul Simeon Lațcu din Alibunar.



47.  De întors

Sau «de mânătură», sau «de desfacere»

     Pentru a întoarce dela bolnav „mânătura“, „făcătura¹¹, „aruncătura^,
descântătoarea ia un cuțit și o amestecătură de: unsoare, prav de pușcă,
tămâie și ai (usturoi), le ține în palmă și glăsuește:


    Io descânt cu numele Domnului,
    Și a Sfintei Maice Mărie,
    Leac din gura mea să fie !

         Plecă N. pe cale,

5 Pe cărare,
    Se’ntâlni cu facerile ’n cale.

         Faceri spurcate,
         Faceri necurate,
         Faceri sorocite,

10 Faceri întâlnite!

         V’o fi mânat cu unu,
         Io vă ’ntorc cu doi;

         V’o fi mânat cu doi,
         lo vă ’ntorc cu trei;

    (Și tot așa cu 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9).

25. V’o fi mânat cu nouă,


          Io vă ’ntorc cu zece, —
          Cu unu mai mult,

30. Cu vârf și ’ndesat
          In capu aceleia,
          Care v’o mânat, —
          Și să-i faceți:
          Din cap

35 Peri de țap,
          Din mâni
          Peri de câni,
          Din țâțe
          Peri de mâțe,

40 Din trup

          Peri de lup,
          Din picioare
          Piele de urs!


      Se rostește de 3 ori. Apoi descântătoarea ia 3 crețari și-i aruncă
spre sfințitul soarelui, fără să privească într’acolo; — dacă în odaie se
află fereastră, ce se deschide spre apus de soare, banii se pot aruncă și
pe fereastră; iar dacă nu se află, descântătoarea trebue să-i arunce d’afară
spre apus. — Cu unsoarea descântată unge pe bolnav în cruci peste tot corpul.

      Dela Trandafira Murariu, de 58 de ani, din Slatina-mică, corn, de
P. Șandru.

263


48.  De întors.

      Pe un vătrai cu cărbuni aprinși descântătoarea pune tămâie, apoi ia
o cămașă de-a bolnavului, o întoarce pe dos și vârându-și mânile într’însa
o întoarce pe după mâni d'asupra vătraiului, descântând:

   Nu întorc c’o mână,            Și mai mânioase,                       
   Ci întorc cu două;             Napoi la cine-o vrăjit                 
   Nu întorc cu două,             Să se ducă de unde-s                   
   Ci întorc cu trei;             45 Descântate                         
5  Nu întorc cu trei,                Și mânate,                         
   (Ș7 tot așa cu 4, 5, 6, 7, 8),    Acolo să facă dureri,              
15 Nu întorc cu opt,                 Acolo să facă fiori,               
   Ci întorc cu nouă,                Acolo să facă strâcnete,2          
   Întorc cu 99:                  50 Acolo să facă săgeți,              
   Făcăturile,                       Și mânii, și sfezi!                
   Mânăturile,                       Că io Ana, descântătoare,          
20 Năprăciturile,                    Cu Maica Mărie lecuitoare,         
   Supusăturile                      Ear m’am mâniat,                   
   Din lume și țară,              55 De 99 de ori n’apoi le-am înturnat;
   Să se ducă ’napoi iară            Cine-o ’ntors cu 9,                
   De unde-s venite,                 Să ’ntoarcă cu 8,                  
25 De unde-s sorocite,               Cine-o ’ntors cu opt,              
   De unde-s năprăcite,              Să ’ntoarcă cu 7;                  
   De unde-s mânate,                 (81 tot așa până la 1).            
   De unde-s descântate.             Io napoi le-am înturnat,           
   D’o fi din țară,                  Nici de leac nu le-am lăsat,       
30 D’o fi din lume,                  Mai încintate,                     
   D’o fi din târguri             75 Mai înfocate,                      
   Mânate,                           Și napoi înturnate,                
   Descântate,                       Toate durerile,                    
   Sorocite,                         Toate arsurile,                    
35 Năprăcite,                        Toate mânăturile,                  
   Io le ’ntorc napoi             80 Toate făcăturile.                  
   De 99 de ori,                     Io pe N. am lămurit,               
   Mai încintate,                    L-am curățit                       
   Mai înfocate,                     Și izbăvit.                        
40 Să se ducă napoi                  Amin!                              
   Și mai sunducoase ’,                                                 

Din Caransebeș.


       ¹ Moroase. ’ Zgârciuri.

264


49. De aruncătură.


      Nu se simte bine cineva și crede, că s’a bolnăvit prin faptul aruncării
Pe ascuns a unui lucru tocmai în drumul pe unde a trecut, descântătoarea
îi descântă pentru a desface de aruncătură.

      Versurile ce urmează sânt rostite întâi la un râu, din care se scoate
apă descântată, pe urmă apa se duce acasă, se rostesc a doua oară ver-
surile


5


10


15

’ și bolnavul este spălat pe cap și pe ' trup cu apa aceea.           
Apă limpede,                           Cine-a făcut cu cinci,         
Apă lin curgătoare,               20   lo desfac cu șase;             
Pe N. să mi-1 speli                    Cine-a făcut cu șase,          
Și să-l limpezești                     lo desfac cu șapte;            
De aruncătură de sară,                 Cine-a făcut cu șapte,         
De aruncătură de miezul nopții,        Io desfac cu opt;              
De aruncătură de zori,          25     Cine-a făcut cu opt,           
De aruncătură de dimineață,            Io desfac cu nouă;             
De aprins,                             Cine-a făcut cu nouă,          
De foc nestins!                        Io desfac cu mânile amândouă.  
Cine-a făcut c’o mână,                 Apă lină,                      
Io desfac cu două;              30     Cristalină,                    
Cine-a făcut cu două,                  Curăță pe N.                   
Io desfac cu trei;                     De aruncătură!                 
Cine-a făcut cu trei,                  N. să rămână                   
Io desfac cu patru;                    Curat                          
Cine-a făcut cu patru                  Cum Dumnezeu l-a dat,          
Io desfac cu cinci;                    Amin!                          
    Auzit dela Erernia Voina din Sâlha și com. de Sidonia Vița, elevă.
                            (Va urmă).                                


< DOCUMENTE ISTORICE.

Regulatio Diocesis Transilvanicae Disunitae anno 1805.
(Sfârșit).

Numerus


Tempus


266


    Nomina Locorum et
        ecclesiarum


Titulus
ecclesiae
specificus


Appertinentîae
Ecclesias ticae


h

& O


s
f!

2 ³


Circulns inferior sub R.

Tractus


10

27

1

28

2
11

20

12
13

29

3

21

22

23

24

37

25
14
lo

30

4

31

5

17
16

18

32



6
33
34

7

8

35
36

19

9
26




31

21
41

22
13

14

1

32

16
26

33

Agyagfalva              F. ad 32         5                                                          
Also Boldogasszonyfalva M. c. 3,4,8 (c.              RP                                            
                        inf.) 30, 34---6    16  1                                                  
Bardotz                 F. ad 9          4                                                         
Bethfalva               F. ad 32        1J                                                         
Bibartzfalva            F. ad 9          8                                                         
Bogoz                   F. ad 32        12                                                         
Dâlya                   F. ad 32         4                                                         
Ders                    F. ad 32         9                                                         
Dobofalva               ao 1804 evanuerunt                                                         
Fiâthfalva              F. ad 27        18                                                         
Fiile                   F. ad 9         14                                                         
Homorod Almăs           ao 1805 evanuerunt                                                         
Homorod Karătsonfalva   F. ad 32         4                                                         
Homorod Oklând          F. ad 32         5                                                         
Homorod Szent Pâl       F. ad 32         4                                                         
Homorod Szent Martori   F. ad 32         3                                                         
Homorod Ujfalu          ao 1805 evanuerunt                                                         
lâsfalva                ao 1804 evanuerunt                                                         
Kănyăd                  F. ad 32        12                                                         
Keresztur Falva         F. ad 27        12                                                         
Kis Batzon              F. ad 9          6                                                         
Kis Galambfalva         F. ad 32         4                                                         
Magyar Hermăny          F. ad 29        12                                                         
Mașyaros                F. ad 32         8»                                                        
Mâtisfalva              F. ad 32                                                                   
Musna                   F. ad 32         9                                                         
Nagy Galambfalva        M. c. 11-12,                                                               
Olasz Telek             15-18, 20, 22-                                                             
                        4, 26, 28, 31,                                                             
                        37              66                                                         
                        F. ad 9          3      1                                                  
Rugonfalva              ao 1804 exceptis duabus familiis omnes transierunt                          
Simenyfalva             ao 1805 excepta una     fami lia omnes transierunt                         
Szâldobos               F. ad 9         16                                                         
Telegdi Batzon          F. ad 9         13                                                         
Timafalva               F. ad 27         4                                                         
Uj Szekely              F. ad 27        13                                                         
Văgâs                   ao 1805 evanuerunt                                                         
Vargyas                 M. c. 1-8        37                                                        
Vărosfalva              F. ad 32         4                                                         
                                            13.                     Sedes Sic. Marus, circulus su-  
Atosfalva               F. ad 33         4                                 Tractus Marusiensis sub  
Andrăsfalva             ao 1805 evanuerunt                                                          
Bere                    „   ,, evanuerunt                                                          
Bere-Keresztiir         F. ad 17          2                       [Ao 1814 transierunt ad Unionem'  
Buzahâza                ao 1805 evanuerunt           ' ' '' 1                                      
Csikfalva               F. ad 17         5           Ao 1814 transierunt ad Unionem                
Csoka                   F. ad 4 c. inf.      5       ,,                   a          jr       )>   
Csokfalva               F. ad 37         4           a     a       • tf         a                  
Demenyhâza              F. ad 17         3           a      ii            ii           i          i
Demeterfalva            F. ad 18 c. inf.      5                                                    
Erdo Szent Gyorgy       M. c. 3, 5,                                                                
                        31, 39, 40       118       1                                               


267


Reflexiones


summarius


Ex his sunt


    Numerus Poparum Locus                         „

Annus       a    ?  S  i

specificus ordinationis ? S .« '§> S §
a                                 a  $  3  §“■

«;    pț Si  00


Pere. Oeorgii Ferentzi.
ut supra.


1 Mihail Boj                 Buda 1779               1


1 lonask Petrutz


Trans. 1772


Vacat. Parochum lac. Csoflek vide in Ărapatak (Cottus Alba-superior)

perior sub R. Pere, loannis Szeredai.

AD. Michaelis Radovits.


1 Vaszile Pantye


Trans. 1793


1

208

     Nomina Locorum et     Titulus   Numerus            Tempus     £             foenetorum 5.     
        ecclesiarum       ecclesiae                 n                 r        E       curruB   5 9
                          specificus                e   „Bl h                    vinearum   ® f    
                                                    o   a ■§ g     a -                   umae     9
                                          patrumfam a.  o»  h8 8   ga                              
                                        lias inelui a   *rg a        A        a                    
                                          viiuab. e     ti 5     p, s o        s                   
                                           zingaris     S 7             a                          
2  Fintahăza              F. adl8c. inf. 27         1   Ao 1814 transierunt]                        
3  Geges                  F. ad 33         5        1   Ao 1814 transierunt]                        
4  Harasztkerek           M. c. 10-2, 34    13          Transivit ad unionem ao 1814]               
5  Havad                  F. ad 33         4            ii         ti        a        a     ti  1'  
34 Havadto                F. ad 4          3            ii         ii        ti        »     a  1   
6  Uentzfalva             F. ad4c. inf.     5           Ao 1814 transierunt]                        
17 lobbăgyfalva           M. c. 14-16,                  Ao 1814 transierunt]                        
43 Iszlâ                  18,22, 24, 30    30           Ao 1815 exceptis 15 familiis tran-          
35 Kibed                  ao 1804 transierunt           sierunt]                                    
7  Lorintzfalva           F. ad 37         5            Ao 1814 transierunt]                        
8  Luka                   F. ad 4 circ. inf. 3          Ao 1814 transierunt]                        
24 Magyaros               F. ad 4 circ. inf. 5          Transierunt]                                
36 Makfalva               F. ad 37 circ. inf. 8         Ao 1814 transierunt]                        
18 Markod                 F. ad 37         1            Ao 1807 transierunt]                        
19 Mikhâza                F. ad 17         3                                                        
25 Nagy Adorjăn           ao 1803 evanuerunt                                                        
42 Rigmăny                „ 1805 evanuerunt                                                         
26 Seprod                 „ 1805 evanuerunt                                                         
27 Siketfalva             „ 1805 evanuerunt                                                         
9  Somosd                 F. ad 18 c. inf.     10                                                   
37 Sovârad                F. ad 4c. inf.     5                                                      
10 Szent Oerlitze         M. c. 24, 32,                                                             
38 Szent Ist van          35-6             16                                                       
28 Szent Simon            F. ad 4         18                                                        
29 Szereda (Nyârăd)       ao 1805 evanuerunt                                                        
30 Szent Anna (Nyârăd)    ao 1805 evanuerunt                                                        
39 Szovâta                F. ad 17         2                                                        
11 Szoverd                F. ad 17         3                                                        
15 Tsik Szent Mărton      F. ad 33         7                                                        
20 Vadad                  F. ad 4          8                                                        
40 Vadasd                 F. ad 17         5                                                        
12 Vaja                   ao 1804 evanuerunt                                                        
                          F. ad 33         7                                                        
                          F. ad 4          6                                                        
                                                        Circulus inferior sub R.                    
                                                                                           Tractus  
                          F. ad 7          13                                                      
1  Akosfalva              M. c. 35        20   1                                                   
2  Bălintfalva            M. c. 30        89   1                                                   
23 Bergenye               F. ad 13        13                                                       
9  Boos                   F. ad 17         4                                                       
8  Boo                    ao 1804 evanuerunt per                                                   
10 Csejd                  F. ad 7           3                                                      
3  Cserfalva              ao 1804 transierunt                              RP 6                    
24 Csit Szent Ivan        M.c.32,33,36    21   1      amplexam S. Unionem                          
25 Egerszeg               F. ad 25         4          Ao 1804 transieruut        3                 
36 Hidveg                 F. ad 13         3          r                          2                 
11 ledod                  F. ad 17        H           [Ao 1814 transierunt]      3                 
12 Kaâl                   F. ad 6          3          1803       RP 2            4                 
34 Kakasd                 M. c. 1-2, 6-9                                   1798                    
4  Kâposztâs Szent Miklos cirț. sup.         14   1                        RP 4                    
13 Kebele                 M.c.9, 11,14    23   1                            RP6                    
34 Kebele Szt. Ivân       F. ad 13        19   1                                                   
26 Kisfalud               F. ad 29        35                                                       
37 Kis Ikland             ao 1804 transierunt                                                      
15 Koronka                F. ad 16         51   1                                                  
27 Malomfalva             M. c. 31        58   1                                                   
5  Maros Keresztur        F. ad 6         36   1                                                   
16 Maros Szent Oyorgy     M. c. 15         74   1                                                  


269


Ex his sunt

  Numerus Poparum     Locus       ’S                                Reflexiones             
S   specificus        Annus       a  (8            s                                        
a                  ordinationis © o  g,            a E                                      
a                               a ►  I             0 “                                      
g                                 0                                                         
                                  4     Fungibiles                                          
                                                       1 [Ao 1813 una cum popa transierunt].
                                                 1     2 [Anno 1814 praeter parochum tran-  
                                                 1     sierunt].                            
1 loan Ludosan’    Trans. 1790                         8 [Anno 1824 pars maxima pagi una    
1 loan Timar       Trans. 1793                         cum parocho transivit]               

1 loan Popovits


Arad 1797            1

Pere. Ladislai Antal,                     
ut supra.                              1  
1 Georgie Andrej        Arad 1804      1  
1 loan Popovits       ' Trans. 1795       
1 Pasku Roska           Arad 1799      l  
1 loan Krisan ■         Trans. 1785    1  
1 Matej Popovits8       Arad 1804      1  
                                          
1 Theodor Popovits      Arad 1799      1 \
1 Nicolae Teksa         Buda 1779   1     
l Simeon Sziics         Karlovetz 1781 1  
i Simeon Muresan        Buda 1780      1  

18

270

                                                   Temnus       Appertinsntiae                
                                      Numerus                  1 cuipuo         Eoclesiaaticaa
                     Titulus          *                                                      s
   Nomina Locorum et ecclesiae         a S® ta a   .s    4 «2 s-   ga a                       
                                       4*0^ ■g e   ÎS           p ’S   5= §8                  
   ecclesiarum       specificus          PI        O Qt     •»» ®         C E     *» Im    M 2
                                      1 S’P        .5 7    ® Cm •      3       ® B   «fl      
                                                   ■gS    S'Sds     e. p    s 5   o 5         
                                            zmgi   2 ® a s .             ® h p                
                                            Temple P           -    -2 a                      
6  Megyesfalva       M. c.5,34et2                                                             
                     Loca Taxalia     65    1      RP    2                                    
28 Mezo Bând         Ecc. p.' se        196 1                                                 
17 Moson             M. c. 8,12, 22   30    1                                                 
29 Nâznânfalva       M. c. 26         51    1                                                 
30 Panith            F. ad 23         48    1                                                 
33 Remeteszeg        F. ad 25         16                                                      
18 Sârd              M. c. 23 c. inf. 37    1                                                 
39 Sos Patak         F. ad 27         21    1      RP3 2                                      
17 Szekes            ao 1804 transierunt                                                      
31 Szent Benedek     M. c. 1, 3       40    1                                                 
22 Szent Kirăly      F. ad 25         38                                                      
35 Szent Lâszlo      F. ad 2          18                                                      
20 T otfalva         ao 1803 transierunt                                                      
21 Tompa                  „   „ evanuerunt                                                    
22 Vetzke            F. ad 17         22                                                      
                                        14.  Sedes Sic. Hăromszek, Circulus                   
                     Tractus Hâromszekiensis cum subdiaconatu filiali Ud-                      
1  Albis             F. ad 2              8                                                   
2  Also Csernăton    M. c. 1, 3, 5,                                                           
                     6, 22, 24, 25    34    1                                                 
17 Barâtos           F. ad 28             6                                                   
29 Beretzk           Ecc. p. se.        226 1                                                 
18 Bita              ao 1803 evanuerunt                                                       
20 Bodza             F. ad 19         50                                                      
19 Bodza Fordulâsa   M. c. 20         44    1      RP 1                                       
21 Czofalva          F. ad28 c.inf.   50                                                      
22 Dâlnok            F. ad 2          16                                                      
3  Felso Csernăton   F. ad 2              6                                                   
4  Hatoika           ao 1803 evanuerunt                                                       
5  Ikafalva          F. ad 2          5                                                       
13 Kovăszna          M.c.12,14,16 26 /5     1                                                 
12 Kdros             r. ad 13             3                                                   
9  Lemheny           F. ad 10             3                                                   
23 Letzfalva         F. ad 28 c.inf.      3                                                   
24 Markosfalva       F. ad 2          17                                                      
7  Mârtonfalva       F. ad 2          14                                                      
10 Mărtonos          M. c. 8, 9,11    47    i      1797                                       
7  Mătisfalva        ao 1803 evanuerunt                                                       
25 Maksza            r. ad 2          11                                                      
11 Osdola            F. ad 10         19                                                      
26 Păke              F. ad 13             3                                                   
27 Papoltz           F. ad 28         32    1                                                 
14 Pava              F. ad 13         17                                                      
8  Szent Katolna     F. ad 10             5                                                   
15 Telek             ao 1803 evanuerunt                                                       
30 Vărhegy           „   „ evanuerunt                                                         
16 Zabola            F. ad 13        23     i                                                 
28 Zăgon             M. C. 17, 27     84    1      Circulus inferior sub R.                   
                                                                                       Tractus
1  Al Doboly         M. c. 4, 11      60    1                                                 
13 Angyalos          F. ad 36         3                                                       
38 Ărkos             ao 1803 evanuerunt                                                       
14 Barot             M.c.2,6,9,16   29                                                        
23 Bikfalva          F. ad 31        45                                                       
2  Bodos             F. ad 14         7                                                       


271


Reflexiones


« Numerus Poparum

S         specificus

a
®

1 Mihail Radovits¹

1 Vasilie Moldovan

1 Simeon Koluzan

1 Iereinie Popovits

1 Theodor Sandu³

1 loan Popovits⁸

1 Georgie Muntyân ⁴

1 Simeon Sziics


Ex his sunt


Locus                _ i

Annus          g   g  g g _

ordinationis  '■§ 5  J? ’Ș « §

a   a  8   S §■ =

■< -a) M    m


Arad 1783           1

Temes 1798           1

Buda 1778            1

Trans. 1794          1

Arad 1804                1

Trans. 1789         1

Buda 1778            1

Trans. 1762         1


¹ [Archi Diaconus].

² [Anno 1814 transierunt],

⁸ [Anno 1809 transierunt].

⁴ [Anno 1824 transierunt].


superior sub R. Pere. Moysis Itnecs.

varhelyiensi conjunctus sub A. D. Nicolai Popovits.

1 Mihail Hosszu      Arad 1798   1
2 Toma Popovits sen. Val. 1764   1
  „      „     jun.  Trans. 1794 1
1 Georgie Nyăga      Arad 1801   1
1 loan Aldulye       Trans. 1791 1
1 Georgie Băts       Trans. 1791 1
1 Nicolae Popovits     Arad 1804   1
Pere. Andreae Czirjek.              
ut supra.                           
1 losziv Popovits      Trans. 1785 1
1 Benjamin Buksa       Arad 1804   1

18’

272

                                                Numerus      Tempus              Appertinentiae    
                                      Titulus   g.a g 1      .S       ■2'® S     Ecoleaiasticao    
   Nornina Locorum et                ecclesiae  5 5 w s                    E ®  S                  
   ecclesiarum                      specificus                            © Q.  «a |S              
                                                             g S      0. s C*5  g° sa              
                                                             ®        «© W      - a -p             
24 Bolon                            Ecc. p. se.       87  1  [Transierunt]                        
37 Dobollo                          F. ad 31        51    1                                       
25 Egerpatak                        F. ad 28         5    1                                       
15 Ereszteveny                      ao 1804 evanuerunt    1                                       
26 Farkas Vâgo                      F. ad 29        10    1                                       
27 Fel Doboly                       F. ad 28         7    1                                       
3  lllyefalva Oppidum               ao 1804 evanuerunt     1                                      
4  Ilyenfalva                       F. ad 1          22   1                                       
5  Kilyen                           F. ad 29        13    1                                       
28 Kis Borosnyo                     M. c. 25, 27,         l                                       
17 Komollo                          34. 35 et 21,         1                                       
29 KOkos                            23 circ. sup.    38                                           
16 Kdpetz                           F. ad 36        13                                            
30 Kozep Ajfa                       M. c. 5, 26     38                                            
31 Lisznyo                          F. ad 14          10                                          
32 Magyaros                         F. ad 33        42                                            
18 Mâlnăs                           M.c. 23.32,37    42                                           
19 Miklosvăr                        F. ad 31        11                                            
33 Nagy Ajta                        F. ad 7          4                                            
34 Nagy Borosnyo                    F. ad 33        11                                            
20 Oltszem                          M. c. 19, 30     22                                           
21 Rety                             F. ad 28         2                                            
6  Sepsi Batzon                     F. ad 7          3                                            
7  Sepsi Szent OyOrgy Oppidum       F. ad 36         5                                            
8  Sepsi Szent Gyorgy Villa         F. ad 14         6                                            
22 Szent Ivâny-Laborfalva           M. c. 8, 20,                                                  
9  Szăraz Ajta                      10, 18            32                                          
35 Szatsva                          F. ad 7          19                                           
10 Szemeria                         F. ad 36        49                                            
11 Szent Kirăly                     F. ad 14        20                                            
12 Szotyor                          F. ad 28         7                                            
30 Uzon                             F. ad 7          6                                            
                                    F. ad l           5                                           
                                    ao 1804 evanuerunt                                            
                                    M. c. 13, 17,                               RP 1              
                                    21, 22            49                         RP3              
                                                             15. Sedes Sic. Aranyas            sub
                                                Subarchidiacon.         tractus Thordensis     in-
1  Also Szent Mihălyfalva           M. c. 3, 10      82   1                                       
2  Csegez                           M. c. 5, 6       53   1                                       
3  Felso Szent Mihălyfalva          F. ad 1          40   1                                       
7  Harasztos                        M. c. 4         90    1                                       
8  Hidas                            Ecc. p. se      111   1                                       
9  Inakfalva                        ao 1803 transierunt   1                     RP                
4  Kertsed                          F. ad 7         57    1  1804      Limitau. RP 7        15    
10 Polyân                           F. ad 1           4   1                                       
5  Râkos                            F. ad 2         38                                            
11 Szekely Foldvâr                  M. c. 12        90                                            
12 Szekely Kocsărd                  F. ad 11        72                                            
6  Vărfalva                         F. ad 2         40                                            
13 Veresmarth                       ao 1804 evanuerunt                                    6       
                                                                                 16. . Loca        
1  Claudopolis Eccl. Graecorum      Ecc. p. se. 46        1                                       
2  Maros vasârhely F. ad 6 S. Marus Circ. inf.  24        1  1791                                 
3  Alba Carolina                    Ecc. p. se. 450       (1 1794                                 


273

                      Locus        Ex    
3  Numerus Poparum    Annus        d     
eS specificus         ordinationis A moți
s                                  Amove 
a                                        
5                                        
1  Georgie Popovits   Arad 1803          
1  Nicolae Popovits * Arad 1796    1     
1  losziv Popovits    Arad 1805          
Vacat                                    
1  loan Popovits      Arad 1797          
1  Nicolae Popovits   Buda 1780          
l  David Popovits     Trans. 1789        

1


1

hîs sunt                                     
« £                                          
•5 -2 |       Reflexiones                    
£ -o a ---                                   
f î S.2                                      
Sos                                          
(S * ®                                       
1      1 (Amotus est interimaliter, quoad ul-
         terius semeț legitimaret].          
1 Pertinet ad tractum Kolosiens. inf.        
* Pertinet ad tractum Marus.                 
2 Pertinet ad tractum Albensem.              

1


i

David Popovits    Arad 1802            
R. Pere, loannis Szilâgyi.             
terioris sub A. D. Ignatii Karabetz.   
1 loan Tarka      Trans. 1787         1
1 Simeon Szăsz    S. Andrej 1780      1
1 Blag Munfyan    Arad 1799           1
1 Theodor Pan     Trans. 1791         1
1 Elisie llye     Arad 1797           1
1 lakob Iova      Trans. 1793         l
Taxalia.                               
1 Ilie Fulye*     Trans. 1791         1
3 loan Muntyan’   Trans. 1772   1      
Nicolae Panovits4 Arad 1796           1
Nicolae Rosor     „ 1804              1


1


274

                             Numerus             Tetnpus         Appertineniiae 
                                                                 EcclesiMticae  
                   Titulus                                              a       
Nomina Locorum et ecclesiae    ‘8 3 • « S                    «Sg §s gș 1,       
                                        e fl            fll fa q                
ecclesiarum       specificus trum         2 »   ■£ â*            grort          
                             3 iz         ■ga 8, “ d             cubu           
                             i lua        g ©    a »             enetc          
                             zing                                curr           
                             mplo                                neari          
                                                                 urna           
                             cS «       ® S      -•op)           «      «2     ►
                             as   h                                             

17. Districtus Fogaras sub

Tractus Fogarasiensis sub

27 Also Ârpăs                  Ecc. p. se        80 1     1794 Limit.          
41 Also Komâna                              156     1                          
28 Also Porumbăk                            197                Limit.          
l  Also Szombatfalva                        121     1     1802                 
30 Also Utsa                   M.’ c.”36”   165     1                          
42 Also Venitze                Ecc. p. se   142     1                          
29 Also Vist                   ft 99 99     135     1                          
2  Bethlen                     M. c. 5      155      1                         
3  Brăza                       M. c. 16     178     1                          
4  Desâny                      ao 1803 transierunt  ad unionem                 
31 Drâgus                      Ecc. p. se.  187      1         Limit.          
5  Dridiff                     F. ad 2           66 1     1789 E fundo limit. 1
6  Fogaras Oppidum             Ecc. p. se.  205     1                          
32 Felsd Ărpăs                 M. c. 40     193     1  Renov. 1801 Limit.       
43 „ Komâna                    M. c. 44          84 1                          
33 „ Porumbâk                  Ecc. p. se.  227     2          Limit.          
7  „ Szombatfalva orientalis   99     >J 99 171     1                          
8  „ Szombatfalva occidentalis »    99   99 196     1                          
35 „ Utsa                      Ecc. p. se.  229     1          Limit.          
44 „ Venitze                   F. ad 43     59      1                          
34 „ Vist                      Ecc. p. se.  249     1          Limit.          
45 Qxid                        Ecc. p. se.  126     1                          
18 Herszeny                    F. ad 25     52      1     1790                 
46 Holbăk                      Ecc. p. se.  117     1                          
9  Hurez                       F. ad 23     49      1     1795                 
19 Illyen                      ao 1803 transierunt                             
20 Kis Berivoj                 M. c. 22     80      1     1796                 
10 Kis Vajdafalva              F. ad 14     60      1          Limit.          
36 Korb                        F. ad 30     108     1                          
47 Kutsulăta                   M. c. 48     237     1                          
11 Lesza                       Ecc. p. se   153     1          Limit.          
12 Ludișor                     F. ad 13          61 1     1798                 
48 Lupsa                       F. ad 47          22 1                          


275


Ex his sunt

                          Locus                 « 2     Reflexiones                             
tn                        Annus           •5    ® 0 •                                           
d                         ordinationis    c       s                                             
rt Numerus Poparum                        o     £                                               
a  specificus                             >  rt ap 5 6                                          
a                                      o  o  ap 0 5*2                                           
5                                      a  a  ’S P 3                                             
                                       •<    &      cc                                          
R. Pere. Antonii Szevesztrenyi.                                                                 
administratore Bazilii    Kiss.                                                                 
2  Alexie Bika            Arad 1801             1       1 Anno 1798 amotus                      
   Szamoil Nan1           Val. 1759    i                2 Per generalem amnestiam functioni     
1  loan Popovits          Buda 1781             1       redditus et per Eppum in Transilva-     
1  Alexandru Vulk         Trans. 1772           1       nia Novakovits confirmatus nune de-     
1  loan Tanaszie          Arad 1798             1       crepitus inhabilis.                     
2  Toma Man ’             Val. 1758       1             8 Z. Ludosan graeco-cath. popa, igitur  
   Akim Buzuletz          Buda 1778             1       cathalogo disunitorum indebite ad       
1  loan Rozsoj            Trans. 1793           1       scriptus per politicam conscriptio-     
                                                1                                               
2  Sztenile Kerzse        „   1767              J 1     nem.                                    
   Vaszile Borza          Arad 1799               1     4 Senex inhabilis.                      
3  loan Berszan 8         Buda 1781       i     1       8 Viribus fractus inhabilis cessit filio
   loan Tofflan           Arad 1799                     nro 2-o notato, qua in Transilvania     
   Zachej Ludosan 1                                                                             
2  loan Leabu             Trans. 1792           1       ao 1762 confirmatus.                    
   Bukur Hadsu            Arad 1802               1     8 Administrator.                        
                                                        ’ Anno 1797 resign.                     
3  loan Sztoje 5          Val. 1759          1  4       8 Adeo debiles, ut citati coram Com-    
   Matei Szofronie        Arad 180 2            1       missione pro deponenda declara-         
                                                1                                               
   Naftanail Sztoje       „   1802              1                                               
   David Grama            Trans. 1799           1       tione, utium porro quoque fungibiles    
1  Vaszilie Kiss 8        „ 1793                1       sint aut minus, comparere nequive-      
1                                               1       runt, igitur qua subseque in Tran-      
2  loan Dobrel            „   1791              1       silvania per suos episcopos confir-     
   Pavel Alde             Arad 1803             1       mati misericordia digni.                
2  Mihail Greav sen. ’    Val. 1760          1                                                  
2  Mihail Oreav jun.      Arad 1797                     8 Anno 1775 factus unitus, quo jure     
3  Spiridon Csizmăs       Trans. 1788           1       syngeliam etiam ab Eppo Major im-       
3  Vaszile Nyanetz        „    1790             1       petravit; anno 1780 iterum relabsus     
   Mathei Vlegera8        Val. 1759       1     1       (sic!) est et inscia sua superioritate  
   loan Popovits          „ 1759          1     1       sacerdotali munere fungebatur ad        
   loan Iszpok            Arad 1798             1       annum usque 1793, quo demum anno        
   Mathei Petru           Trans. 1795           1       ad examen tractus, ut praevaricator     
   Bukur Bega             Val. 1762                     ab ulteriori functione simpliciter      
   Mathei Mardan          Arad 1798               1     amotus.                                 
2  Adam Vojla             Trans. 1791           1       18 Ob illegalem unitorum copulationem   
   Szavu Vlad             Arad 1798             1       anno 1803 amotus                        
1  Radu Moga              Val. 1759               1     ” Nunquam in functione vel confirmatus  
4  Maftis Vulkan’         Val. 1768    1                exstitit, igitur omni ex parte prae-    
   Moyse Versozsa         Trans. 1772           1       varicator.                              
   Eftimie Buctde (?)     „   1789              1 1     12 Archi Diaconus                       
   Naftalie Sandru        „   1794                1                                             
1  Bukur Popovits         Trans. 1786           1       1 Resign. anno 1796.                    
1  Sztan Misa             Arad 1800             1       14 Popae sunt limitaneae conditionis.   
2  loan Popovits10        Val. 1758    1        1       ,6Propter illegalem copulationem et     
   loan Popa              Arad 1803             1       ministerium sacrorum unitis hic loci    
                                                        templo et parocho provisis praes-       
                                                        titum.                                  
1  Pavel Kiisde           Trans. 1792           1                                               
2  loan al. Vaszile Ramba ■■ Val. 1775    1                                                     
   Moyse Navin Stelja     Arad 1800             1                                               
2  loan Popovits 12       Trans. 1773           1                                               
   loan Koszta            Arad 1801             1                                               
3  Emanuel Sztrimbu 18    Trans. 1772        1                                                  
   Angyelake Puica        „ 1793                1                                               
   Georgie Sztrimbu       Arad 1797             1                                               
2  Nicolae Gravu18        „ 1798                1                                               
   Nicolae Oezdacu        „ 1800                1                                               
1  Nicolae Lakatos 16     „ 1800       1                                                        


276

                                      Numerus      Tempus       AppwttaentUe             
                                      ■ -3-                   r           EcclesiMticae  
    Nomina Locorum et     Titulus     a â ® • a                                    s* '  
       ecclesiarum       ecclesiae    •hzs §        .2                   a       s»   g  
                         speciîicus   a .S « w 2,  §?.  âșg  h  st h                     
                                      § 2.s        S                   *      fi      >  
                                      is?‘ §                                             
13 Lutza               M. c. 12       44    1      Limit.                               
21 Mundra              Ecc. p. se.    182   1                                           
22 Nagy Berivoj        F. ad 20       &     1      Limitanea                            
14 Nagy Vajdaîalva     M. c. 10       92    1                                           
15 Netot               ao 1803 transierunt                                              
37 Opra Kertzisora     Ecc. p. se.    98    1                                           
49 Paro                M. c. 52       213   1                                           
50 Persăny             Ecc. p. se     147   1                                           
51 Pojana Merului      Ecc. p. se.    274   1      RP 7                   9             
23 Russzor             M. c. 9        52    1      Limit.                               
52 Sârkăny             F. ad 49       66    1                                           
24 Sarkaitza           Epse           164   1                                           
38 Szerăta             M. c. 39       167   1                                           
39 Szkorej             F. ad 38       88    1      Limit.                               
40 Sztreza Kertzisoara F. ad 32       70    1                                           
16 Teleki Retse        F. ad 3        79    1      1794                                 
25 Todoritza           M. c. 18 et    147   1                                           
                       38 Lim.                                                          
53 Uj Sinka            Ecc. p. se.    215   1                                           
26 Vaida Retse         transierunt                                                      
17 Vojla               Ecc. p. se     41    1      Limit.                               
                                      18.   Sedes Saxonicalis Cibiniensis                
                                                             Tractus Cibiniensis I. sub  
2  Bolkâts             M. c. 16       33    1          RE prov. molaris annual. 200 fl.  
3  Gălis               Ecc. p. se.    266                                       RP    2  
6  Gurarou             Ecc. p. se.    551   1                                           
4  Grosau              M. c. 9, 13    118   1                                           
5  Orosz-Probsdorff    M. c. 8        89                                                
7  Kâkova              Ecc. p. se.    380   1      RE et P. 200 fl. prov. molaris       
                                                   annuatim                             
8  Klein Probsdorf     F. ad 5        38                                                
9  Klein Scheuer       F. ad 4        8                                                 
10 Neppendorff         F. ad 1        57                                                
11 Omlăs               F. ad 17       55                                                
12 Poplâka             Ecc. p. se.    421   1      1793         RP 15                   
13 Reissdorffel        F. ad 4        22                                                
14 Reissen             F.ad 31 Tr.ll. 113   i      1798                                 
                                      / 40  i      1791                                 
1  Suburbium Civitatis M. c. 10       >367  i      1784                                 

22 Compagnia Graecorum Cibin Ecc. p. se.


38

277


Reflexiones

                                   Ex   his sunt   
                      Locus                       
3   Numerus Poparum   Annus                  3   a
ce                                             L  
a   specificus        ordinationis o o .1 ’Si.    
s                                      s  a    a. 
5 ■                                    £  s    s ’
<a                                        h;    03
1   Vaszile Pop       Arad 1801              1    
2   David Szakăcs     „ 1801                 1    
    Tencas Teflan     „ 1804                   1  
1   Naftalie Reduletz „ 1797                     1
3   loan Bika sen.1   Val. ?            1         
    loan Bika jun.    Trans. 1791            1    
    Alexie Bika       Arad 1801                  1
1   losziv Matei Done „ 1803                 1    
1   Szamoile Butta    Trans. 1795            1    
1   Adam Mendrianu    „   1794               1    
1   Bukur Flanza      Arad 1797              1    
1   Szamoile Grama 2  „ 1801                 1    
1   Bucur Petku       „ 1804                 1    
2   loan Berle •      Temes 1782     1            
    loan Barbat       Arad 1798              1    
1   Gavril Szkutsule  Trans. 1793            1    
1   Sandru Sztrezsa   „   1793               1    
2   Onya Bantsu       Val. 1759         1         
    Matei Bantsu      Trans. 1795            1    
1   Bukur Kiisde      „   1794               1    
2   loan Toma *       „   1771       1            
    Georgie Misa      Arad 1800              1    
2   Georgie Debu      Buda J782              1    
    David Flukus      Trans. 1794            1    
1   loan Neagoie      Arad 1804              1    

sub R. Pere. Adolphi Kiffling.
Archi Diac. Eliae Popovits.

1 Ilie Todje •       Arad 1804      1
3 loan Popa8         Trans. 1772     
  Opra Szâsz         „   1795       1
  Nicolae Muntyăn    „   1799       1
4 Stephan Arsenie ’  „   1761       1
  Kosztandin Arsenie „   1766       1
  loan Demian 8      Buda 1781    1  
  loan Manta         Arad 1798      1
1 loan Popovits      Trans. 1790    1
1 Mihail lenya9      Temes 1783     1
3 loan Proka,(>      Karlovetz 1762 1
  loan Berszan       Arad 1796      1
  Toma Popovits      Trans. 1802    1

3 Radul Nyagre
   loan Nyagre
   loan Bedile

1 Dimitrie Negre

4 Bukur Bobes¹¹
   Elias Popovits
   Nicolae Aftanaszie
   Oeorgie Bobes

1 Archimandrit Makarie¹²


S.Andrej 1779        1

Trans. 1790          1

Arad 1797            1

Arad 1802            1

Buda   1780          1

Trans  1791          1

  „   1795           1

Arad 1803            1

  ?      ?           1


¹ Resign. anno 1791.

² Popa est limitaneae conditionis.

³  Cum coram Cossione statutus, non
  modo juxta acta penes Consist, ex-
  stantia et E. R. G. occasione illa,
  dum loan Barbât pro ejate fungente
  popa est resolutus, remonstrata pro
  inhabili esset repertus, verum nune
  quoque valde debilis, morbidus et
  sțripturae ignotus esset, a functione
  amovendum esse invenit Cossio, tanto
  magis quod indebite stolar. proven-
  tum perceptio non tantum agenti
  penes ipsum, sed et aliis praejudi-
  ciosa foret.

' Popa hic non modo in propriis suis
  longa serie sub No. Obli 1442/1800
  E. R. G. exhibitis scriptis pro in-
  habili declaratus est, verum perso-
  naliter etiam statutus pro tali et vi-
  ribus fractus adeo inventus est, ut
  vix intelligi possit, proinde a func-
  tione amoveri eo addito censuit
  Cossio, ut causae amotionis be-
  nigna reflexio habeatur.

f [Ao 1808 transivit].


                                                           * Relicta dote et appertinentiis anno
                                                             adhoc 1786 in Valachiam transiisse
                                                             domiciliumque fixisse refertur, jure
                                                             disponendi quoad possessorium re-
                                                             tento.

                                                           ’ Decrepitus inhabilis.

                                                           ⁸Amotus anno 1804.

                                                           • [Anno 1825 transierunt].

                                                           ” Resign. anno 1796.

                                                           ¹¹ Popa 1. et 2. sine iure successoris
                                                             reducendo numero poparum.

                                                           ¹¹ Cum popa hic Graecusper loci archi
                                                             diaconum interrogatus, ordinationem
                                                             suam in presbyterium non modo re
                                                             clare noluisset, allegando, quod iu-
                                                             dex Graecoruni interdixent, quin
                                                             imo exeodem principio se nec iuris-
                                                             dictioni Consistorii, multo minus ar-
                                                             chidiaconali subesse respondisset,
                                                             locus et annus popizationis ipsius
                                                             exponi nequivit, quod ipsum pro me-
                                                             della altiori trutinio non invento ex-
                                                             ponendum esse invenit comtnissioni.




17





18

19

20


21

16
15





1
2


3
4

5

6
7


8

9
10
11
12
13
18
14
15
16
17


19
20


Numerus


278


    Nomina Locorum et
         ecclesiarum

Szelistye


Titulus
ecclesiae
specificus

M. c. 11


Tempus


AppertinentiM
Ecclenastioae

         a  
li    h  B a
g-§  a « le 
ac ° «   S 3
     o   ►  
RE    2     
Szetsel Ecc. p. se  250                                      
Szibiel Ecc. p. se  478 1      1762         RP     8         
Tiliska Ecc. p. se  694 1                     RE 2 et fl. 100
                                                   prov. mol.
Vâllye  Ecc. p. se  334 1                      RE 'lt 1      
’Sidve  F. ad 2     31                                       
Sinna   Ecc. p. se. 326   1            Limit.                
                                                              , Circulus  
                                      Tractus          Cibiensis II. sub  
Apesdorf           F. ad 4      29    1638    /RE              21        
Boitza             Ecc. p. se   424 1         \RP 4            3         
Bongard            M. c. 11     109 1         RP 4             4         
Burgberg           M. c. 1      136 1                                    
Czood              M. c. 13     347 1    1757                            
Dolmăn             F. ad 23     44  1         RP 71/,                    
Foldvâr            Ecc. p. se.  288                                      
Freck                           559 1         RE l'/<                    
                   » » »                      RP 4             1         
GirelsaU(f MvUtlw1 F. ad 32     50                                        
Gross Scheuer      M. c. 12     130                                       
Hammersdorf        F. ad 3      68    1785                                
Hannebach          F. ad 10     75  1 [Transierunt]                       
Heltau             F. ad 5      32  1 Oratorium                           
Hortobâgyfalva     Ecc. p. se.  91  1 1790                                
Kasztenholtz       F. ad 22     62  1 [Ao 1813 transierunt 29 familiae]   
Kertz              Ecc. p. se.  92    RP4                                 
Klosdorff          F. ad 19     28                                        
Kolun              Ecc. p. se   222                                       
Kreitz             M. c. 16, 20 43                                       
Mesendorff         F. ad 19     49                                       


279


Ex his sunt


Reflexiones


e
3

a
a
5

8







2

3


4



2


3



Numerus Poparum
specificus


  Locus          „ t

Annus     | g =  f

ordinationis s 5 '§> ®'S


          gasSa-
          «i     » <n


Moyse Moga¹
loan Nyam alias Szamoil
Asesor c. Ștefan Mark s.
Dumitru Szamoile
Nicolae Moga
Ștefan Mark jun.

Sztăn Moga
Daniel Szamoile
luon Popovits
Aftanaszie Mark
loan Miku
Sztan Teban ²
loan Szeroj
Miron Lai⁸
loan Terhenye
Dionisie Miklos
Daniel Miklos
Koman Otzelle
Toma Popovits

loan Sztreule
Dumitru Boja
loan Szavu

Val. 1746     1           
Val. 1761     1           
Trans. 1770   1           
Buda 1778     1 4         
Trans. 1791   1         s 
„ 1794        1 .         
„   1795      1           
Arad 1796     1 ‘         
Val. 1752     1 8         
Buda 1791     1           
Trans. 1767   1           
Buda 1778     1           
Trans. 1795   1           
Balăzsf. 1773 1          7
Balăzsf. 1773             
Trans. 1791   1           
Arad 1797     1           
Trans. 1787   1           
Arad 1798     1 ’         
Trans. 1763   1           
„   1786      1           
„   1792      1           

Poparum in Szelistye numerus redu-
cendus est ad ternarium juxta nrum
517/1806 Qubl.

Reducendus num. ad 2.

Reducendus num. ad 2.

Resign. ao 1798.

Bigamus ab anno 1801 inclus.

Iste nec syngeliam produxit, nec pro
fungente consideratus, sed qua de-
sertor praehabitae suae ecclesiae
Păios ao 1793 hic commorator et
minus applicabilis et mente captus.
[Ao 1815 transierunt].

Iste indebite est pro disunito popa
conscriptus, cum sit nnitus cantorem
solum in disunita ecclesia agens.

Hic in publicis conscriptionibus etiam
celatus fuit semper, nec aliquando
in popatu confirmatus, igitur omni
ex parte praevaricatorie hucdum
fungens.

ut supra.                                         
A. D. loannis Popovits.                           
4 Bants Kerpitorja '    Balăzsf. 1755  1         
  Vartolomej Katona     Trans. 1790    1         
  loan Katona           „   1792       1         
  Mark Katona           Arad 1798      1         
1 loan Dorgye           Temes 1782     1         
1 Georgie Banya         Trans. 1789    1         
3 loan Szava            Buda 1782      1         
  loan Stefanovits      Trans. 1795    1         
  Arsenie Popovits      Arad 1800      1         
4 loan Angelovits       Trans. 1793    1         
  loan Popovits8        „ 1788   1               
  Adam Serban           Arad 1798      1         
  Nicolae Popovits      „ 1801 Vide    Mărtonhegy
3 loniszie Sztanilovits „ 1797         1         
  Vaszilie Bukur        „ 1799         1         
  loan Rakote8          Trans. ?     1           
1 loan Dumitru          Trans. 1766    1         

1 Nicolae Popovits


Arad 1798            1


l Vaszilie Opris ’


Arad 1797            1


4 Moyse Toader
   Șandru Popa ⁸
   Georgie Stroja ’
   Nicolae Dragomir

zi Teodor Beretzki


    Trans. 1772              1

    Balăzsf. 1775

    Val. 1768             1

    Arad 1799                1


Arad 1801            1

280

                                 Numerus              Tempus  AppertinentiM   
                                 ip. a                  a a’  RocleciaBticB»  
   Nomina Locorum et Titulus     a                      8 'S  a -   IS  a     
      ecclesiarum    ecclesiae   U fl « M fl   .2      5 * i           st E8  
                     specificus  ! s a »      .2 2*    « & H  2 3   HO  ® |   
                                 a.ș» a                 .§««  âfQ o           
                                 1Ș” £                                        
21 Michelsberg       ao 1803 evanuerunt  1    1784                RP 10 6    
22 Moichen           M. c. 14, 28   283                                      
23 Neudorff          M. c. 6, 26   91    1                                   
24 Portsesd          Ecc. p. se.   335                                       
                                         1    1755 Templum 2. in Riu Sza-     
                                         1    1770 dulu] habet annuatim fl.   
25 Resinăr           Ecc. p. se. 1075    1    1801 30 proventum molinarem     
26 Rothberg       F. ad 23    60  1                              
27 Rukkor         Ecc. p. se. 258                                
28 Schellenberg   F. ad 22    37                                 
29 Sebeș Inferior Ecc. p. se  287 1                              
30 Sebeș Superior 51    »  »  342 1                              
31 Stolzenburg    M. c. 14    325 1       1785                   
32 Szakadâth      M. c. 9     250 1      1794         RE */,     
33 Talmăts        F. ad 34    31                                 
34 Talmatsel      M. c. 33    350 1                    RP 2    15
                                                                          19. Sedes Sax.
                                                                Tractus Schâssburgiensis
2 Bene                            F. ad 4         36                                    
3 Dănos                          Ecc. p. se.     169   1                    RP 13   2’/,
4 Erked                            M. c. 2,10,13    58                                  
5 Hegen                          M. c. 8, 4      98   1                  RP p/2    2    
6 Holdvilâg                       F. ad 15        44                                    
7 Nagy Szollos                   F. ad 1         40                                     
8 Nethus                          F. ad 5         60                                    
9 Prodt                           F. ad 15        28                                    
10 Rados                          F. ad 4         18                                    
11 Segesd                          F. ad 16        82                                   
1 Segesvăr                        M. c. 7        340   1      1788                      
12 Szăsz Buda                    F. ad 4        35                                      
13 Szăsz Dălya                    M. c. 14        83 1                    RP 3    3     
14 Szăsz Kezd                    F. ad 13       70                                      
15 Szăsz Szent Lăszlo              M. c. 6, 9      78 1                    RP 12 4      
16 Troppold                       M. c, 11        99   1                                


281

i                              Locus     o  Ex his sunt    Reflex iones                        
s      Numerus Poparum         Annus     a  1   1  « a     Resign. ao 1797.                    
3         specificus        ordinationis ■< o  eo  4) 0    Inhabiles.                          
3  Bants Branya             Trans. 1762     4  ‘S  § |S    Assessor consistorialis.            
1  loachim Popovits         „   1790         i 1   1       Numerus poparum reducendus ad 6.    
4  Nicolae Branya           „   1796         i     1       Amoti sunt dicti ao 1799 vi. decr,  
10 lonask Bants             Temes 1783             1     1 2479 Gubl., horum tamen ultimum     
   loan Oprintye'           Buda 1779              1     3 Attan. Szava defendit consistorium, 
   loan Dengyel             Trans. 1791            1     8 quod de scandalosa ipsius vita nihil
   loan Oile alias Oprintye Arad 1797              l     1 aliup obstare videatur, quam reni-  
   Nicolae Aron             „ 1798                 1     5 tentia.                             
   Komân Berszan2           Val. 1740              1     8 Ordinatus pro Kornetzel, qua non    
   Isaie Metz sen.2         „ 1760                 1     î unitus, tandem factus unitus et de- 
   lacob Izrael             „ 1761                 1     8 mum iterum non unitus.              
   Szavu Berszan sen.       „ 1768                 1       Num. poparum ad 2 reducendus.       
   loan Kezan8              Trans. 1771            1       Archi Diaconus.                     
   Szavu Berszan jun.       „ 1791                 1                                           
   Aleman Kezan             „ 1794                 1                                           
   Dan Berszan              Arad 1796              1                                           
   Isaie Metz jnn.          „   1796                                                           
   loan Bontye *            „   1799                                                           
2  luon Mihejle             Trans. 1785            1                                           
   Moise Popovits           „   1790               1                                           
2  Angyel Tsoka             Buda 1778                                                          
3  Mihail Totan             „ 1779                 1                                           
3  loan Bobanka sen.        Val. 1753              1                                           
3  loan Bobanka jun.        Arad 1797              1                                           
   Atyim Zacharie           Trans. 1795  1         1                                           
   Nicolae Popovits*        „   1762     1         1                                           
   Simeon Gergely           Buda 1778              1                                           
   Athanaszie Szava 6       Trans. 1795            1                                           
   Toma Bants •             „   1770               1                                           
   Ilie Dobrok              Buda 1781                                                          
   loan Prie                Arad 1796                1                                         
3  Mihail Vesteman ’        Trans. 1773            1                                           
   Konstandin Vesteman      Karlovetz 1759         1                                           
   loan Szekerja            Arad 1800              1                                           

Schăssburgiensis ?
sub A. D. Stephani Balâs.

1 Teodor Delbe Val. 1761    1
1 lănos Toma   Trans. 1791  1
1 Ilie Medre   Peterv. 1781 1
2 Stephan Balâs8 Trans. 1775 1
Michael Dregits  Trans. 1790 1
1 lleszie German Trans. 1785 1
1 loan Tatâr     Arad 1802   1
1 Lazar Brendur  Buda 1780   1


282

Numerus                                         Tpmnufi         Appertinentiae      
                         Titulus                                EccleaiaBticae      
   Nomina Locorum et                 a S ® • S              W 0                     
                     ecclesiae               g              s«s S - E g S           
   ecclesiarum       specificus      a-Hâ    o        li £ ® £  s -3     js 0    a ®
                                     p la    a           g ® _î g 0   3 E   E «     
                                                                O>A     ® a      fl 
                                     £,   'O a       o ®                 |S         
                                     •3 ® N  <u                                     
                                     «S    ►                                        
                                                                     20. Sedes Sax.  
                                                 Tractus Mediensis sub admi-         
2  Almen             F. ad 17        10                                             
3  Arbegyen          M. c. 15        133     1                  RP 2*/4 10          
4  Basen             F. ad 26        12                                             
5  Berethalom        Ecc. p. se.     141     1      1792                            
6  Bogesdorff        F. ad 13        72                                             
7  Buzd              F. ad 20        81      1                                      
8  Ebesdorff         Ecc. p. se      134     1                                      
9  Frauendorff       ., ” » »»       155     1                  RE 27a 2            
10 Oross Kopisch     M. c. 25        107     1                  RE 3   2            
11 Hăsszăg           Ecc. p. se      104     1                  /RE     1           
12 Hetzeldorff       n        f>     174     1                  1RP     4           
13 Kirts             M. c. 6         1&6     l      1798        RP     7            
14 Kis Kapus         F. ad 27        35      1                                      
15 Kis Selyk         F. ad 3         16                                             
16 Markt Schelken    Ecc. p. se.     113     1                  RE 10               
1  Medgyes           » ff ff         368     1                                      
17 Meschen           M. c. 2, 19     119     1                                      
18 Mordisch          F. ad 22        50                                             
19 Niemesch          F. ad 17        26                                             
20 Pretey            M. c. 7         92      1                                      
21 Reichersdorff     M. c. 24        93      1                                      
22 Schalendorff         M. c. 18     71      1      1802        RE 2   2            
23 Sâros             Ecc. p. se.     144     1                                      
24 Tobsdorff         F. ad 21        60                                             
25 Waldhiiten        F. ad 10        50                                             
26 Vblzen            M. c. 4         91      1                                      
27 Vurmloch          M. c. 14        105     1      1799        RE 17<              
                                     21.     Sedes Sax. Nagy Sink, circa-            
                            Tractus          N. Sinkensis cum   Ujegyhăziensi       
1  Brulya            r. ad 6         70      1                                      
2  Gerdăly           F. ad 8         29                                             
3  Kălbor            M. c. 4, 9      254     l                                      
4  Kis Sink          F. ad 3         74      1      1794                            
5  Leses             M. c. 4 c. inf. 124     1      1793                            
6  Mârton Hegye      M. c. 1         90      1                                      
7  Nagy Sink         Ecc. pro se.    260     1                                     «
8  Prăzsmâr          M. c. 2         105     1      1790                            
9  Rohrbach          F. ad 3         74      1      1797                            
10 Szăsz Vesszâd        F. ad 11     62      1      1804                            
11 Verd              M. c. 10        93      1      1791                            
                                                Circulus        inferior sub R.     
                                          Subarchidiaconatus    Sinkensis cum       
2  Bârănykut         M. c. 8         97      1                  RP 5                
1  Boholtz           Ecc. p. se.     235     i                                      
11 Boldog Vâros      M. c. 5         66      1                                      
3  lakabfalva        F. ad 9         43                                             
4  Morgonda          F. ad 5 c. sup. 97      1                                      


I


283


Ex his sunt


Reflexiones

                      LOCUS                     ® £
3  Numerus Poparum    Annus         *8 ? % 1       
a    specificus                        â £ a-      
1                  ordinationis        & S> ®'E    
0                               Amoti  • S £       
ta                              Amovei C5        t»

Medgyes ?


nistratione Nicolai Popovits.

1 loan Dorka 1      Arad 1797            1
1 Vaszilie Popovits Trans. 1790          1
1 Toma Popovits     Arad 1802             
2 loan Popovits     Peterv. 1781         1
  Alexie Popovits2  Val. 1768            1
1 llie Popovits     Arad 1776            1
1 Lazar Moldovan    „ 1802               1
1 Andrej Popa       „ 1799               1
1 loan luga         Buda 1781            1
2 Sztan Kurtyan a.Popovits8 Trans. 1761  1
  loan Kurtyan      Temes 1782           1
1 loan Balâs 4      Trans. 1763          1
1 Gligor Radul      „ 1793               1
2 Simeon Popovits   Arad 1799            1
  Teodor Popovits   Arad 1802            1
1 Teodor Popovits   Arad 1797            1
2 loan Szabo 6      Trans. 1762          1
  Onya Popovits     Arad 1797            1
1 Akszentye Triff   Arad 1803            1
1 Petru Popovits    Arad 1802            1
1 Georg Kenda       Val. 1761            1
1 Nicolae Balkos“   Arad 1799            1
1 loan Serban       Arad 1803            1
1 Nicolae Tsorika   Trans. 1793          1

¹ [Ao 1814 transierunt].

⁵ Exponitur inter amovendos, qua a
  functione semper prohibitus, conse-
  quenter inde ab auspicio suae po-
  pizationis in hodiernum usque exern-
  ptione a publicis oneribus perperam
  gaudens verbo usurpator regis.

⁸ Num. ad unum reducendus.

⁴ [Ao 1818 transierunt 16 familiae].

¹ Resign. ao 1797.

“ Popa est amotus propter vitam scan-
  dalosam ao 1804.

’ [Ao 1826 maxima pars pagi una cum
  parocho transierat].

⁸ [Ao 1822 praeter 16 familiis transie-
  runt].

’ Numerus poparum reducendus ad
  unum.


lus superior sub R. Pere. Meltzer.
conjuncta sub admin. Stan Radovits.


2 Zaharie Pajk
   loan Miku

1 loan Bunye

1 Nicolae Ursz

2 Vaszilie Pajk
   Vaszilie Mika

1 Toma Felmerian ’


Buda 1780            1

Arad 1800            1

Trans. 1788          1

Arad 1801            1

Trans. 1761          1

Trans. 1791          1

Trans. 1790          1

1 lacob Kendja        Trans. 1789 1
Pere. Michaelis Capesius.          
Rupensi conjuncta A.  D. vacat.    
1 Zaharie llya8       Trans. 1794 1
2 loan Zaharie sen.   Temes 1783  1
  loan Zaharie jun.8  Trans. 1794 1
1 Teodor Ursz         Trans. 1789 1
1 Szavu Deisorjan     Temes. 1782 1


1

284                                                                                               
                                          Numerus            Tempus       Appertinentiae         
                                                             r . .        Ecolesiaeticae         
   Nomina Locorum et Titulus          patrumfami-  Templorum erectionis                          
      ecclesiarum    ecclesiae       lias inclusie           templi                              
                     specificus       viduab. et             impetratae                          
                                       zingaris              deauperabE                          
                                                             B. G. resolut                       
                                                             agrorum                             
                                                             cubuli                              
                                                             foenetorum                          
                                                             curme                               
                                                             vinearum                            
                                                             urnae                               
5  Neustadt          F. ad 11        48                                                          
6  Prepostfalva      F. ad 7         78            1         1798                                
7  Rosonda           M. c. 6         91            1         1794                                
8  Sâros             F. ad 2         74            1                                             
9  Szăszhalom        M. c. 3         68            1         1795                                
10 Szent Âgota       Ecc. p. se.     118           1                                             
                           22.                        Sedes  Sax. Rupensis, Circulus su-         
                                                    Tractus  Rupensis cum tractu Sinkensi        
1  Darotz            F. ad 3         62            1         1801         RE     5               
2  Homorod           F. ad 4         78                      [Ao 1823 transierunt 213 auditores  
3  Katza             M. c. 1         24            1         1796                                
4  Kohalom           M. c. 2         128           1                                             
5  Schweitzer        F. ad 2 c. inf. 43                                                          
6  Streiffort        M. c. 6         95            1         1787                                
7  Weisskirch        F. ad 2 c. inf. 43                                                          
8  ’Sombor           F. ad 7         46                      Circulus inferior sub               
                                                                                        Tractus  
1  Felmer            M. c. 4, 5      89            1         1804                                
2  Garăd             M. c. 7 et 5,                                                               
                     8 circ. sup.    87                                                          
3  Halmăgy           F. ad 6         49                                                          
4  Kobor             F. ad 1         37                                                          
5  Lebnek            F. ad 1         61                                                          
6  Olăh Tyukos       M. c. 3, 6      200           1                                             
7  ’Siberk           F. ad 2         64                                                          
8  Sona              M. c. 3, 4      302           1                                             
9  Szăsz Tyukos      F. ad 6         58                                                          
10 Ugra              Ecc. p. se.     107           1         RP 2                                
                                                   23. Sedes Sax. Saboesiensis                   
                                                             Tractus Saboesiensis sub            
2  Dăl               Ecc. p. se.     252           i                                             
3  Kelnek                            137           1                                             
4  Lămkerek          »  ” J,         271           1         RE 22 4                             
5  Lomân             ”  » n          212           1                                             
6  Olâh Pian         ” » »           400           1                                             
2  Păterfalva        F. ad 9         80                                                          
8  Reho              Ecc. p. se.     397           1         RP 14 8                             
9  Rekita            M. c. 7, 11     154           1                                             
10 Szâsz Pian        Ecc. p. se.     211           1                                             
1  Szăsz Sebeș       ” » „           578           1                                             
11 Sztrungâr         F. ad 9         28            1                                            J


I


285

                                                                                Ex his sunt                                      
» Numerus Poparum     Locus                                                        • s                                           
•g                . .                 Annus                                        5 4 |      Reflexiones                        
                                                                                ©                                                
S          specificus        ordinationis ?                                     o  a =& h                                        
§                                                 â                              a ® 9 a £                                       
S                                                                           ■"!  ◄ M     eo                                      
                                                                                   1 [Ao 1820 transierunt 194 auditores].        
1 Gavril Greku           Arad 1799                                                 .      2 [Ao 1810 exceptis 76 personis tran-  
                                                                                   sierat pagus ad Unionum].                     
l lakob Veress           Arad 1799                                                 1      s [Ao 1816 transierunt excentis 42 per-
1 Kretsun Tatarovits      Buda 1782                                                1          sonis].                            
perior sub R. Pere. Teophil Schobel.                                                                                             
interiore conjuncta A. D. vacat.                                                                                                 
                                                                                   4 Ao 1802 resignavit, numerum caete-          
ad S. Unionem]                                                                     roquin ad 2 reducendum invenit                
1 Petru Magda           Trans. 1796                                                1        Cossio.                              
1 loan Popovits’          Trans. 1788                                              1      s Pars maxima auditorum ecclesiae      
1 Adam Buksa           Trans. 1789                                                 j        disunitae in hoc pago constat e zin- 
                                                                                   garis.                                        
                                                                                   ‘ Resign. Ao 1792.                            
R. Pere. Georgii Grev.                                                                                                           
ut supra                                                                                                                         
[luon Salka              Arad 1805]                                                ’ Numerus poporum reducendus.                 
                                                                                   8 Archi Diaconus.                             
1 Bukur Farkas           Trans. 1791                                               1      8 Capellanus Archi Diaconi.            
2 Philip Lup              Arad 1799                                                1                                             
Simeon Popovits       Buda 1780                                                    1                                             
3 loan Solke?              Val. 1760                                               1                                             
Mihail Rajta               „ 1760                                                  1                                             
Bukur Rajta            Arad 1800                                                   1                                             
1 loan Roska’            Trans. 1794                                               1                                             
sub R. Pere. lacobi Hutter.                                                                                                      
A. D. Zachariae Moga.                                                                                                            
2 loan Negre             Trans. 1790                                               1                                             
Simeon Duka          Arad 1801                                                     1                                             
1 Nisztor Tzinte           Trans. 1791                                             1                                             
2 luon Petrâsk           Buda 1780                                                 1                                             
luon lonask            Temes 1789                                                  1                                             
3 Opre Sztenus’          Val. 1757                                                 1                                             
Pantilimon Phileimon Trans. 1791                                                   l                                             
Nicolae Sztenus        Arad 1802                                                   1                                             
3 Dimitrie Popovits       Trans. 1792                                              1                                             
loan Moyse            Trans. 1794                                                  1                                             
Daniel Popovits         Arad 1799                                                  1                                             
3 Nicolae Kerpenisan s Trans. 1791                                                 1                                             
Georgie Popovits       Trans. 1795                                                 1                                             
Kiril Măjer             Arad 1798                                                  1                                             
3 loan Rajka ’             Trans. 1763                                             1                                             
loan Dents’            Trans. 1772                                                 1                                             
Oligor Rajka            Trans. 1792                                                l                                             
2 Avram Bena           S. Andr. 1778                                               1                                             
Nicolae Bena          Arad 1798                                                    1                                             
3 llie Moga              Buda 1779                                                 1                                             
Zaharie Moga8         Trans. 1792                                                  1                                             
Vaszile Moga8         Arad 1798                                                    1                                      19     


286

                                   Numerus    Tempus                Appartinentlaa 
                                   «0         BȘ                    Eooleaiaatioae 
                         Titulus   «» s » a   -                            a       
   Notnina Locorutn et  ecclesiae  “rQ 5 *    §S Ss.£               8-s • ES       
       ecclesiarum     specificus  a 9 3 =0   5 g g, g <±>          ga   5E  £S    
                                   gfl fl p,  H     a* >            E-§   gg  Sg   
                                   2^-s a     o             "fl J4  ® u   5    ca  
                                                                    “      £     •?
                                                         24.        Sedes Sax.     
                                              Tractus Mercuriensis sub              
1  Doborka             F, ad 4     52  1      1771                  RP 2           
2  Kerpenyes           M. c. 7     201                                             
3  Kis Apold           Ecc. p. se. 523 1                                           
4  Nagy Apold          M. c. 1     88  1      1799                                 
5  Nagy Ludas          Ecc. p. se. 420 l      1802                                 
6  Polyâna             >) »> »     706        1766                  RE 3           
7  Rets                F. ad 2     60                                              
8  Rodt                Ecc. p. se. 349 1                                           
9  Szăsz Orbo          » » »       152 1      1787                                 
10 Szerdahely               * » ?> 115 1                                           
11 Toportsa                      „ 385 1                                           
                                                        25. Sedes Sax. Szăszvărosien-         
                                                                      Tractus Szâszvârosiensis
1  A1 KenX6r                      Ecc. p. se 200 1                                            
2  Balomir                                        j36   1                                     
3  Bereny                          ” ” ”     232 1          RP3                               
4  Fel Kenyer                     M. c. 15       290 1                                        
5  Kaszt6                           Ecc. p. se     202 1                                      
15 Kudsjr                          F ad 4         51        Disuniti sunt omnes inquilini; in-
6  Perkasz                         Ecc p se. 213 1          RP 4' 4 4                         
7  Romosz Hely                               32i   1                                          
8  Romosz                           ” ’> ”     „on i                                          
   » >> >,                                                                                    
9  Sebes He‘y                     M. c. 14       145 1      RP 3   3                          
10 Szâsz Vâros                     p ,                 i    RE 3',                            
                                          «ci. p. se. 340 1 DD 1                              
11 Szereka                                              <                                     
2  Tordas                             » » >,     J“1                                          
13 Vajdej                                .. ,, ,,      W9 J RP 74 1                           
   Officina Ferraria                 c                ,, i                                    
14                                    F- ad. 9         51 1 1798                              


287


Ex his sunt


Reflexiones


* Nutnerus Poparum

|          specificus

a
s


Locus

Annus
ordinationis


Mercuriensis ?

A. D. Theodoris Tanoj.

2 loan Soffan          Trans. 1771      1
  Mate] Kozma          „ 1795           1
4 loan Bunya           1761             1
  Moyse Beltyân        Val. 1768        1
  Nicolae Orestian     Trans. 1787      1
  Moyse Mark           Arad 1801         
1 Vaszile Nitzu        Arad 1800        1
5 Szavu Muntyân “      Val. 1768      1  
  Toma Sztenile !      Val. 1768      1  
  Georgie Fulya        Trans. 1772      1
  Vaszilie Popovits al. Răsze „ 1789    1
  Gavril Popovits      „ 1795           1
4 Moyse Oprian         Val. 1769      1  
  Nicolae Dobrok sen.8 Trans. 1770      1
  Nicolae Dobrok jun.  „   1789         1
  Bukur Szerb          Arad 1797        1
2 loan Bants           Arad 1798        1
  loan Florje          Arad 1804        1
1 Petru Tserts         Buda 1779        1
1 Dumitru Flescher     Arad 1801        1
3 Adam Lupu            Val. 1758        1
  losziv Muntyan       Trans. 1767      1
  Antonie Szkian       „   1792         1

   ¹ Templum unitis cessatum.

   ’ Hi duo scripturae ignari nunquam
     erant in functione, nec praeter syn-
     gelias simplices in Valania obtentas
     alias super popatu habent resolu-
     tiones, igitur in hodiernum usque qua
     praevaricatores veniunt considerandi,
     nabito tamen respectu adultae ae-
     tatis... in rubrica plebeorum' rusti-
     corum manent.

   • Primus nunquam adprobatus, quin
     imo nec negativa aliqua resolutione
     provisus.

   ’ Reducendus ad unum!

   ¹ [Ao 18X8 transierunt]

   ⁸ Indebilis.

   ’ [Transierunt ad alia vota 1823.]

   ⁸ Resign. ao 1801.

   ’ Num. ad 2 reducendus.

   ¹⁰ Archi Diaconis.

   ¹¹ [Ao 1824 transierunt 33 patres fa-
   milias].



sis sub R. Pere. Ladisl. Kâszoni.
sub A. D. Steph. Lazăr.

2 loan Avram*                     Temes 1789              1       
  loan Armyan                     Arad 1800               1       
1 Nicolae Opritza                 Arad 1798               1       
2 Georgie Popovits                Trans. 1795             1       
  loan Popovits                   Arad 1796               1       
2 Petru Ureteszku                 Buda 1778               1       
  Mate] Kretsun                   Trans. 1792             1       
2 Nicolae Popovits                „ 1792                  l       
  loan alias Popa Denile          Arad 1805               1       
colae pagi limitaneae conditionis ritum gr.-catolicum tenentes?    
2 loan Manyutz                    Trans. 1772             1       
  Adam Vlad                       Arad 1796               1       
1 Iszpasz Popovits                Trans. 1791             1       
3 Adam Vejdejan 6                 „   1771       1                
  Vaszilie Dregan                 Arad 17H7               1       
  Iszpasz Baba’                   „ 1803                  1       
3 lonask Israel8                  Val. 1761               1       
  loan Popovits9                  Arad 1797               1       
  Adam Vlad                       Arad 1801               1       
2 Stephan Lazăr10                 Trans. 1763             1       
  Ilie Popovits                   Arad 1796               1       
1 loan Michail                    Trans. 1771             1       
1 Petru Vlad11                    „   1790                1       
3 loan Petike                     „ 1772                  1       
  Adam Szokol                     Buda 1781               1       
  Elissej Szokol                  Trans. 1791             1       

19'

288

                                     Numerus     TempUS       App«rtta«a»lM          
                                      , .2^      Eocle«iMtlc*e                       
                     Titulus         rs3.“ <     sis                                 
   Nomina Locorum et  ecclesiae        ® --- n a              erectioniB             
      ecclesiarum     specificus  cj e8 >      q                tempii               
                                  P.S     H                   impetratae             
                                                              desuperab:             
                                                              B. G.resoh             
                                                               agrorum               
                                                                cubuli               
                                                              foenetomna             
                                                                currus               
                                                               vinearam              
                                                                urase                
                                                 26. Sedes Sax. Ujegyhăz             
                     Tractus Ujegyhăziensis cum filiali superiore Sedis               
1  Altzen            Ecc- P- se   217 1                                              
2  Bendorff          M. c. 10     218   1        RP 2>/2                             
3  Țzikfcendal       Ecc. p. se   161 1          1791 '                              
4  Fofeld                         324   1                                            
5  Olimboka          M. c. 6      159   1        RP       1                          
6  Holtzmâny         F. ad 5      112   1        1801 [Ao 1829 transierunt]          
7  Illenbach         Ecc. per se. 296 1          1782         RP 2’/4                
8  Kiirpdd           F. ad 12     116 1                                              
9  Leschkirch - 'Cv* M. c. 11     78                                                 
10 Megerej           F. ad 2      76                                                 
11 Mărpod            F. ad 9      72             [Ao 1824 transierunt 8 patres farn.]
12 Szăsz Almâs       M. c. 8      340 1          1777                                

27. Distrîctus Coronensis. Circulus

Tractus Coronensis I. sub

1 Civitas Coronensis:                                                          
  Cathedr. Civitatis                                 52                        
  „ Corporis                               18                                  
  „ Petri                     Ecc. per se. 31   1       1786                   
  „ Porticae                                  12                               
  „ Oraecorum                          47                                      
  „ Bolgărszegiensis]                                                          
  „ Suburbiutn      :       Ecc. per se. 574   1                     RE 101    
  „ Corporis        1                       826                                
                                                                               
  „ Petri <5-Brass6 suburb.) F .            179   .                            
  Porticae Bolonya             ( EccL P’ se 3>7 1                              
  Apiarium O-Brasso                „ „ „     110 1      1786                   
3 Bătsfalu                            M. c. 2         199   1                  
4 Tsernătfalu                         Ecc. p. se.     194   1                  
2 Fullones                        F. ad 2         90                       RP 2
5 Hosszufalu                       Ecc. p. se.     500   1                     
6 Piirkeretz                          M. c. 9         114   1                  
7 Tatrang                          Eccl. p. se     134   1                     
8 Tiirkos                              „ „ „     317   1                       
9 Zajzon                          F. ad 6         37                           


289


Ex his sunt


Reflexiones


Numerus Poparum
specificus


Locus

Annus
ordinationis


sub R. Pere. Theod. Albrich.

Nagy Sink conjuncta sub A. D. Sztan Radovits.

1 Szimion Popovits     Arad 1799   1
2 loan Popovits        „ 1797      1
  Matei Popovits'      Arad 1802   1
1 Petru Banya2         Trans. 1785 1
4 Toma Vaszilie *      Val. 1768   1
  loan Kirtop sen. *   „ 1768      1
  loan Kirtop jun.     Arad 1797   1
  Nathaniel Zacharie   „ 1797      1
2 Sztan Radovits8      Trans. 1788 1
  Sztan Philimon       „   1793    1
4 loan Popovits sen. ' Val. 1759   1
  loan Kende           Trans. 1785 1
  Ștefan Popovits      Arad 1797    
  loan Popovits jun.   „   1797    1
1 Simion Fokone        „ 1802      1
5 Oeorgie Bunya sen.5  Val. 1758   1
  Oeorgie Matej 5      Trans. 1763 1
  Oeorgie Bunya jun.   Arad 1798   1
  loan Matej           „ 1798      1
  Mihail Bants         „ 1801      1

¹ [Ao 1816 transiv. ad 2 vota].

² Vide penes ecclesiam pagi Burgberg.

* Qua nunqtiatn confirmati aut in func-
  tione existentes in publicis țonscrip-
  tionibus cum exemptione perperam
  fuere inducti; igitur inde ab anno
  ordinationis semper praevaricatores
  exstitere.

⁸ Archi-Diaconus.

' Resign. ao 1797.

⁵ In Valahia ordinați scripturae ignari
  resignaverunt ao 1798.

⁸ Cum per localem archidiaconum
  jussu mixtae Cossionis vocati fuissent
  dicti duo graecorum popae, ut annus
  consecrationis per productionem syn-
  geliarum constare posset, respon-
  derunt, se nihil horum scire velle,
  nam illi nec consistorio, nec Archi-
  Diacono subsunt, unde necessarius
  scitu Presbyteratus illorum status res-
  ciri nequivit, proinde cum regnum






I. sub R. Pere. Georg. Enyetter.

A. D. Rudolphi Tempian.

2 Archimandrita Gabriel’    ?    ?              1

   Ignatius Kaleistis       ?    ?              1


  in Regno publicae administratione
  adversetur, ut hi ad rectum admini-
  strationis ordinem trahantur, E. R.
  O. demisse proponit commissio.

’ Resign. ao 1795.

Oeorgie Radovits   Buda 1778       1
Oeorpie Lebul      Trans. 1788     1
RudolfTempian Archidiac. „   1794  1
Eustas. Ketona     „   1794        1
loan Stefanovits   Arad 1800       1
Dimitrie Ieremia   Trans. 1786     1
Nicolae Rusoj      „   1793        1
loan Ieremia       „   1791        L
Ieremia Ieremia    „   1791        1
lacob Popovits     Buda 1779       1
Toma Berszan       Arad 1799       1
Radu Verza sen.    Trans. 1778     1
loan Martinovits   „   1778        1
Radu Verza jun.    „   1793        l
Opra Verza         Arad 1799       1
Oeorgie Bogdan     „ 1797          1
Oeorgie Bratu      Trans. 1791     1
Kosztandin Sztan ’ Val. 1755       1
Leontie Puskâs     Arad 1798       1
Vaszilie Grecii    Trans. 1795     1


1

2

3

4

5

6

7

8

9

10






1

2

3

4

5

6

7














8

9

10

11

293                                                                                  
Nomina Loc'orum et Titulus      Numerus   Templorum     Tetnpus    Appertinentiae    
   ecclesiarum     ecclesiae       ।                               EcclesiaBticae    
                   specificus  £ o j 5                     <*■ a  S -   | • a       
                               g.S £ â)                  .“5 ” ?   gs   o g 2 2     
                               3  *5                     £ S £    fel   i k    4 G5 
                               -fe 5 •£ »                   Q, . ulus h a 5   ® h   
                               C« « ►                    .§ -ort        a>       n 3
                                                          Circ          <2      ►   
                                                                        L sub R.    
                                                                        Tractus     
Apătza             F. ad 6     76         1                                         
Botfalu            Ecc. p, se. 127        1                                         
FOldvâr            M. c. 9     217        1                       RP 6  5           
Hermăny            Ecc. p. se. 140        1                       RP 2              
Krizba             M. c. 10    105        1                                         
Magyaros           M. c. 1     105        1                                         
Prăsmăr            Ecc. p. se. 243        1                       RP 2              
Szent Peter                    104        1                       RP 5              
Uj Falii           F.”ad”5 ”   33                                                   
Veresmarth         F. ad 3     96         1         1787         RE 3               
                                                       Circulus III. sub R.    
                                                       Tractus Coronensis 11.  
Fekete Halom                  Ecc. p. se. 201   1                              
HOltoveny                        „ „ „     106   1                             
Keresztenyfalva                   „ „ „     16g   1                            
Rosnyo                          „ „ „     415 1        RP 37                   
Szunyogszek                      „ ,, „     182   1    Limit. RP     10        
Tortsfalva                        Ecc. pro se. 180   1                         
Tortsvâr: Also-Moets                                 1 RP     2                
Felsâ-Moets                                  1                                 
Fundata                                    1                                   
Ktyeje                                          1                              
Măgură                            „  1                 1796                    
Pestere                  Ecc. per se. 1351                                     
Predeal                                      1         1801                    
Simon                                   1              RP      1               
Szernye                                      1         RP      1               
Szohodol                                  1                                    
Porta Branului                               1                                 
Vidombăk                     M. c. 10       93 l                               
Vledâny                        Ecc. per se. 331   1    RE 6'/, 2               
Volkâny        .               F. ad 8         83 1                            
1                                                                              
Zernest                           Ecc. per se. 670   1                         
1                                                      1793         RP 30    11


291


Numerus Poparum
specificus


Ex his sunt

Locus                * i

Annus | j | ~
ordinationis -g | f '§> « g

câ Ph »



Reflexioties


Pere. Andreae Klein,
ut supra.

1 Vaszile Morar        Trans. 1770 1 ' Resign. ao 1791.                  
1 Simion Sztojan       Buda 1779   1 2 Ao 1793 amotus per Eppum Adamo-   
1 Dimitrie Martinovits „   1778    1 vits qua antea etiam illegifime fun-
1 Petru Theodorits     Arad 1793   1 gens praevaricator; confirmationem  
1 loan Dutza           „ 1798      1 enim obtinuerat unquam.             
1 Oeorgie Morar        „ 1800      1 8 Resign. anno 1793.                
2 Nicolae Frates       Buda 1780   1 4 Resign. anno 1793.                
  Radu Popovits        Trans. 1785 1 8 Transivit ad 2-a vota.            
1 loan Bukur           „   1795    1 • Resign. anno 1802.                
1 Șerban Popovits      Arad 1798   1 ’ Archi Diaconus.                   
Pere. losephi Frank.                      
sub A. D. Bratu Bâju.                     
1 loan Ilie            Trans. 1793   1    
1 Toma lenakie         „ 1791        1    
2 Bukur Sztrojka'      „   1763    1      
  Sztrojka Popovits    „ 1791        l    
2 Oancsa Balka         „ 1779        1    
  Radu Sztojka         „   1791      1    
1 Sofronie Popovits    Arad 1797     1    
2 Bukur Puskăs         Trans. 1762   1    
  Sztan Bencsile       Arad 1805     1    
2 loan Fota            Trans. 1793   1    
  Theodor Aldulya      Arad 1798     1    
2 Sztantsu Trurja      Trans. 1790   1    
  loan Titske          Val. 1759   1     4
2 Sztan Mosoj          Val. 1773     1    
  loan Ontsoj          Arad 1800     1    
2 loan Zsăzsa          „ 1802        1    
  Koman Zsăzsa 2       Val. 1775   1      
1 Radu Talpe           Val. 1773     1    
2 Nicolae Tipei        Trans. 1793   1    
  Sztan Tipei8         Val. 1754   1      
l Vojku Balka          Trans. 1762   1    
2 loan Mono]           „   1790      1    
  Nicolae Vartolomej   Arad 1802     1    
2 Radu Tzepesz         Trans. 1793   1    
  Vlad Tzepesz’        Val. 1754   1      
1 Dimitrie Kerszte     Traus. 1779   1    
1 Averkule Fetule      „   1794      1    
1 Bukur Dregits        „   1773      1    
2 loan Bokotsa         „   1794      1    
  loan SztantseF       „   1794      1    
2 Mihail Barbu’        „   1771    1      
  Bukur Barbu          Arad 1802       1  
5 Sztan Kretsun        Buda 1780     l    
  loan Manojle         Trans. 1787   1    
  Brațul Bajul'        „ 1790        1    
  loan Komsa           Arad 1797       1  
  Vlad Dan               „ 1797        1  

   292                                                                                 
                                                            Tempus       Appertinentiae
                                  Numerus                   r            Ecclesiasticae
   Nomina Locorum et Titulus       patrumfami-   Templorutn erectionis                 
      ecclesiarum    ecclesiae    lia.8 incluși»            templi                     
                     specificus     viduab et               impetratae                 
                                     zingaris               desuper ab E.              
                                                            R. G. resolut.             
                                                            agrurum                    
                                                            cubuli                     
                                                            foenctoram                 
                                                            currus                     
                                                            vinearum                   
                                                            urnae                      
                                                            29. I. Legio Vala-         
9  Als6 Arpăs        Ecc. per se. 32                        Districtus Fogaras         
36 » Porumbâk                     4                         ff               ff        
12 » Utsa            M.” ” ”      26                        ff               ff        
13 » Vist            Ecc. per se. 40                        ff               f*        
5  Bajesd            F. ad 6      15                        Cottus Hunyad              
4  Bâtsi             ---          24                                                   
22 Brăza             M.           5                         Distr. Fogaras             
34 Brettelin         M.           5                         Cottus Hunyad              
20 Drăgus            Ecc. per se. 60                        Districtus Fogaras         
18 Dridiff,          F.           31                                                 ff
10 Felso Arpâs       M.           )9                        ff               ff        
25 » Porumbâk        Ecc. per se. 17                                                   
6  » Szăllâspatak    M. c. 5      ?                         Cottus Hunyad              
8  '> Szilvăs        F. ad 1 (V.                                                       
                     Hâtzeg)      50                                                   
11 » Utsa            Ecc. per se. 44                        Districtus Fogaras         
14 » Vist                         40                        ff               ff        
7  Hâtszeg           M.” ” ”      113            1          Cottus Hunyad              
2  Hurez             ---          9                         Distr. Fogaras             
33 Kerzets           F.           30                        Cottus Hunyad              
31 Keresztur         M.           13                        ff           ff            
30 Kereszteny Almâs  F.           5                         ff           ff            
19 Kis Bartsa        F.           14                        ff           ff            
16 Kis Vajdafalva    F. ad 17     7                         Distr. Fogaras             
35 Kaun              F.           3                         Cottus Hunyad              
8  Kopatsel          F. ad 25                                                          
                     (Fogaras)    1                         Distr. Fogaras             
26 Korolye           F.           8                         Cottus Hunyad              
3  Kudsir            ---          1                         Sedes Sax. Szâsz-Vâros     
21 Lesza             Ecc per se.  145                       Districtus Fogaras         
19 Lutza             M.           9                         ff               ff        
28 Magyarosd         M.           8                         Cottus Hunyad              
17 Nagy Vajdafalva   M. c. 16     24                        Distr. Fogaras             
27 Râkosd            F.           9                         Cottus Hunyad              
1  Reusor            ---          i                         Distr. Fogaras             
32 Szâraz Almâs      M.           37                        Cottus Hunyad              
24 Szkore            F.           12                        Distr. Fogaras             
37 Szunyogszek       Ecc. per se. 182            1          Distr. Coronensis          
15 Vojla             ff >5     Jf 18                        Distr. Fogaras             
23 ’Sinna            » » »        292                       Sedes Sax Cibiniensis      
                                                            30.* 11. Legio Va-         
                                  Tractus                   limitaneus Borgoiensis sub 
6  Bisztritza        Ecc. per se. 105            1                                     
3  Mislotseny        ff     ff    105            1                                     
5  Prund                          140            1                                     
1  Rusz-Borgo                     72             1                                     
2  Szoszeny                       74             1          1796                       
4  Szuszeny          ”   >1    ff 105            1                                     

28. * Districtus


     lăd

     Kis-Besztertze
     Lekentze
     Nagy-Demeter
     Petres
     Ujfalu

293


Ex hîs sunt


Reflexiones

g Numerus Poparum     Locus        Amoti    l   M  SupBîuuma-
§          specificus    Annus     Amovendi CA <X>   rarii   
a                     ordinationis             ‘5b           
S                                               a            
                                               s*            
                                               fu            
chico-Limitanea.                                             
1 Vaszile Halmâgyi    Trans. 1786              1             
1 Petru Popovits      Trans. 1795              1             

1 Szofronie Popovits Arad 1797


* [Anno 1809 ecclesiae disunitae pa-
  gorum Iad et Kis Besztertze hic ad-
  nexae sunt No. 3994 1809 Decr.
  GublJ.

² Archi Diaconus.

• Legio val.-Limitanea.

  Loca haec qua politicis jurisdictio-
  nibus mixtim ingremiata suos in illis
  obtinuerunt Archi - Diaconatus et
  Archi-Diaconos.

* Districtas Bistriciensis.

Cum haec nr. 6 loca iuxta acta R.
  Exactoratus Provincialis in publicis
  conscriptionibus non nisi ao 1804 in-
  ducta constet et in priori Disunitarum
  ecclesiarum regulatione non nisi laad
  et Kis-Besztertze cum multo minori,
  quam num apparent, P. I. no pro-
  deant, desuperque interrogati Archi-
  Diaconi locales, utpote Stephanus
  Vlad unitae et Alex. Buzdug dis-
  unitae religionis, dubium hoc non
  modo non tollerent, quin imo scrip-
  tis suis hic demisse adnexis sub A.
  A. et B. B. evincerent pagos Le-
  kentze, Nagy Demeter, Petres et Uj-
  falu ecc. p. se nullos disunitos ha-
  bere, laad vero et Kis Besztercze
  sacris unitorum non modo usos fuisse,
  sed re vera ad unitam matrem Nagy
  Besztercze spectasse, disunitorum
  sacris ab aliquot solum annis ten-
  tatos extitisse, absque sex hebdoma-
  dali, ut dictus unitus Archi Diaconus
  praetendere examine, mixta haec
  Comissio pagos hos absque omni
  regulatione relinquere tutius esse
  duxit, ac una pro et contra horum
  A. Diacorum factas relationes E. R.


lachico-Limitanea.

admin. A. D. Alexandri Buzdug.

1 loan Reiu           Trans. 1793
1 Theodor Buleoas        „   1771
1 Ștefan Vrasmas    Arad 1801    
2 Ankidim Szinimite   Trans. 1763
  Alexandru Buzdug  ? ?          
1 loan llie         Trans. 1771  
1 Ștefan Flemend    St.Andr. 1781

O. pro determinanda, quoad laod
et Kis Besztertze disinteressatam in-
vestigationem substernere.


Bistriciensis.

294


    Conspectus Summarius.

N-rus Nomina jurisdictionum        K  Cub. aratr. Curr. foenet Urneae vini i                          Num. Poparum   ' Fungent. ! Supernum. 1 In summa    Numerus    
                                   E                                       ' Archi Diac. amot. 1 amorencl. | resign.                                   patrumfamilias
                                  <u                                                                                                                                 
1     Cottus Alba Superior        45  122’/,           58      ---         1             1       3           10      38           5           57       4712          
2     „     „ Inferior                                                                                                                                               
      .   ! f superior            44  168'/„          125      --- 1                     3       1           2       32           10          48       4334          
          clrcu,us 1 inferior     108     90           42      719?        3             4       5           10               101 19          139      17353         
3     Kiikullo                                                                                                                                                       
      ! fn"E'                     23  124'/,           59      266 >                             ---         5       20           1           26       2088          
                                  38  202'/,           95      2561        2             4                   7       28           8           47       2965          
4     „ Thorda                                                                                                                                                       
      ,    / superior             39  183              48      40i                       2       2           ---     26           5           35       3009          
      erreuius { injHrior         38  65’,             81                  3                1                3       34           2           40       3977          
5     „ Kolos                     33      54           47      --- 1                             2           _       23           5           30       2548          
      circulus 1 suPerior         18  84’/,            57      -}          2                                 1       16           3           20       1933          
      eircuius inferior                                                                  --                                                                          
6     „ Doboka                                                                                                                                                       
      ,    ( superior             26  130             120      4i                                1           1       19           8           29       2209          
      erreuius { in£r.or          20  66'/,            54      280/        1             ---     1           1       16           4           22       1483          
7     „ Szolnok Interior                                                                                                                                             
      circulus / superior         44  44               40                  1             6                   7       34                       59       3779          
      circulus ț jnferjor         20  42               36      = }                               1           1       12                       20       1198          
8     „ Hunyad c. Vallis Hâtszeg  10  4               ---      -I                        ---     ---         1       6            ---         7        532           
      Circ. Cis-Marus.            125 150'/,         62'/,     35                3       2       2           11      82           7           104      12244         
      „ Trans. Marus.             105 77",             46          12)                   2       2           6       71           8           89       5497          
9     „ Szolnok Mediocris         1   2                3       30                 Doboka ---                 ---     1            ---         1                    84
10    „ Zarând                    51  87,              18      ---               1       3       ---         5       44           3           55       5879          
11    Districtus Kovâr            34  15               22      ---         1             2       1           1       21           4           29       2694          
12    Sedes Sic. Udvarhely                                                                                                                                           
              circulus / ?uPe-iOr 1                            ---         Hâromszâk             ---                 1                        1        125           
                       \ inferior 2   7,               _                                 _                   _       3            ---         3        338           
13    „    „ Marus                                                                                                                                                   
      {XSr                        3                                                      1       ---                 4 ---                    4        329           
                                  18  21               16      =}          1                                 _       13' 3                    17       1066          
14    „   „ Hăromszek                                                                                                                                                
                                  8   1               ---                  1                     ---         ---     7                        7        751           
      -culus { Er                 12  4                                                  1                           8            ___-        9        1337          
15    „    „ Aranyos              8   7                6       15             Thorda             ---         ---     6            _           6        67/           
16    Loca Taxalia                4   ---             ---      ---                       1       ---         ---     3            ---         4        520           
17    Districtus Fogaras          49  8                9                   1             4       7           5       54           8           78       6165          
18    Sedes Sax. Cibiniensis c. I 14  17'/,            13                                2       1           3       38           ---         44       5973          
      c. 11                       2i  37'/,            53      ____ y-                   4       3           2       46           1           56       6602          
19    „ „ Schaessburgiensis       6   29'/,          >17',     ---         1             .....   ---         ---     8                        8        1348          
20    „ „ Mediensis               19  167,             15      20          1             1            1      1       20           1           z4       2672          
21    „ „ Nagy Sink                                                                                                                                                  
                                  10                  ---                    Ujpgyhâz    ---                 ---     8                        8        1235          
      circulus { XÎT              9   5                        _              KShalom            _                   8            ---         8        1015          
22    „ „ Rupensis c. I.          4   ---              5       ---         ---           ---     ---         ---     3            ---         3        519           
      c. 11                       4   2               ---      ---               1       ---     ---         ---     7            ---         7        1054          
23    „ „ Saboesiensis            10      36           12      ---               1       ---     ----        2       20           ---         22       2202          
24    „ „ Mercuriensis            9   5               ---      ---         1             ---     3           ---     18           2           23       3051          
25    „  „ Szăsz-Văros            14  147,             8       ---               1       ---     1           1       22           1           25       2991          
26    „ Uj-Egyhăz                 9   4’/,             1       ---         1             ---     ---         5       14           1           20       2169          
27    District. Coronensis c. 1.  10  103             ---                                ---     ---         1       19           2           22       3751          
      c. 11                       9       18           5                         1       ---     ---         ---     10           ---         10       1246          
      c. III                      23  73* ,            30      --- J                     1       1           4       26           5           37       3781          
281   „ Bistritziensis            6   _               ---      _           ---           ---     ---         ---                  ---               -- ---           
20    I. Legio Val.-Limitanea     2   ---             ---      __          - ..          .---    ---.                2            1           3        206           
30                                6   ---             ---      ---               1       ---     ---         -       7            ---         7             601      

Per delegatam ab Excelso Gubernio Mixtam Commissionem Sign. Cibinii 19° Mensis Octobris
die quippe continuatae operationis ultimo Anni 1805.


Alexander D6sa m. p.,
ingressistam exactoralem exmissum Cossarium,






1. A. D. = Archi Diaconus et Archi Dia- 10. No. --- Numeros                   
   conatus                              11. P. = Pagus                        
2. Ao --- Anno                          12. R. E. = Rata Ecclesiae            
3. Balast. --- Balăzsfalva              13. R. P. --- Rata Popae              
4. Circ. = Circulus                     14. R. P. = Regius Perceptor et Regius
5. Cottus = Comitatus                       Perceptoratus                     
6. E. R. G. --- Excelsum Regium Guber-  15. Temes. = Temesvar                 
   nium                                 16. Trans. = Transilvania             
7. Ecc. p. se. --- Ecclesia pro se      17. Val. Valachia                     
8. F. ad --- Filia ad...                18. Cossio = Comissio                 
9. M. c. = Mater cum...                 19. Tr. = Tractus                     


296


     Bibliografia publicațiunilor românești din Ungaria pe anni 1910.*)

I.  Istorie și istorie culturală.

            Ștefan Buzilă, Monografia comunei Sântiosif, ediția I. Tipografia Gr. Matheiu,
     Bistrița, 1910, 8°, 358 pag. Prețul: cor. 320.

            Dr. E. Dăian, Prinos canonicului Dr. Augustin Bunea, ediția I. Tipografia „Car-
     men¹¹ Petru P. Barițiu, Cluj, 1910, 8°, 128 pag. Prețul: 3 cor.

            Societatea „Tnocențiu Micu Clain“ a teologilor din Blaj, Albumul Bunea,
     Editura societății, Tipografia și Librăria Seminarului teol. gr.-cat., Blaj, 1910, 8° 224 pag.
     Prețul: 7 cor.

            losif St. Șuluțu de Cărpeniș, Continuare din broșura Adaus la partea a Vira
     a memoriului. Edit. autorului. Tipografia Krafft. Sibiiu, 1910.

            Dr. E. Dă ian, Baronul Vasile L. Pop, (Disertație), Tipografia „Carmen¹¹ Petru P.
     Barițiu, Cluj, 1910, 8°, 16 pag.

            Z. Fâclișan, Biserica și Românismul, ediția I., Tipografia „Carmen¹¹ Petru P. Ba-
     rițiu, Cluj, 1910, 8°, 64 pag. Prețul: 1 cor.

            Dr. Vasile Stan, Centenarul Șaguna și opinia publică românească. Retipărire din
     Anuarul Seminarului Andreian. Tipografia arhidiecezană, Sibiiu, 1910, 8°, 32 pag.

II. Geografie, Antropologie, Etnografie și Folclor.

            Dr. losif Popovici, Poezia populară română, (Bocetele rom.), ediția 1., Tipografia
     „Progresul¹¹, soc. pe acții, Oravița, 1910, 8°, 74 pag. Prețul: 80 bani.

            Dr. losif Popovici, Poezii populare române, (Balade populare din Banat), ediția I.
     voi. I., Tipografia „Progresul¹¹, soc. pe acții, Oravița, 1910, 8°, 121 pag. Prețul: cor. 1’80
     loan Pricu, O călătorie de studii. Tipografia Ciurcu, Brașov,',1910. Prețul: 60 bani.

III. Filozofie.

                       - Psihologie, Logică, Estetică, Morală și Metafizică. —

            Dr. Vasile Suciu, Raportul dintre religie, știință și societate, Blaj 1910. Prețul
     1 coroană.

IV.  Religie și biserică.

a)  Teologie.

            Dr. Tarnavsky Nirntschi, Predici, Tipografia și librăria diecezană, Caransebeș,
     1910, 8’.

            Tit Bud, Ritual, ediția II. Tipografia diecezană, Gherla, 1910. 8°, 62 pag. Prețul:
     40 bani.

            Societatea Bis. lit. „Alexi Șincai¹¹, Catehismul de 1. Deharbe, ediția II. Tipo-
     grafia diecezană, Gherla, 1910, 8®, 460 pag. Prețul: 5 cor.

            Dr. Alex. Rusu, Papok nosUUse, (Teză de doctorat), Tipografia „Poporul Român¹¹
     Budapesta, 1910, 8°.

            G. Pop, Predici, voi. I., ediția II. Editura autorului. Tipografia și librăria semin,
     teol. gr.-cat., Blaj, 1910, 8°, 200 pag. Prețul: cor. 1-50.


              *) Bibliografia începută în anul trecut o continuăm în aceleași condiții. Lipsurile au
      fost și de astădată inevitabile, deoarece n’am primit răspuns dela toate tipografiile și edi-
      turile. Intru cât am putut le-am completat. Rugăm din nou pe toți autorii și editorii să
      trimită „Asociațiunii¹¹, toate publicațiunile ce le tipăresc.                                O. C. T.

29?


b)  Administrație bisericească.

         Consistorial mitropolitan, Protocolul congresului. Tipografia arhidiecezană, Sibiiu, 1910.
  Prețul: 3 cor.

         Consistorul mitropolitan, Statutul organic. Tipografia arhidiecezană, Sibiiu, 1910, 8°,
  70 pag. Prețul: 50 bani.

         Consistorul arhidiecezan, Protocolul sinodului din 1910. Tipografia arhidiecezană.
  Sibiiu, 1910, 8°, 177 pag. Prețul: 2 cor.

c)  Reviste și foi bisericești.

         „Telegraful Român*. Redactor: T. V. Păcățian. Apare de 3 ori pe săptămână.
  Tipografia arhidiecezană, Sibiiu. Abonamentul: 16 cor. pe an.

         „Revista Preoților*. Prim-redactor: D. Voniga, preot. Apare de 3 ori pe lună.
  Abonamentul: 10 cor. pe an.

         „Unirea*. Redactor: Aurel Domșa. A apărut odată pe săptămână, în Blaj. Abo-
  nament: 12 cor. pe an.

         „Păstorul sufletesc*. Redactor: Al. Coste. Apare odată pe lună. Tipografia „Vic-
  toria®, Șimleu, 8°. Abonamentul: 10 cor. pe an.

         „Foaia diecezană*. Redactor: Dr. luliu Olariu. Tipografia diecezană, Caransebeș,
  folio. Apare odată pe săptămână. Abonamentul: 10 cor. pe an.

         „Biserica și școala*. Redactor: Roman R. Ciorogariu. Apare săptămânal. Tipo-
  grafia diecezană, Arad, 1910, 4’. Abonament: 10 cor. pe an.

         „Revista Teologică*. Redactor: Dr. N. Bălan. Apare de 2 ori pe lună. Tipografia
  arhidiecezană, Sibiiu, 8°. Abonamentul: 10 cor. pe an.

V. Pedagogie.

a)  Scrieri pedagogice.

         Planul de învățământ pentru pedagogi, ediția I. Tipografia și Librăria semin. teol.
  gr.-cat., Blaj, 1910, 8°. Prețul: 1 cor.

         Victor Stanciu, Cum să studiem, extras din Anuarul școalei civile de fete a Aso-
  ciațiunii. Sibiiu, 1910, 16 pag. Prețul: 1 cor.

b)  Cărți didactice.

         Sulică Nicol., Carte de cetire, ediția I. Tipografia librăriei loan I. Ciurcu, Brașov,
  1910, 8°, 226 pag. Prețul: 90 bani.

         Tip ografia diecezană, Istoria biblică, testamentul vechiu, ediția VI. Tipografia
  diecezană, Gherla, 1910, 8°, 64 pag. Prețul: 36 bani.

         Erodi I. și N. Sulică, Constituția, ediția I. Tipografia librăriei loan I. Ciurcu,
  Brașov, 1910, 8°, 64 pag. Prețul: 40 bani.

         Prietinii școalei, Abecedar, ediția I. Tipografia librăriei loan I. Ciurcu, Brașov,
  1910, 8°, 80 pag. Prețul: 40 bani.

         Nemeș Săndor^ Fbldrajz az elemi nipiskoldk V. is VI. oszt. szamdra, ediția I.
  Tipografia și librăria diecezană, Caransebeș, 1910, 8°, 108 pag. Prețul: 60 bani.

         Prietinii școalei, A Ha carte de cetire, ediția I. Tipografia librăriei loan I.
  Ciurcu, Brașov, 1910, 8°, 120 pag. Prețul: 56 bani.

         S.        Ne stor și Dr. E. Szabo, Istoria universală. Partea II. (după Mârki), ediția I.
  Tipografia și librăria semin. teol. gr.-cat. Blaj, 1910, 8°. 284 pag. Prețul: cor. 3.40.

         Szorânyi—Nemeș, FBldrajz az elemi nipiskolâk 111. oszt. szdmdra. Tipografia
  și librăria diecezană, Caransebeș, 1910, 8°, 64 pag Prețul: 60 bani.

         luliu Vuia, Istoria Ungariei, ediția V. Ediția autorului. Tipografia diecezană,
  Arad, 1910, 8°, 60 pag. Prețul: 40 bani.

âdă


            luliu Vuia, Abecedar ilustrat. Ediția II. Editura autorului. Tipografia diecezani,
     Arad, 1910, 8°, 64 pag. Prețul: 40 bani.

            Dr. Petru Barbu, Istorii bisericești, ediția VII. Ediția autorului. Tipografia die-
     cezană, Arad, 1910, 8°, 48 pag. Prețul: 30 bani.

            luliu Vuia, Geografia, ediția VI. Ediția autorului. Tipografia diecezană, Arad,
     1910, 8°, 100 pag. Prețul: 60 bani.

            luliu Vuia, Abc. Gabel, ediția V. Ediția autorului. Tipografia diecezană, Arad,
     1910, 8°, 52 pag. Prețul: 40 bani.

            Dr. Petru Barbu, Catehism, ediția VII. Ediția autorului. Tipografia diecezană,
     Arad, 1910, 8°, 72 pag. Prețul : 40 bani.

            luliu Vuia, Carte de cetire pentru clasa 5 și 6-a, ediția III. Ediția autorului. Ti-
     pografia diecezană, Arad, 1910, 8°, 120 pag. Prețul: 60 bani.

            luliu Grofșorean și soții,       A patra  carte de cetire, ediția II. Ediția autorului.

     Tipografia diecezană, Arad, 1910, 8”,   124 pag. Prețul.' 60 bani.

            luliu Grofșoreau și soții,       Carte de cetire pentru cl. V. și PZ. Ediția II. Ediția

     autorului. Tipografia diecezană, Arad,  1910, 8°, 24G pag. Prețul: 1  cor.

            luliu Vuia, Istoria Ungariei, Ediția VI. ed. autorului. Tipografia diecezană, Arad,
     1910, 8’, 60 pag. Prețul: 40 bani.

            luliu V uia, Limba maghiară pentru clasa 4, 5 și 6, ediția III. Ediția autorului.
     Tipografia diecezană, Arad, 1910, 8°, 136 pag. Prețul: 50 bani.

            luliu Vuia, Curs practic de aritmetică, ediția VII. Ed. autorului Tipografia die-
     cezană, Arad, 1910, 8°, 96 pag. Prețul: 60 bani.

            luliu Vuia, Fizica, ediția III. Ediția autorului. Tipografia diecezană, Arad, 1910
     8°. 56 pag. Prețul: 50 bani.

            luliu Vuia, A doua carte de cetire, ediția IV. Ediția autorului. Tipografia die-
     cezană, Arad, 1910, 8° Prețul: 36 bani.

            Nicolae Crișmar, Istorii biblice, ed. II. Ediția autorului. Tipografia diecezană,
     1910, 8°, 104 pag. Prețul: 45 bani.

            luliu Vuia, Limba maghiară pentru clasa 1, 2 și 3, ediția III. Ediția autorului.
     Tipografia diecezană, Arad, 1910, 8°, 128 pag. Prețui: 50 bani.

            Tipografia diecezană, Catehismul mic, ediția XXI. Tipografia diecezană, Gherla,
     1910, 8’, 32 pag. Prețul: 20 bani.

            S.        Ne stor și Dr. E. Szabd, Istoria universală, partea I. (după Mărki), ediția I.
     Tipografia și librăria semin. teol. gr.-cat. Blaj, 1910, 8°, 282 pag. Prețul: cor. 3'40

            losif Moldovan și soții, Abcdar, ediția VIII. Ed. autorului. Tipografia diece-
     zană, Arad, 1910, 8°, 72 pag. Prețul: 40 bani.

            luliu Vuia, Abcdar ilustrat, ed. VII. Ed. autorului. Tipografia diecezană, Arad,
     1910, 8C, 64 pag. Prețul: 40 bani.

            luliu Grofșoreau și soții, A doua carte de cetire, ediția VI. Ediția autorului.
     Tipografia diecezană, Arad, 1910, 8°, 67 pag. Prețul: 40 bani.

            luliu Vuia, Limba română, ediția Vil Ed. autorului. Tipografia diecezană, Arad,
     1910, 8°, 112 pag. Prețul: 60 bani.

            luliu Vuia, Aritmetică și Geografie, ediția IV, Ed. autorului. Tipografia diece-
     zană, Arad, 1910, 8°, 46 pag. Prețul : 36 bani.

            Dr. Petru Barbu, Istoria biblică, ed. X. Ediția autorului. Tipografia diecezană,
     Arad, l‘J10, 8°, 67 pag. Prețul: 30 bani.

            luliu Vuia, Limba maghiară pentru clasa a 4, 5 și 6-a, ediția IV. Ediția autorului.
     Tipografia diecezană, Arad, 1910, 8°, 136 pag. Prețul: 50 bani.

            David Voniga, Istoria biblică, ediția II. Editura Polatsek, Timișoara. Tipografia
     diecezană, Arad, 1910, 8°, 125 pag. Prețul: 50 baui.

            luliu Vuia, Limba maghiară pentru clasa 1, 2, 3, ed. IV. Ed. autorului. Tipo-
     grafia diecezană, Arad, 1910, 8°, 120 pag Prețul: 50 baui.

2U0


        Nicolau Ștef. ți consoții, A treia carte de cetire română, ediția 111. Ed. auto-
rilor. Tipografia diecezană, Arad, 1910, 8°, 119 pag. Prețul 60 bani.

        luliu Grofșorean și consoții, A patra carte de cetire română, ediția II. Ed.
autorilor. Tipografia diecezană, Arad, 1910, 8’, 123 pag. Prețul: 60 bani.

        luliu Grofșorean și consoții, A dona carte de cetire română, ediția VI. El.
autorilor. Tipografia diecezană, Arad, 1910, 8°, 70 pag. Prețul: 40 bani.

        losif Moldovan ți consoții, Abcdar prima carte de cetire română, ediția VIII.
Ed. autorilor. Tipografia diecezană, Arad, 1910, 8°, 70 pag. Prețul: 40 bani.

        luliu Grofșorean și consoții, Carte de cetire pentru el. claselor V. și VI. ei.
II. Ed. autorilor Tipografia diecezană, Arad, 1910, 8°, 240 pag. Prețul.- 1 cor.

        losif Moldovan și luliu Grofșorean, Limba maghiară, ediția IU. Ed.. auto-
rilor. Tipografia diecezană, Arad, 1910, 8°, 151 pag. Prețul: 50 bani.

        I. Bota, învățător, Abcdar pentru analfabeți. Ediția autorului. Tipografia arhidie-
cezană, Sibiiu, 1910, 8°, 72 pag. Prețul: 40 bani.

        Dr. I. Stroia, D. Lăpădat și I. Crițan, Carte de cetire pentru școalele pop.
anul II, ediția II. Editura autorilor. Tipografia arhidieeezană, 1910, 8°, 109 pag. Prețul:
50 bani.

        Dr. Petru Șpan, Carte de cetire. (Adaus), ediția II. Tipografia W. Krafft, Sibiie,
1910, 8°, 25 pag. Prețul: 60 bani.

        I. Popovici, Manualul limbei maghiare, ediția II. Tipografia W. Krafft, Sibiiu,
1910, 8°, 136 pag. Prețul: 1 cor.

        Librăria a rb id i ecezană, Istoria biblică, Tipografia arhidieeezană, Sibiiu, 1910,
8°, 139 pag. Prețul: 60 bani.

        Dr. I. Stroia, D. Lăpădat și I. Crișan, Cartea de cetire a IV-a. Editura auto-
rilor. Tipografia arhidieeezană, Sibiiu, 1910, 8° 156 pag. Prețul: 70 bani.

        luliu Crișan, învățător, Săliște, Magyar olvasikânyv. Editura autorului. Tipografia
arhidieeezană, Sibiiu, 1910, 8°, 38 pag. Prețul: 50 bani.

        Dr. Ilarion Pușcariu, Istoria bisericească. Editura Librăriei arhidieeezane. Ti-
pografia arhidieeezană, Sibiiu, 1910, 8°, 56 pag. Prețul: 50 bani.

        D. Voniga, „Istorioare biblice¹¹ Carte de religiune, ediția II. Editura autorului.
Tipografia diecezană, Arad, 1910, 8°, 125 pag. Prețul: EO bani.

        D. Voniga, Micul catehism, Editura Librăriei Polatsek, Timișoara. Tipografia diece-
zană, Arad, 1910, 8°, 24 pag. Prețul: 24 bani.

        D. Voniga, Credința și morala creștinească. Carte de religiune. Editura loan I.
Ciureu, Brașov, 1910. 80, 89 pag.

c) Programe școlare.

        Virgil Onițiu, Anuarul XLVI al gimnaziului gr. or. român din Brașov, al
școalei reale și al școalelor centrale primare pe al 60-lea an școlar, 1909 10. Brașov, 1910.

        Gheorghe .Ioand rea, Anuarul XIII al școalei capitale ortodoxe române de băeți
și fetițe din Lugoș, pe an. școl. 1909/10. Lugoș. 1919.

        Ștefan Albu, Anuarul XXXIV, al gimnaziului din Brad. Tipografia arhidie-
cezană, Sibiiu. 1910, 8°, 42 pag.

        Moi se Frății ă, Anuarul V. al școalei din Rășinari, Editura școalei. Tipografia
arhidieeezană, Sibiiu, 1910, 8°, 46 pag.

        Dr. Vasile Bologa, Anuarul XXIV, al școalei civile de fete. Editura școalei. Ti-
pografia arhidieeezană, Sibiiu, 1910, 8e, 51 pag.

        Vasile Dumbravă, Anuarul gimnaziului superior gr. cat. și al școlii poporale
elementare gr. cot. din Beiuș, pe anul școl. 1909/10. Ediția proprie. Tipografia semiu. teol.
gr.-cat., Blaj, 1910, 8°.

        loan Gheție, dir. gimn. Năsăud, Rapotul gimnazial 1909110. Ediția 48. Tipo-
grafia G. Matheiu, Bistrița, 1910, 8«, 176 pag. Prețul: 2 cor.

300


           Gimnaziul sup. gf.-cat. Blaj, Raport pe 1909110. Ediția proprie. Tipografia și
   librăria semin. gr.-cat. Blaj 1910, 8°.

           Școala de fete Beiuș, Raport pe anul 1909110. Ediția proprie. Tipografia și li-
   brăria semin. teol. gr.-cat. Blaj, 1910, 8°.

           Dr. Eus. R. Roșea, Anuarul XXVI al seminarului „Andreian*. Editura semina-
   rului. Tipografia arhidiecezană, Sibiiu, 1910, 8°, 74 pag.

d) Reviste școlare.

           „Vatra școlară*. Redactor: Dr Petru Șpan. Apare odată pe lună. Tipografia
   arhidiecezană, Sibiiu, 8°. Abonamentul: 8 cor. pe an.

           „Reuniunea învățătorilor¹⁴. Redactor: loan Crișan, învățător, Soeodor. Re-
   vista „Reuniunii învățătorilor români din protopopiatele aradane I— VIL Apare lunar.
   Anul VIII. Tipografia diecezană, Arad, 1910, 8°. Abonament: 5 cor. pe an.

           „Foaia școlastică*. Redactor: loan F. Negruțiu. Revista Reuniunii învățătorilor
   gr.-cat. din arhidieceză, Blaj, 8°. Apare de 2 ori pe lună. Abonamentul: 6 cor. pe an.

           „Educatorul*. Bedactor: P. Bizerea. Anul II. Organ oficial al „Reuniunii învăță-
   torilor din eparhia Caransebeșului". Revistă lunară. Tipografia „Progresul", Oravița, 8*.
   Abonamentul: 4 cor. pe an.

VI.  Arte.

          — Arte plastice, istoria artei, muzică, artă decorativa poporală. —

           Terentius Bugariu, „Academia Română* ți „Sentinela* cântărilor bisericești. —
   Răspuns critic. Timișoara, 1910. Prețul: 40 bani.

VII.  Literatură Română.

A. Scrieri.

                                             a)  Poezii.

           Haralamb Călămăr, Farafastâcuri. Versuri de distracție. Cu o prefață de Ermil
   Borcia. Edit. Tipogr. Poporului, Sibiiu, 1910. o broș. de 56 p. Prețul 50 și 40 bani.

                                             b)  proză

           Lucian Boleaș, Seri albastre (Pentameron). Tribuna institut tipografic Nichin și
   cons., Arad 1910. 1 voi. 8° 102 p. Prețul 1 cor. 50

           Lucian Bolcaș, La cărările vieții, Tribuna, institut tipografic Nichin și cons.
   Arad, 1910, 1 voi. 8’ 102 p. Prețul: 1 Cor. 50.

c)  dramă.

           Augustin Szilagyi, Logodna dela Sfânt Loan, Dramă poporală în IV acte.
   Ediția autorului. Tipografia C. Pop, Făgăraș 1910. 1 voi. 8° 80 p. Prețul: Cor. 20.

           luliu Binou, Nașterea lui Hristos, drama religioasă in versuri, 5 acte. Tipogr.
   „Progresul", Oravița, 1910. Prețul: 40 fii

           Dr. Dionisie Stoica, Moise Păcuraru, ediția 1. Tipografia librăriei loan I. Ciurcu.
   Brașov, 1910, 8°, 76 pag. Prețul: 80 bani.

B)  Istorie literară, Critică.

           O. G h i b u, Ziaristica bisericească la Români. Studiu istoric. Editura autorului. Ti-
   pografia arhidiecezană, Sibiiu, 1910, 8°, 143 pag. Prețul: 2 cor.

           Oct. C. Tăslăuanu, Informații literare și culturale. Editura tipografiei W. Kraft't,
   Sibiiu, 1910, 8°. Prețul: 2 cor.

           Dr. Gh. Alexici, Elevilor mei, discurs de deschidere, ținut la universitatea din Bu-
   dapesta. Sibiiu, 1910.

301


C)  Reviste.

         „Luceafărul". Redactor: Oct. C. Tăslăuanu. Au. IX. Apare de 2 ori pe lună. Editura
  „Luceafărul", Sibiiu, 8° mare. Tipografia W. Krafft Abonamentul: 20 cor. ed. de lux; 12
  cor. și 8 cor. ed. simplă pe un an.

         „Răvașul". Redactor: Dr. E. Dăianu. Revistă culturală ilustrată. Anul VIII. A apărut
  lunar. Tipografia „Carmen" Cluj, 8°. Abonament: 10 cor. pe an. (încetat în cursul anu-
  lui 1910).

         „Transilvania". Redactor; Oct. C. Tăslăuanu. An. XLI. Revista „Asociațiunii pentru
  literatura română și cultura poporului român". Apare tot la două luni. Tipografia arhi-
  diecezană, Sibiiu, 8°. Se dă gratuit membrilor „Asociațiunii".

          „Calicul democrat". Redactor: Dr. V. M. Muntean. Foaie pentru satiră și umor.
  Apare odată pe lună. Tipografia „Carmen", Cluj, 4°. Abonamentul: 8 cor. pe an.

         „Șoimul", foaie umoristică. Redactor: George Țințariu. Tipografia Gutenberg,
  Lugoj, 4°. Abonament: 2 cor. pe an.

         „Revista politică și literară". Redactor: Aurel Ciato. Apare odată pe lună în Blaj.
  Abonamentul: 12 cor. pe un an.

         Familia. Revistă pentru literatură, instruire, Petrecere și umor. Proprietar-editor:
  loan Țințariu. Apare odată pe lună. An. I. Romanpetre. Tipografia „Progresul" Oravița.

VIII.  Literatură străină.

          F. X. Wetzel, „Vatra familiară", îndemnuri și sfaturi pentru vieața casnică Tra-
  dusă și edit. de Societatea „Inocențiu Micn Clain" a teologilor diu Blaj, Tipografia
  semin , Blaj, 1910, 16°, 99 pag. Prețul: 30 bani.

         Fried Hebbel, Maria Magdalena, tragedie în 3 acte, traducere de I. E. Terențiu.
  Tipografia „Carmen" Petru P. Barițiu, Cluj, 1910, 8°, 116 pag Prețul: 1 cor.

IX.    Filologie.

         Axente Banciu, și V. Onițiu, Pentru limbă, doi articoli. Brașov, 1910.
  Prețul : 40 fii.

X.     Drept și politică.

         losif Pop, Conceptul juridic de națiune și naționalitate în Ungaria, ed. I. Tipo-
  grafia „Poporul Român", 1910, 8°, 64 pag. Prețul: 2 cor.

         Dr. E. Babeș, Diagnoza. Ediția autorului. Tipografia „Poporul Român", Buda-
  pesta, 1910, 8°, 230 pag. Prețul: 3 cor.

         Darea generală de câștig, (traducere din limba magh.). Tipografia „Poporul Român",
  Budapesta, 1910, 8°, 62 pag. Prețul: l cor.

         Darea de casă, (traducere) Tipografia „Poporul Român", Budapesta, 1910, 8°, 68
  pag. Prețul: 1 cor.

         T. V. Păcățian, Cartea de aur, sau luptele politicenaționale ale Românilor de
  sub coroana ungară. Voi VI. Editura autorului. Tipografia arhidiecezană, Sibiiu, 1910,
  8°, 912 pag. Prețul: 10 eor.

         Sfaturi și îndrumări în afaceri de dare, (traducere). Tipografia „Poporul Român",
  Budapesta, 1910, 8°, 48 pag. Prețul: 1 cor.

         Judele comunal, (traducere) Tipografia „Poporul Român", Budapesta, 1910, 8°, 40
  pag. Prețul: 1 cor.

         Dr. Bela de Felszeghy, Administrația comunală, ediția I. Traducere de Dr.
  Leon Scridon. Tipografia G. Matheiu, Bistrița, 1910, 8’, 56 pag. Prețul: 3 cor. 60 bani'
  Alexandru Szatmăry, Explicarea populară a dării de casă, Tipografia Adolf
  Auspitz, Lugoj, 1910. Prețul: 1 Cor. 10 fii.


20

302


                          Presa politică și social-economică.

       „Progresul*. Redactor: llie Oravițanu. Anul IV. Apare săptămânal. Tipografia
„Progresul¹¹, Oravița, folio. Abonamentul: 8 cor. pe an.

       „Adevărul*, organ al partidului social-democrat. Redactor: Aurel Cristea. Anul VIII.
Apare odată pe lună in Budapesta.

       „Foaia Poporului*, redactată de un comitet. Anul XIX. Apare săptămânal. Tipo-
grafia Poporului. Sibiiu, folio. Abonamentul: 4 cor. 40 bani pe an.

       „Gazeta Transilvaniei*. Director: Silvestru Moldovan. Redactor responsabil: loan
Spuderca. Anul LXXII I. Apare zilnic. Tipografia A. Murășianu, Brașov, folio. Abonamentul:
24 cor. pe an.

       „Glasul Poporului*, organul partidului social-democrat din Ungaria. Anul IV. Apare
odată pe lună in Budapesta. Abonamentul 2 cor. pe an.

       „Voacea Graniței*. Redactor: George Țințariu. Tipografia Gutenberg, Lugoj, 4°.
Abonamentul: 3 cor. pe an.

       „Sentinela*. Redactor: George Țințariu. Tipografia Gutenberg, Lugoj, 4°. Abona-
mentul, 3 cor. pe an.

       „Revista Bistriței*. Redactor: losif Zinveliu. Editura Dr. V. Onișor. A apărut săp-
tămânal. încetat. Tipografia G. Matheiu, Bistrița, 1910.

       „Lupta*. Anul IV. A apărut zilnic în Budapesta. Abonamentul: 24 cor. pe an. A
încetat.

       „Drapelul*. Director: Dr. Vaier Branisce. Anul V. Apare de 3 ori pe săptămână în
Lugoj. Abonamentul: 12 cor. pe an.

      „Tribuna*. Anul XIV. Apare zilnic în Arad. Abonamentul: 24 cor. pe an.

      „Tara Oltului*. Redactor: loan Berescu. A apărut săptămânal Tipografia și librăria

D. Thierfeld, Făgăraș. Abonamentul: 5 cor. pe un an. A incetat.

      „Olteanul*. Tipografia O. Pop, Făgăraș, folio. Abonamentul: 5 cor. pe un an.

       „Deșteptarea*. Anul VI. Apare odată pe săptămână în Brașov. Abonamentul: 2 cor.
pe an.

       „Libertatea*. Redactor: loan Moța. Anul IX. Apare odată pe săptămână in Orăștie.
Abonamentul cu adausele: „foaia Interesantă* și „Tovărășia* economică: 8 cor pe an.

       „Poporul Român*. Apare odată pe săptămână în Budapesta. Are și un adaus literar
„Foaia ilustrată*¹. Abonamentul: 4 cor.

       „Gazeta de Duminecă*. Redactor: 1. P. Lazar Apare odată pe săptămână. Tipografia
„Victoria¹¹, Șimleu. Abonamentul: 6 cor. pe an.

            XI.    Economie națională, finanțe, comerciu și industrie.

       Constantin Popp, Mitteilungen an den Internationalen Genossenschafts-Kongress
in Hamburg 1910. Ober das Genossenschaftswesen der Romănen in Ungarn. Editura „Re-
vistei Economice¹¹. Tipografia arhidiecezană, Sibiiu, 1910, 8°, 4 pag.

       „Solidaritatea", Legea de asigurare. Editura autorului. Tipografia arhidiece-
zană, Sibiiu, 1910, 8°, 23 pag. Prețul 50 bani.

       Constantin Popp, Anuarul Băncilor Române pe 1911. Tipografia arhidiecezană,
Sibiiu, 8°, 208 pag. Prețul: 4 cor.

      1. C. Panțu, Puncte nouă de vedere la calcularea conturilor curente. Tipogr. Ciurcu,        J

Brașov, 1910. Prețul: 30 bani.                                                                    I

Reviste.                                                  ’

       „Revista Economică*. Redactor: Constantin Popp. Revista băncilor asociate „Soli-
daritatea". Apare odată pe săptămână. Tipografia arhidiecezană, Sibiiu, 8°. Abonamentul
12 cor. pe un an

       Munca, Redactor: loan Băilă An. II. Revista meseriașilor Apare în Sas-Sebeș,
4*, Abonamentul: 6 cor.

303


XII.   Agricultură, Silvicultură.

Reviste.

       „Poporul", revista ministerului ungar de agricultură. Redactor: Popa Coresi (Dr. George
Alexici). Anul XVIII. Apare săptămânal. Abonamentul: 3 cor. pe an.

XIII.  Științe naturale.

— Astronomie, Geologie, Mineralogie, Zoologie, Botanică, Medicină, Igienă. —
loan Corbu, Ad Astra Astronomie poporală în icoane, ediția I. Tipografia G.
Matheiu, Bistrița, 1910, 8°, 222 pag. Prețul: 2 cor.

       D. Voniga, Mizerie, Boală, Crimă și Degenerare. Conferință pentru combaterea
alcoolismului Editura autorului. „Tipografia Nouă", Orăștie, 1910, 8°, 86 pag. Prețul:
1 cor. 60 bani.

       Dr. I. Fometescu, Creșterea igienică a copiilor, ediția I. Tipografia „Progresul',
soc. pe acții, Oravița, 1910, 8°, 32 pag. Prețul: 25 bani.

       Dr. George Crăiniceanu, Igiena românului, ediția II. Tipografia „Progresul"
soc. pe acții, Oravița, 1910, 8°, 140 pag. Prețul: 1 cor.

       G. Todica, Studii Științifice, Partea I—II. Tipogr. Nouă, I. Moța, Orăștie 1910.

XIV. Scrieri generale.

Societăți Fundațiuni.

       Virgil Onițiu, Masa studenților, din Brașov. Darea de seamă a Xll-a pe anul
de gestiune 1909—1910. Brașov 1910.

       Al XXII-lea raportul general al comitetului central al Reuniunii române de agri-
cultură din comitatul Sibiiului pe an. 1909. Sibiiu 1910.

       Reuniunea sodalilor români din CI u j, Raportul general al comitetului cătră
adunarea generală din 27 Martie n. 1910. Cluj, 1910.

       Anuarul XIII al Societății pentru fond de teatru român pe anul 1908/9. Edit. So-
cietății. Tipogr. A. Murășan. Brașov, 1910.

Calendare.

       Calendarul portativ al funcționarilor de bancă, redactat de Simeon Popescu. Anul
111. Tipografia „Progresul", Oravița, 1910, 8°, 84 pag.

       Calendarul Poporului pe 1911. Anul 26. Tipografia Poporului, Sibiiu, 1910, 8°, 270
pag. Prețul: 40 bani.

       Calendarul mătăsarilor. Editura ministrului ungar de agricultură. Tipografia So-
cietății Franklin, 8°, 200 pag. Se dă gratuit.

       Calendar pe anul dela Christos 1911. Anul XXXII. Tipografia diecezană, Arad,
1910, 8°, 144 pag.

       Calendarul Românului. Anul XXIII—1911. Editura Librăriei diecezane, Caran-
sebeș 8°, 196 pag. Prețul 50 bani.

       Calendarul dela Cluj, redactat de „Despărțământul Cluj al Asociațiunii". Anul VI.
Tipografia „Carmen", Cluj, 8°, 80 pag. Prețul: 20 bani.

       Calendarul Plugarului. Anul XVIII. Tipografia A. Murășianu, Brașov, 4°, 104 pag.
Prețul: 50 bani.

       Calendarul Poporului Român. Redactat de Dr. Seb. Stanca. Anul IX. Tipografia
Poporul Român, Budapesta, 1910, 8°, 200 pag. Prețul: 40 bani.

       Posnașul, calendar umoristic ilustrat pe 1911, redactat de Ermil Borcia. Editura
tipografiei W. Krafft, Sibiiu, 1910, 8°, 87 pag. Prețul: 60 bani.

       Amicul Poporului, calendar pe anul 1911, Întocmit de I. Popovici. Anul LI. Editura
Tipografiei W. Krafft, Sibiiu, 1910, 8°, 151 pag. Prețul: 70 bani.


20

304


          Calendarul Săteanului pe 1911. Editura Tipografiei W. Krafft, Sibiiu, 1910, 8°,
   63 pag. Prețul: 30 bani.

          Calendar (cu cirile) pe anul 1911. Anul CXIX. Editura Tipografiei W. Krafft,
   Sibiiu, 1910, 80 pag. Prețul; 50 bani.

          Calendarul Arhidiecezan. Apare din 18i0. Tipografia arhidiecezană, Sibiiu, 1910,
   8°, 136 pag. Prețul: 80 bani.

          Calendarul pentru toți. Anul IV--19U. Editura Societății Franklin, 8°, 150 pag.
   Prețul: 1 cor. 50 bani.

          Calendarul Poporului. Anul IV -1911. Tipografia Societății Franklin, 8°, 150 pag.
   Se dă gratuit.

          Calendarul „Revistei Preoților⁴, pe anul 1911, (calendar de părete;. Editura „Revi-
   stei Preoților¹¹.

         Călindarul național, pe an. 1911. Edit. tipogr. nouă, Orăștie. Prețul 40 fd.

         Călindarul Unirei, pe an. 1911. Edit. Tipogr. Archidiecezane, Blaj. Prețul 70 fii.

Dicționare.


XV. Cărți pentru popor.

          Visul Maicii Domnului. Editura Librăriei arbidiecezane. Tipografia aAiidieeezană,
   Sibiiu, 1910, 8°, 64 pag. Prețul: 20 bani.

         Epistolie. Tipografia W. Krafft, Sibiiu, 1910, 8° mie. 40 pag. Prețul: 24 bani.

          Mai mu Iți, Biblioteca tineretului, Nr. 5, 6, 7 și 8. Editura „Asociațiunii¹¹. Tipo-
   grafia arhidiecezană, Sibiiu, 1910, 16°, 16 pag. Prețul: ă 06 bani

          Cărticică de rugăciune. Tipografia W. Krafft, Sibiiu, 1910, 8° mic, 64 pag. Prețul⁻
   20 bani.

          Aron Boca, fMcrămi, ediția II. Tipografia W. Krafft, Sibiiu, 1910, 8°, 127 pag.
   Prețul: 70 bani.

          George Coșbue, Blăstăm de mamă, ed. X. Tipografia W. Krafft, Sibiiu, 1910, 8°,
   19 pag. Prețul: 36 bani.

         Genoveva. Tipografia W. Krafft, Sibiiu, 1910, 8°, 157 pag. Prețul: 60 bani.

          Petru Dulfu, Princesa fermecată, ediția II. Tipografia W. Krafft, Sibiiu, 1910,
   8° mic, 22 pag. Prețul: 20 bani.

          I. V., O Sâmbătă norocoasă, ediția 1. Tipografia librăriei loan I. Ciurcu, Brașov,
   1910, 8°, 48 pag. Prețul: 40 bani.

          N. Rădulescu N., Mintea și noroc, ediția I. Tipografia librăriei loan I, Ciurcu,
   Brașov. 1910, 8°, 80 pag. Prețul: 40 bani.

          N. Rădulescu N., Alegăt. liber. Monol., ediția I. Tipografia librăriei loan I. Ciurcu,
   Brașov, 1910. 8’, 44 pag. Prețul: 40 bani.

          Prohodul Domnului nostru Hsus Christos, ediția IU. Tipografia și librăria s-min.
   teol. gr.-cat., Blaj, 1910, 8°, 56 pag. Prețul: 30 bani.

          loan Moța, Doi copii, ediț’a II. Tipografia W. Krafft, Sibiiu, 1910, 8’, 25 pag.
   Prețul: 20 bani.

          N. S. Stafie, Aceea care l-a învins pe Scherlock Holmee, ediția I. Tipografia libră-
   riei loan I. Ciurcu, Brașov, 1910, 8°, 40 pag. Prețul: 20 bani.

          X., Rococo, ediția I. Tipografia librăriei loan 1. Ciurcu, Brașov, 1910, 8°, 20 pag.
   Prețul: 30 bani.

          Fabiu Sânjoanu, Ana Cosânzeana, ediția I. Tipografia librăriei loan I. Ciurcu,
   Brașov, 1910, 8Q, 28 pag. Prețul: 30 bani.

          N. S. Stafie, Catehism, fanții, ediția I. Tipografia librăriei loan I. Ciurcu, Brașov,
   1910, 8°, 44 pag. Prețul: 20 bani.

305


          N. S. Statie, Un post ciudat, ediția I. Tipografia librăriei loan I. Ciurcu, Brașov,
   1910, 8°, 40 pag. Prețul: 20 bani.

          N. 8. Statie, Omorul din Valeu, ediția I. Tipografia librăriei loan I. Ciurcu, Brașov,
   1910, 8°, 56 pag. Prețul: 30 bani.

          N. S. Statie, Societatea cu părul roșu, ediția I. Tipografia librăriei loan I. Ciurcu,
   Brașov, 1910, 8°, 48 pag. Prețul: 20 bani.

          Librăria Ciurcu, Suferințele lui Christos, ediția II. Tipografia librăriei loan I.
   Ciurcu, Brașov, 1910, 8”, 40 pag. Prețul: 24 bani.

          loan Bota, Povești, ediția II. Tipografia librăriei loan I. Ciurcu, Brașov, 1910, 8’
   144 pag. Prețul: 60 bani.

          loan I. Ciurcu, Culegere de diferite cântece ediția I. Tipografia librăriei loan I.
   Ciurcu, Brașov, 1910, 8°, 217 pag. Prețul: 70 bani.

          luliu Birou, Nașterea lui Christos, ediția I. Tipografia „Progresul¹¹, soc. pe acții,
   Oravița, 1910, 8°, 42 pag. Prețul: 40 bani.

          Dr. luliu Florian, Credința ostașului. Tipografia „Carmen¹⁴ Petru P. Barițiu,
   Cluj, 1910, 8°, 116 pag. Prețul: 20 bani.

          Ștefan Cucoveanu, Floarea soarelui, legeudă. Biblioteca poporală a Asociațiunii
   Nr. 36. Sibiiu. 1910. 4° mic 39 p. Prețul: 20 bani.

          Delapecica, Glume din popor, Biblioteca „Plugarului Român¹¹ Nr. 1. Edit. foii
   „Plugarul Român¹¹. Timișoara, 1910. Prețul: 30 fileri.

          Octavian Goga, Poezii. „Biblioteca poporală a Asociațiunii¹¹, Nr. 37. Sibiiu, 1910.
   4° mic. 90 pag. Prețul: 40 fii.

         In Biblioteca Tineretului, editată de „Asociațiune¹¹, au apărut in următoarele broșuri:

         C. Sandu Alde a, Doi călărași. Nr. 5.

         I. Agârbiceanu, Doi bătrâni. Nr. 6

         I. Agârbiceanu, Tușa Oana. Nr. 7.

         Petre Ispirescu, Balaurul cel cu șapte capete. Nr. 8.



± 3sr s s    nsr -ă. zk i _


    Inscripții romane necunoscute în pro-
prietatea Muzeului Asociațiunii. Muzeul
nostru în cursul anului trecut a ajuns în
posesiunea alor două pietri romane pe care
le descrie d-1 prof. N. Sulică în anuarul
liceului din Brașov. D-1 Sulică va reveni
într’un studiu special asupra acestor in-
scripții, pe care-1 va publică în această re-
vistă. Până atunci publicăm descrierile din
anuar:

    «In proprietatea muzeului Asociațiunei
din Sibiiu a ajuns anul acesta o tablă vo-
tivă romană de marmură cu inscripție bine
conservată. Tabela s’a găsit sub prestolul
bisericei celei vechi din Săcel (lângă Să-
liște) comit. Sibiiu. Precum rezultă din in-
scripție, tabela a fost dedicată din partea
coloniei Ulpia Traiana Augusta Dacica
Sarmizegetusa fostului guvernator al pro-
vinciei Dacia : Af. Sedatius Severianus. Când
și prin ce peripeții a ajuns această tabelă,


dela Grădiște până la Săcel, azi nu o mai
poate spune nimeni.

    Inscripția, care prezentă un deosebit
interes din mai multe puncte de vedere,
este următoarea:

M. SEDATIO. C. F.
QVIR. SEVERIANO.
IVL. ACRI. METIL NEPOTI.
RVFINO. TI. RVTILIANO.
CENSORI TR. PL. QVAES.
PROV. SICIL. PRAET. LEG. AVG.
LEG. V. MACED. CVRAT. VIAE.
FLAM1NI. [L] EG. AVG. PR. PR.
PROVINC. DAC. COS.

COL. VLP. TRAI. AVG. DAC. ȘARM.
PATRONO.

    Inscripția reconstruită și complectată
sună astfel:

    M(arco) Sedatio, C(ai) f(ilio), Quir(ina

306


tribu), Severiano lul(io) Acri Met io') Nepoti
Rufi.no Ti(berio) Rutilia.no, censori, tr(ibuno)
pl(ebis), quaes(tori) prov(inciae) Sicil(iae),
praet(pri), leg(ato) Aug(usti) legionis) Vfquin
tae) Macedfonicae)- curat(ori) viae, fla-
mini, (l)eg(ato) Aug(usti) pr(o) pr(aetore)
provincfiae) Dac(iae), co(n)s(ult) — col(onia)
Ulp(ia) Trai(ana) Aug (asta) Dac(ica) Sarm-
(izegetusa), patrono.

     Pentru deplina înțelegere a acestei
inscripții aflu de lipsă a da următoarele
amănunte.

     Deodată cu întemeierea monarhiei ro-
mane sub împăratul Augustus provinciile
imperiului roman se împart în două cate-
gorii: în provincii senatorice, care stăteau
deadreptul sub controlul senatului și în
provincii împărătești, cari erau adminis-
trate printr’un comisar împărătesc. Pro-
vincii împărătești erau acele, în cari eră
și armată. Astfel de provincii erau de obi-
cei provinciile dela frontiera imperiului
și cele din nou cucerite. Guvernatorul
provinciilor împărătești purtă numele de
legatus Augusti pro praetore consulari po-
testate și eră șeful atât militar, cât și ad-
ministrativ al provinciei. Spre deosebire
de guvernatorii provinciilor din timpul re-
publicei, cari nu aveau leafă, dar în schimb
jefuiau provinciile în mod mai mult decât
neomenos, — guvernatorii provinciilor îm-
părătești primeau leafă regulată anuală.

     Ca rang guvernatorii puteau fi sau pre-
tori sau consuli. Obiceiul eră, că în pro-
vinciile, în care eră staționată o singură
legiune, guvernatorii erau recrutați dintre
foștii pretori, iar în provinciile, unde eră
concentrată mai multă oștire, guvernatorii
erau trimiși dintre foștii consuli. Numele
lor oficial însă și într’un caz și într’altul
eră legatus pro praetore.

     în Dacia asemenea primii guvernatori
ai provinciei au fost după rangul lor pre-
tori. Mai târziu însă deodată cu sporirea
legiunilor guvernatorii încă sunt aleși dintre
foștii consuli și dela împăratul Commodus
(180—192) încoace poartă chiar numele de
consularis sau consularis III Daciarum (C.
I. L. III, 1171. 1176. 1412. 1460).

     Primul guvernator roman în Dacia de
rang consular este M. Claudius Fronto
în 168 p. Chr., iar transiția se face prin


    ¹ Metii este eroare de gravură în loc
de Metio, precum adeseori șe întâmplă și
în alte inscripții.


antecesorul său P. Furius Saturninus, în
161, care în acest an este în acelaș timp
și guvernator al Daciei și consul în Roma.
(C. I. L. III. 1460).

     Dacia a fost sub Traian provincie uni-
tară. Sub Hadrianus (117—138) Dacia este
desfăcută în două: Dacia superior și Dacia
inferior, iar'sub Marcus Aurelius (161 — 180)
și anume circa 170 p. Chr. este împărțită
în 3 părți: Dacia Porolissensis, Apulensis
și Malvensis, numite astfel după cele 3
orașe de frunte Porolissum (Moigrad),
Apulum (Alba-Iulia) și Malve (Celeiu, ju-
dețul Romanați, Oltenia).

     împărțeala s’a făcut din punctul de
vedere al administrației financiare și pro-
babil și militare.¹ Cu toate acestea guver-
natorul a fost unul singur din capul Io⁻
cului și unul a rămas până în sfârșit, având
comanda militară supremă peste întreaga
putere armată a țărei.

     Orașul de frunte, capitala sau metro-
pola (metropolis) provinciei Dacia, cum
e numită în inscripțiile de mai târziu, a
fost din capul locului și a rămas până în
sfârșit Sarmizegetusa. Reședința guverna-
torului încă a fost la început fără îndoială
tot Sarmizegetusa. Dupăce însă centrul
militar al provinciei devine Apulum (Alba-
Iulia), reședința oficială a guvernatorului
încă se transpune aici. Cu toate acestea și
după acest timp guvernatorii își petreceau
o parte însemnată a anului în Sarmizegetusa.
Numai așa se poate explică mulțimea de
inscripții de natură militară, ce s’au găsit
pe teritorul și în împrejurimea Sarmizege-
tusei, cu tOate că ea nu eră garnizoana nici
unei legiuni.

     Orașul Sarmizegetusa a fost reclădit
după terminarea războiului II cu Dacii la
ordinul împăratului Traian prin guverna-
torul D. Terentius Scaurianus cu ajutorul
legiunei V. Macedonică. (C. I. L. III. 1443).
Orașul a fost ridicat îndată la rangul de
colonie și în semn de distincție a primit
atributul de : Ulpia Traiana Augusta Dacica.
Acesta e numele complet al Sarmizege-

     ¹ Această deducție se pare, că rezultă
din inscripția unei cărămizi militare găsită
la Cluj: Exfercituș) D(aciae) P(orolissensis)
[C. I. L. III. 8063], în care se vorbește de
o oștire specială regională a Daciei Poro-
lissensis,

307


tusei, pe care-1 întâlnim în mai toate in-
scripțiile oficiale ale orașului Sarmizege-
fusa. (C. 1. L. III. 1445. 1450. 1452. 1455.
1457. etc. etc). Tot în această formă com-
pletă apare numele Sermizegetusei și în
inscripția noastră, ce am reprodus-o mai sus.

     Inscripția i se dedică guvernatorului
M. Sedatius Severianus, în calitate de pa-
tron al orașului Sarmizegetusa.

     Acesta nu este unicul caz de acest fel,
pentrucă cei mai mulți dintre guvernatorii
provinciei au fost în acelaș timp și pa-
troni ai orașului Sarmizegetusa. Ni s’au
păstrat inscripții omagiale dedicate urmă-
torilor guvernatori ca patroni ai Sarmize-
getusei: L. Annius Fabianus (C. 1. L. III.
1455. 7972). Q. Axius Aelianus (ibid. 1456),
M. Claudius Fronto (ibid. 1457). C. Curtius
Proculus (ibid. 1458), Tib. lulius Flaccianus
(ibid. 1461), P. Furius Saturninus (ibid.
1460) și Terentius Oentianus (ibid. 1463).

     Se naște acum întrebarea: când a fost
M. Sedatius Severianus guvernator al pro-
vinciei Dacia și cu ce prilej și-a ținut de
datorință orașul Sarmizegetusa să eternizeze
numele patronului său printr’o inscripție
votivă?

     Răspunsul îl vom găsi în alte 2 in-
scripții dedicate tot lui M. Sedatius Seve-
rianus, găsite pe teritorul comunei Ad Me-
diani (astăzi Mehadia), care și pe timpul
dominațiunei romane avea reputația unei
stațiunii balneare de primul rang. La Ro-
mani izvoarele termale (calde) sulforoase
erau foarte apreciate. Numai acestor izvoare
își datorește reputațiunea prima stațiune
balneară a Romanilor, orașul Baiae din
Italia.

     Acelorași izvoare își datoresc reputația
și băile dela Ad Mediam. între vizitatorii
acestor băi este amintită în inscripțiile păs-
trate întreaga elită a provinciei Dacia în-
cepând dela guvernator.

     în aceste inscripții găsim și numele
guvernatorului M. Sedatius Severianus> care
încă se vede, că făcea parte din vizitatorii
și patronii băilor.

     în cinstea și sănătatea (pro salute) gu-
vernatorului M. Sedatius Severianus s’a
dedicat următoarea tabelă comemorativă
la Mehadia;


S. V. C.

PRO. SALVTE.

M. SEDAȚI.
SEVERIANI.
LEG.....AVG.

    Tot în legătură cu numele guvernato-
rului M. Sedatius Severianus se dedică în
anul 150 p. Chr. la băile dela Ad Mediam
următoarea inscripție votivă (C. 1. L. III.
1562):

DIIS. ET. NUMIN1BUS.
AQVARVM
VLP SECVNDINUS.

MAR. VALENS.
POMPONIVS. HAEM. V.
HVLCARVS. A. VALENS.
LEGAȚI. ROMAM. AD.
CONSULATUM. SEVE
RIANI. C. V. M1SSI. INCOLV
MES. REVERSI EX. VOTO.

    Această inscripție dovedește, că în semn
al deosebitei stime, ce și-o câștigase M.
Sedatius Severianus ca guvernator și ca
recunoștință pentru meritele, ce și le câ-
știgase ca patron și protector al băilor
Ad Mediam, locuitorii acestei localități au
ținut să fie reprezentați printr’o deputa-
țiune trimisă la Roma cu prilejul festivi-
tăților numirei de consul a lui M. Seda-
tius Severianus în 150 p. Chr. Membrii
deputațiunei reîntorcându-se sănătoși (in-
columes) din călătoria lor Ia Roma dedică,
conform votului solemn făcut la plecare
(ex voto), această inscripție zeilor protec-
tori ai izvoarelor minerale dela Ad Me-
diam (diis et numinibus aquarum).

    înfloritoarea și bogata provincie a Da-
ciei (Dacia felix) a format din capul locu-
lui obiectul deosebitei preocupațiuni a tu-
turor împăraților romani. Guvernatorii erau
recrutați dintre cei mai de seamă bărbați
ai Romanilor și ca semn al deosebitei aten-
țiuni a împăraților foștii guvernatori de rang
pretorial după rechemarea lor erau de
obiceiu distinși cu titlul și rangul de con-
suli. Așa s’a întâmplat și cu M. Sedatius
Severianus.

    Inscripția dela Mehadia ne dă cheia
deslegării inscripției păstrate în muzeul
Asociațiunei noastre dela Sibiiu. Fostul gu-
vernator al Daciei a fost ales consul în
Roma în anul 150 p. Chr. în seria titula-

308


turei lui M. Sedatius Severianus din in-
scripția noastră ca prima titulă este amin-
tită titula de censor. Deci inscripția noa-
stră la nici un caz nu poate fi datată îna-
inte de a. 150 p. Chr. Deoarece orașul
Sarmizegetusa după îndepărtarea ]ui M.
Sedatius Severianus din Dacia (în 149 p.
Chr.)’ și alegerea lui de consul în 150 p.
Chr. n’a putut aveă alt prilej și alt motiv
pentru dedicarea unei tabele comemorative
în cinstea lui, decât tocmai faptul distin-
gerei sale prin alegerea de censor la Roma,
este mai mult decât probabil, că inscripția
i s’a dedicat nu mult după anul 150 p. Chr.
și anume cu prilejul avansări sale la rangul
de censor în Roma.

     Censoratul eră magistratura, cu care
se încunună în Roma seria tuturor func-
țiunilor publice (cursus honorum). Astfel
censorii se recrutau de obiceiu dintre fo-
știi consuli.

     Principiul îl vedem observat întocmai
și la M. Sedatius Severianus. în 150 p. Chr.
după rechemarea sa din Dacia este avan-
sat la rangul de consul, iar câtva timp
după aceea (în intervalul dintre 150 - 160)
îl vedem urcând și ultima treaptă a ma-
gistraturilor: censoratul. Cu acest prilej
i se dedică în Sarmizegetusa tabela noa-
stră comemorativă.

     Este la tot cazul interesantă în inscrip-
ția noastră și nomenclatura personală a lui
M. Sedatius Severianus, care ni se dă com-
plectă, ceeace încă arată caracterul solemn
al inscripției.

     Precum se știe, numele oficial al ce-
tățeanului roman constă necondiționat din
trei părți: praenomen (numele individual,
care corăspunde numelui nostru de botez),
nomen gentile (numele, care indică gintea
sau neamul, din care se trage familia res-


    ¹ La W. Liebenam, Forschungen zur
Verwaltungsgeschichte des romischen Kai-
serreiches, 1888, timpul guvernării lui M.
Sedatius Severianus este datat cu circa 150.
După cele expuse mai sus este evident,
că ultimul an de guvernare a lui M. Se-
datius Severianus a fost 149 p. Chr. Ră-
mâne să se mai stabilească, cu ce an și-a
luat începutul această guvernare. Ca ante-
cesor a lui M. Sedatius Severianus este
cunoscut C. Curtius Proculus contimporan
și el cu Antoninus Pius (138—161). Timpul
de guvernare variă între 3—5 ani.


pectivului) și cognomen (numele de fami-
lie). Așa este d. e. numele celebrului ora-
tor M(arcus) Tullius Cicero, ceeace va să
zică, că aici avem de a face cu un individ,
care spre deosebire de ceilalți membrii
(frați) ai familiei purtă numele de Marcus,
eră membru al familiei Cicero, iar aceasta
la rândul ei făceă parte din gintea (neamul)
Tulliilor (gens Tullia)

     Acesta este vechiul sistem al numelor
cetățeanului roman. Sistemul s’a păstrat in-
tact, câtă vreme a rămas nealterată con-
știința originei comune și a legăturilor fa-
miliare. îndată ce această conștiință a în-
ceput să se risipească și dreptul de cetă-
țean (civitas) începe a trece și asupra pro-
vincialilor și libertinilor, procesul de di-
soluție se reflectează și în noul sistem de
nume, care se caracterizează acum prin
cea mai crasă iregularitate și prin tendința
maniacă de polionimie (grămădire de
nume). Acest sistem își ia începutul cu
prima jumătate a veacului prim a. Chr.,
iar pe timpul împăraților degenerează total.

     Adopțiunea și moștenirea în acest timp
sunt aparițiuni de toate zilele, iar obiceiul
de a adoptă în nomenclatura oficială și
numele tuturor acelora, de cari te legă
sentimentul de recunoștință sau alte amin-
tiri, ajunge până la absurd și stă să riva-
lizeze cu mania granzilor (conților) spa-
nioli, de a grămădi nume peste nume.
Voi cită numai 2 exemple de polionimie.
într’o inscripție din Tarracina (C. 1. L. X.
6321). Un consul din epoca împăratului
Traian poartă următoarea nomenclatură
oficială: Q(uintus) Roscius Sex(ti) f/ilius)
Quir (ina tribu) Coelius Murena Silius De-
cianus Vibullus Pius lulius Eurycles Her-
culanus Pompeius Falco, iar unul din des-
cendenti săi, consul în anul 169 p. Chr.
poartă într’o inscripție din orașul Tibur
(C. I. L. XIV, 3609) numele de: Q(intus)
Pompeius Q(uinti) J(ilius) Quirfina tribu)
Senecio Roscius Murena Coelius Sex(tus)
lulius Eurycles Herculaneus L(ucius) Vibu-
llius Pius Augustanus Alpinus Bellicius
Sollers lulius Aper Ducenius Proculus Ru-
tilianus Rufinus Silius Valens Valcrius Ni-
ger Clțaudius) Fuscus Saxa Uryntianus So-
sius Priscus ! !

     Pe lângă acest nume din urmă numele
fostului guvernator al Daciei și consul în

309


anul 150 p. Chr.: M (arcuș) Sedatius C(ai)
f(ilius) Quir(ina tribu)¹ Severianus lulius
Acer Nepos Metius Rufinus Ti(berius) Ru-
tilianus — apare cât se poate de sărăcăcios.

       în inscripțiile omagiale se obicinuiă,
  ca după numele complet al sărbătoritului
  să se specifice întreaga scală a titulelor
  sau funcțiunilor (cursus honorum), prin care
  trecuse. Așa e și inscripția noastră. Lista
  titulelor lui M. Sedatius Severianus se în-
  cepe cu censoratul și să încheie cu cea-
  laltă distincție mai de seamă câștigată ceva
  mai înainte : consulatul.

       Deoarece în inscripția noastră M. Se-
  datius Severianus e numit și legat al le-
  giunei V. Macedonica, ca întregire mai
  amintesc, că această legiune s’a stabilit de-
  finitiv în Dacia și anume cu cartierul ge-
  neral în Potaissa (Turda) sub împăratul
  Septimius Severus (193—211), cu scopul
  de a apără părțile nordice ale provinciei.
  Sporadic și în mod provizor o întâlnim
  însă pe teritorul Daciei și mai înainte
  (compară I. lung, Fasten der Provinz Da-
  cien pag. 18). Dovadă inscripția publicată
  în C. I. L. III. 7505, conform cărei legiu-
  nea V. Macedonică este subordinată gu-
  vernatorului M. Claudius Fronto (circa 168
  p. Chr.). Din inscripția noastră rezultă, că
  această legiune a petrecut pe teritorul Da-
  ciei și pe timpul guvernării lui M. Seda-
  tius Severianus, deci înainte de 150 p. Chr.

* *
*

Un altar votiv în proprietatea Muzeului
Asociațiunii din Sibiiu.

       Una din cele mai none achizițiuni ale
  muzeului Asociațiunii este o piatră romană
  de altar, găsită la Negrilești (Negerfalva),
  corn. Solnoc-Dobâca. Deci altarul s’a găsit
  pe teritorul provinciei Dacia.

       Materialul: piatră obicinuită calcarie.
  Măsura: 60 cm. înălțime; lățime: sus și jos
  25 cm., la mijloc 20 cm.

       Forma este cea obicinuită a altarelor
  votive. Partea de jos și de sus este mai

       ' Tribus Quirina este unul din cele 35
triburi sau circumscripții (4 urbane și 31
rustice), în cari erau grupați cetățenii din
întregul imperiu. Obiceiul eră, precum se
• vede și din exemplul de mai sus, că între
nomen gentile și cognomen se indică și al
cui fiu (f = filius) sau și nepot (n = nepos,
strănepot (pro n. = pronepos) eră respec-
tivul și în ce trib eră înscris ca cetățean
roman.


lată ca mijlocul, servind partea mai lată
dela bază ca piedestal, iar cea de deasupra
ca tabulament. Laturea din dos este netedă,
ca să poată fi alipită de zid. Se văd încă
bine în spate urmele tenciuielii.

    Altarul este un altar votiv (ara votiva),
dedicat celor două zeități ale pădurei Diana
și Silvanus din partea suboficerului de ca-
valerie (decurio) P. Aelius Atilianus.

    Altarul poartă pe lăturea din față ur-
mătoarea inscripție;

DIANE. ET.

SILVANO.
SACRVM.

P. AEL. ATILI

ANVS. DEC. EX. SI
NO. COS.

FEC1T.

    Adecă: Dian(a)e et Silvano sacrum.
P(ublius) Ael(ius) Atilianus dec(urio) ex
sing(ularl) co(n)s(ularis) fetit = Consacrat
(dedicat) Dianei și lui Silvanus. A ridicat
(monumentul, altarul) P. Aelius Atilianus
suboficer de cavalerie, fost ordonanță a
guvernatorului.

    Decurio se chemă la Romani un fel de
suboficer al cavaleriei atașate pe lângă fie-
care legiune sau și al trupelor auxiliare de
cavalerie.

    Singularis se chemă ordonanța ofice-
rilor snperiori. Singularis consularis eră or-
donanța guvernatorului.

    în inscripții ordonanța guvernatorului
se indică în formă prescurtată: SING.
COS. sau numai prin inițialele S. C. (Vezi
Mommsen, în Ephemeris epigraphica IV,
401 sq. 1881). într’o inscripție găsită la Niș
(C. 1. L. III, 8244) se vorbește de un s(in-
gularis) cțpnsularis) l(egionis) VII. Ci Iau-
diac) S(everianae) Alex(andrinae), iar într’o
inscripție descoperită la Iglița (Dobrogea)
vechiul Troesmis, se vorbește întocmai ca
și în inscripția noastră de unul, care fu-
sese mai nainte ordonanță (exordonanță)
consulară: ex s(ingulari) c(onsularis) a(lae)
I. D(ardanorum).'

    Guvernatorul provinciei eră în acelaș
timp și comandantul suprem al trupelor
staționate în provincie. Dacă guvernatorul


    ¹ Inscripția a fost publicată de Toci-
lescu în Revista pentru istorie, archeologie,
etc. anul 1. voi. II. pg. 250.

310


ocupase mai înainte în Roma postul de
consul se numea consularis. în Dacia primul
guvernator consular a fost M. Claudius
Fronto în 168 p. Chr. Dela împăratul Com-
modus (170—192) încoace guvernatorul pro-
vinciei Dacia se chiamă și simplu consu-
laris sau consularis III Daciarum (C. I. L.
III, 1171.1177. 1412.1460). Guvernatorul Da-
ciei în acest timp își aveă reședința oficială
în Apulutn (Alba-Iulia).

     Deci decurionul P. Aelius Atilianus
a fost ordonanța unuia din guvernatorii,
cari au cârmuit provincia Dacia în sau după
anul 168 d. Chr.

     Insă epoca decurionului P. Aelius se
poate stabili și mai hotărît. Cele 2 nume
dela început (praenomen și nomen gentile),
identice cu ale împăratului P. Aelius Ha-
drianus (117—138 d. Chr.) dovedesc că de-
curionul nostru și-a început cariera militară
sub împăratul Hadrian și primind dreptu-
rile de cetățean civitas dela numitul împă-
rat a adoptat — amăsurat obiceiului - și
numele împăratului.

     M. Claudius Fronto conduce provincia
Dacia ca guvernator dela 168—170. în anul
170 moare și cârmuirea provinciei trece
asupra lui Sex Cornelius Clemens, care
guvernează Dacia până în 175. ’ Alte con-
siderații pentru stabilirea epocei sunt ur-
mătoarele :

     Timpul obligat al serviciului militar
eră pe timpul împăraților: 16 ani pentru
soldații pretorieni, 20 ani pentru cohortes
urbanae și tot 20 și pentru legiuni până
la Hadrian, iar dela Hadrian încoace 25
ani, întocmai ca și pentru trupele auxiliare.
Cu toate acestea mai ales în primul secol
d. Christos se fac multe abateri dela usul
legal și soldații sunt reținuți la trupă încă
mulți ani după împlinirea terminului legal.
Dovadă este nemulțămirea (revolta), ce a
isbucnit între soldați din cauza aceasta sub
Tiberius (Tac. ann. 1, 17) și multe inscripții,
cari vorbesc de câte 23, 24, 26, 28, 32, 33,
38, 40 de ani de serviciu la soldații de
rând, iar la un centurion chiar de 43 ani.
(I. Marquardt, Rom. Staatsverwaltung II.
pag. 543).


     * Cf. Tocilescu, Monumente epigra-
fice și sculpturale ale muzeului național,
pag. 119—120.


     Posturile de oficeri superiori erau în-
chise pentru soldații de rând. Treapta cea
mai înaltă, la care puteau avansă, eră gra-
dul de centurio (sutaș) la infanterie și de-
curio la cavalerie.

     în epoca împăraților cavaleria nu mai
formează un corp deosebit ca pe timpul
republicei. Fiecare legiune primește acum
ca parte întregitoare o trupă de 120 călă-
reți: 4 turmae de câte 3 oameni, fiecare
turmă în frunte cu câte un decurio. Postul
de decurio îl găsim și Ia trupele auxiliare
de cavalerie, precum rezultă și din inscrip-
ția dela Troesmis, amintită mai sus.

       P. Aelius Atilianus apare în inscripția
noastră ca decurio, dupăce mai înainte îm-
plinise slujba de ordonanță pe lângă gu-
vernatorul provinciei.

     Bazați pe toate aceste considerațiuni,
putem admite, că P. Aelius Atilianus a in-
trat în oștire sub împăratul Hadrian și
anume cătră sfârșitul domniei acestuia; a
servit peste 30 de ani, fiind între altele de-
tașat ca ordonanță pe lângă persoana gu-
vernatorului, probabil M. Claudius Fronto
(168—170), sau urmașul său Sex. Cornelius
Clemens (170—175) iarînurmăfiindavansat
la gradul de decurio. Ca decurio dedică apoi
o piatră de altar Dianei și lui Silvanus.

     Piatra de altar s’a descoperit la Ne-
grilești, (com. Solnoc-Dobâca), ceva spre
nord dela Someș, și anume nu departe de
revărsarea unei vâlcele în Someș.

     Dealungul Someșului trecea linia stra-
tegică, care formă frontiera din spre nord
a Daciei.

     Această linie eră întărită de un lanț
de tabere romane, dintre cari pe teritorul
comitatului Solnoc-Dobâca cunoaștem până
astăzi 3 și anume: lagărul dela Cășeiul-de-
jos (Also-Kosâly) și cel dela Ilișiua-de-jos
(Also-Ilosva) spre nord dela Someș, iar
cel dela Gherla spre sud dela Someș.

     Comuna Negrilești este situată între
Cășeiul-de-jos și Ilișiua-de-jos și anume
cam în aceeaș linie cu ele și deci în aceeaș
distanță dela Someș. Deci concluzia ce ni se
impune, este, că decurionul P. Aelius Ati-
lianus, când a dedicat altarul Dianei și lui
Silvanus, făcea parte din trupele, cari aveau
să apere frontiera nordică a Daciei.

     în tabăra dela Ilișiua-de-jos se stabi-
lește în a doua jumătate a veacului II. d.

311


Chr. ala I. Tungrorum Frontoniana. Este
deci de presupus, că decurionul P. Aelius
Atilianus făcea parte din acest escadron
(ala) cu garnizoana în Ilișiua.

     Notă. Ca completare în legătură cu
piatra de altar dela Negrilești mai dau ur-
mătoarele amănunte:

     între obiectele votive cele mai obici-
nuite erau pietrile de altar (ara votiva). Ace-
ste pietri erau așezate nu numai în temple,
ci și în locuințe particulare (într’o cameră
sau în curte) și în sfârșit și în piețele pu-
blice. Materialul de construcție eră piatra.
Forma obicinuită a acestor altare erâ cea
columnară: o columnă în patru fețe, care
în front și la cele 2 laturi erâ ceva mai
ieșită în afară atât la bază (piedestalul) cât
și deasupra. Fața din dos erâ netedă, ca
să poată fi răzimată și alipită de părete.
Dedicația se gravă totdeauna în față și
aveă următoarele părți:

     întâiu se puneă în cazul dativ numele
zeității, căreia i se dedică altarul. Numele
lui luppiter se indică numai prin inițialele
/. O. M., adecă l(ovi) O(ptimo) M(aximo).
Numele celorlalte zeități se scriă sau întreg
sau prescurtat, eliminându-se silaba dela
urmă. Urmă dedicația de obiceiu prin cu-
vântul: sacrum (= consacrat, dedicat, în-
chinat), apoi numele celuice a ridicat (de-
dicat) altarul, indicându-se de obiceiu și
poziția, (profesiunea, rangul, funcțiunea) lui.
Formula, cu care se încheia dedicația eră:
V. S. L. M. adecă v(otum) s(oilvt) l(ibens)
m(erito) = și-a îndeplinit votul (făgăduința
făcută) cu dragă inimă și cu drept cuvânt.

     Aceasta este forma cea mai simplă de
dedicație. Câteodată formula de dedicație
se face pro salute sua et suorum, adecă
pentru bunăstarea (sănătatea, mântuirea)
sa și aior săi, ceeace se intercala nemijlocit
înaintea celor 4 litere de încheiere. Când
dedicația se făceă pentru bunăstarea altuia
se întrebuință fraza pro salute (față de îm-
părați : pro salute et incolumitate), care se
intercală nemijlocit după numele zeității,
în sfârșit se puteă remarcă și motivul, care
a servit ca îndemn al dedicației. Dacă cel
ce făceă dedicația, încredință pe altul cu
executarea (pregătirea altarului), se între-
buință fraza: curam agente, adecă prin pur-
tarea de grijă a lui cutare. în sfârșit, dacă


dedicatorul ținea să eternizeze și data de-
dicației, aceasta se făcea prin numele celor
2 consuli ai anului, care se adăogă tocmai
la urmă.                  Nicolae Sulică.

«

     Revoluția lui Horia. în revista „Er-
delyi Muzeum“, fasc. 3 din 15 Iunie 1911
p. 194 d-1 Ștefan Biăs jun. publică urmă-
torul document inedit privitor la revoluția
lui Horia:

     «Grof Teleki Sămuel erdelyi kanczellăr
nejenek, iktări grof Bethlen Zsuzsănnănak.

     Deva, 2-a Marții, 785. estve 7 ora.

       Edes kedves kincsem !

     Ide is, Istennek hala, szerencsesen ma
delbe megerkeztem. Ebeden voltam con-
siliarius Brukenthâl¹ urnăl, kinek barătsă-
găert itt maradtam es estve ott szep mu-
sikât halgattam. Holnap, jd reggel, Isten
segedelmevel, folytatom Dobra fele utamat.
A kisasszonya Brukenthâl urnak igen kbny-
nyen vagyon; ha erovel nem tartanâk az
âgyban, nem is fekiinnek a himlojivel.

     Generălis g. Gyulai¹ ² * * urat, a generâlis-
neval⁸ egyiitt alăzatosan tisztelem; paran-
csolatjâra es gratiâjâbol ide, az udvarban '
szâllottam s igen joi voltam.

     Ujsăgban irhatom, hogy Frunzillăt is,
a ki a Korbsben Hora helyett folytatni
akarta az oldoklest, egy Czebe nevii fa-
luban, a velle egybeeskiidt, egy olăh pap-
pal egyiitt elfogtâk es mâr Zalathnăra vit-
tek. H6rât, Kloskăt a mult hetfon ⁵ elevenen
kerekbe târtek, azutân negyben vagdaltăk,
szerteszelyel elkuldoztek A Kloska fejit
ide hoztăk es a piaczon, a mikor eppen
keresztiil jbttem, egy karobaniitve tartotta
a hoher kbzel a szekeremhez. En is ugyan
joi megneztem es soha tbbbet ennel nem
lăttam, nem is kepzeltem, hogy irtozăs
nelkiil affelet lăthassak; de megvallom,
hogy eppen hidegverrel szemleltem, mintha
emberi fo nem volt volna.

     Most is tisztelem, koszbnom azokat,
kiket tegnap neveztem. Kedves gyerme-
keimet csokolom es vellek egyiitt, edes szi-


    ¹ Grof Brukenthâl Mihăly.


² Marosnemeti giof Gyulai Ferencz.


    ⁸ Felesege, grof Haller Karolina.


    * A Bethlen-fele devai Magna curia.


     ⁵ Tehăt februărius 28-ikăn

312


vem, az en Istenemnek oltalmâban, gond-
viseleseben ajănlak! Orokos hivseggel ma-
radvăn,

    Kedves edes felesegem

          igazi szivvel szereto biv tărsad
                 g. Teleki S. m. p.

    (Eredetije a Szeki grof Teleki-nemzetseg
marosvăsărhelyi Jevel tărăban, grof Teleki
Sămuel kanczellăr levelei kozt).

                       (Marosvâsărhely).

    Traducerea românească a acestei scri-
sori, datate din Deva, 2 Martie 1785, ora
7 seara, privitoare la revoluția lui Horia
e următoarea:

    «Ca noutate îți pot scrie, că și pe
Frunzilă, care voia să continue măcelurile
pe Criș în locul lui Horia, l-au prins într’un


sat cu numele Țebea, împreună cu un
popă tovarăș de al lui, și i-ₐu și dus la
Zlatna. Pe Horia și pe Cloșca Lunea
trecută¹ i-au rupt de vii pe roată, apoi
i-au dumicat în patru și"r-ău”trimis în
toate părțile. Capul lui Cloșca Lau adus
aici și călăul îl ținea, aproape de trăsura
mea, înfipt într’un par în piață, tocmai
când treceam peacolo. M’am cam uitat și
eu lung la el și n’am văzut niciodată, nici
nu mi-am putut închipui că pot vedea de
astea fără groază, dar mărturisesc că-1
priveam cu sânge rece, cașicând n’ar fi
fost cap de om». Originalul acestei scri-
sori se păstrează în arhiva familiei Teleki
din Murăș-Oșorheiu, între scrisorile Can-
celarului Samuil Teleki. q_ q 7;


    ¹ așa dară în 18 Februarie.

3l3


ZETa-rtea ofIclalâu.

    Proces verbal.

Ședința a VII-a a comitetului central, ținută în 18 Maiu 1911.

      Prezident:                                                    Notar:

Parteniu Cosma.                                            Oct. C. Tăslăuanu.

Membri prezenți: loan Agărbiceanu, Dr. Ilie Beu, Dr. Vasile Bologa, Dr. loan
Borcia, Arseniu Bunea, Octavian Goga, Nicolae Ivan, Dr. Liviu Lemenyi, /. F. Negruțiu,
Gavril Precup, Dr. Ilarion Pușcariu și Pomul Simu.

      264.       Verificarea procesului verbal se încredințează domnilor: Dr. Ilarion Pușcariu,
Nicolae Ivan și Dr. Vasile Bologa.

      265.       (851—1911). Dl N. Ivan, în numele comisiunii alese pentru a studiâ zidirea
unui internat în Cluj, raportează că zidirea e absolut necesară și propune ca inainte dea
se face planurile de zidire să se lanseze un apel cătră fruntașii români și cătră institutele
noastre de binefacere etc., ca să contribue cu sumele necesare la ridicarea internatului.

                  Comitetul central decide:

               a) să raporteze adunării generale ca să iee hotărîre specială în privința
                  zidirii internatului din Cluj și să se îngrijască de mijloacele materiale
                  pentru zidire;

               b) încredințează biroul să facă un raport special pentru adunarea gene-
                  rală procurând și proiecte de planuri și un proiect de cheltuieli.

      266.       (736—1911). Secretarul Oct. C. Tăslăuanu prezintă un raport amănunțit pri-
vitor la organizarea economică actuală a poporului nostru și arată cum s’ar putea face
organizarea economică a țărănimii prin cooperative cu ajutorul donațiunii d-lui V. Stroescu.

      După o desbatere mai lungă pentru realizarea propunerilor d-lui Stroescu
                  Comitetul central decide următoarele:

               a) încredințează secția economică să studieze organizarea economică a
                  țărănimii prin cooperative;

               b) votează din suma de 50,000 cor., donată de d-1 Stroescu, 1000 cor.
                  d-lui V. C. Osvadă ca să studieze mișcarea cooperativă din Ungaria,
                  România și Bucovina și până la 1 Oct. a. c. să prezinte comitetului
                  central un raport amănunțit despre rezultatul studiului făcut și un
                  proiect de realizare privitor la înființarea băncilor poporale.

               c) încredințează biroul central să aducă la cunoștința domnului Stroescu
                  aceste dispoziții ale comitetului central;

               d) în ce privește donațiunea de 10,000 cor. a d-lui Stroescu pentru patru
                  burse (2 pentru învățarea danteleriei, 2 pentru învățarea cioplitului
                  în lemn) comitetul central numește o comisiune în persoanele d-lor
                  O. Precup, Oct. Ooga și Oct. C. Tăslăuanu, ca în una din ședințele
                  viitoare să vină cu proiect de concurs.

      267.       (910—1911). Secretarul administrativ propune ca Nrii 1—3 din Biblioteca po-
porală a Asociațiunii să se retipărească în câte 5 mii exemplare, deoarece nu mai sunt
numere.

                  Comitetul central autorizează pe d-1 Oct. C. Tăslăuanu să retipă-
            rească Nrii 1—3 din Biblioteca poporală a Asociațiunii în câte 5000 ex.

      Cu acestea ședința se încheie.

D. U. S.

P. Cosma, prezident. Oct. C. Tăslăuanu, secretar. S’a verificat. Sibiiu, în 20 Maiu 1911.
                      Dr. 11 Pușcariu. N. Ivan, Dr. V. Bologa.

314


Ședința a VIII-a a comitetului central, ținută la 17 Iunie a. c.

Prezident: Dr. II. Pușcariu. Notar: Oct. C. Tăslăuanu. Membri prezenți: Dr.
K Bologa, Dr. I. Borcia, Ars. Bunea, Octavian Goga, N. Ivan, Dr. Octavian Russu,
R. Sima, N. Togan și cassierul I. Banciu.

lubileul Asociațiunii: (271 Nr. 828—1911). Secretarul literar raportează că dintre mem-
    brii secțiunilor științifice literare, cari s’au angajat să scrie capitole privitoare la isto-
    ricul Asociațiunii, numai dl Dr. V. Bologa și-a înaintat lucrarea despre «Istoricul
    școalei civile de fete*. Fiind timpul înaintat, comitetul central decide ca lucrările cari
    vor intră până la 15 Iulie a. c. să fie tipărite în numărul de vară al revistei «Tran-
    silvania» și să nu se mai publice în volum separat. O monografie unitară despre
    desvoltarea și activitatea Asociațiunii o va pregăti mai târziu dl Andreiu Bârseanu.

Tovărășii: (273 Nr. 1044—1911). D-l Vasile C. Osvadă răspunde, că primește însărci-
    narea din partea «Asociațiunii de a studia mișcarea cooperativă din Ungaria, Croația,
    România și Bucovina și făgăduește, că după terminarea acestor studii va prezentă
    un proiect privitor la realizarea ideii d-lui V. Stroescu și privitor la organizarea
    țărănimii noastre prin cooperative. .1 se mandatează suma de 1000 cor. și i se libe-
    rează scrisori de recomandație.

Fundați uni: (272 Nr. 881—1911). Bursa de 100 cot. din fundațiunea Avram lancu se
    declară vacantă și se însărcinează biroul să publice concurs.

Despărțăminte: (274 Nr. 862—1911) Beiuș. în adunarea cercuală, ținută în Beiuș, s’a
    ales director al desp. Dr. Q. Cosina, advocat (șed. comit, cerc, din 18 și 17 Aprilie
    și adun. cerc, din 30 Aprilie 1911).

— (275 Nr. 894—1911) Bistrița. în comuna Bileag s’a înființat o agentură (șed. comit,
    cerc, din 1 Maiu a. c.).

— (276 Nr. 924—1911) Blaj. Propune să se facă o adresă cătră toate despărțămintele,
    învitându-le să contribue cu cel puțin 20 cor. pentru fundațiunea culturală losif St.
    Suluțu. Comitetul central nu găsește de opoitun înființarea unui nou fond cultural
    (șed. comit, cerc, din 1 Aprilie și 2 Maiu a. c.).

— (277 Nr. 1004—1911) Brad. A luat dispoziții pentru ținerea adunării cercuale (șed.
    comit, cerc, din 1 Iulie a. c.).

— (278 Nr. 993—1911) Ceica. Cu convocarea adunării cercuale se încredințează d-l
    luliu Palaky, preot în Drag.

— (279 Nr. 897—1911) Diciosânmărtin. I se dăruesc câte 5 ex. din publicațiunile po-
    porale pentru a înființă 5 biblioteci poporale.

— (280 Nr. 861—1911) Gherla. In comunele Bârlea și Teoltiuri au început să se țină
    cursuri pentru analfabeți. în comunele Teoltiuri, Bonț și Fizeșul-Gherlei s’au ținut
    prelegeri poporale. în Teoltiuri s’a înființat o agentură și o bibliotecă poporală
    (șed. comit, cerc, din 1 Maiu a. c.).

— (281 Nr. 917—1911) Giurgeu. Secretarul Oct. C. Tăslăuanu raportează, că conform
    deciz. comit, central Nr. 289 din 1910, a convocat pe sărbătorile Rusaliilor adunarea
    de constituire a desp. Giurgeu, în comuna Bicaz, unde din acest prilej s’a aranjat
    o expoziție etnografică și eră să se țină prelegeri poporale și alte sărbări culturale.
    Pretorul din Tulgheș a oprit, însă, adunarea. Comitetul central decide să facă o
    adresă cătră ministrul de interne împotriva acestei opreliști ilegale și încredințează
    pe d-l Tăslăuanu să convoace din nou adunarea de constituire a despărțământului
    Giurgeu.

— (282 Nr. 915—1911) Iza-Vișeu. Comitetul central încredințează pe d-l Oct. C. Tăs-
    lăuanu să convoace și să conducă adunarea de constituire a noultii despărțământ
    Iza-Vișeu (Maramurăș).

— (283 Nr. 918—1911) Lăpușul-unguresc. A decis să țină prelegeri poporale (șed. comit,
    cerc, din 27 Aprilie a. c).

315


— (284 Nr. 974—1911) Marghita. în comunele Cheț și Sân-Lazar s’a înființat câteo
    agentură și bibliotecă poporală. Cu ocazia înființării acestor agenturi s’au ținut mai
    multe prelegeri poporale. S’au trimis câte 2 ex. din Biblioteca poporală a Asocia-
    țiunii și din Biblioteca tineretului (șed. comit, cerc, din 13 și 30 Maiu a. c.).

— (285 Nr. 764—1911) Mercurea. Cu ocazia adunării cercuale dl N. Simulescu, func-
    ționar de bancă, a ținuFo prelegere «Să prăsim legume în grădina noastră». Desp.
    a decis să facă «cassete de economizare» cu cari să adune «crucerul Asociațiunii.
    Cere să se facă insignii pentru membri Asociațiunii (adun. cerc, din 19 Decem-
    vrie 1910).

— (286 Nr. 797—1911) Murăș-Lucloș. I se dăruesc câte 5 ex. din publicațiunile popo-
    rale ale Asociațiunii.

— (287—8 Nrii 801 și 974—1911) Ndsdud. I se dăruesc câte 5 ex. din publicațiunile
    poporale ale Asociațiunii.

— (289 Nr. 783—1911) Murăș-Oșorheiu. în comuna Niraștău s’au ținut trei prelegeri
    poporale. I se dăruesc 30(1 ex. din publicațiunile poporale ale Asociațiunii (șed.
    comit, cerc, din 5 Martie și 14 Aprilie 1911).

— (290 Nr. 782—1911) Reghin.. în adunarea cercuală s’a ales director d-1 Dr. loan
    Harșia, advocat. Despărțământului i-se dăruesc 150 de broșuri poporale.

— (291—292 Nrii 711 și 979—1911) Șimleu. D. N. Muntiu, funcționar de bancă aținut
    7 prelegeri despre tovărășii, reușind să înființeze două în comunele Săg și Giurte-
    lecul-Măgurii. Despărț. învită pe d-1 conferențiar agronomic să țină prelegeri popo-
    rale dela 1—15 Iulie a. c. (șed. comit, cerc, din 4 Febr. a. c.).

Școala civilă de fete: (293 —296 Nrii 888, 950, 951 și 808—1911). Comisarul ministerial
    și inspectorul de școale au rămas mulțămiți atât cu localul școalei cât și cu instrucția.
    Examenele s’au fixat dela 19—22 Iunie a. c. iar încheierea solemnă la 29 Iunie a. c.

Muzeu și Bibliotecă: (297—305 Nrii 591, 944, 981,1037, 779, 795, 803, 949 și 845—1911).
    D-1 losif Lissai, șef-contabilul «Albinei» dăruește Muzeului suma de 20 cor. Colec-
    țiile Muzeului s’au înmulțit cu următoarele obiecte: 16 fotografii de-ale artistului
    Milo în diferite roluri; un ban de argint austriac din 1707, dăruit de economul
    Mihaiu Biția; o hartă a Valahiei și Moldovei, cuprinzând și Basarabia, Ardealul și
    Bucovina, dăruită de I. Dăian, paroh în Sângătin; 6 oprege, 2 ștergare, 4 chindeie
    de culmi, 1 chindeu, 1 broboadă, 2 cămăși, 3 conciuri și 3 ii, adunate de d-1 Oct. C.
    Tâslăuanu; o cărămidă romană cu inscripția: Leg. XIII Getadi, dăruită de Aron Geor-
    gescu, plugar în Colanul-mic; 6 monede din sec. XlX-lea, dăruite de Dr. Aug. St.
    Rațiu; 13 fotografii și o furcă de tors din comuna Șeghiște trimise de d-1 Moise Po-
    poviciu, preot.

losif St. Șuluțu: (307—309 Nr. 884, 778 și 895--1911). S’a cumpărat un portret al fo-
    stului prezident cu suma de 150 cor. D-1 Liviu lancu, preot gr.-cat. în Zâbrăny
    dăruește pentru fondul I. St. Șuluțu suma de 5 cor., iar desp. Bistrița 90 cor.

Conferențiarul agronomic: (313 Nr. 1043—1911). Prezintă un raport despre activitatea
    ce a desfășurat-o în lunile Martie, Aprilie și Maiu.

Biblioteca scriitorilor dela noi: (316 Nr. 985—1911). Se va publică în editura Libră-
    riei naționale din Orăștie în aceleași condiții ca și la firma W. Krafft (vezi deciz.
    Nr. 6/1911).

Cărți dăruite: (317, 318, 320—322 Nrii 869, 893, 947, 923,1012—1911). Se dăruesc pu-
    blicațiuni de-ale Asociațiunii: d-lui I. Ignaț, înv. în Spini; d-lui Dr. A. Crăciunescu,
    profesor la semin. Andreian; agenturii din comuna Tilișca; d-nului Aurel Cosciuc,
    conferențiarul agronomic al Asociat; învățătorului Andreiu Moldovan din Ferihaz.

Membri decedați: (269 și 270 Nrii 995 și 1018—1911). Dr. Aug. Străițariu, adv. membru
    pe vieață; Aurel Bratu, profesor, membru al secțiunilor științifice-literare.

Membri noi: (332 Nr. 887—1911). Cassierul raportează că s’au înscris și au plătit taxa
    următorii:

316


a)  Membri fundatori’. 1. «Banca poporală», Deș, desp. Deș. 2. Dr. Nicolae Oncti,
    dir. de bancă, Arad, achitând ambii taxa întreagă;

b) Membri pe vieață: 1. Moise Birtolon, proprietar, Lăscud, desp. Diciosânmărtin, achi-
    tând ultima rată. 2. D-na Silvia I. Popp n. Negruțiu, soție de dir. de bancă, Gherla,
    achitând întreaga sumă. 3. luliu Popp, director de bancă, Gherla, achitând cor. 100,
    ambii în desp. Gherla. 4. «Noiana», institut de credit, Noul-român, desp. Făgăraș,
    achitând ultima rată de cor 100.

c) Membri ordinari: 1. Dr. Vasilie Chiroiu, când, de adv., Sibiiu. 2. loan Budiu, func-
    ționar de bancă, Sibiiu. 3. Dr. loan Muțiu, când, de adv., Sibiiu. 4. Aurel Barbu,
    înv., Tălmăcel. 5. Mihail Ogrean, învăț., Racovița. 6. Traian Pop, învăț., Racovița.
    7. Demetriu Comșa, profesor, Sibiiu, — toți 7 din despărț. Sibiiu. 8. Dr. loan Do-
    boșan, Timișoara. 9. Liviu Magdu, Timișoara. 10. Alexandru Hodagiu, Timișoara.
    11. Nicolau Martinoviciu, — toți 4 din despărț. Timișoara. 12. Alexandru Bighian,
    preot, Nirășteu. 13. Alexandru Viciu, proprietar, Nirașteu. 14. Alexandru Gligor,
    preot, Șardul-săcuesc, — toți 3 aparținători desp. M.-Oșorneiu. 15. Emilian Checi-
    cheș, înv., Băgău, desp. Aiud-Teiuș. 16. Nicolae Gămulea, funcționar, Brașov, desp.
    Brașov. 17. luliu Marțian, preot, Dobâca, desp. Gherla. 18. Alexandru Ciacoi, preot,
    Țeutea. 19. Dionisiu Deac, preot, Kisszek, ambii din despărț. Gherla. 20. Zacharie
    Tatar, Ibașfalău, desp. Ibașfalău. 21. Dr. Aurel Dobrescu, medic, Szekszărd, afară
    de despărțământ. 22. Eronim Szilâsi, profesor, Gherla, desp. Gherla. 23. Macedon
    Maniu, înv. pens., Zagra, desp. Năsăud. 24. Daniil D. Stanciu. 25. loan Comșa.
    26. loan Savu. 27. loan Lașița. 28. Nicolae Câmpian. 29. Petru Sârbu, măcelar,
    — toți 6 din llasco-Montana (America). 30. Aurel Gaja, profesor, Blaj. 31. Dr. Cornel
    Ordace, adv., Blaj. 32. Arcadiu lenașel, frizer, Blaj. 33. Ferdinand Kampf, croitor, Blaj.
    34. losif Marian, Bucerdea. 35. Marian Păculea, preot, Bucerdea, — toți 6 din desp.
    Blaj. 36. Elena Dr. Mețianu, Zernești. 37. loan Pușcariu, înv., Poiana-Mărului, —
    ambii din desp. Zernești. 38. Romul Russu, preot, Tătârlaua. 39. Teofil Oerasim,
    preot, Deag, — ambii din despărț. Diciosânmărtin. 40. Vasile Bighigeanu, profesor,
    Năsăud. 41. Ștefan Scridon, profesor, Năsăud, — ambii din desp. Năsăud. 42. Dr.
    Eugen Sâmpetrean, advocat, Zertieștf, desp. Zernești. 43. loan Manica, înv., M.-
    Kalyăn, desp. Mociu. 44. Macedon [unul, înv-, Năsăud. 45. Simeon Pop, pref. gr.,
    Năsăud. 46. loan Zinvelin, preot, Zagra. 47. Emilian Mărcușiu, profesor, Năsăud,
    — toți 4 în desp. Năsăud. 48. Mihail Borhidi, propr. Unimet. 49. Nestor Puștai,
    preot, Șeuca, — ambii din desp. Tășnad.

           Extras din procesul verbal al ședinței.

Oct. C. Tăslăuanu m. p.,
secretar.




Tiparul tipografiei arhidiecezane în Sibiiu.




Andreiu Baron de Șaguna,

Prezidentul Asociațiunii dela 1861 — 1867.