TRANSILVANIA REVISTA ASOCIAȚIUNII PENTRU LITERATURA ROMÂNĂ ȘI CULTURA POPORULUI ROMÂN. Nr. 2. Martie—Aprile. 1911 t IOSIF STERCA ȘULUȚU. — Cuvântarea vice-președintelui «Asociațiunii» Andrei Bârseanu. — Ex. Voastre, înalt Prea Sfințiți Părinți! întristată Adunare! Iată, s’a întâmplat aceea, de ce ne temeam, că se va în- tâmplă, deși era firesc să se întâmple. Venerabilul bătrân losif Sterca Șuluțu nu mai este între cei vii. * Vestea aceasta dureroasă a trebuit să pătrundă ori și ce inimă românească, deoarece în losif Sterca Șuluțu poporul nostru a pierdut un fiu devotat al său, o figură marcantă, un om de bine, care a ținut să-și facă totdeauna datoria sa. Născut dintr’o familie aleasă, cunoscută prin iubirea sa de neam, de lege și de țară —• familie, care a dat poporului nostru doi mari^ÂriHerei, — dânsul a cultivat mai departe aceste nobile însușTfrfamiliare, căutând să le propage în toate cercurile, cu care a venit în atingere în cursul vieții sale, bogate în ani și bogate în fapte. Totodată, având parte în tinerețea sa de o creștere îngrijită și fiindu-i dat, să fie martor al unor evenimente însemnate și să cunoască de aproape mulți bărbați dintre cei mai distinși din această țară, Români și străini, dânsul rămase în cursul vieții sale întregi adânc pătruns de ideile de libertate și de progres ale unei epoce de cea mai mare însemnătate pentru desvoltarea istorică a omenimei în genere, și în deosebi a neamului nostru românesc. 6 82 Ca bărbat tânăr, dânsul intră în serviciul Statului, mai întâiu în ramul administrativ, apoi în cel judecătoresc, distingându-se peste tot și ori și când prin activitatea sa neobosită și conștien- țioasă, prin inteligența și afabilitatea sa, însușiri recunoscute în modul cel mai elogios de superiorii săi. După retragerea sa din serviciul Statului, întâmplată în anul 1881, mult regretatul răposat se puse direct în serviciuT'popo- rultri din care făcea parte, închinându-i tot restul zilelor sale, toate însușirile sale alese și toată puterea sufletească. de care dispunea. Pe teren social și literar, cu fapta și cu condeiul, dânsul căută să se facă folositor poporului său mult iubit, îndemnându-1 spre toate cele bune, sfătuindu-1, ajutându-1 și, în caz de lipsă, admoniându-1. Aproape nu există întreprindere socială românească, la care să nu fi luat parte, dând mână de ajutor cu sfatul și cu obolul său. Ca scriitor, mult regretatul răposat încă a avut un rol destul de onorific în împrejurările noastre modeste. Spirit viu, observator bun și povestitor iscusit, dânsul, mar- torul ocular al atâtor evenimente însemnate, căută să înfățișeze și altora, în prima linie generațiunilor mai nouă, aceea ce văzuse, simțise și auzise, nizuindu-se să-i facă a înțelege oamenii, faptele și împrejurările, așa precum îi înțelesese dânsul, să trezească și să susțină într’ânșii focul sacru al entuziasmului național, simțul de jertfire pentru binele obștesc, nizuință spre tot ce e nobil și frumos, îndemnul spre înaintare în mijlocul unui neam prigonit de soarte și dornic de zile mai senine. Vrednică de admirat este stăruința și hotărîrea cu care acest bărbat, chiar și în anii unei bătrânețe înaintate, știa să-și apere ideile și convingerile sale despre lucrurile din trecut, cu deose- bire despre acelea, pe care dânsul le privea ca un fel de moștenire istorică a sa. Pănă în zilele din urmă dânsul n’a lăsat condeiul din mână, ci l-a folosit ca armă împotriva adversarilor săi literari, a dat și a primit lovituri, întocmai ca acei ostași viteji din ve- chime, cari muriau cu armatura pe ei. Pe când cei mai mulți dintre muritori, într’o asemenea vârstă, se simt dispensați de orice activitate împreunată cu sdruncinări sufletești și caută liniștea și odihna meritată, pregătindu-se pentru lunga cale a veciniciei, Șuluțu n’a voit să facă pănă la ultima răsuflare nici o concesiune bătrânețelor, dovedind, că în trupul său delicat se ascundea un suflet plin de vieață și o energie neistovită. Și aceiași energie și stăruință, pe care le dovedise mult re- gretatul răposat în discuțiile și în polemicile sale literare, le-a 83 arătat și în sânul instituțiilor sociale, la care a fost părtaș, pu- nându-le cu tot devotamentul în serviciul lor. Intre aceste instituții, cred, locul cel dintâi îl ocupă «Aso- ciațiunea pentru literatura și cultura poporului român», la înte- meierea căreia fusese martor, ca bărbat tânăr, și al cărei membru devotat a rămas pănă în ultimele clipe ale vieții sale. După așezarea sa definitivă aici, în Sibiiu, dânsul, ales ca membru al comitetului acestei însoțiri culturale, luă partea cea mai activă la toate lucrările ei. Astfel îl vedem ca membru al comitetului expozițiunei din 1881, ca unul din cei mai însemnați sprijinitori și promotori ai înființării școalei civile de fetițe, co- laborator zelos al foii «Transilvania», și mai târziu sprijinitor neobosit al înființării Muzeului istoric și etnografic, și totodată unul din cei mai activi membri ai secțiunilor literare-știențifice ale Asociațiunei. Pe temeiul acestei activități desfășurate în interesul «Aso- ciațiunei», timp de peste 30 de ani, și în urma atâtor merite reale, membrii însoțirei rîolTstrc~Tutturăfe se văzură îndemnați a-1 alege, înainte de aceasta cu un deceniu, vice-prezident, deodată cu alegerea de prezident a mult meritatului și mult regretatului Dr. Alexandru Mocsonyi, iară după retragerea acestuia dela condu- cerea «Asociațiunei», a-i încredința înalta demnitate de prezident a celei dintâi dintre însoțirile noastre culturale. Și mult regretatul bărbat, la sicriul căruia ne aflăm, înțelese pe deplin și căută să îndeplinească cu toată conștiința îndatori- rile împreunate cu înalta sa demnitate. Ca cel dintâi conducător al însoțirii, ce-1 ridicase în fruntea sa, dânsul a fost totodată sufletul ei. Aș putea zice, că din a. 19Q4, — ba chiar din 1901, de când fusese ales ca vicepreședinte, Șuluțu nu mai trăia atât pentru sine, cât pentru «Asociâțiune». De atunci încoace n’a fost zi câtă vreme a fost sănătos, să nu cerceteze birourile societății, în fruntea căreia se află, să nu studieze cu de-amăruntul actele ce intrau sau aveau să se tri- mită în afară, să nu se intereseze de aproape de școala de fetițe și de edificiile, în cuprinsul cărora ne aflăm în aceste clipite și pe care parecă nici nu ți le poți închipui lipsite de figura sim- patică a bătrânului președinte; nu cred să fi fost ședință, — afară poate, de două trei, dela care să fi fost reținut prin boală, — ia care să nu fi luat parte, conducând cu înțelepciune desbate- rile, dând totdeauna informațiuni prețioase și neretrăgându-se dela nici o osteneală. N’am avut parte, decât în două rânduri, a asistă la ședințele comitetului, conduse de mult regretatul răposat, — afară de șe- dințele secțiunilor literare-știențifice, — dar în amândouă rându- 6* 84 rile a trebuit să admir tactul fin al bătrânului președinte, pri- ceperea în conducerea desbaterilor, vioiciunea și interesul, cu care urmăriâ cestiunile, ce se desbăteau. Iar la adunarea generală din a 1905, împreunată cu expo- ziția, prin care s’a inaugurat Muzeul istoric și etnografic, câtă energie a desvoltat acest bătrân cu trupul delicat, cu câtă hotă- rîre a stigmatizat «indiferentismul» care ne împiedecă în multe din acțiunile noastre, cât de limpede a arătat însemnătatea nouei întocmiri, a Muzeului, și cu câtă hotărîre s’a exprimat la înche- ierea adunării, variând cuvintele unui mare bărbat politic maghiar și zicând: «Noi nici că intrăm în raia, dacă ii am puteă intră ca Români, cu limba și legea noastră strămoșască /» Dar ce stau, să repetez eu lucrurile acestea, pe care fiecare din D-Voastră le cunoaște mai bine decât mine!... Fiecare din D-Voastră, sunt adânc convins, este încredințat, că în mult re- gretatul losif Sterca Șuluțu «Asociațiunea» noastră a pierdut pe cel mai devotat membru al său, pe Mentorul său înțelept, iar neamul nostru românesc pe unul din fiii săi cei mai vrednici. Valoarea unui om trebue judecată după serviciile, ce le-a adus societății în raport cu puterile sale și cu împrejurările, în mijlocul cărora a trăit. Din aceste puncte de vedere, putem zice, astăzi, când vedem încheiată o vieață de om, că răposatul Șu- luțu și-a făcut pe deplin datoria sa și poate fi socotit cu drept cuvânt între bărbații noștri meritați, a căror amintire e vrednică a se păstră din neam în neam. Pasă deci, umbră venerabilă, în imperiul veciniciei, unde, după zisele cântărei bisericești, «nu este durere, nici întristare nici suspinare», unde nu este prietin și dușman, unde nu este asupritor și asuprit; acolo, unde te așteaptă umbrele înaintașilor tăi, ale căror fapte aici pe pământ n’ai încetat nici când a le preamări și a le urmă: a cucernicului și iubitorului de lumină Arhiereu Petru Paul Aron și a bunului Arhiepiscop și Mitropolit Alecsandru, — unde «Regele Munților», prietinul tinereții tale, Avram lancu, liberat de chinurile sufletești, a contenit jalnica sa cântare a unui întreg popor nenorocit, și unde se sălășluesc în pace ațâți aleși ai noștri, mutați din această vale a plângerilor! Spune-le, dacă mai pot pătrunde până la ei știri de pe tă- râmul nostru, că vremile au trecut, dar împrejurările puțin s’au schimbat. Du-le știre, că și astăzi ne luptăm pentru apărarea limbei strămoșești și a culturei naționale. Și dacă au vre o tre- cere la Scaunul celui Atotputernic, imploară-i, să se roage pentru noi și pentru biruința cauzei noastre drepte! Pasă, umbră descătușată din lanțurile pământești, în împă- răția luminei, pe care ai visat-o cu atâta dor aici pe pământ. Noi vom păstră în veci amintirea Ta binecuvântată! 85 PREOȚIMEA ROMÂNEASCÂ-ARDELEANĂ IN VEACUL AL XVII-LEA. — Studiu istoric. — V. Cunoscând preoțimea acestui veac supt raportul politic și religios, să vedem acum, care a fost situația ei materială. Se știe că atât în vieața indivizilor singuratici cât mai ales a unui neam, aceste stări se condiționează reciproc. Când un popor e în stăpânirea celor mai cardinale drepturi politice, pre- tinse de chiar demnitatea ființei omenești, când se bucură de cea mai deplină libertate în orice domeniu al vieții de stat, atunci și situația materială a aceluia e cât se poate de înfloritoare. La noi în Ardeal însă, cu deosebire în veacul care ne preocupă, nu puteâ fi vorba despre astfel de stări. Aici domnia și acum acel odios sistem feudal, care a pus toate drepturile în mâna Nobi- lilor, Săcuilor și Sașilor, iar pentru Români, deșî erau cei mai numeroși locuitori ai țării, n’a rămas decât harapnicul domnesc. Se întâmplă uneori, să aibă mai mult noroc Românii din așanumitele scaune săsești fundus regius, ai căror stăpânitori se dovedeau în anumite împrejurări mai puțin sălbateci decât tovarășii lor de eghemonie. Dar chiar și aici întâlnim adeseori, cele mai draconice dispoziții luate împotriva Românilor. Căci după con- cepția jupânilor sași «die Walachen sassen auf dem Sachsenboden nur als «Siedler», als Hintersassen, und sie waren geduldet nur wegen des Nutzens», zice fostul episcop săsesc Teutsch. Pentru aceea Sașii din ținutul Făgărașului se simțeau, se vede, foarte îndreptățiți să ia, împotriva Românilor, hotărîri de felul celor ur- mătoare: «Wenn die Herde im Verbote weidet, und der Wallache mit gewaffneter Hand sich wiedersetzt, ist auf den Schwur von Zeugen oder sieben Eideschelfern sein Haupt verfallen, verfallen sein Haupt, wen er Brand anlegt oder mit Feuer droht, und wenn man ihn nicht fangen kann, muss der Vogt ihn stellen. Ent- flieht aber der Knecht, der die Ubelthat begangen, so muss der Herr fur ihn getodet werdenH Iar Sașii din Turnișor supărați, lucru mare, pe Românii din Poplaca, fiindcă le tăiau lemnele din pădure hotăresc: «Wer von Poplaka einen Baum im Walde schălt und abdorren macht, soli an selbigen Baum aufgehenkt werden. Wird der Thâter nicht ertappt, so soli die Gemein Po- plaka einen anderen Walachen aus derselben Gemeine dahin auf- zuhenken dargeben.²» Mai departe: «Der Kronstâdter Ratbeschlos den 28. August 1679 dass wen ein Walache dort (Rosenau) ohne leibliche Erben stiirbe, seine Felder dem năchsten săchsischem ¹ Teutsch, Geschichte der Sachsen, I. 265. — ² idem, ibidem, I. 265. L. 86 Nachbar zufallen sollen. Dasselbe soli geschehen, wen die Kinder in andere Oemeinden heirateten, ja selbst, wenn es nur erwiesen werden konne, dass die Eltern solche Felder von den Sachsen be- kommen.¹» E limpede astfel, că nu prea se deosebiâ soartea Ro- mânilor din fundus regius, de aceea a fraților din alte părți ale Ardealului. Legați de pământul, pe care-1 lucrau fără nici un folos pentru ei, formau partea aceea din organismul statului, căreia i se recunoaște un singur «drept», foarte puțin strălucitor desigur, dar cu atât mai potrivit pentru caracterizarea complectă a stării în care se aflau, cuprinsă în cuvintele de o nespusă umilință: misera plebs contribuens». Iar clerul românesc, eră deasemenea strivit în zimții acestei haine concepții politice. Preoții din Ardeal nu erau decât țărani, trăind vieața obicinuită a țăranilor.² ³ Sărăcia lor erâ deopotrivă cu a acestora. Și când ne gândim la împrejurarea anormală că erau numeroase acele sate ardelene, în fruntea cărora se găsiau adeseori câte șase sau chiar mai mulți păstori sufletești, e foarte firească concluzia ce ni se impune, că veniturile lor trebuiau să fie insuficiente chiar și pentru întocmirea celui mai simplu și mai nepretențios traiu. Erau, prin urmare, nevoiți să săvârșească aceiaș muncă grea a câmpului, întocmai ca oamenii de rând. Arau, grăpau, secerau, trierau grâul ca și ceilalți țărani, fără să creadă vr’odată că li se cuvine și lor din partea credincioșilor decimă și alte daruri, cum se întâmplă să le aibă preoții celorlalte confesiuni. Ba erau opriți, prin chiar legile țării, să taxeze pe țărani și să ia decimă dela ei? Diploma de scutință a lui Mihail Apaffi dela 1673, rămâne o mărturie clasică pentru zugrăvirea situației materiale, grozav de rea, a preoțimii românești.⁴ Tot atât de elocvente pentru ilustrarea acestor stări neobicinuit de rele sunt și contribuțiile interminabile, la cari erau obligați preoții acestui veac, prin legile Ardealului, și cari erau extra- ordinar de urcate. Contribuiau la cheltuelile țării în aceiaș, și adeseori în măsură cu mult mai mare decât preoții săsești, aceștia incomparabil mai bogați, ori decât popii ungurești, cari numai de trei ori sunt amintiți în veacul al XVH-lea, ca contribuabili. Vom aduce numai un singur caz, din cele foarte multe, pentru ¹ idem, ibidem, I. 477. ² lorga, Sate și preoți, 172. ³ Cipariu, Archiv., 397. ⁴ ... ditione nostra existentinm poparum Vatachicorum sortem et conditionem intuentes, qui inter varias easque anxias necessitates in erroneae confesionis tenebris, vocationis suae mercede vivere minime valentes, necessitarentur ad rusticanos labores manus applicare et per id sibi familiasque suis alimenta procurare, nullam a potiori solutionem et proventum habentes. Cipariu, Archiv., p. 574. 87 dovedirea afirmațiilor noastre. Adunarea generală ținută la 24 Noemvrie 1689 în Alba-Iulia hotărește prin art. 1: «Pentru cauzele apăsătoare, pe anul viitor 1690 s’a aruncat pe.... popii săsești: 4000 fl. 1000 cub. de grâu, 100 cent, de carne, 21 vase de vin, 400 cub. de ovăs, 50 care de fân. Popii românești-. 5000 fl. 4000 cub. de grâu, 100 centime de carne, 14 vase de vin, 400 cub. de ovăs, 50 care de fân.¹ Acest singur caz, e în măsură să dovedească cu ce dări nespus de apăsătoare și în acelaș timp de nedrepte se împovorâ preoțimea românească, tocmai într’o vreme când o pereche de boi se vindea cu 6 zloți, iar ea asudă amarnic din zorii dimineții până târziu în noaptea adâncă, pentru câștigarea unei negre bucăți de pâne udată cu lacrimi de sânge. Cu privire la instituirea lor, trebuie să notăm, că erau aleși numai în urma unei «tocmeli» cu satul. Cel care avea pre- tenții mai reduse izbutiâ. Și nu arareori se întâmplă, că abia la câteva zile după alegere, să se ivească alt candidat, care scăzând și mai mult «tocmeala» și «stolele» — tradiție care din nefe- ricire se mai păstrează și astăzi de unii candidați — să ia locul celui dintâi. Dar nici chiar mitropoliții nu se puteau lăudă cu o situație materială compatibilă cu poziția lor de cârmuitori bisericești, care să-i pună la adăpostul grijilor pentru traiul vieții. Lui Ghenadie i se statorește la 1635 un floren dela fiecare preot, dela fiecare biserică câte 21 bani pe an, 4 piei de miel, 22 lu- mini, iar dela sfințiri de biserici câte un floren². în schimb însă ei erau obligați se deă decimă și să facă daruri principilor și superintendenților calvini. Cât de neagră eră mizeria, în care se chinuiau preoții românești, se vede și din o plângere a lor adresată Craiului la începutul veacului următor, în care spun, că sunt puși la porție și batjocuriți de credincioși. Se roagă deci «cu fața plecată până la verdea pajiște», să fie ajutați. «Că noi nu avem simbrie ca ceialalți preoți cari sunt prin țară, ci slujim satelor fără simbrie».³ Astfel până târziu în veacurile următoare, ei trăiau cât se poate de amărît. S’au adresat de multeori Craiului și mitropolitului pentru a le dă voie să scoată și ei dela credincioși anumite «dajdii», dar fără succes. Abia supt mitropolitul Sava Brancovici li se hotărește «de toată casa 10 bani, o mierță de grâu, clacă și pielcele de miel la sf. Gheorghe, la Ispas și la Rusalii.⁴ Cre- ¹ Cipariu, Arhiv., 577, vezi pentru contribuții studiul d-lui I. M. Moldovan, tot acolo, întitulat: Libertatea conștiința. ‘ Bunea, Vechile episcopii, 82. ³ lorga, Documentele Bistriții, 11. 107. ⁴ lorga, Documentele Bistriții, 11. 33. 88 dincioșii însă, din pricina sărăciei, nu voiau se știe despre astfel de hotărîri aduse chiar cu învoirea principilor. Preoții deci, poate cu multă durere în suflet, se văd siliți să recurgă la Craiu. Astfel protopopul Vasile din Moșod și cu toți preoții din partea aceia, prin hotărîrea soborului lor ținut în 29 Maiu 1682 la Năsăud, se pjâng, că credincioșii nu voiesc să dea «mirța și banii».¹ In urma unor împrejurări atât de triste, mitropolitul Varlaam fixează mai precis veniturile preoților în soborul mare ținut la Bălgrad în 27 Iunie 1638. Anume: «tot omul să-i dea o claie de grâu și una de ovăs și o zi de coasă și alta de secere până în seară. Și ziua de Sâmpetru un caș; cine n’are oi, să plă- tească prețul cașului în ziua de paști 2 potori. De botez 12 bani, de cununie 12 bani. Și de se va strică ceva la casa popii, satul să direagă cum dereg biserica; așa să grijiască și casa popilor. Pe popa să-l biciuluiască (stimeze) cum își biciuluiesc toate limbile popii săi. Birăul cu lucruri șpănești și mirenești la casa popii să nu meargă, nice la marha popilor, nice cu birăul nice cu solgăbirăul, nice cu birăul satului fără știrea piș- pecului (calvinesc) al craiului și fără știrea vlădicăi».² Prin dispozițiile acestea foarte bune, se intenționa ridi- carea preoțimii la o situație materială mai cinstită, potrivită cu chemarea ei. Ele însă n’au putut fi executate, deși se prevedea tot acolo pedepsirea celor renitenți. Țărănimea eră mult mai săracă, decât să fi putut presta și astfel de sarcini; ea abia își ducea traiul — nespus de amărît prin jugul greu al iobăgiei, de pe o zi pe alta, necum să mai dea câte ceva și pentru cei cari purtau grijă de sufletul ei. Drept aceia preoții, chiar și după această nouă statorire a veniturilor, au avut să se lupte cu aceleași lipsuri grozave ca și până acî. Cât de mare eră sărăcia în care se aflau, o dovedește scri- soarea popii Arsenic adresată în 1700 preotului Ion dela Șoimuș, în care-1 roagă să stăruie pe lângă jupânul Lazăr «să-mi facă bine la nevoia mea să mă împrumuteze cu o sută de bani, să ne cumpărăm ceva bucățele de dulce, că n’avem și ne merge foarte prost-, ne-am cumpără ceva peștișor și untișor, că la biserică n’a- duce nime nimica, și n’avem bucate».³ Astfel se prezintă preoțimea supt raport material. Săracă din lipsa mijloacelor de trai, îngenunchiată în chip revoltător prin nesfârșite contribuții enorm de mari la cari eră pusă prin legile țării, domnii feudali și superintendenții calvini, lângă cari mai veneă și ananghia credincioșilor, o nouă și mare piedecă în calea îmbunătățirii situației preoțești. ¹ Iorga, Documentele Bistriții, II. 33. a Cipariu, Acte și fragmente, 264. ’ Iorga, Studii și documente, voi. IV. 70. 89 VI. Ca o urmare firească a acestei sărăcii, trebuie privită și starea culturală foarte înapoiată, în care se află preoțimea acestui veac. Legile țării și volnicia domnilor, erau deopotrivă piedeci, cari nu îngăduiau umilei preoțimi, să se înfrupteze de roadele unei culturi, reclamată prin chiar rostul ei de conducătoare a satelor. Cauza principală, care a opăcit răsărirea unui curent de înviorare sufletească și culturală prin carte, a fost de sigur lipsa școlilor. Petru Bod spune clar că, Românii n’au școli și prin urmare între dânșii se găsesc foarte puțini cari să știe ceti. Ei învață în mănăstiri dela călugării sau monahii Români, cari sunt de cele mai multe ori inculți, deosebindu-se de ceialalți Români chiar numai prin îmbrăcăminte și modul de trai, sau dela dascălii bisericești cari și-au câștigat învățătură românească în Valachia la București, la care au mai adăugat puțină cultură în școlile reformaților sau iezuiților¹. Un alt scriitor contemporan zice iarăși, că în urma împrejurărilor nefa- vorabile Românii au căzut din nou în aceea stare înapoiată, încât abia s’ar fi găsit vre-unul care să poată scrie și ceti.² Chiar și în veacul a! XVlII-lea lipseau încă școlile, al căror număr se reducea cătră sfârșitul acestui secol abia la 4, așa încât împăratul losif al Il-lea se simțea în drept, poate, să scrie la 1768 următoarele rânduri inexacte și cam exagerate: Volkschulen seien bei Rumănen und Serben unbekannt, unter Tausenden finde sich nicht Einer, der des Lesens und Schreibens auch nur in seiner Muttersprache kundig wâre, — selbst den Richtern und Kenesen fehle diese Kenntniss.»³ Locul acestor școli l-au ținut foarte multă vreme mănă- stirile, cari din punct de vedere cultural au avut o extraor- dinară importanță în desvoltarea literaturii și culturii românești. In Ardeal și cu deosebire în Principatele românești, mănăstirile au fost cele mai însemnate și poate unicele, instituții, unde se făcea, în cursul multor veacuri, știință de carte. în atmosfera de liniște și singurătate a chiliuțelor modeste, călugări evlavioși adânceau cu multă stăruință, înțeleaptă slovă a scripturilor, tăl- măciau în limba bisericii strădaniile lor îndelungate, și «scriau ¹ Scholis carent Valachi, atque adeo rarissimi inter illos sunt, qui legere noverint. Discunt vel in monasteriis a calugeris seu monachis Valachorum, qui tamen ut plu- rimum sunt literarum rudes, soloque habitu et vivendi modo ab aliis differunt Valachis; vel ab ecdesiarum ministris, qui hauserunt Valachicam literaturum in Valachia Buka- resthini, cui addiderunt aliquam culturam in scholis reformatorum vel lesuitorum». La Cipariu, Archiv, p. 612. ² Ad eam rursum ruditatem delapsi sunt, ut qui legere, scribere, vix repertus sit aliquis. La Dobrescu, Fragmente 64. ⁸ L u p a ș, Az erdelyi gor. kel. egyhâz es a vallds-unio, 67. 90 cu tiparul» cărți menite să scoboare în sufletul mulțimilor întu- necate, dulceața învățăturilor sfinte și mângăitoare. Mișcarea culturală și literară, de aici din mănăstiri pornește, prin neobositele silinți ale acestor călugări, plini de trezvie, puși în slujba unui înalt ideal de luminare și civilizare. în Ardeal, numărul mănăstirilor, eră destul de mic. Și chiar cele cari dăinuiau, nu erau opera celor de aici, ci au fost înălțate și înzestrate cu averi de cătră Domnii și boierii din Principate, cari căutau totdeauna se ajute pe frații lor asupriți, măcar în privința culturală și materială, dacă nu se putea și în direcție politică. Călugării cari trebuiau să populeze aceste mă- năstiri, tot dela ei veniau, neexistând în Ardeal o viață mănăs- tirească organizată, care să poată dă contingentul necesar de călugări. In mănăstirile acestea, cum erau acelea din Silvaș, Bălgrad, Oeoagiu, Vad, Bistrița ș. a. învățau candidații de preoți. Pre- gătirea ce-o primiau însă aici, erâ cât se poate de minimală, și nici pe departe nu atingea măsura reclamată de chemarea lor. întreaga instrucție se mărginea exclusiv la cunoașterea cititului, scrisului și a cântărilor bisericești, iar această instrucție se făcea într’o vreme relativ scurtă, pentru motivul, că satul avea nevoie de preot și nu putea să-l aștepte mult. în urma unei astfel de instrucții, foarte defectuoase și insuficiente, se explică cu ușurință, generala lipsă de cultură în care se află preoțimea acestui veac. Dar și aici mergeau numai aceia, cari erau în apropierea mănăstirilor. Cei mulți, nu se puteau împărtăși nici de atâta brumă de instrucție. Aceștia, învățau acasă pe de-a rostul, rugă- ciunile și slujbele bisericești, din gura părinților. Tata își învață feciorul și acesta îi urmă apoi în scaunul preoțesc. Acest sistem de pregătire, a ajuns pe urmă un drept privat al câtorva fa- milii, din cari ieșiau fără întrerupere păstorii sufletești ai satelor, în chipul acesta tata lăsă preoția feciorului, acesta o transmiteă fiului și așa mai departe, încât se alcătuiau genealogii întregi de preoți, numai din o singură familie. La aceștia și scrisul și cititul, erau noțiuni foarte puțin cunoscute, iar cât despre o anume cultură dogmatică și canonică a preoțimii privită în totalitatea sa, așa ceva eră aproape exclus. Dimpotrivă, întâmpinăm — cum se afirmă — preoți, cari în chestiuni religioase nici atâta orientare nu aveau, câtă aflăm astăzi la băieții din școală. Scriitorul Andrei Freyberger din veacul al XVII-Iea, spune următoarele lucruri, aproape imposibile despre preoții acestui veac: «La demnitatea sacerdotală, nepremergând nici o examinare, se urcau cu pași liberi aceia, cari nici Tatăl nostru, nici numărul tainelor, nici învățătura din Catechismul creș- 91 tinesc nu știau, cumpărând cu daruri pe episcop ca să-i hiroto- nească de preoți.¹ Chiar dieta dela Alba-Iulia ținută în 1642, confirmă prin art. V. acest lucru, spunând, că episcopii româ- nești înalță la treapta preoției — pe bani, astfel de oameni, cari nu știu nici scrie nici ceti. Dieta oprește pe episcop dela aceasta «sub sunissione officii».² Cultura lor foarte inferioară sau mai bine lipsa lor de cul- tură era reliefată chiar și în legile țării și în diferitele diplome ale principilor. Astfel Acațiu Barcsai în diploma sa din 15 Martie 1659 caracterizează preoțimea românească prin aceste cuvinte pline de cel mai trist realism: «detestanda coecitate premantur». Călugărul Milley, pe care l-am mai citat în expunerile noastre, vorbind despre națiunea română, care i se pare «rudis omnino ¹ Fiindcă Freyberger dă, ca contemporan, o descriere foarte interesantă a pre- oțimii românești din veacul al XVII-lea, o reproducem. «Preoții poporului sau parohii oficiază liturgia Dumineca și în zile de sărbători, niciodată însă în zilele săptămânii. Ei se ocupă cu munca câmpului: ară, grăpează, seceră, treieră grâul, ca și ceilalți țărani, găsești chiar câte șase preoți în satele mai mari, și fără de doi preoți nu fundează acești Walachi vre-o colonie care să constea, fie și din puține familii. Unul nu e sufi- cient pentru un sat, fiindcă liturgia, după ritul lor, nu se poate oficia fără doi preoți (autorul se înșală). De aici marele număr a) acestora: sunt chiar câteva mii de acești servitori bisericești. Au soții, dar acel care murindu-i soția, ar trece la o a doua căsă- torie, nu mai poate oficia liturgia, ci azistă pe preotul liturgisitor îndeplinind oficiul de diacon. Ca îmbrăcăminte nu se deosebesc de ceialalți țărani laici, fiind îmbrăcați în piei de oi și de capre și deosebiți de poporul de rând numai prin acoperemântul capului, care la preoți e de culoare albastră, iar la protopopi sau archidiaconi de culoare neagră, și nu-1 scot de pe cap nici chiar când se întâlnesc cu bărbați de cea dintâi autoritate.. Preoții sunt dedați cu praznicile și cu băutura și sunt afară din cale de bănuitori. în canonul liturghiei pomenesc pe patriarhul din Constantinopol, nu pe pontificele roman. La adunări însă nu țin de loc cuvântări compuse după puterea lor, căci ei, numai cu singura cunoaștere a scrisului și a cititului, par a fj îndestul de învățați. Iar în zilele de sărbători și Dumineca, dupăce s’a terminat liturgia, dintr’o carte veche (cazanie) citesc vorbiri și nu pronunță nimic ce nu e cuprins în ea, nici glosă, nici orice altceva îndreptat spre credință sau alte obiceiuri, temându-se de acest lucru că celOrce ar face altfel, li-s’ar zice de popor: «Nu ești mai învățat decât această carte sfîntă; cele-ce sunt aprobate, sunt pentru noi ca lege, cei dela tine păstrează-1 și ține-l la tine». Școli la aceștia prin sate sau orașe nu se află; preoții nu strâng decimă dela popor, ci precum am spus, își agonisesc pânea prin munca la câmp; ceeace e și mai mult,ₐpreoții aceștia sau parohii erau numărați printre iobagi, care nume indică servagiul. în ce privește contribuțiile, transporturile, scoaterea dărilor precum și a altor sarcini, angarele și ser- vituți nu se face nici o deosebire între ei și laici, sunt supuși și robiei La demni- tatea sacerdotală, nepremergând nici o examinare, se urcau cu pași liberi acei cari nici rugăciunea domnească, nici numărul sacramentelor nici învățătura din Catechizmul creș- tinesc nu știau, cumpărând cu daruri pe episcop ca să-i hirotonească ca pieoți. Astfel acelaș presbiter după obiceiul lor eră și căsătorit descuviințând chiar domnii creștini pentru câștigurile lor profane creșterea a atâtor turme de preoți Grija de cele sacre eră deopotrivă cu însuși preoții, fie că făceau acest lucru din superstiție, fie din nepă- sare, destul că ei nu dau celor muribunzi euharistie nici laicilor anafora în afară de Paști. Copiii în vârstă de 8 sau 10 ani sunt făcuți diaconi. Școli românești în Transil- vania foarte puține și cea dintâi dintre ele, care eră la Alba-Iulia, învăță pe școlari prea puțin, căci învățătorii nu știau nimic, sau deși știau ceva, eră prea puțin, mărginiți adecă numai la a ști să citească. în urmă, Catechismul tipărit în limba românească eră plin de greșitele învățături calvine, și ca printr’un singur cuvânt se spun deodată mai multe, supt îmbrăcămintea credinței grece deja peste tot domniă otrava heterodocsă >. La Dobrescit, Fragmente, 65 și urm. - Monumenta comitialia, X. 328. 92 națio», afirmă, că preoții ei sunt aproape toți incalți. («Sace- rdotes eorum rudes sunt plerumque). Nici preoții din scaunele săsești, unde ori cum stăpâniă cultura germană, nu erau mai j învățați. Despre preoții din ținutul Brașovului se crede, că . «afară de cunoașterea unui număr de rugăciuni și regule, afară de oarecare știință a cititului și scrisului, ei nu se deosebesc întru nimic de țărănimea a cărei păstorire sufletească o au».¹ Nu-i mirare deci, dacă acelaș Freyberger spune, că la adunări nu sunt în stare să țină cuvântări originale și că nu se poate i constată la ei o anume muncă culturală pozitivă, săvârșită pentru j luminarea credincioșilor, în fruntea cărora erau puși. | Dar nici preoțimea din principatele românești, care nu avea ■ șă sufere atâtea asupriri, ca cea din Ardeal, nu eră mai învățată. î încă și în jumătatea veacului al XVllI-lea se scria despre ea astfel: «Ihre sămtliche Gelehrsamkeit besteht in nichts anderen als in etwas wenigen lesen und schreiben; dieses zwar mit wala- chischen Buchstaben in illyrischer Sprache, wovon sie offters und vielleicht auch meistens kein Wort verstehen.... wer aber sehr corrupt Latein parlieren. kann, wird fur ein monstram erudi- tionis gehalten».² Când se pot citi astfel de rânduri asupra preoțimii unui principat, care și dacă nu trăia în împrejurări politice prielnice, eră însă totuș românesc c’o vieață bisericească organizată și relativ înaintată în cultura religioasă, nu ne poate prinde mirare așa mare în fața lipsei de cultură a preoțimii noastre. Propaganda calvină, pentru a ajunge la biruință, folosiă în prima linie, dupăcum s’a putut vedea, mijloace culturale. între ele se găsiă firește și școala. Principii ardeleni au dat voie, acelor fii de iobagi, cari se hotărau pentru cariera preoțească, să cerceteze școala, întemeiată de Gavriil Bethlen în Alba-lulia. Aici ar fi putut, cel puțin unii, să-și câștige o cultură potrivită împrejurărilor în cari se află știința acelor vremi. N’au fost însă în măsură s’o cerceteze timp mai îndelungat, fiindcă nu mult după acordarea acestui drept au fost excluși din ea.* * * ⁸ Probabil pentru motivul, că preoții ieșiți de aici nu s’au simțit îndemnați prin nici o pornire sufletească, să stăruie pentru lățirea doctrinelor calvinești; ori poate și pentrucă Românii se fereau de ea, tocmai din pricina proselitismului îngust și primejdios ce-1 urmăriâ. Școli românești au început să se înființeze, abia cătră mijlocul veacului al XVII-lea. Două existau în Lugoș și Caran- ¹ lorga, Brașovul și Românii, 343. ⁴ Friedrich Schwanz von Springfels: Beschreibung der osterreichischen Walachey. 1725. p. 173, la Lttpaș Az erdelyi gor. kel. egyhăz, p. 65. ⁸ Bunea, Vechile episcopii, 86. 93 sebeș, întemeiate de Acațiu Barcsai pe vremea când stăpâneă acolo în calitate de Ban al Severinului. Se întîmplă, ca și în Ardeal să existe tot două. Una în Alba-Iulia, zidită pe vremea mitropolitului lorest. Aceasta însă eră slab organizată. Învăță- torii nu știau aproape nimic, sau și dacă știau ceva erâ prea puțin, mărginiți adecă la a știi numai să citească.¹ ² * Vor fi fost, de sigur, și cărți cari se puneau în mâna elevilor. în privința aceasta încă avem foarte puține informații, probabil pentrucă autorii didactici Români, ar fi trecut pe atunci drept o minune lipsind școlile cari să întrebuințeze aceste cărți. Totuși s’a păstrat urma unui Abecedar, cel dintâi abecedar, românesc, dela sfârșitul veacului al XVlI-lea, întocmit pentru școala din Alba-Iulia. Titlul complect e următorul: «Bucoavna, ce are în sine deprinderea învățăturii copiilor la carte și simbolul credinții creștinești, zece porunci ale legii vechi și ale cei nouă, șepte taine ale bisericii răsăritului, iproci. Cu voia sfințitului chir Atanasîe mitropolitul țării Ardealului, acum întâi într’acest chip tocmită și tipărită în sfânta mitropolie în Belgrad, de Mihai Istvanovici, tipograful, anul domnului 1699? Titlul, dupăcum se poate vedea, dă și planul de învățământ al școlii, și se pare a fi alcătuit după principii ortodoxe, dacă nu cumva e scris supt influența cato- licismului, care peste doi ani a rupt o parte din Români. Dl lorga e pentru ipoteza din urmă? Ceealaltă școală eră în Făgăraș, zidită de Susana Lorantfy, văduva lui Gheorghe Râkoczy l-iu, la 1657. Aceasta «eră o școală corăspunzătoare unei școli primare, sau elementare, îm- preunată cu un gimnaziu inferior, cu o școală normală (pre- parandială) și cu un mic seminar teologic. Deosebită importanță se dădeă scrisului, cititului și învățăturii religiunii în limba ro- mână. Se propunea însă și limba latină. Nimenea nu putea fi preot sau învățător în țara Oltului, fără a fi trecut prin această școală.⁴ Aici, deci, în comunele oltene, s’ar fi putut întâmpină preoți cu cunoștinți mai întinse, prin cari s’ar fi pornit o pu- ternică mișcare culturală. Cum însă istoria noastră culturală nu poate înregistră o astfel de mișcare, putem spune cu hotărîre, că și băncile acestei școli vor fi fost ignorate din partea Ro- mânilor olteni, candidați la preoție, tocmai pentru scopurile sale dușmănoase, de calvinizare, ce le-aveă în vedere. Acești candidați, călăuziți de un nobil și trainic spirit de con- servatism sănătos, au rămas deci mai bucuros acasă în satul lor, ¹ Dobrescu, Fragmente, 69. ² Revista «Transilvania», pe 1883, Nrii 9—10. ⁸ lorga, Istoria Ut. relig. 211. ⁴ Pokoly, Jozsef, Az erdelyi refor. egyhâz tort. II. 279. Bunea, Sava Brancovici, 62. 04 învățând dela părinți rugăciunile de închinare și slovenind cu stăruință buchile bucoavnei bătrâne, în așteptarea unor zile mai bune. Dar pe lângă atâția preoți, neînvățați din lipsa școlilor și a încătușării lor prin cartea slavonă, se aflau totuși destui, cari cunoșteau binișor meșteșugul scrisului și al cititului. Aceștia citesc cu stăruință cărțile ori manuscriptele cari le vin în mână, copiază, fac traduceri, avântându-se și la tipărirea de cărți bise- ricești. E adevărat, că un mare număr din acești preoți nu erau de aici, ci veneau din Principatele românești, în urma raportului de dependență ierarhică al bisericii ardelene cătră mitropoliții de Târgoviște și București, raport încheiat de Mihai-Viteazul cu Sigismund Bâthory la 1595.' Acești preoți și călugări au fost totodată și cei mai aprigi luptători împotriva calvinizării bisericii ardelene. Atât de simțitoare eră agitația lor, încât adunarea ge- nerală a țării din 1600 ținută la Lecfalva, oprește pentru totdea- una intrarea preoților din principate în Ardeal, iar pe călugării aflători aici în proscrie din toată țara.¹ ² Firește, că această dispo- ziție de o intoleranță extremă, a rămas numai pe hârtie. De fapt, călugării, veneau, și se așezau în mănăstirile ardelene, tot în aceiași măsură cum au făcut-o și până aci cu singura deo- sebire poate, că acum luau mai întinse măsuri de precauțiune, pentru a nu fi expuși tiraniei domnilor feudali și legilor draco- nice aduse de ei. Se știe, că infatigabilii luptători pentru calvinizarea bise- ricii românești, socoteau pintre mijloacele lor principale de pro- pagandă: scoaterea limbii slavone și înlocuirea ei cu cea româ- nească. Au început deci, să tipărească în românește cărțile bi- sericești, punându-le în mâna preoților. Scopul, firește nu s’a ajuns, ci a rezultat dimpotrivă un mare folos pentru noi. Preo- ților li s’a dat posibilitatea să cunoască adevărurile religioase în limba strămoșilor noștri, și cu aceasta deodată și farmecul limbii materne. Ei au îndrăznit să prețuiască scrisul românesc, care se pogoră în sufletul lor rebegit, ca o revelație senină și mângâiere duioasă, dar în acelaș timp și ca un îndemn tainic și sfânt, pentru iubirea și cultivarea lui înțeleaptă și mântuitoare. Curentul național și pornește în adevăr. Preoții, încep să scrie, deși cu buchi înspăimântătoare, dar în limba înțeleasă de massele largi ale poporului. între cei dintâi trebuie pomenit popa Grigore din Mă- haciu, care a trăit pe vremea luptelor lui Mihai-Viteazul, fără ¹ lorga, Sate și preoți, 39. ² Cipariu, Archiv, 319. 95 însă ca biruințele lui să-1 însuflețească. Altfel Grigore a fost deosebit de activ. Literatura bogomilică a veacurilor trecute, care pătrunsese binișor în colibile românești și care din păcate mai circulă și astăzi pe unele locuri, — constituind unica hrană su- fletească a țărănimii întunecate, — a fost copiată de Grigore cu multă sârguință de pe manuscriptele uzate și sdrențuite. Ast- fel umilii preoți au putut citi și mai departe Legenda lui Avram, Rugăciunea de scoaterea dracilor, călătoriile maicii Domnului la iad și alte bucăți apocrife.¹ Tot el a dat — cum s’a mai spus — și o copie a Catechismului dela 1544, al cărui caracter eretic i-a scăpat, însă, cu totul din vedere. Găsim apoi pe popa Arsenie, care cere dela părintele Ion de Șoimuș un canonier «pe vr’o două-trei zile», pentru copiere. Acelaș scrie, pentru popa Mihai de Gozimani, o liturghie.² Popa Vasile Sturze din Stracăș (Bihor) scrie un liturghier, despre taine, și un Ciaslov.³ Popa Florea din Dobricinești copiază la 1678 epistolia Domnului, o scriere bogomilică.⁴ Vasile, fiul parohului Mihail dela biserica sf. Nicolae din Brașov, scrie la 1613 un fru- mos Penticostariu.⁶ Despre Popa Petru din Tinod (Bihor) se spune, că eră un bun cunoscător al limbii slavone, din care a tradus cu sârguință. Dela el avem un manuscript, care cuprinde cea mai veche și mai interesantă slujbă pentru sfințirea bisericii, scrisă între anii 1673—84. Tot ei dă un Ciaslov și un Anghilest pe 8 glasuri la 1685/ Popa Mihai fiul popii Dobre dela Brașov, om cu multă învățătură, câștigată la Sârbi, traduce deadreptul din slavonește Evangelia lui Coresi.⁷ Popa Ion din Sânpetru se ocupă chiar și de literatura profană, făcând încă pe la în- ceputul veacului al XVH-lea, o copie de pe «Floarea Darurilor».⁸ Vestitul popa Ion din Vini, a fost om cu învățătură superioară. El traduce Sicriul de aur, o «culegere de predici la morți» și Cărare pe scurt, «un tratat de moralizare», pe cari le și tipă- rește în tipografia românească din Sas-Sebeș la 1683 și 1685”. La 1687 scoate împreună cu protopopul Gheorghe din Daia, Ciaslovețul, Rânduiala diaconstvelor, iar în 1680 Molitvelnicul și Poveste la 40 de mucenici, cărți cari toate se răspândesc în * Copiile lui Grigore, descoperite de D. A. Sturdza, se păstrează la Academie supt titlul: «Codicele sturzan». Acest codice a fost publicat și studiat de Hasdeu în voi. II. din: «Cuvente den betranb. ’ lorga, Studii și documente, IV. 70. ³ Mangra, Cercetări literarc-istorice, 13 și urm. ’ Mangra, Slujba sfințirii bisericii, VIII, prefața. ‘ Vasile Popp, Disertație, p. 23 nota. ⁶ Mangra, Slujba, sfințirii bisericii, VIII, prefața. ’ lorga, Istoria bisericii românești, 1. 183. ⁸ lorga, Istoria literaturii religioase, 218. • l orga, Sate și preoți, 84 și 86. 06 satele preoțimii.¹ Pe lângă acestea s’au mai tipărit încă diferite cărți de slujbă, la a căror traducere, vor fi lucrat de sigur și unii dintre preoți. La ele trebuie să se adaugă, firește și activitatea de tipărire a diferiților mitropoliți ardeleni, între cari aceea a lui Simion Ștefan cu Testamentul din 1648, se ridică și la o în- semnătate literară din cele mai mari și mai rodnice. în urma acestui curent însuflețit, a urmat apoi, în cele dintâi trei decenii ale veacului al XVlIl-lea, eliminarea limbii slavone din bisericile românești, iar locul ei, ca limbă liturgică l-a luat, pentru totdeauna, limba națională. Aceasta este starea culturală a preoțimii din veacul al XVII-lea. Oameni siliți să apese mai mult coarnele plugului decât con- deiul, nu erau în situație de a se putea ridica din sfera preo- cupațiilor inferioare, la o mai pronunțată activitate culturală. Tot ce făceau erâ, că-și îngăimau pe limba «sfântă», din care ade- seori nu înțelegeau nimic, slujbele bisericești, și când aveau răgaz nu zăboveau să cetească după liturgie și câte o cazanie în limba plină de culoare a înaintașilor, pe care țărănimea umi- lită și istovită de dureri, o ascultă cu fiorii unei adânci și sfinte evlavii în suflet. Apoi vieața urmă înainte, cu aceleași zile de muncă aspră și nerăsplătită, de asupriri crunte, de mizerie și jale de- plină și mai pre sus de toate, de tristă și amarnică, întunecime culturală. Abia mai târziu — prin stăruințele neobosite ale mi- tropoliților, preoților și călugărilor harnici, au izbutit tipografiile — acestea «aripi ale literaturii și culturii», să răsfrângă ne- gura adâncă care striviâ cu puteri nevăzute atâtea mii de su- flete chinuite, făcând să pătrundă și’n împărăția lor, razele pline de lumină și înviorare ale unei literaturi tinere, dar românești, cu largi perspective de biruință sigură și cucerire deplină............. VII. Tot atât de puțin strălucitoare este starea preoțimii și supt raport social și moral. Lipsiți de drepturi politice, fără cultură și fără avere, în privința socială ei valorau tot atâta, cât ori care țăran supus iobăgiei. Erau declarați iobagi prin legile țării chiar, și astfel nu se deosebeau întru nimic de credincioșii lor.² Mai târziu tot dietele hotărăsc, că preoții români din întreaga țară, să nu poată fi nobilitați niciodată, supt nici un pretext; pământuri și ere- dități să nu poată cumpără sau ținea. Iar dacă cineva, din sânul celor trei națiuni privilegiate ar afirmă numai, fără a pro- duce vr’o dovadă, că cutare pământ ținut de un anume preot * Idem, ibidem, p. 86. ’ Cipariu, Archiv, 422. 07 român, e al lui, dieta îi dă drept să-l iea din stăpânirea «va- lachului», fără a-1 obligă la vre-o despăgubire.¹ E firesc, deci, să aflăm, că nici îmbrăcămintea lor nu se deosebiâ de aceia a țăranilor. Se îmbrăcau în piei de oi și de capre (probabil co- jocul de azi), și chiar numai acoperemântul capului, care la preoți eră de culoare albastră iar la protopopi de culoare neagră, îți arătă că nu sunt țărani. Acest acoperemânt nu-1 scoteau din cap nici atunci, când întâlniau bărbați de cea dintâi autoritate. Haine preoțești deosebite nu aveau, deși vlădica Dosoftei îi obligă, supt pedeapsă de 12 floreni, să umble cu «haine lungi până la glezne». întreaga lor vieață socială erâ aceea a țăra- nilor, cu cari împărțeau deopotrivă toate năcazurile și suferin- țele, toate durerile și lipsurile amare. Fiind atât de rămași în toate privințele, firește că nici vieața lor morală nu eră aceea pretinsă de oficiul ce-1 ocupau. Se căsătoreau a doua oară, împotriva canoanelor bisericii, și erau atât de dese aceste cazuri, încât Mihai-Viteazul se vede silit să ia aspre măsuri împotriva acestor abuzuri, dispunând prin art. 30 al dietii dela Bălgrad, să se iea 200 floreni de pe satul al cărui preot s’ar însura a doua oară.² ³ Recăsătorirea preo- ților se introdusese între preoții Români, încă în veacul trecut, supt influința calvinismului, îngăduind, chiar sinodul dela 1569 ținut în Aiud, subt Pavel Tordași, a doua căsătorie? In chipul acesta obiceiul se lățise grozav, iar Mihai-Viteazul pentru a îm- piedecă o demoralizare a bisericii, a luat dispozițiile de mai sus. La anul 1664 un arhiereu din Constantinopol venind prin Ardeal să strângă bani, pentru nu se știe ce scopuri, judecă și în chestia recăsătoririi preoților, hotărînd că, preotul care s’ar face vinovat de acest păcat, sau să se despartă de soție, sau să plătească în fiecare an 40 de taleri, sau să se facă țăran lăsându-se de preoție.⁴ Mai departe, Preoții din jurul Brașovului sunt acuzați că țin pe lângă sine, femei cu faimă rea? S’a păstrat un document, în care se spune, că Sava Brancovici condamnă pe un preot, tocmai din aceste motive? Pe lângă acestea, mai erau și iubitori de beutură. «Preoții umblă de pururea pe la cârciume de se îmbată» mărturisește un document contemporan. Așa de răspândit eră acest păcat, ¹ Cipariu, Archiv. p. 542. ’ Cipariu, Archiv, 3^9. ³ lorga, Istoria bisericii românești, I. 177. ‘ în Revista Teologică, a. II. 337. ⁶ lorga, Brașovul și Românii, 316. ⁸ lorga, Documentele Bistriții, 11. 9. 7 98 încât chiar forurile civile vin și constrâng pe astfel de preoți, să facă jurământ, «că se vor purtă cu cinste și cu râvnă și nu vor căută numai de ospețe, primblări sau de beuturi fără de treabă și fără de socoteală, ci se vor feri de beție».¹ Un preot e caracterizat de «om deliu și prea bețiv».² Uneori, putem citi și lucruri mai subțiri. Popa Toader din Ilova «a luat doi boi unor vecini și multă chieltuială a făcut acestor oameni direpți.³ Despre cutare preot se spune «că furase cărți dela altul».⁴ Popii Gheorghe din Câmpulung îi dispare un cal; îl caută multă vreme și’n urmă-1 «oblicește la popa Gheorghe din Rodna.⁵ Aceia cari își permiteau luxul unor astfel de îndeletniciri ușurele, nu-și mai împlineau nici datorințele oficiale. Biserica o cercetau rar, n’aveau obiectele trebuincioase, săvârșiau litur- gia și celelalte slujbe bisericești în chip straniu, scoborându-se la fapte incompatibile cu demnitatea preoțească. Firește, că aceste specimene de o moralitate foarte puțin biblică, se găseau într’un număr foarte mic, aproape disparent. Preoții, în general, își împlineau chemarea în felul cum înfățișează și poetul Goga, pe patriarhalul și adevăratul preot românesc în minunata poezie «Apostolul». Dealtfel chiar și în clerul săsesc, care ori cum eră înzestrat cu o cultură superioară, încă aflăm astfel de indivizi, cu deose- bire în urma decadenței morale, care cuprinsese, în vremile acelea, țara întreagă. Sinoadele lor se văd silite, să se ocupe în mod serios cu aceste cazuri simptomatice. Așa sinodul ținut în Apoldul- mare la 1664, spune, că preoții săsești umblă turmentați, spun vorbe foarte urîte, sunt uzurari, îngrijesc mai mult de femeile lor decât de biserică, n’au în casă nici măcar Biblia, ș. a. Sinodul în urmă ia aspre măsuri coercitive.⁸ Prin urmare, nu ne poate sur- prinde de loc, că în rândurile preoțimii noastre încă se aflau astfel de nevolnici, cu atât mai puțin cu cât sărăcia și incul- tura care-i apăsă ușor i-a putut ispiti să lunece pe povârnișul viciilor comune și răufăcătoare. Aceste mici pete însă, nu întu- necă întru nimic însemnătatea istorică și cinstea morală a preoțimii românești din acest veac, conștientă atunci, — iar azi pe unele locuri mai puțin, — de rolul ei politic, cultural și religios. Față de aceste cazuri, puține dar anormale, în măsură să se întindă și se cangreneze, Vlădicii se văd totuși constrânși să * Iorga, Brașovul și Românii, 316. ² Idem, ibidem, 317 nota 4. ⁸ Idem, Doc. Bistriții, II. 2. ⁴ Iorga, Documentele Bistriții, II. 21. ⁸ Idem, Ibidem, UI. ⁴ Teutsch, Geschichte der Sachsen, 1. 500. 99 Caute încă din vreme mijloacele de apărare. O fac cu deosebire Dosoftei și Sava Brancovici. Dispozițiile lor sunt interesante atât din punct de vedere istoric, cât și prin faptul, că aruncă de- plină lumină asupra halului ciudat, în care se aflau unii dintre preoți. Mitropolitul Dosoftei în soborul mare ținut în 4 Iulie 1627 la Belgrad, hotărește următoarele: «Popa de nu-și va ținea preoția cu curăție, de va fi bețiv, sau fur sau ucigaș, să fie gloabă vlădicăi 80 de florinți. Preotul de nu va știi psaltirea de înțeles,birșag 24 florini. Preotul de nu va știi liturghia și vecernia și itrosul bine 24 florini. Popa de nu va ținea biserica în cinste și curățenie, să fie birșag 12 florini. Popa de nu va aveă cărți și vesminte și unelte și vase de antimis, altarului și a hramului, birșag 12 florini. Popa de nu va aveă diac și va sluji, birșag 24 florini. Popa de va ținea crâjmă, 24 de florini. Popa de va fi mâ- niat sau jucător, 12 florini. Popa de va fi lotru, și-și va însoți bucatele cu lotrii, bucatele aceluia să fie vlădicești și să nu fie popă. Popa de va umblă cu arme și cu pușcă,gloabă 12 florini. Popa de nu va aveă haine lungi până la glezne, 12 florini gloabă. Popa de va merge pe poporul altui popă, gloabă 100 florini. Popa de nu va cântă liturghie cu 7 prescuri, birșeag 12 florini».¹ Iar Sava Brancovici, în cele două soboare ținute la 1675 tot în Bălgrad, pe lângă porunci privitoare la dogme, cult și învățăturile bisericești, dispune și următoarele: «Care popă va dă paștile să le poarte mirenii pe afară, de nu le va dă cu mâna lui, să i se ia popia. Care popă să va face vornic pe la nunte și va jucă și va umblă beat prin târg, și va umblă la crâșme, și se face măs- căriciu și vrăjitor, să i se ia popia. Care popă va cunună noaptea, au frăție au fugiți de alt popor, sau făcători de rău, carii nu și-au plinit pocanie, să i se ia popia. Jocurile de Dumineca și din sărbători să se puie jos, ci să meargă la biserică, iară care nu va țineă acestea, întâi popii vor fi fără popie. Cinste în slujba d-zeiască carele se face în bisericile crești- nești, bine ieste în toate zilele să lăudăm pe Dumnezeu, să ¹ Cipariu, Acte și fragmente, 150 și urm. 7* 100 nu se lipsească biserica de cuvântul lui Dumnezeu, iară pentrucă văzând noi supărarea și împresurarea preoților, cari nefiind pu- tință să se hrănească fără de muncă și fără de lucru, socotit-au soborul sfânt, pe unde au fost obiceiul, pe la orașe și pe la biserici, unde sunt mai cu dobândă și plată li se dă mai bună, în toate zilele să ție slujbă în biserică. Iară celorlalți preoți, tu- turora dimpreună le poruncim, lângă Duminecă, Miercuri și Vineri și când se vor tâmplă sărbători, așijderea și în posturi să facă slujbă în toate zilele, iară de va putea pretutindenile să meargă la biserică. Nici un popă în popor, fără știrea protopopului să nu se tocmească. Iar carele se va tocmi fără știre, să fie oprit din popie».¹ Acestea sunt măsurile luate de cei doi Mitropoliți energici, măsuri ce-i drept cam drastice, dar menite să disciplineze ele- mentele cari uitând de chemarea lor sfântă, săvârșiau uneori fapte nu tocmai în armonie cu demnitatea lor sacerdotală. Unele din aceste dispoziții sunt și astăzi de o actualitate izbitoare, și cine știe dacă reluarea și executarea lor, cu același rigorism de odinioară, n’ar fi socotită drept un gest îndrăzneț, dar cu nebănuite urmări folositoare asupra recidiviștilor răsleți și incorigibili.. Altfel, ce privește preoțimea veacului de care ne ocupăm, constatăm din nou în conglăsuire cu adevărul istoric, că cei mulți trăiau, preste tot, în preceptele vechei vieți patriarhale, a acelei vieți cu aerul ei de sănătate, cu moravurile curate și cinstite, plină de mirezmele cuviinții adevărate și vredniciei ne- pătate, care a fost atribuția de căpetenie și a caracterizat tot- deauna preoțimea și poporul românesc........... VIII. Cu acestea am fi ajuns la sfârșitul cercetărilor noastre pri- vitoare la starea preoțimii românești ardelene în veacul al XVII-lea. Ne-am silit să arătăm, vieața preoților noștri supt toate rapor- turile. S’a văzut că ea eră cât se poate de amară, de nă- căjită și umilită. Vieața aceasta coincidea pe deplin cu aceea a bisericii și neamului nostru. Biserica ortodoxă, în cadrele căreia s’a adăpostit umila vieață sufletească a poporului românesc în cursul atâtor veacuri de urgie aprinsă, n’a avut niciodată norocul unei ocrotiri din partea stăpânirilor, cari s’au succedat fără întrerupere pe tronul Ardealului. ‘ Cipariu, Acte și fragmente, 146 și urm. 101 Chiar când se întâmpla, ca unul sau altul din șirul princi- pilor fuduli și ambițioși să aibă porniri mai umanitare cătră această biserică îngenunchiată, măsurile lor răslețe și de minimă dreptate luate în favoarea ei, se frângeau neputincioase de re- zistența energică și înverșunată a domnilor feudali, cum au făcut d. p. cu sentințele juste acordate preoțimii românești. Niciodată nu s’au gândit cele trei națiuni, pe tovărășia că- rora — cum zice Bariț, — își răzimă Ardealul existența ca pe o masă cu trei picioare, că și biserica răsăriteană ar avea dreptul la o vieață liberă și neatârnată, cu atât mai mult cu cât cre- dincioșii ei formau partea covârșitoare din populația principa- tului. Pe umerii lor de «clăcașb istoviți și întunecați, mai mult decât pe strălucirea săbiilor leneșe și pretenția pergamentelor cu multe peceți de nedreptate ale nemeșilor asupritori, a dăinuit ca pe-o stâncă puternică și nemișcată, acest Ardeal al răsboirilor sângeroase și intoleranțelor strigătoare.... în schimbul muncii nerăsplătite și a greutăților fără mar- gini, religia lor a fost totdeauna batjocorită și persecutată. Pro- paganda calvină, care s’a icuit ca un sfredel ascuțit în țesătura vieții noastre religioase, a desvoltat, în curs de 150 de ani și mai bine, o activitate uriașă și îndărătnică pentru desființarea totală a acestei sfinte legi creștinești și românești. Superinten- denții calvini, au știut inventă adeseori, cele mai păcătoase ter- tipuri, pentru calvinirea complectă a bisericii ortodoxe-ardelene. Mitropoliții, cari nu se arătau dispuși să-și părăsească credința străbună și să se pună în slujba acestor satrapi religionari, erau înlăturați și maltratați cu o cruzime neînchipuit de aspră. Așa s’a întâmplat cu lorest, care a stat nouă luni în temniță și tot astfel cu Sava Brancovici, suferind amândoi martiriul vechilor luptători pentru credința creștină curată și nefalșificată. Sistemul acesta de urmărire barbară și prozelitism fanatic, își găsiâ explicarea în concepțiile feudale înguste și strâmbe, cari stăpâneau clasele privilegiate sau așa numitul «Populus Wer- boezianus» din Ardeal. Astfel «din punct de vedere al religiei, în epoca supremației calvine — ca și mai nainte ca și mai târziu — numele de «Valach» erâ sinonim cu numirea de «șismatic» și «eretic», iar din punct de vedere al dreptului public aproape identic cu noțiunea de «iobag» și «venetic». Cuvintele de bat- jocură și dispreț, expresiunile violente, eternizate în cărțile de legi ale Ardealului «crăesc», ne pot dă, — ori cât de drastice sunt, — abia o icoană incomplectă a situațiunei, în care se află în acele timpuri neamul și biserica noastră strămoșească. Po- porul adâncit în suferințe, cu sufletul amorțit de-o îndelungată resignație amară, rămase cu totul lipsit de clasa conducătoare, 102 care căzuse în cursele vânătorilor de suflete și se înstrăinase de tulpina neamului».¹ S’a mers atât de departe cu ura nesăbuită împotriva Româ- nilor apăsați și stinși de nedreptăți, încât și vecuirea lor pe aceste plaiuri ardelene — cucerite prin vitejia brațelor romane, a fost condiționată, prin legile țării chiar, de beneplacitum-vX domnilor îngâmfați și vlăguiți.... Nu-i mirare, dacă și starea preoțimii a trebuit să fie, una dintre cele mai triste, mai negre și mai pline de durere. Vieața ei întreagă, supt oricare înfățișare am privi-o, a fost aceia a țăranilor robi, în cel mai adevărat înțeles al cuvântului. Și între împrejurările acestea, extraordinar de grele, preoții românești și-au îndeplinit totuși supt puterea magică a unor îndemnuri tainice, datoriile lor de păstrători harnici ai credinții strămoșești, de povățuitori și sfetnici adevărați ai țărănimii în toate nevoile ei sufletești și materiale, potrivit luminilor cu cari erau înzestrați. Dacă, în lipsa unei adevărate pregătiri, care vine prin carte, nu s’au putut ridică la o cultură și o activitate mai pronun- țată, au îndeplinit, în schimb, prin vrednicia și stăruința lor, un rol cu mult mai înalt, mai frumos și mai folositor, acela de a fi fost totdeauna păzitorii și cultivătorii harnici și neobosiți ai vechilor tradiții românești specifice, prin cari s’a conservat nea- tinsă individualitatea noastră etnică. Ei au fost străjerii neadormiți și hrănitorii creațiilor artistice ale înaintașilor noștri, și lor le revine strălucitoarea cinste, de a fi susținut deapururi vie și nestinsă flacăra sfântă a iubirii de neam, lege și limbă, în sufletul mulțimilor îngenunchiate supt povara celor mai grele asupriri. Candela acestei întreite iubiri sfinte, prin ei a fost ocrotită, și trimisă nouă, ca cea mai scumpă moștenire......... Atribuțiile istorice ale preoțimii din veacurile bătrâne, încăr- cate de suferinți îndelungate dar și de eroism stăruitor, culmi- nează în acest luminos rol național, din care și-a formulat — conștient sau instinctiv — în curgerea lungilor zile de mânie în- viforată, un titlu de cea mai curată glorie, roditoare și înălțătoare. Așa se înfățișează, — după documentele vremii, — vechiul, istoricul popă românesc din secolul al XVII-lea, și această înfă- țișare dăinuește până târziu în veacurile următoare, când abia prin desrobirea bisericii din cătușile umilinții seculare, trece și preoțimea românească ardeleană, în o fază nouă — mai dreaptă și mai cinstită — a evoluției sale istorice. ¹ Dr. 1. Lu^aș, Mitropolitul Andrei Șaguna. Sibiiu. 1909. p. 39. 103 POEZIA IN RAPORT CU ISTORIA ȘI CU ȘTIINȚELE POZITIVE. Materialul poeziei sunt cuvintele, cari exprimă noțiuni mai mult sau mai puțin generale, și poetul, ca să exprime prin ele idei estetice sau; imagini, trebue ca prin alegere și prin o combinațiune ingenioasă a cu- vintelor prin epitete, inversiuni și figuri, să le concretizeze. Materialul ei face ca sfera poeziei să fie mai mare decât a tuturor artelor. Obiectul ei este întreagă natura și în prima linie omul. Firea acestuia însă nu este exprimată numai prin exteriorul și figura sa ca în celelalte fenomene și în viețuitoarele inferioare lui, ci și prin un șir de lucrări însoțite de cu- getări și simțeminte, pe cari numai poezia le poate exprimă succesiv, în toată extinderea lor. Artele plastice, o statuă sau un tablou, nu ne pot da decât un singur moment al existenței; muzica deșteaptă direct numai vieața inimei, numai simțemintele. Vieața omenească o putem cunoaște și din istorie și din experiența noastră; însă acestea ne arată mai mult pe oameni decât pe om, ne dau cunoștințe empirice despre relațiunile oamenilor între sine, din cari putem trage învățătură pentru propria noastră purtare; nu ne dau însă o privire mai adâncă în firea omenească ca poezia. Fără îndoială, experiența e o condițiune pentru înțelegerea poeziei și a istoriei; ea este oarecum voca- bularul limbei, care o vorbesc amândouă. Insă istoria este pe lângă poezie ceeace este pictura de portrete față de pictura istorică, una exprimă în- sușiri particulare și trecătoare ale individului, în alta se vede un caracter statornic și general al firei omenești. Poetul alege caracterele și situațiunile lor, istoricul le ia cum vin, cum le găsește. El consideră persoanele is- torice și faptele lor nu după adevărata lor însemnătate în sine, ci după relațiunile și înrâurirea care au avut-o mai ales asupra timpului lor. El nu trece cu vederea o lucrare puțin însemnată, sau fără nici o însemnătate în sine, a unui rege; pentrucă ea are înrâurire și urmări, din contră, nu va pomeni nimic de fapte pline de valoare morală, nimic despre oameni foarte aleși, dacă ei n’au nici o înrâurire și faptele lor nici o urmare de interes public. Poetul caută tocmai astfel de persoane și fapte. Pentru aceea poezia e mai instructivă decât istoria; ea ne arată în persoanele sale adevărata fire și deplina imagine a firei omenești, ceeace istoria nu poate face decât în parte, mai mult sau mai puțin, după împrejurările date. Pentru aceea istoricii cei mari ai vechimei, unde le lipsesc datele de exemplu în cuvântările eroilor, sunt poeți, și întreg modul lor de a trata istoria o apropie de epopee. «Înseși biografiile, mai ales autobiografiile, au mai mare valoare pentru \ cunoașterea omului decât istoria proprie .zisă. In istorie nu vedem atât \ oameni cât popoară și oștiri; indivizii, cari se ivesc pe scenă, apar în așa j rnare depărtare, încunjurați de un așa mare alaiu, pe lângă aceasta învă- / luiți în țepene haine de stat sau în cuirase grele și neflexibile, încât este / 104 greu a cunoaște prin ele mișcarea omenească. Din contră biografia con- știențios scrisă a unui particular ne arată, într’un cerc îngust, întreg modul de lucrare al omului, în toate nuanțele și fețele sale, bravare, virtutea, sfințenia unora, precum și îndărătnicia, ticăloșia, răutatea ascunsă a celor mai mulți, și fărădelegea și nerușinarea unora. Și cu privire la scopul urmărit, de a cunoaște pe om, este tot una dacă lucrurile, în jurul cărora se învârtește acțiunea, sunt împărății sau curți țărănești; aceste lucruri, fără însemnătate în sine, devin însemnate numai întrucât pun în mișcare voința, ca motive ale ei, în legătură cu dânsa; relațiunea lucrurilor între sine nu are însemnătate în această privință. Precum un cerc cu diametru de un deget și unul cu diametru de 40 milioane de miluri au deplin aceleași însușiri geometrice, așa întâmplările și istoria unui sat sunt în fond aceleași cu ale unei împărății. într’una ca și în alta putem studiă și cunoaște na- tura omenească. Raportul dintre biografie, istorie și poezie se poate lămuri prin următoarea asemănare: Istoria ne arată omenimea, cum vederea de pe un deal înalt ne arată natura: vedem multe deodată, grămezi de lucruri în mari întinderi; dai nimic lămurit, nici un lucru nu-1 putem cunoaște în întreagă ființa lui. Din contră, tabloul vieții unui individ ne arată pe om, cum vedem natura, când umblăm printre arborii, plantele, stâncile și apele ei. Insă, precum în tabloul unui ținut vedem natura prin ochii artistului, și astfel o putem privi în mod mai obiectiv, mai desinteresat și deci cu mai multă plăcere și putem cunoaște lucrurile mai bine după propria lor însemnătate : așa poezia e de preferit în această privință bio- grafiei și istoriei; pentrucă și în poezie, ca și în pictură, avem înaintea noastră oglinda luminoasă a geniului, în care ni se înfățișază la un loc tot ce e esențial și însemnat, în cea mai vie lumină, și se înlătură tot ce ^este întâmplător și nu ține de lucru».¹ Poezia e superioară științei, întrucât ne dă imaginea desăvârșită a unui lucru sau a unei ființe, despre care știința nu ne dă decât o noțiune abstractă. Insă noțiunea științifică a unui lucru ne înlesnește cunoașterea a o mulțime de altele, a tuturor acelora cu cari ea stă în legătură ca subordinată, cuprinzându-se în sfera lor, sau ca supraordinată, cuprinzân- du-le în sfera sa. Fără această orânduire sistematică a științei, spiritul s’ar pierde în mulțimea caotică a lucrurilor. Istoria nu are privilegiu. Ea nu poate decât să coordoneze cunoștințele adunate din experiență; ei îi lipsește subordinațiunea, care este caracterul științei, și în virtutea căreia dintr’o noțiune generală se poate cunoaște tot cuprinsul ei. Istoria ne dă fapte, iar nu noțiuni. Perioadele de timp, domniile, evenimentele mari nu sunt noțiuni generale obiective, din cari să poți conchide la cele ce cuprinde. D. e. cunoștința generală despre răsboiul de treizeci de ani, că a fost un răsboiu religios în veacul al 17„ nu-mi spune nimic mai deaproape despre persoanele, faptele singuratice și peripețiile acelui răsboiu, cari au trebuit ¹ Schopenhauer, Die Welt als Wille und Vorstellung, 1 § 51, p. 288—293, ed. III. 105 să fie observate pentru a fi cunoscute. Acestea sunt părți ale unui întreg, iar nu cazuri ale unei regule. In științe, cele mai sigure cunoștințe le avem despre faptele singuratice, cunoștințe întemeiate pe propria observațiune și din cari se extrag noțiunile generale; în istorie, vice-versa, ceeace cu- noaștem mai sigur sunt generalitățile: perioadele de timp, succesiunea regilor, revoluțiunile, răsboaiele, încheiate de pace. Particularitățile eveni- mentelor și legătura lor sunt cu atât mai puțin cunoscute, cu cât intrăm ftiai în amănunte. De aceea, istoria e cu atât mai interesantă, cu cât e mai specială, însă și cu atât mai nesigură și, în toată privința, mai aproape de roman... «Deviza istoriei ar trebui să sune: Eadem sed aliter. Cine, a cetit pe Herodot, cunoaște istoria de ajuns din punct de vedere filosofic. Pentrucă acolo stă tot ce formează următoarea istorie a lumei: stăruințele, faptele, suferințele și soartea neamului omenesc, cum urmează din însu- șirile morale și intelectuale ale oamenilor, și din condițiunile fizice ale existenței lor.» ’ Dacă istoria este inferioară poeziei și științelor pozitive, ea are o în- semnătate deosebită de amândouă pe propriul său teren. «Istoria este pentru neamul omenesc ceeace este rațiunea (și am putea i adauge memoria, pe care se întemeiază rațiunea) pentru individ. Prin ra- țiune omul nu e mărginit, ca animalul, la minutul de față, el cunoaște trecutul, din care a răsărit și cu care stă în legătură prezentul; și din cunoștința lor poate conchide asupra viitorului... Asemenea, un popor, care nu cunoaște propria sa istorie, este mărginit la timpul de față al unei generațiuni. De aceea el nu se înțelege pe sine și existența sa actuală; căci nu cunoaște legătura cu trecutul, din care să și-o poată explică; și cu atât mai puțin poate prevedea viitorul. Un popor numai prin istorie are deplină conștiință de sine. Istoria este, deci, conștiința de sine a nea- mului omenesc. Ea este pentru el ceeace este pentru un individ conștiința condiționată de rațiune și de memorie, din a cărei lipsă animalul e măr- ginit la strâmtul cerc al intuitiunii. Pentru aceea orice gol în istorie este ca un gol în memoria unui om; și înaintea unui monument din vechime, de care n’avem cunoștință istorică, cum sunt piramidele, templele și pa- latele din Yukatan, noi stăm în neștire, ca animalul înaintea unei lucrări omenești la care este <1 însuși părtaș, sau ca un om înaintea vechei sale scrisori cifrate a cărei cheie a uitat-o, sau ca un somnambul care nu-și mai aduce aminte dimineața de ceeace a făcut în somn. în acest înțeles dar este a se privi istoria ca rațiunea și ca memoria neamului omenesc ; j prin ea omenimea formează un întreg și are conștiință de toată existența sa. «Ceeace este pentru rațiunea indivizilor limba... aceeași este pentru conștiința întregii omenimi scrisoarea. Numai cu aceasta începe mai întâ'i adevărata ei existență, precum existența rațiunii individuale începe cu limba. Scrisoarea întregește unitatea conștiinței neamului omenesc, neîncetat în- ¹ Op. cit. II § 38. 106 treruptă și îmbucățită prin moarte; așa că cugetarea începută în străbuni este cugetată până la sfârșit în strănepoți. «Ca o încercare de a întregi conștiința omenimei, împărțită într’un nemărginit număr de indivizi efemeri, și de a se opune timpului și uitării, sunt a se privi și monumentele de piatră, cari sunt, în parte, mai vechi decât scrisoarea»,¹ și cari evident sunt făcute, ca să vorbească genera- țiunilor viitoare, cum arată și numele lor. Din cele arătate aci urmează, că nici istoriei nu i se poate negă ca- racterul de adevărată știință. Pentrucă un caracter esențial al științei e tocmai unitatea cunoștințelor particulare, câștigate prin experiență, despre o clasă de fenomene, într’un întreg, într’o noțiune generală, care să le cuprindă pe toate, fie ca subordinate și coexistente în spațiu, ca în științele naturale, fie ca coordinate și succesive în timp, ca în istorie. Această no- țiune generală în istorie nu este împărțirea de timp după evenimente, ci /legea universală a cauzalității, numită în aplicarea ei la ființele înzestrate / cu inteligență legea motivațiunii. Cunoscând însușirile morale și intelectuale - ale oamenilor și condlțilmite mediului exterior, cari le pot servi ca motive, putem ști dinainte ce vor face. Căci faptele omenești, date fiind motivele lor, se întâmplă cu aceeași necesitate ca și căderea unei pietri aruncate în aer. Datele statistice ne arată azi, că în aceleași condițiuni se repetă, într’un timp dat, același număr de căsătorii, de nașteri, de morți, de crime, de sinucideri, sau alte fapte. Un fapt istoric se poate explica și prevedea din cunoștința condițiunilor, cari îi pot servi ca motive, precum, în alte științe, un caz particular se explică prin axiomele, pe cari se întemeiază. Și, cum știm, un alt caracter esențial al științei este prevederea fenomenelor, cum zice A. Comte: a ști este a prevedeă. Ce e drept, faptele omenești, particulare sau istoria, se pot prevedeă numai prin o cunoștință directă a caracterelor și inteligențelor de o parte, și de alta a condițiunilor fizice sau a altor fapte cari le pot servi de motive. Dar certitudinea, care este un alt caracter distinctiv al științei, își are izvorul său nu în argumentare prin deducțiune dela general la particular, ci în observațiunea directă și în inducțiune. însuși Schopenhauer, care arată inferioritatea istoriei din punctul de vedere al siguranței, o recunoaște în alt loc ca știință, numindu-o știința specială a motivelor, ca și jurisprudența. Ce e drept, istoria ca și juris- f prudența și alte științe morale, vine în urma științelor pozitive; pentrucă e mult mai grea și e inferioară lor din punctul de vedere al certitudinei, de vremece legătura între faptele omenești și adevăratele lor motive se poate cunoaște mult mai anevoie decât raportul cauzal între fenomenele chimice, fizice și astronomice. Aici acțiunea și reacțiunea sunt totdeauna egale, pe când în fenomenele biologice și mai ales în vieața omenească de multeori o întâmplare neînsemnată poate aveă efecte mari, și vice-versa, stăruințe și pregătiri mari pentru un scop pot aveă rezultate mici sau ¹ Op. cit. II § 38. 107 nule, din cauza împrejurărilor cari pot interveni. Vieața omenească e mult 1 mai complicată decât a animalelor inferioare și a plantelor și decât feno- I menele naturei neorganice. între oameni, fiecare popor și fiecare individ are un caracter deosebit de al altora, și acest caracter nu se poate cu- noaște decât din fapte, prin experiență. Apoi, printre toate viețuitoarele, singur omul are facultatea de a-și ascunde caracterul, intențiunile și mo- tivele faptelor, grație rațiunii sale. Viclenia o au și unele animale, însă । în măsură mult mai mică, după gradul inteligenței lor și după caracterul speciei, care în toți indivizii unei specii e același, și e cunoscut dinainte./ Pentru aceea firea și vieața omenească, așa cum este ea în sine, nu cum ni se pare în relațiunile sociale, numai în poezie, și cu deosebire în poezia dramatică se poate cunoaște; pentrucă numai aci o putem vedea desbrăcată de haina sub care se ascunde, ca să-și poată înfăptui tendințele sale, în deosebite împrejurări, după timp și loc. Și dacă istoria și în- deobște tradițiunea este un rezervor de subiecte poetice, poezia, la rândul ei, completează istoria și ni-o face mai înțeleasă. Obiectul poeziei lirice. în poezie poetul se zugrăvește pe sine, sau pe alții, sau natura din jurul său. Obiectul poeziei lirice, în special al cântecului, este propria stare sufletească a cântărețului. Romanța, idila și alte specii de poezie lirică sunt ceva mai puțin subiective; deplin obiective sunt romanul, epopea și mai ales drama, în care figura poetului nu se mai vede nicăiri și înaintea noastră avem numai imaginile eroilor săi. Poezia lirică, tocmai pentrucă e subiectivă, e și cea mai ușoară. Pentru aceea, deșî arta este domeniul adevăratului geniu, un cântec frumos poate face uneori și un om de rând, când sufletul lui e mișcat de un simțământ înalt și nobil. Aceasta se vede în cântecele singuratice ale unor persoane rămase necunoscute, și mai ales în poezia poporală din toate limbile. Deplin adevărată este poezia atunci, când simțămintele poetului, exprimate în anumite împrejurări, sunt aceleași cari le-au simțit, le simțesc și le vor simți milioane de oameni în aceleași împrejurări. Tocmai pentrucă aceleași împrejurări deșteaptă aceleași simțăminte, poezia lirică a adevăraților poeți și după mii de ani e totdeauna nouă, frumoasă și plăcută. «Poetul este omul general. Tot el a simțit inima vreunui om, ce a produs din sine natura omenească în vreo situațiune, toate tendințele, simțemintele, cugetările și pasiunile, sunt tema poeziei lirice, pe lângă aceasta, întreagă natura. Poetul cântă plăcerea vieții și simțămintele tainice ale religiunii, poate fi Ânacreon sau Argelus Silesius, poate scrie tragedii ₍ sau comedii, poate zugrăvi simțăminte publice sau de rând, după dispo- / ziția și chemarea sa. Nime nu poate prescrie poetului, să fie sublim și nobil, moral, evlavios, creștin; cu atât mai puțin i se impută, că este una sau alta. El este oglinda omenimei, și-i arată ceeace ea simte și face». 108 Privit mai deaproape și deosebit de aceasta în elegie, în imn, în epigramă ș. a. cuprinsul cântecului este starea sufletească a cântărețului, sunt simțămintele vesele sau triste ale inimei sale. Dar în același timp priveliștea naturei încunjurătoare îl smulge pe un minut de sub stăpânirea voinței, îi alină turburarea inimei, și în această liniște senină și fericită el se simte ca o ființă curat intelectuală, «ca subiect al cunoașterii curate și fără voință», și își zugrăvește propriile sale simțăminte, propriile pasiuni și suferințe, ca și cum ar fi ale altuia, cum zice Eminescu în «Melan- colia» : „Și când gândesc la vieața-mi, îmi pare că ea cură încet repovestită — de o străină gură, ........................și râd de câte ascult Ca de dureri străine... Par’c’am murit de mult». Acest minunat amestec al simțămintelor cu adânca liniște care o găsim în privirea naturei, constitue inspirațiunea lirică, din care izvorește cântecul. Privirea poetică a lucrurilor, «identitatea subiectului cunoscător cu subiectul voinței, care se poate numi minunea z«rl țo/ijv («primordială»), este caracteristică copilăriei și tinereței. Pruncul numai pe încet începe a se deosebi de lucrurile ce vede, cu cari i se pare că este una și aceeași ființă. Tânărul asemenea trăește o vieață ideală, mai mult în ceeace vede și în fericita lume a iluziunilor, cari i le deșteaptă vederea lumei reale, cum zice Byron: «Eu nu trăesc în mine însumi; eu devin o parte din celece mă în- cunjură și pentru mine munții înalți sunt un simțământ». Fericit cine poate păstră această armonie a sufletului și dupăce a eșit din paradisul ideal al tinereței! In regulă generală, ea dispare în cursul vieții, în apriga luptă pentru traiu, când omul începe a privi lucrurile și oamenii după relațiunile ce pot aveâ cu interesele și scopurile sale și cu desinteresarea dispare și posibilitatea adevăratei cunoașteri a lucrurilor .și a vieții. Obiectul poeziei epice și dramatice. In poezia epică și dramatică, poetul nu mai zugrăxește vieața sa indi- viduală, sau numai simțămintele altor persoane, ci ne dă tablouri complete din vieața omenească, cum se manifestă ea subt anumite caractere, în împrejurări anumite. Poetul nu mai vorbește de sine, afară de cazul, când este însuși el eroul epopei* ca în Ossian, în Divina comedia, sau în Child Harold; încă și atunci figura poetului nu ne înfățișează individualitatea lui, ci e un tip neperilor, o idee a omenirii. încă poezia epică tot mai cuprinde ceva elemente subiective, fie în tonul, fie în forma expunerii și în reflexiunile presărate ici și colo ale poetului. Drama e deplin obiectivă, în ea nu vedem decât persoanele dramatice, acțiunile și peripețiile lor, și nu auzim decât vorbele lor. Ca să poată arătă vieața și soartea omenească în firea eroului său și în soartea lui cu toate însușirile și peripețiile, în deplina lor desvoltare, 100 poetul epic alege caractere și situațiuni însemnate, și le combină astfel, ca să provoace manifestarea caracterului cu toate pornirile și pasiunile lui. Chimistul, ca să ne facă cunoscute substanțele chimice, le pune în atingere cu reagenți, cari să le silească a-și arătă însușirile ascunse în ele și toate fenomenele chimice ce le pot produce. Ca să cunoaștem firea apei și ideile sau formele de existență ce ea exprimă, nu e destul s’o vedem în lac sau în râul ce curge 'liniștit, ci artistul idraulic o aduce, în pozițiuni, în cari se pot vedea toate însușirile ei, și nouă ni se pare mai frumoasă și ne place mai mult, când cade de sus, când murmură sau vâjie, spu- mează, sare în sus și se sfarmă în căderea sa, ori se îniaptă ca o rază. Pentru ea e tot așa de firesc a sta liniștită, a curge, sau a împroșcâ în sus, și e gata a manifestă toate aceste însușiri, când întimpină condițiunile necesare pentru aceasta. Ceeace face chimistul cu substanțele sale, idrau- licul cu materia fluidă, arhitectul cu piatra, același lucru îl face poetul epic și dramatic cu omul. Vieața lui de toate zilele e asemenea apei în lac sau în râu. Caracterele însemnate sunt rare în vieața reală, și încă și mai rare sunt situațiunile și împrejurările, în cari să se vadă întreagă firea lor. Ele se pierd în mulțimea indivizilor și împrejurărilor fără însemnătate. Poetul le alege, înlătură tot ce e secundar și neînsemnat în vieața lor și le pune în împrejurări, cari le hotăresc a-și deschide adâncurile inimei și a arătă prin fapte însemnate de ce sunt capabile. Prin aceasta se deose- bește poezia de vieața reală. Adevărul sau mai bine, verosimilitatea este o condițiune esențială în orice poezie, cu atât mai mult în poezia epică și dramatică. Lipsa de unitate a unui caracter, contrazicerea, cu sine însuși sau cu firea ome- nească, imposibilitatea sau reprobabilitatea situațiunilor, fie și numai în împrejurări secundare, supără în poezie tot așa de mult ca și figurile rău desemnate, perspectivă falsă, sau prea puțină lumină în pictură; pentrucă poezia ca și pictura, trebue să fie oglinda credincioasă a vieții și a na- turii, lămurită prin alegerea și combinațiunea însușirilor și prin lumina ce rezervă asupra ei imaginațiunea poetică. Comedia ne oglindește partea veselă a vieții, cu glumele și ridiculul ce rezultă din greșelile, rătăcirile și scăderile oamenilor, firește și aici ni se pun înainte, ca în orice tablou al vieții omenești, contrarietăți, intrigi, și suferințe; însă acestea ni se arată ca trecătoare, amestecate cu spe- ranță, biruință și succes, și urmate de bucurie. Apoi, ridicolul, de care aici sunt pline până și contrarietățile și pericolele, ne ține mereu într’un umor vesel. In rezultat, atât comedia cât și drama, în care asemenea desnodământul pentru eroul principal e fericit, ne spun că vieața este bună și plăcută. Dar trebue să grăbească a lăsă cortina la timp, în punctul de culminațiune al bucuriei, ca să nu vedem ce urmează după aceea. Dacă'¹ privim mai serios, chiar și în această parte burlescă a vieții, cum ni se arată ea în miile de încurcături și nedumeriri, în frica persoanelor, în mănia, rancuna, și alte afecte, a căror expresiune și gesturi naive dau fi- 110 gurilor o înfățișare străină de tipul frumuseții, — ajungerii la convingerea, că existența și isprăvile unor asemeni ființe nu pot fi scopul vieții, și că ceeace ni se înfățișază așa e ceva ce ar fi bine să nu mai fie. Drama propriu zisă ne dă o icoană mai deplină a vieții, punând în relief partea ei mai serioasă, și prin aceasta ne insuflă simțeminte mai nobile și mai înalte, ne umple de groază prin pericolele, în cari ne arată pe eroul său, și de compătimire pentru soartea și suferințele lui; dar ne mulțămește și ne lasă subt o impresiune plăcută prin sfârșitul norocos al peripețiilor persoanelor, de cari ne interesăm și din a căror vieață trăim - câteva minute. Tragedia. Atât pentru mai ea ei înrâurire morală cât și pentru dificultatea compunerii și executării, tragedia e socotită a fi culmea artei poetice. După Schopenhauer, arta dramatică în general este menită a ne înfățișă icoana vieții omenești și deșertăciunea ei. In specia), scopul tragediei, ca a celei mai înalte creațiuni poetice, este de a ne zugrăvi partea îngrozi- toare a vieții, de a ne înlesni privirea prin vălul tainic al Maiei, și prin o deplină cunoștință a ființei noastre și a lumei, de a ajunge la quietivul voinței, la resignațiune și la deșteptarea din iluziunea fericirei cu care ne naștem, la eliberarea din lanțul voinței de a trăi. Pentrucă tragedia ne arată jalea, nefericirea și durerea fără de nume a omenirii, triumful rău- tății, domnia întâmplării, care își bate joc de aspirațiunile și scopurile noastre, cădere fără speranță de mântuire a celui drept și a celui nevi- novat : ea este icoana vie a lumei a existenței noastre. Va să zică, viața, cum o vedem în tragedie, e ceva tocmai contrar voinței noastre. De aci pornirea de a ne deslipî inima de ea, de a nu o mai iubi și a o mai vo). Dar acest simțământ ne deșteaptă ideia unei alte existențe mai bune. Precum în muzică, acordul septimei, care este asemenea unei cugetări neisprăvite, cere un acord fundamental, care să-l completeze; precum coloarea roșie cere coloarea verde, ca suplimentul ei, și o și produce în ochi; — așa la vederea tragediei ne răsare în suflet ideia unei altfel de existență, a unei alte lumi, pe care încă nu o cu- noaștem. La privirea catastrofei tragice pare că ne luminăm și ne con- vingem, că viața e un vis greu, din care avem să ne deșteptăm. Plăcerea, ce o găsim în vederea tragediei, este simțemântul subli- mului în cel mai înalt grad. Pentrucă, precum la privirea sublimului în natură, a ceriului nemărginit, sau a unui uragan, uităm de neînsemnata noastră individualitate, și în fața atotputernicei naturi, pare-că ne simțim contopiți în ea; așa oglindirea în tragedie a grozăviilor vieții și a puterii morale, care se înalță firea omenească prin abnegațiunea sa, în luptă cu puterile covârșitoare ale ursitei sau ale răutății omenești, ne insuflă și nouă sublimul simțământ al resignațiunii, și pentru un moment ne simțim și noi capabili de o asemenea jertfire. 111 Nenorocirile cele mari, obiectul esențial al tragediei, se pot naște din mai multe cauze, cari se reduc la trei categorii: Urzirea nenorocirei poate veni din răutatea extraordinar de mare a unui om, cum e d. e. lago în «Othello», Șhylok în, «bJegustoriul din Veneția», Richard III, Franz Moor în «Hoții» lui Schiller, «Phedra» lui Euripide, Kreon în «Antigona» ș. a. Sau poate veni din întâmplarea oarbă, din o înlănțuire de împreju- rări și rătăciri neprevăzute, numită ursită sau fatalitate, de care avem o adevărată mostră în «Regele Oedipus» al lui Sofocle, în «Trachineanele», și în cele mai multe tragedii ale celor vechi, iar din literatura mai nouă în «Romeo și lulieta, «Tankred» al lui Voltaire, «Mireasa din Messina» a lui Schiller. Nenorocirea poate fi adusă în sfârșit, și numai prin con- flictul intereselor și pasiunilor unor caractere de rând, cari în unele îm- prejurări se văd îndemnate a-și pregăti unele altora cel mai mare rău, fără ca vina să fie numai a unuia. în primele două specii de tragedii, cumplita ursită sau răutatea în- grozitoare ni se arată ca niște puteri înfricoșate și amenințătoare, însă departe de noi, și de cari putem scăpă fără a renunță la vieață. Ultima specie ne înfățișează vieața ca un iad, în mijlocul căruia trăim noi înșine și în care pe fiecare zi putem întimpină cele mai mari nenorociri, numai din relațiunile și conflictele cu semenii noștri, fără să fie trebuință pentru aceasta de întâmplări rare sau de caractere monstruoase. Aceste tragedii sunt și cele mai grele de făcut, de vremece cu mijloace și motive puține poetul are să ne producă cel mai mare efect numai prin alegerea și com- binarea situațiunilor. Ca o desăvârșită mostră de acest fel de tragedii ni se dă «Clavigo» a lui Goethe, în alte privințe inferioare altor tragedii ale acestui maestru. Acesta e în rezumat, teoria lui Schopenhauer despre tragedie, pesi- mistă ca întreg sistemul lui filosofic, însă de un pesimism mistic sub care se ascunde cel mai înalt ideal al vieții. Pentru întemeierea ei autorul aduce exemple din poeții mari ai mai multor națiuni creștine. El recu- noaște, că în tragediile celor vechi spiritul resignațiunii se vede «rar exprimat direct». Iphigenia în Aulis, la început voiă să scape în orice mod de moarte, dar pe urmă cugetul că se jertfește pentru binele patriei sale, îi schimbă simțirea, și ea moare voioasă și resignată. Tot așa Cas- sandra în «Agamemnon» a lui Aeschilos, Oedipus la Colonos, Hyppolytos a lui Euripide, mor bucuroși și plini de resignațiune, însă mângăiați de gândul răsbunării. Dar oare eroii istoriei și tragediei moderne nu mor tot astfel? Nu se duc ei de bună voie la o moarte sigură cu sufletul îm- păcat și mulțămit, că se pot jertfi pentru o idee mare, sau pentru mân- tuirea neamului sau patriei lor, ale căror nume unii le pronunță cu entu- ziasm în fața morții?! Cei vechi — zice Schopenhauer — nu înțelegeau de ajuns rostuit tragediei, pentrucă nu ajunseră la adevărata cunoștință a vieții. Așa cum este, cu toate neajunsurile de cari e înțesată, ei iubiau vieața mai presus / 112 de toate. Aceasta se vede din toată poezia, dar mai ales din comediile lor. Precum straturile împistrite ale pământului ne arată formele viețui- toarelor unei depărtate lumi de altădată, cari păstrează în curs de nenu- mărate mii de ani urma unei scurte existențe; așa cei vechi au lăsat în comediile lor o copie neperitoare a vieții lor senine așa de lămurită și curată, încât pare că înadins au voit să lase moștenirea până și celei mai târzii viitorimi cel puțin o probă neperitoare despre această frumoasă și nobilă existență, a cărei repede trecere o regretau. Când vedem pe Plaut și Terențiu reprezentați pe scenă, avem înaintea noastră icoana vie a unei vieți energice și vesele de mult trecute, precum mozaicurile antice, dacă le spălăm, strălucesc în toată vioiciunea colorilor lor».¹ ² Citez înadins acest pasaj al lui Schopenhauer, ca o frumoasă antiteză a teoriei sale și oarecum ca un protest în contra pesimismului. Cei vechi iubiau vieața. Dar cine nu o iubește? afară poate de adevărații pesimiști, pesimiști nu numai cu mintea ci și cu inima, cari se ivesc câteodată, rari nantes in gurgite vasto, și al căror despreț de vieață se explică din însu- șirile fiziologice și din condițiunile existenției lor individuale. Dacă spiritul resignațiunii, adecă al renunțării la vieață în general — urmează Scho- penhauer — nu se vede de ajuns în eroii tragediei antice; el se simte în efectele ei. Grozăviile vieții oglindite pe scenă ne pun în vedere amă- răciunea și lipsa ei de valoare și deșertăciunea tuturor aspirațiunilor și stă- ruințelor omenești, și efectul acestei priveliști deși observat numai ca un simțământ tainic, este că ar fi mai bine a ne întoarce inima dela o astfel de lume și vieață și a nu o mai voî. Și aici dânsul adaugă înseninătoarele cuvinte: «tocmai aceasta deșteaptă privitorului, în adâncul sufletului său, conștiința, că pentru un altfel de voință trebue să se afle și un altfel de existență. Căci dacă n’ar fi aceasta tendința tragediei, dacă n’ar fi ea această înălțare mai presus de toate scopurile și bunurile vieții, de n’ar fi această întoarcere dela vieață și dela amăgirile ei, și tocmai prin aceasta îndreptarea cătră un altfel de existență, deși pentru noi încă cu totul necu- noscută, — atunci cum ar fi cu putință, ca icoana părții înfiorătoare a vieții, pusă sub cea mai vie lumină înaintea ochilor noștri, să aibă asupră-ne o înrâurire binefăcătoare și să ne facă o înaltă plăcere? Frica și mila, în a căror deșteptare pune Aristotele scopul final al tragediei, nu sunt în sine simțiri plăcute, ele nu pot fi deci scop, ci numai mijloc».³ în adevăr, simțământul sublimului, care e nota caracteristică a \ tragediei, nu firea și mila ni-1 pot deșteptă, ci admirațiunea pentru eroul / ei, pentru ideile, simțămintele și faptele lui și pentru atitudinea lui morală. Caracterul și atitudinea lui ne înalță în sfera lui de cugetare și de simțire. In acest simțământ al admirațiunii și entuziasmului nu poate veni din i «negațiunea voinței», din o desăvârșită renunțare la orice fel de vieață. Aceasta ar fi, mi se pare, o contradictio în adjecto. Izvorul lui este viziunea ¹ Parerga und Paralipomena, 11, §. 229, 7d. III. ² Die Welt als Wille... II, §. 37, pag. 495-496, ed. III. 113 unei vieți mai înalte și mai nobile decât aceea, care ni-o arată tragedia, și este lupta eroului și generosul sacrificiu al propriei sale existențe pentru înfăptuirea mai curând sau mai târziu a acestui ideal. Acesta și nu altul poate fi acel «astfel de existență», de care vorbește Schopenhauer și asupra căruia îi place să arunce vălul întunecos al misticismului. Dacă acel fel de existență, a cărei conștiință ni-o deșteaptă tragedia,^ ar fi pentru noi «cu totul neînțeleasă» («vollig unfassbar»), și prin urmare \ identică cu «nimicul» sau cu neființa, cum ne spune filozoful la sfârșitul < cărții a IV. a operei sale, ea singură n’ar putea să ne producă nici un fel de simțământ, căci ceeace nu cunoaștem nu ne poate mișcă, ignoti nulla cupida, sau mai de grabă ne-ar produce un simțământ de groază. । Cugetarea, că cu sfârșitul vieții noastre individuale se sfârșește orice mod / de vieață, de care putem aveă, direct ori indirect, oarecare conștiință, I ne-ar produce simțăminte tocmai opuse acelora, la cari ne înalță tragedia. | Pentrucă omul este întruparea voinței de a trăi pe cea mai înaltă treaptă aci pe pământ și simțămintele mari și nobile nu pot izvorî decât dintr’un înalt și nobil ideal de vieață, la care aspirăm și pentru a cărui ajungere ne luptăm. Oricât combate Schopenhauer «lupta omului în contra ursitei», ca element al tragediei (Parerga II. §. 227 ed. III.) această vecinică luptă ( pentru triumful binelui și al luminei în contra răului și al întunerecului, | fie ea îndreptată în contra despotismului și răutății omenești, fie în contra naturei sau a ursitei, ea este partea esențială a tragediei. O nenorocire j și o durere oricât de mare nu poate fi obiect al tragediei fără luptă, ea ne poate insuflă groază și o compătimire, dar nu admirațiune și entuziasm. O notă esențială, care deosebește drama modernă de cea antică este tocmai । rolul caracterului și al pasiunei eroului, rol atât de puternic relevat de Shakespeare, ca factor principal al acțiunii față cu împrejurările, față cu I suma condițiunilor din afară, cari pot contribui la determinarea acțiunii I dramatice și cari se numiau altădată ursită sau fatalitate, iar știința le nu- mește azi determinism. Și numai în acest înțeles istoria omenimei și a națiunilor se poate numi în mod figurat «tragedia» vieții lor. Care a fost idealul, pentru care s’au luptat și s’au jertfit atâția martiri ai științei, ai libertății și ai credinței religioase? A fost idealul vieții așa cum o dorește omul de bine și cum o vede filozoful și poetul în inspirațiunea sa, fie în această lume, fie în vieața viitoare, după spiritul și modul de vedere al I timpului și al persoanelor. Din punctul de vedere de care e vorba aici, j nu e nici o deosebire între Socrate, Crist sau Giordano Bruno, între un ț Regulus, un Winkelried și între martirii creștini. Toți aveau înaintea lor ■ un înalt ideal de vieață, opus vieții și lumei în care trăiau, dar tocmai opus și «neființei», care Schopenhauer ne-o pune în vedere ca scop final j al existenței, dacă n’ar trebui să dăm acestui cuvânt un înțeles numai । relativ, cum ne spune însuș autorul. Resignațiunea în tragedia modernă poate fi deosebită până la un 8 114 grad de a tragediei antice, precum morala creștină, luată mai ales în în- țelesul simbolic al dogmelor în care coincide cu morala filozofiei moderne se deosebește de stoicismul eleno-roman. Dar nici în tragedia modernă nu aflăm resignațiunea la vieață în înțelesul cu desăvârșire pesimist. Exemplele aduse de Schopenhauer din tragicii moderni sunt probe, nu pentru, ci în contra teoriei pesimiste a tragediei, cum arată Emil Reich în studiul său asupra acestei chestiuni.¹ «Prințul statornic» al lui Calderon moare convins, că numai așa poate păstră Portughezilor săi Centa, și atât de pătruns e de scopul, pentru care se jertfește de bună voie, încât spi- ritul său și după moarte vine și conduce pe răsboinicii săi compatrioți la luptă și la biruință. ^Margareta, în «Faust» a lui Ooethe, pe care Scho- penhauer o privește ca cea mai admirabilă probă de negațiunea voinței de a mai trăi, refuză în adevăr de a urmă iubitului ei Faust, când acesta pătrunde noaptea cu o cheie secretă, în închisoarea ei ca s’o scape, ea rămâne hotărîtă a suferi moartea, care ea știe că o așteaptă, însă nu sătulă ' de vieață, care i-a fost atât de dragă, cum spune ea însăși, și pe care o iubește încă cu aceeași pasiune ca și pe Faust, dar îi este mai mare căința și durerea pentru perderea mamei sale, a copilului și a fratelui său, de a căror moarte se știe vinovată. La acestea se adaugă desperarea de a mai găsi în Faust iubirea de mai nainte.jf Toate aceste simțăminte o de- termină a-și ispăși prin moarte faptele și a-și ușură sufletul de vinovăția care o apasă. Și prin această înălțătoare resignațiune, care ne pătrunde de o adâncă doioșie în scena din închisoare, câștigă ea simpatia noastră. Hamlet a lui Shakespeare e contemplativ, genial și pesimist, foarte I asemenea lui Schopenhauer. (Cf. Schopenhauer, Hamlet, Mephistopheles, de Fr. Paulsen). Retras în liniște și închinat numai studiului, poate și el ar fi produs un sistem filozofic asemenea acestuia. Dar născut într’un timp de măceluri și de urgie, fiu de rege, soartea îi impuse un rol, pentru care nu eră făcut. Prea meditativ și nehotărît în planurile sale, el cade victimă urei și vicleniei ajutate de temperamentul său leal și reflexiv. El moare, dar nu cu totul nevinovat; căci, deși fără voia sa, el avea pe conștiință uciderea lui Poloniu și, indirect, a Ofeliei; și nici resignat, cum se vede din vorbele sale în minutul morții: «M’am dus, Horațio.... O, eu mor, Horațio!» [vorbe pline de regret adresate prietinului său, pe care-1 roagă să rămâie-dn vieață, ca să-i apere memoria]în contra calom- niatorilor, cari îl tratau de nebun, iar în faptă complotau uciderea lui. Spirit mare și vigoros, care avea mult de făcut în această lume^și care înainte de toate, avea să răsbune moartea unui părinte adorat, ucis prin tradare; deși desgustat de societatea, în care trăiă, Jdamlet nu putea să moară liniștit și resignat la începutul vieții, când încă nu făcuse nimicj «Fecioara dela Orlean» a lui Schiller este, în adevăr, un mare și sfânt model de abnegațiune și devotament patriei sale, dar nu de resig- Dr. Emil Reich: Schopenhauer als Philosoph der Tragoedie, eine kritische Studie. Wien 1888. 115 națiune în înțelesul pesimist al lui Schopenhauer. Ea moare mulțămită dar nu pentrucă, copleșită de durere, ar fi înțeles nimicnicia bunurilor acestei lumi și deșertăciunea aspirațiunilor omenești, ci tocmai din contră. Ce va fi fost în sufletul Jeanei d’Arc a istoriei, când, cu toată nevino- văția ei, s’a văzut pe rug, părăsită de ai săi și de puterea cerească, a cărei chiemare, împărtășită ei prin glasul îngerului, o împlinise cu atâta sfințenie și vitejie; — nu putem ștî Dar Jeanna d’Arc a poetului, după ce izbutise a învinge iubirea, care o deșteptase în inima ei frumseța tâ- nărului englez Lionel, iubire mai grea de biruit decât toate armatele en- gleze și prin care ea se simțiă nevrednică și fără putere pentru înalta sa chiemare, și după ce prin o vigoare supraomenească a sfărâmat lanțurile robiei, cari o țineau încătușată și, alergând la luptă, liberează din manile Englezilor pe regele și armata Franciei; — Jeanna d’Arc cade încăr- cată de răni și, ca o sfântă eroină, moare în aureola gloriei sale, cu stindardul în mână, fericită că și-a putut împlini misiunea primită de sus. Și moartea sa, în mijlocul al lor săi, este o adevărată apoteoză. In «Mireasa din Messina», o tragedie asemenea lui «Oedipus» al lui Sofocle, e o cumplită fatalitate, care aduce ruina unei familii întregi, însă o fatalitate care își are obârșia mai mult în caracterele și faptele persoanelor familiei decât în împrejurările din afară. Cei doi frați cad victime unei oarbe pasiuni, fără să știe că iubise amândoi aceeași per- soană și că ea este sora lor. Dar nici unul nu moare resignat. Don Manuel e ucis de fratele său, acesta se sinucide în urma grozavelor adevăruri descoperite, cari sunt contrare ordinei morale și cari nimicesc tot idealul fericirei lui. Iar Beatrice și mama lor a câtor trei rămân în vieață, deșî o mare parte a vinovăției erâ a princesei mame, care ar fi putut abate nefericirea, dacă ar fi făcut cunoscută fiilor săi tăinuirea su- rorii lor la timp, îndată după moartea principelui, tatălui lor, când această tăinuire nu mai erâ necesară. ^Așa dar nici tragedia antică, nici exemplele din poeții moderni, alese de însuși Schopenhauer, nu consună cu teoria sa pesimistă despre tragedie. Eroii și eroinele tragediei mor, unii mulțămiți că și-au împlinit misiunea, pentru care se credeau trimiși în această lume; alții mor, ca prin acest sacrificiu să realizeze un scop, la care țin mai mult decât la vieața lor ;Jalții, ca să ispășească greșeli și păcate, cari îi apără mai greu decât moarteajalții, ca Palmira din «Mahomed» al lui Voltaire, renunță la vieață, nu pentrucă ea ar fi rea în sine, ci pentrucă împrejurările, sau răutatea omenească, sau rătăcirile lor, le-au făcut-o nesuferită. [Dar nic- unul nu pleacă din lume, pentrucă ar fi cunoscut, că într’ânsa nu e nimic bun. Din contră, un suflet superior renunță uneori la existență tocmai pentrucă, prin fatalitate sau prin greșala sa, nu poate gustă fericirea, care i-a licurit un minut \ca un ideal ceresc și care, cum zicea Don Cesar în «Mireasa din Messina», ar puteâ schimbă vieața pământească într’o soarte a zeilor. 8* 116 / Nu a ne convinge despre «lipsa de valoare și nimicirea vieții», și a ne întoarce inima dela adevăratele ei bunuri este menirea și în- / semnătatea tragediei, ci de a ne oglindi vieața și firea omenească mai ( bine decât ni-o poate arătă experiența și științaj ca uitând pe câteva minute grijile, interesele și pasiunile de toate zilele, cari se turbură și ne ' întunecă judecata și scurta noastră existență, să ne înălțăm Ia un mod y de vedere și de simțire mai nobil și să ne deprindem a trăi o vieață mai adevărată. Aceasta este și înțelesul cuvântului xdltaqon; (curățenie, împăcare, expiațiune), care Aristotele o pune ca scop și efect al tragediei. Și tot acest înțeles îl au versurile, cu care se încheie frumoasa tragedie «Mireasa din Messina»: «Aceasta una o simt și o recunosc lămurit, Că viața nu este cel mai mare dintre bunuri, j z Dar cel mai mare dintre ele e vinovăția». ( Un bine superior vieții individuale este vieața neamului și a ome- nimeî, este vieața universală, singura neperitoare.JȘi mai pe sus de vieața prezentă, plină de rele și de întunerec, este vieața ideală, la care aspirăm și care singură este adevărată în deplinul înțeles al cuvântului, ftar vino- văția este trufașa și cerbicoasa ridicare a individualității mai pe sus de binele general al întregului, căreia îi este subordinată, și mai pre sus de drepturile altora, de unde rezultă conflicte și lupte de tot felul; este egoismul, care eșit din marginile prescrise lui de dreptul naturei și de legea morală, devine izvorul celor mai multe rele și nenorociri) Rolul corului în tragedie. — în ori ce act sufletesc, afară de extază și avulie, se află împreunate câteșitrele elementele principale ale sufle- tului: înțelegerea, voirea și simțirea; numai cât în fiecare act predomină unul dinceleTrei elemente; și după acesta se clasifică actul ca intelec- tual, sensual sau volițional. In plăcerea estetică este predominantă activi- tatea intelectuală a închipuirii; dar fără simțire n’ar fi cu putință nici o plăcere estetică. Muzica exprimă direct numai simțeminte. Simțemintele, ce ni le deșteaptă privirea dramei și a tragediei, sunt uneori atât de pu- ternice, în cât ne storc lacrămi de durere sau de bucurie. Dar acestea sunt simțeminte curat morale sau altruiste. Poetul și artistul dramatic tre- bue să se indentifice cu persoanele, pe cari ni le înfățișează, și să simtă ei înșiși pasiunile și sguduirile sufletești, ce li le atribuesc. Ceeace se cere în contemplarea estetică și în creațiunea artistică, este lipsa emo- țiunilor personale sau egoiste, este liniștea simțemintelor și pasiunilor proprii ale lor, cari turbură inteligenta și înnăbușesc plăcuta activitate a închipuirii. Pentru a păstră sau a contribui la această activitate bogată și al- truistă a sufletului, prin care arta și în special, poezia e superioară și /mai instructivă decât știința; s’a introdus în vechime și corul în tragedie. / «Scopul estetic al corului în tragedie — zice Schopenhauer — este după / mine: întâi, ca pe lângă părerea, care o au persoanele (tragediei) sgu- 117 duite de viforul pasiunilor, să exprime și reflexiuneă desinteresată (a i poetului și privitorului); și a doua, ca să pună în vedere și în abstracte, \ prin o reflexiune scurtă, morala tragediei, care ni-o dă succesiv, în con- \ creto, acțiunea ei».¹ Corul este astfel interpretul acțiunii tragice și arată însemnătatea ei filosofică. Schopenhauer e de acord în aceasta cu Schiller, care asemenea atribue corului rolul de «a aduce liniște în acțiune, acea liniște frumoasă ' și înaltă, care trebue să-și păstreze libertatea și în cea mai furtunoasă pasiune, să nu fie răpită de impresiuni, ci el să se despartă limpede și senin de emoțiunile ce încearcă. Ceeace opiniunea comună critică în i cor, e tocmai în favoarea lui.... Prin faptul, că el ține despărțite par- tidele și pășește între pasiunile lor cu chibzuință sa aducătoare de li- \ niște, corul ne redă libertatea, care s’ar pierde în viforul afectelor».² / M. Sirajanu. NB. Un tratat complet despre artă și frumos și despre deosebitele genuri și specii de poezie, în armonie cu ideile arătate aci, se poate ceti în «Estetica și Poetica» de autorul acestui articol. ORGANIZAREA SATELOR NOASTRE. De când zorile conștiinții naționale au început să ne lumineze că- rările sufletului, fiecare generație de cărturari s’a încălzit de câte un ideal pentru înaintarea neamului nostru, fiecare generație și-a cheltuit toată pu- terea de gândire și de muncă pentru a dură o temelie de existență na- țională poporului nostru. Și, cu bucuria sufletească a omului care recu- noaște munca săvârșită de alții, putem spune că înaintașii noștri, în vreme scurtă și în împrejurări neprielnice, au realizat progrese serioase în multe privințe. Starea culturală, socială și economică, ce am moștenit-o, e re- zultatul sforțărilor uriașe ale generațiilor premergătoare, cărora noi, ge- nerația tânără, trebuie să le fim mulțumitori pentru bogăția pozitivă ce ne-au lăsat-o și, în semn de recunoștință, trebuie să le iertăm toate ră- tăcirile și toate greșelile, pe cari n’au putut să ie încunjure. Această ier- tare, pe lângă recunoștință, dovedește și o înțelegere mai superioară a împrejurărilor cari au determinat evoluția poporului nostru și mai dove- dește o nobleță de inimă care cimentează în suflete tradiția, baza oricărei continuități de muncă. Datoria generației de astăzi, care își scutură cu mândrie capul de Prometeu, e să continue opera începută de înaintași cu aceeaș însufle- țire și dacă poate cu mai multe sorți de izbândă. în sufletele pline de energie tânără nemulțămirea a fost întotdeauna un imbold la muncă po- zitivă, ea a prevestit o nouă sforțare a puterilor pentru a desăvârși opera înaintașilor. Deaceea nemulțumirile, cari în vremea din urmă au tulburat ¹ Parerga, II § 228 ad. III. ² Schiller, Ueber den Gebrauch des Chors in der Tragoedie. 118 în treacăt, atmosfera vieții noastre publice, nu trebuesc privite ca deslăn- țuire de furtuni anarhice cari distrug recolta progresului de până acum, ci ca totatâtea dorințe și tendințe de primeniri sănătoase și firești, cerute de evoluția unui popor plin de vieață. Bătrânii cârmuitori ai treburilor noastre obștești, la rândul lor, nu trebuie să se supere din pricina mă- runtelor greșeli ale tinerilor, cari în clipe de avânt juvenil aruncă câte o săgeată de nemulțumire și spre creștetul lor venerabil. îndrăzneala, fie chiar și jignitoare, când se razimă pe o cinste sufletească și pe o forță reală, în loc să fie condamnată și pedepsită, trebuie îndrumată pe căi productive. Bătrânii, cu înțelegerea senină a minții lor bogate în expe- riență, au datoria să aprecieze pornirile tinerilor și să se îngrijească pă- rintește ca toate puterile de muncă să-și găsească cel mai larg teren de validitare. Cumințenia bătrâneții înfrățită cu energia tinereții poate să facă minuni. Generațiile din zilele noastre sunt chemate să ducă în bunăînțe- legere cu un pas mai departe lupta pentru înaintarea și întărirea națio- nală a neamului nostru. Neînțelegerile personale izvorîte din ambiții jig- nite sau suprimate trebuie să dispară în fața marilor probleme de vieață, cari nu se pot deslegă decât prin o armonie și prin o concentrare de forțe. Aceasta trebuie să o înțelegem cu toții. Și dacă vrem să ducem la izbândă sigură lupta pentru drepturile de existență națională a poporului nostru, atunci trebue să ne dăm înainte de toate seama că nici o luptă nu se poate câștigă fără o disciplină se- veră și fără o organizație temeinică. Simțim adeseori că munca noastră nu este unitară, că lucrăm răzlețiți și că sforțările mari ce le facem nu aduc roadele dorite. în cursul vremii mulți au și constatat că pricina îna- intării noastre încete e lipsa de organizație. De mai multeori s’a accentuat necesitatea unei organizări naționale, s’au făcut chiar și încercări de or- ganizări naționale, dar n’au avut nici un rezultat, fiindcă erau numai pe hârtie și fiindcă n’au fost puse pe temelii durabile. Dorința «hai să ne organizăm» într’o vreme eră ridiculă și se făceau multe glume pe socoteala protocoalelor politice, pe baza cărora la întrunirile par- tidului nostru național se constata sărbătorește: «mă rog suntem or- ganizați». în realitatea organizația ni-a lipsit și ne lipsește și astăzi. Iar fără de aceasta e cu neputință lupta și izbânda națională. Un neam ne- organizat e ca o frunză, bătută de vânturi în toate părțile la voia întâm- plării, e ca o barcă pe valurile mării. Fără a aveă o organizație nu vom puteă niciodată să desfășurăm o activitate sistematică și unitară după un plan bine determinat de conducători. Dacă în gospodăria individului sin- guratic se cere să fie rânduială, că atât mai mult se cere asta în gospo- dăria națională. Altfel ne vom fărâmă în existențe egoiste și vom fi in- capabili a opune puterii de disolvare ce ne amenință o rezistență înte- meiată pe o conștiență națională și pe comunitatea de interese a nea- mului nostru întreg. Suntem chiar convinși că un popor neorganizat, în viitor e cu neputință să-și păstreze naționalitatea 119 Organizația e deci o problemă de vieață pentru poporul nostru și nădăjduesc că atât bătrânii cât și tinerii se vor însufleți deopotrivă pentru realizarea ei. Mai ales generația tânără, care dorește să lucreze mai in- tensiv și mai sistematic și care vrea să îndrepte greșelile din trecut, cred că nu-și poate găsî un mai larg și mai greu teren de activitate decât acesta. Dacă va fi în stare să întrupeze cel puțin începutul unei organi- zații, va puteâ fi mulțumită, căci a reușit să rezolve problema cardinală a existenței naționale a poporului nostru. Opera de organizare trebuie începută la sate, căci înflorirea și întă- rirea satelor e garanția viitorului nostru. Știm că țăranii trăesc și astăzi, în multe părți, aceeași vieață patriarhală ca acum câteva sute de ani, că orbecă în cel mai rușinos întunerec și că sunt cu desăvârșire desorientați asupra rostului lor în lume.’Aceste stări triste nu le putem înlătură, decât trezind în țărani conștiința că fac parte dintr’un neam cu aspirații în viitor și cu drepturi la o existență națională, independentă de mila mai marilor. Și numai o organizație le poate da această conștiință. Organizarea satelor noastre trebuie făcută prin societăți culturale și prin însoțiri economice, cari să fie conduse sistematic de câte o centrală după un plan de mai înainte stabilit. Din aceste două va rezultă dela sine și organizația politică, care, după părerea mea, fără organizația cul- turală, dar mai ales cea economică e o imposibilitate. Baza întregei organizări a poporului va fi cea economică, cu care mă voiu ocupă oe larg încurând în legătură cu donația d-lui Stroescu făcută Asociațiunii. întruparea acestei organizări va întimpină, însă, mai multe greutăți, dintre cari cele mai mari sunt: pe deoparte conservatismul retrograd al țărănimii, pe de altă parte interesele angajate ale unei bune părți a cărturărimii. Dar piedecile nu sunt așa de grele ca prin o stărui- toare propagandă și prin muncă continuă să nu poată fi înlăturate. Organizării economice va trebui să-i premeargă organizarea culturală, care e mai ușor de realizat, fiindcă avem Asoc iați un ea, în cadrele căreia în câțiva ani putem organiză toate satele locuite de Români și în sânul căreia există și astăzi un început de organizație, care trebuie numai de- săvârșit. Dela 1907, decând mă procupă foarte intensiv această problemă și a cărei necesitate și importanță am accentuat-o în repețite rânduri, m’am gândit mult și am studiat și mai mult cum s’ar puteâ face un început serios, în raportul comitetului central cătră adunarea generală a Asociațiunii, ți- nută în Șimleu, la 1908, am încercat să fixez problemele culturale ale acestei instituțiuni, pe cari le-am motivat mai pe larg într’un articol apărut în «Luceafărul», întitulat «Problemele Asociațiunii»¹) Atunci m’am gândit Ia posibilitatea unei organizări culturale a țărănimii în cadrele Asociațiunii. Călăuzit de acest gând am lucrat un plan amănunțit pentru a face mai ¹ Vezi «Luceafărul», 1908, p. 407 și volumul meu: «Informații literare și cultu- rale» p. 140, ' 120 întâi pe țărani membri ai Asociațiunii. Prin «Biblioteca poporală», pornită la începutul acestui an, instituția noastră culturală a și reușit să înscrie până acum aproape zece mii de țărani ca membri ajutători și înscrierile continuă zi de zi, așa că până la sfârșitul anului e nădejde că Asociațiunea va aveă la vreo cincisprezece mii de membri ajutători. E de prisos să mai spun că această faptă a Asociațiunii e cea mai importantă din câte a să- vârșit și care îi încunună cu cinste activitatea de 50 de ani, pe care o va serba la viitoarea adunare generală din Blaj. Dupăce am reușit să grupăm țărănimea în cadrele Asociațiunii, nu ne rămâne decât să mergem cu un pas mai departe: să o organizăm. Această organizare până acum eră cu neputință, fiindcă între țărani și instituția noastră culturală nu erau legături mai strânse. Adunările cercuale și pre- legerile poporale ale despărțămintelor nu erau de ajuns ca să convingă țărănimea că există un așezământ care se interesează de soartea ei și prin urmare eră cu neputință a trezi în sufletul ei conștiința unei înche- gări culturale. Acum când țăranii știu de numele acestui așezământ și încep să-i cunoască ținta ce o urmărește ni se impune dela sine orga- nizarea satelor. Astăzi când în cele mai multe sate avem zeci și sute de membri ajutători ai Asociațiunii, cărturarii conducători ai satelor, preoții, învățătorii etc., n’au decât să înființeze, conform statutelor Asociațiunii, așa numitele agenturi. Aceste agenturi trebuie să fie, însă adevărate reuniuni culturale țărănești, cari să țină toamna și iarna, în fiecare săptămână, iar primăvara și vara în fiecare lună câte-o întrunire, cu ocazia căreia preoții, învățătorii și alți cărturari să aranjeze așa numitele șezători culturale. Pentru a dedă pe țărani cu asemenea întruniri cărturarii la început trebuie să fie foarte dibaci; trebue să caute a atrage poporul prin lecturi interesante și prin produc- țiuni distractive și numai încetul cu încetul să-l obișnuiască a se ocupă și cu chestiuni serioase. In aceste reuniuni culturale țărănești, preoțimea și învăță- torimea își poate plasa deocamdată aproape toată activitatea extraoficială de care a început să se vorbească în vremea din urmă și la noi. Adu- nările cercuale ale despărțămintelor în viitor vor trebui să fie adunări de țărani, în cari aceștia își vor spune dorințele și vor discuta nevoile ce-i preocupă. Ca aceste adunări cercuale să-și ajungă scopul nu vor putea cuprinde mai mult de 20—25 de comune, de aceea am și stăruit până acum ca din despărțămintele cu prea multe comune să se înființeze des- părțăminte nouă. Și în curs de câțiva ani s’au și înființat vreo 15 despăr- țăminte nouă. în viitor despărțămintele dintr’un ținut vor ținea în fiecare an adunări generale extraordinare sub conducerea câte unui membru al comitetului central al Asociațiunii, căci adunările generale ordinare de până acum nu sunt suficiente pentru a trezi o mișcare culturală intensivă, continuă și unitară. Reuniunile culturale vor aveă chemarea să pregătească țărănimea și pentru organizarea economică. Cărturarii cu ocazia întrunirilor vor ex- plică poporului însemnătatea însoțirilor și vor arătă toate avantajele lor 121 materiale. Și încetul cu încetul țăranii obișnuiți a se apropia unii de alții și a lucră în comun, vor iniția ei singuri cele mai multe întreprinderi co- operative. Această organizație economică va fi, cum am spus, baza în- tregei activități pentru o nouă renaștere națională a poporului nostru în viitor. Deocamdată numai indic posibilitatea unei organizări a satelor noa- stre. în curând o voiu prezentă însă publicului nostru în cele mai mici amănunte. într’o ședință viitoare a comitetului central al Asociațiunii voiu prezentă un proiect de regulament privitor la înființarea agenturilor și o in- strucție specială în care voiu arătă întreg programul de lucru al ageturilor și al despărțămintelor. Dar și până atunci preoții și învățătorii au datoria a înființa agenturi în toate satele în cari se găsesc cel puțin patru membri ai Asociațiunii. Aceste agenturi, desvoltându-se, vor puteâ să-și clădească o casă culturală, în care să se așeze biblioteca poporală și în care să se țină toate întrunirile și toate petrecerile din sat. Această casă culturală va fi și căminul viitoarei organizații economice. lată în liniamente generale planul unei organizări culturale a satelor noastre, care se poate realiză în 2—3 ani în cele mai multe părți. Generația de astăzi, care e nemulțumită cu ceeace s’a făcut până acum, are deci un larg teren de activitate. Nu-i trebuie decât dragoste și stăruință la lucru. Și pentru înfăptuirea acestei organizări nădăjduim că vor da Asociațiunii mână de ajutor toți factorii vieții noastre naționale, biserica, școala, băncile etc. Chem, deci, la lucru pe toți oamenii de bine! Oct. C. Tăslăuanu. DESCÂNTECE DIN BĂNAT adunate de E. Hodoș. Prefață. Descântecele acestea formează partea a treia a poeziilor poporale ce le-am cules în Bănat. Sub numirea descântece am cuprins toate acele versuri neregulate, care se zic, se recitează ori, mai exact, se mormăie, și niciodată nu se cântă, — versuri neregulate care au în vedere a veni, in ajutorul cuiva, în caz de boală, de frică, de spaimă, ori atunci când cineva dorește să dobândească plăcerea cu mijloace bune sau rele. Descântecele, după credința poporului, au puterea în astfel de cazuri, să alunge: boala, frica, spaima, urâciunea și tot răul, și să aducă în locul lor: sănătatea, liniștea, frumuseța și mulțumirea acelei persoane, căreia i se descântă. Genul acesta al poeziei poporului l-aș putea numi mai potrivit poezia magică. * Merituosul folclorist al Bucovinei, S. Fl. Marian, — care a tipărit cea dintâi colecțiune mai mare de descântece la 1886, iar după șapte ani, în 1893, le-a mai sporit cu un volum, — a încercat să facă o împărțire a 122 acestui gen de poezie poporală în nu mai puțin de patru specii deose- bite una de alta, care «nicicând nu trebue confundate» între sine, după cum s’a făcut, zice Marian, de cătră cei mai mulți inși până acum; — aceste patru specii sunt următoarele: 1. Descântece, 2. Vrăji, 3. Farmece și 4. Desfaceri. Cele dintâi, descântecele, au în vedere — după Marian — numai boalele corporale; celelalte trei, vrăjile, farmecele și desfacerile, nu au nici o legătură cu medicina. Vrăjile — după aceiaș autor — au de scop «de a face cuiva mai mult sau mai puțin rău», cu mijloace stricăcioase: plante veninoase, obiecte spurcate și molipsitoare; ele se îndreaptă nu cătră ființe sfinte, ci mai adesea cătră ființe mitologice și cătră spiritele necurate. Farmecele au de scop, ca omul să se facă mai frumos și mai plăcut cu mijloace nevinovate și curate. Desfacerile, în sfârșit, ar avea două scopuri: a) a depărta făcăturile și, câte-odată, a le întoarce pe capul celuice le-a trimis și b) a se face plăcut altora. Regulele stabilite astfel, dacă încercăm a le aplica la exemple singura- tice din publicațiunile scriitorului bucovinean, nu ne lămuresc de loc: la descântece dăm peste desfaceri, la vrăji găsim mai multe farmece, la farmece avem și desfaceri; iar la desfaceri aflăm și descântece, și farmece, și vrăji.’ Desfacerile, afară de aceasta, s’ar puteă numi tot așa de bine «deslegări», «întoarceri», «mânături», «aruncături»... Dar oricum le-am numi, ele rămân simple descântece întrebuințate la răul ce se naște din «făcătură», «fapt», «mânătură», «aruncătură». Poporul are numirea «descântec de destors», «descântec de des- facere» șcl.; e lămurit zis «descântec de desfacere», și însemnează: făcătura sau facerea se poate desface prin descântec. Textul zice: Cine-a făcut cu unu, Io desfac cu doi; Cine-a făcut cu doi, Io desfac cu trei----- — ¹ Pentru doritorii d’a cercetă însemnez aici mai multe pagine: S. Fl. Marian, Descântece pop. române, Suceava 1886, la pag. 19 și 118 se găsesc două «desfaceri» puse la «descântece». Aceiaș, Vrăji, Farmece și Desfaceri, București, 1893. Pag. 40, 47, 49, 52 ș. a. cu- prind «vrăji», care pot să fie și «farmece» (scopul rău nu e învederat); pag. 106 are un «farmec de iubire», care samănă perfect cu «vrăjile» dela paginele de mai sus. Alt farmec, la 122, ca să fie fetele jucate, este o «desfacere»; — ori de nu este desfacere, atunci «desfacerea» dela pag. 233 este un «farmec». — La pag. 138 este sub titlul «în- toarcerea urmei» o desfacere, despre care însuși autorul scrie la pag. 140 că este în aceiaș timp și o «vrajă». — Altă desfacere «întoarcerea ursitei», pag. 148, deși e «des- facere», este totodată și «descântec», cum scrie autorul la pag. 152, — dacă însă e des- cântec n’ar trebui să fie și «desfacere», căci aceasta n’are d’a face cu medicina (v. pag. 6 în notă). — La 159 cetim: «desfacerea, respective (!) farmecul acesta»... Alte nepotriviri Ia 186, 196 ș. a. 123 și baba desfăcând nainte cu 4, 5, 6, 7, 8, 9 și «cu mânile amândouă», la sfârșit spune: Descântecul') dela mine, Leacul dela Dumnezeu! «Dela mine descântecu, Dela Dumnezeu leacu!» Descântecul se va fi sfârșind altă dată — după atâta desfacere re- petată și iar repetată — și așa: «Desfacerea dela mine, Leacul dela Dumnezeu», — dar și acum, ca și mai nainte, descântătoarea n’a făcut altceva, decât a descântat pentru desfacere de făcătură. Prin urmare, «desfacerile» nu se pot scoate din mijlocul descân- tecelor, unde își au locul lor din orce punct de vedere le-am privi. împărțirea poeziei magice în: descântece, vrăji, farmece și desfaceri, ca patru specii deosebite, în felul făcut de Marian, o consider cu totul nereușită. * Intru «a vrajb și «a fermeca» nu există în popor, pe cât am aflat, nici o deosebire: vorba dintâi, a vrăji, se aude poate mai des, decât a doua, — dar amândouă au aceleași înțelesuri. A vrăji sau a fermeca înseamnă mai întâi: a dușmăni și a goni un rău. Nu este scopul prim al vrăjitor «de a face cuiva mai, mult sau mai puțin râu». Ținta lor de căpetenie este d’a îndreptă un răii spre bine fie și cu mijlocul necreștinesc — poezia magică e mai veche decât crești- nismul — de a trimite răul în capul deaproapelui tău vinovat sau ne- vinovat. Răul, despre care putem vorbi la vrăji, nu este scop al lor, ci unul din mijloacele vrăjitorului, care vrea să schimbe cu orce preț starea nesuferită a clientului său, ori chiar a sa proprie, într’o stare suportabilă. D’aici se poate naște al doilea înțeles. Și adecă. Omul nu se simte în toată firea, — a dat de-o neplăcere sau s’a bolnăvit, — după socoteala țăranului poate să fie «vrăjit» sau «fermecat»: un rău, de care unul s’a mântuit, a năpădit în casa altuia prin mijlocirea vrăjitorului. Va să zică, în cazurile acestea, a fermeca sau a vrăji înseamnă: a face cuiva rău, — însă răul acesta mijlocește «binele» altuia. * In ce consistă vrăjile sau farmecele? Ele consistă în ceremonia săvârșită de o ființă, care în ochii po- porului poate tot ce vrea, și care de obicei stă în legături cu duhurile necurate, dar care știe să le stăpânească și să le poruncească. Puterea vrăjilor se poate zări în mimica acestei ființe și în obiectele ce le întrebuințează când vrăjește sau farmecă; — dacă, la prilejul acesta, se rostesc cuvinte cu o măsură sau cadență oarecare, ceremonia este însoțită și cu descântec. A vrăji sau a fermeca se poate și fără a rosti descântecul; dar a descântă în adevăr nu se poate fără a vrăji. Un exemplu de vrajă fără descântec, exemplu nu tocmai perfect, am avea în cartea noastră a des- *) Vezi și Ș. Fl. Marian, Descântece, pag. 120; 124 cântecelor bănățene la Nr. 60, «de muroni», cules în Deliblata, nu departe de Dunăre, unde în toată ceremonia izbăvirii de strigoiul, ce strică pacea nopților, cei doi vrăjitori abia rostesc câteva cuvinte în versuri șchioape. Lumea satelor se teme de vrăjitor mai mult pentru puterea extra- ordinară, decât pentru răutatea lui. Se teme; dar îl admiră, cere ajutor vrăjilor sale, și se ferește de el numai atunci, când nu-i simte trebuința. E ușor de înțeles, că persoana care se ocupă cu vrăjitoria —■ o meserie prigonită de autorități — mai totdeauna își va tăgăauî meseria, zicând că «nu vrăjește», «nu farmecă», ci numai «descântă» ca să «des- facă» sau să «deslege», — ceeace este permis, căci însăși biserica are «rugăciuni de deslegare». * Vrăjile, și orice poezie magică, are d’a face cu medicina poporală, din momentul când întrebuințează anumite materii ca leacuri. O apă descântată este totdeauna un medicament sau un remediu în caz de boală reală ori închipuită. Pentru nemedici, adesea și pentru medici, este cu neputință a stabili unde începe și unde se sfârșește o boală cor- porală. Oamenii, bunăoară duc spaima strigoilor; lipsiți de odihnă, nu le ticnește mâncarea și beutura; oboseala lor este o durere corporală, — și vrăjitorul o poate vindecă. O fată n’a avut parte de cutare pețitor; acum sufere din greu, ziua cu dureri adevărate de cap, seara se culcă «pe foc și urzici, pe ace și furnici»; baba știutoare, dela care fata cere sprijin «pentru parte», o tratează ca pe o bolnavă și-i descântă așa, că tot «focul și urzicele, acele și furnicele», cu toate durerile, le-așterne cu- tăruia până atunci, pânăcând el va sosi la aceea, care îl cheamă și do- rește. — Se întâmplă, de el tot nu sosește; iar fetei nu i dă mâna s’alerge într’una la babă, — atunci își mai descântă și singură, rostind cel puțin un fragment din cele auzite și învățate la prilej... La o vrâstă naintată fata aceasta trecută poate s’ajungă vrăjitoare în toată forma, dacă vremea, sărăcia, nevoile o silesc să vrăjitorească. * Privitor la descântecele bănățene din cartea prezentă, mai observ că am adunat cu totul 114 descântece care, afară de ultimele două, toate se rapoartă la boale și suferințe omenești. O parte însemnată e influențată de poezia slavică; dupăcum se învederează din numiri ce derivă din limbă slavă, ca: «izdat» (la descântece pentru urdinare și alte boale de «inimă»; «coștac» (la boală de oase), «coștac năprăcit» (mânat, îndreptat dela cineva); «miguloși» (umflătură la ochi, dela mig = clipă, migat — a clipi din ochi); «năjit» (durere produsă de duhuri care nu te lasă a trăi în pace); «obrâncit», obrintit (inflamat); strădomaș (probabil e paserea fabuloasă a basmelor slave), — și altele de aceeaș origine. Cele mai numeroase sunt descântecele de deochi; urmează cele de izdat, de colăcit, de făcătură, de muroni, de buba, descântece pentru parte, ș. a. Pe cât s’a putut, le-am însoțit pretutindenea de note și scurte explicări. Distribuirea s’a făcut nu după alfabet, ci după cuprinsul lor asămănător. Pentru a înlătură greutățile împreunate cu adunarea acestui soi de poezie, greutăți cunoscute și recunoscute, am insistat ca ceice mi-au stat în ajutor, — tinerii pedagogi și elevele institutului, precum și unii învățători și învățătoare, dacă aveau dispozițiuni pentru asemenea lucruri, — să culeagă materialul dela mamele lor, dela bunicele și dela rudeniile 125 din sate. îndeosebi am căutat, ca femeile colectante, care mai ușor câștigă încrederea babelor vrăjitoare decât bărbații, să încerce colectarea descân- tecelor la izvoarele adevărate și, în acelaș timp, nejenate de oameni și împrejurări. Numai pe această cale, și după o lungă vreme, am reușit să în- trunesc o părticică din poezia poporană magică în volumașul acesta, — cu care se termină publicația începută sub titlul Poezii poporale din Bănat. Caransebeș, în 1905. 1. Pentru parte. O fată cam trecută, dacă vede că pețitorii nu mai sosesc, merge la o babă vrăjitoare, ca să-i descânte ,.pentru parte'‘. Baba primește dela fată un cocoș, ține cocoșul în mâni și zice urmă- torul descântec: Sări cocoș, Pe coș, Cu ciocul de oțel, Ghearele de fer, Aripile de-aurel! Nu sări pe coș, Ci pe partea N. (a fetei cutare) Să te duci Ia (cutare tînăr), Cu ciocul să-1 ciocănești. După aceasta baba mai ia dela fată un brâu de lână și urmează: Tu brâu, brâușor, Fă-te șerpe gălbinior, Cu nouă capete, Cu nouă aripi, Și cu nouă cozi; Du-te peste văi, Peste munți, Peste sate, Până la a fetii parte. Cu capetele să-1 ciocnești, Cules în Vălișoara, lângă Caransebeș, dela baba Petriia Seracin, și comunicat de Ana Seracin, învățătoare. Cu ghearele să-l gherăești, Cu aripile să-1 tălăpești Și la Ana să-1 pornești! în vis să-1 visăm, Aeve să-1 vedem, Să nu poată mânca, Lucră, Nici stă, Până la Ana va plecă. 10 5 15 Cu aripele să-1 tălăpești, 30 Cu cozile să-1 pocnești, La Ana să-1 pornești! în vis să-1 visăm, Aeve să-1 vedem, Să nu poată mânca, 35 Lucrâ, Nici stă, Până la Ana va plecă! 20 25 5 Cu ciocul de fier, Cu aripile de oțel; Cu ciocul să-1 ciocnești Pe scrisul meu, 2. Pentru parte. Bun tot pentru fete mai trecute. Pot să descânte ele, fără ajutor străin. Tu brâu, Brâușorul meu! Te arunc pe coș, Să te faci cocoș, 126 Cu aripile să-l tălăpăești: 25 Aievea să-l văd!' 10 Pe el, pe mumă-sa, Lanț, Pe el, pe tată-so, Vătălanț! Pe el, pe frate-so, Io nu zgândăr lanțul, Pe el, pe soru-sa, Numai lanțul zgândără coșul, Pe el, pe nașă-sa, 30 Coșul zgândără casa, 15 Pe el, pe nașu-so; Casa zgândără lacul,1 2 De-o fi rumân, Lacul zgândără pe dracul: De-o fi neamț, Tu drac mare! De-o fi piem,1 Să te duci la (cutare), De-o fi ungur, 35 Să-l zgândări, 20 De-o fi sârb, Să-l încinți, 3 4 De-o fi turc, Să-l fierbinți, De-o fi țigan, în vis să-l visez, De-o fi jidov: Aievea să-l văd, In vis să-l visez, 40 Prea bine să-l cunosc, Cu el să mă zboresc.⁴ Cules în Caransebeș. 3. Pentru parte. La Sân- Vasile fetele, dacă vreau să se mărite, se duc la râul cel mai apropiat, se suie pe podul râului, scutură de el și își descântă «pentru parte»: Nu scutur podul, Ci scutur lacul; Ear lacul să scuture Pe dracul, 5 Dracul să-mi scuture Bărbatul, Să nu poată mânca, Să nu poată bea, Până nu io-i dă 10 Cu mâna mea! După aceasta fetele se duc la coșul deschis al bucătăriei, aruncă bră- cirea (cingătoarea) pe coș în sus și se uită spre cer zicând: Stea, stălăluică! Să-i spui, că am zis ieu, De mi-ai fi soruică, Că dacă e cu mine ’n țară, îți dau brăcirea mea, Să vină astară; Să te ’ncingi cu ea, Ear de-o fi în altă țară, 15 Să te duci la bărbatul mieu, 20 Să vină pe mâne sară! Brăcirea o aruncă de trei ori în sus pe coș, repetând tot d'atâtea ori versurile de mai sus. Comunicat de elevul Petru Lădariu din Obreja, l. Caransebeș. ¹ «Piem» (infl. germ.) = boiem, ceh. ⁸ Lac subpământean. ’ Să-1 încălzești. ⁴ Să stau de vorbă, să mă ’nțeleg. 127 4. Pentru parte. în sara de Sân- Vasile, fetele care vreau să se mărite în anul ce se în- cepe, se duc la un gard, clatină un par și zic: Nu scutur gardul, 5 Să scuture ortacul, Ci scutur lacul, Să se ducă ’n lume și țară Lacul să scuture pe dracul; Peste 99 hotară: Ăla să se ducă, Să-mi aducă partea mea! Dela Petruța Alexandrescu din Caransebeș, corn, de elevul Const. lacob. 5. Pentru parte. Când e lună nouă, fetele care-ț poală și aruncă cu baerile cătrinței Lună nouă, Lună nouă! Cal ai, Frâu n’ai; 5 Iți dau frâul meu, Să ’ncalici calul teu, Să te duci în lume și ’n țară, Peste nouăzecișinouă hotară, Corn, de elevul Teodor Savescu : fac «pe parte*, prind cătrința dela ătră lună. Și zic așa: Și să-mi aduci 10 Pe cine mi-o fi mie parte! Că de-o fi peste munte, îmi pun brâul meu punte; Că de-o fi în altă țară, Să-mi vină pe scară; 15 Și de-o fi peste deal, Să-mi vină călări pe cal! din Caransebeș. 6. Pentru parte. Altă dată, fetele, dacă vreau să se mărite curând, se uită sara drept la o stea, își țin mânile ridicate spre cer zicând: Tu stea luminoasă! Toate stelele să stee! Tu stea luminoasă, Noaptea asta să n’ai stăveală, 5 Nici odihnă, Pănă nu-i aduce soțul meu Din lume, din țară, De peste 99 hotară. De unde va fi prins 10 Să-1 desprinzi! Dela tată, surori și frați, - Dela toți! In vis să-l visez, Aievea să-l văd! Dela Petruța Alexandru din Caransebeș, corn, de elevul Const. lacob. 7. De iubire. La Sâmziene, în 24 Iunie, sărbătoarea nașterii sf. loan Botezătorul, fetele se scoală când se revarsă de ziuă și, înainte de răsăritul soarelui, se duc afară din sat, la cutare loc, care acum, la sfârșitul lui Iunie, e galben ca aurul de florile Sâmzienelor. Aici fetele — de obicei câte două — se desbracă în pielea goală, se uită ca să nu le vadă nimeni, și se spală pe față și pe trup cu rouă florilor mirositoare, rostind înainte d’a răsări soarele: 128 --- Bună dimineața, In doi umerei Râul lui Iordan, Doi luceferei, Și apa lui Viorean!1 In piept soarele --- Mai șezi Ia noi 20 Și zorile, 5 Pe scamn 2 de aur! In spate luna --- N’am venit să șăd Și stelele, Pe scamn de aur; Pe mânecele Ci am venit, Numai stele, Să mă spăl 25 Pe polcuță 10 Pe față, Dragostile! --- Pe brață, In pălmi pleznii, Pe albă peliță, In țări mă vestii, Pe galbenă cosiță. Mândră, frumoasă să fiu! Și mie să-mi dai: 30 Celor bătrâni vestită, 15 In doi ochișori Celor tineri iubită! Doi bănișori, Auzit în Caransebeș dela P. Adatn din Zărvești. 8. Pentru joc. Sara, naintea unei zile de sărbătoare, fata desface în două focul din vatră, și între focuri pune o oală de apă nencepută, un ban alb și busuioc. Oala rămâne acolo până în dimineața următoare, la utrenie. Atunci se ia d'acolo și se așează pe o farfurie curată în fereastră. Când trage întâia oară clopotul la liturghie, rostește de trei ori: --- «Bună dimineața, Să mă spele Râu de rouă, Pe față, Râul lui Iordan!» 20 Pe brață, --- «Mulțumesc Dumitale, De urâciuni, 5 Fată frumoasă, De făcături, Cu cosița groasă, De trămisături, Șezi pe scamn Dela strini, (străini) De mătasă!» 25 Dela vecini, --- «Ba! că n’am venit Dela vărinci, (verișori) 10 Să șăd pe scamn Dela verișoare, De mătasă; Dela neamurile toate. Numai am venit, Că mi-or pus: Să mă rog 30 Pe cap De Sfânta Maică Piele de țap, 15 Duminecă, Pe mânușiță Cu de Sfânta Maică Piele de mâță, Mariă: Pe trup ¹ «Viorean» e nume ce se di boilor. «Apa lui Viorean» nu poate să fie altceva decât o metaforă. înțelesul propriu va fi: rouă de pe câmp. ² Scaun. 120 35 Piele de lup, . Mă luă, Pe tălpi 60 In râul lui Iordan Nojâțe de câne. Mă aruncă, Când pe drum In lapte dulce Plecam: Mă scălda, 40 Țapii sbierau, Cu brâu roșu Mâții se smiorau, 65 Mă ’ncingea, Lupii urlau, Cu stâlp de busuioc Cânii lătrau, Mă frecă: Smoala mă negrea, Pe cap, 45 Toți de mine fugea...» Pe după cap, Io plângeam, 70 Să-i cad la toată lumea Mă văieram, Cu drag, Nime ’n lume La oamenii cei bătrâni Nu m’auzea, Cu cinste 50 Numai Sfânta Maică Ș’omenie, Duminica, 75 Și la juni Cu Sfânta Maică Cu dragoste mare. Maria, Și-mi punea în cap Din vâna cerului Un mac, 55 D’asupra soarelui. Pe mânicele In toeag d’argint 80 Stele mărunțele, Se răzimâ, Să se uite toată Pe mine ’n brațe Lumea la ele! Când fata «se înschimbă» (ia rufe curate), se stropește cu apă des- cântată. Com. de elevul /os. Stoica din Topleț, l. Orșova. 9. De spălat. Fata dacă vrea să fie ferită de rele și să rămână sănătoasă și fru- moasă, se duce în zori de zi înainte de răsăritul soarelui la râu, se spală cu apă din râu și își descântă așa: Bună dimineața, De întâlnituri, Râu curat! De deochituri, Dela Dumnezeu lăsat! De mânături. Cum ai știut spălă: leu să rămân curată, 5 Toate ogășelile, 15 Luminată, Toate petricelile, Ca steaua pe cer, Toate rădăcinoasele, Ca rouă pe mări, Toate mătăsinioarele, Ca argintul curat, Așa să mă speli pe mine: Ca aurul luminat! 10 De toate relele, Dela Ileana Hamza în Crușovăț, comunicat de Ermina Radulescu, elevă. 9 130 10. De deochi. Descântecul ^gigiochi» se rostește la dureri de cap, împreunate cu ferbințeală și amețeli. Boala provine din deocheat figiocheah). Descântătoarea cere un cuțit nou și un fir de mătură. Și zice -. Doamn’ d’ajută, Doamne! A plecat N. Pe cale, Pe cărare, 5 Și s’a ’ntâlnit Cu muronii Și cu strigonii ’n cale, Și picioarele i-au frânt, Mânile i-au olignit,' 10 Grumazii i-au rupt, Sângele i l-au vărsat Și inima i-au mâncat. Ear Maica Precistă din cer Auzea, 15 Și vedea, Scară de ceară-și făcea, Și se cobora Jos Ia țară și ’ntrebă: — «Ce ți-i ție, N.?» 20 — «Am plecat Pe cale, Pe cărare, Maică Preacurată; M’am întâlnit 25 Cu muronii Și cu strigonii ’n cale, Picioarele mi-au frânt, Mânile mi-au olignit Grumazii mi-au rupt, 30 Sângele mi-au vărsat, Și inima mi-au mâncat! Atunci Maica Precistă încingea cal de argint, Plecă peste tot pământul, 35 Cu sbiciul sbiciuind, După muroni, După strigoni Alergând. ‘ «Scrintit și îmflat». Ea îi ajungea, 40 Capul cu sabia tăea La muroni și muroane, La strigoni și strigoane, Și inima Iui N. Dela iei o scotea 45 Și lui N. o aducea, Și-i așeză: Inimă la inimă, Față la față, Brațe Ia brațe, 50 Inima la loc, Sănătatea ’n trup. Să se plămădească Inima ’n el, Cum se plămădește: 55 în troacă olățelul, în vacă vițelul, Și’n găină oul! De-o fi deocheat De om mare: 60 Să-i crepe foalele, Să-i pice mațele, Să-i cură sângele! De-o fi deocheat De muiere mare, 65 Muroane, strigoane: Să-i crepe bocșele (?), Să-i cură laptele, Să se mire de ea Țara și lumea, 70 Cum s’a mirat de N., Când ea l-a deocheat! De-o fi deocheat De fată mare: S’o bolească boala, 75 Să-i pice cosițele, Să-i crepe (ițele, 131 Să se mire de ea Lumea și țara, Cum s’a mirat de N. 80 Când l-a deocheat! Ori s’o fi mirat: De statul lui, De purtatul lui, Sau de umblarea Iui! 85 Voi muroni și muroane, Voi strigoni și strigoane, Să ieșiți din inima' lui, Din ficații lui, Din jâgărițele² lui, 90 Din toate încheieturile lui, Și din vâna groasă, De prin oasă. Să ieșiți, Să vă domoliți, 95 Să vă potoliți, Să vă căleați, Să vă cuncinați!* Să fiți călcate, Și cuncinate 100 De gura mea, Și de Maica Preacurată, Că ieu să-ți fiu descântătoare, Și Maica Preacurată lecuitoare! Și voi să periți: 105 Cum piere rouă de soare Și pulberea de ploaie! Și să ieșiți Din cap, De după cap, 110 Din bulzii ochilor, Din creerii capului, Din zgârciul nasului, Din tot trupul lui N1 Să ieșiți, 115 Să grăbiți La 99 de hotare nehotărâte, La 99 de livezi ne’mpărțite La 99 de izvoare ne’ncepute! Acolo să beți, 120 Acolo să mâncați, Acolo s’odihniți, Ș’acolo să sălășluiți! Că N. nu vă poate hrăni, Nu vă poate adăpâ, 125 Nu vă poate sălășlui. Și ieu să-ți fiu descântătoare, Maica Precistă lecuitoare, Și ziua de astăzi ajutătoare 1 Descântătoarea face acum trei cruci pe pământ, și urmează: Cum se calcă pământul D’o fi din despletitele, 130 De lume, de țară, 140 D’o fi din muma pădurii, Și de multe cară, D’o fi din moșul codrului, Așa să se calce D’o fi din friguri curate, Durerile toate! Necurate, --- D’o fi din strigoni, D’o fi din ori ce; 135 D’o fi din muroni, 145 Să-i treacă lui N., D’o fi din strigoane, Să rămână curat, D’o fi din muroane, Luminat, D’o fi din urâtele, Cum Dumnezeu l-a lăsat! Descântătoarea sfârșind, împlântă după ușă cutitul, care rămâne câtva timp acolo; iar firul de mătură îl aruncă afară. Auzit dela fenteea Ciimbria Pocreanu din Jupa, comunicat de Qeorge Gruea, învățător. ¹ Stomacul lui. — * Plumânile cu inima. ⁸ Să vă sfârșiți, să periți; — alții derivă dela lat. contenere, să Vă opriți, însă atunci am aveă forma conceniți sau cunțineți, și nu «cuncinați», care e slavicul concinat. 9’ 132 11. De deochi. La de durere de cap, descântătoarea suflă pe capul bolnavului zicând: Doamne-ajută! Din limba mea, Din cuvântul meu, Și din leacul Sfintei Maicii Mării, 5 Și dintr’al lui Domnul nostru Isus [Cristos, Să-i fie de folos! Suflai peste cap, Dedeochi s’a dus In sat; Suflai peste frunte, 10 Dedeochi s’a dus în munte; — Cine-1 deocheă, crăpa; Și cine l-o rămnit, O pleznit. D’o fi dedeochi de fată mare, 15 Să-i pice cosița; D’o fi dedeochi de muere, Să-i pleznească țâțele, Să-i cură laptele; D’o fi dedeochi de om, 20 Să-i pleznească boașăle,¹ Să-i cură pișății, Să se mire lumea și țara de el 1 Să nu se mire de N. Că-i frumoasă, 25 Ori că-i urâtă, Ori că-i cenușoasă; Numa să se mire de cei 9 ogari, Cu gurile căscate... — Dedeochiul acolo se ducea, 30 Acolo se miră Și se desmirâ, Și pre ăl beteag îl părăsâ, Și îl năpustă, Cu somnul 35 Și cu Domnul Și cu leacul Sfintei Maicii Mării. [Amin! Acest descântec se zice de trei ori după olaltă. Dela Icoriia Crâsta, de 62 ani, din Slatina-mică, comunicat de elevul Romul Șandru. 12. De deochi. Sau de durere de cap. Descântătoarea pune apă într’un păhar, îl ține în m&nă și suflând în păhar, cască din când în când și zice de mai multe ori: O rană, Pogorană, Pogorască-te Dumnezeu Din gene, 5 Din sprâncene, Din dinți rari, Dela Trandafira Murariu, de 53 ani, din Slatina-mică, corn, de R. Șandru. Mâncați de cari, Să ugească² sfânta curcubătă goală, Să cânte bribeții pe ea. 10 Amin! Leac din gura mea să fie! ¹ Testicule. ’ Să rămână. 133 13. De deochi. Trei cărbuni aprinși se stâmpără într'un păhar de apă, făcând de trei ori cruce peste cărbuni. Apa o bea persoana deocheată, iar descântă- toarea zice: Cine-a deocheat De-a fi din vânturi, La N., a crepat; 15 Din garduri, Cine-a rămnit Din muroni, La N., a pleznit. Din strigoni, 5 De-a fi deochiul din fată, Din mânătură, Pice-i părul, Din pocitură, --- Cură-i sângele! 20 Leac să fie, De-a fi din muere Maică Mărie! Crepe-i țițele, Mai vârtos 10 Cură-i laptele! Isus Cristos! De-a fi din voinic, Io Terezia-s descântătoare, Crepe-i boașele, 25 Maica Mărie lecuitoare, Cură-i pișății! Amin! Comunicat de elevul loan Mircea, care l-a scris din graiul mamei sale Terezia din Oravița. 14. De deochi. Descântătoarea suflă peste capul bolnavului: N’am suflat suflatul, Ci strigoniatul: Strigoni venit, Strigoni năprăcit, 5 Strigoni pocit! Ieși din creerii capului, Din merele obrazului, • Din bulbucile ochilor. N. să fie curat 10 Ca aurul străcurat, Ca Domnul Cristos Să-i fie de folos! (Căscând): Plecat-a un om mare roșu într’un codru mare roșu, 15 Să taie pari mari roșii, Și nuiele mari roșii, Să facă o strungă mare roșie, Să mulgă oi mari roșii, Să facă un caș mare roșu, 20 Și să plece prin sat strigând: «Hai la caș roșu, La caș roșu!» — Cât caș roșu ’n lume și țară, Atâta deochi la N. în cap, 25 De-o fi deocheat: De ochi verzi, De ochi galbini, De ochi roșii, De ochi negri, 30 De ochi de 99 de feluri!... Descântătoarea așează palma d’ alungai și d’alatul pe fața bolna- vului, după aceea pune palma pe pământ, tot în cruce, cum a pus-o pe față, și zice. 134 Cum s’așează pământul sub picioare, Așa să se așeze dela N.: Toate deochiturile, Toate rămniturile 35 Și strigoniturile, Din Caransebeș. Din cap să fie călcate Și așezate De Dumnezeu cu Sfântul Arhanghel, — Leac să-i fie! 15. De deochi. Descântătoarea sau descântătorul ia un pahar de apă, în păhar stânge câțiva cărbuni, ș’apoi descântă bolnavului. La sfârșit îi dă să bea puțin și-l unge cu apa descântată. Amin! Amin! Descântecul Sfintei Maicii Mărie, Din gura mea leac să-i fie! Plecă N. 5 Pe cale, Pe cărare, Și se ’ntâlnî Cu muronii, Cu strigonii ’n cale. 10 leșiți voi muroni, Și voi strigoni, Din creerii capului, Din fața obrazului, Din dinți, 15 De după dinți, Din măsele, De după măsele, Din patruzecișipatru de oscioare! leu plecai 20 Pe cale, Pe cărare, Și loșăi¹ o săcure roșie mare, Mă dusăi într’o pădure roșie mare Și tăeai lemne roșii mari 25 Făcui o masă roșie mare, Și făcui scamne roșii mari, Și făcui un foc roșu mare, Și făcui oale roșii mari; Făcui un prânz roșu mare, 30 Și-1 pusăi pe masa roșie mare; Mă șuii pe scamn roșu mare Și strigai: Veniți muroni! Veniți strigoni! 35 Câți veți mâncâ, Veți crepă; Câți veți ugî, ² Veți plezni, — Și N. de voi s’a mântui, 40 Amin 1 Scris în Jena și comunicat de Romul loanovici, elev, spus de bunică-sa Eva loanovici. 16. De deochi. Ieși strigoni din cap, Ieși de după cap, Din creerii capului, Din fața obrazului! 5 Nu îiițăpă, Nu jungheă! ¹ Luai. ’ Rămâneă, 135 Că cu limba te-oi descântă, Cu ăbor te-oi suflă, In sat te-oi mână. 10 In sat, La cel ce te-a deocheat — Că plecă omul pe cale, Pe cărare, Cu un topor roșu mare, 15 Intr’o pădure roșie mare Și tăiă lemne roșii mari, Și făcu un foc roșu mare, Cules în Boldur și comunicat de Păcii mese roșii mari, Și puse un prânz roșu mare, 20 Și strigă: — Veniți strigoni! Veniți pocituri! Câți veți mâncă, Veți crepâ! 25 Și câți veți ugî, (rămânea) Veți plezni Și N. de strigoni s’a mântui. Augustin Aldan, teolog. (Va urma,) ETNOGRAFIE. Turca în comitatul Hunedoarei. Poporul român are foarte multe obiceiuri interesante și frumoase, cari însă azi sunt în pericol de-a fi date uitării și pentru aceea e de mare importanță să le păstrăm în scris. Obiceiurile acestea sunt de im- portanță nu numai din punct de vedere etnografic, ci și de aceea, fiindcă în unele dintre ele aflăm mult material privitor la religia străveche. Ele ne lasă să pătrundem în sufletul poporului din acea epocă, în care, stând pe un nivel mai inferior de cultură, și-a creat însuși noțiunea despre ființele superioare. Și așa este aceasta la toate popoarele. Omenimea cu- noștea, pe treapta cea mai inferioară a culturii două noțiuni: a binelui și a răului. Fiecare își aveă sfera sa. Dacă vre-o întreprindere a succes bine, atunci credeau că au fost ajutați de duhul cel bun, iar dacă n’a reușit, credea că duhul cel rău e mânios pe ei și că acesta le-a nimicit planul. Cu lățirea culturii, s’a mărit și sfera acestora. Atât numărul du- hurilor bune, cât și al celor rele au crescut. Cu încetul apoi a început să se deosebească câte una din ambele sfere, în jurul cărora s’au grupat celelalte. Iată cele două noțiuni culminante, dintre cele bune: Dumnezeu, dintre cele rele: dracu. Omenimea aducea laude în rugăciuni duhurilor bune, pentru bine- facerile lor, ea se nizuiă să le umble în voe și se sileă să nu strice re- lația aceasta bună prin săvârșirea astorfel de lucruri și fapte, cu cari — după credința lor — le făcea pe plac. De altă parte de duhurile rele se temea și se sileă să le depărteze dela sine. Eră în stare să facă orice, cu ce credeă, că le depărtează. Astfel s’au născut superstițiile în popor. Omul din era primitivă, dacă voiă să se răsbune asupra răufăcătorului său, îl da pe mâna duhului rău și astfel s’a născut sudalma. Unele su- perstițiuni și obiceiuri de azi le putem urmări până în timpurile stră- vechi și toate acestea se întâlnesc în era culturii primitive a omenimii, în lumea ideilor oamenilor de atunci. In urma pietății, cu care se purtau față de spiritele bune, aduceau jertfe pompoase. Obiceiurile acestea decurgeau de regulă cu veselie, se bucurau de fapta bună și acestei bucurii îi dau expresiune în măsură mai mică ori mai mare. Un astfel de obiceiu e și turca, care anunță 136 sfârșitul iernii și apropierea primăverii, când dispare zăpada, se desghiață pământul, iar locul duhului iernii îl ia duhul roditor al primăverii. Aceasta părere se pare a o justifică și obiceiurile asemănătoare cu turca, cari se află și la alte popoare și cari se și numesc în unele locuri: jocuri, cari îngroapă iarna. Acest obiceiu voesc să-1 descriu și eu după putință, și deoarece acest obiceiu nu e cunoscut pretutindinea și dacă se și află pe undeva, cred, că nu în forma aceea, ca în comitatul nostru. Cu descrierea aceasta se pot compară alte obiceiuri asemenea acestuia, și dacă s’ar află cineva, care ar descrie acestea, cred, că ar face mari ser- Fig. 111. Turca din Oeoagiu. vicii nu numai etnologilor și etnografilor, ci și neamului, căci prin aceasta ar păstră pe seama posterității un astfel de obiceiu, pe care azi-mânejși poporul, care azi mai ține la el, în curând îl vă cunoaște numai din hainele, costumele păstrate în muzee și din descrieri. Turca e cunoscută în comitatul nostru sub diferite numiri. In țara Hațegului o cunosc sub numele de Cerbu, Cerbuțul, în partea vestică sub Țurcă, iar în ținutul dintre Geoagiu și Zlagna sub Turcă. Am dat aceste lămuriri, fiindcă eu, descriind obiceiul cunoscut în ținutul Geoa- giului, voiu folosi numele de Turcă. (Fig. III). Până acum au scris mai mulți deja despre turcă,¹ atât în românește cât și ¹ S. Mangiuca: Daco-romanische Sprach- und Geschichrsjorschung. I. Teii. (Die Colinda, ihr Uhrsprung, ihre astronomische und calendarische Bedeutung.) Oravița, 1891. D-na Dr. L. M atu șea: Krassoszdrenymegyei român lakodaltni szokâsok. Ethno- graphia, 1900 a. XI. broș. 1. Dr. G. Moldovan: Ungaria a. IV. pag. 238. I. Czârăn: Aradmegyei kolindâlâs e's turkatâncoltatăs. Ethnographia, 1901 a. XII. broș. 5. Dr. V. Semayer: Turkajârâs Szolnok-Dobokăban. A M. N. Miîzeum Neprajzi Osztâlyânak Ertesitoje. 1902 a. III. broș. 6. Dr. I. Sebestyen: A regosok. Budapest, 1902. pag. 205—206. 243—244. 4U, 137 ■I I Fis. II. Turca și bloju, cu câțiva ani înainte în Brad. în ungurește, între cari sunt și lucrări mai de seamă, dar — așa cred — că nu fac lucru de prisos, dacă public ca întregire la acestea obiceiul despre turcă, observat la Românii din comitatul Hunedoarei. La aceștia sunt câteva motive, cari nu se află în publicațiile de pănă acum, ori de sunt, au altă formă. Turca din comitatul amintit e interesantă și pentru aceea că, până când la turca din alte părți se cântă o singură melodie, până atunci în ținutul Geoagiului, în Bozeș, și în celelalte comune se cântă mai multe. Altă colindă se cântă la casă cu fată mare, alta la preotul s. a. Apoi, până când în corn. Dobâca turca cade la pământ și moare fără nici o antecedență, pănă atunci moartea turcii, care o voiu descrie, e precedată de multe ceremonii, și e explicată și ulterior. Textul colindelor e — afirmative — foarte vechiu. In colindele acestea se află încă două noțiuni nouă, cari nu sunt amintite în nici o colindă până acum publicată, anume valea Oltului și flăcăul maghiar. Că de ce importanță sunt acestea, vom vedea mai târziu. Simbolul îngropării iernii, se află și la alte popoare, dar mai ales la cele slave. Acelaș simbol ca turca e Kpza din Galiția,¹ tur-\x sau torun-u ruten din Bucovina,'² Klibna, turon-w la boemi,³ Klap- perbock-\x\ la prusiaci, apoi haberg- ^zss-ul dela hotarul germâno-boem, julbock-u\ dela popoarele scandi- nave, schnabelgeiss-u\ din Șvițera,⁴ și în mare parte și jocurile mas- cate din carneval. Turca erâ odinioară foarte cu- noscută în Ardeal, azi, însă, o mai vedem numai în unele ținuturi. Și unde se mai află, e foarte defec- tuosă. De ex. de lângă turca aici descrisă lipsește figura Z>/o/zz-lui, care nu se mai află nicăiri în co- mitatul Hunedoarei, cu toate că în Hațeg, înainte cu 13 ani însoțea încă turca. In Brad încă a existat cu vre-o câțiva ani înainte. (Fig. II.) Bloju își negrea fața cu scrum, iar îmbrăcămintea îi eră făcută din cârpe colorate. Pe umeri îi atârnă o straiță plină cu cenușă, în mână aveă o pușcă de soc, iar pe spate purtă un clopot de oi. In decursul jocului făceă o larmă teribilă nu numai cu clopotul, ci și el însuși strigă și umplându-și din când în când mâna cu cenușe, aruncă în ochii celor ce stau împrejur. Chemarea blojului eră, ca cu caraghioslâcurile lui să distragă poporul, afară de aceasta el intră prima oară în fiecare casă ca să ceară permisiune pentru turcă. Și să nu se fi întâmplat să capete undeva răspuns negativ, căci atunci umpleâ ferestrile cu cenușă; astfel ¹ Az Osztrăk-Magyar Monarchia irâsban es kepben. Calicia, pag. 309. ¹ Idem: Bukovina. ⁸ Cesky Lid. a. II. pag. 357. (1893.) . .. . ⁴ I. Schneebeli: Das Sprăggelen. im Bezirk Affoltern (Kt. Zunch). Schweizen- șcheș Arcbiv fiir Volkskunde. A. XI. pag. 287—288, 438 că nimenea nu cuteză să-l refuze, căci astfel respectivul o pățeâ. Fi- gura blojului nu o mai aflăm, cel puțin după cât știu eu, nicăiri în com. Hunedoarei. Cu turca se umblă de regulă în sărbătorile Crăciunului. în cele trei zile ale Crăciunului și la anul nou când și moare. Că nu a umblat la lăsatul cărnii și nici la Sf. George nici cu vre-o 100—150 ani înainte, ci la Crăciun, o documentează și o ordinațiune a vicecomitelui din tractul Devei, pe care a trimis-o în 1783 protopretorelui din Silvașul-de-sus (cercul Hațegului), să reguleze umblarea cu turca. în ordinațiunea aceasta se spune pe scurt, că se apropie zilele acelea, în care poporul român, sfârșindu-se postul lung al Crăciunului, își petrece și se veselește. Atunci încep să umble și cu turca din casă în casă, unde colindă și prin asta se ’ncinge voia bună. Experiența arată, că în cazuri de acestea se îmbată, și atunci nu se pot reținea dela bătae, ba nici dela omor. Pentru aceea, zice ordinațiunea, pretorele să nu le permită să umble cu turca, și dacă totuși ar insistă, să le per- mită, dar cu condiția, ca primarul să aleagă 7 din bătrânii satului, cari să garanteze, că nu se va întâmplă nimic, iar în caz contrar să fie pe- depsiți cu temniță, împreună cu primarul și gornicul satului. Din ordinațiune vedem, că: 1. turca umblă la Crăciun, și înainte cu 128 ani în com. Hunedoarei, ba după obiceiul moștenit din strămoși, că se apropie zilele acelea, în cari, sfârșindu-se postul, își petrec și umblă cu turca vedem că și înainte de aceea au umblat Ia Crăciun. Afirmația aceasta o întărește și faptul, că ordinațiunea e datată din 29 Dec. 1783 nou, iar Crăciunul românesc cade pe 7 lan. n. Faptul acesta dovedește așa dar, că ordinațiunea edată înainte de ce ar fi început să umble cu turca se referă la sărbătorile Crăciunului. 2. Turca n’a fost ceva nou- tate în comitat, fiindcă vicecomitele zice, că dacă totuș ar insistă să umble cu turca, numai așa să le-o permită, dacă dau garanți. Deci și cu 150 ani înainte se umbla în comitatul nostru la Crăciun și nu la Sângiorgi ca în alte părți. 3. Din ordinațiune vedem, că umblarea cu turca au în- vățat-o și moștenit-o dela strămoșii lor. Turcașii au fost de origine colindători, cari cerșeau. Cu încetul însă a degenerat obiceiul. Vicecomitele ținea de lipsă să edee ordinațiune, fiindcă se temea de petrecerile cari de regulă sunt împreunate cu bătăi la popor. Turcașii umblau din casă’n casă, colindau și pretutindenea că- pătau mâncare, beutură, se îmbătau și în cazuri de acestea, știm bine, ce fire proastă are poporul. într’atâta degenerase obiceiul pe vremea aceia. Prin asta vreau să spun, că turca își perduse mult din originali- tatea sa. Nici azi nu e obiceiul curat, cum a putut să fie odinioară, ba poate că e mai moral, ca odinioară. Azi nu-și mai petrec la fiecare casă, ci numai la sfârșit la casa gazdei, care organizează turcașii, adună da- rurile și unde se adună turcașii. Iar acum voiu descrie umblarea cu turca și turca însaș. Voiu descrie turca din Bozeș, pe care am studiat-o. Comuna Bozeș e situată deasupra Murășului, dela Geoagiu cam la vre-o 4 km. în drumul cătră Zlagna, cu vre-o 700 suflete curat românești. în Bozeș se umblă și azi cu turca. E adevărat că și-a mai perdut din originalitatea sa, dar se mai ține și azi. Cu vre-o 2 săptămâni îna- intea Crăciunului se adună junii satului Ia careva dintre ei, unde se în- țeleg, că unul dintre cei mai tineri sau mai bătrâni să joace turca. Și deși putem zice, că turca e un joc împreunat cu interes, totuși nu s’a 139 întâmplat nici odată, ca în comună să umble două de odată. Ba și despre aceea se sfătuesc cu feciorii din comuna vecină Mermezeu, că în care zi vin Ia Bozeș, ca în ziua aceea să se ducă ei la Mermezeu. Apoi își aleg o gazdă, la casa căruia îmbracă turca, îi țin ospățul și pomana. Se înțeleg, că fiecare fecior ce bucată s’aducă la îmbrăcămintea turcii, fiindcă poporul sărac numai așa poate acoperi toate cheltuielile. In fine aleg din sânul lor pe turcaș, un fecior sdravăn și îndemânatec, fiindcă unul mai slab nu ar putea suportă greutățile împreunate cu jucatul turcii, în multe cazuri nu se află nici un fecior care să primească să joace turca, fiindcă sunt de credință, că pe turcaș îl părăsește îngerul păzitor pe 6 săptămâni, și dacă ar muri în timpul acesta, ar trece ca păgân în lumea cealaltă. De aici se explică, că turcașul nu merge la biserică până la sfârșitul carnevalului, fiindcă crede că s’a sălășluit în el necuratul, înzădar cearcă omul să-i lumineze, ei așa o știu, iar din credința lor nu-i poți scoate. Fig. IV. Turca din Bozeș în decursul jocului. In ziua Crăciunului încep apoi a umblă cu turca. Umblă din casă îndeasă și colindă, iar turca joacă și sare nebunește, dar după tactul co- lindei. (Fig. IV.) Dacă au isprăvit cu colindatul, turca începe să cerșească. Fălcile lungi și înguste, făcute din lemn și le bate de olaltă, făcând o larmă teribilă, și îi face semn stăpânului, arătându-i buzunarul, ca să dee ceva. Căsenii îi aruncă apoi de regulă bani pe pământ, fiindcă le place să vadă cum se năcăjește turca, ca să adune banii cu clonțul prost cio- plit. Aproape în fiecare casă capătă apoi un colac în forma O, pregătit anume pe seama turcii, care-1 pune pe clonțul ei, și ea îl predă apoi gazdei. Gazda îi adună apoi pe o rudă lungă și îi duce acasă. E indife- rent, dar totuși o amintesc, că cu banii, cari îi adună, plătesc toate chel- tuielile, iar restul îl beau cu toții. Banii însă, dați feciorului, care joacă turca, pe sub hainele turcii, în mână, sunt numai ai lui. Dacă vede, că nu 140 mai capătă nimica, mai face câteva sărituri și pleacă. Gazda însă și doi feciori rămân înapoi, dacă e fată mare la casă și roagă părinții, să o lase să vină la ospățul turcii, apoi pleacă și ei. Astfel colindă satul în primele 2 zile ale Crăciunului, iar a 3-a zi merg într’unul din satele vecine, unde totul merge în modul descris, numai cât nu învită fetele la ospăț. După prânz se întorc înapoi și încep ospățul turcii. Ospățul turcii îl țin la casa gazdei. Mama și rudeniile gazdei pre- gătesc zamă de urez, curechi și alte mâncări. Afară de acestea se pun pe masă și colacii primiți dela unele case cu ocaziunea colindării. Rachiul îl cumpără gazda și el supoartă toate cheltuelile. După prânz se adună feciorii și fetele și se începe ospățul. Turca mai joacă odată, apoi vornicul le anunță, că- i gata prânzul, când se așează toți la masă, în frunte cu turca. Lângă turcă șed 2 fete, lângă ele un fecior, apoi iar o fată ș. a. In de- cursul prânzului vornicul îi delectează cu versuri hazlii, iar după mâncare ■Fig. V. Turca pe catafalc. seVapucă de joc. Mai târziu iară se așează la masă^apoi iar se apucă^de joc și așa ține asta până seara, când turca mai joacă una pe urmă, apoi trec, cântând cu toții în odaia gazdei, unde turcașul se desbracă de mască și o așează într’un colț al odăii, cu capul în jos. Aceasta o fac pentru aceea, ca nu cumva să o îmbrace dracu. In ziua anului nou moare turca. înainte de prânz se adună feciorii la gazdă, turcașul își îmbracă masca și pleacă la o încrucișare a ulițelor. Acî mai joacă odată turca — dar feciorii nu mai cântă, căci turca e tristă. Jocul ei nu mai e așa de vioiu și nu mai primește dela nimenea nimic, fiindcă simte că nu mai trăește mult. După câtva timp se apropie de turcă un fecior și o împușcă, fără nici o vorbă, cu o cărtușă oarbă. Turca se svârcolește de câteva ori. apoi cade la pământ. (Se întâmplă că dacă turcașul e un hazliu, numai după câteva împușcături cade la pământ, și când feciorii încep a se neliniști). In momentul când a 141 sunat împușcătura, mai vin doi feciori, unui îmbrăcat ca preot, iar cela- lalt ca preoteasă, ca și când s’ar fi abătut pe aici întâmplător.»¹ Preotul, când aude că mortul e un păgân, se codește să-l înmormânteze, dar la rugămintea celorlalți, se~ învoește totuși cu mare greu. Iar preoteasa, văzând, că nu e nime, cine se bocească mortul, îngenunchiază și-l bo- cește ea. Apoi îl așează pe o scară (Fig. V.) și dupăce l-a sfințit preotul, pleacă convoiul spre casă. (Fig. VI.) Ajunși la casa gazdei, îl îngroapă, ceeace constă din aceea, că masca, de care s’a desbrăcat turcașul în curte, o așează iară în colțul odăii cu capul în jos, până ce se gată pomana. Și pomana se face la gazdă și decurge tot așa, ca și ospățul, numai cât acum fetele ospătează pe feciori ^fruntea mesii e goală. Fie- care fată pregătește acasă-"ceva de-ale mâncării, care o duc la casa vor- nicului și o dau în seama cămărariului, care e dator să servească Ia masă mâncările, împreună cu vornicul. Cu sfârșitul pomenii fetele se Fig. VI. înmormântarea Turcii, duc acasă, iar feciorii rămân, ca să împartă turca, adecă strică masca și fiecare ia bucata aceea, pe care a dat-o când au făcut-o. Iar acum voiu descrie îmbrăcămintea (masca) turcii. (Fig. /.) Pe o bâtă groasă, cam de 1 m. de lungă, — pe care se sprijinește feciorul, când joacă turca — fac din cârpe' un cap, din care se rămuresc 2 coarne făcute din lemn împodobite cu găitane. Dela rădăcina coar- nelor atârnă în jos o velință, în formă de togă, cusută din cârpe de colori diferite, sub care se mai află o învălitoare. Velința aceasta îi aco- pere spatele turcașului, partea dinainte numai când joacă, pentrucă se apleacă. In loc de gură are un cioc cam de vre-o 30 cm. lung, colorat în roșu ori verde, la care falca de jos se poate mișca cu o ață. In partea dinainte a ambelor fălci sunt bătute câte 2 cuie de vre-o 5 mm. lungi, cu ajutorul cărora ridică creițarii de pe pământ. Pe falca din sus întăresc un cap de iepure. (După spusele bătrânilor totdeauna cap de iepure s’a 142 întărit). Sub cioc e o mică deschizătură, prin care se uită turcașul afară. Coarnele sunt împodobite cu clopoțele, zurgălae, cordeluțe tricolore, cârpe și ciucuri. Pe frânghia, care leagă la olaltă coarnele, sunt o grămadă de inele, iar supt frânghie este o panglică întinsă, pe care sunt cusute fire de mărgăritare mărunte. Aceasta e zgărduța. Astfel e îmbrăcată turca dela noi, într’un an mai pompos, în altul mai sărăcăcios. Turca din Gherla, din corn. Aradului si Severinului o însoțește și un dobaș, care lipsește la noi și după cum se spune nici n’a fost niciodată. Turca joacă pe colindele feciorilor și așa de dibaciu e în pocnirea fălcilor — după tact — încât înlocuește pe deplin pe dobaș. Turcașii dela Bozeș, au 9 colinde străvechi, pe cari le cântă Ia dife- rite case. Alta cântă la preot, alta la primar ș. a. Țin să observ, că colindele le-am scris în dialectul dela noi. Las să urmeze cele 9 colinde. Fig. I. «Turca». /. Colinda, care se cântă la casă unde e fată mare. Cea fică frumoasă, de frumoasă îi mare Dai Domnului Doamne! Soț în lume n’are Dai Domnului Doamne! Numa prin zori, sora soarelui Și a pământului. Și pe ea mi-o cere mulți, din multe părți Trei din trei lături, despre trei vaduri. Și pe ea mi-o cere (rariu) păcurariu. Da ea așa zice, că ea nu se duce, Că ei îi urît în strungă șăzând, în strungă șăzând, oi dalbe mulgând. Oi dalbe mulgând, untu alegând. Și pe ea mi-o cere țijrus unguraș. Și ea așa zice, că ea nu se duce. Că ei îi urîtă legea ungurească, Legea ungurească: în gârlici șăzând, în gârlici șăzând, vinu crâșmărând. Vinu crâșmărând, banii numărând. Și pe ea mi-o cere fiu mic de împărat. Da ea așa zice, că ea, că s’o duce, Că ei, că îi place, a fi ’mpărăteasă. A fi ’mpărăteasă, a ședea la masă, A ședea la masă ’n haine de mătasă! Și la împărat căruț ferecat, La împărăteasă căruță aleasă. La nouă cumnați, nouă cai gătați, La nouă surori, nouă cingători. La nouă cumnate, nouă păcielate.¹ Dai Domnului Doamne! Să fie de sănătate! * Păcielate: din ungurescul patyolat — broboadă. 143 //. Tot la casă cu fată mare se cântă și următoarea: Colo ’n josu, mai din josu Le prindea, le slobozea. Rouriță, romoniță! Numa asta-i fată dalbă în luncile d’ Oltului O prindea n’o slobozea. Rouriță romoniță! Până nu mi-o ispitea: Orele ploi că ne-or ploat, Unde în lume ai născut, Și luncile le-or spălat. Așa naltă și frumoasă Roșu soare a răsărit Și la față rumenoasă? Și luncile s-or sbicit. «Colo’n lunca d’Oltului Faine flori or răsărit, Roșu soare a răsărit, Fete or mers de le-or cules. Tomna în față m’o lovit. Culegând, mărunchi făcând De fața mi-o rumeni Câte în mâni, mai mult’ în sân. Cosița mi-o îngălbini». Juni în cale le ieșea, Rouriță romoniță! Să fie de sănătate ! III. La păreche tânără se cântă colinda următoare: Sus la drumul mare Crescut-o, crescut-o Dar ți’ un cumnățel? --- Versu verșilor --- Dar ți-e un frate mare ?» Galbin străfior. Ba! mi-e nu-mi este de acestea de toate Și în umbra lui, Că el că este slugă la (dar) deal, Ce se dumbrăvește, La domni de cei mari. Cistașă nevastă Simbria i-a dat murgul neînvățat Cu ’n fiu mic în brațe. Hotare împărțind, izvoare ’nvăluind. Câți pe drum trecea Toți domnii umblară, pân’ însărară Toți mi-o ispitea: Dacă însărară, ’napoi înturnară. «Ce ți-e ție acela, Lerdai Ier nevastă! Din brațele tale ? Și noi ți-o ’nchinăm dalbai sănătate ! Dar ți-e un nepoțel ? IV. La casă cu fecior se cântă următoarea: Poruncit-a poruncit Să nu facă să nu vie! — Junelui, bun junei mirel! — Să nu vie sus spre munți, Fată dalbă la juinel Că munții sânt spulberoși. --- Junelui, bun junei mirel! Junii vin cu cai frumoși. La juinel cam tinerel: Fata îi mică, și nu-i mare Ca să-mi facă atâta bine, Și nu-i poate țăsălâ(re). Și să-mi vie pân’ la mine. Poruncit-a poruncit Sa nu facă, să nu vie, Fată dalbă la juinel, Să nu-mi vie jos spre lunci! La juinel cam tinerel. Luncile ’s pline de grâne, Ca să-mi facă atâta bine Grânile ’s pline de roauă. Și să-mi vie pân’ la mine. Junii ’mi vin cu haine nouă. Să nu-mi facă, să nu vie ! Fata îi mică și nu-i tare, Da să-mi vie sus spre ceri, Și nu le-a puteă spălă(re). Cu mâna ținând la lună Poruncit-a poruncit Cu alta ’mpletind cunună! Fată dalbă la juinel, --- Junelui, bun junei mirel! --- La juinel cam tinerel: Ca să-mi facă atâta bine Și o ’nchinăm cu sănătate! Și să-mi vie pân’ la mine. (Juinel, iar nu junei în dialectul nostru). 144 V. La feciori se cântă și aceasta: Juinel la munte o suit, — Juinel, junelui bun! — EI la țară¹ a coborît, — Juinel, junelui bun! — Pradă mare, ce-o prădat! Rupt-o garduri streșinite Și sălașuri continite. Și o sărit int’-un râu mare Și o strigat cu gură mare: Că frică de junei n’are. Că are coarne împungăioare, Și urechi ascultătoare, Și picioare fugătoare. Juinel dacă auzea Sus pe murg să ’ncălecâ Vârf de munte cugetă. Găsi leul adurmit Supt un spin mândru înflorit. Săgeta-l’ași adurmit. Leu se ține înceluit. Până juinel se gândea, Leu din somn se pomenea, Cătră juinel grăia: «Hai juinele, dai juinele Ce ai călcat tu pân’ la mine? Dar tu zile ai urît Și Și părinții au hotărît?» Ba! eu zile n’am urît, Nici părinți n’au hotărît. Ci-am venit, să ne luptăm, Luptă tare în zi de vară! — Când fu colea ’n cap de sară Luptă juinel pe Leu tare. Cum îl luptă, jos îl culcă Supt foalele murgului, Și îl leagă în curea neagră Și mi-1 ia pe-o ulicioară. Pe ulița grecilor, Făcând fală fetelor. Și cinste părinților, Voie bună fraților, Și ciudă cumnaților. Cine’n lume mi-1 vedea Toți bine mi-1 fericiâ. Fericia de mumă-sa Ce băiat au fost băiat C’aduce leul legat. Leu legat nevătămat, Nici cu pușca nu-i pușcat, Nici cu sabie nu-i tăiat, Numa cu luptă-i luptat. — — Juinel, junelui bun! o ’nchinăm de sănătate! VI. Colinda boierului: Beau mis beau boieri la masă — Domnului, Domnului Doamne! Și cu dalba jupâneasă — Domnului, Domnului Doamne! C’un fiuț micuț în brațe. Da păharul cine-I umple? Umple-I dalba jupâneasă! Tot îl umple și se roagă, Se roagă la Dumnezeu Să-i crească fiuțul său. O cântăm și o colindăm și la Să-l vadă în vârstră de holtier, Haine noui îmbrăcând, Cu boierii petrecând Pe supt poala cerului Până’n poarta raiului. — — Și poarta s’a clătinat Și la boieri au întrat. Colinda i-am colindat. — Domnului, Domnului Doamne! gazdă o ’nchinăm, să fie de sănătate! ¹ Sub numirea țară, țeară, poporul român înțelege împrejurimea (hotarul) co- munei sale, dar îndeosebi acea răzeșie, care o cuprinde de pe o înălțime. Apoi mai numește și câte-o vale mai mare, în care sunt mai multe comune. D. e. țara Geoagiu- Jui, țara Jiului, țara Hațegului etc. Dar nu e exchis, ca în colinda aceasta să fie luat înțelesul cel mai general al cuvântului, adecă România. Aceasta o deduc de acolo, că după cum se spune în rândul prim «juinel la munte s’a suit», iar «el la țară a coborît», deci cred că e a se înțelege unul din munții Caipaților dela sud: Buceciul, Ne- goiul ori Retezatul. 145 VII. Colinda primarului (birăului) De ai fi birău veselior, După el pe cin’ să mâie ? --- Birăul în domnul bun! Mână sluga hai mai mică C’or venit, colindători Că-i văzută și ’ncrezută. --- Birăul în domnul bun! Birău dac’ auzea C’or venit, c’or auzit, Saltă ’mi saltă încolea, Că ești birău cam de mult, Saltă’n grajdul ferecat, Cam de mult și ’ncomorat Scoate murgul înșălat. Și dai bani pe colindat. înșălat cu noauă șei Grăi dalba birăiasă Și ’nfrânat cu noauă frâni. P’o /ebraică' de fereastră, Saltă’n vărsa munților Că birău nu-i acasă Tocma ’n strunga oilor. Că-i în codru la vânat. Și alege și culege, După el pe cin’ să mâie....? Va cincizeci de miorele Mână sluga hai mai mare: Și cincizeci de berbecei. Birău’n samă nu-1 băga(re). «Și te du la târg cu ei, După el pe cin’ să mâie? Și îi dă pe ce-i poți Mână sluga mijlocie: Și ne fă bani noauă toți!» Birău nici rfu vrea să știe. --- Birăul în domnul bun! O cântăm și o colindăm și la birău o ’nchinăm, să fie de sănătate! ¹ Jăbruică: ochiu mic de fereastră. VIII. Colinda preotului: Colo ’n jos mai din jos, — Domnului Doamne! Domn de-al nost! Ce-i scris tare, lucru-i mare. — Domnului Doamne! Domn de-al nost! Scrisă-i dalbă mănăstire în trei stâlpuri de tămâie Și ’ncă’n patru de făclie. Cu altariul cătră soare, Cu ferești ’n jos spre mare, Cu ușa cătr’ asfințit. Și la uși cu flori de rugi, La ferești cu flori domnești. Slujba-i sfântă. Cine-o cântă? Cânt’ o noauă popi bătrâni, Cu doi, trei diecei. Grăi cel preot mai mare Cătră cel diac mai mic: «la ieși mă(re) pân’ afară De vezi ninge, ori ploauă, Ori pică un strop de roauă? — Nici nu ninge, nici nu ploauă, Nici nu pic’ un strop de roauă! — Ce rând îi, de aceasta rând, De cocoșii n’or cântat Și noauă ziuă ni-se face, Zori de zi de liturgie, Miez de noapt’ evangelie De cu sară vecernie? Dă în toacă de trei ori De trei ori în trei chipuri, Și-mi trage harăngul mare, Harăng mare de ’ntroznare, Haroi mic de atroznic!» — Domnului Doamne! Domn de-al nost! Noi cântăm și colindăm și la preot o ’nchinăm! IX. Colinda lui Christos: Pe dinaintea raiului — Domnului, Domnului Doamne! Primblă-să Maica Domnului — Domnului, Domnului Doamne! Cu veșminte d’argintite Cu cosița despletită Jos spre fiul slobozită. Fiul dă de-a o descâlci, Maica sfântă-1 mulcomi: «Taci fiule! taci dragule! Să vă fie Știi tu cele de demult, Trei râuri în trei chipuri? Și un râuț dalbuț de lapte, Și un râuț galbin de mir, ?ii un râuț roșu de vin. n cel de lapte scăldate-oi, în cel de mir botezate-oi, în cel de vin adăpate-oi!» — Domnului, Domnului, Doamne! la toți de sănătate! 10 146 lată cele 9 colinde, cari le cântă turcașii din Bozeș, când joacă turca. E însă de observat, că numai colindele 1. II. VI. VII. și VIII, sunt complete, a III. IV. V. și IX. sunt defectuoase și există numai în forma lor de aici, contopindu-se cu alte colinde. Numai astfel putem explica schimbarea acea repentină, ce o observăm după rândul a 13-lea din co- linda a V-a. înainte e vorba de un fecior, care pleacă în tara sa, apoi mai târziu tot feciorul acela își întrerupe drumul și se sue la munte, iar dupăce a învins leul, se re’ntoarce spre casă și «mi-1 ia pe-o ulicioară, pe ulița grecilor, făcând fală fetelor ș. a.» Acesta e rudimentul unui product al poeziei poporale, tractat de dl Dr. Q. Alexici, în o lucrare a sa. Nu mă voiu ocupă însă cu colindele mai pe larg, fiindcă le-am pu- blicat numai pentrucă lucrarea despre turca, să fie completă. Voesc numai să mai amintesc câteva motive obiective. La turcașii din Bozeș nu a fost niciodată dobaș. Colindele le cântă în un ton aproape monoton, acompaniându-i un țigan cu violina. Dacă nu se află în comună țigan muzicant, aduc unul din apropiatul Geoagiu, ba s’a întâmplat, că or adus și din Orăștie, căruia îi plăteau 4—6 cor. un car de lemne și mâncare. Apoi încă ceva. In colinda a II-a e amintită Valea Oltului. Faptul acesta e de importanță, fiindcă dl Dr. I. Sebestyen în lucrarea sa despre colindători, afirmă, că turca ar fi venit la români dela nord, prin inter mediare polono-rutenă. Oare nu a venit de pe peninsula Balcanică, fără intermediarea polono-rutenă? Aceasta se va alege în viitor și orice rezultat va aveă, va fi fără îndoială spre mare folos etnologilor și etnografilor. Tibolt Schmidt. DOCUMENTE ISTORICE. Regulatio Diocesis Transilvanicae Disunitae anno 1805. (Continuare). 10* 148 Numerus Tempus Appertinentiae Eccleeiasticae G 9 rj Titulus « 5 f f 2 s Nomina Locorum et ecclesiae 60 o s £ M B- d oo ecclesiarum specificus g 'â O A « 2* .• £•3 □ ® 8 patrumfami- 'S a q. S rh 60 o o 75 fl liae inuluBis 4) a ® u £ 5 ® U. vi uab. et --- TSffl «2 .ss 5. Cottus Kolos, circulus superior Tradus superior sub Archi-Dia- 18 Argyas F. ad 21 34 1 RP2 i 1 Bedets M.c.33,34,35 68 1 RP2 3 2 Bolkeny M. c. 7, 17 85 1 RP4 4 3 Dămos F. ad 11 5 19 Dânk F. ad 44 39 1 RP4 4 4 Derite ao 1800 transierunt 35 Dongo F. ad 1 21 1 25 Egerbegy M. c. 26, 36 77 1 RP 3 3 5 Erdo Falva ao 1803 transierunt 28 Gyalu F. ad 29 15 w 26 Oesztrăgy F. ad 25 18 1 27 Gyerâ Văsărhely F. ad 37 44 1 RP4 4 32 'Hev Szamos F. ad 29 64 1 RP2 4 29 Hideg Szamos M. c. 28, 32 114 1 RP2 2 40 Hodosfalva F. ad 42 48 1 6 Jăko Telke F. ad 10 10 7 Kalota Ujfalu F. ad 2 54 t RP4 2 8 Keletzel Ecc. p. se. 98 1 RP2 2 9 Alpestris Valko Keletzel F. ad 31 52 1 33 Kis Kapus F. ad 1 36 41 Kis Sebeș ao 1804 transierunt 34 Lapista F. ad 1 13 10 Magyar Gyero Monostor M. c. 6, 14 156 1 20 Magyar Nâdas M. c. 23, 24 32 1 RP 1 2 17 „ Valko F. ad 2 64 1 RP2 2 30 Măgură Ecc. p. se. 76 1 31 Marisel M. c. 9 153 1 11 Nagy Kalota M. c. 3, 43 158 1 RP ■£ 36 „ Kapus F. ad 25 6 42 „ Sebeș M. c. 40 152 1 13 Nyărszo ao 1803 transierunt ad Unionem 14 Olăh-Bikal F. ad 10 49 1 RP 1 1 15 Olăh-Gyero-Monostor Ecc. p. se 133 1 21 Olăh-KOblbs M. c. 18, 22 54 1 RP3 2 44 Olâh-Nădas M. c. 19 60 1 RP6 2 37 Pânyik M. c. 27 65 1 RP4 4 12 Rekeczel ao 1804 transierunt 16 Sărvăsăr ao 1803 transierunt 22 Solyomtelke F. ad 21 25 1 RP2 2 38 Szâsz-Ldna M. c. 39 66 1 43 SzekellS cum Rogosel F. ad 11 39 39 Sztolna F. ad 38 43 1 RP2 1 47 Tamăsfalva Ecc. p. se. 129 1 RP2 2 23 Vâsârtelke F. ad 20 46 1 24 Vista F. ad 26 10 45 Zsombor M. c. 46 108 1 46 Zudor F. ad 45 29 Circulus inferior sub Tradus inferior sub Archi-Dia- 9 Also-Szovăt F. ad 18 62 1 RP4 4 1 Apahida Ecc. p. se. 142 1 RP2 ---24 Bâtos F. ad 22 7 10 Berkenyes M. c. 15, 16 49 1 RP8 4 17 Borev F. ad 5 59 1 RP6 5 -19 Dedrâd F. ad 22 9 2 Dezmer M. c. 23 110 1 149 Ex his sunt » Numerus Poparum Locus © - 1 Theodor Popovits ' Trans. 1795 1 1 Kozma Popovits Arad 1798 1 1 loan Bogdan Trans. 1790 1 1 Simion Hetza Arad 1804 1 1 loan Popovits „ 1797 1 1 1 Nisztor Cienszke Trans. 1794 1 1 Gavril Popovits „ 1792 1 1 Gavril Buja „ 1790 1 1 loan Popovits „ 1771 1 1 Gligor Popovits „ 1792 1 1 loan Popovits Arad 1803 1 1 Trans. 1772 1 1 Kosztandin Lupăs6 „ 1791 1 Petru Popovits Arad 1800 1 1 Marion Galle Trans. 1792 1 1 Andrej Helmes Buda 1783 1 1 Petru Meszeșian Trans. 1790 1 Urszu Drayna8 î 1 1 loan Kimpian Buda 1780 1 R. Pere. Oeorgii Ajtai conatu A. D. loannis Sărosi. i Anton Mersinyan Arad 1802 1 1 Lazar Popovits „ 1797 1 1 loan Sărosi8 Trans. 1771 1 1 1 Georgie Popovits Arad 1800 1 Axentie Arszenie8 Trans. 1770 1 150 Numerus Tempus Appertinentiae 00 .2 g Ecclesiasticae aa*.S ! a •--- «8 b a> a 0 .9 « e» s .2 a s - E ă s Titulus a s fl a o 0 s. 3 & 2 g 2 fc 2 | Nomina Locorum et ecclesiae s S t “ § E * 8 O ® 3 <9 fl ecclesiarum specificus aj eă ► ® ' qj -r- pț * «2 '► 20 Fels6-Repa Ecc. p. se 144 1 RP 4 11 Felsâ-Szovăt ao 1805 transierunt 1 18 Kălyăn M. c. 9 123 L RP5 4 3 Kara Ecc. p. se. 113 1 1793 RE et P 24 14 4 Kolos Ecc. p. se. 153 l REetP24‘/< 7 5 Korpăd M. c. 17 91 1 12 Magyar-Frăta Ecc. p. se 214 13 Mehes,, » » » 82 6 Mezo-Or ao 1805 transierunt 14 Mocs Ecc. p. se 140 21 Nagy-Ida „ „ „ 96 1 7 Pata ao 1805 transierunt 1 23 Puszta-Szent-Miklos F. ad 2 28 1 8 Szamosfalva Ecc. p. se 180 1 ---22 Szeplak M. c. 19, 24 41 1 15 Szopor F. ad 10 64 1 RP6 6 16 Tothăza F. ad 10 26 1 RP5 5 6. Cottus Doboka, circulus Tradus superior sub Archi-Dia- 25 Adalin F. ad 26 70 L RP7 3 Also-Kekes-Nyârlo F. ad 10 39 1 „ 3 4 18 Bânyika F. ad 19 28 1 „ 4 4 4 Budgya F. ad 17 39 1 „ 8 8 5 Csom&rlo F. ad 8 49 1 n 8 8 6 Daâl F. ad 11 82 1 „ 10 8 26 Drag M. c. 25 167 1 „ 8 4 4 7 Fels6-Egregy M. c. 16 100 1 RP4 2 8 Felso-Kekes-Nyărlo M. c. 5 75 1 » 0 8 9 Oalponya M. c. 14 100 1 „ 8 10 14 Hidalmăs M. c. 18 70 1 » 2 4 1 Kendi Lona M. c. 2 91 1 „ 5 3 2 Kis Jend F. ad 1 66 1 » 3 4 20 Komlos Ujfalu seu Grestie F. ad 22 40 1 „ 3 3 10 Magyar Egregy M. c. 3 100 1 » 6 4 11 IVlilvăny M. c. 6 103 1 „ 5 8 12 Ordogkut F. ad 13 80 1 » 3 4 21 Paptelke F. ad 24 41 1 RP5 13 Posa M. c. 12, 15 160 1 8 22 Râkos M. c. 20 90 1 RP5 3 14 Romlott F. ad 9 57 1 RP3 4 27 Solyomko Ecc. p. se. 86 1 » 6 5 15 Szent-Măria F. ad 13 45 1 „ 4 8 23 Szent-Peter Ecc. p. se. 118 1 „ 8 4 16 Szent-Peterfalva F. ad 7 41 4 2 24 Szotelke M. c. 21 40 1 17 Vârmezo seu Bucsum M. c. 4 180 1 1784 18 Balăzshâza Ecc. p. se. 100 1 151 Ex his sunt 05 £ c Locus ® a 0 Numerus Poparum Annus 0 Reflexiones a specificus M) ’oo G fl ordinationis O O tfl s ® s H a s CA •J) 3 2 Dimitrie Popovits1 Trans. 1772 1 1 Resign. ao 1797. Oligor Popovits Arad 1797 1 2 [Ao 1818 transierunt). 3 Popa coram Comissione non appa- 1 Oeorgie Todya Trans. 1771 1 ruit. 1 Szamoile Popovits „ 1788 1 1 loan Buzan Trans. 1771 1 1 [Transierunt]. 1 loan Lup 2 „ 1771 1 4 [Ao 1811 transierunt]. 2 Oregor Moldovan „ 1789 1 1 4 [Ao 1825 transierunt]. llie Moga Arad 1803 1 ’ [Amonendus ob debilitatem senilis 1 On Merzsinyan Temes 1782 1 aetatis per fratrem suum secundo loco notatum coram Commissione 1 llie Kalian Arad 1798 1 declaratam et per comunitatem etiam 1 Szimion Rusz Trans. 1795 1 coram consistorio expositam a func- tione dispensandum esse invenit com- missio, eoaddito, ut cum locus hic 1 Petru Popovits3 ? ? 1 perduobus popis non sit, quoad- 1 Vaszilie Rusz Trans. 1793 1 usque secundus sufficit, alter ne- 1 Eliszej Popovits „ 1772 1 1 quaquem ordinatur. 1 loan Zsăk' Arad 1801 1 superior sub R. Pere. Torok. conatu A. D. Petri Popovits. 1 Ursz Pintye6 Temes 1782 t • [Ao 1821 transierunt incolae pagi popa non transiit]. 1 Vaszilie Druhor6 Trans. 1790 1 1 Florje Moldovan St. Andrej 1778 1 1 Vaszilie Gyurutzan Trans. 1789 1 1 Maxim Prie Buda 1781 1 2 Petru Zdrob ’ Trans. 1772 1 loan Zdrob Trans. 1788 1 1 Kosztandin Popovits Temes 1783 1 1 Ursz Popovits „ 1782 1 1 Florje Gog Arad 1798 1 1 Kosztandin Popovits 8 Buda 1782 1 1 Ștefan Popovits9 Arad 1797 1 1 Matei Popovits a.Mureșan Temesv.1783 1 1 Petru Domșa Trans. 1789 1 1 Petru Gyumtzăn Arad 1798 1 1 Petru Popovits10 Trans. 1789 1 1 Szimion Szabo Arad 1803 1 1 Georgie Popovits11 „ 1776 1 2 Dumitru Halmăgyi „ 1776 1 Theodor Halmăgyi „ 1776 1 2 Nicolae Popovits 12 „ 1752 1 loan Popovits Trans. 1790 1 1 Georgie Iline Trans. 1792 1 1 Vaszilie Todorik13 Arad 1799 1 1 Nicolae Morosan Trans. 1793 1 T Oniseie Nemeș 1789 1 1 Szimion Popovits11 . „ 1795 1 2 Vaszilie Csap 14 * „ 1788 1 loan Csap „ 1790 1 2 loan Zsurzs ? ? Szimion Zsurzs1’ ? ? A N / w 152 Nomina Locorum et ecclesiarum Numerus Tempus Âppertinentiae Eoclegiasticae sațj 'p '.g 3-2g a 5 * tio 1 ci fc. ® h h Titulus ~ H £ o ’H £ E ® M S3 s t! « a ecclesiae S .5 Pi 2 p< ■W CL . M ® H ® £ specificus £ ®-2 a s o§ Big® &,s § e p â* ® s ® $ »2 b- V ► Circulus inferior sub Tradus inferior sub Archi-Dia- 9 Also-Balâsîalva M. c. 10 51 1 1796 RP4 4 1 Berlad Ecc, p. se. 48 1 RP9 6 16 Bogăcs F. ad 20 30 1 RE 200 7 Bonczhida Ecc. p. se. 200 1 5 Bodon M. c. 6, 23 60 1 6 Encs F. ad 5 29 1 12 Feketelaka ao 1805 transierunt 10 Felsâ-Balăsfalva F. ad 9 57 1 RP3 4 7 Galatz Ecc. p. se. 100 1 RP5‘/a 4 14 Gyeke ff » 92 1 22 Kaila 100 1 RP9 3 S Kekes F. ad 19 38 1 13 Kentelke M. c. 15 90 1 RE 3 RP 9’/a 10 2 Kis-Budak M. c. 4, 21 110 1 RP8 14 18 Kis-Devecser F. ad 19 54 1 RE 2 80 RP4 3 11 Kuzsma Ecc. p. se. 41 1 19 Nagy-Devecser M. c. 8, 18 87 1 3 Nagy-Sajo Ecc. p. se. 80 1 4 Simontelke F. ad 2 60 1 RP 5*/« 20 Szek M. c. 16 60 1 15 Szent-Andrâs F. ad 13 50 1 RP3 23 Szent-Jakab F. ad 5 26 1 21 Vărhely F. ad 2 20 1 4 7. Cottus Szolnok-Inferior, circulus su- Tradus Superior sub Archi-Dia- 20 Also-Szocs Ecc. p. se. 124 1 1 Baba M. c. 11 81 1 RP4 2 13 Blenkemezo seu Pojăna M. c. 4 80 1 21 Boerfalva F. ad 24 70 1 22 Borkut M. c. 25 90 i RP2 6 2 Borszo M. c. 6 65 i RP2 2 38 Csicso-Gyorgyfalva M. c. 39 133 i 39 Csicsd-Hagymâs F. ad 38 61 i RP2 1 16 Csicso-Pojăn M. c. 19 58 1 RP3 40 Csics6-Ujfalu F. ad 42 65 1 „ 4 3 23 Dânkpataka seu Velleny F. ad 24 80 1 2 24 Disznopataka M.c.21,23,34 120 1 17 DOgmezo M. c. 18 100 1 ■ 41 Emberfo F. ad 44 47 i RP1 4 Falkusa F. ad 13 21 1 18 Felso-Kortvelyes F. ad 17 54 1 42 Felso-Orbo M. c. 8 40 93 i 5 Frinkfalva F. ad 3 30 1 RP 3‘/2 3 6 Galgo F. ad 2 69 1 7 Gosztilla Ecc. p. se 102 1 RP3 6 8 Guga F. ad 42 16 ? 1 153 Ex his sunt Reflexiones Numerus Poparum specificus Locus ~ ,4 Annus « « -f g ordinationis '-g § .3> 3> ®g a a ș s §•» M h Ji R. Pere. losephi Miklos. conatu A. D. Petri Popovits. 1 Anton Kiffa Trans. 1790 1 loan Zsik Arad 1796 1 Vaszilie Popovits Trans. 1793 1 Oregor Kozma „ 1785 1 lacob Berzsa „ 1791 1 Oregor Rusz 1 „ ? 1 Aron Oenzian S.Andrejl780 1 loan Brics- Trans. 1789 1 OeoTgie- Tordian „ 1792 1 T. Szikminyan S.Andrej 1780 1 Aftanasie Kozăk Temes. 1783 2 loan Tzibok Trans. 1771 B Lup Popovits „ 1787 2 Philipp Haznes2 „ 1771 Ilie Bunea Arad 1802 1 Simon Popovits Trans. 1770 1 Eftimie Popovits Arad 1803 1 Theodor Popovits „ 1802 2 loan Mora8 Trans. 1771 Vaszilie Mora Arad 1802 1 Ignatz Rusz Trans. 1771 1 Prekup Rusz „ 1790 1 ⁹ [Ao 1816 popa solus transierat]. ¹ ¹⁰ Archi Diaconus. 1 ¹¹ [Ao 1811 transierunt]. j ¹² Resign. ao 1790. 1 ¹⁵ [Ao 1816 transierunt]. ¹¹ [Ao 1810 transierunt]. . “ [Ao 1823 exceptis 7 patribus familias । transierunt], 1 ------------------------------------------—' 1 ¹⁶ [Numă inconscriptionea din a. 1834]. 1 ' Caeteroquin ignotae conditionis. 1 ² Cum locum ordinationis suae Maros- Hodâk nemine disponente deseruit, 1 qua desertor amovendus. 1 ⁸ Resign. ao 1802. 1 ⁴ [Ao 1818 transierunt ad Unionem]. 1 ⁸ [Transierunt una cum popa]. ⁸ [Ao 1825 transierunt]. 1 ’ Resign. ao 1800. 1 ⁸ Resign. ao 1802. perior sub R. Pere. Gabrielis Vajda. conatu A. D. loanis Popovits. 1 Lazar Popovits Trans. 1795 1 Teodor Gezan „ 1795 2 Szimion Bertăs Arad 1797 loan Bogye „ 1797 1 Vaszile Man8 „ 1802 1 Vaszile Balok Trans. 1790 1 Petru Jarka Temes. 1783 2 Theodor Papp 8 Trans. 1788 Philipp Papp Arad 1800 2 Oeorgie Todoran ’ Moldoval760 Anton Kosztin Arad 1800 1 Matej Bota „ 1798 1 Szimion Bogdan Trans. 1793 2 Theodor Popovits8 Temes ? Nekrita Popovits Arad 1802 2 Luka Haragus9 Trans. 1771 1 Nicolae Mann Arad 1800 1 lacob Kotutz Trans. 1793 1 Mihăj Ferentz „ 1793 1 lacob Zsurzsuka Trans. 1793 2 loan Zsina18 „ ? 1 loan Popovits sen.Kremen i „ 1790 1 Aftanaz Roman11 „ 1771 1 ⁹ Ao 1787 qua renitens amotus. 1 ¹⁹ Per Eppum pro inhabili declaratus ao 1 praeterito, nuncquoqne — qua hic 1 nemine disponente fungens - extra 1 functioneiu ponitur, qua caeteroquin 1 porro non pro hac ecclesia ordinatus 1 et citatus coram Cossione non com- 1 parens. 1 ¹¹ In favorem filii resignavit praeha- . bitae ecclesiae Măgură et nomine 7 disponente occupavit functionem } penes gremium hoc, quod antea ¹ nunquam popa gaudebat. 2 ¹² Qua caeteroquin coram Cossione pro legitimatione suae hic repertae 1 tunctionis non comparens, igitur ille- j gitime fungens, exponiturpro super- । numerario assignato popae in matre. 1 1 1 Oeorgie Lup Arad 1798 l Popa Ștefan¹³ ? ? (Non 1 comparuit) 154 Numerus Tempus Appertinentiae n a Ecclegiasticae 81 ® .2 a Nomina Locorum et <2 0.0 £ S 3 s s 2 3 a ecclesiarum g ,S • » a o fi, a ® O S ES Titulus J» uj .« ei V 1 • £ ® £■§ ® 3 « - 43 Hollo-Mezo ecclesiae P,-* * S- 4) .gl» șc o s O © p specificus 195 1 © g a Ecc. p. se. ► 10 Karullyfalva F. ad 15 89 l 9 Katzko M. c. 12 150 1 RP2 2 25 Kis-Debreczen F. ad 22 32 1 19 Kis-Debrek F. ad 11 41 1 3 Kis-Doboka M. c. 5, 14 6i 1 RP3 1 26 Kosztafalva F. ad 27 76 1 » 4 27 Kupsafalva M. c. 26 143 1 „ 3 7 28 Lăpos-Debrek F. ad 35 43 1 29 Libâton F. ad 36 94 1 11 Măgură F. ad 1 29 l RP */. 1 30 Matska-Mezo M. c. 31, 32 81 1 [Ao 1818 transiere’ 1 „ 3 31 Magyar-Lăpos F. ad 30 24 1 12 Muntsal F. ad 9 20 1 RP2 44 Negerfalva M. c. 41 114 1 RP3 32 Peteritye F. ad 30 59 45 Pecsetszeg Ecc. p. se. 130 1 RP3 33 Rogoz » n jf 208 1 34 Rohi F. ad 24 84 1 14 Sosmezo F. ad 3 20 1 [Ao 1810 transierunt] 35 Sztojkafalva M. c. 28 44 1 15 Thorda-Vilma M. c. 10 200 /I [Una ex ecclesiis est unita 564/1811 \1 ERG.1 36 Ungurfalva M. c. 29 162 1 37 Unomezo Eccl. p. se 108 1 Circulus inferior sub Tradus Szolnokiensis sub Archi-Dia- 1 Alparet M. c. 20 190 1 RP8 10 2 Also-Csobânka M. c. 7 86 1 RP6 3 3 jyntos F. ad 6 27 1 RP4 4 9 Arpâsto F. ad 11 70 1 12 Apa-Nagyfalu Eccl. p. se. 130 1 1794 10 Baton F. ad 11 47 1 13 Biîzamezo F. ad 14 43 1 RP3 3 14 Csomeny M. c. 13,16,19 50 1 11 Czoptelke M. c. 9, 10 66 1 4 Felsfi-Csobănka M. c. 8 54 1 RP4 5 19 Kozîalu F. ad 14 36 1 15 Muntsal F. ad 18 44 1 RP4 6 Olâh-Văsărhely M. c. 3, 5 45 1 „ 4 5 7 Osvâj F. ad 2 58 1 „ 2 2 16 Rogna F. ad 14 30 1 17 Salamon F. ad 18 57 1 RP3 2 20 Szekeres-T orpeny F. ad 1 40 1 18 Ț6tszăllâs M. c. 15, 17 50 1 RP2 5 Ujfalu F. ad 6 16 1 8 Vetzk F, ad 4 59 1 RP2 2 155 Reflexiones Ex his sunt Numerus Poparum Locus --- ® 3 Annus « a eS a specificus ordinationis ? 5 fi> i a a a s 2 Ștefan Hango Trans. 1791 1 loan Buzuj Arad 1798 1 1 loan Indre „ 1799 1 1 Oeorgie Bejăn 4 Trans. 1790 1 1 Athanaz Goloman „ 1791 1 1 Gavril Kertse „ 1793 1 1 Mătyâs Andrej Arad 1804 1 2 Nekita Popovits Trans 1772 1 Vaszile Popovits Arad 1804 1 2 Dimitrie Kupsa „ 1802 1 Philimon Popovits „ 1803 1 1 loan Perbeitze „ 1797 1 2 Theodor Phylipp 8 Trans. 1786 1 Oeorgie Phylipp Arad 1803 1 1 Theodor Roman „ 1801 1 2 Nicolae Vlasin Trans. 1791 1 Atyim Makavej3 Val. ? 1 1 loza Szilveszter Arad 1804 1 1 P. Vartolomei8 ? 1 Theodor Mihătz Trans. 1793 1 1 Dimitrie Tausz Arad 1800 1 2 loan Popovits Archi-Diac. Trans. 1791 1 loan Popovits Ursz „ 1795 1 2 Theodor Herman „ 1789 1 Theodor Mann „ 1786 1 1 loann Mann8 „ 1773 1 1 Theod. Kunea Arad 1799 1 3 Makavej Mik Trans. 1771 1 losziv Mik Temes 1783 1 Matei Mik Arad 1803 1 3 Vaszilie Buda8 ? 1 loan Buda Arad 1797 1 Matej Buda „ 1801 1 1 Ștefan Philip Trans. 1793 1 R. Pere. Stephani Sofalvi. conatu A. D. loannis Popovits. 3 Luca Dants ’ Trans. 1772 1 Philimon Popovits „ 1790 1 Gregorie Dants Arad 1801 1 1 Toma Belgyan „ 1798 1 1 Mihăj Mezei „ 1800 1 2 loan Todoran Trans. 1767 1 Lup Szekely8 Arad 1797 1 1 loan Moldovan Trans. 1795 1 l Vaszile Pojenor9 Arad 1799 1 1 Prokop Hodes Temes 1783 1 1 Theodor Ilka49 Trans. 1796 1 1 Pavel Popovits „ 1795 1 1 loan Tyekâr 41 Arad 1798 1 1 loan Toader 42 ? 1 1 loan Petyan 18 Arad 1803 1 1 Andrej Popovits48 Trans. 1789 1 1 Vaszihe Vajda Arad 1799 1 1 Timoteus Popovits48 Trans. 1770 1 1 Dimitrie Roman1’ „ 1793 1 ¹ [Vide Nro 11692/1829 ratione templi unitis dati]. ² Resign. an 1803. ⁸ Annus popizationis produci nequivit, nam syngelio caret, unde nec func- tionem popalem exercuit, igitur sem- per qua praevaricator latitavit et exemptione perperam fruitus. * Qua ignotae conditionis et praeva- ricator rubricae amotorum apponi debuit sine appositione termini or- dinationis, citatus enim, comparare recusavit, nec Archi-Diac. certam relationem submittere valuit. ⁶ Popa hic pro matre filialis hujus or- dinatus transposuit popatum suum modo in matre fungenti Nicol. Mann et reversus ad suos lares, qua no- bilis hic residet in proprio fundo. * Ao 1773 bigamus factus in praesens usque perperam exemptus. ’ Resign. ao 1801. ⁸ [Ao 1818 transierunt]. ⁹ [Ao 1811 transierunt, popa remansit]. ⁴⁰ [Ao 1808. transierunt]. ¹⁴ [Ao 1808. transierunt]. ⁴² Coram Cossione non comparuit. ⁴⁸ [Ao 1810 transierunt], ¹⁸ [Ao 1811 transierunt]. ⁴⁸ [Ao 1815-transierunt]. ⁴⁸ [Ao 1815 transierunt]. ” Cum sedem suam ex Szekeres Tbr- peny, pro qua ecclesia ordinatus erat, indisposite huc transtulisset, consequenter ut vagus consideran- dus veniat, rubricae amovendorum inducitur, qua caeteroquin per E. R. O. statione unius popae hic dene- gata existente. 156 Numerus Tempus Appertinenti&e Titulus si’s e K-g Scoteai Mticae Notnina Locorum et ecclesiae lila I ■S S fl B« s ecclesiarum specificus â-2 ** a .21 â g. Ș o g s s 5 £ <4 ® 0 «5 fl • £ £ 8. Cottus Hunyad, Circulus Vallis Hatze- Tradus Vajda Hunyadiensis (Vallis Hatzegiensis) 1 Also-Szilvăs M. c. 8 101 1 3 Barest F. ad 7 28 1 1804 4 Csopea F. ad 2 23 1 RP4 9 Hătzeg M. c. 5, 6 153 2 Ko'alja Ohaba M. c. 4 70 1 4 5 Nalătzvâd F. ad 7, 9 22 2 6 Rea F. ad 9 37 1 7 Szacsal M.c. 3,5,8,10 40 1 1800 8 Szent Peterfalva F. ad 7 35 1 10 Uncsukfalva F. ad 7 24 1 Circulus Cis Marusianus sub Tradus 120 Alpestes M. c. 123,137 90 1 117 Also-Nădasd F. ad 19 92 1 02 Also-Văros-Vize M. c. 103 88 1 130 Alun M. c. 33 86 1 31 Aranyos F. ad 36 22 1 RP2 21 Arki F. ad 127 23 1 RP5 i 118 Batiz F. ad 117 65 1 RP5 122 Bătsi F. ad 117 35 1 57 Batzalâr F. ad 67 66 1 1 Bojabirz F. ad 90 24 1 32 Boos-Gros Ecc. p. se 147 1 58 Bosorod M. c. 66, 68 214 1 2 Brettelin M.c. 6,7,14,15 27 1 1796 RP4 1 , ’ 123 Buitur F. ad 120 34 1 142 Bulgari Devenses F. ad 4 43 1 33 Bunyila F. ad 30 78 1 103 Butsum F. ad 102 71 1 36 Cserbel M.c.31,125,138 108 35 Cserisor F. ad 43 75 1 34 Cserna F. ad 42 8 1 139 Csolnakos M. c. 44 80 1 104 Dedâcs F. ad 130 29 1 țț 3 Deva Metallurg | M. c. 142 22 ? «. 4 ordinar. / 336 124 Dsozsăny M. c. 126 73 1 Dombravitza 1 79 ( Csupel F. ad 10 31 (1 125 Erdohât ? Oeiunosa F. ad 36 72 1 80 ( K6keny F. ad 94 41 1 126 Fădsatzel F. ad 124 40 1 19 Felpestes M. c. 17, 20 124 1 Felso-Nâdasd 1 105 Felso-Văros-Vize Ecc. p. se. 149 1 RP*/* 1 157 Reflexiones Ex his sunt Numerus Poparum Locus ~ * ... Annus ? ? 5 g specificus ordinationis Ș > I f h a a s § ah giensis sub R. Pere. Francisci Pogâny. sub Archi-Diaconatu A. D. Nicolai Hutzovits. 2 Oeorgie Csulyan Val. ? 1 Petru Popovits Arad 1799 1 1 Martin Szora Trans. 1791 1 2 Avram Popovits ’ „ 1785 1 loan Popovits Arad 1804 1 1 Adam Novak8 Trans. 1786 1 (Vide popam apud Eccl. filialem Csopea ob defectum domus parochialis ibi habitare necessitatum). 1 Oeorgie Popovits ⁸ Trans. 1785 ¹ Ao 1804 resign. ² Capellanus; templum cum domicilio parochi habet milit. limitaneum. ⁸ Pars una pertinet ad Hătzeg, altera vero solum per rivulum secreta fi- lialis est ecc. Szacsal. ⁴ Popam habet in Baresd. • Resign. ao 1801. ⁸ Translocatur ad Kirâly-Bânya. ’ Tertio loco positus popa vel ideo etiam relinquitur in functione, quod R. Pere. Georgii Csdka. ut supra. 1 loan Szekare Trans. 1781 l Aron Boldus Arad 1801 1 loan Perejan Trans. 1792 1 Mihail Popovits „ 1786 1 Nisztor Sinka „ 1796 1 Zaharie Popovits „ 1791 1 ludi magistrum a multis jam annis 1 bene meritum agat et ut porro quo- 1 que in hoc circulo^gat, ab E. R. G. 1 determinatum habeatur. ⁸ Resign. ao 1798. 1 1 1 loan Popovits „ 1793 1 2 Toma Popovits Temes 1783 1 Petru Benedek ff 1783 1 1 Nicolae Popovits Trans. 1787 l ► 2 Moyse Szerb Jănos (sic!) Lenkus 1 Georg Musa 2 Mihail Popovits⁸ David Popovits ⁶ 1 Andrej Precup 3 Gavril Popovits ’ Nicolae Lobontz Mihail Popovits 2 Petru Popovits Iszaje Popovits Trans. 1791 „ 1793 „ 1790 Val. 1760 „ 1760 Buda 1780 Trans. 1788 Trans. 1791 Arad 1805 Buda 1779 Arad 1802 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 loan Toma Arad 1799 1 3 Moysze Popovits Trans. 1763 Mihaj Popovits⁸ Arad 1798 loan Popovits „ 1799 1 loan Popovits Trans. 1790 1 158 Nomina Locorum et Titulus Numeros Templonun Tempus Appertinentiae ecclesiarum ecclesiae fh- Ecdesiasticae specificus illâ erectionis ® <1 l-H 03 o2 vinearum p a templi «’S o 2_g X țî urnae J3 2-S n " CA et a © cS «s ► E © J o .2 '©Pî 37 Felesd F. ad 46 35 1 38 Oolesd F. ad 40 30 1 59 Oontzăga M. c. 64 78 1 60 Orid F. ad 69 88 1 39 Oyalăr Ecc. p. se. 240 1 5 Herepe F. ad 11 27 20 Hesdât F. ad 19 27 40 Hosdo M. c. 38, 55 30 1 61 J6-Valtsel Ecc. p. se. 127 1 RP 41/, 6 Kaunn ao 1804 evenuerunt per amplexam S. Unionem 41 Kegyes M. c. 8, 133 59 1 1793 RP3 2 128 Kereszteny-Almăs F. ad 127 32 1 1802 RP1 1 127 Keresztur M. c. 121,128 51 1 1803 RP3 3 7 Kersecz F. ad 2 43 1 1799 RPl‘/> 1 42 Kirâly-Bănya M. c. 34 270 1 RP4 15 129 Kis-Barcsa F. ad 130 15 1 RP */2 1 186 Kis-Denk F. ad 116 80 1 RP4 4 21 Kis-Kalăn F. ad 27 26 1 RP4 2 8 Kis Muncsel . F. ad 41 21 1 RP8 1 63 „ Oklos Ecc. p. se. 125 1 RP 3*14 1 62 Kitid ff ff ff 168 1 RP 4‘/, 2 107 Kosztesd F. ad 109 66 1 RP4 64 Kovrâgy F. ad 59 56 1 9 Kozollya F. ad 13 29 1 65 Ko-Boldogfalva Ecc. p. se. 103 1 43 Lelesz M.c. 35,51,52 150 1 10 Lesznyek M. c. 79 64 1 44 Lindsina F. ad 139 53 1 108 Losăd F. ad 110 70 1 109 Ludesd M. c. 107 78 1 66 Lunkăny F. ad 67 64 1 110 Măgură M. c. 108, 89 1 23 Magyar Brettye F. ad 22 33 1 45 Magyarosd M. c. 49 78 1 11 Maros Nemeti M. c. 5,16 47 1 111 Martinesd M. c. 118 90 1 22 Mâcso M. c. 23, 28 156 1 12 Merisor F. ad 46 21 1 130 Nagy-Barcsa M. c. 104,129 58 1 112 „ Denk Ecc. pro se. 155 1 90 „ Muncsel M. c. 1, 51 42 1 24 „ Oklos Ecc. pro se. 141 1 131 Năndor F. ad 132 48 1 132 „ Vărallya M. c. 131 70 1 67 Olâh-Brettye M. c. 57 85 1 118 Petreny M. c. 129 78 1 114 Piski M. c. 115 83 1 98 Plopp F. ad 50 25 1 46 Pojenicza Torni M. c. 12, 34 47 1 47 „ Vojni F. ad 50 27 1 68 Pokol Valtsel F. ad 58 64 133 Popesd F. ad 41 30 25 Puszta Kalăn F. ad 72 34 15 3 ri a a S 1 3 1 1 1 2 1 1 1 2 1 1 1 1 1 1 1 2 1 1 1 2 1 1 2 1 1 1 1 1 2 1 159 Ex his sunt Reflexiones Numerus Poparum , s - $ § Annus a 3 = g specificus ordinationis § § .1 g> h a a 8 § §■£ 4 < rt rn lonitze Deminesk Arad 1804 1 ’ Resign. ao 1798. loan Radu sen.’ Temes 1782 1 2 Resign. ao 1802. loan Radu jun. Arad 1798 l ’ Ipso bigamiae facto succedente ipsi Petru Toma Arad 1802 2-do loco posito et in functione re- Zaharie Popovits Temes 1782 î licto popa. Georgie Popovits Trans. 1790 1 4 Resign. ao 1795. Laszk Popovits Arad 1801 1 s Resign. ao 1803. Petru Morar2 Trans. 1766 1 • Translatus ex Pojenicza Torni, ubi David Morar Arad 1802 1 indebite fungens, in casu morositatis Szimeon Popovits „ 1801 1 sub poena amotionis. Paskul Sziics „ 1776 1 ’ [Ao 1829 praeter 13 familias tran- sierunt ad Unionem]. 8 Nunquam confirmatus, ergo semper praevaricator ao 1800 resignavit Georgie Csimporeszku Buda 1786 1 Dumitru Cserbicsan ’ Trans. ? 1 1 Petru Cserbicsan „ 1790 Petru Popovits „ 1791 1 Georgie Popovits „ 1791 1 Szpiridon Popovits Buda 1781 1 loan Tomovits Arad 1804 1 Andrej Zakhej Trans. 1789 1 Georgie Muntyan „ 1785 1 Georgie Popovits „ 1792 1 Mihaj Popovits' Val. 1759 1 Oeorg Popovits Trans. 1795 1 Petru Lupkovits Arad 1796 1 Petru Murmetzân „ 1803 1 loan Popovits Trans. 1792 1 Nicolae Popovits ’ Temes 1782 1 Avram Popovits Arad 1803 1 Adam Bran Buda 1779 1 Mihail Popovits’ Trans. 1790 1 Nicolae Popovits „ 1790 1 Petru Diâk Arad 1803 1 Mihail Popovits ’ Trans. 1793 ■ 1 loan Toma Arad 1799 Vide Erdâhăt David Popovits Trans. 1785 1 Adam Avrameszku „ 1790 1 Nicolae Florje Arad 1801 1 Georgie Popovits Trans. 1786 1 Georgie Popovits 8 Val. 1779 1 Moyse Popovits Arad 1800 1 Adam Popovits „ 1797 1 160 Numerus ordinationis o 2 a a s 00 2 Georgie Popovits Trans. 171'0 Mihâj Popovits „ 1790 1 loan Popovits „ 1788 1 Thoader Moldovan Arad 1797 1 loan Popovits Trans. 1790 2 Mihail Popovits Arad 1798 loan Mihelesk „ 1801 1 Zaharie Popovits Trans. 1793 1 Georgie Popovits Temes 1782 1 Dimitrie Popovits Val. 1760 1 Petru Popovits Trans. 1793 1 Eftimie Deneszku Arad 1800 1 Oeorgie Lukâts 1 Val. 1764 2 Pavel Novak'2 „ 1761 Ignatie Olar Arad 1803 2 Nicolae Hutsovits3 „ 1776 Petru Krișan Trans. 1795 o '2 a Reflexiones «8 O E = SJ) ’eîb 5 !s ’m d o* 2 d 3 * ti fa «7 * Ao 1792 confirmatus per Eppum 1 1 Adamovits. 1 1 2 Resign. ao 1803. 1 • Vicarius. 1 ‘•Per Eppum Adamovits confirmatus 1 ao 1793 et ao 1798 in favorem filii 1 sui resignavit. 1 1 Resign. ao 1802. * Archi Diaconus. ’ A 20 annis bigamus, nec aliquando pro hac ecclesia ordinatus. 8 Resign. ao 1795. 1 1 1 1 1 1 1 1 lănos Popa (sic!) Arad 1802 1 2 Simeon Popovits4 Val. 1760 1 Avram Popovits Arad 1798 1 Diaconatu A. D. losephi Nemeș. 1 Petru Turk Arad 1801 1 2 loan Florje5 Trans. 1767 1 Georg Feier Arad 1802 1 1 losephus Nemeș8 Trans. 1785 1 2 Petru Popovits Val. ? 1 losziv Papp Trans. 1791 1 1 Georg Sulzăn Arad 1801 1 1 Vaszile Tikula ’ Buda 1782 ’l 2 Ignatius Moysze „ 1780 1 Nicolae Moyse Arad 1781 1 1 losziv Bognyan Trans. 1793 1 2 Andrej Mircsa8 Trans. 1772 1 Mihail Mircsa „ 1793 1 11 162 Numerus Tempus Appertinentiae Titulus .-.•s*. •S -SS Ecolegiagticae Nomina Locornm et ecclesiae fozi §■5, E B £ 8 - 1 â 0 ecclesiarum *£• 0.S 5 60 O h 52 28 specincus § £.2 t a gg rt ► Tempiorum • & ► 95 Szakamăs M. c. 97 40 1 RP6 1 96 Szelistye F. ad 92 33 1 „ l‘/2 1 97 Szăntsesd Ohaba F. ad 95 55 2 98 Szteregonya F. ad 87 58 1 99 Sztretye F. ad 141 32 1 100 Tisza Ecc. p. se. 85 1 RP 2 2 101 Tyej M. c. 88 91 1 „ 5 2 Circulus et Tradus 67 Also-Csertes M. c. 74, 94 39 RP 1 86 Almăsel F. ad 87 52 1 1 87 Almăs-Szelistye M. c. 86, 101 52 ( 1 88 Also-Boj F. ad 98 '2 1 64 Baresd M. c. 68, 76 31 l 63 Bătsfalva F. ad 73 5 1 65 Boz F. ad 66 39 1 90 Bradatzel M. c. 104,107 50 1 66 Branyicska M. c. 65, 80 88 1 91 Brasso F. ad 83 53 1 89 Burznyik Ecc. p. se. 102 1 92 Cserbia M. c. 102 60 1 93 Danulesd F. ad 98 17 1 68 Dumesd F. ad 64 16 1 94 Fels6'-Boj F. ad 67 32 1 70 Fiives-bogăra F. ad 83 34 1 69 Furksora ? 162 1 96 Olodgilesd Ecc. p. se. 50 1 95 Godinesd F. ad 108 44 1 71 Gothâtya F. ad 97 27 1 72 Gyalakuta F. ad 84 17 1 97 Guraszăda M. c. 71, 81 73 Ilye Armalistarum M. c. 63, 75 180 99 Kimpeny-Szurduk M. c. 100 82 \ 100 Kimpuri F. ad 99 46 / 1 98 Komărzinesd M. c. 88, 93 60 1 74 Kosa F. ad 67 18 1 75 Kullyes F. ad 73 10 1 76 Lunksora F. ad 64 20 1 77 Maros-Bretye M. c. 78 94 1 101 Mikanesd F. ad 87 26 1 1802 103 Petresd F. ad 105 18 1 102 Pogan esd F. ad 92 46 1 104 Runksor F. ad 90 27 1 78 Szirby F. ad 77 70 1 106 Tamasesd F. ad 108 45 1 105 Tatâresd M. c. 103 74 79 Tirnava M. c. 69 58 RP 1 2 80 Tirnavitza F. ad 66 46 RP4 4 81 Ullyes F. ad 97 28 1 82 Vaflyelunga F. ad 85 29 1 117 Vika F. ad 90 19 1 83 Viszka M. c. 70, 91 53 1 85 Vortza M. c. 82 45 1 68 Zâm M. c. 95, 106 130 1 RP 24 12 163 a> Locus S Numerus Poparum Annus a specificus ordinationis a a B <5 1 Nicolae Popovits Trans. 1793 2 Petru Popovits Val. ? 1 Georgie Petrutz Trans. 1787 1 loan Furdui1 Temes 1783 1 Alexandru Petrovits Trans. 1792 Ut supra. 1 Amos Popovits Arad 1796 1 loan Dalka Trans. 1795 1 Georgie Popa " ? ? 1 Mihail Orbonăs Arad 1798 1 Antonie Popa Trans. 1790 1 Andrej Berar » 1795 1 loan Moyse „ 1772 1 loan Furduj „ 1791 1 loan Zoran „ 1791 Exhis sunt ’n '•§ â b Reflexiones i -6 i h a « 9 S H 0> S H b CC 1 1 [Ao 1812 amotus]. • Trans. ad secundas nuptias 891/1808. • Resign. ao 1791. ‘ Ao 1801 resign. 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Nicolae Popovits Temes 1772 1 1 Theodor Bretyan „ 1782 i 1 loan Florje Trans. 1795 1 2 loan Olar’ ? ? 1 losziv Olar Temes 1783 1 1 loau Lupsa Trans. 1786 1 1 Moyse Popovits „ 1791 1 1 loan Popovits „ 1790 1 1 Nicolae Popovits „ 1788 1 i Earkas Lepedat Trans. 1790 1 1 Dumitru Popovits „ 1791 1 1 losziv Popovits „ 1787 1 1 Anton Merian . 1790 1 L & Mihail Oprian 4 „ 1790 1 losziv Oprian Arad 1801 1 1 lănos Popa Trans. 1795 1 J f'prya Popa Arad 1797 1 z Nicolae Krisan Trans. 1791 1 losziv Pekurar Arad 1796 11* 164 Tempus Appertinentiae Numerus a B Kcclegiaaticae a « _o >--- h S 5 ® .2 a Jj Sg.2 <= § ei Q Titulus <5^ ă o gf agrorum ss Nomina Locorum et ecclesiae §2is a Circulus transr g cul-uli ► ecclesiarum specificus 280 & Tractus Al *3 feencbnum sub 1 Allgyogy Ecc. p. se. 2 Ș currus sub 30 Arany M. c. 37 90 1 31 Baboi na M. c. 36 85 1 3 Bakonya M. c. 18 64 1 16 Balsa M. c. 28 147 1 32 Bănpataka M. c. 40 90 1 46 Barbura F. ad 54 51 4 Bentzentz M. c. 9, 13 85 1 RP 24 16 33 Berekszo Ecc. per se. 100 1 47 Bezân F. ad 50 36 1 1802 48 Boholt F. ad 57 68 1 2 Bokaj M. c. 15 170 1 5 Bozes Ecc. per se. 100 1 6 Bulbuk F. ad 11 39 1 34 Bun M. c. 7 75 1 49 Burjănfalva F. ad 57 99 1 17 Cseb M. c. 19 113 1 monasterium RP4 1 templum 7 7 Csikmo F. ad 34 100 1 18 Erdofalva F. ad 3 30 1 35 Felsâ-Csertes F. ad 39 90 1 8 Feredo F. ad 14 50 1 1785 36 Foit F. ad 31 80 1 50 Fornâdia M. c. 47, 53 90 1 - 51 Ffizesd M. c. 60 56 1 19 Glod F. ad 17 40 1 52 Grujelăs F. ad 84 21 9 Gyalmâr F. ad 4 37 1 RP 13 4 84 Oyalumăre M. c. 52, 72 41 1 37 Gyertyânos F. ad 30 45 1 38 Hard Ecc. p. se 100 1 10 Homorâd Ecc. p. se 147 1 1 1793 39 Hondol M. c. 35 194 1 53 Kajănel F. ad 50 46 1 40 Kemend F. ad 32 60 1 51 Ketskedrâga M. c. 46,55,61 70 1 20 Kis-Almâs F. ad 26 50 1 41 Kis-Râpolt F. ad 42 100 1 21 Kozep-Almăs M. c. 27 76 1 11 Kiirpeny M. c. 6 42 1 22 Măda Ecț. p. se 180 RP2 3 55 Măgură F. ad 54 51 RP8 12 56 Maros-Solymos Eccl.- p. se 110 l 23 Nâdastia'------- F. ad 24 44 1 RP4 4 43 Nagy-Âgh F. ad 44 34 1 24 Nagy-Almâs M. c. 23 262 3 42 Nagy-Râpolt M. c. 41 130 1 7 Nyavalyasfalva M. c. 48, 49 115 1 12 Nyirmezo Ecc. p. se. 133 2 13 Piskintz F. ad 4 42 1 RP 9«/2 2 165 Ex his sunt m Locus 8 s Numerus Poparum Annus fl fl a Reflexiones specificus ordinationis o ’S ‘Eo 3 1 Archi-Diaconus. Pere. Ladiszlai Pogăny. a P5 s cn 2 Resign. ao 1799. D. Mich. Krajnik. 1 1 I* 1 • Hic ut ut apud Altissimum Thro- loan David Trans. 1795 1 1 1 1 num sui in functione legitimationem loan Sztojka Arad 1799 1 1 exorasset, obținere tamen nequivit, rt Salomon Frinku „ 1789 1 1 igitur in praesens usque etiam suam s Petru Buda Temes 1789 1 functionem indebite habuit et prae- 8 Petru Rusz Arad 1776 1 rogativis perperam usus est. a Mihael Krajnik1 Temes. 1789 1 4 Vide hune in Băbolna, quo anno R. Salamon Popovits Val. 1760 1 adhuc 1796 per Consistorium trans- A. Ștefan Maris Arad 1801 1 positus erat. 2 loan Popovits Trans. 1791 1 • Amotus ut furti et aliorum excessuum 1 Antonie Iszposz Trans. 1795 1 reus, successive per denatum Vica- 1 lakis Kaliman Arad 1803 1 rium Popovits, utidem refert, hue 1 Mihail Popovits „ 1776 1 dispositus. 1 Kosztandin Pess Trans. 1791 1 * Nunquam confirmatus, igitur semper 1 Theodor Olya2 Arad 1760 1 praevaricator, resignavit ao 1790. 1 Aron Olya „ 1799 1 ’ Cum popa iste praeter culpam (vi 1 Aron Popovits „ 1799 1 B. R. R. sub No Gbli 4579/1781 1 David Buda3 Val. 1762 1 Eppo Nikitits intimati ad functionem 1 Petru Buda4 Temes. 1789 1 dispensatus) obtentam parochiam 1 Mihail Popovits Arad 1776 1 Berekszo medio defuncti Vicarii Po- 1 Nicolae Stojan3 Buda 1779 1 povits amisisset, qua persona de pa- 3 Dumitru Krisan • Val. 1760 1 tria in tumultu Horaiano optime 1 Nicolae Krisan Trans. 1790 1 merita, non tantum in functione re- 1 Salomon Dimitrie „ 1790 1 linquitur, sed una quo advixerit no- 1 loan Szerb ’ Val. 1768 1 mine parochi in concentrata hac 2 Simeon Popovits Trans. 1792 1 ecclesia, donatur popa in matre exi- 1 Georgie Moyse Buda 1783 1 stente pro capellano ipsi subjecto. 1 Nicolae Popovits Val. 1768 1 • Siquidem popa iste juxta priorem 1 Alexandru Dobra Trans. 1795 1 regulationem habuisset filialem ec- 1 loan Pereu Arad 1801 1 clesiam Gyalmăr, quam non tantum 2 loan Rusz Trans. 1791 1 dissidiose administrare neglexit ac 1 Dimitrie Zsinke Arad 1801 1 una ex actis consistorialibus eveniret, 1 Petru Koszte Trans. 1795 1 quod illam cum appertinentiis terre- 1 Dimitrie Angyel Arad 1802 1 nis parochianis suis ao 1804 in et 1 loan Nan Trans. 1772 1 pro fior. 12 vendiderit, concessa 1 Nicolae Moga „ 1795 1 facultate sibi alium popam eligendi, 1 Avram Krajnik Val. 1766 consequenter symoniam exercuisset, 1 Petru Bogdan Arad 1799 eundem simpliciter amovendum esse 2 Petru Muntyăn „ 1801 invenit Cossio. 1 loan Popp „ 1800 1 loan Nicolae Temes. 1781 2 loan Mutsa „ 1790 > 1 Solomon Phylimon Arad 1796 o 1 Toma Angyel „ 1804 8 1 Alexandru Szui Arad 1800 ◄ 1 loan loaness8 Tra. 1793 1 166 Nomina Locorum et AppertinentiBB ecclesiarum Numerus Tempus EcclesiaBticae 00 a ’H „sg 2 s a vinearum 25 Poiana,, ■§ 3 ®,2 E O p. £ S 8 ee o P oa nrnae 26 Pork/a Titulus 115 a O |g® CS i ts 14 Rengeteg ecclesiae 52 o RP 2 2 fa specificus 117 1 ® a M. c. 29 1 g » M. c. 20 1 «2 M. c. 8 2 44 Szekeremb M. c. 43 119 1 58 Szelistyora F. ad 62 36 1 60 Sztojenâsza F. ad 51 40 1 59 Szuhget Ecc. p. se. 126 1 27 Tekero F. ad 21 54 1 61 Toplitza F. ad 54 34 1 62 Valisora M. c. 58 80 1 29 Vălye Pepi F. ad 25 80 1 15 Vălye-Mare F. ad 2 52 1 DD O 28 Voja F. ad 16 35 1 nr 2 45 Vormagia Ecc. p. se 130 1 10. Cottus Zarănd sub Tradus Zarandiensis sub 1 Also-Lunkoj F. ad 18 39 1 21 Birting M. c. 24 51 30 Bleseny M. c. 37 413 2 2 Boitza M. c. 9 53 1 3 Brâd Ecc. p. se. 345 1 4 Bukurest Ecc. p. se 351 3 31 Butsesd Ecc. p. se. 159 2 32 Bulzesd Ecc. p. se. 313 2 22 Csebe M. c. 23 276 1 5 Cseretzel M. c. 16 80 1 34 După Piatra Ecc. p. se. 395 | 1 t J A 1789 1 6 Fels6 Lunkoj F. ad 18 68 1 35 Orohăt F. ad 42 60 1 RP4 7 Hertzegâny Ecc. per se. 235 1 8 Kaianel F. ad 17 56 1 9 Kalamanesd F. ad 2 44 24 Kărăszto F. ad 21 68 1 23 Karâts F. ad 22 82 1 25 Kords-Bânya F. ad 26 46 1 167 Ex his sunt te Locus a 3 Numerus Poparum Annus 'S •p; s Reflexiones e8 specificus ordinationis O /, 4 18 Szkrofa M. c. 1,6,15 50 1 1 41 Sztanisa Ecc. p. se. 230 1 1792 29 Tatăresd F. ad 27 34 1 42 Tomnyătyek M. c. 35 241 1 1803 19 Tresztyia Ecc. p. se. 109 1 45 Ui Barest F. ad. 40 47 1 43 Văka M. c. 38 110 1 44 Valeabrad Ecc. p. se. 132 1 RP 4*/2 4 20 Zdrăptz F. ad. 11 120 1 33 Zsunk Ecc. p. se. 150 1 & 9. Cottus Szolnok 1 Magyar Baksa ao 1804 trasierunt ad unionem 84 1 Tractus filialis 2 ZsăKfalva Ecc. p. se. RP 2 3 30 11. Districtus Kdvâriensis sub Tractus Kovâriensis sub 37 Als6 Fentds ao 1803 Unionem ampledus est. 22 Berentze M. c. 33 69 1 23 Csokotes M. c. 24 107 1 38 Csugâsztra ao 1804 transierunt 34 Draga Vilma Ecc. p. se. 140 1 14 Fejerszeg M. c. 17, 19 73 1 24 Fonătz F. ad 23 65 1 25 Garbonătz M. c. 26 140 1 RP2 15 Gaura Ecc. p. se. 130 1 26 Gyertyânos F. ad 25 44 1 RP 4 16 Gyftkeres Ecc. p. se. 90 1 RP 4’/, 2 17 Hosszufalva F. ad 14 40 1 RP2 2 2 Kis Kbrtvelyes F. ad 5 56 1 8 „ Solymos F. ad 10 28 1 3 „ Totfalu F. ad 6 42 1 RP 3 5 Kovăs M. c. 2, 4 60 1 28 „ Kâpolnak F. ad 29 73 1 169 Ex his sunt « i Locus a> s 3 Nutnerus Poparum Annus zi 0 Reflexiones s 9 a ’ă) s specificus ordinationis § O ’S a sl a a 0 0 £ 3 *4 Pâ & 00 1 1 Amvroszine Muntyân1 Trans 1792 1 1 [Transivit a 2-a vota no 351/1819]. 1 Daniel Fejer Arad 1802 1 3 Ob defectum domus parochialis ha- 1 losziv Popovits Temes 1782 ■f bitabat in Birting. 1 Kretsun Bassa2 Arad 1799 1 8 Resign. ao 1795. 1 l 1 Ilie Kezan „ 1796 ■1 ’ Popam habet in Kalamanesd. 1 Nicolae Virts Trans. 1793 1 6 Resign. ao 1804. 1 lânos Popovits ,, 1795 “ Popa nunquam confirmatus, semper 1 Nicolae Pojenor Arad 1799 1 praevericator. 1 ’ [Ao 1811 transivit ad secunda vota]. 1 lank Popa Trans. 1794 1 s [Ao 1832 transierunt]. 1 Trenarsie lank „ >789 1 2 lânos Komsa8 Buda 1780 9 [1812 et 1832 transierunt]. loan Komsa Temes 1789 1 10 [Ao 1828 transierunt]. 1 Alexandru Onk Arad 1800 1 11 [Ao 1825 uniti facti sunt]. Angyel Dragau’ „ 1804 12 [Vide Somkut Patak] 2 Nicolae Popovits „ 1803 1 18 Archi Diaconus. [Transierunt ad Avram Popovits6 Trans. 1791 1 Unionem una cum popa]. 3 Nicolae Kretsun* Val. 1766 1 1 Adam Kretsun Trans. 1793 1 Avram Kretsun „ ,795 1 1 1 loan Mihejtz „ 1795 1 1 Tobie Perejan Arad 1801 X 1 1 Daniel lllyes ’ Trans. 1790 1 1 Vaszile lank „ 1795 1 1 Georgie Almesan Arad 1799 1 1 1 Petru Roman Trans. 1791 X Mediocris. Dobocensis inferior. 1 Paszkul Popa Arad 1801 - R. Pere. losephi Szebeni. A. D. loannis Popovits. 1 1 Pantilimon Ojda Trans. 1796 1 1 Timottej Oancsa „ 1772 1 1 1 Ilie Roman „ 1790 1 1 Andrej Denutz* Arad 1800 X 1 1 Andrei Gergely Buda 1781 1 loan Popovits „ 1779 1 1 loan Mogos9 Trans. 1794 X 1 1 Vasilie Tzetzan Arad 1800 X 1 loan Kordos10 Buda 1771 1 it Vasile Kimpan1-' Arad 1804 1 1 Temes 1782 1 loan Popovits” 1 2 Lup lants S. Andr 1785. X 1 Nekite lants Arad 1800 170 Numerus Tempus Appertinentiae <27?^ § C •ss 1 Ecolesiastioae Nomina Locorum et Titulus a s a s> 5 •■ga j le e ecclesiarum eodftsiae § g a a O 28 specifici® s 1 âl asif JO ® fl fl * . <2 ► 4 Koltse F. ad 5 44 1 RP 2‘/2 27 Kbteles Mezo M. c. 31 80 1 RP 2 35 Kutsulâta M. c. 9 70 1 RP1 29 Latzkonya M. c. 28, 32 90 1 9 Letka 30 Măgură F. ad 35 40 39 Mâlyân ao 180a transierunt 1 1 Nagy Fentâs Ecc. p. se. 167 ad Unionem 18 „ Kortvelyes Ecc. p. se. 132 » » 6 Olăh Bozonta M. c. 3 61 1 31 Ploppis F. ad 27 70 1 10 Pojnitza M. c. 8 66 1 RP 3 19 Pribekfalva F. ad 14 64 1 RP 74 11 Rev Kortvelyes M. c. 12 64 1 RP 7. 32 Russzor F. ad 29 18 1 20 “Somkut Pataka M. c. 21 151 1 12 Szakatura F. ad 11 48 1 [Ao 1810 transierunt] 7 Szaszăr Ecc. p. se. 90 1 13 Szelnitze Ecc. p. se. 100 1 RP2 6 33 Szurduk Kâpolnok F. ad 22 60 1 36 Toplitza ao 1803 transierunt 1 21 Tbrbkfalva F. ad 20 120 1 [Ao 1814 una cum parocho transier.] 12. Sedes Siculicalis Udvarhely. Circulus Subdiaconatus LJdvarhelyiensis tracta Schăss- 1 Borbd ao 1804 transierunt 2 Eted ao 1804 transierunt 3 Gagy F. ad 27 (c. inf.) 3 12 Kis Solymos F. ad 9 5 [ao 1807 transierunt] 4 Magyar Andrăsfalva F. ad 7 (c. inf.) 3 11 Magyar Hidegkut F. ad 9 9 5 Magyar Sâkod F. ad 9 22 6 Nagy Solymos F. ad 9 22 7 Răva F. ad 9 3 8 Szent Abrahâm F. ad 27 c. (inf.) 8 9 Szent Erzsebeth M.c.5-710-12 38 1 10 Vetzke F. ad 9 12 171 Ex his sunt 3 Numerus Poparum Locus O fl â Fungibilea a specificus Annus 1 O s Supernume- £ ordinationis 5 « rarii 13 «? 1 Avram Oeorgie Arad 1800 1 1 loan Dants Trans. 1790 1 2 Georg Onofrie Temes 1'83 1 Szava Kosztan * ? ? 1 2 Oeorgie Roman 9 S. Ăndr. 1778 1 Gheraszim Roman8 Arad 1802 1 1 Teodor Horvăth Trans. 1791 1 1 Teodor Avram* Buda 1779 l 1 luon Hutzkovits Arad 1797 1 1 loan Dants Trans. 1790 1 1 loan Popa „ 1795 1 1 Procopie Andron • Arad 1776 1 1 loan Nan8 Trans. 1785 1 1 Vasilie Kimpian Arad 1804 1 1 loan Roman Trans. 1771 1 1 Szimion Andron „ 1790 1 1 Mihail Onisor ’ „ 1793 1 Oeorgie Onofrie 8 Temes 1783 1 Andrej Lutzan9 Val. ? 1 Reflexiones ¹ Amotus ao 1804. [Ao 1831 tran- sierunt], ² Resign. ao. 1802. ’ [Ao 1819 popa transivit ad Unionem]. ⁴ [Ao 1815 transierunt]. ‘ Ao 1800 amotus propter ebrietăți deditam vitam. ⁴ [Ao 1814 transierat pagus una cum popa ad Unionem], ’ [Ao 1818 transierat solus parochus]. ⁸ Vide Kutsulăta. ⁹ Nec annus ordinationis suae in Va- lahia obtentare constat, nec aliquando in Transilvania confirmatus exstitit, multominus cum praescitu Consis- torii praehabitam functionem tenuit, igitur qua semper praevaricator a 30 et amplius annis sacerdotale mi- nisterium exercuit. ¹⁰ [Ao 1824 transivit]. superior sub R. Pere. loannis Pakot. burgiensi adjuncta sub A. D. Ștefani Balăs. 1 Theodor Man¹⁰ Buda 1779 (Va urmă). 1 172 OAMENI ȘI FAPTE. losif Sterca Șuluțu de Cărpiniș. — Date autobiografice scrise pentru „Panteonul Asociațiunii". — 1. Starea familiară. Născut in 10 Septembre anul 1827 în Câmpeni din părinții loan, funcționar cameral regesc, proprietar de mine de aur și Francisca de Șofalvy de Șofalva. Căsătorit în 10 Iunie 1860 cu Ana Otvos. Fii Aurel, Flaviu, Alexandru, Traian. ' 2. Studii. Școalele elementare în casa părintească cu instructor privat. Școalele secundare în Zlagna și Cluj 1857—1844. Studii academice: drepturile în Murăș-Oșorheiu 1844—1846, unde am practizat la tabla reg. ca cancelist, pănă în Septemvrie 1847. După aceea am studiat tehnica în Budapesta, care din cauza revoluțiunei am părăsit-o în Maiu 1848. 3. Funcțiuni ocupate. Din 6 Decemvrie 1849 până în 24 Aprilie 1861, în timpul absolutismului, am ocupat mai multe funcțiuni: actuar, adjunct, subcomisar (solgăbirău). în anul 1861 am fost ales cu unanimitatea voturilor, în comitatul Cetății de Baltă, vice- .. cobite. Din anul 1869—1881 am fost judecător de tribunal regesc, atunci am fost pensionat. 4. Activitatea literară. Titlul scrierilor: Am publicat un „Memoriu" din care au apărut pănă acum VI părți. Conține date biografice, monografir”și evenimente istorice din anul 1846 pănă îiT fîmpul de față. Venitul l-am dăruit pentru scopuri națio- nale. — Colaborarea la organe publicistice: în „Gazeta Transilvaniei", în „Federați unea", în „Tribuna" și în „Transilvania" am publicat numeroase tractate istorice întru apărarea poporului român și a dreptului său istoric; am compus biografia prefecților și tribunilor din a. 1848, și altor bărbați însemnați, pentru „Enciclopedia Română", apoi monografia Abrudului, a comunei Câmpeni ș. a. Am combătut și rectificat în ziare maghiare și germane neadevărurile și injuriile adresate poporului român. 5. Activitatea publică. Din memoriile mele se vede și activitatea mea publică, fnă provoc la ele. în anul 1863—4 am fost deputat în dieta din Sibiiu. Am fost membru în comitetul partidului național la an. 1884. Sunt prezident în consiliul de direcțiune al institutului de credit și economii „Albina", în a cărei direcțiune mă aflu ca membru din anul 1881. 6. Distincțiuni. Vre-o dxjui procese de presă, de cari am scăpat prin prescrip- țiune, era să-mi fie „distincțiu.nea“. Nemții pururea m’au spionat și persecutat. Maghiarii, deși aveau siițipalie pentru mine, nu-mi puteau iertă ținuta mea românească; astfel eu, care am fost prăsit și crescut din părinți cu tradițiuni familiare, idealiste, nefiind în stare să mă dau după păr, să mă fac „Streber", deși dintre Români nime n’avuse ca mine atâta ocaziune de a face carieră, după'Tph serviciu de 30 ani, m’am ales cu ceea- ce mi s’a zis în ziarele maghiare: «Olâh, de becsiiletes es igazsâgos ember*. Și eu sunt mulțămit și cu atâta. (Cf. „Memoriul" partea VI pag. 74—78). 7. Rolul avut în sânul „Asociațiunii". II vor aprețiă colegii mei, dânșii sunt competenți. Sunt membru fundator și cel mai vechiu membru în comitetul central, al cărui viceprezident sunt și în secțiunea istorică. 8. Acte filantropice. Cu greu se va găsî vre-o listă de contribuire pentru sco- puri naționale, pe care n’ar fi semnat numele meu. Am susținut mai mulți studenți la gimnazii și universități, cu bani colectați de mine; am dat pentru zidirea școalei civile de fete din loc 100 floreni, pentru gimnaziul din Blaj 100 fl.; am pus la cale femeile române din Sibiiu, în anul 1877, să colecteze pentru soldații români răniți la Plevna, am dat însumi cel dintâi 100 fl. hi bani, altă 100 fl. în cărți și o ladă mare de scamă fină. Eră p’aci să fiu disciplinat. La înființarea „Asociațiunii" am asigurat prin colectă fondului 5000 fl., iar banii adunați i-am administrat comitetului central. Fondul Avram lancu s’a înființat la inițiativa mea; fundament la acest fond am pus eu prin cei 40Q 173 fl., realizați din „Biografia lui Avram laneu“ și dărui ți de mine pentru acel scop. Mo- șiile, pădurile, pășunile, fânațele, dreptul de crâșmărit și de a ținea târg, câștigate de poporul român, prin activitatea mea judecătorească, valorează mai multe sute de mii floreni și aceasta este adevărata avere națională. Atâta e tot ce am putut face pentru națiunea mea. Cu toate aceste, când voiu părăsi această lume păcătoasă, lipsită de moralitate și ideal, îmi voiu puteă aminti cu sufletul liniștit, cuvintele poetului: „Fie somn, ori fie Jude, mă duc cu curagiu înainte ! De e Jude, n’am mustrare Somnul îmi dă repausare!" 9. Alte date biografice. în Munții apuseni, cele mai vechi familii fruntașe ro- mânești au fost Șuluțescii, Aronescii și Boyescii. Mama mea a. fost dintr’o veche fa- milie românească renegată, a cărei nume românesc s’a perdut în negura vechimei tim pilor seculari. Fratele mamei mele Alexie Șofalvy, autorul opului „Institutiones luris metallici, in usum M. Principatus Transilvaniae" Claudiopoli 1834, era bine cunoscut generațiunei bătrâne din Sibiiu, din timpul când dânsul fusese consilier la Tesaurariat. îmi spuneau bătrânii, că Șofalvy, când eră bine dispus,..mărturisea că e Român. Gine- rele acestuia, generalul ces. reg. cavaleruT~Mâîhong — un F rancez — a fost unul dintre cei mai renumiți pictori. Mama mea murind de tânără, tatăl meu s’a căsătorit a doua- oară cu Ana Neagai, unica copilă a lui loan Neagai, consilier la tribunalul montan reg. din Zlagna. Români foarte zeloși. Cred că mai există în biserica gr. cat. din Zlagna, banca cu numele: loan Neagai. Buna mea a fost născută Boer de Scorei, iar străbuna mea a fost sora episco- pului PțimPaul Aron de Bistra. Despre acești Aronesci se știe din istoria patriei și din documentele familiare, că ei au fost din'familia domnitorilor din Moldova. Astfel -zice și Șincai în cronica sa Voi. II. pag. 405: „Aronescii de Bistra, dintre cari mulți bărbați zdraveni au fost și sunt încă în a. 1810, când scriu eu aceste, nu fără funda- ment să zic a fi din familia lui Aron Vodă. ¹ Iar Barițiu în „Transilvania" Nr. 24 anul 1877 zice despre familia Șuluțu și Aron, că: „E una din cele mai renumite și mai bine- cuvântate de Dumnezeu, între douăsute cinci zeci de mii de familii românești din Transilvania". Despre poetul V. Aron de Bistra, Eliad ne spune că: „în decursul in- strucțiune! ce o primi în limba greacă, a dat la un păstor de o carte românească „Alexandria?, pe care apoi ascuns întru’n coș din pod, a cetit’o din doască în doască, sorbind cuprinsul ei, care l-a fermecat". Barițiu ne spune în istoria sa că: „Mii de Români ardeleni au învățat carte ca să poată ceti „Alexandria" lui Aron". Cine a fost metropolitul Șuluțu, o să ne spună istoria contimporană. Că tatăl meu a fost la a. 1848/9 sufletul operațiunilor militare în Munții apuseni, inventătorul legendarelor tunuri de lemn, am dovedit în memoriile mele. Fratele meu Dionisie a organizat garda națională din Abrud și Abrudsat, a cărei comandant a fost. La moarte și-a dăruit toată averea, 20,000 floreni, spre scopuri naționale. Și ca să fie biografia familiară completă observ, că socrul meu, advocatul Otvos a fost cumnatul generalului Klapka; iar soacra mea a fost înnîcîîfă cu generalul Kis Ern6, care în 6 Octomvrie 1849 a fost executat prin glonț în Arad. Sibiiu, în 26 Maiu 1902. losif Sterca Șuluțu. ¹ Fost pensionar al Regelui Ferdinand 1, la anul 1550, dovadă e decretul regesc din 9 Aprilie 1550. 174 S E2 2ST JL ie I _ Moartea prezidentului losif Sterca- Șuluțu. Moartea veneratului prezident al Asociațiunii a trezit o adâncă jale în sânul poporului nostru. Articolele de ziar și nu- meroasele adrese și telegrame de condo- lență primite de biroul Asociațiunii dove- desc că trecerea din vieață a octogenarului fruntaș a fost sincer regretată, deși ea n’a sosit pe neașteptate. Comitetul central al Asociațiunii, în- dată după primirea tristei știri, a ținut o ședință extraordinară sub prezidenția d-lui Parteniu Cosma și a luat toate dispozițiile necesare ca defunctului să i se aducă toate onorurile cuvenite. Pe palatul Muzeului Asociațiunii s’a arborat flamura neagră, și s’a condolat familiei, vorbind în nu- mele comitetului central d-1 Dr. llarion Pușcariu, iar în numele despărțămintelor d-1 Dr. Oavril Tripon, în numele „Albinei" a condolat d-1 director Parteniu Cosma. Înmormântarea a avut loc Duminecă, în 2 Aprilie n. a. c. la orele 3 p. m. în prezența unui public numeros din Sibiiu și din alte centre românești. Actul înmor- mântării l-a săvârșit Excelența Sa Mitro- politul Blajului Dr. Victor Mihalyi, asistat de canonicii din Blaj: Oheorghe Muntean și Dr. Vasile Suciu, de protopopii Nicolae Togan, Aiseniu Bunea și Dr. Elie Dăianu, de directorul pedagogiei din Blaj I. F. Ne- gruțiu și de diaconii Popa și Mureșianu. Răspunsurile li-a dat corul teologilor din Blaj. La orele 3 p. m. sicriul a fost scos din locuința defunctului în curtea școalei civile de fete a Asociațiunii și aici, sub cerul liber, s’a început prohodul. La prohod a asistat: I. P. S. Sa Mitropolitul loan Me- țianu, însoțit de Preacuvioșiile lor arhi- mandritul Dr. llarion Pușcariu și protosin- celul Dr. Eusebiu Roșea; comitetul central al Asociațiunei, în frunte cu viceprezi lentul Andreiu Bârseanu și direcțiunea și func- ționarii Albinei în frunte cu directorul Par- teniu Cosma; corpul profesoral și elevele dela școala civilă de fete a Asociațiunii în frunte cu directorul Dr. Vasile Bologa ; delegați de ai despărțămintelor Asocia- țiunii; vicispanul Fabritius; asesorii con- sistoriali; profesori și mulți alți prietini și cunoscuți ai venerabilului prezident. După terminarea prohodului a rostit următoarea cuvântare funebrală canonicul Dr. Vasile Suciu din Blaj: „Luptă bună m’am luptat, cursul Lam plinit, credința o am păzit" II. Tim. 4. 7. Când îmi dau seama de locul, în care vorbesc, mă cuprinde un fel de sfială sfântă, din pricina umbrelor mărețe, ce-mi trec pe dinaintea ochilor. Aci avem noi Ro- mânii din regatul sfântului Ștefan, și în special aci are biserica noastră unită cu mama Roma, ascunse în pământ, rămăși- țele scumpe ale eroilor între eroi și ale stelelor noastre strălucitoare din timpurile mai dincoace. Aci își doarme somnul drep- ților trâmbița libertății: Hartan Papiw, aci se odihnește meșterul condeiului și apă- rătorul drepturilor poporului român: Oeorge Barițiu-, aici și-a aflat repaus, după mul- tele ostenele de pe câmpurile de luptă pentru patrie și tron, marele viteaz în răs- boaie: David Baron Urs de Mărgineni; și tot de aci, dela moaștele neînfrântului lup- tător național: Dr. loan Rația, se inspiră și capătă curaj conducătorii politici de azi ai poporului românesc. E un pământ sfânt acesta pentru noi, fiindcă ascunde în sânul său tot ce avuse mai bun și mai nobil poporul și biserica noastră din vre- murile de eroi și de deșteptare națională. Până alaltăieri ne mângâiam, că mai avem în mijlocul nostru o pildă vie din bărbații noștri epocali, idealiști desintere- sați, cari prin lupte de necrezut și prin su- ferințe de martiri născuseră și scoaseră la lumină, pe lângă toată vitregimea timpu- rilor și a împrejurărilor neprielnice, poporul nostru românesc din robia socială, poli- tică și culturală, în care gemuse de vea- curi. Și ne prindea așa de bine această pildă vie, neimbrâncită, de povara numă- roșilor săi ani, plini de suferințe și de de- samăgiri. Ea ne aducea aminte cu vorba și cu scrisul și cu fapta, să sistăm și să încunjurăm primejdioasele certe și neînțe- legeri dintre frați și interesele private, cari ne stăpânesc, și să ținem bine în minte, 175 că suntem un popor mic, care trăiește din sărăcia sa, neajutat de nime, decât de Dum- nezeu și de vitalitatea sa. Ne aducea aminte de oțelirea puterilor noastre pentru a puteă izbuti în greaua luptă pentru existență. Ne aducea aminte izbânzile minunate ale generației din 1848, săvârșite de spiritul de jertfă, și ne îndemnă ca, punând umăr la umăr, cu un singur suflet să batem și noi cărările înmuiate de atâtea sudori de sânge ale înaintașilor noștri în sporul culturii naționale. Aceasta pildă vie a generațiilor trecute eră zelosul prezident al Asocia- țiunii, credinciosul fiu al bisericii, înflăcă- ratul Român de inimă, încercatul vlăstar al familii Șuluțu și ilustrul membru al direc- toriului fundațiunii Șuluțane — losif Sterca Șuluțu de Cărpeniș. Auzise și el, ca toți muritorii glasul lui Dumnezeu, care prin sădirea dorului nestins după ideal și fericire, ne chiamă la sine. Dar el nu-1 înțelese, cum, cu pu- ține excepții, îl înțelege omenimea. Dumnezeu, care ne făcuse și ne rân- duise o țintă, care trece peste pretențiile noastre de făpturi, nu ne-a lăsat singuri, de capul nostru. Știă el bine, că sufletul nostru e învălit de învelișul acesta pămân- tesc. Știă el bine, că tot ce ajunge la suflet trebue să treacă mai întâi prin simțurile învelișului pământesc. Și tocmai de aceea știă și consecvența, că sufletul, dedat să atârne în lucrările și dorințele sale dela simțuri, tare ușor se puteă amestecă cu lucrurile materiale, să se examineze cu ele și să-și uite de izvorul și de ținta sa, de Dumnezeu. De aceea el, ca un părinte iubitor și îndurat, a voit să țină pururea trează în inimile noastre ținta noastră și a sădit în noi dorul nestins după ideal și fe- ricire deplină. Și a voit, ca acest ideal și această fe- ricire a noastră să fie El și numai El. El ne atrage ca un magnet, cu o putere ire- zistibilă, căci nu este om, care să nu-și vo- iască și să nu umble după binele și feri- cirea sa, reală ori închipuită. Dacă Dum- nezeu, fericirea și idealul nostru s’ar vedeă limpede, nu ca prin gâcitură, n’ar mai fi nici o orbecare în căutarea fericirii și a idea- lului, ci precum suntem atrași cu mintea de adevărul lămurit și pe cum suntem atrași Cu voința de binele cunoscut ca fără scă- deri, întocmai așa și mai mult de cât așa am fi atrași cu toții de Dumnezeu, binele și idealul nostru. Aceasta însă, ca să ni se arete limpede și lămurit, nu ca prin gâcitură, Dumnezeu n’a făcut-o și n’a putut-o face. Fiind noi ființe libere, El a trebuit să țină seamă de libertatea noastră și să ne lase, ca noi li- beri să ajungem la țintă și idealul nostru. Și astfel, El n’a putut să ne stabilească / nouă legi fizice, cari să ne cârmuiască și după cari să fim siliți să mergem, ca să ne ajungem ținta, cum a făcut pentru fin- țele neînsuflețite. Nici n’a putut să să- dească în noi instinct, ca în animalele ne- cuvântătoare, totdeauna determinat într’o direcție. Nu! Acestea Dumnezeu nu le-a putut face! El a trebuit să ne lase liberi în ajun- gerea scopului, propus de Dânsul. De aceea El ne chiamă de departe și noi auzim glasul lui îndată ce ajungem să ne dăm seamă de noi înșine și de faptele noastre. Glasul acesta chiemător îl aude fiecare în inima sa, în dorul după ideal și fericire. Dar cum glasul acesta vine de departe și ne iubește în lucrurile, cari ne înconjură, se restrânge și noi nu mai auzim însuși glasul, ci numai echoul. Voim și dorim fericire și ideal, dar nu știm unde să o căutăm, pe cum nu putem ști nici obârșia glasului ce răsună într’un echo, produs de mai multe refrângeri. Fecisti nos ad te (Domine) ! Alergat-a omenimea timp de veacuri după glasul lui auzit în inima sa, după ideal și fericire. Căutatu-le-a în toate lu- crurile din jur, începând dela stele până la petrile pământului. Cercat-a idealul și în sine însaș, în îndestularea poftelor sale. In tot locul le-a căutat, dar înzădar, ni- căiri nu le-a aflat. Fericirea și idealul după care a suspinat și a însetat neamul ome- nesc, au rămas departe de el. Și istoria asta veche a cercării după ideal și fericire este și va fi pururea nouă, până vor fi oameni pe pământ. La căutarea idealului și a fericirii se despart cărările după glasul, gradul de cul- tură și după priceperea singuraticilor. Ma- joritatea covârșitoare a omenimii se îm- parte în trei grupuri mari, cari se sbat și 176 se bat în lupta pentru existențe și împli- nirea dorinței după fericire. Unii, legați de materie și cari nu se pot ridică peste simțuri, văd idealul numai și numai în ce sună, și în general în a putea trăi și în a putea trăi și în bogății și în agonisirea lor, indiferent, că pe ce căi cinstite ori necinstite. Alții, copleșiți și stăpâniți de dorințele trupești și-au pierdut libertatea voinții și nu se pot împotrivi poftelor simțuale în- tocmai ca și dobitoacele. Idealul și Dum- nezeul lor este pântecele, cum zice scrip- tura, și tot ce poate îndestuli poftele ome- nești ale omului. Sunt apoi alții, deslegați să zicem așa, de materie, dar, cari nu pot trece peste orizontul și interesele „eu“-lui lor. Aceștia sunt ceițe umblă după bunu- rile sufletești personale, după cinste și mărire personală, după virtute și-'știință, personală, cari să le fie de folos și de țn-';, destulire lor și numai lor. Aceste trei di- ' recții de ideal și fericire, aceste trei chi- puri de a află pre Dumnezeu, fericirea idealului nostru, cari împart omenirea în trei grupe mari, se află și Ia noi la poporul român, în de toate sărac în această țară săracă. Aceste trei categorii de oameni trăiesc numai pentru sine. Pe ei nu-i interesează soartea deaproapelui, ea ca și când n’ar există. Și nici nu se poate altcum. Atâta prețuim și ținem la lucruri, câtă valoare le cunoaștem. Și dacă altruismul e un termin și un bine ideal necunoscut înaintea noa- stră, nici nu-1 putem prețui și nici nu putem ținea la el. Ba el, altruismul, iubirea dea- proapelui, poate fi chiar desprețuită și bat- jocorită de un egoist, care își vede idealul în bucuriile materiale, trupești ori sufletești personale, tocmai fiindcă altruismul se îm- potrivește idealului egoistic. Oare aflat-au categoriile acestea de oameni setoși după fericire și ideal, însaș fericirea și idealul? Răspunsul bisericii este negativ. A fost unul, Solomon, căruia Dum- nezeu îi dase din belșug toate bunurile su- fletești, cinstea și mărirea, virtutea și ști- ința, pe cum și cele materiale: bogățiile și desfătările trupești. Și acest favorit, după ce a trecut prin toate și a gustat din toate a trebuit să o spună din adâncul sufletului: ^Deșertăciunea deșertăciunilor și toate sunt deșertăciune». Nu! Nu-1 pot îndestuli pe om în dorul său nestins după ideal și fericire, cinstea și mărirea. Cinstea și mărirea nu sunt în puterea celui ce dorește. Ele sunt în mâna altora, cari le dau, dacă vreau. Ba de multe ori e de ajuns și numai o mică pizmă rău- tăcioasă, ajunsă la suprafață, ca să se spul- bere în vânt întreaga fericire. Nu-1 poate îndestuli virtutea. Ea nu e deplină, ci tot- deauna împreunată cu scăderi. — Nu-1 poate îndestuli știința, pentrucă ea e foarte mărginită și omului, cu cât știe mai mult, cu atâta i se deschide mai larg orizontul cunoștințelor și întrevede, ca prin ceață, mulțimea ramilor de știință, despre cari mai înainte nici nu visase. Nu-1 poate în- destuli pe om în dorul său nestins după ideal și fericire, bogăția. Ea e împreunată cu multe năcazuri până se adună și încă și cu mai multe griji și privegheri, ca să se păstreze și să se înmulțască. Apoi bo- găția, oricât ar fi ea de mare nu împiedecă, ca celce o are, să nu fie sărac cu spiritul și de caracter josnic. Cu atât mai puțin nu-1 pot îndestuli pe omul dornic de ideal și fericire plăce- rile trupești. Ele deși pot amăgi trupul pe câteva momente, nu pot îndestuli sufletul, care caută bunuri superioare. Ba nu pot îndestuli plăcerile trupești nici măcar trupul, fiindcă lasă un gol și o greață în urma lor. Nu pot fi bunurile acestea adevăratul ideal al omului nici din motivul, că ele nu atârnă numai dela voința omului, așa că să se poată zice: Voiește și vei fi ori vei puteâ! Ele atârnă dela o mulțime de îm- prejurări, cari nu sunt în puterea noastră, ca să le croim ori să le schimbăm. Un ideal, însă, un vis neîmplinit, după care să asudăm ziua și noaptea și dela leagăn până la groapă, dar ajungerea căruia să nu fie în puterea noastră, nu e ideal, și cu atât mai puțin nu e ideal, care să ne împintene la lucru. Va fi un ideal, care pe unii i-a făcut sceptici, pe alții pesimiști, pe alții misantropi, punându-le în gura fiecăruia într’o formă ori într’alta cuvintele puse de Dante de-asupra iadului: «Lasciate ogni speranza voi che entrate» în lume de-a află idealul în bunurile sufletești ori ma- teriale personale. Va fi un ideal, care duce 177 la desperare. «Decât o vieață tristă» auziam odată cântându-se, «ș’un dor neîmplinit, mai bin’un glonț de pușcă ș’o moarte la minut». Nu! Idealele acestea nu pot îndestuli inima omenească. Dumnezeu nu ne-a făcut pe noi pentru noi sau pentru bine și ideal, care să fie în noi, ci ne-a făcut pentru sine și pentru un ideal, afară de noi. „Fecisti nos ad te (Domine) et inquietum est cor nostrum donec requiscat in te“ (S. Augus- tini, Confessionum lib. I. cap. I.) Numai atunci suntem liniștiți și îndestuliți, când ne ajungem idealul, iar acesta nu poate fi un bine neatârnător de noi. Și oare ce răspunde neamul omenesc la întrebarea, dacă a aflat aievea idealul și fericirea ceiace și-au pus idealul și fericirea în bunurile sufletești ori materiale, dar per- sonale. Răspunsul omenimei ni-1 dă istoria, testis temporum, lux veritatis, vitae me- moria, magistra vitae, nuntia vetustatis. Toți egoiștii au trăit cât au trăit, dar n’a trăit nici unul din ei și în mintea, pomenirea și binecuvântarea urmașilor, afară poate de unii din ei, cari au rămas să fie pomeniți ca unii, de cari longe fuge, și cari trebue încunjurați ca streini de neamul omenesc dela fire social. Dar din fericire fost-au și avut-am și noi Românii din regatul Sf. Ștefan mulți oameni luminați la minte și țu vederi largi, cari trecând peste marginile intereselor „eu“-lui lor, au înțeles într’alt loc glasul Domnului, cari îi chemă la sin, și-au pus într’alt bine idealul și fericirea. Aceștia și-au pus idealul într’un bine, la care putem ajunge cu puterile Ier: în împlinirea dato- rințelor față de Dumnezeu și față de de- aproapele. Aceștia au fost și sunt idealiștii, cu adevărat idealiștii și altruiștii, figurile mari și impunătoare ale trecutului nostru sbuciumat. Și, între figurile acestea mărețe, unul din locurile dintâi îl ocupă, nu că i-s’ar fi dat, ci fiindcă și l-a eluptat prin faptele și virtuțile sale Venerabilul losif Sterca Șu- luțu de Cărpeniș. El s’a născut la 10 Sep- temvrie 1827 în Câmpeni. Studiile și le-a făcut în Cluj, M.-Oșorheiu și Bpesta. încă din copilărie se dedase să-și iubească nea- mul mai mult decât orice. Ba am puteă zice, că dragostea lui față de tot ce e ro- mânesc a supt-o împreună cu laptele la sânul maicii sale, ca nepot de frate al înflă- căratului român și marele nostru metropolit Alexandru Sterca Șuluțu, ca fiu al lui loan Șuluțu, sufletul operațiunilor militare ro- mânești din 1848 și inventatorul legenda- relor tunuri de lemn ale moților noștri, și ca fratele mai mic al lui Dionisie Sterca Șuluțu, comandantul gardei naționale din Abrud și Abrudsat, organizate de el în 1848. Dela 1849—1861 a ocupat mai multe funcțiuni de administrație. La 1861 a fost ales vice-comite al cott. Cetatea de baltă. La 1863—1881 îl aflăm ca deputat la dieta din Sibiiu. Dela 1869—1881 e consilier de tri- bunal, când apoi se retrage. La vrâsta de 54 ani, când s’a retras din oficiile publice, n’a făcut ca alți pensionari să se îngrijească de o vieață ticnită după greul muncii să- vârșite. Dragostea lui de neam și voința lui de fier de a ajută neamului l-au făcut, ca întreg restul vieții să-l jertfească exclusiv intereselor,naționale și culturale ale popo- rului român. De aceea la 1884 îl vedem membru al comitetului național. Apoi cu multă înduioșare a eternizat luptele noastre noaționale dela 1848 încoace în „Memoriul" său în 6 volume. A scris mai mulți arti- coli mai ales de conținut istoric, în «Gazeta Transilvaniei», «Federațiunea», «Tribuna» și «Transilvania», de câte ori o cerea acea- sta cinstea neamului românesc și adevărul istoric. Un șir destul de lung de ani a fost pre- zidentul Asociațiunei noastre culturale de a cărei înaintare într’atâta se îngrijiă, încât în timpul din urmă, cu povara alor mai bine de 80 ani, purtă și socoțile Asocia- țiunei. „După o vieață sbuciumată, zice în Răsunet, drept subiect pentru o dramă, în care se oglindește fatumul și nedreptatea sorții: catastrofe familiare, urmate una după alta, persecuțiuni sistematice din partea sis- temelor dușmănoase neamului nostru, după o vieață de martir" ajunsese să aibă și mângâierea de a vedea inaugurat Muzeul Asociațiunei, de care e legat și numele dânsului. „Din momentul, când s’a ivit fericita idee de a zidi Muzeul, până la inaugurarea aceluiaș, și-a făcut datorința cu toată dragostea inimii sale: a urmărit, a controlat și supraveghiat întreg mersul 12 L 178 clădirii, pe lângă alte afaceri oficiale, în- grămădite și împreunate cu multe și mari greutăți". Persoana istorică de predilecțiune i-a fost măreața figură a lui Avram lancu, prietin din copilărie. Cu multă dragoste bine meritată își aduce aminte de el în toate scrierile sale. Și în Biografia lui Avram lancu (Sibiiu) 1897, scoțând în re- lief virtuțile eroice ale acestui craiu al munților, îl apără în contra multelor acuze ridicate în contra lui de autori maghiari, restabilind adevărul istoric. Nu mai puțin se interesează și are la inimă marele nostru defunct pe viteazul și mult încer- catul popor al moților. Și e firesc, pentrucă o inimă românească atât de caldă, cum a fost a lui losif Sterca Șuluțu, nu putea să nu bată și să nu se înduioșeze de atâtea iluzii pierdute și speranțe spulberate în vânt ale poporului din munții apuseni, ale cărui dureri, virtuți și fapte le cunoștea din experiență, căci le văzuse cu ochii. Și mai pe sus de toate ținea el la cultura, la legea și limba neamului său. Credeul lui eră, că „noi nici că intrăm în raiu, dacă n’am putea întră ca Români, cu limba și legea noastră strămoșească. Căci dacă e adevărat ceeace Carol cel mare a zis, că, limba spaniolă e limba în- gerilor, apoi noi așa știm, că limba ro- mână e limba arhangelilor". Acestea le ziceă Șuluțul nostru în cuvântul de înche- iere cu ocaziunea serbărilor Asociațiunii din 1905, citând pe înțeleptul Ungariei Deăk Ferencz, care zisese la timpul său, că „dacă el ar intră în raiu și n’ar puteă să steă acolo ca maghiar și romano-ca- tolic, numai decât ar ieși afară". Aceiaș crez îl mârturisiă și în altă formă mărtu- risind drept evangelie adevărul, că „nici cel mai mic popor n’are să dispereze, ori- ce soarte mașteră l-ar ajunge, dacă își păstrează avutul moral și dacă nu se la- pădă de bunurile naționale... După legea naturii toate națiunile sunt nemuritoare, cari vreau să trăiască, și nici o națiune nu se poate nimici, carea nu capitulează de bunăvoie". (Răsunet la inaugurarea Mu- zeului). Iată cine a fost losif Sterca Șuluțu. Un bărbat idealist, care n’a cruțat nimic pentru națiunea și cultura neamului ro- mânesc. Și când mă gândesc, cum se răresc șirurile bărbaților noștri idealiști, când văd ceața întunecoasă, ce ne încunjură, vremile grele prin cari străbatem și răspântiile la cari ne aflăm, fără de voie îmi pun între- barea: Ce va fi cu noi și cu neamul no- stru? Putea-vom învinge greutățile ce nise pun în cale și ispitele, cari ne aleșuesc? Dacă e adevărat, că unde a crescut ispita a prisosit și darul, adevărat e și aceea, că unde greutatea e mai mare, mai mulți tre- buie să fie și bărbații idealiști, spiritele de jertfă, cum a fost și adormitul în Domnul. De aceea să rugăm pe părintele îndură- rilor să ne trimită bărbați idealiști și spi- ritul lui losif Sterca Șuluțu să planeze și să vegheze asupra mersului culturei noa- stre naționale. El și-a ajuns scopul, bună luptă s’a luptat, cursul și l-a plinit, cre- dința o a păzit, iar ce îi mai rămâne e cununa dreptății, pe care îi va și da-o lui în ziua aceea Domnul, dreptul judecător. Dar dupăce nu este om, care să fie viu și să nu păcătuiască, rogu-te Preasfin- țite Doamne, care n’ai luat în socotință greutățile vrâstei de 70 ani, ci ai ostenit să dai consilierului înțelept din ilustrul di- rectoriu al fundațiunii Șuluțane și credin- ciosului fiu al bisericii și al neamului cin- stea de pe urmă, rogu-te, zic, dă-i și des- legarea arhierească. Iar noi fraților veniți să dăm mortului sărutarea ultimă. în veci pomenirea lui și să fie partea Iui cu drepții. Amin. • După el a vorbit, în numele Asociați- unii, dl Andreiu Bârseanu. Cuvântarea se publică în fruntea acestui număr. La orele 5 cortegiul funerar a plecat dela locuința defunctului spre cimiterul bi- sericei gr. cat. române. în fruntea corte- giului eră carul cu vre-o 16 cununi — dela Asociațiune, dela „Albina" și sucursalele ei, dela Școala civilă de fete a Asociațiunii, dela funcționarii Asociațiunii, dela socie- tatea teatrală română, dela funcționarii „Albinei", dela familie etc. — apoi elevele dela școala civilă de fete a Asociațiunii, corul teologilor, preoții slujitori, carul cu sicriul, după el membri familiei, comitetul 170 central al Asociațiunii, direcțiunea „Albinei" și numărosul public. Cortegiul a străbătut prin strada Cisnădiei și piața mare spre cimiterul gr. cat. Publicăm o fotografie a cortegiului, străbătând strada Cisnădiei. La groapă s’a săvârșit restul serviciului divin, apoi d-1 director Dr,Vasile_ Bploga a ținut următoarea cuvântare în numele școalei civile de fete a Asociațiunii: Excelența Voastră, întristată familie, Jalnici ascultători! în numele școalei superioare de fete a Asociațiunii și a corpului său profesoral am duiosul cuvânt de despărțire, de ultim adio vrednicului bărbat, care din prezidiul Asociațiunii mai bine de 12 ani a povă- țuit cu înțelepciune și cu bunătate condu- cerea acestui institut de educație și de cultură a poporului român. In activitatea acestuia, când sunau cea- surile de muncă, n’a fost o zi dela bunul Dumnezeu, în care blândul său pas să nu se abată măcar odată pe la noi, fie pentru o informațiune, fie pentru o îndrumare, pentrucă nimbul și progresul acestui in- stitut întotdeauna i-a fost cea mai gingașă preocupație. In serviciul acestei ținte, n’a știut ce-i oboseala. Iar pricepere și simț pentru edu- cație, i-a hărăzit îndelunga vieață familiară, cu gingașele ei îngăduințe, cu duioasele ei încercări, de care nimeni nu e scutit, și pe care nu Ie covârșește nici iscusința teoriei, fie aceea demonstrată și în sute de volume. Înzestrat cu asemenea calități morale și intelectuale, a fost bunul nostru povă- țuitor, a fost însuș părintele nostru ocro- titor. Dar legile naturii au biruit. Și deacum nu mai e cununa sfatului nostru. Nu mai sapă cu litere de aur în table de marmoră figurile legendare din vremile de restriște ale poporului român, nu mai însuflețește cu pilda sa vie, căci îngerul Domnului l-a chemat. Dar cea mai pronunțată însușire a su- fletului său generos, cea mai îndârjită tră- sătură de caracter din vieața sa: cultul dragostei desăvârșite pentru familia și stră- bunii săi, va rămânea o veșnică icoană lu- minoasă pentru tatăl de familie în sânul poporului român. Iar cine a știut duce până la fanatism cultul familiei sale, acela a fost convins, fără îndoială, despre importanța familiei în vieața unui popor. Deoarece câte fa- milii vrednice, atâtea zale puternice în vieața unui neam. In cultul vieții familiare zace deci pu- terea neamului. Aici să fie comoara fe- meii române, ne învăță adormitul părinte, aici preocupația ei de căpetenie, și leghion vor fi mamele devotate și vitejii neamului. O dacă am vedea măcar în parte îm- plinit acest principiu de vieață al fericitului nostru prezident. Dar să urmăm cu cre- dință povețele sale, și izbânda nu va în- târzia, pentrucă sămânța cea bună, tot- deauna aduce rodul său. Pas dar, suflet generos pe planul ne- muririi, pas dar sombru și senin cum ai fost și în vieață, căci o lacrimă a recuno- știnței pururea se va găsi în sânul popo- rului român pentru fiii săi cei devotați, între cari mândru ai fost a te socoti. Fie-ți memoria binecuvântată! Pe urmă Excelenția Sa Mitropolitul Mihalyi a cetit rugăciunea de deslegare și după un înduioșetor „In veci pomenirea lui", sicriul a fost așezat în cripta proprie pe care decedatul și-o pregătise lângă zidul bisericii. Această înmormântare a fost una dintre cele mai frumoase și întru toate vrednică de un om ales ca losif Sterca Șuluțu. • Din prilejul morții venerabilului pre- zident s’au primit următoarele adrese și tele- grame de felicitare: Adânc întristat de moartea preziden- tului losif St. Șuluțu primească comitetul condolențe, cărora vreau să le dau expre- siune ducându-mă a pontificâ la prohod. Odihnească în pace. Blaj. Victor Mihâlyi, mitropolit de Alba-lulia. • Regretând încetarea din vieață a vred- nicului prezident losif St. Șuluțu, rog ceriul să-i facă loc de odihnă. Arad. Episcopul loan. * Moartea veneratului prezident al „Aso- ciațiunii" losif St. Șuluțu, ne-a umplut de durere. Pierderea lui o deplângem cu 12* 180 toți fiii neamului pentru a cărui propășire culturală mult a ostenit. Primiți expresia condolenței noastre. Lugoș, ședința consistorială ținută la 9 Aprilie n. 1911. Eₚᵢₛcₒₚ Vₐₛᵢₗₑ * Plâng împreună cu întregul nostru neam românesc, moartea lui losif Sterca Șuluțu, cel mai neîntrecut apărător al drep- turilor neamului său. Bârlad, Martie 1911. Stroe Belloescu. * Academia română se asociează la do- liul „Asociațiunii" pentru pierderea vene- ratului ei prezident. Rog prezentați comi- tetului condolențele noastre. Prezidentul Academiei: 1. C. Negruzzi. « Moartea neașteptată a venerabilului prezident a pus în doliu pe toți pionerii culturii române. Primiți sincerile condo- lențe ale Societății pentru fond de teatru român la pierderea celuice mult și-a iubit neamul și cu dragoste i-a scrutat trecutul. In semn de pioasă reverință vom depune o coroană pe sicriul neuitatului prezident. Comitetul central al societății pentru fond de teatru român. Virgil Onițiu, vice-prezident. * Liga culturală exprimă cele mai adânci păreri de rău pentru moartea prezidentelui D-Voastre, martor și amintitor al unor vremuri eroice și pline de învățăminte. Pentru Liga culturală, Secretar: N. lorga. * Membri Ligei culturale secțiunea Plo- iești, întruniți în adunare generală, Vă roagă să primiți și să transpuneți „Asocia- țiunei" și familiei adânci condolențe pen- tru pierderea neuitatului fruntaș al nea- mului : losif Sterca Șuluțu. Prezident: preotul Chirila. Secretar: Muntean Râmnic. * Rugăm pe domnul vice-prezident al „Asociațiunii" să primească expresiunea profundelor regrete ale cercului Românilor de peste munți stabiliți în România, cari deplâng pe vrednicul luptător, și scriitor al generației dela 1848: losif Sterca Șuluțu. Ion Țețu. Societatea naționalistă „Carpații" Vă i exprimă sincerile sale condolențe pentru j pierderea ilustrului fiu al neamului neui- ; tatul losif Sterca Șuluțu. Ion Țețu, prezident. « Reuniunea femeilor române din Brașov deplânge moartea venerabilului președinte, vrednicului bărbat, ce a jertfit o vieață în- treagă pe altarul națiunei sale și exprimă ■ profundele sale condolențe. j Maria Baiulescu, prezidentă. « La moartea marelui defunct și mem- brului nostru onorar — trimite adânci sim- țite condolențe: România Jună. ♦ Regretăm moartea ilustrului losif Sterca i Șuluțu, prin care românimea a pierdut pe I un devotat și distins veteran al său. I Casina română din Brașov. 1 Ne alăturăm cu adânc respect la do- | liul națiunei. ; Casina română din Abrud. ' ♦ Ne asociăm la doliul Dvoastră pă- strând în pioasă memorie pe venerabilul prezident atât de binemeritat pentru neam și cultura românească. Școalele medii române, Brașov: i Virgil Onițiu, director. * Deplângem pierderea veteranului losif Sterca Șuluțu, prezident al Asociațiunii, muncitor neobosit în ogorul culturii popo- rului român. Corpul didactic al institutului pedagogic gr.-cat. din Blaj. * - Regretăm mult pierderea ilustrului DVoastră prezident și ne asociem la doliul Dvoastră și al neamului. Redacțiunea «Gazetei Transilvaniei»: Silvestru Moldovan. i « Adânc întristat de regretabila pierdere, rog comunicați familiei și Asociațiunii sin- cerile mele condolențe. ; N. Dimitrescu, dir. ziarului Universul. 181 Vă rog a primi și din partea Corpului profesoral al Seminarului arhidiecezan An- dreian adânc simțitele condolențe pentru trecerea din vieață la cele vecinice a vred- nicului fost președinte losif Sterca Șuluțu de Cărpiniș. Sibiiu, în 1 Aprilie 1911. Dr. Eusebiu Roșea, dir. semin. ♦ Omagii și regrete din inimă pentru marele român și bunul amic al lui Avram lancu. Profesorii liceului din Ploești. ♦ Plecăm cu evlavie steagul nostru în fața osemintelor răposatului prezident. Societatea «Inocențiu Micu Clain» a teologilor din Blaj. « Deplângem moartea distinsului bărbat. Românii din Munții apuseni. « Cutremurați adânc de moartea ilustrului prezident, ne grăbim a da expresie mâh- nirei sincere ce ne-a cuprins. Tinerimea universitară rom. din Cluj. * Jelei neamului românesc părtași suntem. Teologii români din Oradea. ♦ Deplângem pierderea iubitului nostru președinte. Comitetul despărț. Murăș-Oșorheiu. ♦ Regretele mele sincere din incidentul morții vrednicului fruntaș al vieții publice românești. Dr. Romul Boila, adv. * Despărț. Diciosânmărtin deplânge moar- tea marelui și vrednicului prezident losif Sterca Șuluțu a primei instituțiuni cultu- rale românești. Dr. Romul Boilă, dir. despărț. * Despărțământul Caransebeș al Astrei se asociază la doliul națiunei și depune pe mormântul binemeritatului președinte sin- cere condolențe. Ghidiu, Dr. Dragomir, Diaconovich, Călțun, Dr. lenciu, Dr. Cornean,Jianu, Dr. Iova, Vuia, Dr. Barbu, profesorii: Noaghea, Loichiția, Lepa, Dr. Popasu, Sciopane, Tătaru, Biju, Orzescu, Itn- bronovici. * Pătrunși de marea pierdere ce a ajuns neamul românesc și cultura română prin moartea ilustrului președinte al Astrei, ne alăturăm la doliul general. In numele despărțământului Reghin: Dr. Harșa, v.-președinte. a Din incidentul trecerii din vieață a bi- nemeritatului prezident losif Sterca Șuluțu, exprimă profunde condolențe despărțămân- tul Sebeșului. Sergiu Medean, dir. * Despărțământul Blaj Vă roagă să pri- miți condolențele cele mai sincere pentru pierderea ilustrului prezident ce a condus cu atâta înțelepciune destinele Asociațiunii noastre. Fie partea lui cu drepții 1 ♦ Condolăm moartea prezidentului. Despărțământul Brad. • Deplângem moartea veneratului pre- ședinte. Despărțământul Brașov. « împreună cu neamul nostru întreg de- plâng pierderea ilustrului vostru membru. Bunul Dumnezeu Vă consoleze. Dr. Popovici. Deplângem și noi moartea iubitului și neuitatului nostru prezident. Despărț. Zernești: Ionică, dir. * Despărțământul Turda își exprimă con- dolențele pentru pierderea îndurată prin moartea valorosului președinte. luliu Vlăduțiu, dir. Despărțământul Alba-Iulia al Asocia- țiunii depune lacrimi cuvenitului prinos de pietate pe sicriul ilustrului președinte. Protopopul Teculescu, director. * Deplângem moartea regretatului pre- zident. Despărțământul Marghita. « Deplângem și noi moartea distinsului președinte. Despărț. Sighișoara. * Regretăm decedarea venerabilului și binemeritatului nostru prezident. Despărțământul Mociu. • La manifestația doliului general cauzat prin decedarea venerabilului prezident Io- 182 sif Sterca Șuluțu se asociază și despărță- mântul Bocșa al Astrei exprimând condo- lențele sale. loan Marcu, dir. * Despărțământul Abrud-Câmpeni ex- primă adânca întristare pentru moartea veneratului prezident. Romul Furdui, director. • La vestea morții mult prețuitului pre- zident al „Asociațiunii pentru literatura română și cultura poporului român" losif Sterca Șuluțu, în semn de doliu închin steagul încredințat înaintea rămășițelor ace- luia care în vieață ș’a încredințat a fi frun- tașul binevoitorilor fericirii neamului nostru. Aibă parte, împreună cu aleșii nea- mului, de răsplata cerească. Despărțământul Murăș-Ludoș: loan Boeriu, director. * La doliul „Asociațiunii" se alătură și despărțământul Năsăud. loan Pecurariu. « • Ne rugăm să exprimați condolențele noastre pentru trecerea din vieață a neo- bositului președinte al „Asociațiunii". Familia Mocsonyi. Deplâng împreună cu D-Voastră moar- tea inimosului președinte Șuluțu. Odih- nească în pace! Aₙₜₒₙᵢᵤ MₒcₛₒₙyL * Primiți sincerile noastre condolențe. Durerea și pierderea D-Voastră este și a întreg neamului românesc. Dr. Teodor Mihali și soția. * Mă alătur la doliul neamului român, care cu lacrimi fierbinți deplânge moartea marelui său fiu. Deputat: Dr. Ștefan C. Pop. « Mă asociez la doliul general național pentru pierderea preaveneratului și vred- nicului prezident losif Sterca Șuluțiu. Oncu. * Ne asociem doliului poporului româ- nesc pentru moartea preavrednicului con- ducător Șuluțu. pᵣₒfₑₛₒᵣ. BₒᵣgₒᵥₐₙUₜ * Deplâng căderea celui mai falnic stejar din codrul românimei. Vă₍J Dᵣ Aₙₘ * Cu profundă durere iau parte la do- liul național pentru pierderea veneratului președinte al „Asociațiunii". Dr. Frăncu. * Mă alătur la ceice jelesc și deplâng moartea venerabilului președinte Șuluțiu, care este adevărată pierdere și pentru neam și pentru instituțiunea noastră. Dr. loan Rația. Ne alăturăm la doliul Vostru. Familia Meșter. în numele despărțământului Panciova exprimăm sincere condolențe. Neagoe și Popescu. în numele despărțământului Gherla exprim condolențe pentru pierderea vred- nicului prezident al Astrei losif St. Șuluțiu. Directorul despărțământului. * Românii fiumani deplâng pe marele bărbat și trimit condolențe întristatei familii. Degan. Corpul funcționarilor dela „Albina", filiala Brașov, regretă sincer moartea ilu- strului domn losif Sterca Șuluțiu, care erâ venerabilul și bunul prezident al „Albinei" Dr. Vecerdea, dirigent. ♦ Din incidentul trecerii la cele eterne a neuitatului și bunului nostru președinte, exprimăm sincerile noastre condolențe. Filiala „Albina" din Murășoșorheiu. * Primiți Vă rugăm condolențele noastre pentru pierderea vrednicului și neobosi- tului președinte losif Sterca Șuluțu. „Detunata", institut de credit și econ. societate pe acții în Bucium. Nicolae David, dir. exec. « Eminescu și Barițiu. Comitetul cen- tral în ședința sa ținută la 13 Aprilie n. a. c. la propunerile d-lor P. Cosma și O. Goga a decis să inițieze ridicarea câte unui bust lui Mihail Eminescu și Gheorghe Barițiu. Reproducem la acest loc textul propunerii d-lui O. Goga: 183 Onorat comitet central, E un obicei consacrat, că aducerea aminte a marilor bărbați cu cari a fost învrednicit un neam să fie onorată de pie- tatea posterității, prin ridicarea de monu- mente, cari le proslăvesc amintirea. Un astfel de monument nu e numai un act de recunoștință — eternizarea unei sbucniri de lumină din trecutul unui neam — ci e un impuls de. muncă și vrednicie pentru generația prezentului, ale cărui îndemnuri sunt într’o intimă înlănțuire organică cu frământările zilelor de eri. Purcezând din această judecată toate popoarele își cinstesc astfel mai marii. Piața oricărui orășel din occident ne arată în bronz ori în marmoră chipul unei figuri concrescute cu sufletul celor din jur. La poalele piedestalului se opresc trecătorii și în vremece descifrează numele celui în- trupat de dalta artistului, mintea lor evoacă memoria lui și sufletul le rămâne robit câteva clipe măcar de aureola nemurito- rului. Așa se face educația mulțimii, se trezește respectul ei pentru fapta bună și se introduc pe încetul în conștiința ob- ștească principiile unui altruism, din care răsar preocupațiuni superioare. Firește, că noi Românii din această țară, atât de sbuciumați în vieața noastră, nu ne putem asemănă nici pe acest tărîm cu alte popoare. Nu că n’am aveă eroi cari cu personalitatea lor excepțională să străjuiască la răspântiile vremurilor... Ase- meni mari drumeți s’au ivit și la noi în drumul veacurilor. Dar n’am avut cu ce să le însemnăm aducerea aminte, decât doar în inimi a mai licărit recunoștința celor puțini... Și știți că vremea stinge toate candelele... Ca niște copii săraci, cărora nu le dă mâna să ridice o cruce pe mo- vila care le-acopere părinții, așa și noi, trei milioane de suflete răslețite pe întinsul unei țări, n’avem un singur bronz care să ne oprească în loc... Socot că e datoria Asociațiunii, care are în grija ei problemele sufletești și cul- turale ale bietului nostru popor, nesfârșit de bun și de fără noroc, să deschidă și în această direcție o perspectivă nouă. Neamul nostru a fost dăruit cu mulți bărbați, care ar merită cu prisosință o asemenea cinste din partea urmașilor. Cred însă că trebue aleasă de astădată din pleiada de mari figuri ale trecutului nostru, o personalitate în care să se întrupeze aspirații și năzuinți ce frământă tocmai zilele noastre, făcând astfel din prilejul ridicării unui monument un prilej de adâncire a marilor probleme curente. O astfel de mare problemă a acestor zile este unitatea culturală a neamului ro- mânesc. Cred că întrunesc și opiniile DV. când îmi exprim credința, că dintre figu- rile luminoase ale trecutului apropiat, prin a căror activitate s’au creiat cele mai pu- ternice temeiuri pentru apropierea sufle- tească a păturii largi de cărturari de pe întreg cuprinsul pământului românesc, per- sonalitatea literară a lui Mihail Eminescu răsare pe întâiul plan. Cel mai mare cân- tăreț al neamului, care a atins culmi de gândire și de simțire, neajunse încă de poezia noastră, Eminescu a prins în versul lui sbuciumul intelectualului român, cu su- fletul plămădit din rostul vremei mai nouă și reoglindește prin scrisul lui, mai mult ca oricare altul, frământarea sufletească a epocii noastre. Propun deci, ca onoratul comitet să binevoiască a luă inițiativa pentru a se ri- dică un bust lui Eminescu aici în orașul nostru, aducând prin aceasta un prinos de pietate amintirii poetului nemuritor și-un nou impuls în nobila muncă grea pentru unitatea culturală a neamului românesc. Măsurile concrete ce ar trebui luate din acest prilej ar fi următoarele: Comi- tetul central al «Asociațiunii» noastre de- cide ridicarea unui bust al lui Mihail Emi- nescu în Sibiiu și spre acest scop: 1. Votează 500 coroane, însărcinând bi- roul a face un apel cătră public, pentru a con- tribui la adunarea sumei corăspunzătoare. 2. însărcinează pe secretarul literar a se pune în legătură cu sculptorii români și a prezentă proiecte amănunțite, pe baza cărora comitetul va decide la timpul său. Rog onoratul comitet să binevoiască a primi această propunere izvorîtă din sen- timentul de venerațiune ce nutrim cu toții în fața umbrelor mari ale trecutului nostru. • Din procesul verbal ce se publică în partea oficială se vede că comitetul central a votat pentru busturile lui Eminescu și 184 Barițiu suma de 1000 coraone și a în- credințat pe secretarul literar să facă un apel cătră membri Asociațiunii, rugân- du-i să contribue cu daruri benevole spre acest scop. Din lista contribuirilor pe care o publicăm, se vede că până acum s’a adunat o însemnată sumă, așa că suntem îndreptățiți a crede că încurând Sibiiul va fi împodobit cu busturile celor doi bărbați de seamă ai neamului nostru. PANDAEMONIUM. — Observații solare în 1909 și 1910 — în Transilvania din 1909, numărul III, pag. 184—7, am publicat observațiile mele solare, făcute în anii 1907 și 1908, cu mi- jloacele modeste, de cari dispun. Actuala dare de seamă nu e decât o continuare a celor scrise atunci. Să nu se creadă, că cu mijloace modeste nu poți ajunge la nici un rezultat. Observația continuă a fenome- nelor naturale poate fi totdeauna de folos. Atârnă de cum pui chestia.' Din parte-mi am accentuat că aparțin acelei tagme, care studiază activitatea solară în raport cu fe- nomenele meteorologice terestre. Totuș relevărilor ce urmează, nu voesc să le atribui altă importanță decât statistică. Ci- frele arătând suprafețele petate și faculare le-am împrumutat din excelentele buletine ale Oservatorului Cartuja din Granada (Spania). 1909 1910 LUNA zile Suprafața medie zile Suprafața medie le Grupe Pele diurnă de Grape Pete ___diurnă__ obs. petattl i'aculară obs. pet:u& facularS. Chenar .... 9 4 --- 1269 4121 5 4 356 1464 Faur..... 4 3 ■--- 920 2718 4 2 682 1975 Mart..... 7 5 --- 1305 3420 15 1 208 1933 April..... 15 5 --- 442 1619 10 1 41 893 Mai..... 11 5 --- 524 1186 16 3 3 208 1989 Iunie..... 23 3 1 300 1279 14 2 1 79 1489 Iulie..... 18 5 .--- 550 1227 16 2 141 1406 August .... 7 1 2 125 1127 17 2 141 848 Septembre. . . 8 5 5 861 1543 14 2 282 1123 Octombre . . . 11 5 9 899 2507 15 2 360 3007 Novembre . . . 5 5 --- 845 1606 7 --- 15 1788 Decemvrie. . . 5 8 • --- 908 1710 9 --- 22 740 Remarcări. Suprafața medie diurnă (petată și fa- culară) e exprimată în milionimi ale emis- ferei solare vizibile. Qhenar 1909. Anul 1909 începe cu un calm fotosferic bine marcat. Abia în 19 constat un grup important trecând pe la meridian. Peata principală e respectabilă. De prin 24, agitația fotosferică crește re- marcabil. în Faur 1, pe discul solar se deta- șează patru grupe de pete, resfirate de-a lungul ecvatorului. Reinviarea activității solare continuă a se manifestă și menține agitația în primele zile din Faur. De prin 5 urmează un calm de câteva zile. în 15 iarăș zăresc două grupe importante, for- mând un centru de agitație din cele mai interesante. în 26, două nucleuri, însoțite de o mulțime de pori se detașează pe emisferă. în 27, văd un alt grup profilân- du-se pe bordul oriental. Observația activității fotosferice în prima jumătate a lunei Mart nu prezintă nici un interes. Caracterul principal e calmul. Un singur focar mai remarcabil se menține din luna precedentă. De altfel și condițiile atmosferice sunt foarte nefavorabile la noi, ca aproape pretutindeni în Europa. — în Mart 19, pe la 7 h 30 m dimineața, o grupă importantă se profilează la marginea ori- entală a Soarelui. In 26, se detașează trei grupe respectabile. In 29, un văl transpa- rent de nori albi sboară în dreptul Soa- relui. Prin el se ivesc admirabil grupele * Chiar acum a adresat Karl Birken- stok din Hamburg o circulară pentru ob- servația, cu ochii liberi, a meteorilor. 185 precedente și o altă peată sdravănă mi- jește de pe bordul oriental al emisferei, precursora unei grupe. Recrudescența din jumătatea a doua a lunei, urcă simțitor cifrele medii ale su- prafeței agitate. April prezentă aceleași faze ca lunile precedente. în prima se menține încâtva agitația din Mart, cu deosebire prin grupa ivită în 29. In a doua fază, agitația se mic- șorează treptat, până la calmul complet. In 20 se vedeau trei grupe. In 21—28 se remarcă îndeosebi una mai frumoasă. în- colo, Soarele curat. Se constată lămurit tendența spre minim. în Mai, extensiunea medie a supra- feței agitate e aproape egală cu cea din April. Totuș se pot constată câteva centre de vijelii pronunțate. Astfel grupa, ivită în 6 și dispărută 22, a trecut piin transfor- mați! bizare. In 21 se resfiră pe la meri- dian o grupă de pete mărunte, formate de emisfera vizibilă și cari în 24 apăreau con- centrate în o singură peată de dimensiuni respectabile, încunjurată de pori. în Iunie, perioda calmului fotosferic se accentuiază treptat. O singură grupă mai importantă se ivește în 6. Până în 16 se desvoaltă în două pete principale și altele mărunte, apucând pe emisfera vest. In 18 dimineața, neguri se incurează în dreptul discului solar, prin cari se ivesc foarte lim- pede formațiunile din grupă. Aspectul e din cele mai frumoase. Globul solar apare verzuiu, jucând în radiații. Petele se pro- filează de pe emisfera vest la doi ochi umbroși. In 19 grupa dispare la bord. în 20—23 Soarele curat. în 24, la 6 h, văd o grupă trecută de meridian. S’a format, probabil, pe emis- fera de cătră noi. începutul lunei Iulie nu prezintă decât o singură grupă, ivită în fața meridianului central. Din 7 până în 11 discul e vergur. In jumătatea a doua a lunei, agitația iarăș se deșteaptă, producând augmentația re- marcabilă în media suprafeței petate, dacă o comparăm cu luna precedentă. îndeosebi grupa ivită în 18 fu splendidă. Peata prin- cipală enormă. Nucleu și penumbră vaste. în August urmează perioda de calm. în prima jumătate a lui Septembre se ivesc două grupe mijlocii. Urmează câteva zile de liniște. în jumătatea a doua recru- descență, cu grupa admirabilă din 18—30 și cu alte formațiuni mai puțin însemnate, din cari două grupe trec în Octobre, devenind două centre impor- tante de erupțiuni fotosferice, ba ivindu-se și altele, încât luna lui Octobre e relativ activă. în 20—22, o grupă importantă de făclii și de pete se află în vecinătatea me- ridianului central, cu sporirea constantă a mediei de suprafață. în Novembre agitația se menține la acelaș nivel, ca în Octobre. Se înregis- trează câteva centre de durată efemeră, dar în ultimele zile ale lunei se observă și studiază trei focare active, foarte inte- resante, din cari două, ivite în 21 și dis- părute în 30. Ultima grupă, ivită în 24, e formată de o peată segmentală, două mici nucleuri nebuloase și doi pori. «A doua zi, în urma unei separații a părții celei mai orientale, ne aflăm în prezența unei grupe duble, ale cărei transformați! s’au continuat, dând naștere aspectelor celor mai curioase. In 28, de exemplu, o zi după trecerea prin meridianul central, grupa se prezintă sub figura unui arc, ale cărui părți mai relevate le constituiau patru pete segmentate, înconjurate de un număr mare de pori». (Garrido). La începutul lunei Decemvrie câteva focare efemere. Prin 12, emisfera solară vergură. In 14, apariția unei grupe anunță recrudescența, ce se continuă în tot restul lunei, remarcându-se mai ales prin centrul de agitație ivit în 24 și trecut prin meri- dianul central în 31. Anul 1909 fu deci destul de însemnat, sub raportul agitațiilor solare. îndeosebi fenomenul din 25 Septembre contribui Ia înavuțirea literaturei astronomice.¹ ¹ Comp, revistele de specialitate, dela cele engleze, cu mulți cetitori, până la «O/zo/z»-ul românesc — Ca studii speciale amintesc: A. Rjcco, savantul director al Ob- servatorului din Catania (Sicilia): Relazi- one tra la grande perturbazione magne- tica del 25 Settembre 1909, ed il passagio di una grande macchia solare. — Julius Finyi S. I., Erscheinungen auf den Sonne und magnetische Storung am 25. September 1909. 186 Anul 1910. în primele zile din Ghenar nici o ma- nifestație importantă de activitate nu fu înregistrată la suprafața Soarelui. Primele două grupe proveneau din Decemvrie, dar pentru întâia oară le zării în 3 Chenar, la 12h 40m din zi. în 10 și 11, pe la acieaș oră, constatai grupa 1 ivită în Chenar. In 29 și 30 observai, în fine, alte două grupe, destul de respectabile. Garrido le consideră drept o grupă duplă, care în esență nu e decât reîntoarcerea grupei din Decemvrie 1909. S’a ivit, în revoluția a doua, prin 22 și «părea destul de activă, luând în ve- dere rețeaua faculară, ce o înconjură și porii mici, ce-i făceau cortegiu, a doua zi după apariția ei. Crupa pare foarte agi- tată și în 30». (Garrido, în Ciel et Terre, 1910, pag. 180). începutul lui Faur se remarcă prin calm. In 10 apar, la bordul oriental, pri- mele centre de activitate. Restul lunei e mai agitat, încât rezultatul mijlociu se ci- frează mai sus decât cel din Chenar. Agitația se menține încâtva și la înce- putul lui Marte, apoi se reduce, fără ca emisfera să rămână însă absolut liberă de pete decât în 23. în April calmul devine aproape com- plet, sub raportul petelor solare. Abia în 10, constat o grupă spălăcită și efemeră. în Mai se manifestă o intensificare în activitatea fotosferică. îndeosebi pe timpul trecerei Pământului prin cometa lui Haley, remarc următoarele : In 19 Mai, dimineața, între 4—5 ore, o ceață se remarcă spre răsărit. Peste noapte, atmosfera a fost destul de impură. Ceața dinspre răsărit persistă și după 5 h, deși încolo, ceriul se înseni- nează complet. Provine ceața din impuri- tatea atmosferei, ori din trecerea cometei? Pe la 5 h 30 m Soarele apare galben-verziu, palid. Răsfoesc în caetele mele de obser- vații, dar înzadar caut o priveliște ana- logă. La bordul occidental se profilează o peată. Pe la meridian apar lămurit grupele ivite în luna aceasta, una frumos desvol- tată, cu o peată principală și o mulțime de pete mărunte. în Iunie calmul revine. Iulie e cevaș mai activ. Grupa primă, ivită în 30 Iunie,, sub aspectul regulat al unei pete nucleare, urmată de un cortegiu facular. în 6, trecând meridianul central, sufere o agitație repentină, care-1 face să apară ca o peată segmentată în două iz- voare de activitate, cuprinse într’o rețea de penumbră. In 12, ajungând la marginea apuseană, nu mai subsistă decât o peată segmentată, de activitate simțitor redusă. August e de activitate neînsemnată, dar Septemvrie e mai agitat. în 30, constat grupul II, magnific, resfirat imens, cu o mulțime enormă de pete mari, mărunte și pori. în 7 Octomvrie, grupa precedentă o văd mai concentrată, dispărând la bordul vest. O altă grupă importantă de agitație se ivește în 16 și dispare în 28. Calmul fotosferic, început la finea lunei Octomvrie, se continuă în cursul lunei No- emvrie. Numărul petelor, extensiunea lor se reduce așa de tare, încât statistica foto- heliografică a Observatorului Cartuja rele- vează cifrele cele mai mici, din câte s’au constatat în anul 1910. Adevărat, că în 5, 9, 15, 28 și 29 nu s’a putut obținea nici o fotografie solară, deși probabilitatea e aproape zero, ca în aceste zile să fi existat ceva focare de durată efemeră, cari să fi putut altera cifrele. Decemvrie. în zilele de observație, emis- fera curată. Chiar și la Observatorul Car- tuja se constată că prima jumătate a lunei e detestabilă, neputându-se luă, trei zile consecutive, nici o fotografie solară, în urma ceriului înourat. în jumătatea a doua încă s’au ivit lacune simțitoare. Adevărat că liniștea fotosferică, așa de remarcabilă în Noemvrie, s’a continuat în Decemvrie. Suprafața solară nu a prezentat, peste tot decât trei grupe de pete, al căror interes e aproape zero. (Garrido în Ciel et Terre, 1911, pag. 72). * • Nu aș fi complet, dacă de încheiere nu aș relevă câteva fapte privitoare la cultura noastră științifică. La toate popoarele culte s’a inaugurat astăzi un studiu neîntrerupt al manifestațiilor solare, care ne face să strângem tot mai aproape raportul, ce leagă fenomenele solare cu fizica globului. Calea de percurs e lungă. Progresele se reali- zează încet. Dar perseveranța în observații ne-a dat și până acuma câteva rezultate de importanță, amintite sistematic în două 187 scrieri din urmă ale abatelui francez Th. Moreux, el însuș astronom de renume: a) Introdaăion ă la Meteorologie de l’avenir. Le Soleil et la pre'vision du temps. Paris, 1910. b) Le Soleil et la prevision des pluies. Estras din revista Scientia, tom VIII, 1910. Paris. Aceste resultate bine stabilite sunt: Perioda de 11 ani a petelor solare, descoperită de Schwabe, statorită de Wolf. Aceeaș perioadă, în variația elemen- telor magnetice, statorită de Lamont-Sa- bine; — în Ciclonii de insula Maurițiu, sur- prinsă de Meldrune; — în ploile din Indii, în presiunea barometrică, surprinsă de Chambers. Raportul strâmt, ce există între marile perturbații din fotosfera Soarelui de o parte, perturbațiile magnetice terestre și aurorele polare de altă parte, raport surprins și bine statorit de observațiile astronomice mai nouă. ¹ ¹ Cu ce am contribuit Românii la aceste observații, aceste studii? Avem un Observatoriu național, de astronomie și meteorologie, în București — Filaret. Noi suntem destul de aproape, dar nu-i cunoaștem nici o publicație astrono- nomică de importanță, nici măcar descripția obișnuită a institutului. Cele câteva notițe informative și de vulgarizare, publicate în revistele Orion și Natura sunt prea puțin. D-șoara Maria Ch. Theohar, elevă la Ob- servatoriu, ne spune (Natura, 1911 pag. 99) că observațiile solare se fac prin pro- iecțiune, metod răspândit ce-i drept, dar care ușor poate fi întrebuințat de ori care amator astronom și care îl întrebuințez și eu însumi, fără să am institut special de astronomie. Drept comparație despre ce am așteptă să se lucreze la un Observatoriu Național, iată un exemplu-două. Observatorul astronomic din Kalocsa (Ungaria), întemeiat (în condiții mult mai modeste decât cel din București) de me- tropolitul de odinioară Dr. Ludvic Haynald, dispune de un refractar ecvatorial de 19 cm. (diametrul obiectivului)² de alte re- ¹ Să ne reamintim îndeosebi fenome- nele din 31 Octobre 1903, 9—10 Faur 1907 și 25 Septembre 1909. '■ La Filaret de 38 cm. flectore mai mici, de un instrument de pasagiu, cronometru, pendul; apoi de câteva spectroscoape și micrometre (Brow- ning, Hilger), de un aparat astrofotografic, de un teodolit, planimetru Amsler și de alte instrumente mici. Monografia Observatorului se capătă cu o coroană.¹ Ei bine, acest institut, modest cum e, și-a câștigat reputație în toată lumea cultă prin cercetările spectroscopice, făcute în- deosebi de directorul actual, Pater Julius Fe'nyi S. I., asupra protuberanțelor, făcliilor și petelor solare.² Alt exemplu elocvent e Observatoriul Cariuja din Granada (Spania) întemeiat și condus tot de Societatea lesuiților. Are 3 secții: astronomică, condusă de Pater Qarrido S. 1., sismologică, condusă de Pater Navarro Neumann S. I. și meteorologică, condusă de Pater Jean Baptist Murillo S. I. în secția astronomică se studiază în special Soarele, care se fotografiază în toate zilele de cer senin. Negativele se măsoară cu micrometrul fotografic Hilger. Se cal- culează suprafața petelor și a făcliilor, so- cotindu-se media zilnică. P. Garrido, di- rectorul acestei secții, redactează și publică în Clei et Terre, revista societății astrono- mice din Belgia, câte un buletin mensual admirabil asupra activității solare. lesuiții batjocuriți, cu drept și pe ne- drept, vorba e că lucrează. Lucrările lor le ¹ A Haynald-Observatorium alapitâsa, leirăsa, tevekenysege. Irta Fenyi Gyula S. I. Budapest, 1898. ² Dintre publicațiile știențifice, ale in- stitutului, am la îndemână mâi multe bro- șuri, între cari: J. Fe'nyi S. I. Protuberanzen, beobachtet in den Jahren 1888, 1889, 1890. Volum de 110 pag. în 4°, cu 2 litografii și 10 table în heliogravură. Id. Zur magnetischen Storung am 31. Oktober 1903. Id. Erscheinungen auf der Sonrte und magnetische Storung am 25. September 1909. Id. Erwiederung auf eine Wiederlegung. Aceste trei broșuri sunt retipăriri din: Memorie della Societă degli Spettroscopisti Italiani (Memoriile Societății spectrosco- piștilor italiani). Voi. XXXIII, 1904,XXXVIII, 1909 și XXXIX, 1910. Publicațiile sunt făcute cu deosebire în limba germană, căci lucrările știențifice nu-și prea au publicul pricepător nici la Unguri, ca la Români. 188 cunosc până și în amărîtul de Geoagiu, în timp ce publicațiile Observatorului astro- nomic din București nu le cunosc, ba nici monografia lui. Vre-o secție sismologică nu cred să aibă, deși România e destul de expusă cutremurelor de pământ. Noroc, că secția meteorologică și mag- netică e bine reprezentată prin numeroa- sele și prețioasele lucrări ale domnilor Hepites și Murat. Geoagiu, Mart 19H. Qavriil Todica. P. S. Aflu indirect, că pretinsul Ob- servatorul astronomic național nici nu există, necum să aibă publicațiuni de va- loare. Abia acuma se înființează. în acest caz, situația noastră, adecă a României, e și mai desavantagioasă față de instituțiile particulare ale lesuiților. * Contribuțiuni la vegetația Munților Apuseni. Vegetația din jurul orașului Alba- Iulia și dela poalele Munților Apuseni au studiat-o în trecut numeroși botaniști de seamă, ca M. Fuss, I. Barth, I. Csato, L. Haynald și L. Simonkai. Mai în urmă a hebotizat aci profesorul Dr. Bela Cserni, care a și publicat la 1888 rezultatul cerce- tărilor botanice de până atunci, sub numi- rea: Gyulafehervăr kornyekenek florăja, adăogând la 1890 și 1897 noî aditamente în Anuarul societății de istorie, arheologie și științele naturale a comitatului Alba- de-jos. Profesorul Cserni înșiră în enumerațiile sale 1154 de specii fanerogame ce cresc mare parte în mod spontaneu în jurul ora- șului Alba-Iulia, dela Murăș până la între- galde, Necrilești și dealurile Vințului. Botanizând și eu un șir întreg de ani în jurul Albei-Iulii, am găsit o sumedenie de plante noi pentru teritorul acesta, care le voiu comunică în următoarele. îndrept totodată și câteva greșeli ale d-lui Cserni și amintesc și celea 2—3 date ce am găsit încă în literatura floristică cu privire la teri- torul nostru. Fiind aditamentele mele prea de tot fragmentare, n’ar aveă rost și n’am câștigă o icoană fidelă a vegetațiunii, dacă aș în- șiră plantele găsite de mine după zonele și formațiunile din care fac parte. Le public deci în ordinea sistemului natural Englerian. Nephrodium spinulosum (Mtill) Strem- pel subsp. euspinulosum Aschers. în pă- dure la peștera Necrileștilor. Polystichum aculeatum (L) Presl. în pădure sub piatra Craivii. Sparganium ramosum Huds. în apele stătătoare din «broadăr». Potamogeton lucens L. în lacul «Iezer» din munții Ighielului. Setaria verticirata (L.) R. et Sch. Lângă drumuri și pe locuri cultivate. S. italica (L.) R. et Sch. Se samănă de nutreț. Hierochloe odorata (L.) Wahlbg. în păduri sub dealul Mamut. Arrhenatherum elatius (L.) M. et K. Sub vii prin râturi grase și pe Bilag. Pragmites communis Triu. în balta de lângă gară. Eragnostis megastachya (Koel.) Lk. Lângă izvorul Crăicuta. Melica Transsilvanica Schur. Crește pe zidurile cetății și pe locuri stâncoase la Iezer și la întregalde. Poa compressa L. Pe șanțurile cetății. Atropjs distans (L.) Gris. Prin râturile Broadărului. Festuca glauca Lam. Pe stâncile de calcar «Colții Caprii» la Intregalde. (Simon- kai o identifică cu F. pallens Host. Oare pe drept?) Festuca Vallesiaca Schleich. var. sul- cata (Hack) Asch. u. Graebner. subvar. saxatilis Hack. Pe locuri aride cu soare, la vii. Bromus tectorum L. La marginea dru- mului cătră vii. Brachypodium silvaticum (Huds) R. et Sch. La marginea pădurilor pe Bilag. Agropyrum intermedium Host Pe lo- curi cultivate în dealul Bilag. A. intermedium Host. var glaucum Desf. în cetate. Schoenoplectus Tabernaemontani (Gmel.) Palia. în mlaștinile Broadărului. Heleocharis palustris L. în bălți, pe lângă drumuri și la cărămidărie. Scirpus digynus Godr. în prater. Carex digitata L. Pe coasta ierboasă la Emaus. C. humilis Leyss. Pe coaste în „Valea fetii". C. nemorosa Lumn. „în valea popii", la marginea pădurii. 189 Juncus bufonius L. Pe sol argilos în pădurea Bilagului. Ornithogalum pyramidale L. Deasupra viilor și pe Bilag, prin locuri cultivate. Muscari tenuiflorum Tausch. Deasupra viilor pe «platou». Lencojum vernum L. în pădurea Ighi- ului. Orchis latifolia L. în râtul apătos din Broadăr. O. palustris Jacq. Prin râturi grase la muntele Bucerzii (și Csato!) O. coriophora L. Prin fânațele Bila- gului la trecătoarea spre Oieșdea. Gymnadenia conopea (L.) R. Br. La marginea pădurii în „valea popii“. Cephalanthera alba (Cr.) Simk. La «Fântâna hoților» în „Valea popii". Polygonum hydropiper L. La țiglărie prin bălți. Atriplex oblongifoliutn W. K. Sub vii, pe locuri necultivate. Dianthus tenuifolius Schur. Prin locuri pietroase, aride, sub piatra Craivii. Alsine Banatica Heuff. Pe stâncăriile „Piatra Craivii". Aconitum Anthora L. Pe stâncile de calcar la Intregalde (Cserni o publică numai dela piatra Ceții.) Ranunculus lanuginosus L. La Feneș (Csato!). Valea popii. Ranunculus auricomus L. Sub tufișuri în „Valea cânelui". Thalictrum galioides Nesl. în bercul grănițerilor la Teiuș. Cardamine impatiens L. în pădurile umbroase la întregalde și la Necrilești. Arabis arenosa (L.) Scop, var depen- dens Borb. Prin locuri umede și umbroase în pădurea Necrileștilor. Alyssum alyssoides L. Pe locuri aride în drumul spre Mamut și pe Bilag. Hesperis tristis L. Pe locurile ierboase și tufoase ale Bilagului. (H. runcinata W. K. și H. inodora L. sunt sinonime = H. sil- vestris Cr. și nu sunt două plante deose- bite, cum le publică Cserni sub numărul 1003 și 1004). Potentila pedata Nestl. Dosul Mamu- tului. Csato încă publică speța aceasta sub numele P. patula W. K. P. laciniosa Kit. Pe fânațele Bilagului. P. areharia Borkh. Pe zidurile cetății și prin pășuni deasupra viilor. Trifolium hybridum L. Lângă drum sub cetate. T. pannonicum L. Pe fânațele Bila- gului și-n „Valea popii". Astragalus Austriacus Jacq. Prin fâ- națele Bilagului. Lathyrus versîcolor (Omel) Beck. Valea popii. Linum perenne L. Pe toate colinele cu soare deasupra viilor. Mercurialis perennis L. Sub fagi în dosul Mamutului. Euphorbia amygdaloides L. Prin tu- fișuri la Emaus. E. agraria M. B. Pe colinele Bila- gului, la Bărăbanț. Althaea officinalis L. Lângă valea Strem- țului la Teiuș. Hypericum acutum Much. Sub „Piatra Craivii", pe locuri pietroase. Epilobium montanum L. Pe marginea pădurilor la muntele Bucerzii. Chamaenerion angustifolium (L) Scop. Prin tăieturi de pădure în „Valea popii". Circaea lutetiana L. în pădurea de fag la Necrilești. Sanicula europaea L. La izvorul pe- riodic din muntele Bucerzii. Caucalis muricata Bischoff. în șanțurile cetății. Pimpinela major (L.) Huds. var. rnbra Hoppe. In locuri ierboase sub „Colții ca- prii" la întregalde și la „Piatra Craivii". Oenauthe aquatica (L.) Poir. în șanțul cetății. Angelica silvestris L., var. elatior (Wahlbg.) Lângă valea Ceții, la «scaldă». Vinca herbacea W. K. Lângă vii în „Valea fetii". Nepeta pannonica L. în berc la Șard. Csato a găsit-o pe Bilag. Thymus Marschallianus Wild. Pe co- linele pietroase sub „Piatra Craivii". Thynuss Transsilvanicus Schur. „Piatra Craivii", „Piatra Ceții" (Csato) și colții dela întregalde. Linaria intermedia. Schur. La vii, pe locuri aride. Scrophularia alata Gilib. Lângă părău, sub „Piatra Craivii". S. Scopolii Hoppe. La scalda Ceții și la întregalde. 190 Veronica hederifolia L. Lângă cimi- terul militar. Euphrasia stricto Host. Prin pășuni, la Necrilești. E. Salilsburgensis Funk. Pe coasta ier- boasă sub „Colții Caprii". Odontites serotina (Lam.) Rehb- Pe Mamut. Alectorolophus hirsutus (Lam.) All. Pe coasta ierboasă la „Colții Caprii“. Galium tenuissimum M. B. Pe stâncile calcaroase dela Iezer. (Simonkai: pe Bilag). O. palustre L. în marginea Iezerului. Cephalaria radiata Griseb. La Galda- de-sus și la întregalde. Dipsacus Fullonum L. Lângă cetate, în locuri ruderale, necultivate. Campanula divergens Willd. La vârful Lăcustii deasupra Necrileștilor. Filago arvensis L. Prin locuri aride, lângă magazinul pravului de pușcă. Leontopodium alpinum Cass., forma laxiflora (Roch) Borza. Sub „Colții Caprii“ la întregalde. L. alpinum Cass. forma întregaldensis Borza. Tot acolo. Inula ensifolia L. Pe colina stâncoasă sub „Piatra Craivii“. 1. vulgaris (L.) Trev. Pe Bilag. Achillea Pannonica Scheele. Prin lo- curi nelucrate la Galda de sus. A. stricta Schleich. în pajiștea pietroasă de sub „Colți; Caprii“, la întregalde. A. collina Beck. Pe colinele aride ale platoului. Artemisia vulgaris L. Pe lângă garduri la țiglărie. Cirsium erisithales (L.) Scop. Prin râturi, la întregalde și-n muntele Bucerzii. C. canum (L.) M. B. l e marginea dru- murilor. Centaurea stenolepis Kern. Pe fânațe sub „Piatra Craivir' și la Necrilești. (Csato : pe Bilag). C. pseudophrygia C. A. Mey. Prin fânațele Oălzii de sus. C. Banatica Roch. Pe dealul Mamut. • (Cserni a publicat-o sub numele Carlina ⁱ nebrodensis!) Lactuca sagittata W. K. în pădurea Bilagului. Crepis biennis L. Prin locuri pietroase ; aproape de Necrilești. Hieracium Bauhini Bess. Crește prin s tufișurile Bilagului și pe Mamut. i H. Sabinum Seb. et M. în „Valea câ- i ne)ui“, lângă pădurice. Datele mele acestea au numai menirea ■ să întregească statistica vegetațiunii bogate și variate ce acopere picioarele Munților ț Apuseni. Enumerațiunea statistică trebue să j servească de bază la caracterizarea florei peste tot, apoi a deosebitelor formațiuni și întovărășiri ale plantelor, cum sunt: vege- i tațiunea locurilor deschise în șesul Mure- ? șului, formațiunea râturilor montane (Bi- lagul!), a colinelor aride, vegetația pădu- rilor mixte, de fag și conifere, a stâncă- riilor de calcar ori a calunetelor din «munți», formațiunea lacului Iezer, a bălților și a râturilor apătoase. Toate acestea cer însă ■ un studiu deosebit. Profesorul Dr. Cserni publicase în flora d-sale 1154 plante fanerogame, din care trebue să scădem 5 numere publicate greșit ori de câte douăori. La numărul rămas eu adaug 100 plante noi, așa că din jurul orașului Alba-lulia cunoaștem cu totul 1249 plante, (din întreg Ardealul cam 2300). Prin urmare vegetația noastră se poate numi pe drept cuvânt bogată. Trebue să mai spun că cele mai multe plante publicate de mine sunt destul de ‘ comune, încât ar fi într’adevăr curios dacă nu s’ar găsi în jurul orașului Alba-lulia. Altele abia sunt cunoscute din puține lo- calități ale Transilvaniei. în sfârșit alte câteva: Festuca glauca Lam., formele Leon- topodiului și Arabis arenosa (L.) Scop. var. dependens Borb. sunt cetățeni nou-găsiți ai florei Ardealului. Alexandru Borza. î 1 ■! 101 Zr’etrteei oflolalĂ. Ședința a IlI-a a comitetului central, ținută la 23 Martie 1911. Prezident: losif St. Șuluțu. Notar: Oct. C. Tăslăuanu. Membri prezenți: Dr. Ilie Beu, Dr. Vasile Bologa, Dr. loan Borcia, Arseniu Bunea, P. Cosma, Dr. llarion Pușcariu, P. Simu și N. Togan. Fundațiuni: (74 Nr. 523 -1911). Comitetul central încredințează pe d-1 Dr. Liviu Le- meny să reprezinte Asociațiunea la pertractarea lăsământului fundațiunii Dr. Gri- gorie Săndeanu. Despărțăminte: (75 Nr. 601—1911). Ajutoare pentru prelegeri poporale s’au votat ur- mătoarelor 14 despărțăminte: Abrud-Câmpeni, Blaj, Brașov, Brad, Hida-Huedin, Ibașfalău, Lugoș, Marghita, Mociu, Murăș-Oșorheiu, Sebeș, Tășnad, Teaca, Zernești. — (76 Nr. 542 -1911). Agnita. înaintează un raport despre expoziția de țesături și cusături aranjată cu ocazia adun, cercuale din 28 August 1919 în Cincul-mare. S’au expus 900 de obiecte și s’au împărțit premii în sumă de K 127 {raportul direcțiunii). — (77—78 Nrii 316 și 560—1911). Brașov. Cererea de a li se da membrilor ordinari pe lângă «Transilvania» și «Biblioteca poporală a Asociațiunii» nu se încuviințează. Se aproabă cererea de a se incorpora comuna Elfipatak la desp. Brașov. — (79 Nr. 406—1911). Bucium. D-nii Vasile L. Pop din Bucium și Emeric Pop din Jibou raportează că deocamdată nu se poate convocă adunarea de constituire a proiectatului desp. Bucium-Jibou, deoarece cărturărimea din acele părți e străină de ideea de a se împreuna aceste două ținuturi într’un despărțământ. — (80 Nr. 283—1911). Dicio-Sân-Mărtin. S’a făcut programul prelegerilor poporale, în comunele Boziaș și Tirimia s’a înființat câte o agentură și câte o bibliotecă (șed. comit, cerc, din 1 Februarie 1911). — (81 Nr. 442 -19H). Hida-Huedin. S’a decis să se țină prelegeri poporale {șed. comit, cerc, din 15 Februarie 1911). — (82 Nr. 422—1911). Ibașfalău. S’a stabilit lista prelegerilor poporale (șed. comit, cerc, din 22 Februarie 1911). — (83 Nr. 530—1911). Marghita. S’a stabilit un program amănunțit de muncă. Ise dăruesc câte 3 ex. din toate publicațiunile oficiale ale Asociațiunii {șed. comit, cerc, din 2 Martie 1911). — (84 Nr. 447—1911). Mociu. S’a decis ținerea prelegerilor poporale. Invită confe- rențiarul agronomic să țină prelegeri (șed. comit, cerc, din 6 Februarie 1911). — (85 Nr. 323—1911). Murăș-Oșorheiu. S’au ținut câte 2 prelegeri în comunele Chebelea și Sângeorgiul de pe Murăș (șed. comit, cerc, din 25 Decemvrie 1910, 15 Ianuarie și 6 Februarie 1911). — (86 Nr. 517—19'1). Nocrichiu. S’au luat dispoziții pentru înființarea unei reuniuni de înmormântare și pentiu înființarea unei tovărășii pentru asigurarea vitelor (șed. comit, cerc, din 30 Octomvrie 1910). — (87 Nr. 474—1911). Oravița. Cu ocazia adunării cercuale din Oravița, d-nul loan Cioc, înv. a ținut o conferință despre «Creșterea copiilor». Director al desp. s’a ales d-1 Victor Poruțiu, protopop. în cursul anului 1910 s’au aranjat și șezători li- terare (șed. comit, ccrc. din 20 Octomvrie 1910 și adun. cerc, din 23 Oct. 1910). — (88 - 89 Nrii 359 și 458—1911). Săliște. D-1 protopop Dr. loan Lupaș raportează că în cursul anului 1910, afară de 18 prelegeri poporale ținute în desp. Săliște, a mai ținut două conferințe pentru intelectuali și anume, în Făgăraș, la 27 Martie 1910, despre «Trecutul Românilor din țara Oltului» și în Brașov, la 27 Iunie 1910, despre «Rezultatele istoriografiei ardelene în cei din urmă 10 ani». S’a încredințat biroul central să studieze propunerea despărțământului de a face un insigniu pentru membri Asociațiunii. 192 — (90 Nr. 440—1911). Șimleu. A decis să cumpere 50 de bucăți din broșurile «Bi- bliotecii poporale a Asociațiunii» și să le împartă între popor (șed. comit, cerc. din. 12 Februarie 1911). — (91 Nr. 557—1911). Timișoara. A decis să adune capitalul trebuincios pentru ri- dicarea casei naționale. Se încredințează biroul central să ceară dela minister per- misiunea pe seama desp. Timișoara ca să facă colecte în țara întreagă timp de 2 ani spre acest scop (șed. comit, cerc, din 20 Februarie 1911). — (92 Nr. 286—1911). Turda. S’a aprobat ca desp. să se împartă în patru despărță- minte și anume: I. Turda, cu 28 comune; II. Măhaciu, cu 22 comune din cerc. Vin- țului; III. îndoi, cu 30 de comune și IV. Offenbaia, cu 19 comune (șed. comit. cerc, din 4 Februarie 1911). — (93 Nr. 545—1911). Vărșeț. S’a înființat o agentură în comuna Veg-Szt.-Mihăly. I se dăruește câte un exemplar din toate publicațiunile poporale ale Asociațiunii. Școala civilă de fete: (94—96 Nrii 37i, 353 și 597—1911). Inspectorul de școale cere introducerea cântecelor maghiare în planul de învățământ. Se aproabă numai in- troducerea Hymnus-ului de Kolcsei. Se ia act de clasificările elevelor pe sem. I. și se autorizează direcțiunea să dea la tipar manualul de igienă tradus de Dr. Ilie Beu. Muzeu și Bibliotecă: (97-109 Nrii 553, 410, 481, 592, 546, 547, 386, 349, 309, 526, 527, 535 și 399—1911). Banca «Cordiana» și d-nul Simion Popelea, perceptor din Rodna-veche, dăruesc câte 10 cor. pe seama Muzeului. Colecțiile Muzeului și ale Bibliotecii s’au sporit cu următoarele obiecte: manuscrise, corespondențe și foto- grafii rămase dela loan Pop Reteganul, cumpărate dela familie cu suma de K 200; — fotografii după sculpturile unui rob din Gherla, dăruite de d-1 Gavriil Hango; — tetradrachmă barbară din epoca lui Filip Macedoneanul, dăruită de d-1 Dr. Caius Brediceanu, adv. în Lugoj; - un act de denumire a unui cantor din 1848, dăruit de d-1 loan Mateiu, student; — o icoană veche cuprinzând portretele a 13 principi ai Moldovei, dăruită de d-nul Moise Popovici, preot în Șeghiște; — o bancnotă kossuthiană de 10 fl., dăruită de d-1 loan Nistor, contabil în Șeica-mare; — două bucăți de aur conținând aur, dăruită de d-1 Emil Dandea, stud. cl. VIII. gimn.; — Comerciul exterior al României și mișcarea porturilor pe 1909 dela ministerul de finanțe; — mai multe colecții de ziare și reviste dăruite de d-nii Oct. C. Tăslăuanu și loan Banciu; — trei volume din Kosmos de Humboldt, dăruite de d-1 I. Candrea, agent de asigurare în Sibiiu. Conferențiarul agronomic: (110—111 Nrii 585 și 596—1911). Conferențiarul agronomic își prezintă programul de lucru pe lunile Martie și Aprilie. Secția economică pre- zintă un amănunțit program de lucru pentru conferențiarul agronomic, care va aveă să se conformeze acestui program (se publică la sfârșitul acestui număr). Conferințele Asociațiunii: (112 Nr. 602—1911). în cursul iernii 1910/11 s’au ținut ur- mătoarele conferințe în sala festivă a Muzeului Asociațiunii: 1. Oct. C. Tăslăuanu, Poeziile lui Șt. O. losif. 2. Dr. Nic. Bălan, Religiune și Cultură. 3. Dr. O. Ghibu, O carte pentru popor: Leonard și Gertruda de Pestalozzi. 4. Dr. Ilie Beu, Despre coleră și mijloacele de apărare împotriva ei. 5. Victor Stanciu, Vieața în natură. 6. Aurel Bratu, Despre iluzii. Bunii templieri au aranjat o serată antialcoholică. Dela aceste conferințe s’a încassat suma de K 178'60, care se va întrebuința pentru înzestrarea Muzeului. Răscumpărările felicitărilor de anul nou: (113 Nr. 603—1911). în urma apelului făcut de biroul central din răscumpărările felicitărilor de anul nou s’a încassat dela 78 persoane suma de K 429'04, care se va întrebuința pentru înzestrarea Muzeului. Petrecerea cu jocuri naționale: (114 Nr. 604—1911). Dela petrecerea aranjată de co- mitetul central la 5 Martie n. a. c. a rezultat un venit curat de K 777'70 care se va întrebuința pentru înzestrarea Muzeului. I 193 Prelegeri poporale: (115 Nr. 519—1011). D-1 Mihail Lungu, preot, raportează că în iarna aceasta d-nii preoți și învățători au ținut șase prelegeri poporului despre di- ferite chestiuni culturale și economice. S’a hotărît și înființarea unei case Naționale. Cărți dăruite: (116-126 Nrii 605, 539, 549,301, 315, 326, 381’ 413, 425, 477,569—1911). Câte un exemplar din publicațiunile poporale ale Asociațiunii: d-nului Dr. Aurel Crăciunescu, secretarul desp. Sibiiu; agenturii din nou înființate din Luța; agenturii nouă din Boz; agenturii din Almașul-mare; școalei primare din Vicovul-de-sus (Bu- covina); direcțiunii băncii «Iladiana» pentru o bibliotecă poporală; agenturii nouă din Diug; agenturii nouă din Varviz (comit. Ciuc); agenturii nouă din Telec (Murăș- Turda); corului bisericesc din Benic. Cărți primite: (128 Nr. 431—1911). D-nul loan Radu, directorul desp. Brad, dăruește 100 ex. din broșura d-sale «Omidele pomilor*, cari au fost împărțite între 30 de despărțăminte. Jubileul Asociațiunii: (129 Nr. 310—1911). îngrijirea lucrării comemorative pentru ju- bileul Asociațiunii se încredințează d-lui Octavian Goga, întors din concediu. Controlorul Asociațiunii: (132 Nr. 446—1911). Se numește pe timp nedeterminat d-1 Dr. Vasile Bologa. Membri decedați: (73 Nr. 580—1911). loan Petrovici, paroh în Ciclova-Română, membru fundator al Asociațiunii. Membrii noi: (235 Nr. 600—1911). Cassierul raportează că dela ultima ședință a co- mitetului central s’a înscris: Membru fundator: d-1 Dr. Aurel Nichita, advocat, Mar- ghita, desp. Marghita. a) Membri pe vieață domnii: 1. Adam Roman, corner., Sebeșul de jos. 2. „Izvorul" însoțire de credit, Sebeșul de jos, amândoi din desp. Sibiiu. 3. Pompiliu Burz, con- tabil, Sănmihai, desp. Panciova. 4. Cornel Vereș, corner., Sănmihaiu, desp. Pan- ciova. 5. Ștefan Balea, preot, Gerebenț, desp. Verșeț. 6. Elia Popoviciu, preot, Se- beșel, desp. Orăștie. 7. Augustin Pintea, funcționar de bancă, Dej. 8. Mărioara Pintea Soție de funcționar de bancă, Dej, amândoi din desp. Dej. 9. losif Oncioiu, funcționar de bancă, Brașov, desp. Brașov. 10. Irimie Răduțiu, notar com., Avrig. 11. V. Preda, măsar, Avrig. 12. G. Poștea, vice-notar, Avrig, toți trei în desp. Sibiiu. b) Membri ordinari-. 1. Vasilie Gan, protopop, Ofenbaia. 2. Simion Morcan, preot, Scărișoara, amândoi din despărțământul Abrud-Cămpeni. 3. Petru E. Papp, preot, Po- cola. 4. Victor Borlan, prof., Beiuș, amândoi în desp. Beiuș. 5. loan Băgăian, prof. Blaj. 6. luliu Bartoc, măcelar, Blaj. 7. Dr. I. Bian, adv. Hususău. 8. Eliza Bodocan, dir. școal. de fete, Blaj. 9. Simion Gocan, prof., Blaj. 10. I. Ignaț, înv. Blaj. 11. Valeriu lozon, prof. Blaj. 12. P. Moga, franzelar, Blaj. 13. I. Moldovan, cassier, Blaj. 14. ? u- mion Muntean, notar, Blaj. 15. Aurel Pascu, preot, Ocnișoara. 16. loan Popa, preot, Cergăul mare. 17. Emil Oltean, întreprinz., Blaj. 18. Niculae Oltean, măsar, Blaj. 19. Mihail Șerban, prof. Blaj. 20. Petru Suciu, provizor domin., Blaj, — toți 13 din desp. Blaj. 21. Nicolau llie, înv. Feldioara. 22. losif Micu, preot, Feldioara. 23. loan Sporea, dir. înv. Feldioara. 24. Virginia Perția, Feldioara. 25. loan Dima, înv. — toți 5 din desp. Brașov. 26. Radu Mirean, înv. Hunedoara, desp. Deva. 27. Niculae Pandrea, preot, Ghijeasa de sus. 28. Alexandru Bugner, preot, Noul român, amân- doi din desp. Nocrich. 29. Niculae Popa, comerc. Săliște, desp. Săliște. 30. llie Straja, econom, Șeitin, desp. Sânmiclăuș. 31. Alexiu Goste, preot, Tihău, desp. Sătmar-Ugocia. 32. Dr. loan Dordea, advocat, Ocna Sibiiului. 33. Comuna politică, Sebeșul de jos. 34. A. Micu, notar, Sebeșul de jos. 35. Gheorge Stoica, învățător, Sebeșul de jos. 36. Comuna bisericească, Sebeșul de jos. 37. Toma Doican, preot. Sebeșul de jos. 38. loan Stoica, învățător, Sebeșul de jos. 39. E. Motoc, notar, Sebeșul de sus. 40. loan Mateiu, preot, Sebeșul de sus. 41. Dr. Aurel Gerasim, adv., Ocna Sibiiului. 42. Patriciu Curea, preot, Ocna Sibiiului. 43. Nicolau Vidrighin, cassier, Ocna Sibiiului. 44. Eugen Pantea, preot, Ocna Sibiiului. 45. Dr. Nicolau Ittu, medic, Sibiiu. 46. Victor Florian, notar, Sadu, — toți 15 din desp. Sibiiu. 47. 13 194 Paraschiv Licăreț, stud. în drept, Straja. 48. Dr. Mihai Spăriosu, advocat, Vârșeț. 49. loan Mitai, preot, Oreșaț, — toți în desp. Vârșeț. 50. Victor Popp, preot, Cheț. 51. Nicolae Bota, preot, Oaloș-petriu. 52. llarion Boțiu, preot, Satul lui Barb. 53. Oavril Chereji, propr. Satul lui Barb. 54. Dr. luliu Chis, advocat, Marghita. 55. Oavril Bardossy, preot, Derna. 56. Coriolan Mânu, capelan, Abram, — (Vedres- ăbrăny). 57. Vasile Tămaș, protopop, Popești. 58. Antoniu Bica, preot, Săldăbagiu. 59. Alexandru Mărcuș, preot, Marginea. 60. Stelian Russu, contabil, Marghita. 61. Oavril Lazar, preot, Sănlazăr (Szentlâzăr). 62. Dr. Dionisie Stoica, dir. de bancă, Marghita, — toți 13 din desp. Marghita. 63. Vasilie Pășcău, preot, Almașul mare, desp. Hida-Huedin. 64. Mihail Gaspar, diacon Lugoj. 65. Aurel Boeriu, Lugoj. 66. Nicolae Franț, Lugoj. 67. Dragutin Milcovici, propr. Lugoj. 68. Eugen Călțun, preot, Lugoj, — toți 5 din desp. Lugoj. 69. Dumitru Căpățină, Brașov. 70. George Sassu, propr. Carabac Jud. Constanța (România), ■— amândoi din desp. Brașov. 71. Anton Hangea, înv. pens., Năsăud, desp. Năsăud. 72. Nicolae Ciuta, rentier, Satulung 73. Moise Ciuta, arândaș, Satulung, — amândoi din desp. Brașov. 74. Niculae Berghian, preot, Deaj. 75. loachim Langa, preot, Tătârlaua. 76. llarie Dulău, preot, Adămuș, toți trei din desp. Dicio-Sânmărtin. Extras din procesul verbal al ședinței. C. Tăslăuanu m. p., secretar. Nr. 651—1911. Proces verbal luat în ședința a IV-a extraordinară a comitetului central a «Asociațiunii pentru literatura română și cult. pop. român», ținută la 31 Martie 1911. Prezident ad hoc: Notar: Parteniu Cosma. Octavian C. Tăslăuanu. Membri prezenți: Dr. Ilie Beu, Dr. V. Bologa, Dr. 1. Borcia, Ars. Bunea, O. Goga, N. Ivan, Dr. L. Lemeny, Dr. II. Pușcariu, Dr. O. Russu, N. Togan și R. Simu. 236. Cu verificarea procesului verbal al ședinței de astăzi se încredințează d-nii Dr. 11. Pușcariu, N. Ivan și Dr. 1. Borcia. 237. Domnul Parteniu Cosma, ca cel mai în vârstă dintre membri comitetului central, aduce la cunoștință că prezidentul losif Sterca Șuluțu a încetat din vieață azi dimineață la oarele 7*/« și roagă comitetul central să-și exprime părerile de rău și să iee dispozițiile ce le află de cuviință. Comitetul central își exprimă adâncile păreri de rău prin ridicare și decide: 1. să se arboreze flamura de doliu pe edificiul Asociațiunii; 2. să tipărească un necrolog cu următorul text: „Comitetul central al «Asociați- unii pentru literatura română și cultura poporului român», cu adâncă în- tristare aduce la cunoștință că veneratul său prezident losif Sterca Șuluțu de Cărpiniș, în al 84-lea an al etății sale, a adormit întru Domnul, astăzi la 31 Martie n. a. c., orele 7’/< dimineața. Rămășițele pământești se vor așeză spre odihnă vecinică în cripta proprie de lângă biserica greco-cato- lică română din Sibiiu. Cortegiul funerar va porni dela locuința sa din strada Șaguna Nr. 8, Duminecă, în 2 Aprilie n. a. c., la orele 3 p. m. Sibiiu, 31 Martie n. 1911. Vecinică lui pomenire! Comitetul central"; 3. să depună pe catafalc o cunună cu următoarea inscripție: „Comitetul Asocia- țiunii — Vrednicului prezident"; 4. să exprime condolențe familiei prin d-1 Dr. llarion Pușcariu și 5. să roage pe d-1 Andreiu Bârseanu, vicepre- zidentul Asociațiunii, să rostească o cuvântare funebrală. După aceste ședința s’a închis. P. Cosma, prezident ad hoc. Oct. C. Tăslăuanu, notar. S’a verificat: Dr. II. Pușcariu, Dr. I. Borcia, Nicolau Ivan. 195 Ședința a V-a a comitetului central, ținută la 6 Aprilie 1911. Prezident: Parteniu Cosma. Notar: Oct. C. Tăslăuanu. Membri prezenți: Dr. Ilie Beu, Dr. Vasile Bologa, Dr. I. Borcia, Ars. Bunea, Octavian Goga, N. Ivan, Dr. Liviu Lemeny, Dr. Ilarion Pușcariu, R. Simu, N. Togan. Fundațiuni: (241 Nr. 662—1911) D-l Dr. Ilie Dăianu, protopop în Cluj, a dat în loc de cunună pe catafalcul regretatului prezident losif Sterca Șuluțu dela desp. Cluj K 20, dela „Economul" K 20, dela d-sa K 10, în total K 50 pentru un fond în amintirea răposatului prezident losif St. Șuluțu, din care să se premieze scrieri, istorice și etnografice. Comitetul central decide a adăogă suma de 50 cor. la fon- dul Gh. Barițiu. Despărțăminte: (244 Nr. 672—1911) Beiuș. S’au luat dispoziții pentru ținerea prelege- rilor poporale și conferințelor! (Șed. comit, cerc, din 4 Decemvrie 1910, 21 și 24 Martie 1911). — (254 Nr. 622—1911) Blaj. I s’au dăruit 410 broșuri ca să le împartă între popor. — (246 Nr. 692— 911) Dtciosânmărtin. S’au ținut 8 prelegeri poporale, s’au înfiin- țat agenturi și bibliotecFpbjiorale. Cu ocazia adunării cercuale se va aranja o expoziție (raportul direcțiunii). — (247 Nr. 607—1911) Reghin. Directorul desp. d-l Galacteon Șagău își prezintă dimisia; cu convocarea adunării cercuale se încredințează d-l Dr. loan Harșia, advocat. — (248—249 Nr. 624 și 625—1911) Vârșeț. S’au luat dispoziții pentru organizarea despărțământului. I se votează ajutorul de 100 cor. pentru ținerea prelegerilor poporale. (Ședința comit, cerc, din 7 Noemvrie 1810 și 17 Martie 1911). — (250 Nr. 636—1911) Zernești. I se dăruesc publicațiunile Asociațiunii, înșirate pe coperta revistei „Transilvania" Nr. 1—1911 lit. B. Școala civilă de fete: (251 Nr. 686—1911). S’au scutit de taxa școlară întreagă 8 eleve iar o elevă de taxa pe jumătate (proces cons. prof. din 24 Martie 1911). Muzeu și Bibliotecă: (254—256 Nrii 669, 667 și 600—1911). Colecțiile Muzeului și ale Bibliotecii s’au sporit cu următoarele obiecte: un prescurelnic din 1652, dăruit de d-l Octavian Petra, preot în Ibănești; — un dulăpior ce a fost al episcopului Aron, dăruit de losif St. Șuluțu; — 3 volume dăruite de Cassa școalelor din București. Biblioteca poporală a Asociațiunii: (240 Nr. 691—1911). Secretarul Oct. C. Tăslăuanu se autorizează a tipări dela Nr. 4 Biblioteca în câte 15,000 ex. Contabilitate pentru popor: (242 Nr. 707—1911). In urma concursului publicat au intrat patru lucrări, cari s’au dat secțiunei economice spre censurare și reco- mandare. Premiul Andreiu Murășianu: (243 Nr. 708—1911). In urma concursului au intrat trei lucrări, cari s’au dat secțiunii literare spre censurare și recomandare. Cărți dăruite: (257 și 258 Nrii 626 și 681—1911). S’a dăruit câte un exemplar din pu- blicațiunile poporale ale Asociațiunii, agenturii nouă din Gataia (comit. Timiș) și agenturii din Bucium (comit. Făgăraș). Membri noi: a) membru fundator: losif Russu, oficial în pens. în Arad. b) membru ordinar: Emil Tișca, funcționar de bancă în Năsăud. Extras din procesul verbal al ședinței. Oct. C. Tăslăuanu m. p., secretar. 13* 196 Nr. 762-1911. Proces verbal din 13 Aprilie, 1911. Ședința a Vl-a extraordinară a comitetului central al Asociațiunii. Prezident supl.: Notar: Parteniu Cosma. Octavian C. Tăslăuanu. Membri prezenți: Z. Agârbiceanu, Dr. I. Bea, Dr. V. Bologa, Dr. Z. Borcia, Oct. Goga, N. Ivan, Dr. II. Pușcariu, Dr. Russu și R. Simu. 261. Cu verificarea procesului verbal al ședinței de astăzi se încredințează d-nii: Dr. O. Russu, N. Ivan și Dr. I. Beu. 262. (695—1911). Secretarul literar propune ca „Asociația" să inițieze ridicarea unui bust lui Mihail Eminescu în fața clădirii „Muzeului istoric și etnografic al „Aso- ciațiunii" din Sibiiu. Domnul Parteniu Cosma, în legătură cu propunerea secretarului literar, propune ca Asociațiunea, din prilejul jubileului de 50 de ani dela înființarea ei, să inițieze și ri- dicarea unui bust lui Oheorghe Barițiu. Comitetul central, după o desbatere mai lungă, decide unanim: a) să inițieze ridicarea câte unui bust lui Mihail Eminescu și Qhe- orghe Barițiu; b) votează spre acest scop suma de 1000 Cor. din fondul general, rămânând să ceară aprobarea ulterioară a proximei adunări generale; c) încredințează pe secretarul literar să facă un apel cătră membri Asociațiunii, rugându-i să contribue cu daruri benevole pentru acest scop. 263 (736—1911). Secretarul administrativ citește scrisoarea d-lui Vasile Stroescu, în care răspunde că deocamdată renunță la planul său de a înființa școli agricole și în care face o nouă propunere Asociațiunii și anume să facă propagandă pentru înființarea băncilor sătești. Spre acest scop pune la dispoziția Asociațiunii suma de 50.000 Cor. Totodată trimite suma de 5000 cor. ca burse pentru două fete tinere, cari să meargă în streinătate și să studieze dantelăria și alte 5000 cor. ca burse pentru doi tineri, cari să învețe în streinătate săpăturile în lemn și facerea jucăriilor. Suma totală de 60.000 cor. s’a și primit la Oficiul de cassă al Asociațiunii. Comitetul central ia act de scrisoarea d-lui Stroescu și încredințează biroul să-i mulțumească pentru donațiunea făcută și să-i confirme primirea sumei de 60.000 cor. avizându-1 totodată că comitetul central se va ocupă de propunerile d-sale într’o ședință viitoare. Cu aceste ședința se încheie. D. U. S. P. Cosma, prezident supl. Oct. C. Tăslăuanu, notar. S’a verificat. Sibiiu, 15 Aprilie 1911. Nicolae Ivan, Dr. I.\ Beu, Dr. O. Russu. 197 I. Apelul pentru busturile Eminescu și Barițiu. Nr. 695—1911. Mult Stimate Domnule! Comitetul central al «Asociațiunii pentru literatura și cultura popo- rului român din Ungaria», urmând sentimentul de recunoștință și pietate obștească a neamului față cu marii bărbați cari l-au povățuit în drumul lui spre lumină, a hotărît în ședința sa din 13 Aprile st. n. să ridice câte un bust aici în orașul nostru amintirei pururea vii a două figuri luminoase din trecut. Acești nemuritori sunt: Mihail Eminescu și Gheorghe Barițiu. Pentru acest scop din partea «Asociațiunii» s’au votat 1000 coroane, un început al contribuțiilor menite a realiză suma trebuincioasă. Nu e nici o trebuință să încercăm a zugrăvi noi însemnătatea celor doi fruntași ai culturei noastre. Eminescu e în sufletul nostru, cântarea lui trăește mângâind și sbuciumând cu putere neînfrântă inimile românești. De asemenea Gheorghe Barițiu, care a desgropat cu scrisul său trecutul sbuciumării noastre de veacuri pe acest pământ, trăiește în conștiința publică a cărturărimii noastre. Credem că și D-Voastră veți binevoi a aprecia după cuviință impor- tanța națională și culturală a acestei nizuinți — cea dintâi manifestare de acest fel a pietății noastre față de trecut — și de aceea Vă rugăm să ne sprijiniți cu obolul Dumneavoastră, îndemnând pe cunoscuți și prieteni să ne steie în ajutor la împlinirea acestui gând bun. Contribuirile Vă rugăm să le trimeteți la adresa: «Biroul Asociațiunii» Sibiiu (Nagyszeben), strada Șaguna Nr. 6. Primiți, vă rugăm, expresiunea distinsei noastre considerațiuni: Sibiiu, 20 Aprilie 1911. P. Cosma m. p., Octavian Goga m. p., prezident supl. secretar. II. Lista contribuirilor pentru busturile Eminescu și Barițiu. Uoroane Coroane Asociațiunea 1000- Vasilie Micușan Frata 2---- „Aibina“ institut de credit, Sibiiu 500- Teodor Pașca „ 1--- I. P. S. Sa loan Mețianu, arhiepi- George Avram „ 2 --- scop și metropolit, Sibiiu 100- Samuil Susa „ 1 --- Partenie Cosma 50-- loan Bozac, preot, Sâmbotelec 5--- Octav. Goga 50---- Vasilie lanza, Petroșeni 10---- Octav. Tăslăuanu 50---- Vasilie Bianu, Buzeu 25 --- Dr. T. Brediceanu 20 --- Dr. loan Bălan, București 2- Ermil Roșală, înv., Hălchiu 2---- „Oravițanau institut de credit 20--- Die Praveț, econom „ 1- loan Trăila 5--- Niculae Praveț, econ. „ 1 --- Studenții români din Șemniț 64--- Liviu Dan, Mociu 5---- loan Mieu Moldovan, Blaj 20--- loan Albon, contabil „ 3 --- George Trăilă, Timișoara 5--- loan Dan, medic „ 10 --- Dr. Aurel Dobrescu, Szekszârd 6--- Aurelia Dan, soție de medic 5- I. Moldovan, Crăciunelul de sus 5-- 198 Coroane Coroane „Armonia" Cincul mare 10 --- loan Oprean Săliște 1 --- Dionizie Stănuleț n n r--- Dumitru Moga n 1- Valeriu Pop n i --- N. Țintea ii 1---- Maiorul Popa, Brașov 4 --- Oprea Borcea ii 1 --- loan M. Roșiu, Biserica albă. 10- Ilie Topârceauu n 1---- Dr. Aurel Novac 11 10---- I. Răcuciu ii !•- Traian Popescu n n 5- Ana I. Neamțiu ii 1 --- Emiliu Fildan n ii 5---- Paraschiva Dancu p 2---- A. Bălănescu n n 10 --- Niculae Losnița n 1 --- Dr. Titu Malaiu n n 10 --- I Crișan ii 1 --- Simion Bozanciu n ii 5---- Valeriu Pană, învăț. ii V--- Niculae Miuță n T> 5 --- lordachie Roșea ii 1---- Constantin Mioc n 2---- C. Stoica ii 2 --- G. Vodă, Oravița montană 5---- I. Domnariu li 1 --- „Ardeleana" inst. de cred. Orăștie ioo---- Teodor Doboiu ii 5--- loan Săbădean Brașov 20 --- loan Bârsan ii 1- Balașa Blebea D 5- Ilie Martin ii 1 --- Niculae Grădinar 11 5---- Petru Stireciu 11 1-- loan Dușoiu n 5 --- Ilie Comșia n 1- Dr. loan Lengeru 11 5---- loan Pavel ii 1 --- loan I. Ciurcu 11 5 --- Dumitru Roșea ii 1 --- Teodor Christan 11 2 --- Dumitru N. Roșea ii 1'--- loan Eremie n 2 --- loan Dădărlat ii 1 --- Niculae Dușoiu n 3 --- Dumitru Băilă ii 1 --- Ștefan Median n 2 --- Ana Cbirca ii 2---- Elena Safran n 3 --- loan Răcuciu ii 1-- Dumitru Popp ii 1 --- loan Dădărlat, fotograf 11 1- George Pernea n 2 --- Dr. N. Petra, adv. ii 2 --- loan N. Bidu n 3 --- Nicolae Soră ii 1 --- G. Negușiu ii 1---- loan lițianu ii r--- Simion Teodor ii 3’--- Valeriu Răcuciu n r--- Irodion Popistean ii 1 --- Maria Cupu ii 1- Dumitru Căpățină n 2---- loan Schitea n î --- Maria Comșia Săliște 10 --- loan Steflea 11 1 --- Silvia Comșia n 10- Ilie Soră ii 1- Marioara Comșia li 10---- Dumitru Herța n i --- Petru Comșia n 10 --- Dumitru Cbirca n i --- Ionel Comșia ii 10 --- loan Banciu ii 10 --- Aurel Simtîon ii 1.- Dumitru Comșia n î --- T. lancoviciu n 1 --- Maria Simian 5-- N. Hențiu n 1 --- Dumitru Sârbu Booz 1 --- G. Perian » 1 --- Dumitru Banciu „ 2'- A Popoviciu 11 1 --- Nicolae Borzea, Făgăraș 20---- M. Latzesco n 5---- Dr. N. Comșa, Săliște 20-- George Latzesco ii 5 --- Dr. lancu Mețianu, Zernești 20 --- Lazar Stoia 11 1 --- Vasiliu Duma, Lăpușul ung. 5 --- loan Buceșan jun. n 1 --- Ieronim Groze, Maier 5---- loan Buceșan n 1---- Dr. I. Popescu, Reghinul săsesc 20- P. Comșa 1 --- I. Moga Sebeș 10- Ilie Tâmpănariu ii 2 --- Dr. Vasilie Preda, Sibii U 20- Toma Lupaș 1 --- Dr. Eugen Mețian, Brașov 10 --- Lupea I. Comșa 11 1---- Dr. Octavian Vasu, Făgăraș 10- 199 Coroane Goro&ne I. de Preda, Sibiiu 20 --- Vasilie Gan Brașov 160 Hamzea, Zernești 10 --- Alexandru Broștean 7? ---•50 losif Popescu, Reghinul săsesc 10- loan Prună n ---•50 loan Droc, protopop Sibiiu 10 --- Sebastian Stanciu n -•30 Dr. Liviu Lemenyi, adv., Sibiiu 10- Octavian Neagoie n --- 25 Dr. loan Pop 10 --- Aurel Pascu 77 -60 Virgil Onițiu, Brașov 10- Paul Oprișa 77 --- 40 Zositn Chirtop, Câmpeni 10---- Hortenziu Rusu n ---•60 Dr. Nicolae Ittu, medic, Sibiiu 20 --- loan Ciocan n -74 Dumitru Vulcu, cas. cons. „ 10 --- Andrâi Streza ---•30 loan Rebega, funcționar „ 10 --- Valeriu Bologa -•73 Dr. Lucian Borcea, adv. „ 20 --- Ionel Onițiu n 1--- Dr. G. Proca, secr. cons. „ 20---- losif Morgenstern 7» 1--- Emil Verzariu „ 20--- Victor Pop 77 ---•60 Dr. I. Margita, adv, Geoagiu 20- N. N. n --- 10 Dr. llie Beu, medie, Sibiiu 20--- Sabin Medean 77 ---•50 Zevedeiu Mureșan, Ilia mureșană 10--- lancu Petcu 77 --- •50 Victor Onițiu, comerc, Sibiiu 5--- George Popescu 17 ---•30 Isaia Popa, preot, Ocna.-Sibiiului 2--- loan Pleșa 77 1 --- I. Lissai Sibiiu 10--- Aron Cotruș 77 2 --- Dr. Oct. Russu, advocat „ 20--- loan Tâmpănar 77 ---•50 N. Benția „ 2--- Nicolae Baboie 77 ---■30 Aughel Bena, funcționar „ 2 --- Emilian Căpitan r> ---•40 A. Mețianu „ 2--- Aurel Baciu -■30 Dumitru Sândeanu „ 2--- loan Cotruș 7» • l--- S. Roșea „ 2--- N. Benehea, stud. cl. VI. 77 -•50 Petru Tincu „ 2--- Caius Turic 77 1--- Emil Pinciu „ 5--- George Oprean p ---•20 Constantin Popp „ 5--- Ieronim Mirese 77 ---•20 E Vințeleriu „ 2 --- Vasilie Stanciu 77 1--- Eugen Vancu „ 1 --- Emil Fărau 77 ---•30 Pavel Boldea, protopop Nicolae Vasu 77 ---•30 militar ,, 10--- Aurel Neguș 77 --- 50 Victor Tordășianu „ ---■20 Traian Sava 77 -•30 Emanuil Ungurean, Timișoara 20--- Petru Costan 77 -•40 Tit Hațieg, Lugoș 50--- Ștefan Popovieiu n -•20 Florea Bozgan 7--- Radu Stinea n ---•40 Mărgăriușa Bozgan 2--- Mateiu Mocanu 77 5--- Gruia Bozgan 1 --- Dumitru Staicu f> ---•20 loacbim Muntean, Agnita 10--- Aurel Stana 77 --- 30 Institutul „Frăția11 3 --- Silviu Boța 77 -•20 loacbim Părău 1--- Ștefan Paișiu 77 --- 60 Colectat în biserica din Agnita ---•50 Octavian Oprișiu 77 -•20 Pavel Carișan ---■50 Bujor Polis 77 -•30 Dr. Simion Chețian 20--- George Sglimbea 77 ---•60 „Crișana", Brad 20--- loan Floașiu 77 --- 40 Emanuil Comșa „ 10--- Ștefan Petroviciu -•40 loan Ghișa „ 5--- Victor Doican ---•30 Alexandru Draia „ 3 --- Eugeniu Comșa 1---- Dr. Traian Crașiovan 4--- Octavian Pușcariu --- 30 loan Goia, stud. ci. VIII. Brașov 1--- Ulpiu Gomboș 1 --- Emil Gan „ 160 Remus Popa -50 200 Coroane Coroane Dr. Alexandru Bogdan 5--- Victor Preda și soț. Avrig 2--- „Sălăgiana“ în Jibou 100--- Francisc Cosma „ 10--- Sever Bugariu Recaș 2--- General Lupu, Viena 50--- loau Popoviei „ 2--- Gavril Barbul, Mocira 40--- Dr. Lucian Georgeviciu 10--- George Guiman, Poiana-Mărului 2--- „Corona** inst. de credit 10--- George G. Guiman, „ 1--- Dr. V. Onișor 2--- Parasehiva Babeș, ,, 1--- G. Curtean 1--- Nicolae Garoiu, „ 1--- Al Candale 2--- Ion Mânecuți», „ 1--- Dr. D. Ciuta 2--- Vasile Muntean, „ -•50 Dr. D. Longinu 2--- Alexandrina Muntean, „ --- 50 Dr. Pavel 2.--- Aron Gogonea, „ 1--- Dr. Moldovan 1--- Ion Pușcariu, „ 1--- Dr. Tripon și Dr. I. Pop 10--- George Ceapă, „ ---•50 D. Budușan 1--- Bucur Fota, „ ---■20 Dr. A. Pop 2--- Bucur Freta, „ ---■20 „Bistrițana“ 10--- George B. Corca, „ ---•30 V. Poruțiu 2--- loan Manecuța, „ ---•20 Dr. Leon Scridon 2--- loan Străilă, „ ---•20 Scurtu 1--- Bucur Flangea, „ -•20 Dr. G. Linul 2--- Bucur B Ceapă, „ ---•40 Dr. Zosim Chirtop 10--- Aron Flangea, „ ---•20 „Doina*1, Câmpeni 10--- loan B. Cofeiu, „ ---•20 Iustin Poruțiu 5--- Aron Oersoiu, „ ---•20 „Vlădeasa*1 inst. de cred , Huedin 50--- loan Flangea, „ -■20 Nicolae Solomon, Ludoșul-de-Mureș 5--- George Lăzăroiu, „ ---•20 Dr. Ion Oltean V 4--- loan D. Banu, „ ---■20 Vasilie Morar D 2--- loan Gogonea, „ ---■20 Maria Puia n 2--- loan Pașcu, ,, ---•20 Alexandru Puia n 2--- George Enescu, „ 1--- losif Câmpean n 2--- Grigore Enescu, „ 1 --- Petru Suciu n 2--- N. N. 1 --- loan Lunca ,5 1--- loan Neculoiu, „ ---■30 lacob Uțin 1--- David Manecuția „ ---•20 George Lungu n 1 --- loan Mălușelu, Bran ---•40 Simion Berea n 1--- Stanca Mănecuția, Bran --- 10 loan Rusu u 3--- Neculae Oana, Bran -•30 Colecta în biserică n 4 20 N. N., Holbav 1 --- „Sentinela*1 in Satu-nou io--- luliu Guiman, Holbav 1--- Petru Stoica n 4--- Stan Strevoiu, Zernești --- 50 Romul Balnajan » 3--- George Nica, Holbav ---■60 Petru Negru r> 1--- George Stănișor Holbav ---•40 Ilie Roman ---50 George Teodorache, Holbav -■50 loan Gaspas n 1--- Stan Rusețiu, Holbav ---30 loan Grbav n 1 --- loan Solomon, Holbav --- 10 Dr. Nicolae Vecerdea, Brașov 30- Stan Nica, Holbav --- 10 Eugenia Butean, Careii-mari 1 --- Georgbe Todorache, 1--- George M. Pteancu 2--- Dr. Aurel Cosma, Timișoara 25 --- „lulia*1 inst. de cred., Alba-Iulia so- Lucia Cosma, Timișoara 25--- TAvrigeana11, inst de credit io--- Antoniu Mocsonyi de Foen 100--- George Postea, Avrig 2--- „Arina" inst. de credit 10--- loan Nicolae „ !•- Vasilie Popp adv. Arad 20--- 201 Colecta ziarului „Tribuna*. (Nrii 86 din 3 Mai n. și 88 din 5 Mai n.) CaroaoB Ooroane „Societatea scriitorilor români" Buc. 100 --- Dr. Gheorghe Negoescu, Timișoara 2 --- „Tribuna11, Arad 100--- Dr. loan Cupu, Arad 2--- Dr. Neculai Oncu, Arad 100--- Barbu 2--- Dr. loan Papp și Veturia Bontescu, Vasile Arjoca, Arad 2--- Brad 100--- Ion Morariu, M&gherat ,2--- A. Muntean alui Vasile, Telegad 10--- Dr. Gheorghe Adam, Timișoara 20--- Petru Truța, advocat, Arad 10--- N. N. 1- loan Beleș, not. public, Arad 10--- N. N. 1--- Roman Ciorogariu, Arad 10--- I. I. Suciu 2--- Gherasim Șerb, Belint 10--- Simion Bulcu, Somoscheș 2--- Dr. Sever Ispravnic, Arad 10--- Filip Leucă, Pâncota 2--- luliu Herbay, Arad 10--- Dr. Robu, medic, Baia-de-Criș 2--- Pâr. Traian Vațian, Arad 10--- Dr. Tiberiu Tisu, medic, Brad 2 --- căpitan Popovici, Alba-Iulia 10--- căpitan Candrea, Arad 2--- locotenent L. Herbay, Arad 5--- Sabin Evuțian 1--- Dr. Moga, Arad 10--- Aurel Căinicean 2 - Gheorghe Adam, Chișineu 2--- Vasile Ciorogariu 2--- Teodor Bucurescu, Comloșul-mare 2--- Ștefan Roja, Peeiea-română 1 --- Dr. Cucu Vasile, Semlac 5--- Ivânyi Mojsza 1--- Dr. Traian Petrașcu, Tălmaci 5--- Zaharie Colceriu 2--- Ignatie Visoiu, Chelmac 5--- D. P. I. 1--- Gheorghe Pleș, Bârzava 2--- C. P. 1 --- Cornel Lazar, Hălmaj >'•____ N. N. 2--- losif Vuculescu, Sepreuș lO- S. L. 2--- Terențiu Bugariu, Timișoara tO--- Purecii 1--- protop Lucuța, Șiria 10--- Vancu, înv. pens., Arad 1--- Fabriciu Manoilă, Socodor 5--- Popoviciu, învățător, Arad 1--- Patriciu Turca, Semlac 5 --- Mirovits Gybrgy, Temes-Kubin 1--- lancu Stelefănuț, Semlac io--- Dr. Andrei Iile, Ținea 3--- loan Moldovan, Arad 10 --- Dr. Demetriu Mangra 1--- Sava Raicu „ 20 --- losif Tărău, Oradea-mare 2--- Petru Vasilon „ 2--- Nicolae Roxin, Micherechiu 2--- Aurel Dumitrescu „ 2--- Sever Papp, Ținea 1--- Virgil Antonescu „ 5--- Trifon Lugoj an, Arad 2 --- Romul Bogoevici, Șiria 1--- Aurel Mărginean, Nădlac 2 --- Dr. Nestor Oprean, Sân-Miclăușul-mare 5--- Silviu Roxin, Lipova 5--- Dr. Demian „ 2- Nicolae Mărginean, Nădlac 2--- Dr. Traian Suciu, Brad 2 - David Dabici, Dorgoș 2--- Dr. Ion Radu „ 5--- Dr. Ion Codrean 1--- D. R. 2__ Dr. Ion. Maior, Ilia 10--- Pădurean 1--- Vasile C. Osvadă, Hunedoara 5- Dr. Teodor Pap, Hălmaj 2--- Sebastian Bomemisa, Orăștie 2--- I. Georga 5--- Dr. A. Marta, Lipova 20--- Dr. P. Burdan 2 --- Dr. Ion Nemet, Arad 20--- Dr. Ardelean, Chișineu 2--- Dr. Lîviu Ghilezan, Modoș 7--- Ion Ardelean, Chișineu 5--- Dr. Atanasiu Brădean, medic, Maria- Adam Groza, Coșteiu-mare S0--- Radna 20--- Ion Nicorescu, Curtici 2--- losif Șchiopul 5‘--- Dr. Ion Ursu 5--- loan Duma 5--- Gheorghiu Novacu, Dorgoș 1- Sever Bocu 5---- 202 Coroane Coroane Gheorghe Popp 5---- Moricz Gâbor ---■20 Eugen Goga O’--- Romul Popescu 2---- Moise Baltă 2---- Al. Odor 3 --- Laurențiu Gabor 2'--- V. Bucur 2-- Gh. Fb. Preșmerean 2---- Enea Hocman 4---- Nicu Russu 2---- D. Sârbu 1- Colecta ziarului „Românul". (Nr. 84 din 16/29 Aprile.) „Românul44 100---- Dr. Iustin Marșieu 20- Dr. Aurel Vlad 100---- Dr. Cornel lancu 20 --- Dr. Victor Bontescu 100'--- Dr. Romul Veliciu 20 --- Dr. Ștefan C. Popp 50’--- Vasile Goldiș ______20---- Total 5014-42 III. Donațiuni pentru petrecerea aranjată de Asociațiune. Coroane Coroane Vasile de Stroescu,....................100 Excel. Sa loan Mețianu, mitropolit, Sibiiu 20 Pavel Tumor,............................10 Maiorul Popa, Brașov ...... 4 Alexandru Nemeș, jude reg. pens., Gherla 10 „Poporul⁴¹, institut de credit, Săliște . 5 loan Hațegan, protopop, Cojocna. . . 4 „Furnica", inst. de credit, Făgăraș . . 10 Andrei Gbidiu, protopop, Caransebeș . 10 Mihail Străjan, profesor, Craiova . . 4 loan Bălan, paroh, București .... 4 Dr. Gavril Cosma, advocat. Beiuș . . 4 Ștefan Popa, preot, Seleuș. . . . .' 5 Cornelia de Herbay, Vețel.............5 Niculae Popovici,................. . . 10 Dr. Elie Dăian, protopop, Cluj. ... 4 Dr. Victor Corbul, medic,............5 Sabina Brote, Sibiiu..................4 George Borzea, preot, Coveș .... 2“ „Noiana", inst. de credit, Noul-român . 5 Dr. Ilarion Pușcariu, Sibiiu .... 10 Avram Păcurar, protopop, Hunedoara. 5 Fenicie Cosma, Sălaj ....... 3 Nicolae Togan, protopop, Sibiiu ... 5 losif Pascu, inv., Comloșnl-mare ... 10 George Pop, preot, Bodomkut.... 4 Nicolau Mihailă. proprietar, Jibot . . 10 Dr. Vasile Preda, advocat, Sibiiu . . 12 loan Bozacn, vprotopop, Sâmbotelec. . 10 Dr. Petru Penția, advocat, Panciova. . 5 „Cordiana⁴⁴, inst. de credit, Fofeldea. . 5 Dr. Pompiliu Nistor, medic, Zernești . 9 Pavel Beșa, preot, Borgoprund .... 4 Șandor de Vist, .......................10 Amalia Ruda născ. Dima..................10 Suprasolviri: Dna I. Moldovan, Sibiiu...............10 loan Bercan, preot, Cobai m .... 3 Dr. Alexandru Morar, Ibașfalău ... 6 Niculae Tipurița, Șinca-mare .... 2 Baptist Boiu, preot. Sibiiu............8 Dr. Deleu, advocat, Șimleu.............2 Dr. Alexandru Măcelar, adv., Mercurea. 6 luliu Aranyosi, func. la căile ferate, Sibiiu 1 Laolaltă Cor........................ 375 IV. îndrumarul secției economice pentru conferențiarul agronomic. Nr. 596—1911. Onorat comitet central al «Asociațiunii» în Loc. Conform hotărîrii onoratului comitet Nr. 43 din ședința dela 21 Ia- nuarie a. c., comunicată nouă prin scrisoarea Nr. 128/1911 dela 2 Fe- bruarie a. c., avem onoare a prezentă următoarea opiniune-program a bi- roului Secțiunii economice a Asociațiunii cu privire la activitatea ce trebue să o desvoalte conferențiarul agronomic al Asociațiunii, 203 In legătură cu propunerea Secțiunii economice, primite în adunarea plenară a secțiunilor din 14 și 15 Iulie 1908, referitor la activitatea confe- rențiarului și în legătură cu condițiunile concursului publicat și în baza căruia a fost ales numitul conferențiar credem că el ar trebui: 1. Să scrie prelegeri din toți ramii agriculturii, pe cari să le publice parte în revista «Transilvania», parte în «Biblioteca poporală a Asociațiunii» și eventual chiar și în alte foi pertruca publicul nostru care ține prelegeri în despărțămintele Asociațiunii și cu alte ocazii să aibă la îndemână, gata, prelegeri bune economice. 2. Să scrie conferințe cu privire la progresele ce s’au făcut și se fac pe terenul agriculturii, pe cari să le publice în revista «Transilvania». 3. Să scrie broșuri pentru Bibliotea poporală a Asociațiunii. 4. Să țină prelegeri poporale și cursuri agronomice preoților și învă- țătorilor, îndeosebi cu ocazia conferințelor învățătorești. Spre acest scop e necesară o înțelegere și aranjare a chestiunii cu organele conducătoare bisericești. 5. Să țină prelegeri poporului. 6. Să stea întru ajutor, cu cuvântul și cu fapta, comunelor și tuturor acelora cari să înființeze grădini de viță americană și grădini de pomi, cum și alte îmbunătățiri pe terenul agricol. 7. Să aprofundeze și chestiunile referitoare Ia însoțiri și tovărășii ca astfel, cum ziceam odinioară, dânsul să devină și un apostol al tovărășiilor. Spre acest scop să compună instrucțiuni și statute, cari să se editeze de Asociațiune și astfel să se poată distribui, pe bani sau gratuit, celorce vor voi să uzeze de ele. 8. Conferențiarul va trebui să dea tuturor informațiunile trebuincioase din sfera agriculturii și tovărășiilor și astfel să țină locul unui birou de in- formațiuni în această privință. Va urmări activitatea guvernului referitor la ajutoarele ce distribue d. e. ajutoare în semințe, pomi, viță de vie, animale de prăsilă de tot fe- lul, mașini ș. a., informând de cu bun timp publicul, pe cale ziaristică, asupra modului cum poate ajunge să beneficieze de astfel de favoruri. Va ținea în curent preoțimea, învățătorimea și publicul în genere asupra cursurilor economice de tot felul, ce guvernul le aranjează, ca publicul să poată profită de ele. 9. Conferențiarul va trebui să facă o propagandă intensivă și siste- matică prin ziare despre lucrările ce săvârșește, arătând că stă la dispo- ziția tuturor cu sfatul și cu fapta. 10. Va stărui ca în despărțămintele Asociațiunii să se aranjeze ex- poziții agricole și de industrie agricolă și casnică, venind într’ajutor, cu sfatul și cu fapta, aranjatorilor. 11. Comitetul Asociațiunii să caute mijloace pentru agonisirea su- melor trebuincioase — în înțelegere cu direcțiunile despărțămintelor etc., 204 1 — pentrucă din lipsa de mijloace materiale — activitatea conferențiarului | agronomic să nu stagneze. ] Biroul secțiunii economice a Asociațiunii. ț Sibiiu, 23 Martie 1911. î P. Cosma m. p., Romul Simu m. p., prezident. notar ad-hoc. V. Circulara cătră, despărțăminte pentru fotograful Roșu. Nr. 372—1911. Domnule Director ! în ultimul timp o parte dintre despărțămintele noastre arată un in- teres tot mai viu față de studiile etnografice, aranjând expoziții cu ocazia adunărilor cercuale și făcând diferite fotografii de case, porturi etc. Fiindcă și în această acțiune lăudabilă a noastră suntem datori de a sprijini pe Românii de specialitate, vă recomandăm cu toată căldura ca la lucrările fotografice să-l angajați pe d-1 Alexandru Roșu, fotograf în Bistrița, care-i un om iscusit în meseria lui și lucrează ieftin. In nădejdea că ne veți ascultă rugămintea, vă rugăm să primiți în- crederea deosebitei noastre stime. Sibiiu, 30 Martie 1911. P. Cosma m. p., Oct. C. Tâslăuanu m. p., prezident. secretar. Tiparul tipografiei arhidiecezane în Sibiiu. Imormântarea lui losif St. Șuluțu: cortejul funerar pe strada Cisnădiei. Fig. 2. Ulița Lăturanilor din Șeghiște. I Fig. 4. Casă țărănească acoperită cu șindile din Șeghiște. Fig. 7. Țesături din comuna Șeghiște. il fig. 5, Vatră cu camenița de căhăli din Șeghiște. Fig. 6. Interior de casă țărănească din comuna Șeghișie. Fig. 11. Port bărbătesc din comuna Șeghiște. Fig. 12. Port femeiesc din Șeghiște, Fig. 8. Biserica din Șeghiște. Fig. 9. Interiorul bisericii din Șeghiște. Familia preotului Moise Popoviciu din Șeghiște.