‘ < vrdvu Nr. I. Ianuarie—Februarie 1911 An. XLII, îrt ' TRANSILVANIA REVISTĂ ASOCIĂȚIUNII PENTRU LITERATURA ROMÂNĂ ȘI CULTURĂ POPORULUI ROMÂN. Apare în 6 numere pe an, tot Ia două luni, sub îngrijirea secțiilor științifice-literare. Redactor: OCTAVIAN C. TĂSLĂUANU. Membri «Asociației» primesc «Transilvania» gratuit. Abonamentul pe un an: 10 cor. în monarhie și 12 cor. în străinătate. Redacția: Sibiiu (N.-Szeben), strada Șaguna Nr. 6. EGYETEM1 KfiNVVTĂR 8 • 1&1R.N0V.2Ț. KOueasvAR, SIBIIU, 1911. Editura Asociațiunii. •Cuprinsul. Pag- Ion Mateiu: Preoțimea românească-ardeleană în veacul al XVII-lea 1—18 Prof. V. G.Borgovanu: Material pentru monografia comunei Ilva-mare . . . 19—27 Dr. Onisifor Ghibu: Contribuții la istoria școalelor noastre.................28—38 Eugen Gagyi deEted: Documente istorice: Regulatio Diocesis Transilvanicae Disunitae anno 1805 ......................................................... 38—61 Dări de samă: Dr. loan Sîrbu: Epistolae et acta Generaiis Georgii Basta (Basta Gyorgy hadvezer levelezese es iratai, 1597—1607), voi. I: 1597—1602 de Dr. Veress Endre; ¹ Dr. Nicolae Drăganu: Sextil Pușcariu,zur Rekonstruktion des urrumănischen ....................................62—76- Însemnări: Siminicul (Leontopodium alpinum Cass) dela Intregalde în comitatul Alba-de-jos (Alexandru Borza). Biserica și ,,Asociațiunea". Băncile și „Asociațiunea". Un decret de cantor. Comunicat. Pentru despărțăminte. Biblioteca poporală a Asociațiunii ..............................70—76- Partea oficială: Procese verbale: Ședința l-a a comitetului central, ținută în 21 Ianuarie 1911 77—79 Ședința a 11-a a comitetului central, ținută în 4 Febru- arie 1911................................................ 79—80 THflNSILVflNlfl REVISTA ASOCIAȚIUNII PENTRU LITERATURA ROMÂNĂ ȘI CULTURA POPORULUI ROMÂN. ....— . Apare sub îngrijirea secțiilor științifice-literare. Redactor: OCTAVIAN C. TÂSLĂUANU. Sil ZZXdlZ-lGSl- 1011. SIBIIU. EDITURA AS O C 1 A Ț 1 U N 1 I. Cuprinsul: x. Partea științifică-literară. Pag. Bârseanu Andrei: f losif Sterca Șu- luțu (cu ilustrație) 81 - 84 — La iubileul de 50 de ani al «Aso- ciațiunii» 317 325 — Cuvânt de deschidere ținut la adunarea generală din Blaj 657 - 672 Bologa Dr V.: Școala civilă de fete cu internat a «Asociațiunii» (cu 2 ilustrații) 411 — 456 Borgovanti G. V.: Material pentru monografia comunei Ilva-mare 19-27- Chețianu Dr. Ambr.: Stăpânirea pă- mântului prin muncă și carte 739 - 742 Gagyi de Ete'd Eugen: Documente istorice: RegulatioDiocesisTran- silvaniae Disunitae anno 1805 38—61 [147- 171 265 - 294 G/ubti Dr. Onisifor: Contribuții la istoria școalelor noastre 28 - 38 238 - 247 Goga Octavian: Mijloacele de propa- gandă literară și culturală ale «Asociaț.» și desvoltarea lor 349—392 — Curentul de idei în literatura ar- deleană dela 1848 până în zilele noastre 671-681 Hodoș E.: Descântece din Banat 121 — 135 [248 - 264 699—738 Lupaș Dr. I.: înființarea Asociațiu- nii» și conducătorii ei (cu 8 ilu- strații) 326 348 Madgearu Dr. V.: Ancheta asupra industriei casnice în Ardeal și țara ungurească 767—768 Mateiu loan : Preoțimea românească ardeleană în veacul al XVII-lea 1 — 18 [85—102 Moldovan Silvestru: Poeziile noastre poporale-istorice 681 699 | Pag. Popoviciu losif-. Monografia comunei____. Șeghiște (cu 13 ilustrații) 205 23b" Popoviciu Dr. losif; loan Maiorescu 760—767 Schtnidt Tibolt: Turca în comitatul Hunedoarei 135—146 Strajanu M.: Poezia în raport cu istoria și cu științele pozitive 103-117 Tdslduanu Oct. C.: Organizarea sa- telor noastre 117—121 — Organizarea economică a țără- nimii 232-238 — Bibliografia publicațiunilor româ- nești din Ungaria pe anul 1910 296 - 305 — Muzeul «Asociațiunii» (cu 3 ilu- strații) 457—475 — Despărțăm. «Asociațiunii» 478-483 ToganN.: Biblioteca «Asociaț.» 476—478 Vătășan I.: Administrațiunea averii «Asociațiunii» 411 — 456 ’Ț'f Oameni și fapte: losif Sterca Șuluțu de Cărpeniș 172-173 , ‘ Serbările iubilare ale «Asocia- țiunii» 743—756 — Telegrame și scrisori de felici- tare cu ocazia adunării generale jubilare 757—749 Dări de seamă. Drăganu Dr. Nicolae: Sextil Puș- cariu, Zur Rekonstruktion des Urrumănischen 67—70 Sârbii Dr. loan: Epistolae et acta Oeneralis Georgii Basta (Basta Gyorgy hadvezer levelezese es iratai, 1597—1607) voi. I: 1597— 1602 de Dr. Veress Endre 62-67 1 însemnări. Siminictil (Lentopodinm alpinnm Cass) dela Intregalde în comitatul Alba-de-jos de Alexandru Borza (70-71). — Bise- rica și «Asociațiunea - (71-74). — Băncile și «Asociațiunea» (74- 75). — Un decret de cantor (75—76). — Comunicat (76). - Pen- tru despărțăminte (76). — Biblioteca popo- rală a «Asociațiunii» (76). — Moartea pre- zidentului losif Sterca Șuluțu (cu o ilu- strație) (174 192). — Eminescu și Barițiu (182—184). — Pandaemonium. Observații soTarF*uF 1909 și 1910 de Oavriil Todica (184 — 1888). — Contribuțiuni la vegetația Munților Apuseni, de Alexandru Borza (188—'190). — Inscripții romane necunos- cute în proprietatea Muzeulu -Asociațiunii» de Nicolae Sulică (305-311). - Revoluția lui Horia, de O. C. T. (3’1—312). — Ju- bileul slavistului V. Jagic (769). - O pildă vrednică de urmat (769). - Fontes rerum transilvanicarum de Dr. E. D. (769-770). — Biblioteca poporală a «Asociațiunii» (770 772). — Gheorghe Barițiu (772). — -Asociațiunea - în Maramurăș de O. C T. (772 -775). — Conferențele «Asociațiunii» (775). — Rectificări (775). Ilustrațiuni. losif Sterca Șuluțu. - înmormânta- rea lui losif St. Șuluțu: cortejul funebru pe strada Cisnădiei. — Comuna Șeghiște: Ulița Haiceștilor în Șeghiște. Ulița Lătura- nilor din Șeghiște. Casă țărănească acope- rită cu șindile din Șeghiște. Țesături din cornii ia Șeghiște. Vatră cu camenița de căhăli din Șeghiște. Casă țărănească aco- perită cu paie din Șeghiște. Interior de casă țărănească din comuna Șeghiște. Școala din Șeghiște. Familia preotului’ Moise Popoviciu din Șeghiște. Biserica din Șe- ghiște. Interiorul bisericii din Șeghiște. Port bărbătesc din comuna Șeghiște. Port fe- meiesc din Șeghiște. — Andreiu Baron de Șaguna. — Bar. Vasile L. Popp. — lacob Bologa. — Timoteiu Cipariu. — Gheorghe Barițiu. — I. Micu Moldovan. — Alexandru Mocsonyi.. — losif Sterca Șu- luțu. — Directorii școalei civile de fete a «Asociațiunii». — Elevele interne în gră- dina școalei (1910/11). — Muzeul «Asocia- țiunii». — Intrare în Muzeu. — Sala festivă și scena. II. Partea oficială. Pag. Adunarea generală: — Convocarea la adunarea gene- rală din Blaj 486 — stabilirea textului raportului ge- neral 487 — despărțămintele 488 — prelegerile poporale 488 — conferințele 490 — instrucția analfabeților 490 — însoțiri 491 — expoziții 492 — agenturi și biblioteci 492 — publicațiunile «Asociațiunii 493 — secțiile științifice literare 494 — Biblioteca Asociațiunii 494 — Muzeul 495 — Școala civilă de fete 495 — Averea Asociațiunii 496 — ședințele comitetului central 497 — propuneri 497 Pag. — Consemnarea membrilor dece- dați 499500 — consemnarea membrilor 501-533 — conspectulsumaral membrilor 534—535 — prelegerile poporale tinute în cur- sul anului 1910 ’ 536-544 — prelegerile ținute de conferen- țiarul agronomic 545 — raportul conf. agr. cătră comite- tul central despre activitatea des- fășurată în 1910/11 546-548 — conferințe tinute în cursul anu- lui 1910’ ’ 549-550 — Producțiuni și serate artistice 551 — activitatea despărțămintelor 552 590 — tablou sumar despre activitatea despărțămintelor 593 — raportul comitetului central asu- pra socotelilor 594 596 — Bilanțul Asociațiunii 597—599 — Venituri și spese la 31 Decern- li/i-A: vrie 1910 600 - 601 Pag. — Evidența specială a Fondurilor și fundațiunilor 602 - 609 — Efectele fondului general 610-611 — Efectele fondurilor și fundaț. 612 614 — Proiectul de buget pe 1912 615-621 — Lista bursierilor pe anul 1910/11 622 — cassienil prezintă socotelile și bugetul Asociațiunii 647 - - Proces-verbal al ședinței prime a adunării generale 776 — 777 — Proces verbal al ședinței a doua a adunării generale 778—780 — au intrat 6 propuneri pentru adu- narea generală 781 — secretarul prezintă procesele-ver- bale ale adunării generale 782 Ajutoare: — premiul de 300 cor. din fundaț. A. Murășian rămas neîmpărțit se dă văduvei 789 Analfabeți: — se dau 10 premii de câte 50 cor. și abecedare gratuit 789 — circulară cătră directorii desp. 801- 802 Barițiu George: — Centenarul nașterii 787 » tr 788 Biblioteca: — Cărți primite gratuit 78, 192, 193, 195, 649, 783, 786, 804 — Biblioteca poporală să se tipă- rescă în 10,000 de exemplare 78 — Biblioteca scriitorilor dela noi, se publică sub auspiciile Asocia- țiunii» 78 — Biblioteca poporală să se tipă- rească în 15,000 exemplare 195 — secretarul admin. propune să se retipărească Nr. 1—3 din Bibi, poporală în câte 5000 exemp. 313 — Biblioteca scriitorilor dela noi se va publică în Orăștie 315 — se ia act de mersul Bibi. pop. în 1911 788 Birou de informațiuni pentru țărani : - Economul din Cluj a înființat un birou de informațiune 649 Busturile M. Eminescu și G. Barițiu : — secretarul lit. propune ca «Aso- ciațiunea» să ridice un bust lui Eminescu, se votează 1000 cor. pentru bust lui M Eminescu și G. Barițiu 691 Pag. — apel pentru cele doue busturi 197 — lista contribuirilor pentru bu- sturi 197-202 790—796 Cărți cumpărate: — 100 exempl. «Tovărășii pentru școlari» de A. Bratu 80 — 50 exempl. «Preoțimea română» î n veacul al XVII-lea de I. Mateiu 646 Cărți distribuite grătuit: 78, 79, 193, 195, 315, 646, 786 Circulară cătră despărțăminte pentru fotograful Roșu 204 Conferențiarul agronomic: — Raportează despre conferințe ți- nute 78 — prezintă program de lucru pe Martie și Aprilie 192 — îndrumarul secției econ. pentru conf. 202-204 — prezintă raport despre activitatea în Martie — Maiu 315 — prezintă raport despre activitatea desfășurată 647 — raportează despre activitate 783 — circulară cătră directorii despăr- tămintelor 802 803 Conjerințele «Asociațiunii»: 192 Contabilitate pentru popor: — au întrat 4 lucrări 195 Controlorul Asociațiunii: — se numește dl Dr. Vas. Bologa 193 Despărțăminte: Abrud-Câmpeni : — proces verbal al șed. corn, cer- cual din 5 Dec. 1910 77 — ajutor 100 cor. pentru prel. pop. 191 - a luat dispoziții pentru ținerea ad. cercuale 645 Agnita: — expoziție etnografică 191 — procese verb, ale șed. corn, cer- cual din 11 Iulie 1911 și adun. cerc, ținută la 13 Aug. 1911. (ex- poziție, prelegere) 782 Aiud-Teiuș: — proc. verb, al ad. cercuale din 13 Aug. 1911 (prelegere) 787 Alba-Iulia: — a ținut 20 prelegeri 647 Pag. Becicherecul-marf.: — procese verbale ale adun. cerc, din 6/19 Aug. 1910 și șed. com. cerc, din 9/22 Noemvr. 1910 pre- legere) 79 Beclean: — s’a înființat desp. (adun, de const. din 26 Noemvrie 1911) 789 Beiuș: — s’au luat dispoziții pentru ținerea prel. și conf. 195 — s’a ales dir. al desp. 314 — proc. verb, al șed. com. cerțual 647 — proces verb, al șed. com. cer- cual din 13 Aug. 1911 782 — a luat dispoziții pentru prelegeri și conf. 785 Bistrița: — s’a înființat o agentură 314 — i se dăruesc cărți 788 Blaj: — s’au luat dispoziții pentru ținerea prelegerilor 79 — ajutor 100 cor. pentru prel. pop. 191 — s’au dăruit 40 broșuri spre di- stribuire 195 — propune să se facă apel cătră desp. pentru fundațiunea cultu- rală losif St. Șuluțu 314 — înaintează adresa comitelui su- prem 785 Brad: — ajutor de 100 cor. pentru prel. pop. 191 — a luat dispoziții pentru ținerea ad. cercuale 314 — proces-verb. al ad. cercuale din 16/VII 1911 (prelegeri) 782 Brașov: — procese verbale ale șed. com. cerc. 16/29 Oct. 1910 și 2 Ian. 1911 77 — ajutor de 100 cor. pentru prel. pop. 191 — cererea a da m. ord. pe lângă Transilv. și Bibi. pop. 191 — procese verbale ale ad. cerc, din 28 Maiu, șec. com. cerc, din 18 Maiu și 24 Iunie 1911 (prelegere, agenturi) 645 — s’au luat dispoziții pentru pre- legeri pop. 788 Pag. Bucium.: — nu se poate convoca ad. de const. a desp. Bucium-Jibou 191 Caransebeș: — se decide desmembrarea desp. 788 Ceica: — se încredințează d-1 luliu Pa- taky cu convocarea adunării cercuale 314 — s’a decis susținerea desp. 645 — proces-verbal al adun, cercuale din 12 Iulie 1911 782 Cincul-mare: — se încredințează dl loachim Mun- tean cu înființarea desp. 789 Cluj: — procesul verbal al ad. cercuale din 11 Dec. 1910 647 — procese verb, ale adun. cerc, din 6 Aug. și șed. com. cerc, din 28 Sept. 785 Deva: — proces verbal al ad. cercuale din 30 Iulie 1911 782 — proces verb, al ad. cercuale din 21 Sept. 1911 (prelegere) 788 Diciosânmărtin: — procese verbale ale adun. cerc, din 25 Dec. și șed. comit, cerc, din 10 și 31 Dec. 1910 77 — se dă 100 cor. ajutor pentru pre- legeri poporale 79 — s’au ținut prelegeri și s’au dă- ruit cărți 79 — programul prel. pop. 191 — s’au ținut 8 prelegeri și s’au făcut agenturi 195 — se dăruesc cărți 314 — proces verbal al șed. com. cer- cualdin28 Iunie 1911 (prelegeri) 645 — procesele verbale ale șed. com. cerc, din 14, 16 și 17 Iulie și al adun. cerc, din 16 Iulie 648 Dobra: — proces verb, al adun. cerc, din 12 Iulie 1911 (prelegere) 648 Făgăraș : — proces verbal al adun, cercuale din 27 Iunie 1911 (prelegere) 645 Gherla: — proces verbal al șed. comitetului cercual din 30 Dec. 1910 77 Pag. — se țin cursuri pentru analfabeți, prelegeri pop. 314 — proc. verb, al ad. cercuale din 12 Iunie 1911 (prelegere) 646 Oiurgeu: — pretorul a oprit adunarea de con- stituire 314 — ministrul de int. a anulat hotă- rîrea preturei 789 Hațeg: — proc. verbal al adun. cerc, din 15 Oct. 1911 (expoziție) 789 Hida-Huedin : — procesul verbal al șed. comit. cerc, din 22 Noemvrie 1910 77 — ajutor 100 cor. pentru prel. pop. 191 — prelegeri poporale 191 — procese verbale ale șed. comit. cercual din 6 Maiu și 18 Iunie 648 Hunedoara: — s’a înființat desp. (ad. de const. din 30 Iulie 1911) 648 Ibașfalău: — decis înființarea unei reuniuni de cântări 77 — ajutor de 100 cor. pentru prel. poporale 191 — programul prel. pop. 191 — s’au ținut 4 prelegeri 648 — proces verbal al adun. cerc, din 6 August 782 îndoi: — s’a înființat desp. (adun, de const. din 7 Iulie 1911) 648 Lăpușul-unguresc — a decis să țină prel. pop. 314 — proces verbal al adun. cerc, din 10/23 Iulie 1911 782 Lugoj: — ajutor de 100 cor. pentru pre], poporale 191 — procese verb, ale șed. corn, cer- cual din 23 și 26 Iunie și al ad. cercuale din 27 Iunie 1911 648 Marghita: — s’a constituit noul comitet 77 — ajutor de 100 cor. pentru prel. poporale 191 — program de muncă 191 — s’au înființat agenturi 315 — proces verb, al ad. cercuale din 12 Iunie 1911 646 Mediaș: Pag. — proces verb, al adun, cercuale . ’ din 8 Oct. 1911 (prelegere) 788 Mercur ea: — se dă ajutorul de 100 cor. pentru prel. pop. 79 — proces verbal al adun.*cerc, din 19 Dec. 1910 (prelegere, insignii pentru membrii) 315 — proces verb, al ad. cerc, din '5 Noemvrie 1911 (prelegere) 789 Mociu: — ajutor de 100 cor. pentru prel. 191 — învită conf. agr. să țină prel. 191 Murdș-Ludoș: — i se dăruesc cărți 315 — proces verbal al ad. cercuale din 18 Iulie 1911 (prelegere) 648 Murăș-Oșorheiu: — s’au luat dispoziții pentru con- vocarea adunării cercuale 77 — ajutor de 100 cor. pentru prel. poporale 191 — s’au ținut 2 prelegeri 191 — s’au ținut prelegeii, i-se dăruesc cărți 315 — procese verb, ale șed. corn, cer- cual din 30/IV, 21 V, 4 și 12 Iun. 646 Murăș-Uioara: — i se dăruesc cărți 648 Năsăud: I — i-se dăruesc cărți 315 — proc. verb, al șed. corn, cercual din 30 Iunie 1911 (prelegeri) 648 — proces verb, al ad. cercuale din 19 August 783 Nocrichiu: — se înființează o reuniune de în- mormântare 191 — i-se dăruesc cărți 648 Orăștie: — se dă ajutorul de 100 cor. pen- tru prelegeri poporale 79 Oravița: — prelegeri ținute, șezători 191 — proc. verb, ale șed. corn, cercual din 10 August și adun, cercuală din 13 Aug. 783 Panciova: — s’a dat bisericii ajutor. La adu- narea cercuală s’a ținut o prele- gere și s’a ales director 77 — demisia directorului desp. 788 Reghin: — a demisionat directorul desp. dl O. Șagău — s’a ales director, i-se dăruesc cărți — adunarea cerc, din Toplița-rom. Sălciva: — s’a înființat desp. în 20 Aug. 1911 Săliște: — s’au ținut 18 prelegeri pop. — i-se dăruesc cărți Sătrnar- Ugocia: — i-se dăruesc cărți — proc. verb, al adun. cerc, din 23 Iulie Sebeș: — ajutor de 100 cor. pentru prel. poporale — procese verb, ale șed. corn, cer- cual din 27'1, 2/1II, 24 și 27/IV. 26/VI, 6 și 15/VII și al adun, cer- cuale din 12 Iulie 1911 (prele- geri etc.) Sibiiu: — se dă 100 cor. ajutor pentru pre- legeri poporale Șimleu: — se dă 100 cor. pentru prelegeri poporale — cumpără 50 broșuri din Bibi. pop. spre distribuire — s’au ținut 7 prelegeri, se învită conf. agr. — s’au luat dispoziții pentru adu- narea cercuală Tășnad: — ajutor de 100 cor. pentru prel. poporale Teaca: — Proces verbal al șed. corn, cer- cual din 15 Sept. 1910 (comunele) — ajutor 100 cor. pentru prelegeri poporale — i-se dăruesc cărți Timișoara: — proces verbal al ad. cercuale din 16 Oct. 1910 și al șed. corn. cerc, din 15 Dec. 1910 — adună capitalul pentru ridicarea casei naționale Turda: — a decis să se desmembreze în 4 desp. 79^ 192 315 / 646 191 77 191 783 77 192 192 Pag. 195 315 788 783 191 646 646 783 191 648 79 — proces-verbal al adun, cercuale din 6 Aug. Vârșeț: — a înființat o agentură, i-se dăruesc cărți — s’au luat dispoziții pentru orga- nizarea desp. 1-s’a votat 100 cor. ajutor pentru prelegeri — proc. verb, al ad. cercuale din 8/X și al șed. corn. cerc, din 5/18 Noemv. (prelegeri) Vișeu —/za: — se încredințează dl Oct. C. Tăs- lăuanu cu înființarea acestui desp. — secretarul adm. dl O. C. Tăs- lăuanu raportează despre adun, de const. — i-se dăruesc cărți și i-se dă 100 cor. ajutor Zârnești: — ajutor de 100 cor. pentru pre- legeri poporale — i-se dăruesc publicațiunile «Aso- ciațiunii» — proces verbal al adun, cercuale din 16 Iulie 1911 Donațiuni: — d-1 D. Nistor trimite 11 cor. ve- nitul petrecerii din Zârnești și Ex. Sa Dr. V. Mihalyi 100 cor. dăruite de d-1 O. Pasca preot în Satul-nou — Nic. Densușianu a lăsat prin te- stament «Asociațiunii» scrierile sale — d-1 V. Gr. Borgovan dăruește «Asociațiunii» traducerea Leo- nard și Oertruda de Pestalozzi Fundațiuni: — Dr. Grig. Sândeanu din Sibiiu și-a lăsat averea «Asociațiunii» — pertractarea lăsământului Dr. Gh. Anca — clădirea internatului în grădina Petran, Cluj — pertractarea lăsământului fund. Dr. Or. Sândeanu — se adaug la fondul Oh. Barițiu 50 cor. dăruite de: desp. Cluj (20 cor.), «Economul» (20 cor.) și Dr. E. Dăianu (10 cor.) — d-1 N. Ivan raportează despre Pag. 783 192 195 789 314 781 788 191 195 648 786 787 789 77 77 79 191 195 Pag. Pag. zidirea unui internat în Cluj (fund. Petran) 313 — se publică concurs pentru bursa din fund. A. lancu 314 — s’au dăruit 95 cor. pentru fondul Șuluțu 315 - - comitetul stabilește textul lit. fund. ale fund. T. Sandul 315 — judecătoria a pus secuestru pe av. fund. Dr. Oh. Anca 316 — s’au împărțit 4 premii din fund. Boeriu 316 — s’a achitat în contul fundațiunii Dr. Oh. Anca suma de K 672-21 647 — Victor Fetti justifică sporul 647 — Literile fundaț. pentru «Fundat Teodor Sandul» 650 652 — concurs pentru conf. burselor din fund. Teodor Sandul 653 — d-1 V. Stroescu a dăruit 10,000 cor. pentru biblioteca universitarilor din Cluj 781 — planurile internatului stud. univ. se înaintează ad. gen. 781 — se votează bursele din fundat. Sandul ’ 782 — se votează bursele din fundaț. Petran, etc. 785 — fund. Anca 783 — bursa din fund. Petran etc. 786 - fund. Murășan Nr. 178—1911 787 — fund. Anca 788 — fund. Oltean 788 — „ Nichita 788 — „ Ion și Zinca Roman (burse) 788 lubileul ''Asociațiunii»: — se încredințează d-1 Ooga cu lu- crarea comemorativă 193 — secretarul literar raportează de- spre lucrările întrate 314 Membri decedați: 78, 193, 315, 783, 787 Membri fundatori noi: 193, 195, 316, 649, 783- 784, 786, 789 Membri pe vieață noi: 78, 80, 193, 316, 649, 784, 786, 788, 789 Membri ordinari noi: 78, 80, 193, 195, 316, 649 - 650, 784 - 785, 788, 789-790 Muzeu: — Obiecte dăruite 78, 79, 192, 195, 315, 646, 789 — d-1 O. C. Tăslăuanu propune ți- nerea unei petreceri în favorul Muzeului 79 — s’au cumpărat mai multe obiecte 192 — s’au dăruit 20 cor. 315 — s’au dăruit 50 cor. 646 - s’au dăruit 10 cor. 649 — venitul de 150 cor. al petrecerii aranjate de desp. Dej, se adaugă la fond 783 — se angajează o persoană pentru catalogare etc. 787 Orele de birou: 787 Organizarea economică a poporului nostru: — d-nul Vasile Stroescu donează 50,000 cor. pentru înființare băn- cilor sătești 196 — secretarul d-1 O. C. Tăslăuanu prezintă raport amănunțit și se încredințează d-1 V. C. Osvadă să studieze însoțirile 313 — d-1 Osvadă răspunde că va studia mișcarea cooperativă 314 Petrecerea cu jocuri naționale 192 — donațiuni pentru petrecerea aran- jată ’ 202 Prelegeri poporale 193 — circulară cătră direct, desp. 797 — 800 Premiul Andreiu Murășian: — la concursul publicat au intrat 3 lucrări 195 — concurs 800 Răscumpărările felicitărilor de anul nou: 192, 796-797 — apel pentru răscumpărări 803 Școala civilă de fete-. — Dl Dr. llie Beu se încredințează cu traducerea manualului de igi- enă. Se înaintează spre aprobare manualul de aritmetică de d-na Eugenia Tordășianu și planul de învățământ 77 — Corpul profesoral cere îmbună- tățire de salar 79 — inspectorul școlar cere introdu- cerea cântărilor maghiare 192 — s’au scutit 8 eleve de taxa șco- lară și una pe jumătate 195 — comisarul ministerial și inspect. școlar au rămas mulțumiți de examene 315 Pag. — manual de limbă maghiară, cla- sificări, examenele, cvincvenal dlui Dr. V. Bologa, ministrul dă voie dșoarei Elena Șiandru să funcționeze până în 1913 14 646 - Nrii 1517, 1513, 1538 și 1525-1911 783 — Nrii 1612 și 1611 1911 786 -■ Comitetul răspunde ordonanței Nr. 99000/1908 a ministrului de culte 787 Școala de meserii din Câmpeni: - s’a dat spre studiartfdesp. Abrud- Câmpeni chestiunea înființărei 645 — direcțiunea desp. Abrud-Câm- peni raportează 783 Școli agricole: — V. Stroescu renunță la ideea de • a înființa școli agricole 196 Secțiunile științifice literare'. - Proces-verbal al ședințelor ple- nare a secțiilor științifice literare ținut în 14 — 15 Iulie 623 - 626 Pag. — secretarul literar prezintă pro- cesele-verbale 644 — raportul secretarului literar cătră adunarea plenară 626-631 — raportul secției literare 631—632 — raport despre cărțile prezentate la concurs pentru premiul < A. Murășianu» 633 - 634 — raportul secției istorice 634 - 637 — raportul secției școlare 637—639 — raportul secției științifice 640 - 642 — proces-verbal al șed. secției eco- nomice din 14 Iulie 1911 642—644 — proces-verbal al ședinței festive a secțiilor ’ 781 — dl I. Corbu scrie că primește man- datul, dl Dr. 1. Sârbii că nu pri- mește mandatul de membru 782 Stroescu V.: — bursele 786, 788 Șuluț, losif St. — moartea prezid. losif St. Șuluțu 194 — s’a cumpăra! portretul 315 TRANSILVANIA REVISTA ASOCIAȚIUNII PENTRU LITERATURA ROMÂNĂ ȘI CULTURA POPORULUI ROMÂN. Nr. 1. Ianuarie—Februarie. 1911 PREOȚ1MEA ROMÂNEASCÂ-ARDELEANĂ IN VEACUL AL XVII-LEA. i — Studiu istoric. — I. Istoria bisericii românești-ardelene din vremile mai înde- părtate, nu se poate cunoaște astăzi exact. Aceasta se explică lesne prin împrejurarea, că noi n’am fost un popor de cetate, care se ridică și stăpânește prin vitejia brațelor oțelite și înțelepciunea minții ascuțite a celor ce se în- cheagă într’o puternică falangă cuceritoare, ci mai mult un neam de oameni ai cerului albastru, înfrățiți, de veacuri, cu freamătul frunzelor din tainicii codri bătrâni, unde sfânta doină își picura tremurul prelung în accente de patimă aprinsă și uneori de răs- vrătire înviforată.. Furtuna năvalnică și pustiitoare a hordelor sălbatice ne-a ținut multă vreme aici, și când, în urmă, înaintașii noștri s’au scoborît iarăși în câmpiile mai puțin întinse ale pământului în- crustat de sângele păgânilor răsboinici, viața lor a urmat să fie — cu foarte puține deosebiri — aceea de mai înainte. O simplă vieață de «sate și preoți» a fost aceasta, smerită și dureroasă, fără luminișuri și fără evenimente, pe care, prin ur- mare, condeiul contemporanilor, n’a socotit-o vrednică să fie eternizată în slovele aurite ale însemnărilor domnești. Abia prin colțul vreunei cronici colbuite de poți oblici câte-o notă izolată, aruncată în pripă de cutare diac sau logofăt, priceput în meș- ¹ Lucrarea aceasta a obținut «premiul Bunea». 1 2 teșugul scrisului, în care se face cu disprețul obicinuit și rare- ori în alt chip — pomenire și de neamul nostru oropsit. între astfel de împrejurări, firește că e foarte greu să răs- frângi ceața întunecoasă, care plutește preste acești «muncitori fără nume», să le descoperi vieața trudnică și să le înfățișezi tre- cutul lor de oameni năcăjiți. Cu atât mai greu, cu cât întreaga noastră vieață fiind dela început o vieață de țărani, lipsită cu de- săvârșire de orizonturi culturale, nu ni-a putut rămânea dela ei și prin ei, nici o amintire scrisă. Nici chiar în documentele statului unguresc nu sunt po- meniți Românii, decât în veacul al XlII-lea. Iar de aici înainte până la jumătatea veacului al XVI-lea, numai notițe fragmentare vestesc și existența poporului românesc în aceste văi ale Ar- dealului. Pentrucă «niciodată Românii din Ardeal și părțile măr- ginașe n’au ajuns prin propriile lor mijloace să-și alcătuiască o vieață deosebită. Ei au trăit totdeauna supt alții; au trăit tot- deauna o vieață de umilință, fără nădejde și cu mai puțină sim- țire în trecutul depărtat, dar simțind din ce în ce mai dureros lipsa lor de noroc, în timpurile apropiate de noi» *. Singură biserica, ar fi fost instituția chemată să schimbe această stare de lucruri, trezind poporul la o viață istorică conștientă; dar aceasta, în lipsa unei preoțimi culte și a unei ierarhii bine or- ganizate, a fost cu neputință¹ ². Abia în veacul al XVI-lea începe să se deslușască mai bine și pentru ardeleni istoria bisericii, subt vajnica influință a Reformațiunii. Dela acest dat se poate vorbi de o anume vieață religioasă și bisericească. Dar și aceasta așa umilă cum a fost, până mai deunăzi, abia se cunoaște. Astăzi însă, prin stăruințele, unor istorici cu reputație euro- peană, s’au descoperit o serie de acte și documente de mare valoare, prin cari se împrăștie, în parte, negura care stăpânea până acum, și în temeiul cărora se poate construi, deși nu deplin, istoria bisericii ardelene. Frământările religioase din aceste timpuri, au scos la lumină suferințele și aspirațiile țăranilor români din Ardeal, și precum întrebarea religioasă dăduse glas satelor, acest glas răsună până la noi, prin hârtiile și documentele păstrate în diferitele arhive.³ Ele aruncă lumină asupra trecutului nostru de durere, spul- beră fantasmele ce s’au alcătuit împrejurul lui, și se statorni- cește vieața noastră religioasă și politică, după norme și criterii mai puțin îndoelnice și închipuite. Cunoașterea acestui trecut, ¹ lorga, Ardealul românesc, p. 8—9. * Lup aș, Az erdelyi gor.-kel. egyhâz es a vallâs-unio a XVIII, sz. folyamăn, p. 6. ³ lorga, Sate și preoți, p. 10. 3 după nouile înfățișeri, se ține de datoria fiecărui Român cu pre- tenții de cultură, și pentru cuvântul, că un popor care vrea să trăiască în viitor, trebuie să capete conștiința trecutului său, cum se exprimă dl lorga. In special însă, el prezintă un interes deosebit pentru preo- țimea noastră, întru cât poporul românesc de aici, manifestân- du-se aproape numai supt forma religioasă, în aceasta dar și în toate celelalte, preoțimea a avut rolul de căpetenie, rolul de conducere, așa precum îl are și acum. Mai ales astăzi, când la noi simțul pentru cunoașterea vieții noastre din trecut, este atât de relativ, când atâția cred foarte greșit, că un trecut puțin luminos și puțin sclipitor nu este vrednic să fie cunoscut, se impune cel puțin preoțimii această cunoaștere, pe care o privește deadreptul. A știi ce-a fost preoțimea, tocmai în temeiul celor de sus, din cele mai îndepărtate timpuri până astăzi, a cunoaște starea, vieața și munca ei de conducătoare a neamului, e de sigur, un lucru nu se poate mai folositor. Și tocmai în zilele noastre, când iarăși preoțimei îi revine cea mai mare însemnătate în vieața noastră sufletească, e nevoie — cred, — să se știe rolul ei istoric din trecut, pentruca cunoscându-1, preo- țimea să înțeleagă, cum să se facă, prin muncă trează și stăruitoare, vrednică de aceleași atribuții istorice ale preoțimii de odinioară. Nu voiu face aici monografia preoțimii noastre din toate timpurile, pentrucă așa ceva ar trece preste neînsemnatele mele puteri. Ci lucrarea de față, este o foarte nepretențioasă încer- care de a reconstrui icoana preoțimii românești ardelene din veacul al XVIl-lea, după izvoarele ce-mi stau la îndemână. II. Pentru a puteă cunoaște și înțelege mai bine starea bise- ricii și cu ea deodată a preoțimii din acest veac, e neapărat de lipsă să facem o scurtă reprivire asupra veacului anterior, cu atât mai vârtos, cu cât evenimentele veacului de care ne ocupăm își au obârșia în acesta, fără de care nu pot fi pricepute. Cred că e folositor să facem acest lucru și pentru alt motiv. Cu acest veac încep așa zicând cele mai multe și mai sigure date și informații privitoare la istoria bisericii noastre, și în chipul acesta putem, deci, cunoaște mai exact, împrejurările între cari pornește vieața noastră istorică. * Unul dintre cele mai însemnate evenimente ale istoriei bise- ricești — universale și chiar politice, este fără îndoială acela al Reformațiunii din veacul al XVI-lea. !• 4 Pornind din Anglia prin profesorul și preotul Wycliffe, s’a întins îndată cu o iuțeală fulgerătoare, preste întreaga Europă. Pretutindeni aderenți înfocați, ispitiau, prin glasurile lor de sirenă, mulțimile neorientate, cu învățăturile de reformă ale acestuia, căutând să sdruncine catapeteasma vițioasă a bisericii papistașe. învățăturile acestea, prin nota lor de noutate, au pătruns firește și în Ardealul nostru. Sașii și Ungurii se arătau foarte dispuși pentru nouile reforme. Ei se înțeleseră în ura lor față de catolicismul corupt; apoi se despărțiră. Ungurii cu Ion Sigis- mund se aleseră calvini, iar Sașii, credincioși originei lor nem- țești rămân luterani»¹. Principii ardeleni, întemeiați, ca toți domnitori protestanți, pe maxima: «cuius regio, eius religio», căutau să câștige popoarele pentru confesia căreia aparțineau ei. Trăiau în convingerea, că tăria și continuitatea unui regat ori principat atârnă în prima linie dela unitatea credinței diferitelor popoare care-1 alcătuiesc. Dar aici mai lucra și îndemnul religios sau chiar prozelitismul. Și cum Ardealul eră aproape în întregime românesc, reforma se în- dreptă mai întâi spre Români. La început au încercat Sașii să-i cucerească, tipărind pe seama lor, în românește, la 1544 în Sibiiu, Catechismul luteran, iar ceva mai târziu, prin diaconul Coresi și alte cărți bisericești, pline toate cu învățături protestante.² Aceste cărți erau puse apoi în mâna preoților, ca conducători ai lor. «Așa primiră acești săraci și înculți preoți acești popi urgisiți, cari împreună cu parohienii lor erau îndatorați să săvârșească lucrări grele în pământ străin, tot ce le trebuia, pentrucă să facă din turma lor români protestanți, fie în sens luteran-săsesc, ori în sens calvinesc-unguresc.³ ⁴ Prin aceasta își ia începutul epoca calvinizării Românilor ardeleni, epocă care a ținut mai bine de un veac și jumătatate. Catechismul însă n’a prins și îndată ce Sașii s’au convins despre aceasta, au încetat de a mai nutri gânduri de propagandă? Dar în schimb, au continuat operă principii ardeleni cu o energie aproape îndărătnică. Având și puterea de constrângere, ei au ¹ lorga, Ștefan cel mare și Mihai Viteazul, pag. 24.’ - lorga, Ștefan cel mare și Mihai Viteazul, pag. 25; idem, Sate și preoți, pag. 22, Bunea, Vechile episcopii, pag. 37; idem, Sava Brancovici, pag. 32. ⁸ lorga, Die Geschichte des Rumânischen Volkes, voi. II. pag. 101. So erhielten diese armen, ungelehrten Geistlichen, diese verachteten Popen, die gemeinsam mit ihren Pfarrkindern zu harter Arbeit auf fremdem Boden verpflichtet waren, alles, was sie brauchten, um aus ihrer geistlichen Herde rumănische Protestanten, sei es im săch- sisch lutherischen, sei es im ungarisch-calvinischen sinne zu machen. ⁴ lorga Istoria literaturii relig., pag. 67; idem, Istoria Românilor, pag. 162; idem, Istoria bisericii românești, voi. I. pag. 166. 5 luat-o mai sistematic. Erau convinși că, stăruințele lor numai atunci pot aveâ un rezultat pozitiv, dacă vor izbuti să așeze în fruntea bisericii românești o persoană dispusă spre calvinism. Au căutat-o și au găsit-o în George de Sângiordz.¹ Au supus acestuia întregul cler românesc, iar poporul eră silit, subt pe- depse aspre să asculte de el.² * * * * * Totodată li s’a pus în vedere, în schimbul trecerii, diferite ușurări. Și în curând nădăjduind o soarte mai bună, decât aceea ticăloasă în care se aflau, Românii unor sate au și trecut la calvinism. Firește că «trecerea aceasta n’o făceau ei cu încredințarea că-și părăsesc credința strămoșească, dacă atâtor dintre catolicii luminați li s’a putut strecură gândul, că prin Reformă nu se aduce nici o schimbare, ci se înlătură numai o mulțime de obiceiuri rele, cu atât mai ușor vor fi cu- getat popii noștri simpli, și unde în lucrurile bisericești, ziceă popa că e bine, satul zicea după dânsul. Oamenii se credeau numai creștini și domnii cei mari îi numiau în înțelepciunea lor, luterani sau calvini. Românii au deprins cuvintele pentru aceste idei noue, ei au zis calvin, înțelegând prin aceasta un Ungur rău și pe un spurcat eretic, și au zis lotrean pentru cineva care eră de legea Sașilor, dar niciodată ei nu și-au dat seama că ar fi trecut la «eresurile» acestora, precum nu-și dăduseră seama nici când primiseră idei bogomilice sau ascultaseră predica husită.»⁸ Și pe cât de neorientată eră țărănimea, tot atât de puțin conștientă a fost și preoțimea de prezența ereziilor în cărțile de propagandă calvină, cu cari eră ispitită. Aceasta o confirmă chiar cazul vestitului popă Grigore din Măhaciu, care «transcriind Ca- tehismul luteran ca tot așa de ortodox precum ar fi o poveste bogomilică, spune despre această întrebare creștinească — acesta eră titlul, fără loc de tipar, nici altă însemnare, ca să se poată ¹ Iorga, Istoria bisericii românești, I. pag. 175. ² Iată ce se spunea în art. 36 și 37 aduși în dieta dela 30 Noemvrie 1566: «în treaba cuțerii încă mai înainte cu obștească înțelegere s’au hotărit, ca după cuprinsul artico- lelor mai dinainte, propoveduirea Evangheliei după înțelesul înoitorllor nici într’un fel de nație să nu se împiedece, nici creșterea cinstii lui Dumnezeu să nu se vateme, ba mai bine toate închinăciunile idolești, și cele împotriva lui Dumnezeu lucruri să se cu- rețe și se înceteze, și acum de nou s’au hotărit, ca în țara aceasta în toate națiile acest feliu de eresuri (credința apusului și a răsăritului) să se lapede, mai virtos între Români; a cărora Păstori orbi fiind povățuiesc pre orbi și așa și pre sine și poporul duc spre perire. Acelora cari nu ar vrea să asculte adevărul, să poruncească înălțimea sa (Prințul Țării) ca cu episcopul și superintendentul George să se dispute din Biblie, și să meargă la înțelesul adevărului, și cari și așa nu ar da loc adevărului, să se prindă, fie episcop român, preot sau călugăr, și numai de alesul episcop George superintendentul, și de preoții prin același aleși să asculte, iar aceia carii s’ar împotrivi acestora, să se pe- depsească ca cei necredincioși Țării». Vasile Popp, Disertație despre tipografiile ro- mânești, Sibiiu, 1838, pag. 6. ⁸ Iorga, Istoria literaturii relig., pag. 69. 6 strecură mai ușor: — «scrisam eu carte: ciri se va întreba cu altul ca să știe răspunde»; ar fi fost adecă un fel de joc de societate cu privire la cele sfinte».¹ Principii ardeleni nădăjduiau că prin cărțile calvinești, pe cari le puneau cu forța în mânile preoților, vor face cuceriri cât se poate mai întinse. Cei mai mulți preoți, însă, împreună cu po- porul, au rămas statornici în legea veche. Aceasta se vede din art. 13 al dietei din Turda, ținută la 6 Ianuarie 1568, care zice: «înălțimii tale cu umilință arătăm. Sunt mulți în această țară a înălțimii tale, carii episcopului, care din mila înălțimii tale s’au înălțat spre cinstea episcopească, nu se supun, ci supuindu-se ve- chilor săi preoți, și ascultând de rătăcirile lor, acestuia se împo- trivesc, și în deregătoria sa îl împedecă. Ne rugăm Inălții tale, ca după rânduielile mai înainte cu Țara făcute, să îngădui mer- gere înainte Evanghelii, și îndrăznețele împotriviri acestor împo- trivitori să le pedepsești».² Bisericii i se octroiază în acest timp și o organizație calvi- nească. Se țin soboare după sistem calvin, la cari preoții sunt si- liți săAia parte și să asculte predica calvină a episcopului româ- nesc. In 1567 un astfel de sobor, decretează la porunca princi- pelui, folosirea exclusivă a limbei românești în biserică. Dar fără rezultat, căci preoții rămân tot la limba slavonă, care eră soco- tită de ei drept limba sfântă a bisericii, și a cărei părăsire era identică cu săvârșirea celui mai greu păcat. Nu voiau să mai meargă nici la aceste soboare, ținute — dupăcum spun docu- mentele — pentru profesiunea unei mai curate doctrine evanghelice; nu plăteau censul obicinuit și veniturile obicinuite, ba chiar bat- jocureau pe episcop (cel calvinesc) «spre scandalul public».³ Mai târziu însă, supt episcopii calvini din Lancrăm, Paul și Mihai Tordași, se sporește totuși numărul Românilor calvini, după cum constată chiar dieta din 16 Aprilie 1577, care zice că supt Tordași s’au aflat mulți Români, cari luminați de D-zeu au pă- răsit legea grecească.⁴ * * * Și Vasile Pop confirmă acest fapt scriind: «Lângă toată statornicia Românilor pe lângă legea și credința strămoșilor săi cea grecească, totuși mulți au trecut întru acele vremi la dogmele înoitorilor, mai ales floarea Nobleții, învinși sau prin multe năcazuri ce li se făcea; sau prin daruri și dregătorii ce li se făgăduia».⁸ ’ lorga, Ist. lit. relig., 67. ² Vasile Popp, o. c. p. 9. ⁸ lorga, Documentele Bistriții, voi. II p. XLII, prefața. ⁴ «Quoniam de plebe Valachica sunt plurimi, quos Dominus Deus radiis veritatis illuminavit, a professione graeca recesserunt, et verbum Dei propria ipsorum lingua pre- dicatum audiunt». La Cipariu, Archiv, p. 654 și Vasile Popp, o. c. p. 9. ⁸ V. Popp, o. c. p. 10. 7 In acelaș timp este și un episcop ortodox, a cărui autori- tate, însă, de sigur, nu putea merge departe preste zidurile reșe- dinței sale.¹ Dieta din Turda, ținută la 21 Octomvrie 1579, dă dreptul Ro- mânilor să-și aleagă ei înșiși pe episcop. Această hotărîre este de mare importanță pentru noi. Se întărește adecă din partea gu- vernului, recunoașterea unui episcop românesc.² Cătră sfârșitul veacului al XVl-lea propaganda calvină scade, prin suirea Bathoreștilor catolici pe tronul Ardealului. Soartea bisericii însă și cu ea a preoțimii nu s’a schimbat. Românii și-au jertfit credința în nădejdea unei vieți mai omenoase, dar fără folos. Dimpotrivă, toate legile dietelor, începând cu cea din 1566 dela Sibiiu, până la acea din A.-Iulia dela 1593, apasă în chipul cel mai barbar asupra episcopilor, preoților și poporului românesc.³ Religia ortodoxă este acum numai «rit», episcopii sunt puși la discreția fișpanilor, preoțimea aruncată în jugul iobăgiei, iar ță- rănimea încătușată în cea mai înspăimântătoare stare de elotism. «Poziția politică a Românilor culmina în lipsa de drepturi poli- tice și în relațiunile de cea mai asupritoare iobăgie a lor, față cu privilegiata nobilime teritorială a Maghiarilor, relațiuni, cari primiseră o confirmare solemnă prin legislațiunea țării și erau executate fără cruțare de diregătorii ei. Legile celor trei națiuni au imprimat aservirii Românilor caracterul legalității și astfel au declarat această apăsare nelegiuită drept un lucru statornic și ire- vocabil».⁴ Iar în Approbatae Constitutiones se mai spuneâ lămurit despre Români: tolerantur pro tempore usque ad beneplacitum Principum ac Regnicolarum». între astfel de împrejurări bisericești și politice am apucat anul 1600. III. La această dată se părea, că soartea bisericei, a preoțimii și poporului românesc, se va schimbă. Când oștile biruitoare ale lui Mihai-Viteazul au pus stăpâ- nire peste Ardeal, Românii credeau că a sosit ciasul răsbunării. «Sate au ars, castele au fost distruse; un cumplit vânt de mânie a trecut asupra tuturor ținuturilor». Și Mihai nu le putea ajută. Situația lui politică nu-i îngăduia, să ocrotească pe frații săi în- genunchiați, cari îl așteptau ca pe un arhangel al mântuirii și răsbunării. Dar a izbutit totuș să dea măcar bisericii o ierarhie ¹ lorga, Istoria bisericii românești, I. 178. lorga, Ștefan și Mihai Vit. p. p. 30, Ci par iu, Archiv. p. 302. ³ Bariț, Părți alese din ist. Trans. I. 130 și urm. ⁴ Hurmuz achi, Fragmente din istoria Românilor, voi. 11. p. 3. 8 statornică în Bălgrad, așezând acolo pe loan dela Prislop, ca în- tâiul mitropolit cu titlu legal.¹ Cu acest foarte însemnat eveniment istoric, își ia începutul istoria bisericii românești ardelene în veacul al XVII-lea. Acest veac se caracterizează prin tendințele neobosite ale principilor de a calvini biserica, tendințe cari în parte au avut rezultat deplin. Politica lor eră, să facă din Ardeal un principat puternic. Drept mijloc potrivit pentru realizarea acestui ideal, priveau con- vertirea popoarelor, și în special a Românilor la calvinism. Ba întâlnim principi, cum a fost Gavriil Bethlen, care visă chiar o Dacie protestantă, anexând Muntenia și Moldova la Ardeal, cu ajutorul propagandei religioase.² * * * * înainte de toate căutau să câștige pe vlădici, pentru scopu- rile lor, atât prin sistemul făgăduelilor amăgitoare, cât mai ales prin procesul de siluiri și terorizări crude și necurmate. Și vedem că aproape toți mitropoliții din acest veac, după consacrarea lor la Târgoviște ori București, erau siliți, la întoarcere să «jure» pe anumite «puncte», și numai după aceea primeau confirmarea din partea principilor. In înțelesul acestor «puncte», erau obligați să introducă in- stituțiile calvinești în biserică, să răspândească în popor, prin preoți, cărțile calvine traduse în românește, și să stărue din răsputeri, ca vechile cărți slavone să fie eliminate din toate bisericile înlocuin- du-le cu cele românești, cari firește bâjbăiau de greșelile calvinești. Organizația bisericii în cea mai mare parte, cum a fost instituția soborului mare, a soborului mic, a juraților și titorilor de pe lângă scaunul vlădicesc poartă în măsură pronunțată pecetea bisericii calvine. Dar nu numai în organizație, ci și în dogme, în cultul liturgic și în întregul ceremonial bisericesc a fost lovită biserica de calvini.⁸ Cât de umilită a fost biserica ardeleană în acest veac, se dovedește prin împrejurarea, că mitropoliții nu mai erau aleși și întă- riți de popor și prin voința lui, ci la recomandația superinten- dentului calvin căruia au fost apoi supuși prin decretele princi- pilor, în așa măsură, încât nu puteau începe nimic fără autori- ¹ lorga, Ștefan, și Mihai-Vit., p. 37.; idem, Sate și preoți p. 39; idem, Istoria bi- sericii românești, I. 222. ² B u n e a, Vechile episcopii, p. 84. * lorga, Sate și preoți, p. 48. Pentru a cunoaște cât de calvinistă eră biserica românească în organizație, dogme și cult în veac. XVII, vezi studiul temeinic de Dr. Alexandru Grama: Instituțiile calvinești în biserica românească din Ardeal, Blaj, 1895, p. 476. 9 zația acestuia. Toate hotărîrile soboarelor se revizuiau de el și de sinodul lui și numai după aceea puteau fi executate.¹ De fapt acești superintendenți cârmuiau biserica, iar Mitro- poliții figurau numai cu numele, după cum o arată decretul de în- tărire al Mitropolitului Simion Ștefan din 10 Octomvrie 1643, cel din 10 Februarie 1669, cel dela 14 Iunie 1674 și cel dela 28 Decemvrie 1680.² Principii calvini și cu deosebire Gheorghe Râkoczy și fiul său, nu recunoscură nici măcar legea deosebită a iobagilor, ci o priviră mai mult ca un provizorat, ce trebue scurtat după pu- tință.³ ⁴ Ei nu s’au gândit niciodată la o eliberare a bisericii ar- delene întemeiate de Mihai-Viteazul, ci au subjugat-o cu desă- vârșire, lăsându-i numai o viață aparentă? Erâ de fapt, o atât de complectă atârnare și subjugare subt înrâuriri străine, încât a fost nevoie de întreaga energie a unui popor tânăr, pentru a nu su- combă, zice istoricul Teutsch.⁵ ⁶ Dacă biserica, erâ în înțelesul strict al cuvântului atât de înghenunchiată și asuprită, împreună cu cârmuitorii ei, ne putem îmchipui cum a putut fi vieața poporului românesc. Asupra lui apăsă încă de mult jugul greu al iobăgiei. «Stăpânirea calvină se gândise la țăranii români numai pentru a le câștigă sufletele pentru Reformă, căci și acești oameni aveau în întunerecul lor, suflete», dar de o ușurare a traiului lor atât de ticălos, nu se sin- chisiau. «Românii trăiau fără folos pentru dânșii, o generație pe- rind după alta, fără să lase altă urmă decât ființa unei alte ge- nerații de robi. Apăreau și dispăreau ca buruiana desprețuită, ¹ Ut episcopus Valachicus non solum in pastorum ac seniorum valachicorum ad sunm ministerium ordinatione, ac indiguorum depositione aut poenitentium reassump- tione, generali visitatione eclesiarum valachicarum, revisione arduarum causarum eccle- siasticarum, sed etiam indictione ac directione synodi generalis valachicae a praescripto Episcopo ortodoxo Trauniae dependeat, finitaque synodo valachica in synodo ortodoxa evangelicae religionis retormatorum pastorum hungarorum ad nutum praenominati epi- scopi personaliter cum certis sibi adjunctis compareat, partim ut res in sua synodo de- cisae maturae revisionii subiidantar, partim ut rerum religionis verae processumque ec- clesiasticorum majorem notitiam addiscat, suosque deinde iisdem instituere vaieat. Ci- pariu, Acte și fragmente p. 67. ² Șincai, Cronica Românilor, III. 59. Ci pariu, Acte și fragmente, 60. Bunea, Vechile episcopii, 49. ’ lorga, Sate și preoți, 49. ⁴ Die calvinischen Fiirsten hatten, ohne an eine kiinftige Befreiung zu denken, die von Michael dem Tapferen gegriindete siebenbiirgische Kirche vollstăndig unter- jocht, und ihr nur ein Scheinleben gelassen. lorga, Die geschichte des Rum. Volkes. II. 211. ⁶ Es war in der Tat eine so vollstăndige Abhăngigkeit und Unterwerfung unter fremde Einfliisse, dass es der ganzen Kraft eines jungen Volkes bedurfte, nicht zu un- terliegen. F. Teutsch, Die kirchlichen Verhăltnisse Siebenbiirgens, p. 50. 10 legați de pământ, ca și dânsa.¹ Dar, nu numai în Ardeal ci și în alte țări, erâ țărănimea apăsată și lipsită de drepturi. Așa în Germania, unde chiar Luther, dela care au pornit ideile reformato- rice pentru eliberarea cugetării și conștiinții din cătușile școlasti- cismului medieval, a îndemnat atunci pe domnii feudali să lupte împotriva țăranilor, zicând că, pentru țăran nu poate fi altă slujbă decât aceia de slugă. «Es wăre nicht gut, dass man das Recht Trohnen zu tuhn, liess fallen und abgehen, denn der gemeine Mann miisse mit Biirden beladen sein, wtirde auch sonst zu mutwillig». Rj.chelieu scrie în testamentul său politic (1629) că, țerănimea trebuie considerată ca un catâr, căruia odihna îi strică, iar o muncă întețită îi va fi de folos. Un intendant al vestitului ministru francez Colbert din veacul al XVII-lea, scrie acestuia că, poporul e ca o vită cu o sută de capete și trebuie condusă astfel, încât să nu știe încotro îi purtăm. Și mai fidel se oglindează părerea claselor dominante privitoare la țărani, în următoarele versuri teribile: Rustica gens est opima flens, sed pessima gaudens Ungentem pungit, pungentem rusticus ungit. In alte versuri de proveniență germană de pe la 1707, ță- ranul e înfățișat ca un bou, numai cât n’are coarne: Rusticus est quasi Rind (bos) Nisi quod sibi cornua desint. Iobăgia a fost înrădăcinată în toate țările apusene. Așa în Franța, în Polonia, unde țăranii erau în măsură atât de mare maltratați, încât acestei țări i s’a dus vestea, vorbindu-se despre ea, ca despre un iad al țăranilor (infernum rusticorum). Apoi în Ungaria, Moldova și Muntenia. Nicăiri însă'n’a fost așa grea ca aici în Ardeal. Mai ales după răscoalele dela 1437 și 1514 ță- ranii români își pierd cu desăvârșire libertatea. Ei ajung acum cu totul legați de glie (glaebae adscripti) și în robie perpetuă (dominus ipsorum terraestribus mera et perpetua servitute sint su- biecți). Tripartitam spune apriat că țăranul nu mai poate avea nici un drept (rusticus praeter laboris mercedem et praemium, in terris domini sui, quantum ad perpetuitatem, nihil iuris habet, sed totius terrae proprietas ad dominum terrestrem spectat et pertinet).² ¹ lorga, Sate și preoți, p. 90. - Cf. Lupaș, Istoria bisericii românești, litografiată, p. 102 și D e 1 a m a r g i n e, Po- pul as Werboczianus, Arad, 1910. «In der Tat besassen diese Hunderttausende fleissiger Dorfbewohner nicht die geringste politische Macht innerhalb des Fiirstentums Sieben- biirgen, denn wie der Boden, den sie bebauten, gehorten sie selbst ihren ungarischen und săchsichen Herren zu eigen». lorga, Geschichte des Rum. Volkes. II. 101. 11 Aceasta este, în linii mari, icoana bisericii și poporului ro- mânesc-ardelean în veacul al XVII-lea, icoană tristă, posomorită și plină de durere, menită să deștepte în sufletul nostru amintirea vremilor de prigonire cruntă și apăsare sălbatecă, de încătușare deplină a întregei noastre vieți sufletești și materiale.¹ IV. Aceeaș soarte de umilință, de robie și mizerie chinuitoare a avut-o în tot cursul acestui veac și preoțimea românească. Cele ce urmează vor căută să dovedească aceasta. Am arătat că, încă în veacul trecut, preoțimea, aveă să suporte din punct de vedere politic, acelaș regim aspru și umilitor al io- băgiei, supt care gemea întreaga țărănime românească. Sărăcia grozavă și extrema insuficiență culturală în care se sbăteă ne- putincioasă, sânt numai niște urmări fatale ale acestei stări ilegale și execrabile. Ea se menține, cu foarte puține schimbări, și în veacul al XVII-lea. Acum, însă, începe în măsură mai intensivă propaganda cal- vină, pentru a cărei sigură izbândire principii ardeleni au socotit ¹ Cu privire la starea Românilor ardeleni în veacul al XVII-lea, s’au mai păstrat câteva mărturisiri contemporane prețioase. întâia mărturie este a episcopului Naprâgy, care în ra- portul adresat împăratului Rudolf în 1602 spune: Valachi decimasfrugum non solvunt, nisipe- corum omnis generis. Religione schismatici sunt. Iști propter linquam peregrinam difficulter converti in fidem catholicam possunt. Utiles sunt, namad omnia servitia coguntur. (Monu- mentacomitialiaregniTransilva'niae,'io\.N. 168). Ceialaltămărturie mai complectă, vinedela călugărul din A. lulia Ion Milley. Acesta descrie întâmplările anilor 1648—1653 pe 100 de pagini, și între altele spune, la 1649 despre Români următoarele: Valachi, coloniae veterum Romanorum, quorum et linquam corruptam habent, sunt potiori parte agrestes: sequntur ritum Graecum toleratum a regnicolis, etsi de libertate religionis conditi ar- ticuli seu leges eos non comprehendant. Pauci aliqui iam Calvinianum susceperunt. Biblia habent nuper versa in linquam suam ab uno ex praedicantibus aulicis calvinistis: ita nimirum zelant lupi ovium destructionem. De hac gente ad unionem reducenda non apparet ulla via, quamdiu princeps est acatholicus. Habent episcopum suum, qui Albae-luliae in suburbanis residet. Sacerdotes eorum rudes sunt plerumque. Et immu- nitatae ecclesiastica non ubique gaudent, qui ex perpetuo obligatis rusticis nati sunt: sed habentur ceu rustici, nisi se aliqua solutione redimant a laboribus consvetis rus- ticanis. (Monumenta comitialia regni Trans. voi. XV. 492). Iar la 1651 acelaș Milley scrie: Valachi rustici sunt, ritus Oraeci. Episcopum habent, Albae-luliae residentem. Dicitur hic colludere cum episcopo calviniano, ignaro etiam linquae Valachicae, qui Biblia in Valahicam linquam calvinianiae transtulit, impensisque principis edidit eo fine, ut națio illa sensim ad calvinismum pertrahatur. Et iam aliqui suscepisse discuntur sactam reformationem illam. Rudis omnino națio est. Multi vel orationem Dominicam ignorant. Omnis eorum devotio jejunium est. Fortassis accederent aliqui ad unionem, si esset, qui sciret cum iis agere, praesertim ex occasione ista tentationis calvinianae et claudicationis sui episcopi ob ruditatem. (Monumenta comitialia, voi. XV. 537). 12 a găsi în preoțimea românească cel mai potrivit element de agi- tație și cucerire. In schimbul acestor servicii, i se puneau în perspectivă favoruri și pivilegii deopotrivă cu cele ale preoțimii națiunilor la putere. Eră și firesc ca preoțimea să fie conside- rată drept factorul cel mai minunat în câștigarea țărănimii pentru învățăturile calvinești, fiindcă ea singură sta în fruntea tuturor trebilor obștești, ea eră povățuitoarea poporului în orice timp și în orice nevoie. Și în umilința și sărăcia care apăsă asupra ei, firește că, s’au aflat preoți, cari deodată cu trecerea lor, nu se sfiau a-și îndemnă și credincioșii la schimbarea credinței lor, nă- dăjduind prin aceasta schimbarea în bine și a traiului lor atât de năcăjit și dureros. De fapt și întâlnim o serie nesfârșită a privilegiilor date, de principii calvini, preoților români în veacul al XVII-lea, prin cari erau scoși din situația umilitoare a iobăgiei, scutiți de diferite sarcini nedemne poziției lor, și așezați pe aceiaș treaptă cu pre- oții celor «trei națiuni». Nu este fără interes, cred, să fac amintire de ele, mai ales că din cuprinsul lor este foarte evidentă starea politică execrabilă a preoțimii noastre. Dar din aceste decrete iese la iveală totodată și scopul pentru care se dădeau și care nu eră altul decât acela al primirii doctrinelor calvinești și a răspândirii lor în popor. încă în 1600, strălucitul biruitor fără noroc, Mihaiu-Viteazul, în dieta dela 28 Iulie, scutește preoțimea «pe tot locul» de sar- cinile iobăgești, impuse poporului.¹ De acest privilegiu deosebit însă, preoțimea nu s’a putut bucură multă vreme, căci îndată după înfrângerea lui Mihai-Viteazul, se întorc iarăși vremile de prigonire și apăsare barbară. O dovedește aceasta diploma lui Gavriil Bâthori din 9 Iunie 1609, care descrie în culori foarte întunecate starea preo- țimii românești: «Văzând — zice actul — nevoiași dosada popilor românești, că cu mare supărare să împresoară, domnii a se mută nu-i lasă, ci cu obiceiul iobăgesc asemenea cu ceialalți iobagi și cu slujbe mișelești se asupresc, văzând drept aceiași această răutate neauzită, principele le dă voie să se mute unde le va plăcea, cu toate bunătățile, feciorii și muierile sale, scutindu-i totodată, pontru mai mare mărturie a milei crăiești, de toate robotele și serviciile, ce le făceauA domnilor de pământ, afară de darurile obicinuite din vechime.² în decretul din 25 Iunie 1614, Gavriil Bethlen, confirmă și el acest privilegiu, iar prin cel din 18 Septemvrie 1624, scutește preoțimea din ținutul Făgărașului, ¹ Șin cai, Cronica, II. 445, Cipariu, Archiv, 319. Bunea, Vechile episcopii, 67. ² Ș in cai, Cronica, II. 504. Cipariu, Archiv, 550. 13 de decimă pentru fisc.¹ In 9 Aprilie 1638 Gh. Râkoczy I. întă- rește din nou aceste sentințe, iar Gh. Râkoczy II. prin diploma din 28 Ianuarie 1653, asemenea.² La 1659 principele de origine românească Acațiu Barcsai, prin decretul dela 15 Martie, scutește pe preoți «de toată darea dijmelor și a nonelor, adecă de dijma grâului, secării, orzului, ovăsului, meiului, lintei, mazărei, bobului, fasolei, cânepii, inului, stupilor, mieilor, mielușeilor și altor vite și marhe.³ Mihail Apaffi confirmă acest decret prin diploma dela 15 Septemvrie 1663, adăugând și scutirea de decime pentru vin și censul montan.⁴ La 1666 Apaffi îi scutește din nou de decimă și alte slujbe, la cari erau statornic obligați, de cătră boieri.⁵ * Prin decretul dela 20 Decemvrie 1673, îi scutește iarăși «de de- cimele de vin, grâu și alte producte, ce au să se plătească fis- cului, însă numai după productele de pe moșiile aparținătoare casei parohiale, pe cum și după oile, porcii și albinele cari sânt averea lor, nu însă și de decimele după domeniile private și după pământurile sătești.³ Ear la 1676 cu data de 12 August, acest decret este din nou confirmat. ⁷ * Aceste privilegii însă, date preoților românești n’au fost res- pectate niciodată de domnii feudali, ci din potrivă își băteau joc de ele, după plac. Ele au durat «de Joi până mai apoi», după cum observă foarte nimerit George Bariț. Și pentru a-și dovedi și mai mult ura înverșunată și puținul respect pentru decretele principilor, prin art. III. al dietii dela Sighișoara ținută la 1680, abrogă toate sentințele date până act preoților românești.* La 1682 însă, Apaffi împotriva hotărîrei acestei diete, îi scutește din nou de decime, amenințând cu grea pedeapsă pe toți ceice vor mai îndrăzni a luă pe viitor dijmă dela preoții români.⁹ Acestea sânt diplomele date pe seama preoțimii române de principii ardeleni în veacul al XVII-lea, diplome cari urmăreau ușurarea stării ei, dar cari totdeauna au fost nesocotite din partea domnilor de pământ în chipul cel mai samavolnic. * Am spus însă că, ele au importanță și pentru motivul de a fi fost date preoților românești în scopul lățirii învățăturilor cal- vinești între credincioșii lor. Iar supt această înfățișare, cu- ¹ Cipariu, Archiv, 551; B u n e a, Vechile episcopii, 85. ⁸ Șin cai, Cronica, III. 92. ⁸ Șincai, a. 1660; Cipariu, Archiv, 571 ⁹ Șincai, a. 1663, Cipariu, Archiv, 572 ⁶ Monumenta comitialia, XV. 353. ⁹ Bunea, Vechile episcopii, 123; idem, Saya Brancovici, 76. ’ Șincai, a. 1676; Cipariu, Archiv, 574; Bunea, Sava Brancovici, 70. ⁹ Bunea, Vechile episcopii, 123, Cipariu Archiv, 542. ’ Dr. Ilarion Pușcariu, Documente pentru limbă și istorie, 1. 217. 14 noașterea preoțimii din veacul al XVII-lea, e deasemenea intere- santă și se impune prin chiar rostul acestui studiu. Principii ardeleni, după cum s’a văzut în cele anterioare, confirmau pe mitropoliții români numai pe lângă anume condiții de a propagă calvinismul. Și pentru a puteă fi câștigat cu deo- sebire poporul, au impus acestor Vlădici, scoaterea limbii slavone din biserică,^ și introducerea limbii românești în toate slujbele bisericești. In chipul acesta credeau că vor puteă converti pe toți Românii la calvinism. Dar mai aveau și alte scopuri în ve- dere, prin urmărirea acestei politici religioase; anume ruperea le- găturilor dintre ardeleni și principatele românești, legături cari au ajutat foarte mult păstrarea nefalșificată a credinții ortodoxe între credincioșii bisericii românești din Ardeal. O arată aceasta foarte elocvent scrisoarea lui Chirii Lukaris patriarhul cu senti- mente calvinești din Constantinopol, adresată lui Gavriil Bethlen, în care zice, că până când vor dăinui legăturile de sânge și de sentimente între Românii din Ardeal și cei din Principatele ro- mânești, stăruințele lui de calvinizare vor fi zadarnice.¹ Mitropoliții la rândul lor, supt puterea forței și pentru a-și puteă păstră scaunul, se îndreptau cătră preoțime îndrumându-o să se conformeze dispozițiilor calvinizante ale principilor. Astfel și în direcția aceasta preoții români au avut să îndure necur- mate șicane, perzecuții și asupriri. Căci încă în veacul trecut au dispus atât Ion Sigismund cât și George de Sângiorz, ca preoții să vestească cuvântul lui Dumnezeu în limba românească, altfel să fie scoși din popie.²» Iar aceste porunci să repețiră ne- contenit și acum. Preoții trebuiau să slujască românește pe în- țelesul poporului, supt astfel de pedepse: «Ut illi pastores Va- lachici, qui praeter Rascianam literaturam nihil murmurant in templa, cum summo suo suorumque salutis detrimento, e statione sua moveantur» ³ Erau apoi obligați să propună copiilor și credin- cioșilor, Catechismul calvinesc tipărit la 1640, asemenea să-i in- struiască și în rugăciunile și cântările calvinești⁴ în acelaș timp au primit îndrumări chiar și pentru schimbarea dogmelor, cul- tului și obiceiurilor religioase.⁵ Superintendenți calvini, în special Gelei, Csulai, Kovăsznai și Tophaeus, supt a căror stăpânire de un absolutism rusesc odios și fără margini, libertatea bisericii și a mitropoliților ortodocși erâ gâtuită cu un cinism fără pereche, au aplicat mijloacele cele ¹ Bunea, Vechile episcopii 85. ² lorga, Sate și preoți, 24; Bunea, Sava Brancovici, 30. ⁸ Cipariu, Acte și fragmente, 67. ⁴ Bunea, Vechile episcopii, 89; idem, Ierarhia Rom. 259; idem, Sava Brancovicb 31; lorga, Sate și preoți, 56. ⁵ Cipariu, Acte și fragmente, 145 și urm. 15 mai drastice, pentru răspândirea doctrinelor calvine prin preoții românești. Stând cu desăvârșire la discreția acestora, este expli- cabil cum au putut primi Vlădicii, atât la întărirea lor cât și prin sinoade, toate ereziile protestante privitoare la organizație, dogme cultul divin și ceremonialul bisericesc. Aceasta se constată în chip foarte limpede din condițiile puse lui Simeon Ștefan la 1643, condiții de cari n’a scăpat nici unul din urmașii săi.¹ Hotărîrile celor două soboare ținute supt Sava Brancovici la 1675, întăresc iarăș în cea mai deplină măsură aceste afirmații. Preoții erau îndatorați să execute aceste decișii, sub amenin- țarea strașnică de a fi înlăturați din oficiile lor. Ce proporții mari a luat propaganda calvină și cât de pri- mejdioasă eră ea pentru biserica românească, se vede și din in- strucția dată de Dositei, patriarhul lerusajimului, lui Atanasie, cu prilejul consacrării sale la București.² în aceasta Atanasie pri- mește învățături amănunțite privitoare la dogmele creștine, la cult, la ceremonialul bisericesc, la cultul icoanelor ș. a. Iar în punct 5 îi poruncește: «Trebue Arhieria Ta, slujba bisericii, adecă oc- toichul, mineele și celelalte cărți ce se cântă Duminecile și săr- bătorile, și slujba de toate zilele, să te nevoești cu deadinsul să se cetească toată pe limba slovinească sau elinească, iară nu ro- mânește sau într’alt chip», tocmai pentru a paraliza strecurarea învățăturilor calvinești, cari se găseau în cărțile de slujbă româ- nești, tipărite de principii calvini ardeleni.³ Și se pare că s’au aflat preoți, cari în parte supt presiunea forței, ori pentru dobândirea privilegiilor cari li se puneau în vedere, au trecut la calvinism cu credincioși cu tot sau chiar cu ținuturi întregi. Astfel erau cei din Alămor, Sebeș, Orăștie, Hațeg, Hunedoara, Ilia, Criș, Lugpș, Caransebeș, Bihor și țara Făgărașului.⁴ Apoi cei 16 preoți amintiți în procesul depunerii vlădicului loasaj, dintre cari foarte puțini au fost ortodocși.⁵ Despre un anume protopop român Milovițiu, Petru din Ciuciu și Petrașcu din Maramurăș, să știe cu siguranță că au trecut la reformă, și cu ei fără îndoială și alții.⁶ Ni s’au păstrat chiar și câteva di- plome edate tocmai din prilejul acestor treceri. Una vine dela ¹ Lui Sava Brancovici nu i s’au'pus la 1656 aceste condiții (Iorga, Sate și preoți, 63), dar la 1669 a fost silit și el să le primească, cf. Cipariu, Archiv, 611. ² Cipariu, Acte și fragmente, 243—244. s In punct 2 și 6, se admite, însă, evanghelia și predica în românește. ⁴ Iorga, Sate și preoți 56; Hurmuzachi, Fragmente, 11.14; Bunea, Vechile epis- copii, 97; La Mangra, Sava II Brancovici, 14.; Bunea, Discursuri etc, 340 și urm. ⁵ Dobrescu, Fragmente, 54 și urm. • Iorga, Sate și preoți, 55. 16 Sigismund Rakoczy dată în 1608 preotului Mihail din Vaidafalva¹. Alta dela Georghe Rakoczy II. din 2 April 1650 pentru preotul Ion Siat din Ucuriș.² O a treia dela Acațiu Barcsai, pentru preotul Ion Pap «Maroksariensis».³ Acești preoți sunt ridicați la rangul de nobili, tocmai pentru trecerea lor la calvinism, după cum mărturisesc însăși diplomele nobilitare.⁴ Acești preoți în- cercau apoi să convingă țărănimea că, religia ortodoxă este o greșală, care trebuie părăsită cât mai în grabă. «Dar Românii nu să încredințaseră de loc, că părinții lor ar fi trăit în rătăcire, și îndată ce cârmuirea nu mai apăsă asupra preoților, vieața re- ligioasă urmă ca și mai înainte».⁵ ⁶ * Partea cea mai mare a preo țimii însă, împreună cu poporul, s’a închinat în taină, în ciuda tuturor asupririlor, tot credinții vechi. «în deobște țărănimea păstră și mai departe cultul icoanelor care fac minuni și varsă lacrimi, care poartă la gât salbe de mulțămită și se acoper cu chipuri de argint ce amintesc boala de care a scăpat credin- ciosul prin rugăciuni îndreptate anume cătră aceia icoană; ea vedea și mai departe în călcarea posturilor cel mai mare păcat; cereă să i se facă maslu la boală și să se ție toată rânduiala veche a tainelor; plângeă pe morminte și siliă pe ori ce preot să facă acolo, după datina străveche, ce se coboară în timpu- rile păgânilor, slujba obicinuită»; «boscoadeie băbești» erau hrana obișnuită a sufletului ei. De dogmă nu-i păsa de loc, la predică abia ascultă, și doar de se bucură până adânc în sufletul ei de graiul românesc, fie și mai puțin sfânt, care pătrunsese în biserică. Preoții doritori de a trăi ceva mai bine, fără sarcinile și ju- gurile iobagilor, se făceau a fi calvini, adecă recunoșteau pe vlădicii ori protopopii puși de «Craiul» din Bălgrad; cum- părau catechismul lui Rakoczy l-iu și poate-și dădeau osteneala să-1 învețe pe din afară, cheltuiau potronicii lor și pentru alte tipărituri poruncite de cârmuire și nu lipsiau dela soboare, cum nu lipsiau dela târg».⁸ Dar nici odată această preoțime, afară de un număr mic, nu și-a părăsit ortodocsia pe lângă toate legile aduse pentru calvinirea bisericii, și împotriva tuturor apăsărilor, pe cari a trebuit să le îndure din partea Cârmuirii.i Foarte frumos caracterizează preoțimea acestor vremi, subt raportul statorniciei ¹ Ci pariu, Archiv, 609. ² Dobreseu, o. c. 29. < ⁸ Dobrescu, o. c. 41. ‘ Să afirmă că Molitvelnicul calvinesc al lui Coresi dela 1564, ar fi avut o largă răspândire, și deci ereziile lui s’ar fi întins între Români, cf. lorga, Istoria bisericii ro- mânești, I. 174, idem, Istoria lit. relig. 74. ⁶ lorga, Istoria Românilor în chipuri și icoane, II. 124. ⁸ lorga, Istoria bisericii românești, I. 331. 17 sale în vechea credință, tot dl lorga, prin următoarele cuvinte: «Die «dummen» walachischen Popen wollten nicht verstehen, dass ihre Herren ihnen auch auf diesem Gebiete befehlen sollten; sie blieben bei der alten Uberlieferung, lasen, so schlecht sie es konnten, in slawischen Biichern, die sie nicht verstanden, und blieben rechtglăubig, wie ihre nach schwerer Arbeit entschla- fenen Văter».¹ Fiind atât de controversată chestia calvinirii bisericii româ- nești în veacul al XVII, și susținută din partea unor istorici cu un iperzel destul de semnificativ, vom da în notă și părerile unui istoric reformat, cu bună reputație, Pokoly, care credem, nu va putea fi învinuit cu lipsă de obiectivitate. Pokoly e de aceiași părere cu dl lorga și crede că, stăruințele principilor ar- deleni pentru calvinirea Românilor, au rămas fără succes.² Cu deosebire al preoțimii e marele merit de a nu fi lăsat po- porul românesc să se înece în apele tulburi ale calvinismului unguresc. Pentru aceea și zice învățatul Samuil Claîn cu multă dreptate: Dar întru toate aceste goane care păția bieții români, mai ales preoții și Archiereii români, tot statornici și nemișcați în credință și în lege au stătut, cât se mirau Ungurii și Sașii de statornicia lor.³ * * * * ⁸ Se cuvine, însă, să o spunem la acest loc, că oricât de primejdioasă a fost reformația pentru vieața noastră religioasă și și națională*, și oricât de mult a trebuit să sufere preoțimea din partea stăpânirii, nu se pot tăgădui și urmările ei bune pentru ¹ lorga, Die Oeschichte des Rumănisches Volkes. II. 102. ² Nincs arrol semmi tudomâsunk, hogy a reformatio milyen alaposan hatott kb- zottiik. Annyi bizonyos emlekiink van, hogy voltak kik a gorog profesziotol elszakadtak es az isten igejet tulajdon nyelveken hallgattăk. A reformatio tehât az anya nyelvnek stentiszteleti nyelvul valo felhasznălăsâban es abban âllhatott, hogy egyes papok a re- formatus hitcikkeket vallottăk es maguknak hasonlo gondolkozâsu piispokdt vălasztottak. De hogy az egyhăz liturgiâjăban, istentiszteleti es azonkiviili ceremoniăiban s legfo- kepen a nepnek babonâs hiteben valami văltozâs âllott volna elo, arrol nincs emlekiink. (voi. II. 165). Egyfelol megfelelo papok hiănya, mas oldalrol pedig a nepnek alacsony miiveltsegi ăilapota igen nehezze tette az olâh reformatio elohaladâsăt. Bethlen Oăbor meggyozddott, hogy a gorogkeleti egyhăznak szellemileg szegeny es csak a kiilsose- gekben elodo papsâgăval az uniot letesiteni nem lehet. Egy uj, kellbleg kepzett es tudomănyosan miivelt papsâgra van els6 sorban sziikseg. în alt loc zice: «Oelei keny- telen bevallani, hogy oly vladikăt, ki religiojât in fundamentalibus văltoztatnă, nem talălhatnb. Iar mai departe: «Unio jott ugyan letre, de ez nem ăllot egyebbol, mint- hogy az olâhok a reformatus piispdkjfofeliigyelete alatt ăllottak, hogy igy kiilsdleg a re- formatus egyhăzba bekebeleztettek. De meg ez a kapcsolat is csak kiilon volt. A refor- matus piispok csak feltigyelt es a tenyleges kormânyzăst a vladika vitte. Pokoly 16- zsef. Az erdelyi reformâtus egyhăz tortenete, voi. II. 174. ⁸ La Man gr a, Sava II Brancovici, 14. 2 18 Români, urmări pe cari însă, străinii vânători de suflete nu le-au prevăzut și nu le-au așteptat. Ea a scos din biserică limba slavonă, făcând să răsune limba românească atât în chestiunile religioase cât și pe teren literar. Tipăriturile apărute în românește, au eliminat succesiv cărțile liturgice slave, și astfel din Ardeal pornește acel curent literar și cultural, care în curând trece și în Principate, trezind spiritul românesc din amorțeala sa de veacuri *. Cărțile lui Coresi au deschis sfios drumul limbii românești în biserica și cultura religioasă, pentru ca în urmă — prin producția bogată, origi- nală și binefăcătoare alui Varlaam și Dosoftei din Moldova și prin întreaga muncă de spornică tipărire a veacului al XVII-lea, care culminează în cele două mari monumente literare: Noul Testament de Belgrad al mitropolitului Simion Ștefan și strălu- cita Biblie alui Șerban-Vodă dela București — să biruiască cu- rentul românesc atât în vieața bisericească cât și în afacerile de Stat. «Marele merit al acestor cărți (scoase de Coresi) e poate acesta, că trecând hotarele, au adunat sufletește, prin vieața cul- turală, pe toți Românii laolaltă. Prin ele mai mult decât prin vechile manuscrise, care circulau greu și se copiau puțin, nede- săvârșit, s'a întemeiat o vieață literară comună a tuturor Româ- nilor. Prin ele, aceste cărțulii urâte, păstrate astăzi în puține exemplare ferfenițoase, prin găurile cărora se primblă cariul, s’a întemeiat ceva neprețuit pentru orice popor, căci cuprinde în sine ceea ce va dă formă gândului și simțirii generațiilor care se vor urmă: limba literară». Limba aceasta (a Bibliei lui Șerban), îndreptată cu multă pricepere, modernizată, limpezită, formă cea mai înaltă expresie a limbii literare a timpului. Urmașii erau să se folosească de dânsa pentru a dă opere originale, pentru a îmbrăcă în ea gândurile nouă și simțirile adevărate, care nu fu- sese încă spuse pe românește».² T . . r * ¹ y I. Mateiu. ¹ cf. Lupaș, Az erdilyi gor.-kel. egyhăz is a yallâs-unio, 10. «Aber ein ganz anderes Ergebnis, woran die fremden Befbrderer der verachteten, von ihnen fur bar- barisch gehaltenen Vulgărsprache nicht im geringsten gedacht hatten, ward dadurch hervorgerufen: durch diese ketzerischen Biicher, die allen Rumănen, kiinftigen Luthe- ranern und kalvinisten gewidmet wurden, entsand eine allgemein verstăndliche Schrift- sprache*. lorga, Qeschichte des Rum. Volkes, II. 117. ¹ lorga, Ist. lit. relig. 84 și 208. 19 MATERIAL PENTRU MONOGRAFIA COMUNEI ILVA- MARE.¹ Atras de frumusețele neîntrecute ale firii care, în timpul verii, mai ales în Carpații noștri se desvăluesc în toată fecioria lor, mai fiecare va- canță școlară o petrec, dacă nu toată, cel puțin o parte la munte, fie în Țară (pe valea Prahovei, sau prin județul Neamț) fie în Transilvania: la Brașov sau în Munții Rocnei, la nordostul Transilvaniei. In vara anului 1892 am stat o parte din vacanță, în comuna Ilva-mare, cu care ocazie am scris și publicat un fel de Monografie a acestei comune.. Acuma când văz că «Asociațiunea», a luat, în proiectul său de activitate culturală, și laudabila inițiativă a indemnă, chiar și prin premii la scrie- rea și publicarea monografiilor comunelor românești, de cătră oameni competenți și doritori de a contribui la alcătuirea istoriei neamului nostru, cred că fac un mic serviciu literar, scoțând din nou la lumina zilei, din menționata monografie părțile ce le cred folositoare celor ce vor să încerce schițarea de asemenea lucrări. De altfel un plan sau îndrumare relativă la acest obiect, ar puteâ fi și următoarea schiță: I. Laturea dinafară, a comunei: 1. Numele. 2. Locul unde se află: la munte, la deal, la câmpie, ape. 3. Străzi, piețe, case publice și particulare (private). II. Laturea dinăuntru & comunei: 1. Locuitorii după număr, ocupație, avere, naționalitate, religie, obiceiuri. 2. Organizația bisericească și politică. III. Din istoria comunei. I. Comuna Ilva-mare e așezată, în fostul district al Năsăudului, azi comitatul Bistrița-Năsăud, în colțul nord-ostie al Transilvaniei, în creerii Carpaților, în regiunea brazilor. Ilva este comuna cea mai mărginașă în acest colț al Ardealului. Hotarul ei atinge Maramureșul, Bucovina și un colț din Moldova. De altfel în acest ținut se întâlnește Transilvania, cu Moldova, cu Bucovina și cu Maramureșul, ai căror munți, las că sunt aproape numai proprietate românească (aparținând foștilor grănițeri năsău- deni, fondului religionar românesc din Bucovina și unui proprietar român din Maramureș — pare-mi-se dlui Pop Simion) — răsună de fluerul păsto- rilor și de doinele melancolice ale femeii române. Aci, nu departe izvo- rește Someșul mare al Transilvaniei, Bistrița aurie, Dorna și Prutul, ce curg spre mândra Românie și Tisa cu afluenți de ai săi, ale căror ape cristaline duc în undele lor și lacrămile locuitorilor de baștină, lacrămi stoarse de atâtea suferințe seculare. Ilva mare (ca și Ilva mică) își trage numele dela apa Ilva sau Iliuța care străbate lunca pe care-i așezat satul, în lungime de 12—13 Km., cu- prinzând și poalele munților ce o încunjură. Iliuța izvorește din munții Bârgăului, aproape de hotarele Bucovinei și Moldovei și curge întâi spre miază-noapte, apoi drept spre apus, atingând satele Ilva mare, Măgura, Poiana (Sf. losif) și Ilva mică, unde se varsă în Someșul mare împreună cu Strâmba ce curge din muntele dealături, tieniul. Întreg hotarul mai deschis al llvei mari cuprinde mai bine de trei tniluri pătrate și ți se înfățișează în nenumărate livezi îngrădite cu răslogi (sau scânduri lătunoase) și acoperite cu fânațe, multe cu câte o casă pe dânsele. ¹ «Gazeta Transilvaniei» Nr. 202 și 207 din a. 1892. 2* 20 Că aproape fiecare ilvan gospodar are o casă în sat, pentru familie și alta ori și mai multe la câmp, pe lângă care își adună nutrețul vitelor pentru iarnă. Cea mai mare parte însă a hotarului, care se pierde printre munți, (până Ia 15.000 jughere) e acoperită cu pădure... Locuitorii Ilvei mari de sigur, peste 3000 de suflete, sunt în afară de 10—12 familii jidovești toți români de confesiunea greco-catolică. Satul așezat, cum zisei de-alungul luncei și pe la poalele munților ce-1 împrej- muește, ți se înfățișează azi ca o panoramă frumoasă. Casele sunt aproape toate din lemn de brad; sau de poște (dulapi) acoperite cu șindrilă, cu- prinzând și câte o grădinuță cu legume trebuincioase și câțiva altoi. Intre case, departe, ți se impun cele două biserici nouă, mari, înalte, zidite din piatră, cu turnuri înalte, acoperite cu tinichea. Se știe că muntenii noștri, mai ales când au preoți conștii de înalta lor misiune — cum este părintele Hieronim Slăvoacă din llva mare — în dumineci și sărbători se adună foarte mulți la sf. biserică spre a ascultă împreună rugile d-zeești predi- cația și povețele ce le dau preoții. De altfel, în toate comunele grăni- țărești a rămas obiceiul de pe timpul militarizării, a se adună poporul după biserică la «.porunci», care deregătorii le vestesc înaintea bisericii. Comuna are trei localuri de școală: două confesionale și una co- munală, cu vre-o patru învățători. Localurile sunt corespunzătoare legei: mari, uscate, luminoase; învățătorii bine pregătiți, salarizați și zeloși cu peste 350 de școlari. Pe lângă fiecare școală se găsește câte o grădină cu îngrijire cultivată: cu legume, cu școală de pomi, florărie și o mică stupină, care toate îți spun că învățătorii din llva mare nu numai își pricep dar își și împlinesc misiunea, Au și bibliotecă potrivită. Nu știu dacă până azi, n’au înființat și o școală de adulți, deoarece în școala de repetiție se știe că bieții învățători ca și elevi trebue să-și peardă vremea, sdrobind numai ungurește. O bancă poporală ce operează cu 30.000 coroane, un medic comunal satisfac trebuințele bănești și cele sanitare ale acestei frumoase comune. De altfel oamenii aci sunt sănătoși și viguroși, cum nici nu pot fi altcum la un aer ozonat și apă cristalină de munte; sunt de statură mijlocie ru- meni la față, părul negru, tuns scurt militărește, cu ochi negri, cu nasul acvilin, mustețe frumoase și barba de obiceiu rasă; deștepți și buni la inimă. Un străin în satul lor, a doua zi se simte ca la el acasă. Femeile deasemeni sunt de statură mijlocie, bine închegate și foarte sprintene; ele umblă toate și călare întocmai ca bărbații. Bărbații poartă, in sărbători, pălării negre împodobite cu câte un struț de flori firești, cămeși albe de cânepă țesute de femeile lor; poartă curea lată, neagră; suman și cioareci (ițari) albi, lărguți, cu încrețituri pe din jos; în zile de lucru, poartă, în loc de suman, o haină scurtă — un chit — de pânză albă, ușor la lucru și la umblet. Femeile se poartă mai felurit: o fată mare umblă cu capul gol, având părul, împletit într’o coadă lăsată pe spate; cămașa cusută cu bumbac (arnici) roșu în cusături felurite, făcute de mâna ei. Unele fete poartă pieptar mătăsit și monede vechi de argint, la gât; toate cu pânzături (zavelci) frumoase, cusute de mâna lor, cu mo- tive românești. In picioare, cele mai multe poartă opinci încălțate frumos cu șic; cele mai puține cu cisme negre; în zile de lucru, însă, toate umblă în opinci, sau chiar și desculțe. Femeile măritate sunt mai puțin luxoase în îmbrăcăminte; dar toate de o curățenie uimitoare. Dânsele se poartă cu cosițe pe cap și cu mărame albe de cumpărat. Astfel, în afară de pă- lăriile și curelele bărbaților, precum și de maramele și pieptarele femeiești 21 toate celelalte haine sunt făcute de mâna femeii, încât industria românească de casă aici e încă în floare. Dovadă expoziția industrialii de lucruri manuale ce s’a făcut anul trecut deodată cu adunarea anuală a despărță- mântului Năsăud, ce s’a ținut în llva mare. Ocupația principală a acestor munteni, este creșterea vitelor, mai puțin apicultura și agricultura, din cauza climei care-i, în general, și vara, reco- roasă. Iarna aci începe de vreme și ține până la Sângeorgiu, cu zăpezi și până la un metru. Primăvara care ține mai numai o lună, se contopește cu vara. Până la Sf. Petru de obiceiu ploauă și-i rece; la Sf. Mărie de multeori brumează. Din pricina munților din jur, vânturile nu sunt mari și primejdioase și slujesc drept barometru: cele dinspre apus vestesc ploaie; iar cele dinspre răsărit vreme bună. Piscul «Milertilub — din preajma de miază-noapte a satului — acoperit dimi- neața de o negură cât pălăria de mare, — ori cât de senin și curat ar fi cerul, — vestește o ploaie sigură în ziua aceea; apariția pițigușului ve- stește răceală (spunea bătrânul notar Lupșai)... Câmpul lucrat produce bucatele obișnuite în Ardeal, înafară de cele de toamnă; mălaiul sau păpușoiul, rareori se coace; dar și acesta este un soiu propriu locului și timpului foarte scurt, pentru desvoltare. Facerea fânului este ocupația principală a acestor oameni care, cum zisei, se cuprind mai mult cu creșterea vitelor. In llva mare vei află, în fiecare an aproape 1000 de boi, 2000 de vaci, ca la 500 de cai și până la 8000 de oi; caprele cele multe, de altădată, s’au împuținat foarte, pentru paguba ce o aduceau pădurilor. In llva mare sunt cele mai frumoase vite, boi și vaci, — din acel ținut părechia de boi se vând și cu 500 floreni. Munții și dealurile nelăzuite sunt acoperite numai de brădeturi, care, până la 1800 «erau atâtea» — zice bătrânul cronicar al comunei, Pavel Oălan — «încât uitându-te dintr’un munte eră întuneric de ele*. Din lemn de brad sunt făcute toate olatele (clădirile) și toate uneltele omului. In timpul mai deaproape, făcându-și o linie ferată — în mare parte cu cheltuiala comunelor muntene din fostul district al Năsăudului — pădurile se exploatează în mod sistematic prin o administrație proprie de stat, în folosul ei și al comunelor politice. In pădurile seculare până la 1800, sălbătăciile erau strașnic de multe: cerbi, căprioare, porci sălbatici, iepuri; apoi urși, lupi, șderi, vulpi și pardoși încât într’o singură zi puteă prinde câte un pușcaș până la 24 cerbi sau 40 de căprioare» — zice lăudatul cronicar. Dar acuma s’au împuținat foarte pentrucă mai toți oamenii erau pușcași și în toate poenile și pe câmp, pe tot locul s’au mutat oameni și șed acolo în casele lor. Oamenii aceștia sunt foarte muncitori, dar apoi și trăiesc foarte bine mai ales cu mâncări de dulce, că posturile au început a le părăsi și bine fac, pentrucă atunci, când omul lucră din greu și mai ales aci la munte într’un aer așa de subțire trebue să se hrănească bine. Demineața, la ameazi și seara, fie acasă, fie în câmp, mănâncă coleșă (mămăligă) cu brânză cu ratată (papă) de ouă, cu lapte dulce și acru de oi și de vaci, seara de cină, mai fac și zeamă de carne. Laptele acru, încheie la dânșii orice masă sau ospăț. Vara oamenii taie miei, berbeci și ^alițe (păsări de casă) care nu le prea vând; toamna taie și vaci pentru carne său și opinci; iar la Crăciun unul sau mai mulți porci grași. Beutura până la anul 1850 eră numai mied și bere ce și le făcea fiecare om din produsele sale; dar azi s’a încuibat și acî holerca (rachiul) Jidanilor de care se face și abuz mai ales în sărbători când nici femeile nu rămân îndărătul bărbaților. 22 Cred, cum am spus adeseori preoților din acest jur, că numai școalele de adulți sub forma de școale catehetice, ținute la vecernie, în biserici pot să mântuie poporul nostru de alcoholizare. Cu toate acestea Ilvanii sunt și azi cei mai bogați oameni din aceste părți, grație, cum zisei, marelui hotar ce-1 posed. Bine ar fi ca vrednicii inteligenți din această comună, precum au întemeiat banca lor care o conduc cu pricepere și cu folos pentru săteni, de nu cad pe mâna cămetarilor străini, să înființeze și o reuniune de temperanță, care ar cruță Ilvanilor 30—40,000 coroane pe an, ceeace cum au medic român în comună, pe lângă preoții inteligenți, n’ar fi o mare problemă. Bine înțeles o organizație sănătoasă bisericească: un senat în frunte cu preoții, cu învățătorii constătător din tot ce comuna are mai ales — ajutat și de primar, de notar și de toți inteligentii civili — căci în Ilva-mare toți sunt Români, zic o asemenea organizație ar putea să su- pravegheze cârciumele și să înlăture bețiile, înlocuindu-le, cu conferințe populare din igienă, din buna creștere sau pedagogie, din gospodăria lor din morală, din sf. Scriptură, din gazete și din reviste, având și o biblotecă populară. Acî se potrivește zicătoarea: « Voiește și vei putea, luminează-te și vei fi!» * * * Obiceiuri. La Botez: Moașa merge la preot acasă, ca să-i sfințească apa. Preotul botează pruncul în biserică, fiind de față și nănașa care de obiceiu cin- stește finului o vițea. în afară de acest botez real creștinesc, se mai fac și altfel de botejuni. Când «gazda» casei vrea să facă botejune, vestește și poftește la sine acasă pre cei ce vrea să-i aibă de cumetri. în cazul acesta gazda face un ospăț de prieteni. La masă, fiecare oaspe se ține dator să cinstească gazdei: o vițea, un mânz, una ori mai multe oi, bucate, ba și bani. Ceice cinstesc o vițea, o vacă sau mânz (nu și cei ce cinstesc altceva) întră în cumetrie cu gazda casei care la nevoie mare la cumetri aleargă mai întâiu după sfat și după ajutor. La nuntă, tata mirelui se duce cu acesta, pe înserate, la fata ce vor să o pețească. Ajunși la casa fetei, se așează pe laiță și se odihnesc. Într’o vreme tatăl mirelui zice cătră tata fetei: «Noi am venit la fata dumnitale să ni-o dai nouă, de nevastă feciorului meu...» Părinții fetei vezi bine dintâiu se cam codesc: însă gândul li-e la măritat; beau ceva holercă și apoi «minteni capătă gust și cu toții și foc în vine, dau mâna și credința : feciorul dă fetei un inel, iar aceasta îi dă lui o năframă, după care mai beau puțin». Pe urmă tata feciorului pleacă singur acasă; iar feciorul rămâne să vază ce mai zice fata la întunerec. A doaua zi apoi se duc tinerii amândoi cu tătânii lor, la preot ca să-i vestească la biserică și să vază dacă nu cumva sunt ceva neam. Dacă le spune preotul că-i va cunună, îi dau un zlot (florin) pentru vestiri sau strigări; apoi veseli se duc la făgădău cu toții, unde mai beau o țiră și de acolo pleacă acasă. în Dumineca viitoare când preotul îi vestește la sf. biserică, toți oameni le strigă: «Dumnezeu să le dea noroc!» \n Dumineca a 2-a, tinerii se duc iarăș la preot care le ia voința la protocol (făcându-le actul de liberă învoire). In Dumineca a treia se duc cu \idula dela preot la vicarăș (locțiitorul episcopului) la Năsăud, după slobozenie de cununie. Și vicarășului îi plătesc tot un zlot, întorși acasă, se spovedesc și se cuminecă tinerii; apoi se duc la târg de 23 cumpără sovon (o năframă de cap, de giulgiu fin alb) și cisme pentru mireasă; Cumpără și pom și holercă, vin sau bere pentru nuntă, care se face într’o zi următoare, ce o rânduește preotul. La cununie, în biserică, trebue doi nănași, doi colăcari și un staroste pentru mire și unul pentru mireasă. Starostele se aleg printre nuntașii cei mai buni de gură. Dupăce s’au adunat toți nuntașii chiemați pornesc, însoțiți de ceteraș (lăutari) la biserică. Aci îi mai întreabă preotul dacă nu cumva s’au socotit altmin- trelea, și numai apoi îi sloboade în biserică de-i cunună. După cununie se duc cu toții la mireasă, unde se oaspătă bine, jucând până la o vreme, când apoi pleacă cu mireasă cu tot la mire. Acî se adună neamurile și alții poftiți și iarăș se oaspătă bine și joacă până în spre sară. înainte de cină, se împart colacii și darurile aduse dela mireasă, anume: cămașă de mire, de socru și de soacră și cisme soacrei; la nănași cămeși și cisme; la cumnați — călțuni (ciorapi de pănură albă) și la cum- nate — năfrămi. Apoi se așează la cină; socăcițele tot dintre femeile noastre, se întrec una pe alta, cu mâncările; împănează fripturile pentru nănași cărora le dau apoi, strigându-le — (chiuindu-le câte o glumă; nă- nașul le resplătește cu câțiva creițari... După cină făgăduiesc cu toții zestrea: nănașul — o vacă două oi, un stup și 10 zloți; apoi urmează la rând ceialalți nuntași, care ce și cât vrea: unul sau doi zloți, câte o oaie bucate și alte lucruri. Pe urmă se apucă de joacă în bani, mireasa, învârtindu-o fiecare nuntaș de câteva ori, dându-i după putere dela 10 crețari până la 1 zlot. Cu aceasta se sfârșește nunta; oaspeții plecând spre casă... Tinerii, a doaua zi se apucă de lucru, dacă vreau să fie gospodari buni. La înmormântare — nimica deosebit de alte ținuturi... predicație face preotul, dacă îi se cere și îi se plătește. Când se îngroapă vreun fecior holteia, îl petrec până la groapă toți feciorii și toate fetele din sat. Fetele îl jălesc în cântece de jale (bocete). Dintre ficiori cel mai bun prietin al mortului, în fruntea petrecaniei poartă un pom mic cu rădăcină (un măr sau prun), împodobit cu tot felul de fructe; mai poartă și niscai clopoțele, ce le tot sună până la groapă. In urma petrecaniei merg doi trei flăcăi cu bucine, din care tot suflă până la groapă... După înmormântare pomișorul se răsădește la capul mortului. Obiceiuri la sărbători. La Crăciun, în seara ajunului umblă obișnuitii colindători și belciugari — mascați. Când se face ziuă, ies dela biserică; la amiazăzi se face vecernia, după care se începe drăgălașa bere ce ține până după bobotează. In timpul ăsta nimeni nu se duce la făgădău... «Berea» aceasta este jocul (dansul) neîntrerupt care mai de mult (înainte de anul 1848), îl costa pe fiecare fecior 15 șuștaci, pentru holercă și ce- teraș ... La anul nou. In ajun, oamenii dau sare la vite. Sara, fetele fac glume și râsuri despre măritat-, iar feciorii bucină și împușcă. A doaua zi, înainte de a mâncă ceva, pușcașii împușcă o țarcă (coțofană) cu al cărei sânge își stropesc puștile zicând că așa vor aveă noroc tot anul și că nu le va strică nimeni pușca. Apoi se duc cu toții Ia biserică. Reîn- torși acasă, mănâncă ceva și hai la «bere» dar nu la bere de holircă — zice cronicarul nostru — «ci la adevărată bere bună și ieftină, pentrucă o făceau oamenii după bunul plac (înainte de anul 1850). De atunci în- coace s’a oprit fierberea berii... Dar acuma e mult mai rău că dacă vrea tineretul să se veselească, nu poate decât cu brahă dela jidovi, pe când mai nainte era mied și bere la toată casa, Atunci finii și cumetrii se os- 24 pătau cu bere și cu mied; și clăcile și nunțile se făceau așa; mult când cumpără gazda la nuntă o vadră de holircă dela oraș (Bistriță) că din fă- gădău nu eră bună. La Bobotează se umblă cu crucea pela casele creștinilor pentru a se stropi cu aghiasmă; se scot icoanele, la sfințirea apei; iar seara tineretul ține «cercuri» (veselie) la «bere». La Paști: Dimineața copiii umblă după ouă. După vecernie se trag mereu clopotele și se bate toaca la biserică; tineretul se briciluește în țintirim iar bătrânii povestesc despre bătălii și despre vremile trecute; nici nu merg la făgădău, nici nu dorm în ziua de Paști; zicând «că nu-i bine» 1 Hramul bisericii se prăznuiește de patru ori pe an: la Joia-mare, în Sâmbăta Rusaliilor la Sâmedru (Sf. Dumitru) și în săptămâna brânzii. Atunci fac creșinii două pupăze de grâu curat, o lumânare (pentru preot) și ceva de mâncare (pentru săraci). Pomenile acestea sunt cunoscute sub numele de «Moși»... Vrăjile, care și mai nainte erau puține, acuma se pare că vor să înceteze cu totul. Șezătorile sunt și azi în floare. Acolo se adună tineretul, iarna în trei seri pe săptămână și lucrează până la 11 ceasuri din noapte. Fetele torc, ciumilesc, fac glume și cântă hori și doine; iar feciorii fac mănuși, răsucesc ață (spegmă) glumesc și spun povești... lată modul de traiu, de lucru, de a fi în sfârșit al harnicilor munteni din Ilva-mare, una dintre comunele românești fruntașe din fostul district grănițăresc al Năsăudului. *“ * * * Și acuma să mai spun ceva și despre începutul și desvoltarea acestei frumoase comune. Datele de mai jos le-am cules din «Istoria comunei Ilva-mare, scrisă de Pavel Galan¹ în anul 1863, 47 pag. în folio. Ilva-mare, numită așa după apa Ilva (Iliuța), datează, după tradițiile numai de pela anul 1710; după date mai sigure dela 1730. Atunci a venit un oarecare Toma Miclăuș din comuna vecinașă Maieru (probabil așa numită din vechime când o fi fost pe acolo «măeriștile» orașului Rocna- veche) pe lunca aceasta ce se ținea de Măiereni. Toma Miclăuș se așeză în lunca numită după el, până azi, «lunca Miclăușenilor», ce se află sub muntele «Peatra-Leșului»; se așeză acolo într’o prelucă, în mijlocul pădu- rilor, cu câteva capre, trăind din lapte din vânat și din pescuit de pe cele gârle. Nici nu eră ceva drum până la coliba lui, decât un hățaș (o cărare mică) prin pădure. Intre anii 1730 și 1750 au venit pe aceste locuri, în mai multe rânduri vre-o 37 de familii, tot din Maieru, apoi din Rocna și din Bârgău de preste munți. Toate aceste familii se așezară aproape unele de altele, formând partea de sat, care azi e mijlocul satului (pe Ia biserică). Și îndată își și făcură o bisericuță (care exista pela anul 1892). Primul preot le-a fost Popa Nicolae Boca care s’a fost ierotonit în Moldova, unde a și fugit la militarizare — în anul 1763. Faptul ăsta dovedește că pe timpul acela creștinii noștri de pe acî încă nu primiseră unirea cu Roma, ceeace se ; ¹ P. Galan, fost învățător în Ilva dela anul 1839; mai apoi notar în comuna Coșna ) de pe Granița Bucovinei, și pe urmă în Ilva-mare, tot notar și fruntaș, frate cu fostul j preot loan Galan. j făcu la anul 1763, când se spune că Popa Vasile a fost sfințit de vlădica Pavel Aron dela Blaj. Cea dintâiu ocupație a oamenilor eră pescuitul, vânatul și pășunatul vitelor, care erau îngăduite numai sătenilor; iar străinilor erau oprite... Despre vânat și pășunat am pomenit mai nainte; încât pentru pescuit, lăudatul cronicar spune că «în ape erau pești mai mulți decât pietri pe la anul 1800». Pe păraiele Recele, Stiorpu, Ivăneasa, Cucureasa, Ursoaia, Iliuța și pe pârâul lui Siminic erau păstrăvi și lipeni; pe Iliuța și minthaiQ} iar pe apa din sat și pe luncă eră potop de elini, umbrene și bote (boace sau slăvoci), pe când azi se găsesc numai eleni, bote și umbrene din pricina înmulțirei oamenilor. Până la militarizare satul eră împrăștiat pe hotar. Locuitorii erau liberi plătind un mic bir sau în bani, sau cu plute, la Orașul Bistrița, unde eră stăpânirea. Avutul și-l întrebuință cum vreă, nimeni la aceea nu le porunciă; a face poeni, a lăzuî a face moșii eră slobod; ba eră și po- runcă a-și face omul moșiele. Este interesant să cunoaștem chipul cum își făceau acești oameni moșia din pădure, fiindcă așa se va fi procedat probabil și în timpurile preistorice, la stârpirea pădurilor. Iată ce ne spune modestul nostru cronicar. «întâi se lăzuiă (pădurea); locul se îngrădiă și se făceă imaș la vite. După aceea, imașul cu gard cu tot îl aprindeau. Și așa se făcea câmp deschis. Pe urmă se făceă gard mai afund în pădure. Dupăce gardul eră gata, încă și mai nainte se apucau și făceau pădurea prin prejurul locului, toată ciungi. Cu imașul s’au prădat și pustiit pădurile, căci ca la 300 de gazde aveau 900 de imașuri». Militarizarea s’a făcut prin 1762 «Oamenii deodată s’au cam spăria de cătunie și mulți au fugit în Bucovina și în Moldova. Dupăce a întră cătunia binișor² au luat-o de bună voie³ Și satul de pe câmp, cu porunca regimentului s’a strâns la olaltă. Atunci a venit și tist (ofițer) în sat ‘. Intre familiile mai de seamă din sat pe vremea militarizării, a venit și loan Lupșai din Teti (Kettel ■—comitat. Solnoc-Doboca) de pe câmpie; au venit și mulți bărgăvani și țărani (dela țară), care s’au scris pe moșiile de pe care au fost fugit oamenii în Bucovina și Moldova... Așa s’a re- întemeiat satul. Munții pe atunci erau neîmpărțiți, pentrucă nimeni din llvani n’aveă lipsă să meargă cu vitelele la munte, că imaș aveau destul, după câți locuitori erau»... «Pe timpul ăsta (al militarizării), tot născutul eră dator să fie ostaș. Cine eră bine sănătos, eră luat în armata activă regulată. («Feldstand»); cine eră ceva defectuos, eră luat în rezervă. Cei din armata activă, mer- geau, în vreme de pace, la mușdră (deprindere de arme), la pușcat, la pază, cu santinele («Schwarda») și la taberă (loagăr) în vreme de bătaie, ieșiau cu tot ce aveau («mit Sack und Pack»), unde se porunciă. Rezerva ținea cordoanele pe granițe și în vreme de pace și în vreme de răsboiu».⁷' Ilvanii militari au luat parte activă la mai multe răsboaie, anume: 1. In anul 1762 când au fost militarizați, Ia răsboiul austriacilor cu Burcușul (Prusul), Ilvanii au dat 20 de ostași. 2. In anul 1788 în răsboiul cu Turcii, din Ilva-mare au fost 49 de ostași. 3. In primăvara anului 1793, în răsboiul cu Franța au mers 40 de ostași. 4. Tot în răsboiul cu Franța, în anul 1805 ¹ Lucrarea citată, pag. 8 punct 8. — ² L. cit. pag. 9. — ³ Fol. 1. adaos la început. — ⁴ Pag. 9. ⁵ Lucrarea citată, pag. 19, punct 30. 26 au luat parte 74 de ostași, din care 16 au murit pe câmpul de răsboiu. 5. In anul 1809 tot contra Francezilor au fost 45 ilvani, morți 4; 6. In anul 1812 tot contra Francezilor au fost 16 oameni, din care a murit 1. In toate răsboaiele amintite au participat Ilva-mare, cu 239 de ostași din care au murit pe câmpul de răsboiu 43; iar în urma rănilor primite 7, în total 50 de oameni. Cronicarul lăudat înșiră cu numele pe toți iluanii plecați la răsboaie și morți pe câmpul de glorie. Când s’au isprăvit răsboaiele în anul 1815, a urmat foametea cea mare (1816, 1817). O merță de mălaiu (cucuruz) se plătea cu 20 fl. și o cupă de orz cu un floren de aramă. «Atunci mulți oameni fugiră de foame în Moldova; alții muriră pe drum.¹ Cauza frig mare și ploi multe.² In timpul acesta (1815), urmează ca preot vrednicul Grigore Gallan (f 1860) despre care așa scrie cronicarul: «Acest preot, fără studii mari, totuș prin purtarea lui cea bună, 45 de ani servind ca preot, a fost cel dintâi în comună, care da exemplu la agricultură și moralitate; aveâ mare plăcere spre slujba lui Dumnezeu. El și-a crescut pruncii la școale așa, că cel mai mare i-a urmat în loc, ca preot. Dânsul a fost tare iubit de popor și de oficeri, în vremea graniței.» ³ «Comuna până la anul 1820 era săracă de cărturari, așa că bieții oameni, care cum zicea așa făcea; dar din comunaliști erau și oameni vrednici, așa: loan Slavoacă^ gazdă mare, era ctitor la toate bisericele de pe Someș. Intre oamenii învățați ieșiți din comună (între anii 1820 și 1830) însemnăm pe loan Bota și Constantin Poraș, cari amândoi au fost oficeri. Bota mai târziu a trecut ca deregător în Bistrița; iar Pioraș, ajungând căpitan s’a pensionat și a rămas în Viena, până la moarte.⁶ Cât a fost în țară. Pioraș a stăruit mult, de s’a făcut drumul pe apa llvei. * * * Școala se deschide în anul 1833 cu dascălul diacul Dănilă Thomi, fiind fraitărul (fruntașul) Sidor Pop, învățător de nevoie.B La anul 1839 era învățător Pavel Gallan care isprăvise școalele nemțești în Năsăud și ascultase cursul de pedagogie la directorul Marian. Gallan avea în școală 130 de școlari și propunea: Religia, istoria biblică, datoriile copiilor; ce- tirea, scrierea aritmetică, geografia țării, istoria Ardealului, pomăritul și cântări bisericești... Mai ales cântăreți renumiți au ieșit dela acest învă- țător și s’au dus în Moldova. Acest vrednic dascăl, deșî plata dăscălească erâ numai 45 floreni, împreună cu fratele său, preotul loan Gallan, lucrează foarte mult pentru bunăstarea Ilvanilor. El continuă și întregi istoria acestui sat, începută de tatăl său în a. 1840, scriind pe larg, după spusele bătrânilor, despre toate împrejurările și întâmplările ce au trecut peste Ilva mare. In chipul acesta a dat Gallan, o strălucită pildă cărturarilor de pe sate cum omul de bine poate și știe să-și facă memoria binecuvântată la urmași, prin eternizarea faptelor părinților și strămoșilor lor. Intre bărbații vrednici de pomenirea urmașilor va ocupă de sigur un loc de frunte preotul loan Gallan, ierotonit la a. 1843; el a slujit îm- preună cu tatăl său Pavel pană Ia a. 1860; iar de atunci până la a. 1868 singur. loan Gallan a slujit în vieața sa, cu cea mai mare acurateță, fiind pildă oamenilor în vorbe și în fapte. Din averea lui a lăsat la moarte suma de 5200 floreni valută austriacă (redusă după moarte-i ia 3500 fl.) ¹ Lucrarea c. pag. 15, punct 23. — ’ Fol. 1. adaos la început. ⁸ Lucrarea pag. 17 punct 26. — ‘ Bunicul actualului preot. ⁸ Lucrarea c. pag. 18. — ⁸ pag. 17. 27 ca fundație familiară, ca din interese să se ajute copiii sârguitori la învă- țătură, din Ilva mare; bisericii din Ilva îi lăsă 300 fl. v. a. iar școalei îi testă întreaga sa bibliotecă. ♦ * * Din șirul întâmplărilor mai însemnăm următoarele: Regimentul al Il-lea de graniță s’a desființat în a. 1851. Ostașii care n’au fost slujit opt ani, au trecut ca ostași de linie pănă ce și-au împlinit terminul. Dupăce s’a desființat cătănia un an a fost foarte bine, pentrucă bir n’a cerut nimeni dela oameni; tăbacul eră slobod; vitele erau destul de scumpe. Birul au început oamenii să-1 dea din a. 1853; de atunci în fiecare an crește, pe când mai nainte, sub cătunie, oamenii nu dedeau în bani, nimănui nici nu creițar. La a. 1850, oamenii au început iarăși a se duce cu casele la câmp și s’au împrăștiat așa, încât în sat n’au rămas decât un din oameni, cu preotul și judele. Pricina a fost lipsa imașului în sat unde mai toate locurile le-au îngrădit. Altcum pășunea vitelor este puțină și rea, încât vitele de munte stau să piară de foame, așa că oamenii sunt siliți să le ducă acasă, unde le pasc cum pot. Munți sunt puțini la sat, căci zece dintr’ânșii, ce-i aveau mai nainte, i-a luat comanda militară (regimentul) sub cuvânt că Ilvanii au hotar mare. Astăzi, Ilvanii de regulă iau în arândă munți de pășune dela alte comune mărginașe. *• * * Sănătatea în comună este bună; boale nu sunt între oameni, decât de cele mărunte ca: friguri și încuiări. «Medicamentele de căpetenie», zice cronicarul — sunt: Cetania, sf. slujbă și maslu. Pela a. 1848 trăia o femeie bătrână, Tecluța Griga care strângea ierburi și ajută pe bolnavi. Dânsa erâ și doftor de vite; pe cele bolnave le străpungea în limbă, de splină le freca și foarte pe multe le vindecă¹)... Adaog acuma, că astăzi, în a. 1910, Ilvanii au doftor comunal, pe dl Stoianu, plătit din venitele comunale; nu’s sigur dacă au și o farmacie (potică) sau dacă își aduc leacuri dela Roma veche, departe de un ceas și jumătate. * * * Aici încheiu extrasele mele din «cronica» lăudatului dascăl Pavel Găllan, care fără să fi învățat carte multă, știa să prețuească istoria micei sale patrii. Lăudat fie numele lui. Fie, ca să găsească imitatori în fiecare cătun românesc, căci numai așa se poate alcătui o adevărată istorie națională a ținuturilor și prin aceasta a poporului românesc. Asemenea istorii sătești ar face mari și adevărate servicii istoricilor celor mari ai noștri, care în cazul acesta n’ar mai avea trebuință, — sau să-și iee refugiul la izvoare străine care de obiceiu n’au însemnat decât doar scăderile neamului nostru, iar faptele cele vrednice ori le trec sub tăcere, ori le pun la socoteala lor, sau să alcătuească istoria după ipoteze și bănueli. _ Prof. V. (jr. Borgovanu. ¹ Lucrarea cit. p. 34 punct 57*. 28 CONTRIBUȚII LA ISTORIA ȘCOALELOR NOASTRE. De Dr. Onisifor Ghibu. Istoria școalei primare românești din Transilvania încă nu e scrisă, și va mai trece încă multă vreme până se va găsi cine să o scrie, oricât de mult i-ar simți cineva necesitatea. Noi n’avem în privința aceasta nici măcar ce are Bănatul în cărticica dlui luliu Vuia despre Istoria școalelor din Banat* (Panciova), sau ce are Bihorul în Actele și documentele dlui N. Firu (Arad, 1910). Până nu vom aveă monografiile singuraticelor școli, nici istoria școalelor n’o' vom putea aveă, fiindcă fără studii speciale nu se poate scrie istoria unei instituții, oricât de veche sau de nouă ar fi ea. Monografii de școli avem puține și și câte le avem, sunt răslețite prin ziare și prin reviste, încât numai cu greu poți da de ele. Și altfel, ele sunt scrise fără vr’un aparat științific și în cazul cel mai bun conțin anumite date istorice, uneori nici ele nu destul de sigure. Oricum ar fi însă, ele sunt contribuții prețioase la istoria școalelor noastre și ele tre- buesc culese ori unde s’ar află. O bibliografie a acestor contribuții e de o mare necesitate și ea va trebui alcătuită cât mai curând. In cele următoare dau publicității șeapte monografii de școli pri- mare, patru din comitatul Cojocnei și trei din al Târnavei mari. Ele sunt departe de a fi o oglindă fidelă a trecutului respectivelor școli, dar și așa cum sunt au o valoare cel puțin prin fixarea unor date și a unor situații, — lucru pe care cu greu l-ar fi putut face altcineva decât învăță- torii satelor acelora. Aceste monografii sunt scrise de învățătorii satelor respective. Con- siderând că aceștia nu dispun de o școală istorică sistematică și că nu li s’a dat de nicăriri nici o instrucție cum și de unde să strângă materialul necesar, cum să-I cearnă și cum să-l expună în scris, ele sunt destul de bunișoare — ca început. Bine înțeles, asta nu înseamnă că și învățătorii, cari vor scrie de aici încolo monografiile școlilor lor, să se mulțămească numai cu atâta cât ni-au dat acești șeapte învățători. Și aceasta din motivul că, orișicum, dar nu se pot consideră ca monografii adevărate niște date istorice numai pe jumătate controlate și legate între sine adesea în mod arbitrar, câtă vreme aceste date sunt culese numai din tradiție fără să se fi consultat arhiva parohială și arhiva protopopească, unde se găsesc fără doar și poate acte de însemnătate pentru fiecare școală. La scrierea unei monografii învățătorul trebue să sondeze cât se poate de bine toate izvoarele, atât cele scrise cât și cele nescrise. Intre cele scrise e mai înainte de toate arhiva școlii, apoi arhiva parohială, ar- hiva comunală, arhiva protopopească și arhiva consistorială. Fără consul- tarea cel puțin a celor patru dintâi nici nu se poate închipui o mono- grafie școlară. Pe lângă acestea se mai pot găsi lucruri de interes prin hârtiile particulare ale preoților și învățătorilor mai în vârstă, prin scrisorile (epistolele) lor, prin însemnările de prin cărțile bisericești și de prin ve- chile manuale și cărți rămase de pe la învățătorii sau elevii mai bătrâni. In afară de izvoarele scrise are o mare importanță și tradiția. Bă- trânii satului, înzestrați cu o minunată ținere de minte, știu să povestească o grămadă de lucruri pe cari le-au cunoscut și pe cari le-au auzit dela părinții lor. Și despre trecutul școalelor știu să spuie câte ceva, mai ales dacă s’a întâmplat ca din bătrânii aceștia unul sau altul să fi fost epitrop 29 la biserică, să fi fost în vr’o legătură de rudenie cu preotul sau cu învă- țătorul, sau să fi fost înșiși la școală în copilăria lor. Din gura lor se pot află multe lucruri de preț, chiar și când în privința exactității datelor is- torice fantezia lor dă uneori greș. Cât de frumoase, sugestive și plastice sunt însă, în schimb, caracterizările de oameni, de lucruri și de întâmplări, cari se pot auzi dela acești bătrâni sfătoși, cari ar fi păcat să ducă în mormânt comoara de amintiri istorice și de înțelepciune naturală cu care sunt înzestrați. E o datorie a tuturora de a se grăbi să strângă dela aceștia tot ce se mai poate salvă. Dacă învățătorii noștri ar ști stenografiă, ei ar puteă culege cuvânt de cuvânt istorisirile bătrânilor, cari chiar-și când ar fi lip- site de valoare istorică, ar aveă totuș una artistică sau folkloristică. Cam astea ar fi izvoarele pentru materialul inedit, relativ Ia istoria școalelor, în afară de cărțile tipărite, cari stau în vr’o legătură cu ținutul în care se află școala. în ce privește materialul însuș, el trebue nu numai cules ci și cernut, criticat. Acesta e un lucru ceva mai greu și învățătorul va trebui să ju- dece însuși întrucât unele lucruri merită atențiune și încredere sau nu. La tot cazul, ceeace e caracteristic, în documente, trebue păstrat și redat întocmai. Critica trebue să fie cât se poate de obiectivă și în expunere scriitorul trebue să fie numai pe al doilea plan, lăsând în primul plan documentele, cari, ele, trebue să vorbească. Părerile autorului nu kunt totdeauna interesante și ele pot rămâneă de cele mai multeori la o parte. In ce privește lucrurile pe cari ar trebui să le cuprindă o monografie școlară, acestea ar fi: o foarte scurtă istorie a satului în care se află școala, insistând asupra vremurilor celor mai vechi, întrucât acestea sunt cuno- scute, asupra originei numelui satului și asupra stării lui culturale. Acestea ca introducere. Intrând în materie, trebue să se spuie decând datează școala, ca instituție și decând datează edificiul școalei? Cine a înființat-o? Ce caracter a avut Ia început (național sau confesional) și de ce categorie eră (capitală, normală sau poporală)? Cari erau manualele de studiu și păstratu-s’a undeva vr’unul din ele? Ce se învăță în anii dintâi ai exi- stenții școlii, cine mergeâ la școală și cum eră vieața școlară. S’au ales cu ceva elevii mai vechi în urma mergerii la școală? Decând are școala protocoale? Datele statistice școlare relative la învățători și la cercetarea școalei din partea elevilor, an de an, expuse într’o tabelă. O listă a învățătorilor, în care să se cuprindă pe scurt (dar conținând tot ce e esențial) biografia fiecărui învățător (unde și când s’a născut, unde și cât a studiat, unde a fost învățător, ce a lucrat, ce fel de om a fost și când a murit?) Salarul învățătorilor. Mijloacele de edificare și de susținere a școlii, de unde sunt și cât sunt de mari? O descriere a edificiului școlar (inclusive adjustarea lui in toate privințele). Donatorii școalei, averea școalei. Biblioteca. Sărbări școlare. Mai e în comună vr’o școală de altă categorie? Ce s’a ales de elevii școalei, remarcatu-s’a vre-unul îndeosebi prin merite pentru sat sau pentru neam? Directorii școlari. Manualele ce s’au întrebuințat dela început și până în prezent. Ce fel de metode se întrebuințau în învățământ? Inspecția școalei când și prin cine s’a făcut? ș. a. Cam acestea ar trebui trecute în revistă într’o monografie școlară. Iar acum las să urmeze cele șeapte monografii, pe cari le-am scos din arhiva Consistorului din Sibiiu: 30 Monografia școalei gr.-or. rom. din Apahida, de Simion Todoran. înainte de a trece la istoricul școlii țin să amintesc, că numele î comunei Apahida se zice că ar derivă dela «apă hâdă» (urîtă), sau, după o altă părere, dela podul ce trece peste Someș, care pod a fost făcut de principele Apaffy («Apaffyhidja»). Date despre anul înființărei școalei din această comună nu am aflat, dar se vorbește că aici există școală din timpuri foarte vechi. Cel dintâi | edificiu școlar se zice că a fost în așa numitul «Locul școalei». Edificiul 1 școlar a constat din o tindă și o odaie făcute din pământ bătut. | La această școală a funcționat ca învățător Vasiliu Maxim mai mulți | ani. Date nu se află nimic. | După el a urmat fiul acestuia, Lazăr, care a funcționat 3 ani și după 1 aceea s’a hirotonit întru preot și a fost ales tot în această comună unde I a păstorit până la moarte. După acesta a urmat Mafteiu Pașca din loc, a funcționat un singur an. j Dărâmându-se edificiul școlar de pe așa numitul «Locul școlii» s’a întrerupt învățământul și s’a edificat un alt edificiu școlar în grădina pa- rohială tot din pământ bătut, care edificiu constă din 2 odăi și o anti- șambră. ^-•La această școală a funcționat Ștefan Jucan din Apahida, timp de 19 ani. în timpul acesta nu se poate constată nici un progres. Date nu se află dar după cum se spune, învățătorul avea diploma de învățător. Cartea i didactică eră «bucoavna». Copiii cercetau școala până în al 18-lea an al etății. (!) Acestui învățător i-a urmat Teodor Lucaciu din Mociu, 3 ani. Dela acesta se vede ceva progres, în special se zice, că a pus mare pond pe cântările bisericești, dar cântăreți de pe timpul lui nu există. A urmat timp de un an îoan Mora din Sfântu, cam la anul 18.. Nu se știe despre vr’un progres oarecare în acest timp. Acestuia i-a urmat loan Jude din Bucium. A funcționat în mod provizor 1 an. A urmat Vasiliu Murășan din Lona săsească. A funcționat în mod provizor 1 an. Nicolau Petrișor din Corpade în mod provizor 1 an. N. Laurențiu în mod provizor un an. La anul 1882 s’a edificat actuala școală care constă din o sală de învățământ de 7 m. lungime și 7 m. lățime și de 2 m. 50 înălțime, apoi o antișambră și o odaie ca locuință învățătorească. Anul edificării l-am aflat de pe o tablă de peatră care a fost pusă în păretele din față, pe care erâ următoarea inscripție: «Deșteaptă-te române! Școala confesională rom. gr. or. din Apahida, edificată la anul 1882», care tablă comitetul parohial a refuzat să o îndepărteze din părete. In 12 Iunie 1908, la 6 oare dimineața, au venit în curtea școalei 6 jandarmi, în vreme ce strada școalei a fost închisă de alți șeasă jandarmi, și aceștia, 12 fiind la număr, au luat tabla din părete și o au dus la casa comunală, iar în aceiaș zi la oarele 8³/₄ o au dus în Cluj, de unde înzadar a recercat-o comitetul parohial pentru reînapoiere, căci nu o a primit, pe motiv că este agitatorică în contra statului maghiar. 31 Ca învățător a urmat Alexandru Șomlea din Corpadia. A funcționat 2 ani. Până aci toți învățătorii au fost salarizati așa, că primeau dela fie- care familie */₂ mierță de cucuruz sfărmat. Ștefan Aruncutean din Sântmihaiu a funcționat 1 an în mod provizor. N. Arieșan a funcționat 1 an în mod provizor. Acestora le-a urmat Mafteiu Andron din Apahida care a funcționat tot 2£ani fără a face nimic. A urmat iarăș Alexandru Șomlea dela care a rămas urmă, căci cei mai mulți ieșiți dela el știu scrie și ceti. Sub el s’a sistemizat salarul în- vățătoresc de 600 cor. în bani. A urmat Simion Săcărea din Tălmăcel, care a funcționat la anul 1900 și 1901, doi ani. Acesta a făcut prima reprezentațiune teatrală în această comună dar despre venitul incurs nu se află nici o urmă. A urmat, în anul 1902, Alexandru Tertelecan, acum preot în Căpușul mic. N’a făcut nimic nici în școală nici afară de școală. Acestuia îi urmează George Smădu la anul 1903. Nu se află nici o urmă după el. Acestuia îi urmează Emanuil Comanescu, la anul 1904. A introdus condicele școlare. Toate se află în ordine conduse. A fost învățător bun, dar spre nefericirea acestei comune n’a funcționat decât un an. La anul 1904/5 a fost iarăș învățător slab. Ceeace a făcut Comanescu, învățătorul Nichita Luculeț a dărâmat. A funcționat 1 an în mod provizor. In anul 1905/6 școl. a funcționat loan Biți din Someșfalău, care a fost ales definitiv, dar a abzis. In anul 1906/7 școl. am funcționat eu în mod provizor. In 1907/8 am fost ales definitiv. Protocoalele s’au purtat în ordine; cu băieții s’au format 6 clase. S’a procurat un cuptor modern pentru sala de învățământ, s’a procuiat globul pământului, un șifoneriu și un orologiu. S’a regulat salarul învățătoresc conform legii XXVII din 1907. Sala de învățământ nu e tocmai corăspunzătoare, dar viitorul promite o reparație, făcându-o aceasta corăspunzătoare. Inspectorul regesc a cercetat în fiecare an școala. Apahida, la 4 Octomvrie 1910. * Monografia școalei gr. or. române din Călian (Magyar-Kălyân), de loan Manica. După spusele poporenilor gr. or. din această comună precum și ale străinilor, — școală am avut din vremurile cele mai vechi. Zisa lor e «cu școală ne-am pomenit». Anul în care s’ar fi început școala nu se știe. Acestea pe baza afirmațiilor oamenilor celor mai bătrâni din sat și a dlui Gaâl Oyula, proprietar și fost deputat dietal. In timpurile vechi.la această școală funcționau cantorii bisericii gr. or., pe cari îi voiu și aminti în aceasta monografie. Școală proprie nu eră; copiii învățau în case private, cari se închi- riau într’un an dela un om, într’altul dela altul, pentru suma de câte 10 până 12 floreni. (20 și câte 24 Cor.) Școală proprie și corăspunzătoare s’a edificat în anul 1896. A fost cumpărat comitetul în anul 1879—1880 una de lemn, din munți din sus de Cluj, dincolo de Gilău, — a fost cumpărat-o cu 150 florini (300 Cor.) și au adus-o și au clădit-o în locul celei de acum, însă fiind membrii co- mitetului niște oameni negligenți, clădirea a rămas neacoperită și păreții nebătuți 2 ani de zile, când apoi s’au înțeles să o vândă, ceeace au și 32 făcut, vânzându-o tot cu prețul de 150 fl. jidanului Weisz Samu, care a făcut din școală făgădău, o boltă și o casă de locuit. In chipul acesta satul a rămas și de aicea înainte fără școală adecă fără edificiu școlar. In 1890 putinii unguri de aicea, vre-o 13 familii stabile și niște ser- vitori ai proprietarului Oaăl Gyula, cari toți sunt reformați, și au dat dreptul de școală statului, căci școală și învățător n’au avut nicicând. Intre aceste împrejurări statul a cumpărat dela Komis Lajos, feciorul fostului prim- pretor cercual cu acelaș nume, o casă frumoasă și cu o grădină mare. Casa aveă 6 odăi și din 2 s’a făcut sala de învățământ și 4 au rămas să le folosească învățătorul. Toate au rămas nemodificate până azi. Având statul școală, preotul reformat cu proprietarul Oaăl Gyula a aruncat un măr de ceartă între învățătorul școalei noastre gr. or. Victor Tolan, ab- solvent de pedagogie și fiu de preot gr. or. din tractul Sighișoarei (co- muna Șard) și între câțiva poporeni de aicea. Certându-se învățătorul și venind în conflict cu poporenii, acest învățător, ademenit de preotul re- format, Lorinczi Găbor, și de proprietarul Gaâl Gyula, își părăsește legea și trece la religia reformată ca cantor și învățător la școala statului. El se căsătorise, încă înainte de a trece dela noi, cu fica unei nemțoaice cu numele Schlosser Tini, care a primit religia noastră, și cu care s’a cu- nunat în biserica noastră de aicea, ba și prunca lor cea dintâi, Victoria, a fost botezată la noi. In 1909, când s’a căsătorit această fică, care e ab- solventă de pedagogia de stat din Cluj, cu învățătorul dela școala de stat din Vișa, George Bodor, având lipsă de extrasul de botez, a venit la preotul nostru și a făcut trecerea la religia reformată. Fără de a fi întrebat-o eu, mi-a pus mie întrebarea, că oare cum de e botezată la gr.-or. căci ea nici când nu a fost româncă?! I-am răspuns: «Domnișoară Victorie, tatăl d-tale e român și azi, cu toate că s’a botezat ungur, căci nu botezul ci nașterea dă naționalitatea. Apoi, sângele apă nu se face și așa, cu toate că negi, totuși ești româncă și Dta, și iată îți pun la dispoziție matricula cununaților să te convingi și Dumneata că părinții Dumnitale au fost cununați aicea». Având statul școală începând din 1890, a silit și pe poporenii noștri să-și trimită copiii la acea școală. Dar poporenii noștri n’au vrut să se supuie din care cauză au fost siliți să se îngrijască de un edificiu școlar, al lor, ceea-ce le-a și succes în anul 1896, când și-au zidit un edificiu școlar propriu, făcut din piatră și valioage și coperit cu șindilă. Sala de învățământ are lungime de 9 m., lățime de 7 m. și înălțime de 3 m. Intru toate corăspunde legii școlare. Zidurile sunt făcute din peatră și valioage. Coperișul e de șindilă, și e despărțită prin o tindă de locuința învățătorului. In școală sunt 15 bănci nouă, catedră cu podiu, 2 table mari, 2 ma- șine de comput, hărțile, tabelele, cu un cuvânt tot ce pretinde legea. încap 65—70 elevi. In acest an sunt în cl. I. 16 elevi 10 eleve = 26 V 99 „ 11. 7 n 4 99 = 11 n „ iii. 6 n 3 99 = 9 „ iv. 6 M 4 99 = 10 99 „ V. 4 2 99 = 6 9} f’ „ VI. 1 1 V = 2 Total . 64 33 In școala de repetiție sunt 14 elevi și 20 eleve, total 34. Cvartirul învățătoresc constă din 2 odăi, tindă și o culină. Suprafața cvartirului: 1. Odaia I. lățimea 5 metri, lungimea 6'80, înălț. 3'30 2. „ II. „ 3’90 „ „ 5-70 „ 3-30 3. Culina „ 3'90 „ „ 3'90 „ 3-30 4. Tinda „ 250 „ „ 4’80 „ 3-30 Odăile sunt foarte spațioase. Grădina are o mărime de 800 stânjini pătrați. Curtea școalei are o suprafață de 300 stânjini pătrați. In curte e un grajd pentru vite, un șopru, coteț pentru porci și găini, precum și eșitorile corăspunzătoare. Edificiul școlar a costat 6000 cor. afară de lucru, pe care l-au dat poporenii fără plată. La 10 ani păretele de cătră apus a trebuit înlocuit cu altul, sub conducerea parohului Oregoriu Băloiu, care părete a fost făcut de Pavel Buzdug și soțul său, măestri în Borgo-Rus. Acest părete a costat 1000 cor., cari bani i-a împrumutat preotul și cu fostul epitrop Todea Manoilă dela Vener. Consistor, sub condiția ca în cinci ani să-i de- pureze. Adecă la salarul învățătoresc Vener. Consistor dedea întregire anual 200 cor. Această întregire în 5 ani nu s’a mai dat parohiei, așa că parohia a ridicat salarul din al său propriu dela 400 cor. la 600 cor. In total deci costă școala 7000 coroane. Salarul învățătoresc. Cu 1 Septemvrie 1909 conform legii din 1907 XXVII: Salar fundamental: dela popor.................... 600 cor. „ Ven. Consistor . . 400 ,, tctal . 1000 cor. Cvincvenale. Cvincvenalul I asigurat din: venitul unui jugăr de pășune................— 26 cor. 60 ferdele de cucuruz....................= 120 „ 40 zile de lucru.........................= 32 „ restul din fondul de bucate..............= 22 „ total 200 cor. Celelalte cvincvenale sunt asigurate din fosta porțiune canonică cantorală. învățătorii cari au funcționat la această școală: In timpurile vechi funcționau cantorii bisericei noastre. Dintre ace- știa amintesc pe: 1. loan Drăgan, cantor și învățător. învăță în case private, manualul îi eră cîaslovul cu litere vechi. De pe timpul lui avem azi câțiva oameni, cari știu ceti, dar nu știu scrie. Următorul a fost fiiul său 2. Macarie Drăgan, din 1880—1893, cantor și învățător. învăță în case private. Intrebuință mai mult manuale de cele vechi. Copiii învățau rugăciuni. Salarul acestora eră de 140 de ferdele de cucuruz. 3. Victor Tolan, în 1893—1896. In acești ani apar razele luminei și pentru Călian, și adecă după publicarea concursului cu salar de 400 cor. este denumit de Ven. Consistor acest tânăr absolvent de pedagogie și di- plomat, care funcționează cu bun rezultat 4 ani. După 4 ani, cum am amintit mai sus, a trecut la stat, luându-și numele de Gal Tolan Viktor. 4. GavriiI Simedrea, paroh—învățător 1897—1898. Date nu au rămas nimica, decât aceea că sub acest preot s’a terminat zidirea școalei și dânsul a fost primul, care a locuit în edificiul școlar. 3 5. Teodor Bogdan în 1899. Acesta n’a avut nici o calificațiune. 5 Spor încă nu s’a făcut nimica. Salar a avut de 400 cor. ' 6. Andreiu Chirali în 1900, absolvent de pedagogie, cu salar de / 600 cor. Acesta a împărțit elevii în 4 despărțăminte, fiind în toate clasele ‘ 25 eleve și 20 elevi. Din acest an avem știutori de carte. In acest an s’au provăzut elevii cu manuale corăspunzătoare. După examenul școlar acest învățător s’a dedicat carierei preoțești și azi e preot gr.-or. în Soatul-unguresc, protopresbiteratul Turda. Astfel a rămas școala iarăș fără învățător. 7. loan Catarig, 1901, fără calificațiune. Spor în școală — nimic. Date — nimic. î 8. Teodor Libeg, 1902, absolvent de pedagogie, nelăsând protocoale ; din cari ar puteă fi evident progresul sau regresul, numai după spuse se ' poate constată că a fost învățător bun, și mulți inși dela el știu ceti și scrie. 9. Nicolae Lancea, 1903, absolvent de pedagogie. Urme n’a lăsat, ; dar după afirmarea mai multor bătrâni a fost bun învățător. 10. Aurel Petean, 1904—1908, absolvent de pedagogie și cu examen de calificație. Primul învățător ales definitiv. De aici s’a strămutat în ; Bărăi, fiind amenințat de inspectorul regesc cu cercetare, care l-a ajuns ’ însă și în Bărăi, din ură pentru școala din Călian. Acesta a împărțit elevii în 4 despărțăminte și a purtat toate protocoalele pe cari le cere legea. In acest interval de timp ministrul excepționează școala din cauza unui părete al edificiului și decretează școala de școală comunală, cu toate că de I 18 ani este și școală de stat în comună. ¹ Preotul local, Gregoriu Băloiu, se opune ordinului ministerial și aleargă i la Veneratul Consistor, cerând un împrumut de 1000 cor. cu ajutorul căruia j face față păretelui cu pricina. Când a fost gata păretele la colaudare s’a adus J un inginer dimpreună cu pretorul cercual, cari aflând acum școala în | ordine, au făcut să se revoace ordinul de închidere a școalei. 11. loan Manica din Octomvrie 1908 ocupă postul de învățător, e absolvent de pedagogie și are examenul de cvalificație învățătorească ales definitiv. E absolvent de cursul agronomic din Hodmezovăsărhely, I a studiat cursul de pomărit, vierit și de păstrarea vinului. Școala e pro- | văzută cu toate rechizitele, conform legii. Elevii au cărțile aprobate de 1 autoritățile superioare și sunt împărțiți în 6 despărțăminte. Se propune după împărțirea orelor, aprobată de inspectorul regesc cu Nr. 3780/1910, ] și după conspectul materialului de învățământ aprobat cu Nr. 29/1909. ] Acest învățător a pus bază, împreună cu preotul, unei fundațiuni j școlare din venitul petrecerilor aranjate cu tinerimea. A făcut cor Bise- ricesc și a adus școala în poziția fericită de a putea ținea concurență cu școala statului. In acești 2 ani atacuri ca mai înainte nu s’au întâmplat. Organele de control ale statului au aflat ordinea cuvenită. Călian, în 18 Octomvrie 1910. * Monografia școalei gr. or. rom. din Mociu, de loan Magiar. In această comună școala datează din anul 1850. Primul învățător a fost Artemie Ban din Mociu. A servit ca învă- țător până în anul 1860. Pe elevi îi învăță mai mult rugăciunile și puțin cetit cu litere ciriie. Cărți școlare aveau numai câțiva elevi. Tăblițe nu aveau, căci nici nu existau pe atunci. Hârtie erâ și scrieau cu pană de gâscă. Bănci în școală nu erau, ci erau pe de laturile păreților niște lavițe. îi învăță pe școlari și câteva cântări bisericești. Rechizite școlare nu erau, protocoale asemenea. Copiii nu cercetau școala regulat, mai ales că nici legea nu-i asuprea. 35 Plata învățătorului erâ: 3 până în 4 cupe de cucuruz dela acei pă- rinți cari aveau copii de școală, și cuartir în edificiul școalei. După acesta a armat de învățător loan Călăcean, care a instruat elevii vr’o 6 ani. Acestui învățător salarul i s’a ridicat la 100 de florini. Urmează apoi llie Băjinean, din Agârbiciu. Acesta a servit vr’o 3 ani. Lui i-a urmat lonaș Moldovan, fiul preotului Nicolae Moldovan din Mociu, care a servit vr’o 3 ani. Urmează apoi loan Petean, tot din Mociu, acesta a servit vr’o 4 ani. Salarul acestuia este de 100 de florini și folosul de pe locul școalei, în mărime de 5 jugăre. Todor Lucaciu tot din Mociu a servit vr’o 3 ani. loan Mora dela Sfintu, a servit cam 2 ani. Urmează Vasilie Avram din Frata, care a fost învățător vr’o 3 ani. Curtean Cifor din Sic, a servit un an. Din anul 1885 până la finea anului școlar 1887 a servit ca învățător Alexandru Șomlea din Corpadea pe lângă un salar de 200 de florini. Dela acest învățător încoace se află cronici școlare și celelalte protocoale ce trebue la o școală. In anul 1882—88 a funcționat de învățător Eliseu Oabor. In anul 1888 și 89 școlar a servit Vasilie Tevtelecan din Dângău. In anul 1889 și 90 școlar a fost învățător Danilă Pop. Acesta a îm- părțit elevii în 3 despărțăminte. Urmează în anul 1890—91 Niculau Lepedeanu. Pe anul 1891—92 școlar luliu Roșea. Din anul 1892 până la finea anului 1894 școlar a servit Constantin Ciontea pe lângă un salar anul de 600 coroane. In anul 1894—95 școlar a servit de învățător loan Florian. Toți învățătorii pe cari i-am numit până aci au fost aleși numai în mod provizor. In anul 1895 și 96 a fost ales definitiv Aurel Petean din Mociu, acesta a servit până la finea anului școlar 1903. In școală a făcut progres bun. Școlarii i-a împărțit în 4 și 5 despărțăminte. După el a urmat în anul școlar 1903—4 loan Biji din Someșfalău, în mod provizor. In anul 1904—5 a fost Mitrofan Coșgărea, tot provizor. In anul 1905—6 școlar a fost Vasilie Nosa, tot provizor. Din anul 1906 până la finea anului școlar 1908 a funcționat dșoara Ana Marinca din Someșfalău, în mod provizor. In anul 1908—9 școlar a fost ales definitiv loan Ungurășan. Acesta a servit numai un an și apoi și-a dat abzicerea. Din anul trecut 1909—10 școlar încoace servesc eu, subscrisul, în mod definitiv. In anul trecut am format 5 despărțăminte așa, că în anul școlar 1910/11 am 6 despărțăminte. Salarul mi s’a ridicat conform legii din anul 1907 art. XXVII. Salarul se compune din repartiție dela popor și din ajutor dela Prea Veneratul Consistor. Rechizite școlare avem. Edificiul școalei nu este chiar corăspunzător, dar în privința aceasta s’au făcut deja pașii necesari și anume: parohul actual Simeon Ciuca a făcut un apel cătră popor, că ceice voiesc să jertfească pentru facerea unei școli nouă să binevoiască a se anunță din voie liberă, și la moment s’au aflat oameni cari s’au obligat, că vor plăti cu bani 40,000 de vaioage din care să se facă păreții școalei. De vaioage s’au și apucat de făcut în anul curent și până acum sunt gata 30,000. Celelalte încă s’or face în anul viitor, precum și ziditul și celelalte ce se țin de școală. Mociu, în 6 Octomvrie 1910. 3‘ 36 Monografia școalei gr. or. rom. din Rogojel, de loan Frâncu. In conferința învățătorească ținută la Apahida în 12/XI 1909, la pro- punerea părintelui Ciortea din Cojocna, conferința a hotărît ca fiecare în- vățător să scrie Monografia școalei la care funcționează și aceasta cu atât mai vârtos că timpul detransiție trecând și așa școalele noastre fiind su- puse la grele probe, dacă una sau alta dintre școale ar sucombă sub grele sarcini, să rămână cel puțin urma. Voind a satisface acestei îndatoriri voiu încercă și eu a întruchipă din însemnările ce-mi stau la dispoziție precum și din spusele acelor bătrâni ce au văzut primul început de școală în această comună; monografia școalei din Rogojel. Înainte de a trece la însăși monografia școalei cred că nu va fi fără folos a da câteva lămuriri refe- ritoare la comuna despre a cărei școală e vorba; și aceasta numai pentru motivul ca să fie mai ușor înțelese cele ce urmează. Rogojelul e o comună de munte în înțelesul strict al cuvântului, răsfirată la poalele muntelui «Vlădeasa» pe o întindere de zeci de chilo- metri pătrați. Astăzi această comună numără peste 1300 suflete. Despre înființarea acestei comune se zice, ceeace e mai mult sigur, că s’ar fi înființat din Călătanii și Sacuanii cari ar fi ieșit la fânațele lor întinse dela poalele Vlădesei și ar fi rămas aici după ce s’au convins că în felul acesta își pot folosi mai bine pământurile, respective fânațele. înmulțindu-se cei-ce au ieșit la munte cu vitele lor au simțit trebuința unui preot și primul preot care l-a avut această parohie a fost Marian Gali, originar din Butene, sfințit la Arad. Pe atunci Rogojelul aveă 30 familii. Primul început de colonizare pe aceste plaiuri se crede a se fi făcut în 1 jumătate a secolului al XVIII (1740). Dacă s’a putut hotărî cineva să vie ca preot în așa loc și la așa puțini credincioși, trebue să presupunem că acela a simțit în sine atragerea spre cariera căreia s’a de- dicat. Această presupunere s’a adeverit mai târziu căci primul preot al Rogojelului. deși a fost om cu puțină carte, dar a fost cu multă tragere de inimă pentru turma sa cuvântătoare și pentru tot ce s’a ținut de îna- intarea bisericei sale. Cărțile din biserică sunt pline de însemnări scrise cu potcoave de sârguinciosul bătrâfi. Ca preot eră un adevărat preot, ca gospodar un mergător înainte cu frumoase exemple. După o sută de ani mulți se miră de pomii nobili crescuți sub îngrijirea bătrânului Marian Gali. Case parohiale, biserică, eclejia acelei biserici, toate s’au câștigat la îndemnul preotului Marian, care erâ preot și păstor ce sufletul își pune pentru oile sale. Iar turma lui credincioasă l-a urmat fără șovăire. Din această familie au ieșit bărbați vrednici și fruntași ai neamului româ- nesc ca protopopul Clujului Gregoriu Gali, fiul său losif Gali, membru în casa magnaților, losif Gali jude la tabla reg. în Arad, loan Gali mare pro- prietar, Virginia Gali etc. etc. Lui Marian i-a urmat în preoție fiul său Gavriil dela... Ambii buni preoți și au lăsat plăcute amintiri la acest popor care zice și azi: Hei 1 nu mai avem noi popi ca popa Marian și ca popa Vilă! Alergau oamenii Ia ei din mari depărtări. Sub parohul Marian precum și sub preoția lui Gavril până la a. 1852 nu a fost școală în adevăratul înțeles al cuvântului și tot ce s’ar fi putut luâ de atare eră obiceiul ce-1 aveă cantorul ca, după otpust, să zică toate rugăciunile ce le știă, iar ooporul zicea încet după el. — Acest obiceiu s’a păstrat până mai ieri, alaltăieri. — Ne-am civilizat — s’a dus și această formă primitivă de școală — poate spre perderea noastră, căci generația de astăzi nu mai poate -învăță atâtea rugăciuni, deoarece trebue să satis- facă multelor ordinațiuni și circulare și paragrafi. 37 Cum am amintit mai sus primul început de școală s’a făcut la anul 1852. E interesant a se ști motivul care a îndemnat pe loan, fiul lui Gavriil Gali, ca să ia asupra sa sarcina de învățător. «Nu știam cum să hălăduim de cătănie, povestește bătrânul Gregoriu Gali. Fratele meu, no- tarul DaniiI Gali, om cunoscut cu legile și cu domnii, ne învață să facem școală și pune pe fratele meu loan, tatu popi de acum, de dascăl. El eră și diac și serviă cu tata Ia biserică. Eu să fi fost de 12—13 ani. Școala eră ținută în o casă privată cu gazda la un loc, — plătea satul 4—5 fl. răi. Pruncii erau mari, nu ca acuma și până ce venea dascălul la ei se mai suiau pe casa bietului om și făceau un toiu (larmă) de mama focului. Că vezi Dta atunci nu se dă sute la dascăl ca acuma. Eu încă am fost dascăl, dar nu am căpătat nimic. Fratele meu loan a fost vre-o 20 ani, dar nu a avut leafa mai mare de 40—60 fl». Cât privește materialul ce se propunea pe acea vreme nu eră ceva deosebit; se consideră ca un rar eveniment, dacă vreun școlar ajungeâ în posesiunea vreunei bucoavne rătăcite pe aici din satele vecine, — cum se zice prin părțile acestea dela țară. Rugăciunile zise în cor- pore, ceva cântări bisericești, și bun e Dzeu de-și mai aduceau aminte de tabela multiplicațiunei, pe care o recitau iarăși în corpore. Primul învă- țător loan Gali, după cât s’a putut constată din un Conspect școlar dela 1874 avea o clasă gimnazială absolvată la romano catholici în Cluj și cursul teologic de 2 ani din Sibiiu, o calificațiune destul de corăspun- zătoare acelor timpuri. Fratele său Gregoriu a umblat, după cum însuși mărturisește, două ierni la școala din Mănășturul unguresc, unde a avut de învățător pe normalicescul dascăl Gregoriu Todor, după cum îl numește loan Condor în «Istoria eclejei Mănășturului unguresc». Dela anul 1858 și până la anul 1874/5 a funcționat capelan diacul loan Gali de învățător, înlocuit în caz de lipsă de fratele său Gregoriu. Dela 1874,5 nu se mai află nici un dat în scris din care s’ar puteă reluă firul cronologic al învățătorilor ce au funcționat la această școală. Școală pro prie ș’a edificat parohia din lemn la a.--------sub preoția lui Gal. Școala actuală s’a edificat în anul 1901 sub preoția lui Traian Gali. Pregătirile s’au făcut sub administrația parohului Todoruț. Repartiția a fost de 14 cor. de cap de familie. Materialul a fost adus de parohieni. Intre învățătorii cari au funcționat în edificiul vechiu al școalei se amintește Todor Ciota la a. 1895, originar din Călata mare; calificat;’a servit mai mulți ani. N. Budoiu, azi preot în Câmpuri-Surduc, care a lăsat plăcute amintiri la acest prea simplu popor. «Dascăl ca acela nu vom mai aveă noi curând! Așa cânta cu pruncii pe toate dealurile și cei cari au fost sub mâna lui și astăzi știu sămădaș». învățătorii se schimbau des, urme scripturistice nu-s pănă la anul 1902. Oamenii mai deștepți și mai în etate, cu ajutorul cărora s’ar puteă stabili ordinea în care s’au succedat învățătorii la aceasta școală iarăși nu-s, și așa pe lângă toată bunăvoința nu pot stabili ordinea cronologică. La a. 1897 funcționează ca învățător preotul Traian Gali înainte de absolvarea cursului clerical extraordinar. La a 1898 Mihail Kiss. La a. 1898/9 Traian Gali ține școală în casele parohiale. 1899/900 Traian Gali și Mihail Kiss. 1901 tot Traian Gali. Dela anul 1902 — 1906 servește ca înv. provizor Alecsandru Petraș din Beia, având 5 clase gimnaziale și un curs peda- gogic. In anul școlar 1907/8 e denumit învățător Nicolae Petrescu din Armeni tractul Miercurii. 1908/9 dtto Petrescu dar în luna lui Decemvrie părăsește postul și Ven. Consistor trimite pe Alexandru Filip din Fânațe care în chip provizor suplinește postul pănă la sfârșitul anului școl. 1908/9. 38 In Octomvrie 1909 am fost denumit subscrisul, iar în 31 Ianuarie 1910 am fost ales definitiv. Cele dintâi urme scripturistice le-am aflat dela. înv. Alexandru Petraș. Rechizite școlare s’au procurat sub Alexandru Petraș și sub durata funcțiunei celorlalți Petrescu și Filip. Față de școală în trecut s’a dovedit foarte puțin interes, un lucru ce de altfel se poate observă dela distanță la acești oameni. In timpul mai nou pare a se mai schimbă lucrul. Totul atârnă dela conducător. Școala dispune de 2 sale de învățământ sau cum e trecut în un Inventar, de 1 sală de înv. și 2 dormitoare, ceeace nu e corect. Cuartirul învățătoresc nu e complet. Grădină școlară este și acum se închide. Copiii ’s provăzuți aproape complet cu manualele necesare. Școala are grupa I din obiectele ce le pretinde art. de lege XXVII din 1907. Cercetarea școalei se face aproape regulat, — ba con- siderând înprejurările locale aș puteă aduce o laudă sinceră părinților și cu deosebire copiilor. Pedepse școlare pentru necercetarea școalei în cursul anului școlar trecut nu-s. In anul școl. trecut 1909/10 școala a fost cercetată de Dl inspector regesc Varo Beni. Cătră sfârșitul anului a erupt boala contagioasă, scarlatina, și 2 săptămâni înainte de examen școala prin ordinul comis, administrative a fost închisă. Judecând după stările din urmă putem proroci un viitor frumos școalei din Rogojel. Salarul s’a cerut dela stat, dar rezoluțiune după rugare încă nu am primit. Rogojel, in 6/X, 1910. (Va urmă). DOCUMENTE ISTORICE. Regulatio Diocesis Transilvanicae Disunitae anno 1805. INTRODUCERE. Din secolul al 18-lea Românii din Ardeal au două conscripții bise- ricești (a lui Aaron și Klein), dar de atunci până la datele oficioase cele mai nouă ale numărării poporațiunii — după cât știu eu — n’a mai apărut nici un fel de conscripție. Și de aceea țin de însemnătate tabela, ce ur- mează mai la vale, pentrucă ne ofere chipul fidel de acum vre-o sută de ani, dacă nu chiar al Românimii întregi din Ardeal, dar cel puțin al Ro- mânilor de confesiunea greco-orientală. Biserica aceasta naționalicește e dejă cu totul românească: vechea poporațiune slavă, încă destul de număroasă din secolul al XlV-lea a con- topit-o dejă cu totul; dintre coloniile slave mai nouă dejă numai colo- niile bulgare din Deva și Vințul-de-jos cari abiă mai constau din câteva familii sunt străine; Românii colonizați în locul muncitorilor Săcui pro- testanți, alungați de antireformațiunea de sub Carol III și Maria Terezia au rămas credincioși limbii și neamului. Chiar și membri așa numitelor «colonii grecești» din orașe, ca Macedo-Românii trebuesc înșirați aici, întru cât privește rassa. Și de altfel ca colonie separată se validitează Grecii numai în Brașov și Sibiiu, deșî în 1735 în Cluj, Murăș-Oșorhei, Dej și și în Făgăraș ca atari îi conscriu încă separat. Iar în 1774 credincioșii gr.-orientali din Făgăraș cerând concesie pentru a-și zidi biserică, scriu în felul următor: «Wir Griechischen Religions-verwandten in Fogaras, die wir theils aus Griechischen Handelsleuthen, theils aus Bojaren und Wa- lachen bestehen» etc. 39 Și pentru aceea e însemnată tabela aceasta, pentrucă în timpul, când s’a făcut, sunt deja întru câtva consolidate împrejurările pe urma uriașelor valuri bisericești ale secolului al XVlIl-lea, și și puterea statului pășește energic cu această ocaziune, pentrucă să restabilească pacea din lăuntru turburată de o sută de ani. Formarea confesiunii greco-catolice peste tot nu a fost o trebuință internă, asupra Românilor au octroat-o din afară din cauze politice, și dacă vechia biserică gr.-orientală nu s’a nimicit pe urmele acesteia, la aceasta a contribuit în mare parte conservatismul extraordinar al. popo- rului român, care în lipsa drepturilor politice și-a putut consacra toată energia credinței ortodoxe, ce i s’a prefăcut în sânge, dar a contribuit la aceasta și agitarea imperiului rusesc, care începu deja să experimenteze în peninsula balcanică și care astfel nu puteă permite, să intre în cultura și sfera de interes a Apusului poporul acela vecin, cu care mai aveă încă scopuri mari. Dacă unirea la început a cucerit așa zicând întreagă românimea din patrie, cauza faptului acestuia e cu totul independentă de religiune, și dac* mai târziu pentru un timp s’a nimicit aproape cu desăvârșire, nici cu aceasta nu a avut de a face dogma. Preoțimea gr.-orientală n’a avut o astfel de cultură teologică, încât să-și fi prea bătut capul cu înoirea din punct de vedere dogmatic. Independent de purgatoriu și de originea sfân- tului duh a primit unirea din cauze materiale: a crezut promisiunilor din Viena, că va aveă drepturi și venite egale cu preoțimea catolică, și de- oarece nu s’a atins de ritul, ce eră sfânt înaintea poporului, a putut primi cu conștiința liniștită și superioritatea formală a papei. Dar în momentul, când împlinirea promisiunilor nu a urmat, iar episcopia gr.-catolică au pus-o sub supraveghiarea iezuiților, s’a clătinat situația și credința clerului. Ținuturile de sud vecine cu Muntenia le-au inundat călugării, la îndemnul cărora poporul, care-și temeâ legea s’a întors în contra preoților nouei confesiuni. Inzadar au lăsat-o fără organizare, oficios fiind privită biserica gr.- orientală de încetată, înzadar a luptat puterea politică în contra întoarcerii poporului și preoțimii, la legea veche, lupta Răsăritului și Apusului nu a încetat, când în mod mai pacinic, când cu sânge a urmat în decursul veacului întreg, așa încât despre extinderea celor două confesiuni nu ne putem câștigă nici măcar o imagine aproximativă, căci ținuturi în- tregi s’au convertit și reconvertit, după cum le-au cercetat superiorul unei biserici sau al celeilalte. Sălagiul d. e. de două ori a fost cu desăvârșire gr.-oriental și de două-ori gr .-catolic, chiar și preoții erau în confuzie, — avem destule date, că mulți nici n’au știut, unde le rezidează păstorul su- prem : în Sibiiu ori în Blaj ? losif II a voit să pună capăt turburărilor și a edat ordinațiunea de toleranță, apoi în anul 1783 denumește pe Nichitici de episcop și ordi- nează aranjarea bisericii, ceeace acesta și îndeplinește (vezi Nr. 4362/1786 Gub. mai supt.) și asigură — deși foarte sărăcăcios — (aruncând ca dare de familie 1—2 ferdelă de cucuruz) — existența preoților. Mai însemnată a fost pentru biserică curățirea aceea, pe care a făcut-o în 1762 episcopul sârb Novacovici, iar acum a continuat-o Nichitici, dar o bună parte din actul acesta de purificare a rămas și pe seama comisiei mixte din 1805, Clerul adecă eră plin de elemente, cari n’aveau ce căută acolo. Dacă privim conscripția țării din 1750, vedem, că cu deosebire părțile sudice ale țării și comunele, unde erau băi și cari sau nu erau supuse iurisdic- țiunii domnilor de pământ sau aceștia erau prea departe de ele, sunt 40 pline cu preoți pribegi, pe cari comisia însărcinată cu conscrierea îi în- șiră în coloana «vagi»-lor și fac despre ei observările nu tocmai cele mai lingușitoare. In mănăstiri bărbați-femei locuesc împreună, trăiesc din cerșit, cetesc la popor cu fel de fel de ocazii și îi exploatează toate superstițiile, chiar și în câte un sat mai mic dela munte se găsesc câte 8—10 preoți, dintre cari pe unii nu i-a sfințit niciodată nimenea, nici cetî-scrie nu prea știu și nu voesc decât să se scape de lucru și trăiesc de pe pielea bietului popor. Elementul acesta îl cerne Novacovici și dă ordinul pentru viitor, că preot nu poate fi aplicat nimeni fără permisia forului suprem biseri- cesc și lumesc, permisie respective întărire numai individ cualificat poate căpătă. Cualificația aceasta — adevărat — nu însemnă mult, pentrucă constă dintr’un curs de câteva luni, după care urmă sfințirea; dar nici nu putem pretinde altceva, căci și să fi voit, nu puteau urmă studii regulate, ne- având unde. Puținii bărbați mai cu ambiție, cari se dedicau carierii teolo- gice în Carloviț sau în alt institut sârbesc, se sârbizau și nici nu doriau să se întoarcă înapoi între preoții din Ardeal, căci din venitul acestora om cult și așa nu ar fi putut trăi. Cauza principală, că poporul român de rând a rămas așa înapoi în cultură, a fost, că preoțimea i se află pe acelaș grad de cultură și nici cu cea mai mare bunăvoință nu eră în stare să învețe și să conducă poporul, chiar și existența trebuia să și-o asigure prin lucrul mânilor. După Nichitici și Adamovici scaunul episcopesc din nou rămâne ne- împlut, dar găsim cel puțin o organizație bisericească regulată: comunele după numărul sufletelor se împart în biserici mame și filiale, vedem di- stricte protopopești regulate și deoarece dela popor trage acum dare re- gulată, însuși preotul se îngrijește, că preot străin să nu turbure pacea comunii, și se îngrijesc de aceasta din cauza dării sidoxiale și forurile politice. Numai atâta a fost rău, că la formarea protopopiatelor nu au avut în vedere municipiile și astfel singuraticii protopopi nu se puteau răzimă pe ajutorul administrațiunii publice. In urma emigrărilor și înmi- grărilor destul de mari și numărul locuitorilor comunelor s’a schimbat foarte mult, bisericile filiale în unele locuri rămâneau fără îngrijire bise- ricească, în alte părți își aduceau preot separat, a cărui neînțelegere con- tinuă cu preotul bisericii mame, nu putea aveâ decât influință stricăcioasă asupra sufletului poporului. Administrația publică în foarte multe cazuri nu putea interveni, pentrucă biserica mamă se află într’un municipiu, iar filiala într’altul. Multele plângeri au îndemnat Guberniul, că în 1 Martie 1805 să tri- meată la Exactorat ordinațiunea de sub Nr. 1610/1805, pentrucă să pro- voace consistorul gr.-oriental să concheme protopopii în Sibiiu, pentrucă aceștia să facă o dare de seamă amănunțită despre bisericile și preoții de sub supraveghiarea lor, și pe baza acestora să se pregătească proiectul: «Parochiarum disunitarum nova subdivisio et ecclesiarum filialium ad tales matres ecclesias fienda adjunctio et distribuție, ut cujuslibet matris eccle- siae filiales ejus jurisdictionis provincialis circulo, in qua mater ecclesia existit, pro faciliori et evidențieri taxarum sydoxialium collectione et ad- ministratione situatae reperiantur«. Aceasta apoi trimisă Ouberniului (sub- scriși: Gubernator comes Georgius Bânffy, secretarius loannes Tartler), Consistorul răspunde, în 5 Aprilie (răspunsul acesta nu se află între acte), iar la aceasta Guberniul trimite din nou ordin sub Nr. 3129/1805, că nu numai împărțirea în biserici mame și filiale e de lipsă «verum aliae quoque circa numerum, supernumerariorum poparum et archidiaconatuum melius 41 instituendam subdivisionem etc.» și de aceea, în 1 Iunie a. c, să convoace pe protopopi și în comisia mixtă de sub prezidența ingrossistului Ale- xandru Dosa, să prelucre o dare de seamă amănunțită pe baza punctelor de vedere de mai sus. (Subscriși: Oubernator comes G. Bănffy, secretarius Stephan Hannenheim). Comisia mixtă, în 1 Iunie 1805, s’a și întrunit sub prezidiul lui A. Dosa. Membri comisiei au fost: Rudolf Tempian, assessor et interimalis consistorii praeses, llie Popovici, Bucur Bobeș, assessores consist., Aron Budai, notar consist, și loan Rus scriba. Budai a cetit amintitele două or- dinațiuni ale Guberniului. Apoi imediat se apucară de împărțirea câtorva comune din comitatele Albei-inferioare și superioare și al Târnavei. In 3 Iunie le traduce ordinațiunea pe românește și le-o explică preo- ților adunați. Continuă împărțirea în comitatul Albei-de-sus și în scaunul Sighișoarei. In 4 Iunie în comitatele Zarand, Turda, Cluj, Târnava, scaunele Arieș, Murăș și Trei-Scaune. In 5 Iunie împreună cu asesorii Ștefan Marc și loan Popovici în Arieș, Sibiiu, Mediaș, Cohalm, în comitatele Târnavei, Albei-inferioare și superioare. In 6 Iunie cetesc dările de seamă ale protopopilor din scaunele Mu- reșului și Orăștiei și continuă împărțirea în scaunele Odorheiu, Sighi- șoarei, Nocrich și în comitatul Albei-de-sus. In 8 Iunie (fără Marc) discută chestia preoților, care vor fi denumiți peste numărul de lipsă. In 10 Iunie protopresbiterul Buzdug se plânge în contra protopo- pului gr.-catolic Ștefan Vlad, că acesta și-a extins iurisdicțiunea asupra a șase sate gr.-orientale din ținutul Bistriții. Comisia hotărește, să ceară clarificări în privința aceasta dela Vlad; în 11 Iunie Tempian predă plângerea protopopului Huțovici, că îm- părțirea lipsește pe mulți protopopi de o mare parte a satelor de sub iurisdicțiunea lor, iar trecerea în biserica mamă a preoților, cari au în biserica filială casă și pământ, e vătămătoare și păgubitoare; în 12 Iunie Huțovici își predă personal în limba românească plân- gerea, pe care ziua precedentă i-o predase Tempian. Comisia hotărește că va fi cu considerare la lucrul acesta. Protopopnl gr.-catolic din Sibiiu anunță,£că comunele Șura-mică și Rusciori au trecut la unire; în 15 Iunie împart Solnocul Intern; în 17 Iunie Dosa dă ordinul, să se conscrie toți preoții; aceștia să se legitimeze și comisia să constate, care poate servi, care nu. Comisia hotărește, să citeze imediat spre a se prezentă personal pe preoții, care nu mai servesc sau cari nu sunt induși în protocoalele consistoriale; iar începând din 18 Iunie citează în mod succesiv pe toți preoții spre legitimare. Terminul prezentării e 21 August; îndrumează pe pro- topopi, să se îngrijească, ca preoții să se prezenteze punctual și ca în decursul acesta să-i înlocuiască preoții din comunele vecine. Fiecare pro- topop primește o coală, pe care are a răspunde la întrebările următoare: 1. Numărul, numele, locul și timpul sfințirii preoților; 2. Anul zidirii bisericilor zidite dela 1784 încoace, numărul licenții forului suprem; 3. Arătarea precisă a venitelor și averii bisericilor. Conscrierea și regularea a designat-o pe 23 August, dar ședința proximă — după cum arată pro- tocolul — s’a ținut numai în 6 Octomvrie. In aceasta s’a adus clarificarea protopopului gr.-catolic din Bistrița, Ștefan Vlad, în chestia celor 6 comune, în înțelesul căreia acestea în urma 42 morții sau depărtării preoților gr.- catolici rămânând fără preot, se folo- sesc de serviciul preoților vecini gr.-orientali, dar de fapt sunt gr.-catolice. S’a înaintat mai departe în această ședință 29 de petiții a singuraticilor preoți și domni de pământ. Pe preotul din Tohanul nou îl lasă în co- muna sa. celelalte 28 de cereri le resping sau Ie pun ad acta. In 7 Octomvrie declarând Dosa împărțirea comunelor de isprăvită, dă ordinul, să se arondeze protopopiatele ca municipii. Aceasta în 8 Octomvrie se și face, și anume comitatul Albei de sus va formă un tract; cele 6 protopopiate din Alba de jos vor formâ . . 3 tracturi din cele 5 din Târnava se vor face...............2 „ cele 4 din Turda vor formă...........................3 „ cele 3 din Cluj „ „ ......................2 „ cele 3 din Dobâca „ „ ......................1 „ cele 3 din Solnocul intern vor formă tot .... 1 „ iar cele 5 din Hunedoara vor formă...................3 „ In 9 Octomvrie scaunele săcuiești și săsești, Zarandul, Făgărașul și ținuful Chioaruiui le împart în protopopiate separate (vezi tabela! până acum Sibiiul aveă 7 protopopiate, Făgărașul 2, Mediașul 2, Cincul mare 3, Nocrich 2, celelalte au fost împărțite). Isprăvindu-și comisia cu aceasta lucrul, în 18 Octomvrie 1805, încheie protocolul, pe care îl subscriu Dosa, Huțovici și Budai, îl sigilează, și apoi îl trimit Guvernului (Nr. 9654/1805). La protocol e alăturat șema- țismul singuraticelor comune, pe care îl public mai jos; în lucrarea aceasta însă sunt multe chestiuni nehotărîte, asupra cărora (mai ales asupra afa- cerilor personale ale preoților) comisia și consistorul nu s’au putut înțe- lege. Cu privire la acestea așteaptă hotărîrea Guvernului, care a sosit la consistor în 12 Aprilie 1806 și care la cele mai multe întrebări se așază pe punctul de vedere al comisiei, ba în unele locuri în măsură și mai mare ca aceasta. Astfel dă ordinul, ca în comuna Câmpeni să nu rămână 7, ci 6 preoți, în Zlatna în loc de patru trei, în Săliște, Tilișca, Rășinar dea- semenea 3, în Avrig numai doi. Aprobă și propunerea referitoare la dă- râmarea mănăstirii din Bulz (comit. Albei de jos) Mănăstirea aceasta a fost ultima mănăstire a bisericii gr.-orientale din Ardeal, pe celelalte le-a șters deja losif II (numai în ținutul Făgărașului 7). Tot sub datul acesta (12 Apr. c. n.) a mers rescript la încassatorii de dare și la supremtnus Comissariatus provincialis, pe care îi încunoș- tiințează despre împărțirea, ce s’a făcut, mai departe la exactomtul pro- vincial și la judecătorii coloniilor grecești din Brașov și Sibiiu, cărora le poruncește strict, să se supună iurisdicțiunii protopopilor. Tot atunci po- runcesc scaunului din Sighișoara, să deschidă biserica, gr.-orientală din Trapold și să o predea comunei *, mai departe într’o ordinațiune a comita- tului Albei de jos, ise ordinează, să dărâme fără amânare mănăstirea din Bulz.² In 16 Iunie 1806 într’un circular maghiar Gubernium aduce la cu- noștința municipiilor, că «aflând că prea multe biserici și oratorii s’au zidit fără știrea și permisia Guberniului, vi să și poruncește Domniei Voa- stre, ca după aceasta să nu mai permiteți așa ceva, pentrucă de altcum și așa se vor dărâmă numai, iar D-voastră, fiindcă nu ați ținut cont de ' .... «ut templum in Trapold ob minus impetratam exstructionis facultatem ob- sigilari jussum ad aperiendum disponat». Magistratui Schaesburgiensi. ‘ ... «ut monasterium in sylvis Bulz dictis existens demoliri curet. Incolis eidem circum jacentibus ad Petrosân inviatis». Cottui Albae Inferiori. 43 ordinațiunea Maiestății Sale, va fi constrânsă, să întoarcă cheltuielile, ce se vor face».¹ Mai departe: «Protopopii nu au nici o influință în afaceri politice — administrative asupra preoților din alte municipii; în fiecare municipiu să se denumească protopop separat; unde sunt puțini credin- cioși, protopopul vecin să trimeată un preot, care să încasseze darea si- doxială, tot asemenea să trimeată spre administrare protopopului și per- ceptorului regesc în cassa provincială cvota, ce cade asupra lor»² Tot în acest fascicol de acte se mai află o ordinațiune din 16 De- cemvrie 1805 cătră comisariatul provincial-, să plătească cheltuielile de drum ale lui Ddsa; mai departe un rescript din 12 Aprilie 1806 cătră episcopul gr.-catolic din Făgăraș, în care i se aduce aceluia la cunoștință că, după informațiuhea protopopului Buzdug, preotul gr.-oriental din Kuzma de doi ani de zile administrează tainele celor 6 sate din ținutul Bistriții. Tabela alăturată de 192 de pagini folio înșiră satele în ordinea con- scrierii; în 1833 Francisc Vinkler într’un volum de 136 folii a aranjat-o în ordine alfabetică și a complectat-o cu datele contimporane, aceasta e acluza actului gubernial de sub Nr. 1692/1834, care s’a pregătit la ordinațiunea cancelariei curții în interesul ținerii evidenții.³ Eu pentru a puteă aveă un conspect mai ușor, din aceasta am deco- piat în ordine alfabetică șirul comunelor, iar numerii, ce se află înaintea singuraticelor comune, arată mjmerii tabelei din 1805. N’am avut timp să mă ocup amănunțit cu obiectul acesta și astfel nu am intrat nici în comparațiunea sistematică și preciză a acestor două lucrări; am voit, să ofer numai material, cu ajutorul căruia cineva poate va puteă scrie istoria mai nouă a bisericii gr.-orientale din Ardeal: cum a devenit confesiunea săracă, neorganizată, numai tolerată, — al cărei venit întreg pentru susți- nerea bisericii și plătirea celor ce o serviau înainte de aceasta cu o sută de ani în tot Ardealul erau 2080 ferdele de bucate, 1198 care de fân și 1677 vedre de vin drept producte ale averii imobile — biserica aceea puternică, care aci susține o sumedenie de instituții culturale cu preoți și învățători bine dotați! Dacă publicația asta a mea va aduce un rezultat mic în scopul acesta, nu-mi voiu socoti de perdută osteneala și dacă re- vista aceasta va aveă bunăvoință, să deschidă loc și pe mai departe șirelor mele, voiu putea publică alte două tabele despre nașterile, căsătoriile și decesele întâmplate între anii 1803—5 în sânul bisericii gr.-orientale și gr.-catolice înșirate după singuraticele comune. Mai notez încă, că resumarea familiilor nu se află în tabela originală, aceasta eu am adăogat-o, precum pe de altă parte am lăsat afară foarte multe notițe de prisos și fără de interes, cari se referiau la depărtarea etc. dintre singuraticele comune. Ce privește însă ortografia numelor de comune și de persoane, m’am ținut strict de textul original. Viena, în luna lui Noemvrie 1910. _ „ . , Eugen Gagyt ae Etea. ¹ ... «Tapasztalatvăn, hogy feles templomok es oratoriumok epittettek a kir. Qub. hire es engedelme nelkiil, parantsoltatik kegyelmeteknek, hogy azt ennek utăna meg ne engedjek, mivel kiilonben csak elrontatnak s kegyelmetek azert, hogy O Fetsege ren- deletjere nem iigyeltek, az arra teendo koltseg megteritesere fognak szorittatni». ² Az espereseknek mas torvenyhatosăgban levo papokra nezve semmi befolyăsa nincs politikai administralis iigyekben; minden torvenyhatosăgba kiilon esperes tetessek; a hol keves hivo van, a szomszed esperes rendeljen ki egy papot, ki a sydoxiălis taxat beszedje, szinten az espereseknek es a kir. perceptornak szolgăltassăk be a răjok hă- romlo kvotât a provincialis cassăba administrâlăs vegett. (Extract). ⁸ .. . sConsignationem parohiarum disunitarum pro usu Cancellariae huius Au- licae submittat, atque mutationes eatenus interventas semestraliter semper horsum re- praesentat. ..» die 12 februar 1831. br. losephus Miske. Sub Nr. 2801/1832 Cane. Aul. 44 I. 4362/1786. Gub. Die 13 may 1786. Benigno Rescripto Regio ddo 18-mj vitionem Diocesis suae in 31 archidiaconatus et hos in 940 parochias submissuir vero 250 familiae reperiuntur, duo fungentes parochi conceduntur; denique paro- vel duas metretas turtici tritici desumere possit. 2-o Rmo D. Eppo Disunitorum Nikitits il. Proto-1 universalis regulationis Ecclesiarum Transilvanico-Disunitarum Poparumque, itemj Anno 1786 clementer elargiti, per demandatum ab Excelso Regio Gubernio mediol Commissionem sub ordinario Praesidio et manuductione exmissi ab eodeml Appertinentiae Numerus Tempus Ecclesiasticae Titulus j. £> 2- •fi o 3 foenetorum S s S & rț impetratae <4 *+» currus Nomina Locorum et ecclesiae g S desuperabE. Alba-I X" vinearum ecclesiarum ... s.s * * 2 ©a W B. G. resolut. tor sub ---• Mț urnae Agostonfalva specificus 2^.5 =• es f> © g ■*> Eh © 1.* Politica iurisdictio: ( ri" * M. c. 19, 39 Tractus: Albensis 25 46 1 49 Almakerek M. c. 57, 59 114 1 RP 12 6 12 Also-Gezes M. c. 14 286 1 RP 2 26 Also-Răkos F. ad 34 22 41 Arapatak F. ad 44 70 1 50 Bese F. ad 55 64 1 RP 1 42 Bodola F. ad 47 66 1 27 Bogăth F. ad 31 29 1 1800 1 Bolya Eccl. per se. 203 1 48 Biikkszâd offic. Vitraria seuMiko- ujfalu M. c. 45 82 1 1792 cum indultu Domini terrestris 13 Biirk6s M. c. 17 105 1 RPl3/. 3 28 Dăăk F. ad 34 11 43 Erosd F. ad 44 21 1 RP7 2 52 Feheregyhaza M. c. 58, 61 140 1 51 Felek M. c. 60. 62 66 1 RP4 1 14 Felso-Gezes F. ad 12 30 29 Felso-Râkos F. ad 25 6 53 Foldszin F. ad 55 35 15 Gainâr F. ad 21 41 1 RP 1‘/. 16 Oalatz Ecc. per se. 114 1 54 Hejjasfalva Ecc. per se. 103 1 RP3 3 30 Heviz F. ad 31 17 31 Hidegkiît M. c. 27, 30 54 1 2 Hidegvi'z M. c. 7 137 1 1799 R Eccl. 10 RPl'/2 3 44 Hidveg et M. c. 41, 43 163 1 RP14 Elopatak • 1 3 Hortobăgyfalva Ecc. per se. 128 1 RP8 7 4 Ingodâly F. ad 28 28 IO mnes transierunt ad Unionem 5 Isztina M. c. 4 80 1 RP9 4 45 Kanta F. ad 48 7 1 1796 RP3 1 55 Keresd M. c. 50, 53 136 1 RP3 32 Kirâlyhalma M. c. 33 108 1 17 Kâvesd F. ad 13 99 1 1799 33 Longodâr F. ad 32 74 1 RP 7*/, 5 45 April a. c. planum per Episcopum Disunitum Gedeonem Nikititz, quoad sub di- approbatur; et ubi 130 familiae comprehenduntur, unus fungens parochus; ubi chis extra stolarem proventum indulgetur, ut a singulis patribus — familias unam, l-o Tabulis continuis et locrum Magistratibus 3-o ? (indescifrabil) Relatum 18-ma may 1786. cullum. Archidiaconatuum pro complemente altissimi Rescripti Regii sub dto 18. Aprilis gratiosorum sub nris 1610 et 3129 anni 1805 emanatorum decretorum mixtam exc. commiss. exactor. ingrossistae Alexandri Ddsa susceptae et terminatae. Ex his sunt a a Numerus Poparum specificus Locus Annus ordinationis Reflexiones sub regio Perceptore: Ladislai Kontzei. Diaconatu A. D. Simeon Askulăn. 7 2 Demian Buksa 1 Arad 1804 Qeorgie Buksa - Buda 1780 1 loan Popovits „ 1782 1 l Moyse Moszora Trans. 1791 1 2 David Pandrya „ 1788 1 loannes Pandrya Arad 1799 1 lakob Csoflek3 Trans. 1791 1 loan Moldovan4 Temesv.1779 1 2 Irimie Popovits6 Trans. 1773 1 Georgie Popovits Arad 1801 1 Theodor Many8 Buda 1779 1 Mathei Dan ’ Trans. 1771 1 1 Nicolae Popovits „ 1793 1 2 Nicolae Roman Buda 1779 1 Eftimie Roman 8 Arad 1798 1 1 Ilie Muntyăny Trans. 1791 1 3 Sztants Kolbyaze9 „ 1763 1 Iszaie Kolbyaze Arad 1798 1 Popa Dregits „ 1799 1 1 David Ruszu „ 1803 1 1 loan Komsa Arad 1797 1 1 loan Popovits „ 1798 1 1 Szimeon ScHoner Trans. 1767 1 2 Sztan Budovits 19 Valachial760 1 loan Budovits Trans. 1795 1 2 loan Braț „ 1771 1 loan Many „ 1771 1 2 Vaszilie Popovits „ 1791 1 llie Serban „ 1794 1 11 anno 18251. 1 Pathelimon Czuczonya •• „ 1795 1 Toader Bereszk 18 1 Teodor Bucur Trans. 1790 1 2 loan Popovits ” Valach. 1760 1 loan Vlad Arad 1799 1 loan Bunye16 Trans. 1788 1 loan Mihail Trans. 1795 * K.bvărvidek. 37. Als6 Fentos ao 1803 unionem am- plectus est ¹ Vide in p. Barot! ² Canonico defectu impeditus. ⁸ Relinquitur pro capellano neoacqui- sitae ecclesiae matris coaddito, ut ha- bitationem suam penes adsignatam matrem figat, secus a functione pri- vandus. ⁴ Relinquitur pro capellano. ⁵ Qua inhabilis anno 1801 in favorem filii sin resignavit. ⁸ Vide Szent-Erzsebet. ’ [Omnes transierunt ad Unionem 1825] ⁸ [Transivit ad Unionem]. ⁹ Resignavit anno 1789 in favorem filiii sui nro 2 notati et in functione relicti. ¹⁰ Resign, anno 1795. ¹¹ Popam habet in parte pagi hujus jurisdictioni ad sedem sax. Cibini- ensem spectantem. ¹² [Transierunt ad Unionem anno 1841]. ¹³ Vide Kreitz (S. Cibiniens). ¹¹ Ao 1794 resign. ¹S vide Leses (Sed N. Sink). 46 Numerus Tempus Appertinentiae Nomina Locorum et Titulus s fl 22 S £ Ecclesiasticae ecclesiarum ecclesiae slgâ e .2 p* •S «s S Mătefalva specificus s ® .S q ■s a S © H a a © a M. c. 26, 28 H a N ’a s ® a © u h EȘ « * > a © §,g ss 34 57 1 1798 35 Moha M. c. 40 84 1 46 Mârkos F. ad 47 59 1 1804 RP7 3 18 Mărtonfalva F. ad 9 24 [ao 1825 amplexi sunt S. Unionem] 19 Mărtontelke F. ad 23 12 >1 ii ii 6 Mihălyfalva Ecc. per se. 128 1 RP2 42 Nyien sen Tel M. c. 42, 46 154 1 1792 RP 8VS 20 Olăh Ivănfalva M. c. 24 144 1 21 Olăh Ujfalu M. c. 15 141 1 RP2 1 36 Păios M. c. 37 191 1 RP 4>/2 37 Petek F. ad 36 16 [Maior pars iucolarum religionem 7 Peterfalva F. ad 2 37 1 1800 [Âo 1825 transierunt ad Uni- 56 Reten Ecc. pro se. 137 1 8 Rovăs F. ad 9 32 [Unionem amplexa est haec filia 22 Rukkor Ecc. pro se. 37 Cum potior pars e patribus familias biniensis su jjaceat et in illa parte rochos habent, uthae quoque parti- 57 Rudăly F. ad 49 30 9 Schaldorf M. c. 8, 18 104 1 58 Sărpatak F. ad 52 53 1 38 Sombor Cum potior pars pagi hujus jurisdictioni sedis sax. Rupensis familias quoad ecclesiasticam administrationem ei subster- 59 Szăsz Ujfalu F. ad 49 73 1 1784 RP5 10 Szâsz Vesszod Eccl. p. se. 137 1 RPl1', 2 24 Szăsz Zalatna F. ad 20 39 Oratorium 60 Szederjes F. ad 51 8 11 Szentjăuos Hegye s„eu Nucset Eccl. p. se. 138 1 39 Urmos F. ad 25 17 23 Vetserd M. cum 19 161 1 RP3 3 40 Valldorf F. ad 35 82 1 61 Volkăny F. ad 52 6 62 Zoltăny F. ad 51 42 1 RP 12 3 2.* Comitatus Albae-Inferioris circulus Tradus marusianus albensis. 24 Alamor (rusticorum) Ecc. p. se. 125 1 RP 4 1 Apahida Ao 1805. omnes amplexi sunt S. Unionem. 38 Batizhăza F. ad 39 41 1 RP 10‘/2 25 Besenyo F. ad 36 68 1 1788 RP 4 11 Buzd M. c. 15, 16 100 1 26 Csicso-Holdvilâg M. c. 35 99 1 1787 2 Csongva M. c. 7 99 1 RP5 5 9 3 Czintos F. ad 10 23 1 1798 12 Ecsello M. c. 17 240 l RE RP 40 21 Farkastelke F. ad 23 62 1 RE 20 RP 2 39 Forro M. c. 28 209 1 RP 10’/2 2 4 Gabud M. c. 6 75 1 Ex his sunt 47 » Numerus Poparum Locus S s â 1 •S Annus rl ti d Reflexiones g specificus ordinationis Amoti s Amovei 1 tegra communitus simul cum pa- 2 Demian Merzsinyan Trans. 1792 § 1 rocho]. 1 Podar Nekita Trans. 1790 tu 1 [Transierunt ad Unionem]. 2 Sztân Dejanu Arad 1804 1 Popa primus qua caeteroquin vel 1 Niculae Rasze Trans. 1773 1 scripturae ignarus, resignavit in fa- 1 Unionem Temesv.1781 1 vorem filii sui hic in functione relicti. S. Nicolae Popovits Buda 1779 1 Transivit cum aliquibis. 1 loan Popovits Arad 1804 1 Popam primum qua plebi cum suis 1 loan Popovits Buda 1779 1 praejudiciis scandalosum exmitten- 1 Gavril Oenye Arad 1797 1 dum, alios vero tres pro ratione nu- 1 Nicolae Dan3 Arad 1801 1 meri templorum in functione relin- 1 llie Togya 4 Trans. 1762 1 quendos esse invenit commissio,tanto 1 loan Barna „ 1790 1 a fortiori, cum dicta templa cum in- 1 loan Handrya Arad 1799 1 dultu E. R. O. erecta praetendantur. 1 Andrej Kezân Trans. 1772 1 1 Quia popa primus per communita- 1 llie Reulya „ 1789 2 tem de variis excessibus coram con- 1 loan Metz 5 „ 1770 8 sistorio esset insimulatus, qua per- 1 Vaszilie Major6 4 sona ecclesiastica, quae vel ad mi- 1 Szimeon Popovits’ s uimam suspicionem functione pri- 1 Moyse Bratu 0 vandus est, is inter amovendos de- 1 Vaszilie Berszan 7 buisset poni, quia tamen quaerellae 8 hae plenarie necdum essent supera- 9 tae, interea inter supernum ponen- 10 dum esse invenit Commissio. ÎS ! Resign. ao 1798. 2 Petru Popovits8 „ 1772 1 Iszaie Popovits 9 Arad 1797 1 1 loan Ventile Buda 1778 1 Theod. Koman Trans. 1785 1 German Vaszilie „ 1791 Sedem Cibiniensem spectante et e patribus nequivit. 1 Radu Mateovits Trans. 1773 2 loan Moldovan Temesv.1783 1 Alexandru Muntyân Arad 1797 1 4 loan Csorike10 Buda 1779 1 Theodor Lunga Trans. 1789 1 1 loan Kozsokăr „ 1790 1 1 1 loan Dumitru „ 1794 1 R.-Percept. Valentini Veress. 1 Diaconatu loannis Papp. 1 1 Oeorgie Paenor Arad 1719 1 3 Ieremie Bena1' Trans. 1791 1 Nicolae Bentza Arad 1799 1 Avram Muntyân „ 1804 1 1 Oeorgie Popovits Trans. 1791 1 l^Georgie Novak Trans. 1786 1 1 Avram Vlad „ 1795 1 3 Gavril Kitulye 12 Val. 1760 1 Moyse Kitulye Trans. 1795 1 Appertinentiae ' 50 Numerus Ternpus Ecclesia^ticae Titulus a erectionia s- h 2 Nomîna Locorum et ecclesiae patrumfami- a terapii 2 3 O £ 5 ® ecclesiarum specificus iias inolusis o impetratae ss O 3 te a viduab et s desuper ab F. te o S Q v x. zingaris it. G. resolut .2 54 Csora M. c. 64 139 1 RP 10 7 68 Csiiged F. ad 73 63 ) RE 15 27 Czelna Ecc. p. se. 145 1 RP2 2 69 Demeterpataka M. c. 75 82 1 1 Diod Ecc. p. se. 258 1 2 Diomâl ii ii ii 124 1 RE 5 RP 5 70 Drombăr fi it a 114 1 3 Felenyed ao 1803. omnes amplexi sunt S. Unionetn 4 Felgyogy Alpestris Ecc. p. se. 76 1 RE 2 2 30 5 „ Subalpestris ii a a 270 2 RP2 2 20 71 Felsd Maros-Văradja fi a u 210 1 6 „ Orbo M. c. 7 128 1 12 Oaurâny F. ad 19 30 1 1805. mense Majo 72 Henningfalva Familiarum pars una ao 1803, altera vero nc .o 28 Igenpataka M. c. 13 115 1 I\L RPl‘/3 2 55 Kăkova F. ad 63 53 1 RE 200 56 Kâpolna F. ad 58 48 1 30 Kirâlypataka F. ad 29 51 1 RP3 3 57 Kârna Ecc. p. se. 85 1 7 Kozep Orbo F. ad 6 51 1 RE 29 Krakko M. c. 30 221 1 RP 2 4 30 58 Lâz M. c. 56 80 1 RE 70 73 Limba M. c. 68 46 1 RP 8>/2 4 31 Magyar Boros Bocsârd F. ad 32 66 13 „ Igen F. ad 28 80 1 RP IV, 1 14 Metesd Ecc. p. se. 138 1 33 Mindszent F. ad 32 37 1 RE 14 4 8 Muzsina Ecc. p. se. 134 1 RP 4 2 20 32 Olăh Boros Bocsârd M.c. 25.31,33 63 1 1782 X/19 24 „ Dâlya M. c. 14 205 1 75 „ Herepe F. ad 69 63 1 18 Ompolitza Ecc. p. se. 138 1 RP */a l 10 19 Pojâna M. c. 12 70 1 RP IV, 76 Poklos Ecc. p. se. 104 1 20 Ponor a » ti 470 3 59 Rakatto F. ad 52 31 1 21 Remete M. c. 9 482 6 Ex his sunt » Numerus Poparum Locus - “ s ■2 Annus •5 & g o > | specificus ordinationis Ș o •a & Ș-l Ș a s 1 A •3 1 Georgie Popovits Arad 1799 1 1 loan Popovits alias Rătz „ 1798 1 1 1 Antonie Koman Trans. 1786 1 2 Simeon Sztojka ,, 1762 1 loan Kitalya Buda 1783 1 1 Daniel Râd Trans. 1795 1 Dimitrie Magda Buda 1781 1 Ieremie Popovitș 1 Val. 1760 1 4 Matej Szabo Peterv. 1781 lakob Feksa 2 Val. 1781 1 1 Kirie Popovits Temes 1'83 1 1 Luka Szabo Trans. 1791 1 2 Georgie Zsibotyân „ 1772 1 Szamoile Moldovan Buda 1781 1 2 Thoader Popovits Trans. 1763 1 loan Popovits3 Buda 1780 1 amplexa est S. Unionem i 1 Avram Thoma Temes. 1782 2 Moise lanku4 Arad 1759 1 Miron lanku „ 1799 1 1 2 German Rakabeu6 Val. 1756 1 Panteleimon Rakabeu Arad 1801 L ■i 1 Simeon Popovits Buda 1780 1 1 1 loan Stojân8 Trans. 1787 1 1 Antonie Ban Arad 1800 1 1 1 Ieremie Popovits Trans. 1795 1 1 1 Ieremie Breaz „ 1795 1 1 Panteleimon Popovits „ 1785 1 1 1 loan Dobo „ 1770 1 2 Georgie Innyăn Arad 1794 Simeon Bukur7 ,, 1776 1 1 1 Georgie Kirszte „ 1803 1 1 loannes Papp8 Temes. 1782 1 1 2 loan Krizbăk Trans. 1772 1 1 Georgie Csuka Arad 1800 X 2 Petru Lobontz9 Trans. 1762 1 1 1 Vaszilie Lobontz Arad 1802 1 2 Zaharie German Buda 1780 X Zachei Popovits10 „ 1780 1 1 2 Bukur Micheile 11 Arad 1776 1 Szamoil Popovits Buda 1780 1 1 Georgie Innyăn videMeteșdnr. B 1 1 loan Kokân Trans. 1771 6 Gavril Popovits12 Val. 1760 1 1 Michael Popovits Trans. 1794 1 1 Simeon Berlutz Val. 1760 1 Kosztandin Zinâr „ 1760 1 1 Vaszilie Berzog Arad 1776 1 Vaszilie lonesk „ 1776 7 Moyse Popovits Val. 1760 1 t Ieremie Popovits „ 1760 Kretsun Braga „ 1760 1 (18021 1 Theodor Szteffenutz13 „ 1760 1 Savu Popovits 18 Trans. 1791 1 ■1 Szimeon Mikle Arad 1800 J. 1 Michael Popovits „ 1804 1 51 R e f 1 e x i o n e .s ¹ Popam hune vide penes pagum Re- mete, qua tăiem, qui penes Alt. Con- sensum anno 1792 elargitum fun- gitur in templo sic dicto monasteriali in loco Rina nominato, eo expresso, ut confinioriis his loci hujus patribus familias et conterminantibus Reme- teientibus debita officia praestet. ² Popa hic qua nunquam confirmatus aut in functione existens, ideoqe semper praevaricator, exponitur inter amovendos. ³ Propter vitam ebrietăți deditam plebi exosus est, amotus vi Decreti Gublis sub No 8709/1803, determinati'one consistoriali loco relicta. ¹ Resign. qua debilis anno 1799. ⁵ Resign. ao 1801. ⁶ Pagus situ suo exosus, igitur talis, cui ad supplendum altissime prae- scriptum numerum alter adjungi ne- quivit. ’ Ao 1794 amotus, qua bigamus. ⁸ Archidiaconus; vir nobilis armalista. ⁸ Resign. ao 1802. ¹⁰ Poparum primus relinquitur in func- tione, secundus vero est amotus ex eo, quod sine passualibus E. R. O. et facultatoriis Domini sui terre- stris ordinatus, nec abinde in prae- sentiorum usque iegitimatus fuerit, quin imo juxta acta E. R. O. ao 1804 sub No 7957 exhibita, periculo* sae vitae esse remonstratus sit, igi- tur a publicis oneribus perperam semper exemptus fuisse. ¹¹ Qui a popa hic propter allegatum unice morbum relicta ecclesia pagi Micheleny, pro qua ao 1786 per Eppum Nikitits assignatus erat, ne- mine disponente ad proprios Lares venisset, taliterque indebite mox in Gaurâny functionem exercuisset: ex- ponitur pro supernumerario pro re nata applicabili. ¹² Resign. ao 1794. ¹⁸ Licet altissimus pro 4 et 5 popa produci nequivit set Consensus, con- siderate nihilominus situ loci et facie plebis: 5 popas in functione 52 Numerus Tempus Titulus a Nomina Locorum et ecclesiae pat rum fam g erectionis ecclesiarum specificus liae inului O templi vHuab. £ ’S. impetrata zingaria 8 desuperal H. G.reso agrorum cubuli foenetoru1 curruB vinearum umae 22 Sârd M. c. 23 250 1 60 Sebeshely Ecc. p. se. 168 1 RP V. 62 Sugăg 114 1 9 Szabad Erdâ F. ad 21 13 1 61 Szarakszo F. ad 52 39 1 67 Praedium Szekâs F. ad 66 36 1 RE 300 63 Szestsory M. c. 55 267 1 64 Tartaria F. ad 54 49 1 RP 71/, | 77 Tâte Ecc. p. se. 127 1 RE 40 i 34 Tibor 99 99 99 110 1 RP 1 23 Totfalu F. ad 22 87 1 Tradus Zalathnensis sub Archi- 35 Abrudbănya: Ecc. p. se. 403 Centram oppidi i Pars Korna 1 „ Verespatak 1 36 Abdrudfalva Metallurgorum Ecc. p. se. 396 4 37 „ Ordinariorum 99 99 9) 216 1 38 Butsum 99 99 99 719 5 (ao 1790 quintum erectum) j 10 Brezest 134 1 RE 1 11 Csora F. ad 17 59 1 RP 1 39 Fenes Ecc. p. se. 303 1 Proventus molinaris 25 Rh. frt. an- nuatim RE | 40 Oalatz F. ad 45 110 1 42 Kerpenyes Ecc. p. se. 272 1 RE 10 Rh. frt. ,Ș 41 Kis Aranyos 99 99 99 1412 5 (ao 1786 quintum erectum) | 45 B) Monasterium Bulz F. ad 45 13 1 15 Muntsel Ecc. p. se. 91 1 RE 1 ] 43 Muszka 210 1 44 Nagy Aranyos: 99 99 99 2385 8 (ao 1792 octavum erectum) ; Gura Nyegri 1 „ Albăkuluj 1 Gerda superior 1 „ interior 1 Lapus 1 Arada 1 Ponor 1 Leszesty 1 16 Offen Bânya Metallurgorum F. ad 17 140 1 17 „ „ Ordinariorum M. c. 11, 16 105 RP1‘/. 2 45 Petrozsân M. c. 40,45 b) 146 1 RE 1 ; 46 Preszăka Ecc. p. se. 161 1 RP 1 J Ex his sunt 53 Locus 3 Numerus Poparum Annus *3 s Reflexiones § specificus > rt £ d .r- s ordinationis ’S) a a 5 fci 3 Petru Popovits1 Val. 1761 1 * Resign. ao 1793. Petru Pekuiăr Trans. 1772 1 2 Resign. ao 1799. Theodor Mătyăs „ 1793 1 1 Pavel Zemora Temes 1789 1 8 Qua praevaricator amotns. 1 loan Fetzan Trans. 1786 1 4 Eorum tertio loco inductus, mente captus consequenter penitus inha- bilis esse declaretur; locum ipsius quartus hucdum sine consensu Regio 3 Pavel Moga 2 Buda 1759 1 occupet, stipem ex particula sua sto- Avram AJeman Trans. 1788 1 lari dicto infortunato proportionatam Kosztandin Moga Arad 1799 1 subministraturus; in casu vero spe- 1 Georgie Popovits Trans. 1791 1 randae reconvalescentiae rubricam 1 loan Moldovan . Arad 1803 1 supernumerarioruth ingressurus. 3 Oeorgie Ruszu8 Val. 1775 1 8 Popa primus est pede fractus, pro loan Sandru Val. 1775 1 excursitationibus penitus inhabilis. Dimitrie Sandru Arad 1801 1 1 loan Popovits Buda 1780 1 Diaconatu A. D. Oabrieli Idyean. 4 Nicolae Aoamovits4 Trans. 1790 1 4 Popa hic per generalem solum am- Dimitrie Adamovits Arad 1798 1 nestiam confirmationem obtinuisse Petru Szumutz „ 1798 i videtur, quam siquidem filio suo loan Veszinke „ 1801 1 nro poparum 8-vo cessisset, ulterior 4 Daniel Zsurka 5 Trans. 1787 1 quoque quaestio cessat. Nicolae Popovits Temes. 1789 1 ’ Pertinet ad Petrozsăn. Monasterii Simeon Felja Trans. 1793 1 hujus demolitio est demandata. Sub loan Oolgutz „ 1793 1 No 1168/1809. manet occlusum. 5 loan Popovits „ 1786 1 loachim Petru „ 1791 1 8 [Ao 1815 popa cum nonnullis incolis David Sandru „ 1792 1 transivit ad Unionem]. Moyse Niște " 1793 1 8 Resignavit in favorem filii tertio loco Nicolae Dants Arad 1799 1 notati ao 1776, nune viribus exutus. 1 Vaszilie German Trans. 1790 1 10 Est altissime confirmatus ao 1803, 1 Theodor Rusz Arad 1800 1 qua antea illegitime fungens. 2 Thoma Lăszlo „ 1797 1 11 Archi-Diaconus. Simeon Popovits „ 1797 1 1 Avram Muntyăn Arad 1802 1 12 Resign. ao 1802. 2 Moyse Marovitsl Val. 1756 1 Theodor SulutzJ Arad 1803 1 8 lacob Leach8 Val. 1760 1 Nicolae Ooje „ 1768 1 loan Szikoje Trans. 1789 1 llie Dants „ 1790 1 Vaszilie Gombos „ 1791 1 Avram Jânos „ 1791 1 Oeorgie Sztan Arad 1805 1 Ivan Leach Trans. 1795 1 1 loan Morar] Temes 1783 1 1 Oeorgie Horga ’ Trans. 1790 1 10 Gligor Koroj9 Arad 1759 1 Dimitrie Nyaksa10 Val. 1768 1 loan Koroj Arad 1776 I loan Sztăn Temes 1782 1 Mihăly Nyaksa „ 1781 1 Makavej Paska Arad 1798 1 loan Nyaksa Trans. 1790 1 Dimitrie Kendya „ 1772 1 Theodor Paska Arad 1798 1 Oeorgie Nikula Trans. 1789 1 1 Gabriel Idyean 11 Buda 1781 1 2 Kretsun Tuksa Arad 1779 1 Dusa Ștefan „ 1788 1 2 Rusz Thoader 1. Torni12 Temes 1783 1 ,, Thoma 1. Toader Arad 1802 1 24 47 49 50 18 1 2 19 20 3 4 32 45 5 21 6 7 8 9 10 22 33 11 23 34 35 12 13 24 14 25 26 27 36 37 28 46 29 15 16 17 38 30 39 54 Titulus Numerus Tempus Appertinentiae Noniina Locorum et ecclesiae s'!®s I aș EcclesiaBticae ecclesiarum specificus E P = U © es A a - 1 s s • Szărtos Ecc. p. se. S .2 a - -S Eo E 3 ‘ Topănfalva Metal!, et ordin. »-> f) if a> ■--- s a fl ii aS u S O A « «S fl Pagi Centrum (Kempeny) ea « > ® o a. M ud fl o ® *- Vallis Csertes a---. H s 3 ° fl fl Szohodol 115 1 o Vâlya Verde cum Pelis 1 c*-l ► Polyâna 1 RP ’/s 2 1332 1 2 122 1 Zalathna Metallurgorum Oppidum cum Vultury 2 Pars Trimpojile Ecc. p. se. 391 1 „ Vale Dosuluj Ecc. p. se. 382 1 3.* Cottus Kiikiillo Circulus Supe- Tradus KukiiUoiensis sub Archi-Diaco- Balavâsăra F. ad 36 12 Bernăd F. ad 2 9 Bonyha M. c. 1 91 RP8 2 Bun uterque M. c. 29 198 i RP8 5 Czikmăntor F. ad 30 38 1 RP1 2 Dănyân F. ad 13 42 1 Darlacz Ecc. p. se. 186 1 Domăld F. ad 33 24 30 Egresto F. ad 36 7 80 Felso Kăpolna F.ad22(c. inf.) 24 1 20 Fiiletelke evanuerunt ao 1805 Gogân F. ad 13 32 1 „ Vârallya F. ad 13 36 1 Gyâkos M. c. 11, 15 56 1 Haranglâb Ecc. p. se. 120 1 Hederfâja F. ad 22 (c. inf.) 19 Hetiîr M. c. 28 90 1 Hondorff M. c. 24, 32 31 1 ao 1804 omnes transierunt Jovedics F. ad 8 18 RP7‘/S Kis Kend ao 1803 omnes amplexi RP3 „ Szollos „ 1804 omnes amplexi RP.18 8 Korod Szent Mărton F. ad 34 21 RP3 Kund F. ad 13 6 1804 RE et P 21 18 Leppend M. c. 67, 12 55 1 1789 Magyaros F. ad 33 9 sunt S. Unionem Mikefalva F. ad22(c. inf.) 12 sunt S. Onionam Nagy Kend F. ad 30 8 RP6 4 Olăh Andrăsfalva F. ad 27 34 1 RP4>/2 4 „ Hidegkut M. c. 26 52 1 1798 „ Solymos M.c. 18,44,45 155 1 RP 18 6 100 „ Szent Lăszlo M. c. 35, 43 92 i RP 4’/, 4 „ Zsăkod F. ad 22 33 1 1799 Pipe F. ad 30 2 1 Sârd F. ad 19 49 RP2 Somogyom F. ad 8 42 RP 12 1 Szasz Âlmâs Ecc. p. se. 103 i „ Csăvăs ao 1803 evanuerunt 1 „ Ernye Ecc. p. se. 130 1 „ Nadas M.c. 20,25,46 72 „ Ormenyes ao 1805 evanuerunt 1804 Ex his sunt 55 cn Numerus Poparum Locus •5 9 a Annus a •ș s _ specificus a S E :fl <5 60 tO 2 a ordinationis O O fl a fi g a s V fl fl 4 vn 1 Simeon Onye Arad 1798 1 10 loan Korkes Buda 1780 1 loan Plik Trans. 1788 1 Georgie Navetz „ 1791 1 Gligor Szikoje Trans. 1789 1 Vaszilie Motora Temes 1789 1 Thyok Ieremie 1 Trans. 1791 1 Arad 1799 1 Georgie Furduj 1 Kosztandin Morar Trans. 1788 1 Kosztandin Mutsa2 Arad 1801 1 Theodor Naretz “ Val. 1760 1 6 Troankes Nikulae Mold. 1760 1 loan Bonkutz . Buda 1780 1 Vaszilie Moldovan4 Balâzs 1755 Vaszilie Popovics Temes 1789 Darie Troankes Trans. 1795 Makarie Popovits Arad 1800 Reflexiones rior sub R, Pere. Samuelis Sombori. natu administratoris loannis Popovits. ¹ [Transivit ad Unionem]. ² [Tiansivit ad Unionem]. ⁸ [Ao 1814 transivit ad Unionem]. ⁴ Cum, qualiter et quando intervenerit relapsus popae Vasz. Moldovan ab unione, in qua praesbyteratus ordi- nes susceperat, ex actis consistori- alibus non constaret, nec ejates co- ram commissione comitti popae quid certi retulissent. Is qua ignotae in hac hyerarchia conditionis e numero disunitorum eo addito expungitur, ut ad reddendatn conditionis suae . rationem cnm ressensu praehabitae exemptionis via politica adstringatur, factis interea per consistorium circa ipsius suspensionem a functione ne- cessariis dispositionibus. 1 Viszilie (sic!) Popovits Arad 1801 1 1 loan Popovits Trans. 1794 1 2 Vaszilie Popovits 8 Trans. 1762 1 Theodor Popovits „ 1793 1 1 Dimitrie Poros Trans. 1793 1 1 losziv Popovits 8 Trans. 1791 1 Moysze Popovits’ Arad 1797 1 1 loan Todoran Trans. 1795 1 1 Georgie Sztojkovits Trans. 1772 1 1 loan Popovits Arad 1803 1 1 lakob Neksa Buda 1783 1 Sedes Sic, Hâromszek, circ, super. 21 Tzofalva f. od. 28 Resign. ao 1793. [Sub Nro 12060/1839 templum ademptum cessum est.] [Ao 1812 incolae pagi Unionem, popa non transiit]. Resign. ao 1804. Resign. ao 1790. ¹⁰ Vide apud matrem Hetur, ubi habet domiciliam sua'm. ¹¹ Resign. ao 1793. ¹² Transierunt. ¹⁸ Juxta relationem parochi Jakob Neksa ex Lepend dantur hic 7 familiae non unitae sub ipsius cura spirituali. inf. 50 — a 10 Disunitis et 26 Unitis transierunt ad a 2 loan Zude sen.⁸ Trans. 1764 loan Zude jun. Arad 1804 2 Kretsun Fekete Trans. 1789 loan Popovits Arad 1801 2 Michail Popovits⁸ Val. 1761 Nicolae Popovits Trans. 1790 Oeorgie Sztojkovics¹⁰ „ 1772 2 Thoader Mark¹¹ Val. 1760 loan Mark Trans. 1793 1 Simeon Asculan¹⁸ Arad 1797 1 loan Popovits Varasd 1781 18 1 loan Popovits Trans. 1791 1 Simeon Serban „ 1772 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 40 41 31 42 43 44 1 2 3 36 17 4 37 18 5 10 20 6 21 7 8 22 38 9 23 39 40 24 41 25 10 11 12 26 42 43 44 27 45 28 13 14 29 45 30 16 47 Numerus Tempus Appertinentiae © w ri Ecclesiaaticae 56 e« d O s 9 Nomina Locorum et 80 rt *ț © s « 3 s ecclesiarum patrumfami- ’S --- © *- -§ S « ta Titulus lias inclusia 2 s * © »■> ecclesiae viduab. et ’s! agrorum § ° .9 3 specificus ziugaris Templomm tu cubuli «2 Szâsz Szent Ivân F. ad 32 9 „ „ Lăszlo ao 1804 evanuerunt per amplexam S. Unionem Szenaveros F. ad 38 17 Szeplak M. c.32(c. inf.) 68 1 RP 4 V2 2 16 Vămos Udvarhely F. ad 37 73 1 RP 6*/a 3 10 Zâgor F, ad 36 28 Circulus inferior sub Tradus inferior sub Archi- Dia- Abosfalva F. ad 22 28 Ădămos M. c. 5, 15 58 t RP 2>/, Also Bajom Ecc. p. se. 171 1 RE 10 RP l1/. 2 „ Kăpolna M. c. 34 129 i RP 2 Băbahalma M. c. 8, 25 114 1 RP7 4 4 Balâzstelke M. c. 14 175 1 RE 4 RP3 2 Bethlen Szt. Miklos M. c. 36 72 1 RP2 Bord F. ad 21 36 1 RP l'/z 100 Borzăs F. ad 2 70 1 Buzâs-Bessenyo F. ad 34 45 i RP l’/4 4 Csapo M. c. 28, 33 103 1 Csiidâtelke F. ad 7 64 1 RP 16’/ 5 Deeg M. c. 18, 29 92 1 RP 48 12 10 Dicso Szent Mârton M. c. 6 83 1 RP3'/4 3 Dombo F. ad 17 24 5,10,44 c. sup. Erdoallya M.c. 1,13,26 32 1 RP l’A 26 » Faisz F. ad 40 70 1 Oâlfalva ao 1805 evanuerunt per amplexam S. Unionem Oyulas „ 1804 omnes transierunt Hosszu Asszo „ 1803 omnes transierunt Karâcsonyîalva M. c. 38, 47 70 1 RP5 6 Kerelld F. ad 27 21 Kezsler M. c. 44 197 1 RP 21/, 2 Kincsi F. ad 17 48 1 RE 4 RP 7‘/s 2 Kirâlyfalva F. ad 12 40 1 RP2 Kis Săros Ao 1804 omnes transierunt Kukiillo Vâr M. c. 10, 48 86 1 RE1 2 Latzkod F. ad 22 30 1 RE28/* Lodormăny F. ad 43 53 1 RE l'/2 6 RP6 6 Luuka M. c. 42 100 1 RP20 io 1 Mikeszăsza F. ad 21 97 1 RP 2 20 । Nagy Cserged M. c. 24 85 1 RP5 2 Olâh Biikkbs Ao 1804 transierunt „ Kocsârd F. ad 20 104 1 RP 4*/. 3 Pocs Falva F. ad 22 31 1 „ Telke F. ad 4 60 1 RP 11 6 40 ’ Săly F. ad 21 20 1 Sovenyfalva F. ad 2 40 1 1793 RP 10 5 20 Szelkut Ecc. p. se. 102 1 RP9 3 Szokefalva F. ad 6 11 1 Tatârlaka F. ad 40 86 1 RE 16 RP4 5 Ex his sunt 57 Locus ai o a> Annus & 2 5 Numerus Poparutn •rt d Reflexiones îs specificus <0 d a .- a ► s ’5o 5 ’î ordinationis O o ci d 2 g S Câ 1 Resign. ao 1799. 2 [Hic una sum auditoribus transivit ad S. Unionem ao 1814]. 1 Oregorie Folan Arad 1803 1 8 [Ao 1825 transierunt]. 2 llie Popovits1 Trans. 1765 1 1 4 Praeindigitatus popa est amotus pro- Zaharie Popovits ' Arad 1799 pter illegales copulationes. R. P. Sigismundi Kosa. conatu A. D. Ștefan Popovits. 8 5 Popa amotus ob bigamiam. 1 Andrej Popovits4 Buda 1778 1 •6 Resign. ao 1797. 2 Thoader Popovits6 Trans. 1793 1 ’ Resign. ao 1795. Petru Ketzan Arad 1804 1 Simeon Popovits6 Trans. 1762 1 8 [Ao 1817 transierunt]. 2 loan Popovits Arad 1797 1 9 [Ao 1812 cum majori parte pagi trans- 2 Petru Popovits’ Val. 1761 1 irit ad S. Unionem]. Ștefan Popovits Trans. 1795 1 10 [Ao 1821 transierunt]. 1 Oeorgie Kretsun „ 1794 1 îl rAo 1813 transierunt]. 1 Theodor Kiss 8 Arad 1802’ 1 12 Propter illegales copulationes amo- 1 Ștefan Popovits 9 „ 1800 1 tus est. 1 Mathej Rakovitza10 Trans. 1795 1 18 Resign. ao 1791. 1 Athanaz Szfics11 Arad 1801 1 Archi Diaconus. 1 Simeon Durka12 Buda 1780 1 15 2 Dimitrie Szfics16 Trans. 1762 1 Ao 1823 transierunt]. loan Szfics „ 1791 1 Resign. ao 1791. 2 Ștefan Popovits 14 „ 1767 1 11 Resign. ao 1800. Inhabilis venera- Daniel Popovits Arad 1803 1 bihs senex et habitu respecta juve- 1 Petru Popovits16 „ 1798 1 nilis aetatis duorum in hac concen- trata ecclesia relictorum in functione 2 Szamoil Popovits19 Trans. 1762 1 poparum, quetnadmodum hucdum, Oeorgie Popovits „ 1791 1 ta pro futuro etiam ordinanus con- 1 loan Gavril Arad 1797 1 fessanus relinquitur. ® g •*» .2 ® M gg E"t 'Oh * e2 M. c. 35 91 1 RP31/, 2 F. ad 20 57 1 RP6 3 F. ad 31 16 RP8‘/a 2 F.ad42c.sup. 49 1 F. ad 12 30 1 M. c. 19 75 1 Ao 1803 transierunt 4.* Cottus Thorda, cirsulus su- Tractus Thordensis superior sub Archi- ao 1803 transierunt 1 RP 2V2 4 Ecc. p. se. 96 1 RP8 3 M. c. 36 49 1 RP 17a 1 Ecc. p. se. 142 F. ad 48 34 F. ad 18 4 M. c. 40, 49 103 M. c. 14, 20 49 1 F. ad 47 2 1 ao 1805 transierunt 1 F. ad 4 45 1 F. ad 48 63 1 M.c. 21,22,26 53 1 Ecc. p. se. 91 1 M. c. 5 87 1 1800 F. ad 45 5 1 M. c. 44, 53 131 1 Ecc. p. se. 119 1 ao 1804 transierunt 1 F. ad 18 17 1 F. ad 19 17 1 F. ad 19 31 Ecc. p. se. 10/ RP 5*/s M. c. 1 182 RE8‘/a 4 M. c. 55, 56 82 RP 9*/3 4 40 ao 1803 transierunt M. c. 40, 43 59 M. c. 8 102 F. ad 41 40 1 F. ad 25 25 1 M. c. 51 53 1 F. ad 50 53 1 F. ad 7 79 1 F. ad 25 8 1 F. ad 54 69 1 M. c. 9 98 1 F. ad 29 60 1 M. c. 11,14,(6 60 1 M. c. 23, 24 64 1 RE 80’/s 3 F. ad 10 39 1 RP2‘/S 3 F. ad 45 87 1 RE11/, 1 F. ad 15 47 1 RP12 8 F. ad 19 14 1 RP6 3 F. ad 30 51 1 RP12 4 F. ad 15 3 1 RE 3 F. ad 3 27 1 RP4 2 ao 1803 transierunt RP3 2 F. ad 10 17 [ao 1811 transierunt] ao 1803 transierunt ao 1811 transierunt Ex his sunt 59 s Numerus Poparum Locus O «4 <3 specificus Annus a a a Ștefan Râtz 1 ordinationis ’-g <5 Tholdalag ao 1803 transierunt Topii tza M. c. 52 328 1 Uifalu F. ad 10 48 1 RP 3 1 Unoka ao 1804 transierunt Urai M. c. 12, 13 46 1 RP 20 5 Vârnegy ao 1803 transierunt Vets F. ad 47 31 1 Also-Jăra Circulus inferior Also-Szolcsva a) Tractus interior sub Archi- ■ Bedello M. c. 12 84 1 Bikalatt Ecc. p. se 151 1 Borev 1 1790 Ecc. p. se 166 1 F. ad 10 62 1 M. c. 34 41 1 Felso-Szolcsva Ecc. p. se 261 2 Gyertyămos ao 1805 transierunt Kâkova M. c. 16 133 1 RP 12’/t 12 Kis-Bânya Ecc. p. se. 210 2 Kis-Oklos F. ad 14 84 1 Lupsa Ecc. p. se. 710 4 RP 1 */» Nagy Oklos Ecc. p. se. 227 1 Potsâga „ „ „ 290 3 Ruhaegres „ „ „ 106 1 RP7 16 Runk „ „ „ 159 1 RP5 1>/, Szelitse ao 1804 omnes transierunt Thoroczko F. ad 32 45 Ujfalu seu Lunka Ecc. p. se. 115 1 Vidăly „ „ „ 82 1 RP12 20 b) Tractus interior sub Archi- Als6 Detrehem M. c. 35 96 1 Bânya Bik Ecc. p. se. 82 1 RP 12 20 ao 1803 transierunt Csiirulye F. ad 7 70 1 RP8 12 Csikud 1 Decse F. ad 6 10 1 Egerbegy Ecc. p. se. 120 1 Oerend Ke-iesztur „ „ » 115 1 Keresztes F. ad 9 23 1 Ketze Ecc. p. se. 81 1 1795 Kis Fenes , „ „ „ 142 1 RE 3 Magyaros Ag M. c. 29 33 1 Mikes Ao 1803 60 patres familias, qui transierunt ad Disunitos, item conversi Olâh Răkos ao 1804 transierunt Siitmeg F. ad 26 28 1 Sos Szent Mărton F. ad 6 37 1 Thorda M. c. 3 82 1 Tohăt ao 1805 transierunt Vajdaszeg M. c. 1, 5 102 1 RP 20 16 - Ex his sunt 51 3 Numerus Poparum Locus fl «5 M & Reflexiones 3 specificus Annus cu fl ’& a 1 [1827. una cum popo pagus amplexe a David Popovits ordinationis o 00 § a est S. Unionem]. a loan Toncza a a V 1 «.- 2 [Ao 1812 transierunt]. s Georgie Hertzegan 1 ■c 1 5 !3 8 [Ao 1812 transierunt]. n Gligor David Trans. 1770 1 fi. f 4 [transiit ad secundam votam], 2 Arad 1805 1 fl f Ao 1803 resignavit; ceteroquin fuit 1 Arad 1797 02 semper praevaricator. 1 Trans. 1796 sub R. P. Fr. Păpai. Diaconatu A. D. loannis Nandra. 1 Szamoile Damian 2 Trans. 1762 6 Archi-Diaconus. 2 Kretsun Lupe „ 1787 1 ’ Vide Hartos! 1 loan Bajk „ 1787 1 8 [Transivit ad secundam votam 1811]. 1 Vaszilie Muntyan Arad 1805 1 9 Templa 2. et 3. communia sunt cum 1 Mihail Popovits8 Val. 1768 1 Unitis. 2 luon Mitrofan Arad 1776 1 10 [Ao 1820 transiit], 1 Gregorie Mokane Trans. 1783 1 11 Resign. ao 1801. 2 Gavril Barb Sztăn Trans. 1790 1 12 Hon. Archi-Diaconus. 2 Lucas Szamojl Trans. 1791 1 13 Resign. ao 1795. 4 Gligor Popp Arad 1800 1 14 [transivit]. 2 Zaldiej Nutz4 Trans. 1787 1 16 Archi-Diaconus. 1 Theodor Nisztor8 Bucur. 1765 1 1 loan Kozma Arad 1803 1 2 loan Nandra6 Buda 1783 1 Petru Popovits Arad 1776 1 loan Luca Buda 1778 1 Petru Luca Temes 1782 1 Szimion Onye ' Arad 1798 1 Georgie Popovits Temes 1782 1 Gligor Zsurzs8 Trans. 1794 1 loan Rusde’ S. Andrej 1780 1 lacob Kopil10 Trans. 1791 1 Georgie Popovits Temes 1782 1 Gavril Zsurzs Temes 1783 1 1 Theodor Popovits Trans. 1794 1 1 Ignație Petrar „ 1790 1 Diaconatu A. D. Ignatii Karabetz. 2 Gavril Kotetz 11 Moldova 1761 1 1 1 luon Moldovan Arad 1801 1 Ignatius Petrar 12 Trans. 1790 2 Gavril Onisor18 „ 1770 1 1 Mihail Vlasza „ 1795 1 1 loan Csongar Arad 1804 1 1 Kosztandin Roska Trans. 1795 1 1 Gavril Bolog „ 1793 1 1 Theodor Popovits S. Andrej 1781 1 1 Nicolae Popp Arad 1797 1 1 Szimon Mitroffan Trans. 1791 1 1 Gavril Mitroffan „ 1791 sunt ad Unionem uni Popa Marian Blaget. 1 loan Csizmăs14 Arad 1800 1 1 Ignatius Karabetz18 Arad 1801 1 1 Ieremie Nemeș Trans. 1791 1 (Va urmă).____ 62 ID JLZEBI 3DE3 Epistolae et acta Generalis Georgii Basta (Basta Oydrgy hadvezer levelezese es ira- tai, 1597—1607), voi. 1: 1597-1602. Culese și publicate din încredințarea Academiei ungurești de științe de Dr. Veress Endre. Budapest, 1909. Unul dintre cei mai de frunte istorici unguri din generația nouă, de sigur cel mai sârguitor, bine pregătit și conștiențios, pu- blică de un șir de ani lucrări cari ne pri- vesc și pe noi Românii, pe Românii cari au avut și au o țară și prinurmare și loc în istorie, cu deosebire, și mijlocit și pe Românii pe a căror spate alții și-au jucat și continuă a-și juca jocul politic. Ele caută să lumineze aproape exclusiv istoria Ar- dealului, dar într’un timp când acesta, sau mai potrivit zis, când Domnii Români aveau multe de împărțit cu Ardealul, nu în închi- puire,.. ci cu fapta. E timpul domniei Bathoreștilor¹ în mijlocul căruia cade cea mai strălucită epocă a istoriei neamului no- stru. Nu vreau să-i zic episod. Căci dacă într’adevăr toate turburările, răscoboalele și răsuflările vremii aceleia în jurul Carpa- ților răsăriteni sunt stăpânite sau cel puțin încurmezișate de puterea unui mândru, a celui mai mândru meteor, ce-a trecut re- pede pe firmamentul pământului românesc, dar lumina lui nu ni s’a stins pentru vecie, cum li se pare multora, — de ea e străbă- tută politica țării românești încă un veac, ba ea ne fascinează astăzi prin frumseța și rodnica ei căldură mai mult decât oricând. Și cârmacii de astăzi ai neamului nostru fac, poate fără să-l cunoască cum se cade pe Marele Naintaș de amândouă laturele Carpaților, politica înțeleaptă a lui Mihaiu Viteazul. Ne gâdim la politica lui reală, aceea care s’a întemeiat și se întemeiază numai pe comunitatea de interese a mo- narhiei habsburgice și a statului și popo- rului românesc. Și cartea de care avem să vorbim aici cuprinde scrisorile și toată co- respondența chiar a generalului care, chemat a sluji împăratului, a zădărnicit isbânda ¹ Dl Dr. Veress a mai publicat însă și jin epoca premergătoare o frumoasă și mare monografie asupra reginei Elisabeta, vă- duva lui Zâpolya (sau Szapolya) și mama lui loan Sigismund. acelei politici, punând capul nefericitului nostru Viteaz. Poate dela nime și dela nimic nu am puteă așteptă mai multă lumină asupra ne- izbândei politicei mai mult decât filoîm- părătești croite și urmate de Mihai-Vodă- Viteazul, decât dela Basta și dela scrisorile ce ar fi să desvălue mai bine ca orice su- fletul lui ascuns și îndemnurile după cari a lucrat acest dușman al Domnului nostru. Publicația dlui Veress nu ne poate clă- tină părerea ce aveam asupra politicei proprii a lui Basta în vrășmășia lui împotriva lui Mihai-Vodă, precum peste tot nu poate schimbă firul roșu de care am trebuit să legăm cunoștințele istoriei Voivodului no- stru eu și câți vor fi cetit și pătruns cu ade- vărat isvoarele cetite și analizate minuțios de mine. Fără îndoială că nu pot luă îna- inte părții restante a studiului meu în această dare de seamă, intrând în fondul istoriei lui Mihai în timpul celor doi ani și ceva, de când Basta a fost trimis la granițele Ardealului de care atârnă cu sete, după care picură sufletul Domnului nostru în timpul desăvârșirei lui pe pământ. Tot ce pot face e să ating unele momente din celece mi se par de seamă, pentru a ilustră încât cartea dlui Veress contribue sau nu la sporirea și limpezirea cunoștințelor noastre. Abia e ceva de adaus la biografia lui — ea eră atât de amănunțit făcută în cartea «Istoria della Transilvania» a celui ce-i putem zice secretarul lui C. Spontoni. Odată, Basta se vede silit a aminti arhiducelui Ma- ximilian de cele «17 grade» ce nu le-ar fi «câștigat la miliție», dacă ar fi fost alt om, cum îl descriu calumniatorii (p. 111). Se știă cum Rudolf II, împăratul, ceruse pe Basta dela fratele său Albrecht, guvernorul Țărilor-de-jos, la începutul anului 1597, ca să-l întrebuințeze în răsboiul din Ungaria împotriva Turcilor, unde acesta a și luat parte, încă în acest an. (V. voi. meu I. 475; II, 121). Din acest timp avem la dl Veress o seamă de scrisori și mai ales de memorii interesante ale lui Basta cătră ar- hiducele Maximilian, arătându-și părerea cum să se poarte răsboiul cu Turcii. Țin vreonică de însemnat aici părerea din me- 63 moriul dela începutul lui Iulie 1597 că: dacă Turcul ar asediă vre-o cetate înainte de a fi găsit împotrivire să fie hărțuit dintr’o poziție favorabilă «și silit a veni să ne caute în postul nostru». (Veress, scrisoarea a 3-a p. 5. Această părere asupra tacticei sale o repetă și într’o scrisoare din 14 Nov. 1598. Veress p. 141). E o tactică, care, cu ceva deosebire va fi urmată de el la Mi- rislău, trei sni mai târziu: prin prefacerea de retragere va înduplecă pe Mihaiu să-și lase poziția sa prielnică și să-1 urmeze la locul dorit de dânsul, în loc ca Domnul român să fi rămas statornic în poziția ce a știut să-și aleagă, ca totdeauna, silind el pe Basta a-1 atacă acolo. Și știm că din această greșală militărească se trage tot răul lui Mihaiu. La sfârșitul verii 1598 aveă să înso- țească pe fratele împăratului Rudolf II, pe Maximilian în Ardeal, al cărui guvernator eră să fie Arhiducele, după părăsirea țării de principele ei legal Sigmund Băthory și cedarea ei împăratului. în drumul lor ei află că principele fugar s’a întors și și-a ocupat de nou scaunul. Toată chestia eră acum a apără Oradea-mare, care încă nu i se închinase, odată de Băthory, și al doilea de Turci, a căror obiectiv de răsboiu eră anul acesta și spre care tocmai înaintau. Petru împărat eră socotit de «praecepum Transylvaniae propagnaculum», — perdută li-se tăiă legătura cu Ardealul. (Vezi voi. meu II p. 40—54 și 123 sq.). Am arătat cum Basta, care eră numit suprem «Loco- tenent» al lui Max adecă comandant al trupelor ce-1 însoțeau (la Veress aveau chiar proclamația lui Mathias cătră oastea aceasta pentru numirea lui Basta, p. 41—42) nu eră de părerea să se ia în stăpânire Oradea pentru a nu îndârji pe Sigismund Băthory, care și el țineă s’o aibă, și a nu-1 aruncă în brațele Turcilor. Avem acum și o scri- soare a lui Basta cătră V. Gonzaga, principele de Mantova, din 19 Sept., în care el ex- primă aceeaș «părere, că nu trebuiă să se treacă mai departe», ci să se fi lăsat Oradea în pace pe seama lui Sigismund, și crede că la Praga s’a înțeles rău lucrul, când au or- donat contrarul. (Veress, p. 43—44). Această mărturisire trebue reținută și aici, unde ni se dovedește (ceeace am spus în cartea mea) și mai amănunțit o consequență în ținuta împăciuitoare a lui Basta față de Unguri, dela început. Chestia Oradiei, pe care de Redern o apără și nu Basta, care stătu tot timpul departe, la Tokaj, pe când Maxi- milian se află la Casovia, am tratat-o lă- murit în cartea mea, așișderea și toată pur- tarea lui Basta, și judecata ce-am dat-o acolo asupra lui nu ni se clătină prin de- taiurile asupra măsurilor luate de el, contra voinței sale el abiă peste un an va înțelege însemnătatea Oradiei (Veress, scris. Nr. 256) spre ajutorarea cetății, a căror realizare nu mai ajungeă să se vadă, înainte de pără- sirea asediului de Turci. Am arătat și lipsa oricărei făpte răsboinice și a oricărei alte isprăvi de seamă în timpul ce urmă când dânsul, Basta, rămase ca administrator cu titlul de «vice-căpitan» al Ungariei-de-sus (după plecarea lui Max acasă), și ca pri- veghetor asupra Ardealului, calitate în care se află și când, peste un an, Domnul român puse capăt cu sabie, domniei față de îm- părat nelegiuite a Ungunmei din Ardeal. (Din timpul acesta sunt foarte multe scri- sori la Veress: 140—213). Știm că Mihaiu Vodă se trudi un an de zile a-1 face pe împăratul să înțeleagă, că purtarea trădătoare a Ardelenilor închi- nători de nou lui Bathori Sigismund și apoi vărului acestuia, cardinalului Andreiu, trebue pedepsită, nu pentru simpla răsbunare, ci fiindcă nu-i îngădue nici lui a stă lipsit de împărăție și a-i aduce foloasele ce vrea și ar puteă să i le aducă în Orient, dacă în Ardeal ar fi stăpânire sigură împărătească, pentru a cărei câștigare el își pune tot su- fletul și toată puterea sa ostășască, — numai împăratul să-i dee și el ceva ajutor de ceea- laltă parte. El isbuti, în sfârșit, pe la sfârșitul lui Iulie 1599, să capete un ordin pentru Basta ca să coopereze dela Apus la cucerirea ne- statornicului Ardeal, pe când Mihai va intră despre Răsărit-Meazăzi (V. la mine pag. 199 —262 și 205—206 sq.) Dovedisem aceasta fără a cunoaște «anume îngăduința ori po- runca» ... Acum avem la dl Veress o scrisoare a lui Basta din Casovia, 5 August, cătră ar- hiducele Maximilian, care începe chiar cu vorbele: «Non ostante tuthe la vinostra- tioni (și acestea erau chiar și din partea sa afirm eu) che si fecero a Praga, Sua Ma- 64 estâ, comanda che si passi inanti»... spu- nând că l-a onorat pe el să fie executorul acestei hotărîri»... «Și dacă amicul de din- colo (înțelege pe Mihai Vodă) va intră cu forțele ce făgăduie» nu se îndoește, că nu ar fi de ajuns pentru a da piept cu orice număr de inimici. Și-i mai spune că așteaptă numai banii (pentru ostași) și îndată va plecă la drum (p. 232—3). Această mărtu- risire întărește ceeace știam: Basta hotărîse la 2 August, cu «Ambasadorul» lui Mihai ce se întorceă dela Praga ca, la sfârșitul lui August, să-și facă intrarea în Ardeal de amândouă părțile. Știm că acest lucru nu s’a împlinit și am făcut toate cumpănirile cari l-au putut zădărnici. între ele eră socotită destul de sus tocmeala în care stă Basta cu Bâthory Andrei, prin mijlocirea generalului oștilor ardelene Kornis Gaspar, asupra supunerii lui împărăției. Nou avem aici un răspuns al lui Andrei B. din 10 August, în care-1 rugă pe Basta să vină până la Tokaj cel puțin, ca să se întâlnească acolo cu Kornis pentru tocmeală (Nr. 282), și o scrisoare a lui Basta cătră Maximilian, în care-i spune că se va duce la Tokaj (Nr. 285). Și, în sfârșit, avem chiar propozițiile lui Kornis făcute în numele principelui său Andreiu în 17 puncte, cu datul de 21 August, Tokaj. Se scuză pentru umbletele cu Turcii, se roagă să-1 primească Maj. Sa pe el și țara în grația sa. El nu e Sigismund, ce va ho- tărî vorbă va fi. Totuș nu se sfiește a ame- nință cu pacea cu Turcii, dacă nu e as- cultat. Aceștia, zice, i-au făgăduit și Valachia. Față de o ținută ca aceasta îndemnu- rile lui Mihai-Vodă că împăratul să nu su- fere rușinea ce i-au făcut Ardelenii, cari s’au lăpădat de stăpânirea sa, se dovedește foarte îndreptățită. Totuș Basta nu va țineă terminul asupra căruia s’a învoit cu amba- sadorul lui Mihai pentru intrarea în Ardeal. El își va întoarce armele, cum am arătat (p. 216), înapoi spre Solnoc, pentru a cercă să-l scoată din mânile Turcilor, unde în tot cazul, nu li se puteă întâmplă nici un rău, cum mărturisește el însuș «per non esser al presente in questa provinția tanto nu- mero de Turchi, che li posse offendere». (Veress, p. 249—250). în această scrisoare cătră Pezzen, din 4 Sept., pe care o co- piasem și folosisem și eu, fiind din arhiva din Viena, se află acel pasaj, în’ care se ■ vorbește de execuțiunea unui cunoscut per- ț sonaj («l’esecutione di quel personaggio I ch’ella sa»), ce Mathias a cerut să se amâne, ; pasaj pe care eu l-am referit cu toată pro- Ș babilitatea la Andrei Bathory (vezi voi. meu , 11. p. 213). D-1 Veress re întreabă în notă i oare cine ar puteă fi acest om? D-sa mai are o scrisoare a lui Basta din aceeaș zi, cătră arhiepiscopul Spinelli, nunțiu la Praga. Dar nici pasajul de acî privitor la acea per- soană nu ne împedecă definitiv de a-1 puteă tălmăci și asupra cardinalului Andreiu. Pen- tru Spinelli noul principe Andrei puteă fi un amic, ca Basta să întrebe: «Dar ce va zice Ilustr. V. de întâmplarea acelui amic» ? Și să spună că îl ține norocos, că dorește să n’ajungă el să-1 chinu'e, și să arete ce scrie Păllffy în privința lui, tot în termini ascunși. Un lucru ne-ar face să ne îndoim în adevărul acestei explicații: mai jos vor- bește, că din Transilvania n’are nici o veste j (p. 251—3)—poate cu intenția să ascundă J mai bine locul de mai sus pentru alții. Ori J cum siguranța ne lipsește. Dar am văzut că locul ce urmează în scrisoarea scrisă lui Pezzen asupra trimi- | sului Domnului român se potrivește: «El ’ se află mereu aici cu aceeaș intenție, după ’ bani, și nu ajunge toată lumea a-1 scoate .1 din rătăcire», cum am tradus la locul său, sau a-1 face să înțeleagă. Ce anume? De sigur nu numai că bani nu sunt, ci și că țința pentru care se cercase: răsboiul îm- potriva Ardealului nu se poate face acum. j D-1 Veress pune altă interpuncție și schimbă S pe circa în cerca, nelăsând loc pentru alt -j înțeles, decât pentru banii ce-i cerea, cu ț toate că «cerca» n’ar fi atunci terminul po- i trivit. Dânsul zice: ...«con l’istessa inten- ; tione di sempre: cercai quattrini, ne basta • î a disetoglierlo tutto il mondo», băgând dela sine cuvântul disetoglierlo, în credința că originalul e greșit. înțeleg «disegnarlo», cum a avut în copia "D-sale, trebuia în- dreptat, originalul aveă însă disinganarlo care eră la locul său. (Citatul copiei mele se află în cartea mea, voi. II 214 n. 1). Aceasta nu-1 stingherește pe Basta de a scrie, 7 Sept., cum am văzut, iarăș lui Verzen, tocmai în înțelesul vederilor lui Mihai, cari erau atunci și ale lui Pezzen, arătându-și dorința de a se uni cât mai în 65 grabă cu Valahul, despre care tocmai primise vestea, altfel neadevărată, că a și intrat în Ardeal. Oricum, alte circumstanțe atenuante nu se pot aduce nici acum, peste cumpănirile ce am făcut în cartea mea, pentru faptul că Basta nu s’a ținut de terminul pus pen- tru intrarea deodată cu Mihai în Ardeal. Disgustul lui pentru întreprinderea aceasta și-l vădește și în sus citata scrisoare cătră Spinelli (4 Sept.): Arhiducele Mathias cere ca la al doilea avis să mă împreun cu oastea lui — suut foarte dispus la asta, «vrând mai bine a mă aruncă într’un noroc general decât particular», (p. 251) — cum ar fi fost expediția ardeleană. Pentru Mihai întâmplarea a fost priel- nică. I-a îngăduit cu ceva întârziere să ocupe singur Ardealul — dar și izvor de nefericire: a sădit ura neîmpăcată în inima lui Basta. Acesta eră numit, la 18 Septemvrie, din partea adevăratului regent al Ungariei, arhid. Mathias, în numele împăratului de «Admi- nistrator» al căpităniei și al regimului Un- gariei superioare. Nu ne vom opri asupra actului întitulat «Instrucție și scrisoare de instalare d-lui George Basta» etc., în care i se clarifică poziția și toate drepturile și datorințele lui, act ce-1 public.t d-1 Veress în întregime sub Nr. 328 (p. 266 - 279) nici asupra tot timpului ce-a urmat pentru care am avut atât de bogat material și până acum (mai ales în colecția Hurmuzaki, apoi în Monumenta comitialia Tranniae și la Szâdeczky) încât misiunea nouă de supra- veghiare creată lui Basta, prin aflarea lui Mihai în Ardeal, și apucăturile lui pentru a-1 vedeă scos de acolo erau bine cunos- cute. Vom trece de-adreptul la săvârșirea acestui fapt. Nu putem totuș petrece însemnata scri- soare a lui Basta din Chinger (Csenger), 12 Februărie 1600, adresată unui necuno- scut (Veress pag. 348—50). Spunând că Mihai par’că totuș s’a moiat și ar vrea să părăsească Ardealul, dacă ar veni aci un „principe de sânge" (doar Ia aceasta Mihai nu s’ar fi împotrivit dela început împăra- tului, vezi voi. meu II. pag. 340-4), el adauge: „Dar eu mă tem că el nu procede sincer în aceasta și că, într’aceea, tratează cu Turcul și cu alți dușmani ai casei Au- striei; dar despre asta ne vom lămuri în curând"... „N’am putut însă să scap de invidia și răutatea unora, cari au lățit vorba, că eu avusem corespondență cu Sr. cardi- nalul Bathory, și că m’a fost corupt cu bani, ca să sfătui pe împăratul să nu se miște împotriva lui, și din acest interes nu m’am dus mai de grabă în contra cardina- lului". învinuirea nu eră cunoscută de mult ce e drept, — ambasadorul lui Mihai o ri- dicase deadreptul la curte, încă la începutul lui Octomvrie 1599 (vezi voi meu II pag. 265—6), și asupra ei mai sunt și alte scri- sori la d-I Veress (Nrii 403, 404 resp. 397, 400, 409, 410, 411 sqq., acestea din urmă le aveam și la Hurmuzaki). Dar mai nainte Basta o credea de scornitură a lui Ungnad. (Veress Nr. 403). Acum vorbind de această „calomnie" zice: „Intențiunea, se știe, a fost a Valacului, care s’a servit ca instru- ment de niște eretici, cari nu mă văd bu- curos în aceste părți; și aceștia au fost cari au publicat acestea. Dar eu îi voiu scoate pe ei și pe Valac de mincinoși și infami". Pe la sfârșitul lui Iunie 1600 Mihai intră a doua oară în Transilvnnia, în capul oștilor sale biruitoare și cu o domnie mai mult: cucerise Moldova. Focul primei dușmănii cu Basta ce se manifestase prin atât de grele învinuiri la curte unul împotriva al- tuia, trecuse de mult. Și acum se păreă chiar că o apropiere și lucrare împreună ar fi cu putință. In fața primejdiilor ce ame- nințau Ardealul, afară de Turci, din partea Poloniei, unde o oaste însemnată erâ gata să invadeze de nou pe Sigismund Bathory, Basta fu cel dintâi care scrisese din Cașovia (unde-și ținuse slujba de administrator în tot timpul acesta) comisarilor împărătești, cari în lipsa lui Mihai din Ardeal, fugiseră și ei de aci și se aflau acum în Satmar, le scrise la 25 Iulie, zicând: „dacă el (Voi- vodul Mihai) trebuia să rămână în provincia (Ardealului), cu voia Maiestății Sale, îmi pare mai mult necesar ca Domniile Voa- stre ilustrisime să-și dea silință a r,e îm- păca împreună, căci eu din partea mea nu voiu lipsi a face, ce mă vor sfătui Dom- niile voastre ilustr., pentruca serviciul M. Sale să nu sufere"... (Szâdeczky, Mihăly Vajda, 346). Și în acelaș timp și Mihai zoriă, prin scrisori, la comisari, ca să fie ajutat în apărarea țării Ardealului de oștile îm- 5 66 părătești. Iar când primi dela comisari co- pia scrisorii lui Basta îi scria însuș acestuia, la 2 August, și mulțămindu-i pentru știri, zicea: „vă rugăm prietinește, ca repede să eșiți în tabără cu cetele voastre, coborând oastea cătră Tașnad, pentru a-i alergă în- tr’ajutor, la nevoie. Nu uită a-i aduce aminte să nu mai zăbovească, precum altădată, căci totul depinde de repezeală, și trebue făcut cu mâna și cu prezența, nu prin scri- sori și internunții — ca anul trecut (Hur- muzaki IV. 1, 95). Amăgit de scrisoarea lui Basta suscitată și de răspunsul comisarilor, Mihai îndesește tot mai călduros cererile lui de ajutor, — scrie comisarilor și Iui Basta, la 4 August și la 8 August, acestuia spunându-i, că și-a lăpădat toată ura ce a avut împotrivă-i și cerând să facă și el ase- menea, desvăluindu-și el însuș tot mai bine situația pecară în care se află. Din isvoa- rele de până acum știam toate acestea. Avem însă la d-1 Veress o scrisoare a lui Basta cătră arhiep. Spinelli, din 10 August unde spune, că dinaintea primejdiei polone Mihai îl va chemă într’ajutor așa crede, și are semne pentru asta, și adauge: „și eu, deși cunosc bine sufletul lui rău pentru mine, voi fi silit să merg pentru serviciul patronului"... De mai mare valoare este scrisoarea lui Basta din 4 Sept, cătră ambasadorul spaniol la Praga, San Clemente. Toată luna lui August trecuse cu cererile necurmate ale lui Mihai după ajutor și cu adâncirea convingerii lui Basta și a Comisarilor că pământul se prăbușește sub picioarele dom- nului român. In scrisoarea pomenită Basta spune că aveă ordin să-1 ajute. Dar pe drum s’a convins că vrea să-1 înșele: i-a venit știre, că avuse de gând să omoare nobilimea ardeleană pentru a-și asigură domnia. Și cum eu n’aveam alt ordin decât a-1 conservă ca servitor al Maestății Sale și a-i da toată satisfacția, mergeam prefă- ¹ cându-mă de toate". Atunci, în dimineața acestei zile, i-a venit un caveler transilvă- nean cu scrisoare dela toată nobilimea care se află armată la Turda (o chemase Vodă la arme). Aceștia-i cerură ajutorul făgă- duind credință împăratului. Și astfel „am hotărit", zice Basta, „a nu perde acest pri- lej, ci a ajută aceste popoare și a griji de alungarea tiranului, fiind aceasta calea ade- vărată de a se asigură acea provincie". Această hotărire îi pare „mai expedientă decât oricare alta pentru lucrul Maiestății Sale". La 6 va plecă de aci, din Maiten, la Ardeal. Intr’altă scrisoare, din 8 a lunei, îi spuneă aceluiaș, că la 10 va trece munții: Ardelenii continuă a-1 chemă zilnic, asigu- rându-1 prin subscrieri și sigile de credința lor cătră împărat. Despre Valac aude, că văzându-se părăsit, își pachetează de ple- care. (Veress, Nrii 548, 552, pp. 408—412). In aceste împrejurări a ajuns Mihai să fie bătut la Mirislău. Și nu pentru alta, ci fiindcă s’a ispitit a nu-și păstră punctul strategic, ales după toate principiile înaltei școale militare a lui Basta. Pentru această bătae scrisorile lui Basta nu ne prezintă nimic nou. Privitor la întâmplările următoare sunt de remarcat scrisorile cu Nrii 558, 570, 577, 578, 58?, 604, 605 și cu deosebire instrucția lui Basta pentru solii săi la împăratul, din 17 Nov. 1600; pentru trecerea lui Mihai cătră Curte, scrisoarea din 5 Dec. p. 463, apoi pag. 467. Interesantă e și apărarea lui Basta, când se dovedea că rău a făcut ce a făcut: scrisoarea Nr. 667 (p. 506—509) ; corespondența lui cu Sigismund Băthory, de nou adus de Ardeleni ca principe Nrii 696, 701, 702, 704, 708, 718, 724, 729, 733. Prețioase sunt apoi: scrisoarea lui Basta cătră arhid. Matthias din 21 Maiu 160', după prima întâlnire cu Mihai, cu care aveă să coopereze acum, dar cu deosebire cea din 31 Mai cătră Gonzoga, în care spune: „In quanto al Valacho, che in modo niuno non lo voglio haver meco, sapendosi certo che egli tratta con Sigismondo", Nrii 735 și 737, ceeace tocmai dânsul făcea. Se văzii totuș silit a se împreună cu el, „das wir gnedigst gern vernuhmen¹¹, răspundeă Ma- thias, la 6 Iulie (p. 561), dupăce primise dela Basta și Gonzoga scrisori cu noue în- vinuiri de tradare asupra Voivodului (pag. 560. Vezi priv. la aceasta și Hurmuzaki IV. 255—258 și Szădeczky p. 44—5). Asupra luptei dela Ouruslău nimic nou, decât 2 scrisori scurte ale lui Basta cătră Spinelli și arhid. Matthias, fără a pomeni un cu- vânt de Mihai-Vodă (p. 573—5), pe când altfel raportă acesta, numindu-se pe amândoi în raportul său scurt. (Hurmuzaki IV 265). Asupra motivelor cari l-au îndemnat pe Basta a ucide pe Mihai d-1 Veress re- 67 produce, în lipsa de noue date, din Spon- toni, cuvântarea lui Basta, resonamentul lui (Ragionamento) în consiliul de răsboi ținut cu oficerii săi, cum a mai reprodus și mai nainte, adeseori când Basta s’a pre- zentat ca vorbitor sau ascultând vorbirile altora, părțile privitoare. Motivele sunt tot cele cunoscute din scrisoarea lui cătră arhid. Mâtthiâs, din 23 August: Bănueli de tră- dare a intereselor Curții, tirănia lui cu lo- cuitorii țării, jafurile ostașilor lui, pretinsele lui scrisori cătră Ibraim Pașa prinse de Si- gismund, recunoscute încă de răp. meu profesor Huber ca falșuri... (din Spontani 167—8, v. scris, lui Basta la Hurmuzaki IV. 1, 266, reprodusă și de Veress p. 587—9 cu mici prescurtări). învinuirile acestea erau socotite de însuș Basta, vedem acum din scrisoarea acestuia din 2 Sept. (Veress p. 593—5), prea puțin dovedite, căci afară de acele „indicii", el spune că a descoperit acum și altele, cari vedeau „scopul lui de a se înstăpâni de această provincie" (Tran- silvania), cum va raportă amănunțit un om ce-1 va trimite acum... închei acest referat mai lung decât se obicinuește în astfel de scrieri. O recensie cum se scriu pentru reviste de specialitate îmi părea fără scop pentru „Transilvania" a cărei cetitori trebue să câștige alte cu- noștințe decât un specialist, cunoștințe ce nu le putem presupune la majoritatea lor ca posedându-le. De altă parte iarăș n’am putut eși din cadrul unui referat. Volumul se prezintă excelent. Cules din 15 arhive străine și din 27 arhive interne, el ne dă scrisorile nepublicate în întregime, însoțite de 1300 de note bune și folositoare, cu arătarea cât se poate de exactă a cuprin- sului în titlu, cele apărute în alte publicații în regește sau extrase mai amănunțite, și nu lasă nimic de dorit în privința ușurării muncii specialistului ce are să le utilizeze. Numărul lor e de 963. O introducere de XLIV de pagini orientează bine, poate prea amănunțit asupra muncei culegătorului, asupra metodei urmate, asupra întregei cu- legeri, în cap. III, ne dă și o biografie a lui Basta, p. XXVI, până la sfârșit. Cele trei table dela urmă sunt cu toată îngrijirea lucrate și nu putem așteptă decât cu plă- cere volumul al II-lea al corespondenței lui Basta cu registrul numelor întregei colecții, care poate să fie gata până acuma, precum dorim să vedem curând în colecția Hur- muzaki și celelalte volume de isvoare ce are d-1 Veress privitor la istoria noastră. Din cele arătate am putut adeveri că, dată bogăția izvoarelor cunoscute până acum pentru istoria lui Mihai Viteazul și Basta, recolta volumului dlui Veress în cunoștințe noui, nu e tocmai de seamă. Rudăria, 4/17 Februarie 1911. Dr. loan Sîrbu. * Sextil Pușcariu: Zur Rfikonstruktion des'tvrrumănischen. Sonderabdruck aus der Festschrift Meyer-Liibke 1. Halle a. S. M. Niemeyer, 1910. în această lucrare a sa harnicul filolog dela Cernăuț atinge o întrebare, care a ținut încordat mai bine de un secol spiritul isto- ricilor și al filologilor, cari se ocupau cu trecutul neamului și al limbii românești. E vorba de „chestia română". Autorul nu voește să construiască vr’o hipoteză nouă, care ar deslegă definitiv această problemă. Scopul său este numai adunarea de ma- terial și cernerea acestuia prin sita cât mai deasă a lingvisticei. Subt „urrumănisch", „străromână" el înțelege limba Dacoromâ- nilor, Aromânilor, Meglenților și Istroro- mânilor (eventual și a altora, cari s’au des- naționalizat cu vremea și pierzându-și limba au dispărut în alte popoare) în timpul, când între aceștia mai eră continuitate teritorială și legăturile nu încetaseră. Cum a fost această limbă, unde și când s’a născut? Iată chestiunea, pe care pornind din cu- vintele lui Hasdeu, că nu este cea mai bună cartea care ne dă soluția, ci care ne dă de gândit, nu voește să o deslege definitiv, dar a căreia soluție voește să o promo- veze prin centribuirea cu material controlat și sigur. Cu toate că cele dintâi monumente ale limbii române nu sunt mai vechi decât se- colul al XV-lea, totuși putem urmări tre- cutul limbii românești încă cu mult timp înainte de acest secol. Anume, cu câțiva secoli mai nainte poporul românesc în urma icuirii unor popoare străine în corpul său s’a desfăcut în mai multe grupe, cari apoi s’au despărțit cu totul și afară de două — de Aromâni și Meglenoromâni — nici- odată n’au mai ajuns în atingere nemijlo- 5* 68 cită. Cel care voește să ne înfățișeze icoana ₍limbii „străromâne“ trebue să compareze cele patru dialecte principale, să aleagă din ele ce este comun și să-i reconstruiască fizionomia străveche. Astfel putem ajunge nu numai la date de valoare privitoare la istoria limbii românești, ci putem împlini lipsa datelor istorice, iar în acest chip cu ajutorul datelor lingvistice istoricii vor putea statori mai ușor locul și timpul de formare al poporului român, căci un lucru e fără îndoială, că nici istoria, nici lingvistica singură nu va puteă deslegă această che- stiune, ci numai amândouă împreună spri- jinindu-se împrumutat. Dacă aruncăm chiar și numai o scurtă privire asupra celor patru dialecte princi- pale, putem constată cu ușurință, că aproape toate însușirile, prin cari se deosebește limba româneuscă de celelalte limbi surori, le aflăm nu numai în dialectul daco- și istro-român, ci și în cel aromân și megleno- român. Nici nu e trebuință să probăm acest lucru cu exemple. E destul să asămânăm o poveste cu același subiect luată din tus- patru dialectele ca să ne convingem, că e vorba de aceeaș limbă. Și nu numai „re- gulele fonetice¹*, ci și „excepțiile¹¹ vechi sunt aceleași, încât suntem siliți să admitem că Românii înainte de despărțire locuiau pe un teritor unitar, unde comunicația puteă să ducă «u sine eventualele însușiri de limbă în toate părțile. Numai cât Kretschmer ne spune (Einleitung in die Geschichte der griechischen Sprache, p. 9) că „experiența ne învață că nu există limbi absolut lipsite de dialecte. în fond limba fiecărui individ se deosebește de a altuia în rostirea sune- telor, în alegerea cuvintelor, în formele sintactice, etc., și aceste deosebiri cresc cu întinderee teritorială a limbii...¹¹ Așa stăm și cu unitatea limbii „străromâne.¹¹ „După cât cunoaștem astăzi dialectele nu e mai mult hipoteză, că toate dialectele au format o unitate, pe care noi o numim „străro- ᵥ mână¹¹, în care ... bine nțeles — puteau să fie deosebiri dialectale, despre ce și avem urme, dar toate dialectele erau unitare în ce e mai de frunte în fonetică, în flexiune, sintaxă și formarea de cuvinte¹¹ (Weigand, Jahresbericht III, 140), Dar lingviștii numai în teorie privesc astfel unitatea limbii „stră- române¹¹, în praxă nesocotesc acest punct de vedere și pe lângă unitatea teritorială admit și o unitate de limbă în înțeles strâns. Iar fiindcă unitate de limbă în acest înțeles nu-și pot închipui decât pe un teritor mic, ca Ioc de formare a limbii române încă admit un teritor mic în Balcani ori chiar în Dacia. Dar greșesc. Adevărat, că și de pe un teritor mic se poate lăți o limbă și poate învinge și înghiți alte limbi, dar cu limba românească nu stăm astfel. Teritorul--■ de formare al limbii românești e cu mult mai mare decât ținuturile locuite de Români astăzi, și e și natural, căci acești Români orientali niciodată n’au fost popor cuce- ritor, ci totdeauna au fost supuși altora. Altcum nici nu ne putem explică deose- birile sau nuanțele dialectale, pe cari le aflăm în „străromână¹¹ altfel unitară. Așa e de pildă cu așanumitele verbe iotacizate Audio, video ne-ar fi dat după legile fo- netice auz, văz, dar pretutindeni în dialectul aromân, megleno- și istroromân aflăm nu- mai aud, văd. Pe teritorul dialectului daco- român în subdialectul bănățean, care e re- cunoscut, de conservativ, se aude numai auz, văz, și e constatat, că în acest dialect mai de mult forma auz, văz eră cu mult mai lățită ca în timpul nostru. Este evident așadară, că formele aud, văd născute după analogia lui lauzi, laud s’au ivit deja în străromână „unitară¹¹ și vorbită pe un „te- ritor unitar¹¹, dar dupăce acest teritor eră foarte mare, nu s’au generalizat, ci o parte a limbii ne-a păstrat formele corecte. Tot așa sunt formele preteritului imperfect lău- dam, lăudat, lăuda, lăudau în loc de lăuda, trecerea lui a în ă la cuvintele femenine cari își formează pluralul cu l (cetațl-cetățl, adunarl-adunărl), prefacerea latinescului te, ti î.n ță, țâ și țe, ți, palatalizarea labialelor, muiarea dentalelor, rotncismul (schimbarea lui n intervocalic în r), etc. Așadară când și unde s’a născut limba română ? Care i-a fost patria străveche: a) numai Dacia, b) numai peninsula bal- canică ori c) Dacia și peninsula balcanică, întru cât n’a încetat comunicațiunea între ele nefiind Dunărea hotar între două po- poare străine ? Dacă luăm în considerare toate mo- mentele accentuate mai nainte, vedem, că întinderea teritorială a „străromânei¹¹ eră destul de considerabilă, și nu ne împedecă 69 nimic să admitem ca teritor de formare a limbii române amândouă malurile Dunării unde se poate constata că au fost Romani. Așadară Dl Pușcariu în acest punct se deosebește de Dl lorga, care în scrierile sale „Geschichte des rumiinischen Volkes" și „Istoria Românilor pentru poporul ro- mânesc¹' ține dialectele dacoromân și aro- mân de două limbi deosebite, deși înrudite de-aproape una cu ceealaltă. Studiind teoria Dlui D. Onciul — ac- ceptată și de Dl Ov Densușianu — care susține continuitatea Românilor în nordul Dunării, din motive filologice importante nu admite admigrațiânea dela sud la nord, care s’ar fi întâmplat prin secolul al IX-lea, iscodită numai pentru a puteă explică anu- mite fenomene lingvistice comune dialec- tului dacoromân și celor din dreapta Du- nării, precum și elementele albaneze ale celui dintâi. Dlui Pușcariu i se pare fals din punct de vedere metodic să susținem că patria străveche a Românilor a fost în sudul Dunării numai pentrucă în dialectul dacoromân se poate constată anumită in- fluență albaneză, iar Albanezii locuesc astăzi în sudul Dunării. Noi nu știm nici cine sunt Atbanezii, nici unde au locuit în evul mediu. Deci putem cu același drept să întoarcem foaia și să zicem că Albanezii au trebuit să se fi extins odinioară negreșit cu mult mai spre nord-ost, căci limba al- baneză are unele însușiri comune cu limba românească, cari în însăși limba româ- nească s’au ivit în nordul Dunării. Această părere a Dlui Pușcariu o întărește pe lângă o notiță a lui Kretschmer (o. c. p. 261) și o epistolă a Dlui K Pârvan, profesor la universitatea din București, care crede că Albanezii au locuit odinioară în nordul Du- nării. Prin sec. III—VI s’au tras dinaintea Slavilor în sudul Dunării. Cei rămași s’au contopit cu Românii întocmai cum au fost înghițiți o parte mai târziu de Greci. Ce privește timpul când s’a format limba românească, părerile se deosebesc. Weigand crede că în secolul al IX-lea, Sandfeld-Iensen afirmă, că înlocuirea infi- nitivului cu propozițiuni secundare e de origine grecească și o pune între 1000—1200 (Jahresb. IX. p. 125). Toate fenomenele ivite în limba românească înainte de influența slavă însă sunt comune celor patru dialecte. Așadară: „Despărțirea definitivă a „stră- românilor" în grupele de astăzi nu ne-o putem închipui decât ca urmarea unei spargeri prin invaziunea Slavilor. Elemen- tele slave comune ale celor patru dialecte ne dovedesc, că „Străromânii" au locuit timp îndelungat împreună cu Slavii. în aceste timpuri, când nu se puteă vorbi de simț național, Românii și Slavii, cari aveau aceeași religiune și biserică comună, aceeași ocupație și interese de același fel, nu se considerau ca două popoare deosebite. Numai timpul și organizările de state din sudul Dunării aduseră despărțirea definitivă. Acolo își pierdură limba pe încetul Românii și se făcură Slavi, aici se perdură Slavii în marea de Români. Așadară avem de lucru cu un proces de desnaționalizare na- tural, al cărui rezultat sunt statele slavice dincolo și cele românești dincoace de Du- năre. Megleniții se par a fi cele din urmă rămășițe ale Românilor, cari trăiau odini- oară împreună cu Bulgarii, acei, cari și-au perdut mai pe urmă legătura cu cei de- un sânge cu ei așezați în nordul Dunării. Aro- mânii din contră au trebuit să se desfacă de massa cea mare a Românilor cu mult mai curând. Se pare, că ei astăzi nu trăiesc în patria lor de odinioară, ci au fost îm- pinși de Slavi mai spre sud. Limba lor ne arată limpede urmele despărțirii mai de timpuriu de grosul Românilor, căci avem potriviri megleno-istro-daco-române, cari Aromânilor nu le mai sunt cunoscute. Și elementele slave vechi în limba lor sunt mai puține decât în celelalte dialecte. Ce privește pe Istroromâni, ei au putut să se desfacă din partea vestică a Dacoromânilor și anume mai nainte de a începe influența ungurească, așadară cu greu după secolul XI—XII, și au ajuns ca nomazi până în patria lor de astăzi. Soartea lor — ei sunt amenințați să se stingă — se aseamănă cu soartea Românilor acum desnaționalizați din Galiția și Moravia și ne arată cam ce ar fi pățit Românii, dacă ar fi numai pă- stori imigrați din peninsula balcanică" (p. 73-74). Cunoașterea mai amănunțită a elemen- telor străine ale limbii române și a numelor de localități va servi bun material pentru statorirea definitivă a patriei limbii „stră- române". 70 Astfel Dl Pușcariu nici nu voia la în- ceput si așa nici nu eră silit să răspundă la aceste două întrebări, dar se vede că a aflat de bine să schițeze pe baza cerce- tărilor amintite părerea lingvistului, ca apoi la rândul său să-și poată spune cuvântul și istoricul — iar cât știm, până acum și l-a spus într’un ton mai hotărît singur Dl lorga (Neamul românesc literar, II. Nr. 30) exprimându-și părerea de rău că Dl Pușcariu a părăsit punctul de vedere susținut de Dsa, deoarece îl crede cel adevăiat. Ne- greșit, vor mai trebui multe cercetări până la o soluție mulțămitoare, dar Dl Pușcariu poate că a dat direcția în care vor trebui să se facă acelea. Dr. Nicolae Drăganu. ± z!29 Oct. 1910 și 2 Ian. 1911). — (10-12. Nr. 20, 91—1911 și 1483—1910). Diciosâmnărtin. Cu ocazia adunării cer- cuale extraordinare din Cetatea de baltă s’au ținut următoarele prelegeri: Dr. Virgil Radeș despre „însemnătatea meseriilor din punct de vedere românesc" și Nicolae Platon despre „Alcoholism". S’a ales un nou comitet pe trei ani și director dl Dr. Romul Boilă. Se dăruesc câte 8 ex. din publicațiunile „Asociațiunii" (adun, cerc, extraord. din 25 Dec. și șed. comit, cerc, din 10 și 31 Dec. 1910). — (13 Nr. 69—1910) Gherla. S’au ținut mai multe prelegeri poporale; s’au început 2 cursuri de analfabeți; s’a înființat o agentură și o bibliotecă poporală (șed. comit, cerc, din 30 Dec. 1910). — (14 Nr. 21—1911). Hida-Huedin. S’a fixat programul foii „Sfătuitorul", care apare de douăori pe lună și s’a decis aranjarea șezătorilor literare (șed. comit cerc, din 22 Noemvrie 1910). — (15 Nr. 50—1911). Ibașfalău. S’a decis înființarea unei reuniuni de cântări în ca- drele „Asociațiunii" (șed. comit, cerc, din 17 Decemvrie 1910). — (16 Nr. 1514—1910). Marghita. S’a constituit noul comitet (șed. comit, cerc, din 15 Dec. 1910). — (17 Nr. 1467—1910). Murăș-Oșorheiu. S’au luat dispoziții pentru convocarea adunării cercuale (șed. comit, cerc, din 7 Dec. 1910). — (18—19 Nr. 1478 și 1532—1910). Panciova. Bisericii gr. or. din Panciova s’a dat un ajutor de K 240. Cu ocazia adunării cerc, din Satul-nou, d-1 Petre Stoica a ținut o prelegere despre «Cărți». Director s’a ales dl loanichie Neagoe, preot în Petro- vasela (șed. comit, cerc, din 17 Dec. și adun. cerc, din 25 Dec. 1910). (' — -(20. Nr. 1460—1910). Teaca. S’a decis ca desp. să cuprindă comunele aparținătoare cercurilor pretoriăle Teaca și Ormeniș și comuna Sângeorgiul de câmpie (șed. comit, cerc, din 15 Sept. 1910). — (21. Nr. 12—1911). Timișoara. Cu ocazia adunării cerc, din Qhiroda, d-1 Virgil Popovici, preot, a ținut o prelegere despre „Tovărășii și foloasele lor". Desp. a decis zidirea unei case naționale în Timișoara, care va fi intabulată pe „Asociațiune" (adun. cerc, din 16 Octomvrie 1910 și șed. comit, cerc, din 15 Decern. 1910). Școala civilă de fete: (22 și 23. Nrii 65 și 109—1911). D-1 Dr. llie Beu se încredin- țează cu traducerea manualului de igienă de Dr. Adolf luba. S’a înaintat Ministe- rului spre aprobare manualul de aritmetică pentru cl. 1 și II, tradus de d-na Eugenia Tordășianu. Se înaintează din nou planul de învățământ spre aprobare. 78 Muzeu și bibliotecă: 24-31. Nrii 101, 49, 89—1910,1459, 1527,1486, 1470 și 1474-1910). Colecțiile Muzeului și ale Bibliotecii s’au înmulțit cu următoarele: 25 ex. din po- vestea „Teiu legănat¹', câte 5 ex. din „Bătrâna cerșitoare" și „Pățania mea dela târg“ dăruite de autorul lor, d-l I. C. Panțu, profesor în Brașov; o carte de jude- cată a unui sobor preoțesc din 1706, dăruită de d-na Maria O. Dima din Hunedoara; un antimis vechiu, dăruit de d-l losif Nemeș, paroh în Lăpușul-ung.; o acoperitoare de pat și un ștergar din 1808, dăruite de d-na Paulina Rădulescu; un liturghier manuscris, dăruit de d-l loanichie Oprean, preot în Boz; 1 ex. „Informații literare și culturale" de Oct. C. Tăslăuanu; un calendar cu litere cirile din 1843, dăruit de d-l Csâki dela Muzeul Bruckenthal din Sibiiu. Biblioteca poporală a Asociațiunii: (5. Nr. 126—1911). D-l Oct. C. Tăslăuanu se autorizează a tipări Biblioteca în 10,000 exemplare și a angaja o persoană pentru administrația ei. Biblioteca scriitorilor dela noi: (6. Nr. 127—1911). D-l Oct. C. Tăslăuanu se auto- rizează să publice această bibliotecă sub auspiciile „Asociațiunii",' editura fiind obligată a da „Asociațiunii" din fiecare volum 100 de exemplare cu o reducere de preț de 5O°/ₒ. Cărți dăruite: 32-36, 41. Nrii 2, 61, 73-1911, 1430, 1482-1910, 108-1911). Se dăruesc următoarele cărți: câte un ex. din toate publicațiunile Asociațiunii d-lui Emilian Patachi, preot în Teoltiuriu; d-lui Alex.’Bidian din Kisszfloricz, d-lui Chirion Adă- moiu, director înv. din Sâmbăta sup.; directorului agenturii din Baica; d-lui Dr. Florian, preot militar și dlui loan C.oman, preot în Sitabuzăului. Conferențiarul agronomic: (42 și 43, Nrii 129, 128—1911). Raportează că a ținut pre- legeri în Măcicașul ung., Cacova și Poiana-Mărului. Conferențiarul agronomic e invitat să desfășoare o activitate sistematică după un plan, pe care va aveâ să-l prezinte într’o ședință viitoare. Membri decedați: (2 și 4. Nrii 87 și 98—1911). Au încetat din vieață Dr. Origorie Sândeanu, care și-a testat întreaga avere „Asociațiunii" și Dr. Petru Țigle, membru fundator. Membri noi: (45. Nr. 111—1911). Cassierul raportează că s’au înscris următorii membri noi: a) membru, pe vieață-. D-l Dr. Ion Fruma, advocat, Sibiiu. b) membri ordinari'. 1. Gavril Cristea, preot, Sânmărtin. 2. loan Peter, subnotar, Bu- durasa. 3. Alexandru Nuțiu, prof., Beiuș. 4. Dr. A. Muntean, adv., Beiuș; toți 4 din desp. Beiuș. 5. loan Axente, comerciant, Arpătac. 6. Biserica ort. rom., Ar- pătac. 7. Oeorge Crivăț, înv., Sânpetru, toți 3 din desp. Brașov. 8. Nicolae Nema, șef-contabil, Galați (România). 9. George Popa, preot, Oreovaț. 10. Silviu Colo- jora, preot, Denta; amândoi din desp. Ciacova. 11. Dr. Basil Bașota, medic, Cluj. 12. Valentin Drăgan, cassier, Cluj. 13. Augustin Cosma, preot, Feiurd. 14. Gavril Karșai, propr., Cluj; toți 4 din desp. Cluj. 15. Vasilie Cetățian, preot, Subcetate, desp. Hațeg. 16. însoțirea de credit, Apoldul mic, desp. Mercurea. 17. Grațian Flonta, Cățelul rom., desp. Șimleu. 18. loan Suciu, propr., Tritul de sus. 19. George Wlassa, preot mii., Inoc; amândoi din desp. Turda. 20. loan Radu, preot, Măgărei, desp. Agnita. 21. Alimpiu Coste, preot, Spini, desp. Blaj. 22. I. Stupinian, preot, Săcărâmb, desp. Deva. 23. loan Rotariu, preot, Mateiu, desp. Dej. 24. loan Pop, preot, Măluțiu. desp. Dej. 25. Miron Dascăl, preot, Cetatea de baltă. 26. loan Pop, preot, Cuștelnic. 27. Niculae Platon, preot, Șomfalău; toți 3 din desp. Dicio-Sân- Mărtin. 28. Dr. Camil Negrea, adv., Făgăraș. 29. Dr. Liviu Pandrea, adv., Făgăraș. 30. Pavel Borzea, preot, Viștea inf. 31. loan Grecu, comerc., Porumbacul de jos. 32. Dimitrie Mandeal, preot, Porumbacul de jos. 33. Dr. E. Moldovan, medic, Arpașul inf. 34. Trandafir Dragomir, preot, Arpașul inf., toți 7 din desp. Făgăraș. 35. losif Olariu, • preot, Sărăzeni. 36. Petru Panga, comerc., Zgribești; amândoi din desp. Lugoj. 37. Aurel Mureșian, stud. silv., Semniț, desp. Mociu. 38. Alexa Jianu, înv., Comoriște, 79 desp. Oravița. 39. Biserica gr. or. rom. Mramorac. 40. Lazar Roșculeț, înv., Alibunar, amândoi din desp. Panciova. 41. leiofteiu Vișcrean, preot, Criș, desp. Sighișoara. 42. Moise Flitter, preot, Șarpotoc, desp. Sighișoara. 43. Simion Moldovan, vice-protopop, Noul-săs., desp. Sibiiu. 44. luliu Mera, propr., Cozma, desp. Teaca. 45. Niculae Sperchez, înv., Zernești, desp. Zernești. 46. George Cutean, înv. Zernești. 47. Miron Sanda, cismar, Tohanul vechiu, toți 3 din desp. Zernești. 48. George Dobrin, înv. Bucium, desp. Făgăraș. 49. Romul Ramonțan, preot, Mărgău, desp. Hida-Huedin, 50. Teochar Strizu, înv., Alibunar. desp. Panciova. 51. Aron Mihuleț, preot, Șura- mică, desp. Sibiiu. Extras din procesul verbal al ședinței. Oct. C. Tăslăuanu m. p., secretar. Ședința a Il-a a comitetului central, ținută în 4 Februarie 1911. Prezident: losif St. Șuluțu. Notar: Oct. C. Tăslăuanu. Membri prezenți: Dr. V. Bologa, Dr. /. Borcia, Ars. Bunea, P. Cosma, O. Goga, Nic. Ivan, Dr. II. Pușcariu, Romul Simu și Nic. Togan. Fundațiuni: (47 Nr. 274—1911). In urma raportului comisiunii alese pentru a studia clădirea unui internat al studenților universitari din Cluj, comitetul central: a) de- cide înființarea și clădirea internatului studenților universitari din Cluj pe teritorii! grădinei Petran din Cluj, b) încredințează aceeaș comisiune să se pună în înțe- legere cu vreun arhitect pentru a pregăti planurile noului internat, împreună cu preliminarul de cheltuieli. Despărțăminte: (49 Nr. 276—1911). Se dă ajutorul de 100 Cor. pentru ținerea pre- legerilor poporale următoarelor despărțăminte: Sibiiu, Șimleu, Diciosânmărtin, Mercurea și Orăștie. — (50 Nr. 192—1911). Becicherecul mare. Cu ocazia adunării cercuale din Toracul mic, d-1 Dr. Dimitrie Chiroiu a ținut o prelegere despre «Meserii și comerciu». (Adm. cerc, din 6/19 Aug. 910 și șed. comit, cerc, din 9,22 Noemvrie 1910). — (51 Nr. 190—1911) Blaj. S’au luat dispoziții pentru ținerea prelegerilor poporale și conferințelor. Desp. e invitat să înainteze programul oficial al serbărilor ju- bilare. (șed. comit, cerc, din 19 Oct. 1910). — (52 și 53 Nrii 189 și 174 — 1911): Diciosânmărtin. S’au ținut prelegeri pop. în Bachnea și Tirimia mare. I se trimite 10j de ex. din diferite broșuri de cari dis- pune «Asoc.» (șed. comit, cerc, din 25 lan. 1911). Școala civilă de fete: (55 Nr. 262—1911). Corpul profesoral cere îmbunătățirea sa- larului. Pentru studiarea chestiunii se alege o comisiune în persoanele Dior P. Cosma, Dr. O. Russu și N. Ivan. Muzeu: (56—60 Nrii 118, 220, 119, 167 și 182—1911) Colecțiile muzeului s’au sporit cu următoarele obiecte: 41 de obiecte dela expoziția etnografică a desp. Lăpușul ung. și o casetă cu 92 fotografii, cari reprezintă vederi de pe teritorul desp. — 35 monede de argint din diferite epoce și țări, o piatră minerală conținând aur și fo- tografia lui Dr. G. Sândeanu, toate dăruite de Dna Văd. Sândeanu; un document din 1848, dăruit de Moise Popovici, preot în Seghiste ; — o monedă din 1821 dă- ruită de loan Lacatis, econom în Șiria; - 22 hrisoave vechi dăruite de loan Dandea, paroh în Șasa. Petreceri în favorul Muzeului: (48 Nr. 275 — 1911). La propunerea secretarului Oct. C. Tăslăuanu, se decide a se aranja în Sibiiu petreceri cu jocuri și costume ță- rănești pentru a se îtpnulți mijloacele pentru înzestrarea Muzeului. Cărți dăruite: (61, 62 Nrii 186 și 250—1911) D-lui Dr. A. Crăciunescu i s’au dăruit 173 de broșuri ca să le împartă între țărani cu ocazia prelegerilor pop. ce le ține în desp. Sibiiu. 80 Cărți cumpărate: (64 Nr. 160—1911). Se cumpără 100 ex. în preț de 6 cor. din bro- șura dlui Aurel Bratu «Tovărășii pentru școlari*. Membri nci: (71 Nr. 265—1911) Cassierul raportează că s’au înscris următorii membri noi: a) membri pe vieață: 1. «Noiana», institut de credit și economii în Noul românesc, achitând I rată de K 100. 2. loan Banciu, cassierul „Asociațiunii", achitând o rată de K 50-—. b) membri ordinari: 1. loan Găbudeanu, preot, Filea-de-jos, desp. Turda. 2. Du- mitru Roșea, econ., Săliște, desp. Săliște. 3. Teodor Panciovan, înv., Vrani și 4. George Balota, preot, Comoriște, amândoi din desp. Oravița. 5. Vasilie Mol- dovan, preot, Bicaz; desp. Treiscaune-Ciuc. 6. Teodor Crușiț dir. de bancă, Valea-Jidanului. 7. Alex. Cojocariu preot, Valea-Jidanului, amândoi în desp. Treiscaune-Ciuc. 8. loan Câmpean, înv., Hondol, desp. Deva. 9. Dr. Octavian •Prie, profesor, Blaj. 10. Ștefan Pop, profesor, Blaj. 11. Silviu Handrea, comer- ciant, Blaj. 12. Traian Novac, comerciant, Blaj. 13. loan Moldovan, vicen. cons. Blaj. 14. Aron Victor, arch. cons. Blaj. 15. luniu Brut Micu, proton, c. Blaj. 16. luliu Busoi, vicer. sem. toți 8 din desp. Blaj. 17. Const. Măhăra, înv., Alțina, desp. Nocrich. 18. Florian Bologa, preot, Marpod, desp. Nocrich. 19. Alexandru Bufau, oficial, Stanislau în Galiția. 20. Gavril Cioba, preot, Orșova, desp. Reghin. Extras din procesuj verbal al ședinței. Oct. C. Tăslăuanu m. p., secretar. Tiparul tipografiei arhidiecezane în Sibiiu. losif Sterca Șuluțu.