TRANSILVANIA REVISTA ASOCIAȚIUNII PENTRU LITERATURA ROMÂNA ȘI CULTURA POPORULUI ROMÂN. Apare sub îngrijirea secțiilor științifice-literare. 1910. SIBIIU. EDITURA ASOCIAȚIUNII. Cuprinsul i- Partea științifică-literară. Pag. Bârseanu Andreiu: Cuvânt de deschi- dere, ținut la adunarea generală din Dej la 5/18 Septemvrie 1910 309—317 Bogdan Dr. A.: Desvoltarea bisericei românești 145—162 Borgovanu Or. V.: Amintiri despre Al. I. Odobescu 434—446 Boer Ștefan: Folclor: O colindă 42 Le Bon Dr. Oustav: Teoria energiei intra-atomice și a dispariției ma- teriei, trad. de Liviu Rebreanu 98—104' Crișan AL: Case românești din Bihor 96—97 -y Clinciu /.: Din trecutul Branului 393—414 Dăian Dr. Elie: Baronul Vasiliu L. Pop (cu portret) 317__326 , Drdgan Dr. Niculae: Asperități sin- tactice 5—13 — Asperități sintactice (urmare) 85—95 » >> 172 183 — „ „ » 335-354 — „ „ „ 414—433 X Oherghel Dr. G.: Dr. I. Jung 372—375 Goga Octavian: Titu Maiorescu (cu o ilustrație) . 1—4 Dr. 1.: Documente istorice: O poruncă a sultanului cătră N. Mavroghen din 1Ț87, privitoare la păstorii din Ardeal 31—34, L. Dr. I. și Gh. T.: Documente isto- rice 118-122 L. Dr. L: „Silister Stuhlsbuch" 195 — Edictum tolerantiae 446—455 Micii Emil ian: Contribuiri fragmentare la istoria Tipografiei llirice româ- nești din Viena 1770—1793 și 1795 17—30 Precup Gavril: Unitatea noastră cui- "-----* turală 326—334 Păcală Victor: Din etnografia comunei Rășinari: Construcția și întocmirea locuinței și a celoralalte clădiri economice (cu 86 ilustrații) 57 - 84 N. Petra-Petrescu: Comerciul din lumea întreagă 34—38 Rația Dr. loan: August Treboniu Laurian (cu 2 ilustrații) 354—360 Pag. Seni Dr. Valeriu: Un manuscris din secolul al XVIl-lea 14—16 Tăslăuanu Oct. C.; Muzeul „Asocia- țiunii" 38—42 — Bibliografia publicațiilor româ- nești din Ungaria pe 1909 123—131 — Crestături în lemn: Albumul d-lui—.. prof. Comșa 162 -17Î )(Todica Gavril: Măsurarea timpului Î05—117 ■ Todoran Eugen: Documente istorice privitoare la familia Șaguna 184—194 360—372 455—461 Dări de seamă. Aurel Dobrescu: Dr. Felix: Istoria igie- X niei la Români în secolul al XIX. și starea la începutul secolului al XX-lea 43-47 C. Lacea: Prof. Dr. Q._Weigand: Lin- guistischer Atlas des daco-romă- nischen Sprachgebietes 132—134 însemnări. Etimologii de Dr. N. Drăganu (47—48). — Starea serviciului de oculisticăîn România de Aurel Dobrescu (48). — Donațiunea Pe- tru Pană (48). — Bursierii „Asociației" (49). — Sărbătorirea lui Titu Maiorescu (50). — Congresul profesorilor (50). — Biblioteca tineretului (51). — Apel cătră autorii de cărți didactice (51). — înființarea „Asociațiunei" (134). — Muzeul „Asociațiunei" de O. C. T. (136). — Monografii de comune de O. C. T^' (137). — Costume românești de O. C. T. (137). - Păstoritul de O. C. T. (138). — Mu- zeul „Asociațiunii" (376). — Numiri popu- lare de plante de Al. Borzea (376). — Neaoș de Dr. Nicolae Drăganu (377). — Unelte de treerat de D. P. (371). — Biblioteca poporală a „Asociațiunii" (377—379). — Notițe etimo- logice de Dr. N. Drăganu (461—462).— O carte veche, Evangheliarul lui Coresi de Dr. losif Popoviciu (462—463). — „Asociațiunea" și Biserica (463 — 465). — Biblioteca poporală a „Asociațiunii" (465). 1 Partea oficială. Pag. Abecedar pentru analfabeți: se amână tipărirea abecedarului d-lui N. losif 142 — apare abecedarul d-lui Bota 142 — se dă d-lui Bota un ajutor de K 100 pentru abecedar 303 Abrud-Cămpeni: — ajutor școalei din Abrud 52 — se dă ajutorul de K 100 pentru prelegeri poporale 54 — se iau dispoziții pentru ținerea adu- nării cercuale 304 — procesul verbal al adun. cerc, din 2 și 7 Aug. 1910, se țin prelegeri 466—467 Adunarea generală: — Convocarea adunării gen. în Dej 305 — Stabilirea textului raport, gen. 196 — prelegeri poporale 197 — conferențiar agronomic 199 — instrucția analfabeților 200 — expoziții 201 — agenturi și biblioteci 201 — publicațiunile „Asociațiunii" 202 — secțiile științifice-literare 203 — biblioteca „Asociațiunii" 203 — muzeul „Asociațiunii" 204 — școala civilă de fete a „Asociațiunii" 205 — ședințele comit, central 206 — consemnarea membrilor decedați 207 — consemnarea nominală a mem- brilor secțiunilor 208 — consemnarea nominală a mem- brilor după despărțăminte 209—235 — conspectul sumar al membrilor după despărțăminte 236—237 — prelegerile popor.ținute în 1909 238 —244 — conferințele ținute în cursul anului 1909 245—246 — activitatea despărțăm. în 1909 247—262 — tablou sumar despre starea și acti- vitatea despărțămintelor în cursul anului 1909 263 — raportul comitetului central asupra socotelilor pe 1909 264—266 — bilanțul la 31 Decemvrie 1909 267—269 — venituri și spese 270—271 — evidența specială a fondurilor 272—277 Pag. — efectele fondului general 278—279 — efectele fond, și fundațiunilor 280 - 282 — proiect de budget pro 1911 283—289 — bursierii „Asociațiunii" 290 — convocarea adun, gener. 307—308 — procesele verbale ale ad. gen. 380—384 Agnita: — se dăruesc cărți 141 — proces, verbal al adun. cerc, (pre- legeri) 385 Aiud-Teîuș: — Dr. G. Simon trimite 100 cor. ca premiu pentru o contabilitate pen- tru popor 54 — se dăruiesc cărți, prelegeri, biblio- teci, agenturi 141 Alba-Iulia: — se dă ajutorul de 100 cor. pentru prelegerile poporale 54 Beiuș: — se țin prelegeri 56 — proc. verb, al adun. cerc, din 17 Nov. 1910, se dăruesc țărți 468 Becicherecul-mare: — proces verb, al adunării cercuale (agenturi) 54 Biblioteca: — Cărți dăruite f>3, 55, 56, 142, 143, 303, 304, 387, 466, 469 — Biblioteca tiner. apar 4 numere 53, 466 — propunerile d-lui secr. Tăslăuanu ref. la „Biblioteca popor." 385, 387,388, Bistrița'. 391, 466 — se dă ajutorul de 100 cor. pentru prelegerile poporale, (cărți) 54 — proces verb, al adun. cerc, din 6 Nov. 1910, prelegeri 468 Blaj: — proces verbal al ședinței comit. cercual din 24 Aprilie 1910 143 — procesul verbal al adunării cerc. din 2 Aug. 1910. S’a aranjat cu ocazia adun. cerc, o expoziție de cusături 305 Bocșa: — La adunarea cercuală din 20 Dec. 1909 s’a ținut o prelegere despre Pag. 52 56 468 52 143 302 468 54 56 143 304 52 468 55 303 Pag. „Pomărit"; s’au dăruit cărți din partea com. central, cari s’au îm- părțit între popor — Se înființează o agentură — proces verb, al adun. cerc, din 25 Sept. 1910 prelegeri, biblioteci, agenturi Brad'. — La adun. cerc, din 5 Dec. 1909 s’a ales de director Dr. I. Radu; s’a cetit din cartea „Din sfaturile unui plugar luminat" de Sandu Aldea, s’au împărțit cărți între popor, lu- ându-se dispoziții pentru ținerea unui curs țu analfabeții din Brad — rap. ședinței comit, cercual din 13 Maiu 1910. Se dă ajutorul de 100 cor. pentru prelegeri popor. — proces verbal al ședinței comit. central din 18 Iunie și al adunării cerc, din 20 Iunie, se hotărește edi- tarea unei biblioteci a despărță- mântului, cumpără un cuptor de uscat poame Bran: — cu ocazia adun. cerc, se ține o pre- legere despre trecutul Branului Brașov: — dă 2 premii ă 50 cor. pentru in- struirea analfabeților. I se dă 100 cor. pentru prelegeri poporale — Se înființează o bibliotecă, se țin 4 conferințe — proces verbal al ședinței comit, cerc, din 8/21 Iulie 1910; s’a în- cassat Cor. 55'80, s’a înființat o- agentură — proces, verbal al adun, cercuale din 7/20 Iunie 1910, se dau 2 premii de câte 30 cor. se țin pre- legeri Bucium: — Dl director raportează că adnexa- rea comunelor din jurul Jiboului nu s’a putut face — se încredințează d-1 V. L. Pop cu înființarea despărțământului Cărți cumpărate: — 50 ex. din „Nutrirea animalelor de casă“ de A. Cosciuc — 200 ex. din „Apărarea viilor contra peronosporei“ de N. Pop — 10 ex. din Monografia comunei S. losif de St. Buzilă 304 Cassierul Asociațiunii: d-1 1. Vătășan își prezintă dimisia; numirea d-lui I. Banciu 469 Ceica: — dl protop. V. Popp se încredin- țează cu înființarea desp. 56 — proces verbal al adun, de consti- tuire din 15/28 Martie 1910 141 — șed. comit, cerc, din 6 Iulie și 28 Sept., constituirea comit, cere. 466 — se iau dispoziții pentru reînacti- varea desp. 468 Concedii: — dl O. Goga cere concediu de 3 luni fără retribuție 303 — cere prelungirea concediului până în 1 Aprilie 1911 469 Conferențiar economic-. — Comitetul central angajează pe dl A. Nistor să țină 20 prelegeri pop. 55 — E angajat conf. agr. dl A. Cosciuc 303 — conf. agron. prezintă programul de lucru 387 — circulară cătră directorii despăr- țămintelor 392 — conferențiarul agronomic rapor- tează despre conf. ținute 467 Dej-. — Invită comit, se convoace adun, generală 304 Diciosânmărtin: — proces, verbal al adun. cerc, din 4 Sept. 1910 prelegeri, biblioteci 466 Donațiuni: — Dl Andreiu Bârsean, viceprezid. , „Asociațiunii", renapoiază suma de 2400 cor. primită ca stipendiu 52 — dl Dr. St. Mangiurea Turnu-Se- verin dăruește 100 cor. 52 — din răscumpărările felicitărilor de anul nou intrat 647 cor. 52 — Petru Pana din Satulung a lăsat „Asociațiunii" 10,000 cor. 54 — d-1 A. Cosma înapoiază suma de 500 cor. primită ca stipendiu 54 , — „Albina" fondului Barițiu 1000 cor. muzeului 1000 cor. mai mulțf 55 cor. pentru muzeu 141 — D-na și D-1 Mihali din Dej do- nează 1200 cor. 384 Pag. Fundațiuni: — Fund. Teodor Sandu 143 — Se votează mai multe burse 302, 303, 305, 466 — se vând 22 acții 384 — Fund. Nichita 497 Gherla: — proces, verbal al șed. com. cercual din 1 Ianuarie 1909 și 16 Ianuarie se înființară agenturi 54 — proces, verbal al adun, cercuale din 20 Iulie 1910 304 — se dăruesc câte 5 exemplare din publicațiunile «Asociațiunii" 468 Hațeg: — se ia dispoziție pentru ținerea conf. proces verbal din 15 Ian. 1910 56 Hida-Huedin: — proces, verbal al adun. cerc, din 23 Oct. 1910, conferințe 468 lubileul i Asociațiunii» : — dl O. C. Tăslăuanu se încredin- țează cu conducerea luciării co- memorative ' 469 Lăpnșul-unguresc: — proces, verbal al șed. comit, cerc, din 3J Dec. 1909, aranjare de expoz. 54 — cere trimiterea unui delegat la expoziția etnogr. ce se va aranja 304 — procesul verbal al adun. cerc, din 2 August 1910 (prelegeri) 385 Ludoș: — se dă 100 cor. pentru prel. pop. 2 comune se adnexează la desp. Murăș-Uioara 54 Lugoj: — se dăruesc câte 5 ex. din toate publicațiunile „Asociațiunii" 52 — se dă 100 cor. pentru prelegerile poporale 55 — raportează că s’au ținut 4 prel. și s’au înființat 5 biblioteci 305 Marghita: — se încredințează înființarea desp, d-lui Dr. D. Stoica 304 — proces, verbal al adun, de consti- tuire 466 Mediaș: — prelegeri ținute în 3 Oct. 1909 52 — proces, verbal al adun, cercuale din 4 Sept. 1910 (prelegere) 385 Pag. Mercurea: — proces, verbal al adun, cercuale din 7 Nov. 1909 (conferințe) 56 Membri fundatori noi 53, 55, 143, 144, 305, 306, 388, 467, 469 Membri pe vieață noi 53, 55, 143, 144, 306, 388 467, 469 Membri ordinari noi 53, 55, 143, 144, 305, 306, 388, 467, 469 Membri onorari: — se propune alegerea d-lui V. Stro- escu de membru onorar 303 Membri decedați 53, 388, 467 Mociu: — programul prel. pop. pe 1910 55 Murăș-Ludoș: — proces, verbal al adunării cercuale din 7 August (prelegeri) 305 — se dăruesc ex. din publ. Asoc. 385 Murăș-Oșorheiu: — proces, verbal al adunării cercuale din 25 Sept. 1910, prelegeri 466 Muzeu: — dl Andreiu Bârsean e rugat să cumpere tablourile pictorului M. Pop aflate în Brașov 53 — obiecte dăruite: 53, 55, 141, 142,144, 303, 306, 466, 469 — dl Tăslăuanu a colectat din Bilbor 23 obiecte și dif. cusături 55 — dl Tăslăuanu prezintă raport de- spre lucrările de catalogare și aranjare făcute în 1909 56 — dl Tăslăuanu e autorizat să facă călătorii pentru adunarea de obiecte pe seama muzeului 141 — s’a cumpărat o copie după tabloul lui A. lancu aflător în București 303 — dl Tăslăuanu cumpără în Bran mai multe obiecte 303 — se cumpără tablourile lui M.Popp 304,386 — d-nul Tăslăuanu a adunat 138 de obiecte din Oiurgeu 386 — se înființează un registru pentru evidența monumentelor noastre istorice și de artă 386—387 Năsăud: — proces, verbal al șed. com. cercual din 15 Iulie, raport, că a înființat o reuniune de consum. I se dă ajutor de 100 cor. p. prelegeri poporale 304 — procesul verbal al adunării cerc. din 14 August 1910 (s’a aranjat Pag- o expoziție de industrie de casă împărțind 100 cor.) 385 Nocrich: — procesul verbal al ședinții corn, cercual din 20 Ianuarie 1910 143 — proces, verbal al adunării cerc. din 28 August (prelegeri) 385 O rade'. — proces, verbal al adun. cerc, din 16 Ian. 1910 și șed. comit, cerc. din 16 Ianuarie 1910 143 — proces, verbal al adun, cercuale din 11 Septemvrie (cărți împărțite, prelegeri) 385 — proc. verbal al șed. comit, cerc, din 9 Oct. 1910 prelegeri, se dă- ruesc broșuri 466 Orăștie: — proc. verb, al adun. cerc, din 16 Iulie 1910 306 — directorul își prezintă dimisia, care nu se primește 466 Oravița: — procesul verbal al adunării cerc, din 1 și 28 August 1909, s’a hotărît adunarea de obiecte pentru muzeu 143 Panciova: — se dă K 100 pentru prelegeri po- porale 55 Propuneri: — dl Dr. D. Stoica propune sala- rizarea secretarilor ceeace nu se poate acceptă 52 — Corn, central cere dlui Dr V. Cioban informațiuni despre in- struirea soldaților români în timpul serviciului militar 52 — se propune înființarea de ferme model țărănești 467 Săliște: — se dă K 100 pentru prelegeri po- porale 55 — proces, verb, al adun. cerc, din 2 Oct. 1910, biblioteci, prelegeri, ex- poziții 468 Sătmar Ugocia: — desp. dăruește bisericei din Seini K 178-60 52 — procesul verbal al adunării cerc. din 14 August 1910 (prelegeri) 385 Pag. Sebeș: — prelegeri, șed. comit, cerc, din 4 Maiu și 7 Iunie 302 — raportează, că s’a înființat o bancă „Raiffeisen"; cere cărți și K 100 pentru prelegerile poporale 304 Școala civilă de fete a n s gl mv t-'fi a  £ rov av/iva, oxvra'kifiafie ipțialmv negtâyei xal aTtOTtviyei,, ovre nvg âvaxavffaq otre xarag'Șâuei oa ovr’ emoneidac, ânonviiac Se xal ânofietgaa rgarrerai ngba eippGiv.¹ La mijlocul periodului se încurcă și coordinează acțiunii principale o acțiune subordinată expri- mând-o prin indicativul aoristului (negi-efale) în Ioc de participiul aceluia (.7Syi- Este îndeobște cunoscut, că oamenii mai puțin culți întrebuințează de obiceiu vorbirea directă. Dacă încearcă să vorbească în vorbire indi- rectă se încurcă. Așa se întâmplă și cu Herodot. Adeseori începe să ne povestească în vorbire indirectă, dar la mij- locul povestirii se încurcă și trece în vorbire directă, ori întors. Ba sunt locuri, unde se ivesc amândoauă cazurile deodată. Așa în c. 196 al cărții a IV-a aflăm următoarea povestire: .tvyovra Se xal raSs Kagx>;fi6vioi, tti'ai rija Ăt,ivi]a x^gov re xal âid/omnova J]gaxî.eMV ortfi.emv xarotxi]- pevovq, earova eneâv ditixMVTai xal eți-Xwvrai. râ yogria, Oevrea avrâ s.7£Ș»;e nagd rrivxvpaTMyijv, eo^âvregegrâ nl.oia Tvtțeivxanvbv. Tova fi Int xmgiovc, Idopfvovț rov xanvbr xQv°ov tt&evai xal eiavaxMgeetv ngocsm ano tmv rpogriurv. Tovq fie Kagx>]Soviova exfâvraa Uxenreolfai, xal fji¹ per ifaivr/tal orft dțio; d x?v6bș tmv i^ogriMV, âvekopevot ânaMaxooovrai, gr fie pt} ațioa, ed/Sârrec: ea râ n'/.oia xarearat, ol fie ngooeXdbrrea ak'f.ov ngbș mv e&rjxav XQvflor} ea o âv ■"eîd'MOt, âfitxeeiv fie ovfiertgova' ovre -/âg avtova rov xgvaov ânredifai, nglv av cfqii dniOMifri rp a^ip, tmv (țoQTÎmv, oit’ exeivova tmv cpogrlmv ânreadat ngoregov avrol to x.Qvai°v î-âfm(H.² ¹ „Jerfirea este aceeași la toți pela toate templele într’o formă, făcându se astfel: însuși animalul de jertfă stă împiedecat de picioarele dinainte, iar jertfitorul... îl trân- tește, iar căzând animalul chiamă zeul căruia-i jertfește și după aceea i-a aruncat (= aruncând) o Iunie in jurul grumazului și băgând un lemn îl învârtește și-l înădu- șește, neaprinzând nici foc, nici jertfind nici făcând libațiuni, iar dupăce îl înădușește și-l jupuește se apucă de fiert“. Traducerea acestei propoziții, ca și a celor citate mai la vale, e făcută aproape din vorbă în vorbă anume în vederea redării asperităților, spre care scop n’am putut întrebuința traducerea prea liberă a d-lui D. I. Ohica, București. 1902. ² „Cartaginenii mai spun următoarele : că dincolo de columnele lui Hercule s’ar fi aflând un loc în Libia și oameni cari locuiesc (acolo), la cari dacă ajung ei și-și descarcă mărfurile așezându-le în rând pe malul mării, suindu-se pe corăbii fac fum. Că indigenii văzând fumul ar fi mergând la mare și apoi ar fi punând (acolo) aur pentru marfă și s’ar fi retrăgând la oarecare distanță de mărfuri. Și că Cartaginenii debarcând s’ar fi uitând și dacă li-se pare că aurul are valoarea mărfurilor, iuându-1 pleacă; dacă însă nu o are, suindu-se iarăși în corăbii așteaptă; iar ceilalți ieșind au pus așadară alt aur până ce îi înduplecă. Că nici unii nici alții nu s’ar fi nedreptățind, căci ei nici nu s’ar fi atingând de aur înainte de ce aurul ar ajunge egal cu valoarea mărfurilor, nici aceia nu s’ar fi atingând de mărluri înainte de ce ei ar primi aurul“. 12 După le-yovat urmează vorbire indirectă, care dupăce trece dela un no- minativ (fO^ârTsc-Tvrț.,ftv) la un acuzativ cu infinitiv (rovg 8e Kaț>x>]3oviov<; f.xfiăi'rac rixenreodat) se schimbă la areZowtrot d,-r«ÂÂâ0]Xov ini tpapâ&ota, sx Se Tgrjpwva neletav i Âeîrr/j ptigîvfhp Stjcîtv -noSog, ap dvdryetv ■ Toțtveiv „o? pev xe fid^r/ TQtiqutva ne Ietac, I navraq detqduevoc; -rtkhteaș olxbvSe (peqeri&W ‘ o? Se xe ptjgtv&oto rvxț], opvidoț apapruv, — ~ flriOwv ydp Si; xelvoi; — b porumbul fricos, luând toate securile (cu două tăișuri) ducă-le acasă; iar care ar nimeri i ața, scăpându-i pasărea, va duce securea cu un tăiș — căci acela e mai slab“. i i 13 Tocmai de aceea nici nu le putem considera de tipice pentru această grupă. Așa e de pildă exemplul următor (II. c. VI. v. 394 și urm.): «Âo/og îroÂtiOoipog svai'TÎt} ip.bt &f.ov<3a ^4i’8qouâxi], ftvyâTtp) pt-ya'kliroQOc; ’Htrlwvo<;, ’ Hetlwv, og evattv i>no Jllâxty vXrieoofi,' unde schimbul de caz e provocat pe lângă atracția la nominativul din propozițiunea relativă și de împrejurarea, că poetului îi trebue în vers cu o silabă mai puțin, dar cu un cuvânt mai mult. De categoria lui Herodot se țin autorii predosloviilor și epilogurilor din cele dintâie texte bisericești vechi, ai vechilor acte și documente scrise românește, cronicarii noștri și autorii anonimi ai prozei poporane românești. Cele dintâie monumente literare românești sunt cărți bisericești. Acestea sunt traduceri. Traducătorii au fost foarte mult influențați de originalul slavonesc ori grecesc și pe de o parte din lipsa de cultură și curaj ca să se depărteze de ceeace aveau dinainte, pe de alta fiindcă erau conduși de ideea, că o carte sfântă nu trebue modificată, căci își pierde însemnătatea ei religioasă, urmând cuvânt de cuvânt textul strein, ne au dat fraze, cari nu sunt românești; așa dară mai ales din punct de vedere sintactic putem pune puțin temeiu pe vechile texte bisericești, fiindcă de cele mai multeori reproduc construcțiile din original². Arareori găsim ici colo pasagii frumos scrise în textul traducerii. Au însă deosebită im- portanță prefețele și epilogurile acestora. în acestea autorii vorbesc liber, cugetarea ca și felul de exprimare este al lor, căci nu mai sunt legați nici de fraza nici de legătura ideilor din originalul strein. Limba acestor al- cătuiri originale este curată și foarte apropiată de limba vie din acel timp chiar de aceea și apar ele cu mult mai puțin confuze decât textul insuș ¹¹ Limba actelor și documentelor — înțelegem pe acelea, cari n’au fost influențate de tipicul, formularul slavon, pentrucă sunt și de acestea — este «un fel de limbă populară, neîndămânatică», deci un fel de limbă, care reflectă limba vorbită a vremii când au fost scrise, și aceasta cu atâta mai mult, cu cât scriitorii de documente nu cunoșteau așa de bine limba slavonă, nici pe cea grecească, cum le cunoșteau traducătorii de texte bisericești și tocmai de aceea reproduceau în acte o limbă românească mult-puțin curată¹ ² * ⁴ ⁵ și adeseori se întâmplă chiar că un act public oare- care din veacul al XVI-lea ori al XVlI-lea nu se deosebește întru nimic din punct de vedere al limbii de limba românească Vorbită de astăzi (Va urma). Z)r. jy. Drăganu. ¹ „Atunci cu fuga îi ieși înainte soția-i cu multe daruri, Andromahe, fica lui Aetion mărinimosul, Aetion (= a lui Aetion), care locuia la poalele pădurosului Plakos“ — Traducerea d-lui Murnu (o c. p. 128) nu redă nici barămi atâta asperitatea din text: „Grabnic aleargă ’nainte-i bogat înzestrata-i soție, Alb’ Andromahe, copila măritului domn Aetion, Care trăise în Teba la poalele muntelui Placos“. ² Petru V. Haneș, Istoria limbii române și literatura românească veche, București, 1906 p. 45 și partea privitoare la aceasta a articolului dlui Ov. Densușianu: Limba noastră ca icoană a vieții culturale apărut în Viața nouă, 1, p. 5-13 și urm. și reprodus la Haneș, 1. c. p. 45—51. Pentru limba cărților bisericești și a zapiselor v. și G. Coșbuc. Ce ne-du dat Slavii și Grecii în Versuri și Proză, Caransebeș, 1897 p. 90—104. ⁸ Gh. Adamescu, M. Dragomirescu și I. A. Rădulescii-Pogoneanu, Literatura veche București, 1902, p. 81. ⁴ Cf. Ov. Densușianu și Haneș, ibid. p. 45 și 49. ⁵ Al. Philippide, Introducere în istoria limbei și literaturei române. Iași. 1888, p. 116. 14 UN MANUSCRIS DIN SECOLUL AL XVII-lea. Spiritul național, care începând din jumătatea a doua a veacului al XVI-lea se nizuiâ să frângă cătușele, ce rețineau libera lui manifestare, prinde forțe nouă în spre mijlocul secolului al XVII-lea și răsbește victorios printre tendințele dușmănoase ale curentului slavon și grecesc, dând impuls unor străduințe literari de cea mai mare importanță. Se traduc în românește un număr însemnat de cărți bisericești și se răs- pândesc cu ajutorul tiparului. Nizuința de a organiză vieața de stat pe baze naționale a făcut necesară edarea în românește a colecțiilor grecești și slavoane de legi civile și adaptarea îndrumărilor lor la stările din Principate, cu scop ca să se curme «nedreptățile și asuprelele mișeiloru, care le făcu cei tjeînvățați și neînțălegători, diregătorii și giudețele de pre la toate scaunele», cum ne spune prefața pusă înaintea pravilei tipărite la 1646 «cu zisa și cu toată cheltuiala luiVasilie (Lupul) Voivodul și Domnulu Țârei Moldovei». Dorința de a da și bisericei un caracter național a avut ca urmare și tălmăcirea pe românește a codului canonic în forma unor compilațiuni din cărți grecești și sla- voane, cari conțineau hotărîrile mai importante ale sinoadelor, operele Sfinților Părinți și a altor scriitori bisericești cu autoritate recunoscută în materie de credință și drept canonic ’. De aceea textul lor arată înrudire de aproape iar pe alocuri e chiar identic. Cea dintâiu scriere de felul acesta e «Pravila aleasă» a logofătului Eustratie, care poartă datul de 1632 și ne e cunoscută numai în manuscris² apoi «Pravila» tipărită în 1640 la Govora și «îndreptarea legii», apărută la 1652 în tipografia dela Târgoviște. Tot atât de răspândită a fost colecția numită: «Șepte Taine a besericii» tipărită la lași în anul 1645 cu cheltuiala domnului Vasile Lupul și sub auspiciile metropolitului Varlaam. Aceasta asemenea poartă numele fostului logofăt Eustratie. După afirmația lui Cipariu⁸, care le-a asămănat pe ambele, scrierea de mai sus e numai un extras a «Pravilei alese» dela 1632. In biblioteca dlui Iulian Marțian, director de bancă în Năsăud, se află un manu- scris, care după toate aparențele e o copie a cărții întitulate: «Șepte Taine», deși nu mi-a fost dată putința să îl compar cu exemplarul original al acesteia, care se pă- strează în biblioteca Academiei române'. Manuscrisul are 369 de pagini, cu format de 4° și numerotate la locul obicinuit. Dintre acestea însă lipsesc următoarele: 1-2, 13—14, 123—124, 159—162, 180—181, 248 - 249, 348— 349, 354 —355, 358 - 359, 362 - 363 și alte câteva, cu cari se isprăvea tabla materiilor puse tocmai la sfârșit. După pagina 179 urmează una nescrisă și nenume- rotată, iar fețele însemnate cu 125 și 126 sunt tăiate pe jumătate. Paginația e corectă, afară de numerii: 272; 279 și 335, cari ocură de două ori. Tot câte patru foi duble formează un caet, numerotat și acesta cu cifre cirilice în partea inferioară a primei și ultimei pagini. Scrisoarea e mare și regulată, literile inițiale dela începutul pasagiurilor precum și numele scriitorilor citați și numerii capurilor sunt scriși cu roșu, dar fără ornamente. La începutul fiecărui capitol nou se găsește câte un frontispiciu mai simplu. Foaia primă care purtă titlul cărții sa pierdut. Paginile cari urmau după ea le ocupă predoslovia (prefața) reprodusă întreagă de Bianu-Hodoș și, cu omisiunea păr- ților de mai puțin interes, și de Cipariu și de Gaster⁸. Din aceasta posedăm pe o ’ Scrierile, cari au fost prelucrate în deosebite colecții, sunt arătate de C. Po- poviciu în lucrarea sa: «Fântânele și Codicii dreptului bisericesc ortodox» apărută în revista «Candela» din Cernăuți, an. V. (1886). ² E descris de /. Biann în «Columna lui Traianu», an. 1882, pag. 210—217. 1] amintește și Cipariu: Crestomația seau Analecte literarie. Blaj 1858, pag. XXXI. ³ Crestomația, loc. cit. ⁴ Vezi descrierea acestuia la Bianu-Hodoș: Bibliografia românescă vechie, fasc. 1. București 1898, pag. 147 și urm. ⁸ M, Gaster, Chrestomatie română. București—Lipsea, 1891. Volumul I. pag. 15 frântură de foaie numai următoarele cuvinte’: «...de luminează... cea lumască în... de acii și întru cei mai mici agiunge lumina și căldura de luminează și încălzește pe toți cătră voia lui cea sfântă, pentru carile cinstia și nărocul cel de sus (și) netrecut agiungu împreună cu ...» Pe prima pagină, care ni-s’a păstrat întreagă și care e însem- nată cu cifra 2 găsim o a doua titulă și prefață, pe care, nefiind încă retipărită, o re- producem : «Pravilă pre scurtă aleasă, din sfintele scripturi scoasă pre rându și tocmită mai vrătos pentru cele 7 taine mari a besericii, care’ș dinse rânduitu cu toate trebele ei, prin carile și pravila sfinților apostoli la tot lucrul de istvu iaște, pre toate obiceele ce au lăsat purtătorii de Dumnezăire și într’un năravu cu apostolii, păstorii și a toată lumea învățătorii, Sfinții Părinți dela cele șepte săboară, de care lucru arată și Sfânta Scriptură». «învățătură pentru tainele svintei besereci forte cu deadinsu trebuiaște tuturor credincioșilor să le aibă cătră mântuința sa, că fără de aceste nime nu va pute să să spască, deci să nevoim să le ținem bine și cum să cade, că cu aceștia ne sfințim și mila și darurile cerești dobândimu. Și spre îndireptarea sufletelor nostre cele păcătoase sămtu, cum are fi un vas, cu carele scoatem apa mântuinței din fântâna muncilor și a morții Domnului nostru lui Isus Christos. Sâmtu ca niște izvoară, din carele izvorește mântuința noastră și viața sufletelor noastre și ertarea păcateloru cele nevăzute. Cu sufletul nostru până iaste în trupu nu poate să vază și să auză fără numai cu simțirile trupului, cumu ochii și urechile și alte simțiri, așea și darurile lui Dumnezău nu le poate lua numai cu chipuri văzute și simțite, cumu-i la botezu apa, la preuție hirotonia și la sfințenie mirul și la liturgie vinulu și pânea, la pocăință ispovedanie, la masle utulii (siț!) de lemnu, prin carele pre noi Dumnezeu ne sfințește și ne îndreptează și mila sa noao o dă și cu acestea ne însămnăm și ne alegem din păgâni și dintr’alți eretici și necredincioși». In șirele următoare se spune pe scurt numărul tainelor și însemnătatea lor. Numai după toate acestea începe adevărata tractare împărțită în șapte capitole, potrivit nu- mărului tainelor. In fiecare din acestea se dau și explicații dogmatice, dar numai celea mai necesari, fără de cari nici legile canonice referitoare la sacramente nu ar putea fi înțelese pe deplin. Atât in chrestomația lui Oaster cât și a lui Cipariu aflăm retipărite mai multe fragmente, cari sunt pe deplin identice cu textul manuscrisului nostru. Faptul acesta ne întărește în presupunerea, că acest din urmă e o copie a operei tipărite. Afară de celea «Șepte Taine» manuscrisul mai conține pe pag. 333—335 o con- semnare despre «Sărbătorile ce sămt prestre ană, întru carele nu să cade nice un lucru să să facă», iar pe pag. 336—341: -Tocmala posturilor ce sdrntă prespre ană și hărți pre ce vreame să dezleagă». Ca continuare a acesteia urmează pe pag. 341- 351 un tractat cu titlul: «Pentru zilele cele dezlegate ce sărută prespre ană». De încheiere sunt înșirate (pag. 351 și urm.) «Capetele ce sămt într’această carte». Toate apendicele acestea se găsesc — după mărturisirile d-Ior Bianu, Hodoș și Ștefan Dinulescu — atât în exemplarul care se păstrează la Academie, cât și în cel care se află în posesiunea d-lui Dr. 1. Q. Sbiera In manuscris aflăm și câteva indicații privitoare la persoana scriitorului și la timpul, când acesta și-a isprăvit obositoarea sa lucrare. Pe frântura de foaie, care ni-a mai rămas din cea dintâiu prefață, se află următoarea însemnare: GMUjHUIH IlUJH AieT TpSA° aioke 3noe Pe românește: Mult greșitul și netrebnicul rob loan, fost logofăt, iubitor de muncă. în nici unul din exemplarele tipărite și cunoscute până acuma nu se află însemnările acestea, ci în locul celei dintâiu cetim în slavonește cuvintele: «Umilitul Varlaam, Archiepiscop și Mitropolit al Sucevei», asemenea cea din urmă e înlocuită prin: «Mult greșitul și netrebnicul rob Eustratie fost logofăt, iubitoriu de muncă».¹ Pe baza acestora unii dintre istoricii noștri atribue cartea activității literari a metropolitului moldovean Varlaam,² * iar alții logofătului Eustratie. ’ Tot așa nu putem să decidem nici noi din însemnările reproduse, ce rol va fi avut Ia scrierea manuscrisului fostul logofăt loan, referitor la persoana căruia ne lipsesc orice deslușiri, și diacul loan. Despre acesta știm cel puțin, că eră de origine din comuna Nankov, numită astăzi în mod oficial: Husztkoz și situată în comitatul Maramurăș spre nord dela opidul Hust, care ca cetate întărită în locurile acestea mărginașe a fost chiar și în timpul Arpadia- nilor o posesiune de mare importanță pentru regii Ungariei. Rezultatul, la care ajungem pe baza acestor date, se reduce la presupunerea, că manuscrisul s’a decopiat la po- runca și cu cheltuiala fostului logofăt din Moldova: loan, care voia să-l dăruiască unei mănăstiri eventual unei biserici, sau că aveă însuș trebuință de el. Tot loan e numele copistului, de origine din învecinatul Maramurăș și care poate să fi fost un scriitor — numit pe vremea aceea diac — al logofeției unde servise și logofătul loan. în aceeaș nesiguranță ne lasă și indicația chronologică, care ar trebui să ne lă- murească asupra timpului când s’a decopiat manuscrisul. La sfârșitul prefeței alăturea de numele diacului loan și al orășelului Hust găsim cifrele cirilice: cari de- noată anul 1655, pe când dedesuptul acestora sunt scrise cifrele arabe: 1641. Tractatul despre celea «Șepte Taine» a apărut în anul 7153 dela facerea lumii, deci în 1645 după calculul nostru.⁴ Precum vedem, acest dat nu corăspunde nici unuia din celea două, pe cari le are manuscrisul nostru. împrejurarea, că în scrisorile vechi întâlnim o mulțime de greșeli în datele scrise cu cifre cirilice, ne-ar îndreptăți să admitem su- poziția, că cifra h e scrisă numai din eroare în loc de m. Dar atunci ce rost să aibă numărul 1641 pus dedesupt? Prezența acestuia nu se poate altcum explică decât așa, că copistul, înlocuind datul original cu anul corespunzător al erei creștine, a greșit ca,culul- Prof. Dr. Valeriu Seni. ¹ Reproduse de Bianu-Hodoș, op. cit. pag. 150. ² S. Dinulescu, op. cit. pag. 356 și urm. ⁸ M. Gaster, op. cit. pag. XLVI. ⁴ La Bianu-Hodoș, op. cit. pag. 147, s’a strecurat o greșeală când datul acesta se identifică cu 1644, căci: 7153—5508=1645. 17 DIN ISTORIA CULTURALA A ROMÂNILOR DIN AUSTRO-UNGARIA. i) Contribuiri fragmentare la istoria Tipografiei Ilirice-Românești din Viena 1770—1793 și 1795. Cel dintâi tipar s’a introdus în Viena Austriei la anul 1482, ceeace se poate documenta cu cinci cărți tipărite, pe care se poate vedea în- semnat anul și locul unde s’au tipărit pe când numele tipografului lipsește cu totul (Mayer Dr. Anton: Wiens Buchdrucker Oeschichte voi. I. p. 7.) De abia după un deceniu s’a putut descoperi și numele celui dintâi tipograf din Viena în persoana lui loan Winterburger (1492—1515) că- ruia i-au urmat și alții o mulțime. Pe noi Românii însă numai tipografia lui losif Kurczbok (1736—1792) ne interesează, care a existat trei secole după înființarea tipografiilor din Viena. Să vedem deci cine a fost acest Kurczbok? losif Kurczbok sau Kurzbek a fost fiul tipografului Universității din Viena Oregorie Kurzbdk și a Barbarei născută Gerold ³) născut în Viena la 21 Noemvrie 1736. Cele dintâi cunoștințe tipografice le-a învățat dela tatăl său Grigorie. In etate de 20 de ani a condus însuși tipografia tatălui său. Iară în anul 1756 îl aflăm pe tânărul losif înmatriculat ca tipograf universitar la Academia din Viena și totodată «cives academicus». Prin urmare a căpătat o educație excelentă, având bogat spirit întreprinzător, foarte abil, pentru care calități frumoase și-a atras și atențiunea Curții asupra sa. In anul 1770 a fost însărcinat de Curtea împărătească a instala o tipografie spre tipărirea cărților: illirice, române, tracice, ruse, grecești și a limbilor orientale. Iar Împărăteasa Maria Terezia îi oferî chiar și un «Privilegiu», în 14 Februarie 1770, pe douăzeci de ani, ca să poată tipări cărți tuturor po- poarelor națiunii și clerului unit și neunit din țările supuse stăpânirei ei sub auspiciile și direcțiunea Cesaro-Crăeștii deputațiuni illirice de curte, înlesnind câștigarea de cărți ieftine, care popoarele acestea le procurau foarte scump de prin alte țări străine. (Act în Archivul Ces.-crăesc Reichs- Finanz ministerium’s Staatschulden Acten, Fasciculul nr. 17 și 110). Spre a se părtini mai cu căldură străduințele tipografului losif Kurczbok și din partea împărătesei Maria Therezia și a guvernului său monarchic se dăduse poruncă aspră, cu datul 6 Octomvrie 1770, că toate cărțile illirice, românești să nu se mai poată importa din alte țări străine sub aspră pe- deapsă, — și dacă totuș se vor mai importă să se confiște și să se ni- micească. (Vezi Archivul ces. reg. Ministerium der Innere «Buchdrucker- sache» Fasc. IV. D. 7). ’) Autorul ne-a trimis acest studiu anul trecut, când trăiă încă. îl publicăm acum crezând că unele informații culese de dânsul sunt folositoare, deși prelucrarea materi- alului nu corespunde cerințelor științifice. Red. ’) Tipografia lui Kurczbok au moștenit-o după moartea lui Kurczbok întâmplată la 19 Decemvrie 1792, familia Oerold, care și astăzi există ca tipografie în Viena. Iar tipografia ilirică a trecut în posesiunea agentului de curte Ștefan Novacoviciu. 2 18 Pentru străduințele neobosite și pentru serviciile fidele cari le-a prestat împărăției, Împărăteasa Maria Terezia se află îndemnată a-i oferi lui losif Kurczbok diploma nobilitară cu dtul 22 Noemvrie 1776. II. încă pe timpul episcopului Isaia Diacoviciu al Jenopoliei și Aradului (1690—1706) s’a făcut rugare la guvernul Austriei pentru înființarea unei tipografii illirice în Viena, dară stăruințele acestui prelat nu a avut rezul- tatul dorit, fiindcă nu s’a putut află omul doririlor pentru o astfel de în- treprindere salutară. Mai apoi s’a descoperit în Archivul patriarhului din Carloveț conceptul unui Memorand cătră curtea din Viena, cu dtul 16 Iunie anul 1706 în carele între altele se cerea iminent și sistemizarea unei tipografii illirice; dară totuș acest plan măreț nu s’a putut realiză până pe la anul 1770, până când s’a putut afla omul doririlor tipograful losif Kurczbok. O altă rugare a clerului illiric, cu dtul 2 Iunie din 1766, privitoare la Tipografia Illirică o respinse camera de curte din Viena. (Hof-Kammer- Archiv, Finanz-Archiv, Banatica fasc. 79 nr. 4). Mai târziu însă se reveni asupra acestui obiect și, în anul l768, Camera de curte din Viena luă hotărîrea de a cere dela vr’un tipograf vienez un plan preliminar pe baza căruia să se organizeze o tipografie illirică, mai vârtos spre a se putea pune pedeci serioase ia aducerea și importarea din Rusia și alte țări străine a cărților trebuincioase popoarelor illirice din provinciile Austro- Ungare. Contele Schonborn în urmarea hotărîrii Camerei de curte din Viena se puse în pertractări cu librarul-tipograf al Universității din Viena losif Kurczbok. Acestuia i se dete îndrumare a se pune în privința aceasta în conțelegere și cu Episcopul Muncaciului Bradische. Cu datul 9 Martie 1769 subșternîi domnul losif Kurczbok planul preliminar pentru organizarea unei tipografii illirice camerei de curte din Viena. (Finanz Archiv, Banatica fasc. 79 nr. 52). Fiindcă în anul acesta, la 7 Octomvrie 1769, eră convocat și un Con- gres național illiric, domnului conte de Hadik, comisarului ces. reg. al acestui Congres i s’au dat toate actele preliminare referitoare la organizarea tipografiei illirice spre a le subșterne congresului spre obiectiva deliberare pe lângă celelalte obiecte pertractânde, având la timpul său a face raport și despre rezultatul obținut referitor la Tipografia illirică la locurile mai înalte. (Hof-Kriegs Archiv, anno 1769). Deoarece pe acele timpuri se lucră stăruitor și pentru ameliorarea culturii înapoiate a popoarelor illirice din imperiul Austro-Ungar organi- zând pretutindenea foculare culturale, diferite școale, tot mai tare se simte lipsa organizării unei tipografii illirice, ca să se poată provedeâ școa- lele cu tipăriturile și cărțile de lipsă. Tot pe acelaș timp face rugare cătră Camera de curte din Viena și tipograful din Pojon Francisc Patzko pentru a i se permite organizarea unei tipografii în Timișoara, luându-și angajamentul de a tipări și cărți illiricești, cu scop ascuns proselitic, — pentru promovarea catolicizmului pe neobservate între popoarele illirice —șismatice. Camera de curte din Viena i-a și primit rugarea, anticipându-i 50 de galbeni pentru a putea călători la Timișoara și a sondă terenul pentru scopurile ascunse ale proselitismului. In 20 Noemvrie 1769, Camera de curte din Viena întrerupe pertrac- tările cu tipograful din Pojon, fiindcă deputațiunea de curte Illirică nu-și va 19 putea da învoirea a se organiza atare tipografie illirică în Timișoara. (Finanz Archiv, fasc. 79 nr. 78). După aceea Camera de curte din Viena s’a pus în legătură cu altă tipografie din Buda spre a întemeia proiectata tipografie des ce- rută de poporul și clerul illiric. Și aceasta nouă încercare însă a rămas fără rezultatul dorit. Ne mai putându-se trăgănâ pertractările cu organizarea mult doritei tipografii a clerului illiric, camera de curte din Viena, în fine, s’a aflat nevoită a însărcina pe tipograful din Viena losif Kurczbok a organiza, cu începutul anului 1770, o tipografie illirică în care să se poată tipări tot felul de cărți mai cu seamă oficioase în limbile: illirice, române, tracice, ruse, grecești și limbile orientale. (Kriegs-Archiv, anno 1770). In 14 Februarie 1770 vede lumina «Privilegium privativum» a împă- rătesei Maria Terezia dat tânărului tipograf losif Kurczbok pe un răstimp de douăzeci de ani. Kurczbok a început să lucre în nou organizata sa tipografie illirică. (Kriegs-Archiv, anno 1770 nr. 38—78.) Cameradecurte din Viena, cu datul de26Maiu 1770, notifică Consiliului belic de curte și deputațiunei de curte illirice spre a face cunoscut subalternilor săi și tuturor autorităților provinciale inactivarea Tipografiei Kurczboki-ane. în urma acestei dispozițiuni, consiliul belic de curte din Viena încunoștințează, cu dtul 22 Iunie 1770, comanda generală din Karlsstadt, Warașidin, Slavonia, Bacica, Ardeal și Timișoara să ieie sub scutul lor drepturile concese cu privilegiu împărătesc ale lui 1. Kurczbok. (Hoff Kriegs-Archiv, anno 1770 Nr. 28—116). Cele dintâi cărți se vor tipări cu finea anului 1770: Cartea de ru- găciuni și Psaltirea, după planul acceptat de autoritățile mai înalte. însă nu se știe dacă aceste cărți vor fi fost tipărite și în limba ro- mânească. Atâta se știe pozitiv, că orișice carte a apărut aici în limba sârbească, s’a tradus și tipărit și în limba românească. Valurile în- tunecoase ale trecutului, însă până astăzi nu ne-au descoperit în limba românească nici o carte din cele pomenite. Cu datul de 1 Septemvrie 1770, camera de curte din Viena încu- noștiințează autoritățile ungare, cumcă cât mai curând vor eșî de sub tipar: Cartea de rugăciuni și Psaltirea la tipografia Illiricească a lui losif Kurczbok în Viena, prin urmarea să se grijească bine ca să nu se mai treacă preste graniță asemenea cărți, care ar face concurență tipăriturilor lui 1. Kurczbok. Cu deosebire se opresc cărțile importate: din Petersburg, Moscva, Varșovia, Kiev, Veneția, Lipsea» Halle din Saxonia și din România. — (Finanz-Archiv, fasc. 18 Nr. 25). Totodată se face cunoscut cumcă s’a acordat lui I. Kurczbok pe trei ani de zile libertatea de-a fi scutit a plăti porto poștal pentru tipăriturile sale. (Finanz-Archiv, fasc. 30 Nr. 1). In Iunie 1771, subșterne tipograful I. Kurczbok comptabilității cassei cancelariei de curte un compt spre achitare pentru cartea deja tipărită, care s’a tipărit pe spesele cancelariei de curte. Cartea aceasta a fost «Regulamentul Illiric», care îndată după apariție s’a transportat episcopa- telor gr. ortodoxe din Ungaria și tuturor autorităților civile din Ungaria spre publicare și acomodare întru afacerile popoarelor illirice.¹ A fost ¹ Un exemplar românesc foarte rar din acest Regulament illiric am și eu. E unicul exemplar care mai există, deoarece, în scurtă vreme, in urma strașnicei protestări a illirilor, s’au retras din circulațiune și s’au nimicit oficios de autorități, puindu-se un alt Regulament în aplicație oficioasă. 2 20 tipărit: latinește, nemțește, sârbește și românește. Eu îl am în românește. (Finanz-Archiv, fasc. 79 Nr. 86, 89 și 102). îndată după tipărirea Regulamentului illiric, s’a isprăvit și cu tipă- rirea «Bucvariului» în limba românească, cam cătră luna lui Septemvrie 1771, când s’a subșternut prin tipograf comptul de spese tipografice în suma de 540 fl. 40 cruceri spre replătire la cassa comptabilității cance- lariei jle curte. (Finanz-Archiv, fasc. 79 Nr. 22 și 58). în butul tuturor opreliștelor, după toate măsurile severe luate de guvern totuș se mai ivesc cazuri de import de cărți illirice de contrabandă din Moscva și Veneția. Drept aceea camera de curte din Viena, în anul 1775, e silită a da de nou poruncă strictă autorităților de graniță ca să privegheze cu mare stricteță și să proceadă cu mare vigoare întru pedepsirea celorce ar cuteză și încercă să mai aducă cărți străine în Austro-Ungaria, care ar face concurență tipografiei Kurczbdki-ane! (Finanz Archiv, fasc. 1 Nr. 11 și Kriegs-Archiv, anno 1775 Nr. 24—163). La începutul anului 1777, tipograful 1. Kurczbok trimise deputațiunei Illirice de curte un cont spre achitare pentru «.Regalele școlastice», în ro- mânește, care a apărut cu finea anului 1776.¹ ² In 24 Iunie 1777, I. Kurczbok cere banii pentru două cărți de cu- rând tipărite una ' Metodul»³ și alta «.Pravila Mănăstirească»³ și așa mai departe pentru alte tipărituri. O deosebită mențiune mai facem asupra Catechismului lui loan Raici arhimandritul Covilului. Aflându-se că tipăritura din anul 1774 e plină de eresuri catolice s’au cerut nimicirea lui, făcându-se mari spese tipografiei Kurczbok-iane, care nefiind vinovată, căci a tipărit manuscriptul întocmai cum i s’a prezentat prin camera de curte, care singură a fost res- ponsabilă de conținutul manuscriptului. Curtea însă a fost vicleană, căci a socotit că e timpul binevenit a încerca să vâre în Catechismul illirilor nițică doctrină catolică spre a atrage pe neobservate pe illiri la catolicism 1 Dară a dat de mare pacoste cu popoarele illirice, cari au protestat energic pentru totala nimicire a acestui Catechism periculos Pravoslaviei, înscenând energice remonstrațiuni. în dieceza Vârșețului s’a înscenat o formală rebeliune contra episco- pului, care a publicat credincioșilor săi acest Catechism plin de ere- suri catolice. Urmarea a fost, că curtea din Viena a fost silită a retrage și nimici acest Catechism. cauzând tipografiei Kurczbok-iane mari spese tipografice. (Dimitrie Ruvaratz despre arhimandritul loan Raici în publi- cațiunea sârbească din Neoplanta: Letepis Matice Srpske, voi. 96). Revăzându-se de nou manuscriptul, prin o comisiune bisericească ortodoxă, s’a trimis de nou tipografiei Kurczbok-iane spre tipărire, și așa Catechismul Raicean a apărut, în scurt timp, în o nouă ediție originală ortodoxă, precum a eșit din peana autorului ortodox. Și s’a pus de nou în circulațiune spre îndestulirea revoltaților illiri, între cari și noi românii am avut partea cuvenită. In «Cartea de Aur» a d Iui Teodor V. Păcățian, voi. 1. ediția a 2-a, Sibiiu, 1904, se află, la pag. 92, «Plânsoarea clerului și poporului illiric, cu dtul Viena 27 Ianuarie 1778, subscrisă de Vichentie loanoviciu Vidac în ’ Vorbesc de cea românească, fiindcă numai pe aceasta am văzut-o și mi-a fost în mână. ² Metodul l-a tradus românește vestitul Mihail Roșiul alias Martinoviciu profe- sorul de Bogolovie (Teologie) din Timișoara. ⁸ Pravila Mănăstirească am văzut-o numai în limba sârbească. 21 care se ponieneâ de un Ceaslov și Abecedarul din anul 1774, de o Păs- călie dela anul 1772, tipărită de I. Kurczbok și de o Psaltire din anul 1773, însă nu se poate stabili pozitiv dacă sunt și edițiuni în limba româ- nească. Atâta se știe pozitiv, că orice carte apărută în limba illirică, s’a tradus și tipărit și în limba românească. în 19 Decemvrie 1792, răposă în Viena tipograful losif de Kurczbok. Prin privilegiul, cu datul 18 Aprilie 1793, a trecut întreaga tipo- grafie illirică a răposatului I. Kurczbok în posesiunea agentului de curte cesaro-regesc Ștefan de Novacovich cu toate drepturile avute și beneficiate de Kurczbok. Ștefan Novacovici, agentul ces. reg. al cancelariei, de curte, cumpă- rând tipografia illiricească Kurczbokiană, obținu dela împăratul Francisc al II-Iea un privilegiu pe alți 15 ani a tipări cărți illirice și românești și alte limbi orientale și ca nime altul afară de el să poată tipări și vinde cărți de aceste, având numai a observă legea de censură cu cea mai mare acurateța. Prin nota cancelariei de curte din Viena cătră guvernul Austriei-de- jos, cu datul 4 Ianuarie 1795, se încuviințează că privilegiata tipografie a agentului ces. reg. de curte Ștefan Novacovici, începând din luna lui Noemvrie anul 1795, cu tot privilegiul avut în Viena, să se încorpo- reze, prin contract, de cumpărare, cu tipografia ces. reg. a universității din Buda. (Archiv des k. k. Ministerium der Innere, fasc. IV. D. Nr. 7 și Dr. A. Mayer: Wiens Buchdrucker Geschichte (1482—1882) II-ter Bând. Wien 1887). Cărțile tipărite sub Ștefan Novacovici sunt până acum foarte puțin cunoscute. Și Ie vom semnală la locul lor pe acelea cari le cunoaștem și s’a putut până acum descoperi. Din anul 1796 și 1797 nu am văzut nici o carte tipărită românească în Buda, în aceasta nouă tipografie a lui Ștefan Novacovici cu tipografia universității ungurească din Buda. Numai din anul 1798 cunoaștem vre-o câteva și anume: Retorica Românească de Dr. I. Molnăr, Buda 1798, 8°. Și de aici încolo mai multe alte despre care la alt loc vom vorbi mai pe larg. III. Cine a putut fi primul- censor și corector de cărți românești în tipo- grafia lui losif de Kurczbok, nu s’au putut afla până acum cu siguranță. Atâta se știe pozitiv cumcă, pe la anul 1771, când împăratul losif al II-lea a umblat prin Muncaciu și a vizitat și mănăstirea în care eră închis ieromonahul Gavril Gregorie Maior, atunci a strigat împăratului ca să se îndure spre el. împăratul losif al II-lea l a întrebat că cine este? și G. Maior i-ar fi respuns: «eu sunt losif pre carele l-au vândut frații săi!» și a început a-și spune împăratului toate suferințele sale. losif al II-lea, întorcându-se la Viena, a poruncit numai decât cancelariei ungurești de curte ca de nou să se cerceteze cauza Iui G. Maior. Cancelaria de curte ungară a și cercetat de nou cauza lui G. Maior și a aflat că de și este în câtva vinovat, ca unul carele nu s’a supus epis- copului său denumit de împăratul și confirmat de Pontificele, totuș pentru vina aceea nu merită o pedeapsă atâta de grea. Din cauza aceasta Împăratul losif al II-lea l-a eliberat și, la mijlocirea agentului de curte loan Neagoe, l-a denumit în Viena censor al cărților românești, cari se tipăreau în tipografia de stat illiricească-românească, organizată chiar pe atunci. (Dr. A. Grama: Istoria bisericei românești unite cu Roma. Blaj, 1884, pag. 145). 22 Prin urmare ieromonahul O. Gregorie Maior ar fi fost primul censor și corector de cărți românești al tipografiei illirice de sub conducerea lui losif de Kurczbok. Iar dl Eudoxie Hurmuzaki, în Fragmente zur Geschichte der Rumănen, tom. II în limba germană, tipărite în București la anul 1881, zice, la pagina 132, cumcă cărțile bisericești din România s’au oprit la noi în țară, înființându se la noi o tipografie illirică-românească spre a tipări cărțile trebuincioase bisericilor. Iară la pag. 196 zice cumcă Grigorie Maior, eliberându-se din temnița dela Muncaciu, în anul 1771, a devenit censore de cărți românești la tipografia illirică-română din Viena. Alegându-se G. Gregorie Maior episcop în Ardeal, în anul 1772, după zece ani; de păstorire iarăși s’a retras dela Episcopie, la anul 1782, mai viețuind până Ia anul 1785, când reposă în Domnul Al doilea censor și corector al cărților românești, cari se tipăreau în tipografia illiricească-românească a lui 1. Kurczbok, se pare a fi fost, prin anii 1773—1783, istoricul Samuil Clain de Sad (1745—1806), care bolnă- vindu-se, la anul 1783 în Viena, se depărtă în Ardeal, și cine îi va fi urmat în această diregătorie, până acuma nu s’a putut află. Mai târziu, cam prin anii 1790—1795 se pare a fi urmat prea învățatul naționalist Paul lorgoviciu, precum amintește dl Ilarie Chendi în prețioasa sa broșură despre: «înce- puturile ziaristicei noastre» (1789—1795), Orăștie 1900, la pagina 22, cumcă prea învățatul naționalist Paul lorgoviciu din Bănat, autorul de mai târziu al «Observațiilor de limba românească», tipărită în Buda,\z anul 1799, pe la anii (1790—1795) era revizor de cărți românești la tipografia illirică din Viena. Prin urmare iată și pe al 3-lea revizor de cărți românești al Tipo- grafiei illirice din Viena. Ba ce e mai mult, neobositul oculist și literat român, Dr. loan Molnar de Mullersheim, încă în anul 1793 s’a în voit,cu Paul lorgoviciu a scoate împreună un ziar chiar românesc în Viena. învățatul ungur lacab Ellek afirmă chiar că sus pomenitul ziar ar fi apărut, și că câteva exemplare s’ar fi și trimis episcopului ortodox din Sibiiu, Gerasim Adamoviciu, spre distri- buire. (lakab Elek: Az Erdelyi hirlapirodalom tortenete 1849-ig, Budapest, 1882, 1 voi 8°). IV. Cărțile românești tipărite în acest timp, 1770—1795, sunt relativ foarte puține cunoscute până acuma, căci nu s’au ocupat cu adunarea lor în Austro-Ungaria afară de mine, nime altul Pe lângă toate greutățile puse înaintea noastră, ne-a succes a des- coperi până acuma primul product românesc al acestei tipografii dintre valurile întunecoase ale acestei epoce. Unicul product literar cunoscut până acum al acestei tipografii este «Regulamentul illiric» de datul Viena, la 20 Mata 1771, dat clerului și poporului illiric din țările Austro-Ungare. Pe la anul 1769, Octomvrie 7, întrunindu-se Congresul illiric în Carlovetz, cu care ocazie s’a organizat mai temeinic biserica ortodoxă în imperiul Austro-Ungar, Comisarul guvernial Groful Hadic subșternîi Congresului, spre deliberare, un Regulament illiric în limba latină, care s’a primit de Congresul întrunit și obținându-se înalta aprobare împără- tească. In anul 1770 se tradusese și în limba sârbească și românească pentru folosul credincioșilor greco-orientali. Acest «Regulament illiric» se tipări în anul 1771, în Tipografia illirică a lui losif de Kurczbok, cu textul paralel latin și german, apoi latin sârbesc și, în fine, cu textul latin și român pentru 23 folosirea Românilor. După tipărire s’a distribuit tuturor autorităților bise- ricești și civile spre acomodare și stricta observare. Până acuma nu s’a știut de existenta acestei tipărituri. Am avut eu prima fericire a descoperi un atare exemplar la un coleg preot în Bănat. Care, rugat fiind de mine, avu amabilitatea a mi-1 transcrie textul ro- mânesc cu litere latine din cirile, cum a fost tipărit, punându-mi-l la dis- poziție spre tipărire și folosire. Inactivându-se noul Regulamentilliric, pcypo'M-Roi illirice s’au aflat jicnite cu drepturile lor — conform Privilegiilor primite mai nainte dela locurile mai înalte. Deci popoarele illirice au cercat a-1 delătură, ridicând grava- mine serioase în contra-i. Gravaminele iliirilor s’au pertractat, în sinodul dela 1774, elaborându-se un nou Regulament illiric, conform dorinței iliirilor, obținându-se înalta aprobare guvernială, în 2 Ianuarie 1777, care apoi iarăș s’a tipărit în 1270 de exemplare, în tipografia illirică a lui losif de Kurczbok din Viena, în limba-latină, germană, sârbească și românească, distribuindu-se tuturor autorităților bisericești și civile spre acomodare și strictă observare. Publicându-se acum a doua oară, pentru popoarele illirice greco-orientale, acest nou «Regulament illiric» din anul 1777, popoarele illirice s’au revoltat de nou în contra Arhiepiscopului-Metropolitului din Carlovetz și a Epis- copilor în special. De nou s’au făcut Gravamine și în contra acestui nou Regulament illiric din anul 1777, până ce s’a stabilit și alcătuit al treilea «Regulament illiric», care s’a numit apoi și Rescriptul Declaratoriului illiric, cu datul de 16 Iulie 1779. Al doilea Regulament illiric până acuma nu l-am putut descoperi. Pe al treilea însă l-am descoperit și aflat, care iarăși s’a tipărit la Tipografia illiricească a lui losif de Kurczbok în Viena în limbile: latină, germană, sârbă și română. Pe noi însă numai tipăritura română ne inte- resează Acest al treilea Rescript Declaratoriu illiric, ca normă directivă în biserica greco-orientală din Imperiu) Austro-Ungar, e și până astăzi în vigoare, cu puține excepțiuni, trecând chiar unele dispozițiuni din el direct în Statutul nostru organic al fericitului de pie memorie Andreiu Baron de Șaguna din anul 1868. în anul 1782, au mai apărut însă, nu știu pozitiv dacă s’a și tipărit ca parte constitutivă la Rescriptul Declaratoriu illiric, așa numita: «Normă Consistorială», căci eu am aflat-o numai în manuscript latin și român. Ca un preot dela sate, sărac prigonit de nemiloasa soarte, pe spesele proprii, când nu aveam parohie, — am întreprins excursiuni literare prin Bănat, cu care ocazie mi-a succes a descoperi între scrisorile vechi ale cole- gului de școală, ale preotului Moise Blidariu din Gavojdia de lângă Lugoj, al doilea product literar al Tipografiei illirice din Viena deși necomplet, l-am completat cu alt exemplar, iarăș defectuos, dară așa că să pot com- pletă unul cu altul, aflat la familia Tempea din Toracul-mare în anul 1908. Acest product literar e Bucvarul — Bucvar — sau începere de învățătură celor ce vor să învețe carte cu slove slovenești. Tipăritu-s’au în cesaro-crăiasca cetate Beci. în privilegiata Tipografie a prea înălțati cesaro-crăești curți prin kir losif Laurenție Kurczbok, anul 1771 luna lui August 27, formatul 8", mici pagini 62. Exemplarul acesta l-am trimis onoratei Biblioteci a Academiei Române din București spre păstrare. Alte 24 edițiuni a acestui Bucvar s’au făcut în anul 1774 și 1777, apoi Ia anul 1781 cu oareși careva modificări. (Vezi și Bian I. Bibliografia vechie română voi. II fasc. 3, pag. 195, Nr. 374. Afară de aceste două producte literare se mai pomenesc a mai există încă două producte literare din anul 1770: Carte de rugăciune, Viena 1770 și Psaltirea, Viena 1770, însă nu se știe dacă ar fi și în limba românească, căci până acuma nu s’a putut descoperi. Regulamentul illiric, din anul 1771, pomenește de o tipăritură cât mai curând (1771—1772) a unui Călindar, care însă nu l-a văzut nimenea până acum, căci nimenea nu-1 pomenește. In anul 1772 să pomenește o «Păscălie, însă nu să știe dacă e în limba românească, căci până acuma nu a văzut-o nimenea. In anul 1773 se pomenește o Psaltire carea iarăși nu se știe dacă e în limba românească, căci nu a văzut-o nimenea. In anul 1774 se pomenește Catehismul cel mic sub titlul: «Catehisis mic sau scurtă Pravoslavnică mărturisire a legei grecești neunite, pentru treaba pruncilor celor neuniți românești făcută. Și dela Neunitul Episco- pescul în Carlovețiu, la anul 1774 ținutul Sinod întărit, cu devoirea stă- pânitorilor. S’au tipărit și se află la losif Kurczbokul cesaro-Craesc Illiri- cescul și a Răsăritului Tipograf în Beci, 8°, pag. 331 pe lângă textul ro- mânesc, sârbește și nemțește. Un exemplar bine păstrat se mai află la subscrisul (Bian, I. Bibliografia veche română voi. II, fasc. 3, pag. 205, Nr. 385). In anul acesta 1774 se mai pomenește un Ceaslov, dară nu se știe dacă e în limba românească și un Abecedariu. In anul 1775 nu se știe ce s’ar fi tipărit. In anul 1776 se pomenește: «.Norma școlară» prefăcută de pe limba sârbească în limba Daco-Românească, la anul 1776, care prin mai mare parte a Banatului în școalele cele Daco Românești este înrădăcinat. Tipărit la Viena în Tipografia Privilegiată a lui Kurczbok. In anul 1777 s’a tipărit și am văzut: 1. Ducere de mână cătră Aritmetică sau socoteală pentru treaba pruncilor rumânești celor neuniți ce se învață în școalele cele mici, Beci 1777, text germân și român 8°, mici pagini 151. O altă ediție din aceasta aritmetică s’a făcut în 1782 și de mai multeori aflându-se trebuința. Trimeasă de mine, prin Dl V. A. Urechiă, Bibliotecei V. A. Urechiă din Galați. Pomenită și de Pop, Disertație despre Tipo- grafele Românești, Sibiiu 1838, pag. 98, și de Bianu I., Bibliografia vechie română voi. II., fasc. 3 pag. 219 Nr. 400, pe temeiul aceleaș informațiuni dela Pop. Am văzut-o, avându-o dela învățătorul Aga din Budința în Bănat. 2. Bucvar pentru pruncii cei românești, cari se află în crăiască țară și hotarele ei împreunate, Beciu 1777. N’am văzut exemplare, ci se po- menește de luliu Vuia, în Școalele românești bănățene în seclul XVIII, studiu istoric, Orăștie, 1906, pag. 104, și de Bianu I., Bibliografia vechie română București, 1907, voi. II., fasc. 3, pag. 219, pe temeiul aceleași informațiuni dela I. Vuia. 3. Cartea Măriei Teresei pentru încorporarea Bucovinei, Beciu, 1777 2 foi aflătoare în Biblioteca Academiei Române, pomenită de 1. Bianu, în Bibliografia veche română voi. II fasc. 3 pag. 219 Nr. 403. 4. Ducere de mână cătră cinste și direptate adecă la copii rumânești neuniți cei în școale cele mici se învață spre cetanie rânduită Carte cu dovoirea stăpânitorilor. Tipărită în împărațitoarea cetate Beci la losif de 25 Kurczbok, Tipograful Iliricesc a Răsăritului de curte în anul 1777 text ru- mânesc și nemțesc, în 8’ mic, 263 pagini, aflătoare în Biblioteca Academiei române din București. Pomenită și de I. Bianu, în Bibliografia veche ro- mână voi. II. fasc. 3 Nr. 409, pag. 222. 5. Metodul l-a tradus românește vestitul Mihail Roșul alias Martino- viciu (1748—1822) profesorul de Teologia românească și sârbească impro- vizată în orașul Timișoara. 6. Pravila Mănăstirească o am văzut-o numai în limba sârbească. 7. De lipsă Cărticea pentru învățătoriu a Neuniților rumânești mai mici școale în împărăteștile și Crăeștile Țări. Viena 1777, 2 voi., pe o parte textul german și pe alta cel român. " 8. Regulamentul illiric, în o nouă edițiune, corectat; s’au tipărit 1270 exemplare, în Tipografia Illirica din Viena în limba latină, germană, sârbă și română, în anul 1777. In anul 1778, nu se știe dacă s’ar fi tipărit vre-o carte românească, fiindcă nu s’a descoperit nici una până acuma. în anul 1779, se pare a se fi tipărit Rescriptul Dedaratoriu illiric în al treilea rând, alcătuit și publicat spre folosirea tuturor autorităților bise- ricești și civile din Imperiul Austro-Ungar. Tot în anul 1779 se ivește pe câmpul literaturei minunata plantă exotică cu litere latine a lui Samuil Clain: Carte de rugăciuni pentru evlavia hornului chrestin, în Viena tipărită la loseph Nob. de Kurczbok. Annu’l incarnatii Domnului MDCCLXXIX în 12° de 1 foaie 87 pagine și 3 foi la sfârșit. Fără prefață. Se află un exempl. în Biblioteca Academiei Române din București. (Vezi: Bianu I., Bibliografia veche română voi. II. fasc. 3, pag. 222, Nr. 418). Am văzut o tipăritură românească oficioasă, în anul acesta, 1780, așa numită "Urbariub lui losif al II-Iea, tipărit poate mai nainte de anul 1780 fiind necomplet și fără dat, mă mărginesc a reproduce aici clauzula ofi- cioasă care sună: Presens Benignum Urbariale Regulamentum sub... Con- gregatione in Comitatus Temesiensis die 10 octobris anno 1780 Temes- varini celebrata publicatum Posesione ’e Sisztarovecz cum subjecta ad... Scripta declaratione quod ei edua... nam... usque Festa... proobserva- tione sub autenticoj comitatus Sigillo et particulari Congregatione Anno 1781 die 25 Ianuarie Temesvarinum estradatum. La anul 1780 mai pomenim și Gramatica, deși în limba latină scrisă a lui Samuil Clain și Șincai sub titlul: Elementa linguae Daco-Ro- manae sive Valahicae, composita ab Samuele Klein de Szad etc. locu- pletata vero et in hune ordinem redacta a Georgio Gabriele Sincai eiusdem Ordinis Vindo bonae, 1780, in 8° mic V-j-100 pagini. E scrisă în limba latină, dară are text românesc cu litere latine, foarte rară, am și eu un exemplar deplin complet cu V + 100 pag.) (I. Bianu, Bibliografia veche ro- mână. voi. II, fasc. 4, pag. 251, Nr. 430. La anul 1781 avem a pomeni: Bucvarii pentru pruncii cei rumâ- nești cari se află în Crăia Ungurească și hotarele iei împreunate cu de- voirea stăpânitorilor. S’a tipărit în Beci, la losif de Kurczbok a Resări- tului Tipograf dela curte. La anul 1781, 8° mic textul pe 42 pagine și două foi nenumerotate pentru numere. (I. Bianu, Bibliografia vechiă română voi. II., fasc. 3, pag. 270, Nr. 443). Tot din acest an, 1781, am mai avut și am văzut o broșurică româ- nească: Culegere de multe rugăciuni pentru treaba pruncilor celor rumâ- 26 nești neuniți cari învață. Cu devoirea Stăpânitorilor. S’au tipărit în Beci la losif de Kurczbok a Resăritului Tipograf dela curte la anul 1781, 8" mic 16 fasc. care însă nu știu unde s’ar afla. Mi se pare a fi trimisă, prin dl V. A Urechiă, la Biblioteca din Galați. La anul 1782 se semnălează cartea: Ducere de mână cătră Aritme- tică, Viena 1782 românește și nemțește pomenită de Al. Philipide. Introdu- cere în literatura română. Iași 1888 pag. 149, Nr. 5. (I. Bianu, Bibliografia R. V. voi. fasc. 3, pag. 274, Nr. 452). La anul 1783 nu s’a descoperit până acuma să fie tipărit vre-o carte românească. La anul 1784 se pomenește o carte sub titlul: «Catehisis mic* sau scurtă pravoslavnică mărturisire a legii grecești neunite, pentru treaba Pruncilor celor neuniți rumânești făcut. Și dela Neunitul Episcopescul în Carlovețiu la anul 1774 Ținutul Sinod întărit și acum a 2-a oară cu întă- rirea Arhiepiscopului și Mitropolitului tipărit. In împărăteasca cetate Viena la Boerul losif de Kurczbok al răsăritului Tipograf 1784 8° mic rumânește și nemțește pag. 161.— Se află în Biblioteca Academiei Române din Bu- curești (I. Bianu, Bibi. R. voi. II, fasc. 3, pag. 286, Nr. 470. La acest an 1784 se pomenește o ortografie românească sub titlul: Ortografie sau scrisoarea dreaptă pentru folosul școalelor nemțești. S’au tipărit în împărătească cetate Viena prin boierul losif Kurczbok, Tipograful cărților Illiricești anul 1784. în 8° mic de peste 12 pagini. — (Vezi 1. Bianu, B. V. R. voi. II, fasc. 3, pag. 292, Nr. 477). Acum venim a serrfnălâ o carte deși fără semnătura traducătorului, dară aflat din alte indicii pozitive, că ar fi fost traduse de Mihaiu Roșul alias Martinovici, profesor de teologia românească din Timișoara în acti- vitate, pe același timp. întru mărirea sfintei deofinției de viață făcătoarei și Nedespărțitei Troițe, Tatălui, Fiului și sfântului Duh. S’au tipărit aceasta carte ce se zice Prescurtă arătare: întâiu pentru Dumnezeu, a doua pentru socotința lui Dumnezeu. Cu toată osârdia și cheltuiala sfinției sale părintelui Con- stantin Șubonu Parohul Cetății Timișoara. întoarse de pe limba slovenească pe limba românească, Ia anul 1784 August 30, în Timișoara. S’au tipărit în împărăteasca cetate Viena prin boieriul losif Kurczbok Tipograful căr- ților Illiricești. Al doilea titlu pe foaia următoare e mai precis și sună: Prescurta arătare întâiu Pentru Dumnezeu Ce și cum, și cât iaste Dumnezeul nostru. A doaua arătare, Pentru socotința lui Dumnezeu, care o are cătră toată făptura sa, iară mai vârtos cătră om, pentru a lui vecinică mântuire. A treia pentru legea lui Dumnezeu, cătră care tot omul, este dator a-și îndreptă viața sa, ca să nu lipsească de viața vecinică. Puse înainte spre folos. Nu numai pruncilor celor tineri, numai și bărbaților amândurora părților. Iară mai osebit acelor cari nu pot lesne pre largă a se îndeletnici în învățătura cuvântării de Dumnezeu, — în 8° mic, pag. 142. Prefața este semnată de Theofan Procoviciu Arhiepiscopul cetății nouă din Moscva, carele este și autorul cărții cei slavonești. (I. Bianu B. V. R. II, fasc. 4, Nr. 479). Am și eu un exemplar. In anul acesta 1785 a apărut cartea rumânească sub titlul: Carte trebuincioasă pentru Dascălii școalelor de jos rumânești neunite, în Cesaro Crăeștile Țări de moștenire. Partea l-a cu voia celor mai mari. 1. Viena la losif Nobil de Kurczbok c. c. al curții Tipograf 1785 — text român și german 2 voi. în 8° mic de 12-f-253 pag. și 314 pag. Are o înainte cu- vântare foarte instructivă voi. II. nu are titlul și tabla de materii în exem- 27 plaiul nostru. Aceasta carte a apărut în acelaș an și la acelaș editor într’o altă ediție, în care textul german e același iară traducerea românească este alta. Am văzut numai voi. II. care are următoriul titlu: De lipsă cărtice pentru învățătorii a neuniților rumâneștilor mai mici școale, în îm- părăția și crăeștile țări, partea a 2-a. Se vinde nelegată cu 45 cr. Cu permisul celor mai mari în Viena. La losif nobel de Curczbdk imperială și crăească; de curte a neuniților Rumâni și a Sârbilor Tipograf și vân- zător de cărți în anul 1785. Se află în biblioteca Academiei Române Bu- curești. (I. Bianu, B. V. R. voi. II. fasc. 4, pag. 302—304. Nr. 485). Tot în anul acesta, 1785, se mai semnalează un Catehism sub titlul: Catehisls mic sau scurtată Pravoslavnică mărturisire a legei grecești neunite pentru treaba pruncilor celor neuniți rumânești făcută. Și dela neunitul episcopescul în Carloveț la anul 1784 ținutul sinod întărit și acum a doual oară cu întărirea arhiepiscopului și mitropolitului tipărit. In imperăteasca) cetate Viena la boierul losif de Kurczbok al răsăritnlui Tipograf 1785. In 8° mic 163 pag. text românesc și nemțesc. Se află în biblioteca episcopească din Oradea-mare ’(I. Bianu, B. V. R. voi. II fasc. 4 pag. 304 Nr. 486). Se mai semnalează în anul acesta, 1785, o aritmetică subtitlul: Ducere de mână cătră aritmetică s’au socoteala pentru treaba pruncilor rumânești celor neuniți ce se învață în școalele cele mici. (Se vinde fără legătură cu 15 crețari). Cu dovoirea stăpânitorilor. Tipărită în împărățitoarea cetate Viena la losif nobel de Kurczbok de curte Tipograful și vânzătorul de cărți în anul 1785, 8° mic, pag. 151, fără precuvântare text românesc și nemțesc. Se află în Biblioteca Academiei Române în București (I. Bianu, B. V. R. voi. II; fasc. 4, pag. 301, Nr. 489). O altă operă a lui Mihai Roșul alias Martinovici tipărit în anul acesta 1785 este: învățături creștinești sub titlul: Intru mărirea sfintei deofinției de viața făcătoarei și nedespărțitei frăție, tatălui și fiului și sfântului duh. S’au tipărit aceste învățături ceștinești foarte de folos, scoase de pe limba grecească pe limba românească pentru folosul de obște. Sub stăpânirea întru tot prea luminatului împăratului și craiului domnului losif al 11-lea, cu blagoslovenia prea sfințitului arhiepiscopului și mitropolitului slaveno- sârbescului și românescului norod Domnului Moise Putnic. Iară cu toată osârdia și cheltuiala preasfinției sale părintelui Constantin Subonu, neunitei legi grecești preotului și slobodului crăiescului oraș al Temișorii paroch. Tipărită în împărățitoarea cetate Viena la losif Nobil de Kurczbok de curte Tipograful și vânzătoriu de cărți în anul 1785 8° mic, 6 foi cu titlul, prefața și arătarea cuprinsului apoi pag. 258 și două foi la fine nenumerotate. Un exemplar în posesiunea mea. (I. Bianu, B. V. R. voi. II., fasc. 4, pag. 306, Nr. 491. Tot din anul acesta 1785 mai avem a semnala o carte foarte inte- resantă despre economia stupilor a lui Dr. loan Molnar sub titlul: Economia Stupilor. Acum întâiu izvodită și dată de loan Molnar doftorul de ochi în marele principat al Ardealului. Cu privilegiumul împărătești și crăești măriri în Viena, la losif nobil de Kurczbok împărătești și crăești de curte a neuniților Români și a Sârbilor Tipograf și vânzător de cărți în anul 1785 formatul 8’ 188 de pagini și 10 foi la sfârșit pentru arătarea cuprinsului și erată. Se află un exemplar bine păstrat în biblioteca epis- copiei gr.-cath. a Lugojului și în Biblioteca Academiei Române în Bu- curești. (I. Bianu, Bibi. V. R. voi.) fasc. 4, pag. 307, Nr. 493. Se mai pomenește în anul acesta 1785 o proclamație a împăratului losif al Il-lea pentru desființarea jobăgiei, foaie volantă datată din Beci 28 (Viena), 21 August 1785, și contra semnată de Grof Esterhazi Ferencz și de Alexander Horvăth se află în biblioteca Academiei Române ;din București. — (I. Bianu, B. V. R. voi. H, fasc. 4, pag. 310, Nr. 495). In anul 1786 putem semnală niște tipărituri oficioase ale împăratului < losif al II-lea precum urmează: 1. Așezământul lui losif al II-lea pentru Ca- dastru, Viena 1786, în folio 44 foi și 2 planșe. Decretul este datat din Viena, 10 Februarie 1786, și este contra semnat de cornițele Carol Palfi și de Antonie Hadroviciu. Se află în biblioteca Academiei Române din București. (I. Bianu, B. V. R. voi. II fasc. 4, pag. 312, Nr. 499). 2. Așezământul lui losif al II-lea pentru țăranii din Bucovina, Viena 1786, în folio de 11 pagini, text nemțesc și românesc. Datat din Viena 1 Noemvrie 1786. Contra semnat de Leopoldus Comes a Kellonrat; lohan Rudolph Graff Chotek în lohan Wenzel Freyherr von Margelik. în fruntea primei pagini se vede vulturul imperial cu inițialele imperatului. Se află în Biblioteca Academiei Române din București (I. Bianu, B. V. R. voi. II fasc. 4, pag. 312, Nr. 500). 3. Orânduiala lui losif II.: Pentru pădurile din Bucovina în ■. folio de 76 pagini textul este în 2 limbi românește și nemțește. Se află în Biblioeteca Academiei Române în București. (I. Bianu, B. V. R. voi. Il-a, fasc. 4, pag. 315, Nr. 504). 4. Orânduiala lui losif al II.: Pentru Vânătoare. Viena 1786 în folio» 20 pagini, textul este nemțește și românește datat Viena 28 Februarie 1786- Se află în biblioteca Academiei Române din Bucureșci. (I. Bianu, B. V. R- voi. II., fasc. 4, pag. 315, Nr. 505). In anul acesta 1786 se mai pomenește o tipăritură până acuma necu- noscută: Preoția sau îndreptarea preoților, edit. I. Viena 1786. N’am văzut exemplare. In ediția a 2-a a acestei cărți se zice: dată .în tipariu pentru folosul și îndreptarea preoților, întâiu în Beci Ia anul 1786, iară acuma în Sibiiu la anul 1789. (I. Bianu, B. V. R. voi. II, fasc. 4, pag. 315, Nr. 516). In anul 1787 a apărut o carte sub titlul: "Poslanie» sau dreaptă oglindă a păcii, dragostii și unimii. Prin carele cu drepte dovediri cei uniți se mântuesc de hulele carele lor li se aruncă. larăneuniții nici iritici a fi nici schimatici, mai ales în neamul românesc a nu se putea aevea zice, se arată mai întâiu latinește tipărit în 1786 opul lui Nichita Horvath canonicul Eclesiarh a Biserici catedrale a Orăzii-mari eară: Acum în limba . română întâiu tipărită în împărăteasca cetate Viena prin cinstitul și de ■ bun neam născutul Domn losif de Kurczbok tipograful împărătesc la anul dela Chr. (1787) pentru a neamului românesc folos și mângăere. In 4" 14 pagini nepaginate -j- 168 pagini nepaginate necomplet, trecut dela mine în posesiunea fostului P. S. Episcop al Lugojului Victor Mihalyi de Apșa. — Un exemplar complet s’ar afla în Biblioteca facultății de teologia din Cernăuți, de unde e evident că cartea completă conține 174 pagini numerate și alte 2 pagini la fine. (I. Bianu, B. V. R. voi. II, fasc. 4, pag. 1 317 Nr. 512). Altă carte din anul 1787 cunoaștem sub titlul: Rânduială judecăto- rească de obște etc. In Viena tipărită la losif nobel de Kurczbok împă- rătești și crăești de curte a neuniților români și a sârbilor tipograf și vân- zător de cărți în anul 1787, text nemțesc și românesc 8° mic de 10 foi și 407 pagini N’am văzut exemplare. Se află în Biblioteca Academiei Române din București. (I. Bianu, B. V. R. voi. II., fasc. 4, pag. 317, Nr. 513). 29 După aceea mai pomenim în anul acesta 1787 trei broșuri și anume: 1. Scurtă învățătură părinților Duhovnicești. S’au tipărit în Beci în Tipo- grafia lui losif de Kurczbok, la anul 1787, 4° mic, 16 pagini. Se află în Oradea-mare Biblioteca a preacuviosului vicar Vas. Mangra. (I. Bianu, B. V. R. voi. II, fasc. 4, pag. 317, Nr. 514). 2. Scurtă învățătură cătră Preavoslavnicii creștinii pentru pocăință 4“ Viena 1787 3. Scurtă învățătură cătră protopopi și pentru datorințele lor 4° Viena 1787. Le-am avut, dar le-am dat din mână și nu le-am mai căpătat înapoi. In fine mai pomenim pentru anul 1787. Observații s’au băgări de seamă asupra regulelor Gramaticii rumânești adunate și alcătuite de dumnealui lanache Văcărescul cel de acum diceoful bisericei cei mari a resăritului. Și mare vistieriu a Principatului Vlahiei Tipărită acum întru al doilea rând in Viena Austriei la losif nobil de Kurczbok împărătescul și crăescul al curții Tipograf și bibliopol 1787 în 8° mic de 1 fasc. 184 pagini și 2 foi fără prefață. (I. Bianu, B. V. R. voi. II fasc. pag. 322 Nr. 517). In anul 1788 pomenim tipărituij^sub titlul: Ducere de mână cătră cinste și direptate adecă la copii rumânești neuniți cei ce în școalele cele mici se învață spre cetanie rânduită carte. Cu dorirea stăpânitorilor. In Viena la losif nobel de Kurczbok împărătesc și crăiesc de curte și a neu- niților români și a Sârbilor Tipograf și Vânzător de cărți în anul 1788 în 8° mic, pag. 263, text românesc și nemțesc. Se află in Biblioteca V. A. Urechie din Galați. (1. Bianu, B. V. R. voi. II, fasc. 4, pag. 324, Nr. 520). In anul acesta 1788 mai pomenim și o gramatică nemțască scrisă de un român Dr. I. Molnar sub titlul: Deutsch-Walachische Sprahlehre verfasst von lohan Molnar etc. Wien, 1788 în 8° de 8 foi 445 pagini și 40 foi la fine. — Am și eu un exemplar complet; altele se mai află în Biblioteca Academiei Române din București. (I. Bianu, B. V. R. voi. II, fasc. 4, pag. 326, Nr. 521). In anul acesta s’a mai tipărit o: «Pravilă de obște asupra faptelor sale și a pedepsirii lor. Tipărită în Viena cu tiparul lui losif nobil de Kurczbok împărătescul și crăiescul al curții Tipograf 1788, formatul 8’ de 7 foi și 145 pagini. Se și află în Biblioteca Academiei Române din Bu- curești și la mine exemplare. (I. Bianu, B. V. R. voi. II., fasc. 4, pag. 326, Nr. 522). in anul acesta se mai pomenește o tipăritură românească sub titlul 1789: Scurtă învățătură părinților duhovnicești. S’a tipărit în Beci în tipo- grafia lui losif de Kurczbok la anul 1789 în 4°, 16 pagini se și află în Biblioteca Academiei Române din București. (I. Bianu, B. V. R. voi. II, fasc. 4, pag. 332, Nr. 530). în anul acesta 1790 se cunoaște un product literar sub titlul: Bucvariu pentru pruncii cei românești cari se află în crăiască ungurească și hotarele ei împreunate. Cu devoirea stăpânitorilor. în Viena la losif nobel de Kurczbok împărătești și crăești de curte a neuniților români și a Sârbilor tipograf și vânzătorul de cărți în anul 1790. In 8° de 89 pagini, text ro- mânesc și nemțesc. Se află în Biblioteca Academiei Române din Bucu- rești. (I. Bianu, B. V. R. voi. II, fasc. 4, pag. 334, Nr. 533). După moartea lui Kurczbok, întâmplată la 19 Decemvrie anul 1792, Tipografia illiricească a trecut în posesiunea agentului de curte Ștefan de Novacoviciu. Deci de acuma înainte semnăm cărțile tipărite în această nouă perioadă. 30 Prima carte tipărită în tipografia nouă la anul 1792 a lui Ștefan 1 Novacoviciu este broșura sub titlul: Ducere de mână cătră frumoasa 1 scrisoare rumânească pentru întrebuințarea școalelor celor naționale ro- ‘1 mânești. In Viena la I. Ștefan Novacoviciu în Slaveno sârbească ro- 1 mânească și a limbilor răsăritului privilegiata tipografie, 1792, în 8° opt foi 1 și o tabelă model litografiată. Se află în Biblioteca Academiei Române fl din București. (I. Bian In, B, V. R. voi. II, fasc. 3, pag. 349, Nr. 554). 1 In anul 1793 cunoaștem o cazanie sub titlul: Intru mărirea sfintei de. 1 o ființă de viață făcătoarei și nedespărțitei Troițe, Tatălui și Fiului și I fsântului Duh s’au tipărit cartea aceasta: Adunarea Cazaniilor a multor 1 feluri de cuvinte învățătoare de năravuri bune, la Dumineci și sărbători 1 prăznuitoare. In trei părți deosebi cuprinzându-se. Cu slobozenia celor I mai mari. Și cu blagoslovenia pravoslavnicului Arhiepiscopului și Mitro- | politului Carlovețului. Intru împărătitoarea cetatea Beciului. In tipografia 1 de bun neam născutului Ștefan Novacoviciu la anul dela facerea lumei 1 (43T4) iară dela nașterea lui Christos (1793) a Indictionului 91. In | folio de 5 + 94 84 87 primele 5 foi nu sunt numeritate. Se mai gă- 1 sesc mulțime de exemplare. (I. Bianu B. V. R. voi. II, fasc. 4, pag. 350 | Nr. 558.) 1 In anul acesta mai semnalăm Psaltirea de Viena din anul 1793 for- I matul 8°, 7 foi fără număr și 179 foi numerotate. Se află exemplare în 1 Biblioteca din Galați. (I. Bian B. V. R. voi. II., fasc. 4, pag. 356, Nr. 568). i Și un Ceaslov întru care se cuprinde rânduiala cum se cuvine a se I cântă glasurile cu troparele și cu alte după obiceiu sfârșituri etc. Viena 1793, 1 formatul 8° 148 foi paginate. | In sfârșit se mai cunoaște un Calendar românesc sub titlul: Calen- 1 daria, la anul dela Nașterea lui Christos 1794 care cuprinzând în sine 1 365 de zile. Făcut spre întrebuințarea norodului slaveno-sârbesc și ru- ] mânesc, cari se află în ținuturile cesariu-crăești a legii Răsăritului. In 1 Viena la Slaveno Sârbeasca Româneasca Privilegiata Tipografie. Legat । cu 12 crețari. In 4" de 27 foi dintre care 5 foi albe intercalate în partea 1 calendaristică pentru notițe. — Se află la Biblioteca Academiei Române j din București. Un exemplar se află și în posesiunea dlui Vasilie Goldiș secretar consistorial la sfânta episcopie română greco-orientală din Arad. | Emilian Micu. 1 31 DOCUMENTE ISTORICE Nr. 885. A. 1787. Prefacerea poruncii marelui sultan, adecă a împăratului turcesc cătră vodă țării româ- nești, anume Niculae Mavroghen în ce chip va trebui a lucra cu păstorii cei din țara Ardealului. După ce tu mai sus numite Vodă la acea înaltă poruncă a noastră, care s’au da- tu-să pentru rândul tăcșilor ce le plătesc păstorii cei Ardelenești pentru păscutul vi- telor sale în țara Rumânească, și pentru neîntocmirile care s’au născut despre aceea, ne-ai arătat în răspunsul tău: precumcă acest lucru lucrându-se cu ageantul cel împărătesc, și prin boierii țării cercetându-se, acușa întru toate punctumurile sau hotărîtu-să, și s’au îndreptat, afară de taxa oieritului, și a ierburitului, a căruia plată pentru acele numite vite a să lua cu adevărat au fost în obiceiu, iară cu schimbările în multe feliuri de chip ale voivozilor aceeaș crescând, aceeaș scăzând iară, pentru așezământul s’au trimis înainte curței noastre, ca aceasta după plăcerea sa să hotărască câți Asprii să se poată lua supt acest nume, sau tituluș? Am fost poruncit prin o poruncă a noastră care despre aceasta atunci s’au fost dat, ca acele punctumuri, întracelaș chip să se ție, precum în țara Rumânească sau isprăvit; iară în cât pentru taxa oieritului și a ierburitului, aceasta de aicia înainte în acea măsură, și la acea vreme să se scoață, precum au fost obi- ceiul de demult, și ca fieștecare bine pe sine să se păzască de toate acelea, ce ar pute deschide cale spre înpărecheri, și înpotrivire, mai multă, sau mai puțină luând, decât ar aduce cu sine obiciaiul cel vechiu. Intru o înștiințare a ta, care mai de curând despre aceasta mi-o-ai trimis-o, așa îmi faci știre, precut acest lucru, încâtu-i pentru taxa oieritului, cu știrea ta, intră cel cei în locu Ageantului împărătesc, și intră boierii țării s’au îndreptat, și s’au hotărit deaicea înainte în zece Asprii, și precum acel ce-i în locul Ageantului, după ce s’au cerut dela dânsul Senedra, cu aceea s’ar fi mântuit pe sine, că după un răspuns ce l-au primit dela baron Herbert de Ratcealii Solul Cesaro Crăesc, ce șade în curtea noastră (a că- ruia fericit săi fie sfârșitul). Punctumul acesta aicia înaintea strălucitoarei porței noastre ar trebui să se îndrepteze. Așa mă înștiințezi mai încolea: că cerând numitul acela ce-i înlocui Ageantului, ca Păstorii cei Ardelenești cașul, care îl fac în lăuntru în țara Românească dela oile sale, slobozi să fie al căra, și a-1 duce afară, fiindcă slobozănia aceasta a ducerei afară, fără de paguba modului de traiu a celui mai de frunte orașului nostru nu s’ar putea face, aceasta scoatere afară acolo s’ar fi strâns, ca încât păstorilor acestor vite spre traiul lor li-i delipsă. Acuma dară numitul Sol împărătesc făcând din iznov la curtea noastră o arătare, în care taxa oieritului o pune în 10 Asprii, și taxa ierburitului o încredințază pentru ho- tărîrea bunei plăceri strălucitoarei porței noastre; după aceea toate și cealelalte lucruri tot chilin chilin, precum au fost despre acelea înțelesul, și în ce chip acelea de aicea înainte ar trăbui ținute, în aceasta aducându-le înainte, aceea vrea.: ca să așezăm o înaltă rân- duială, în care toate acestea punctumuri cu toate celea ce să țin de dânsele, s’ar pune afară, ca așa pentru vremea viitoare, în părțile acelea ca o normă sau rânduială nemișcată să slujească: Cănțălăria Noastră cea împărătească luând pe scurt acele punctumuri ale tale, care le-a trimis înlăuntru, și acelea îmbinându-le tot deamănuntul cu arătarea numitului Sol, aceste care aicea urmează, le-au hotărit. După înștiințarea care o am primit-o dela Tine, și după arătarea Solului împărătesc, Întâi. Dela oile păstorilor de vite ale Ardelenilor, care ei după obiceiul cel vechiu le pasc în țara Rumânească, mai mult de zece Asprii a oieritului să nu se arunce, așij- 32 direa taxa ierburitului dela boi și dela cai numai întracelaș chip să se arunce, precum au fost obiceiul cel vechiu, nu ca cineva mai mult decum au fost obiceiul cel vechiu, sau decum ține înaltă porunca noastră care în rândul acesta mai nainte s’au fost datu-să, să poftească dela dânșii; și așa fieștecare detoriu va fi, ca de asuprelile și trăsurile păs- torilor acestora de vite bărbătește să se ferească. A doua. Ne având nice un loc deschilinirea aceea, după care păstorii aceștia, care sânt supuși împărătești, încâtu-i pentru taxa ce o plătesc pentru vitele sale, în două părți, sau în două clasișuri s’au împărțit; nice trebue să se facă întră dânșii alegere, și deschilinire acar încât pentru taxa ce trebue plătită acar pentru ce altă băgare de samă, supt fățăria aceasta, că unii sunt Bârseani, alții Susueani, sau acar cum alt- mintrinea s’ar numi; de unde supt noauă fățăria, sau pricina acestor două clasișuri, când să va culege taxa dela dânșii, nice într’un chip să nu se îngreuieze, nice să se silească, ca împotriva obiciaiului celui vechiu taxa aceasta a doua oară să o plătească. A tria. Numiții acești păstori vitelor nice o stricare, bătae, robie, lăudături, și alte ca acestea să naibă; ci mai vârtos pentru cât că ei să țin de curtea nemțască, după aceea pretinie care cătră curtea aceea o ținem să facă cu dânșii, și lor întru toate și pretutin- dene după întocmelele ce stau în sus, spre apărare și ajutoriu să le fie. A patra. La hotărîrea prețului oilor și a mieilor, care vor fi spre lipsa celui mai ales oraș al nostru, cum să se cumpere, sau să se vânză aceea, sau câți cu numărul, sau ce fel să fie, nice Cașabașii, nice alții cineva nice cu o silă, care ar fi împotriva lejii, și a întocmelelor intră curtea noastră, și curtea împărătească, să nu trăiască; ci să fie tocmeala cumpărătoriului, și vânzătoriului slobodă, și după cum pretinește să vor tocmisă, fiind că și despre aceea să va face grije, ca nice vânzătoriul prea scump să nu ție, nice cumpărătoriul prea ieftin să nu poftească. A cincea. In câtu-i pentru Pearde, numitul Sol așa dă înainte în înștiințarea sa: precum iușul, sau taxa aceasta după legea, și obiceiul țârei Rumânești, cu un piaster și cu un miel, sau fără de miel cu doi piastări sau obicinuit a să plătii; așa dară aceasta de ieste după legea cea scrisă a țărei Rumânești, și de icia înainte numai într’atâta, și cu acest modru să se ia, nu ca mai mult, sau mai puțin să tragă dela dânșii. A șasa. Ca pricinuirea aceea: oare o turmă din 600 sau dintr’o 1000, de capete de oi să stea? să se aleagă odată, poftește numitul Sol întru aceste două un număr de mijloc să se ia. Așa dară deaicea înainte 700 de oi să vor socoti la o turmă, și după această așezare stăpânii moșiilor dela o turmă ce va sta din 700 de oi, o oaie, și aceasta numai odată pot lua. A șaptea. Căpitanii cei dela porți în țara Rumânească, caii păcurarilor sau acelora lalți supuși iobaji împărătești, cu sila să nu-i ia, iară care să vor afla că au făcut aceasta sâlnicie, aceia să se pedepsească, și să se strângă, ca acea pagubă ce au făcut-o să o răsplătească. A opta. Nu să îndetorască păstorii a plăti vamă pentru pieile oilor, sau a mieilor acelora, care au perit, sau au murit, numai să adevereze că dela a lor oi sânt pieile. A noua. In câtu-i pentru acelea 60 de parale, care comendașii de pe lângă mar- gini precum dela turma de oi, așa dela cai, au obicinuit-o a o luă când îi scot afară și îi duc înlăuntru; fiindcă Tu în înștiințarea Ta așa arăți, că la cele mai dintâiu arătări ale Ageantului i-au făcut știre, precum acest lucru de doi ani acuma cu învoința amân- durora părinților s’au îndireptat; însă din înștiințarea numitului Sol împărătesc așa se vede, ca când aceasta numită voință a amândurora părinților dintra ceea ar sta, ca vă- tafii, sau comendașii marginilor sau vătafi plaiurilor dela ciurdele vitelor, sau dela cai, nice acele 60 de parale, nice altă taxe să nu ia; decumva dară aceasta rânduială așa s’au făcut, precum numitul Sol au arătat înainte, fiește care de aceea să se ție, și să se ferească, ca împotriva aceea să nu facă. A zecea. După aceea fiind că înștiințarea Ta, care la strălucitoare poarta noastră o ai trimis-o, așa arăți, că despre acele 60 de parale, care dela toată turma de oi, și dela cai la marginea Dunării s’au luat prin căpitani, lucrul așa s’au îndreptat, precum 33 păstorii vitelor Ardelenești dela căpitani în partea aceasta mai mult nu se vor supără ; așa dară de ar sta îndireptarea lucrului acestuia întraceasta, ca aceste 60 de parale mai mult să nu se ia, acestea de aicea înainte mai mult nu trebue luate. A unsprezecea. In câtu-i pentru taxa, sau mai bine zicând: pentru gloaba ce să chiamă vernicia, pentru acelea vite, care rătăcindu-se pe câmp lucrat, acolo ar face pagubă: aceasta Tu cu Ageantul întru voi după obiceiul țării și, dirept așa să o îndreptați, ca de acolo nice o parte să nu se păgubească. A douăsprezecea. Gropile cele de bucate, sau magazinurile cele de pe supt pă- mânt, detorie or avea stăpânii acelora în vremea ernii ale ținea coperite: ca așa vitele de pagubă să se poată apără, și cei ce împotriva aceștia făcând, ar fi pricina ca marha altuia s’au păgubit, după cum vei judeca, cuvios să se pedepsească. A treisprezecea. Slobod să fie păstorilor Ardeleani la sălașele, sau locul unde sunt cu păscutul a duce atâta cucuruz, Mizări bogdan, cât să le ajungă pe traiul lor însă totuș de lipsă i este a lua sama ca de acolo să nu vie scădere la orașul nostru cel mai de frunte, în câtu-i pentru rândul traiului. A patrasprăzece. Păstorii aceștia lânile care le-au tuns dela oile sale, slobozi, sunt a le duce afară, nefăcându-lepentru aceea mai sus numiții comendanși sau care se chiamă Vătafi de Plai nice o asupreală, sau să ia împotriva obiceiului celui vechi, cât mai puțin pentru aceea dela dânșii. A cincisprăzecea. Slobod le va fi numiților păstori după obiceiul cel vechiu în- voindu-se cu stăpânul locului, a tocmi în țara Rumânească loc de pășune cu acela preț, care și alții pentru acela l-au plătit, și după direapta tocmeală care au făcut-o cu stă- pânul locului, aceea ce i-au făgăduit că-i va da pentru loc, sau în bani, sau cu caș, care ca nu vre o parte să se înșeale doară, omenește să va măsură, să plătească. Nu vor avea de aicea înainte păstorii nice dela moșteanii locului celui tocmit, nice dela vecinii aceluia nice un ciufșag, sau pagubă, nice în călile sale nu să vor opăci. A șasăsprăzecea. Păstorii aceștia când să întorc la muntele lor, slobozi vor fi fără nici o opreliște a duce afară spre a sa hrană cașul care-1 gătesc dela acele oi ale sale, cari s’au păscut în vidicul ce-i înpreajma hotarelor, sau marginilor împărătești, așijderea și pieile, și lânile a acelora, nefiind pentru aceea detoriu cât mai puțin văma- șulor țării Rumânești a plăti, însă fiind că cu scoaterea afară a productumurilor, sau a rodurilor turmelor celora, care să pasc departe, în țara Rumânească, lesne s’ar putea întâmpla, ca mulți întră lâna oilor sale să amestece lână străină, cu paguba așa numi- tului Mim, pentru aceia scoaterea aceasta, numai la rodurile sau productumurile oilor acelora să întinde care la margini să pască. A șaptesprăzecea. Decumva păstorii sau alții careva supuși iobagii împărătești împotriva lăsării și ținerii aceștii orânduelii noastre s’ar slobozi la niscari Exesușuri sau necuviințe, încelușaguri și alte nerândueli, detoriu să fie Ageantul acestea după di- reptate, și după ce dintră noi înțălegere, a Ie aduce la cale, a face să se întoarcă paguba, și vinovatul precum lipsa va aduce, să se pedepsască. A optsprezecea. Așijderea și Tu, mai sus numite Vodă detoriu vei fi, după arătarea Ageantului numiților păstori să le folosești, și cu cuvioasă luare de grije să le fii, și tot ce să va arătă că nn-i pe cale, nice-i cu direptul, în vreme să îndireptezi; de lipsă i este mai încolea: ca aceste porunci împărătești să se regestrăluiascâ, adecă, să se pue la catastif, și celora ce li să vor cuvinii de obște să se vestească, ca așa acelea în țara Rumânească strâns, și fără încetare să se ție. Aceasta dară fiind prea înaltă rânduiala noastră, Tu, îndatăși cum vei înțelege înălțata voința Noastră care numai întracolo caută, precum numiților păstori, ca Iobagilor curței împărătești al vechiului și bunului nostru prietin și vecin, întru toate să le fiți cu apărare, și să aveți grije, ca fără frică și în liniște să rămân; cu un cuvânt, ca nimica împotriva acești-i rândueli și mai sus însămnatei poruncii noastre să nu se întâmple ; așa înțelegând voința noastră cu toată silința spre aceia vei fi; ca aceeastă înălțată poruncă a noastră de obște să se vestească, și despre celea ce să cuprind întrânsa 3 34 celora ce să cuvine știre să li să facă să se pue în catastif, din fir în păr să se păzască, pentru ca numiții mai sus păstori în liniște să rămână, și de toată silnicia să se poată apăra, iară Tu cea mai mare grije vei avea, a nu lăsă, ca poruncile și silința noastră cea împărătească, nice câtu-i mai puțin să nu să treacă. S’au dat în Țăligrad la jurnă- tățirea lunii lui Șafar 1201, adecă în 4 zile Decemvrie, anul 1786.*) ECOLTOMIE. Comereiul din lumea întreagă. La G. Freytag în Viena a apărut o hartă universală pentru comerciu și comunicație, în care se arată liniile de căi ferate, cursele vapoarelor, liniile telegrafice, terenele de producție, și articolele de comerciu mai im- portante. Din harta aceasta reproducem unele date foarte interesante cu pri- vire la negoțul din lumea întreagă. în ele vedem, ce cumpără și ce vinde fiecare țară, așa că avem o icoană despre starea economică a acestora. La fiecare țară mai este arătat arealul și numărul locuitorilor. lată datele din cestiune: Anglia: Areal 314,339 km³, locuitori 41.976,827. Colonii 29.241,900 km³, lo- cuitori 351.814,000. Importează 13.170 mii. mărci. Bumbac 1430 mii. mărci. Cereale 1,420 mii., carne 900 mii., lână 722 mii., lemne 551 mii., unt 457 mii., chemicalii 424 mii., zahăr 412 mii., cauciuc 220 mii., ceaiu 218 mii., iută (un fel de cânepă) 166 mii., alte mărfuri 6250 mii. Exportează: 8690 mii mărci. Mărfuri și torturi de bumbac 2252 mii., cărbuni 853 mii., ferărie 734 mii., mașini 646 mii., mărfuri de lână și torturi 628 mii., chemicalii 353 mii., fier 279 mii., corăbii 204 mii., alte mărfuri 2736 mii. Argentina: Areal 2.950,520 km.² Loc. 5.000,000. Importează 1144 mit., mărci. Textile 216 mii., fer 140 mii., trăsuri 140 mii., vase de lut 84 mii., victualii 76 mii., beuturi 48 mii., alte mărfuri 446 mii. Exportează 1185 mii., mărci. Grâu 332 mii., lână 237 mii., semințe de in 144 mii., porumb 120 mii. piei lucrate 105 mii., carne 80 mii., alte mărfuri 167 mii. Australia: Importează (1906) 912 mii. m. Textile 216 mii., art. de metal 56 mii., fer 43 mii. alte mărfuri 597 mii. Exportează 1422 mii. mărci. Lână 462 mii., grâu 100 mii., piei 55 mii., carne 48 mii., alte mărfuri 697 mii. *) Notă: Acum, când economilor noștri de vite li s’a îngreunat atât de mult tre- cerea peste graniță în România, și când prin noua convenție vamală li se face imposi- bilă continuarea ocupației lor de până acum, va fi de interes și de actualitate a cunoaște cum se îngrijea guvernul împărătesc al lui losif II de ciobanii români din Ardeal, stă- ruind prin trimișii săi la Poarta otomană, ca «marele sultan» să dea porunci în fa- vorul lor. A se vedea și traducerea germană a acestei «porunci», publicată de Dr. A. Grimmîn lucrarea sa: Diepolitische Verwaltungin Grossfiirstenthum Siebenbiirgen. Sibiiu, 1857 voi. III. pg. 35—39. /. £> 35 Austro-Ungaria: Areal 676,545 km² Loc. 47.143,000. Importează 1992 mii. mărci. Bumbac 207 mii., cărbuni de peatră 154 mii., lână 130 mii., metaluri 104 mii., torturi 93 mii. piei 69 mii., cafea 50 mii., piei lucrate 48 mii., alte mărfuri 1137 mii. m. Exportează 1981 mii. mărci. Lemn 224 mii., zahăr 168 mii., textile 144 mii., ouă 131 mii., cereale 98 mii., cărbuni 98 mii. mărfuri de lemn 64 mii., sticlărie 58 mii., fer 50 mii., alte mărfuri 972 mii. Belgia. Areal 29,456 km², loc. 6.693,548. Colonii 2.382,800 km², loc. 15,500,000, Importează 3057 mii. mărci. Cereale și făinuri 458 mii., lână 179 mii, lemn 129 mii., in 118 mii., semințe 114, mii., piei lucrate 99 mii., cauciuc 61 mii., bumbac 68 mii., cafea 88 mii., alte mărfuri 1743 mii. Exportează 2307 mii. mărci. Mașini 211 mii., fer și oțel 191 mii., textile 170 mii., cereale și făină 134 mii., diamant 77 mii., lână 83 mii., in 87 mii., piei lucrate 90 mii, alte mărfuri în preț de 1264 mii. m. Brazilia: Areal 8.550,000 Km.² Loc. 17.400,000. Importează 867 mii. mărci. Mărfuri 334 mii., victualii 210 mii., ma- terial brut 130 mii., alte mărfuri 193 mii. Exportează 1157 mii. mărci. Cafea 581 mii., cauciuc 261 mii., cacao 41 mii., alte mărfuri 274 mii. Bulgaria: Areal 96.345 km². Loc. 4.035,615. Importează 101 mii. mărci. Textile 34 mii., metale 12 mii., alți articli 55 mii. Exportează 102 mii. mătci. Cereale 68 mii., alte mărfuri 34 mii. Canada: Importează 1505 mii. mărci. Mărfuri de fer 187 mii., textile 115 mii., cărbuni 86 mii., zahar 48 mii., alte mărfuri 1069 mii. Exportează 1176 mii. mărci. Lemn 202 mii., cereale 118 mii., brânză 118 mii., vite 67 mii., alte mărfuri 650 mii. China. Areal: 11.138,880 km². Loc. 370.000,000. Importează: 1387 mii. mărci. Textile 410 mii., urez 115 mii., opiu 96 mii., zăhar 88 mii., petrol 67 mii., făină 47 mii., material pentru trenuri 43 mii., alte mărfuri 521 mii. Exportează: 880 mii. m. Mătasă crudă 250 mii., ceaiu 106 mii., bumbac 57 mii., piei 53 mii., mărfuri de mătasă 46 mii. alte mărfuri 368 mii. Danemarca: Areal 40,384 km². Locuitori 2.605,258. Colonii 193,244 km² Locuitori 120,892. Importează 676 mii. mărci. Cereale 96 mii., alte mărfuri 521 mii. Exportează 469 mii. mărci. Unt 191 mii., carne 121 mii. alte mărfuri 157 mii. Egipetul: Areal 994,300 km². Locuitori 11.272,000. Importează 540 mii. mărci. Textile 145 mii., articli de metal 83 mii. alte mărfuri 312 mii. Exportează 580 mii. mărci. Bumbac 489 mii., diverși 91 mii. 3* 36 Franța: Areal 536,464 km³. Locuit. 39.252,267. Colonii 10.984,700 km.³. ’ Locuit. 39.898,819. Importează (1906) 4458 mit. mărci. Lână 432 mii., cărbuni 292 mii., bumbac 291 mii., mătasă 280 mii., piei 211, sămințe de uleiu 187 mii., ce- reale 179 mii., lemn 154 mii., aramă 134 mii., mașini 120 mii., cauciuc 97 mii., iută 55 mii., cafea 82 mii., vin 83 mii., alte mărfuri 1861 mii. Exportează 4265 mii. Mărfuri de mătasă 249 mii., de bumbac 248 mii., piei 223 mii., lână 221 mii., articli de confecțiune și modă 215 mii., articli de lână 181 mii., vin 160 mii., articlii de Paris 149 mii., mătasă 139 mii., automobile 112 mii., chemicalii 97 mii., articli de metal 173 mi)., alte măr- furi 2198 mii. Germania- Areal 540.777 km.² Locuitori 60.641,278. Colonii 2.596,520 km.³ Locuitori 12.288,968. Importează 8747 mii. mărci. Cereale 946 mii., bumbac 571 mii., lână 487 mii., piei crude și lucrate 369 mii., cărbuni 343 mii., lemnărie 287 mi)., chemicalii 281 mii., torturi 279 mii., aramă 245 mii., animale vii 227 mii., fe- rărie 195 mii., mătasă 194 mii., cafea 162 mii., tabac 132 mii., cauciuc 114 mii., cacao 62 mii., urez 62 mii., iută 66 mii., alte mărfuri 3725 mii. Exportează 6851 mii. mărci. Ferărie 772 mii., mărfuri de bumbac 432 mii., cărbuni 395 mii., mașini 387 mii., chemicalii 335 mii., mărfuri de lână 286 mii., văpseli 237 mii., mătăsării 203 mii., zahăr 195 mii., hârtie 190 mii., producte electrice 167 mii., piei lucrate 152 mii., alte mărfuri 3100 mii. Grecia: Areal 64,679 km³. Loc. 2.631,952. Importează 120 mii. mărci. Cereale 30 mii., textile 16 mii., alte măr- furi 74 mii. Exportează 94 mii. mărci. Helveția: Areal 41,324 km³. Locuit. 3.325,023. Importează 1367 mii. mărci. Textile 182 mii., mătasă 165 mii., cereale și făină 142 mii., cărbuni 76 mii., mașini 11 mii., fer 54 mii., chemicalii 41 mii., bumbac 43 mii., animale 45 mii., alte mărfuri 548 mii. Exportează 934 mii. mărci. Textile 218 mii., mărfuri de mătasă și torturi 193 mii., ceasuri 121 mii., mașini 60 mii., brânză 35 mii., chemicalii 44 mii., mătasă 49 mii. alte mărfuri 214 mii. Indiile Britanice: Importează 1710 mii. mărci. Mărfuri de bumbac și torturi 557 mii., articli de fer 135 mii., zahăr 118 mii., mașini 79 mii., șine pentru trenuri 56 mii., textile 52 mii., alte mărfuri 713 mii. Exportează 2493 mii. mărci. Iută și mărfuri 367 mii., bumbac și torturi 300 mii., urez 252 mii., piei 208 mii., ceaiu 134 mii., grâu 106 mii., alte mărfuri 1126 mii. Italia: Areal 286.682 km². Loc. 32.475,253. Colonii 510,000 km.³ Loc. 680,000. Importează (1906) 2079 mii. mărci. Cereale 243 mii., bumbac 199 mii., mătasă 188 mii., cărbuni 174 mii., mașini 127 mii., fer 112 mii., lemn 79 mii., piei lucrate 70 mii., lână 58 mii., cafea 18 mii., tabac 21 mii., alte mărfuri 720 mii. Exportează 1563 mii. mărci. Mătasă 515 mii., mărfuri de bumbac 87 mii., de mătasă 70 mi)., de lemn 60 mii., uleiu de măsline 58 mii., urez 19 mii., vin 29 mii., alte mărfuri 725 mii. 37 Japonia: Areal 452,922 km.² Locuit. 50.199,000. Importează 1034 mii. mărci. Bumbac 242 mii., urez 65 mii., turte de uleiu 44 mii., articli de fer 43 mii., zahăr 42 mii., alte mărfuri 598 mii. Exportează 904 mii. mărci. Mătasă crudă 245 mii., textile 94 mii., articli de mătasă 73 mii., aramă 62 mii., ceaiu 25 mii., cărbuni 40 mii., alte mărfuri 365 mii. Coloniile țării Cap: importează 345 mii. mărci. Exportează 960 mii. Aur 575 mii., diamant 183 mii., lână 32 mii., pene de struț 37 mii., alte mărfuri 113 mii. Mexico: Areal 1.987,201 km². Locuit. 13.607,259. Importează-. 465 mii. mărci. Mineral 174 mii., victualii 67 mii., ma- șini 59 mii., textile 56 mii., alte mărfuri 109 mii. Exportează 510 mii. mărci. Argint 172 mii., Henequ 57 mii., aur 56 mii., aramă 53 mii., cafea 22 mii., alte mărfuri 150 mii. Norvegia: Areal 322,987 km.² Locuit. 2.240,032. Importează 436 mii. mărci. Cereale 73 mii., textile 60 mii., alte măr- furi 303 mii. Exportează 286 mii. mărci. Animale și victualii 85 mii., lemn 50 mii., mărfuri de lemn 49 mii., alte mărfuri 102 mii. Portugalia: Areal 91,943 km². Locuit. 5.423,132. Colonii 2.093,000 km.² Locuit. 7.256,000. Importează (1906) 217 mii. mărci Textile 31 mii., cereale 15 mii., alte mărfuri 171 mii. Exportează 110 mii. mărci. Vin 38 mii. alte mărf. 72 mii. România: Areal 131,353 km.² Locuit. 5.956,690. Importează (1906) 342 mii. mărci. Textile 104 mii., metale 75 mii., mașini 32 mii., alte mărfuri 131 mii. Exportează 398 mii. mărci. Cereale și făină 328 mii., lemn 23 mii., alte mărfuri 47 mii. Rusia: Areal 5.377,444 km.² Locuit. 105.737,205, în Azia 17.463,356 km.² Locuit. 24.769,795. Importează (1906) 1,730 mii. mărci. Bumbac 172 mii., ceaiu 170 mii., mașini 132 mii., textile 100 mi!., metale 96 mii., cărbuni 66 mii., cauciuc 62 mii., lână 55 mii., alte mărfuri 877 mii. Exportează 2365 mii. mărci. Cereale și făină 990 mii., lemn 215 mii., in 150 mii., unt 99 mii., animale 62 mii., zahăr 42 mi!., piei lucrate și crude 43 mii., alte mărfuri 651 mii. Serbia: Areal 48,303 km.² Loc. 2.688,025. Importează 57 mit. mărci. Textile 19 mii., alte mărfuri 38 mii. Exportează 66 mii. mărci. Vite și cereale 60 mii., alte mărfuri 6 mii. Spania: Areal 504,517 km.² Locuit. 18.618,086. Importează 751 mii. mărci. Victualii 133 mii., bumbac și mărfuri 125 mii., articlii de drogherie 87 mii., mineralii 77 mii., mașini 73 mii., ani- male 70 mii., alte mărfuri 86 mii. Exportează 743 mii. mărci. Victualii 254 mii., mineralii 148 mii., me- tale 122 mii., lemn 57 mii., alte^mărfuri 162 mii. 38 Suedia: Areal 447,864 km.® Locuit. 5.136,441. Importează (1906) 728 mii. mărci. Cărbuni 62 mii., cereale 48 mii., bumbac 30 mii., mașini 33 mii., cafea 23 mii., alte mărfuri 532 mii. Exportează 571 mii. mărci. Lemn 161 mii., fer 90 mii., material de ' lemn 51 mii., hârtie 31 mii., unt 36 mii., alte mărfuri 172 mii. Statele unite din America: Areal 9.369,391 km². Locuit. 76.149,386. Importează (1906/7) 6023 mii. mărci. Textile 848 mii., piei lucrate și crude 441 mii., zahăr 390 mii., chemicalii 349 mii., cafea 328 mii, mătasă nel. 300 mii., cauciuc 258 mii., in, cânepă și iută 177 mii., lână 174 mii., alte mărfuri 2.758 mii. Exportează 7787 mii. mărci. Bumbac 2020 mii., cărnuri 823 mii., cereale 773 mii, mașini 378 mii., petrol 357 mii., lemn 294 mii., fer 248 mii., animale 173 mii., cărbuni 160 mii., alte mărfuri 2561 mii. Țara de jos : Areal 33,000 km.² Locuit. 5.104,137. Colonii 2.045,647 km.² Locuit. 39.073,000. Importează (1906) 4282 mii. mărci. Cereale și făină 729 mii., fer și oțel 510 mii., bumbac și textile 256 mii., aramă 240 mii., lemn 153 mii., cărbuni 140 mii., urez 129 mii., cafea 87 mii., alte mărfuri 2038 mii. Exportează 3533 mii. mărci. Cereale și făină 437 mii., fer și oțel 352 mii., aramă 192 mii., lemn 117 mii., zahăr 109 mii., hârtie 91 mii., margarină 94 mii., alte mărfuri 1961 mii. Turcia: Areal 169.300 km.² Locuit. 6.130,200. Azia și Africa 2.817,800 km ² Locuit 17.898,700. Importează (1906/7) 577 mii mărci. Textile 182 mii., zahăr 49 mii., alte mărfuri 346 mii. Exportează 362 mii. mărci. Mătasă 54 mii., struguri 43 mii., cereale 35 mii., cafea 16 mii., smochine 17 mii., alte mărfuri 197 mii. N. Petra-Petrescu. MUZEUL „ASOCIAȚIEI". — Raport cetit în ședința comitetului central din 10 Martie 1910. -- Onorat Comitet Central! La 1 Ianuarie a. c. s’a împlinit anul de când am primit însărcinarea de a îngriji de sporirea și aranjarea colecțiilor din «Muzeul istoric și etno- grafic al Asociației». Pentru orientarea on. comitet central și a publicului care se interesează de soartea acestei instituții naționale, îmi permit a pre- zentă un raport amănunțit despre lucrările ce le-am putut săvârși până la sfârșitul anului 1909. Voiu vorbi mai întâi despre lucrările de înzestrare, iar pe urmă de cele de aranjare și catalogare ale Muzeului. I. înzestrarea Muzeului. In numărul 11/1909 al revistei «Transilvania», am scris un articol, în care am arătat că zidirea unui palat, în odăile căruia s’au adunat Ia întâmplare câteva sute de obiecte nu înseamnă încă a avea un Muzeu, ci numai do- 39 rința de a-1 aveă. Am stăruit, în câteva cuvinte, și asupra lipsei mijloacelor materiale ale «Asociației» pentru a angaja mai multe persoane, cari să cu- triere ținuturile românești, ca să adune sistematic și continuu și ca să cumpere obiecte pe seama Muzeului. Am făcut deci un apel cătră despăr- țămintele «Asociației», cătră preoți, învățători și cătră toți cărturarii noștri să înceapă a aduna tot felul de obiecte vechi și de artă și să le trimită pentru Muzeu. Pentru orientarea celor ce s’ar hotărî să contnbue la completarea colecțiunilor privitoare la trecutul nostru și la etnografia românească, în acest articol {im făcut și un îndrumar, însoțit de ilustrații, înșirând siste- matic obiectele ce trebuesc adunate pentru Muzeu. îndrumarul e alcătuit pe baza studiilor ce le-am putut face într’un timp așa de scurt și cred că e destul de complet ca început. Acest articol din «Transilvania» a fost reprodus de mai multe ziare dela noi, așa că a trezit în cercuri largi interesul față de instituția noastră. In luna Maiu anul trecut, On. Prezidiu a adresat o circulară cătră toți directorii despărțămintelor «Asociației», în care li s’a atras atențiunea asupra apelului și îndrumarului din «Transilvania» și au fost invitați să aranjeze expoziții etnografice, cu ocazia adunărilor cercuale, dela cari obiectele mai prețioase să le rețină pentru Muzeu. Ca să atragă atențiunea membrilor «Asocia- ției» asupra Muzeului, au fost rugați să cetească la adunările cercuale în întregime articolul din «Transilvania». Pe lângă aceste am purtat cores- pondențe particulare cu mai multe persoane cari s’au arătat aplicate a se ocupă cu adunarea de obiecte, dându-le sfaturi și îndrumări cum să lucreze. Rezultatul acestor străduințe, spre marea mea bucurie, a fost destul de mulțumitor. Mai multe despărțăminte au cetit articolul din «Transilvania» la adunările cercuale, altele au făcut apeluri cătră membri din despărțăminte, rugându-i să adune obiecte, iar câteva despărțăminte, cu ocazia adună- rilor cercuale, au aranjat expoziții etnografice sau expoziții de țesături și cusături. Despărțământul Blaj a aranjat, în comuna Șoroștin, iar des- părțământul Cluj, în comuna Feneșul-săsesc, câte-o expoziție de cusături și țesături. Expoziții etnografice s’au aranjat în despărțămintele Bran, Năsăud și Sebeș, dela cari am primit mai multe obiecte și anume: Dela expo- ziția desp. Năsăud, aranjată în llva-mare, d-șoara Letiția Slăvoacă ne-a trimis gratuit 24 de obiecte, dintre cari mai ales două sunt foarte rari și foarte prețioase: o cană verde cam de prin 1700 și o cană colorată din 1812, cari se foloseau pentru «mied», o beutură făcută din miere. Mai amintesc un «pieptar verde mătăsit» de prin 1812—40 și o cutiuță lucrată dintr’o singură bucată de lemn de frasin și încrestată, veche de vre-o 70—80 de ani. Toate obiectele sunt amănunțit descrise de d-șoara Slă- voacă. Dl George Babeș, directorul desp. Bran, ne-a trimis 31 de obiecte dintre cari 12 gratuit, iar 19 pentru suma de 97 cor. Foarte prețioase sunt cele 6 ii femeiești vechi între 70 și 100 de ani. Dela expoziția desp. Sebeș, aranjată în comuna Cut, doamna Hortensia Ludu din Sebeș ne-a trimis gratuit 53 de obiecte, dintre cari mai prețioase sunt o parte a că- ființelor și a ștergarelor. Dintre obiectele adunate și donate Muzeului de particulari amintesc: pe cele 20 trimise gratuit de doamna Olimpia Damian din Brad, despre cari am vorbit și în «Transilvania» Nr. III 1909. Cărțile vechi adunate de d-sa sunt cele mai prețioase; cuierul de lemn făcut dintr’o singură bucată de lemn deasemenea e o raritate; apoi iconița de lemn dăruită de d-nul Vaier P. Comșa, preot în Copăcel (Făgăraș), fruntariile de moară, sculptate, dăruite de d-1 loan Hanzu din Cacova; fotografiile de porturi în colori dăruite 40 de d-1 Enea Hodoș; 646 monete, dăruite de societatea «Andreiu Șaguna» din Sibiiu; 66 monete dăruite de d-1 Dr. Aurel Novac, deputat și 35 de scri- sori originale ale d-lui loan Slavici din 1865—74, dăruite de d-na Maria Cioran din Rășinari. O deosebită mențiune merită admirabilul Album de țesături și cusături întocmit de d-șoara Minerva Cosma, care a binevoit a dărui originalele pe seama Muzeului. Eu însumi am îmbogățit colecțiile Muzeului cu peste 200 de obiecte, dintre cari amintesc, ca foarte prețioase, furcile de tors, bâtele ciobănești, olăria din Rășinari și țesăturile din Bănat. în cursul anului 1909, colecțiile din Muzeul «Asociației» s’au înmulțit în total cu peste 1100 de obiecte, ceeace cred că e un fapt destul de îm- bucurător, mai ales având în vedere că pentru toate aceste obiecte «Aso- ciația» a cheltuit numai neînsemnata sumă de 286'40 cor. Lucrările pentru înzestrarea Muzeului se continuă și în acest an cu aceeași străduință. La sfârșitul anului trecut, în circulara adresată d-lor directori ai despărțămintelor i-am invitat din nou să adune obiecte pentru ; Muzeu și să aranjeze expoziții etnografice cu ocazia adunărilor cercuale. 1 Despărțământul Lăpușul-unguresc a și luat dispoziții pentru aranjarea unei 1 asemenea expoziții și sper că și la adunarea generală din Dej vom puteă | admiră o expoziție etnografică. j II. Catalogarea și aranjarea Muzeului. I In raportul pe care l-am prezentat în ședința on. comitet central din 1 Martie trecut, am spus în ce stare am găsit colecțiile din Muzeu și am । descris amănunțit toate lucrările de curățire ce-am fost silit să le fac, ca ț să scap o parte a obiectelor de distrugere. Abia după terminarea acestor j lucrări m’am putut gândi la inventariarea și catalogarea obiectelor, pentru a puteă constată ce se află în Muzeu. Munca aceasta mi-a dat foarte multă bătaie de cap, neavând absolut nici o experiență în această privință. A trebuit să consult cărți scrise de specialiști și să cercetez mai multe j muzee pentru a-mi face o idee lămurită cum trebue să fac inventariarea ] și catalogarea dela început pe baze științifice și statornice, fiindcă con- | știința mea nu mi permiteă să fac un lucru superficial și numai de mân- j tuială. Am fost la muzeele din Sibiiu, la Muzeul de artă națională al d-lui ⁵ Tzigara-Samurcaș din București, dar în aceste n’am putut află ceeace căutam. M’am dus deci la Muzeul etnografic din Budapesta, unde, în sfârșit, cu o amabilitate și bunăvoință rară, mi s’au arătat toate tainele lu- crărilor dintr’un muzeu etnografic, așa cum se practică astăzi pretutindeni. Bine înțeles că în cele 5 zile, cât am putut jertfi pentru acest studiu, deșî tot timpul cât eră deschis Muzeul, mi-am dat osteneala să învăț cât mai mult, abia am putut câștiga o orientare generală asupra felului cum se conservă, cum se inventariază și aranjează obiectele dintr’un muzeu. Trebue să mărturisesc că am rămas cam surprins de greutatea și mulțimea lucră- rilor ce vedeam'că mă așteaptă la Muzeul nostru, pe cari dacă nu le cu- noști nu-ți poți da seama de ele. Munca cea mai grea și mai migăloasă e prepararea diferitelor obiecte pentru a Ie apără de molii, de carii, de rugină și de mucegaiu, pe cari noi fără ajutorul personalului și localului necesar nu o putem săvârși. Toate categoriile de obiecte (lemnăria, ferăria, țesăturile etc.) își au felul lor special de preparare pentru a puteâ fi conservate în Muzeu. Conservarea antichităților cere chiar procedeuri chimice complicate, Eu m’am gândit 41 în primul rând la desinfectarea țesăturilor și hainelor, de cari avem mai multe în Muzeu și cari erau mai atacate de molii. Spre acest scop am făcut o ladă mare, după modelul celei dela Muzeul din Budapesta, în care am pus, rând pe rând, aproape toate obiectele atacate de molii, desinfectându-le cu carbon sulfurat. Cu ajutorul acestei substanțe am reușit să stârpesc cu desăvârșire moliile și prin o curățenie continuă să țin colecțiile din Muzeu în stare bună. Au mai rămas să fie preparate celelalte categorii de obiecte (mai ales fierăria și lemnăria), cari se vor putea face și mai târziu. Pe urmă am început lucrările de catalogare. Spre acest scop am făcut un inventar general, tipărituri pentru catalogarea pe fișe și un registru de intrare, însoțit de un indice alfabetic. Mai amintesc, că cunoștințele mele despre felul lucrărilor din Muzeu le am completat cu ocazia călătoriei ce-am făcut-o în Germania, în Oc- tomvrie trecut, când am vizitat muzeul etnografic din Franckfurt a/M., ve stitul Germanisches Muzeum din Niirnberg, Deutsches și Național Muzeum din Miinchen. Până la sfârșitul anului 1909 s’a terminat catalogarea pe fișe a obiec- telor din Muzeu, afară de colecțiile numismatice, de minerale, de fotografii și afară de cărțile vechi și manuscrise. Aceste din urmă vor trebui să formeze o secție a Bibliotecii «Asociației», în localul căreia le-am și așezat. Cu sfârșitul anului 1909 sunt catalogate pe fișe 1821 de obiecte. Nu- mărul obiectelor aflătoare în Muzeu, împreună cu colecțiile numismatice, cu fotografiile și cu mineralele se urcă cam la 4000 (numai monete sunt aproximativ la 1500). Afară de aceste obiecte, în Muzeu se mai află 15 păpuși și diferite țesături, cari sunt proprietatea «Reuniunii române de agricultură din comi- tatul Sibiiului». Lucrările de catalogare se vor continuă și în cursul acestui an. în ce priveștea hotărîrea adunării generale din Octomvrie trecut de a se redacta și tipări un catalog al Muzeului, am onoarea a raportă că înainte de a se completă și mai ales studia sistematic colecțiile din Muzeu, un asemenea catalog nu se poate face și nici nu e de lipsă, fiindcă pu- blicul ce vizitează Muzeul, obiectele fiind puține, se poate ușor orienta. Ceeace trebue și se poate face, însă, e să se descrie și să se publice în «Transilvania» reproduceri fotografice, după obiectele mai prețioase și mai rare aflătoare în Muzeu. Acest lucru sper că-1 voiu și puteă face în nu- merile viitoare din «Transilvania». în ședința din Noemvrie trecut am raportat on. comitet central că din prilejul ultimei adunări generale am aranjat provizor colecțiile din Muzeu, împărțindu-le în următoarele grupe: I. Lemnăriile și ocupația ță- ranului nostru, II. Porturi și obiceiuri și III. Industria de casă. Din acest prilej am fost silit să fac mai multe etagere, rame și unele reparaturi la dulapuri și vitrine. Pentru lucrările de catalogare și aranjare ale Muzeului s’a cheltuit suma de K 580'40 fii. Aceasta este activitatea ce-am putut o desfășură în cursul anului 1909 pentru Muzeul «Asociației». Ca încheiere, îmi permit a mai aminti că m’am ocupat și cu câteva studii de interes etnografic. Am adunat materia) pentru a scrie un studiu teoretic asupra etnografiei, arătând desvoltarea acestei științe și însemnă- tatea ei pentru cultura unui popor. Am în pregătire un studiu despre "Arta poporului maghiar», pe baza lucrării d-lui Malonyai Dezso «A magyar nep miiveszete» (în 5 volume mari, dintre cari până acum au apărut 42 două) și alt studiu despre «Arta poporului săsesc», pe baza publicațiilor d-lui Victor Roth, «Geschichte der Deutschen Baukunst in Siebenbilrgen» (3 voi.) și a lucrărilor d-lui Sigerius. Totodată mă ocup cu adunarea ma- terialului pentru un Album de porturi românești din Ungaria pe care am de gând să-1 public sub auspiciile «Asociației». Qcț q Tăslăuanu F O L C L O E. — De ’ntreabă se ’ntreabă sfinții.¹ — De ’ntreabă se ’ntreabă De ’ntreabă se ’ntreabă sfinții Da colinda. Din ce s’au făcut Miru și Graure sfinți? Da colinda. Iar voi sfinți, prea sfinți, Ce mă ispitiți, sfinți, ce mă ispitiți ? Da colinda. Că voi bine știți, Bine ca și mine, sfinți, bine ca și mine Da colinda. Și noi că ne-am dns La Ierusalim, sfinți, la Ierusalim. Da colinda. Noi ca să vedem Oarzele de coapte, sfinți, oarzele de coapte. Da colinda. Grâne de rodit, Săcări de ’nflorit, sfinți, săcări de ’nflorit. Da colinda. Ș’atât am umblat Pân’ am înserat, sfinți, pân’ am inserat. Da colinda. Și noi că ne-am dat Delături de sat, sfinți, delături de sat. Da colinda. La lina fântână, Noi să hodinim, sfinți, noi să hodinim, Da colinda, Și apă să bem. Iar cânii de jidovi, sfinți, iar cânii de jidovi, Da colinda, Ei ne-au ocolit. Voi toți ați fugit, sfinți, voi toți ați fugit Da colinda. Și pe min’ m’au prins Și pe min’m’au dus, sfinți, și pe min’ m’au dus Da colinda, In poarta lui Pilat ¹ Colindă ce se cântă la Crăciun. De m’au răstignit, sfinți, de m’au răstignit. Da colinda. Pe cruce de brad. Prin talpe, prin palme, sfinți, prin talpe [prin palme. Da colinda. Chiroane-mi băteâ, Chiroane de fier, sfinți, chiroane de fier, Da colinda, Cuie de oțăl. Tare le băteară, sfinți, tare le băteară. Da colinda. Sângele curgea Pe pământ cădeară, sfinți, pe pământ că- deară, Da colinda. Vin roș se făcea Creștinii-1 strângeară, sfinți, creștinii-] [strângeară, Da colinda, De să veselia. Și ’ncă mai făceară, sfinți, și ’ncă mai fă- [ceară, Da colinda, Cunună de spini, Tot cu mărăcini, sfinți, tot cu mărăcini, Da colinda. Pe cap mi-o punea Tare-o apăsară, sfinți, tare-o apăsară, Da colinda. Lacrămile-mi da, Pe pământ cădeară, sfinți, pe pământ că- [deară, Da colinda, Mir sfânt se făcea. Creștinii-1 strângeară, sfinți, creștinii-1 strân- [geară, Da colinda, De se miruia. Cui. în Vad (comit. Făgăraș) de Ștefan Boer, 43 ID-Ă-ZBI DE SEJLMA. Dr. I. Felix. Istoria Igienei la Români în secolul al XlX-lea și starea la începutul secol, al XX-lea.¹ Rar se va găsi vre-un intelectual român, care să nu fi auzit de numele neobo- sitului profesor și academician Dr. I. Felix (1832- 1905), căci nu este lecție inaugurală din domeniul medicinei sau a științei românești, peste tot nu este cuvântare de recepție, nu este tractat de medicină, în care să nu-1 găsim amintit. Dr. I. Felix.a fost una dintre cele mai marcante figuri din epoca întemeierii Ro- mâniei de astăzi. Și a fost un mare noroc pentru România, că în timpul când, în pripă, trebuiau alcătuite lucruri mari și durabile, în fruntea acțiunii pentru a da României un serviciu sanitar destoinic și instituții sanitare solide, alături de doctorul Davila Stetea un om, care toate le privea dela înălțimea savantului perfect de bine orientat. Dr. 1. Felix a ocupat în decursul laborioasei sale vieți cele mai înalte posturi medicale. El a fost medic primar al capitalei, profesor de igienă la școala de medicină, mai apoi la facultatea de medicină, director al serviciului sanitar superior. Pe lângă aceea a repre- zentat România la 9 congrese internaționale și 2 conferințe sanitare internaționale, făcând pretutindenea cinste științei românești. In cartea ce poartă titlul de mai sus, — despre care dl lorga în articolul de parerentare din Sămănătorul 1905 pag. 66 zice, că întră lucrările de istorie știentifică e, de sigur, cea mai bună, — se cuprinde imensul material privitor la toți ramii doftorices- cului meșteșug la români, pe care acest doctor harnic l-a adunat în decursul mănoasei sale vieți. Fiindcă Dr. Felix a înțeles dela începutul activității sale că igiena e știința care aplică în vieața de toate zilele rezultatele celorlalte științe, în cartea aceasta nu numai igienistul, ci orice bărbat care se interesează de știința românească găsește un bogat izvor de informație. Fiind materialul așa de colosal, măvoiu mărgini de astădată să dau numai câteva spicuiri de interes mai general din cuprinsul cărții, iar la sfârșit voiu înșiră titlul capi- tolelor ce le cuprinde. Poate mai târziu, ne vom mai întoarce la acest izvor nesecat. * * * Pasagiul din urmă al introducerii: «Igiena și economia politică sunt științe de- mocratice, ele afirmă solidaritatea tuturor cetățenilor statului; de această solidaritate noi Românii n’am ținut seamă, am lăsat pe țăran să zacă în ignoranță și în sărăcie, am neglijat a forma din femeea țăranului pe agentul principal al igienei, și suntem datori să inaugurăm secolul al XX-lea cu îndreptarea acestui neaiuns grav-, (pag. 202.) «La 1832 o comisie instituită de generalul Kisseleff cere în Muntenia ca la școala centrală să se institue și cursuri speciale de medicină, care să formeze operatori practici, chemați a înlocui pe empiricii, cari exploatează poporațiunea. Eforia școalelor însă în planul ce-1 elaborează amintește numai de drept, matematică și agricultură», (pag. 215.) «La 1856, când se deschide la Iași facultatea de drept și la 1860 cele de litere și științe. M. Kpgălniceanu stârnește pentru crearea facultății de medicină, dar nu este ascultat», (pag. 216). «La 1837-39 se face în Muntenia începutul formării de moașei. (pag. 216). «La 1 Febr. 1854, departamentul din’năuntru al Munteniei publică cumcă băr- bierii din Capitală au fost supuși la examen spre a se alege cei cu știință, capabili a lua sânge, a pune lipitori și ventuze. 73 la număr, examinați de însuși protomedicul». (pag. 218.) ¹ Analele Academiei Române seria II. Tom. XXIII. 1900—901, pagina 201—576 și seria II. Tom. XXIV. 1901—2, pag. 185-391. Tipărită și separat în 1901, 4° 371 pag. 44 «La 6 Martie 1856, Prințul Știrbei organizează școala de mică chirurgie dela spi- i talul ostășesc Mihai Vodă (deschisă la 4 Decemvrie 1855), menținând caracterul ei mi- litar dându-i programul școalelor secundare de medicină din Franța pentru formarea ’ de ofițeri de sănătate și de farmaciști. In decretul cătră sfatul administrativ extraordinar, . publicat în «Bulet» nr. 21 an. 1856, Domnitorul B. Știrbei zice: «...se descarcă Eforia spitalelor de îndatorirea de a mai ținea osebită școală pentru felceri. Pentru întâiul ajutor se înzestrează școala cu un capital de lei 240.000 din suma agonisită din dobân- zile sumelor ce alcătuesc casa beneficiului recruților, restul de lei 16.123 se ’va slobozi j școalei pentru cheltuelile anului dintâiu. Se vor primi 25 de elevi pentru armată și 25 ‘ pentru spitalele civile... Leafa profesorilor de Lei 20.000 pe an se va întâmpină din casa Eforiei spitalelor»... (pag. 218—219.) «La 1861 urmează această școală 40 de Moldoveni, 67 Munteni, 35 din alte țări românești, 46 din Bulgaria și Rumelia» (pag. 220.) «La 1869 școala națională de medicină din București se ridică la rangul de fa- cultate» (pag. 221). — Din capitolul: Administrarea serviciului sanitar: «La 1798 Vodă Hangerli rân- duiește pe marele boer Șt. Hiotu epistat pentru curățirea lucrurilor molipsite. Apoi ordonează, că prin cârciume calabalic să nu fie» (pag. 228.) «La 1803, Constantin Ipsilanti, Domn al Munteniei poruncește lui arhiatros (medic-șef) să nu sufere, ca unii dintre spițeri, având între dânșii simfonie, nu scriu rețetele cuifosul cel obicinuit, ci pune întru acele rețete numere și numiri neștiute, cu- noscute numai spițerilor acelora cu cari sunt simfonizați, astfel face un mare catahrisis la plata acelor doftorii, încărcându-se cel cu trebuința cu preț nesuferit», (pag. 229). «Comitetul sanitar din ambele principate se îngrijește de îndestularea țării cu lipitori-, se dă chiar monopol, care, la 1847, se desființează în Moldova. Prețul unei lipitori 15 bani vara, 25 iarna, osebit de taxa pentru aplicare», (pag. 240). Din Partea II. memoriul 2: «La 1901 exercită în Regatul Român-. 1.224 Doctori în medicină. 32 Licențiați. 541 Farmaciști. 201 Veterinari. 25 Chirurgi-dentiști. 17 Dentiști clasa II. 27 Subchirurgi-dentiști. 208 Farmacii (1900). 50 Drogherii (1898). 1,107 Moașe, dintre cari 60 din clasa 1L>» (pag. 244). «Spitalele din România sunt unicele iustituțiuni de asistență, cari acoardă bol- ■ navilor căutare gratuită, fără distincțiune de naționalitate și religiune. Abia în Anglia i se mai primesc foarte rar, străinii gratuit» (pag. 270). * «Eforia spitalelor din București, care în 1875 avea un venit de lei noi 2,136.000 în 1900 are avere imobilă în valoare de 67,136.000 (126 moșii, 20 case), cu un veni ; anual de 4 milioane lei, având însă și 5 milioane datorii (A. G. Oăleșescu). Epitropia ; generală a Casei spitalelor Sf. Spiridon, care în 1849 încassa un venit de abia 1 milion ; de lei vechi, în 1900 dispune de un venit de 2,922.000 lei noi, având și un milion de lei datorii. Epitropia așezămintelor Brâncovenești din București posedă un venit de 1,130.000 lei, din cari aproape 700.000 lei pentru spital, restul pentru biserica Domnița ' Balașa, Asilul de femei bătrâne, ajutoare și alte binefaceri. Afară de celelalte spitale cu fundațiuni osebite, mai posed multe spitale județene și comunale venituri fonciare și alte venituri asigurate», (pag. 270.) : «Numărul spitalelor e 193 (la cari se adaugă cele 32 jubilare din 1906), număru paturilor 7.926». (pag. 271). 45 CUPRINSUL CĂRȚII: Partea I. întâiul memoriu: Introducere. I. Literatura Igienei. II. învățământul medicinei și al igienei. II. Administrarea serviciului sanitar, a Igienei și a poliției sanitare. IV. Prevenirea boalelor. V. Boalele infecțioase și contagioase; boale epidemice, endemice și sporadice. Scarlatina, Pojarul, Tușea convulsivă și Disenteria epidemică, Influența, Febra puerperală, Febra tifoidă, Tifosul, Difteria și Crupul. Vărsatul și Vaccinațiunea. Boalele venerice. Memoriul II. V. Boalele infecțioase și contagioase ; boalele epidemice, endemice și sporadice. Tuberculoza. Paludismul. Pelagra. Conjunctivita granuloasă. Lepra. Cre- tinismul endemic. Raia. Alcoolul și Alcoolismul. Ciuma. Memoriul III. V. Boalele inf. și contag.; boalele epidemice, endem. și sporadice. Colera. VI. Prevențiunea boalelor infecțioase ale animalelor cari se transmit la om. Turbarea. Dalacul. Răpciugă. VIL Catalog cronologic al lucrărilor asupra Igienei scrise în România, celor despre România, precum și celor publicate de Români până la finea secolului XIX. Partea II. Memoriul I. VIII. Azistența publică. Azistența săracilor. Azistența medicală. Cău- tarea gratuită a bolnavilor săraci. Azistența femeilor la faceri și leuzie. Alienații. Memoriul II. Medicii și exercițiul medicinei. Spitalele. Societățile Crucii Roșii. Farmacia. Stabilimente de idroterapie. Ape minerale. Stațiuni balneare și climatice. Memoriul III. IX. Protecțiunea copiilor. Protecțiunea viitorilor copiii naintea con- cepțiunii. Protecțiunea copiilor înaintea nașterii, în timpul vieții intra-nterine. Protec- țiunea matnii la nașterea copilului. Protecțiunea copilului la naștere, și în prima copi- lărie. Copii nelegitimi, copii găsiți, copii mici crescuți afară din casa părintească. Copii dela 3 ani în sus. Copii în industrie. * * * D r. O. M ar i n e s c u. «Progresele și tendințele medicinei moderne». Doctorul O. Marinescu, profesor de fiziologie la univ. din București și membru al Academiei Române, e unul dintre cei mai de valoare bărbați de știință ai României.¹ Broșura de 40 pagini cvart, despre care vorbim, cuprinde discursul cu care și-a făcut intrarea în Academia Română, în ședința din 10/23 Martie 1906. Titlul cărții îți trezește așteptarea de-a vedea o înfățișare compendiară a progre- selor și tendințelor din toți ramii medicinei moderne. Dar după câteva pagini deja observi că în întreagă expunerea prevalează considerațiile școalei fiziologiste-naturaliste, în detrimentul celei farmacoterapeutice sau a celei eclectice. ¹ Dr. Q. Marinescu e născut în 1864 la București. Drul Babeș a descoperit în curând talentul puternic și «geniul muncii» ce-1 avea elevul său Marinescu, și negă- sindu-i vre-o bursă, pe răspunderea sa l-a trimis în străinătate cu leafa de preparator. E interesant că din aceasta mică bursă Dr. Marinescu întreținea și pe bătrâna sa mamă «Și — zice Dr. Babeș în răspunsul la discursul de recepțiune, — pe când în străinătate trăiesc numeroși bursieri, cari tot mereu se vaită de insuficiența bursei lor, cu toate că mulți din ei nu produc nimic, Dr. Marinescu dela început a publicat lucrări științifice sensaționale, arătând o orientare complectă a metoadelor și un spirit critic dirijat spre chestiunile esențiale și spre descoperirea faptelor nouă și importante». Dr. Marienescu a lucrat în Germania și Franța, dar mai ales școala marelui gân- ditor și reformator al neurologiei, Charcot l-a atras. Și în acest ram a produs Dr. Ma- rinescu cele mai valoroase din cele vre-o 150 de lucrări ale sale. Cea mai răspândită revistă medicală, «La Semaine medicale» l-a însărcinat pe cheltuielile ei să călătorească în Belgia, Elveția, Italia, Anglia și Scoția pentru a raportă despre starea actuală a neu- rologiei. Comitetul organizator al congresului dela Moscova l-a ales raportor despre celula nervoasă. La 1897, în etate de abia 33 de ani, i s’a creat o catedră la universitatea din Bu- curești. în acelaș an a fost ales medic primar al spitalelor civile în serviciul creat anume pentru boalele nervoase. Peste 2 ani, Academia Română l-a ales membru coresp., iar în 1906 membru onorar. 46 în introducere arată marele avânt ce l-a luat prin bacteriologic vindecarea boa- lelor infecțioase, prin ceeace a crescut longevitatea medie a rassei omenești, și că tot mulțămită bacteriologici, chirurgia a ajuns să execute operații, la cari acum câteva de- cenii nici nu îndrăzneam să ne gândim. Apoi trece la arătarea pe rând a agenților naturali aplicați în terapia modernă. 1. Cura de aer se folosește cu frumoase rezultate în caz de artritism, obezitate, neurastenie ș. a. 2 Luminii, numite de Dante «padre d’ogni mortabil vite», i se dă din ce în ce mai mare atențiune în vindecarea boalelor, de când se știe, că toate energiile, ce se văd în jurul nostru, nu sânt decât energii transformate din energia radiată de soare. Arată diferite călități ale culorilor spectrale cum de exemplu razele roșii și galbine activează circulația, cele violete din contra o încetinează. Razele Rontgen (X) au dat rezultate foarte îmbucurătoare la 3 feliuri de boale: a) boale de piele, b) neoplasmele pielii și ale mucozei (de ex. rac, sarcom etc.) c) La îmbolnăvirea organelor, în cari se produce sângele (splina, măduva oaselor etc.) Substanțele radioactive, adecă uraniul și sărurile lui, toriul, actiniul, poloniul, și mai ales radiul, au dat rezultate foarte mult promițătoare în tratamentul lupusului tu- berculos și mai puțin la cel eritematos, apoi la epiteliomele perlate, la racul esofagial, de stomac, rectus etc., melanome concroide. Efecte minunate s’au observat la ne- ralgii, dureri de cap și la ataxici, la isterie, neurastenie, morbus Basedovii etc. 3. Mișcarea se întrebuințează cu foarte mare succes la multe boale. Natura boalii va dicta folosirea celui mai potrivit din cele 3 metoade, cari sunt: a) Mișcarea activă, executată de bolnav în mod voluntar (Kinezoterapia). Acest metod s’a crista- lizat mai ales în gimnastica suedeză creată de genialul Ling, b) Mișcarea cu rezistență, când adecă pacientul face mișcarea, iar medicul produce rezistența sau invers. (Mecano- terapia.) c) Mișcările pasive (Masoterapia, Masajul). 4. Cura de repaus. In vindecarea tuberculosei, a fenomenelor de autointoxicație (cefalie, insomnie, inapetență și la turburările nervoase cura de repaus combinată cu cea de aer și supraalimentare, joacă un rol foarte însemnat. Iar la caz de neurastenie, alcoolism, morfinomanie etc. este necesară și izolarea; ea este chiar obligatoare la alie- nați cu fenomene de excitație, melancolie acută, la cei cu delir de persecuție, degenerați obsedați de idei de sinucidere, etc. 5. Psihoterapia a studiat-o mai ales Charcot și Bernhein și foarte bune rezultate de vindecare s’a ajuns prin aceea, că s’a luat în considerare și s’a studiat influința stării sufletești asupra stării trupului. 6. Organoterapia sau opeterapia s’a întemeiat pe observările, că dacă un oarecare organ sau țăsătură prezintă turburări sau insuficiență, prin aceea, că i se dau bolna- vului sucuri extrase din respectivul organ și țăsătură dela animale, s’au văzut rezultate uimitoare. Dupăce arată unele din aceste rezultate, despre cari vom vorbi în special într’unul din numerele viitoare. Autorul trece la a 11-a parte a discursului său de re- cepțiune, arătând tendințele medicinei moderne. Problemele cele mai însemnate ale medicinei sociale, precum e suprimarea prin profilaxă (prevenire) a tuberculosei, alcoolismului, a pelagrei, a gușii producătoare de cretini, a mortalității copiilor etc., ni le arată într’o formă scurtă dar foarte cuprin- zătoare. In arătarea stărilor cari produc aceste grozave cauze ale degenerescenței rassei, Dr. Marinescu arată o adâncă cunoaștere nu numai a problemelor medicinei sociale, ci și a aplicării lor la referințele neamului românesc. Din tot pasagiul se arată o dragoste nemărginită pentru bietul nostru popor prea exploatat și prea necult pentru a și putea găti însuși o soarte mai bună. Caracteristic pentru acest vrednic tovarăș la Universitate și Academie al docto- rului Babeș, care așa de intensiv s’a ocupat cu acțiunea de îmbunătățire a sorții țăra- nului, este următorul pasaj dela pag. 34: 47 «Nu este dureros a se ști că cultura păsărilor și a altor animale se face în mod mai rațional decât a copilului? Astfel mortalitatea puilor de găină este numai de 3%, a porcilor și a vitelor de 4°/₀, a mânzilor de 8%, pe când a micilor copii variază între 17—26%». Pentru îmbunătățirea sorții țăranului înaltul academician recomandă planul propus de ministrul Haret, potrivit și pentru referințele noastre : „A se înlesni țăranilor putința de-a deveni proprietari; a li se crea și a li se în- lesni putința de a fi arendași; a fi puși în poziție să scoată un folos mai mare decât cel de astăzi din pământurile ce vor cultivă, fie ca proprietari, fie ca arândași; a li se asigură stăpânirea efectivă a pământului lor, făcându-se imposibilă arândarea lui cătră cămătari, sau alte chipuri de expropriere mai mult sau mai puțin disimulată; să se ia măsuri pentru a se evita fracționarea indefinită a proprietăților țărănești; a se luă mă- suri, ca țăranii să fie scutiți, cât mai mult se va putea da exploatarea mijlocitorilor de orice fel; ca ei să fie asigurați contra nenorocirilor mai mult sau mai puțin periodice sau accidentale, ca seceta, grindina, focul epidemiile, epizootiile; ca ei să fie apărați în mod sigur contra foametei; să se pună frâu alcoolismului; Să li se asigure o justiție grabnică comodă și ieftină; să li se asigure o administrațiune bună și onestă; să se răspândească la sate cultura intelectuală, câtă este indispensabilă». Aurel Dobrescu. ± s e zsr Jk. ie z. Etimologii. Flori. In ținutul Năsăudului precum și în alte părți se întrebuințează plu- ralul flori cu înțelesul de «menstruație». Cu- vântul nu este termin medical străbătut din limba liter. în cea a poporului, ci termin po- pular, căci se întrebuințează într’un ținut ferit de franțuzisme și de neologisme, cari s’ar fi putut luă din latinește ori vr’o limbă romanică, și se derivă din latinescul fluores (menstrui) întrebuințat tot în plural, cu toatecă în adevăr trebue să ne mirăm, că până când verbul fluo a dispărut, flori s’a păstrat dela mamă la fată timp de aproape 2000 de ani. U aton urmat de altă vocală s’a schimbat în latina vulgară în ă care a dispărut ori s’a asimilat la consonanta pre- cedentă : morttuis a fost înlocuit cu mortus: dr. mort, ar. mortu (rtr. mort, it. morto, fr. mort, sp. muerto) ;februarius a ajuns în acelaș chip febrarius: dr. făurar (it. febbrajo, fr. fe'vrier, sp. febrero, pwt.fevereiro); quattuor s’a schimbat în quattor de unde e dr., ar. patru, ir. potru (rtr. quater, it. quattro, fr., prov , cat. quatre, sp. cuatro, port. quatro) ; și tot așa s’a mai întâmplat și cu mai multe verbe după schimbarea accentului: battuere a ajuns * battuere = *battere\ consuere — * consuere = * cosere, a bate, a coase, etc. (v. O v. D e n s u ș i a n u, Hist. de la langue roumaine, Paris, 1901. I. p. 90). Din fluores a trebuit așadară să căpătăm flores == flori. Dl Dr. Sextil Pușcariu îmi comunică că în italienește se spune cu acelaș înțeles flori, răspuzând exact lui fluores, tot așa franțuzește: fleurs (deosebindu-se în fleurs rouges--= «menstruație» și fleurs blanches = ,.leucorrhee de la femme“, ceeace Nemții numesc ₚweisser Fluss») ca termin po- pular alămuri de flueurs ca termin medical (cuvânt savant), spaniolește flores (alături de flores blanches = „Weisser Fluss“) și poate și în celelalte limbi romanice. La nici un caz însă nu putem avea de lucru cu metafora cuvântului floare (= ,,Blume“), căci menstruația femeii de bună samă nu s’a putut numi astfel, iar dacă terminul de comparație ar fi fost coloarea roșie, n’am putea avea flori albe (= fr. fleurs blanches, sp. flores blanches), căci se zice și așa. Po- porul însă l-a amestecat și l-a apropiat eti- mologicește de cuvântul floare mai ales dupăce a pierdut verbul fluo, căci atunci nu mai știa adevăratul înțeles al florilor. Tot așa au pățit și lexicografii. In Rumănisch.- Deutsches Worterbuch-vX Dlui H. Ti kt in, care până una-alta e cel mai mare dicționar românesc gata și dincolo de litera F, nu-1 aflăm nici deosebit, nici sub/Zoare. Kor ting încă nu-1 dă în al său Lateinisch-romanisches Worterbuch (ed. III. Paderborn, 1907.) ; dic- ționarele speciale ale limbilor romanice îl citează subt cuvântul floare, iar dacă se în- 48 tâmplă că unul îl desparte defleur= «floare» crede că ar fi o alterație a terminului me- dical și savant flueur, pecând e de sigur popular. — In sfârșit cred că florile explicate astfel trebue înțelese și în fraza copil din flori(= „uneheliches Kind' ):„Bogdan-Vodă, fiu din flori al lui Alexandrn cel Bun, (1 spire seu) „Un copil care, deși conceput din flori, dar grație binecuvântării părin- telui Lezviodax... s’a născut fiu legitim¹' (O hi ca) etc. Copilul din flori n’are tată, nu i-1 știm, ci e născut din flori, din în- cetarea scurgerii acestora. Dr. N. Drăganu. * Starea serviciului de oculistică în România. Despre starea serviciului de ocu- listică din România, ne putem face idee ce- tind lecția inaugurală ținută de agregatul Dr. G. Stănculeanu, urmașul la catedra de oftalmologie a marelui filantrop Dr. M. Manolescu ’. In cele 56 de paturi la București, 35 la Iași, 10 la Filiași și câteva în spitalul Preda din Craiova, mai departe cele 300— 400 de paturi la Teiș și Frumoasa pentru boalele de ochi din armată, — abia pot fi ospitalizați '/₅ din bolnavii țării întregi. Astfel se pare foarte plauzibilă propunerea ce-o face noul profesor, că ar fi cu mult mai consult să se fondeze mai multe ser- vicii de oftalmologie în diferite puncte ale țării, decât să se facă aziluri pentru orbi, dintre cari cea mai mare parte ar fi putut fi salvați printr’un tratament corăspunzător. Pe urmă noul profesor spune cât s’a făcut în timpul din urmă pentru a ri- dică clinica de oftalmologie din București la nivoul ce i se cuvine. S’au separat bol- navii atinși de supurație și cei cu con- junctivită granuloasă (trahomă), pentru cari se va zidi un pavilion separat; s’a instalat o sală de operație și un serviciu de con- sultare, înzestrat cu cele mai moderne in- strumente; s’a aranjat un laborator și o pivniță pentru animalele necesare la studiul experimental. Laboratorul dimpreună cu bi- blioteca specială stă la dispoziția tuturor cari fac vre-o cercetare sau teză în ramul ocu- listicei. ¹ Această lecție se publică în întregime în Numărul (21—1909) al revistei medicale «Spitalul». Despre activitatea știențifică a servi- ; ciului s’au publicat numeroase monografii în principalele reviste de oculistică din Franța, Germania și Anglia, și, pe urmă, s’a publicat un manual practic de oftalmologie. î Noul conducător își încheie prelegerea inaugurală cu următoarele cuvinte pătrun- zătoare: ■ „Domnilor ștudenți! Vă îndemn să fa- ceți medicina numai acei cari aveți un ideal altruist. Se înșală acei cari fac me- dicina ca o meserie, căci nu e o bună afacere. Din contră medicina e o ocazie de manifestare a sentimentelor altruiste. Intr’o societate bine organizată ar trebui să se asigure medicilor de cătră comu- nitate existențe onorabilă fără ca ei să aibă nevoie să alerge după aceasta și atunci s’ar vedea ce frumoase rezultate s’ar puteă trage. Credeți-mă că doctorii cari câștigă mai mult ar fi mulțămiți astfel și ar munci cu râvnă pentru un sfânt ideal. Un astfel de sistem funcționează de altfel la Institutul Pasteur, dând bune re- zultate. Pun mari speranțe în Dvoastră, dlor I ștudenți, pentrucă vă afirm că din toate 1 țările ce le-am colindat și numeroasele j școale ce am urmat în Franța, Germania 1 și Anglia, timp de 18 ani, am rămas cu | firma convingere că sunteți cei mai inte- ligenți. Trebue însă să vă desvoltați în i sensul altruismului. Generația care ne-a i precedat a făcut România de azi. Nouă i ne încumbă să facem o Românie mai umană ■ mai generoasă, mai altruistă, care să fie România de mâne". Aurel Dobrescu. * Donațiunea Petru Pană. Fericitul Petru Pană, originar din Săcele (Brașov), înce- tând din vieață în România, la 26 Iulie 1909, a lăsat «Asociației» suma de 10,000 cor. cu destinația ca venitul ei să se între- buințeze pentru scopuri culturale. , Comitetul central al «Asociației», în x. • ședința sa ținută la 19 Februarie n. a. c., a J primit cu deosebită bucurie această dona- țiune și a decis să o contopească cu fondul general, iar venitele ei să se întrebuințeze pentru înzestrarea «Muzeului istoric și etno- grafic al Asociației». în semn de adâncă recunoștință față de memoria generosului 49 donator a mai hotărît, ca în «Normativul pentru administrarea fondurilor și funda- tiunilor» această donațiune să se tină în evidență sub numirea Do națiunea Petru Pană-, amintindu-se că s’a contopit cu fondul general. Această faptă nobilă a regretatului Petru Pană e vrednică de recunoștința in- tregei obști dela noi, iar pilda dată de dânsul, de a lăsa sume așa de frumoase fără a le da anumite destinațiuni, e vred- nică de urmat și de alți binefăcători cari se vor gândi să vină în ajutorul culturei românești. Mai anii trecuți dl Virgil Onițiu, di- rectorul liceului român din Brașov, a scris un articol în care a atras atențiunea bine- făcătorilor să lase donațiuni libere, cari să se poată folosi întotdeauna pentru trebuin- țele cele mai«arz'ătoare, aducând astfel ser- vicii înzecite înaintării culturale a popo- rului nostru. Din acest prilej reamintim și o deri- ziune a comitetului central din 1906, care poate va avea norocul să îndemne pe unii la fapte frumoase ca cea a fericitului Petru Pană. Comitetul central, având în vedere greutățile ce i le-a făcut guvernul la alcă- tuirea literilor fundaționale ale «Funda- țiunii loan Olteanu», în ședința sa din 14 și 15 August 1906, a hotărît ca «orga- nele «Asociației», prin mijloace corăspun- zătoare, cum sunt de ex. publicațiuni sau conferințe, să informeze publicul mare asupra piedecilor ce guvernul le pune «Aso- ciațiunii» în timpul mai nou cu privire la administrarea fundațiunilor ce i s’au încre- dințat și să îndemne pe sprijinitorii «Aso- ciației» și pe mecenații poporului nostru, ce eventual vor voi să i le predea în viitor pentru trebuințele noastre culturale, să i le încredințeze în formă de donațiuni libere, și, în fine, să-i asigureze, că comitetul «Aso- ciației» va ști află întotdeauna căile și mij- loacele cele mai potrivite, atât pentru rea- lizarea intențiunilor lor nobile, cât și pentru eternizarea numelui și amintirii lor». Să nădăjduim că se vor mai găsi și la noi inimi nobile, cari să urmeze acestor îndemnuri 1 St Bursierii Asociației. Câțiva cărturari din Lugoj au făcut un apel, în care se în- demnau toți cei ce au beneficiat, ca stu- denți, de burse și cari au ajuns astăzi să aibă o situație materială mulțumitoare, să înapoieze instituțiunilor ajutoarele primite. In urma acestui apel Asociației noastre i s’au înapoiat două ajutoare, unul primit de dl Andreiu Bârseanu, profesor în Brașov și vicepreședintele Asociației, și altul de dl Andreiu Cosma, directorul institutului de credit și economii «Silvania» din Șimleu. Pentru a îndemnă și pe alții să ur- meze pilda dată de cei doi fruntași ai vieții noastre, culturale, publicăm scrisorile prin cari au înapoiat amintitele ajutoare. Brașov, 4 Ianuarie v. 1910. Mult stimate domnule președinte! îmi iau libertatea a transpune prin filiala «Al- bina» la adresa Asociațiunei suma de 2400 coroane, drept răsplătire a sumei ce am primit-o ca stipendiu din partea Asocia- țiunei în anii 1878-81, pe timpul studiilor mele universitare, cât am fost ajutat, timp de trei ani, cu câte 400 fl anual. S’ar cuveni să întorc și interesele, dar acum nu sunt în stare. Tot, ce pot face, este să port și mai departe în inima mea recunoștința față cu instituția ce m’a ajutat în tinereța mea, și întrucât mă iartă mo- desta mea poziție socială, să-i dau mână de ajutor la realizarea mărețelor sale pro- bleme. Primiți, mult stimate d-le președinte, încredințarea celui mai profund devota- ment. Cu deosebită stimă: Andreiu Bârseanu, profesor. Mult stimate domnule președinte! In anii 1865—8, când eram universitar în Budapesta, scumpii mei părinți — acum de pie memorie — suferind un mare de- zastru «Asociațiunea pentru literatura ro- mână și cultura poporului român» mi-a venit întru ajutor cu 250 floreni sau 500 coroane. Port în inima mea cea mai profundă recunoștință pentru acest ajutor, prin care mi-s’a ușurat continuarea studiilor univer- sitare și urmând lăudabilului exemplu dat de d-l Andrei Bârseanu, — demn de imitat de toți foștii bursieri ai Asociațiunii, întru răscumpărarea sus amintitului ajutor, am 4 50 onoare a vâ transpune anexat 5 bucăți acții de bancă, conform notei de jos in valoare de 700 coroane (prețul de curs circa 830 coroane) pentru „Fondul Asociației'¹. Dintre acții una este deja înregistrată pe numele Asociațiunei, iară celelalte va binevoi a le transcrie Asociațiunea și eu pe lângă avis voi restitui îndată spesele de transcriere. Primiți, vă rog d-le președinte expre- siunea înaltei mele venerațiuni, cu care vă sunt devotat Andrei Cosma, director de bancă și membru pe viață al „Astrei". * Sărbătorirea dlui Titu Maiorescu. Din prilejul iubileului de 70 de ani, Ro- mânii de pretutindeni au sărbat, într’un gând, pe marele îndrumător al culturii ro- mânești. Partea ce-am luat-o noi Românii de dincoace de Carpați la această sărbătoare a dovedit îndeajuns sentimentele noastre de recunoștiință pentru dl Maiorescu. Asociația noastră atrimis dlui Maiorescu, prin dl Parteniu Cosma, următoarea adresă: «Ilustre Domnule Maiorescu, în ziua de 15 Februarie a acestui an împliniți fru- moasa vârstă de șaptezeci de ani. Din prilejul acestei aniversări întreagă lumea românească Vă trimite omagiile ei, neo- bositului îndrumător cultural, care într’o jumătate de veac de muncă senină a lu- minat cărarea literilor românești și fără a cărui personalitate excepțională nu s’ar putea închipui starea de astăzi a evoluției noastre culturale. Acest prilej este deci o sărbătoare a Românilor de pretutindeni, cari își dau seamă, că vieața unui popor numai la adăpostul culturei își poate clădi o cetate de apărare. La acest praznic de recunoștință și venerațiune a unui neam, ne cerem partea și noi Românii ardeleni, cari, fără binefacerile culturei românești, am fi înfrânți în luptă necurmată pentru existența noastră națională. Sărbătorim și noi această zi și, când ne unim cu glasul tuturora, noi suntem înviorați și de mân- dria, că acest pământ al nostru a fost leagănul din care a pornit să lumineze una din cele mai înalte întrupări ale ge- niului românesc. în numele Comitelului central al «Aso- ciației pentru literatura și cultura popo- rului român din Ungaria», Vă rugăm să -i primiți expresiunea sentimentelor noastre j de profundă venerațiune, dorind a Vă vedea încă timp îndelungat la locul de frunte al îndrumării noastre culturale. Sibiiu, 11 Februarie 1910 n. Cu înaltă stimă: losif Sterca Știința, prezident. Octa- > vian Goga, secretar.» Congresul profesorilor. în ziarul ■ «Tribuna» din Arad s’au scris două arti- cole, în cari se face propunerea, ca în = cadrele «Asociației» să se țină, în fiecare Ș an un congres al profesorilor secundari , dela noi. Ținerea unor asemenea congrese e de cea mai mare importanță pentru edu- cație națională a poporului nostru și nă- dăjduim, că ele se vor și putea ținea. Iată propunerile din «Tribuna»: «Asociația are între secțiile ei științifice și o secție școlară, care are diferiți mem- bri ordinari și corespondenți, problema s’ar putea rezolvi foarte ușor: toți profe- j sorii secundari (dela licee, gimnazii, se- ; minării, școli reale, normale și comerciale) să fie făcuți membri ordinari sau cores- f pondenți ai acestei secții și atrași astfel direct în sfera «Asociației». în sânul acestei secțiuni școlare, care s’ar putea întruni pentru întâia oară în aceste condiții, chiar în anul curent, s’ar putea stabili apoi un vast program de acțiune, care să provadă toate trebuințele școalelor noastre, iar în- trunirile anuale ale secțiilor științifice ar fi eo ipso congrese ale profesorimei noas- tre. După pregătirile cari s’ar putea face în anul acesta și în anul viitor, în ședințele secției școlare, s’ar putea ține apoi la adu- narea generală din Blaj (1911), când se va serba și jubileul de 50 de ani al «Asocia- ției», cea dintâi adunare a tuturor profe- sorilor români în vechea metropolă a li- terelor române, unde profesorimea noastră ar începe supt cei mai buni auguri — o nouă vieață». («Tribuna» Nr. 23/1910.) «Eu a-și fi de părerea să se prefacă secția într’un fel de comitet, care,, să se aleagă în fiecare an din alt oraș cu școală secundară românească. Acest comitet, ai cărui membri se pot atunci întruni oricând fără de a îngreuiă bugetul Asociației ar 51 aveâ să pregătească programul pentru con- gresul tuturor profesorilor, care s’ar ținea la adunarea generală, când și așa se adună mulți profesori și când e păcat să se piardă vremea scumpă cu banchete și seri de cu- noștință. Să se facă această experință deocam- dată cu secția școlară și, dacă va dă re- zultate bune poate că se vor preface cu timpul și celelalte secțiuni — lăsând sarcina grea a științii, surorilor din «Academia română — în modeste comitete de un an, care vor aveâ să pregătească programul pentru un viitor congres al advocaților, al medicilor, al economiștilor, poate chiar — «fantazie, fatazie...» — al preoților ro- mâni fără deosebire de confesiune. Și astfel s’ar moderniza atunci patriachala adunarea generală «într’un congres», gru- pat după secții, al tuturor intelectualilor noștri, trecând banchetele și serile de cu- noștință în domeniul legendelor istorice». («Tribuna» Nr. 28/1910.) Nu discutăm aceste propuneri, ci aș- teptăm ca profesorii noștri să țină o con- sfătuire prealabilă și să adreseze o hârtie co- mitetului central al Asociației, care pe urmă se va putea ocupă de realizarea acestei idei. * Biblioteca Tineretului. „Asociațiunea pentru literatura română și cultura popo- rului român" a îmbogățit literatura pentru tineret cu o nouă publicație, care desigur va aduce cele mai bune servicii educației artistice a tinerelor generații. Sub titlul „Biblioteca Tinerimii", îngrijită de secția școlară, a început să publice o serie de broșuri, cari cuprind o lectură potrivită și aleasă pentru tineretul dela țară și dela orașe. Până acum au apărut patru numere și anume: Nr. 1. - Puiul- de loan Al. Bră- tescu-Voinești, Nr. 2. «Vestitorii» de Mi- hail Sadoveanu, Nr. 3. «Meșterul orb» și «Luminărică» de C. Negruzzi, Nr. 4. «Da- rul lui Christos» și «La fereastră» de loan Popovici-Bănățeanul. Fiecare broșură se vinde numai cu 6 bani (trei creițari), așa că o poate cumpără și cel mai sărac tânăr. Literatura noastră pentru tinerime până acum e foarte săracă în opere de adevă- rată valoare. Afară de «Biblioteca Copiilor și a Tinerimii» publicată de d-na A. O. Maior, în editura revistei „Luceafărul¹¹ nu cunoaștem nici o publicație făcută cu pri- cepere și cu îngrijire. Deaceea credem că «Biblioteca Tineretului» tipărită de secția școlară a „Asociațiunii¹¹ îndeplinește o lipsă arzătoare și nădăjduim că toți membri „Aso- ciațiunii¹¹ se vor grăbi să o răspândească mai ales între tinerimea dela sate. Cele patru broșuri apărute până acum sunt o garanță că s’a făcut un început bun, care trebue sprijinit din răsputeri pentru a se putea continuă în aceleaș condiții. Atragem îndeosebi atențiunea învăță- torilor și preoților noștri asupra acestei publicații, care se poate comandă dela Bi- roul „Asociațiunii¹¹ (Sibiiu, str. Șaguna Nr. 6) și dela Librăriile noastre. Apel cătră autorii de cărți didactice. Ședința plenară, din Iulie 1909, a secțiilor științifice-literare ale «Asociației» și comi- tetul central, în ședința sa din 5 August 1909, au primit propunerea secției școlare de a se înființa pe lângă Biblioteca «Aso- ciației» o secție ■ a manualelor de învăță- mânt pentru școalele noastre de toate gra- dele, cu scop de a censură și a răspândi pe acele dintre ele, cari vor fi găsite mai corăspunzătoare din toate punctele de vedere. Chestiunea manualelor noastre de învă- țământ e de cea mai mare importanță pentru răspândirea unei cutturi naționale și temei- nice în sânul poporului nostru. Și credem că toți ceice își dau seama de însemnătatea școalei pentru educația națională a genera- țiilor tinere, vor primi cu însuflețire această propunere și se vor strădui a înlesni rea- lizarea ei. Facem deci un apel călduros cătră toți autorii de cărți didact 'ce să b 'nevoiască a trimite «Asociației pentru literatura și cul- tura poporului român» (Sibiiu, str. Șaguna Nr. 6) câte două exemplare din lucrările lor. Un exemplar se va păstră în Biblio- teca «Asociației», iar celalalt se va da sec- ției școlare spre censurare. • A'.ai ales acum, când se agită ideea unui congres al profesorilor, care desigur va avea să se ocupe și cu chestiunea ma- nualelor didactice, nădăjduim că apelul «Asociației» va fi ascultat. v-4» 52 IPsirtee- ozELoîeilsu. Ședința I a comitetului central ținută la 29 Ianuarie 1910. Prezident: losif Sterca Șuluțu. Notar: Octavian Goga. Membri prezenți: Dr. /. Beii, Dr. Bologa, A. P. Bunea, P. Cosma, N. Ivan, Dr. II. Pușcariu, N. Togan și loan Vătășan. > Donațiuni: (3, 4, 5. Nr. 92, 19—1910 și 1495—1909). Dl Andreiu Bârseanu vicepreședin- i fele Asociației înapoiază suma de Cor. 2400 pe care a primit-o dela Asociație ca * bursă în anii 1878—81. — Dl Dr. Șt. Mangiurea din T. Severin, medic primar dă- ; ruește Asociației 100 Cor. — Din răscumpărarea felicitărilor de anul nou s’a în- cassat suma de Cor. 647' - dela 107 donatori. ș Despărțăminte: (6. Nr 45 — 1910). Abrud Câmpeni. S’a votat școalei Reuniunii femeilor țj române din Abrud, Abrud-sat și jur un ajutor de 50 coroane (șed. comit, cen. din 20 Dec. 1909). ’ — (7. Nr. 56—1910) Bocșa. Cu ocazia adunării cercuale din Bocșa-rom. dl Petru le- remie, preot, a ținut o prelegere despre «Pomărit». S’au împărțit mai multe cărți între popor. S’a dăruit desp. 3 ex. din toate publicațiunile poporale ale A. (adun, cerc, din 20 Dec. 1909). — 8. Nr. 1498—1909). Brad. Adunarea cercuală din Țârățel a ales director pe dl Dr. 1. Radu, prof. în Brad. La adun. cerc, s’a cetit din cartea „Din sfaturile unui piu- j gar luminat" de Sandu-Aldea și s’au împărțit mai multe cărți între popor. — S’au luat dispoziții pentru ținerea unui curs pe seama analfabeților din Brad. (adun. cerc, din 5 Dec. 1909 și șed comit, cer. din 5 Dec. 1909). — (9. Nr. 1549 -1909). Bucium. Dl Director Vasile L. Pop raportează că anexarea comunelor din ținutul Jiboului nu s’a putut face. Directorul se învită să-și înceapă ’ activitatea și cu cele 12 comune. ' — (10. Nr. 44—1910). Lugoj. Se dăruiesc câte 5 ex. din publicațiunile poporale ale A. | (șed. comit, cerc, din 5'22 Dec. 1909). ] — (11. Nr. 1530—1909) Mediaș. în cursul anului s’au ținut prelegeri în Ernea și ț Dârlos. Cu ocazia adunării cerc, din Biertan, dl George Simu, protopop, a 1 ținut disertația „Pentru literatura și cultura poporului român¹¹, (adunarea cerc, din Ș 3 Octomvrie 1909). j — (13. Nr. 4—1910). Sătmar-Ugocia. Desp. a dăruit bisericii din Seini suma de 178’60 J cor. (șed. comit, cerc, din 15 Dec. 1909). 1 — (14. Nr. 5—1910). Zernești. Dl Moise Micit, preot în Poiana-Mărului, a reorganizat despărțământul. S’a ales director dl loan Ionică, (adun, de reorganizare, ținută în 1 Zernești, la 13/26 Dec. 1909). ' Propuneri. (16. Nr. 39—1910). Secretari salariați în despărțăminte. Comitetul central, în ce privește propunerea dlui Dr. Dionisie Stoica prezintată la adunarea generală, decide: „Instituția noastră culturală poate reclamă serviciile oricărui intelectual român dela noi fără nici o retribuție materială. Crede, că această instituție, ca orice societate culturală se va putea desvoltâ și va puteă rodi mai mult, edificând pe sentimentul de iubire de neam și de însuflețire, care aduce jertfe, decât pe in- teresul material al oamenilor noștri. Ținând seamă și de greutățile înființării unui fond cu aceasta destinație, comitetul central — exprimând mulțumiri dlui Stoica pentru leliul cu care urmărește problemele „Asociației — nu poate primi pro- punerea". — (17. Nr. 18—1910). Comitetul central cere dela dl Dr. V. Cioban informațiuni mai amănunțite în ce privește instruirea soldaților români in timpul serviciului mi- litar. — în ce privește adunarea documentelor privitoare la trecutul nostru aflătoare în arhivele din Viena, comitetul central crede că Academia română din București, având mijloace materiale mai însemnate, poate săvârși mai ușor această lucrare. 53 Școala civilă de fete. (18, 20. Nrii 1574—1909, 121—1910). S’a luat act cu aprobare de socotelile cheltuelilor particulare ale elevelor interne pe 1908/9, cu intrate de Cor. 18.213'40 și eșite de Cor. 17.117*75 Saldul de Cor. 1095'65 s’a adăugat la fondul pentru excursiuni. — Dșoarei Eleonora Lemeny i se permite să funcționeze ca profesoară externă, dându-i-se retribuția anual de Cor. 2200. Biblioteca tineretului. (22. Nr. 99—1910). Au apărut patru numere sub îngrijirea secției școlare. Numărul se vinde cu 6 bani. Muzeu ’și Bibliotecă. (25.-34. Nrii 1558, 1514, 1506, 1505, 1563, 1568-1909, 41 - 1910, 1561—1909, 46—1910, 1559-1909). Dl Andreiu Bărsanu a fost rugat să cumpere pe seama Muzeului o parte din tablourile lui Mișu Pop descoperite în Brașov. — Au dăruit pentru Muzeu: Dl Aurel Novac, deputat, 66 de monete din epoca ro- mână, patru bancnote Kossuth și un inel de aur ; — dl Moise Popovici, paroh Seghiște—Hârsești (Bihor), o fotografie reprezintând portul femeiesc din Valea Baiței (Bihor); — Dl Caius Brediceanul donă, două decorații rămase dela Gene- ralul Doda; — Dl Dr. M. Cristea, asesor, două cruci de lemn, una din Maramurăș, alta din munții Hațegului; — Dl Dim. Comșa, prof., un „Album de crestuturi în lemn“; — Dna Lucreția Corcheșiu n. St. Șuluțu, 6 monete aflate în Munții Apuseni, iar dl Dr. Gustav Weigand dăruiește pe seama Bibliotecii „Atlasul lingvistic" în- tocmit de Dsa; dl V. B. Muntenescu două exemplare din broșura sa „Dela noi din sat", iar dl luliu Popescu, cassier la Albina, „Das Iahr und seine Tage in Meinung und Brauch der Rumănen Siebenbiirgens" de Wilhelm Schmidt. Cărți dăruite: (23. 24. Nrii 1553—1909 102 — 1910). S’a dăruit câte un exemplar din publicațiunile Asociațiunii, dlui Nicolae Solomon înv. în Egeriște, pentru a înființa o bibliotecăpo porală și Societății de lectură a elevilor școalei de agricultură din Vaslui (România). Membri decedați. 2. Nr. 1539—1909). Gerasim Domide din Bistrița. Membri noi: (38. Nr. 132—1910). Cassierul raportează că s’au înscris următorii: a) Membri fundatori-. Dr. Dionisie Roman, advocat, Mediaș. b) Membri pe viață: 1. loan Ionică, inginer silv. Zernești. 2. Dr..Fulviu Tămaș, Ruma. c) Membri ordinari noi: 1. loan Kovăry, preot, Ivăniș, desp. Beiuș. 2. Florian Ooina. preot, Mezieș, desp. Beiuș. 3. Coriolan Ardelean, protopop gr.-cat., Beiuș. 4. Oeorge Ardelean, proprietar, Beiuș, desp. Beiuș. 5. George Kis, preot gr.-cat., Delani, desp. Beiuș. 6. Aurel loanette, comersant, Câmpeni, desp. Abrud-Câmpeni. 7. Valeriu Ma- ior, preot, Șoroștin, desp. Blaj. 8. Virgil Pop, administrator de moșie. Blaj, desp. Blaj. 9. Izidor Rusu, preot, Broșteni, desp. Blaj. 10. Emil Negruțiu, desp. Blaj. 11. Valeriu Dăian desp. Blaj. 12. loan Moldovan, calfă, Biertan, desp. Mediaș. 13. Va- leriu Pop, notar, Boarta, desp. Mediaș. 14. loan Băltar când, de advocât, Mediaș, desp. Mediaș. 15. Teofil 'Holerga, preot gr.-or., Frâna, desp. Mediaș. 16. Aron Domșa, preot gr.-cat., Șeica-mare, desp. Mediaș. 17. loan Pașca, preot, Geaca, desp. Mociu. 18. Dr. Cornel David, medic, Orăștie, desp. Orăștie. 19. Basiliu Bo- țeau, preot, ■*fMfe\desp. Orăștie. 20. Oeorge Siuta, arhidiacon, Barlafalu, desp. 'Sătmar. 21. Alexfe*?u Băban, preot, Prilog, desp. Sătmar. Vasile Ardelean, preot, Vetiș, desp. Sătinar. 23. Nicolae Lupan, preot, Chiuzbaia, desp. Sătmar. 24. Dna Dr. Vasilie Lucaciu, soție de preot și deputat, Șșiești, desp. Sătmar. 25. Georgiu Ciutoraș, econm, lojip. desp. Sătmar. 26. Vasile Banc, econom, Seini, desp. Sătmar. 27. Alexandru Brâncovean, econom, Bușac, desp. Sătmar. 28. Alexandru Stan, mare pro- prietar, Lipău, desp. Sătmar. 29. Dna Alexandru Stan, soție de proprietar, Lipău, desp. Sătmar. 30. Artur Anderco, preot, Cuhe, desp. Sătmar. 31. Sever Selăgean, cassar de bancă, Carei-mari, desp. Sătmar. 32. Mihail Mureșan, preot gr.-cat., Resighea desp. Sătmar. 33. Andreiu Bogdan, preot gr.-cat., Portelec desp. Sătmar. 34 Aurel Mureșian, preot gr.-cat., Erdengeteg,desp. Sătmar. 35.1. Szilâgyi, preot gr.-cat., Verend. 36. Florian Selăgean, preot gr.-cat., Pișcolt, desp. Sătmar. 37. loan Răuța, comerciant, Zârnești desp. Zârnești. 38. loan Hamsea, protopop, Zârnești, desp Zârnești. 39. 54 Nicolae Tipeiu, eaonom, Zârnești, desp. Zărnești. 40. Busioc Busioc, econom, Zâr- nești, desp. Zârnești. 41. Andreiu Clinciu, comersant, Zârnești, desp. Zârnești, 42. Ștefan Dobrean, comersant, Zârnești, desp. Zârnești. 43. George Nastea, vice-notar comunal, Zârnești, desp. Zărnești. 44. Dr. Ilariu Hoadrea, advocat, Zârnești. desp. Zârnești. 45. Teodor Ciurcu, funcț. de bancă în retrag. Brașov, desp. Brașov. 46. Dr. Valeriu Hetco, preot, Oradea-mare, desp. Orade. 47. loan Szekely jun. preot, desp. Orade. 48. Petru Bogiu, jude comunal, Bocșa rom., desp. Bocșa. 49. George Costescu, preot, Moniom, desp. Bocșa. 50. Dr. Cornel Petric, notar public, Bocșa mont., desp. Bocșa. 51. Const. Țarină, notar corn., Satul nou, desp. Panciova. 52. lancu Dan, econom, Zârnești, desp. Zârnești. 53. Gavril Hordovan, învățător, Bileag, desp. Bistrița. 54. I. Mihailaș, preot, Șieu. desp Bistrița. 55. V. Onigaș director, Monor desp. Bistrița. Se declară membri și se încredințează biroului să le libereze diplomele cuvenite și biletele de legitimare. Extras din procesul verbal al ședinței. Oct. C. Tâslăuanu secretar. Ședința a Il-a a comitetului central, ținută la 19 Februarie 1910. Prezident: losif Sterea Șuluțu. Notar: Octaviati C. Tâslăuanu. Membri prezenți: Dr. I. Beu, Dr. V. Bologa, A, P. Bunea, O. Goga, Dr. II. Pușcariu, Dr. E. Roșea, N. Togan și I. Vătdșan. Donațiuni: (42. 43. Nr. 122, 193—1910). Petru Pană, originar din Satul-lung, a lăsat Asociației suma de Cor. 10.000, care s’a anexat fondului general, iar venitele ei se vor întrebuința pentru înzestrarea Muzeului. — Dl Andrei Cosma, directorul Silvaniei din Șimleu trimite 5 acții în valoare de 700 Cor drept răscumpărare a ajutorului de 500 Cor., primit dela Asociație în cursul anilor 1865—8, ca universitar în Budapesta. Secții: (41. Nr. 217—1910). Domnul N. Petra-Petrescu trimite mai multe povești și istorioare spre a se tipări în Biblioteca poporală a Asociațiunii. Se dau spre recensie secției literare. Despărțăminte: (44. Nr. 125—1910). Abrud-Câmpeni. 1 s’a dat ajutorul de 100 Cor. pentru ținerea prelegerilor poporale, (șed. comit, cerc, din 24 Ian. 1910). — (45. Nr. 1532—1909). Aiud-Teiuș. Se trimite comitetului central suma de 100 Cor. dăruită de dl adv. Dr. Oh Șimon pentru o lucrare, în care să se arete țăranilor o contabilitate simplă și ușoară. Biroul s’a însărcinat să publice concurs, (șed. comit, cerc, din 18 Dec. 1909). — (46. Nr. 114—1910). Alba-Iulia. 1 s’a dat ajutorul de 100 Cor. pentru ținerea pre- legerilor poporale. — (47. Nr. 85—1910). Becicherecul-mare. Cu ocazia adunării cercuale, ținută în Checia- română, s’a înființat o agentură (adun. cerc, din 24 Oct. 1909). — (48. Nr. 124 -1910). Bistrița. I s’a dat 100 Cor. pentru ținerea prelegerilor popo- rale și câte trei ex. din toate publicațiunile de cari dispune Asociația. — (49. Nr. 143—1910). Brașov. A publicat concurs pentru două premii, â 50 de Cor. pentru instruirea analfabeților. Despărțământului s’au dăruit 100 Cor. pentru aran- jarea prelegerilor poporale, (șed. comit, cerc, din 16/29 Octomvrie 1909). — (50. Nr. 168—1910). Gherla. S’au înființat agenturi și biblioteci poporale în Lona și Minthiul Gherlei, (șed. comit, cerc, din 1 Noemvrie 1909 și 16 Ianuarie 1910). — (51. Nr. 104—1910). Lăpușul-unguresc. S’a decis a se aranja o expoziție cu ocazia adunării cercuale din 1910. (șed. comit, cerc, din 30 Dec. 1909). — (52.53. Nr. 117 și 115-1910). Ludoș. Comunele Găbud și Gheja s’au anexat desp. Murăș-Uioara. Despărțământului i s’a dat ajutorul de 100 Cor. pentru pre- legerile poporale. 55 — (54. Nr. 138—1910). Lugoj. I s’a dat ajutorul de 100 Cor. pentru ținerea prelege- rilor poporale. — (55. Nr. 123—1910). Mociu. A stabilit programul prelegerilor poporale pe 1910. — (56. Nr. 81—1910). Panciova. 1 s’a dat ajutorul de 100 Cor. pentru prelegerile po- porale (șed. comit, cerc, din 30 Decemvrie 1909). — (57. Nr. 106—1910). Săliște. I s’a dat ajutorul de 100 Cor. pentru prelegerile poporale. — (58. Nr. 113—1910). Șimleu. desp. se invită să organizeze părțile Chiorene într’un despărțământ separat. Cu ocazia adunării cercuale s’au împărțit între popor broșuri din Biblioteca poporală a Asociației. Despărțământului i se dă ajutorul de 100 Cor. pentru ținerea prelegerilor poporale, (adun. cerc, ținută în Șomcuta mare la 8 Au- gust 1909). — (59. Nr. 188—1910). Zernești. I se dă 50 Cor. pentru aranjarea prelegerilor poporale. Muzeu și Bibliotecă: (62-72. Nrii 175, 129, 190, 79, 212, 195, 198, 205, 210, 211. și 173—1910). Au dăruit obiecte pentru Muzeu: dl Oeorge Moldovan din Băița (Deva) o cruce mare veche de lemn încrestată și scrisă; dl Liviu Janu, preot, Zăbrani, un melc și o bucată de lemn petrificat, apoi 5 monete vechi; dl Victor Maca, peda- gog Sibiiu, două ciupage dela pieptul cămeșilor femeiești și un inel bătrânesc de aramă; dl loan Radeș, notar, Berivoii-mici, o diplomă nobilitară de pe vremea lui Apafi; dl George Drăgan, paroh, Băița, un paloș vechiu fără de teacă; dl Nicolae Brânduș, înv., Țelina, o ploscă de lut înflorată; dl Aurel Zichil, pedagog curs III. Sibiiu, un canceu de lut din Feldioara (Brașov); loan Oăldean, pantofar, Sibiiu, un ban austriac de argint din 1843; dl Oct. C. Tăslăuanu a adunat din comuna Bilbor 23 de obiecte și diferite modele de cusături pentru suma de Cor. 186'80, — iar din comuna Rășinar 4 obiecte; — dl Mihail Străjan, profes. în Craiova, dă- ruește pe seama Bibliotecii 2 broșuri de ale DSale. Conferențiar economic. (73. Nr. 172—1910). Comitetul central angajează pe dl Aurel Nistor, timp de o lună, ca să țină 20 de prelegeri poporale în ținutul Târnavelor, având a înscrie și membri la Asociație. Pentru ținerea acestor prelegeii i se pune la dispoziție suma de 300 Cor. Cărți cumpărate: (75. Nr. 169—1910). Se cumpără dela „Reuniunea română de agri- cultură din comitatul Sibiiului“ 50 de exemplare, în preț de 70 Cor., din broșura „Nutrirea animalelor de casă“ de Aurel Cosciuc. Cărți dăruite: (74. Nr. 177—1910). Se dăruesc bibliotecii parohiale din Făgăraș pu- blicațiunile potrivite pentru tinerime de cari dispune Asociația. Membri noi: (76. Nr. 215—1910). Cassierul Asociației raportează că s’au înscris următorii : a) Membri fundatori: Dr. Ludovic Mehes, medic în Oravița montană (desp. Oravița). b) Membri pe vieață: Alexandru Bene, canonic și prepozit Gherla și Dna Silvia I. Popp n. F. Negruțiu, soție de dirigent de bancă, Gherla, desp. Gherla. c) Membri ordinari: 1. Vasile Lacea, funcț. la fii. Albina desp. Brașov. 2. Sabin Co- roian, protopop gr.-cat., Dobârca, desp Gherla. 3. Ambroziu Plaian, preot, Silivaș, desp. Gherla. 4. Virgil Pop, învățător, Bârlea, desp. Gherla. 5. Alexandru Mureșian, învățător pens., Teoltiur, desp. Gherla. 6. Demetriu Russu, preot, Sânnicoara desp. Gherla. Se declară membri și se încredințează biroul să le libereze diplomele cuvenite și biletele de legitimare. Extras din procesul verbal al ședinței. Oct. C. Tăslăuanu, secretar. 56 Ședința a lîî-a a comitetului central, ținută la io Martie 1910. Prezident: losif Șterca Șuluțu. Notar: Octavian C. Tăslăuanu. Membri pre- 1 zenți; Dr. V. Bologa, A. P. Bunea, Dr. L. Lemeny, Dr. II. Pușcariu, Dr. E. Roșea J și N. Togan. 1 Despărțăminte: (78. Nr 274—1910). Beiuș. Dl director N. Fabian, voind să se retragă | dela conducerea desp., e invitat să convoace adunarea cercuală și să-și prezinte J acolo demisia. Desp. a hotărît să țină 12 prelegeri poporale, (șed. comit, cerc, din S 18 Dec. 1909, din 3 Ianuarie și 11 Febr. 1910). j — (79. Nr. 240 —1910). Bocșa. S’a înființat o agentură în Bocșa-română. I — (80. Nr. 244—1910). Brașov. în agentura Arpătac dl Aurel Nistor, preot, a ținut 1 11 prelegeri, a înființat o bibliotecă și a înscris mai mulți membri. în Brașov s,’a â ținut 4 conferințe și o serată muzicală, încassându-se suma de 200 Cor. 93 fii. în 1 Hălchiu s’au ținut două prelegeri poporale, (șed. comit, cerc, din 21 Ian. 1910). ’ - (81. Nr. 288—1910) Ceica. Dl protopop Vasile Papp din Topa superioară (Bihor) :j se încredințează cu înființarea despărțământului nou în Ceica. , | — (82. Nr. 228—1910). Hațeg S’au luat dispoziții pentru ținerea conferințelor pentru i intelectuali (șed. comit, cerc, din 15 Ianuarie’1910). ' ’ 1 — (83.84. Nr. 241 și 269—1910). Mercurea. Cu ocazia adunării cercuale din Vingard ț s’au ținut următoarele prelegeri: Avram S. Pecurariu, „Istoricul și însemnătatea .ț Asociației¹¹, Nic. Simulescu, înv. „Despre patima beției", Dumitru loan, înv. „Des- ’ pre vierit și cultivarea viței de vie". Intre popor s’au împărțit mai multe broșuri din Biblioteca poporală a Asociațiunii". Desp. i se dă ajutorul de 100 Cor. pentru ținerea prelegerilor poporale, (șed. admin. cerc, din 7 Noemvrie 1999). — (85. Nr. 246—1910). Sibiiu. Desp. se dăruesc câte 4 ex. din publicațiunile poporale ale Asociației și 200 de ex. diferite broșuri. — (86. Nr. 245—1910). Zernești. I-se dăruesc câte 5 ex. din toate poblicațiunile po- porale ale Asociației (șed. comit, cerc, din 6/19 Febr. 1910). Muzeu: (87. Nr. 294—1910) Oct. C. Tăslăuanu prezintă un raport amănunțit despre lucrările de înzestrare, catalogare și aranjare făcute la Muzeu în cursul an. 1909, care raport se ia la cunoștință cu aprobare. Extras din procesul verbal al ședinței. Oct. (J. Tăslăuanu, secretar. Cărți primite gratuit pentru Biblioteca „Asociațiunii". — Notițe biliografice. — V. B. Muntenescu, Dela noi din Sat, Solovastru, 1909. Prețul: 50 bani. Plan de învățământ și îndreptar metodic, pentru școalele primare din provin- cia mitropolitană gr.-cat. de Alba-Iulia și Făgăraș. Blaj, 19ⁿ9. Prețul: 4 cor. Primăvara sau Sfaturi și învățături. Editura Tipografiei C. Popp, Făgăraș, 1909. Prețul: 24 bani. Aurel Cosciuc, Nutrirea animalelor de casă, Biblioteca «Reuniunii române de agricultură din comitatul Sibiiului« Nr. 15. Sibiiu, 1909. Prețul cor: 1'50. Al. Strajanu, Despre visuri aparițiunea spiritelor și fenomenele înrudite cu acestea, Craiova,, Prețul: 1 Leu. M. Strajanu, însemnătatea și influența morală a caracterului și a bunelor maniere. (După S. Smiles), Craiova, 1909. Prețul: 1 Leu. Al. Strajanu, Nerina. (Uu episod din ’vieața poetului Leopardi. Nuvelă după Paul Heyse). Craiova 1909. Prețul: 30 bani. Dr. Gheorghe Alexici, Elevilor mei. (Discurs de deschidere) Sibiiu 1910. Din Biblioteca teatrală, editată de «Societatea pentru crearea unui fond de teatru Român, au apărut: Nr, 25. O sâmbătă norocoasă, piesă poporală în 4 acte de 1. V.; Nr. 26. Moise Păcurarul, piesă teatrală poporală în 4 acte și 1 tablou cu muzică, cântece și jocuri de Dr. Dionisie Stoica. Amândouă au apărut în editura librăriei Ciurcu din Brașov, 1910. Ladislau Uray, Calea pocăinței, tradusă și localizată de loan Vassiu Brașov, 1909. Prețul: 40 bani. Dr. Nemethy Kâroly, Geografia Ungariei, tradusă de Nicolae Mihulin. Editura librăriei Ciurcu din Brașov 1910. Prețul Cor: 1-60. O. Dumitrescu-Bumbești, Monografia Băncei populare „Gilortul", Bucu- rești 1910. loan Păcurariu, Elemente de estetică, Năsăud, 1909. Tiparul tipografiei arhidiecezane, Sibiiu, Fig. a) Casă din Rășinari (fața dinspre curte). Fig. b) Șura cu grajdul și celarul.