TRANSILVANIA ORGANUL ASOCIAȚIUNII PENTRU LITERATURA ROMÂNĂ ȘI CULTURA POPORULUI ROMÂN. Nr. V—VI. Sibiiu, Novembre—Decembre 1903. An. XXXIV. SĂ NE ÎNDREPTAM LIMBA!*) (VecJI nril I și III a. c. al revistei năstre). Exemplele sunt scdse din același manual de șcdlă apărut în anul 1902, din care s’au scos și exemplele din nril pre- cedența. 1. „Resbel“, este o combinațiune lexicală fantastică, în loc de terminul nostru obștesc și istoric: resboiu. De aceea „resbel" este un cuvînt sterp, fără de- rivate. Cine a ’ncercat să formeze un verb sau un adiectiv din hibridul „resbel?" Toți 4icem numai: „resboinic", „a se resboi⁴⁴ etc. și nu ... . alt-fel. (V. și V. Alexandri „Dicționar grotesc*'). 2. „însemnele dignitățil⁴⁴ e greșit 4is‘> corect: „insigniileu. — „Semn" e derivatul românesc al lui „signum⁴⁴ latinesc. Dar’ „insemn“ nu corespunde latinescului „insignium⁴⁴ și usul limbii nici nu La acceptat. 3. „Tron de os de elefant¹¹. — „Os de elefant⁴⁴ e traducere germano-maghiară, — corect românesce ar fi să fie „colț de elefant⁴⁴. Dar’ terminul literar acceptat la noi este: ᵣfildeș“; așa-dar’: „tron de fildeș⁴⁴. 4. „Senatorii concurgeau cu statuilor⁴⁴, — o expresiune im- posibilă, în loc de: „Senatorii contribuiau (intre- veniati, conlucrau) cu sfatul lor". *) Cele-lalte di are și reviste române din patriă sunt rugate a reproduce aceste pagini. Itedacț. 16 206 5. „Oficiali (corect 4>³: „funcționari*) extraordinari, cari spionau pe cei vătemători de „maiestate*; — partea a doua a frasel este de tot greșită. Terminologia ndstră iuridică nu cunbsce expresiunea „vătă- mător de maiestate". Va trebui să cjicem : „... cari spionau, pe cel vinovați (acusați, bănuițl) de lesa ma- iestate*. 6. „A stră forma* e greșit; cjicem corect: a schimba, a pre- face, a face în... 7. „a diferi* se pâte exprima mai bine și mal poporal cu „a se deosebi*. 8. „Documînt, documinte* nu este acceptat de usul limbii. ț)icem: document, documente, ca și sentiment, sentimente, curent, curente; „-înt", „-inte“ s’a păstrat numai în cuvintele istorice românesci, (d. ex. cuvînt, cuvinte, mormînt, morminte), dar’ nu se p6te admite în neologisme. 9. „Lege, carea sună așa*, germanism („das Gesetz lautet*); românesce frasa citată este o imposibilitate, căci legea nu sună nici cum! — Corect: „legea, care cjice (dispune, hotăresce)". 10. „Avea dreptul a reiepta* ;— 4icem corect: avea dreptul să respingă, să refuse. ’’ 11. „Atunci s'a suspins tdte" ; — s’a adoptat la noi neolo- gismul „a suspenda" (și nu „a suspinde"), deci trebue să cjicem: „atunci s’au (plural, nu singular ca în citat) suspendat tbte! 12. „Acâstă dispusețiune (citesce: „dispuseciune") a sustat*, — 3 cuvinte, 2 greșeli; — a) disposițiune este un neologism, și deci nu se pdte fasona după calapod istoric românesc (ca „rugă- ciune"), ci se ia după usul de a<|I al limbii ob- servat la neologisme; vom 4ice: „disposițiune* saii disposiție*. b) a sustat, este o vorbă neexistentă în limba ndstră, 4icem: „a fost în vigore* sau „s'a susținut*, „s’a observat*, etc. 207 13. relative la alegerea consulilor", — cjicem corect: ce privesce alegerea cons.“ satt „cu-privire lau. 14. „Pretura o competau înșiși foștii consuli"; — c|icem „a competa la ceva“ nu „a competa ceva"; dar’ și expresiunea acâsta nu e prea usitată. Aci ar fi trebuit să se 4ică: „Chiar și foști consuli can- didau la pretură". 15. „ ... își submiteau „fascele"", — un neologism de prisos; cjicem corect: „își plecau „fascele"". 16. „In imperiul bizantin încă ocur pretori"; — „ocur", „obvin", „vin înainte" sunt germanisme („vor- kommen") fbrte respîndite la noi și cu desăvîrșire străine în România; se 4>ce în loc de frasele citate: „se intîlnesc, sunt, întîlnim, aflăm*. 17. „A concrede ceva cuiva", e greșit cjis; 4i°em: încre- dința cuiva ceva". 18. „Quaestorul deducea rațiociniul*, — în loc de: „qu. purta socotelile*. 0 DARE DE SAMA. Este cunoscut cetitorilor acestei reviste, că demisiunea mea din postul de prim-secretar al „Asociațiunii", presentată Comitetului central âncă în primăvara anului 1902, a fost pri- mită de adunarea generală din Baia mare pentru 4iua de 31 Decembre a. c. Prin urmare numerul de față al „Transilva- niei" este cel din urmă care apare sub conducerea mea. Ori-cât de impersonal am căutat să fiu în activitatea mea de director al acestei reviste și ași dori să rernân pănă la sfirșit, cred că — după legăturile ce au sustat timp de 8 ani între cetitorii „Transilvaniei" și între mine, — se cuvine ca, înainte de a părăsi locul meu, să fac o scurtă reprivire asupra activității mele. Nu este însă numai raportul dintre directorul și cetitorii unei reviste, care me îndeamnă a me ocupa de astă-dată — în contra obiceiurilor și aplecărilor mele — și de persoana mea proprie. 16» 208 „Transilvania⁴¹ este organul oficial al „Asociațiunii" și eu chiar în calitate de prim-secretar al acestei corporațiuni am avut onorul și însărcinarea de a conduce această revistă. MS cred deci dator a me extinde în cuvântul meu de adio asupra întregii mele activități ca funcționar al „Asociațiunii⁴¹. In urma împrejurării că activitatea mea și preste tot a organelor „Asociațiunii⁴⁴ în decursul anilor din urmă a fost des și mult criticată, cred că față cu Comitetul central, care a fost singurul for competent de a se pronunța asupra acti- vității mele, și care în întreagă durata funcționării mele m’a distins și sprijinit cu toată bunăvoința și încrederea, — mi-se impune de-adreptul datoria, de a da samă, acum la plecarea mea, de mersul afacerilor „Asociațiunii¹⁴ în timpul cât am ocupat postul de prim-secretar. Este departe de mine intențiunea de a întră în polemii cu toți aceia, chiămați și nechiămați, cari s’au crecfut în drept a-și exprima nemulțămirea cu activitatea mea și preste tot cu direcțiunea și spiritul în care au fost conduse afacerile „Aso- ciațiunii⁴⁴, și tot atât de puțin urmăresc scopul de a întră în o examinare și aprețiare, din punct de vedere al obiectivități! și urbanității, a acelor numeroase atacuri, la cari am fost expus, atât eu personal, cât și Comitetul central. După-cum în trecut nu am aflat de trebuință a-mi ridica cuvântul nici chiar în contra invectivelor pur personale conduse de vedită reacredință, tot astfel cred că me pot dispensa și astăzi dela ori ce regardare a atacurilor personale. Trec dar’ fără supărare, și acum la retragerea mea, preste toate învinuirile, drepte și nedrepte, ce mi-s’au făcut și — fără a reflecta la ele, — me mărginesc a trage o paralelă între stările „Asociațiunii⁴⁴ de acum 8 ani și între cele de astăc}i, și las în sarcina cetitorilor, ca din datele reale și din cifrele ce le voiu înșira, să-și formeze înșiși o judecată nepreocupată nu numai asupra activității mele, ci și asupra întreg mersului și desvol- tării afacerilor „Asociațiunii". însă înainte de a începe expunerea datelor concrete despre lucrările ce au fost săvîrșite și despre resultatele ce au fost realisate în sînul „Asociațiunii" dela 1895 încoace, cred că este necesar să me ocup prealabil de o chestiune de compe- 209 tență. Anume, cea mai mare parte a criticilor noștri, nu și-a dat pe deplin samă de chiămarea și datorințele organelor exe- cutive ale „Asociațiunii⁴⁴, de cercul de competență a Comite- tului central și a funcționarilor, și nesocotind mijloacele prin cari și cadrele între cari aceste organe își pot desvolta acti- vitatea, li-au impus probleme ce ele nu le pot resolvf și le-au făcut responsabile pentru stări și fapte cari sunt cu totul in- dependente de ele și pe cari nu le pot schimba. Astfel, s’a întâmplat de repețite-ori, că organele executive ale „Asociațiunii⁴⁴ au fost învinuite pentru diferite neajunsuri ale producțiunii noastre literare. în această privință trebue accentuat înainte de toate, că sunt” în eroare toți aceia, cari ved în Asociațiunea noastră o corporațiune literară. De fapt „ Asociațiunea“ nici când nu a fost, și după firea constituirii sale nici nu a putut fi o cor- porațiune de acest caracter, și este a se atribui numai unei confusinni de idei, că fundatorii ei i-au dat un titlu, pe care în realitate nici când nu l’a putut merita. Pănă acum 2—3 ani, când la inițiativa mea au fost instituite secțiunile sciin- țifice literare, „Asociațiunea¹⁴ nu avea nici un singur organ cu competență și menițiune literară, și organele ei executive, Comitetul central și funcționarii, au fost și sunt chiar și astăcji numai organe strict administrative. Și nici nu se poate altfel. Căci chiar și la corporațiuni de caracter pur literar, funcțio- narii ca atari nu au decât agende administrative. Asociațiunea noastră, ca societate în care calitatea de membru se basează pe simplul fapt al plății unei mici poti- sațiuni în bani, pe teren literar nu poate avâ altă chiămare decât numai încuragiarea literaturei, și nu producțiunea literară directă, ceea-ce a și fost accentuat în mod foarte clar și precis în cuvântul de inaugurare al ultimei adunări generale. Cu toate-că în titlul „Asociațiunii" se accentuează atât de mult literatura, este fapt, că pănă în timpul cel mai nou, ea nu a avut mijloace, nici materiale nici morale, pentru a se putâ conforma acestei chiămări. Comitetul central pănă de curând nu a avut la disposiție nici un singur fond cu me- nițiune literară; abia în timpul cel mai nou s’a făcut în această direcțiune un modest început prin crearea fondurilor G. Ba- 210 rițiu și Andreiu Murgșanu. Și tot astfel i-au lipsit pănă la in- stituirea secțiunilor sciințifice-literare și forțele morale pentru încuragiarea literaturei, neavend nici măcar un organ, care să poată censura un product literar, și cu atât mai puțin să poată da direcțiune producțiunii literare. între asemenea împrejurări critica obiectivă va trebui să-și impună o deosebită reservă la formularea pretențiilor sale cu privire la datorințele și responsabilitatea Comitetului central și al „Asociațiunii" pe teren literar. în sînul Comitetului, activitatea literară a „Asociațiunii" a fost înțeleasă și explicată nu ca un scop de sine, ci ca un mijloc pentru realisarea scopului general al „Asociațiunii": înaintarea culturei poporului; și precum s. ex. în institutele de învățământ ce le crează și susține „Asociațiunea", Comi- tetul central nu ia nici un angajament în materie de peda- gogie, ci se mărginesce la procurarea mijloacelor materiale și la asigurarea instituțiunilor create, tot astfel și în materie de literatură nu poate ambiționa la nici un rol de competență literară, ci se restrînge și în această privință la o acțiune de încuragiare prin mijloacele materiale și morale de cari dispune. Pornind din acest punct de vedere, chiămarea și dato- rințele Comitetului central și ale funcționarilor lui, în toate ramurile activității ce o desvoaltă pentru realisarea scopurilor urmărite de „Asociațiune", nu pot fi decât crearea și asigurarea mijloacelor și instituțiunilor pentru înaintarea culturală a popo- rului, și astfel și agendele Comitetului și funcționarilor nu pot fi altele decât agende de organisare și de administrare. Acesta a fost punctul de vedere al Comitetului central, și pe această basă am căutat și eu să servesc interesele Aso- ciațiunii. Fiind astfel stabilit cercul de competință al organelor Asociațiunii, voiu căuta să arăt resultatele realisate dela 1895 încoace în acest cadru. * Timpul în care am ocupat postul de prim-secretar, a fost epoca cea mai critică în viața aproape semiseculară a „Aso- ciațiunii". Chiar atunci guvernul țerii formulase o întreagă 211 serie de pretențiuni de mare importantă, și nu exagerez nici decât când susțin, că dacă Comitetul central cu această oca- siune nu ar fi manifestat tactul, priceperea și energia recerută, ar fi devenit problematică chiar și existența „Asociațiunii⁴⁴. După o luptă grea, purtată timp de doi ani, între doue focuri, \ atât cu guvernul, cât și cu acele elemente în sînul „Asocia- ) țiunii", cari își luaseră devisa de a jertfi mai bine „Asociațiunea" // decât de a face orvco~concesiuni,"— Comitetul central a eșit / biruitor și „Asociațiunea" nu numai că a remas neatinsă în / firea ei, ci s’a ales cu noue garanții de desvoltare și cu o organisațiune cu mult mai largă și complectă. Actele și do- cumentele acestor lupte vor forma pentru totdeuna una dintre cele mai splendide pagini ale istoriei „Asociațiunii⁴⁴ și merită ca la timp potrivit să se facă accesibile tuturor acelora cari se interesează de desvoltarea instituțiunilor noastre culturale. Pe basele create în noul Statut al „Asociațiunii" s’a început apoi o vastă lucrare de organisare, atât în centru cât și în de- spărțeminte, a căror existență pănă aci a fost lipsită de- base - legale și cari abia prin noul Statut au ajuns a fi organe au- torisate și recunoscute și de guvern pentru servirea și înain- tarea scopurilor „Asociațiunii". Resultatele acestei lucrări de organisare sunt: Regulamentul afacerilor interne ale Comite- tului central, Regulamentul desbaterilor adunării generale, Normativul pentru noua arondare a despărțemintelor, Regu- lamentul afacerilor interne ale despărțemintelor, Regulamentul de cassă, Normativul pentru administrarea fondurilor și fun- dațiunilor, Regulamentul bibliotecii și în fine și Regulamentul secțiunilor sciințifice-literare, despre care vom vorbi la alt loc. în cadrele stabilite prin aceste regulamente, s’a reorga- nisat apoi întreg biroul „Asociațiunii", care pănă atunci exi- stase mai mult numai după nume și funcționa numai incidental, pănă când astăcji funcționează în deplină ordine și' întrunesce în fie care ! 1863/4 : 451 Y „ 1867 8 : 221 n „ 1871/2 : 331 Y Y 1875 6 : 146 n » 1864/5 : 258 Y „ 1868/9 : 217 n „ 1872/3 : 189 Y Y 1876/7 : 267 Despre anii 1877 --- 1880 nu se găsesc date în archiva „Asociațiunii": 1881/2 membri fund. 96, membri pe viață 130, membri ordinari 214, total 440 1883 n n 57 Y Y Y 90 Y n 354 n 501 1884 y n 54 Y y n 98 n y 403 Y 555 1885 y n 75 Y Y Y 99 Y Y 463 Y 637 1886 y y 76 Y Y Y 108 Y Y 582 Y 766 1887 n y 76 Y Y Y 112 Y Y 369 Y 557 1888 y y 60 Y Y Y 154 Y Y 294 Y 508 1889 n w 77 Y Y Y 148 Y Y 294 Y 519 1890 n y 84 Y Y Y 156 Y » 340 TT 580 1891 n n 92 Y n y 179 Y Y 483 Y 754 1892 n n 87 Y li Y 181 Y Y 343 Y 611 1893 Y Y 79 Y Y Y 175 Y Y 397 Y 651 1894 * Y 73 Y Y Y 162 Y Y 412 Y 647 1895 Y Y 72 Y y n 171 Y Y 668 Y 911 1896 y n 68 Y Y Y 181 Y Y 774 Y 1023 1897 n Y 72 Y Y Y 180 Y Y 867 Y 1119 1898 Y Y 82 Y Y Y 210 Y Y 1068 Y 1360 1899 fi Y 83 Y Y Y 191 Y Y 1024 Y 1298 1900 Y Y 88 Y y n 197 Y Y 1088 Y 1373 1901 Y Y 83 Y y n 204 Y Y 1219 Y 1506 1902 Y » 86 Y Y Y 212 n y 1237 Y 1535 1903 n Y 83 Y Y Y 221 Y Y 1306 n 1610 Ce privesce Despărțernintele, numerul lor la 1895 a fost 33, însă în mare parte existau numai după nume și multe dintre ele n’aveau decât un singur membru: Directorul. Și în această privință stările s’au ameliorat foarte mult. Despre activitatea despărțemintelor înainte de 1895 lipsesc date exacte ; din timpul mai nou rapoartele presentate adunărilor generale arată că „Asociațiunea" avea la anul 1895 în total 33 despărțăminte, între cari au lucrat 21 1896 „ „ 33 „ „ „ „ „ 21 213 1897 în total 33 despărțSminte, între cari au lucrat 22 1898 „ 77 39 n n 77 >7 77 31 1899 „ n 42 77 77 77 33 1900 „ 42 77 77 77 38 1S01 „ 77 44 „ „ 77 77 77 42 1902 „ n 44 77 77 77 39 Aceste cifre dovedesc în destul, că „Asociațiunea“ în cei din urmă 8 ani a făcut progrese, la cari nu s’a putut avânta în cei 35 ani de mai ’nainte ai existentei sale nici măcar în mod trecător, și că acest avent nu a fost ceva întîmplător, resultăși din faptul, că desvoltarea constatată durează de aproape un deceniu și progresează neîntrerupt din an în an. Asemenea resultate nu se realisează de sine, ci dovedesc că organele centrale ale Asociațiunii au desvoltat în timpul mai nou o activitate mai sistematică și mai intensivă, că întreaga lucrare a „Asociațiunii“ a fost pătrunsă de un spirit mai sănătos și că întreg organismul ei pus pe base mai solide decât în trecut. Nu ar fi la loc, dacă în această scurtă dare de samă, care nu are să fie decât o fugitivă reprivire generală, ași întră în detaiuri. Am insistat mai pe larg asupra mișcării membrilor și despărțemintelor numai din motivul, pentru-că aceste doue momente mi se par mai caracteristice și pot servi ca base mai reale pentru aprețiarea generală a epocei ultime din viața „Asociațiunii" și a organelor de care aceasta dispune pentru realisarea scopurilor sale. Pentru a arăta și dovedi intensitatea lucrării culturale, săvîrșită de cercurile întrunite sub scutul „Asociațiunii", ar trebui să întrăm în amănunte cari ar cădâ înafară de cadrul acestei scurte repriviri. Mă mărginesc deci a mă provoca la rapoartele anuale ale Comitetului central și la dările de samă ce se publică în organele publicisticei noastre asupra adunărilor cercuaie, din cari ne putem con- vinge că activitatea organelor externe ale „Asociațiunii" nu numai cantitativ, ci și calitativ arată un progres îmbucurător. Numărul, deși âncă modest dar’ totuși în continuă crescere, a agenturilor, bibliotecelor ambulante, a prelegerilor poporale, a exposițiunilor și concursurilor, sunt tot atâtea momente ce înzădar le vom căuta în istoria celor dintâi 35 de ani ai existenței „Asociațiunii" noastre. 214 Nu vreau să fiu reu înțeles și să me fac vinovat de o aprețiare prea sanguinică a situațiunii. Prin cele înșirate nici decât nu am voit să susțin că stările de astăc|i în sinul „Aso- ciațiunii" ar fi perfecte ori chiar numai mulțămitoare. Din contră. Totul ce am voit să dovedesc, este faptul, că în cei din urmă 8 ani situațiunea s’a ameliorat în mod esențial, că stagnațiunea îndelungată din trecut a dispărut și a făcut loc unui puternic curent dc progres. Ca în timp de câți-va ani stările triste de odinioară să fie schimbate deodată, aceasta ar fi o pretențiune, care cu bună credință și cu mintea sănătoasă nimeni nu o poate formula față cu organele executive ale „Asociațiunii¹¹. înainte de a trece dela lucrările de organisare ale Co- mitetului central, la cele administrative, me cred dator a aminti doue instituțiuni importante, create — sau cel puțin puse pe base reale — tot în decursul celor din urmă 8 ani. înțeleg Secțiunile sciințifice literare și Museul „Asociațiunii". Am accentuat deja la alt loc, că esența chiămării și da- torințelor Comitetului central nu poate fi decât crearea insti- tuțiunilor și asigurarea mijloacelor pentru înaintarea culturală a poporului nostru. Pornind din acest punct de vedere, Comitetul central a căutat să-și institue un organ, cu ajutorul căruia să poată profita și de forțele culturale, mari și puternice, ale literaturei, și să le poată pune în serviciul scopurilor sale. Chiămarea principală a secțiunilor a fost deci, ca să servească Comitetului central ca bun sfetnic, care deoparte să-i arete căile cele mai potrivite pentru încuragiarea literaturei, iar’ de altă parte să dee prin autoritatea sa și prin mijloacele ma- teriale ale „Asociațiunii" producțiunii noastre literare acea di- recțiune, care corespunde mai mult intereselor și trebuințelor culturale ale poporului nostru. încât înființarea și realisarea acestei instituțiuni poate privi organele administrative ale „Asociațiunii", Comitetul central și-a îndeplinit toate datorințele; a dat secțiunilor o organi- sațiune cât se poate de completă, le-a angajat o serie de puteri literare dintre cele mai valoroase de cari dispunem, le-a pus la disposiție mijloacele bănesci pentru întrunirile lor, pentru premii și întreprinderi literare, s’a îngrijit de tipărirea 215 publicatiunilor lor și a căutat să satisfacă toate dorințele și trebuințele lor. Ba mai mult: a pregătit pentru aproape fie- care secțiune substratul pentru lucrările cele d’întâi și le-a îndemnat să-și stabilească planul lor de acțiune. Dacă cu toate aceste au trecut trei ani de cjile, fără ca așteptările legate de activitatea secțiunilor să se realiseze, la nici un cas nu poate fi învinuit pentru aceasta Comitetul central și funcționarii sei, nici modul de organisare al secțiunilor, ci causa este a se căuta în însuși sinul secțiunilor. Căci dacă un referent al unei secțiuni își amenă angajamentele luate dela o ședință la alta, iar’ altul nu redigează nici procesele verbale ale ședințelor, Comitetul central și funcționarii sei n’au mijloace pentru a schimba această situațiune. Dar’ cu toate aceste neajunsuri, instituțiunea în sine e sănătoasă, a făcut și va face âncă servicii prețioase, și n’are decât să treacă preste greutățile începutului și preste procesul de consolidare, spre a justifica încrederea pusă în ea și jertfele aduse pentru susținerea ei. A doua instituțiune nouă: Museul istoric și etnografic, va avâ să umplă un gol de mult simțit. Ar fi un lucru deplasat dacă ași insista la acest loc asupra menițiunii și importanței acestei instituțiuni, prin care generațiunea de astăcți se achită de o datorie de onoare față cu înaintașii sei, și în legătură cu care „Asociațiunea¹¹ creează doue așezăminte de deosebită valoare actuală: prima noastră bibliotecă publică și colecțiunea avu- țiilor noastre etnografice. Ceea-ce me preocupă la acest loc este faptul, că Comitetul central se poate lăuda și în privința acestei întreprinderi cu un succes complet. Mulțămită zelului și energiei ce a desvoltat-o întru realisarea acestei instituțiuni, a reușit în timp de abia 6 ani, și în butul greutăților ce i s’au făcut și piedecilor ce s’au pus acestei acțiuni chiar și în sinul „Asociațiunii¹¹, să vadă palatul Museului aproape terminat în condițiunile cele mai mulțămitoare, și să-l poată preda preste câte-va luni destinațiunii sale. Câtă osteneală, câtă energie și abnegațiune a reclamat realisarea acestui resultat, numai aceia vor scf apreția, cari au dus greul acestei lucrări. N’au lipsit nici în această chestiune oameni nemulțumiți cu resultatele realisate, cu toate că păn’aci nu s’a mai pomenit în sinul po- porului nostru, ca în timp de 5 ani să se adune din donațiuni 216 benevole și dintr’o mică loterie un capital atât de însemnat, încât să se poată construi din el o zidire monumentală cum va fi Museul „Asociațiunii⁴⁴. Ba mai mult, astăcji când loteriile de bi- nefacere se cedează chiar și de societățile și instituțiunile cele mai protegiate și populare din țară cu maximal 15% ale no- minalului emisiunii la bancarii antreprenori cari se ocupă cu asemenea afaceri, s’au găsit între noi oameni cari au batjocurit Comitetul central pentru-că a realisat — la cea d'intâiu între- prindere românească de asemenea natură — un beneficiu net de 25% ale nominalului emisiunii! Dar’ nu se poate altfel; de când e lumea, lucruri mari nu s’au putut realisa fără a întimpina oposițiunea celor mici de inimă și suflet! In privința agendelor sale de administrație, și anume în ce privesce procurarea și administrarea mijloacelor materiale pentru realisarea scopurilor „Asociațiunii⁴⁴, Comitetul central, în anii din urmă, de asemenea a sciut realisa resultate, cari representă un însemnat progres față de trecut. Prin înmul- țirea membrilor veniturile ordinare au fost sporite în mod considerabil, și în urma disposițiunilor luate și observate cu rigoare în privința evidenței și încassării taxelor, au dispărut restanțele mari din trecut și taxele întră acum în deplină regulă. In administrarea fondurilor și fundațiunilor s’a introdus o contabilitate și evidență bineîntocmită, s’au creat fonduri noue, s’au lichidat fonduri vechi, despre cari nu se mai scia nici originea nici menițiunea lor, s’a echilibrat budgetul școalei de fete, s’au acuirat imobilii noue, prețioase și rentabile, și s’a urcat valoarea lor prin măsuri ca deschiderea unui nou front la intravilanele ,,Asociațiunii¹⁴ din Sibiiu, și preste tot s’au înmulțit veniturile și averea „Asociațiunii¹⁴. Tot dela 1895 s’a reorganisat și pus în ordine și archiva „Asociațiunii⁴⁴, care păn’ atunci se afla în starea cea mai de- plorabilă și s’a înzestrat și biblioteca cu un numer foarte con- siderabil de publicațiuni, între cari toate edițiunile românesci ce au apărut în anii din urmă la noi în țară, și o colecțiune aproape completă a presei noastre periodice din seci, trecut, care păn’ aci lipsia cu totul în biblioteca „Asociațiunii¹¹. Toate aceste resultate nu au putut fi realisate decât în urma unei lucrări zeloase, condusă cu pricepere și energie, 217 și care dovedesce un sănătos și puternic avent în întreaga activitate a „Asociațiunii" și o esențială ameliorare a stărilor în cari se afla „Asociațiunea" în cele d’întâi trei decenii ale existenței sale. înainte de a încheia expunerile mele, trebue să mai revin și la activitatea Comitetului central pe teren literar. Am arătat mai sus, cari pot fi datorințele Comitetului central în această direcțiune și ce pretenții se pot formula la o determinare rațională și justă a agendelor lui în materie literară. Nu mai insist deci și la acest loc asupra acestei chestiuni, și me măr* ginesc numai la o fugitivă înșirare a lucrărilor săvârșite pe acest teren. Pănă-ce „Asociațiunea" în cei d’intâi 35 ani ai existenței sale n’a publicat decât o singură operă mai mare (Familiile boeresci de D. Ion c. de Pușcariu) și câte-va povești de loan Pop-Reteganul, dela 1895 încoace a contribuit în măsură cu mult mai mare la producțiunea noastră literară. Amintesc în primul rend „Enciclopedia Română*, care — ori-cât de suveran o aprețiază unii dintre „criticii" noștri moderni, va remână totuși pentru timp îndelungat un titlu de glorie pentru „Aso- ciațiunea" noastră. Că această publicațiune are o mulțime de scăderi, este un fapt ce nimeni nu-1 scie mai bine și nu-1 re- gretă mai mult decât mine. Dar’ tot atât de bine sciu, că primul început pe terenul literaturei enciclopedice nu a fost lucru perfect nici la alte națiuni cu mult mai înaintate și la întreprinderi înzestrate cu toate mijloacele și instalațiunile po- sibile. Chiar în decursul lucrărilor pentru „Enc. Rom." am avut ocasiune a mă convinge, cât de multe și mari greșeli și lacune se găsesc chiar și în Dicționarele enciclopedice mari ale Francezilor și Germanilor — de edițiunile maghiare nici nu vorbesc. Și cu toate aceste, publicațiunile amintite fac ce- titorilor lor serviciile cele mai prețioase întru popularisarea sciințelor și artelor. Și tot astfel și „Enc. Română", cu toate greșelile și lacunele ei, cuprinde un material vast și prețios, și va remână pentru timpuri îndelungate o operă de mare utilitate, care de aici înainte se va pută complecta și îndrepta fără mari greutăți. Spre a pută apreția munca uriașă depusă în această lucrare, va trebui să se țină cont de greutățile 218 enorme cu cari a avut să lupte redacțiunea spre a țină în neîntreruptă și armonică lucrare, timp de 8 ani, un aparat de 200 autori, nesalarisați și astfel nelegați prin nici un angaja- ment formal, și împrăștiați pe un teritoriu atât de vast ca cel ce se întinde între Paris, Petersburg și Constantinopol. Și chiar iaptul, că 200 sute de autori români, — între cari găsim numele cele mai ilustre, o întreagă pleiadă de academician!, profesori universitari și celebri scriitori și erudiți români, — și-au dat timp de 8 ani întreg concursul pentru terminarea cu bun sfîrșit a acestei mari publicațiuni, arată în modul cel mai neîndoios valoarea și importanța ei, dovedită de altfel și în cțilele din urmă prin distincțiunea ce i s’a făcut, confe- rindu-i-se medalia de aur la exposiția sciințifică din Bucuresci. Preste 2—3 săptămâni acest valoros monument literar al unității culturale a întreg poporului român, la care au con- lucrat scriitorii noștri fără deosebire de hotare politice, va fi terminat, și cu toate că editarea lui a costat aproape 100,000 de coroane, „Asociațiunea" nu a trebuit să jertfească nici un singur filer pentru ea. O a doua întreprindere literară mai mare, inițiată de Co- mitetul central în anii din urmă, este „Biblioteca poporală a Aso- ciațiunii. Trebue să recunosc, că cele 9 broșuri ce se cuprind pană astăcți în această colecțiune de scrieri poporale, deși formează un bun început, nu representă âncă un resultat mulțămitor. Dar’ dacă în această privință nu s’a putut face mai mult, la nici un cas nu poate fi învinuit Comitetul central, care din partea sa a inițiat această bibliotecă, a publicat concurs pentru scrieri potrivite, a oferit o remunerațiune con- venabilă pentru autori, a insistat ani de 4^e Pe lângă sec- țiuni să se îngrijască de material pentru colecțiune și astfel a făcut totul ce se poate pretinde cu drept cuvent dela or- ganele administrative ale „Asociațiunii". Pănă acolo cred că nici un om cu mintea sănătoasă nu va merge ca să pretindă dela membrii Comitetului central și dela funcționarii sei, ca să lucreze înșiși scrierile trebuincioase pentru această bibliotecă. Trec aici preste mica serie de publicațiuni ce a mai editat „Asociațiunea" în anii din urmă (lucrate de dnii Dr. A. Bunea, N. Togan, Mih. Beșan, etc.), și mai amintesc numai lucrările 219 bibliografice ce au fost începute în timpul mai nou. Se scie că pănă la 1895 nimeni n’a ținut samă de ceea-ce s’a publicat la noi în țară; abia de atunci a fost introdusă publicarea anuală a unui repertoriu bibliografic, s’au compus consemnă- rile de cărți potrivite pentru bibliotecele poporale și s’a în- ceput cumpărarea și distribuirea gratuită de asemenea pu- blicațiuni la adunările generale. Din toate aceste și din publicațiunile oficioase ale „ Aso- ciațiunii “ se vede că Comitetul central, în cadrul mijloacelor de cari a dispus, a sciut să dee un avent, fie cât de modest, dar’ totuși real, activității „Asociațiunii⁴¹ și în materie literară, și ori-cât de modeste ar fi resultatele realisate, ele fără în- doială însemnează un vădit progres și pe acest teren. Terminând cu aceste fugitiva mea reprivire asupra mer- sului afacerilor „Asociațiunii⁴⁴ în timpul cât am ocupat eu postul de prim-secretar, cred că chiar și numai momentele atinse de mine în expunerile mele de pănă aci, dovedesc pe deplin, că periodul de timp despre care am vorbit, poate fi numit cu drept cuvânt epoca de înflorire în istoria „Asocia- țiunii⁴⁴ noastre, o înflorire datorită zelului, energiei și price- perei Comitetului central, care, punând capăt stagnațiunii din trecut, prîrT o serioasă și conscientă lucrare de organisare și administrare, a sciut să desvoalte mijloacele și insțituțiunile vechi ale „Asociațiunii⁴¹ și a înzestrat-o cu mijloace și insti- tuțiuni noue pentru realisarea scopurilor sale. Care a fost partea mea și meritul meu la inițiarea și exe- cutarea lucrărilor săvîrșite, nu impoartă la acest loc. Această chestiune cade cu totul în competența Comitetului central, care de repețite-ori și-a spus verdictul în această privință. Și eu nu am motive să duc causa la alt for. Mă retrag deci din postul de prim-secretar al „Asocia- țiunii⁴⁴ cu consciința liniștită, că mi-am făcut datoria, și cu dorința sinceră, că aceia, cari vor veni după mine, la a lor retragere să poată constata față cu stările de astăzi uh pro- gres tot atât de îmbucurător, după cum l’am putut constata eu față cu stările dela 1895. Dr. C. Diaconovich. 220 CÂTE-VA CUVINTE ASUPRA LITERATUREI POPORALE. între productele minții omenesci literatura ocupă, putem (Jice locul cel mai de frunte, căci ce poate fi mai ales decât a scrie despre ceea-ce sim- țesce mai fin inima omului și agită mai puternic mintea aceluia. Sub literatură, în de comun se înțeleg acele produceri ale spiritului, cari tractează despre simțemintele, de cari noi ca oameni suntem mișcați în felurite împrejurări, între cari ne este dat să viețuim. Omul e o ființă, care nu trebue să trăiască numai pentru împăcarea necesităților de 4*. ci el trebue să aibă și momente de inspirație, de elevație spirituală. Acele momente de elevație in unele individualități marcante ies la iveală, și alte individualități tot atât de marcante, în momente de inspi- rație le observă și apoi dăruite dela Dumnezeu cu talent de scriere le fixează pentru noi și pentru generațiile ce urmează în scrieri, ce rămân ca tot atâtea monumente ale spiritelor alese din timpurile trecute. Monumentele literare sunt cele mai veritabile monumente, cari grăesc într’un mod neîndoelnic despre trecutul și peripețiile de viață ale unui popor. Ale noastre monumente literare vor fi deci o baie de aur pentru a exploata trecutul nostru între anii 300—1200, trecut ce ni-se dispută de contrarii neamului nostru. Ele vor deveni însă numai atunci adevăratul isvor de studiu național, când se vor fi făcut colecțiunile tuturor producerilor născute din geniul poporului românesc. Ceea-ce pănă acum s’a făcut, poate fi con- siderat ca un început numai, căci multe și varii sunt obiceiurile și mora- vurile poporului românesc din văile Carpaților și multe sunt instituțiunile create de el în legătură cu moravurile sale, cari toate sunt împestrițate cu produceri răsărite din capetele unor cântăreți marcanți. Acești cântăreți formează expresia fidelă a firii noastre etnice, căci ei sunt niște componenți, cari la olaltă luați dau resultanta firii poporului românesc și această resultantă numai atunci se va pută compune, când se vor fi făcut colectările din toate localitățile unde respiră și viază suflet românesc. Dacă personalități marcante întrupează în firea lor firea poporului, de care se țin, atunci urmează cu necesitate logică, că cu cât un popor va avă mai multe figuri de acestea marcante istorice, cu atât și firea acelui popor va fi mai lesne înțeleasă și pricepută. O altă urmare naturală este, că cu cât un popor numerice e mai mare cu atât va fi mai ușor de studiat firea lui, pentru-că e mai mare probabili- tatea, ca din o mulțime de populațiune să răsară și figuri istorice marcante mai multe. Drept aceea e nejustă măsura de aprețiare, după care popoarele mici se pun, în respectul acesta în comparație cu popoarele mari, mai ales atunci când se discută de drepturi politice. Dacă însă și din un popor mic răsar capete luminate pe diferitele terene de viață ale muncii omenesci, asta e dovada cea mai eclatantă, că simburele 221 acelui popor este sănătos și că arborele vieții, ce va răsări și se va desvolta din acel simbure, are să fie un arbore gigantic cu coroană frumoasă și măreț împodobită, care va adumbri sub aripile sale pe toți fiii acelui popor. Cum-că în poporul românesc se ivesc talente de renume european ba chiar mundan, nu mai încape îndoială, că deși rar dar’ pronunțate talente se ivesc mai ales pe terenul artelor, deci lipsesce să mai întroducem siste- mele de educație cele mai bune și mai potrivite, ca acest popor talentat eu o oră mai de grab’ să și ajungă ținta dorințelor sale. Cum însă sisteme de educație se pot forma numai prin o evoluție na- turală și prin studiarea firii poporului, urmează în mod natural, că spre a da o crescere bună poporului românesc, trebue să studiem înainte de toate firea lui, iar’ firea acestuia se poate mai bine studia cunoscând literatura lui. A studia dar’ literatura poporului românesc însamnă a studia firea lui etnică' iar’ a studia aceasta însamnă a afla cea mai bună călăuză, care ne conduce cu siguranță la inventarea celor mai potrivite și mai superioare metoade de crescere românească. Crescătorilor români nu se poate îndestul recomanda să se ocupe cu predilecție de colectarea producerilor literare și de studiarea amănunțită a celor colectate deja de alții. Producerile literare românesci existente se grupează de obiceiu în ur- mătorul chip: Grupa I: Literatura poporană română și II: „ cultă In grupa literaturii poporane se subsumează producerile eșite direct din popor, dar' și producerile eșite direct din capetele câte unui singuratic, care având talentul de a scrie la priceperea poporului a făcut ca scrierea să devie scriere iubită și mult cetită de popor. In grupa literaturii culte se cuprind toate producerile în prosă și poesie, pe-cari le-au compus și dat națiunii anumiți bărbați cu talent pronunțat literar. Literatura poporană. Urmând glasul timpului și în consonanță cu nouele curente literare din statele culte, s’au aflat și la noi bărbați, cari au înțeles că o adevărată literatură cultă e cu putință numai pe basele literaturii poporale. Cel dintâiu, care a sunat glasul de alarmă în direcția aceasta este renumitul nostru poet V. Alexandri. Acesta pe la mijlocul secolului trecut, publicând în an. 1852 prima broșură a baladelor sale poporale, dice despre poesia poporală: „Poesiile poporale sunt comori neprețuite de simțiri duioase, de idei înalte, de notițe istorice, de credințe superstițioase, de datini strămoșesci și mai cu samă de frumseți poetice¹⁴. In urma impulsului dat de el se produce un curent puternic în di- recția colecționării de tot soiul de produceri poporale. Se nasc cântăreți 17 _²²²__ și povestași, cari întrupează în felul lor de concepere și exprimare conceptul și graiul poporului. Intre aceștia strălucesce ca o stea luminoasă unchiașul Petre Ispirescu, care în poveștile sale redă într’un mod cât se poate de fidel espresiile ță- ranului român din regatul României. Alături de el, nu pe un pedestal mai inferior, putem înșira pe loan Creangă, care în poveștile sale și mai ales în „Amintirile din copilărie* în o formă atât de plastică și la o înălțime estetică poate de nimeni ajunsă la noi, ne povestesce felul de viață și discuțiile naive ale poporului în da- raverile sale ua primirii la casa mirelui, iar’ Luni la casa nunilor mari sau pe alocurea o săptămână după cununie, când merge pă- rechea tinără la părinții miresii pe calea întoarsă.*') La botezul copiilor âncă se obicinuesc pe unele locuri ceremonii împreunate cu rostire de cântece, deși în mare parte au rămas din us, fiind-că poporul a îmbrăcat noue forme de viață. Bocetele sunt tânguiri, cu cari se petrece mortul la groapă și se cântă de femei anume plătite pentru aceasta. Acesta este un obiceiu pe care îl găsim la străbunii noștri Romani, ba îl putem urmări pănă la Egipteni. Cele mai clasice și cele mai expresive cântece, cari sunt așa (jicând rupte din inima Românului pot fi considerate: doinele și horele. Ele vestesc tim- purile de bucurie și .întristare ale neamului nostru și sunt apte de a stoarce din sufletul nostru cele mai duioase simțăminte. Horele sunt cântece vesele, doinele cântece îndurerate. Ambele specii au caracter liric. Un alt soiu de produceri poporale sunt: cimiliturile, niște produceri de spirit, cari sunt cualificate a înteți judecata țăranului. Ele se mai nu- mesc și ghicitori, și se încep de regulă cu expresiile: „Ghici, ghicitoarea mea“. Unele din ele au caracter cam drastic. Aproape de acest soiu aș considera eu păcăliturile, în acestea țăranul face mult spirit. Ele nu sunt identice cu anecdotele, căci sunt mai mult sau mai puțin de natura repentină. Intre cele din urmă amintim: frânturile de limbă, cum sunt: „Flutur pe punte, *) Pe unele locuri die: „Pe calea premare“, adecă „primară“. 226 flutur sub punte* etc. Ca pe cele din urmă înșirăm proverbele. In proverbe e cuprinsă toată filosofia tiranului român. Aici își exprimă el convingerile sale morale, simțul său de dreptate, sinceritatea și onestitatea etc. Drept aceea ele au ascuțișul îndreptat contra mincinosului, înșelătoriului, bețivului, leneșului etc. Ele sunt produceri scoase din experiența de d> a tiranului și cuprinse în cvintesente filosofice, având de multe-ori și formă frumoasă. Anton Pan este la noi părintele colectator al acestui soiu de produceri. După el vine apoi la tot cașul Zanne. jpicători. ț)icătorile cuprind și ele în formă sentențioasă adevăruri scoase din experiența poporului, dar’ de regulă pe basă concretă de obiecte din natură, de obiecte din viata omenească sau chiar de întâmplări, ce exprimă niște adevăruri învălite într’o formă întunecoasă, căreia mintea omenească după multă trudă și cugetare în dreapta și în stânga poate să i dea numai ex- plicarea dorită, d. ex. N'am nici în clin nici în mânec, după cum ne spune Coșbuc, nu însamnă clinul sau mâneca tundrii tiranului, ci clin însamnă o declinare a unui deal, iar’ mâneca ne-o putem explica din cântarea bise- ricească: „Mânecând de dimineață mironosițele muieri**. Explicarea este deci: Cu un om ca acela nu mă duc nici la deal nici la vale, sau cu o faptă ca aceea n’am nimica comun. 0 altă făcătoare de acestea este d. e. și: „Tirța pîrța ș’o nimica* ș. a. Renumitul folclorist Theodorescu împarte producerile literare în modul următor: I. Colinde: a) Solare (Plugușorul, Sorcova, Moș-Ajun), bl Traditiunile. II. Orații. III. Cântece bătrânesci: a) Legende, b) Balade. IV. Cântece de lume: a) Cântece de dor, b) Cântece zoologice, c) Cântece sociale. V. Descântece. VI. Proverbe și