TRANSILVANIA ORGANUL ASOCIAȚIUNII PENTRU LITERATURA ROMÂNĂ ȘI CULTURA POPORULUI ROMÂN. Nr. III. Sibiiu, Maiu — Iunie 1903. An. XXXIV. PRONUNCIĂ, FONETICĂ ȘI SCRIERE. Lucrarea omenească stropită de sudori adevărate are tot- deuna rod frumos. E drept că dela flori pănă la fructe e mai mult decât o opinteală. Speranța ne ajută în toate și așa munca ni se presentă mai ușoară. Tot astfel era raportul mai nainte cu vr’o 15 ani, și între pronunde și fonetică. Pronuncia e facultate umbrită de imitațiunea omenească pe care o în- vață băiatul în primii ani ai copilăriei sale. Fonetica e o sciință despre formarea sunetelor limbii. Ca să vorbească ci- neva o limbă n’are lipsă în anumită vîrstă de fonetică, dar ca să priceapă într’adevăr rostul vorbirii o poate face numai prin fonetică. I. Fonetica ca sciință își are originea âncă din vremile de de mult. Gramaticii diferitelor popoare au obiceiul, nu impoartă timpul, a face anumite observațiuni asupra pronunciei. Numărul observațiunilor depinde totdeuna dela rolul pe care’l joacă gramaticii. în viața de toate Țilele, unde normele rigide ale unor sisteme adesea împrumutate din afară, n’au loc în limbă, pronuncia e condiționată în mersul ei de usul ce domnesce în diferite province. Usul e controlat mereu de sensul estetic al vorbitorilor. Vedem că în ambele cașuri avem de a face mai mult ori mai puțin cu un fel de influință psichologică in- dividuală ori socială. Empirismul acesta care cunoasce legile naturei numai de pe afară s’a sfărîmat în Țilele noastre de spiritul analitic positivist. A culege diferite floricele, ca note 8 94: comune, după gustul mulțimei fără ori-ce rînduială nici odată nu poate da cu siguranță o legătură de flori într’adevăr frumoasă. Să ilustrăm cașul cu un exemplu. Dorința frumoasă, de a uniformisa limba literară română, manifestată de Românii afară de regat, va suferi âncă 4’le nenumărate de un sprijin nesolidar tocmai din causă că spiritele privesc lucrul cam chioriș, și empiric. A ajunge la o uniformisare generală, ce în cașul nostru pare a fi imposibil din causa neunității politice și a diferitelor influințe străine ori vecine, mai mult sau mai puțin pri- elnice geniului limbei române, ar trebui simplu să manifestăm o voință puternică de a ne apropia, ascultând de legile inhe- rente spiritului național al limbei noastre. Posibil, ca cu vremea, să câștigăm ceva din această apropiere. Nu e nevoie să ne criticăm pronuncia, e chiar superfluu a impune diferite norme, cari pot ave o influință abia temporală. A ajunge Ia o con- vingere e lipsă pe lângă pricepere și de bunăvoință. Noi ca Români n’avem prea mare necesitate de ațâți învățați cu spirit organisatoric formalist. Ar fi mai bine dacă am învăța și ne am cresce din puterile, cari priesc geniului limbei. Limba adevărată nu se vorbesce de cărturari, cari ’și fac educația prin diferite școli de deosebită naționalitate, vorbind limbi străine în societatea altor colegi, cari sufer de acea boală. Limba frumoasă și curată o aflăm în vorbirea liniștită a ță- ranului, care i-a cioplit chipul în sudoarea feții, din un ma- terial cunoscut tuturor și accesibil marei mulțimi. Fondul e același pretutindeni. Că avem unele forme mai vfi ori mai palide în diferite ținuturi, acestea sau că sunt făcute în urmă, sau că n’au avut prilej a fi așa bine lucrate, avend ca măestri nisce oameni mai puțin îngrijitori. Polii în jurul căror se în- vîrte toată limba sunt usul și gustul estetic național al unui popor. Limba română mânecând din secolul al VI. a fost atinsă în evoluția ei de nenumărate influințe străine. Diferitele pa- timi sociale, călăuzite de fapte istorice, au învrăjbit acea uni- tate de Români, cari vorbiau o singură limbă. Resfirați prin multe colțuri, Românii au cules după gustul și trebuința lor o mulțime de cuvinte din vecinătatea durerilor lor. Le-au adoptat și folosindu-se de ele au devenit stăpânii lor. Fie-care cuvânt 95 le-a adus pe lângă o pronuncie deosebită de a lor o nouă obici- nuință, care adequată pronunciei naționale, a causat o asimi- lație parțială ori totală. Când asimilația a fost totală, cuventul pare de tot românesc, din contră, cea parțială seamănă numai a românesce. Din lupta diferitelor articulațiuni adaptate, în- vățate ori moștenite prin o tradițiune orală, se desvoaltă evo- luția unei limbi. A cunoasce starea adevărată a acestei evo- luții, pe lângă genesă, mai trebue să ne putem bine explica nascerea și crescerea fie-cărui sunet, ca element al vorbirei. Putința aceasta ne-o întinde fonetica. Fonetica era spaima latiniștilor. Astăzi fonetica va fi triumful limbei noastre. A se folosi de fonetică nu înseamnă a face diferite equațiuni de sunete închipuite după placul cuiva. Empirismul foneticei e aproape ucis. în locul lui pășesce mândru calculul foneticei experimentale. Seim, că organele noastre de vorbire spre a pută produce sunetele, ca semne de înțelegere reciproca, trebue să îndeplinească diferite funcțiuni fisiologice urmate de efecte fisice. De exemplu vreau să. pronunț sunetul a, după gramatică vocala a. Din viața de toate calele, umblând și stând în atingere cu vecinii noștri, fie de naționalitate română ori străină, putem observa diferite nuanțe ale sunetului a. Eu de exemplu am observat trei specii de a în graiul românesc: un a mijlociu de exemplu din cuventul mama ori tata-, un a în- chis în Bănat dialectal prin Almăj (Bănia abunăoară) curată, în dialectul român din Istria spre exemplu că (ca’l), caracte- ristica acestui a e că după sunet se apropie mai mult de un fel de o deschis, fără a fi o; al treilea ă e deschis; nu sună așa plin ca a din mama, e specific vorbirii cu puțină emfasă și sunetului a secundar provenit din ea, de exemplu ciapă în Bănat s’bpă. Vreau să stabilesc raportul dintre a al meu ro- mânesc și a străin atunci observ următoarele: dintre vecinii noștri mai de aproape sunt Slavii, a din mama se apropie de a. slav (bulgar ori sîrb) din mama ori majka. Comparat cu a nemțesc, cel românesc e mai plin, cel nemțesc mai sec. Ungurii au chiar decretate două nuanțe de a: 1. farkas, a închis, prea închis pentru Români și 2. hâtân, a deschis, cest din urmă e prea deschis pentru noi. Mai aproape e a românesc de cele romanice, cu cel italienesc e mai identic, de cel fran- 8* 96 țuzesc se deosebesce puțin. Cuvântul spectadu — spectacolo — spectacle are aproape același a. Să vedem acum întru cât e justificată clasificarea noastră după au4- Mesura adevărată ne-o poate oferi numai fonetica experimentală. Nainte de a mesura trebue să seim ce avem de măsurat și cum trebue să măsurăm. Seim că pentru a pronunța un sunet a avem a face un act fisiologic spre a pune organele de vorbire în funcțiune. Ca un a să fie complet, ne servim de trei momente: 1. punerea organelor în acțiune, 2. acțiunea și 3. slăbirea lor după fonațiune. Originea lui a e în vibrațiunea corcjilor vocale, care se află în laringe. Spre a pune corzile vocale în vibrațiune, ne servim de inervațiunea mușchilor cari întind și slăbesc cordile după trebuință. Simpla vibrare a corbilor nu produce sunetul a. Ca o vibrație ori o serie de vibrațiuni să devină sunet, avem lipsă de a pune această viață într’un corp, adecă, vorbind în termin fisic, trebue să transmit vibrațiile unui mediu, care prin o resonanță anumită produce acel ceva a cărui impresiune în creerul nostru, făcând efect, se numesce sunet. Resonanța sunetului a se află în ca- vitatea bucală. Experiența de toate cjilele ne arată că această cavitate poate să fie diferită, după cum și sunetele sunt di- ferite, e mai mare ori mai mică. Mărimea ei se face prin ridicarea ori așezarea limbei în gură. E cunoscut fie-cărui că pronunțând vocalele a, e, i, o, u, ă, i, limba face diferite articulațiuni, după cum se presintă necesitatea. Această cavitate mai are apoi doue găuri, pe cea dinainte o numim orificiu. Dela mărimea și forma orificiului, precum și dela con- ținutul — massa de aer — a cavității depinde înălțimea sunetelor. Așa de exemplu vedem că vocala u, a cărei orificiu e produs prin o rotunjire proiectivă înainte a buzelor, e de doue octave mai joasă decât vocala a, unde buzele presintă o deschicțetură mai mare fără rotunjire. Studiind mecanismul fisiologic pentru vocalele mele și comparându-1 cu cele francese a părintelui Rousselot, am aflat *) că se pare că vocalele românesci se articulează mai îndărăt în gura Românului decât a Francesului. Posiția buzelor e ’) cf. I. Popovici, Recherches experimentales sur une prononciation roumaine. Paris 1903. pag. 11. 97 aproape identică. Pentru a ne putea convinge n’avem decât să pronunțăm diferitele vocale naintea unei oglindi și să le comparăm cu diferitele fotografii instantanee luate de pe bu- zele unei parisience ¹). în ce privesce înălțimea diferitelor vocale, pe cari le pri- vesc ca fapte bine definite am cuprins datele cele mai deo- sebite într’un tablou sinoptic ²) în lucrarea mea, ascultând în- șelăciunea psichologică și stabilind principiul decretat de sciință în mod hotărît. Vocalele mele comparate cu cele francese au o înălțime mai mică. Faptul acesta sprijinesce părerea expri- mată mai sus că vocalele românesci s’ar articula mai îndărăt. Numărul vibrațiunilor pentru a al meu e de 1800 (vibrațiuni simple), al dlui Rousselot de 1824, al dlui Rigal de 1828 și al dlui Laclotte de 1836. Pentru ca să pot eu pronunța un a francez în virtutea numerelor acestora de vibrațiune trebue să schimb cavitatea mea bucală dela 1800 în chip gradat, ca astfel — presupunând că am intenția de a controla cu ajutorul unui diapason acordat conform numerelor amintite de vibra- țiune — resonanța produsă prin vibrațiunea massei de aer pusă în mișcare de corcple vocale să aibă ca efect acustic asupra noastră impresiunea vocalei dorite. Pe lângă exercițiu — având oare-care cultură fonetică — e ușor a imita cum se cade diferitele sunete ale limbilor celor mai îndepărtate de noi. Imi- tațiunea aceasta e timbrată de glasul mulțimei ca un fel de talent pentru a învăța limbi. Cât e de desvoltată această fa- cultate la diferiții individei, o poate arăta numai o critică se- rioasă a unei obicinuințe practice și fonetice. A vorbi o limbă frumos, fie națională ori străină, e un dar, care se câștigă prin multe încercări și poticneli. Fără a învăța ceva e greu a-1 sci. II. Am ajuns cu vorba așa de departe că me aflu silit a vorbi ceva și despre fonetica experimentală. S’a vorbit și la noi precum și la alte popoare mai înaintate pe căile diferi- telor progrese sociale, culturale și sciențifice, mai cu seamă în vremea din urmă foarte mult de fonetică. Băieți răzleți, ’) cf. Rousselot — Laclotte, Precis de prononciation franșaise. l’aris 1903. pag. 30. ²) cf. op. cit. tablourile după pag. 26 și urm. 98 cari au trecut hotarele țerei sale și cari în istorie nu s’au oprit în fața unei columne sau ademeneți în fața armoniei divine a adevărului, zimbind de multe-ori în ochii doinei tradiționale. Fonetismul nostru împiedecat de etimologismul altora a su- ferit tot de acele boale mistuitoare. Psichologia și-a schimbat fața, iar nu mersul. Cu bursele statului au intrat prin diferite cofere și așa numitele Phonetik de Sievers, de Vietor etc. între hotarele țărilor române. Fonetica teoretică a fost întă- rită de nouele cercetări ale surorei ei mai mici, așa numita fonetică experimentală. Obicinuința logică devenită tradițională a ajuns deja normă în ale gramaticei. Analisa profesată de o dată cu gramatica a trebuit să fie privită de pe o culme mai înaltă și desvălită de negura unei priviri mai neclare. Seim cu toții că vorbirea omenească e o sumă de frase, ce se despică în proposițiuni, vin apoi elementele mai mici și apoi ajungem la cuvent ori vorbă cum se spune prin toate părțile românesci. Vorba pri- vită din punct de vedere filosofic ori psichologic poate avă diferite aspecte. Din punct de vedere fonetic are numai unul. Să rostim a bună-oară vorba mamă. în momentul când se produce inervația ca să obținem funcțiunile fisiologice pentru producerea sunetelor, impresiunea auditivă ne lasă’n minte un sunet cam astupat, m, vine altul deschis a și apoi iar se rupe unitatea armoniei, intensitatea scade, timbru se schimbă, aucjim din nou pe m și la urmă impresiunea auditivă se închide prin ă, sunet tot atât de românesc ca și celelalte. Nu acesta e raportul la altă vorbă. Să rostim tata. începem cu o tăcere, urmează momentul de explosiune a lui t care se leagă de a și lucrul acesta se repetează âncă odată. Cum vedem deci, o vorbă nu e mai mult din punct de vedere fonetic, decât o continuitate legată și întreruptă de diferite sunete și pause. Această continuitate urmează ritmul gândirei noastre și-’și adoptează genesa trebuinței generale a fisiologiei sunetelor. Vorbim când și cum avem trebuință. Studiul vorbei, ca obiect al foneticei, nu se mai poate face ac|i din punct de vedere speculativ al diferitelor tendințe na- ționale ori ultraiste. E prin urmare ehiemarea cea mai înaltă a filologilor, cari păzesc turmele adevărurilor linguistice să 99 voiască a căuta numai realitatea. Parcă încep a se revărsa nisce zori noue pe câmpul filologiei române și nourii grei ai întunerecului secular încep a se resbuna. Etimologismul trage se moară. A studia fonetica după cum trebue și nu după cum se crede, se poate face acji foarte ușor. Mijloacele de scrutare au înarmat rațiunea omenească și ochii orbiți ori trudiți ved ac|i mai bine ca ori-când. Am vorbit că vorba e din punct de vedere fonetic o sumă de diferite sunete. Avem prin urmare a studia chestiunea din punct de vedere fisic. In fisică însă adevărul își are un singur isvor, care pornesce din experiență. Resultatul e deci, că trebue să începem cu experiențele. Ca atare fonetica experimentală a rupt-o cu desevîrșire cu dife- ritele închipuiri subiective. E drept că stăpânim mult, dar a străbate toate hotarele foneticei n’am ajuns pănă ac|i. Spre a cunoasce nascerea sunetelor unei limbi, nu impoartă care, trebue să avem cunoscințe despre organele de vorbire, atât din punct de vedere anatomic cât și fisiologic. E bine să nu mergem numai pe linii drepte și să călcăm și pe cele strîmbe. Voiesc a spune prin aceasta, că a cunoasce cu de- săvîrșire fisiologia unei limbi e bine și chiar e necesar a studia pe lângă partea normală și pe cea patologică. Punctul acesta l-am profesat în lucrările mele de câțiva ani și pot spune, nu cu mică îndestulire, că studiul vorbirei la bolnavi, de diferite cașuri, mi-a dat în multe renduri mână de ajutor. Isvorul vorbirei e psichologic, ea pornesce din voință, se manifestează prin fisiologiă, părăsesce cadrele sufletului nostru, întră în valurile fisice și apoi influințează din nou prin audițiune asupra internului nostru. In analisa noastră facem mai bine când prindem lucrul de acolo unde-1 putem privi mai bine. Mai bine putem analisa vorbirea atunci când ea a întrat în rea- litatea fisică. Avem de a face cu sunetele. Diferite super- stițiuni fisice au făcut ziduri de despărțire printre fenomenele acustice. S’a vorbit de sunete (Ton, son) și de larmă, nu pot da altă numire noțiunei pe care fisică o numesce în nemțesce Gerăusch, în franțuzesce bruit. Helmholtz a Introdus pentru su- netele vorbirei numirea de Klănge, pe cât de frumoasă pe atât de arbitrară. Ac}i experiențele din urmă au dărîmat clasifi- 100 cările superflue. Analisa studiază cu ușurință fenomenele acu- stice și ne promite âncă multe adevăruri noue pănă acji ne- cunoscute. E natural că studiul fonetic nu se mărginesce numai la o analisă fisică. Studiul făcut astfel ar fi imperfect. Noi ne am opri privirea numai asupra efectelor. Logica adevărului ne im- pune și căușele. Aceste din urmă sunt ascunse în funcțiunile fisiologice ale organelor de vorbire. Originea sunetului e în vibrațiunile corbilor vocale, cari se află în laringe. Sunetul corbilor se întăresce prin resonanța faringială, nasală ori bucală după cum să presintă necesitatea. Buzele prin închi^ătura ori deschizătura lor de felurite chipuri schimbând orificiul resonatorului, dau o plenitudine ori slăbesc impresiunea sunetului. Nasul prin vibrațiunile lui, cari în ori-ce cas, acompaniază mai mult ori mai puțin vocea omenească schimbă timbrul vorbirei într’un mod ușor de priceput. Ori ce organ își are aparatul său special cu ajutorul cărui putem studia funcțiunea lui. Lucrul buzelor se poate măsura de a dreptul pe cale geometrică, pe cale fisiologică cu ajutorul unor ampule de cauciuc, pe cale fotografică ori chinematografică. Funcțiunea limbei, elevațiunea precum și proiecțiunea ei în diferite chipuri se studiază pe cale grafică. Resonanța nasală se vede ușor prin ajutorul unor olive nasale J). Laringele se studiază cu ajutorul unor capsule deschise ori închise. A da o descripțiune detaiată acestor aparate, cari ne înarmează priceperea noastră e cam greu. N’avem nici terminologie în românesce. Sărăcia execuțiunei ne impune apoi a absta de o camdată dela ilustrațiunile lor. Mai bine ca cei cari doresc a cunoasce aceste lucruri să le studieze în Fonetica părintelui P. Rousselot. Vor afla în aceasta carte o lume nouă. Vor vedă frumsețea ei și dacă n’or fi lipsiți de însuflețire vor urmări acest adevăr. îi va costa multă trudă, dar’ la urmă au ajuns în posesiunea unor bogății nestimate. Mai ușoară decât descrierea diferitelor aparate e presen- tarea metodelor de care se servesce fonetica experimentală. *) A consulta pentru toate aceste aparate monumentala lucrare a părintelui P. Rousselot, Prindpes de phonetique experimentale, I. voi. 1897, 11. voi. 1901, al 1TL voi. sub tipar. Editor H. Welter, Paris. Cele doue volume apărute costă 30 fr. 101 începutul primelor încercări de studiu experimental al fone- ticei e mai vecbiu de cum am crede. Istoria aplicațiunilor diferitelor mijloace în detai ar fi prea obositoare, cu atât mai mult, cu cât e greu de a o pricepe nainte de a avă o icoană adevărată despre starea lucrurilor. în descrierea mea me voiu mărgini numai ]a principii generale. Mai multe metode ne conduc la același resultat. Cel mai simplu mijloc de exploatare e palatul artificial (cerul gurei făcut de un dentist). Pentru prepararea palatului artificial ne servesc mai multe materii: hârtie, cauciuc și celuloid. După o inven- țiune nouă a unui tiner dentist, ce lucrează în laboratorul dlui Rousselot d. Montalbeti, putem furnisa într’un timp foarte scurt palate de o trăinicie însemnată. Palatul artificial se introduce în gură, se aplică bine cătră cerul gurei și apoi rostim arti- culațiunile ce dorim a studia. Ori-ce mișcare de limbă se marchează asupra palatului artificial. Ca să studiem o articu- lațiune anumită e de ajuns să-l introducem în gură, după ce a fost presărat cu făină de caolin, rostim sunetul, îl scoatem imediat din gură și însemnăm într’un fel de proiecțiune mar- ginile atinse de limbă, cari au muiat anumite părți și prin aceea au luat caolinul. Cum vedem acesta e un mijloc de grafică imediată. Evident că obicinuința ne dă posibilitatea repejunei în lucrare. Metoda grafică, pe care am început a o analisa, se face mult mai bine pe cale mediată. Pentru acest scop ne servim de cilindrul lui Marey cu tamburele adaptate de părintele Rousselot. Avem diferite modificațiuni, cari par a schimba technica lucrului, așa a bunăoară pare a încânta lumea un căpăstru — mască a dlor Gallăe și Zwaardemaker. Cât e de practic nu pot spune, fiind-că nu mi s’a putut da ocasiunea să-l probez. Masca ce o avem noi la Viena pare ce e drept, a fi basată pe un principiu fundamental adevărat. Pe lângă marea distanță dintre teorie și praxă ași da păreri hotărîte, ar fi numai un ce prematur! Vorbesc mai bine de metoda, de care m’am servit și me servesc și acum. Aceasta e cea profesată în laboratorul de fonetică experimentală din Paris în College de France de sub direcția părintelui Rousselot. Principiul fundamental în metoda grafică e de a înre- gistra lucrul produs de un organ. Presiunea ca efectul unei 102 cause e Introdusă într’un tambur (dobă), păstrez numirea fran- cesă cu atât mai mult cu cât și în fisiologia germană s’au păstrat numirile lui Marey. Membrana tamburului începe a vibra. Vibrațiunile sunt acompaniate de un levator în a cărui capăt se află o peană, care lasă urmele lor într’un plan cilindric pus în mișcare rotativă (cilindrul înregistrator a lui Marey — Verdin). Planul e acoperit de un strat de funingine măruntă. Inscripțiunile aceste se fixează cu ajutorul unei băi și apoi se studiază sub lupă sau cu microscopul. E un lucru migălos, dar de mare importanță. Cunoascem din acustică vibrațiunile. Seim mai departe tot de acolo calitățile fundamentale ale su- netului Etablăm raporturile între ele și conclusiile ne dau resultate, cari pentru cașurile studiate, dacă ne-am servit bine de metodele de exploatare, sunt absolute. Evident că faptele aceste nu ne dau și dreptul să generalisăm, procedeu basat pe speculațiunea psichologică a analogiei. O metodă care promite mult e cea optică. Durere însă această metodă, care a produs resultate uimitoare în fotografie, va fi âncă multă vreme purtată în inimile unor idealiști, cari nu și pot permite luxul experimentărilor. N’ar trebui mare bogăție, ca să putem exploata un tesaur de cunoscințe nesti- mate. Metoda optică are ca obiect fotografiarea valurilor (vi- brațiunilor și perioadelor) sunetului. încercări s’au făcut din mai multe părți. în special pentru fonetică a lucrat Raps, care a obținut resultate mult promițătoare. Eu leg de această metodă o parte mare din frumosul viitor al foneticei expe- rimentale. Sunt aproape convins că o fotografiare instantaneă a valurilor sunetului ne desgroapă o mulțime de lucruri nouă, cari pănă acți au fost acoperite de slăbiciunea mijloacelor de exploatare. Chiar din punct de vedere psichologic metoda aceasta are mare valoare. Simplu cu ajutorul fotografiei pot studia fenomenele ab- solut libere de ori-ce înfluințare subiectivă, care s’ar putea arăta la aplicarea metodei grafice. Sunt neajunsuri mici, cari ne înfluințează, adecă mai bine pot influința pe cei mai puțin experți, ba că am uitat a regula penele, ba că stratul de fu- ningine nu e asemenea, ba un tambur nu e montat bine, ba că cilindrul ne stă în mijlocul rotațiunei uitând a trage oro- 103 logeria. Sunt toate greșeli de technică, cari mici cât par — lu- crând în măsură așa de mică, ca inscripțiunile noastre — produc efecte mari. Metoda cea mai bine armată e cea acustică. E drept că pentru perfecționarea ei au lucrat doi dintre cei mai iluștri sa- vanți, un fisiolog, Helmholtz, și un acustician, Koenig. Putem spune că ac|i, dacă n’avem âncă unele lucruri studiate în deajuns, nu e nevoie de mijloace de exploatare ci numai de timp, care ne permite a face diferitele experiențe. Metoda acustică a pornit dela studiul înălțimii vocalelor. Ca mijloc de exploatare au servit diapasoanele. După diapasoane pășesc în serviciul nostru resonatorii. Helmholtz lucra cu resonatori sferici, Koenig i-a schimbat în cilindrici. Acești din urmă sunt mai buni. Analisa parțială făcută cu diapasoanele lui Koenig¹) întregită și completată prin analisa microscopică și matematică a pe- rioadelor sunetului ne permite a reconstrua sunetele cele mai diferite cu aparatele de sintesă. Vedem deci că metoda acustică cu tonometrul lui Koenig și cu sirenele de onde ne permite o analisă și o sintesă a sunetelor aproape desăvîrșită. în lucrarea mea Recherches, pomenită mai sus, am atins în mare parte însemnătatea acestei metode, evident presentând mai mult fapte decât vorbe. Cf. capitolul despre timbru (pag. 25—36). HI. Am insistat mai cu deamăruntul în părțile premergătoare ale studiului meu asupra pronunciei și asupra mijloacelor ei de exploatare în partea de față voiesc a discuta puțin unele păreri asupra scrierii la noi Scrierea ca un fenomen ulterior vorbirei profită mult de bogățiile câștigate mai nainte. în special la noi Românii scrierea a suferit multe necasuri. S’au isbit multe neajunsuri de capul ei. A trecut prin secolele is- toriei fără a fi observată la început pănă când mai târc|iu a fost decretată de o trebuință generală. Pasele de desvoltare ale istoriei naționale s’au schimbat, și în entusiasmul lor au *) După moartea lui Koenig (1901) stabilimentul lui a intrat în posesiunea dlui L. Landry, Paris XV. Rue Borromee 17. D. Landry și-a petrecut aproape toată viața sub ochii lui Koenig, care l-a crescut într’adevăr cum se cade. Sunt convins că pănă va trăi D. Landry acustica va pute avă aparatele de precisiune a regretatului Koenig. 104 vrut să dee altă fată și scrierii. Cunoascem cu toții diferitele lupte între sistemele ortografice. Seim că și ac|i suferim de desbinare. Causa acestui rău are mai multe fețe. Vedem printre cele principale: 1. tradiția cu erorile ei și hesitarea între fondul moștenit cu cel câștigat. 2. volnicia culegătorilor, cari sdrobesc scrierea la comanda unor chimere, 3. autorită- țile cu diferitele lor îndrumări făcute din partea Academiei, diferiților scriitori, dascăli, censori etc. Toate aceste fapte sunt desastroase pentru scrierea română. Să-mi fie permis a con- traria credințele altora. N’am obiceiul să-mi impun pe ale mele. De’s bune se impun ele singure. Nu împărtășesc însă părerea altora, cari — posibil din prea mare idealism — se abțin dela ori-ce muncă în convingerea că ortografia ar fi afacerea Aca- demiei. Dar când n’a fost Academia, cine a făcut ortografia românească? Și nu e bine se risipim nisce păreri prea arbi- trare asupra scrierilor din literatura noastră veche. Literatura există mai de mult decât Academia. Ortografia âncă a existat naintea focarului de cultură numit mai sus. Eu gândesc, că fiind atât ortografia cât și Academia avere comună românească, avem toți nu numai dreptul ci chiar și datorința a lucra de a introduce în viața noastră națională, „aceea eră nouă de cultură¹¹ care de pe culmea intereselor comune să acopere lipsele tuturor. Nu e bine să stropim cu o ploaie de sfaturi ci să muncim mai departe în brazdele de sudoare ale strămoșilor. Ce frumos ar fi și cât de bine ar prinde, dacă fie-care dintre noi după priceperea lui și după dorința tuturor n’ar împroșca vecinii cu slăbiciunea învățăturilor lui ci, în loc de vorbe, ar lucra după curățenia instinctului lui. Ar produce atunci Românii tot ce le-ar fi de folos și ar accelera progresul unei bune stări, cari condiționează trăinicia unui drept de existență pentru un popor în sînul omenimei. Imaginațiunea noastră slabă a lățit diferite eresuri. Se crede la noi că numai Academia are dreptul să dispună asupra felului de scriere. Nu-mi trece nici prin minte să-i disput drep- turile. Dar’ nici resoanele dlui Maiorescu din scrisoarea din Transilvania (Nr. I. 1903) nu-mi prea vin la socoteală. Spriginul lor din Lucea ferul (Nr. 7. 1903) âncă e arbitrar. în deosebi place felul de privire a chestiunei făcut din partea dlui Ovid 105 Densușanu din Sămănătorul (18 Maiu, 1903) în articolul: Din revindecările timpului. Salut cu cea mai mare satisfacere și cu adevărată emoțiune deșteptarea Academiei și-i doresc din inimă mult rod în activitate. Ar fi de dorit să nu ne mai tîrîm ortografia după pofta unor închipuiri seci, uscate și mai mult de vânturile curentelor noue. Nu e rău dacă în resolvarea unei chestiuni atât de im- portante Nemuritorii vor asculta și zîzăitul unor muncitori vremelnici. Toți avem dreptul să ne periem limba și să-i punem salba, fătul plăcerii tuturor. Nu cei cari măimuțăresc în imi- tația lor strîmbând din gură și slobozind pe nas mai mult aer decât ar trebui au dreptul să-i hotărască soartea. Limba e a tuturor. Toți avem trebuințe. Toți avem dreptul să pretin- dem satisfacerea dorinței noastre. Scrierea românească să nu se mărginească numai la masca feții ci să-i cultiveze și sufletul și să aducă jertfă din greu geniului limbei. Florile sălbatice să fie culese de prin toate colțurile. Limba literară să se cio- plească definitiv. Ortografia să se decreteze din voința colec- tivă a națiunei întregi. Dacă am greșit primul pas, de ce să nu facem acum schimbând tactica ce ne impune voința tuturor. Fiind scrierea, ca și limba, un product al culturei omenesci am greși, dacă am pune căpăstru mulțimii și dacă am aștepta ca singură Academia să vie să ne decreteze principiile noue. E drept, e comod. Dar de-a gata puțin îți vine bun, dacă preste tot îți vine. Academia noastră nu poate exercia dreptul Academiei Francese, care o întrece cu sute de ani. Bogăția puterilor ma- teriale cât și spirituale a putut produce în Franța ce vedem. La noi Academia, lucrează ce e drept, dar nu poate țină pept , cu toate trebuințele. Și în fine ori ce societate poate ave numai interesele ei particulare și nu a tuturor. La Sârbi a făcut Vuk Karagici mai mult decât toate școalele. Noi am gemut sub tradiția unor sentimente false chinuindu-ne sufletul cu vanitatea unei mândrii putrede. Dacă am lăpădat de pe noi sdrențele altora, de ce nu ne-am îmbră- cat cum umblă lumea de ac}i? Seim că moda trebue să aibă gust pe lângă potriveală. 106 O scriere ideală ar trebui să aibă semne pentru toate su- netele cari există în limbă. Qualitatea precum quantitatea su- netelor în cas de lipsă să se noteze prin o combinațiune a semnelor convenționale de acji cu câte un singur semn dia- critic. Mai multe obosesc atât cetirea cât și scrierea. Mai departe ar trebui marcat și accentul în cașurile dubii. Astfel am avă limba noastră representată ca ființă în întregimea ei. I-am vedea fața curată, i-am asculta cadențele și ritmul ei ade- vărat n’ar fi împiedecat. Dacă nu putem ajunge la ideal cel puțin trebuința s’o împlinim cu minte. Multe lucruri superflue, înlocuite prin apli- cațiile unor semne adevărat corespunzătoare, nu s’ar mai face. Nu înțeleg ce motive ne ar putea opri să nu generalisăm pe ă, î pentru sunetele corespunzătoare. De ce ar trebui se mai suferim îmbulzala de i prin plural, când de regulă avem unul singur, care are o quantitate normală. Tot așa un singur semn pentru ce, ci, ge, gi, (c, y). Evident că aici n’am ambițiunea, să mă privească cineva de slav, cum am mai pățit-o odată. Toți scriem e pănă când seim că nici unul dintre noi, afară de Armîni, nu-1 pronunță¹). Pe (l, contra dorinței prietenului O. Densușanu, l-ași menținea, dacă nu pentru limba literară, cel puțin pentru notarea unor particularități dialectale. Ț ca și d corespund unor sunete, cari par de multe ori a fi ame- stecate din doue elemente. Ca semioclusive produse din o închiZătură împreunată cu o apropiere organică nu ne dau cu ușurință posibilitatea de a le studia a). Dacă sunt născute din o succesiune ori o combinațiune de articulațiuni nu-mi pot da părerea pănă ce nu voiu fi studiat aceste sunete și în limbile vecinilor, fiind-că cunoscințele noastre istorice sunt slabe. Aceste sunt numai nisce idei singuratice prinse în sborul gândirii. Am ținut se spun și eu o vorbă asupra acestei afa- ceri. Am spus-o după cum am simțit și gândit mai bine. Mo- tivul cel mai puternic a fost neîndestularea mea față de prea aristocratica comoditate ce se face la noi. *) Excepție fac cuvintele împrumutate: episcop, eleșteu etc., totasemenea și unele, interjecțiuni, d. e. ei etc. a) cf. lucrarea mea fonetică citată pag. 97. 107 E timpul suprem să începem lucrul. Unii lucreze cu in- stinctul, alții cu mintea, dar toți să fim pătrunși de acea sfântă voință că vrem să lăsăm ceva strănepoților. Adevărul istoric ne impune să le lăsăm fapte, iar nu vorbe. Viața po- porului nostru atâta va țină cât va fi puterea internă. Ma- nifestările sufletului unui popor prin ajutorul limbei îi scaldă durerile și îi leagănă speranțele. Și Academia, și Asociația, și scriitorii, și filologii, și în fine tot Românul să se deștepte, căci cjorile cțilei s’au revărsat! losif Popovici. SĂ NE ÎNDREPTĂM LIMBA!*) Exemplele de fată sunt scose din același manual de școlă apărut în anul 1902. ca șî cele din nrul I al acestei reviste (pg. 4 și 5). I. Cuvinte. 1. „ Votisante*, — este un cuvînt greșit, format dela greșitul „votisare”. Să (fice corect: votant dela a vota, votare. 2. „d supune la vot* — (ficem mal simplu și corect: „a pune la vot*. 3. „(Romanii) legile le tăiau în aramă*, — autorul vrea să cjică: (Ro- manii) gravau, legile în aramă. — E drept că poporul ce : „la diua ficsată"' (sau „hotărîtă*) și nu „fiptă**. 7. „Ședințele decurgeau în acest mod“ și „votarea decurgeau. „A de- curge “ este o vorbă neusitată în limba năstră literară. Și cu tot dreptul; căci ea este o traducere literală a vorbei ungurescl „lefolyni, lefolyâs etc.“ — Pentru „decurgere¹* avem terminil: curs, mers, ordine. Frasele de mal sus se exprimă corect românesce ast-fel: „în ședințe să urma în acest mod“ și „votarea urmă (sau: se făcea)*. 8. „ Oficiolatul la Romani nu să socotia de o ocupațiune plătită “; — „Oficiolat¹¹ este un barbarism al birocrației latiniste din secolii precedenți; din acest isvor tulbure, nu avem să ne îmbogățim noi limba. Corect românesce (Jicem: „funcțiunea de stat la Romani nu era cu ldfă“. 9. „A solvi o datorie¹¹; — un neologism de prisos, câtă-vreme avem cuvintul înțeles de toți Românii: „a plăti*. 10. „Cele 3 triburi numărau câte 10 curii** ; — cum numărați numai câte 10? Nu sciaîî să numere mal departe? pănă la 100 sau la 1000?... „Die 3 Tribus zăhlten je 10 Curien**... Am înțeles... Autorul vrea să <}ică pe românesce: „Cele trei triburi aveau câte 10 curii**. II. Forme și construcțiunf. 1. „La început comițiile tribute nu erau alt-ceva, decât adunările de plebei după triburi**. — „Nu erau alt-ceva, decât* este un germano-maghia- rism urît, un simplu balast de vorbe fără conținut. ț)icem corect: „La început comițiile tribute nu erau decât adunările etc.“ sad „La început corn. trib, erau simple adunări etc.** 2. „Acel cetățean putea fi ales de senator, care avea ingenuitatea**; — „Pe cetățeanul acela, care nu plătia contribuțiunea, îl dispoiau de avere**; — „După-ce s’a săvîrșit votisarea, atunci diribitores scoteau tăblițele**. — Este o caracteristică a stilului nostru ardelenesc, că îngreunăm ades frasa cu vorbe de prisos, mal cu samă cu pronume demonstrative, mal rar cu adverbe de timp. „Acela, care*, „apoi*, „atunci* etc. sunt bagagiul care ne îngreunăză limba din cale afară. Dacă ar fi acest stil măcar ceva spe- 109 cific românesc, n’am mal perde vorbă. Dar el este o imi- tație a stilului maghiar. Firea de poseur a maghiarului, care ’șl găsesce plăcerea în stilul amplu, larg și garnisit cu vorbe multe, are un adevărat deliciu la autjul unei frase bine garnisite cu „az a“ (az a hazaszeretet, az az dnfel- âldozâs, az a honfibânat, a mely etc.), tot așa este și cu: „akkor, a mikor“ în stilul patetic maghiar. La noi nici în stilul patetic nu face efect repetatul „acela, care”, (fiind ceva vag și fără conținut), dar în stilul simplu este ’ntâiu: un străinism, a doua: un balast. Frasele citate le corectăm așa: „Cetățeanul, care avea ingenuitatea, putea să fie ales etc.”; din frasa a doua trebue să să lase „acela”, iar din a treia „atunci” și vom vedă, că frasele nu pierd nimic, din contră câștigă. 3. „Erau obligați a estrada și subscrie¹¹;— „când trebue de-a st alege consuli”; — frase analoge: „sunt dator a face ceva”, este consult a merge* etc. — Folosirea infinitivului în tote aceste frase este la noi în Ardeal un „latinism”, iar în România un „gallicism”, care să lățesce în limba nostră literară tot mal mult. în tote cașurile indicate și analoge poporul nostru folosesce conjunctivul în loc de infinitiv, dând expresiunilor un farmec specific și original, care este curat românesc. Vom libr. diec., Caransebeș. î Cătană George: Octoich bogat, ediț. I, form. 8°, pag. 264, prețul 2 cor. Tip. „Poporul j Român¹¹ Budapesta. j Popescu Simion: Catechism pentru clasele inferioare ale școalelor medii și planul j institutului pedagogic, form. 8°, pag. 271, prețul 2 cor. Tip. archidiecesanâ, Sibiiu. 1 Prohodul Domnului Isus Christos, ediț. I, form. 8°, prețul 30 til. Tip. sem, Blaj. Testamentul vechiu pentru școalele elem., ediț. III, pag. 66, prețul 50 iii. Tip. diec., | ' Gherla. ( Toiloran A.: Isvorul îndurărilor (Paraclis), ediț. I, form. 8°, pag. 48, prețul 20 fii- l'P- „Aurora¹¹, Gherla —Szamos-Uj vâr. 151 Vancea, Dr. loan: Istoria biblică a noului Testament, ediț. V, pag. 121, prețul fiO fii. Tip. diec., Gherla. Vancea, Dr. loan: Istoria biblică a vechiului Testament, ediț. VI, pag. 123, prețul 60 fii. Tip. diec., Gherla. C. Cărți de administrație bisericească. (,'onsistoriul archidiecesan, Sibiiu: Protocolul sinodului archidiecesan gr. or. rom. din Transilvania, 1902, form. 8°, pag. 150, prețul 1 cor. 20 fii. Tip. archid., Sibiiu. In presa periodică. (la și în alți ani organele noastre bisericesci s’au ocupat și în anul 1902 — îndeosebi cu chestiuni de administrație bisericească. Din mate- rialul ce ne preocupă remarcăm la acest loc următoarele: „Biserica și Școala* (organul dieeesei gr. or. rom. a Aradului, apare în Arad, odată pe săptămână, au. XXVI, preț. K 10‘— pe an) a publicat în materie de literatura bisericească: predici de I. Nicorescu (Nr. 1—3, 14—16), de Moise Popovici (Nr. 4, 6, 8, 11, 39, 42, 46, 50), de N. Criș- mariu (Nr. 7—9, 16, 18, 21, 26, 40, 45, 51), de losif Suciu (Nr. 5, 13), de C. I. Mitru (Nr. 13), de I. Stefănuț (Nr. 32—33), de I. Nicorescu: Viața și mărturisirile Sf. Augustin, după Molzberger (Nr. 22, 26). „Foaia Diecesană* (organul dieeesei gr. or. rom. a Caransebeșului, apare în Caransebeș, odată pe săptămână, an. XV, preț. K 10’— pe an): Bartolomei Aron: Dispute cu Nazarenii (Nr. 45—50), N. Jurca: îngri- jirea muribundilor (tractat pastoral Nr. 27—28). „Telegraful Român* (org. archidiecesei gr. or. din Transilvania apare de 3 ori pe săptămână în Sibiiu, an. L, preț. K 16-— pe an), a publicat în materie de literatura bisericească: predici de I. Buzea (Nr. 59), de Cotuțiu (Nr. 5—7), de Dr. Miron E. Cristea (Nr. 75), Căușele și comba- terea proselitismului, de A. Hermau (Nr. 145 — 146i. „Unirea* (org. metropoliei gr. cat. rom. din Ungaria și Transilvania, apare odată pe săptămână în Blaj, an. XII, preț. K 12-— pe an). La chestia rosariului, de Un preot cat. din Moldova (Nr. 9 și 10), Filosofia ateistă și Biserica lui Christos (Nr. 28 și 29), Starea religioasă în pre- sent și chemarea preotului (Nr. 40—42). II. lĂtei'attrra șeolfiră. A. Scrieri pedagogice. Avis școlar însoțit de regulam, disciplinar după planul ministerial, ediț. 11, form. 8", pag. 16, preț. 10 lil. Tip. Ciurcu & C°, Brașov. llochiș loan: Conducetoriul tinerimei scolastice, ediț. II, pag. 86, prețul 40 fii., Tipogr. dieces , Gherla. Institutul preparandia!: Regulament pentru examenele de cualificațiune ale inst. ped. din Blaj, ediț. I, form. 8°. Tipogr. sein. Blaj. Spân, Dr. P.: Idei pregătitoare în Pedagogie, ediția I, form. 8°, pag. 158, prețul 3 cor. Tipogr. archidiec. Sibiiu. 1B2 13. Scrieri didactice. Alexandru St. (!.: ABCdar, ediț. I, forul. 8° pag. 66, prețul 40 lil. edit. II. Zeidner. Brașov. Chețun, Dr. Ambrosiu: Geografia cl. I., ediț I, form. 8°, prețul 1 cor. Tip. sem. Blaj. — Geografia cl. II., ediț. I, form. 8°, prețul 1 cor. Tip. sem. Blaj. — Istoria naturală și Museul școalelor din Blaj, ediț. I, form. 8°, prețul 40 iii. Tipogr. semin. Blaj. Dariu loan: Pisica, ediț. IV, form. 8°, pag. 94, prețul 60 fii. edit. libr. II. Zeidner, Brașov. Dogariu Domețiu și Dariu loan: Istoria naturală pentru școalele poporale, ediț. I, form. 8°, pag. 128, preț. 80 fii. Tipogr. Ciureu & C°, Brașov. Koos-Goldiș: ABCdar limbei maghiare, ediț. IV, forai. 8°, pag. 72, prețul 40 fii. edit. libr. H. Zeidner, Brașov. — Etymologia, A doaua carte pentru deprinderea limbei maghiare, ediț. II, form. 8", pag. 110, prețul 50 fii. editura libr. II. Zeidner, Brașov. Pilția—Sulică: Gramatica română I., ediț. IV, form. 8°, pag. 144, preț. 1 eor. 80 fii. edit. libr. H. Zeidner, Brașov. Popovici I.: Cunoscințe din Constituția patriei, ediț. 1, form. 8°, pag. 62, prețul 40 lil. Tip. archid., Sibiiu. — Conductor maghiar și român, ediț. 1, form. 8°, pag. 68, prețul 70 iii. Libr. și tipogr. W. Krafft, Sibiiu. Popovici Timoteiu: Cântece de școală pentru 2 și 3 voci, ediția 1, format 8°, pag. 15, prețul 50 fii. Tip. și libr. W. Krafft, Sibiiu. Putnoky Nieolau: Abcdar maghiar-român, ediț. XV), form. 8’, pag. 48, prețul 40 fii. Tip. archid., Sibiiu. Schullerus, Dr. A. și Popovici I.: Carte de cetire și gram, maghiară pentru școalele poporale, partea I., ediț. I, form. 8°, pag. 88, prețul 50 fii. Librăria și tipografia W. Krafft, Sibiiu. — Carte de cetire și gram. magh. pentru școalele poporale, partea II., ediț. 1, form. 8°, pag. 285, prețul 1 eor. 70 iii. Libr. și Tip. W. Krafft, Sibiiu. Manual pentru propunerea limbei maghiare, ediț. I, form. 8°, pag. 47, prețul 60 iii. Librăria si tipogr. W. Krafft, Sibiiu. Șpan, Dr. Petru: loan Popescu: Carte de cetire II, pentru școalele poporale române, ediț. VIII, form. 8°, pag. 111, Tipogr. archid. Sibiiu. Stoicovici N.: Elemente de Musică, ediția I, form. 8°, pag. 48, prețul 50 fii. Edit. libr., H. Zeidner, Brașov. — Colecțiune de Cântece și cântări bisericesci pentru cl. I—III, ediția I, format 8°, pag. 48, prețul 50 fii. Edit. librăriei II. Zeidner. Brașov. l'laicu Arscniu: Curs complet de aritmetică comercială, ediț. 1, form. 8°, pag. 294, prețul 2 eor. 60 fii., Retipărită din Anuarul gimnasiului din Brașov pe 1901/2. Vuia luliu: Carte de învățătură pentru școalele de repetiție economice și ultimii ani, precum și pentru alte institute, ediț. I, form. 8°, pag. 400, prețul 1 cor. 50 lil. Tipogr. Ciureu & C“. Brașov. (A se vede și cap. „Cărți religioase".) C. Programe școlare. liologa, Dr. Vasile: XVI, Programă a școalei civile de fete cu internat și drept de publicitate a Asociațiunii pentru literatura și cultura poporului român pe anul școlar 1901'2, form. 8°, pag. 42. Tip. archid. Sibiiu Direcțiunea școalei civile de fete din Beiuș: Programa școalelor de fete din Beiuș, ediț. I, form. 8°. '1 ipogr. sem., Blaj. Direcțiunea gimnasială din Blaj: Raport despre Institutele de învețăment, ediț. I, form. 8°, prețul 1 cor. Tip. semin., Blaj. Gheție loan: Raportul gimnasiului superior din Năseud, form. 8°, pag. 180, prețul 1 cor. Tipogr. Carol Csallner, Bistrița. 153 La-pedalu Dumitru: Anuarul II al școalei capitale elementare din Soliste, 1901/2, form. 8°, pag. 38. Tipogr. archidiecesană, Sibiiu. Memorialul reuniunei învețătoresci gr. cat. Mariana din Năseud, 1876—1891, form. 8°, pag. 162, prețul 3 cor. Tipogr. Carul Csallner, Bistrița. Onițiu Virgil- Anuarul XXXVI al gimn. român din Brașov, form. 8°, pag. 214. Tipogr. și libr. Ciurcu & C°, Brașov. l’îtreu Georgiu-, XXVI-a Programă a gimnasiului public gr. or. rom. din Brad 1901/1902, form. 8°, pag. 41. Tipogr. areliidiec. Sibiiu. Roșea, Dr. R. Eusebiu: A XVIII-a Programă a institutului pedagogic teologic, 1901/1902 form, 8°, pag. 69 Tipogr. archid, Sibiiu. Vlaicu Arseniu: Anuarul școalei comerciale superioare, 1901—1902, form. 8°, pag. 206. In presa periodică. „Biserica și Școala* (u. s.): La „planul de învățărnânt“ al școalei poporale (1—2). „Foaia Diecesană* (u. s.): O vorbă la chestia planului de învățământ, de G. Dragoescu (12—17). „Foaia Școlastică* (org. Reuniunii învăț, gr. cat. din archid. de A.- lulia și Făgăraș, an. IV, preț. K. <>' pe an, apare în Blaj, de 2-ori pe lună): Rolul intuițiunii în învățământul primar, de E. Câmpean (1—2), Elementul național în educațiune (5—6). „Telegraful Român* (n. s.) Din problemele actuale ale învățătorimei noastre, de Dr. I. Blaga (54—55). „Tribuna Poporului* (diar pol. apare în Arad de 5 ori pe săptămână, an. VI, preț. K 20’— pe an): Inspecția învățământului nostru primar, do lulin Vuia (31, 77), învățătura și foloasele ei, de G. Maican (105, 110). III. Literatura frumoasă. A. Poesii. Băilă loan-. Cântece, ediț. I, form. 8°, pag. 61. Libr. și tip. W. Krafft, Sibiiu — Mortua est, ediț. I, form. 8°, pag. 40. Libr. și tip. W. Krafft, Sibiiu. Bortoșiu Romul: Cântece, ediț. I, form. 8°, pag. 32, prețul 20 61. Tip. „Poporul româu“, Budapesta. Cujbă S.: Florin, poveste în versuri, ediț. I, form. 8°, pag. 36, prețul 16 fii. Tip. și libr. Ciurcu & C°, Brașov. In presa periodică. „Controla* (organ politic, apare de 2 ori pe săptămână în Timișoara, an. VIII, preț. K 16⁻— pe an) a publicat poesii de: A. I. Mathey (28, 33), de losif Popovici (28, 33. 35, 42, 46) etc. „Drapelul* (organ național și politic — apare de doue-ori pe săp- tămână în Lugoj, anul II, prețul K 12-— pe an) a publicat poesii de: George Gîrda (111, 123) etc. „Familia* (foaie beletrist. și soc. ilustr. an. XXXVIII, apare în Oradea-Mare, odată pe săptămână, preț. K 16'— pe an), a publicat po- esii de: Alex. Acin, Becescu, Silviu Blăjan, Maria Cioban, G. Coșbuc, Maria Cunțan, Ion Dafin, losif Stanca, Riria, N. Rădulescu Niger, V. B. 154 Muntenescu, Haralamb Leeca, Ludovic Daus, Dulfu, Elena din Ardeal, I. Encescu, Olga Poruțiu, Șerbănescu, Silvia Petru, Țintea Victoria, Viorel. „Foaia Poporului* (foaie poporală săptămânală, apare în Sibiiu, an. X, preț. K 4’— pe an), a publicat poesii de loan Gândea (14) etc. „Gazeta Transilvaniei* (<Țar politic cotidian, apare în Brașov an LXV, preț. K 24⁻— pe an) a publicat poesii de: Z. Bârsan (10, 38, 44, 56, 62, 68, 73, 88, 99, 132), de Veturio (150, 208, 220, 242, 247, 253, 258, 269), de Maria Cioban (10, 79, 85) etc. „Libertatea* (diar politic, apare în Orăștie, odată pe săptămână, preț. K. 6⁻— pe an) a publicat poesii de: Victor Bontescu (1, 2, 3, 4, 6, 7, 8, 9, 12, 13, 16, 19, 22, 24, 28, 32, 36, 40, 50, 54), de St. O. losif (2, 33), de Maria Cioban (2, 14, 17, 18. 21, 23, 28, 29, 42, 48, 50, 52), de: Alax (18, 54), de Horia (20, 30), de Elena din Ardeal (28), de Alex. Aciu (45), de V. E. M. (28) etc. „Luceafărul* (revistă literară, apare de 2 ori pe lună în Budapesta, preț. K 10⁻— pe an) a publicat poesii de: V. E. Moldovan (1, 2, 7, 9, 10), Semper sacerdos (4), Sandu (1, 4, 7, 9, 10), Popescu-Polyclet (12), Othmar (1), Octavian (2, 3, 6, 8, 11), Melin (4, 5), Horia (2, 5), Ardo (3), C. I. Stoenescu (12), Elena din Ardeal (9, 10), Emilian (12) etc. „Poporul* (foaie economică săptămânală pentru popor, apare în Budapesta, an. IX, preț. K 3'— pe an) a publicat: Bățul lui Dumnedeu și femeia guratică (6—21) de Aron Boca-Velchereanul și alte poesii. „Revista Ilustrată¹'' (foaie encicl. lit., ilustr., a apărut în fie-care lună de două ori în Șoimuș, a. V, preț. K 3-— pe an), a publicat poesii de: Alexandru Aciu, Aurel Ștefan, V. Velțian Veronica din Sălagiu, loan Scurtu, I. S., Antoniu Popp, V. B. Muntenescu, V. E. Moldovan, 1. Encescu. „Telegraful Român* (u. s.): Călugărul, Transilvania (40), Pescarul (60), Crăciun (144), poesii de Maria Cioban, Copilul la isvor (73). Dimi- neața (74), de Sebastian, Măestri și plugari (117), de Andreiu Barseanu, în liniștea sării (122), de Păunaș. „Tribuna* («Țar pol. a apărut în Sibiiu de 5 ori pe săptămână, an. XVII, prețul K 28 — pe an), a publicat: a) în foaia principală: poesii de Octavian (16, 24, 26, 28, 33). » 6) „în Tribuna literară* poesii de Traian Mihaiu (1, 13, 21, 31, 41, < 46, 60), Emilian (1, 60), Maria Cioban (4, 18, 70), Milmo (4, 92), Alexandru J Aciu (4, 26, 36, 56, 70, 82, 101, 169, 193), D. Karr (18, 21), Viorel (21, | 36, 60. 65, 69, 87), Al, V. Alvescu (65, 70, 87, 150, 206), V. E. Moldovan 1 (237), Elena din Ardeal (101, 128), Devale (132, 137, 142, 145, 160, 165, | 169, 174, 179, 184, 193, 202, 206, 211, 216, 221, 225, 230). J „Tribuna Poporului* a publicat poesii de: Alexandru Aciu (1, 4, 6, | 11, 14, 17, 20, 25, 28, 61, 63, 71, 74, 90, 94, 96, 98, 101, 102, 103, 124, J 197, 206, 220), de Pr. AL Muntean al lui Vasile (1, 11, 25, 36, 38, f 70, 71, 102), de Ionel din S. M. (14), de Alax (16, 53, 81, 85) de Maria : 155 Cunțan (17), de Lisandru (29), de Maria Cioban (30, 71), de Elena din Ardeal (71, 153, 240) de St. O. losif (30), de G. Coșbuc (30), de Emanuil Suciu (46, 51, 56, 60, 119), de Moteanca (110, 120, 123, în numerii de Dumineca 32, 33, 38, 45) etc. „Unirea¹' (u. s.): a publicat poesii de: Emil Sabo și Alfins (1), de St. V. Velțan (1 și 17), de Veronica din Selagiu etc. B. Literatura dramatică. Baiulescu Maria: Vacanții, comedie originală într’un act, ediț. I, form. 8°, pag. 44, preț. 50 fii. Libr. Ciurcu & C°, Brașov. Drăgan Maria: Opt piese teatrale pentru școlari și școlărițe, ediț. 1, form. 8°, pag. 64, preț. 40 fii. Libr. Ciurcu Brașov. Țințariu Alexandru, după H. E.: Esecutorul, comedie într’un act, ediț. I, form. 8°, pag. 44, preț. 40 fii. Tip. Ciurcu & C°, Brașov. In presa periodică. „Controla" (u. s.) a publicat de Atanasiu Roșea: Un amor nefericit, piesă poporală în 4 acte (52 — 64, 68). „Drapelul'¹- (u. s.) a publicat de E. Lungu-Puhallo: El nu vrea să fie ca... unii, comedie originală în un act. „Foaia Poporului"- (u. s.) a publicat de N. Rădulescu-Niger: Păcală argat, comedie în 2 tablouri. — Ge face neprevederea, și în unire stă puterea, comedie poporală într’un act de Nițescu. „Luceafărul" (u. s.) a publicat de M. Aegea: Antagonism politic sau Puterea Elocinței (mare tragi-comedie în 3 acte mici). „Revista ilustrată" (u. s.) a publicat de Antoniu Pop: Vine Vlădica (comedie în 3 acte), și Ieri, monolog. „Tribuna literară" (u. s.) Marele scriitor (loc. de Margareta Moldo- van 46. 51). — Duelul, piesă teatrală, de Ludovic Thoma, trad. de Ana B'lorea. C. Nuvele, Schițe, etc. Buticescu, V. Banta: Novele, ediț. I, form. 8°, pag. 288, prețul 1 cor. 60 fii. Tip. Aurora, Gfherla— Szamos-Ujvăr. Danilescu Silv., după Schmid Cristof: Frații Bădescu, povestire, ediț. I, form- 4°. pag. 64, prețul 30 fii. Tip. Ciurcu & Co., Brașov. Danilescu Silv., după Francisc Hoffmann: Iubiți și pe dușmanii voștri, ediț. I, form. 4°, pag. 140, prețul 50 fii. Libr. Ciurcu & Co., Brașov. Dorin: Moș Călin, ediț. I, form. 8°, pag. 32, prețul 20 fii. Tip. „Poporul Român¹¹, Budapesta. Moldovan, V. E.: Meteor (roman), ediț. I, form. 8°, pag. 160, prețul 1 cor. Tip. „Poporul român¹¹, Budapesta. Panlu, I. O., după Maxim Gorki: Hanul Tătarilor, poveste din bătrâni, ediț. I, format 8°, pag. 16, prețul 10 fii. Tip. Ciurcu & C°, Brașov. în presa periodică. Dintre numeroasele novele, schițe și alte asemenea mici scrieri in prosă apărute în 1902 în foile noastre remarcăm partea preponderantă a celor originale. 156 „Activitatea" (diar politic, apare odată pe săptărn. în Orăștie, an. II, prețul K. 8’— pe an) a publicat: Crăciunul în Vifleem (1), Din viață (4) de Sirius; Amintiri (33), Toboșarul dela Podul Arcole (34), de Stelian Russn; Unui amic (6, 7) de C-A-I-N; Iubire (8, 9, 10) de 1. Sceopul, etc. „Drapelul'' (u. s.) a publicat: Foița despre foiță (1), Pagini contim- porane (7—9), O muscă (115—116) de Sorcovă; Viorele (29) de Lelia; Reminiscențe (30—34, 37—42) de Potcoavă; Ileu și Nicovală (2—3) de G. Coșbuc; Un bun tovarăș (4), Chiriaș (103), In Iulie, Vindecat (95), de Teleor; Din Seminar (89) de Lian; Un concurs literar (84) de Bill-A- Zam; In tavernă (100) de Nuțulescu; Revedere (117- 118) de Frățior; Un proletar modern (140—141) de Spv.; Pagini (123)Nail; 0 eclipsă de lună și Prinderea lui Dreyfuss (150—151) de V-t-r; Cu trîntite se fac banii (119), Morariul Roșiu (64) de Ales. Maniu; Răsbunarea din dra- goste (11 —17) de V. A. Ureche; Stîlpii lui Alexandru Basarab, legendă (49—53) de Sorin etc... „Familia" (u. s.) a publicat novele, schițe, piese, călătorii de: Adam loan, S. Barcian, Bart. Cor. Bredicean, V. R. Buticescu, D. Câmpulun- gean, L. Dauș, Lia Măgură, Sofia VI. Rădulescu, Rădulescu-Niger, Riria, V. E. M., A. Vlăhuță, losif Vulcan și Petru Vulcan, Olimpia, I. Stanca, St. Russu, etc. „Foaia Poporului* (u. s.): Clanța, nuveletă (15, 16, 17) de Georgiu Stoica. „Gazeta Transilvaniei" (u. s.) a publicat schițe: Pilat (5), Domnu No- tarăș (10), de Max; Vis și adevăr (53), Povestea sălciuțelor (111), Florica (16), de Z. Bârsan, Puterea rugăciunei (148), de Veturio; Impresii și amintiri (19, 20, 21, 25, 30, 39, 41, 43, 45, 52, 57, 59, 63, 66, 67, 93) și File rupte dintr’un carnet (95, 97, 98, 113, 161, 172, 178, 205, 216, 223, 243, 244, 276, 278), de Delaletca. „Libertatea* (u. s.) a publicat schițe, novele, etc., de loan Adam, Tinel, Th. Gh. Petrescu, Maria Cioban, etc. „Luceafărul" (u. s.): Badea Nicolae (8) de I. Agârbiceanu; La anticar (5) de Agog; In străini (7) de Simin; Furtuna (11) de Ardo; Vis ori realitate (2) de Othmar; Frunza veștedă (11), de Melin; Biserica satului (5), Mister Petre, comediașul, de V. E. M. „Revista Ilustrată¹' (u. s.) a publicat: novele, schițe, romane, biografii etc. După moarte (1), de Autorul; Sbuciumări (4) și Alina de Dunca Schiau, biografie (9), de M. Aegea; 2 Fabule |8, 9), de G. Bodnar; Un episod din răsboiul Transwaalului, de C. F.; Raze de lună (4, 16), de V. E. Moldovan; Amintiri din resboiu, de O. G. Lecca; Duet, roman (16—24), trad. de Dr. V. Onișor; Hușii perdute (2), Dintr’o viață (5), Unde este fericirea (6), Frumosul oficer ulan (8), Dintr’un cbar (H, 12), de Olga Dorina Poruțiu; Cause mici efecte mari (1—2), Adevăratul noroc, de 1. Nițu; Fleacuri tot al decelea. adevărat, de Porumbel; Sfîrnarii, Presentnl mătușii, de V. R. Buticescu; Om fericit (3—5), Dumnezeu înalță pe cei ___157 smeriți și smeresce pe cei fuduli (15—16), de I. Pop Reteganul; Visuri curate (5), Din ale lumei valuri (7—10), Lăcrămioare (21) de St. V. Vel- țian; Amintire (21), de Viorescu. „Telegraful Român" (u. s.): Roșioara cea frumoasă (poveste) (3—5), Apa tinerețelor (80—84), de Laurențiu Ciorbea. „Tribuna" (u. s.): „1902“ (1), de Octavian; Scrisori din Lipsea (4, 6, 12, 17—21, 25—27), de Ascanio; Margareta Moldovan (28), V. B. (39), 11 Campaniile (128), de Devale; Patria (136), de Saul; Demonul de Clifford, roman, trad. (47—121 în 56 de numeri) etc. „Tribuna literară"-. Emilian (1), Victoria (18), Stelian Russu (36), Vasilache (70), M. Aegea (82), A. Scurtu (87), A. (4, 101, 118, 137), Milu (115), Stică (137), Șondorlin (132, 145, 150, 202, 230), Al. Țințariu (142, 174, 179, 206, 216,’221, 225, 230, 237;, V. E. Moldovan (160, 169, 189), Frunză (184), Aurelian (197). „Tribuna Toporului" (u. s.) a publicat nuvele, schițe etc. de losif Stanca (2), Orfelin (31), Alexandru Aciu (36), Al. Muntean al lui Vasile (70), Leandru (71), Alax (71, 183), loan Onciu (96), Matei Mulencovici (101), M. C. (101), Be-be (101), Ion I. Sceopul (236) etc. „Unirea" (u. s.): Venite ad me (1), Icoane (8), Amintiri (18, 19), de Simin; Moara (povestire originală), de Tit Chitul (48, 49). D. Istoria literaturei, critică, etc. Pop Gavrilă: Dicționar mitologic, fasciculul IV, ediț. I, form. 8°, prețul 23 fii. Tipografia semin., Blaj. Schlandt H.: Dicționar portativ în limba română germână și maghiară. Deutsch- magy.-romăn. Taschenworterbuch, ediția II, form. 8°, pag. 100, prețul 60 fii. Editura librăr. II. Zeidner, Brașov. — Dicționar portativ în limba română, germână și maghiară, ediț. II, form. 8°, pag. 40, prețul 20 fi]. Edit. libr. H. Zeidner, Brașov. Viciu Alesiu: Nume de familie la Românii din Ungaria, ediț. T, form. 16°, prețul 12 iii. Tip. sem. Blaj. în presa periodică. Scrieri critice și de istoria literaturei, recensiuni etc., apoi studii literare și etimologice au publicat: .„Activitatea" (u. s.) a publicat de I. S. Ordeanu: Dragoste ori eco- nomie (15—26), Ura lui Eminescu (26—28), Pesimismul lui Eminescu (30-34). „Drapelul" (u. s.): Dialectul român bănățean (75 — 83), de Dr. Atanasiu Marienescu. ,,Familiaⁱl (u. s.) a publicat: Eminescu, Poesii postume și Arta și adevărul, de I. Vulcan; Poesia poporală ca notă etnopsichologică, Etno- psichologie, de P. Suciu; Ceva despre psichologia plăcerii estetice, de Dr. losif Blaga; Glose despre frumos și artă, de L. Bolcaș; Poesii, de St. O. losif, de II. Chendi; Erotica lui Eminescu și a lui Coșbuc de Al. Ciura; Mic și puțin, de G. Coșbuc; Eminescu și Blajul, de Dr. E. Dăian; 12 158 Frumosul, de Dr. G. Magdu; losif: Patriarchale. de Dr. C. Olănescu; Amintiri despre Eminescu, de Petru Uilăcanu. „Gazeta Transilvaniei" (u. s.) a publicat: Agricultura în vieața și graiul Romanilor și Românilor, de Nicolae Sulică; Bibliografia vechie (102—5, 107—9, 114, 116—117), de loan Papiu. „Libertatea¹¹ (u. s.) a publicat: Literatura edită și inedită, de M. Aegea; Cronica mea, de Fidelio. „Luceaferul" (u. s.) a publicat de: Bănuțiu, Aurel P.: Scrisori de ale lui Aron Pumnul; Ciato Aurel: Spre Ideal (conferință); Lăpădat I.: Adam Smith; Todica G.: Perspective, Spațiul și timpul etc. „Revista Ilustrată" (u. s.) a publicat: Anchetă cu cetitorii (2—7), de Dr. Victor Onișor; Unificarea limbei literare și a ortografiei, Ortografia unitară și Almanachul societății Petru Maior, de G. Todoran; Eminescu, în Blaj, de lacob Onea; Ciripituri și Post-ciripituri, de Dr. V. Moldovan; Croncănitori — reflexiuni defensive, de V. E. Moldovan; Ciripitori — ale Ciripirei pricini, de Octavian; Ciripituri — câteva reflexiuni inofensive, de Mefisto; Manuscrisele lui Eminescu, de Nerva Hodoș; Despre Eminescu, de 11. Chendi; Maxim Gorikiij, Cursele Diavolului, de Ascanio; La Crăciun, La anul nou (datini), de Andrei; Emile Zola, de Augustin Paul, Mihail Eminescu, apel literar de loan Scurtu. „Transilvania" (org. Asociațiunii pentru literatura română, și cultura poporului român, apare în Sibiiu în 10 numere pe an, anul XXXIII pr. K 10 pe an) a publicat: Ajutoriul prim în cașuri de nenorociri și boale repentine, de Dr. I. Chitul, recensiune de Sim. Stoica; Despre cărțile funduare și întabulări, de Dr. V. Moldovan, recensiune de losif Sterca Șuluțu, Episcopii Petru Paul Aron și Dionisiu Novacoviciu, de Dr. Aug. Bunea, dare de seamă de (nt.), Ionel, Educația unui bun copil, de V. Gr. Borgovan, dare de seamă de G. Pletosu, Teologia pastorală, de Dr. Isidor Marcu, dare de seamă de (nt.), Din pragul comunității româno-slave, de losif Popovici, Pământul din punct de vedere higienic, disertație de S. Stoica, Telegrafia fără sîrme, de G. Todică. Unificarea ortografiei și limbei literare, sub care titlu se reproduce chestionarul limbei și ortografiei apărut în <|iarele și revistele : „Epoca¹¹ din 7/20 Martie a. c. din Bucuresci, „Semănătorul", „Gazeta Transilvaniei¹¹ din 24 Aprilie, „Conservatorul", „Gazeta Transilvaniei" din 27 Aprilie, „Drapelul", „Gazeta Transilvaniei" Nr. 181—185, „Tribuna" Nr. 158 și 207 și „Revista ilustrată"; s’a mai publicat Repertoriul bibliografic al producțiunilor literare din țeară pe anul 1901, și alte dări de seamă și recensiuni asupra publicațiunilor apărute în 1901 și 1902. „Telegraful Român'-¹ (u. s.) publică: Poeții ardeleni în literatura ro- mână, de Frații I. Minea. „Tribuna" (u. s.): Dreptul civil român, de C. Nacu, recensiune de V. M.; O nouă carte de școală de Dr. Ambrosiu Chețan, recensiune de E. Sabo; 159 Din bătrâni, de I. Slavici, aprețiare de Saul; Unificarea limbei literare de I. St. Șuluțu; Unificarealimbei literare române, de M. Străjan, etc. etc. „Tribuna Literară^ (u. s.) a publicat: Eminescu și Un proces literar, de Saul. „Tribuna Poporului'- (u. s.) publică: Exposiția lui Grigorescu, de Russu-Șirianu; Cronica mea, de Fidelio; losif Goldiș ca literat, de Greg. lorga; Moșul Ciocârlan (dare de seamă de G. etc.) „Z7m'rea“ (u. s.) a publicat studiul: Alexandru Papiu Ilarian, de Dr. loan Rațiu; Nume de familie la Românii din Ungaria, de Alesiu Viciu etc. E. Scrieri poporale. Alexandria sau Viața, faptele și întâmplările lui Alexandru cel Mare, ediț. 11, form. 8°, pag 144, prețul 60 fii. Libr. Ciurcu & C°, Brașov. Barac, I.: Risipirea cea de pe urmă a Ierusalimului, ediț. II, form. 8°, pag. 194, preț. 70 fii. Libr. și tip. W. Krafft, Sibiiu. Bota loan: Trei istorioare morale, ediț. I, form. 8°, pag. 64, prețul 40 fii. Tip. „Poporul român¹¹, Budapesta. Ivan, N., Cristea Dr., Ungurean, E.: Sfaturi bune: Trei disertațiuni (Nr. 4 din bibliot pop. a Asociațiunii¹¹), ediț. I, form. 8°, pag. 45, prețul 20 fii. Tip. archid. Sibiiu. Moldovan, Dr. V.: Despre cărțile funduare si întabulări (Nr. 3 din biblioteca popor, a Asociaț ), ediț. I, form. 8°, pag. 102, prețul 30 fii. Tip. archid., Sibiiu. Popp, B. loachim : Poesii poporale, ediț. I, form. 8°, pag. 32, prețul 20 fii. Tip. Poporul român, Budapesta. In presa periodică. „Bunul econom¹¹ (organul Reuniunii economice din Orăștie, apare în Orăștie, an. III, prețul K. 4⁻— pe an) a publicat diferite subiecte populare, parte originale, parte reproduse din clasicii noștri din România, parte traduceri din 1. germană etc. „Familia* (u. s.) a publicat numeroase scrieri din popor: Balade, de Bogdan, Doine poporale, credințe, obiceiuri, etc. culese de Emil Degau, I. Enescu, Igna, losif Stanca, Oh. V., M. Țapu etc. „Foaia Poporului* (u. s.) a publicat numeroase poesii populare aproape în toți numerii de preste an, apoi balade, legende și colinde, cum și snoave, datini, obiceiuri și credințe populare, precum și frînturi de limbă și idiome poporale, tălmăcite de G. Coșbuc, Marian, Țințariu etc. „Gazeta Transilvaniei* (u. s.) în numerii de Duminecă publică povești poporale, poesii poporale, snoave etc. „Revista ilustrată* (u. s.) publică dela Sandu Bîzoe, I. Pop Reteganul, Theodor A. Bogdan, Dr. V. Onișor, Emil Degan, credințe superstițioase, povești, basme, legende, descântece și poesii poporale. „Tribuna Poporului* (u. s.) a publicat mai multe poesii poporale, precum și snoave, povești între cari amintim: Badea Niculae cel isteț, poveste din popor de loan Roșu, Fata curagioasă, de loan Vlad junior etc., Tradiții: De când e postul lui Sân-Petru, Petrile, Sabia, Solomon etc. de Bodnariu. 12* 160 IV. Literatura istorică. Auncr,Dr. C.: Câte-va momente din începuturile bisericii rom., ediț. I, form. 16°, Tip. gem., Blaj. Bunea, Dr. Augustin: Episcopii Petru Paul Aron și Dionisiu Novacoviciu, ediț. 1, form. 8°, prețul 4 cor. 50 fii. Tip. sem., Blaj. Bunea, Dr. Augustin: Vechile episcopii românesci, ediț. I, form. 8°, prețul 2 cor. 50 fii. Tip. sem., Blaj. Deac Aron-. Anticitâți romane, ediț. I, form. 8°, prețul 2 cor. Tip. sem., Blaj. Pușcariu, Dr. Ilarion: istoria bisericească I, ediț. I, form. 8°, pag. 130, prețul 1 cor. Tip. archid., Sibiiu. — Istoria bisericească II, ediț. II, form. 8°, pag. 156, prețul 1 cor. Tip. archid., Sibiiu. în presa periodică „Controla* (u. s): La unirea bisericei românesci (23—99). „Drapelul* (u. s.): Centenarul lui Victor Hugo, de Virgil Beșan; Doue documente prețioase (privilegiul orașului Lugoș pentru vama po- dului din anul 1796, 29 Aprilie; Ce învață tinerimea maghiară despre Români pe la mijlocul secolului XVIII ? de M. Gaspar etc. ,Foaia Diecesanâ* (u. s.): Din Istoria Bănatului Severin; P. Scipio Africanul (schiță biografică după mai mulți autori), de Sinesiu Bistreanu, Evoluțiile Unirii în sec. XVIII (24, 25). „Foia Poporului* (u. s.) a publicat: mai multe biografii istorice. Din istoria popoarelor vechi, caracterisări, viața lor etc. precum: Caracterul Hunilor, Arta de a face focul la popoarele selbatice, Popoarele nomade și animalele lor domestice etc. „Gazeta Transilvaniei* (u. s.)t Frideric cel Mare și curtea lui, loan Eliade Rădulescu, Chinesiatul familiei Basarabă, Din țara Hațegului, de N. Densușianu; Despre originea Românilor, de Delaletca; Luarea Griviței (aniversarea 25); Răsboaiele lui Ștefan cel mare după istoricii poloni, Dlugoss și Kromer, de N. Densușanu. „Telegraful Român*: Momente din viața bisericească a Românilor ortodocși din Transilvania 1780 —1787 (109—138), de Mateiu Voileanu etc. „Transilvania* (u. s.): Istoria școalelor Năsăudene, Școalele române în seci. XVII și XVIII (II), învățătorii dela școala normală și institutul militar din Năsăud (III), de Virgil Șotropa; Radul cel frumos, Iunie 1462— Ianuarie 1474 (I), de A. Lăpădatu etc.; precum și o samă de apre- țieri asupra opurilor de literatură istorică. „Tribuna* (u. s.): Terra Tzopus (din trecutul munților apuseni), de Rubin Patița; Monografia comitatului Solnoc-Dobâca, de Traian; Din Istoria școalelor năsăudene, de Virgil Șotropa. „Tribuna Poporului* (u. s.): Câte-va idei conducătoare în viața noastră românească (135—142), de Alex. Lăpădatu; Lupta dela Mirislău —și âncă ceva, de Ilie Minea etc. „Unirea* (u. s.): Originea schismei la Români, conferență (1) și Câte-va momente din începuturile bisericei române, de C. Auner (15—27). 161 V. Literatura economică. Pricii Joan, profesor: Contabilitatea afacerilor în participațiune. edițiunea 1, form. 8°, pag. 145, prețul 2 cor., Brașov. In presa periodică. „Bunul Econom" (u. s.) a publicat numeroase articole clin toți ramii agriculturei, despre meserii și comerciu, despre legile cari trebue să le cunoască economul etc. „Drapelul" (u. s.): Folosul și importanța meseriilor și a comerciului, de lancu Milu. „Foaia Poporului" (u. s.) a publicat articole economice în fie-care număr, între cari relevăm cele de agricultură, pomărit, grădinărit ale d-lui I, Georgescu. „Gaseta Transilvaniei" (u. s): Povețe economice în numeroase arti- cole privitoare la agricultură, economia de. vite, pomărit etc., reproduceri din foile din România, originale si traduceri din foi economice streine. „Poporul* (u. s.) a publicat numeroase articole de agricultură, al- binărit, grădinărit, pomărit, vierit și vinărit. „Revista economică" (org. Delegațiunii băncilor române, apare în Sibiiu, odată pe săptămână, anul III, preț. K 16 pe an), cu numeroase articole de: Economie politică, chestii financiare, contabilitate, legislațiune, juris- dicțiune, afaceri de imposite, statistică, comerciu, agricultură, industrie, comunicație, afaceri de asigurare, aprețiarea opurilor de literatură eco- nomică etc. etc. VI. Literatura sciintiflcă și enciclopedică. Diaconomch, Dr. Cornel: „Enciclopedia Română¹¹, voi. III., care a înaintat pănă la litera S (Statistică) fiind gata din aeest volum 10 fascicole, form. 8°. Tip. W. Krafft, Sibiiu. Reuniunea igienică a comitatului Sibiiu: Clădirea și întocmirea școalelor, ediț. I, form. 8“, pag. 10. Libr. și Tip. W. Krafft, Sibiiu. - Lupta contra Malariei, ediț. I, form. 8°, pag. 12. Libr. și Tip. W. Krafft, Sibiiu. Reuniunea moașelor din comitatul Sibiiu: Cum au să se poarte femeile îngrecate, ediț. I, form. 8°, pag. 3. Libr. și Tip. W. Krafft, Sibiiu. In presa periodică. „Familia* (u. s.): Emanciparea politică a femeii, de E. Degan (2, 3); Despre alcoholism, de Dr. Ioan Poenaru (32); Boala veacului, de Dr. Florea Simoneseu (24). VII. Diverse. llodoș Zotti: Poftă bună, carte de bucate, form. 8", pag. 256, prețul 2 cor. Tip. și libr. diec. Caransebeș. Maneyuțiu Nicolae : Almanachul Sft. Nicolae I, ediț. I, form. 8°, pag. 198, prețul 3 cor. Libr. și tip. W. Krafft, Sibiiu. Reuniunea femeilor române din Sibiiu: A treideci-și-șeptea adunare generală ordinară 1902, form. 8°, pag. 27. Tip. archid., Sibiiu. Reuniunea rom. de musică din Sibiiu: Raportul general pro 1902, form. 8°, pag. 22. Tip. archid., Sibiiu. 162 In presa periodică. „Drapelul'¹ (u. s.): Reflexiuni asupra spiritismului, de Aurelia Păcă- țianu-Rubenescu (72—75); Curentul nou, de Alexandru Mocsonyi; Procesul publicațiunii „Cartea de aur“. „Gazeta Transilvaniei" (u. s.): Preumblări în Bucuresci, de Teofil Frâncu etc. Telegraful Roman" (u. s.): In chestia concubinatelor (79—82), de George Rain. . „Tribuna" (u. s.): Despre natura iuridică a chestiunei române din Transilvania și Ungaria, de Dr. O. Maniu; Politică economică (6 art.), de Vasile C. Osvadă; Avram lancu (4 art.) semnate ( f). VIII. Literatura calendaristică. Anuarul Băncilor române, 1903, (edit. de Delegațiunea băncilor române), ed. IV, form. 8°, pag. 148, prețul 3 cor. Tip. archid. Sibiiu. Calendar cu litere cirile, ediț. 111, form. 8°, pag. 80, prețul 40 fii. Libr. și Tipogr. W. Krafft, Sibiiu. Calendarul „Poporului Român¹¹, form. 8°, pag. 204, prețul 40 fii. Tip. „Poporul român", Budapesta. Calendarul: Posnașul, ediț. VIII, form. 8°, pag. 88, prețul 50 fii. Libr. și Tip. W. Krafft, Sibiiu Calendarul Săteanului, ediț. XII, form. 8°, pag. 56, prețul 25 fii. Libr. și Tip. W. Krafft, Sibiiu. Popovici I.: Calendar „Amicul poporului¹¹, ediț. 43, form. 8°, pag. 128, prețul 60 fileri. Libr. și Tip. W. Krafft, Sibiiu. Tipografia seminarială: Calendarul „Unirei¹¹ pe 1903, ediț. I, form. 8°, prețul 50 fii. Tip. sem., Blaj. Tipografia archidiecesană: Calendar pe anul comun 1903, ediț. LII, form. 8°, pag. 176, Tip. archid., Sibiiu. Tipografia Ciurcu : autorii acesteia să poată fi învinuiți cu drept cuvent de superficialitate. Cetitorii cari vor căuta în „Enciclopedia Română¹¹ informațiuni asupra Blajului, le vor căuta fără îndoială nu pe harta adnexată la art. „Români¹¹, ci la litera B, sub titlul „Blaj¹¹, unde vor găsi un articol de mai multe sute de șiruri, împodobit și eu o frumoasă ilustratinne, și vor pute ceti informațiuni detaiate atât despre istoricul cât și despre stările actuale ale acestei localități. La întrebarea: „Unde-i Blajul?¹¹, răspundem deci: „Vedi voi. I, pag. 499!“ Ce privesce în fine „multa reclamă’¹ remarcată de D. interpelator, — credem că lumea nepreocupată va sei că această observare nici de cât nu este justificată față cu publicațiunea noastră. Ea este a se pune deci mai mult în contul stărilor social-culturale în cari trăim. Redacțiunea „Enciclopediei Române". Erate: In art. „Câte-va pagini din trecutul comunei Seliște", publicat în Nr. II al „Transilvaniei¹¹ a. c., la. pag. 66 și 67 în citația luată din „Plângerea Sf. Mănăstiri a Sil- vașulni¹¹ s’au strecurat câte-va șire. (p. 67, versurile 5, 6, 9, 10, 11, 12), cari în manuscript an fost, șterse. Tot astfel din causa multelor ștersături și în celelalte șire s’au vîrît cuvinte, cari din textul original lipsesc. întreagă citația în forma ei corectă, așa după-cum e pu- blicată in Nrii 27 și 29 ai „Tel. Rom.¹¹ din 1898, trebuea să sune astfel: La pag. 66: De Dumnedeu fiind îndreptat Că acolo om uniat nu s’a aflat Ci singuri prostatici Români Și cu prostime buni creștini în Săliște mi-se pare trei dile au șednt Cuvent și o feștanie le-au făcut „Tel. Rom.¹ Nr. 27, 1898. Atuncea Seliștenii Cu cei de lângă ei împrejurenii An căutat oameni să găsească Treaba lor să le o împlinească Și cu toții s’au sfătuit Pe trei oameni au găsit Trei preoți și un mirean Din Săliște și din scaun. — La pag. 67: Preotul Măcenic și cu Oprea Miclăuș Și preotul Ion din satul Galiș Pe acești trei au ales Și la Cesaro-Crăiasa au trimes Crăiasa rugăciunea lor o au primit Și cu drag li-s’au făgăduit Cum-că ea silă lor nu le face Ci să se odihnească în pace Și cu unația nimenea să nu-i silească Ci ’ntru a lor pravoslavie să trăească Atunci Aron ca un leu răcnind s’a sculat Prin scrisori după ei au alergat Și pe câte trei în Viena i-a închis Și acolo viața lor s’au stîns. „Tel. Rom." Nr. 29, 1898. 1. L upaij.