TRANSILVANIA ORGANUL ASOCIAȚIUNII PENTRU LITERATURA ROMÂNĂ Șl CULTURA POPORULUI ROMAN. Director; Dr. C. DIACONOVICH. 1903. Editura Asociațiunii. - ------’—— SIBIIU, 1903. TIPARIUL TIPOGRAFIEI ARCHIDIECESANE. Sumarul Transilvaniei. Pag. I. Istorie. Amintiri din epoca sclăviei, de losif Sterea Șuluțu 71 Câteva pagini din trecutul comunei Seliște, de loan Lupaș 53 Istoria școalelor năseudene, de Virgil Șotropa 23, 77, 111 O rectificare, de losif Roman 146 O scrisoare a lui Obedenar cătră Miklosich în chestia dialectului român din Macedonia, de losif Popovici 46 Statistica economică, de R. Simu 172 II. Literatură și știință. Câte-va cuvinte asupra literaturei poporale, de Dr. P. Șpan .-220 Cărămida și litera, de Atanasiu Ma- rienescu 191 Dela Academia Română (sesiunea ge- nerală din a. c.) 133 Descoperirea bibliotecei de stat din Vavilon, de Atanasiu Marienescu 127 Despre testament, scriere pentru Bibi, popor, a Asoc. de Dr. V. Moldovan, recensiune, de losif St. Șuluțu 197 Discursuri, Autonomia bisericească, Diverse, de Dr. Augustin Bunea, recensiune de Z. 199 Enciclopedia română, de Dr. C. Dia- conovich 39, 92, 201 Exposiția sciințifică din Bucuresci 232 — programul exposițiunii 233 — discursul de inaugurare al dlui Dr. C. I. Istrati 237 — descrierea exposiției de dl Andreiu Bârseanu 250 Gaston Paris f, de losif Popovici 50 îndreptar pentru ortografia română, de Virgil Onițiu 12 Medicul poporului, partea II., de Dr. I. Felix, dare de samă 201 Părerile romaniștilor în chestia or- tografiei române, de Aurel Șuluțu 4] Păreri și propuneri, I., de T. Maio- rescu g — II, de losif Sterea Șuluțu 7 Pentru unificarea limbei noastre li- terare, de Virgil Onițiu J Preocupațiunile sciintifice, de Gavr. Todică 227 Pronunciă, fonetică și scriere, de losif Popovici 93 Repertoriu bibliografic al producți- unii literare române din țară pe anul 1902 150 Să ne îndreptăm limba de Virgil Onițiu 4, 107, 205 St. O. losif, A fost odată, poveste în versuri, conferență de losif Popovici 17 Stan, Dr. Florian, simplificarea scrierei sunetelor închise (disertațiune cetită cu ocasia adun. gen. în Baia mare) 185 Precis de pronunciation franțaise, de losif Popovici 162 Premiers elements de pronunciation franșaise, de losif Popovici 162 III. Din sinul Asociațiunii. Adunarea generală dela Baia mare 189 Discurs de deschidere, rostit de dl Parteniu Cosma la adunarea gene- rală din Baia mare 167 O dare de seamă, de Dr. C. Diaco- novich 207 IV. Diverse. Octavian Smigelschi, exposiția de ta- blouri 202 Pentru fruntașii români din Mara- mureș, de S. 89 ,.Unde-i Blajul?¹ de red. „Enc. Rom.“ 164 loan Popea t ^0 TRANSILVANIA ORGANUL ASOCIAȚIUNII PENTRU LITERATURA ROMÂNĂ ȘI CULTURA POPORULUI ROMÂN. Nr. 1. Sibiiu, Ianuarie — Februarie 1903. An. XXXIV. PENTRU UNIFICAREA ^IMBEl NOSTRE LITERARE. în «Țilele aceste s’a împlinit anul, de când comitetul cen- tral al Asociațiunii a ’ndreptat atenția Românilor de pretu- tindeni asupra primejdiei ce ne amenință prin destrămarea limbei ndstre literare. Meritul Asociațiunii este, că a pus de nott la ordinea Țilel acâstă mare chestiune, care de ani de <Țile începuse a nu ne mal preocupa. Dragostea fără samăn, cu care este legat Românul de limba sa strămoșescă, s’a arătat îndată, și presa română de din-c6cl și de din-colo de Carpați ’șl-a ridicat glasul, salutând cu bucurie buna intențiune a comitetului central. Chestiunea s’a discutat în articull numeroși, dintre cari unii destul de sceptici, alții, putem 4i°e majoritatea, mal optimiști. Un lucru este mal pe sus de orî-ce îndoiălă. Problema unificării limbei nostre literare este o problemă grea, enorm de grea. Dar pe cât de grea este ea, pe atît ni se impune mai mult resolvarea el. Deci greutățile nu au să ne înspăi- mînte și nici rddele muncii năstre nu avem să le așteptăm într’un an, doi. ț)ecl de ani de muncă seridsă și bine-chibzuită vor pută să aducă numai rodele dorite. Este istoria nucului, pe care-1 sădim, dar sub a cărui umbră răcorăsă numai fiii și nepoții noștri să vor putâ odihni. De acord fiind asupra acestor premise, vom sci să aflăm și mijlâcele, care să ne ducă la țînta dorită. 2 Pentru noi este cert, că greul problemei cade în sarcina școlelor românesci din patria nostră. Și din tote propunerile făcute pentru unificarea limbei nostre literare, acele, care cer, ca profesorii — noi adaugem : și învețătorn — noștri să vorbescă și să scrie corect românesce, — sunt cele mai seriose și cele mal bune. Pănă când școla primară și șcâlele secundare românesci din patria nostră nu vor înceta de-a altera simțul corect de limbă al elevilor, simt, Pe care în majoritate mare îl aduc elevii din casa părinților, — pănă atunci unificarea limbei năstre literare rămâne un pium desiderium. AcS.), că Roma a fost 5. (T.) își institue o gardă 6. însă e cert, că 7. hotărîrea s’a înnoit și s'a mai adaus, ca să nu fie etc. 8. legea concede plebeilor intra- rea (— să potă intra = ca să între) 9. s’ati introdus tribunalele sta- bile pentru judecarea acelora etc. 10. Sulla dispune (hotăresce), ca tribunii să nu pătă ... 11. Acest drept să putea esercita în persănă 12. ... să vindeaîl ca sclavi. 6 PĂRERI ȘI PROPUNERI. I. Bucuresci, 31 lan. 1903. Mult Stimate Domnule President, Nu Ve mirați, Ve rog, de întârzierea răspunsului la întrebările ce mi-le faceți prin scrisoarea de la 6 Ianuarie în privința unificării ortografiei și a limbei literare la Dvstră. Voiam să-mi dau mai ântâi seamă de lucrarea analoagă ce o putem aștepta dela Academia Română la noi. 1. E speranță că peste 6 ani să fie terminat noul dicționar aca- demic, menit a înlocui fantastica încercare Laurianu-Maxim și proble- maticul început Hasdeu. Noul dicționar, adunând tot materialul popular și reînviând limba chronicarilor, va deveni de la sine povățuitond Dvstră ca și al nostru și va contribui întru câtva la rectificarea și împrospă- tarea limbei literare comune. 2. Ortografia Dvstră cred că trebue să fie ortografia Academiei Române. Această ortografie, modificată la 1880 după un raport al subscrisului, oportun pe atunci ca transiție de la etimologismul Ciparian la fonetismul cerut de filologii moderni, se cuvine să fie din nou mo- dificată pentru a se apropia mai mult de fonetismid celor mai multe reviste și ziare din România de astăzi. Poate că în chiar sesiunea ge- nerală a Academiei din Martie a. c. vom lua unii din noi inițiativa în înțelesul arătat; și dacă nu acum, de sigur în decursul celor doue sesiuni următoare, pentru ca — la punerea sub tipar a noului dic- ționar — ortografia academică să fie mai apropiată de aceea a ma- jorității scriitorilor noștri. Părerea mea este așa dar ca Asociațiunea Dvstră să se identifice în hotărîrile sale limbistice și ortografice cu, Academia Română, și, pănă la nouele hotărîri academice, să pregătească terenul prin scrieri și discuții asupra acestor materii, precum le-ați și început. Principiul este și remâne: deplină comunitate a. limbei literare și a scrierii între Dvstră și noi. Primiți, Ve rog, Domnule President, încredințarea celei mai deo- sebite stime. Maiorescu. D-Sale D-lui President al Asociațiunii p. L. R. și cultura P. R. 7 II. Gutta cavat lapidem, non vi sed saepe cadendo de losif Sterca Șuluțu. La anul 1848, când fulgerul revoluțiunei francese a luminat secolul al 19-lea și a făcut, ca omul să devină „om“, toate popoarele subjugate ’și-au ridicat capul de secoli plecat, au proclamat ștergerea sclaviei și ega- litatea dreptului pentru toți. Astfel au urmat și conducătorii poporului din Moldova și Valachia, apostolii românismului, dar’ în scurt timp au năvălit „protectorii“ lor, Muscalii, în țeară, când apoi au fost siliți să iee lumea în cap. Au fugit care încătrău au putut. Mai mulți dintre ei veniseră la Abrud, La casa părinților mei au venit Alexandru Golescu și Ion lonescu, fratele senatorului Nicolae lonescu. Golescu a stat la noi șase luni, pănă la intrarea Muscalilor în Ardeal, când apoi s’a refugiat la Paris. Adrian, prim-locotenent, în urmă ministru de răsboiu, era la casa lui Moldovan, preot greco-catolic. Adrian avea o rană la picior, a zăcut mai multe săptă- mâni în pat; eu îl cercetam d' de se întruneau la noi, unde ne istoriseam trecutul nostru și aspirațiunile noastre ; apoi ne cântam re- ciproc doinele noastre naționale. Se înțelege, vinul roșu de pelin, cu apă de Borszek. spumega in pocale. Toate aceste se află descrise în „Memo- riile" mele. Se găsesc insă și într’un manuscript al lui Râkosi Jozsef din Abrud, publicat in „K<5zerdek“ a. 1891 Nr. 46 și urm. Fi reșce Râkosi scrie cu inlențiune pentru a denunța pe tatăl meu. căci iată ce (Jice el: „Șuluțu a fost în revoluție unul dintre cei mai cu influința; mânile lui lucrau pre- tutindenea, numai nu pe față, ș. a.“ Două calități ale exilaților din România in’au impresionat atât de adânc, încât și acli, după o jumătate de secol, îmi revoacă amintiri plăcute: un graiu frumos românesc; apoi simțementul democratic și iubirea de popor. 8 Ne istorisia Golescu, începutul și decursul revoluțiunei, între altele un episod caracteristic. „într’una din ? mied, frunză, > trec două, trece o lună și bietul pustnic nu scia unde a perit capra. O caută și o află la isvor. își face mătănii bătrânul în fața arătării, cade ’n genunchi și Sisoe îi ajută să nu se teamă de ispite. Se apropie de copil, îl ia în brațe, și el îi rîde și tace. îl duce acasă. Dă să prindă capra, dar’ țîșt, pune mâna pe ea dacă poți. O aduce însă dragostea ei față de copil, singură. Sare ’n pat la copilul primenit și-l alăptează. Copilul cresce, se face viteaz pe