TRANSILVANIA ORGANUL ASOCIAȚIUNII PENTRU LITERATURA ROMÂNĂ ȘI CULTURA POPORULUI ROMÂN. Nr. V. Sibiiu, Septembre —Octobre 1902. An. XXXIII. Discurs de deschidere rostit de presidentul Asociațiunii Domnul Alesandru Mocsonyi, la adunarea generală, ținută în Oravița la 14 Septembre 1902. Adunările noastre generale sunt adevărate sărbători na- ționale. Cu însuflețire alergăm din toate părțile române ale patriei în fie-care an la un alt centru național, ca să sărbăm măreața idee, în al cărei serviciu ne-am pus: ideea culturei poporului român din Ungaria. Facem aceasta în consciința înaltei importanțe a acestei idei. Seim, că cultura este cel mai însemnat factor de putere al popoarelor în toate timpurile, între toate împrejurările. Sunt însă timpuri și împrejurări, când — precum o simțim și noi — chestiunea culturei poate să devină pentru un popor chiar o chestiune de viață. (Așa-i!) Astfel lupta pentru cultură nu este altceva, decât luptă pentru existența națională. (Apro- bări vii.) Firesce, numai cultura adevărată are această putere con- servatoare, iar cultura adevărată nu poate să fie alta, decât numai și numai cultura națională. (Aprobări.) Dacă cultura poporului este — precum deja etimologia cuvântului ne-o indigitează — cultivarea însușirilor intelectuale și morale ale unui popor, și dacă tocmai aceste însușiri su- fletesc! în specifica lor sintesă psichică constitue caracterul național al acelui popor, atunci e lucru invederat, că numai cultura națională este cultura adevărată. (Aprobări vii.) Și precum caracterul național se manifestă în limba, în modul de gândire și simțire, în datinele și moravurile, în tra- 11 150 dițiunile și idealurile naționale, în poesia și industria națio- nală, în portul național și altele, așa și cultura națională are să îmbrățișeze întreaga viață națională în toate manifestațiu- nile ei. Ea are să conserve, să cultive, și unde e de lipsă să nobiliteze toate elementele naționale ale vieții poporului. Ea are să desvoalte consciința națională, basa culturei naționale, sentimentul religiosității, basa moralității, patriotismul, basa virtuților cetățenesci, spiritul economic, basa prosperării ma- teriale, simțul estetic, basa nobleței inimei, cu un cuvânt cultura națională are să deslege toate puterile remase încă- tușate prin vicisitudinea timpurilor, are să deștepte toate pu- terile latente ale poporului, ca astfel să fie asigurată în butul tuturor periclelor amenințătoare, existența națională a poporului român din Ungaria. (Aprobări și aclamări.) Vedem cât de măreață este ideea culturei naționale și cât de mari și vitale sunt interesele legate de realisarea ei. (Așa este!) Dar cât de măreață este ideea, atât de grea este reali- sarea ei. Este o operă grandioasă, ba putem cjioe, ° operă gigantică, la care ne-am angageat. Aceasta firesce nu poate fi opera unei singure generațiuni, dar este o operă deamnă de stăruințele cele mai nobile ale generațiunilor, este o operă , care pretinde dela fie-care generațiune încordarea și concen- trarea tuturor puterilor sale. Și dacă undeva, apoi aici se- potrivesce pentru noi devisa: viribus unitis, căci dacă undeva,, apoi aci în sînul Asociațiunii noastre ne este dată posibilitatea de a concentra toate puterile noastre. (Aprobări vii.) Prin Asociațiune ni-s’a deschis arena, la pragul căreia dispar toate veleitățile despărțitoare; pe această arenă ne presentăm desbrăcați de toate particularismele, de toate di- vergențele confesionale, politice, locale ori provinciale, pe acest teren ne întâlnim cu toții uniți într’un cuget și o simțire. Asociațiunea este expresiunea unității și solidarității naționale pe terenul cultural al poporului român din Ungaria-, iar prin orga- nisarea ei ni-e dată posibilitatea concentrării puterilor noastre. Astfel ca o (ți epocală va străluci în analele ei (țiua, în care Asociațiunea va vedâ organisată sub stindardul seu întreaga 151 inteligență română ca o armată bine disciplinată in serviciul causei naționale. (Așa este.) Concentrarea naționala deci să ne fie lozinca. (Aprobări vii.) Iar despărțemintele noastre deja înființate și cari se vor înființa âncă, prin cari Asociatiunea vine în atingere nemij- locită cu poporul, sunt chemate a ne apropia pas de pas de această organisare națională. Și în această privință îmi servesce spre deosebită plăcere a pute releva în acest moment solemn faptul, că între bine meritatele noastre despărțeminte, ale căror zel și devotament merită laudă, ocupă loc distins despărțementul Oraviței. Prestatiunile acestui valoros despărțământ ne îndreptă- țesc la frumoase speranțe. Cu astfel de speranțe a venit Asociatiunea în aceste regiuni romantice, ca să-’și tină astă- dată la sediul acestui despărțământ, la acest focular național de bun renume, adunarea sa generală. (Trăiască!) Eu din parte-mi sunt convins, că speranțele • noastre vor fi justificate. în această convingere și cu salutare frățească declar adunarea deschisă. (Trăiască!) Dr. GEORGE VUIA.*) Este acum pentru întâia-dată, că la ședința festivă a secțiunilor lite- rare-șciințifice ale „Asociațiunii pentru literatura română și cultura po- porului român“ se face necrologul unui membru al acestor secțiuni. Un obiceiu bun acesta, căci ne dă prilegiu a ne opri din când în când în fuga vieții și stând pironiți în fața repaosului etern, să ne tragem seama cu le- gile și cu valoarea cea adevărată a mișcării neîncetate. în mijlocul toiului produs de învălmășeala vieții mă opresc dinaintea chipului liniștit al Drului George Vuia și îmi țes firele, ca să Vă pot arăta în toată limpezimea tabloul acestei vieți atât de laborioase, atât de clare, dar’ al cărei sfîrșit ne întunecă din nou privirea in misterul ființei. George Vuia s’a născut în Arad, în 3 Maiu 1850, din părinți mese- riași. Tatăl său, un ciobotar sirguincios și de cinste, a purtat numele Vuici, și cu acest nume a fost introdus în cartea botezaților din Arad și băiatul său George. La școală s’a înscris cu numele Vuia. — Școala elementară, precum și clasele I—VII liceale le-a făcut în orașul său natal, iar’ clasa a VlILa gimnasială a studiat-o ca privatist, dând esamenul de pe această *) Disertațiune cetită în adunarea generală a Asoc. ținută în Oravița la 14 Sept. 1902; menită însă pentru ședința festivă a secțiunilor sciințifice-literare. ¹¹ * flt^M 152 clasa, precum și esamenul de maturitate în 26 Ianuarie 1871, la gimnasiul reformat din Sârospatak. După terminarea studiilor gimnasiale s’a înscris ca medicinist la uni- versitatea din Budapesta. — De oare-ce însă de acasă era sărac, a fost ne- cesitat, ca, pe lângă studiu, să mai muncească și pentru susținerea vieții, — soartea atâtor tineri români, care adeseori se resbună prin slăbirea prea timpurie a puterii de viață. Medicinistul George Vuia considera âncă de mare noroc pentru sine împregiurarea, că în urma vocei sale sonore și a cunoscințelor sale in ale tipicului bisericesc a fost angajat cantor la biserica gr. or. din Budapesta cu un mic salar de 800 coroane pe an și o chiliuță mică și modestă ca locuință. — Din această remunerațiune se întreținea la studiu, ba uneori mai trimitea și câte-un mic ajutor la Arad părinților săi, cari erau fără avere. Cel mai bun prieten al decedatului era pe aceea vreme dl P. Ilieș, student la politechnicul din Budapesta, acji inginer in România, de origine din Țebea. Serac și dînsul, în cele din urmă medicinistul Vuia l-a primit să locuiască cu densul în unica cameră, ce-o avea în edificiul bisericei menționate mai sus. — în schimb Ilieș îi plătia 2 coroane pe lună pentru biata babă, care le făcea serviciul de curățenie in cameră. Ancă de pe aceea vreme, tinerul George Vuia se arătase Român de inimă și de convingere, foarte activ și entusiasmat în toate mișcările na- ționale ale tinerimei și foarte cumpănit în același timp, nici odată fantasist. Pe atunci era luptă mare între tinerimea română din Budapesta pentru statutele societății „Petru Maior“ — După-ce ministeriul înapoiase de mai multe ori și în decurs de mai mulți ani statutele înaintate spre aprobare, cerând diferite modificări, — în cele din urmă, prin anul 1873, cerea, ca ultimă modificare, să se d’că în statute, că „membru al societății poate fi fie-care cetățean ungar de buză română" (minden român ajku magyar honpolgăr). Odată cu înapoiarea statutelor, pentru-ca să se introducă această frasă, ministeriul pusese și un termin pentru votarea de cătră societate a acestei modificări și, în cas de neurmare, dăduse ordin expres poliției din Buda- pesta, să disolve imediat societatea. — Era un fel de ultimat. — în textul statutelor înaintate de tinerime se medic. ASOCIAȚIUNEA PENTRU CULTURA POPORULUI ROMÂN DIN MARAMUREȘ. Anul 1860 a fost de mare însemnătate și fericitor pentru poporul ro- mânesc din Maramurâș, deoarece în acel an a venit paroch în S. Slatina și vicar al Maramureșului neuitatul episcop Michail Pavel. Vicariatul român din Maramureș s’a înființat în an. 1778 cu decretul reginei Maria Teresia „Pro remotius situatis Districtibus Valachicis cum annuis 800 florenis ex proventibus vacantis Episcopatus Magno-Varadiensis“. Insă după-ce s’a curmat seria episcopilor români din Maramureș și după-ce parochiile române din acest comitat au ajuns sub iurisdictiunea epis- copilor rutheni dela Muncaciu (Ungvar), Maramurășul numai când și când a avut câte un vicar de origine român, ba în urmă a perdut și parochia Sighetului menită pentru reședința vicarilor români. Această parochie mai târfliu în 1871 s’a recâștigat prin M. Pavel pe seama Românilor, și a

c& iuima este un muschiu în formă de pungă, a cărei spațiu se împarte în douâ camere. A vorbi despre camerile inimei, le înțelege ori și cine, chiar și băieții dela școală. 174 Mai sunt âncă și alte numiri foarte greșite, precum: împreunare de materii, în loc de schimb de materii; a dilăta în loc de a se lărgi. Leșiuni în loc de lesiuni; visibile, întrerumpere de continuitate la răniri; inundat în loc de vărsat; apertură în loc de deschidâtură, intrare sau eșire care se întrebuințează la canalurile, duelurile și cavitățile din corp. Toate aceste dovedesc, cumcă autorul nu-i inițiat în limbagiul nostru poporal, el s’a acomodat mai mult după traduceri greșite din autorii maghiari. De asemenea numiri necorecte bîșbăe întreg operatul, dela început pănă la sfîrșit, așa încât îi detrage mult din însemnătatea poporală la care reflectează Domnul autor în introducerea cărții. Ar fi de dorit ca domnul autor, în alte eventuale lucrări să nisuiască a se apropia mai mult de numirile, cari le întrebuințează poporul, căci aceasta ne este țînta, ca să ne apropiăm, nu să ne depărtăm de popor în lucrările noastre, menite pentru trebuințele lui. Toată lucrarea se împarte în mai multe părți și articole. După o scurtă tratare asupra circulărei sângelui, se începe descrierea și trac- tarea ranelor numite de autor leșiuni cu sângerări visibile. în acest articol se tractează curgerile de sânge într’un mod simplu însă destul de rațional, atât la curgerea de sânge după vulnerări, cât și la celelalte curgeri din interiorul corpului, — din nări, din plumâni, vo- marea cu sânge, și alte sângerări la femei și cele din cavitățile corpului. Referitor la rănirile înveninate, pag. 23, precum sunt: înțăpăturile insectelor s. e.: de albine, de vespi, de muște, apoi mușcăturile de ani male turbate, âncă sunt tratate corespundător. Li se dă sfatul popore- nilor cum au a se feri de ele și ce au se facă dacă li s’a întâmplat neno- rocirea. Cele cuprinse în art. 5 Nr. 33, despre frângerile de oase, și art. 6 despre luxațiuni sau scrintituri, — abstrăgend dela mărginită însă acceptabila sfătuire poporală asupra îngrijirilor acestor nenorociri, — celelalte de- scrieri din ele vor produce numai confusiune și rătăcire în creerii popo- renilor și cărturarilor noștri dela sate, pentru-că nu le vor pricepe, lip- sindu-le cunoscințele speciale ale anatomiei și a numirilor sciințifice de cari s’a legat atât de mult domnul autor. Un vocabular de explicare al numirilor sciințifice dacă s’ar fi adăogat la finea operatului ar fi înlesnit foarte mult înțelesul lucrării întregi. Tot astfel se poate dice și despre art. 8, în care se ocupă cu ar- surile, și în loc de a întrebuința nisce numiri simple înțelese și de popor, a grămădit expresiuni nepricepute de ori și cine, pr.: vesiculațiune, pu- rulent, tiphoidice, nervoase, etc., mai bine era dacă s’ar fi înlocuit cu: beșicos, puroios, neliniștitoare. Ceea-ce se c|ice în descrierea Schokului, pag. 69, care se referesce la sguduirea tuturor nervilor în urma vulnerărilor premerse, atât numirea ca provincialism cât și descrierea fiind încurcată, poporul nu poate să tragă folos din ea. 175 La pag. 63 — II. despre plămâni și respirare, se cuprinde o scurtă amintire anatomică și o mai estinsă descriere fisiologică, care în multe privințe duce pe cetitor în rătăcire în loc de a-1 lumina. Anume despre pelița peptului care acopere plumânile (pleura), c}ice c& cuptușesce pe din afară păreții peptului, ceea-ce nu este exact, pentru-că pleura cup- tușesce partea internă dela coșul peptului. In acest articol se înșiră mai multe metode de a se face respirațiunea artificială, care este a se aplica la cei amețiți și asfixiați din mai multe pricini. Acestea ’și-ar avea însemnătatea lor la cei mai învățați, poporul de rend însă nu se va sci îndrepta din ele. Folosul care s’ar pută trage din acest articol, este partea care dă instrucțiunea în privința ajutorului, care este a se presta celor amenințați a se înneca în apă, la cei care se spânzură, la strangulați, la cei înădușiți cu diferite gazuri — de cărbune, de acid carbonic, din gropi, etc. Articolul III și IV despre înghiețare, pag. 105, conține în sine mai multe incorectități precum că: căldura corpului omenesc o trage împre- jurimea și cum-că fiind căldura prea mare, corpul scapă de ea prin eva- porarea sudorilor. Căldura nu se trage ci se perde prin muncă și prin funcțiunile de viață ale corpului în formă de evaporare și asta este însăși sudoarea. Cuvintele strămutări și murirea unor părți ale corpului, pag. 108, care le aplică autorul la părțile degerate, âncă n’au loc, ar fi fost mai bine schimbări și degerarea sau încetarea funcționării unor părți la cei în- ghețați. De altcum articolul ne înfățoșează toate simptoamele și schim- bările prin «cari trec părțile atacate de ger. Procedeul de vindecare și de scăpare în privința degerărei sunt înțelepțesce predate pentru trebu- ințele poporului. Mai ales înnădușirea cu gaz de cărbune, cu acid carbonic, cu cel din aborturi, conține o scriere specială în tot ce privesce influința lor stricăcioasă asupra sănătăței precum și regulele de scutire și de ajutorare. In art. IV despre insolare cu numire greșită de sub soare, în loc de împunsătura de soare, se amintesc multe de toate însă fără de a veni la influința principală, care o săvîrșesce căldura respective razele asupra creerilor, din care pornesc apoi toate cele înșirate referitoare la alterarea nervilor. Asupra tratărei cu privire la vindecare nu avem nimica de observat. Cuprinsul despre fulgerare și trăsnit pct. V., apoi amețelile, leșinările, pct. VI, dimpreună cu procedura lor instructivă au valoare și folos pentru ori- care le va ceti și vor împlini regulele prescrise în ele. Făcend aceste mulți dintre poporenii noștri nu s’ar expune deselor întâmplări elementare. Sgârciurile, epilepsia, eclompsia, sunt lucrate cu multă pricepere, expresiunile complicate fac însă confusie, pr. tonicoclonice ceea-ce se 176 pută exprima și numai cu numirea de sgârciuri, cârcei sau mătrici. Apoi sfatul de a pune pe pântecele copiilor sugători care pătimesc de sgârciuri — cataplasme răci, este procedură greșită, căci chiar răceala potențează durerile de mătrici, pe când căldura le domolesce. Tetanul precum și diferitele înveninări cu phosphor, cu alcohol, cu tutun, cu mătrăgună, ciumăfaie, cu bureți, cu căței de turbă, înveni- nările cu deosebite acide și leșie sunt tratate corect dar și aici obvin termini nepotriviți pr,: aperturi în loc de intrări la deschidăturile cor- pului, apoi frângibil în loc de sfârmieios sau rumpăcios, unsoare în loc de grăsime, pag. 137 șirul 1, ceea-ce este mai nimerit la schimbările pro- duse de phosphor în corpul înveninatului. Vomătoriele în loc de vomătoare p. 156, lărgirea stomachului ar fi mai potrivită pentru popor ca dilatarea. Mai de valoare în întreagă lucrarea este materialul punctelor VIII și IX despre nasceri și despre transportarea morboșilor și nenorociților. La tratarea despre lăusia femeilor autorul a fost foarte scurt, tot așa și despre grija noului născut. S’a îndestulit cu o mică introducere, pe când chiar aceste articole ar fi fost de mare folos dacă s’ar fi îmbo- gățit cu instrucție mai pe larg. Avem se recunoaștem că primejdia cea mai mare la femeile lăuse și la copiii țăranilor o formează negrija și nepăsarea. Sfaturi practice date în aceste împregiurări, n’ar trebui să lipsească nici dintr’o lucrare higienică pentru popor. Asta ar fi mai de prețuit decât torturarea creerilor oamenilor laici cu descrierea schimbărilor pa- tologice care se întâmplă în organele morților. Pe pagina 171 placenta figurează destul de greșit între părțile ac- cidentale. Alta ete splacenta singură și altele sunt părțile ‘adnexe cari îi aparțin. Partea despre transportarea morboșilor, a vulneraților și nenoro- ciților preste tot, le va face țăranilor mult bine și ajutor, cu atât mai vîrtos că sunt foarte expuși la întâmplări în economia lor casnică și grea. Pe lângă mijloacele simple și corecte, cari le recomândă autorul în lucrarea amintită, n’au dat uitărei nici acel principiu sănătos, ca se în- drume pe nenorociți a se folosi grabnic de ajutorul medical și se pără- sească vrăjitoriile, descântecele și alte superstițiuni fără de nici un înțeles. Cu toate scăderile înșirate pe scurt, cartea dlui Dr. Iulian Chitul, deși nu o putem considera de vre-o însemnată valoare literară, — în multe privințe are și partea ei bună; drept aceea e vrednică a fi cetită. Era bine dacă dl autor ar fi făcut îndrumarea ca poporul în cașuri de boale se cerce inmediat cura sau vindecarea în spitale. 1902, la 10 Iulie. Simeon Stoica, censor. 177 Bibliografie. Teoria asigurărilop asupra vieții, de loan I. Lăpedatu. Brașov. Tipografia Ciureu & Comp. 11)02. 144 pag. 8°. Istoria naturală și museul dela școalele din Blaș. Schiță istorică de Dr. Ambrosiu Chețianu, profesor gimnasial. Blaș, 1902. Tipografia Seminariului archidiecesan. 34 pag. 8°. Prețul 40 fileri. Isus Christos CU cuvintele sfintei Scripturi, de Dr. Petru Barbu. Caranse- beș, 1902. Editura proprie. Tipografia diecesană. 169 pag. 8°. Prețul cor. 2'50. Anuarul V. al Societății pentru crearea unui fond de teatru român pe anul 1901—1902. Brașov. Tipografia A. Mureșianu. 1902. 266 pag. 8°. Geografie pentru clasa I. gimnasială și reală de Dr. Ambrosiu Chețianu, profesor gimnasial. 1. Ungaria. Balâzsfalva (Blaș). Tiparul tip’ografiei Seminariului archidiecesan. 1902, 42 pag. 8». Prețul 1 K. Geografie pentru clasa II. gimnasială și reală de Dr. Ambrosiu Chețianu, profesor gimnasial. II. Europa, Asia și Africa. Balâzsfalva (Blaș), 1902. Tipografia Seminariului archidiecesan. 68 pag. 8°. Prețul 1 K. Nume de familie la Românii din Ungaria, de Alexiu Viciu, profesor. Balăzs- falva—Blaș, 1902. Tipografia Seminariului archidiecesan. Retipărire din „Unirea¹¹. 29 pag. 8°. Prețul 12 fileri. Analise psichologice. Lecțiuni de psiehologie pentru învățământul secundar, de Dr. losif Blaga, profesor. Brasso. Tipografia Ciureu & Comp. 1902. Edițiune ajutorată de fondul „Coresi¹¹. 186 pag. 8°. Prețul K 2 60 sau 3 franci. Curs sistematic de gramatica limbii române, de N. Pilța, întocmit pentru școalele secundare după cele mai noue recerințe ale instrucțiunii, de Nicolae Sulică, prof. gimn. Edițiunea IV. Volumul 1. (Etimologia). Brasso. Editura librăriei H. Zeidner. 1902, 144 pag. 8°. Prețul 1 cor. 80 bani; pentru România 2 franci. Elemente de musică vocală pentru școala poporală, de N. Stoicovici. Editura librăriei H. Zeidner, Brasso. 1902. Tiparul tipografiei lui los. Drotleff, Nagyszeben. Pro- prietar : Petru Drotleff. 48 pag. 8°. Prețul broș. 50 fileri. DIN SINUL ASOCIAȚIUNII. Adunarea generală din Granița. Ultima adunare generală a Aso- ciațiunii, ținută la 14 și 15 Septembre a. c în romanticul orășel montan Oravița, a fost o frumoasă sărbătoare culturală. Deși participarea publicului extern nu a fost atât de mare după cum se aștepta, atât ședințele adunării generale cât și festivitățile arangiate cu această ocasiune, au decurs în mod sărbătoresc, și au cucerit Asociațiunii noastre mulți aderenți noui în părțile Banatului. Discursul avântat, prin care presidentul Asociațiunii, D. Al. Mocsonyi, a deschis adunarea generală, și pe care îl publicăm în fruntea acestui fa- scicol, a dat lucrărilor adunării dela început timbrul demnității, care a remas nealterat în tot decursul ședințelor. Hotărîrile luate de adunarea generală cetitorii noștri le vor afla din Anale. La acest loc vom remarca numai doue momente mai însemnate: 178 cuventul de bineventare : rostit de D. ilie Trăilă, și discursul prin care D. Eman. Ungurean a interpretat felicitările Societății fondului de teatru român. D. Trăilă a (Jis următoarele: „D-le Președinte! Onorabilă Adunare generală! în numele populațiunei române din aretul acesta, fie-mi permis să Ve întimpin cu vre-o câte-va cuvinte de bun sosit. Este îndoită sărbătoare, îndoită bucurie pentru noi, că cea mai stră- lucită însoțire a neamului nostru, lamura elementului românesc din țara noastră, vine să aducă prinos culturei cu rendul acesta aici între noi, dela unu la celalalt capăt al țării — și vine în frunte cu bărbatu dorințelor noastre, pe care ni l-a dat providența, ca din faptele sale, din înțelep- ciunea sa și din statornicia sa fără seamăn să luăm pildă și îndemn la lupta pentru binele și înaintarea poporului nostru năcăjit. Pe (Ji ce merge puterile ne slăbesc, energia ne scade și nădejdea de a vedă pe Români cu alte popoare alăturea în cultură și civilisațiune începe a ne părăsi: ca să dați nouă putere, nouă energie sufletului nostru și nouă speranță inimelor noastre — Bine ați venit! Pe terenul material, în economie suntem primitivi, în industrie săraci de tot: ca să dați o puternică poarnă acestor factori de existență și de bunăstare a poporului... Bine ați venit! Literatura noastră e o plantă gingașe âncă în codrul superbilor co- paci ai literaturilor străine, mai nebăgată în seamă, ba primejduită chiar de a fi cutropită și înecată de umbra acestora: ca să dați lărgâment, aer și lumină acestei flori sufletesci prin îndemn cu graiu și condeiu — Bine ați venit! Limba noastră frumoasă și biruitoare oare-când, acum luptă o luptă fatală pentru existență: ca să-i dați vlagă, suc învietor în vinele deve- nite pe alocurea anemice: Bine ați venit! Și iarăși limba! La limba noastră literară doftorii cei iscusiți con- stată un fenomen îngrijitor, o bifurcație stricăcioasă: ca să ne-o dați una și nedespărțită, așa unificată cum a lăsat-o Dumnezeu în gura poporului nostru, în graiu Românilor de pretutindeni: Bine ați venit. Bine ați venit și munca Voastră fie rodnică și folositoare, iar dacă noi, cei-ce V’am dorit în mijlocul nostru, n’am putut corespunde așa după cum ați așteptat, Vă rugăm să fiți ertători și îngăduitori multelor noastre neajunsuri. Să trăiți, și să aveți ventă de truda Voastră¹¹. (Aplause vii). * D. Ungurianu a rostit următoriul discurs : „Ilustre domnule Președinte ! Onorată adunare generală! Societatea pentru fond de teatru român fiind invitată din partea Aso- ciațiunii la adunarea sa generală de astădi, m’a însărcinat a o representa astăzi aici și a Vă aduce salutările ei. Dacă privim mai apriat și mai afund starea culturală a poporului român din Ungaria, și dacă asemănăm gradul lui de cultură cu cel al altor 179 popoare civilisate, atunci trebue să ne cuprindă un simț de compătimire față de poporul nostru, pentru că la moment observăm marea diferință culturală intre poporul nostru și între alte neamuri, la moment observăm la poporul nostru urmele grele ale negligenței și ale greșelilor din timpu- rile trecute. Nime n’a grijit de cultura și deșteptarea acestui popor, pentru că biserica noastră, în parte stând sub guvernare ierarchică străină, aici în părțile Ungariei n’a putut desvolta nici o acțiune culturală, iară inteligența, care indispensabil are datorința și pe cale socială a lucra pentru luminarea neamului său, a fost în timpurile trecute neînsemnată și neputincioasă. Acum suntem noi la rând a repara cu grabă urmările negligenței trecutului, această grabnică reparare în mare parte cade acum în sarcina Asociațiunii, ea e chiemată a pune uriașa muncă la ridicarea edificiului cultural al poporului român din Ungaria, — mai târziu va trebui se vină părtașe la muncă și Societatea pentru fond de teatru român, amândouă societățile vor trebui să lucre în armonie la ridicarea nivelului cultural al poporului român din Ungaria, pentru că amândouă societățile au acelaș scop adecă propagarea culturei la poporul român din Ungaria. Dacă voim să fim față de noi sinceri și să ne spunem adevărul, trebue să recunoascem că factorii noștrii culturali în trecut pentru cultura popo- rului de rend, a țăranului român, au făcut tare puțin sau mai nimic; iar noi acum dacă nu vom începe și continua acțiunea noastră culturală pentru luminarea și deșteptarea poporului de rend, a țăranului român, atunci toată munca noastră culturală e ca o zidire începută fără fundament; deci acți- unea noastră culturală numai atunci are rațiune, numai atunci va fi de va- loare, dacă lucrăm în prima linie și cu toate puterile noastre la luminarea și deșteptarea poporului de rend, a țăranului român, ca să-l punem în stare, să-l facem capabil a-și apăra existența și a susțină lupta de viață în con- curență cu alte popoare conlocuitoare, unele mai culte altele mai favori- sate de soarte. Numai așa facem bine poporului, numai așa ne împlinim datorința. Dar trebue să vorbim adevăr și să recunoascem, că în timpul mai nou de vre-o câți-va ani încoace Asociațiunea a început a lucra în această direcțiune, multe și însemnate lucrări ale ei se refer la promovarea culturei poporului de rând, să vede că conducerea Asociațiunii e pătrunsă de ideea, că edificiul cultural trebue început dela fundament, că cultura națională trebue începută dela popor. Pentru această nobilă nisuință merită Asociațiunea toată recunoscința noastră și e îndreptățită a pretinde tot sprijinul dela întreg puplicul ro- mânesc. Sunt însărcinat din partea Societății a aduce Asociațiunii acest tribut de recunoscință și a exprima dorința, ca lucrările ei să aducă roade mă- noase pentru cultura poporului român din Ungaria®. * 180 Secțiunile seiințifice-literare. Conformăndu-ne hotărîrii luate în ședința I. a ultimei adunări generale, publicăm următorul extras din ra- portul prim-secretarului Asociațiunii despre lucrările secțiunilor seiințifice- literare : „Activitatea de păn’ aci a secțiunilor, ce e drept, nu arată ancă resultate mănoase, dar îndreptățesce la bune speranțe. Anul dintâiu al existenței secțiunilor a fost ocupat aproape exclusiv cu lucrări de orga- nisare, sancționate ulterior prin votul adunării generale din anul trecut. Puse acum pe basele ce ele ’și-le-au ales, Secțiunile seiințifice-literare au inaugurat o activitate mai intensivă, și învingând în scurt timp greută- țile începutului, au căutat să dee dovedi serioase ale vitalității lor. Actele secțiunilor, publicate în Analele Asociațiunii, arată mai pe larg lucrarea ce ele au sevîrșit, și raportul de față se mărginesce a rea- suma pe scurt cuprinsul acelor acte. înainte de a areta singuraticele lucrări ale secțiunilor, îmi iau voia a raporta despre schimbările personale ce au urmat în sinul lor. Secțiunea sciințifică a pierdut prin moarte pe unul dintre cei mai valoroși membri ai săi, pe Dr. George Vuia... Secțiunile depun tributul venerațiunii și recunoscinței lor pentru regretatul coleg prin discursul comemorativ, care se va ceti în această ședință și se felicită de coinci- dența că pot onora memoria lui Dr. George Vuia chiar în Oravița, unde densul a trăit și muncit timp mai îndelungat. Prin demisiune au devenit vacante ancă alte 6 locuri în secțiuni, și astfel ele s’au întregit cu 7 membri ordinari noui, alegând: a) în secțiunea sciințifică pe domnii Simeon Stoica, Dr. Ambrosiu Chețian și Dr. Aurel Ciortea; b) în secțiunea școlară pe dnii Patriciu Drăgălina și loan F. Ne- gruțiu, iar c) în secțiunea economică pe domnii Romul Simu și Dr. C. Diaco- novich. în urma modificării Regulamentului secțiunilor, aprobată de ultima adunare generală, secțiunile s’au întregit și cu 14 membri corespondenți, alegând: a) în secțiunea literară pe dnii N. Sulica Dr. Sextil Pușcariu, Enea Hodoș și Val. Branisce; b) în secțiunea istorică pe dnii Dr. loan Mihâlyi, Silv. Moldovan și Nic. Togan; c) în secțiunea sciințifică pe dnii Dr. I. Radu și Vict. Borlan; d) în secțiunea școlară pe dnii Dum. Lăpâdat și Dum. Mosora, iar e) în secțiunea economică pe dnii Nic. Petrescu, loan de Preda și Dr. Nic. Vecerdea. în decursul anului din urmă secțiunile, cu toate greutățile ce le în- timpinau din causa că în urma schimbărilor personale acum înșirate nu erau complete, precum și în urma neajunsului atât de mult simțit în R181 viața noastră națională, că forțele noastre literare în lipsa unor centre sociale și culturale mai mari, sunt împrăștiate în diferite ținuturi înde- părtate ale țerii, — s’au întrunit totuși în numeroase ședințe, în cari au desvoltat o activitate destul de intensivă. Anume: Secțiunea literară a ținut 4, secțiunea istorică 2, secțiunea sciințifică 2, secțiunea școlară 2 și secțiunea economică tot 2 ședințe, deci în total s’au ținut 12 ședințe de secțiuni, ale căror lucrări au fost apoi presentate în ședința plenară, întrunită în Sibiiu la 13 și 14 Iulie a. c. Hotăririle ce s’au luat în această ședință plenară ating mai multe chestiuni de deosebită importanță literară și culturală, și dacă secțiunile întru realisarea problemelor ce și-le-a stabilit, nu vor fi lipsite de con- cursul adunării generale și al publicului nostru, credem că lucrarea lor va pută contribui în mesură însemnată la înaintarea scopurilor și intere- selor culturale ale poporului nostru. Amintim în primul rând măsurile luate pentru conservarea și culti- varea celui mai scump tesaur al poporului român: a limbei noastre na- ționale, care în urma grelelor împrejurări în cari trăim și cari ni-au divisat nu numai în privința politică, ci și în viața noastră intelectuală, la noi în țeară nu a putut țină pas în desvoltarea ei cu acel avânt ce l-a luat limba română dincolo de Carpați. Lucrarea de unificare și îndreptare a limbei literare și a ortografiei române, este pentru noi o chestiune de deosebită importanță națională, și credem că nisuințele secțiunilor și activitatea ce ele vor desvolta în această direcțiune, merită și vor avă întreg concursul publicului nostru cult. Aceeași atențiune au dat-o secțiunile âncă și altor doue bunuri na- ționale, nu mai puțin scumpe poporului nostru: anume nomenclaturei noastre toponomastice și portului nostru național. Numirile de localități represintă o însemnată parte a istoriei noastre naționale, și astăzi, când în urma măsurilor legale ce s’au luat în timpul mai nou cu privire la acest obiect, atâtea monumente ale persistării noa- stre pe pământul nostru strămoșesc sunt expuse peirei, a fost o adevărată datorință națională, ca cei chiemați a păstra trecutul și presentul pentru viitor, să iee la timp toate măsurile posibile pentru salvarea importantului isvor al istoriei noastre naționale, ce îl represintă nomenclatura topo- nomastică. Tot astfel ni-a impus și influința nivelisătoare a stărilor economice moderne, datoria de a îngriji și de conservarea portului nostru național, care este un moment atât de caracteristic și atrăgător în viața poporului nostru și împreună cu motivele naționale în industria noastră de casă, merită a fi păstrat ca un scump odor. Credem și sperăm deci, că adunarea generală va apreția motivele secțiunilor și propunerile ce i-le presintă în aceasta materie Comitetul central, și va vota cu tot dragul mijloacele ce i-se cer pentru realisarea lucrărilor înșirate. 13 182 Afară de aceste resultate ale activității secțiunii literare și istorice, mai putem aminti la acest loc și lucrările deocamdată numai începute ale secțiunii școlare pentru studiarea cât mai aprofundată a stării școa- lelor noastre naționale, ca pe deplin orientați să căutăm mijloacele tre- buincioase și căile potrivite pentru ajutorarea și înaintarea lor, — apoi o serie de probleme stabilite de secțiunea economică pentru ridicarea stărilor economice ale poporului nostru, cari în foarte multe direcțiuni sunt avisate la un sprijin cât mai intensiv și reclamă de urgență măsuri de protegiare și sanare din partea cercurilor competente. Expunerea mai amănunțită a acestor lucrări și nisuințe trebue să o amânăm păn’ la timpul, când începuturile făcute vor lua forme mai concrete. Ce privesce producțiunea literară a secțiunilor, aceea în anul trecut — afară de publicațiunile organului oficial al Asociațiunii, ale revistei „Transilvania®, — s’a mărginit la editarea unei conscripțiuni de deosebit interes istoric a Diecesei Făgărașului din seclul XVIII, publicată de tir. Aug. Bunea, și a unei folositoare broșuri despre cărțile funduare, de Dr. Val. Moldovan. Acestor edițiuni, în sine modeste, le vor urma însă âncă în de- cursul acestui an câte-va publicațiuni parte terminate pentru tipar, parte în lucrare, și cari vor forma continuarea „Bibliotecii poporale® a Asociațiunii. Asupra totalității producțiunei literare a Românilor din țeară, — raportul de față nu se extinde. Ședința plenară a susținut anume și de astă-dată hotărârea luată în anul trecut, ca secretarul Asociațiunii să publice numai repertoriul bi- bliografic al producțiunii literare, iar aprețiarea acestei producțiuni să se facă numai din timp în timp prin referenții secțiunilor, și anume de fiecare în specialitatea sa, rămânând ca raportul ce este a se presenta cu ocasiunea adunării generale, să expună numai activitatea secțiunilor și producțiunea literară a Asociațiunii. De această îndatorire ne-am achitat prin înșirarea lucrărilor sevîr- șite de secțiuni, și ori-cât de modest ni-s’ar părâ cadrul în care s’a miș- cat această activitate, — credem totuși că nu i-se va pută nega nici se- riositatea nici însemnătatea. Problemele ce’și așteaptă deslegarea și resolvarea prin secțiuni, — în timp de un an sau doi, abia pot fi precisate cu' destulă claritate, și ou atât mai puțin se vor pută pretinde astăzi resultate reale. Nu este vorba numai de împlinirea unilaterală a unei serii de lu- crări, ci de înaintarea unui întreg proces de desvoltare, care numai după timp îndelungat și numai după muncă îndelungată își va pută aduce roadele. începutul s’a făcut sub bune auspicii. Asociațiunea a sciut pune în serviciul intereselor culturale ale poporului nostru un însemnat grup 183 de puteri probate și viguroase, și seriositatea cu care acestea și-au în- ceput lucrarea, ne întăresce în credința, că cu ajutorul lor, Asociațiunea va pută suplini în viitor mult din ceea-ce s’a întrelăsat în trecut și va pută face un însemnat pas înainte întru înaintarea culturei poporului român". EXPOSIȚIA INDUSTRIALĂ DIN SIBIIU. Duminecă în 19 Octobre n. a. c. la oarele 11 a. m. a fost inaugurată exposiția industrială românească din Sibiiu. Ea este a treia exposiție mai mare aranjeată de noi Românii din țară. Primele exposiții, în parte pre- ponderantă din articole ale industriei de casă, au fost aranjeate de Aso- ciațiune, în Brașov la 1862 și în Sibiiu la 1881, urmând una după alta la intervale de circa 20 ani. între exposiția din 1881 și cea de față a mai avut loc un număr mai mare de alte câteva exposiții, între cari: 12 exposiții de vite și 3 exposiții de poame toate aranjeate de „Reuniunea română de agricultură din comitatul Sibiiului*, 1 exposiție curat industrială aranjeată în 1892 din incidentul iubileului de 2b de ani al „Reuniunei sodalilor români din Sibiiu". Afară de aceste sunt' vrednice de amintit: exposiția aranjeată de „Reuniunea femeilor române din Sibiiu", de „Reu- niunea femeilor din comitatul Hunedoara", de „Reuniunea femeilor din Selagiu", cum și câteva exposiții comunale aranjeate de diferite despăr- țăminte ale Asociațiunii, anume al Blajului, Orăștiei, Branului ș. a. Grupând aceste câteva date istorice cu privire la exposițiile româ- nesci din patrie, am făcut-o numai pentru a arăta că aproape numai în orașul și comitatul Sibiiu s’au aranjeat pănă acum exposiții românesci (19) și cu deosebire am făcut’o pentru a scoate la iveală vrednicia „Reu- niunei române de agricultură din comitatul Sibiiului* și a „Reuniunii sodalilor români din Sibiiu* cari au aranjeat pănă acum 17 exposiții, între cari și cea de față. Am mai făcut această constatare pentru a arăta și cu această ocasiune, câte lucruri bune pot pune la cale reuniunile, de cari noi suntem atât de săraci, și totodată să dovedim ce mare trebuință avem de reuniuni agricole și de meseriași, conduse de oameni desinteresați și zeloși. Și acum să întrăm în meritul chestiunii. Exposiția a fost inaugurată la data susnumită de dl Dim. Comșa, în presența notabilităților din Sibiiu și a unui public număros și distins, Români și străini, din loc și împrejurime. In cuvântul de deschidere, dl Comșa a arătat motivele și scopul aranjării acestei exposiții, și anume că ea s’a aranjeat pentru „a întruni într’un singur mănunchiu frățesc rodurile muncii și priceperii, hărniciei și iscusinței românesci" și pentru a contribui prin exposiție „la strân- gerea rândurilor adese-ori răslețe, la propășirea industriei românesci, la împreună lucrare economică și la încrederea în marile destoinicii, proprii neamului nostru". Despre însăși exposiția, anume atât despre secția industriei de casă, cât și despre secția meseriilor nu avem decât cuvinte de laudă. Au expus bl comune din comitatul Sibiiu, și adecă aproape 4b0 exponente peste 1700 obiecte din industria de casă; 37 comune din comitat nu au expus; dar în schimb au fost expuse frumoase obiecte de industria de casă; din câte-va comune aparținătoare altor comitate. Obiectele aparținătoare industriei de casă, îndeosebi ale industriei textile, sunt foarte bine representate, și ele, precum constată chiar și 13* 184 streinii, ca executare în colori sunt splendide și pline de gust, iar soli- ditatea materialului este neîntrecută. în fruntea salei celei mari dela Gesellschaftshaus unde e aranjeată exposiția, sunt improvisate 3 odăi înzestrate cu obiectele necesare, și anume o odae din Săliște, alta din Rășinari și a treia din Avrig. La dreapta o sălișteană țese pachioale, iar o țărancă din Mohu țese frumoase cătrințe; la stânga în front funcționează un răsboiu de brăcii și este aran- jeată o frumoasă colecție de cusături a doamnei M. Cosma. Tot în front, la dreapta și la stânga, două cusătoare destoinice execută neîntrerupt frumoase cusături. Pe lângă păreți, la dreapta, la stânga și prin mijloc sunt mese de mese încărcate în mod estetic cu tot felul de obiecte lucrate de țăranele noastre și grupate după diferitele comune cari au expus; iar păreții, îm- preună cu frontul galeriei sunt împodobiți și ei, pe lângă ghirlande, cu covoară, perdele și alte țesături. Tot astfel e aranjeată și sala mai mică din fund. De remarcat sunt cele 12 păpuși lucrate după modelul păpușilor reginei României și îmbrăcate în portul național alor 12 localități româ- nesci, un frumos album de mostre, compus din cusături colectate de „Reuniunea agricolă din comitatul Sibiiului®. Tot în sala cea mare în fund sunt aședate și câteva obiecte proprii meseriilor, anume o garnitură de mobile: masă, canapea, foteluri, dulapuri, oglincfi, o cassă de fer și o cassetă, apoi diferite vestminte confecționate de meseriașii noștri, ș. a. în sala laterală a casei se află un număr frumos de obiecte de curelărie, păpucărie, sculptură, măsărit, rotărit și aproape din toți ceilalți râmi de meserii. Toate obiectele expuse de meseriașii noștri arată progresul îm- bucurător ce am făcut în această direcțiune. TELEGRAFIA FARÂ SÎRME. Urmărind cu atențiune mișcările sciințifice ce s’au făcut în ultimii