TRANSILVANIA ORGANUL ASOCIAȚIUNII PENTRU LITERATURA ROMÂNĂ ȘI CULTURA POPORULUI ROMÂN. Nr. V. Sibiiu, Iunie 1901. Anul XXXII. „SUPPLEX LIBELLUS VALACHORUM.“ — Capitol din „Cartea de Aur'' de T. V. l'ăcățian. ■— Dintre toate acțiunile noastre politice-naționale din trecut, săvîrșite în epoca premergătoare redeșteptării noastre națio- nale, cea mai bine chibzuită, mai frumoasă și de mai mare însemnătate a fost; pășirea episcopilor români Bob și Adamovici în fața Tronului, la anul 1791, cu Suplica Românilor, memo- randul în care se aflau trecute toate dorințele și toate cere- rile Românilor din Ardeal, întemeiate pe cele mai nerestur- nabile drepturi istorice. Memorandul acesta, intitulat „Supplex libellus Valachorum“, a fost prima petițiune a Românilor pusă pe base istorice, sin- gurele base cari puteau fi luate în seamă pe acele vremuri. De o estremă temeinicie în fond, și de o admirabilă frumseță în formă, ea a fost primită cu cea mai mare bună- voință din partea împăratului Leopold 11, care a trimis-o sta- turilor din Ardeal cu stricta îndrumare, să țină cont de do- rințele și cererile Românilor, esprimate în mod atât de convingător. Nu ni-a rămas urmă scrisă, că ideea a cui a fost și cum s’a născut cu privire la înaintarea acestei suplice la adresa domnitorului. Tot ce știm este, că ea a fost compusă de Mehes, pe atunci consilier la curte, în cooperare cu călugării din Blaj. Și mai știm, că ea a fost înaintată Coroanei după ce curtea dela Viena primise de mult și cunoștea în toate 10 134 amănuntele sale proiectul ce-1 elaborase Beischlag în chestia ridicării națiunii române din Ardeal la rangul de a patra na- țiune liberă a Transilvaniei; și astfel s’ar pute zice, că nu e tocmai lipsită de temeiu combinațiunea celor-ce cred, că pen- tru a da de isvorul adevărat trebue să mergem deadreptul la Viena. Nu ne vom lua însă după combinațiuni, ci ne ținem de faptele date. Antecedențele cunoscute, istoricește bine stabi- lite, cari au putut să facă necesară înaintarea suplicei Româ- nilor din Ardeal, în forma în care ea a fost înaintată, au fost următoarele. Ancă sub domnia împărătesei Maria Teresia se croise planul la Viena pentru introducerea limbei germane ca limbă oficială, atât în școale, cât și în administrația publică, în întreaga mo- narchie, prin urmare și în Ungaria și Ardeal. Era ideea consilierului de curte Gebler, care zicea, că introducerea limbei germane în școale și în vieața publică e estrem de necesară și folositoare, atât în Ungaria și Ardeal, cât și în Gfaliția, fiind-că: „statul trebue să nisuiască să fie compus cu timpul dintr'un singur popor “, — idee, care s’a dovedit, mai curând decum se credea, a fi cu totul greșită și nerealisabilă. Ideea avea însă la început mulți și mari aderenți la curtea dela Viena; între ei cel mai mare era împăratul losif II, care după suirea sa pe tron s’a pus să o realiseze din tot adinsul. Prin rescripte severe împărătești a pus basele unificării admi- nistrației publice, Introducând pretutindenea limba germană ca limbă oficioasă. La esecutare însă ordinele preaînalte s’au lovit de pe- deci. S’au lovit de resistența Maghiarilor, cari au înscenat o oposiție energică. Aproape toate comitatele maghiare din Ungaria au ridicat proteste categorice în contra acestei „vio- lări de constituție ungară*, cerând, că dacă e vorba să fie înlo- cuită limba oficială latină de până aci cu o limbă vie, atunci aceasta să fie cea maghiară pentru Ungaria. —• iar nu cea germană. împăratul losif II a răspuns insă la protestele Maghiari- lor cu următoarele argumente: 135 — „Dacă limba maghiară ar fi limba generală în Ungaria și părțile aparținătoare ei, — ar fi cu putință să fie întrebuin- țată în afacerile publice ale administrați unii. Dar e bine cu- noscut, că limba germană, și cea ilirică, cu multele ei dialecte, precum și cea valahă, sunt tot așa în folosință, prin ce limba maghiară își perde cu desăvîrșire dreptul de a. fi considerată de ge- nerală“. Pe lângă toată silința curții dela Viena însă și pe lângă toată energia împăratului losif 11, planul totuși nu a putut fi realisat și Maghiarii au eșit învingători din lupta purtată cu Coroana, într’atâta, că s’a făcut abatere dela introducerea limbei germane ca limbă oficioasă și în Ungaria a rămas în folosință și pe mai departe limba latină. Mișcarea aceasta a Maghiarilor în contra planurilor de germanisare ale curții dela Viena, din care a eșit o luptă formală pentru revindicarea de drepturi pe seama limbei maghiare: a pus în mișcare și națiunile nemaghiare din patrie/ Fie că motivul acțiunii înscenate din partea lor a fost cel presupus de cei-ce aplicați sunt a-1 găsi în ordinul sau cel puțin în îndemnul, în boldul dat dela Viena, ca națiunile ne- maghiare din Ungaria să ridice aceleași pretensiuni cu privire la limbă, pe cari le ridica Maghiarii, fiind-că și ele au aceleași isvoare de drept în chestia aceasta pe cari le au Maghiarii, ca astfel acțiunea Maghiarilor să fie paralisată și ei să fie aduși la tăcere cu pretensiunile lor, — fie că motivul a fost celalalt, mult mai firesc, îndemnul propriu de a cere drepturi egale cu Maghiarii: fapt e, că toate naționalitățile nemaghiare din țeară au început a se mișca. Serbii au ținut congres național la 20 Iunie 1790, din care s’a trimis adresa Coroanei, cuprinse fiind în ea următoarele pretensiuni naționale: Sancționarea privilegiilor naționale ale Sârbilor; Delimitare națională pe seama poporului sârbesc, pentru a se pută constitui în persoană morală-, Cancelarie aulică specială pentru poporul sârbesc; Federație națională pe seama Sârbilor; Libertate religionară, etc. 10* 136 Sașii din Ardeal iarăși au cerut, iar dieta transilvană li-a redat la 1790 constituția municipală avută mai nainte și perdută sub împăratul losif II, recunoscendu-i de nou de ^națiune politică,u cu dreptul de a se folosi în administrația internă, precum și în corespondența cu autoritățile publice, de limba lor germană. Slovacii și Rutenii asemenea au cerut dela Coroană, că dacă e să se introducă în viața publică a Ungariei limba maghiară, paralel cu ea să fie respectate și limbile lor națio- nale, în scoale și în administrația de stat. Mișcându-se deci toate popoarele țerii, nu puteau nici Românii să rămână în nepăsare. Și-au precisat și ei durerile și pretensiunile în memorandul întitulat „Supplex libellus Va- lachorum," și le-au înaintat Coroanei. Cuprinsul acestui însemnat act politic, care, cum am spus, a fost înaintat împăratului Leopold II provăzut cu subscrie- rea ambilor episcopi români de pe atunci, loan Bob și Glie- rasim Adamovici, ca conducători firești ai întregului cler și popor din Ardeal: e de o frumseță rară și întregul document e un adevărat cap de operă. In traducerea românească, făcută special pentru „Cartea de aur“ de domnul Dr. Elie Dăianu, profesor în Blaj, care a redat și în românesce toate frumsețile originalului latin, — textul suplicei, pănă acum nepublicată în românesce, e ur- mătorul : DIVULE CâESAR AUGUSTE! Cum scopul suprem și intențiunea cea mai justă a Maiestății Voastre în guvernarea acestui imperiu este, ca peste tot atât drepturile omenești, cât și cele civile, să se estindă acurat asupra tuturor membrilor, cari compun societatea și o susțin cu jertfele lor de sânge și de avere, și nici o parte a cetățenilor să nu se încumete (divellatur) a despoia pe alții de drepturile dor și a-i oprima, — drept’aceea: națiunea română din Marele principat al Transilvaniei, vine prin aceasta carte de cerere publică a se prosterne îna- intea tronului M. Voastre și a se ruga cu tot de a dinsul (omnibus precibus obtestatur), ca să i-se redee drepturile vechi, cari aparțin în mod esențial fiecărui cetățean, și de cari ea a fost despoiată în secolul trecut, fără nici o dreptate, numai prin reutatea sorții acelor vremuri, după cum îndată se va arăta. 137 Națiunea română este acji cea mai vechie dintre toate națiunile din Transilvania, fiindcă ea își deduce originea dela coloniile romane, pe cari le făcu împăratul Traian în Dacia, la începutul secolului al II, ducend acolo adeseori un numer foarte mare de ostași veterani, în scopul de a asigura provincia. Acest lucru e sigur și dovedit cu dovedi istorice, cu o neîntreruptă tradițiune și cu marea asemănare a limbei, moravurilor și obiceiurilor. Succesorii împăratului Traian au ținut Dacia în posesiune câți-va secoli de a rândul; sub stăpânirea lor s’a propagat în aceasta provincie și credința creștină, după ritul bisericei orientale, prin stăruința episcopilor Prothogen, Gaudențiu, Nichita și Theotin, cu deosebire în secolul al IV-lea, după cum ne învață istoria universală a bisericei. Intr’aceea deja în secolul al III popoare barbare au început a peri- clita soartea acestei preabogate provincii a imperiului roman, ba le-a succes în unele părți a se așeza stabil pe un timp, nici odată însă n’au putut ajunge la atât, ca să șteargă de aci numele și stăpânirea Romanilor; pentru că e sigur că și în secolul al IV mai multe cetăți întărite din Orient, cu deosebire pe țermurii Dunării, erau supuse imperatorilor Romani, iar părțile din lăuntru ale provinciei aveau o abundanță de locuitori romani așa de mare, încât, scuturându-și deja prin secolul al VII jugul veneticilor, au întemeiat un stat propriu. Norocul acesta l-a avut cu deosebire acea parte a Daciei, care astătji se numește Transilvania. Locuitorii ei romani, doborînd stăpânirea altor neamuri, până la venirea Maghiarilor, erau supuși unor principi aleși din sinul națiunei lor. Apoi ca o urmă a stăpânirei, pe care între alte popoare străine, ce s’au perindat în Dacia, au avut-o asupra locuitorilor romani și unele nea- muri slavice, a remas până în (Jilele noastre faptul, că numele de Vlachi sau Valachi, cu care popoarele slavice, după cum dovedește Luciu Dalmata și Cromer Polonus. numesc pe ori ce Roman, Italic sau Latin, s’a păstrat în timpurile de mai târziu cel puțin pentru locuitorii Români din Dacia. Pe când Maghiarii au năvălit în Transilvania sub ducele Tuhutum, pe la sfîrșitul secolului al IX, locuitorii Romani ai acelor părți se numiau deja cu numele preschimbat de Vlachi. După cum mărturisesce cel mai vechiu scriitor al Ungariei, Anonymus, notarul regelui Bela, în fruntea lor cu supremă potestate stetea pe atunci ducele lor propriu, Gelu; în lupta ce a avut-o însă cu Maghiarii, pentru apărarea patriei sale, a fost nenorocos pentru că prin ea și-a perdut și domnia, și viața. După aceasta nenorocită soarte a principelui lor, locuitorii Români ai provinciei, cari ocură sub numele de Vlachi, nu s’au mai împotrivit Ma- ghiarilor, ci când au vetjut moartea Domnului lor (după cum povestesce Anonymus în „Historia ducum Hungariae“ cap. 27) de bună voie dându-și mânile și-au ales șie-și Domn pe Tuhutum, ducele Maghiarilor, și cu jură- mânt și au întărit credința, Gyula, nepotul mai betrân al ducelui Tuhutum, 138 deasemenea duce al Transilvaniei, călătorind la Constantinopol, în secolul al X, a îmbrățoșat acolo religiunea creștină după ritul bisericei orientale, și aducând cu sine în Transilvania pe monachul leroteu, mai târziu episcop, a câștigat pentru aceasta biserică pe mai multi din poporul seu, după cum ne învață Samuel Timon în Imago antiquae Huiigariae, lib. III, cap. I. In secolul al XI, dupăce regele Ștefan cel Sfânt a învins pe ducele Gyula jun., a adaus Transilvania la regatul Ungariei, și ceilalți Maghiari din Transilvania au trecut la creștinism, prin sîrguința însă a unor preoți adicți bisericei occidentale, cari au ostenit întru convertirea lor, au fost adauși la biserica occidentală, și după-ce și ceialalți Maghiari, cari fuseră conver- tiți la Christos deja sub ducele Gyula senior, au trecut încetul cu încetul la biserica apusană, aproape numai locuitorii Valachi ai provinciei au re- mas în sinul bisericei orientale. Cu toată deosebirea aceasta a riturilor bisericesci drepturile cetățe- nești erau comune ambelor națiuni, adecă celei maghiare și celei valache, âncă de pe când s’au coaliat într’o singură societate sub ducele Tuhutum. Ca argument pentru acest adevăr fie de ajuns, pentru scurțime, a cita scrisoarea autentică a conventului Preacuratei Vergure Maria din Cluj-Mă- năstur, edată la anul 1437, pe care clarisimul Pray a publicat-o astfel în a sa a VII disertațiune istorico-critică, secțiunea a VIII: „Paulus Magnus de Vaida Haza, vexilifer universitatis Regnicolarum Hungarorum et Valachorum in partibus Transilvanicis,“ etc. . . . In același loc observă celebrul autor (Pray), că în scrisorile sale con- ventuale universitatea regnicolară a Maghiarilor și Valachilor se provoacă la un Instrument al Regelui Ștefan cel Sfănt. în care se tractează despre imunitățile lor, ceea ce este un nou argument, cum că fiecare din cele doue națiuni a avut aceleași imunități, și s’a bucurat de aceleași drepturi cetățenesci. Națiunea maghiară e drept că âncă în acelaș secol și în acelaș an, în care au fost espedate acele scrisori conventuale, a făcut o uniune par- ticulară de ajutor împrumutat cu Săcuii, connaționalii lor, cari în acelaș timp începuseră a forma o națiune separată, cât și cu Sașii, cari au fost aduși în aceasta provincia în seclul al 12-lea. Uniunea aceasta a fost reînoită deja în anul următor 1438, după-cum ne arată actele estradate în privința aceasta, ale vice-voivodului din acel timp Lorand-Lepeș. Totuși uniunea aceea n'a stricat chiar nimic drepturilor națiunei române, ba soartea acesteia era înfloritoare tocmai în secolul în care s’a făcut uniunea, pentru-că din sinul acestei națiuni a eșit loan Huniade Corvinul, care a fost înălțat la cele mai înalte ranguri mai ântâiu în Transilvania și apoi a fost pus în postul de suprem-beliduce și guver- nator în Ungaria, iar nemuritorul său fiu Matia a fost înălțat chiar la tronul regatului, și pentru a nu mai aminti alți Voivoqfi ai Transilvaniei eșiți din sinul acestei națiuni, însămnăm numai că „loan Gețe“ (Getzi), din a Cărui famihă șe $ice că și astăzi mai există câți-va nobili valachi în 139 comitatul Dobâca, a murit cu multă cinste pe la finea veacului al XVI-lea în înalta slujbă de guvernator al Transilvaniei; Ștefan lozsika, (după-cum dovedesce însuși istoricul Bethlen Farkas), român de origine și neaîh a purtat distinsul oficiu de „cancelar⁰ sub principele Bathori. Pe la mijlocul aceluiaș secol se distingea în dignitatea de archiepiscop al Strigonului, în Ungaria, și cancelar al regatului, Nicolau Olah, dease- menea născut din părinți români în Sibiiu, iar fratele seu Mateiu func- ționa în oficiul ereditar de jude regesc cu reședința la Orăștie în Transil- vania. Acești înalți bărbați, distinși atât în statul Ungariei cât și în al Tran- silvaniei, nici nu își ascundeau originea lor de neam românesc, ba Corvi- nescii amîndoi (loan și Matia) se făleau, că ei și națiunea lor își deduc originea dela coloniile romane, după-cum mărturisesc Bonfiniu și Luciu Dalmata. Pe lângă acestea împăratul Ferdinand I-ul dovedesce, că „Corvinescii* cât și numitul archiepiscop de Strigon, cancelarul său, își trag originea dela neamul valach al Bomanilor (de gente valaha Romanorum sobole ortum), pentru-că în diploma familiară a numitului archiepiscop cu datul 23 Novembre 1548 se esprimă cu următoarele cuvinte: „Hae vero sunt omnes prope modum laudatissimarum gentium origines, inter quas Valachi gentiles Tui, minime postremas habent, utpote quos ab ipsa rerum domina urbe Roma oriundos constat: unde nune quoque sua lingua Romani vocantur, tua ista gens fortitudine praepollens fuit; multorum praestantissimorum Ducum Genitrix, inter quos et Johannes Huniad.es Inclyti Mathiae Regis Pater et illius aetatis proximi majores Tui potissimum enituisse ferunturu. (Acestea sunt ori- ginile aproape ale tuturor neamurilor celor mai lăudate între cari Românii connaționalii tei nu sunt cei din urmă, ca și unii despre cari e constatat că își trag neamul dela însăși stăpâna lumei, urbea Roma: de aceea în limba lor și acum se numesc Romani; neamul acesta al Tău a fost prea strălucit prin vitejiă, a fost părintele multor prea distinși beliduci, între cari și loan Huniade, tatăl înaltului rege Matia și strămoșii Tei despre cari se (Jice că mai mult au strălucit pe timpul acela). După uniunea încheiată în anii 1437—38 între Maghiari, Săcui și Sași, neamul Românesc a produs pe acești sublimi bărbați și pe alți mulți bine- meritați de patriă cari prin voturile libere ale staturilor și ordinelor au fost aleși și ridicați la tot feliul de oficii și dignități chiar și la cele mai înalte, așa încât în decursul tuturor veacurilor trecute pănă la veacul al XVII-lea Românii pe o formă cu ceialalți cetățeni s’au bucurat de toate drepturile regnicolare și amintita uniune nici nu a stricat câtuși de puțin drepturilor națiunii române, nici n’a încercat la început să-l strice. Intr’aceea încependu se reformațiunea bisericei occidentale prin Calvin, Luther și Socin, și făcând ea deja in seclul al XVI progrese mari în Tran- silvania, după-ce în modul acesta între locuitorii Maghiari, Săcui și Sași s’a făcut în ce privesce religiunea o scisiune în patru părți anume: Romano- catholici, calvino-reformați, evangelico-lutherani și socino-unitari, s’au creat 140 în adunările publice ale staturilor și ordinelor mai mulți articoli de lege, prin cari se luau disposiții de siguranță întră aceste partide religionare di- verse ; și toate acele patru religiuni, pe cari le profesau Maghiarii, Secuii și Sașii, împărțiți după diversitatea lor în 4 părți, au fost declarate prin acei articoli ca recepte după lege, precum aceasta se vede evident din colec- țiunea de legi „Approbatae Regni Constitutiones, lussu et approbatione Prin- cipis Georgii Rakotzi ex Articulis Dietalibus ab anno 1540 usque ad 1603“. Approb. Partis I, Tit. I Art. II. In acești articoli nu se făcuse nici o amintire despre biserica greco- orientală, de care se ține neamul românesc âncă din timpul întoarcerei sale la Christos; dar nici nu trebuia, nici nu se putea face amintire, fiind-că articolii aceia de lege aveau ca obiect numai religiunile iscate în Transil- vania prin reformațiunea bisericei latine. Prin urmare biserica greco-orien- tală sau mai bine că despre ori-care națiune. De altfel espresiunea citată nu se potrivesce la națiunea română, care este cu mult mai veche decât toate celelalte națiuni din aceasta provincia; cu mai mult temeiu s’ar pută aplica acest termin celorlalte națiuni, despre cari istoria patriei și diplomele principilor ne arată, că au venit în principat cu mult mai târziu decât Românii și că au fost admise ca să locuiască în țară și să aibă drepturi cetățenesci sau prin pacturi încheiate, sau prin privilegiile date de principi. Atât istoria patriei, cât și istoria Romanilor n^ învață, că Românii au locuit de sigur cu multe secole înainte de ce ar fi venit Ungurii și că per- (}endu-și ei în luptă pe propriul lor beliduce, Gelu, nu s’au mai împotrivit Ungurilor, ci au ales de bună-voie, dându-și mânile, pe ducele Maghiarilor Tuhutum ca domn și al lor și prin acest fapt ei au admis de bună-voie pe Maghiari, ca să conlocuiască cu ei, ca să aibă aceeași cetățănie și ace- leași drepturi regnicolare. Maghiarii au fost mulțămiți cu această liberă și spontană procedură a Românilor și amendoue neamurile și-au aflat în co- munitatea de cetățănie și drepturi fericirea, pe care nu au voit să o con- creadă sorților răsboiului de al cărui sfirșit fiecare a trebuit să se teamă înainte, prin urmare în mod clar se vede pactul încheiat întră ambele na- țiuni, pe care îl indică și Anonimus, notarul regelui Bela, prin următoarele cuvinte: „ Propria voluntate dextram dantes Valachi in suum etiam dominam elegerunt Hungarorum ducem Tuhutum*. Cumcă Sașii au venit și au fost admiși în seclul al 12-lea, Armenii și Bulgarii în secolul al 17-lea, dovedesc pe lângă Istorie, și diplomele, și pri- vilegiile principilor. Mai testează cetățenii Germani ai patriei, cari după-cum dovedesce istoria, au venit în aceasta provincia cu oștirea divului împărat Leopold cu deosebire la finea seclului al 12-lea și au câștigat admisiune în același mod ca și Maghiarii veniți la finea seclului al IX-lea, anume staturile Transil- vaniei pe la finea veacului al XVII, când oastea împărătească era în aceasta provincia, s’au supus de bună-voie stăpânirei casei austriace întocmai precum Românii s’au fost supus pe la finea seclului al 9-lea lui Tuhutum, ducele Maghiarilor sosiți atunci, alegendu-1 de bună-voie, dându-și mânile, — de domn și al lor și astfel precum Maghiarii sub ducele lor Tuhutum au fost admiși’ la concetățănia Românilor, astfel și Germanii au fost admiși sub împăratul Leopold în cetățănia celpralalți cetățeni ai Transilvaniei. 143 Se mai (Jice apoi în citatele adause: Nihilo minus tanien donec illae (Națio ei Religia Valacborum) propter emolumentum Regni idlerabuntur etc. Numai cât și despre celelalte națiuni și religiuni se poate chestia problemelor vieții îi este prea înaltă, și-a recunoscut însuși necompetința de a se amesteca în estetica tragicului. Un coleg al meu, \ dl Dr. Bunea, a esprimat o prea dreaptă judecată despre dl P. deja când îi cetise primul articol din „Conv. lit.“ pișe: „Dl P. cunoasce florile peN j deasupra, și ’i place de ele; dar nu le cunoasce după legile lor organice; 11 nu le cunoasce terenul și nici modul, în cari ele se desvoaltă“. Adecă:// dl P. nu cunoasce dramele ca specialist. Nu admite nici chiar ființa uneij concepțiuni mai înalte în dramă. De aici emanează apoi greșelile de\ căpetenie ale d-sale. De aceea nici nu e în stare a ne da în un sistem j ■ principiile estetice, prin cari s’ar pute vede adevărata organisație a tra- I gediei, și nici a aprecia acțiunea dramatică cum se recere să o arate ■ un specialist. Dl Pop nu este deci în clar înainte de toate cu basa, din productul artistic, cu idea și ca concepțiunea artei. Aceasta resultă din vorbele d-sale, dar se demonstrează în mod evident și prin modul cum esplică d-sa desvoltarea conflictului tragic. Să vedem acum, în ce mod esplică dl P. tragediile scrise și în ce mod își închipuesce apoi dl P. tragediile, cari s’ar pute crea din Mihaiu, Tudor Vladimirescu ș. a. 154 a) Antigone. Mă opresc la Antigone, căci esplicarea, ce ne-o dă asupra acestei tragedii, caracterisează destul de bine felul, cum apreciază dl P. tragedia. Dl P, mânecă de pe o basă forte greșită la apreciarea acestei tra- gedii. D-sa crede, că Antigone a îndeplinit o lege a religiei înmormân- tând trupul fratelui seu mort, asupra căruia se enunțase sentința regescă, de a nu fi permis nimeruia să-l îngroape, din causa că murise ca trădător de patrie. „Antigone avea de o parte legea religioasă stabilită de zei, care îi poruncia: să îngropi pe fratele tău, de altă parte legea omenească, care îi poruncia: să nu îngropi pe fratele tău“ — cHce ^1 P. „Ea calcă pe cea mai inferioară, stabilită de oameni, și îndeplinesce legea religiunii“. Așa apoi scoate dsa pe Antigone nevinovată, era universalul vinovat, tiran etc., și așa ajunge a-’și bate joc de „principiile juste ale universalului, despre cari vorbesce dl Blaga“. Frumoase idei și esacte are dl P. despre viața Grecilor și special despre spiritul din timpul numit „eroic“ al Gre- cilor, precum și despre felul cum apreciau Grecii înșiși viața din acest timp. D’apoi legea Grecilor, care dicta pe atunci pedepse contra tră- dătorilor de patriă, era considerată de Greci ca în contra religiei? Unde, la ce istoriografa cetit dl P. lucrul acesta? Să mi-o spună și mie! Din piesă de asemenea nu l’a putut afla. O lege atât de capitală din viața de stat a Thebei, în care se reoglindesce însuși spiritul moralei înalte a Grecilor, să fi fost în contra religiei. A dicta pedeapsă în contra ace- luia, care atăcase orașul sfânt, unde fu întemeiată o parte a vieții Gre- cilor și care fu pus sub protecția deilor. și’l atăcase cu ajutorul duș- manilor streini ai acelui oraș, era a se lucra contra 4eilor ? Unde pe fața pământului mai era viața de stat și instituțiunile și legile ei în așa strânsă legătură cu religia ca la Grecii vechi?! Și apoi legenda aceasta, căci nu e fapt istoric, nu represintă ea însăși spiritul religios al Grecilor? Dl P. își închipue religia grecească vechia ca pe cea creștină, cu po- runci, cari de multe ori sunt în contradicere cu poruncile statului. Kreon era de convingerea, că lucrează cu complăcerea deilor. Când vine un paznic și anunță, că cine-va a îndrăsnit a îngropa trupul lui Poli- /neikes, pe nevăzute, și când un bătrân reflectează, că „bănuesce, că / fapta aceasta vine poate dela dei“, Kreon vorbesce așa: „Nu vecii, că I spui nemernicii, «jicend, că deii au îngrigit pe un călcător de legi? Ar | fi putut să îngroape ei, ar fi putut ei cinsti pe cel ce vru să arză tem- ; piele și darurile lor și să zdrobească legea lor? Când oare deii au ; cinstit pe păcătoși ?“ Așa vorbesce Kreon. Eară sora Antigonei, Ismene ; rugată să iee și ea parte la înmormântare se esprimă așa: ,Eu nu ne- I socotesc pe dei, dar n’am puteri să înfrâng voința întregului popor"'. Ca să se împedece trădarea de patrie se stabilise în Theba legea, I că acela, care se unesce cu dușmanii patriei cu scop a o pustii — fapta : neplăcută cailor —, prin ceea-ce se comitea, după concepția Grecilor cel mai greu păcat, nu numai în contra statului, dar și în contra deilor, acela 155 să nu fie înmormântat. Și anume de aceea era pedeapsa aceasta consi- derată de cea mai mare, pentru-că era credința, că dacă trupul omului nu este înmormântat, în urma aceasta sufletul nu poate călători în lumea cealaltă, prin ceea-ce el este osândit a rătăci un timp oare-care pe pă- mânt — cel mai mare chin pentru suflet —. Legea aceasta trebuia să o păzească toți Thebanii, și păzindu-o dovediau, că-și iubesc patria și deii mai presus de părinți, frați, rudenii și amici. Legea aceasta a fost dic- tată de Kreon și asupra lui Polineikes. Antigone, cari își iubesce pe fratele seu în un mod sublim, neliniștită de gândul suferințelor îndu- rate de sufletul lui, crede, că împlinesce voința cjeului Hades, dacă îi înmormântează trupul. Iubirea de frate, nu respectul legii cjeilor, a fost impulsiunea, ce a determinat pe Antigone. Și e frumoasă acea pasiune, dar în cașul acesta, și pentru timpul acela, când mai presus de toate era iubirea de patrie, ceea-ce era una cu cinstirea deilor, pasiunea aceea era unilaterală, și ascultarea de ea a constituit o greșală mare în sarcina Antigonei. Eată în ce fel este cualificată fapta ei de chorul din tragedie, care representa totdeuna universalul: „Dar e cu putință aceea ce văd? Cum, V pute-voiu să dic, că nu ești chiar tu, tu Antigona! Vlastar de regi ne- fericiți, o nefericită copilă! Ce este? Ce este? O, negreșit, negreșit, nu j tu fecioară ai înfrânt porunca regească, și nu pe tine te-au prins vi-/ novată*. Acestea le rostesce chorul atunci, când păzitorul aduse știre regelui despre îndeplinirea astupării cu țărînă a trupului lui Polineikes. \ Antigonei însă nu-i pasă. „Moartă voiu zăcâ iubită lângă cel pex care l’am iubit; căci voiu trăi cu cei de jos cu mult mai mult decât cu | cei de aici*. Astfel vorbesce Antigone surorei sale, când aceasta o des- inență dela intențiunea ei. Antigone merge în ascuns și pune pe deasupra mortului un strat de praf subțire, „ca și cum ar fi vrut să-l scape numai de păcat*. Păzitorii înștiințează pe Kreon, că Antigone, nepoata lui, a îndrăznit a îngropa trupul lui Polineikes. Kreon rămâne pe lângă osânda dictată înainte. Antigone primesce cu resignațiune să moară, căci e con- vinsă de bunăl^tea faptei sale. Ea dice: „De unde aș fi putut să dobân- \\ dese acum o glorie mai strălucită pe pământ, decât înmormântând pe I } fratele-mi iubit*. Kreon însuși primesce rolul să execute pedeapsa. „Pe drumuri părăsite o voiu duce, dice el, voiu închide-o într.’o peșteră și\ hrană îi voiu da atâta numai, cât e datina se pot scăpa cetatea de păcat. 1 Apoi acolo ea ori va putea să înduplece pe Hades, singurul, pe care / dintre dei îl preamăresce, ca să’i ție vieața, ori afla-va c’a cinstit pe ! Hades în zadar“. Dar acum trebue să ne mai cugetăm, că această tragediă este gre- cească vechiă și că Antigone este fiica lui Oedipus, că Eteokles și Polinei- kes sunt fiii lui, Kreon unchiul lui și că toți lucrează în urma dictonului sorții, care avea să nimicească neamul Labdakizilor. Polineikes a fost mânat de soarte să lucreze ca un trădător și Antigone tot de soarte a fost adusă să devină nelegiuită, în urma aceasta se schimbă situația. Vine 156 profetul Tiresias și prevestesce, că primeșdii se apropie de familia lui ‘ Kreon — era și el înrudit cu Oedipus. — Kreon spăriat voiesce a ierta pe Antigone și a înmormânta pe Polineikes. Dar soartea hotărise altcum: Antigone se spânzurase, Haemon fiiul lui Kreon, logodnicul Antigonei, se sinucise în peșteră, lângă Antigone, primejdia profețită de Tiresias, Eurydice, soția lui Kreon, moare aucpnd de cașul fiiului ei, și în urmă moare și Kreon. — Așa s’a sfârșit neamul lui Labdakos. Eată soartea! Antigone are vină tragică, pasiunea unilaterală, și universalul, în raport cu spiritul timpului, e just, căci s’a desvoltat în urma presiunii lui, ceea-ce trebuia să se desvoalte, ce era scris în cartea sorții familiei Labdakizilor, Nimicirea ei din causa unui păcat și blăstem vechiu. Dl Pop apreciează greșit această tragediă, fiind-că nu o cunoasce, vnu i-a prins nici idea fundamentală nici concepția. Și aceasta rătăcire a . dlui P. este causată de faptul, că dsa nu are elementele de judecată, ce avea să i le servească istoria, nu cunoasce adecă credința și concepția despre vieață a Grecilor vechi. Concepția aceasta e aceeași cu concepția ᵥ • din dramele acelui timp după cum concepția vieții omului modern este aceeași cu concepția dramei moderne. Să mai vedem, pentru a cunoasce bine forța de critic și basa teo- riei dlui Pop și pentru a măsura la valoarea sa această teorie, să vedem, dic, din ce premise istorice își trage dsa conclusiunile sale referitoare la tragedia Antigone. Eată ce esplicație istorică ne dă dl P.: „Polineikes avea drept asupra tronului din Theba, prin urmare, când el a pornit cu oaste asupra Thebei, a făcut-o ca să-și revindice o parte din drepturile sale. Dar partida lui politică este învinsă și el cade în luptă. Ce era acum firesc? Ca re- gele Kreon să se mulțămească cu acest succes și să erte pe dușmanul seu. Dar nu, Kreon, representantul universalului urmăresce pe dușman și dincolo de mormânt. Față de această lege dictată de ură omenească Antigone pășesce cu legea iubirii dictată de religie“.ₖ Nimic adevărat. Dl P. pune și când face explicația istorică, ca și la explicațiile psichologice, fantasia D-Sale drept fapte și argumente. De unde a scos dl Pop po- vestea, că. a fost un rege în Theba, Kreon, care ajunsese la tron învin- gând partida politică a unui alt pretendent^allui Polineikes, care el avea altcum drept asupra tronului, etc.? De unde a scos dl P. povestea aceasta? Dacă cetia istoria ori mitologia găsia altceva, găsia, că Oedipus, după con- statarea crimei sale, înainte de a-și părăsi patria, dispusese, ca fiii sei, Polineikes și Etiocles, să domnească perondându-se; dar Polineikes, cu scop să alunge pe fratele seu, se uni cu cei 7 dușmani ai Thebei și urzi ¹ un răsboiu crâncen în contra patriei sale și contra fratelui seu. In luptă se omorîră frații unii pe alții, eară cei 7 dușmani fugiră. Atunci vine la tron Kreon, unchiul lui Polineikes și Etiocles, și fratele mamei lor, a lo- castei. Asta e istoria, care nu se poate întortochia, nici înlocui cu povești fabricate, după necesitate. Tot istoria de mai sus o găsia dl P, și dra- 157 matisată în tragedia „Antigone*, căci se povestesce în un loc pe larg. Eată povestirea ei frumoasă: „Rază de soare, ca azi luminoasă n’ai spart nici odată bolta largă deasupra Thebei bătrâne. Ivindu-te peste isvoarele Dircei privesce acum deschis, tu ochiu de aur al di lei; privesee ostile albe de scuturi, oștirile din Argos, fugare. De certuri aprins, Polineikes le-aduse în țeară la noi. Ca vultur din nori repedită, cu aripi ca neaua de albe, cu armele ’n mâni cădu-se pe țeară — urgia de coifuri, cu coame ce flutură ’n aer. Se repedise să cadă spre turnuri, scrîșnind la cele șeapte porți împietrite cu umerii ’n ziduri. Dar fuge, ’nainte de a-’și umplea și pliscul și ghearele sale de sângele nostru, nu puse pe ziduri coroană de flăcări, căci Ares, strigând, o goni! Căci Zeus pe semeț îl uresce, și când îl vedu, că s’avântă puhoiu uriaș cu tărie șiJ fală de aur și sgomot, lovesee trăsnind cu fulgerul frânt înfocat pe cel-ce strigase cu fală pe ziduri „isbândăI ¹¹ ! Cade trântit, răbufuit de pământ, purtătorul de foc nebunul, care în aventu-i de fiară spumând sudase vârtejuri vrășmașe de abur. Iar Ares, prielnic amic, într’o parte-i sdrobesce. într’alta-’i încurcă, le sparge aripa de arme și coifuri și-i pune pe fugă. Căci șefii cei șeapte la șeapte porți fură așezați, în zadar. Fugiră, lăsară trofee chiar armele lor de aramă, afară de doi, născuți dintr’un tată și-o mamă, ce s’au ucis între ei. Iată Isbânda, cu gloria largă veni înaintea Thebei, cea plină de care, cu fața de raze¹¹1 Aceste rânduri sunt de mare importanță pentru înțelegerea piesei peste tot, dar îndeosebi pentru înțelegerea universalului și a conflictului tragic din Antigone. Tot ce e citat aci pune Sofocle în gura chorului. Și oborul din tragediile grecesci are o deosebită importanță. Iată ce ne spune Horațiu în a sa Artă poetică despre ebor: I „Și chorul are rolul seu, e un actor, o parte, / Ce între acte cântă el de drept să facă parte l Din acțiune, strîns fiind de scopul ei legat. I Al celor buni apărător și sfetnic devotat, El stîmperă măniile, vertutea o iubesce, Cântând dulceața meselor frugale, elslăvesce Dreptatea, legea, pacea, — dar de porți deschicletor —, E streaja tainii și la dei ferbinte rugător De a sprigini pe cei sermani, pe trufași când dărâmă¹¹. Tot oborul rostesce și următoarele: „Dar iată și Kreon sosesce, Kreon al Thebei al nostru stăpân, Pe care ni-1 deferă deii!“ Cred, că putem fi în clar cu competența dlui P., de a aprecia tra- gedia Antigone și cu seriositatea părerilor dsale, dar cred de a mai fi și arătat totdeodată Ia lumina sciinței și părerile, ce eu le susținusem. b) Horea. Trecem acum la o tragediă a dlui Pop, la Horea și să ne dăm seama de esplicația și aprecierea, ce însuși autorul, ne-o dă asupra ei. E de importanță avend acum cuvântul autorului asupra acelei tragedii, căci așa putem cunoasce fidel idea și concepțiunea și peste tot miezul ei. 158 Dl P. ca să poată fi mai sincer, se abstrage dela rolul de autor și se pune în posiție de critic și spectator. Se întreabă: „Dacă cine-va ar ave o astfel de tragediă ar fi ea greșită" ? Și criticul, dl Pop, respunde: „Nu, pentru că în caracterul • lui Horia esistă toate condițiile necesare unui erou tragic. Esistă vina, pentru că el a provocat conflictul cu me- diul social, în care trăesce. Esistă cusurul, căci optimist, cum este comite o mulțime de greșeli în alegerea mijloacelor, esistă suferința și esistă moartea*. Așa. înainte de toate vedem, că dl P. are acum alte con- dițiuni pentru desvoltarea acțiunei tragice, nu pe cele patru, pe care și le anunțase în articolul din „Convorbiri". Vedem apoi, că vorbesce acum despre vină, nu în înțelesul cum ne-o presentase mai înainte: „vinovat de soartea sa“, ci de o vină, care este causa conflictului între erou și mediul social. Și asta însemnează de tot altceva, decât „vina" pe care o esplicase în „Convorbiri". Dar să ne mai deslușim. Dice dl P. că „esistă în Horia vina, pentru că el a provocat conflictul cu mediul social în care trăesce*. Cine poate să fie acum mediul social, în care trăesce Horia" ? Mediul social de aci, universalul, cum îl numesc eu, este puterea, care conduce pe acel timp vieața românească. Să nu-și închipuească dl P. doară, că aci ar fi vorba de vieața altui popor, ori de puterea statului, de stăpâ- nire. Nu, căci Horia român fiind nu putea ave alt mediu social, decât în poporul seu. Și în înțelesul acesta se și ia universalul, — ori numească-se și mediu social, deși această numire nu esprimă tot, — totdeuna în dramă. Numai în acel cas e admisibil în dramă conflictul produs din antagonismul dintre voința eroului tragic și legile positive, ori stăpânirea, când tendența acestora cuadrează cu interesul și voința poporului. Eu esprim acest adevăr în cartea mea apriat, în mai multe locuri. In un loc se dice: „Principiile, pe cari se basează universalul în tragediă, trebue să fie cele necesare pentru basa esistenții și promovării acelei părți a genului omenesc, care servesce ca mediu pentru desvoltarea acțiunii tragice". Mediul social al lui Horia era deci vieața românească, așa cum ființa ea la sfârșitul seclului XVIII. Principiile de esistență și promovare ale acelei vieți sau le putea ataca Horia și atunci poate fi luat de erou tragic, sau le representa, și atunci e potrivit a fi erou epic. Dl P. îl pre- seutează ca provocând conflict cu mediul social, deci de tragic. Ei, dar să ne înțelegem. Nu e pecat național a presenta pe Horia în asemenea spirit, în arta românească? Iată pentru-ce motiv nici nu vedi represen- tați în asemenea producte artistice, nicăiri, la nici un popor, eroii na- ționali de talia lui Horia! E lucru si de înțeles. — Să analisăm acum caracterul lui Horia, după tabloul, ce ni-1 dă dl P., autorul tragediei, ca să vedem, dacă e de așa fel, — sublim, fie în vre-un simțământ, fie în voință —, pentru-ca să poată fi ca basă desvoltării ac- țiunii tragice. Dl P. ne spune, că „nota fundamentală a lui Horia e : sentimentul pentru dreptate". Aci avem observația de făcut, că cine are nota aceasta 159 fundamentală în caracterul seu, cu greu poate fi închipuit în conflict cu mediul său social. Este o mare greșală de concepția de a presenta pe eroul tragic „sublim în simțementul de dreptate®, pentru că e nenatural să aduci „vina conflictului cu mediul social® în legătură cu un asemenea caracter și să motivezi tesa, că: „vina tragică este în conflictul, în care a ajuns Horia condus de simțul de dreptate®. Să auclim mai departe: „Dar cusurul®? — se întreabă dl P. „Zace în însuși caracterul eroului®. „Din simțul de dreptate — continuă dl P. — isvoresce și un optimism naiv. Acest optimism (naiv), l’a făcut pe Horia să creadă, că grandioasa reformă socială și politică, ce el visează, se poate realisa pe cale pacinică®. Ce „naiv® ne face arta dlui P. pe mă- rețul Horia! ? Și ca să se afirme mai bine și să se facă și mai esplicit dl P., ne servește cu următoarea motivare : „Cum că aceasta e credința lui, o dovedesce faptul, că el aleargă, când la guvernor, când la împăratul, cerșind drepturi, pe când un altul ar fi lăsat, poate, la o parte și împărat și guvernor și ar fi pus mâna pe arme® ! Dl P. ca să ne facă artă din Horia, trebue să ni-1 presente cu un suflet, de care condus, nu putea lucra ca „altul® acela®, ci numai „cerșind drepturi® și ferindu-se de a pune mâna pe arme! Horia d-lui P. nu este caracterul hotărît a pune mâna pe arme, cu scop, să elupte drepturile poporului seu, ci „în optimismul seu naiv“ se mulță- mesce cu a umbla să cerșească drepturi! Ce impresie va produce arta aceasta în inima noastră? Pe lângă alta, venim să înțelegem, pentru-ce motiv „a provocat el conflictul cu mediul social. în care trăesce“. Dar aceasta e cea dorită? Dar nu, căci dl Pop ne spune mai încolo, că el ajunge în conflict cu alt mediu social, cu stăpânirea! Nu sciu unde va fi audit dl P. luându-se noțiunea: mediu social, în înțelesul de „stăpânire®. Poate pe vremea lui Horia! Horia ajunge în conflict cu „mediul social® din următoarea causă: „Natural, că principiile sale — (simțul de dreptate, optimismul naiv, tendința de a cerși și de a nu lua arma în mână) — și desele alergări pe la împă- ratul, au trebuit să-l facă suspect în ochii dușmanilor (de ce dușmani?). Și astfel Horia se vede deodată pus (?) în fața alternativei: ori lovesce ori este lovit, ori declară răscoală, ori cade jertfă urei nobilimei feudale, care vede în el un agitator periculos®. Ce ne spune adecă dl P.? Că Horia n’a lucrat îmboldit de o putere, de o pasiune mare, ce tocmai trebue să caracteriseze ființa unui erou tragic, pasiune, ce nu se poate mulțămi cu ordinea stabilită, ci tinde a se validita îu mod sublim și a realisa reforme amăsurat tendinței și vrerei sale individuale, ci, că Horia „se vede deodată pus în fața alternativei®. Așa fel e Horia, eroul tragic din tragedia creată de dl P. El împins de aceea alternativă „a convocat astfel o adunare la Mesteacăn, pentru a se consulta ce e de făcut. Și aici trebue să se veadă pănă la evidență cusurul caracterului seu. Consecuent adecă credinței sale optimiste (— naive —), că totul se poate câștiga pe 160 cale pâcinică, și întărit poate în această credință și de făgăduelile împ§- ~ râtului el este contra unei rescoale cu vărsare de sânge“. Adevărat, că așa „optimist naiv“ cu disposiții de „a cerși drepturi", cum îl face dl P., cum să fi. putut vrea, el, Horia, „vărsare de sânge". Ce deosebire între eroul Horia făcut de dl Pop și eroina Feciora de Orleans făcută de Schiller. Aceasta își făcuse de tot altă lege, încă înainte de a întră în luptă, și altă cale își alesese spre a mântui pe regele și pe poporul seu. Să mergem mai de- parte și să ascultăm încă pe dl P, căci n’a încetat încă cu caracterisarea și apreciarea eroului seu: „Dar fiindcă împregiurările totuși îl silesc pe H. să întrebuințeze forța, el urzesce un plan, care în adevăr numai din un caracter optimist — naiv — poate răsări: La un semn dat toți io- bagii să prindă pe domnii feudali și duccndu-i pe șesul dela Câmpeni să fie siliți să jure, că vor șterge iobăgia și vor da drepturi Românilor". Naiv, ori să dicem: prost îl face dl P. pe Horia. Ce plan, adevărat naiv, îi pune dl P. în sarcina lui Horia. Par’că ar fi vorba de nesce ciobani — — iobagii — și de nesce oi — domnii feudali —. Ușor crede dl P. că se câștigă drepturile. înțeleg asemenea scene între nesce copii, pentru oue roșii. Să încetăm însă cu glumă, căci va fi și păcat a glumi în contul figurii lui Horia. Dar și aceea e păcat ce face dl P. din Horia, e o adevărată impietate. u Să urmărim acțiunea mai departe. „Crișan, continuă a esplica dl P., care representa spiritul resbunării în această rescoală, observă față de acest plan naiv, lui Horia următoarele:" „Și eredi, că domnii s’ar ține de vorbă, Când ei au fost siliți la jurământ? Și eredi, că ura, ce s’a grămădit In sufletul Românului de veacuri N’a isbucni, când domnii vor fi prinși? Ce noi dorim aceea nu se poate Decât cu sânge a dobândi¹¹. Horia nu înțelege cuvintele bărbătesci ale lui Crișan, pentru-că îi respunde așa: „Toți, cei ce nu se înfrâna, cugete, Că focul și amnarul și măciuca Ne aruncă într’un ciur eu ori-ce hoț“. Apoi tot lui H. îi pune dl P. următoarele sfaturi, vrednice de un erou: „Dai- să nu uităm un lucru: Cu oameni îndrăsneți, dar cumpătați, da, Cu tăciunari lumea nu stă de vorbă¹¹! Dl P. își închipue tot: „cerșirea drepturilor", ca să fie oamenii lui H. îndrăsneți-cumpetați (!?) Aceasta o batjocoresce Crișan cu drept „rescoală cu apă sfințită¹¹. Și Horia e pus în fruntea „unei rescoale cu apă sfin- țită", după tragedia d-lui P. „Și argumentele lui Horia înving" ne spune dl P. Au ascultat adecă moții a fi „îndrăsneți, dar cumpetați“, cum se recere a fi la o „rescoală cu apă sfințită". 161 Și era să câștige Românii. „Dar un oare-care Nuțiu, esplică dl P., care prin crudimile baronesei Hunfy și-a perdut tot ce avea mai scump pe pământ: soție și copii, numai nutresce decât un sigur dor: să-și res- bune asupra baronesei și asupra tuturor nobililor feudali. El convinge și pe ortacul seu Pavel, că atunci, când H. va da semnalul de rescoală ar fi timpul cel mai potrivit de a’și potoli ura contra nobililor. Și cu gândul de a câștiga prietini pentru această ideă ei se despărțesc hotă- rîți: să aprindă în țeară o bolbotaie încât și stelele să se topească". Abia resună buciumul lui H. și la îndemnul lui Nuțiu și Pavel întreaga țeară este în flăcări. Iobagii pustiesc și ucid. Se înțelege Horia d-lui P. trebue să se sparie, căci „Horia, cțice 61 P., s’a înșelat în soco- teala sa: în loc de rescoală fără sânge, ajunge la un măcel general. Con- secințele acestei greșeli trebue să se vadă îndată; armata împărătească pornesce contra resvrătiților, lucru, pe care H. voia să-l evite*. în adevăr dl P. ne-a pregătit prin arta sa, „ca să compătimim® pe Horia ajuns în halul acesta. Nu sciu cum va fi astfel de artă menită a ne presenta pe eroul tragic sublim, care de puternic ce e, deși lucrează necorect, câștigă simpatiile noastre și-’l admirăm", „iar simpatia e o ur- mare a însușirilor sublime, pe cari trebue să Ie aibă ori-ce erou tragic® cum dice și dl P. în un loc. Iar în alt loc mai elice: „vina tragică este acea faptă, prin care eroul câștigă simpatiile noastre®, apoi: „vina tra- gică e una cu dreptul estetic al eroului". în ce să admiri pe acest erou? Că „a urzit planul naiv?“ Că a „voit să facă răscoală fără sânge?® Căci rescoala adevărată a făcut-o Nuțiu și Pavel. Iată, că dl P. și aici e fa- talist; se întâmplă și cu eroul H., cum se întâmplă cu unii eroi din dramele Grecilor vechi, cari erau duși de soarte, pe o anume cale, spre perire. — O altă întrebare să ne mai punem: în ce zace cusurul lui Horia, despre ce elice dl P.: „fără pasiune și prin urmare fără cusur nu ne putem închipui eroi tragici? Ori în cașul lui Horia este de părerea sa anterioară, că eroii n’au cusur, căci și pă- rerea aceasta și-o susținuse cu multă stăruință înainte, și pe larg espli- cându-o?! Ce afirmase mai înainte despre Horia, că adecă: „optimist cum este comite o mulțime de greșeli în alegerea mijloacelor® nu poate fi considerat de o caracterisare suficientă a cusurului tragic. Cusurul zace în o pasiune omenească. „Optimismul naiv® însă nu e pasiune, ci o slă- biciune. x Să vedem acum cum ne esplică dl P. peripeția tragediei sale. „Horia a simțit ce întorsătură iau lucrurile, dar caracterul seu nu-i permitea să se întoarcă dela calea jumătate®. Ajunge să esclame: „n’apoi nu mai putem, deci înainte, — și el pășesce pe calea morții®. Dar e motivată mergerea aceasta a lui pe calea morții, dacă nu a lui a fost vina, că a ajuns aci, dacă nu el a voit măcelul? pice dl P. în un loc: „Dar toți eroii pier astfel, în urma greșelilor și a voinței nestrămutate, cu care urmăresce pănă la moarte un scop oare-care". Ei bine H. voia revoluție 162 fără sânge! Pentru ce moare el? Cum să ne înălțăm noi la finea trage- diei? De compătimit, adevărat, ni se oferă ocasiune. Dar cum am ajunge la starea difinită de dl P.: „iar la finele tragediei, după ce totul s’a sfârșit in mod armonic, ne simțim mai ușurați, temerea și compătimirea, au dispărut, ne-am curățit de ele, făcând loc unui avânt sufletesc⁴' ? Adevărat, dl P. ne laudă piese cu multe vorbe și accentuează, că „în caracterul unui H. conceput astfel esistă toate condițiile necesare unei tragedii". „Evident, adauge, că această tragediă nu poate întră în teoria îngustă a dlui Blaga". „Și bine a făcut diletantul (Pop), că nu s’a luat după astfel de teorii de băiat de școală". Adevărat. Și dl P. este care strigă la începutul analisei, ce-și face tragediei sale: „sancta simplicitas". Fericit, că se scie mângâia atât de eftin. Dar nu se mulțămesce numai a mă gratifica cu acele floricele scoase din uzina simțămintelor dsale, ci mă mai insultă și pe altă coardă. Ca să facă adecă impresie, mai re- curge la un mijloc. Și adecă spune: „Dar dl Blaga ar pute obiecta aici, că Horia din tragedia diletantului (Pop) nu corespunde cu Horia cel istoric. Cest din urmă, cjice⁻se> a fost uⁿ tăciunar și tâlhar, pe când „di- letantul a făcut din el o persoană ideală, un representant al ideilor înaintate". Adecă „cjice-seu, vrea să dică despre mine, că țin la Horia cel „tăciunar⁴'. Bine, bine . .. laudă-te die P.... — „dice-se“ ... Iată la ce se ajunge cu teoriile dlui Pop. Și noi profesorii români să lățim aceste teorii. Ba, clău eu nu. c) Tudor Vladimirescu și Mihaiu Viteazul. Dl P. susține, că și aceste figuri istorice pot fi prelucrate în tra- gedii, în contraclicere cu ce am susținut eu, care nu admit, că din eroii naționali se pot face tragedii, pe motivul, că în ființa lor nu se gă- sesoe cusurul mare, ce trebue se caracteriseze ființa eroului tragic și că aceia nu comit astfel de fapte, în mijlocul mediului, în care trăesc și la care aparțin, din cari să se constitue vina tragică. Dl Pop strigă una: „sancta simplicitas¹¹ și îndată ne face cadrul unor tragedii pentru acei eroii naționali, găsind prea ușor și cusurul în ființa lor și și vina tragică în faptele lor. Despre Tudor ne spune: „Ce vrea Tudor? Să sdrobească domnia îndelungată a străinilor și să facă pe Român stăpân în țeara sa. Evident, că el prin aceasta întră în conflict cu mediul social, în care trăesce". Și aici, sub mediul social privesce dl P. tot stăpânirea, ceea-ce nu e corect, cum s’a mai arătat deja. „Dacă din acest conflict va eși invins și vă peri, atunci iarăși e evident, că el îusuși e vinovat de această pe- rire". Ce noțiune despre „vina tragică ?! Minunată filosofare. Adecă dacă Tudor învingea n’avea vină. Ștefan cel mare e și el vinovat, în ochii d-lui P., căci fusese învins de Turci. Fiind-că n’au învins eroii noștri naționali în atâtea rânduri, îi avem adi în inima noastră ca „vinovați". „Dar cusurul? După definiția noastră, scrie dl P., cusurul îl constitue însăși pa- 163 siunea eroului". Ce pasiune-cusur să fi avut oare Tudor? Iată: „Cuprins de volbura pasiunii Tudor comite greșeli în alegerea mijloacelor, adecă lucrează necorect". (In paranteze fie dis, despre mine încă afirmă dl P., că „am replicat cuprins de volbura pasiunii"). „Și aceasta îi grăbesce moartea". La întrebarea: „comite Tudor astfel de greșeli"; respunde: „De-sigur, căci dacă ar fi lucrat în toate corect, dacă n’ar fi comis gre- șeli, cu siguritate ar fi isbutit în planurile sale“. „Aș pute chiar să indic și cusurul principal în caracterul lui Tudor: e prea optimist, iar acest optimism îl face să fie negligent în alegerea mijloacelor". Același cusur ca la Horia numai nu „naiv" ; dar în loc de naiv, las, că’l face pe Tudor „negligent". Horia era erou „naiv" și Tudor erou „negligent", dar altcum sublimi, după apreciarea d-lui Pop, și d-lui știe timbra pe altul cu : „sancta simplicitas", cu „băiat de școală" ș. a. Să vedem acum, cum pune bine dl P. pe Mihaiu Viteazul, căci și pentru acest erou ne face schiță de o tragedie. „Dintre multe una cu sigu- ritate vrea Mihaiu : să restoarne o stare socială și politică esistentă și de a crea alta în loc. De aci conflictul. Dacă în acest conflict el își lasă vieața, evident, că vina e a lui, căci el a fost provocătorul". Iată cum avem noi să primim moartea lui M. în o eventuală tragedie, ce va scrie dl P.; iată ce vină avem să apreciam spre a vede, că „faptele eroului trebue să aducă moartea lui cu o necesitate absolută, precum din ghindă resare \ stejar și nu cucută sau altceva¹¹, cum prescrie, cu multă competență, \ . dl P. „Deci originea pentru vina, tragică a lui Mihaiu este de a se căuta in | ' însuși planul de a cuceri Ardealul*. Tocmai aceasta o dice și istoricul I / șovinist maghiar „Szadeczlty*, în monografia sa asupra lui Mihâly, ha vas I alfbldi vajda". Dar „dacă învingea" Mihaiu, atunci era planul acela ori- / ginea vinei sale?? / „Dar cusururi esistă în caracterul acestui bărbat?" se întreabă dl P. Și respunde așa pe scurt: „Câte vreai*. Este deci potrivit a fi pus și Mihaiu Viteazul, cu vina și cu cusurile sale în o operă artistică și arătat, că „în urma faptelor sale moartea a fost o necesitate absolută". Ne-a lăsat Dumnedeu pe Venerabilul erou, dl Sever Axentea, în vieață, căci altcum dl P. i-ar fi făcut deja o schiță cu: vină și cusururi, pentru-că nu isbutise a schimba stările sociale. * Vedem modul cum apreciează dl P. tragediile precum și teoria, după care cere densul să fie concepute și scrise tragediile. . Dl Pop nu admite, se vede, acea lege estetică, după care ca ideă fundamentală a unei tragedii, are a ni se presenta un chip de energie ' de vieață omenească, iară ca concepțiune a ei modul, cum acea energie se consumă în lupta cu universalul, conform cu cerința condiției vieții noastre. 164 II. Conflictul tragic. Dl Pop nu înțelege nici conflictul tragediei. Această lipsă de pri- cepere încă îl face apoi să orbecheze în întunecime, când apreciează tra- gediile, și să comită fel și fel de păreri și contrazicătoare și falșe. Doi factori conlucra la producerea conflictului tragic: universalul (sau cum îl numesce dl P. adese-ori: mediul social) și eroul. E întrebarea acum: ce fel trebue să fie acești factori, ca să resulte din relațiunea lor conflictul tragic ? Cu acestea trebue să fie în clar cel ce vrea să aprecieze tragedia. Clarificată această chestiune, se va înve- dera și aberațiunea dlui P. Complecsiil acestei legi basate în natură morală și în convențiunea so- cială, cari conduc vieața omenească cătră scopul ei, asigurându-i desvoltarea ;, ce i se pun în cale, este ceea-ce numim: mii- ^uersal. Puterea, care conduce omenimea, așa cum o avem în realitate, e universalul. Se înțelege lumea nefiind perfectă, nici principiile universa- lului nu sunt tot perfecțiuni, nu sunt tot principii de ale legei morale, care și este pentru noi numai un ideal. Universal cu principiile sale e | naturală, și delăturănd pedecile. așa, cum e de lipsă să fie în vederea desvoltării naturale a omenimei, a națiunii, a poporului. în special principiile, pe cari se basează uni- versalul în tragedie, trebue să fie cele necesare pentru basa esistentă și ; promovării acelei părți a genului omenesc, care servesce ca mediu pentru ; desvoltarea acțiunii tragice. Aceste definițiuni le am și în cartea mea. Și --acestea sunt cele adevărate cu privire la universalul din tragedia. N’avem, se înțelege, să căutăm morala înaltă în universal. Eu anume am și între- buințat terminul de „universal“, ca să nu se confunde noțiunea lui cu noțiu- nea terminului de „morală*. Eu adecă nu admit și nu vreu să învăț tineri- inea, că legea morală ar fi schimbăcioasă, după timp și loc^ceeasce mulți o susțin. Eli ’âitf "Convingerea, că legea morală este sfântă. Vedem însă, că ; cu toate acestea au fost împrejurări, când înșiși bisericele au întreprins ! astfel de acțiuni, cari nu pot fi numite morale. Oare resboaele crâncene / purtate între catolici și protestanți au fost acțiuni morale? Nu legea i morală a reclamat acele fapte, ci oamenii inspirați și conduși de uni- versalul de atunci, care a fost, se vede, o necesitate a timpului, tocmai în vederea desvoltării omenimii din acele locuri și împregiurări. N’a fost moral universalul atunci, dar a fost just, corect, — noțiuni tot relative 1 —, căci prin el s’a lucrat conform cu necesitatea de desvoltare a me- l diului seu. Așa a vrut „lumea" de atunci să se întâmple. Ceea-ce se I mai e, că nu în toate tragediile e universalul representantul legii mo- । rale și vina tragică nu e totdeuna identică cu vina morală. E vorba deci, ț că psichologia ne spune, că simțămintele estetice sunt de altă natură, i isvoresc din alte cause, și produc altă influință asupra sufletului ome, : nesc, decât simțămintele morale, 176 / E curios, că dl P. caută cu tot deadensul a mă scoate pe mine I partisan al teoriei cu morala în artă și nu observă, că tocmai esplicațiile i d-sale sunt de natură a ne presenta arta ca urmărind scopuri morale. Ce să însemneze esplicația, că stând sub impresiunea tragediei „te temi și compătimesci“, că „simți, că siguranța ta proprie e amenințată și că ai pută păți și tu ce a pățit eroul” ? Nu sunt acestea tot simțăminte morale eșite din reflexiuni morale ? Pentru ce nu s’a pus dl P. să discute chestiunea aceasta, căci îi dasem ocasiunea, discutându-o și esplicându-o eu pe larg? Pentru ce trece așa cu graba peste ea încungiurând ori-ce esplicațiune. Eu dovedisem pe larg, că acele simțăminte sunt din cadrul simțămintelor morale și că acele nu se pot realisa de suflet pănă stă sub impresia artistică a tragediei, căci e în natura artei, ca ea să sugereze acele emoțiuni, ce vibrează în inimile persoanelor din artă și nu se ne determine a face reflexii morale. Ce observațiuni îmi face dl P? Lă- sând la o parte meritul chestiunii, se acață de următoarele: „Filosofia dlui B. e atât de adâncă încât descopere deosebiri acolo, unde nici nu te gândești. Cine ar fi credut, că a te contopi cu o persoană și a te identifica cu ea sunt doue lucruri absolut contrare, ca alb și negru, ca foc și apă“. Adânc mai e dl P. D-sa trece cu vederea, că tot d-sa este, care susține că a te identifica cu cine-va, e una cu a-ți simți bine per- sonalitatea proprie și a te substitui în idea cu persoana aceluia, căci negru pe alb scrie așa: „Acela, pentru care mă tem, sum eu însu-mi, căci vădend pe erou în grea strîmtoare, noi involuntar identificăm personali- tatea noastră cu a lui, ne substituim în situația lui critică, iar substi- tuindu-ne simțim pas cu pas, că în acelea-și pasiuni fie-care dintre noi ar fi lucrat întocmai ca eroul și prin urmare ar fi pățit aceea, ce a pățit el“. Că dl P. nu înțelege și nu admite, că a te contopi cu acțiunea, ce ți se desfășură prin artă, cu a te substitui în posiția critică a eroului, nu e tot una, n’am ce-i face. Iată ce dic eu: Stând sub impresia estetică a unui product artistic, sufletul numai poate face nici un fel de reflexiune, — dacă în adevăr se simte esteticesce, — nici asupra noastră înșine, nici asupra altora, ci trebue să steie contopit cu ce i se dă să vadă desfă- șurându-se în artă. Dacă eu mă contopesc cu eroul, fac, să se producă și în mine aceleași emoțiuni, cari vibrează și în ființa psichică a eroului. Adecă, dacă iubesce el, iubesă și eu, în ideă, ca simțeminte ideale, dacă se înverșunează, mă înverșunez și eu, etc. Și fiindcă eroul nu compăti- mesce și nu se teme, n’am să compătimesc și să mă tem nici eu. Iată, că la dl P. e vorbă de o așa substituire, în urma căreia simte compăti- mire față de altul și tot atunci și temere de siguranța sa proprie, pănă când la mine e vorba de o contopire sufletească, în urma căreia se pro- . duc și în inima noastră emoțiuni, ce vibrează și în inima eroului, pe ce se și basează plăcerea estetică, eschisă fiind de tot posibilitatea producerii șimțemintelor de compătimire pentru persoanele dramatice și temere a ființei noastre proprii. E mare deosebire deci între ce dic eu și ce dice 177 dl P. Am amintit aceea că în un singur moment se pot sălășlui în su- fletul nostru simțăminte de compătimire și de temere și adecă, când ajungem să fim scoși desub sublimitatea eroului, spre a fi puși sub cea a universalului. întreabă dl P., că unde e punctul acela de unde începem a ne lipi de universal. Se vede că d-sa n’a simțit, în toată puterea lor, tragediile lui Shakespeare, n’a urmărit cu atențiunea recerută desvoltarea acțiunii tragice în deosebi din actul IV-lea. In Macbetb, Richard, Hamlet, Coriolan, Itiliu Caesar așa de admirabil operează în direcțiunea aceasta poetul. In Macbetb se începe actul al IV cu alergarea lui Macbeth la vrăjitoare, de unde, după ce e chinuit de frică și de primejdii, îl vedem, cum se duce și mai crud de cum era, și mai hotarît de a omorî. ,0 vreme, tu îm- pedeci grozavele întreprinderi". „De astădi înainte pârga inimei mele fie pârga și a mânii*. Și îndată trimite omorîtori la familia lui Macduff. In scena a 3-a apoi așa de frumos se influințează spiritul nostru în direc- țiunea de a aștepta să vadă rescoala universalului contra lui Macbeth. Se represintă aci întâlnirea lui Macduff, a celui mai înverșunat om contra lui Macbeth, cu Malcolm, fiul omorîtului rege Duncan, pe care Macduff voiește a-1 ațîța și a-1 pune în fruntea unei oștiri spre a mântui Scoția și a asigura tronul. Malcolm la început n’are încredere în Macduff, pe care îl crede spion al lui Macbeth. Când Macduff spune, ce’l doare și ce vrea, Malcolm respunde prefăcut, că el este nevrednic de a fi rege, din causa defectelor sale morale. In timpul acesta în a cui inimă nu se deș- teaptă dorul de a vede pe Malcolm decis, a cui inimă nu e neliniștită, când aude din gura Iui Macduff „Pierde dar, biată țară, perde sângele teu! Așacță-te statornic cumplită tirănie, bunul drept nu se luptă cu tine! Rabdă chinul teu, legiuitul tău domn (Malcolm) te lasă tremurând*. Și a cui inimă nu se înviorează, când aude, că Malcolm a vorbit nu- mai din gură, că e reu, temendu-se de intrigă și spionagiu, dar că în inima sa el e cel mai bun și devotat țerii sale și gata a porni în fruntea unei armate, pe care o avea deja gata, în contra lui Macbeth? A cui simpatie nu e acum cu Malcolm și Macduff, cari sunt representanții universalului? De aci încolo suferim cu Macbeth, când sufere acesta, devenim viteji în sufletul nostru, când se manifestă vitejia din inima lui, dar simțim și aceea, că el trebue să peară și să învingă Malcolm; pe Macbeth îl ve- dem cu ochii sufletesci ca nepotrivit pentru vieața, în care se înverte, iară pe Malcolm ca representantul principiilor de vieață. Tot așa e la Richard. Să nu simpatisăm și să nu ne alipim de universal, când ni se da să vedem, că și mama lui R. îl blastămă și osândesce cu cele mai aspre vorbe? Nu, acela, care nu înțelege și nu simte, ci se lasă a fi condus, poate de forma lucrurilor. Ca să scape de discuțiuue în materii de acastea, unde se recere pătrundere psichologică, dl P. se apucă și aici se facă nițică speculație de altă natură, gramatică, ori altceva, pice; „Mărturisesc, că pănă aci n’am știut, că a suferi împreună cu cine-va și 178 , a-1 compătimi sunt doue noțiuni diameatral opuse, căci așa dice dl Bl. în ' mod adversativ „nu“ — „ci“.“ Și eu esplicasem deosebirea. Ilustrasem, \ că fiind contopit cu cine-va de tot nu îl mai și compătimesci, stare psi- i chologică imposibilă, ci suferi împreună cu el. Contopit cu soția mea eu sufer împreună cu ea, ceea-ce e mai mult decât când o compătimesc, j căci compătimire se produce în inima noastră și atunci, când nu ești : contopit cu persoana suferindă. Și pe dușman îl compătimesci, dacă ai , inimă. E aci vorba, adevărat, de o deosebire subtilă între nesce stări sufletesci. Las acum, că logica dlui P., după care susține, că „clicând „nu — ci" relevi „noțiuni" diameatral opuse, e de tot falsă. Daca îmi arată cineva o coloare dicând, că e cafenie, și eu răspund: nu cafenie, ci e stacogie, — am enunțat doară, că stacogiul este diametral opus ca- feniului? Apreciere.... Tot neserioasă e observațiunea dlui P., cu care /își apără tesa, care e: „Numai un lucru e nenatural ca noi să ne închi- / puim procesul de substituire sau de identificare în mod absolut material, cum si-1 închipue dl Bl., anume, că asistând d. e. la tragedia Othello, i ne prefacem cu toții în arapi negri ca fundul ceaonului și ne vom su- 1, gruma nevestele". Câtă prefacere ....! E tot o apucătură simplă și obiecțiunea, ce vrea să fi ironie: „Pănă când Christos a triumfat, cucerind lumea cu sublimele sale învățături, l’am admirat, am simpatisat cu el. îndată ce însă universalul, adecă fa- riseii l’au restignit, noi, după teoria dlui Blaga, nu putem să nu-1 de- saprobăm, să nu-1 osândim și în consequență să nu încetăm cu afecțiu- nea noastră și să nu o îndreptăm spre puterea, care luptă contra lui, adecă spre farisei". Da, numai cât ne deosebim în păreri. Eu nu susțin, că Christos e greșit, că ar fi bun de tragedia, și nu susțin apoi nici ₜ aceea, că am simpatisa în drame cu persoane fariseice, ci eu apăr teoria, / pe care o combate dl P., că noi în decursul acțiunei ne contopim cu principiile universalului, cari nu sunt fariseice, ci juste și drepte. Las’ \ apoi, că esemplul nu se potrivesce pentru a invedera ce se întâmplă în \ sufletul nostru stând sub impresia artistică. IV. Fatalismul în tragedie. Dl Pop susține și acum, că tragediile Grecilor vechi nu sunt fa- taliste ; și acum tot fără dovetji- Eu demonstrasem, că da, sunt fataliste aducând mărturie istoria, credința și literatura Grecilor vechi, ba și o grămadă de citate tocmai de o dramă, la care se provocase dl P., ca la o dovadă pentru tesa d-sale. Și acum, după obiceiu, repetează dl P., ce a scris deja în primul seu articol, mai adăugând unele întrebări: „Gând și unde i s’a precjis Clitemnestrei, că-și va alege moartea de bună voie, pentru că tragedia fatalistă trebue să aibă doue note caracteristice: predestinația și inevitabilitatea¹⁴. Să întreb și eu: când și unde li s’a precjis moartea lui lasomir și Berta din tragedia „Ahnfrau" de Grillparzer, pe oare o recunoasce și dl P. de fatalistă ? Apoi, da, era precțisă moartea 179 lui Agamemnon și Antigonii, de atunci, de când s’a dictat de cătră dei blăstemul asupra neamului lor, al lui Atreus și Labdacos, ai căror des- cendență sunt acei eroi. Predestinația residă deci în blăstemul deilor și inevitabilitatea în voința nestrămutată a (leilor, a se îndeplini blăstămul dictat. Dl P. și acum, după ce-i adusesem eu dovedi contrare în abun- danță, se mulțămesce a-mi declara, că dacă nu cred, că Stiirmerii și Drăngerii au inventat chestia dramelor fataliste la Greci, să cetesc mo- nografia lui A. Rosikat, din 1891 și apoi a mă scoate și pe mine sprigi- nitor al părerii d-sale. Metod. înainte de toate eu nu neg, că Stiirmerii și Drăngerii au fost cei dintâiu, cari au opinat în acest sens, adecă scriitorii mari ai seci. XVIII. Dar știu, că părerea aceasta s’a făcut convingere la toți literații de atunci încoaci. Nu sciu, cine-va va fi acel Rosikat, cu monografia dela 1891, care e marea autoritate a dlui Pop. Și nu înțeleg apoi, cum de vor- besce dl P. cu atâta dispreț de Drăngerii și Stiirmerii din literatura ger- mană ridicând așa de sus pe acel Rosikat, căci doar’ se știe, că cei mai mari învețați germani din seci. XVIII au aparținut așa numitei: „Periode d. Original- u. Kraftgenies“, sau după numirea lui Klinger, spusă în batjocură în drama sa, „Sturm- u. Drang-Periode". Intre aceștia găsim pe Klopstock, Wieland, Lessing, Herder, Schiller, la început, ș. a. A doaua ușa de scăpare e și mai bună: me scoate și pe mine aderent al părerii d-sale — în batjocură —; și aceasta pe motivul, că eu susțin, că Ajas de Aischillos este dus la peire de cusurul său: mândria, ca pasiune necum- pătată. Dl P. crede, că prin faptul, că acel erou este condus de pasiune necumpătată, se eschide amestecul sorții în determinarea căderii tragice. Dl Pop crede deci, că e vorba aci de o contradicere. Și nu e. Doar^ și Antigone era pasionată și Ajas și Orestes, Oedipus și toți eroii gre- ' cesci erau conduși de pasiune, deși lupta le era impusă de soarte. După ce erau aduși de soarte în luptă, ei, eroi dramatici, cu inimă de eroi, trebuia să devină pasionați, în direcțiune nepermise. Ajax era din fire • mândru. Ocasiunea l’a făcut fără cumpătare, ceea ce i-a adus peirea. Soar- , tea era liberă a-1 conduce la peire, cu toată pasiunea însăși a eroului. ț E curios, că dl P. nu recunoasce principiul fatalistic în drama Gre- cilor vechi și de altă parte înse apreciează drama modernă într’un mod de se pune în evidență tocmai soartea ca hotăritoare în determinarea ac- țiunii și în îndrumarea eroului pe calea peirii. Dl P. nu-și admite felul acesta de intențiune în esplicația dsale și acum se și miră, că eu am putut deduce așa ceva. Voiu constata și acum, că e basată afirma- țiunea mea. Dl P. esplicând teoria sa cu „suferințe" ca prin element al tragi- cului ne spune: „Se (jice, că vieața e o luptă. Ei bine, în societatea omenească valoarea omului deprinde dela modul cum știe să deie pept cu soartea, care ne impune această luptă“. Esplicând moartea în tragedie, «jice: „Dintre toate câte soartea prescrie omului pe acest pământ, moartea 180 e de cea mai sublimă seriositate“ (? seriositate sublimă ?) Când esplică vina eroului tragic, 4i°e: „Da, trebue să fie vinovat, înse nu vinovat în sens moral făptuind vre-o crimă, ci vinovat de soartea sa, căci tragică e moartea numai atunci, când văd, că omul își sapă mormântul cu vina sa proprie, înse nu poate (subtras de dl P.) altcum, fiindcă așa ’i dictează caracterul și consciința forțelor sale, prin care a provocat soartea la luptă“. Când esplică efectul tragediei, simțămintele de compătimire și jtemere, (jice: „Atunci ne pătrunde acel simțământ dureros despre slăbi- ciunile omenesci, atunci singuranța noastră proprie, pare că e amenințată de mâna puternică a sorții“. Când așa fel esplică dl P. esența tragicului si adecă tocmai așa cum o esplică Aristotel, care aprecia dramele Gre- /cilor vechi, cele fataliste, să nu am drept a c}ice; că dsa susține princi- piul fatalist și în drama modernă? Ale cui sunt teoriile și esplicațiile de sus? Și eată ce cuvinte de aperare găsim în replica dlui P.: „Dar bine n’am scris eu în Convorbiri, că poetul să motiveze soartea eroului din caracterul său și faptele sale?“ Și earăși n’am scris eu, că la finea tragediei publicul să-și poată dice așa trebuia să se întâmple și nu alt fel, căci atunci vedem că în tragedie e plan, ordine și rațiune, că totul se basează pe necs logic și causal și nu pe întâmplare?“ Ei bine, dic eu, dar toate acestea, având în vedere esplicația ființei tragicului, se potrivesc perfect și pentru tragediile fataliste. în Medea ori Ahnfrau, declarate și de dl Pop de fataliste, ori în tragediile grecești vechi, nu e plan, rațiune, nex logic și causal ? Nu se va dice și chiar la finea tra- gediei „Oedipus", că așa a trebuit să se întâmple cu eroul? Așa e înse, când nu ești cu destulă băgare de samă și destul de judicios la formarea legilor de natură subtilă. Dar și prin faptul, că dl P. pune ca prim element și condițiă a tragicului suferința, a călcat deja pe drumul, ce duce la dramele fataliste. De aceea nici nu poate fi suferința primul element al tragicului, ches- tiune ce o discutasem pe larg în respunsul meu; eu nu negasem suferința, cum cjice dl P., ci numai îi contestasem dreptul de a figura ca prim element al tragicului. * Țin, că ne-am deslușit acum din destul și cred că și chestiunea tragicului e deslușită binișor, și în multe privințe, și în deosebi, că teoria dramei, așa cum o esplic eu, este cea adevărată, răzimată pe fond sciențific. Transilvania. Partea oficială. 49 ad Nr. 553—1901. Convocare. în sensul §§-lor 23 și 26 din statutele „Asociațiunii pentru literatura română și cultura poporului român“ se convoacă adunarea generală ordinară a Asociațiunii ]a Sibiiu, pe 4^eie 21 și 22 Septembre st. nou 1901, pe lângă următorul FTOgram: Ședința I. Sâmbătă în 21 Septembre st. n. 1901 la 11 oare înainte de ameacți. Ordinea de t^i: 1. Deschiderea adunării generale. 2. Constatarea delegaților presenți. 3. Raport despre activitatea comitetului central în anul 1900. 4. Alegerea comisiunilor: a) pentru examinarea raportului general; b) pentru examinarea rațiociniului pe anul 1900 și a proiectului de budget pe anul 1902; c) pentru studiarea modificărilor propuse la „Regulamentul pentru secțiunile sciințifice-literare“ ; d) pentru înscrierea de membri. 5. Propuneri eventuale. Ședința II. Duminecă în 22 Septembre st. n. 1901 la 10 oare înainte de ameacți. Ordinea de <ți: 1. Rapoartele comisiunilor. 2. Alegerea presidentului, vicepresidentului și comitetului central. 3. Fixarea locului pentru proxima adunare generală. 4. Disposițiuni pentru verificarea proceselor verbale. 5. închiderea adunării generale. Se observă, că eventualele propuneri au să fie presentate în scris pre- sidiului Asociațiunii (în Sibiiu, Str. Morii Nr. 8), cu 8 cțile înainte de adu- narea generală. Sibiiu, din ședința comitetului central al „Asociațiunii pentru literatura română și cultura poporului român", țînută la 8 August 1901. losif Sterca Șuluțu, m. p. Dr. Ilie Beu, m. p., secretar II. 6 50 Transilvania. Partea oficială. Nr. 552-1901. Raportul general al comitetului central al Asociațiunii pentru literatura română și cultura poporului român pe anul 1900. Onorată adunare generală! In conformitate cu §. 23 din statute comitetul central are onorul a presenta următorul raport despre activitatea sa dela 1 Ianuarie pănă 31 Decembre 1900 și despre momentele mai însemnate dela adunarea generală, ce s’a ținut la Băile-Her- culane, încoace. înainte de toate însă ne credem îndatorați a anunța Onor, adunări generale, cumcă Ilustritatea sa dl loan M. Moldovan, prelat domestic și preposit capitular, din causa unui morb de care sufere din Martie 1899, prin scrisoarea sa ddto 26 Maiu a. c., s’a retras dela presidiul Asociațiunii. Agendele presidiale le-a provetțut domnul vicepresident și în absența acestuia membrul din comitet dl losif St. Șuluțu. I. Ședințele comitetului. în anul 1900 comitetul central a ținut 12 ședințe ordinare, satisfăcând astfel prescrisele §-ului 21 din statute, și 11 șe- dințe extraordinare; a ținut deci în total 23 ședințe. Decursul acestora s’a adus la cunoscința tuturor membrilor Asociațiunii prin procesele verbale, cari s’au publicat în partea oficială a „Transilvaniei⁴*. Prin 278 concluse s’au resolvat toate chestiunile supuse deliberării comitetului central. Numărul exibitelor a fost 881, cu 215 mai mic de cât în anul precedent. Stipendiile conferite de Asociațiune în anul școlar 1900/901, A. se arată prin consemnarea alăturată sub A. Cu privire la înființândul museu etnografic și istoric, pre- cum și cu privire la loteria întreprinsă în acest scop se pre- B. sentează raport special sub B. Transilvania. Partea oficială. 51 II. Membrii Asociațiunii. în present Asociațiunea are 1533 membri, a se alătură acestui raport sub C. și anume: onorari (în viață).............. corespondenți................... fundatori (în viață)............ pe viață........................ ordinari........................ căror lista C. 1. 2. 3. 4. 5. 7; 20; 83; 204; 1219. Membri membri membri membri membri Abstrăgend dela membrii onorari și corespondenți, numărul membrilor activi ai asociațiunii a crescut cu 121 față de anul trecut. Sub D. înaintăm conspectul acelor membri despre cari ne-a venit la cunoscință, că au decedat, cu rugarea, ca la locul seu să binevoiți a exprima condolență. III. Averea Asociațiunii. Alăturat sub E. înaintăm raportul cassei, rațiociniul fondu- rilor Asociațiunii și inventarul acesteia pentru anul 1900, toate censurate de o comisiune specială și apoi aprobate de comitet în ședința dela 25 Iulie a. c. Amintim, că percepțiunile fondului general în 1900 fost de K 32,541'53, erogațiunile de K 28,001'23. Cassa încheiat cu un sald de K 4,540'30. Averea fondului general a fost la finea anului trecut K 288,028 10. întreagă averea administrată de comitetul central a fost de K 493,900 37. Această sumă este mai mică de cât cea arătată în raportul pentru anul 1899; ceea-ce se explică prin împrejurarea, ca depositul lancu, în suma de K 9,402'80 a fost reclamat de ministrul de interne. Dacă abstragem dela acest deposit averea administrată de Asociațiune în 1900 a crescut cu K 4,827 07. In alăturare sub F. ne luăm voia a subșterne și un proiect de budget pentru anul 1902. în legătură cu acestea rugăm pe Onorata adunare gene- rală să mai iee cunoscință de următoarele.- Afacerea lăsămentului lui George Filep din Tășnad ancă tot nu este terminată. au s’a de D. E. 6* 52 Transilvania. Partea oficială. Lăsământul fericitului loan Petran din Cluj, care întreagă averea sa a testat-o pentru crearea unei fundațiuni sub nu- mirea „Fundațiunea loan Petran“, s’a pertractat în 30 Ianuarie respective 16 Februarie a. c. Representantul comitetului central a declarat în numele Asociațiunii, că primesce moștenirea și a cerut, împreună cu văduva defunctului, observarea și exe- cutarea testamentului lui loan Petran. Dar fratele și doi ne- poți ai acestuia, pentru pretinse defecte formale, nu au vrut să recunoască testamentul; în consecuență judecătoria cercuală din Cluj i-a îndrumat la proces. La timpul seu vom raporta despre finalisarea acestei afaceri. Fundațiunea intenționată de fericitul Dr. loan Nichita din Șimleu, comitetul nu a putut să o primească în administra- țiunea sa. Aducerea acestei hotărîri se întemeiază pe urmă- toarele motive: a) fundațiunea de sub întrebare este de caracter pur local și confesional, destinată pentru ajutorarea școalelor și bisericilor gr.-cat. române din Selagiu; b) în sensul dispo- sițiunilor testatorului fundațiunea este a se contopi cu un alt fond deja existent și administrat de institutul „Silvania“ din Șimleu, adecă de un organ ce nu aparține organismului Aso- ciațiunii ; c) și nici referințele de drept ale fundațiunii nu sunt pe deplin clarificate, în deosebi Asociațiunea ar avă numai protectoratul asupra fundațiunii. Prin decedarea văduvei Ana loanette n. Gromboș, întâm- plată în Martie a. c., s’a eliberat de usufructul intabulat averea rămasă dela loan lancu, fost preot în Vidra-de-sus, și testată de acesta Asociațiunii în scopul înființării unei fundațiuni. Comitetul central în ședința sa dela 4 Aprilie a. c. a decis vânzarea acestor realități, având suma realisată a se admi- nistra conform disposițiilor testatorului. Vân4area, ce e drept s’a efectuit, dar ancă nu sunt împlinite toate formalitățile cerute pentru care motiv ne reservăm a raporta asupra finalisării ei la proxima adunare generală. Comitetul prin conclusul seu Nr. 113 din 12 Iulie 1897 a decis, ca realitățile rămase dela Nemuritorul Avram lancu, cu excepțiunea casei, să se vândă și din suma realisată, augmen- tată cu prețul a 800 ex. din scrierea „Biografia lui Avram Iancu“ de losif St. Șuluțu, donată de autor Asociațiunii, să Transilvania. Partea oficială. 53 se întemeieze un fond, care să poarte numele lui Avram lancu. Pănă la încheierea acestui raport din vânzarea realităților s’a încassat peste K 4300-—, iar un rest de aproape K 170O— inai este a se încassa, și din vânzarea broșurei amintite peste K 800, va să cjică în total peste K 5000. De aceea comitetul a decis inactivarea „fondului Avram lancu" cu începerea anului școlar 1901 —1902, avend a se conferi din venitele acestui fond deocamdată un stipendiu de K 100 la un student român de gimnasiu, școală reală sau comercială, și restul a se capi- talisa, iar când venitele fondului vor permite să se confere și mai multe stipendii de aceeași mărime și tot la studenți ro- mâni de gimnasiu, școală reală sau comercială. IV. Biblioteca Asociațiunii. A. Biblioteca proprie. Conform inventarului biblioteca „Asociațiunii" la finea anului expirat a numerat 3944 opere în 5613 tomuri, 4203 broșuri și 22 harțe, față cu 3796 opere în 5398 tomuri, 4028 broșuri și 22 harțe, dela finea anului 1899; prin urmare biblioteca s’a sporit în decursul anului 1900 cu 148 opere în 215 tomuri și 175 broșuri. în special după diferitele secțiuni biblioteca ne prisintă următoriul tablou: opuri în tom. broș. harțe. Secț. I. Teologie......... 234 252 202 --- II. Filosofie......... 44 52 12 n III. Pedagogie ........ 81 80 104 --- ■ 11 » IV. Limbă, literatură, artă . . . . 1143 1300 996 --- V. Istorie și geografie..... 619 1272 511 18 VI. Istoria specială a Românilor . 308 348 249 2 » VII. Sciințe naturale...... 127 426 231 2 » VIII. Matematică și geometrie . . . 29 36 17 --- IX. Medicină......... 210 252 96 --- n X. Sciințe juridice și politice . 388 502 241 --- » XI. Economie, industrie, comerciu . 145 105 169 --- XII. Diverse.......... 554 622 1375 --- XIII. Foi periodice....... 62 366 --- --- B. Depositul de cărți menite spre vân4are parte în fa- vorul fondului general al „Asociațiunii", parte unele în favorul școalei civile de fete a „Asociațiunii", și altele destinate a se distribui de aici gratuit, numără 27 publicațiuni în 4260 to- muri și 3672 broșuri, și anume: 54 Transilvania. Partea oficială. 1. Acte și date despre conferința națională ținută în Mercurea la 1869 — 84 exempl. â 1 cor. 2. Acte privitoare la urzirea și înființarea „Asociațiunii transilvane", 154 exempl. â 1 cor. 3. Adunarea (II) gen. a „Asociațiunii transilvane¹⁴ ținută la Brașov în 1862 — 236 exempl. â 1 cor. 4. Adunarea (III) gen. a „Asociațiunii transilvane¹¹ ținută în Blaj la 1863 — 1 exempl. 1 cor. 5. Adunarea (IV) gen. a „Asociațiunii transilvane" ținută la Hațeg în 1864 — 36 exempl. â 1 cor. 6. Adunarea (VI) gen. a „Asociațiunii transilvane¹¹ ținută la Alba- lulia în 1866 — 1 exempl. 1 cor. 7. Analele Academiei române, (din biblioteca lui Simeon Mangiuca). Ser. II. secț. I. tom. III.—X. și XV., și ser. II. secț. II. tom. III., VII.—X. și XV. (17 voi). 8. Analele „Asociațiunii transilvane" din 1880, fasc. I. în 354 exempl. â cor. l⁻80. 9. Bardosy, D., Regulament de serviciu I. și III. parte. Sibiiu, 1900 — 18 exempl. 10. Bergner, R., Siebenburgen. Eine Darstellung des Landes und der Leute. Leipzig, 1884 — 26 exempl. â K 8'—. 11. Biblioteca poporală a „Asociațiunii". Nr. 1. Sibiiu, 1900 în 1642 exempl. â 20 fii. 12. Catalogul bibliotecei „Asociațiunii transilvane", de Nic. Togan. 332 ex. â 1 cor. 13. Foișoara „Telegrafului Român" din 1876 — 12 exempl. și din 1877 — 15 exempl. 14. Indice alfabetic al publicațiunilor revistei „Transilvania". (Anul I.—XXV.), al actelor și analelor „Asociațiunii transilvane¹¹ (1862—1894), de Nic. Togan. — 117 ex. 15. Laurian-Bălcescu, Magazin istoric pentru Dacia. Tom. IV. și din VIL fasc. 1. în câte 2 ex. 16. Lazarici, L, Elemente de poetica română. Sibiiu, 1882. 16 ex. ă 60 fii. 17. Loser, J., Istoria agriculturei. Trad. autorisată. Sibiiu, 1899. — 28 exempl. 18. Maior, Dr. G., Manual de agricultura rațională. Partea I. Agro- logia. Brașov, 1897 — 48 ex. 19. Meitani, G. G., Studii asupra constituțiunii Românilor. Fasc. V. și VII.—XII. 363 broș. 20. Monografia școalei civile de fete a „Asociațiunii transilvane". 224 ex. â 2 cor. 21. Pop Reteganul, I., Povești din popor. Sibiiu, 1895. 1497 ex. â 1 cor. Transilvania. Partea oficială. 55 22. Pușcariu, Dr. II., Principii din pedagogia generală. Sibiiu, 1880 — 34 ex. 23. Pușcariu, I. cav. de. Date istorice privitoare la familiile nobile române. Sibiiu, 1892 și 1895. Voi. I. în 147 ex. â 4 cor. și voi. II. în 280 ex. â 8 cor., laolaltă voi. I. și II. 10 cor. 24. Stoica, S., Higiena copilului dela nascere pănă la al 7-lea an al etății. Sibiiu, 1895 — 51 ex. â 30 fii. 25. Șuluțiu Cărpinișanu, Dr. A., Graiul ardelenesc în raport cu limba literară de peste Oarpați. Sibiiu, 1890 — 8 ex. â 40 fii. 26. Togan, Nic.. Românii din Transilvania la 1733. Conscripția episcopului loan In. Klein de Sadu. Sibiiu, 1898. 21 ex. â 60 fii. 27. „Transilvania¹*, organul Asociațiunii, din următorii ani: 1869 (50 ex.), 1870 (36 ex.), 1871 (67 ex.), 1872 (92 ex.), 1873 (68 ex.), 1874 (101 ex.), 1875 (119 ex), 1876 (124 ex.), 1877 (103 ex.), 1878 (183 ex.), 1882 (61 ex.), 1883 (76 ex.). 1884 (69 ex.), 1885 (259 ex.), 1886 (282 ex.), 1888 (42 ex.), 1889 (80 ex.), 1890 (97 ex ), 1891 (13 ex.), 1892 (16 ex.), 1893 (2 ex.), 1894 (73 ex.), 1895 (24 ex ), 1896 (82 ex.), 1897 (9 ex.), 1898 (4 ex.), 1899 (20 ex.), 1900 (14 ex.). Biblioteca proprie s’a sporit și în anul expirat mai ales în urma relațiilor de schimb legate cu diferite societăți sciin- țifice și literare din patrie și prin donațiunea făcută „Aso- ciațiunii" de erecții reposatului jude de tribunal loan Bădilă. Prin cumpărare s’a sporit biblioteca cu 17 opere în 29 tomuri și 3 broș. și s’a continuat completarea colecțiunii de (ți are. Dintre publicațiunile periodice au intrat la bibliotecă în anul 1900 următoarele: „Biserica și școala¹⁴ din Arad, „Bunul Econom⁴⁴ din Orăștie, „Controla⁴¹ din Timișoara, „Convorbiri literare⁴⁴ din Bucuresci, „Erdâly⁴⁴ din Cluj, „Erdblyi Muzeum⁴⁴ din Cluj, „Ethnographia⁴¹ din Budapesta, „Familia¹¹ din Oradea- mare, „Foaia diecesană⁴⁴ din Caransebeș, „Foaia pedagogică¹¹ din Sibiiu, „Foaia poporului" din Sibiiu, „Foaia școlastică⁴⁴ din Blaj, „Gazeta Transilvaniei¹¹ din Brașov, „Hunyadmegyei tort, es regeszeti târsulat ăvkonyve⁴⁴ din Deva, „Letopis Matițe srpske⁴⁴ din Neoplanta, „Lumina¹¹ din Bucuresci, „Noua Revistă Română⁴⁴ din Bucuresci, „Patria⁴⁴ din Cernăuți, „Poporul⁴⁴ din Budapesta, „Revista Economică¹¹ din Sibiiu, „Revista Ilustrată¹¹ din Șoimuș, „Revista politica e letteraria“ din Roma, revista „Tinerimea Română⁴⁴ din Bucuresci, „Szâzadok⁴⁴, din Buda- pesta, „Tageblatt⁴⁴ din Sibiiu, „Telegraful Român¹¹ din Sibiiu, 56 Transilvania. Partea oficiala. „Tbrtănelmi Târ¹¹, din Budapesta, „Tribuna¹¹ din Sibiiu, „Tri- buna poporului¹¹ din Arad, „Turul¹¹ din Budapesta și „Unirea¹¹ din Blaj. Gratuit s’au trimis și în anul 1900 publicațiunile Acade- miei magh. de sciințe din Budapesta și ale Academiei Române din Bucuresci. Depositul de cărți de o parte a crescut prin biblioteca poporală a „Asociațiunii¹¹ Nr. 1, de altă parte a scăzut în decursul anului 1900 în total cu 293 tomuri și 431 broșuri, între cari 243 tom. și 418 broș. dăruite, 26 tom. date în schimb și 24 tom. și 13 broș. vendute. V. Despărțemintele Asociațiunii. Societatea noastră a fost întemeiată pentru doue scopuri nobile; să cultive literatura românească și să promoveze cul- tura poporului. Ajungerea acestui din urmă scop s’a crezut a fi mai cu putință prin mijlocirea despărțemintelor, cari — fiind mai multe și mărginite la un cerc mai restrîns — pot veni mai des în contact cu poporul și pot mai ușor cunoasce trebuințele culturale ale acestuia. Pentru acest motiv orga- nisarea temeinică a despărțemintelor a fost obiect de preo- cupațiune al tuturor comitetelor, cari au stat în fruntea Aso- ciațiunii. Durere însă, că toate silințele de pănă acum nu au fost de ajuns pentru a pute astăcți spune, că activitatea despărțe- mintelor nu mai lasă mult de dorit. Trebue să fim, nu e vorbă, mulțămiți, căci față de trecut suntem în progres, după cum am constatat și în raportul nostru trecut. în câteva despăr- țăminte se lucră cu plan și cu răbdare, putem cțice și cu succes, , dar în multe locuri activitatea se reduce la ținerea unei adu- nări cercuale, încolo nimic. Ei, și baremi dacă cu ocasiunea acestora s’ar aranja astfel de lucruri, cari să agite spiritele — în înțeles cultural — timp mai îndelungat. Un concert, o prelegere economică, o exposiție de manufacturi țărănesci sau de altă natură, inaugurarea unei biblioteci poporale sau di- stribuirea de cărți scrise pe înțelesul tuturor, sunt tot atâtea mijloace, cari lasă reminiscențe binefăcătoare în inima po- porului. Transilvania. Partea oficialii. 57 Din toate acestea numai prelegerile publice se cultivă mai extins. Sunt însă adunări cercuale, la cari nici baremi o di- sertație nu se cetesce, ci se mărginesc la cetirea raportului anual și darea unei scurte socoteli. Atât raportul despre ac- tivitatea comitetului cercual, cât și rațiociniul cassei sunt lu- cruri prevecjute în statutele Asociațiunii; presentarea lor este indispensabilă. Fiind ele însă de-un conțînut mai sec, pertrac- tarea lor să se mărginească la strictul necesar; iar partea principală a adunării cercuale să residă in prelegeri și festivități culturale, cari sunt mai atrăgătoare pentru massa poporului și mai potrivite a popularisa Asociațiunea și scopurile culturale, representate de ea. Ce împiedică nu odată reușita adunărilor cercuale, ce îm- piedică adese participarea mulțimii la adunările noastre cul- turale, este obiceiul de a încassa taxele în ocasia aceasta. Procedura este — ce e drept — normată în statute și regu- lamente ; dar înscenarea încassărilor se poate face în așa fel, ca ea să nu fie jignitoare pentru public. Mai practic și mai folositor ar fi, dacă toate categoriile de taxe s’ar încassa înainte de adunarea cercuală și în această ocasie s’ar raporta numai despre resultatul încassărilor. Felul acesta de. procedare s’a probat, s’a dovedit de practic. Tot aici credem a fi locul a suleva și următoarea chestiune. Am esperiat, că unele despărțeminte an de an își țin adu- nările cercuale sau numai în centrul despărțământului sau în câteva comune alternativ. Găsim, că este contra intereselor Asociațiunii, înțelegem interesele culturale, iar nu pe cele ma- teriale, ca despărțământul să se întrunească tot numai în o comună. Ar fi bine, ca adunările cercuale să se țină pe rând în toate comunele despărțemintelor, fără considerare la resul- tatele materiale, ci numai scopurile culturale avându-se în vedere. E de lipsă deci, ca fiecare despărțământ să-și facă un plan, dela care să nu se abată de cât obvenind motive serioase. Am ținut să relevăm toate aceste pentru motivul, că nimic nu poate fi mai potrivit pentru arătarea defectelor noastre de organisare și procedură de cât raportul anual, ce este a se presenta adunării generale. Raportul anual ajunge în mâna 58 Transilvania. Partea oficială. tuturor membrilor Asociațiunii și astfel toți au ocasiune a cu- noasce ideile, de cari ar trebui să fim conduși, dacă e să pro- gresăm ; și astfel toți pot să-și spună cuvântul lor pentru îndreptarea neajunselor și pentru introducerea unor lucruri folositoare. Ne măgulim și de astădată a crede, că exemplul dat de unele despărțeminte și cuvintele noastre vor avă efectul dorit, și mișcarea noastră culturală va străbate în toate colțurile locuite de Români și va cuprinde în valurile sale pe toți cei-ce limbă românească grăesc. Iar după acestea să ne dați voie a schița pe scurt acti- vitatea despărțemintelor. Dintre 42 despărțeminte, câte a avut Asociațiunea în 1900, au funcționat următoarele: 1. Abrud Câmpeni; 2. Agnita; 3 Beiuș; 4. Bistrița; 5. Blaj ; 6. Bocșa; 7. Brad; 8. Bran; 9. Brașov; 10. Caransebeș; 11. Cluș; 12. Cohalm ; 13. Comloș-St.-Miclăuș; 14. Dej; 15. St.-Mărtin; 16. Făgăraș; 17. Hațeg; 18. Hida-Huedin; 19. Ludoș; 20. Me- diaș; 21. Mociu ; 22. Năseud; 23. Orade ; 24. Orăștie ; 25. Gra- vi ța ; 26. Oșorheiu; 27. Panciova; 28. Reghin; 29. Sătmar; 30. Sebeș; 31. Seliște; 32. Sibiiu; 33. Sighișoara; 34. Șimleu: 35. Timișoara; 36. Turda; 37. Treiscaune-Ciuc; 38. Verșeț. Nu au funcționat despărțemintele: Alba-Iulia, Deva, Lu- goș și Zernesei. Dela ultima adunare generală încoace s’au reorganisat despărțemintele: „Agnita“ și „Dej“ și s’au înființat din nou: „Bran“, „Dobra“, „Lipova“, „Mercurea¹¹ și „Verșeț¹¹. Cu ocasiunea adunărilor cercuale s’au cetit următoarele disertații : 1. „Stupăritul rațional" de Alexandru Ciura; 2. „Cum s’ar pute îmbunătăți starea materială a poporului român?" de Teodor Bule; 3. „Urmările beției¹¹ de Dr. I. Comșa; 4. „Despre educație" de loan German; 5. „Despre grâu și păstrarea sămenței" de I. F. Negruțiu; 6. „Despre îmbrățișarea invențiunilor noui, folositoare la economie de Ștefan Albu; 7. „Despre ținerea și prăsirea vitelor¹¹ de Petru Ieremia; Transilvania. Partea oficială. 59 8. „Despre prăsirea de galițe" de Demetriu Pruneșiu; 9. „Despre pomărie și sistemele de altoit“ de Ștefan Albu ; 10. „Despre însemnătatea sălașelor în agronomie de Petru Ieremia; 11. „Despre datini bune și datini rele“ de loan Budintian ; 12. „Despre însemnătatea cruțării¹¹ de loan Budintianu; 13. „îmbunătățirea stării poporului nostru“ de loan Lăpedat; 14. „Monografia comunei Herman“ de Alexandru Dogariu ; 15. „Câteva, cuvinte despre pomenile la Români" de Dr. E. Elefterescu; 16. „Economia rațională" de loan Pop; 17. „Despre industrie și comerciu" de loan Muntean; 18. Cum s’ar pută îmbunătăți starea materială a popo- rului nostru ? de Demetriu V. Zah; 19. „Repriviri asupra trecutului Asociațiuni“ de loan Câmpian; 20. „Problema școalei poporale în present și viitor" de Georgiu Manoilă; 21. „Tratat economic" de V. Saltalechi; 22. „Educația socială" de Teodor Petrișor; 23. „Căușele sărăciei poporului român și mijloacele pentru delăturarea lor" de G. Tătar. 24. „Despre însoțiri în genere" de loachim Muntean; 25. „Despre unele căi, cari duc la bunăstarea poporului" de Dumitru Moșora; 26. „Despre hrana sufletească (bibliotecile poporale)" de Romul Simu; 27. „Luxul la poporul român și urmările lui" de Vasilie Răduleț; 28. „însemnătatea meseriilor" de Vasilie Suciu; 29. „învățături și fabule" de Paul Rotariu; 30. „Despre însemnătatea bibfiotecelor poporale" de Dr. Val. Moldovan; 31. „Despre poesia poporală română" de Gerasim Vana; 32. „Ceva din istoria cliinezatelor române" de Dr. Victor Onișor. 33. „Despre credințele deșerte și urmările lor stricăcioase de Adam Băsarabă. 60 Transilvania. Partea oficială. Mai remarcăm, că în unele despărțeminte s’au împărțit între popor cărți de cuprins poporal, s’au distribuit premii la țărani și țărance, în deosebi pentru costumele lor — s’au vo- tat premii pentru disertațiile cele mai bune, pentru cultivarea pomăritului și a legumăritului, s’au prenumărat în mai multe exemplare gazetele scrise pentru popor, în câteva despărtă- minte s’a decis conferirea de ajutoare la învățăcei de meserii; despărțământul „B]aj“ a premiat și tipărit în broșură „Higiena sau Cartea sănătății “ de Dr. Ștefan Erdâlyi; despărțământul „Timișoara" a votat câteva ajutoare pentru scoale lipsite, de asemenea și desp. „Abrud-Câmpeni". §-lui 39 lit. g) din Regulamentul pentru despărteminte au satisfăcut, înaintând raport anual, domnii directori ai despăr- tămintelor: Abrud-Câmpeni, Aguita, Beiuș, Bistrița, Bocșa, Brașov, Cluj, Comloș-S.-Miclăuș, Dej, Hațeg, Ludoș, Mociu, Năsăud, Orăștie, Gravita, Oșorheiu, Sătmar, Săliște, Sibiiu, Sighișoara și Timișoara. Din datele, ce ne-au sosit pănă la încheierea acestui raport, constatăm, că despărțămintele Asociațiunii au 42 agen- turi comunale și 54 biblioteci poporale (mai multe ambulante). Nu putem încheia acest capitol fără a releva o împreju- rare, ce ne dă speranțe cu privire la o activitate mai intensivă a despărtămintelor. E fapt, că adunările generale din ultimii ani toate au avut un splendid resultat, atât din punctul de vedere material cât și mai cu samă moral. Meritul revine despărtămintelor, conducătorilor acestora, cari au arangiat festivități culturale, ce pentru ani de-a rândul vor forma o plăcută amintire în acele părți, și au sciut să provoace ade- vărat entusiasm pentru scopurile Asociațiunii. VI. Secțiunile sciințifice-literare. Prin instituirea secțiunilor sciintifice-literare la adunarea generală din Băile Herculane, activitatea literară a Asocia- fiunii a fost pusă pe base noue. Organele de păn’ aci ale Asociațiunii au fost mai mult organe administrative, cari nu puteau fi chemate a conduce și o acțiune literară ce reclamă o anumită cualificatiune specială. Transilvania. Partea oficială. 61 Acum asociațiunea are în secțiunile ei sciințifice-literare un organ de specialitate, care va put6 inaugura și pe terenul literaturei noastre naționale o mișcare mai intensivă și ro- ditoare. In anul expirat secțiunile au fost ocupate mai mult cu lucrări de organisare, stabilindu și programul de acțiune, regu- lamentele interne și pregătind o modificare mai aprofundată a Regulamentului lor general, stabilit la adunarea generală dela Băile Herculane. în această privință, precum și cu privire la întregirea lo- curilor devenite vacante în secțiuni, parte prin moarte, parte prin demisiune, se presentează propuneri speciale sub G. G. Secțiunile au ținut doue ședințe plenare, una la 14 Oct. 1900 în scopul de constituire, și a doua la 14 și 15 Iulie a. c., când au deliberat chestiunile pertractate în ședințele singu- raticelor secțiuni. Asemenea ședințe au ținut: secțiunea literară 3 în Brașov, secțiunea istorică 1 în Sibiiu, secțiunea sciințifică 1 în Rodna și secțiunea școlară 1 în Sibiiu. Secțiunea economică nu s’a putut întruni. Afară de lucrările de organisare, mai sus amintite, secțiunile s’au ocupat păn’acum și cu lucrări literare și au dat în primul rend o atențiune deosebită publicațiunilor Asociațiunii, anume organului acesteia „Transilvania" și „Bibliotecii poporale“. Prin disposițiunile luate în această privință, cari — dacă adunarea generală va vota budgetul presentat de comitetul central, — se vor putâ pune în lucrare deja în anul viitor, cre- dem că se va face un mare pas înainte spre a da publicului nostru cetitor și în deosebi poporului dela țeară o lectură pe deplin potrivită cu trebuințele sale reale. Comitetul central, împărtășind părerea, că secțiunile sciin- țifice-literare vor pute desvolta o activitate cu atât mai mulță- mitoare, cu cât lucrarea lor se va putâ mișca mai liber și independent, renunță la influințarea acestei activități prin pro- puneri concrete și crede că și adunarea generală va consimți ca lucrările literare ce vor fi să se îndeplinească în viitor să se încredințeze cu totul competenței secțiunilor și — întru cât 62 Transilvania. Partea oficială. nu ating chestiuni materiale — să se separeze de lucrările administrative ale celorlalte organe ale Asociațiunii. Din causa aceasta comitetul central — în conformitate cu conclusele ședinței plenare din 14—15 Iulie a. c. — a re- nunțat la presentarea în forma de păn’aci a raportului literar obicinuit, și renunță și la presentarea unei propuneri pentru determinarea acțivității literare viitoare a Asociațiunii. VIL Școala civilă de fete. în anul școlar 1900—1901 școala civilă de fete, susținută de Asociațiune, a fost cercetată de 81 eleve, anumit în cl. I 12, în cl. II 25, în cl. III 26 și în cl. IV 18, iar alte 4 eleve — absolvente ale școalei civile — în lipsa cursului comple- mentar parte s’au pregătit pentru studii pedagogice parte au urmat cursuri de musică, pictură și lucrul de mână. în internatul împreunat cu școala civilă de fete au locuit 52 eleve. în corpul didactic s’au întâmplat oare-cari schimbări în urma abcțicerii profesoarei suplente dșoara Maria Cioban. Co- mitetul central a publicat concurs pentru ocuparea acestui post, dar nu s’a presentat nici o concurentă, care să întru- nească toate cerințele legii pentru școalele civile de fete. Astfel s’a vec|ut necesitat a face o suplinire provisorie, angajând pe dșoara Laura Vlad, absolventă a Academiei de pictură din Miinchen și învățătoare cualificată pentru școalele elementare, ca să propună desemnul și caligrafia, și pe dșoara Eufemia Katona, învățătoare cualificată pentru lucrul de mână în școa- lele elementare, ca să instrueze elevele în lucrul de mână. Instrucția a dat resultate mulțămitoare. Ea a urmat în cadrul noului plan de învățământ, acomodat planului de în- vățământ ministerial publicat în 1887 sub Nr. 29000, votat de comitetul central în ședința sa dela 5 Aprilie 1900 și aprobat de ministrul instrucțiunii publice cu data 9 Ianuarie 1901. Mersul instrucțiunii a fost supraveghiat de d-nii Dr. Ilarion Pușcariu și losif St. Șuluțu ca representanți ai comitetului, iar ca delegat la examenele anuale a funcționat dl Nicolau Togan. Transivania. Partea oficială.. 63 Date mai amănunțite cu privire la școala civilă de fete se găsesc în programa publicată de direcțiunea școlară, și care se alătură sub H. H. Rațiociniul școalei civile de fete și al internatului împreunat cu aceasta a fost revizuit de comitetul central și aflat în ordine. VIII. în fine avem onorul a aduce la cunoscință, că cu finea anului curent expiră mandatul presidenților și al comitetului. Onorata adunare generală va avă deci să aleagă în confor- mitate cu §. 17 lit. a) din statute pe un nou period de trei ani pe presidentul, vicepresidentul și comitetul central. IX. Propuneri. Supunând acest raport, dimpreună cu adusele sale, apre- țierii Onoratei adunări generale, o rugăm, ca să binevoiască: 1. a lua spre scire raportul general pe anul 1900; 2. a da expresiune condolenței pentru membrii reposați după consemnarea presentată; 3. a da absolutoriu pentru rațiociniile Asociațiunii pe anul 1900; 4. a aproba proiectul de budget pentru anul 1902: 5. a aproba modificările „Regulamentului pentru secțiu- nile sciințifice-literare; 6. a alege pe presidentul, vicepresidentul și comitetul central pe un nou period de trei ani, adecă pe anii 1902, 1903 și 1904. Din ședința comitetului central al ,,Asociațiunii pentru li- teratura română și cultura poporului român“, ținută în Sibiiu la 8 August 1901. losif St. Șuluțu, m. p. Dr. Ilie Beu, m. p., secretar II. 64 Transilvania. Partea oficială. Aclus A. Nr. 481—1901. LISTA stipendiaților Asociațunii în anul școlar 1900/1901. 1. Pavel Guseilă-Negrea, stud în ci. VIII gimn. în Brașov 1 Stipendiul 2. Alexandru Rusu, stud. în cL VI. gimn. în Blaj ) câte 120 K. 3. Basiliu Bașota, st. în cl. VII. gimn. în Năseud; 40 K din fund. Bașiota. 4. luliu Hațegan, stud. în cl. V. gimn. în Blaj ; 100 K din fund. Dobâca. 5. Mihaiu Papp, stud. în cl. VIII. gimn. în Beiuș; 120 K din fund. Galiană. 6. Virgil Nistor, stud. în cl; IV. gimn. în Brașov; 120 K din fund. Marino viei. 7. Silvia Ciora, elevă în cl. IV. civilă în Sibiiu; 80 K din fund. Dr. I. Moga. 8. Aurel Vasilie, stud. în cl. V. gimn. în Sibiiu; 80 K din fund. Rîureanu. Aclus B. Nr. 557—1901. RAPORT despre lucrările comitetului central referitoare la înființarea „Casei Naționale^. în decursul timpului expirat dela ultima adunare generală, comitetul central a finalisat întreprinderea Loteriei Casei Naționale, prin care — deși nu a putut realisa un profit atât de mare după cum se spera — fondul Casei Naționale a fost augmentat totuși cu o sumă destul de însemnată. Căușele principale pentru cari loteria nu a dat resultatul așteptat este a se căuta în primul rând în împrejurarea, că Ministerul de finanțe nici după repețite încercări din partea comitetului central nu a încu- viințat planul loteriei compus de Asociațiune, ci a introdus în el dife- rite restricțiuni (s. ex. reducerea tragerilor la una singură, interzicerea rescumperării câștigurilor cu bani gata, limitarea prețului biletelor de loterie la 1 Coroană, etc.), cari — reducând șansele de câștig — au în- fluințat în mod deprimător asupra disposiției publicului mare de a par- ticipa la această loterie. De asemenea au avut o înrîurire păgubitoare și relațiunile economice nefavorabile din timpul mai nou. Cu toate acestea se putea obține un resultat mai mulțămitor, dacă întreprinderea Asociațiunii ar fi întîmpinat pretutindenea același sprijin pe care l’a găsit la o parte a despărțâmintelor și a institutelor de credit românesci. In unele locuri însă apelul comitetului central pentru spri- jinirea loteriei a remas cu totul fără efect. Transilvania. Partea oficială. 65 Conturile loteriei au fost censurate și aprobate în ședința comi- tetului central din 11 Iulie a. c., iar profitul net de K 21,159-19 a fost adăugat la fondul Casei Naționale. Cu ocasiunea ultimei aniversări comitetul central a făcut o nouă încercare pentru a pune obiceiul felicitărilor de Anul nou în serviciul culturei naționale, și a lansat un apel pentru rescumpărarea felicitărilor în favorul fondului Casei Naționale. Și de astădată s’a realisat pe această cale o sumă destul de însemnată. Nu au lipsit în fine nici în anul din urmă, donațiuni în bani și obiecte, și astfel fondul și inventarul Casei Naționale a crescut în mă- sură considerabilă. Anume starea fondului arătată în raportul din a. tr. cu K 33,353-70 a crescut: a) cu venitul loteriei...............................„ 21,159-19 6) din rescumpSrarea felicitărilor de Anul nou cu . „ 660-— c) din donațiuni în bani: a) dela d. P. Barbu, advocat în Reghin, în memoria soției sale, taxa de fundator......................... 2,000-— /?) dela dl Dr. P. Țegle în Timișoara..............„ 60- — dela dl Al. Lupu, colonel î. p. în Viena . . . „ 20-— Titl. 9. Foaia „Transilvania⁰ a causat prin urcarea numărului mem- brilor in anul precedent, spese de tipar cu Cor. 472’08 mai mari decât cele preliminate. Titl. 10. 2 fântâni săpate în pivnița edificiului școalei de fete, în cari fântâni să se scurgă apa ce se adunase în pivniță, și alte reparaturi, a causat o erogațiune neprevecjută de Cor. 541’84, fără de aceasta spesele conservării edificiilor remâneau sub preliminar. Titl. 11. După ce afacerea ecuivalentului celui nou e âncă pendentă, s’a achitat și în anul 1900 tot numai suma ecuivalentului prescris în anul 1899. Titl. 14. Stipendiul pentru meseria de lemnărit s’a sistat în decursul anului; s’a solvit deci numai o rată de Cor. 100-— pentru semestrul II al anului școlar 1899/1900. Titl. 17. Ca subvențiune pentru școala civilă de fete s’au fost pre- liminat Cor. 2000’— din lăsămentul Oltean. S’au solvit de acolo C. 1000’—, iar din fondul general considerabila sumă de Cor. 7373’59. Restul de Cor. 1000’ —, eventual altă sumă din lăsămentul Oltean, va ave să se solvească în anul 1901, după ce s’au constatat venitele acelui fond, și s’a fixat proporțiunea de împărțire pentru capitalisarea unei părți alicuote din venit, pentru scopurile Asociațiunii și pentru școalele po- porale din Cojocna, 104 Transilvania. Partea oficială. Titl. 19. Spesele extraordinare ar fi remas de astădată în mod ex- cepțional sub suma preliminată, dacă nu s’ar fi înființat un fond nou „Averea Iui Avram Iancu“, la care s’au transpus din fondul general Cor. 2877-18. Spesele efective ale fondului general — după detragerea saldului cassei — fac în total .... Cor. 28,001’23; față de venitele efective cu.............................. „ 26,582’05 un plus de . Cor. 1,419’18, care s’a acoperit din capital. II. Fondurile speciale. Fondurile, fundațiunile și depositele cu destinațiune specială sunt aproape constante în venitele și spesele lor. Mai sus am amintit, că din fondul general s’au separat ca fonduri de sine: lăsământul Oltean (XIV), și Averea lui Avram lancu. (XV). Din venitele lăsământului Oltean 50% sunt a se capitalisa, 40% sunt a se folosi spre scopurile Asociațiunii, și s’au votat ca subvențiune școalei civile de fete în Sibiiu, iar 10% compet școalelor poporale din Cojocna, comuna natală a testatorului. Depositul „monumentul lui Iancu“ (XVII), l’a luat în administrare guvernul țerii. Despărțământul Timișoarei a înființat un fond cultural de Cor. 1000-— ale cărui venite le ridică despărțământul. — Incheiând raportul nostru cu privire la rațiociiniile anului 1900, ne luăm voiă a presenta sub ’//. și inventarul fondurilor, revădut și aflat în regulă de comisiunea care a scontrat cassa la 1 Ianuarie a. c. Sibiiu, 20 Februarie 1901. Leontinu Simonescu, cassar. Transilvania. Partea oficială. 105 Inventarul Asociațiunii, încheiat la 31 Decembre 1900. K f K f I. Fondul general. (în care se cuprinde donațiunea: Stana și Stroe Belloiu de 20,000 Lei.) A) Realități: a) Casa din Sibiiu. str. Morii, 8 . . . 83834 90 b) Edificiul școalei de fete..... 127652 90 211487 80 B) Saldul cassei in depuneri .... 4540 30 C) Efecte: 4 Abrudbânyai takarekpenztâr .... 400 --- 3 Acții „Albinau......... 600 --- 18 Scrisuri fonciare „Albina"..... 26000 1 12 Acții „Arieșana“........ 1200 --- 1 „ „Economul"........ 100 --- 1 „ „Gesellschaftshaus"..... 200 --- 2 „ „Mureșana"........ 200 --- 1 „ Sebeșana" ........ 100 --- 1 „ „Silvania“........ 100 --- 3 „ „Someșana“........ 600 --- 1 „ Szatmâr-nbănyai vasuttârsasâg . 200 --- 4 Obligațiuni de stat 1860 ..... 1600 --- 1 , , 1868 ..... 200 --- 1 n „ „ desărcin. pământului 200 --- 11 Acții „Sătmăreana“....... 2200 --- 4 Credit fonc. rom. (20,000 Lei) . . . 18800 --- 76 Oblig. „Transilvania"...... 15200 --- 4 Acții Vajda-Hunyadi tkrekp..... 400 --- 2 „ „Corvineana"....... 200 --- 1 » Nagyvârad-Belănyesi vasuttârs. . 200 --- 2 „ „Concordia" (Uzdin)..... 200 --- 5 „ „Munteana"........ 200 --- 2 „ „Steaua" ......... 200 --- 4 „ „Luceafărul"....... 400 --- 1 „ „Bihoreana"........ 200 --- 1 „ „Zarandeana" ....... 100 --- 70000 --- D) Mobilii.......... 2000 --- In total Cor. . 288028 10 106 Transilvania. Partea oficialii. K f K f II. Casa națională. A) Active: Realități: Casa Nr. 6. str. Morii, Sibiiu . Saldul cassei în depunere..... 44000 34 Efecte: 1139 4 Acții „Sentinela"........ 200 1 „ „Concordia44 (Uzdin)..... 100 1 Renta amort. română (1000 Lei) . . 940 46379 34 B) Pasive: Datorie la instit. „Albina44 .... 16000 Active pure.......... 30379 * III. Fondul Barițiu. Saldul cassei în depunere..... 1282 50 1 Acție „Iulia“......... 100 5 Scrisuri fonc. „Albina"...... 6000 6382 50 IV. Fundațiunea Bădilă. Saldul cassei în depunere..... 253 19 4 Acții „Albina44......... 800 10 Scrisuri fonciare „Albina"..... 20000 21053 19 V. Fundațiunea Bașota. Saldul cassei în depunere..... 397 98 1 Scris fonciar „Albina44...... 1000 1397 98 VI. Fundațiunea Dobâca. Saldul cassei în depunere..... 249 02 3 Scrisuri fonciare „Albina14..... 2500 2749 02 VII. Fundațiunea G. B. V. Saldul cassei în depunere..... 361 09 7 Acții „Albina"......... 1400 6 Scrisuri fonciare „Albina"..... 10000 11761 09 VIII. Fundațiunea Galliană. Saldul cassei în depunere..... 458 46 2 Scrisuri fonciare „Albina"..... 3000 3458 46 IX. Fundațiunea Marinovici. Saldul cassei în depunere..... 492 57 1 Oblig, de stat 1868 ....... 2000 3 Scris, fonc, „Albina44....... 4000 6492 57 Transilvania. Partea oficială. 107 K f K f X. Fundațiunea Dr. Moga. 535 Saldul cassei în depunere..... 1600 92 8 Oblig. „Transilvania"...... 500 2635 92 1 Scris, fonc. „Albina11....... XI. Fundațiunea Pop-Maior. 481 19 Saldul cassei în depunere..... 4000 4481 19 3 Scrisuri fonc. „Albina“...... XII. Fundațiunea Rîurean. 479 20 Saldul cassei în depunere..... 2500 2979 20 2 Scrisuri fonc. „Albina"...... XIII. Fundațiunea Filep. 14500 ---- Saldul cassei în depunere..... XIV. Lăsământul Oltean. 3063 77 Saldul cassei în depunere..... 26200 6 Renta amort. română. (30000 Lei) . . 51700 80963 77 11 Credit fonciar român (55000 Lei) . . XV. Averea lui Avram lancu. 615 01 Saldul cassei în depunere..... 3500 4115 01 4 Scrisuri fonciare „Albina"..... XVI. Depositul Deva. 478 15 478 15 Saldul cassei în depunere..... XVII. Depositul Mureșan. 344 88 Saldul cassei în depunere..... 7500 7844 88 6 Scrisuri fonciare „Albina“..... XVIII. Depositul fondului cultural al 1000 desp. Timișoara. 1 Scris fonciar „Albina“...... Sibiiu, 31 Decembre 1900. Leontin Simonescu m. p., cassa r. Revecfut și aprobat în ședința comitetului central din 25 Iulie 1901. Șuluțu m. p. Dr. Beu m. p., gecr. 11, 108 Transilvania. Partea oficială.. Nr. 178—1901. Venite Rațiociniul Nr. Preliminat încassat Plus cur. K f K f --- Minus I. Fondul general. 1 Saldul cassei din anul 1899 . --- --- 5959 48 2 Taxe și prenumerațiuni . . 12000 --- 13729 96 + 1729-96 3 Chirii și arendă..... 2600 --- 2699 76 4- 9976 4 Interese după efecte publice 7200 --- 3532 70 --- 3667-30 5 Interese după depuneri . . 400 --- 201 47 --- 198-53 6 Taxă de administrare . . . 480 --- 768 --- 4- 288---- 7 Venite extra-ordinare și stip. Roman........ 2240 --- 3750 16 4- 1510-16 8 Anticipațiuni restituite . . . 4072 42 --- --- --- 4072 42 9 Efecte Intrate...... 1900 Suma . 32541 53 II. Casa națională. 1 Sald din anul 1899 .... 517 82 2 Donațiuni, rescump. la a. nou și altele ....... 6184 50 3 Chirie......... 1600 08 4 Interese după efecte . . . 47 --- 5 Interese după depuneri . . 56 62 Suma . 8406 02 III. Fondul Georgiu Barițiu. 1 Saldul cassei la 31 Dec. 1899 23 96 2 Oferte benevole..... 54 24 3 Cuotă dela fondul general 2000 --- 4 Interese după efecte . . . 258 --- 5 Interese după depuneri . . 16 70 Suma . 2352 90 Transilvania. Partea oficiali. 109 ad Aclus E. pentru anul 1900. Spese Nr. Preliminat Erogat + Plus cur. K f K | f --- Minus I. Fondul general. 1 Secretarului I. remunerațiune 3000 --- 3000 --- 2 Secretarului II. remunerațiune 600 --- 600 --- 3 Cassarului „ 560 --- 560 --- 4 Bibliotecarului „ 400 --- 400 --- 5 Cancelistului „ 720 --- 720 .--- 6 Servitorului leafă..... 480 --- 570 --- + 90---- 7 Spese de cancelarie, luminat, încălcat....... 1400 --- 841 16 --- 558-84 8 Dotațiunea bibliotecei . . . 600 --- 588 08 --- 1-92 9 Tipariul foaiei „Transilvania11 3000 --- 3472 08 + 472’08 10 Conservarea și asigurarea edi- ficiilor........ 800 --- 1021 46 + 221-46 11 Contribuțiune, ecuival., fondul de pensiune învățătoresc . 2000 --- 1259 83 --- 740-17 12 Un stip. la meseria de lemnărit 200 --- 100 --- --- 100 --- 13 Pentru scrieri literare la fon- dul Barițiu...... 2000 --- 2000 --- 14 Subvenț. școalei civile de fete --- --- 7373 59 15 Spese extraordinare și stip. Roman........ 1600 --- 3595 03 + 1995-03 16 Efecte transpuse în contul lor --- --- 1900 --- 17 Saldul cassei la 31 Dec. 1900 --- --- 4540 30 Suma . 32541 53 II. Casa națională. 1 Interese după împrumuturi . 1590 --- 2 Datorii depurate..... 5000 --- 3 Contribuțiune...... 674 20 4 Diverse spese ...... 2 72 5 Saldul cassei la 31 Dec. 1900 1139 10 Suma . 8406 02 III. Fondul Georgiu Barițiu. 1 Pentru colaboratorii „Transil- vani ei........ 800 --- 2 Cărți distribuite..... 270 40 3 Saldul cassei la 31 Dec. 1900 1282 50 Suma . 2352 90 110 Transilvania. Partea oficială. Venite Nr. încassat cur. K f IV. Fundațiunea Bădilă. 1 Interese după efecte.......... 1000 --- 2 Interese după depuneri......... 16 99 Suma . 1016 99 V. Fundațiunea Bașota. 1 Saldul cassei la 31 Decembre...... 403 48 2 Interese după efecte.......... 60 --- 3 Interese după depuneri......... 18 70 Suma . 472 18 VI. Fundațiunea Dobâca. 1 Saldul cassei la 31 Decembre 1899 .... 738 70 2 Interese după efecte.......... 100 --- 3 Interese după depuneri......... 31 63 Suma . 870 33 VII. Fundațiunea G. B. V. 1 Saldul cassei la 31 Decembre 1899 .... 776 48 2 Interese după efecte.......... 646 --- 3 Interese după depuneri......... 52 77 Suma . 1475 25 VIII. Fundațiunea Galliană. 1 Saldul cassei la 31 Decembre 1889 .... 410 52 2 Interese după efecte.......... 150 --- 3 Interese după depuneri......... 21 14 Suma . 581 66 IX. Fundațiunea Marinovici. 1 Saldul cassei la 31 Decembre 1899 .... 1377 94 2 Interese după efecte.......... 234 --- 3 Interese după depuneri . . •...... 61 79 Suma . 1673 73 X. Fundațiunea Dr. Moga. 1 Saldul cassei la 31 Decembre 1899 .... 1014 76 2 86 40 3 45 07 Suma . 1146 23 XI. Fundațiunea Pop-Maior. 1 Saldul cassei la 31 Decembre 1899 .... 305 88 2 200 --- 3 Interese după depuneri......... 20 31 Suma . 526 19 Transilvania. Partea oficială. 111 Spese Nr. Erogat cur. K f IV. Fundațiunea Bădilă. 1 Erecților din interesele efectelor .... 400 ■ --- 2 Pentru pertractarea lăsămentului ..... 77 80 3 Taxă de administrare .... .... 286 ---■ 4 Saldul cassei la 31 Decembre 1900 .... 263 19 Suma . 1016 99 V. Fundațiunea Bașota. 1 Un stipendiu......’....... 60 20 2 Taxă de administrare......... 14 --- 3 Saldul cassei la 31 Decembre 1900 .... 397 98 Suma . 472 18 VI. Fundațiunea Dobâca. 1 Efecte cumpărate........... 604 31 2 Un stipendiu............. 100 ---. 3 Taxă de administrare......... 17 --- 4 Saldul cassei la 31 Decembre 1900 .... 249 02 Suma . 870 33 VII. Fundațiunea G. B. V. 1 Efecte cumpărate........... 996 16 2 Taxă de administrare.......... 118 --- 3 Saldul cassei la 31 Decembre 1900 .... 361 09 Suma . 1475 25 VIII. Fundațiunea Galliană. 1 Un stipendiu............. 90 20 2 Taxă de administrare......... 33 --- 3 Saldul cassei la 31 Decembre 1900 .... 458 46 Suma . 581 66 IX. Fundațiunea Marinovici. 1 Efecte cumpărate........... 996 16 2 Un stipendiu............ 120 --- 3 Taxă de administrare......... 65 --- 4 Saldul cassei la 31 Decembre 1900 .... 492 57 Suma . 1673 73 X. Fundațiunea Dr. Moga. 1 Efecte cumpărate ........... 504 31 2 Un stipendiu............. 80 ---- 3 Taxă de administrare......... 26 --- 4 Saldul cassei la 31 Decembre 1900 .... 536 92 Suma . 1146 23 XI. Fundațiunea Pop-Maior. 1 Taxă de administrare......... 45 - - 2 Saldul cassei la 31 Decembre 1900 .... 481 19 Suma . 626 19 112 Transilvania. Partea oficială. Venite Nr. încassat cur. K ____f XII. Fundațiunea Rîurean. 1 Saldul cassei la 31 Decembre 1899 .... 950 36 2 Interese după efecte.......... 100 --- 3 Interese după depuneri......... 43 14 Suma . 1093 50 XIII. Fundațiunea Filep. 1 Din lăsămentul G. Filep........ 14500 --- XIV. Lăsămentul Oltean. 1 Saldul cassei la 31 Decembre 1899 .... --- --- 2 Interese după depuneri......... 85 41 3 Interese după efecte.......... 3978 36 Suma . 4063 77 XV. Averea lui Avram lancu. 1 Din ven4area realităților........ 3238 44 2 Din vânzarea biografiei........ 797 40 3 Interese după depuneri......... 113 11 Suma . 4148 95 XVI. Depositul Deva. 1 Saldul cassei la 31 Decembre 1899 .... 462 12 2 Interese după efecte.......... --- --- 3 Interese după depuneri......... 21 03 Suma . 483 15 XVII. Depositul monumentul lancu. 1 Saldul cassei la 31 Decembre 1899 .... 9402 80 XVIII. Depositul Mureșan. 1 Saldul cassei la 31 Decembre 1899 .... 544 --- 2 Interese după efecte.......... 350 --- 3 Interese după depuneri......... 34 18 Suma . 928 18 XIX. Depositul fond. cult. Timișoara. 1 Dela despărțământ.......... 1000 ------• 2 Interese după efecte.......... 25 ---“ 3 împrumut transitoriu ......... 10 --- Suma . 1035 --- Sibiiu, 31 Decembre 1900. R.ev64ut ȘÎ aprobat în ședința Șuluțu m. p. Transilvania. Partea oficială. 113 Spese Nr. Erogat cur. Cor. | b. XII. Fundațiunea Rîurean. 1 Efecte cumpărate........... 504 30 2 Un stipendiu............ 80 ---. 3 Taxă de administrare......... 30 --- 4 Saldul cassei la 31 Decembre...... 479 20 Suma . 1093 50 XIII. Fundațiunea Filep. 1 Saldul cassei la 31 Decembre ...... 14500 ---■ XIV. Lăsămentul Oltean. 1 Școalei civ. de fete.......... 1000 --- 2 Saldul cassei la 31 Decembre 1900..... 3063 77 Suma . 4063 77 XV. Averea lui Avram lancu. 1 Pentru biografie........... 1 10 2 Efecte cumpbrațe........... 3492 84 3 Taxa de administrare......... 40 --- 4 Saldul cassei la 31 Decembre 1900 .... 615 01 Suma . 4148 95 XVI. Depositul Deva. 1 Taxa de administrare......... 5 __* 2 Saldul cassei la 31 Decembre 1900 .... 478 15 Suma . 483 15 XVII. Depositul monumentul lancu. 1 Căpitanului oraș. Sibiiu......... 9402 80 XVIII. Depositul Mureșian. 1 Efecte cumpărate.....,..... 504 30 2 Taxă de administrare......... 79 --- 3 Saldul cassei la 31 Decembre 1900 .... 344 88 Suma . 928 18 XIX. Depositul fond. cult. Timișoara. 1 Efecte cumpărate........... 1002 24 2 Despărțământului........... 22 76 3 Taxă de administrare .......... 10 ---- Suma . 1035 --- Leontinu Simonescu m. p., cassar. comitetului, ținută în 25 Iulie 1901. Dr. Beu m. p. pecr. II. 10 114 Transilvania. Partea oficială. Proiect de budget Nr. 476—1901. Nr. Anii de observare Proiectat cur. Venite lesa II 1500 Ipro 1902 K 1 f f K f I. Fondul general. 1 Taxe dela membri și prenumerațiuni 16469 74 13729 96 12200 --- 2 Chirii și arendă....... 2644 76 2699 76 2000 --- 3 Interese după efecte publice . . a) acțiuni Abrudbănya takarekp. . b) „ „Albina”..... c) „ „Arieșana“..... d) „ „Economul..... e) „ „Gesellschaftshaus” . . f) „ „Mureșana“ . . . . g) „ „Sătmăreana” . . . . h) „ „Silvania“..... i) „ „Sebeșana”..... k) „ „Someșana..... Z) acț. „Vajda Hunyad. takarekpzt. m) obligațiuni „Transilvania” . . 1 m) oblig, „szatmâr-nagybânyai vas- uttărsasâgu....... o) obligațiuni de stat din an. 1860 p) obligațiuni de stat din an. 1868 q) obligaț. de stat despăg. pământ. r) oblig, rentă amortibilă â 5000 lei s) obligațiuni I. soc. cred. f. r. Bu- curesci â 5000 lei..... Z) scrisuri fonc. „Albina“ â 1000 fi. cu 5%. . . . ...... w) scrisuri fonc. „Albina“ ă 500 11. cu 5%......... 7226 72 3532 70 3500 4 Interese după depuneri .... --- --- 201 47 200 _ 5 Taxe de administrare..... 519 42 768 --- 700 --- 6 Stipendiul Roman | 4448 10 3750 16 2240 7 Venite extraordinare j 21440 II III III 1 Suma . 2000 2 II. Casa națională. 1600 3 Donațiuni, etc........ 50 4 Chiriă........... 50 Interese după efecte..... 3700 Interese după depuneri .... Suma . Transilvania. Partea oficială. 115 pentru anul 1902. Aclus F. Nr. Anii de observare Proiectat cur. Spese 1893 1900 pro 1902 K f K f K f I. Fondul general. 1 Secretarului I. remunerațiune . . 3000 --- 3000 --- 3000 --- 2 Secretarului II. „ . . 600 --- 600 --- 600 --- 3 Cassarului - „ . . 560 --- 560 --- 560 --- 4 Bibliotecarului „ 400 --- 400 --- 400 --- 5 Gancelistului „ 720 --- 720 _ 720 --- 6 Servitorului simbriă...... 480 --- 570 --- 600 --- 7 Spese de cancelarie, luminat, în- căldit.......... 1167 58 841 16 1000 --- 8 Dotațiunea bibliotecii..... 594 30 588 08 600 --- 9 Tipariul foaiei „Transilvania11 . 3387 74 3472 08 4500 _ 10 Conservarea edificiilor..... 1042 34 1021 46 1000 - 11 Contribuțiune erarială și ecuivalente, fond, de pens., învățătoresc . . 1572 92 1259 83 1600 _ 12 Pentru secțiunile sciințif.-literare . _ --- --- 1000 _ 13 Dotațiune fondului G. Barițiu . . 1000 --- 2000 _ 2000 _ 14 Subvenția școalei civile de fete 2448 90 7373 59 200 __ 15 Spese extra-ordinare și stipendiul Roman.......... 7270 96 3595 03 3000 _ 16 Capitalisare în contul 2O°/0 . . . • 660 Suma . 21440 --- II. Casa națională. 1 Interese după împrumuturi . . . 720 _ 2 Depurare din datorii..... 2000 --- 3 Contribuțiune........ 700 --- 4 Capitalisare......... 280 --- Suma . 3700 --- 10* 116 Transilvania. Partea oficială. --- -------------•---------- Proiectat pro Nr. Venite 1902 K f III. Fondul Georgiu Barițiu. 1 Interese după efecte.......... 260 --- 2 Interese după depuneri......... 20 --- 3 Dotațiune dela fondul general...... 2000 --- Suma . 2280 --- IV. Fundațiunea Bașota. 1 1 scris fonciar „Albina” de 500 fl. cu 5% ■ • 50 --- 2 Interese după depuneri......... 20 --- Suma . 70 --- V. Fundațiunea Dobâca. 1 Scrisuri fonciare „Albina” de 500 fl. cu 5°/0 125 --- 2 Interese după depuneri......... 30 --- Suma . 155 --- VI. Fundațiunea G. B. V. 1 Acțiuni „Albina”........... 196 --- 2 Scrisuri fonciare „Albina de 500 fl. cu 5% 1 500 3 Scris, fonciare „Albina” de 1000 fl. cu 5°/o j 4 Interese după depuneri......... 20 --- Suma . 716 --- VII. Fundațiunea Galliană. 1 Scris, fonciare „Albina” de 500 fl. cu 5% | 150 2 Scris, fonciare „ Albina “ de 1000 fl. cu 5°/0 J 3 Interese după depuneri......... 20 --- Suma . 170 --- VIII. Fundațiunea Marinovici. 1 1 obligațiune de stat din anul 1868 de 1000 fl. 84 --- 2 Scris, fonciare „Albina“ de 500 fl. cu 5°/0 1 900 3 Scris, fonciare „Albina“ de 1000 fl. cu 5% J 4 Interese după depuneri . . •...... 30 ■--- Suma . 314 ------ IX. Fundațiunea Dr. Moga. 1 Obligațiuni „Transilvania”........ 86 40 2 Interese după depuneri și efecte..... 45 --- Suma . 131 40 X. Depositul Mureșan. 1 Scris, fonciare „Albina“ de 500 fl. cu 5% 1 375 2 Scris fonciar „Albina” de 1000 fl. cu 5% J 3 Interese după depuneri......... 10 --- Suma . 385 ---. Transilvania. Partea oficială. 117 Nr. Proiectat pro cur. Spese 1902 K f III. Fondul Georgiu Barițiu. 1 Pentru lucrări literare......... 1600 --- 2 Taxă de administrare.......... 50 --- 3 Capitalisare............. 630 --- Suma . 2280 --- IV. Fundațiunea Bașota. 1 Un stipendiu............. 40 --- 2 Taxă de administrare......... 15 ------ 3 Capitalisare............. 15 --- Suma . 70 --- V. Fundațiunea Dobâca. 1 Un stipendiu............. 100 --- 2 Taxă de administrare......... 28 --- 3 Capitalisare............. 27 --- Suma . 155 --- VI. Fundațiunea G. B. V. 1 Taxă de administrare.......... 120 --- 2 Capitalisare............. 596 --- Suma . 716 --- VII. Fundațiunea Galliană. 1 Un stipendiu............. 120 --- 2 Taxă de administrare......... 40 --- 3 Capitalisare............. 10 --- Suma . 170 --- VIII. Fundațiunea Marinovici. 1 Un stipendiu............ 120 --- 2 Taxă de administrare......... 65 --- 3 Capitalisare............. 129 --- Suma . 314 --- IX. Fundațiunea Dr. Moga. 1 Un stipendiu............. 80 --- 2 Taxă de administrare......... 30 --- 3 Capitalisare............. 21 40 Suma . 131 40 X. Depositul Mureșan. 1 Taxă de administrare.......... 80 --- 2 Capitalisare............. 305 --- Suma . 385 --- 118 Transilvania. Partea oficială. Nr. Proiectat pro cur. Venite 1902 K | f XI. Lăsămentul Oltean. 1 Interese după depuneri......... 100 --- 2 Interese după efecte.......... 4000 Suma . 4100 --- XII. Fundațiunea Pop-Maior. 1 Scrisuri fonciare „Albina* de 500 fi. cu 5% 1 200 --- 2 Scrisuri fonciare „Albina* de 1000 fi. cu 5°/0 J 3 Interese după depuneri......... 20 --- Suma . 220 --- XIII. Fundațiunea Rîurean. 1 Scrisuri fonciare „Albinau de 1000 fi. cu 5°/0 125 --- 2 Interese după depuneri......... 25 --- Suma . 150 --- XIV. Fundațiunea Bădilă. 1 Scris fonciar „Albinau de 1000 fi. cu 5% . 1112 --- 2 Interese după depuneri......... 50 --- Suma . 1162 --- XV. Averea lui Avram lancu. 1 Interese după efecte.......... 175 --- 2 Interese după depuneri......... 25 --- Suma . 200 --- XVI. Depositul Deva. 1 Interese după depuneri......... 25 --- Suma . 25 --- XVII. Depositul fond. cult. Timișoara. 1 Interese după efecte.......... 100 --- Suma . 100 --- Sibiiu, 9 Iulie 1901. Re v Sdu t și aprobat în ședința Șuluțu m. p. Transilvania. Partea oficială. 119 Nr. Proiectat pro cur. S pe s e 1902 K f XI. Lăsămentul Oltean. 1 Școalei civile de fete.......... 1500 2 Școalelor din Cojocna......... 550 --- 3 Capitalisare............. 2050 --- Suma . 4100 --- XII. Fundațiunea Pop-Maior. 1 Taxă de administrare......... 45 2 Capitalisare............. 175 --- Suma . 220 --- XIII. Fundațiunea Rîurean. 1 Un stipendiu............. 80 _ 2 Taxă de administrare......... 30 --- 3 Capitalisare............. 40 --- Suma . 150 --- XIV. Fundațiunea Bădilă. 1 Taxă de administrare......... 220 2 Capitalisare............. 942 --- Suma . 1162 --- XV. Averea lui Avram lancu. 1 Taxa de administrare......... 40 2 Capitalisare............. 160 --- Suma . 200 --- XVI. Depositul Deva. 1 Taxă de administrare......... 5 2 Capitalisare............. 20 --- Suma . 25 --- XVII. Depositul fond. cult. Timișoara. 1 Taxa de administrare.......... 20 2 Despărțământului........... 80 --- Suma . 100 --- Leontinu Simonescu, m. p., cassar. com itetului, ținută în 25 Iulie 1901. Dr. Beu m. p., secr. II. 120 Transilvania. Partea oficială. Aclus G. REGULAMENT PENTRU SECȚIUNILE SCIINȚIFICE- LITERARE ALE „ASOCIAȚIUNII". I. Instituirea și scopul secțiunilor. §• 1- Pe basa disposițiunilor §-lui 2 din Statute se organisează 5 secțiuni seiințifice-literare, și anume: ă) secțiunea literară, 1} „ istorică, c) „ de seiințe naturale și fisice, d) „ școlară, și e) „ economică. In cas de necesitate agendele a doue secțiuni se pot împreuna și încredința membrilor unei singure secțiuni. §• 2. Scopul instituirii secțiunilor seiințifice-literare este: ca aceste, în calitate de organe de specialitate, să consilieze și sprijinească adunarea generală și comitetul central întru realisarea problemelor literare, sciințifice și culturale, impuse lor de scopurile ce le urmăresce Asociațiunea. II. Membrii secțiunilor. Alegerea. §• 3. Secțiunile se compun din câte 6 membri ordinari aleși din șirul membrilor ordinari, pe viață sau fundatori ai Asociațiunii, cari prin operele sau activitatea lor s’au distins pe teren literar, sciințific sau cultural. Pe lângă membrii ordinari fie-care secțiune mai poate ave și membri corespondenți pănă la numSr de 5. Alegerea membrilor ordinari și corespondenți, se face conform §. 8. §• 4. Membrii ordinari se vor provede cu diplomă și vor fi scutiți de taxe. In adunările generale ale Asociațiunii însă numai atunci vor ave vot decisiv, dacă vor fi achitat taxa de membru fundator, pe viață sau ordinar (§. 16 din Stat.). Drepturile membrilor. §• &• Drepturile membrilor ordinari sunt următoarele: a) pot participa la adunările generale ale Asociațiunii cu vot con- sultativ (§. 16 din Stat.); 121 Transilvania. Partea oficială.. 6) au vot decisiv și drept de propuneri și inițiativă în ședințele de secțiuni și în cele plenare; c) au drept la diurne și la rebonificarea speselor de călătorie îm- preunate cu participarea la ședințele secțiunilor și cu însărcinările sciin- țifice-literare primite dela comitet; d) pot folosi biblioteca Asociațiunii fără cauțiune, și în afară de oarele în cari biblioteca este deschisă pentru public; e) primesc câte un exemplar din toate publicațiunile Asociațiunii. Membrii corespondenți au numai vot consultativ, și se bucură nu- mai de drepturile înșirate sub d) și e). Datorințele membrilor. §• 6. Membrii ordinari ai secțiunilor sunt datori: a) a participa la ședințele secțiunilor; b) a se supune însărcinărilor primite dela secțiune, și în special a censura operele ce li-se vor încredința; c) a da pe calea corespondenței informațiunile și opiniile ce li-se vor cere din partea organelor Asociațiunii; și în fine d) a urmări, în specialitatea lor, progresele și aparițiunile sciințifice- literare mai însemnate și a le comunica în secțiuni. Aceste îndatoriri pentru membrii corespondenți sunt numai facul- tative. încetarea mandatului și suplinirea vacanțelor. §• 7- Mandatul membrilor ordinari încetează: prin moarte, prin demisiune dată în scris, prin absență nemotivată dela ședințele secțiunilor în timp mai lung de doi ani. Vacanțele de membri ordinari și corespondenți le declară plenul secțiunilor (§. 17 a). §. 8. în cas de vacanță secțiunea respectivă în proxima ședință candi- dează persoana, care să se aleagă în locul vacant, și întrunind candidatul ei ²/₃ de voturi în ședința plenară a secțiunilor, va fi proclamat membru ordinar al respectivei secțiuni. Tot astfel se aleg și membrii corespondenți. Alegerea se notifică prin comitetul central adunării generale proxime (§. 17, b). §• 9. La cas dacă vr’o secțiune în restimp de un an dela declararea vacanței, n’ar candida membru ordinar în locul vacant, plenul secțiunilor va face alegere independentă. 122 Transilvania. Partea oficială. HI. Agendele secțiunilor. în general. §• 10. Agendele secțiunilor în general sunt următoarele: Secțiunile, fiecare în ramul ei, a) vor controla mersul desvoltării culturale a poporului român, și studiind deoparte piedecile acestei desvoltări, iar de altă parte căile și mijloacele prin cari ea ar putd fi înlesnită și înaintată, vor face organe- lor Asociațiunii propuneri pentru realisarea scopurilor acesteia; b) vor studia și delibera chestiunile, în cari organele Asociațiunii le vor cere consiliul; c) vor urmări mișcarea literară română în diferitele ramuri, vor face propuneri pentru editarea de publicațiuni, pentru premii și burse sciințifice-literare și vor censura lucrările intrate la concurs; d) vor da mână de ajutor ]a crearea și completarea colecțiunilor sciințifice ale Asociațiunii, la arangearea de exposițiuni și la înființarea și desvoltarea altor instituțiuni culturale. Secțiunea literară. §. 11. Secțiunea literară va ave următoarele agende speciale: a) se va ocupa cu studii linguistice încât privesce adunarea mo- numentelor limbei poporale și culegerea și publicarea eventual în dic- ționare speciale a formelor dialectale și provincialismelor limbei române din patrie; b) va culege monumentele și isvoarele literaturei române indigene, va reedita operele scriitorilor noștri vechi și va publica biografiile, scri- sorile și notițele acestora; c) se va ocupa cu culegerea și coordinarea materialelor folclorice române din patrie; d) va da o deosebită atențiune bibliografiei române, vechi și moderne, îngrijind ca în fiecare an să se publice un complet repertoriu bibliografic și statistic al întregei producțiuni literare rom. din patrie; e) va conlucra la publicarea de cărți pentru trebuințele poporului, la provederea acestuia cu lectură bună, ieftină și eventual gratuită, și în deosebi va conduce editarea „Bibliotecii poporale a Asociațiunii*; f) va înainta propuneri pentru arangearea și înavuțirea bibliotecelor Asociațiunii; g) va urmări mișcarea literară în materie de literatură frumoasă, va iniția editarea de scrieri literare, va propune publicarea de premii pentru asemenea lucrări și va censura toate lucrările de literatură fru- moase și belearte, ce vor intra la concursurile Asociațiunii. Transilvania. Partea oficială. 123 Secțiunea istorică. §• 12. Secțiunea istorică se va ocupa în special cu următoarele agende: a) cu adunarea și așezarea în colecțiunile Asociațiunii de docu- mente, monete și ori-ce alte obiecte de interes istoric, în deosebi și cu completarea colecțiunilor de cțiare, precum peste tot cu arangearea și înavuțirea Museului istoric proiectat de Asociațiune; b) cu explorarea archeologică a țerii prin misiuni și prin înființarea de societăți sau comisiuni archeologice; c) cu studii etnografice, și în deosebi cu explorări, publicațiuni speciale, și cu exposițiuni etnografice, cu arangearea și completarea Mu- seului etnografic proiectat de Asociațiune, și în fine cu măsuri referitoare la conservarea portului național și a motivelor originale în industria de casă a poporului român. Mai departe secțiunea istorică d) va iniția editarea de documente și studii istorice, va propune publicarea de premii pentru lucrări aparținătoare istoriei, etnografiei, geografiei politice și istorice, jurisprudenței și sciințelor politice și so- ciale, și va censura scrierile de asemenea cuprins, intrate la concurs; în fine e) va urmări publicațiunile istorice, atât cele românesc! cât și cele apărute în limbi străine, și va conlucra atât direct, cât și prin avertisarea bărbaților de specialitate, la rectificarea publicațiunilor eronate sau ten- dențioase asupra istoriei și stărilor poporului român. Secțiunea științifică. §. 13. Secțiunea de sciințe naturale și fisice se va ocupa îndeosebi: a) cu lucrări de sciințe exacte și fisice de utilitate generală, dând o deosebită atențiune explorării geografice și fisiografice a ținuturilor țerii locuite de Români; 6) va conlucra la intemeiarea de colecțiuni de istorie naturală, mai ales încât aceste privesc deadreptul lipsele și interesele poporului român; c) va culege material pentru editarea unui dicționar al nomencla- turei poporale române de istorie naturală; d) va da o atențiune deosebită igienei țeranului român, și atât prin publicațiuni cât și pe alte căi ce stau deschise organelor Asociațiunii, va căuta să amelioreze stările igienice ale poporului nostru; e) va urmări producțiunea literară-sciințifică, va iniția publicațiuni și premii în acest ram și va censura scrierile științifice intrate la concurs. 124 Transilvania. Partea oficială. Secțiunea școlară. §• 14. Secțiunea școlară va ave următoarele agende speciale: a) se va ocupa cu studiarea stării școalelor noastre românesci din patrie, căutând căi și mijloace pentru ajutorarea și asigurarea lor, pre- miind în deplină înțelegere cu organele competente persoanele bineme- ritate pe terenul învățământului poporal, și inițiând înființarea de școale speciale reclamate de linsele poporului român; &) va consilia comitetul central ca organ de specialitate în ches- tiuni referitoare la școalele și internatele susținute de Asociațiune; c) va aduna material pentru statistica culturală a poporului român și va îngriji de publicarea și exploatarea lui; d) va urmări producțiunea literară în materie didactică, pedagogică, filosofică, școlară și bisericească, va iniția publicațiuni și premii, și va censura lucrările intrate la concurs, aparținătoare ramurilor înșirate; e) în cercul de activitate a secțiunii școlare va mai căde și îngri- jirea de bibliotecile ambulante ale Asociațiunii, de crearea, dotarea și administrarea lor. Secțiunea economică. §. 15. Secțiunea economică va avă următoarele agende speciale: a) va urmări desvoltarea economică a poporului român pe toate terenele economiei naționale și va iniția disposițiuni pentru înaintarea acelei desvoltări; prin editarea de publicațiuni, prin prelegeri și ajutorarea înființării de asociațiuni economice, va stărui pentru ameliorarea siste- mului economic al poporului nostru și pentru înbrățoșarea de noue ramuri ale economiei; 6) va iniția înființarea de școale profesionale și va conlucra la or- ganisarea și susținerea lor; c) va îngriji de culegerea, publicarea și exploatarea datelor statistice referitoare la stările economice ale poporului român; d) va iniția exposițiuni economice și va face propuneri pentru burse în diferitele ramuri economice; e) va urmări literatura economică, va iniția premii în acest ram și va censura scrierile economice intrate la concursurile Asociațiunii. Secțiunea economică în lucrarea sa va căuta să rămână în continuă și intimă coatingere cu societățile și corporațiunile economice ale Ro- mânilor din patrie, va sprigini activitatea acestora și le va cere conlu- crarea la întreprinderi noue. IV. Organismul secțiunilor. §. 16. Secțiunile își vor exercita activitatea lor a) în ședințe plenare (ordinare, extraordinare și festive), Transilvania. Partea oficiali. 125 6) în ședințele secțiunilor, c) prin oficialii lor, și d) prin comisiuni și persoane însărcinate cu misiuni speciale. Ședințe plenare- §- 17. Ședințele plenare ordinare se vor întruni în Sibiiu, cel puțin odată pe an, la 1/14 Iulie, vor fi convocate și presidate de președintele Aso- ciațiunii, și se vor ocupa mai ales cu chestiuni personale și materiale. In competența ședințelor plenare cad în special : a) declararea vacanțelor în secțiuni; &) întregirea locurilor vacante; c) nominarea de candidați pentru alegerea membrilor onorari, cari se vor propune adunării generale prin comitetul central (§11 din Stat.); d) premiarea operelor intrate la concurs, pe basa propunerii sec- țiunilor respective; e) stabilirea budgetului secțiunilor; f) determinarea temelor pentru concursuri literare; și g) peste tot stabilirea propunerilor ce se vor înainta prin comitetul central la adunarea generală. §• 18. Conclusele se vor lua, în cașurile prevăzute în § 17 sub a) b) c) și d) cu ³/₃, iar în alte cașuri cu majoritatea absolută a voturilor. Pentru validitatea concluselor se cere presența a cel puțin 7 membri. Președintele, dacă nu este membru în secțiuni, nu votează. §- 19. Notarul ședințelor plenare este prim-secretarul Asociațiunii, iar re- ferenți vor fi referenții secțiunilor. §- 20. Procesele verbale vor fi subscrise de președinte și notar și verifi- cate de doi membrii designați de președinte la începutul ședinței. Executarea concluselor cade în sarcina notarului ședințelor. §. 21. Desbaterile ședințelor plenare sunt normate în regulamentul intern. §- 22. Ședințele plenare extraordinare se vor convoca la propunerea unei sau mai multor secțiuni, sau și la cererea comitetului central prin pre- ședintele Asociațiunii, care va cere opinia președinților de secțiuni cu privire lș data și locul întrunirii. §- 23. Ședințele plenare festive se vor țin6 de regulă cu ocasiunea și la locul adunării generale ordinare a Asociațiunii. 126 Transilvania. Partea oficială. . 24. Ședințele plenare festive se vor ocupa exclusiv numai cu urmă- .• toarele obiecte: a) presentarea raportului anual despre lucrarea secțiunilor și despre mișcarea literară și culturală a Românilor din patrie; b) discursuri comemorative asupra persoanelor decedate cari și-au câștigat merite deosebite pentru Asociațiune, a membrilor onorari, funda- tori și corespondenți, și asupra donatorilor și sprijinitorilor decedați ai Asociațiunii; * c) cetirea de disertațiuni sciințifice și literare. 1 în ședințele plenare festive nu se vor admite desbateri, și nu se I vor lua concluse formale. Membrii Asociațiunii, cari nu sunt membri ai | secțiunilor, vor pute ține discursuri și disertațiuni numai la cas dacă vor | presenta textul acestora cel puțin cu 8 «Șuie înainte de adunarea gene- i rală la presidiul Asociațiunii, care va decide asupra admiterii după ascul- j tarea referentului secțiunii respective, în cas de trebuință a secțiunii întregi. ! Aceste ședințe avend mai mult caracterul unei festivități, se vor putâ ține fără considerare la numerul membrilor ordinari presenți. Pentru participarea la ședințele festive nu se vor lichida rebonificările prevăzute în §. 5 punct e). i Ședințele de secțiuni. j §• 25. ? Fie-care din secțiuni se întrunesce în ședințe ordinare cel puțin de ■ doue-ori pe an, și anume: a) odată la locul și timpul ce însăși secțiunea îl va alege cu con- siderare la domiciliul majorității membrilor sei; ’ b) a doua-oară în Sibiiu, înainte de întrunirea ședinței plenare or- i dinare, convocată de președintele Asociațiunii. §. 26. Ședințele extraordinare se vor convoca când trebuința va cere, și anume la inițiativa biroului sau membrilor secțiunilor, sau și la cererea comitetului central. §■ 27. Ședințele de secțiuni vor fi convocate și presidate de cătră pre- ședinții secțiunilor. Notarul lor va fi referentul secțiunii. Procesele verbale se vor ve- rifica și conclusele se vor executa de președinte și notar. Conclusele se vor lua cu majoritatea absolută a voturilor membrilor presenți. Fiind voturile egale, dirimă votul președintelui. , \ §. 28. Secțiunile în ședințele lor se vor ocupa mai ales cu agendele lor sciințifice-literare, și anume vor desbate și delibera chestiunile puse la ••5 Transilvania. Partea oficială. 127 ordinea (Jilei din inițiativa membrilor lor, ori în urma recercării comite- tului central. In deosebi cad în competința ședințelor de secțiuni următoarele obiecte: a) stabilirea propunerilor, informațiunilor și răspunsurilor cerute de comitetul central; b) stabilirea propunerilor din proprie inițiativă, ce se vor face șe- dințelor plenare sau comitetului central în chestiuni ce cad în cercul de competență al acestuia; c) candidarea pentru locurile vacante în sinul secțiunii; d) stabilirea și înaintarea la ședința plenară a proiectului de budget al secțiunii, în legătură cu propunerile pentru burse și premii în ramul aparținător secțiunii; e) censurarea operelor intrate la concurs; f) alegerea președintelui și referentului secțiunii; g) însărcinarea membrilor proprii (ordinari și corespondenți), și în cas de lipsă emiterea de comisiuni compuse din alți bărbați de specia- litate, pentru studii și lucrări speciale; h) stabilirea regulamentelor și a programului de acțiune pentru deliberarea și executarea agendelor impuse secțiunii de acest regulament; și în fine i) stabilirea sediului secțiunii cu considerare la domiciliul biroului și al maiorității membrilor secțiunii. V. Oficialii secțiunilor. §. 29. Oficialii secțiunilor sunt: a) președinții de secțiune, b) referenții de secțiune, c) prim-secretarul Asociațiunii. Președinții și referenții trebue să fie dintre membrii ordinari. Președinții de secțiuni. §. 30. Fiecare secțiune la prima constituire alege din șirul membrilor or- dinari tot pe timp de câte 3 ani, un președinte, și pentru cas de împe- decare a acestuia, precum și eventual pentru conducerea afacerilor la sediul secțiunii, în conlucrare cu referentul acesteia, un vicepreședinte. §• 31. Președintele secțiunii convoacă și conduce ședințele de secțiune, subscrie procesele verbale și execută conclusele acestora; stând în con- tinuă și intimă legătură cu referentul secțiunii, controlează activitatea acestuia, și împarte între membrii secțiunii lucrările pregătitoare pentru ședințele secțiunii. 128 Transilvania. Partea oficială. Referenții de secțiuni. §• 32. Referenții de secțiuni se aleg — îndată după constituirea secțiunii — în ședința și din sinul acesteia, pe timp nedeterminat. Agendele lor sunt următoarele: a) redigează procesele verbale ale ședințelor de secțiune; b) referează toate chestiunile puse la ordinea cțilei, încât nu au fost împărțite la referenți speciali; c) îngrijesc de întreagă corespondența secțiunii, atât cu membrii acesteia, cu comisiunile exmise, cât și cu comitetul central, prin prim- secretarul Asociațiunii; d) redigează raportul anual despre activitatea secțiunii, urmăresce mișcarea literară și culturală pe terenele ce cad în competența secțiunii, și publică în organul Asociațiunii recensiuni asupra tuturor productelor literare aparținătoare specialității lor; e) controlează editarea publicațiunilor Asociațiunii, ce aparțin spe- cialității lor. §. 33. Referenții de secțiuni, afară de restituirea speselor de cancelarie, primesc o remunerațiune anuală, care — la propunerea secțiunii — se stabilesce în budgetul secțiunilor. Fiind mulțimea și calitatea agendelor referenților diferite în diferitele secțiuni, remunerațiunea referenților nu trebue să fie aceeași în toate secțiunile. Prim-secretarul Asociațiunii. §• 34. Prim-secretarul Asociațiunii este organul intermediar între secțiuni și comitetul central, și anume: a) execută conclusele comitetului central încât privesc lucrările secțiunilor; 6) referează în sinul comitetului central toate propunerile și actele intrate dela secțiuni; c) redigiază procesele verbale ale ședințelor plenare; d) susține continue legături de corespondență cu referenții sec- țiunilor, raportând comitetului central din timp în timp despre activi- tatea acestora; e) îngrijesce de provederea secțiunilor cu toate isvoarele și mij- loacele trebuincioase pentru lucrările lor; f) ca redactor al organului Asociațiunii împarte spre recenseare scrierile apărute, îngrijesce de publicarea în foaia Asociațiunii a actelor și comunicatelor secțiunilor; și în fine g) execută însărcinările ce i-se vor da din partea secțiunilor. Transilvania. Partea oficială. 128 VI. Mijloacele secțiunilor. Resursele. §. 35. Mijloacele necesare pentru îndeplinirea lucrărilor aparținătoare competenței secțiunilor se vor lua: a) din fondul general al Asociațiunii; b) din dotațiunea anuală a fondului „George Barițiu“, și în fine c) din donațiuni speciale făcute pentru lipsele și scopurile secțiunilor Budgetul. §• 36. Pentru sumele ce vor fi de luat din resursele amintite în §. 35 sub d) și &), ședința plenară ordinară va face an de an un budget de- taiat, lucrat pe basa proiectelor intrate dela diferitele secțiuni. Acest budget, după aprobare din partea comitetului central, va fi luat în budgetul general al Asociațiunii și supus cu acesta aprobării adunării generale. VII. Pnblicaținnile secțiunilor. §. 37. Secțiunile vor publica operele lucrate, inițiate și editate de dînsele : a) în edițiuni separate, &) în organul Asociațiunii, și c) în „Biblioteca poporală a Asociațiunii". §•38. în edițiuni separate se vor publica scrierile premiate (afară de cașul prevăcjut în §• 41), apoi opere mai voluminoase, precum și acele, al căror cuprins indică o publicare separată. §. 39. în organul Asociațiunii se vor publica desbaterile și actele admi- nistrative ale secțiunilor, iar scrieri sciințifice și literare numai încât publicarea lor nu ar reclama o trecere peste budgetul foii Asociațiunii. §• 40. în „Biblioteca poporală a Asociațiunii", care în cas de trebuință se va pută împărți după cuprins în diferite secțiuni, se vor publica scrieri întocmite pentru trebuințele și usul poporului, intrate la concur- sele publicate, sau câștigate pe altă cale anume pentru acest scop. §• 41. Pentru fiecare edițiune modul de publicare se va stabili de secți- unea respectivă. VIII. Alte disposițiuni. §• 42. La cas dacă o secțiune nu se întrunesce în timp de doi ani, sau în timp de aceeași durată nu resoalvă agendele încredințate ei, comitetul 11 130 Transilvania. Partea oficială. central va convoca o ședință plenară extraordinară, în care constatân- du-se căușele și piedecile neactivității secțiunii respective, se va încerca delăturarea acestora. Nesucceclend aceasta, ședința plenară va anula mandatul membrilor vinovați și va reconstitui secțiunea. §. 43. Schimbarea acestui regulament se va pute face numai prin aduna- rea generală la propunerea ședinței plenare. Propunerea are să fie acceptată în ședința plenara cu ²/₃ ale votu- rilor membrilor presenți. Nr. 499—1901. Proces verbal din ii Iulie 1901. Ședința ordinară a comitetului central al Asociațiunii. Președinte: los. St. Șuluțu. — Notar: Dr. Ilie Beu. — Membrii presenți: Zach. Boiu, Part. Cosma, loan Crețu, Dr. Cornel Diaconovich, *1. Papiu, Leontin Simonescu și Nicolau Togan. 116. Cu verificarea procesului verbal al ședinței de adi Se încredințează domnii: Zaharia Boiu, loan Crețu și Leontin Simonescu. 117. (491—1901). Comisiunea exmisă prin conclusul Nr. 71 din 13 Aprilie 1899 presintă ratiociniul biroului asupra loteriei Casei naționale și raportează, că a examinat toate conturile și le-a aflat în deplină ordine. Contul profit și pierderi consună cu registrele purtate de birou și cu inventarul biletelor de loterie, censurat de comisiune la 15 Novembre 1900. Toate spesele au fost justificate prin documente și făcute în cadrul au- torisării și concluselor comisiunii. De asemenea și vexarea obiectelor s’a făcut cu prețurile stabilite de comisiune. Se ia act. Rațiociniul, examinat de comisiune și aflat în ordine deplină, se aproabă și biroului se dă absolutoriu pentru ges- tiunea sa. Profitul net de K 21,159’19 se asemnează la cassă în contul fondului Casei naționale. Cu privire la obiectele de câștig neridicate și âncă nevendute, se decide, ca exemplarele de cărți să se predee la bibliotecă, iar obiectele de valoare (35 bucăți în preț de K 3445’—) se predau biroului pentru mai departe desfacere în favorul fondului Casei naționale, avend a se în- trebuința și ca premii și pentru aranjarea unei tombole la proxima adunare generală. Transilvania. Partea oficială. iai 118. (369—1901). Se presentă scrisoarea ddto 20 August 1900 a d-lui Andreiu Coama, plenipotențiatul comitetului central în causa „Fundatiunii loan Nichîta“, prin care raportează despre pertractarea lăsământului din 5 Maiu 1900 și despre împăciuirea încheiată în această ocasiune cu erezii legali; mai departe scrisoarea aceluiaș representant ddto 6 Iunie a. c., prin care dă informațiunile cerute de comitetul central cu privire la starea și viitoarea administrare a acestei fundațiuni. Comitetul central constatând: 1) că fundațiunea de sub întrebare este de caracter pur local și confesional; 2) că în sensul disposițiunilor testatorului este a se contopi cu un alt fond deja existent și administrat de institutul „Silvania“, adecă de un organ străin de organismul Asociațiunii; în fine 2) că nici referințele de drept ale fundațiunii nu sunt pe deplin clarificate, — nu se poate angaja la administrarea acestei fundațiuni. 9. (465—1901). Comitetul cercual al despărțementului „D.-S.-Mărtinu în ședința sa din 4 iulie a. c., revine din nou la chestiunea arondării despărțemintelor și declară, că la cas dacă pănă la proxima adunare cer- cuală nu i-se va satisface dorința, membrii comitetului cercual își vor depune mandatul și vor declina ori-ce răspundere pentru viitorul des- părțământului. In considerarea: 1) că la arondarea din urmă s’a ținut cont de toate dorințele despărțământului „D.-S.-Mărtin“ și numai cu privire la 5 comune, reclamate de alte despărțăminte mai mari, s’au făcut excep- țiune; 2) că teritorul despărțământului a fost mărit față cu arondarea veche; 3) că comunele Făget și Crăciunel, reclamate de despărțământul „D.-S.-Mărtin“, și în trecut au aparținut la desp. „Blaj“, și că acesta — unul dintre cele mai active despărțăminte — a cerut, să i-se păstreze aceste comune și pentru viitor; 4) că desp. „Mediaș” sub nici o condi- țiune nu s’a învoit, ca celelalte 3 comune reclamate, Basna, Blăjel și Velț, despre cari susține, că gravitează spre Mediaș, să se încorporeze la „D.-S.-Mărtin“; considerând mai departe: 5) că Asociațiunea în 4 dintre cele 5 comune reclamate nu are nici un membru și în a cincea numai unul singur, și astfel soartea despărțământului „D.-S.-Mărtin“ la nici un cas nu poate depinde dela încorporarea acestor comune; apoi în fine având în vedere: 6) că Regulamentul de arondare nu poate fi supus la continue schimbări, și că pentru cașul proximei arondări s’a pus în ve- dere despărțământului „D.-S. Mărtin“ deja prin conclusul Nr. 235 din 25 Octobre 1900, că se va ține cont de dorința sa ; și 7) că realisarea imediată a dorinței comitetului cercual ar provoca un nou conflict cu alte două despărțăminte mai mari, — Comitetul central susține conclusul său din 25 Octobre 1900 și regretă, că comitetul cercual insistă fără motive destul 11* 132 Transilvania. Partea oficială. de întemeiate la prima sa propunere și amenință chiar cu des- ființarea despărțământului dacă nu i-se va satisface cererea. Din contră așteaptă dela membrii comitetului cercual, ca în vederea scopurilor urmărite de Asociațiune să nu provoace divergente între organele acesteia, ci supunendu-se stărilor create prin noua arondare, să amâne realisarea dorințelor lor pentru delăturarea scăderilor pretinse ale acestei arondări până la timpul oportun, și punând la o parte ori-ce considerațiuni subiective, să desvoalte o activitate cât mai intensivă, care să justifice pe viitor reducerea altor despărțeminte în favorul des- părțământului „D.-S.-Mărtin“. ISO. (490—1901). Secretarul prim raportează, că termenul concur- sului literar, publicat la 8 Martie 1900 sub Nr. 146 pentru lucrări asupra vre-unui subiect din istoria instituțiunilor culturale ale Românilor din Ungaria și Transilvania a expirat la 30 Iunie a. c. și că la acest concurs nu a intrat nici o lucrare. Se ia act. Secțiunile sciințifice-literare se vor recerca, ca în sensul §-lui 17 al regulamentului lor să presinte o propunere pentru publicarea unui nou concurs. 131. (112—1901). Se raportează, cumcă în Februarie a. c. au fost recercați să-și achite taxa restantă pe 1900 in total 469 membri. Din aceștia au achitat direct 272, pe calea despărțemintelor 36, iar 160 au refusat solvirea taxei și 1 membru a decedat. Raportul se ia spre scire. 122. (485—1901). Dl Nieolau Togan, delegatul comitetului central pentru examenele publice dela școala civilă de fete, înaintează cu data 11 Iulie a. c. raportul seu despre decursul examenelor, prin care resultatul acestora îl declară mulțămitor. Raportul domnului delegat se ia spre scire cu mulțămită. 133. (458—1901). Se presentează scrisoarea ddto 22 Iunie a. c. a d-lui Dr. Alexandru Mocsonyi, prin care mnlțămesce comitetului central pentru participarea la doliul pentru pierderea fratelui său Eugeniu și eternisarea protocolară a memoriei acestuia. Spre scire. 134. (478—1901). Se anunță decedarea membrului pe uiată Ștefan Câmpian, fost protopop în Ibașfalău. Comitetul central dă expresiune regretului său prin ridi- care, având a se exprima condolență și familiei reposatului. 135. (468 și 469—1901). Oficiu! de cassă înaintează: 1) ratiociniul scoalei ciuile de fete și al internatului împreunat cu aceasta pe anul școlar 1900—1901, pe care îl însoțesce cu un raport explicativ; și 2) un proiect de budget pentru aceaș școală și acelaș internat pe an. școl. 1901—1902. Transilvania. Partea oficială. 133 Se predau comisiunii financiare instituite prin conclusul Nr. 39 din 7 Martie a. c. 126. (408—1901). Se presentează scrisoarea inspectorului regesc de scoale ddto 22 Iunie a. c., prin care a recercat comitetul central, ca în basa ordinațiunii ministeriale Nr. 41731 — 1901 să numiască în comisiunea pentru pensionarea învățătorilor doi membri, cari să represinte interesele Asociațiunii. In legătură se comunică, că — ținând numita comisiune ședință în 22 Iunie a. c., și avend a se presenta pentru pensionare și prof. I. Popovici dela școala civilă de fete, — din presidiu au fost de- legați domnii loan Papiu și Dr. llie Beu. De scrisoarea inspectorului regesc se ia act. Disposiția presidială se aproabă și se decide, ca și în viitor tot domnii I. Papiu și Dr. II. Beu să represinte Asociațiunea în comisiunea pentru pensionare. 127. (430 și 441—1901). Direcțiunea școalei civile de fete înaintează: I. Procesul verbal a! conferenței corpului didactic din 21 Iunie a. c. In această conferență s’au pertractat afaceri curente și s’au statorit clasificațiile elevelor pentru anul școlar 1900—1901. Dintre 81 eleve înmatriculate au fost clasificate 75, au repășit în decursul anului 2 eleve, alte 2 s’au îndrumat la examen supletoriu în Septembre și 1 elevă s’a declarat, că repetează clasa benevol. Io semestrul al doilea au fost 571 absenții scuzate și 5 nescuzate. II. Procesul verbal al conferenței corpului didactic din 28 Iunie a. c. In această conferență: 1) s’a constatat, că examenele anuale și încheierea festivă a anului școlar 1900—1901 au decurs conform programei sta- bilite, fiind comitetul central representat prin dl Nieolau Togan, admi- nistrator protopopesc, și inspectorul reg. de școale prin dl L. Mirtse, ac- tuarul acestuia; 2) s’a decis a se susține și pentru anul viitor planul oarelor stabilit în 1900—1901; 3) ca termin pentru examenele de primire și emendare s’a statorit 2, respective 4 Septembre a. c.; 4) pentru anul școlar viitor s’a stabilit un proiect de budget la erogațiuni cu K 31,880’—, în care se cuprinde și al doilea cuincuenal pentru prof. Dr. V. Bologa, I. Popovici, Eug. Moga și directoara internatului El. Petrașcu. ad I. Spre scire. ad II. Procesul verbal se ia spre scire cu aprobarea concluselor de sub 2) și 3). Proiectul de budget se transpune comisiunii financiare. In legătură se decide a se publica con- curs pentru ocuparea postului de învățătoare suplentă, care în anul școlar trecut a fost ocupat în mod provisor de domni- șoarele Laura Vlad și Eufemia Katona. 128. (475—1901). D-șoara Laura Vlad, angajată în mod provisor ca instructoară la școala civilă de fete, aduce la cunoscința comitetului central, că D-sa din remunerația anuală de K 400’— a primit numai 134 Transilvania. Partea oficială. K 299’97 (lunar K 33’33), și se roagă a i-se asemna și restul de K 100. D-șoara Laura Vlad și-a început funcțiunea la 1 Octobre 1900. Cererea d-șoarei Laura Vlad se încuviințează. 139. (447—1901) Dl Dr. Victor Onișor, când, de advocat în Bistrița, comunică cu data 1 Iulie a. c., că a pus sub tipar scrierea sa „Legiuirea țârii noastre®, și roagă comitetul central, ca să-’l sprijinească prin pre- numărarea unui număr de exemplare. Exemplarul va costa K. 1’—. Din scrierea „Legiuirea țării noastre® de Dr. Vict. Onișor se prenumerează 100 ex. în contul „fondului G. Barițiu®. 130. (450—1901). Dl Nicolau Albani, învățător dirigent în Sambăta- de-jos, ofere gratuit 200 exemplare (â K 1.—) din scrierea sa „Prăsirea rațională a golitelor*, ca să se distribue cu ocasiunea adunării generale. Ofertul dlui Nicolau Albani se primesce cu mulțămită. 131. (373 și 455—1901). Direcțiunea despărțementuiui „Seiiște“ îna- intează procesele verbale ale ședințelor comitetului cercual din 7 Iunie și 1 Iulie a. c. în prima ședință s’au pertractat afaceri curente și s’a decis, ca adunarea cercuală din est-an să se țină în comuna Săcel, la 14 Iulie a. c.; iar în a doua ședință s’au luat disposițiile necesare pentru adunarea cercuală și s’a stabilit programul acesteia. Spre scire. 132. (381—1901). Direcțiunea despărțementuiui „7/7n7șoara“ înaintează: I. Procesul verbal al ședinței comitetului cercual din 30 Aprilie a. c. în această ședință s’a decis, ca adunarea cercuală din est-an să se țină la 19 Maiu a. c. în Buziaș, și s’a votat ajutore de câte K 100.— pentru scoalele comunelor bisericesci din Feni, Medves, Paniova și Icloda. II. Procesul verbal al adunării cercuale, ce s’a ținut în Buziaș la 19 Maiu a. c. Din acesta se constată: 1. s’au presentat și luat spre scire raportul general despre activi- tatea comitetului cercual dela ultima adunare cercuală încoace și rațio- ciniul cassei pe același timp; 2. s’au înscris: a) membru pe viață dl Alexandru Buibaș, vrând a achita taxa în rate, iar &) membri ordinari d-nii Dr. Traian Șincai, loan Nedelcu, loan Geța și institutul „Beregsana®; 3. s’a cetit disertația: „Gunoirea și îmbunătățirea chemică a pă- mântului®, de învățătorul loan Gruescu; (au mai fost anunțate două di- sertații: „Cultivarea pomilor în mod practic®, de învățătorul G. Peliciu și „Lucrarea și cultivarea pământului® de învățătorul I. Ciurciu; — toate trei se vor tipări în o broșură și se vor distribui cu ocasiunea adunărilor cercuale); 4. drept budget s’au pus la disposiția comitetului cercual toate venitele despărțământului; 5. în scopul înființării a patru biblioteci poporale în patru comune din cercul Buziașului s’a colectat suma de K 168⁻—. Transilvania. Partea oficială. 135 ad I. Spre scire cu aprobarea concluselor ce s’au luat. ad II. Procesul verbal se ia spre scire și conclusele adu- nării cercuale se aproabă. Se ia act de înscrierea de membru pe viață a dlui Al. Buibaș, având a se provede cu diplomă după achitarea întregei taxe. D-nii amintiți sub 2. lit. b) se declară membri ordinari ai Asociațiunii. 133. (388—1901). Direcțiunea despărțementului „Cohalm“ înaintează procesul uerbal al ședinței comitetului cercual din 7 Iunie a. c. în această ședință s’a conferit un ajutor de K 20’— la un învățăcel de meserie și s’a decis, ca pentru conferirea premiului de K 20'—, destinat acelui în- vățător, care va dovedi mai mult progres în grădinărit, să se publice nou concurs. Procesul verbal se ia spre scire cu aprobarea concluselor. 134. (407 și 415—1901). Direcțiunea despărțământului „Beiuș“ înain- tează procesele uerbale ale ședințelor comitetului cercual din 5 și 20 Iunie a. c. în prima ședință s’a luat act de înființarea unei agenturi pentru comunele B.-Lazuri și Cusîiș, s’au pertractat afaceri curente și s’a decis, ca adu- narea cercuală din est-an să se țină în Beiuș la 27 Iunie a. c.; în a doua ședință s’a decis a se premia un țăran pentru pomărit, apoi s’au luat disposițiile necesare pentru adunarea cercuală. Procesele verbale se iau spre scire cu aprobarea con- cluselor. 135. (417—1901). Direcțiunea despărțământului „Bistrița¹¹ înaintează: I. Procesul uerbal al ședinței comitetului cercual din 31 Maiu a. c. în această ședință: 1. s’a presentat raportul dlui Simeon Monda relativ la constituirea în o agentură a comunelor din Valea-Bârgăului cu sediul în Borgoprund; în această ocasie s’au înscris membri ordinari noi domnii Dr. Nicolau Hăngănuț, Ilarion Bozga, Pavel Beșa, lacob Rus, și 7 membri ajutători; 2. s’a decis a se premia pentru pomărit trei economi, iar unui învățător a se exprima mulțămită; 3. s’au pertractat afaceri curente. II. Procesul uerbal a! adunării cercuale, ce s’a ținut în Borgoprund la 3 Iunie a. c. Se constată: 1. s’au presentat și luat spre scire raportul despre activitatea co- mitetului cercual și rațiociniul cassei pe 1900; în legătură s’a votat pro- iectul de budget pe 1902 la percepțiuni și erogațiuni cu K 380'—, desti- nându-se pentru cumpărarea de cărți K 50-—. 2. s’au înscris membri ordinari noi d-nii Victor Varna, Teofil Vlad, Teodor Vrășmaș, luliu Suceava, Pantilimon Zagrai și 45 membri ajutători; 3. pentru trieniul 1901—1904 s’a ales director cercual dl Vasile Ranta-Buticescu, iar membri în comitet d-nii Dr. Al. Pop, Dr. Gavril Tripon, Dr. George Linul și Dr. Vasile Pahone; 4. representanți ai despărțământului la adunarea generală a Aso- ciațiunii s’au ales dnii Dr. D. Ciuta și Dr. V. Pahone; 136 Transilvania. Partea oficială. 5. dl Ioan Corbu a ținut o prelegere liberă „Despre stnpăritul ra- ționai ; alte două disertații anunțate, fiind timpul înaintat, nu s’au putut ceti. III. Procesul verbal a! ședinței comitetului cercua! din 10 Iunie a. c. în această ședință s’a constituit comitetul cercual, alegendu se vice-pre- sident Dr. Gavr. Tripon, secretar Dr. Vict. Onișor, cassar Dr. I. Mălaiu, controlor Dr. Dion. Login, și s’a decis a se conferi noui premii, spre care scop dnii Dr. Gavr. Tripon, Dr. V. Pahone și Dr. G. Linul au donat câte K 20’— în aur. ad I. Spre scire aprobându-se conclusele aduse și luându-se act de înscrierea membrilor numiți. ad II. Procesul verbal al adunării cercuale se ia spre scire, aprobându-se proiectul de budget pe 1902 și alegerea comitetului cercual. De înscrierea dlor amintiți sub 2. se ia act. ad III. Spre scire, aprobându-se constituirea comitetului cercual. 136. (423—1901). Direcțiunea despărțământului ₙOravița“ înaintează cu data 25 Iunie a. c. raportul anual despre activitatea despărțământului „Oravița“ în anul 1900. Spre scire. 137. (424—1901). Direcțiunea despărțământului „Brașov" înaintează cu data 27 Iunie a. c.: I. Procesul verbal a! ședinței comitetului cercual din 22 Maiu a. c. In această ședință s’au luat disposiții pentru adunarea cercuală și s’au per- tractat afaceri curente. II. Procesul verbal al ședinței comitetului cercual din 25 Maiu a. c. In această ședință: 1. s’au făcut mai multe comunicări, între cari una re- lativ la donațiunea sumei de K 218'08 pe sama bibliotecelor poporale din partea unei societăți de diletanți ca venit curat al unei representații teatrale; 2. s’a decis, ca înființânda reuniune agricolă să fie ajutorată cu K 100⁻—, iar când aceasta nu s’ar înființa suma amintită să se întrebu- ințeze ca premii pentru o exposiție economică și de industrie de casă; 3. s’a luat act de rațiociniul cassei și s’a stabilit proiectul de budget pe 1901—1902, precum și textul raportului general, ce este a se presenta pro- ximei adunări cercuale. III. Procesul verbal al adunării cercuale, ce s’a ținut în Brașov la 26 Iunie a. c. Din acesta se constată: 1. s’au presentat și luat spre scire raportul general despre activi- tatea comitetului și rațiociniul cassei pe 1900—1901; în legătură s’a dat indemnizare pentru spesele avute cu parastasul pentru regretatul Gr. Maior și cu augmentarea bibliotecelor poporale și s’a decis, ca biblioteca ur- mătoare să fie numită „Biblioteca Grigore Maior“; 2. pentru anul 1901—1902 s’a votat un proiect de budget la per- cepțiuni cu K 1263'43; la erogațiuni, între altele, s’au preliminat K 100'— Transilvania. Partea oficială. 137 ca ajutor pentru înființânda reuniune agricolă și K 369 03 pentru bi- bliotecele poporale; 3. pentru trieniul 1901—1904 s’a ales director cercual dl Andreiu Bârseanu, iar membri în comitet dnii I. Săbădean, Corn. Aiser, N. Oancea, G. Vătășan, Rom. Verzea și N. Bogdan; 4. representarea despărțământului la adunarea generală a Asocia- țiunii s’a lăsat în grija comitetului cercual; 5. s’a decis a se recomanda comitetului central petițiunea părintelui Toma Frateș din Bacifalu pentru acordarea unui ajutor pe sama școalei confesionale; 6. s’a decis a se înființa pe teritorul despărțământului o reuniune agricolă, încredințându-se cu luarea disposițiilor necesare comitetul cercual împreună cu 9 preoți. IV. Petițiunea părintelui Toma Frateș din Bacifalu pentru acordarea unui ajutor anual de K 200'— pentru acoperirea salariilor învățătoresci ad I. Spre scire. ad II. Spre scire cu aprobarea concluselor. ad III. Procesul verbal al adunării cercuale se ia spre scire și conclusele aduse, în deosebi proiectul de budget și alegerea comitetului cercual se aproabă. ad IV. Se transpune secțiunii școlare. 138. (429—19011. Direcțiunea despărțementului „Sighișoara* înaintează cu data 22 Iunie a. c. raportul anual despre activitatea despărțământului în 1900. Spre scire. 139. (436—1901). Se înaintează procesul verbal al adunării cercuale a despărțementului „Comloș-St.-Miclăuș^, ce s’a ținut la 12 Maiu a. c. în St.-Miclăușul-mare. Se constată: 1. s’a cetit și luat spre scire raportul comitetului cercual; 2. s’a inscris membru ordinar nou dl loan Popoviciu; 3. pentru trieniul 1901—1904 s’a ales director cercual dl Dr. Nestor Oprean, iar membri în comitet d-nii Paul Miulescu, loan Popoviciu, Vasile Deciu și Paul Fumor; 4. delegați pentru adunarea generală a Asociațiunii s’au ales d-nii Silviu Bicbicean și Terențiu Oprean; 5. s’a decis, ca în viitor numirea despărțământului să fie „St.-Mi- clăușul-mare“ și sediul biroului în opidul cu acelaș nume. Prin scrisoarea, cu care dl Paul Miulescu, fostul director cercual, înaintează acest proces verbal, declară, că renunță a fi membru în co- mitetul cercual. Procesul verbal se ia spre scire și conclusele aduse, în deosebi alegerea comitetului cercual se aproabă. De înscrierea d-lui I. Popoviciu de membru ordinar se ia act. — Dl Paul 138 Transilvania. Partea oficială. Miulescu este rugat a-’și presenta abcjicerea din comitetul cer- cual acestuia. 140. (492—1901). Dl Paul Miulescu prin scrisoarea sa ddto 25 Iunie a. c. se roagă, ca să fie dispensat dela postul de comisar pentru constituirea despărțementuiui „Torac". Renunțarea d-lui P. Miulescu se ia spre scire; cu finali- zarea constituirii despărțementuiui „Torac“ se încredințează dl Dr. Nestor Oprean. 141. (437—1901). Direcțiunea despărțementuiui „Abrud-Câmpeni* înain- tează procesul verbal a! ședinței comitetului cercual din 24 Iunie a. c. In această ședință s’au pertractat afaceri curente; s’a statorit textul rapor- tului general pe 1900—1901 și s’a revizuit rațiociniul cassei pe acelaș period; s’a încredințat dl Dr. Laur. Pop cu înființarea unei agenturi în Bucium; s’a decis, ca adunarea cercuală din est-an să se țînă în Certege sau Abrud la 21 Iulie, eventual 4 August a. c.; și s’a luat act de unele donațiuni de cărți. Spre scire cu aprobarea concluselor. 142. (439—1901). Direcțiunea despărțementuiui „Cluj* înaintează cu data 28 Iunie a. c.: I. Procesul uerbal al ședinței comitetului cercual din 20 Iunie a. c. In această ședință s’au pertractat afaceri curente; s’a luat act de înscrierea de membru ordinar a d-lui Valeriu Pop; și s’a decis, ca. adunarea cer- cuală din est-an să se țînă în Mănășturul-Clujului și să se adreseze un apel cătră fruntașii din despărțământ, ca să participe la adunarea cer- cuală și să contribue la constituirea de agenturi în număr satisfăcător. II. Raportul anual pentru 1900. ad I și II. Spre scire. 143. (453—1901). Direcțiunea despărțementuiui „Hida-Huedin* înaintează procesele verbale ale ședințelor comitetului cercual din 14 Maiu și 18 Iunie a. c. In aceste ședințe s’a luat conclus referitor la înființarea mai multor agenturi și s’a statorit programul adunării cercuale, precum și textul rapoartelor, ce sunt a se adresa acesteia. Spre scire. 144. (466—1901). Direcțiunea despărțementuiui „Brașov" înaintează procesul uerbal al ședinței comitetului cercual din 20 Iunie a. c. In această ședință s’au pertractat afaceri curente. Spre scire. 145. (473—1901). Direcțiunea despărțementuiui „Agnita" înaintează cu data 7 Iulie a. c. proiectul de budget pe 1901—1902 la percepțiuni cu K 125’— și la erogațiuni cu K 24’30, între acestea din urmă o sumă de Transilvania. Partea oficială. 139 K IO⁻— pentru delegații despărțământului la adunarea generală a Aso- ciațiunii. Proiectul de budget se aproabă cu excepțiunea sumei de K 10⁻— pentru delegații despărțământului; asupra întrebuințării acestei sume se va pronunța comitetul cercual ulterior. 146. (419 și 463—1901). Stipendiații Alexandru Rusu și Aurel Vasilie își legitimează progresul făcut în studii în anul școlar 1900—1901. Acesta din urmă se roagă, ca să i-se acordeze un stipendiu mai mare. Legitimarea se ia spre soire, lăsându-se ambilor stipendiul și pe mai departe în folosință. Cererea lui Aurel Vasilie nu se poate încuviința. 147. (363 — 1901). Dl Zaharia Boiu, asesor consistorial, transpune cu data 24 Iunie a. c. harta și cronica principatului Moldova, tip. în Iași la 1842, donată de dl Daniil R. Cordescu pe sama muzeului Casei naționale. Se primesce cu mulțămită. 148. (378—1901). Dl Parteniu Cosma, directorul „Albinei", transpune cu data 10 Iunie a. c. suma de K 37'40 donată de dl Ernest Gr. Varnav pentru fondul Casei naționale. Donațiunea se primesce cu mulțămită. 149. (380 și 414—1901). La fondul Casei naționale a întrat dela insti- tutul „Sentinela" din Satul-nou K 400'— ca rata a doua și a treia și dela institutul „Doina" din Câmpeni suma de K 500'— ca rată ultimă din taxa de membru fundator. Spre plăcută soire. 150. (440—1901). Dl Teodor Onișor, proprietar în Blaj, oferă cu data 1 Iulie a. o. doue acții â K 100'—, de-ale societății comerciale „Consum", pentru a fi primit în șirul membrilor pe viată. Ofertul d-lui Teodor Onișor se primesce. 151. (387, 397, 433 și 470—1901). S’au înscris membri ordinari noui d-na Eieonora de Lemeny și d-nii Constantin Popp, irimie Raduțiu și Vasile Gămulea. D-na El. de Lemeny și d-nii amintiți se declară membri ordinari ai Asociațiunii. D. u. s. Șuluțu m. p., .Dr. Beu m. p. secr. II. — S’a verificat. Sibiiu, în 16 Iulie 1901. Z. Boiu m. p., L. Simonescu m. p., I. Crețu m. p. 140 Transilvania. Partea oficială. Proces verbal. Ședința plenară ordinară din 14 și 15 Iulie 1901 a Secțiu- nilor seiințifice-literare ale Asociațiunii pentru literatura română și cultura poporului român. Președinte: Notar: Parteniu Cosma. Dr. C. Diaconovich. I. Domnul Parteniu Cosma anunță, că vicepreședintele Asociațiunii este absent din Sibiiu, iar dl los. St. Șuluț, însărcinat de comitetul central cu conducerea ședinței plenare de astădi, este împiedecat prin morb. în calitate de cel mai în etate membru present al Comitetului central deschide ședința și o învită să dispună cu privire la conducerea desbaterilor. D. Parteniu Cosma este rugat, ca pe basa §. 7 din Re- gulamentul intern al Comitetului central, care în mod provisor este a se observa și în ședințele plenare, să primească agen- dele de president. II. Președintele constată că sunt de față dintre membrii secțiunilor d-nii: 1) Andreiu Bărseanu, 2) Dr. losif Blaga, 3) Dr. At. M. Marienescu, 4) Virgil Onițiu și 5) losif Vulcan, din secțiunea literară; 6) Emil Viciu, 7) Arseniu Vlaicu, din secțiunea sciințifică; 8) Dr. Vasile Hossu, 9) Dr. luliu Olariu, 10) Grigore Pletos și 11) Dr. loan Stroia, din secțiunea șco- lară; în fine 12) Traian Barzu și 13) Parteniu Cosma, din secțiunea economică. Și-au scusat absența dela ședința de astădi d-nii Vincențiu Babeș, Dr. Augustin Bănea, Vasile G-oldiș, loan cav. de Pușcariu și losif St. Șuluțu, din secțiunea istorică, apoi Florian Porcius, din secțiunea sciin- țifică. Dl losif Bălan nu și-a scusat absența. Vacante sunt 5 locuri. Se ia act. Ședința se declară capace a lua concluse valide. III. Prim-secretarul Asociațiunii raportează despre activitatea sec- țiunilor în timpul decurs dela ultima ședință plenară, și presintă un proiect pentru ordinea cțilei. Se ia act. Ordinea clilei propusă de prim-secretarul Asociațiunii se primesce. IV. Prim-secretarul Asociațiunii raportează, că dl _Dr. G Vuia, membru în secțiunea sciințifică, a decedat la 21 Decembre 1900. Ședința plenară dă expresiune durerii sale pentru per- derea valorosului membru Dr. G. Vuia, prin ridicare și înscriere în procesul verbal. Transilvania. Partea oficială. 141 Secțiunea sciințifică este invitată a însărcina pe un mem- bru din sinul său, ca cu ocasiunea proximei adunări generale să rostească un discurs comemorativ asupra decedatului. Locul D-rului Vuia se declară vacant, și secțiunea sciin- țifică se va recerca a nomina un candidat pentru acest loc. V. Se presintă scrisoarea d-lui Dr. loan Mihu (fără dată) prin care — din motive sanitare — renunță la mandatul seu și la postul de referent al secțiunii economice. Demisiunea d-lui Dr. loan Mihu se primesce. Locul lui se declară vacant și secțiunea economică se va recerca a no- mina alt candidat. VI. Punendu-se la ordinea dilei întregirea secțiunilor, prim-secre- tarul Asociațiunii propune, ca în cas de vacanță să se admită membrilor din alte secțiuni dreptul de opțiune pentru locurile vacante. Propunerea se primesce. în cas de vacanță membrii celorlalte secțiuni vor pută usa de dreptul de opțiune spre a trece în secțiunea în care se află un loc vacant. VII. Pentru întregirea secțiunii sciințifice, în care doue locuri au fost declarate vacante, secțiunea nominează pe d-nii Simeon Stoica, medic în Bran și George Chelariu, dirigent al școalei reale din Brașov. Se face votare secretă, la care dl Simeon Stoica a întrunit 8 din 12 voturi, iar dl G. Chelariu 7 din 12 voturi. Fiind al doilea vot, nul, se face votare nouă, la care dl G. Chelariu a întrunit 6 din 12 voturi. Președintele n’a votat. în sensul §. 8 al Regul. secțiunilor dl Simeon Stoica va fi propus adunării generale spre alegere. Secțiunea șciințifică se va recerca a face o nouă nominare pentru al doilea loc vacant. VIII. Pentru întregirea secțiunii economice, în care au fost decla- rate vacante doue locuri, optând dl Dr. Vasile Hossu din secțiunea școlară pentru un loc, membrii secțiunii nominează pe dl Alexandru Lebu, proprietar în Sibiiu pentru locul al doilea. Se face votare secretă la care se admite trecerea d-lui Dr. Vasile Hossu din secțiunea școlară, cu unanimitatea voturilor. Dl Al. Lebu de asemenea a întrunit totalitatea voturilor. Se vor propune adunării generale spre alegere d-nii Dr. Vasile Hossu și Alexandru Lebu. IX. Pentru întregirea secțiunii școlare, în care a fost declarat va- cant un loc, și va deveni vacant prin trecerea d-lui Dr. Vas. Hossu în secțiunea economică, un al doilea loc, secțiunea nominează pe d-nii Pa- triciu Drăgălina și loan F. Negruțiu. 142 Transilvania. Partea oficială.. Se face votare secretă, la care ambii candidați au întrunit totali- tatea voturilor. Se vor propune adunării generale spre alegere d-nii: Patriciu Drăgălină profesor în Caransebeș și I. F. Negruțiu, profesor în Blaj, cel din urmă numai întru cât va ii admisă trecerea d-lui Dr. V. Hossu în secțiunea economică. X. In urma propunerilor intrate dela secțiunea literară (ședințele din 11 Martie și 3 Iulie a. c.), dela secțiunea istorică (ședința din 16 Aprilie a. c.) și cea sciințifică (ședința din 5 Maiu a. c.), se pune la ordinea dilei modificarea Regulamentului general al secțiunilor. Se va propune adunării generale modificarea regulamen- tului în textul alăturat la acest proces verbal sub A). XI. Prim-secretarul Asociațiunii presintă un proiect de Regulament al desbaterilor pentru ședințele plenare. Regulamentul desbaterilor pentru ședințele plenare se stabilesce în textul alăturat la acest proces verbal sub B). XII. Se presintă programul de acțiune al secțiunii literare, stabilit în ședința acesteia din 30 Ian. a. c., al secțiunii sciințifice, presentat de referentul ei, și al secțiunii școlare, stabilit în ședința din 13 Iulie 1901. Se ia act cu observarea, că secțiunea literară se va aco- moda disposițiunilor regulamentului modificat prin conclusul X de astădi. Secțiunea istorică și cea economică se vor recerca a-și stabili cât mai în grabă programul de acțiune, spre a pute începe o activitate sistematică. XIII. Secțiunea literară, pe basa însărcinării primite dela ședința plenară de constituire din 14 Oct. a. tr., presintă un proiect pentru sta- bilirea modalităților editării viitoare a revistei „Transilvania". Cu privire la planul de redigiare a „Transilvaniei" se adoptă ca directivă principiile cuprinse în propunerea secțiunii literare, după cum acele se află expuse în procesul verbal al ședinței secțiunii din 30 Ian. a. c. Ce privesce însă modalitățile de editare, ședința plenară, considerând deoparte exigențele publicistice-literare ale acestei reviste, iar de altă parte împrejurarea, că „Transilvania" se dă gratuit tuturor membrilor Asociațiunii, fără să aibe resurse proprii de venituri, va propune comitetului central, ca organul Asociațiunii să se editeze în 6 numere pe an, anume la finea lunilor Februare, Aprile, Iunie, August, Octobre, Decembre. Partea literară, sub titlul „Transilvania¹¹, va cuprinde circa 3 coaie de fascicol, în total deci 18 coaie de tipar. Toate scrie- rile literare publicate în „Transilvania¹¹ să se remunereze cu câte K 40.— de coală. Partea oficială să se intituleze „Analele Asociațiunii¹¹ și după posibilitate să se mărginească la 12 coaie. Transilvania. Partea oficială. 143 XIV. Secțiunea literară presintă proiectul alăturat la acest proces verbal sub C/. referitor la alegerea și procurarea scrierilor trebuincioase pentru continuarea „Bibliotecii* poporale a Asociațiunii. Proiectul secțiunii literare se primesce în întreg cuprinsul său, și se va trimite Comitetului central cu propunerea de a-1 adopta ca directivă pentru continuarea „Bibliotecii poporale.* Pentru orientarea cercurilor literare proiectul elaborat de membrul secțiunii, Dl. A. Bărseanu, se va publica în „Tran- silvania* Pentru 5 fascicole ce se vor edita în anul viitor se va cere la Comitetul central suma de K 2000. XV. în urma propunerilor intrate dela secțiuni cu privire la pu- blicarea în editura Asociațiunii a armatoarelor scrieri: a) Conscripțiunea parochienilor, parochiilor, bisericilor și a tuturor lucrurilor bisericesci din diecesa Făgărașului cu data de 1 Oct. 1750; b) Un lexicon toponomastic a ținuturilor țerii locuite de Români; c) „Introducere în sciința botanică¹¹ de Florian Porcius; d) „Vocațiunea femeii române* de Grig. Tamaș Miculescul. se decide ad a) Conscripțiunea să se publice în „Transilvania* și să se retipărească separat în 300 exemplare, din cari 200 să se pună la disposiția Dlui Dr. A. Bunea. Pentru copiarea conscripțiunii comitetul central este rugat a vota o remunerațiune de 50 cor. ad b} se așteaptă propunerea secțiunii istorice referitoare la stabilirea unui program detaiat după care să se lucreze Dicționarul toponomastic; ad c} deși ședința plenară apreciează valoarea în sine a scrierii Dlui F. Porcius, și numai cu recunoscință îi datoresce autorului pentru munca desvoltată, — totuși, avend în vedere că suntem în stadiul popularisării sciințelor și nu facem sciință pură pentru specialiști, și avend în vedere, că Asociațiunea dispune în genere de puține mijloace materiale, și că și aceste trebue folosite în mod de tot practic și în interes cât de ge- neral, — ședința plenară regretă a nu pute cere dela Comi- tetul central, ca să tipărească pe spesele Asociațiunii prețiosul manuscript de botanică al Dlui Porcius. ad d) se primesce propunerea secțiunii școlare de a nu tipări în editura Asociațiunii lucrarea presentată de D. Tamaș. XVI. Comitetul central anunță, că concursul literar publicat de Asociațiune în 26 Ianuarie 1899 și înoit la 8 Martie 1900, a expirat la 30 Iunie a. c. și a remas fără resultat. Se ia act. 144 Transilvania. Partea oficială. In vederea disposițiunilor luate pentru continuarea biblio- tecii poporale, ședința plenară deocamdată nu propune comi- tetului central publicarea unui concurs nou. XVII. Cu privire la presentarea unui raport literar anual cu oca- siunea adunărilor generale se decide: 1. Prim-secretarul Asociațiunii să compună și în viitor repertoriul bibliografic pentru fie-care an, și să-l publice în „Transilvania⁸ cel puțin cu o lună înainte de ședința plenară ordinară, 2. Referenții secțiunilor, cari conform Regulamentului general au să urmărească — fie-care în ramul său, — mișcarea literară, folosindu-se de datele cuprinse în repertoriul biblio- grafic și de studiile și observările lor proprii, vor face din timp în timp un raport mai amenunțit despre mișcarea literară. Aceste lucrări, cari fără a întră în censurarea singuraticelor scrieri, vor ave să aprețieze în general direcțiunea și inten- sitatea producțiunii literare, — presentându-se ședințelor ple- nare, vor forma basa propunerilor acestora pentru promovarea literaturii și pentru viitoarea activitate a secțiunilor. 3. Raportul care se va presenta adunării generale, să expună numai lucrarea sevîrșită de secțiuni, și preste tot acti- vitatea Asociațiunii pe teren literar. XVIII. Secțiunea școlară raportează, că s’a ocupat cu chestiunea ajutorării materiale a școalelor confesionale românesci, și opinează, că din mijloacele disponibile nici pe departe nu s’ar pute satisface cererile intrate, și că o asemenea ajutorare parțială nu ar fi de nici un folos pentru interesele mari și generale ale învățământului nostru național poporal, dar de altă parte ar espune Asociațiunea multor inconveniente. Adoptându-se vederile secțiunii școlare se va propune comitetului central să respingă cererile intrate pentru ajutoare și. să folosească suma votată de adunarea generală pentru tre- buințele bibliotecilor școlare. XIX. Secțiunea școlară presintă opinia sa asupra propunerilor făcute de dl luliu Vuia la adunarea generală din anul trecut în scopul înființării mai multor fonduri pentru diferite trebuințe școlare. Conform propunerii secțiunei școlare se va retrimite pro- punerea la Comitetul central cu opinia, că pentru moment șe- dința plenară nu vede necesitatea și posibilitatea înființării fondurilor proiectate de dl luliu Vuia. XX. Diurnele și spesele de călătorie ale membrilor ordinari ai secțiunilor se stabilesc în modul următor: Diurne câte 10 Cor. pe fie-care (ji de ședințe și spesele efective de călătorie. Transilvania. Partea oficială. 145 XXL Budgetul secțiunilor sciințifîce-literare pe anul 1902 se stabilesce în modul următor: Diurnele și spesele membrilor.......................K 1000'— Budgetul Transilvaniei.................................ₛ 4500.___ Biblioteca poporală 4 fascicole........................ₛ 2000'___ Conscripția din 1750...................................... 200'___ Alte spese de edițiune.................................B 200* total . K 7900¹— Cu aceste ședința s’a încheiat. P. Cosma Dr. Diaconovich președinte. notar. Aclus B. REGULAMENTUL DESBATERILOR pentru ședințele plenare ale secțiunilor sdințifice-literare ale Asociațiunii. Pe basa disposițiunilor §-ului 21 din Regulamentul secțiunilor sciin- țifice-literare, se stabilesce următorul Regulament al desbaterilor pentru ședințele plenare: A. Ședințele plenare ordinare. Deschiderea și conducerea. §• 1. Ședințele plenare ordinare se vor deschide și conduce prin preșe- dintele Asociațiunii sau substitutul acestuia, iar în cas de împiedecarea acestora printr’un preș, ad hoc ales de plenul secțiunilor. Biroul. §■ 2. Biroul ședințelor se compune din președinte, din prim-secretarul Asociațiunii, ca notar, și din un ajutor de notar. §• 3. Președintele are a ține buna ordine în ședință; el face a se observa regulamentul; el acordă cuvântul după ordinea înscrierilor; el pune în- trebările spre luminarea desbaterilor și lămurirea opiniunilor; el enunță resultatul voturilor și conclusiunile primite de ședință. Prim-secretarul Asociațiunii, ca notar, redactează procesele verbale și resoluțiunile ședințelor. El are să înainteze la fiecare ședință plenară ordinară un scurt raport despre activitatea tuturor secțiunilor, despre 12 146 Transilvania. Partea oficială. executarea concluselor ședinței premergătoare și despre actele intrate dela Comitetul central în anul expirat. Ajutorul de notar, de regulă bibliotecarul Asociațiunii, ori alt func- ționar designat de președinte, suplinesce pe prim-secretarul în cas de împiedecare; el cetesce apelul nominal, rapoartele, propunerile și alte comunicațiuni supuse deliberării ședinței. Membrii. §• 4. Membrii ședințelor plenare sunt: membrii ordinari ai secțiunilor cu vot decisiv, și membrii corespondenți cu vot consultativ. Membrii biroului, încât nu ar fi membri ordinari ai secțiunilor, de asemenea au numai vot consultativ. Referenții. §■ 5. Referenții ședințelor plenare sunt, de regulă, referenții secțiunilor, fiecare pentru obiectele ce după natura lor cad în competența secțiunii lor sau au fost inițiate de aceasta. Ședința plenară și secțiunile în cas de trebuință pot alege însă și referenți speciali din sinul membrilor ordinari, corespondenți, sau ai biroului. Ordinea dilei. §• 6. După deschiderea ședinței prin președinte, se face apel nominal pentru constatarea membrilor presenți, însemnându-se absența membrilor ordinari cu sau fără motiv. Urmează apoi cetirea raportului prim-secretarului Asociațiunii, care va ave să cuprindă în totdeauna și o propunere pentru stabilirea on- dinei dilei. După presentarea actelor și propunerilor intrate la președinte, șe- dința stabilesce ordinea (Jilei, și începe desbaterea obiectelor acesteia. Discuțiunea. §• 7- Nici un membru n’are facultatea de a vorbi decât numai după ce a cerut cuvântul dela Președinte și numai în ordinea precum s’a înscris. Un membru poate ceda altuia rândul seu de vorbire. Nime nu poate vorbi decât cel mult de doue-ori la un obiect. Această restricțiune nu se aplică însă la desbaterile sciințifice, nici la explicările ce are a da un raportor în chestiunea despre care raportul său tractează. Transilvania. Partea oficială. 147 §• 8. Oratorul se adresează cătră plenul ședinței. Imputările, personalitățile și întreruperile nu sunt permise. Președintele este în drept a chema la ordine pe oratorul care sau s’a abătut dela obiect, sau trace la imputări și personalități. Dacă oratorul persistă în abaterea sa, Președintele îl opresce de a mai vorbi în acest obiect, și dacă și la alt obiect cade în asemenea abateri îi poate opri cuvântul pentru tot cursul ședinței. închiderea discuțiunii. §. 9. Când un membru ordinar cere închiderea discuțiunii, Președintele consultă ședința, și dacă ea încuviințează, discuțiunea se închide. Când un membru ordinar cere amânarea discuțiunii pentru altă ședință, Președintele deschide îndată discuțiunea asupra acestei cereri. Propuneri. §• 10. Ori-care membru ordinar are dreptul de a face propuneri pentru a fi desbătute. Propunerile și amendamentele trebuiesc a fi formulate în scris, spre a se pune la vot. Numai propunerile simple, precum cele pentru trecerea la ordinea dilei, pentru amânare, pentru simpla respin- gere, pentru trimitere la secțiuni sau comisiuni, și altele de asemenea natură, se pot pune la vot fără ca ele să fie formulate în scris. Votarea. §• 11. Votul asupra ori-cărei chestiuni privitoare la persoane numite se dă în secret. Asupra altor chestiuni votul se face prin apel nominal sau prin ridicarea mânei. La cererea a 3 membri votul se va face în ori-ce chestiune în secret. §• 12. Amendamentele se pun la vot înaintea propunerii principale. Dintre amendamente se pune ântâiu la vot cel care este mai depărtat de pro- punerea principală. Subamendamentele au preferință la vot asupra amen- damentelor. Conclusele. §• 13. Conclusele se vor lua, în cașurile prevecjute în §. 17 al Reg. general sub a) &) c) și d) cu ²/₃, iar în alte cașuri cu majoritatea absolută a voturilor. 12* . 148 Transilvania. Partea oficială. §. 14. Pentru validitatea concluselor se cere presența a cel puțin 7 membri ordinari. Procesul-verbal. §• 15. Despre decursul ședințelor prim-secretarul Asociațiunii redactează, proces verbal, în care se vor însemna obiectele pertractate și conclusele. In cașuri de importanță, mai mare se vor însemna la procesul verbal și propunerile și motivarea lor în punctele de căpetenie. Propunerile căqlute, dacă propunătorul cere, se vor lua în procesul verbal. Vot separat nu se admite la procesul verbal. §• 16. Procesele verbale, subscrise de președinte și notar, se vor verifica prin 2 membri designați de președinte la deschiderea ședinței. Publicitatea. §• 17. Ședințele ordinare, în cari se tractează despre persoane numite, despre budget și alte chestiuni pur administrative, se vor țină cu eschi- derea publicității. B. Ședințele extraordinare. §• 18. In scrisoarea de convocare a ședințelor extraordinare președintele va ave să comunice obiectele puse la ordinea cjilei. Obiecte neindicate în convocator, nu se vor pute supune discuțiunii. C. Ședințele festive. §• 19. In ședințele festive nu se vor admite desbateri și nu se vor lua concluse formale. (Reg. s. sc. 1. §. 24). Persoane cari nu sunt membri ai secțiunilor, vor pute ține discursuri și disertațiuni numai în cașul provedut în §. 24 al Regulamentului general (alinea ultimă). Ședințele publice se vor pute ține fără considerare la numărul membrilor presenți. Despre decursul ședințelor publice prim-secretarul Asociațiunii va redacta proces verbal, care se va verifica numai prin subscrierea preșe- dintelui. Transilvania. Partea oficială. 149 ad Nr. 532—1901. Proces verbal din 25 Iulie 1901. Ședința extraordinară a comitetului central al Asociațiunii. Președinte: losif St. Șuluțu. — Notar: Dr. Ilie Beu. — Membrii presenți: Parteniu Cosma, loan Crețu, Dr. Cornel Diaconovich, Nico- lau Ivan, Leontin Simonescu și Nicolau Togan. 153. Cu verificarea procesului verbal al ședinței de acți Se încredințează domnii: Parteniu Cosma, Dr. Cornel Diaconovich și Nicolau Ivan. 153. (621—1901). Comisiunea instituită prin conclusul Nr. 17 din 7 Martie a. c. presentează cu data 20 Iulie a. c. raportul său despre revisuirea rațiociniului și inventarului Asociațiunii pe anul 1900 și pro- pune aprobarea acestuia și a se înainta la adunarea generală. Raportul comisiunii se ia spre scire și se aproabă. Ra- țiociniul și inventarul anului 1900 se înaintează la adunarea generală. 154. (531—1901). Prim-secretarul Asociațiunii presintă procesul verbal al ședinței plenare din 14—15 Iulie a. c. a secțiunilor sciințifice- literare. In această ședință plenară: a) s’au făcut candidările pentru locurile vacante de membri ordi- nari ai secțiunilor; b) s’a modificat regulamentul general al secțiunilor; c) s’a stabilit un regulament al desbaterilor pentru ședințele plenare; d) s’a stabilit programa de acțiune a trei secțiuni (literară, sciinți- fică, școlară); e) s’a stabilit un nou plan de redactare și editare al organului Asociațiunii; /) s’a stabilit un proiect pentru continuarea „Bibliotecei poporale¹¹ a Asociațiunii; g) s’a decis editarea unei scrieri istorice; A) s’a renunțat la publicarea unui nou concurs literar în locul ce- lui expirat la 30 Iunie a. c.; i) s’au stabilit condițiunile, în cari să se publice pe viitor raportul literar anual de păn’ acum; k~) s’a înaintat o propunere în causa ajutorării materiale a școalelor confesionale românesci; l) s’a deliberat propunerea făcută de dl luliu Vuia la adunarea ge- nerală din anul trecut; ni) s’au stabilit diurnele și spesele de călătorie ale membrilor sec- țiunilor; și în fine w) s’a stabilit budgetul secțiunilor pe anul 1902. 150 Transilvania. Partea oficială. ad a) Se ia act. Candidații nominați se vor propune spre alegere în proxima adunare generală, și anume : dl Simeon Stoica, medic în Bran, pentru secțiunea sci- ințifică; dl Alexandru Lebu, proprietar în Sibiiu, și dl Dr. V. Hossu (păn’ acuma membru în secțiunea școlară) pentru sec- țiunea economică; și în fine dl Patriciu Drăgălină, profesor în Caransebeș și (pentru cașul trecerii dlui Dr. V. Hossu în secțiunea economică) dl I. F. Negruțiu, profesor în Blaj, pen- tru secțiunea școlară; ad b) Modificările regulamentului general al secțiunilor se primesc și se vor presenta la proxima adunare generală spre aprobare; ad c) Se ia act. Regulamentul se va publica în „Tran- silvania¹⁴ și se va retipări în 200 exemplare; ad d) Se ia act; ad e) Programul pentru redactarea și editarea viitoare a revistei „Transilvania” se primesce; ad f) Propunerile ședinței plenare pentru modalitățile continuării „Bibliotecei poporale” se primesc și suma de K 2000"— se va trece în budgetul Asociațiunii; ad g) „Conscripția diecesei Făgărașului” se va publica în „Transilvania¹⁴. Pentru copiarea conscripțiunii se votează o remunerațiune de K 50’—. ad h) Se ia act. ad i) Se ia act. ad &) Propunerea ședinței plenare se primesce. Biroul se autorisează a înainta o propunere pentru mo- dalitatea ajutorării bibliotecelor școlare. ad Z) Propunerea ședinței plenare se primesce; ad ni) Se ia act. ad n) Se ia act. Sumele cerute pentru trebuințele secțiunilor se vor considera la stabilirea budgetului general al Asociațiunii. 155. (522—1901). Comisiunea financiară instituită prin conclusul Nr. 17 din 7 Martie a. c. presentează cu data 21 Iulie a. c. raportul său despre revisuirea rațiociniului școalei și internatului Asociațiunii pe anul școlar 1900—1901 și despre proiectul de budget pentru anul școlar 1901—1902. Comitetul central aproabă rațiociniul școalei și interna- tului pe anul 1900 —1901 și dă cassarului absolutoriu pentru gestiunea acestui an. Proiectul de budget pe anul 1901—1902 care prevede la percepțiuni și erogațiuni suma de K 30,724'79 și o subvenție: din lăsămentul I. Oltean de K 1500'— și din fondul general al Asociațiunii de K 200'—, se primesce. în Transilvania. Partea oficială. 151 legătură se decide, ca pe viitor rațiociniul și budgetul să nu se mai compună pe anul școlar, ci pe anul solar. în pro- iectul de budget pe anul școlar 1901 —1902 s’a preliminat și al doilea cuincuenal pentru prof. Dr. V. Bologa, Eug. Moga și direct. El. Petrașcu. 156. (521—1901). Aceeași comisiune presentează proiectul de budget al fondurilor Asociațiunii pentru anul 1902. Proiectul de budget se primesce în textul alăturat și se înaintează la adunarea generală. D. u. s. losif St. Șuluțu m. p., Dr. llie Beu m. p., secret. II. S’a verificat. Sibiiu, 27 Iulie 1901. P. Cosma m. p. Dr. C. Diaconovich m. p. Nicolau Ivan m. p. Nr. 560—1901. Proces verbal din 8 August 1901. Ședința ordinară a comitetului central al Asociațiunii. Președinte: losif St. Șuluțu. — Notar: Dr. llie Beu. — Membrii presenți: Parteniu Cosma, I. Creta, Dr. Corn. Diaconovich, N. Ivan, I. Papiu și N. Togan. 157. Cu verificarea procesului verbal al ședinței de aștătți Se încredințează d-nii: loan Crețu, I. Papiu și N. Togan. 158. (520 — 1901). Secretarul II. raportează, cum-că din ventțarea rea- lităților rămase dela Avram lancu și a broșurii „Biografia lui Avram Iancu“ de los. St. Șuluțu pănă la finea lui Iunie a. c., s’a încassat suma de K 5391'—, și propune a se inactiva „Fondul Avram lancu“ 113 din 12 Iulie 1897. „Fondul Avram Iaucu“, creat ven4area realităților, cu excepțiunea citul Avram lancu și din donațiunea făcută în acest scop de dl losif St. Șuluțu, se înactivează cu începerea anului școlar 1901—1902. Din venitele acestui fond se va conferi un sti- pendiu de K 100’— la un student român de gimnasiu, școală reală sau comercială; restul venitelor, după scăderea taxei de administrație, se va capitalisa. Când venitele fondului vor permite, se vor conferi și mai multe stipendii, de aceaș mărime și tot la studenți de gimnasiu, școală reală sau comercială. 159. (552 —1901). Secretarul II. presentează proiectul de raport general pentru anul 1900. Se primesce în textul aclus acestui proces verbal, avend a se înainta la adunarea generală. |5.* Oh creat prin conclusul Nr. din sumele realisate prin casei, rămase dela feri- 152 Transilvania. Partea oficială. 160. (553—1901). în legătură cu conclusul Nr. 88 din 22 Maiu a. c., secretarul II. face propunere relativ la programul adunării gene- rale, care se stabilesce în următoarele: Ședința primă. Sâmbătă in 21 Septembre st. n. 1901 la 11 oare inainte de ameadi. Ordineadedi: 1. Deschiderea adunării generale. 2. Constatarea delegatilor presenți. 3. Raport despre activitatea comitetului central în a. 1900. 4. Alegerea comisiunilor: a) pentru examinarea raportului general; b) pentru examinarea rațiociniului pe anul 1900 și a proiectului de budget pe anul 1902; c) pentru studiarea modificărilor propuse la „Regula- mentul pentru secțiunile sciințifice-literare*; d) pentru înscrierea de membri și încassarea taxelor; 5. Propuneri eventuale. Ședința a doua. Duminecă in 22 Septembre st. n. 1901, la 10 oare inainte de ameadi. Ordinea de cfi: 1. Rapoartele comisiunilor. 2. Alegerea presidentului, vicepresidentului și a comite- tului central. 3. Fixarea locului pentru proxima adunare generală. 4. Disposițiuni pentru verificarea proceselor verbale. 5. închiderea adunării generale. 161. (557—1901). Secretarul I. presentează raportul specia! referitor la lucrările comitetului central în 1900 pentru înființarea Casei naționale. Se primesce în textul alăturat acestui proces-verbal și se decide a se înainta la adunarea generală. 162. (548—1901). Secretarul II. aduce la cunoscință cumcă învăță- torul dela școala civilă de fete loan Popovici a fost pensionat cu începere dela 1 Septembre a. c. prin ordinațiunea ministerială Nr. 45,256 ddto 19 Iulie a. c. Se ia act. Pentru ocuparea postului devenit vacant se decide a se publica concurs cu termin de 15 cMl® sub condi- țiunile stabilite prin conclusul Nr. 47 din 18 Martie 1891. 163. (534—1901). Se anunță decedarea membrului fundator loan Popeseu, fost profesor. Comitetul central dă expresiune regretului său prin ridi- care, având a se exprima condolență familiei decedatului. 164. (558—1901). Bibliotecarul Asociațiunii aduce la cunoscință. că a primit 100 esemplare din scrierea ^Legiuirea țerei noastre* de Dr, l/ictor Transilvania. Partea oficială. 153 Onișor, prenumerate de comitetul central la cererea autorului. Comunică totodată, că în scrierea amintită se găsesce un capitol, pe care îl află jignitor pentru organele Asociațiunii și care lipsia din manuscriptul cunoscut comitetului. In vederea acestei împrejurări comitetul central reasu- mează conclusul seu Nr. 129 din 11 Iulie a. c. și retrimite autorului exemplarele de sub întrebare. D. u. s. Șuluțu m. p., Dr. Beu m. p., secr. II. — S’a verificat. Sibiiu în 10 August 1901. Nic. Togan m. p., 1. Papiu m. p , loan Crețu m. p. Ad Nr. 593—1901. Proces verbal din 20 August 1901. Ședința extraordinară a comitetului central al Asociațiunii. Președinte: losif St. Șuluțu. — Notar: Dr. llie Beu. — Membrii presenți: Zaharia Boiu, Partenie Cosma, Dr. Cornel Diaconovich, Nicolau Iran, loan Papiu, Dr. Eusebie R. Roșea și Nicolau Togan. 165. Cu verificarea procesului uerbai al ședinței de a