TRANSILVANIA ORGANUL ASOCIAȚIUNII PENTRU LITERATURA ROMÂNĂ ȘI CULTURA POPORULUI ROMÂN. Nr. III. Sibiiu, Aprile 1901. Anul XXXII. NUMELE „LATIN“. (Studiu filologic). Latium se numia o țară. în Italia vechiă, care a fost situată și s’a lățit între rîurile Ttber și Liris, iar la apus a avut de margine „Marea Tuscă", și astfel Latium la apus a fost pe țerm de mare. Latium la Greci se numia Lâtion. în Latium au locuit Latinii, ca popor special, și mai multe popoare numite după jururi, dar — în genere — toate se numiau „Latini“, care nume purcede dela țara Latium. în mitologia cea mai vechiă latină (res- pective romană) se găsesce un mit, care ne spune, că după-ce Jupiter a împins pe Saturnus de pe tron, acesta după rătăciri îndelungate pe mare, a ajuns la Latium și aci s’a ascuns, iar dela ascunderea aceasta numele terei s’a numit Latium. > Acest mit a fost folosit de scriitorii romani mai târdii pentru de a dovedi originea numelui Latium. Astfel Virgilie²) ne spune: Acela, (Saturnus) a adunat genul împrăștiat pe munții înalți, și a dat legi, ca țara să se numiască Latium, pentru-că se ascunsese în aceste regiuni. Iar Ovid³) amintesce: Și țara Latium a fost numită, dăul fiind ascuns. în cuvântul Latium, lat e rădăcina, iar ium e sufix îndeosebi la nume de localități (ium formă latină, ion la Celți și la Greci, asemene: U-ion (Troia) la Greci, Il-ium la Romani). Rădăcina lat, după Virgil și Ovid purcede din lat-eo, verb latin, ce înseamnă: ascund, mă ascund, p. e. latet anguis in herba, șerpele e ascuns în iarbă. In cuvântul Lat-in, in înseamnă om, locuitor (ca an în Rom-an, ca en în Rut-en, ca on în în Teut-on), și astfel dacă pe lat-eo îl primim de basă, de rădăcină, Lat-in * *) Virgil în Aeneida VIII, vers 321. Is, genus indocile ac dispersam montibus altis composuit, legesque dedit Latium vocari maluit, bis quoniam latuisset tutus in oris. ■I) Ovid Fast. 1. 236. Dicta quoque est Latium terra, latente deo. 6 74 ar însemnă: om ascuns. Aceasta și după fire și după limbă e ceva im- posibil! Nu avem să ne mirăm de filologia lui Virgil și Ovid, pentru-că e deja dovedit, cumcă literații vechi romani mai totdeuna au încercat esplicări filologice, cari acli nu mai pot fi admise. Din cuvântul Latium se află adiectivul: Latialis și Latiaris. Aeneas, care de pe țărmii Troiei a venit în Latium, și aci a dispărut în luptă, se elice, că era închipuit ca: Jupiter Latialis. Să cercetăm de-a rândul cuvintele latine, cari s’ar pută aduce în * combinare. Latus, adiectiv, rom. — lat. Latus (gen. lateris), rom. = lăture; de aci: lat. lateralis, adiectiv, rom. de lăture, lateral, și forma lătureni. Litus (gen. litoris), lat. înseamnă țărm, litoralis adiectiv, ce se ține de țărm; asemene litoreus. Din latus, lat, în latina latitudo rom. lățime; dar nu se poate com- bina lat-in, om lat. Și întru cât conceptul lat s’ar referi la atare loc (căci on, um și ion, ium, înseamnă loc) și s’ar putâ 4i°e ■’ Lat-ium, lat loc, nici în anticitate n’a fost, nici adi nu esistă nume de țară, în ori ce limbă, care să purceadă dela latus, lat. Un câmp poate fi lat și totuși lat nici ca predicat nu e în us, p. e. în România se află mulțime de sate: Câmpul lung, Câmpul mare, dar nici unul Câmpul lat. Din latus (lateris) lăture, numele Latium nu s’a putut forma, căci ar fi trebuit să se formeze în laterale, din litus în litorale, partea de cătră mare, ce altcum corespundea conceptului țării Latium. Wilhelm Obermuller¹) la cuvântul: Latini (Ladini) elice, „că numele e atâta, cât: numele popoarelor Lidi, Letti, ce în germana înseamnă: Lente (oameni, popor de jos), din celticul li (mic) și dae (oameni) față cu Civis Romanus și Patricius". Dar autorul acesta uită, că numele La- tium și Latini a existat înainte de Roma și de Romani; că Latinii înainte de Romani aveau 30 de orașe confederate, și astfel în patria lor vechiă era un popor organisat și cult, și că astfel Romanii nu i-au putut numi „oameni mici, de jos“. E adevărat, că numele Latini, Ladini, are același înțeles cu numele Lidi (Lydi) și Letti, (precum se va vede mai jos) — dar germanul: Leute e de o origine cu alte cuvinte, anume: la Boemi: lide (om) și în plural lide = Leute, oameni; la Poloni lud (popor) și lud-zki (omenesc, uman); la Ruși lud, popor.* ²) Astfel numele Latin (la Germani i e diftongit prin e, Lat-e-i-n) nu se poate aduce în legătură cu germanul: Leute, nici cu cele slavice, aci înșirate. în anticitate mai toate numirile țărilor s’au format dela însușirea situațiunii, posițiunii lor, așa p. e. Dacia (dac deal, ia teren, țară), Moesia 0 Deulsch-Keltisches Worterbuch, Berlin 1872. ²) In Lex. de conv. Meyer: Lidi, Lati, Lassi, Lazzi, Leti, Liti în evul mediu lio- mines pertinentes serviles (oameni ținetori, slugitori. Hdrige Leute) de un domn de păment. Astfel cu rădecina: lat, las, laz. 75 (moes deal, pentru-că a fost răzimată pe He-mus, unde mus înseamnă: deal, ia țară). Mai târcjiu țerile se numiau dela numele popoarelor, așa în Dacia s’a format Ungaria și România, iar în Moesia, Bulgaria și Serbia; și exemple de aceste sunt nenumărate. Dar numele antice ale țărilor și adi sunt susținute în număr mare. Latium e dar un nume de tot vechiu. Dacă numele Latinos, ce purcede dela numele Latium, se amintesce de Hesiodos din Kumae pe la anul 850 ant. Gr.; numele Latium trebue să fie și mai vechiu, deși p. e. Herodotos (408 ant. Gr.) destul de târcjiu îl scrie: Lation, pe greciă, pănă-ce Polybios (123 ant. Gr.) după numele poporului latin, îl numesce Latine (unde /; înseamnă locj. Latium după situațiunea sa a fost situat între rîul Tiber și Liris, iar în lungime la „Mare Tuscum“, marea tuscică, așadară la apă, — deci Latium e o țară la apă, și acest înțeles trebue să aibă și numele lui. Lad la Indo-arii vechi, la Celți, etc., a însemnat, apă, rîu și con- cepte asemeni. A din lad s’a strămutat în toate vocalele și de aci: led, lid, Iod, lud, lyd e atâta cât lad, dar d din lad s’a strămutat în t, și de aci: lat, let, lit, lot, lut, lyt au înțelesul de: apă, rîu, mare, baltă, mocirlă. De aci urmează, că trebuie să se afle nume de apă, de rîuri, de lacuri și nume de popoare locuitoare pe la atari ape, c}.ic, să se afle nu- miri, cari purced din lad, lat sau din celelalte forme mai sus înșirate, și trebuie să se afle cuvinte de toate tiflele purcese din unele forme de sus. Pentru aceasta înșir numirile și cuvintele următoare: Lad ak, un țînut lângă riul Indus și afluenții lui. Lad, apă, ak, loc. Ladâny oraș lângă riul Griș în comitatul Bekes; lad apă, rîu, an, loc, y e înmuiare mai târdie. Lad-en-burg a fost la rîul Neckar, en = an, loc. Ladikieh și Latakia, cândva Laodicea ad mare. Lad-o, oraș pe țermul sting al rîului Nil în Egipet. Ladoga, un lac în Rusia, cel mai mare în Europa: Lad apă, og = ok, loc, prejur. Lad-on, în mitologia greacă un bălaure, lad apă, on om, ființă. Ori în ce limbă, numele balaurului purcede dela cuvântul: apă. Leda, fata lui Tyndareos, în formă de lebedă ; Leda, fluviu de dreapta riului Ems. Ledesma, oraș la rîul Tormes în Spania. Liez-en (Lizen) d în orășel la rîul Enns în Stiria. Lodâve, vechiu Luteva la rîul Ergue în Erancia; va — loc, jur. Lodi în Italia pe țermul drept al rîului Adda. Lude în Erancia la rîul Loire, Lîid-er rîul lateral al Fuldei; Luditz (de loc) oraș în Moravia la Strehla; Lud-Goev or. în Anglia la Temse. Lydia țară vechiă pe țSrmurul mării aegeice. Latakia, v. Ladikieh, în Syria la marea mediterană. Lat apă, ak loc, teren. Latisana, capitala provinciei Udine, lângă rîul Tagliamento. Latovici, popor la rîul Sava, Latobrigi, popor la Rhoenus (Raina) de sus. Latris, insulă ac|i Seeland. Lethe, în mitologia greacă, rîul din lumea de jos, unde a luntrit Charon. Leti-schev, oraș în Prusia la rîul Bug. 6* Î6 Let-ti, popor în Prusia pe țărm de mare cătră sînul Riga; țara lor Lett- land, unde let apă, t Ioc (din da, ta) sau t om (din dae tae). Letterkeny, oraș la rîul Swilly în Irlandia, Lit-avi (sau Lithani) popor la Poloni, Litwa, Litwini, Litowzo. Liternum, oraș vechiu în Campania la gura rîului Clanis. Litin, or. în Podoli la rîul Sgar; Littlehampton, oraș cu băi de mare în Anglia. Lot, rîu în Francia, Louth grofia la țărm de mare în Irlandia, și Louth oraș la rîul Ludd în Anglia. — Luteția Parisiorum, oraș pe o insulă a rîului Seguana (Seine) unde a întrat rîul Matrona. Lut = apă, lut; et == loc, prejur ce e în făget, brădet; dela numele poporului Parisi, a remas numele Orașului Paris. Lut-on, oraș în Anglia la rîul Lea; Liittich, or. în Belgia la rîul Maas, carele aci primesce pe Urthe. D și t trec în z și (, dar numiri de aceste forme nu mai înșir. Cu privință la tema noastră, să audim numiri de localități din Ro- mânia, și întru adevăr, trebue să ne mirăm. Ladu, sat în județul Teleorman. Valea Ludali; Ludași, sat în ju- dețul Bacău; Ludensa stână în județul Vâlce, Ludesci, Ludișor, Ludo, Liudesci, Liutlii Tăbărțoaei, dar deosebi: Lata baltă în județul Ialomița, Lata sărată se țîne de Iaz în județul Ialomița; Lata, 2 sate tot acolo, Apele se numesc sărate. Lătăi sat în județul Botoșani. Lăteni sat în județul Ialomița, plaiul Balta. Nu poate fi din lat (latus) Lătin, 1. cătun în județul Brăila, 2. odaia Lătin, locuință tot acolo, 3. lătin, moșiă ne- locuită în județ. Ialomița. De trei ori numele Lătin, dar: nu purcede dela numele poporului istoric Latinus, — pentru-că acesta nu ni-a remas în tradițiune, ci purcede dela lat (baltă, apă, riu) și in (an en on, con), loc, — pe altă cale, a sosit tot la aceea formațiune. Leț-ca nouă și vechiă, în județul Vlasca, Lețca-na, sat în județul Băcău; Lete, sat în județul Băcău, Letesci în județul Neamț. Lite, locuință isolată în județul Mehe- dinți, Lit-eni sat în județul Suceava, Lița, Liț-ca, Lit-ca-ni etc. Luta, Luț-ani, Lutul etc.¹). Pentru înțelesul rădăcinei Iad, lat, limba Finnilor ne dă material frumos²). Lataikko mocirlă, baltă; lat (apă) ak ori ik loc; dar Finnii la capătul cuvântului totdeuna adaugă o vocală. Latki a soarbe, latku beutură; apătos, fluid. Liede, lietee, liete, năsip, mocirlă, pământ ce-1 duce apa. Lieto, apătos, lietta, a se năsipi. Litta, bale. Liita a luneca, liuta lunecos, imalos. Lutakko baltă, mocirlă, lutka drum lunecos, imălos: Limba fineză diftongează adeseori, iară două vocale să țin de sistemul ortografic, pentru-câ vocala respectivă să se intoneze. Să căutăm și în alte limbi, cuvinte cari purced din rădăcina Iad sau alte forme ale ei. ’) Cele din România eulese din Dieționariul topografic al Ini Dimitrie Frundcscu, se întâmplă adeseori, că locul ce înseamnă pădure, baltă, adi nu mai corespunde. -) Finn-magyar szotâr de Dr. Szinnyei Jozsef. 77 Laidd la Celți rîu, lodh la Scoți și Iri (din Celți) mocirlă, lac ’). La greci latax, strop, stropul din urmă; latos un pesce în Nil, — mai toți pescii au numele lor dela conceptul apă. Litra o măsură de flui- ditate, 12 uncii, într’o litră, Mesurele pentru beutură își au numele dela apă. Lotos e plantă în rîul Nil. La Latini: later văiugă cărămidă, lat— lut. Laterne, lampă respective sterț făcut de lut, prin olariu. Litera (li- teră) (ung. beții, nemț. Buchstabe, adecă unₜa, b, c) unde lit e egal cu lut³). Lutra, Vidra (vid din bad apă). Latrina, groapa, cloaca de ieși- toare, unde se adună udul. Lutire a lipi, lutum; lut. Dela later, Lateran, loc de cărămidi în Roma, mai târdiu sub Nero casa lui Laterani, astăcți a papii din Roma. La Români: lud imală, mengitură; lut, păment umedos, lipicios; lutcă, luntrită, lături, spălături.³) Astfel nu încape îndoială, că Iad, lai și celelalte forme înseamnă: apă, rîu, baltă, și toate ce sunt sinonime și sunt făcute din păment apătos. De asemenea nu încape îndoială că Lat din numele Lat-ium (situat în lungime la apă, la marea tuscă și între doue rîuri) înseamnă: apă. La Celți și la Greci ion sufixul dela numiri locale, înseamnă: loc,⁴) deci Lat-ion loc la apă; iar Romanii (Latinii) pe ion l-au strămutat în ium, p. e. Aeg-ion, Aeg-ium; Aegen-ion, Aegen-ium. Se află și sufix on la Celți și la Greci și um la Latini, p. e. Amitern-um Arpin-um etc., unde on, um înseamnă loc. °) Ca să se formeze nume de popor, cătră rădăcina Lat s’a adaus in și s’a format Lat-in, om dela apă (Wasserleute, Wassermann), iar in nu e alta decât an în Roman, en în Ruten, on în Vall-on. Us din capăt în Lat-in-us, înseamnă asemene om, atâta cât as, es, is, os la Greci și astfel us, pentru înțeles e superfluu. Nu se află forme ca Latium-us La- tiumeus, pentru de a însemna pe unul din Latium, precum p. e. se află Ilioneus, dela Ilion. Și în vechime și adi mai toate popoarele, cari locuesc la mare, în genere la apă, ‘au numele dela apă. Din jos de Latium a fost Ausonia (mai târcliu Campania), și mai în jos de Ausonia când-va (la Herodot, ') M. Bullet, Memoire sur la langue celtique. Besanein. a) Fiind cuvîntul litera de mare însemnătate, l’oiu pertracta separat. a) Dieț. Rom. de Dr. D. P. Barcianu. în lătu-ri lătu înseamnă apă, ri e sufix, formă de plural. Din latinul lautus noi avem lăut (spelat) ne-lăut (nespălat); u din lăut duce Ia v, deci lavt, = lavat, pănă-ce lătu e altă formă, e aceea, -ce se află în numirile citate din România. Dicționariul Ac. Rom. presupune o formă lotura, din lautus, și de aci lături. ⁴) Wilhelm Obermiiller. Deutsch-Keltisches Worterbucli la numele Il-ion esplică: il (nalt), ion (loc). ⁶) In Latium i nu poate fi literă legătoare. Când se compune un cuvânt din doue cuvinte i sau e întră de literă legătoare, p. e. latus, clavus, compus, lav-i-clavius, cel cu marginea purpureă, lată pe tunică. Lat-i-fundium. Dacus si bal, în Dec-e-bal; dar ion nu e cuvânt ci sufix, 78 -j- 408 ant. Cr.; la Aristoteles, -ț- 332 ant. Cr.), a fost Oinotria, pe țăr- murii mării dela Lucania și Bruttium, și și Ausonia, Oinotria înseamnă țara oamenilor dela apă. Acum dacă ne reîntoarcem la numirea satului Lăt-en-i din România, vedem că Lăt-en-i atâta înseamnă cât Lat-in-i. Fără ca doară Lăt-enii să fie auclit vre-odată de Latini și să împrumute numele lor. De trei ori se află în/România numele de localitate, Lăt-in. Aci in nu înseamnă om, locuitor, ci on (celt, grec) din an, ca en, in, un, loc; adecă loc la apă, loc la baltă, loc la rîu, etc. ’) Ai. Marienescu. ARCHIVELE BISERICILOR ROMÂNESCI. De repețite ori am atras atențiunea cercurilor competente prin „Ga- zeta Transilvaniei¹', prin „Transilvania® și prin „Partea a VI-a a Memo- riului® meu, asupra archivelor bisericilor românesci, rugându-me, ca cei competenți să dispună punerea în ordine a actelor și documentelor află- toare în parocbiile românesci, înainte d’a fi nimicite, ca cel puțin acei vre-o câți-va dintre Români, cari se mai interesează de istoria acestui popor, să poată publica tot ce servesce spre întregirea istoriei naționale. Nu-i vorbă, cunosc archive de ale bisericilor române, puse în bună or- dine; vor fi sigur și de acele, pe care eu nu le cunosc, tot în bună ordine, deci nu la aceste se referesce ceea-ce eu resuscitez; am însă cunoscință positivă despre acte și documente din vechime, înainte de anul 1850, căci despre aceste e vorba, acte de valoare istorică, aruncate în pod, pradă șoarecilor. Maghiarii și Sașii au adunat, ba au și publicat sumedenie de documente aflătoare în archivele bisericilor respective, chiar și de acele, cari afară de curiositate limbistică, altă valoare nu au. Puse odată în ordine archivele vechi, membrii corespondenți ai sec- țiunei istorice, cari precum sperez că vor fi aleși la propunerea secțiunei, nefîind numărul limitat, din toate centrele românesci. unde se găsesc bi- blioteci publice, apoi din sinul membrilor despărțămintelbr Asociațiunii, aceia vor cerceta toate archivele și bibliotecile aflătoare pe teritoriul încre- dințat activității lor, apoi vor face propuneri secțiunei istorice, pentru de a-și procura copie de pe documentele ce le va judeca demne d’a fi publicate. Astfel cred eu că am pută în decurs de vre-o câți-va ani, esploata și întregi tot ce păn’acum nu s’a făcut. Cu alte cuvinte: membrii cores- pondenți vor pute suplini comisiunile prevăzute în regulament. Cu un astfel de personal am pute încerca punerea în lucrare a disposițiunilor §-lui 12 din regulament; disposițiuni pe cât de mărețe, pe atât de dificile. Că în astă direcțiune păn’acum puțin s’a făcut e adevărat. Și nu s’a făcut, nu din nepăsare, precum pe nedrept s’a învinovățit comitetul ’) Din' aceste forme sc află ca preposițiune an la Germani, in la Romani; ca post- posițiune an, en, on, la Magiari etc. și toate arată locul unde se află sau se petrece ceva. 79 Asociațiunii, la mai multe ocasiuni, ci pur și simplu din lipsă de capital și lipsă de personal. Nu membrii comitetului, nici cei cinci membri or- dinari ai secțiunei pot fi obligați ca să peregrineze cu lunile prin toată Transilvania și Ungaria, cu spese enorme, pentru d’a cerceta biblioteci publice și archive bisericesci; cu atât mai puțin d’a îndeplini ei singuri tot ce § 12 dispune. Și să nu credeți că archivele bisericilor române n’ar conțină do- cumente vechi de valoare istorică. Un exemplu: In numărul trecut al „Transilvaniei" ocupându-me eu genealogia Huniadescilor, mi-am adus aminte despre cele cetite în anuarul societății istorice și archeologice din comitatul Hunedoara pe anul 1898, anume că, tinera văduvă a lui loan Corvin de Hunyad, a înaintat pe un „popă valach" la rangul de proto- pop în 24 Aprile 1516. Și că numitul popă valach, Petru Socaciu, de și pusese mâna pe diploma tinerei văduve Beatrice¹), cu toate aceste, așa se vede că ceilalți popi valachi nu vor fi vrut să-l recunoască de protopop, căci precum vedem din colecțiunea numitei societăți, graful Georg de Brandenburg îl numesce pe Petru Socaciu în 22 Maiu 1526 a doua-oară, și âncă cu titlul de „igazi protopop", între popii valachi ai comitatului Hunedoarei. Din istorie seim că Beatrice se măritase a doua-oară după graful de Brandenburg. Astfel avea Petru Socaciu diplomă și dela bărbat și dela nevasta aceluia. Că popii valachi aveau să ierneze cânii de vânat ai ne- meșilor și că protopopii valachi aveau să poarte pe umeri pe superinten- denții calvini la sinoade, seim cu toții; dar că domni și doamne de Ungur numiau protopopi valachi, aceasta nu cred s’o fi sciut nici cei ce se ocupă cu istoria bisericească. Vedeți deci, că dorința de a afla conținutul archivelor bisericesci e pe deplin îndreptățită, cu atât mai mult, căci par’eă ’ți-e greu să te pro- voci la documente descoperite de unguri, în archivele bisericilor româ- nesci; documente, despre a căror asistență Românii n’au avut cunoscință. Profesorul de universitate Szabo Kâroly cercetând în anul 1887 archiva bisericei gr.-catolice din Hunedoara, dice în raportul său că, a găsit mulțime de documente (szâmos) din secolul al XVI-lea; iar Dr. Ve- ress Endre, secretarul societății, cercetând în anul 1898 a doua-oară ar- chiva, dice că cuvântul „mulțime" (szâmos) nu e potrivit, pentru-că din secolul al XVI-lea sunt numai trei documente: 1. „Diploma regelui Mathia, din 5 Iulie 1458, prin care concede iobagilor sârbi și valachi să-și poată zidi o capelă. 2. Diploma Beatricei Frangepan, văduva lui loan Corvin de Hu- nyad din 24 Aprilie 1516, și *) în marele lexicon magiar „Pallas" se dice că Beatrice murise în anul 1510 în etate de 38 ani. Evident că aceasta e o greșeală, deoare-ce diploma de sub întrebare poartă data 24 Aprilie 1516. 80 3. Diploma grafului de Brandenburg din 22 Maiu 1526, despre numirea lui Petru Socaciu. Afară de aceste mai sunt 3 documente din anii 1686—1711, privi- toare la proprietatea bisericei, care s’a renovat sub principele Georg Râkoczy bătrânul, în anul 1654!! M’am adresat cătră dnul protopresbiter gr.-cat. din Hunedoara, Ioan Pop, cu rugarea: să binevoească a dispune, ca pe spesele mele să mi ■ se decopieze susnumitele diplome, pentru a le pute presenta în pro- xima ședință a secțiunei istorice. La această scrisoare am primit urmă- torul răspuns: Preaonorate Domnule! .Relativ la epistola din 11, și corespondința din 20 April a. c., prin cari cereți spre publicare copiile diplomelor aflătoare în archivul bise- ricii noastre, una dela veduva lui Ioan Corvin, Beatrice Frangepan, prin care numesce pe preotul Petru Socaciu protopop, și alta prin care mai târdiu (1526) același Socaciu Petru a fost numit și de Brandenburg! Gyorgy (orgrof), de adevărat protopop, precum și în fine diploma re- gelui Mathia dela anul 1458, — Vi se notifică, că diploma dată de Bea- trice Frangepan fiind scrisă pe hârtie, e toată ruptă în mai multe bucăți, așa că pănă nu se va lipi la olaltă, nici nu se poate descifra. Diploma dela Brandenburgi Gyorgy, prin care tot pe același Petru din Socet îl numesce protopop la anul 1526, se află deja tipărită în acte și fragmente de Cipariu la pag. 72, iar diploma dată de regele Mathia la anul 1458 în 5 Iulie, fiind scrisă cu litere gotice, numai un specialist ar pute-o de- copia corect și eu necunoscend bine toate literile gotice, nu o pociu decopia, fără dacă a-ți trimite un individ pricepător, bucuros o pun la disposiție ca să o decopieze. Altcum aceasta diplomă nu e de ceva in- teres istoric pentru noi, ci întreg conținutul ei se referesce mai cu samă numai la aceea că: regele Mathia concede, precum a conces și unchiul seu banul Bistriței¹), ca Românii și Serbii („nos fidelis olahos et rastini“) să-și edifice o capelă în locul vechei capele în Hunedoara. După cari, remân Hunedoara în 23 Aprile 1901, cu toată stima Ioan Pop protopop gr. cath. * * * Să ne împlinim datorința față cu neamul nostru; mult, 'puțin, ce vom pute aduna să lăsăm posterității, căci numai așa se va pute com- pune o istorie, care să fie: „Vitae magistra". Sibiiu, în 21 Aprile 1901. losif Sterca Șuluțu. *) Nu unchiul seu, ci tatăl seu Ioan Hunyadi a fost numit prin Ladislau al V-lea graf si ban al Bistriței în anul 1453, fratele tatălui seu, Ioan junior, murise deja în anul 1440. Vedi „Transilvania¹¹ Nr. 2 anu] 1901. Șuluțu, 81 MATERIAL ISTORIC privitor la alungarea Românilor din satele săsesci ale Scaunului Si- biiului la 1776. Comunicări din protocoalele inedite ale magistratului Sibiiului, de Nicolau Togan. Privitor la alungarea Românilor din satele săsesci ale Scaunului Sibiiului la 1776, am publicat în „Transilvania* din 1897 (pag. 167 și urm.) un prea interesant document istoric, ce l-am descoperit în archiva paro- chiei gr.-cat. din Sibiiu; era un raport adresat comisiunii instituite de împărăteasa Maria Teresia din oameni dela guvernul transilvan și dela tesaurariat, cu scopul, ca să facă sfîrșit prigonirii Românilor din satele săsesci ale Scaunului Sibiiului, inițiată la anul 1776 de cătră magistratul Sibiiului și caracterisată de însăși împărăteasa ca o întreprindere îndrăz- neață (kuhnes Unternehmen). Această comisiune era constituită sub pre- sidiul comitelui Bethlen din următoarele persoane: comiții Wolfgang Kerneny și Carol Teleki, din partea guvernului, și cornițele G-eorge Bânffi și Mihail Medve, din partea tesaurariatului. Raportul din chestiune este adresat acestei comisiuni din partea baronului losif Miske, secretar gu- vernial, și Mihail Medve, vice-director al căușelor fiscale, comisari exmiși să controleze întru-cât s’au executat poruncile împărătesei și ale guver- nului, emanate cu privire la reconstruirea căsuțelor Românilor, demolate de cătră Sași în 9 sate din Scaunul Sibiiului, anume: Slimnic, Șura-mare, Hamba, Gușterița, Noul-Săsesc, Vurpăr, Roșia-Săsească, Cașolț și Brad, precum și la reașezarea acelora în vetrele avute. Materialul, ce se publică acum, nu numai că adeveresce autentici- tatea raportului celor doi comisari, datat din Noul-Săsesc la 28 Iunie 1776, ci — lucru principal — ne presintă în lumină complectă această catastrofă, venită din chiar senin asupra capetelor bieților Români din satele săsesci, scoțând totodată în relief multe momente de deosebită importanță pentru istoria noastră națională. Nu voiu întinde comentările prea mult, căci materialul istoric, cules din protocoalele inedite ale magistratului Sibiiului, în limba originală, este însuși destul de eloquent, și cred că poate fi cetit cu interes de toți cetitorii cunoscători de limba germână. Observ numai, că la ședința magistratului din 24 Aprilie 1776, țînută sub presidiul consulului provincial Johann Georgius von Honnamon, în care s’a adus hotărîrea pentru alun- garea Românilor din satele săsesci și pentru demolarea căsuțelor lor, au participat următorii*membri: Michael Seivert, jude scaunal, Johann von Rosenfeld, Michael Wagner, Dan. v. Seeberg, Franz Ant. Offner, Michael Va- lentinus v. Kislingstein și Johann Friedrich v. Rosenfeld, ca notar. Proto- colul ședinței din 29 Aprilie 1776 nu se găsesce în colecțiunea proțp- coalelor magistratului. 82 Vor fi poate curioși cetitorii să scie, că cine a fost acel Honnamon, care a presidat cele doue ședințe fatale pentru bieții Români din satele săsesci. Honnamon era însuși un venetic în Sibiiu, pripășit aici din Moravia, și nici nu era protestant, ci catolic; de altfel era om cu carte. Când solicitase indigenatul în Sibiiu, cererea lui puse pe gânduri pe în- țeleptul sfat al orașului, căci era bănuială, că Honnamon nu este de na- ționalitate genetică germână, după dreptul săsesc condiție fundamentală pentru obținerea indigenatului; își cțiceau senatorii, că „Morav" și „Ceh* poate să fie același lucru. Se vede însă, că Honnamon își va fi dovedit prin acte naționalitatea sa germână, căci la 28 Iunie 1769 comunitatea îl alege consul provincial cu 90 voturi, precând alt candidat la acest post însemnat, protestantul Johann Filtsch, primise numai 67 voturi. în acest post Honnamon fu și întărit și instalat la 4 Iulie 1770. „întreprinderea îndrăz- neață" în contra Românilor, presidată de el, l-a lovit greu pe bietul om, cum se va vede, iar la noua alegere din 6 Nov. 1776 acțiile îi scădură în mesură foarte considerabilă, căci din 80 voturi întrunesce abia 16, alegen- du-se consul contracandidatul aceluia, notarul provincial Johann Friedrich v. Rosenfeld (protestant) cu 52 voturi. Honnamon e ales totuși și cu asta ocasiune proconsul, dar se încurcase în multe alte afaceri, cari nu ne privesc. Pentru o mai bună orientare în materia ce urmează, cetitorul va reflecta și la locul amintit din „Transilvania", precum și la cele-ce le scrie fericitul Barițiu în asta privință în istoria sa, voi. I. pag. 390—397. * Ședința magistratului din 24 Aprile 1776: Resolutionen auf miind- lichen Vortrăgen: I-mo. Da der Termin, welcher vor einiger Zeit denen bei Hammersdorf, Gross-Scheuern, Hannebach, Stohenburg etc. zur praejuditz der Săchsischen Einwohner commorierenden Wallachen anberaumet wurde, zu Ende ist: so wird dem H. Senat, v. Kislingstein und H. Stadthaupt- mann Hertel committiert, obspecificierte Dbrfer zu circulieren, und sol- cherley Wallachen, welche entweder Jobbagyen und Selleren sind, oder auch als freye Leute zu andere Wallachischen Ortschaften gehbren, von da weg, und einen jeden an den Ort, wo er oder seine Eltern herge- kommen, hinzuweisen, besonders ater die in denen Branisten und ubrig. Waldungen befindliche Kaliben niederbrennen zu lassen. Ședința magistratului din 20 Maiu 1776: Auch erscheinen zwey Fiscal-Cancellisten im Nahmen des Herrn Causarum Fiscalium Directoris mit einer admonition und respective inhibition wegen deren, uti praeten- ditur, von den Săchsischen hiesig. Stuhls-Ortschaften exturbierten Wal- lachen. — Responditur: Intelligimus, und seye der Herr Director Causarum Fiscalium darinne mit Unwahrheit berichtet wordenf dass man die Wal- lachen aus diesem Stuhl exturbiere, indeme man nur solche, welche von Wallachischen Stuhls-Ortschaften, oder aus anderen Stiihlen und Comi- taten, hiergekommen, und sich bey Săchsischen Ortschaften eingeschli- chen, ad pristina habitationum loca zuruckweise, wie man den dieser- 83 wegen allbereits dem Hochl. Gubernio den unterthănigen Bericht abge- stattet babe. Ședința magistratului din 21 Maiu 1776: Herr Stadthauptmann Hertel reichet die von ihm verfertigte General-Tabelle derer bey hiesig. Săchsischen Stuhls-Ortschaften commorierenden Wallachen ein, welcbe e sessione an das Hochl. Gubernium hiniiberbegleitet wird. Ședința magistratului din 4 Iunie 1776: Thoma Opris sen. stellet seine in die 40 Jahre dem Dorfe Gross Scheuern theils als Kuhhirt, Feldschiitz, Ochsenhuter und Pferde-Gestiitter, theils aber auch in die 14 Jahre als Fleischhacker geleistete niitzliche Dienste vor, und bittet, da er in Meschen, Mediascher Stuhl, als seinem Geburtsort, nicht mehr angenommen werden dbrfte, ihme zu erlauben, dass er als ein 60-jâhriger Mann auch noch ferner seinen Aufenthalt bey Gross-Scheuern haben konne. — Concl. Da bey Supplicanten die nehmliche Beweg-Ursachen vorwalten, welcherwegen auch andere Wallachen an ihre Geburts-Oerter zuriickzuziehen feemussiget sind, Supplicant noch iiber dieses nebst seinem Sohn nunmehro die Fleischbank in Hannebach und Neudorff iibernommen hat, so kann seinem Begehren nicht willfahret werden. Ședința magistratului din 10 Iunie 1776: Nr. 602 et 603. Zwey Gubl. Decrete dd. 7-ma lunii a. c., beyde sub Nro. 2732, derer eines ein Circulare, das andere aber an den Magistrat gerichtet ist, worinnen inti- miret wird, wie Allerhbchst Jhro Mayestat missfăllig vernommen, dass die bey den hiesigen Stuhls-Ortschaften Gross-Scheuern und Hammersdorf (Wallachen, care cuvent lipsesce din text) ausgetrieben, auch sonst tibet behandelt worden scyen. Zufolge einem diessfalls hcruntergelangten Allergnadigsten Hof-Rescript vom 30-ten May a. c. wird befohlen, gedachte Wallachen unverziiglich wiederum in ihre Wohmingen und Besitz ctc. innegehabter fundorum einzusetzen, filhro- hin aber in dergleichen Flillen nach dem mit vom 17. May 1764 Allerhochst filrgeschriebenen Normativa zu verfălire». Aceeași ședință punctul următor: 2011. Cossio Gublis dd. 10. Oc- tobris 1775 Nro 5241, worinnen auf dem von den H. Gubernial-Concipisten Grafen Kornis und Rhedei abgestatteten Bericht, dem Magistrat die Erlaubnis ertheilet wird, alle bey Gross-Scheuern zur praejuditz der dasig. Săchsischen Einwohner sich aufhaltende Wallachen, dahin wo solche hergekommen, wegzuweisen, mit der gebrauchten Vorsicht jedoch, dass hiedurch kein profugium veranstaltet, und dass einem jeden sein indu- striale nach einer unparteyischen billigen Schătzung vergutet werden sollen. — Concl.: Da der Tit. H. Provl. Biirgermeister hierauf meldet, wie er gleich nach erhaltenen obigen zwei Gbl.-Verordnungen die Ver- fiigung gemacht, dass mit der vorgehabten Translocierung innegehalten und diejenig. Wallachen, welchen ihre Hiitten bereits abgerissen worden, mittlerweile in denen Schopfen und Scheuern der Săchsischen Einwohner unter- gebracht werden sollten: so wird diese vorlăufige disposition vollkommen approbiert; weil der Magistrat indessen in Ansehung der Gross-Scheuerer 84 Wallachen sich mit obangefiihrten Gubl. Verordnung dd. 10. Octobr. 1775 legietimiren kann, und da sich die librig. Săchsische Stuhls-Ortschaften mitGross-Scheuern in dem năhmlichnn Falie befinden, keinesweges gefehlet zu haben vermeyent, auch bey diesen mit der gleichen Translocation der Wallachen zu veranstalten: so wird beschlossen, durch den H. Senator v. Kislingstein bey allen diesen Ortschaften ein genaues Verzeichnis aller noch unpossessionirten jungen Hauswirthen sowohl, als auch der heyraths- măssigen Săchsichen Burschen, aufnehmen zu lassen, um hievon bey der weiteren remonstration den gehorig. Gebrauch machen zu konnen. Ședința magistratului din 12 Iunie 1776: Nr. 590. Cossio Gublis dd. 15-ma Maji 1776 Nro. 2073. Communicatur memoriale Valachorutn penes pagos Nagy-Csur et Szelindek commorantium in puncto praetensae exturbationis e loco habitationum pro danda informatione, mit dem an- gefiigten Befehl die querulanten bis auf Verordnung des Gubernii friedlich an Ort und Stelle bleiben zu lassen. — Concl. Da der Magistrat auf mehrere dergleichen Klagen seine Verantwortung eingeschickt hat, und sobald der Tit. H. Senat, v. Kislingstein mit der ihm aufgetragenen Conscribierung der Săchsischen heyrathsmăssig. Jugend und junger Hauswirthen zu Ende kommen wird, eine zweyte gehorsamste Remonstration in dieser Materia nachzutragen gedenket, so wird diese besondere Klage bis dahin ad Acta seponieret. Ședința magistratului din 15 Iunie 1776: H. Senator von Kislingstein iiberreicht den Bericht liber die in den freyen Săchsischen Stuhlsdorfern untersuchte Anzahl derer daselbst befindlichen neuverheyratheten Bauern und ledigen heyrathmăssigen Purschen, welche wegen Mangel der Plătze zu Hofstellen zum Theil bey ihren Eltern wohnen miissen, zum Theil nicht heyrathen konnen, und auf die Griinde, worauf die in ihre Geburts- Ortschaften translocierten Wallachen ihre Hiitten gehabt, angesiedelt werden konnten. — Concl. Soli dem Allerhochsten Hof vorstellig gemacht werden. (Representațiunea cătră Maiestatea Sa se și face și se cetesce în ședința magistr. din 18 Iunie 1776 și se aproabă.) Ședința magistratului din 22 Iunie 1776: Nr. 645. Eine hohe Gub.-Verordnung dd. 17. Juny 1776 No. 2877. Das Hochl. Gubernium berichtet (sic!): wie das Ihro k. k. Maytt. vernommen, das ohnangesehen die Allerhochsten Verordnungen vorhanden wăren, wie nemlich im Fall die Săchsische Jugend anwachsen dorfte, die vorher von den Wallachen bewohnte Griinde, wieder zuriickgenommen und zum Gebrauch derer Sachsen angewendet werden konnten, dennoch in einigen Săchsischen Dbrfern Hermannstădter Stuhls die Wallachen aus ihren Wohnungen, nach Willkuhr derer Gemeinden verjagt worden; daher Allerhochstdieselbe ernstlich zu befehlen geruhet, die vertriebene Wallachen alsogleich in die ihnen weggenommenen Griinde wieder einzusetzen, diesen Vorgang, und die Ursachen fler Amovierung durch eine vermischte Commission untersuchen zu lassen; die 85 Communităten dagegen, zur Befolgung der in gleichen Făllen im Jahr 1764 vorgeschriebenen Verordnung anzuweisen. Zufolge dieser Allerhochsten Verordnung befiehlt Ein Hochlobl. Gubernium, um einen grosseren, aus diesem voreiligen Unterfan g vor das Aerarium zu erwachsen kbnnenden Ubel, vorzukehren, dergleichen vertrieberie Wallachen in ihre vorige Wohnungen alsgleich wieder einzusetzen, und verlangt zugleich von den Ober-Officianten des Magistrats, nemlich Biirger- meister, Konigs- und Stuhls-Richter, wie auch Pro-Judicen von 8 zu 8 Tâgen den Bericht, in welchen Oertern, wie viei Inwohner, und auf was vor Art und Weise solche wieder angesiedelt worden? Da ansonsten derley Officianten, im Pali solche wenngleich und eine'n 8-tăgigen Bericht einzusenden versâumen sollten, Ihro k. Ic. Maytt. vorgestdlt werden miissen. Aceeași ședință: No. 646. Eine andere dd. 17. Juny a. c. No. 2877. Das Hochlobl. Gubernium berichtet (sic!): Hochdasselbe habe auf eine wiederhohlte Klage einiger aus dem Hermannstădter Stuhl vertriebener Wallachen wie dass sie noch nicht in ihre Hutten angesiedelt, viei mehr mit Austreibung derer Wallachen auch aus andern Ortschaften fortgefahren wiirde, zu Erhaltung dieses Endzwecks denen in diesem Geschăfte in die hiesige Stuhls-Ortschaften ausgeschickten Commissarien angetragen, nach geendigtem derley Geschăfte, in solchen Ortschaften, wohin sie geschickt worden, die Wiederansiedlung im gantzen Hermannstădter Stuhl fortzusetzen und zu Ende zu bringen. Damit aber diese hohe Gubernial- Verordnung um so sicherer befolget werde: so wird zugleich dem Mgrtrt befohlen, damit derselbe nicht nur iiberhaupt den Hannen und Ge- schwohrnen derer Dorfer einschărfen moge, zu Beforderung dieses Werks, denen hierzu ausgeschickten Commissarien schuldigen Gehorsam und Beystand zu leisten, sondern auch liber diess ein gSschicktes Individuum von dem Officiolat des Magistrats zu Beschleunigung der Allerhochsten und Gubernial-Befehle beyzugeben, sich angelegen seyn lasse. — Concl. Da von Seiten des Officiolats bereits ein hierzu taugliches Individuum ausgeschickt und den Dorfs-Beamten allen Gehorsam zu leisten anbefohlen worden: so soli dieses von Seiten der H. Oberofficianten, wie auch wegen des Fortgangs in Rucksicht der Wiedereinsetzung derer Wallachen von acht zu (acht, care lipsesce în protoc.) Tăgen einberichtet werden. Ședința magistratului din 4 Iulie 1776: Nr. 714. Die Hochlobliche konigl. in dem Geschăfte der translocierten Wallachen ernannte Com- mission, ahndet, dass ohnangesehen vermoge k. k. Rescript vom 30. May a. c. durch das Hochlobl. Gubernium noch unter dem 7-ten Juny der ernstliche Befehl gegeben worden, die aus ihren Wohnplătzen exturbirte Wallachen, ohne allen Verzug in das gantze wieder einzusetzen, und von dem Erfolg Hochdasselbe zu berichten, so wie auch unterm 17-ten des nemlichen Monaths Juny wieder verordnet, dass der Burgermeister und Stuhlsrichter insbesondere, unter anderen, auch einen 8-tăgigen Bericht hiniiber geben sollten, wie viei bereits Wallachen, und auf vas fur Art 86 solche wieder angesiedelt worden? und zwar mit der Bedrohung^ dass im Fall solches unterbleiben wiirde, solche Beamten nahmentlich Ihro k. k Maystt. angegeben werden sollten: demohnerachtet weder der Magistrat, noch viel- weniger gedachte Beamten, wegen der Befolgung gedachten Allerhochsten Rescripte noch etwas berichtet habe; im Gegentheil aus dem Bericht der um den Erfolg wegen Wiedereinsetzung der exturbierten Wallachen zu betreiben ausgeschickter H. Commissarien, vom ‘28. Juny, erhelte, dass nicht einmahl einige Befehle noch an die Hannen und Communităten derer Dorfer, wegen unverziiglicher Wiederansiedlung oftgedachter ausgetrie- bener Wallachen gegeben worden: daher wird ernstlich befohlen, ohne weitern Verzug diese Allerhbchste Willens-Meynung und Verordnung in diesem Stuhl zu aller Nachricht publicieren zu lassen, und zwar mit dem Befehl, derley Wallachen nicht nur in den Besitz derer Hduser und daran stossenden Griinde, sondern auch Âcker, Wiesen und Freyheit der Wayde, wieder einzusetzen, so wie sie solches bisher im Genuss gehabt, wie auch alle Art von Wirthschaft, und Freyheit gleich andern Sachsen, ohne Rlicksicht des vorhm. den Sachsischen Gemeinden publicierten Verboths, welches hiemit cassiert wiirde, liberali zu gestatten, und liber den Erfolg einen 3-tăgigen genauen, u. umstăndlichen Bericht obgedachter Hochl. Com- mission einzusenden. Nr. 715. Ein hoher Gubernial Befehl dd. 28-a Juny 1776, sub Nr. 3054. Das Hochl. Gubernium berichtet, wie dass Ihro k. k. Maytt. die Austreibung der Wallachen sehr missfallen habe; daher Allerhbchst Dieselbe um diesem kiihnen Unternehmen ernslich Einhalt zu thun, eine besondere Commission unter dem Vorsitz Sr. Excellentz Grafen von Bethlen zu verordnen geruhet habe, welcher von Seiten des Hochl. Gubernii Tit. H. Graf Wolffgang ISemAny und Cari Teleki, von Seiten des Hochl. konigl. Thesaurariats aber Graf Georg Bânjfi beywohnen, und auch der Causarum Fiscalium V. Director H. Michael Medve dazugezogen werden solite. Nebst dieser Ernennung habe Ihro k. k. Maytt. zugleich lauth Allerhbchstem Rescript dd. 7. Juny dem Magistrat unter andern zu befehlen verordnet, Hohgedachter Commission allen Gehorsam und schuldige Befolgung ohne alle Ausflucht zu leisten, und auf die Puncta, liber welche derselbe durch erwehnte Commission befragt werden dbrfte, mit Wahrheit zu antworten. Daher der Magistrat sich nach diesen Allerhochsten Befehl sowohl im gantzen, als auch in Riicksicht aller Individuorum zu achten hiitte. — Concl. Der Hochlbbl. Commission zu berichten, dass sowohl auf den ersten hohen Gubernial Befehl dd. 7. Juny a. c. Tit. H. Burgermeister mit dem Translocations Geschăfte einzuhalten, und die Wallachen, deren Hliten bereits abgerissen worden, bey die Sachsen indessen einzulegen verordnet habe, als auch auf die letztere Gubl. Verordnungen vom 28-ten Juny ein Commissarius von Seiten der Lobi. Comunităt, Johannes Cze- kelius auf die Sâchsische Dorfer mit dem ernstlichen Auftrag ausge- schickt worden, die Wallachen wieder in den Besitz ihrer Hofe und Woh- 87 nungen zu setzen, weilen solchen ihre Insemination und Grundstiicke ohnehin beygelassen worden; ferner wăren die diesfălligen Berichte bereits unterm 2-ten und 4, July eingeschikt worden, die riickstăndigen aber sobald solche eingegangen wiirden, Einer Hoehl. Commission hin- uber gegeben werden. Ubrigens wird der Magistrat nicht entstehen Hochgedachter Commission in aliem schuldigen Gehorsam zu leisten. Ședința magistratului din 8 Iulie 1776: Nr. 734. Eine andere dd. 11. Juny a. c. sub Nr. 2677. Das Hoehl. Gubernium befiehlt den 8-tăgigen Bericht, unter einer sonst gewiss zu erfolgenden schweren Ahndung, Hochdemselben einzusenden; was nehmlich, zufolge der Allerhochsten in Ansehung der Wiedereinsetzung derer vertriebenen Wallachen in ihre Wohnungen und verlohrne Sachen ohnlăngst publicierten Befehls, ge- schehen seye. — Concl. In einer Vorstellung an das Hoehl. Gubernium sollen mit Beziehung auf die unterm 2-ten und 4-ten July eingeschickte Informationen, der letzte, von den Kastenholzer Dorfs Beamten einge- gangene Bericht, hiniiber begleitet werden. Ședința magistratului din 10 Iulie 1776: Nr. 747. Tit. H. Na- tional-Agent von Tiiri berichtet dd. Wien den 28. Juny 1776, wie dass Er das Memorial wegen Ubersiedelung derer Wallachen von den Săchsi- schen Stuhls-Dorfern, unter dem nemlichen Tag durch den Kammerherrn hineinzuschicken und den Allerhochsten Befehl zuruck zu erhalten das Gliick gehabt, dass weilen Ihro Maytt. erst alles Allerhochst Selbst ubersehen wollten, Er sich Samstags erst Vormittag bey Ihro Maytt. melden lassen solie, um Allerhochst Ihro fernere Befehle vernehmen zu konnen. Die alsdenn zu entnehmende Allergnădigste Willens-Ăusserung wolle Er sodann mit der năchsten Post dem Magistrat iiberschreiben. — Concl. Dient zur Nachricht. H. Joh. Czikeli, Communitiits-Verwandter, welcher als Commissarius in dem repositions-Geschăfte derer Wallachen in die Săchsische Stuhls- Dorfer von dem Magistrat ausgeschickt worden, bittet, da Er viele Un- kosten, Miihe und Arbeit habe, um ein Diurnum, seith dem Er bey diesem Werke gearbeitet hătte. — Concl. Die Dorfs-Beamten sollen supplicanten vor einen jeden Tag seines Aufenthalts 30 xr., als das vor einen Commu- nităts-Verwandten in publiquen Geschăften bestimmte Diurnum aus dem dasigen Proventen zu bezahlen schuldig seyn, und das gezahlte in die Dorfs-Bechnung bringen. Bei dieser Gelegenheit wird gedachter Commissarius vorgerufen, Ihm ernstlich befohlen, auf allen 0 Dorfern zu circulieren, und vor die Wieder-Errichtung derer Hiiten Sorge zu tragen. Zufolge dessen Dem- selben folgende Instruction hinausgegeben wird: Instruction fur den Herrn Commissarium Joh. Czikeli. H. Czikeli wird zu keinem andern Ende in die 9 Dbrfer, aus wel- chen die Wallachen, ehehin gewesene Hirthen, in ihre Geburths-Oerter 88 zuriick-gewiesen worden, deputieret, als dass Er besorge, womit die nieder- gerissenen Kaliben wieder hergestellet, und diesen nemlichen Wallachen die Griinde, welche Jeder derselben, quoquo Consensu Pagi, bis in das letztverfiossene Monath April usufructuiret, zum weitern Genuss iiber- lassen werde, und dieses zwar nur in so lange bis die fernere Aller- hbchst k. k. Resolution in Sachen einfliessen wird. Da ich Consul auf nachdrucklichen Befehl Eines Hochl. Gubernii H. Johann Czikelius augenblicklich zu der Lobi, in hac re ordinierten Gubernial-Commission exmittieren musste, mithin demselben damals keine schriftliche Instruction geben konnte: so erkennet der Magistrat in Con- crete, so wie ich in private alles pro irrito, was H. Czikelius etwa, wi- der die Ihm mundlich gegebene Instruction geredet, geschrieben und gehandelt moge oder wolle. Ubrigends wird der Commissarius gehalten seyn, von jeden 3 zu 3 Tăgen dem Magistrat zu berichten, in welchem von besagten Dbrfern, wie viei, und nahmentlich vor welchen Wallachen die Htiten wirklich hergestellet worden? Tot în ședința aceasta se cetesce conceptul unui raport cătră guvern, în urma ordinului guvern, din 11 lynie 1776 Nr. ‘2677, „wegen der Ansie- dlungs-Geschăfte derer Wallachen, welchen die Huten abgerissenworden“. Ședința magistratului din 16 Iulie 1776: No. 764. Die Hochl. in dem repositions Geschăfte derer Wallachen verordnete konigl. Commission beschuldiget, vermoge Intimats dd. 12-ten July 1776 den Magistrat einer Verzogerung und Saumseeligkeit in Wieder-Einsetzung derer exturbierten Wallachen, welche derselbe besonders dadurch geăussert, weilen Er die activitaet seines Commissarii zu sehr, lauth der Ihm ertheilten Instruction vom 10. July, eingeschrenkt, und alles was Er wider seine miindliche Instruction gethan, vor nuli und nichtig erkannt habe. Daher solcher die H. Gub. Commissarios nur bis Girelsau annoeh begleiten wolle. Da also hieraus erhelle, dass der Magistrat nicht gesinnt seye mit dem gehorigen Eifer dieses Werk zu betreiben, so wird befohlen, mit mehrerem Ernst die Wiedereinsetzung derer Wallachen, sich angelegen seyn zu lassen, und ausgeschickten Commissariis allen erforderlichen Beistand zu leisten, die Hochl. konigl. Commission dagegen sogleich, innerhalb 3 Tăgen, genau und umstăndlich zu berichten, und zwar: l-o. Warum der Magistrat in obiger Instruction dem Cossario Czekeli nur in 9 Dbrfern die reposition derer Wallachen anbefohlen? 2-o. Ob die auch in iibrigen Săchsischen Dbrfern wohnhafte Wallachen, welche der Stadthaptmann in 16 Dbrfern beschrieben, und in ihre Geburts-Oerter verwiesen, wirklich schon wieder angesiedelt worden, und woferne solches nicht geschehen, aus was vor Ursachen die reposition verzbgert wiirde? 3-o. Was vor eine miindliche Instruction dem Czekeli gegeben worden, welche der Magistrat vor nuli und nichtig erklărt habe, und aus welcherley Griinden derselbe dahin gebracht worden, solche, folglich alles was der Cossarius Czekelius moge 89 gethan haben, verwerfen wolle ? Da ansonsten die Cossion gendthigt segn wurde die Widerspcnstigkeit des Magistrats Ihro k. k. Ma y ti. anzuzeigen. — Concl. Der Hochl. Cossion zu antworten, dass der Magistrat nach genauer Befolgung aller in dieser Sache erhaltenen Befehle den Commissarius Joh. Czekelius aus der Ursaehe nur auf 9 Dbrfer ausgeschickt babe, weil auf den iibrigen 7 Dorfern keine Hiitten abgebrocben worden, sondern die bierbefindlicbe Wallachen sowohl in ihren Wohnungen, als auch dem Genuss der bisher angebauten Grundstiicke geblieben wăren. Den 2-ten Punkt besagter Instruction betreffend aber, Die HE. Gub. Commissarii den Commissarium Czeckeli zu der Commission, nach Abgang des vom Hochl. Gubernio bestimmten Commissarii, HE. Mich. Soterius subcon- cepisten, gezogen, folglich auch von Ibm verlangt habe, das in lateinischer Sprache verfasste Cossions-Protocoll zu unterfertigen, welcher Sprache gedachter Commissarius Czeckeli, als welcher nur zur Betreibung der wieder zu errichten. wallachischen Hiitten hinausgeschickt worden, nieht kiindig seye: daher der Magistrat sich gemtissiget gesehen, alles was derselbe wider seine vorige mtindliche Instruction mbge gethan, geredet und geschrieben haben, vor nuli und nichtig zu erklăren, wovor er alles auch jetzo erklăre. Das diessfalls verfasste Concept wird hierauf verlesen und expediret. No. 762. Sămmtliche Inwohner des Săchsischen Dorfs Gross-Scheuern klagen dariiber, dass die daselbst an der Seite des Dorfs, nur unter gewissen Bedingungen, geduldete Wallachen, woriiber sie die mit den Wallachen vom Dorf ausgemachte Contracte beyschliessen, in ihre Gerechtsame ein- dringen, und das, was seibige bisher modo precario genossen, vorschrifts- weise an sich reissen wollten. Dass, nach dem sie, auf erhaltenen Ma- gistratual Befehl zufolge ihrer gemachten Vorstellung wegen Anwachs und Vermehrung der dasigen Săchsischen Jugend, die Wallachische Hiitten niedergerissen, nachhero nur vor wenig Tăgen, durch den von Tit. H. Gub. Secretair Baron Miske und Vice-Director Medve erhaltenen Befehl angehalten worden, diese Caliben wieder aufzubauen, welches sie auch befolgt, da aber einige Wallachen wider die hohe Gubernial Cossion vom 10. Octobr. 1775, die Wiedererrichtung ihrer Hiiten auf dem nemlichen Platz, wo solche vorhin gestanden, errichtet haben wollten, und darauf beharreten, ihre junge Leute von denen, durch die ausgeschickte HI. Gubernial-Commissarios angewiesenen, und durch eine hohe Gubernial- Resolution versicherten Wohnplătze zu vertreiben, — so bittet das Dorf, der Magistrat wolle Mittel ausfindig machen, womit diese junge Săchsische Wirthen in denen Ihnen angewiesenen Plătzen verbleiben, und ihre bisher angtwendete Miihe und Unkosten nieht vergeblich seyn mogen; ferner auch die dasige Inwohner bey denen von so viei hundert Jahren beybe- haltenen Gerechtsamen schiitzen, anbey die gantze Sache dahin einzuleiten suchen, damit die Wallachen in die ihnen von denen Landes-Gesetzen bestimmte und allemal im Brauch gebliebene Grăntzen, auch vermoge 7 90 der mit uns eingegangenen Verbindungen, angewiesen werden mbgten. — Concl. Es soli dem Hochlobl. Gubernie die gantze Lage dieses repositions Geschăfts in confbrmitaet des vorherigen Conduși berichtet und zugleich auch gegenwărtiges Memorial beygeschlossen werden. Welches alles sodann auch Ihro k. k. Maytt. vorstellig gemaeht werden soli, mit der allerunter- thănigsten Bitte, den Mgrt auf den Fall weiterer in Sachen wider ihn etwa anbringender Beschwerden Allermildest zu hbren, um specifice aus- weisen zu konnen, wie eydespflichtig derselbe sich angelegen seyn lasse, die wegen Wiederherstellung der wallachischen Kaliben erflossene Aller- hbchste, und die sicii bierauf grundende Gubernial Betelile, auf das schleunigste zu vollziehen. Eine Zuschrift an den hiesigen Magistrat, vom National Agenten v. Tiiri, dd. Wien den 5. July a. c. wegen der von Allerhochst Ihro k. k. Maytt. in obigem repositions Geschăfte erhaltenen miindlichen Ausserung. — Concl. Dient zur Nachriclit. Der vom Magistrat ausgeschickte Commissarius, Joii. Czeckelius, uberschickt die Berichte in wie weit die Wiedererrichtung der Walla- chischen Hiiten in den Dorfern Kastenholz, Rothberg und Burgberg ge- kommen sey, und vor welche Wallachen namentlich ihre Kaliben fertig geworden, mit der Anfrage, was Er dabey zu thun habe? Da 3 Wallachen in Kastenholz, welche, ihrem Vorgeben nach, vor einem Jahr ein Stiick Erde von Dbrn-Hecken, doch ohne Wissen des Dorfs gereiniget, auch geackert hatten, diese von dem Dorf aus bey Niederreissung der Kaliben ihnen weggenommene Erde, wieder haben wollten. Ferner ein Wallach in Rothberg Nahmens Onye Bortsche ihm geklagt habe, wie dass Ihm das Dorf vor 3 Jahren ein Stiick Erde von s/₄ gegen jăhrliche Bezahlung gegeben, vor heuer auch wieder die Beamten darum angesprochen, welche ihm auch solches zugesagt, aber keinen Alldomasch dariiber gehalten hatten, wozu sich nachher ein Dorfsmann gefunden, Namens Georgius Gross, und ihn davon abgetrieben hătte, unter dem Vorwand: Er seye als ein Dorfsmann năher als der Wallach zu der Gemem Erden vor Be- zahlung. — Concl. Diese Berichte sollen demHochl. Gubernio eingeschicket, dem Commissario aber geschrieben werden, die Grundstiicke, welche die Wallachen bey der Beschreibung des Stadtbfauptmann Hertels in Genuss gehabt, deneu Wallachen wieder zu iiberlassen. Ședința magistratului din 24 Iulie 1776: Es werden die Berichte des Magistratual Commissarii, Joii. Czekelius, verlesen, wegen der in den Dorfern Burgberg, Girelsau, Neudorf, Hanuebach, Stoltzenburg und Gross-Scheueren wieder errichteten Wallachischen Hiiten. — Concl. Sollen der Hochl. kbnigl. Commission eingeschickt werden. Tot în ședința aceasta: Ferner werden folgende Concepte verlesen: l-o. Eine Allerunterth. Vorstellung an Ihre k. k. Maytt. dd. 16. July a. c. iiber die jetzige Lage des repositions Geschăftes derer Wallachen, 91 vermog welcher das Memorial der Gross-Scheuerner in dieser Sache bey- geschlossen wird. 2-o. Ein Bericht an das Hochl. G-ubernium de eodem dato in der nemliehen Materie, etc. Ședința magistratului din 1 August 1776: Nr. 827. Ein Bericht des Communitâts-Verwandten, Johann Czekelius dd 26. bis 31-ten July iiber dem Fortgange des Wallachischen restitutions-Geschaftes in den Ort- schaften Kastenholz und Burgberg, wobey sich derselbe in Ansehung Gross-Scheuern und derer von dasigen Wallachen im Genuss gehabten Grundstiicke, wie auch Scheuern, Stălle, Zatime etc., anfragt, wie er sich zu verhalten babe. — Ooncl. Dem. H. Czekelius zu antworten: der Ma- gistrat verweise ihn auf die ihm mundlich und schriftlich gegebene In- struction, welche es ausdrucklich enthalte, dass diesen Wallachen auch die Grundstiicke, welche sie in der Nutzung gehabt, restituiret werden sollten. Es seye also uberfliissig gewesen, sich diessfalls um fernere Verhaltungs Befehle anzufragen, zumahl ihm auch letzthin geschrieben worden, dass alles Niedergerissene, wiedererichtet werden solie. Ședința magistratului din 7 August 1776: Nr. 844. Ein Bericht des H. Joh. Czekelius von 2-ten und 3-ten Aug. von dem weitern Fort- gange der Wiederansiedlung der Wallachen bey Neudorff, Hannebach und Gross-Scheuern. — Concl. Soli dem Hochl. Gubernio eingeschiktwerden. Ședința magistratului din 28 August 1776: Nr. 916. Cossio Gublis dd. 9-na Augusti 1776 Nr. 3839. Das Hochl. Gubernium communiciert das Protocoll der von dem Tit H. GubL-Secretair Bar. Miske und dem T. H. Fiscal V. Director Medve peragierten Visitation derjenigen hiesig. Săchsich. Stuhlsortschaften, allwo die Wiedereinsetzung derer Wallachen geschehen solie. Und da aus solchem erhelle, dass annoch in verschiedenen Dorfern ein grosser Theil der wieder herzustellenden Wohnungen und tibrig. Gebaiiden aufzubauen und auszufertigen rtickstăndig seye: So wird befohlen, dieses Wiedereinsetzungs Geschăft um so ernstlich. und schleu- niger zu betreiben, je gewisser man sich widrigenfalls die schwerste Ve- rantwortung zuziehen wiirde; auch von dem Fortgang dieses Werkes alsogleich und langstens binnen 8 Tăgen Bericht abzustatten. Nr. 920. Cossio Gublis dd. 16. Aug. 1776 Nr. 3922. Ein wiederholtes Monitorium wegen Beschleunigung des Wallachischen repositions-Ge- schăftes mit dem Beysatz, dass man sich hierinfalls durch keinerley vorfallende Feldarbeiten zuriickhalten lassen solie. — Concl. Es wird der Kaufmann T. H. Martin Hertel ad Sessionem gerufen und demselben befohlen, sămtl. 9 Dorfer, wo die reposition geschehen, zu circulieren, und das was an Hiitten, Zaiimen etc. noch fehlet, ohne Zeitverlust ma- chen zu lassen, auch von 8 zu 8 Tagen hereinzuberichten, wie weit man gekommen seye. Ședința magistratului din 21 Septembre 1776: Nr. 1000. Cossio Gublis dd. 5. Sept. 1776 Nr. 4226. Ein Monitorium wegen vbllige res- 7* 92 tituirung derer bei den hiesig. Săchsischen Stuhlsortschaften commorie- renden Wallachen und diessfăllige richtige Abstattung der anbefohlenen achttăgigen Berichte. — Concl. Da der hiezuangestellte Commissarius Martin Hertel eben mit Betreibung dieses restitutions-Werks beschăftiget ist: so wird hievon der verlangte Bericht von Zeit zu Zeit eingesendet werden. Ședința magistratului din 26 Septembre 1776: Nr. 1026. Eine andere (Gubl. Cossion) dd. 20. Sept. a. c. sub Nr. 4531 in Betreff der Klagen einiger Gross-Scheuerer und Burgberger Klagen mit dem Befehl ersteren andere Platze in der nemlichen Gute und Grosse wie die vorigen anzuweisen, und ihre Wohnungen so wie die vorigen wiederum aufzurichten, wie auch die Grundstiicke, im Fall solche dergleichen ge- habt, wieder zuriickzustellen, indem die vorige hohe Gubl. Verordnung wegen amovierung dieser Wallachen nicht mehr stattfinden konne, weil solche erst damahlen vor sich gegangen, als auch die andern exturbieret worden; gleichfalls sollten auch die Hiitten derer Burgberger Wallachen ohne Verzug wieder aufgebaut werden, da die lăngere Verzdgerung des Magistrais in diesem Fall gar nicht entschuldigt werden Iciinne, sondern einer schweren Ahndung wiirdig seye. Uber welchen Erfolg das Hochl. Guber- nium den Bericht innerhalb 8 Tagen einzusenden verlangt. — Concl. Es wird dem H. Stadthauptmann Hertel aufgetragen, in Gross-Scheuren selbst zu untersuchen, ob die Sachsen etwas auf die denen Wallachen abgenommene Plătze gebaut, oder nicht, und das Dorf im ersten Fallen anzuhalten, diesen Wallachen aut andere anzuweisende Grundstiicke Wohnhutten nach dem hohen Gub. Befehl, im letzteren Fall aber auf den nemlichen Platz, woher solche von Einem Hochl. Gubernio weggewiesen worden, dieselben wieder zu errichten. In Ansehung der Burgberger Wallachen berichtet der H. Inspector dasigen Dorfs, H. Senat v. Hermanus- feld, wie dass die Sachsische Inwohner nach verllossenen Montag beim Zubewerfung der bereits fertigen Kaliben zugefuhrt, und die Wallachen selbst an den Anwurf Hand angelegt hătten, so dass Er glaube, wie dass bis jetzo alles fertig seyn wiirde. Welches auch dem Hochl. Gubernio einzuberichten. Ședința magistratului din 16 Oct. 1776: Nr. 1084. Cossio Gublis dd. 24. Sept. a. c. Nro. 4418, worinnen in materia repositionis Walla- chorum verlanget wird, die zwischen dem Dorf Stolzenburg und dasigen Wallachen weg. volliger Ausfertigung ihrer Wohngelegenheiten errichtete Convention im Original einzusenden; in Ansehung derer Gross-Scheuerer Wallachen aber sich genauest nach der lezthinnig. Gubernial-Verordnung zu haltei), und endlich weg. den Wallachen Gyorgye Luka zu disponieren, dass desselben Hiitte auch auf’gerichtet wiirde, weil derselbe desswegen. dass er seinem Bruder den Kopf eingeschlagen haben solie, nicht mit Vorenthaltuug seiner Hiitte, sondern auf andere Art zu bestrafen seye. — Concl. Es ist hierauf der verlangte Oiiginal-Contract bereits eingeschiekt 93 und zugleich berichtet worden, dass der Commissarius Martin Hertel den Befehl erhalten habe, den Wallach Gyorgye Luka zufrieden zu stellen, und dass man dessen ferneren Bericht wegen dem repositions- Geschăfte năchstens einsehicken werde. Ședința magistratului din 28 Oct. 1776: Nro. 1094. Eine andere Gubl.-Cossion dd. 8. Octobr. a. c. sub Nro. 4753, vermbge welcher befohlen wird, dass woferne die Klage des Vonya Urss aus Girelsau in Riicksicht seiner Wohnhiitten gegriindet sey, die so das Dach davon abgerissen, und da- durch die Wănde dieser Wohnung nach erfolgten hăufigen Regen geschwă- chet, nicht nur das Dach, sondern auch die Seiten-Wănde herstellen, daher auch den Supplicanten in Făllung des Holtzes zu diesem Endzweck nicht hindern solite,n. IJberhaupt wird in Riicksicht der Nutzting derer Wulder verordnet mit den Wallachen so vorzugehen, damit solche nicht durch ihre (dlzugrosse Unterdruckung und Emscliriinkung auf das ailsserste gebracht werden mbgten. — ConcL Es wird dem H. Hertel committiert diese Klagen zu untersuchen, und von dem wahren Befund der Sachen den Magistrat zu informieren, um so dann den verlangten Bericht Einem Hochl. Gubernie einsenden zu kbnnen. Nro. 1095. Eine andere dd. 8. Octobr. a. c. sub Nro. 4766, mit den Befehl, auch die Săchsischen Inwohner des Dorfs Kastenholtz, in Ruck- sicht der von 9 Wallachischen dasigen Familien wider jene eingereichte Klagen, zu horen, und nach Beobachtung der Allerhbchsten wegen re- position derer Walachen ergangenen Verordungen, einen wahrhaften und genauen Bericht alsbald hiniiber zu geben. Ședința magistratului din 30 Oct. 1776: Nro. 2005. Eine hohe Gubl. Verordung dd. 11. Oct. a. c. sub Nro. 4915. Die reposition derer Wallachen wird zufulge der vorigen Befehle betrieben, und zwar mit der letzten Vermahnung, dass woferne der Magistrat dies von einer solchen Zeit her aufgeschobene Werk, nicht zu Ende bringen werde, das Hochl. Gubernium auf Unkosten des Lobi. Magistrats Commissarios zu Endigung dieses Gcschafts hinausschicken (werde), sodann ober denselben als ungehorsam in Befolgung der Allerhbchsten Befehle Ihre k. k. Maytt. vorstellen wolle. — Concl. Es ist bereits der Commissarius Hertel auf die Dbrfer, woher die Wallachen translociert werden sollen, daher ihre Hiiten abgerissen worden, mit dem Auftrag hinausgeschickt worden, zu untersuchen, was noch zu machen ruckstăudig (wăre) und die Dbrfer zu Wiederherstellung anzu- halten. Nro. 2011. Eine andere dd. 1. 8-bris a. c. sub Nro. 4566, lauth welcher die Convention derer Wallachen aus Hammersdorf mit denen Sachsen wegen Wiederherstellung ihrer Hiitten in originali verlangt, und zugleich befohlen wird, zu Folge Allerhbchster Verordungen auch vor die Familien derer zwey des Diebstahls beschuldigten, die niedergerissenen Hiitten wieder aufrichten zu lassen, weilen solche, im Fall auch jene gerichtlich deș Diebstahls tiberwiesen wiirden, die Ștrafe des Verbrecljenș 94 nicht mittragen kbnten. — Concl. gedachte Convention soli in originali eingeschickt werden mit dem Bericht, dass denen Hammersdorfern auch die Befolgung des letztern anbefohlen worden. Nr. 2008. Se Grăfliche Excellentz Nicolaus v. Bethlen communicieren praevie ein an das Hochl. Gubernium dd. 3. 8-bris 1776 im repositions Geschafte derer Walachen erlassenes Allerhbchstes Hof-Decret, mit dem Befehl in Ansehung aller Dbrfer, woher diese exturbiert worden, eine statthafte Auskunft zu geben, in welchen Dbrfern nemlich und wie viei reponiert? welche noch nicht wieder angesiedelt? und wem die weg- genommene Sachen noch nicht zuruckgestellt worden? — Concl. ist bereits dem Commissario Hertel committieret worden. Ședința magistratului din 2 Nov. 1776: Ein Speciesfacti nebst der vom H. Cossario Hertel vollzogenen Untersuchung in Girelsau in Riicksicht der vom Vonya Urss wegen Wiederherstellung seiuer Hiitten, dem Hochl. Gubernio und von da heriiber gegebenen Klage, vermbge welcher die unstatthafte exposition dieses Supplicanten erhellet. — Concl. Dem Lobi. Judicat zu committieren um diesen hereingeschickten Wallachen hieruber zu hbren. Ședința magistratului din 4 Nov. 1776: Nr. 1117. Eine hohe Gubl. Verordnung dd. 3. Oct. a. c. sub Nro 4691 în Riicksicht der von den Sachsen in Gross-Probstdorf vbllig niedergerissenen Hiitte des dasigen Kuhhirten, welcher wegen seiner krănklichen Umstănde die Kiihe nicht mehr hiiten kbnne. Es wird daher befohlen solchem wieder seine Ka- liben herstelleu zu lassen, und innerhalb 8 Tăgen das Hochl. Gubernium von dem Erfolg zu berichten. — Concl. Dem dasigen Provisor zur Untersuchung zuzustellen. Ședința magistr. din 11 Nov. 1776: Der Bericht des auf die Dbrfer, woher die Wallachen translocieret werden wollen, ausgeschickten Com- missarii Martin Hertel, wegen Wiedererrichtung ihrer Hiiten, nebst dem in Riicksicht des Vonya Urss aus Girelsau gehaltenen Verhbrs. — Concl. Dem Hochl. Gubernii zufolge Hochdesselben heriiber gegebenen Ver- ordnungen einzusenden. Ședința magistratului din 23 Nov. 1776: Nr. 1182. Eine hohe Gubernial Verordnung dd. 15. Nov. 1776 sub Nr. 5195, vermbge welcher, zufolge eines Allerhochsten Hof-Decrets vom 3 Octobr. a. c. wegen ohnverziigliche Wiedereinsetzung derer amovierten Wallachen, befohlen wird, innerhalb 3 Tăgen eine Tabelle dariiber einzusenden liber alle bisher vbllig wieder in ihre Giiter und Haiiser, oder nicht ganz noch reponierte Wallachen, damit Ihro k. k. Maytt. ein umstăndlicher Bericht in Befolgung erwehnten Allerhochsten Befehl hinaufgegeben werden kbnne. — Concl. Die anverlangte Tabelle soli dem Hochl. Gubernio eingesendet werden. Ședința magistratului din 21 Febr. 1777: Nr. 189. Eine Gubl. Cossion dd. 7. Febr. a. c, sub Nr, 548 mit dem Befehl, diess, da die 95 generelle von dem Magistrat in dem repositions Geschăfte derer Wallachen dem Hochl. Gubernio eingeschiekte Tabelle mit den Investigations- Protocollen der diesfalls ausgeschickten Tit. H. Cossariornm nicht iiber- einstimme, und die Klagen derer Wallachen wegen Wegnehmung der Griinde zum Feldbau, Nichtgestattung Holz in freyer Waldung zu făllen, und theils noch nicht vblliger, theils găntzlich unterbliebenenen Errichtung ihrer abgerissenen Hăuser, tăglich wiederholt wilrden, der Magistrat die Ursache anzeigen, aus welchem Grund denen exturbirten Wallachen der Feldbau und frey Holtz zu făllen nicht gestattet wurde, indessen aber die găntzliche reposition derer Walachen ohnverzuglieh anordnen, und sowohl hieruber, als obberuhrtem das Hochl. Gubernium informieren moge. — Concl. Der angezeigte Bericht derer T. H. Cossariorum in diesem Geschăfte, soli von Einem Hochl. Gubernio verlangt werden, um solche mit den diesseitigen Tabellen gegeneinander halten, sodann von Dorf zu Dorf die Untersuchung diesfals vollziehen, und iiber den wahren dermaligen Stand dieser Wallachen dem Hochl. Gubernio berichten zu kbnnen, welches Einer besondern Commission unter der Aufsicht H. Senatoris Kein mit Zuziehung eines Mitgliedes aus der Lobi. Communitaet aufgetragen wird; worauf zugleich das diesfalls abgefasste Concept stante sessione expediert wird. Ședința comunității orășenesci din 6 Martie 1777: Hierauf wird die zu Folge hoher, unter gestrigen Session verlesene Gubernial Ver- ordnung herauf berufene Lobi. Communitaet ad sessionem eingeladen. (Mai înainte se ținuse ședință magistratuală.) Worauf auch alsbald die Tit. H. Deputierte von Seiten des Lobi. Gubernii Graf Kerntny und Stephan von Hannenheim, nachdem beyden einige von Seiten der Com- munitaet bis auf die Stiegen, die jiingeren H. Senatores dagegen bis zur Stiegen entgegen gegangen, eintretten. Sobald Hochdieselben den Ihnen insbesondern angewiesenen Platz eingenommen, wird dwch den H. Gubl. Con- cipisten Sam. Kârollyi ein Allerhbchstes k. k. Rescript dd. 23 Ian. 1777 verlesen, vermbge welcher Thro Ic. Ic. Maytt. AHerhbchst Dero Missfallen iiber das Verfahren des Magistrate in der Ihm schuldgegebenen exturbation derer Wallachen von den Sdchsischen Dbrfern nachdrilcklich zu erkennen geben, und dem Magistrat solches bey offenen Thilren zu verlesen, anbey aber sowohl die vor die diesfalls auf die Dbrfer geschickte Tit. H. Cossarios verwendete Aus- gaben und Contribution dieser exturbierten Wallachen pro A. 1776 zu Vergil- tung des Ihnen hiedurch verursachten Schadens und Zeit-Versailmniss, wie auch die Bonification der Arbeit und Zeit-Versailmniss der Săchsischen Dorfs Inwohner in 3 Theilen zu bringen anbefiehlt, wovon einen Theil damaliger T. H. Consul Provlis von Honnamonn, und anstatt des vorigen H. Stuhlsrichters Mich. Seivert, dessen Erben, wie auch Herr Senator von Kislingstein, die ubrigen zwey Theile, aber diejenige Senatores, so in den Magistratual Sessionen vom 24-ten und 29-ten April 1776 zugegen gewesen, zu vergiiten gehalten seyn sollten. 96' Tit. H. Gubl. Rath Graf Kemdny proponiert hierauf miindlich, dass diese Vergutung innerhalb 4 Wochen richtig in die Provl. und Cameral Cassa eingeliefert werden miisse, zu welchem Ende Hochderselbe das Verzeichniss der Contribution der exturbierten Wallachen pro A. 1776 und die Specification der aus der Cameral und Provl. Cassa gelieferten Diurnorum und iibrigen in diesem Geschăfte gehabten Unkosten dem H. Consuli Provii einreichet, mit dem Bedeuten, die Amtsleute von denen Săchsischen Dorfern., woher die Wallachen exturbiert worden sollen (sic!), ohnfehlbar den 10-ten dieses Mo- naths vor eine Hochl. Cossion zu berufen, um wegen der Forderung in Bilck- sicht ihrer diesfalls gehabten Arbeit und Zeit- V ersailmniss eine genaue Unter- suchung anstellen zu hbnnen. Tit. H. Provl Consul erwiedert, wie dass der Magistrat mit dem grOssten Schmertz diese Allerhochste Ung nade vernommen, und sich mit aliem moglichen Eifer befleissigen wilrde, sich der Allerhochsten Gnade in Zuhunft nieht un- wiirdig zu maehen, zu derenl Wiedererhaltung der Magistrat auch um die Unterstiltzung eines Hochl. Gubernii und Hochdesselben Furwort unterthănigst bitten wolle. Worauf obgedachte Tit. H. Deputati wieder abgehen, und sodann verlesen werden: l-o. die hohe Gub. Verordnung dd. 27. Febr. 1777 sub Nr. 227 wegen Absendung dieser Deputation, etc. Nro 231. Eine andere Gub. Verordnung dd. 25. Febr. 1777 sub Nro 627, vermoge welcher die Klage zweyer Mayrer, dass auch sie aus Hannebach vor 14 Jahren exturbiert worden, und lauth Allerhochsten neuen Befehl wieder gantz reponiert werden sollten, mit dem Auftrag hertibergegeben wird, um das Hochl. Gubernium innerhalb 8 Tăgen zu berichten, in wie weit diese Klage gegrtindet sey. — Concl. Soli H. Senatori Kein zur Untersuchung iibergeben werden. Nro. 236. Eine andere dd. 4. Febr. 1777 sub Nro 9130, zufolge welcher die Klagen derer Gross-Scheurner Wallachen, wegen exturbation und Abreissung ihrer Haiiser mit dem Befehle communicirt werden, um nach untersuchter Klage, auf alle Punkte insbesondere einen statt- haften Bericht dem Hochl. Gubernio einzuschicken, indessen aber darauf zu sehen, damit denen Suplicanten Iceine Gelegcnheit weiter zu Klagen gegeben, sondern auf ihre găntzliche restitution gesorgt werde. — Concl. dem H. Se- nator Kein zur Untersuchung in loco mitzutheilen. Ședința magistratului din 8 Martie 1777: Zu mehrerer Glaub- wiirdigkeit der zu untersuchenden Klagen derer bey den Săchsischen Dorfern wohnenden Wallachen wider die Săchsischen Inwohner, wird resolviert, zu dieser Investigation zwey ungrische Gubl. Cantzellisten als Regios mitzunehmen. Ședința magistratului din 13 Martie 1777: Nro. 271. Eine andere (Gubl. Cossion) dd. 28. Febr. a. c. sub Nro. 870. Das Hochl. Gubernium iibersendet auf Mgrtual Ansuchen die tiber die durch den Cossarius Hertel in dem repositions-Geschăfte derer Wallachen eingeschickte Tabelle ge- 97 machte Reflexionen in einer sub Nro. 548 beyliegenden relation, mit dem Befehl, zufolge vorheriger hoher Gub. Verordnungen alsbald fiirzusehen, damit denen exturbierten, und naehher wieder angesiedelten Wallachen keine Gelegenheit billig klagen zu kbnnen, gegeben werde, zugleich aber auch die hohen Gubl. Befehle insbesondern den vom 7. Febr. sub Nr. 548 erlassenen, zu befolgen, und den verlangten statthaften Bericht einzu- schicken. — Concl. Soli dem diessfalls zur Untersuchung auf die Dorfer hinausgeschickten Cossario H. Kein communiciert; dem Hochl. Gubernio aber vor die communication obgedachter reflexionen gedankt, und da der Magistrat fiirsieht, dass die diesfăllige ungegrundete Klagen derer Wallachen nicht aufhbren, zugleich das Hochl. Gubernium ersucht werden, zu mehrer Glaubwtirdigkeit der diesfălligen Untersuchung einen Subalternen von Seiten desselben als Regium der Mgrtual Cossion beyzugeben. Leg. die von der Commission in Hammersdorff in dem repositions- Geschăfte derer Wallachen vollzogene Untersuchung, wozu einige An- merkungen gemacht werden. — Concl. Soli der Cossion hinausgeschickt werden, und das Angemerkte noch nachzuhohlen, worauf diese Arbeit dem Hochl. Gubernio einzuschicken. Ședința magistratului din 20 Martie 1777. Nro 302. Eine an- dere (Gubl. Cossion) dd. 6. Mărtz a. c. sub Nro 1128, vermoge welcher das Memorial der Aposdorffer Wallachen, welche dariiben klagen, dass sie von den Săchsischen Mitinwohner vexiert, und in dem Incolat turbiert wiirden, mit dem Befehl heriibergegeben wird, um die Ursachen dieser Klagen zu untersuchen, und im Fall solche gegriindet befunden werden dbrften, die beklagten Sachsen von weiterem denen Wallachen zuzufti- genden Unrecht abzuhalten, wie auch alle Gelegenheit weiter zu klagen zu verhindern, von dem Erfolg aber das Hochl. Gubernium zu informieren. — Concl. Zu berichten, dass diese Klagen ungegriindet wăren, indem die Hiitten vom Dorf aus vor die Hirthen errichtet worden, da die Suppli- canten aber nicht mehr Hirthen Dienste thun wollten, so wăre das Dorf gemiissiget andere Hirthen aufzunehmen, und solchen diese Hiitten zur Wohnung anzuweisen, nunmehro verlangten Supplicanten einen Platz anzuweisen, um andere Hiitten vor sich zu bauen, welches nicht geschehen kbnne aus Mangel des Platzes. Letztlich werden folgende Concepte verlesen und approbiert: l-o. Einer relation an das Hochl. Gubernium dd. 13. Martij a. c. wegen reposition der Wallachen ad Nr. 271, etc. Ședința magistratului din 1 Aprile 1777: Letztlich wird verlesen ein Concept einer aller unterthănigsten Bitte des hiesigen Magistrats au Ihro k. k. Maytt. dd. 30. Miirtz 1777, wegen Milderung der demselben (Honnamon) zuerkannten Strafe in Rilcksicht des Verfahrens wider die Wallachen. Ședința magistratului din 29 Aprilie 1777: Nro 428. Cossio Gublis dd. 25-ter April 1777 sub Nro 2104. Es wird der Bericht verlangt, ob und auf was Art der AHerhochste Befehl in Ansehung die dem Magistrat 98 wegen Vertreibung der Wallachen andictierte Strafe vollzogen worden seye. — Concl. zu antworten: dass der Magistrat dieserwegen Clemcntiam Principis imploriert hdbe, und also bis zu erfolgender Allerhochsten Pesolution um dilation bitte. Ședința magistratului din 16 Maiu 1777: Nr. 474. Eine andere (Gubl. Cossion) dd. 15. April 1777 sub Nro 1513, vermoge welcher befohlen wird, den Ham mers dorffer Wallachen, welche die gemeine Dorfslasten so wie die dasige Sachsen triigen, die ihnen vor der exturbation gestattete beneficia, auch ferner hin, ohne Einschrănkung zu bewilligen, und die wegen ihrer Wiederansiedlung erlassene Verordnung zu befolgen. In Rucksicht eines Gubernial subalternen, welcher der von den Magistratual Cossariis angefangenen Investigation beiwohnen solie, erwiedert das Hochl. Gubernium, dass solcher nicht nothig wăre, und keine Gelegenheit zu weiteren Unkosten gegeben werden dorfte, da Hochdasselbe der von dem Magistrat angefangenen Untersuchung der Klagen derer Walla- chen allerdings beypflichte, welche jedoch zu betreiben, und dem Hochl. Gubernio der diesfâllige Erfolg zu berichten wăre. — Cond. Dient zur Nachricht, und soli diese bereits vollzogene Untersuchung eingeschickt werden. Ședința magistratului din 4 Iunie 1777: Nr. 533. Commissio Gublis dd. 22 Maji 1777 sub Nr. 2433. Ein Monitorium, die Allerhochste Ver- ordnung in negotio repositionis Valachorum, welche dem Magistrat durch Gubl. Commissarios publiciert worden, bin. 8 Tăg. ein Geniig zu leisten und hieruber Bericht abzustatten. — Concl. Zu informieren: Der Magistrat werde die Veranstaltung machen, dass die andictierte Strofe vom Sallario der betreffenden Senatorum abgezogen werde. Da diese Salarien aber be- kanntlich so beschaffen, dass solche auch ohne dergleichen Abziige zu an- stăndiger Unterhaltung einer Familie nicht zureichen und verschiedenen Senatorum Vermogens-Umstănde so conditioniert wăren, dass sie ausser dem geringen jăhrl. Salario, keine andere Einkunft hătten, so bitte man um die Erlaubnis, diese Salarien-Abziige in măssigen Ratis successive vornehmen zu konnen. Ședința magistratului din 16 Iulie 1777: Resolutiones auf miind- liche Vortrăge: 3-o Den bereits bey den Săchsischen Stuhlsdorfern woh- nenden Wallachen, soli nicht erlaubt werden, mehrere Hutten anzubauen, als sie bey ihrer Translocation bereits gehabt, vielweniger aber ausser diesen einem Wallachen sich bey gedachten Dorfern neuerdings anzu- siedeln gestattet werde. Ședința magistratului din 24 Iulie Ylll: Nr. 705. Eine andere (Gubl. Cossion) dd. 8. July sub Nr. 3397, zufolge welcher in Riicksicbt der eingereichten, und beygelegten Bittschrift des Many Lâzăr und Gyorgye Luka aus Hahnebach befohlen wird, die Ursachen und Beweggriinde dem Hochl Gubernio anzuzeigen, warum ihnen verbothen worden, ihre Wohnungen zu vergrossern und neue zu errichten. — Concl, Dem Hochl, 99 Gubernie» einzuberichten die diesfăllige Beweggriinde wăren sowohl in dem Landesgesetz Approb. Constit. P. T. A., als in dem letzten Allerhochsten Befehl wegen Amotion der Wallachen im Erforderungsfall gegrundet, und diese angesuchte Vergrosserung oder Errichtung konne um so we- niger gestattet werden, als hiedurch die sehr anwachsende Săchsische Jugend selbst von ihren Geburths Oertern ausgeschlossen, sodann keinen stabilen Aufenthalt zum grossten Nachtheil des vivi aerarii Regii finden wtirden, da derley Wallachen dagegen in ihrem Geburths-Ort, oder an- dern wallachischen Dorfern. wenn solche nicht von Natur unbestăndig wăren, ja auch in denen Comitaten, wo ihnen hinlăngliche Grundstiicke zum Anbau gegeben werden konnten, leicht anzusiedeln wăren, ohne dass freye Sachsen, und Inwohner jenen als tolerierten Inquilinis weichen miissten. Das diefalls verfasste Concept wird verlesen und approbiert. Ședința magistratului din 29 Sept. 1777: Nro 865. Cossio Gublis dd. 16. September 1777 sub Nro 4075. In Verfolg dessen, was von Seiten des Magistrats unterm 24-ten luli a. c. auf das Ansuchen zweyer Walla- chen Nahmens Many Lazar und Gyorgye Luka vorgestellet, wird hin- lăngliche Auskunft verlangt, aus was fur einem Grund eigentlich die Săchsische Dorfs-Einwohner den bey ihnen wohnenden Wallachen die Erbaung neuer Hăuser oder auch die Erweiterung der bisherigen Wohnungen verwehren wollten. — Concl. Zu antworten: Man griinde sich hiereinfalls 1-mo darauf, dass vermoge der in negotio repositionis Valachorum emanierten Allerhochsten Verordnungen nur die restitutio in statum pristinum, keineswegs aber eine Vermehrung oder Erweiterung der wallachischen Hutten bey den ursprunglich Săchsischen Dorfschaften anbefohlen worden. 2-do darauf, dass diesen nehmlichen Allerhochsten Resolutionen zufolge, der wallachische Inquilinus dem Săchsischen Dorfs- einwohner, so oft sich zwischen beyden eine Collision ereigne, weichen miisse. Da man nun aber jezo bey denen hiesigen Săchsischen Stuhls- dorfschaften ein derer Fall seye, dass es eine grosse Menge junger Hauswirthe an Wohnplătzen und Grundstiicken zum Anbauen gebrauche, der heranwachsenden und zum Theil heyrathsmăssigen Jugend zu ge- schweigen : so wird es den Allerhochsten Verordnungen gerade entgegen gehandelt seyn, wenn man liber die bishero schon bey Săchsischen Dorfschaften eingeschlichenen wallachischen Familien noch mehrere sta- bilieren oder auch denen bereits untergebrachten mehrere Freyheiten einraiimen und dadurch die eingebohren Săchsiche Einwohner beschrănken und nahrungslos machen solite. Bey einer anzustellenden unpartheyischen Untersuchung wiirde sich auch bey den tibrig. Săchsischen Dorfschaften, so wie bey Gross-Scheuern, allwo die Untersuchung geschehen seye, unwiedersprechlich finden, dass die Wallachen den eingebohrenen Săch- sischen Einwohnern an ihnen wiirklich hinderlich und nachtheilig wăren; solite man also noch mehrere einschleichen lassen : so wiirde hiedurch der Schaden immer ₑgr6sser, und wenn in der Folge die Nothwendigkeit 100 einer Translocierung erheische, solche andurch nur sehwerer gemachet wiirde. Ședința magistratului din 5 Nov. 1777: Nro. 921. Commissio Gublis dd. 26. September 1777 sub Nro. 4524. Communicatur memoriale derer bey Stolzenburg commorierender Wallachen, worinen sich solche beklagen, dass denen wegen ihrer reposition ergangenen Allerhochsten Verordnungen kein Geniige geschehe: pro danda intra quindec. informatione. — Concl. Da die meisten dieser Klagpunkte in denen zu Stolzenburg angestellten Investigationen und dem Hoehl. Gubernio darauf abgestatteten Berichten schon erortert und gehoben sind: so sollen die Anteacta herausgesucht und die verlangte Information darnach abgestattet werden. Ședința magistratului din 21 Martie 1778: Nro. 232. Cossio Gublis dd. 3-tia Marții 1778 sub Nro. 888. Communicatur Memoriale Walachorum penes pagos Stoltzenburg, Gross-Scheueren, Hannebach, Hammersdorf, Neudorf, Burgberg, Rothberg, Kastenholz et Girelsau commorantium, worinnen sich selbige beklagen, dass denen wegen ihrer reposition ema- nierten Allerhochsten Verordnungen noch dato kein volliges Geniigen gesehehen seye, mit Befehl die Sache genau zu untersuchen, und die Allerhochste Befehle zu befolgen, auch von dem Erfolg Bericht abzu- statten. — Concl. Tit. Herr Provl Consul ubernimmt es diese Klagen untersuchen zu lassen, zu welchem Behuf dann deme die vorhergegangene diessfăllige Untersuchungen resolviert werden sollen. Ședința magistratului din 14 Oct. 1778: Nr. 781. Cossio Gublis dd. 29. Sept. 1778 sub Nro. 4409. A. 1777 intimiert intra octavum Auskunft zu geben: ob der unterm 23-ten Junii 1777 in Ansehung der Restitution der emovirten Wallachen emanierten Allerhochsten Verordnungen ein Geniige geleistet worden? — Concl. zu antworten: Die Wallachen seyen beyder, in Ansehung ihrer Wohnungen, als auch derer ehedem im Genuss gehabten Feldgrunde vbllig restituire! worden; die pro A. 1776 vor selbige zu bezahlen anbefohlene Contribution anlangend, hingegen habe der Magistrat annoch im năchstabgewichenen Jahre der Allergnădigsten Monarchin eine allerunterthănigste Bittschrift, wovon eine Abschrift beyzulegen, zu Fiissen legen lassen, worauf zur Zeit die Allerhochste Resolution noch nicht erfolget seye; wannenhero der Magistrat diessfalls noch um wenig Auf- schub und Eines Hoehl. Gubernii văterl. Unterstiitzung gehorsamst bitte. Ședința magistratului din 15 Iulie 1780: Nr. 629. Leg. Cossio Gublis dd. 3. luny a. c. sub Nro 2757 mit dem Bedeuten: in der von dem Magistrat Ihro Maytt. eingereichten Supplique, wegen Erlassung der wegen Amovierung der Wallachen im Jahr 1776 andictierten Strafe, so zufolge Allerhochsten Decret vom 3. Maji a. c. pro opinione zuriick- geschickt worden, wăren zwey Umstănde zur Entschuldigung des Ma- gistrata bey diesem Verfahren hauptsăchlich enthalten, und zwar: Erstlich weil bey Gelegenheit der amovierten Wallachen H. Medve, damaliger Vice-Director, durch seine Cantzelisten, die Klagen im Nahmen der amo- 101 vierten Wallachen verfertigen lassen, und in diese Klagen auch solche einfliessen lassen, deren die Klăger nicht einmal gedacht, ja auch solche Wallachen in die Anzahl der Klăger geschrieben, welche nicht einmal amoviert gewesen, andere endlich ein und den nehmlichen Hausvater unter verschiedenen Nahmen bis zweymal unter die Zahl der Klăger gesetzet. 2-tens dass durch die Amovierung der Wallachen ihnen nichts abgegangen, ja nach den Contributions-Tabellen in Jahren 1776 und 77 ihr Vermbgens-Stand, folglich auch die Contribution der Amovierten nicht nur nicht verringert worden, sondern auch gewachsen seye. Ehe und bevor also die Allerhbchsten Orts anbefohlene Information und Opinion Ihro Maytt. von dem Hochl. Gubernio eingeschickt wiirde, als wird dem Magistrat befohlen, diese von dem H. Medve unrichtig, oder unter verschiedenen Nahmen zweymal in die Zahl der Klăger eingetra- gene Wallachen, zu weiteren Untersuchung specifice und statthaft zu erneuern, den Statum aber der Contribution derjenigen wirklichen Amo- vierten vom vorigen Jahr und accrescent vom folgenden nach der Con- tributions-Tabelle individualiter auszuarbeiten, und dem Hochl. Gubernio ehestens einzuschicken. — Concl. Wird dem H. Notario committiert. SCIINȚĂ, LITERATURĂ Șl ARTĂ. Diplome Maramureșene din secolul XIV și XV. Adunate și co- mentate prin loan Mihalyi de Apșa, doctor în drepturi, procurator al co- mitatului. MaramurSș - Sziget. Tipografia lui Mayer și Berger. 1900. 672 pag. 8° mare. Prețul cor. 10. Sub acest titlu a apărut în timpul din urmă o publicațiune de mare valoare istorică, menită să arunce multă lumină asupra trecutului fru- moasei țeri a lui Dragoș-Vodă. Dl Dr. loan Mihălyi, zelosul scrutător al istoriei Maramureșului, al cărui vrednic fiu este, prin cartea sa, de sigur o apariție cum rar ne este dat să înregistrăm pe terenul istorio- grafiei române, deschide bogate isvoare pentru cunoascerea trecutului acelui colț de țeară, de care sunt legate mari tradiții ale neamului ro- mânesc, și prin aceasta s’a avântat deodată în șirul fruntașilor scrutători ai istoriei noastre naționale. Ceea-ce ridică foarte mult valoarea acestei publicațiuni sunt prețioasele notițe, cu cari însoțesce autorul multe din diplomele publicate, notițe, cari dau dovadă de largi cunoscințe istorice. Volumul de față cuprinde toate documentele din seci. XIV și XV pri- vitoare la Maramureș, câte îi sunt cunoscute autorului după text, dar afară de cele publicate mai sunt âncă foarte multe, cari neobositul scru- tător promite, că-și va ține de datorință plăcută să le caute și publice și pe acelea, dacă publicul se va arăta cât de cât părtinitor față de aceasta întreprindere, care cu drept cuvânt merită toată încurajarea. Din diplo- mele publicate de astă-dată es acum mai ântâiu la lumină 310 bucăți din 102 numărul total de 366, câte cuprinde volumul present. Publicarea celor- alalte era de trebuință nu numai pentru completarea colecțiunii, ci și pentru aceea, că din multele publicațiuni, în cari au eșit, numai puține se află, și acelea cu greu. După proveniență diplomele acum publicate se împart astfel: 67 bu- căți sunt din archiva conventului din Lelesz; 56 din diverse colecțiuni publicate; 49 dela George Petrovay, proprietar în Nagy-Kuru; 32 din archiva comitatului Maramureș, și 162 dela particulari. * loan Circa de Gambuts, ca episcop al Marmației Dositeiu Circa, 1660—1730, de loan Pușcariu, membru al Academiei Române. (Extras din Analele Academiei Române. Seria II. Tom. XIII'Memoriile secțiunii isto- rice. Bucuresci. Institutul de arte grafice Carol Gobl. 1901. 11 pag. 4° Prețul 20 bani). Broșura presentă cuprinde discursul autorului acade- mician ținut în ședința Academiei Române dela 16 Martie 1901, asupra unui personaj interesant din timpurile agitate dela începutul seci. XVIII, căruia se încearcă „a-i da locul cuvenit și bine-meritat în istoria Ro- mâniloru, presentându-1 „ca un martir adevărat*¹. * Higiena sau cartea sănătății, manual pentru scoalele poporale de Dr. Ștefan Erdelyi, Blaj 1900; o mică broșură de 63 pag. premiată și apoi tipărită de despărțământul ₙBlaj“ al Asociațiunii, care cuprinde ur- mătoarele capitole: despre nutremânt (inclusive beuturi), despre aer, despre îmbrăcăminte, despre locuință, despre îngrijirea corpului, despre ocu- pațiuue, despre morburi și despre întâmplări periculoase, redactate toate la priceperea publicului mare, laic în ale higienei și cu mai puțină carte, în aceste capitole sunt înșirate o mulțime de lucruri bune și de folos din domeniul higienei, astfel că putem recomanda cartea tuturor acelora, cari se interesează de chestiuni igienice. (Prețul e de 30 fileri). în fine dorim, ca ediția primă să se epuiseze cât mai îngrabă, pentru a pute scoate o nouă ediție cu uu limbagiu mai îngrijit. * Ugrinus — I2QI. Discurs rostit la 9 (22) Martie 1901 în ședința solemnă, de loan Pușcariu, membru al Academiei Române, cu respuns de B. Petriceicu-Hasdeu, membru al Academiei Române. Bucuresci. In- stitutul de arte grafice Carol Gbbl, furnisor al Curții Regale. 1901.17 pag. 4°. Prețul 20 bani. * Protocolul congresului național-bisericesc ordinariu al Metropoliei Românilor greco-orientali din Ungaria și Transilvania, întrunit în Sibiiu la 1/14 Octobre 1900. Sibiiu. Edițiunea Metropoliei. 1900. 181 pag. 8°. Prețul cor. l⁻4O. * Raportul anual al societății de lectură „Petru Maior" din Budapesta pe anul administrativ 1899—1900. Budapesta, 1901. Proprietatea societății. 103 36 pag. 8°. — Extragem din acest raport următoarele date: Societatea „Petru Maioru, al cărei scop este desvoltarea în cultură socială și în cultură literară a membrilor sei, în anul 1899/900 a numărat: membri fundatori 38, între cari doi membri noui: Dr. Aurel Muntean, adv. în Orăștie și institutul „Victoria“ din Arad; m. onor. 35, și m. ord. 59, va să clică abia ceva peste o terțialitate a studenților români din Budapesta. Soc. a aranjat doue conveniri: o ședință festivă publică comemorativă și o serată literară cu concert și dans. Afară de acestea, în vre-o opt ședințe s’au cetit, discutat și comentat parte productele originale ale membrilor, parte recensiile-analise ale operatelor incurse pentru almanachul societății și ale productelor mai noue ale literaturii noastre. Declamațiunile, precum și producțiunile corului și orchestrei (aceasta din urmă înființată în acest an adm.) au format totdeuna o variațiune plăcută și educativă. Chestia editării almanachului se apropie de realisare. In comitet și în societate a domnit cea mai perfectă armonie și disciplină. Averea în bani gata a societății a fost de cor. 12,553’38; suma venitelor în anul din chestiune de cor. 4280’05, iar a cheltuelilor de cor. 2972’72. Starea bibliotecii la finea anului adm. 1899/900 a fost de 2240 opuri în 2856 voi. Cabinetul de lectură a fost provedut cu 36 diare și reviste, în cea mai mare parte trimise gratuit. Localitățile societății: IV. Molnar utcza 20, II, 10. DIN SINUL ASOCIAȚIUNII. 9 Gregoriu Maior. (1859—1901.) Ținem să ne împlinim o datorie cătră un vrednic fiu al neamului nostru, a cărui moarte timpurie a stârnit sincere regrete în toți Românii, cari se sciu însufleți de înaintarea neamului și de idealurile lui. Modest și neobosit muncitor pe cea mai spinoasă carieră, cum este jurnalistica la noi, căreia din o înflăcărată iubire de neam cu tot sufletul i-a închinat activitatea sa, Gregoriu Maior a sciut în timp scurt să tragă în ogorul culturei noastre naționale o brazdă largă, ce nu se va pirt6 trece cu ve- derea. Deșteptarea poporului, ca să-și cunoască importanța și valoarea sa în această țeară, și înaintarea lui în cultură, ca să poată ține rost cu popoarele conlocuitoare mai favorisate de soarte, iată idealul acestui muncitor desinteresat, iar acest ideal fericitul Maior credea, și bine credea, că-1 servesce mai bine, dacă va stărui să se dee poporului o hrană su- fletească cât mai aleasă și mai abondantă, să i-se deschidă isvoare de lumină: biblioteci poporale, și în special biblioteci poporale ambulante, pe cari le credea pârghia cea mai potrivită pentru luminarea poporului și înaintarea lui în cultură. Maior a fost cel dintâiu, care a pledat și lucrat cu tot zelul seu pentru înființarea astorfel de biblioteci, el a inițiat cele dintâiu concluse ale adunărilor generale ale „Asociațiunii pentru 104 literatura română și cultura poporului român", privitor la înființarea de biblioteci poporale, și idea pentru care atât de mult a sciut să se însu- flețească, el mai ântâiu a realisat-o pe teritoriul despărțementului Brașov al „Asociațiunii". Acesta este mai ales motivul, pentru care aveam de împlinit o da- torie față cu memoria lui Maior, și pe care ni-o și împlinim, publicând și în organul „Asociațiunii" următoarele date biografice: Gregoriu Maior s’a născut la 1859 în Ormenișul de Câmpie, unde tatăl seu era preot. Rămas de mic orfan, un unchiu al seu îl ia sub grija sa și la 1866 îl trimite la școalele primare din Tîrgul-Mureșului, iar la 1868 la școalele din Blaj, unde la 1880 cu ajutorul unui stipendiu din fundațiunea lui Petru Maior absoalvă gimnasiul și face examenul de maturitate. în toamna aceluiași an e primit în seminariul teologic, unde termină la 1884 cursul de 4 ani. Ancă ca cleric de anul al treilea se distinse Gr. Maior prin publicarea unui roman întitulat „Coroana Si- criului¹⁴. După terminarea studiilor teologice pană în toamna anului 1885, Gr. Maior petrece pe acasă pe la rudeniile sale și devine un zelos co- respondent al diarului „Gazeta Transilvaniei". în acest timp încolțesce în mintea lui idea de a veni în ajutorul culturii poporului prin înființarea de biblioteci ambulante, în care scop inițiază pe Câmpie chiar și o co- lectă. în toamna anului 1885 Gr. Maior e angajat ca colaborator intern la „Gazeta Transilvaniei¹⁴, iar dela 1890—1900 a muncit ca redactor res- ponsabil al acestui vechiu 4’ar al uostru. Dar pe lângă toată munca încordată, ce are să o săvîrșească între împrejurările noastre un publicist român, Maior cu inima pururea caldă găsia timp să îmbrățișeze și să-și pună puterile în serviciul ori-cărei cause, ce i-se părea, că contribue la luminarea și la progresul cultural-național al neamului, din care făcea parte. Astfel și marea causă, ce o servesce „Asociațiunea pentru litera- tura română și cultura poporului român" a îmbrățișat-o cu tot sufletul seu, contribuind și el mult ca despărțământul Brașov al „Asociațiunii" să se avânte în timpul din urmă la rangul prim între celelalte despărță- minte și să servească drept exemplu prin felul, cum a priceput să lucre pentru „cultura poporului român", înființând deja pănă acum 17 agenturi comunale și 12 biblioteci poporale ambulante. Cine nu scie, că sufletul dătător de viață al acestor biblioteci a fost Gr. Maior ? în recunoascerea meritelor sale, adunarea generală a „Asociațiunii", ținută în anul trecut la Băile Herculane, l-a ales membru în secțiunile literare, distincție, la care Maior din cause sanitare a trebuit să renunțe. Pe la mijlocul lui Decembre 1900 o grea boală de nervi l-a silit să-și caute sănătatea la Viena, de unde însă nu s’a mai rentors în mijlocul neamului seu, pe care l-a iubit atât de mult, căci în 11 Febr. 1901 moartea a pus sfîrșit cji" lelor sale. Fie viața lui Maior exemplu celor-ce doresc a lucra pentru înaintarea și luminarea neamului. (nt.) 'transilvania. Partea oficială. 33 Nr. 289—1901. Proces verbal din 2 Maiu 1901. Ședința ordinară a comitetului central al Asociațiunii. Președinte: Dr. llarion Pușcariu. — Notar: Dr. llie Beu. — Membrii presenți: Zach. Boiu, Part. Cosma, loan Crețu, Dr. Cornel Diaconovieh, loan Popovici, Dr. Eusebiu R. Roșea, Leontin Simonescu și Nicolau Togan. 71. Cu verificarea, procesului verbal al ședinței de adi Se încredințează domnii: loan Crețu, Dr. Eusebiu Remus Roșea și Nicolau Togan. 72. (237—1901). Escel. Sa dl Dr. Victor Mihâlyi, mitropolit de Alba-Iulia, prin scrisoarea sa din 6 Aprile a. c. însciințează comitetul central, că presidentul Asociațiunii dl loan M. Moidovan, cu breve apostolic din 28 Martie a. c. a fost distins cu titlul de prelat domestic. Comitetul central ia act cu deosebită plăcere de această însciințare și decide a felicita din ședință pe ilustrul seu president la înalta distincțiune ce i s’a făcut. Totodată mulțămesce Escel. Sale mitropolitului de Alba-Iulia pentru atențiunea arătată. 73. (257—191). Secretarul I. presintă procesul verbal al secțiunii istorice a Asociațiunii, care s’a întrunit în ședință în Sibiiu la 16 Aprilie a. c. Totodată înaintează expensarul referentului acestei secțiuni, al dlui Vasile Goldiș, și propune asignarea spre plată a diurnelor și speselor de călătorie la ședința de constituire din 16 Octobre 1900 per K 36.— și la ședința din 16 Aprile a. c. per K 51.— în total K 87, Procesul verbal se va publica în „Transilvania⁴*. Propu- nerile secțiunii istorice se vor delibera în merit după ce vor fi trecute prin ședința plenară a secțiunilor. Diurnele și spesele de călătorie ale dlui V. Goldiș, în suma de K 87.—, se asignează spre plată în contul dotațiunii secțiunilor. 74. (276—1901). Direcțiunea școalei civile de fete înaintează cu data 30 Aprile a. c. procesul verbal al conferenței corpului didactic din 6 Aprile a. c. în această conferență s’au statorit clasificațiile elevelor dela școala civilă pe trimestrul al doilea. Spre scire. 75. (231—1901). Tribunalul regesc din Alba-Iulia prin scrisoarea sa Nr. 1363 din 18 Martie a. c. încunoscințează Asociațiunea, că decisul curiei adus în procesul de dilapidare intentat lui Tit Liviu Albini (colecta întreprinsă pentru ridicarea unui monument lui Avram lancu) a întrat în valoare de drept. (Conf. conclusele: 89 din 1900 și 54 din 7 Martie 1901). Spre scire. 4 34 Transilvania. Partea oficială,. 76. (250—1901). Judecătoria cercuală din Cluj transpune hotărîrea sa Nr. O 2/8 din 27 Martie a. c., prin care losif Petran, losif Pintye și Maria Pintye, eredii legali ai lui loan Petran, se îndrumă la proces. Anumit aceștia nu au vrut să recunoască testamentul fericitului loan Petran susținând, că ar ave defecte de formă. Dacă în timp de 45 dile nu-și vor înainta cererea de împrocesuare, lăsămentul se va preda eredelui testamentar. Aceeaș judecătorie sub ace.laș număr decide, ca intravilanul vândut de loan Petran lui George Csorba și soției sale născ. Ecaterina Tdth, dar ancă netranscris pe cumpărători, să se transcrie pe numele lor. Spre scire. 77. (256—1901). Dl losif Gomboș, preot în Abrud-sat, din încredin- țarea comitetului parochiei gr. or. din Vidra de sus roagă comitetul central, ca moșia rămasă după loan lancu să o vândă bisericei amintite oferind 10% peste prețul stabilit de o comisiune exmisă cu doi ani înainte. Considerând, că comisiunea exmisă prin conclusul Nr. 143 din 9 Iunie 1898 nici pănă astăcli nu a dat răspuns încredin- țării primite dela comitetul central, răspuns solicitat și în 3 Ianuarie 1899, și în urmare comitetul central nu scie cât pre- țuesc realitățile remase dela loan lancu; considerând apoi, că comitetul parochial nu face un ofert concret, și în fine consi- derând, că exmiterea unei nouă comisiuni de estimare cere timp, ceea-ce ar întârzia înactivarea fundațiunii, comitetul central decide a nu se abate dela conclusul său Nr. 58 din 4 Aprilie a. c. 78. (258 -1901). Librăria W. Krafft înaintează cu data 19 Aprile a. c. extrasul din cărțile sale de contabilitate relativ la operele, ce are în comisiune dela Asociațiune, transpunând totodată suma de K 23'05 pentru opere vândute. Extrasul s’a aflat în regulă. Spre scire. 79. (232, 236 și 269—1901). La fondul Casei naționale din taxe de membri fundatori au întrat câte K 500⁻— dela institutele „Crișana" din Brad (rata ultimă) și „Auraria“ din Abrud (rata ultimă) și dela dl Patriciu Barbu, advocat în Reghinul-săsesc (rata primă). Spre plăcută scire. 80. (267, 268 și 278—1901). Pentru înființândul muzeu al Casei naționale au donat: / 1. Dl losif Popescu, când, de adv. în Reghinul-săsesc, 5 obiecte archeologice din bronz, găsite în cimiterul românesc din Deda, comitatul Murăș-Turda, cu 18 ani înainte de aceasta; 2. Dl Patriciu Barbu, advocat în Reghinul-săsesc, o cămașă de zale găsită în comuna Murăș-Cuieșd, comitatul Murăș-Turda; și 3. Dl loan Todescu, paroch gr. or. în Bucium-Cerb, buzduganul lui Horia, comunicând totodată și istoricul păstrării acestui buzdugan. Donațiunile înșirate se primesc cu mulțămită. Transilvania. Partea oficială. 35 81. (243—1901). Direcțiunea despărțementului „Mediaș" înaintează- cu data 6 Aprile a. c. I. Procesul uerbal al adunării cercuale, ce s’a țînut în Mediaș la 2 Septembre 1900. In această adunare s’au presentat și luat spre soire raportul comitetului cercual și rațioeiniul cassei, constatându-se în legă- tură, că despărțământul mai are la trei debitori pretensiuni în suma de circa K. 78'—. Budgetul anului 1901 s’a statorit la percepțiuni și ero- gațiuni cu câte fi. 6⁻80. II. Procesul uerbal al ședinței comitetului cercual din 20 Decembre 1900. în această ședință s’a decis, ca fără amânare să se facă toți pașii pentru încassarea pretensiunilor dela loachim Vintilă și Sofia Horvâth. ad I. Procesul verbal se ia spre soire și proiectul de budget pe 1901 se aproabă. ad II. Spre soire. 82. (275—1901). Dl. losif Morariu, protopop și delegat al comite- tului central, exmis prin conclusul Nr. 279 din 7 Decembre 1899, cu scri- soarea sa ddto 23 Aprile a. o. transpune procesul uerbal al adunării de organisare a despărțementului „Dobra“ din 16 Aprile a. c. Dl delegat a deschis amintita adunare prin o cuvântare ocasională, în care a arătat însemnătatea asociațiunilor în general și a Asociațiunii noastre în special și a îndemnat pe cei presenți a se grupa în jurul Asociațiunii. După aceea a numit notar al ședinței pe dl Lazar Vraciu, cassar ad-hoc pe dl losif Petrovici și a dat cetire §-ilor din statute referitori la membrii Asociațiunii invitând pe cei-ce voesc a se înscrie, spre care scop a sus- pendat ședința pe 10 minute. După redeschidere s’a constatat, că s’au înscris 16 membri ordinari noi: anumit dnii: losif Criste, loan Sîrb, loan Petrovici, Sofronie Olariu, Emanuil Șuiaga, Nic. Gostae. Simion Dragomir, Lazar Vraciu, Longin Popa, Petru Hadan, Serafin Hadan, Alexandru Hain, Vichente Crisovan, loan Hain, Aurel Stănilă, Avram Barbu, și 19 membri ajutători; de față au mai fost âncă 5 membri ordinari vechi. Procedân- du-se apoi la alegerea comitetului cercual, a fost ales director cercual dl losif Morariu, protopop, iar membri în comitet dnii Avram Păcurariu protopop, Adam Lesnican, director de bancă, loan Sîrb, preot, și Nieolau Gostae, primar. în legătură s’au ales și doi delegați în persoana dlor N. Gostae și losif Petrovici, respective N. Muntean și Adam Lesnican, cari să represinte despărțământul „Dobra“ la proxima adunare generală a Asociațiunii. Cu ocasiunea adunării de organisare s’a încassat suma de K 250‘— De organisarea despărțământului „Dobra“ se ia act. Domnii amintiți se declară membri ordinari ai Asociațiunii. Alegerea co- mitetului cercual se aproabă. Dlui delegat se exprimă mulțămita comitetului central pentru interesul arătat față de Asociațiune. 20% ale sumei încassate stau la disposiția despărțămân- tului pentru trebuințele sale, 4* 36 Transilvania. Partea oficială.. 83. (277—1901). Direcțiunea despărțementului „Hida-Huedin“ înaintează, procesul uerbai ai ședinței comitetului cercual din 16 Februarie a. o. în această ședință s’au pertractat afaceri curente și s’a decis, ca proxima adunare cercuală să se țînă în B.-Huedin. Spre scire. 84. (260—1901). Dl Moise Brumboiu, preot și president al agenturei din Tohanul-vechiu, înaintează cu data 19 Aprile a. c. raport despre ac- tivitatea agenturei in 1900—1901. în estras se va publica în „Transilvania". Spre scire. 85. (281—1901). Dl Leontin Simonescu, cassar al Asociațiunii, roagă cu data 2 Maiu a. c. comitetul central, ca din cause sanitare să-i acoarde un concediu de sese septemâni. în timpul absenței va fi substituit de dl Dr. Eusebiu R. Roșea, membru al comitetului. Concediul cerut se încuviințează, având a se anunța pre- sidiului începerea lui. D. u. s. Dr. 11. Pușcariu m. p., vice-președ. Dr. Bcu m. p , secretar II. — S’a veri- ficat. Sibiiu în 5 Maiu 1901. Dr. Eusebiu Roșea m. p., loan Crețu m. p., Nicolau Togan m. p. Nr. 336—1901. Proces verbal din 22 Maiu 1901. Ședința extraordinară a comitetului central al Asociațiunii. Președinte: Dr. llarion Pușcariu. — Notar: Dr. llie Beu. — Membrii presenți: Zaharia Boiu, Parteniu Cosma, Dr. Corn. Diaconovich, Nicolau Ivan, loan Popovici, Dr. Eus. Remus Roșea, losif St. Șuluțu, On. Tilea și Nicolau Togan. 86. Cu verificarea procesului verbal al ședinței de aeji Se încredințează domnii: Parteniu Cosma, Dr. Corneliu Diaconovich și losif St. Șuluțu. 87. (312—1901). Se presintă scrisoarea dto 16 Maiu a. c. a presi- dentului Asociațiunii, dl /. M. Moldovan, prin care — cu provocare la agra- varea morbului de care pătimesce din Martie 1899 — își dă demisiunea din postul de president. Comitetul central ia act cu adâncă părere de reu de de- misiunea presidentului seu și va presenta actul de demisiune proximei adunări generale. Agendele presidiale în sensul statutelor le va provede vicepresidentul, iar pentru cașul dacă acesta ar fi împiedecat, comitetul central designează din sînul sSu pe dl losif St. Șuluțu ca suplent. Transilvania. Partea oficială. 37 88. (322—1901). Secretarul I, în urma însărcinării primite pe cale presidială, presintă propunerea cerută cu privire la designarea locului adunării generale din est-an. în vederea motivelor arătate de comitetul cercual al des- părțământului „Lipova⁴⁴, comitetul central — neavend garanții suficiente pentru succesul adunării generale în locul designat de adunarea generală din Băile Herculane — nu poate esecuta conclusul Nr. 18 al acesteia. în lipsa altei invitări, precum și cu considerare la timpul prea înaintat pentru a pute întră în pertractări cu alte despărțăminte, se decide, ca adunarea ge- nerală din est-an să se convoace la Sibiiu pe diua de 21 Sep- tembre a. c. st. n. Totodată se autorisează biroul a cere dela ministerul de comerciu și în est-an beneficiul călătoriei cu preț redus pentru membrii Asociațiunii, cari vor participa la adu- narea generală. 89. (300—1901). Secretarul I presintă procesul verbal a! ședinței secțiunii literare din 11 Martie a. c. și a! ședinței secțiunii științifice din 5 Maiu a. c. Procesele verbale se vor publica în „Transilvania¹⁴. Con- clusele luate în ambele ședințe se vor delibera în merit după ce vor fi pertractate și înaintate prin ședința plenară a sec- țiunilor. 90. (335—1901). Cu privire la achitarea spesetor de căletorie si a diurnelor membrilor din secțiuni Se decide, ca expensariile presentate să se asemneze din cas în cas din partea comitetului central. — în legătură se asemnează expensariul în suma de K 127'20 presentat de dl Arseniu Vlaicu pentru ședințele din Octobre 1900 și Aprile a. c. 91. (546—1901). Secretarul I. raportează, că representațiunea adre- sată ministrului de interne la 4 Octombre a. tr. în causa opririi adunării cercuale a despărțementului „Sătmar" pănă astădi a rămas fără răspuns. Biroul se autorisează a adresa ministrului o nouă cerere pentru resolvirea grabnică a representațiunii din 4 Octobre a. tr. 92. (301—1901). Dl Dr. Zosim Chirtop, advocat în Câmpeni, prin scri- soarea sa dto 10 Maiu a. c. transpune contractul dto 9 Maiu a. c. în- cheiat între D-Sa ca representant al Asociațiunii și parochia gr. or. română din Vidra-desus relativ la vendarea realităților remase dela loan lancu pe prețul de K 4200'—. Mai departe comunică, că eredele repo- satei Ana loanette n. Gomboș va solvi și suma de K 242'—, împreună cu interesele legale pe trei ani. în legătură dl Dr. Zosim Chirtop roagă comitetul central, ca suma realisată să fie depusă la institutul „Doina⁴⁴ din Câmpeni pe lângă 6% interese. De scrisoarea dlui Dr. Zosim Chirtop se ia act. Vendarea realităților rămase dela loan lancu se aproabă. Totodată dl 38 Transilvania. Partea oficială. Dr. Zosim Chirtop se autorisează a depune suma realisată la institutul „Doina* din Câmpeni, având libelul de depunere a se trimite la cassa Asociațiunii. 93. (295—1901). Secretarul II. raportează, că în causa ridicării unei cruci la mormentul regretatului G. Barițiu membrii familiei: Michail Bontescu și Maria Bontescu născ. Barițiu cu data Hațeg 5 Maiu a. c. și George Boldea și Aurelia Boldea născ. Barițiu cu data Turda 7 Maiu a. c. au comunicat, că „dreptul de a așeza monument la mormentul lui G. Barițiu și-l reservă și țîn de obligament pios*. Declarația membrilor familiei regretatului George Barițiu se ia spre soire. 94. (310—1901). Dl vice-president Dr. Ilarion Pușcariu, archimandrit și vicariu archiepiscopesc, donează pe sama bibliotecei Asociațiunii (iiarul „Telegraful Român" dela înființarea sa, anii 1853—1900, în 40 volume, 36 compactate și 4 broșate. Anii 1866 și 1870—73 sunt dela dl loan cav. de Pușcariu, iar ceilalți dela DSa. Numai anii 1867—69 sunt defectuoși. Donațiunea se primesce cu mulțămită. 95. (317 și 327 — 1901). La fondul Casei naționale a întrat: 1) dela institutul de credit „Lipouana" suma de K 100’— ca donațiune; 2) dela institutul de credit „Oraviciana" suma de K 500⁻— ca ultima rată din taxa de membru fundator al Casei naționale. Donațiunea institutului „Lipovana“ se primesce cu mulță- mită, iar achitarea taxei de membru fundator al Casei naționale din partea institutului „Oraviciana* se ia spre plăcută sciință. D. u. s. Dr. II. Pușcariu m. p. vice-președ., Dr. 11. Beu m. p. secr. II. S’a veri- ficat. Sibiiu în 25 Maiu 1901. P. Cosma m. p., los. St. Șuluțu m. p., Dr. Diaconovicli m. p. Nr. 290—1901. PROCES VERBAL luat în ședința secțiunii literare a Asociațiunii pentru literatura și cultura poporului român ținută la 26 Februarie st. v. (11 Martie n.) 1901 în Brașov, sub presidiul Dlui losif Vulcan, notar Dr. losif Blaga, fiind presenți âncă: Andreiu Bcrsean și Virgil Onițiu. 1. Se cetesce procesul uerbal al ședinței din 17/30 Ianuarie a. c. spre a lua și d. I. Vulcan cunoștință de cuprinsul lui. Dl losif Vulcan se declară învoit cu toate conclusele. 2. Dl losif Vulcan propune și secțiunea primesce, ca să fie rugat Onoratul Comitet central al Asociațiunii a presenta la proxima adunare generală o propunere în sensul ca numirea de „membrii corespondenti ai Asociațiunii* să se Transilvania. Partea oficială. 39 dea acelor membri esterni, cu cari ar fi a se întregi secțiunile, iară membrii numiți acum „corespondenți® să poarte numirea de „membrii ordinari ai secțiunii literare, istorice, sciințifice, ori școlare a Asociațiunii®. 3. Dl losif Vulcan propune și secțiunea primesce: Onoratul comitet central este rugat a-și da învoirea, ca întrunirea secțiunii literare în ședința ordinară, să se facă cu abatere dela § 25 lit. a) a ReguL secțiunilor, nu la Crăciun ori Anul nou, ci în luna lui Octobre a fiecărui an. 3. Dl Virgil Oniț propune și secțiunea primesce: Onoratul Comitet este rugat a se ocupa de chestiunea remunerării lucrărilor originale — literare și sciințifice, — ce se vor tipări în Revista „Transilvania*, fixând un anume ono- rar de șir, de pagină, sau de coală de tipar și a pune apoi pentru acest scop în fie-care an o sumă corespunzătoare în budgetul Asociațiunii. 5. Dl Virgil Onițiu presentează o consemnare despre cărțile, ce ar fi a se lucra pe seama bibliotecii poporale a Asociațiunii. Consemnarea aceasta se predă dlui A. Bârsean spre com- pletare, având secțiunea a se ocupa ulterior în deosebi cu aceasta chestiune. D. u. s. losif Vulcan m. p., președinte. Dr. losif Blaga m. p., secretar. Andreiu Bârsean m. p., Virgil Onițiu m. p.. Nr. 299—1901. PROCES VERBAL luat la Rodna în ședința secțiunii scientifice a Asociațiunii pentru litera- tura română și cultura poporului român ținută la 5 Maiu n. 1901 sub presidiul II. Sale Domnului Florian Porcius, presenți fiind membrii: Emil Viciu și Arseniu Vlaicu. I. Deoare-ce secțiunea n’a putut satisface §. 25 lit. a) din Regu- lament de a se întruni în sărbătorile Crăciunului, află de lipsă a constata la protocol, că pedeca de a se întruni a fost timpul de iarnă deosebit de greu, așa încât o convenire a mem- brilor putea urma numai espunendu-se la pericol. II. Dl președinte deschidend ședința dă espresiune condolenței sec- țiunii pentru încetarea din viață a valorosului bărbat Dr. G. Vuia. iară secțiunea își esprimă condolența prin ridicare Zicând: „DumneZeu să-l odichnească!“ III. Se cetesce adresa secretarului prim al Asociațiunii Nr. 763 ex. 6 Novembre 1900, care luându-se în general la cunoscință, urmează a se discuta și decide în meritul singuraticelor puncte cuprinse în ea și anume; 40 Transilvania. Partea oficială. a) Cu privire la punct 1. despre elaborarea unui Regulament intern și a unui program de acțiune, secțiunea crede, că aceste doue lucrări pregătitoare tre- buesc neapărat făcute în timpul cel mai scurt și astfel dă însăr- cinare referentului, ca să lucreze nisce proiecte conform cerin- țelor § 28 lit. h) din Regulament. b) Referitor la stabilirea budgetului Secțiunea decide: 1. Pentru anul 1900 nu se mai face ulterior budget. 2. Pentru anul 1901 să se fixeze următorul budget: a) Spese pentru o adunare a secțiunii la Rodna K 150.—. b) Spese pentru adunarea la Sibiiu a tuturor secțiu- nilor K 250.—. IV. Cu privire la diurne și la remunerațiunea referentului sec- țiunea decide: a) Diurnele să se socotească pentru membrii secțiunilor cu K 10. — pe cji. 6) Remunerațiunea referentului nu e de lipsă a se fixa deo- camdată, deoarece nu sunt âncă lucrări de importanță de săvîrșit. V. Cu privire la adresa secretarului prim Nr. 149 es. 2 Aprilie a. c. și anume referitor la propunerea secțiunii literare față de modalitatea editării viitoare a revistei „Transilvania" și a analelor Asociațiunii, secțiunea discutând toate punctele cuprinse în propunerea acelei secțiuni și motivele invocate, le adoptă și ea și se ală- tură fără nici o observare la propunerea numitei secțiuni. VI. Pentru întregirea locurilor vacante în secțiune, Secțiunea decide a propune în sensul § 8 din Regulament pe următorii domni: 1. Simion Stoica, medic în Bran. 2. George Chelariu, dirigent al școalei reale din Brașov. VII. Dl Președinte FI. Porcius presentă un manuscript sub titlul: „Introducere în șeiința botanică" lucrată de Dsa. Secțiunea primesce cu vie satisfacțiune această lucrare și decide a o preda referentului, ca s’o censureze pănă la proxima ședință și apoi pe basa raportului ce va face să se propună sau nu tipărirea acestui manuscris pe spesele Asociațiunii, acor- dându-se autorului remunerațiunea cuvenită. VIII. Deoarece întrunirea secțiunilor în miez de iarnă în sărbătorile Crăciunului este adeseori împreunată cu mari greutăți și inconveniente, mai ales când e vorba de distanțe mari și mijloace insuficiente de co- municațiune, secțiunea esprimă dorința, ca prima întrunire a secțiunilor să nu fie de rigoare la Crăciun, ci printr’un aditament la § 25 lit. a) să se lase latitudine a se întruni la Pasci. Cu acestea se încheie ședința. D. u. s. Florian Porcius m. p. Emiliu Viciu m. p. Arseniu Vlaicu m. p. ref. not. Redactor: Dr. C. Diaconovich. Tiparul tipografiei archidiecesane.