TRANSILVANIA ORGANUL ASOCIAȚIUNII PENTRU LITERATURA ROMÂNĂ ȘI CULTURA POPORULUI ROMÂN. Nr. II. Sibiiu, Martie 1901. Anul XXXII. O LEGENDĂ CARE SE STINGE, SAU: GENEALOGIA COMPLETĂ A HUNIADEȘCILOR. Trei sute nouă-Țeci și trei de ani sunt de când s’a stins cel de pe urmă vlăstar al celei mai renumite familie de sub coroana sfântului Ștefan. Renumită în fapte de arme (eroism), în sciință și iubire de țeară. Familie, a cărei origine se pierde în negura vechimei. Aceasta familie este familia „Huniadeșcilor". Familie pe care atât Maghiarii, cât și Serbii o reclamau pentru sine; dar mai ales Maghiarii, pe motiv că aceasta familie a dat Regatului ungar însemnătatea istorică, la care ajunse, și La scăpat de apunere. în tot decursul acelor patru secoli, istoricii, cari s’au ocupat cu ori- ginea acestei glorioase familie, nu adevărul istoric l-au avut înaintea ochilor, ci scopul lor era: cum anume ar pute scoate la iveală, că acea- sta familie putea să fie ori-ce, numai „Valach" nu. Și iată că peste trei-sute-nouă-Țeci și trei de ani, vin istorici, cari ' îi dau de rușine pe cei ce au purtat o luptă înverșunată cu „Valachiiu, cari în toate timpurile au susținut sus și tare că: Huniadeșcii, deși pe acele timpuri, când principiul naționalității în Europa era un ce necu- noscut, ci domnia singur principiul de caste, unii domni (nobili), alții sclavi, dînsii, Huniadeșcii deci au servit causa nobilimei maghiare, totuși ei au fost de origine români. Când am combătut eu pe dl Ovâri (1895) în partea a Vl-a a „Me- moriului* meu, la capitolul „Roma locuta est*, pentru-că dnia sa a colindat în Europa, ca _să dovedească cu diploma regelui Mathia, că „Valachii nu-s demni, nici născuți pentru libertate", am <Țis între altele: „Când Românii se provoacă la familia Hunyadi și la alte familii aristo- cratice maghiare, de origine române, o fac pur și simplu să dovedească că, elementul român, din al cărui sânge își trag originea acele familii, cari au strălucit ca bărbați de stat, ca eroi, etc., posed în grad înalt toate calitățile unui popor demn de o soarte mai bună, și că virtuțile acelor bărbați nu datoresc geniului maghiar adus cu sine din Asia, ci geniului român găsit aici în Dacia". 4 60 Morala acestei învățături e, că tot ce e „legendă", fie ea ungurească, sau românească, are să fie spulberată și prăbușită asemenea cetăților de cărți de joc, zidite de băieți, îndată ce istoria, sciința, va produce do- vezile, înaintea cărora trebue să-și plece capul, ori cine ar fi. Iată ce scrie „Budapesti Hirlap" în 27 Februarie 1901 sub titlul: „Huniadeșci i“. „Cinci-cțeci de ani sunt de când graful losif Teleky a pus la ordi- nea clilei originea lui loan Hunyadi, în academia maghiară. Autorul opului „Epoca Hunyadeșoilorîn scrutările sale ajunse la resultatul, că, loan Hunyadi a fost fiul lui Olah Vojk (Voie) de Hunyad și al Elisabetei Morzsinai (Mărginean), care după-ce sărăcise, a trecut în Valachia, dar de acolo iară s’a întors. înainte de Teleky, acele legende erau în curs, despre familia Hunyadi, pe care cronicile și genealogiile vechi le pro- pagau. Aceste legende erau de două variațiuni: unii Ziceau că e fiul nelegiuit al .Regelui; iar alții diceau că-și trage originea din o familie dela vechii romani. In cântecile eroice ale Șerbilor se Zice, că dînsul a fost fiul principelui domnitor Ștefan Lazarevics, (mort 1427) dela o frumoasă româncă necunoscută din Sibiiu. In cântece îl numesc: loan Sibian (Szebeni Jânos). Versiunea maghiara l-a presentat ca pe fiul Regelui Sigismund, prăsit din amorul cu Elisabeta Mărginean. Legendele se urziseră ancă în timpul când Hunyadi trăia; virtuțile dînsului militare și creștinesci, cariera sa fără păreche, au fermecat fantasia poporului, astfel s’a născut povestea. Contimporanii sei numai atâta au sciut despre el, că e fiul lui Vojk, care era soldat la curtea regelui Sigismund. Iar poporului i se părea imposibil, ca scutul Europei, atletul neînvins al lui Ghristos, speranța creștinismului, să fi fost născut într’o casă strimtă, dela un tată care era un simplu soldat. Au inventat deci povestea cu regele Sigismund și cu încântătoarea fată valaehă. Aceasta poesie Heltai Gâspâr a transformat-o în cronică. Cronica se poate mai ușor compune decât poesia; cronica ne spune că Elisabeta Mărginean era fata unui boier de frunte, și că dînsa numai atunci s’a jertfit regelui, după-ce acesta i-a promis, că va îngriji de dînsa și de copilul care se va nasce. Aceasta tocmeală de aceea era de trebuință, ca să se explice motivul, pentru-ce se găsesce în armele (insigniile) fa- miliei Hunyadi, corbul cu inelul în gură. Regele Sigismund dăduse Elisabetei Mărginean un inel, cu îndrumarea, ca după nascerea copilului să se presenteze la el în Buda. Elisabeta Mărginean a născut un băiat, pe care l-a botezat loan. Când băiatul era mărișor, a pornit cu el și cu fratele ei cu Gâspâr Mărginean la Buda. Pe drum, lângă un rîuleț, s’au oprit să spele rufele, iar inelul l-a dat băiatului să se joace cu el. A venit un corb și a răpit inelul din mâna băiatului. Aceasta a fost un mare rău, căci cu inelul avea să se legitimeze; dar fratele ei a împușcat corbul și a recâștigat inelul. Sigismund a &1 primit băiatul, i-a dăruit Hunedoara, iar ca emblemă i-a dat corbul cu inelul în gură, spre crescere l-a dat banului Francisc. Savantul Bonfiniu și Ranzano, cari au locuit în curtea regelui Mathia, deși trebuiau să scie, că Mathia, a cărui glorie se înălța până la cer, a fost fiul lui loan Hunyadi, iar tata acestuia a fost un Valach din Ardeal, cu toate aceste, pe basa corbului cu inelul, deduc originea Huniadeșcilor din ramura familiei Valeria din Roma, numită Corvina. Daniel Cornides face legă- tură între familia polonă Korvin și între Huniadeșci. Pe lângă miste- rioasa paternitate a lui Sigismund își formează drept și un aventurier italian cu numele Scaliger, sau della Scala, care ar fi avut relațiuni cu frumoasa și superba soție a lui Ludovic cel mare, cu Elisabeta. Le- genda nu vrea să scie că Elisabeta murise deja în a. 1387, când loan Hunyadi s’a născut. Croații a sugrumat-o. O altă legendă vrea să scie că mama iui loan Hunyadi a fost din familia împăraților din Bizanț (Paleologos). Aceste variațiuni despre origine, toate consună într’un punct, anume: toate contestă nascerea lui loan Hunyadi din părinți simpli și legitimi, și fac din el un bastard născut din părinte puternic. In secolul al XV a fost o glorie, ceea ce gustul și morala din cliu.a de adi o declară de rușine. Pe tronurile domnitorilor mai mărunți din Italia șed tot des- cendenți nelegiuiți, cari toți sunt oameni distinși; și ca și când Italienii numai pe bastarcji i-ar fi considerat de apți pentru domnie, domnitorul Eriderich din Urbmo, a fost silit să denege nascerea sa legitimă, a tre- buit să murdărească memoria mamei sale, pentru a deveni domnitor. Dar loan Hunyadi nu s’a născut din călcarea credinței conjugale (adul- terin), nici din relațiuni amoroase exotice a capetelor încoronate; ci el a fost fiul legitim al lui Vojk, viteazul soldat al regelui Sigismund, născut de legitima sa soție Elisabeta Mărgineau. A fost nepotul lui Șerban, knezul valach. Teleky se trudea să dovedească, că Vojk a fost un nobil maghiar scăpătat, care umblând prin Valachia făcuse o bună căsătorie cu Elisabeta Mărginean. Scrutătorii moderni: Ladislau Rethy, Desideriu Csânki, mai ales Maurițiu Wertner, au lămurit deja binișor originea familiei Hunyadi. Că Huniadeșcii au fost de origine valachi, e mai pre sus de ori ce îndoială (vitathatatlan). Tata lui loan Hu- nyadi a fost soldatul de curte al regelui Sigismund, anume Vojk, iar mama sa a fost Elisabeta Mărginean. Vojk și doi frați ai sei, anume Magas (Mogoș) și Radu, apoi un ver al seu asemenea Radu și fiul ace- stuia loan, primiră în a. 1409 ca donațiune dela regele Sigismund cetatea Hunedoara. Despre Vojk seim foarte puțin. A trăit în cetatea Hune- doarei în zizauie cu vecinii sei. în a. 1414 în Iulie, principele Ardea- lului Nâdasi Lâszld, în urma mandatului primit dela regele Sigismund, îl admoniază pe viteazul Vojk de Hunyad, ca să dea bună pace fiilor lui Peter din Zalasd, cari din causa dînsului stau gata să emigreze. în a, 1419 probabil că nu mai trăia, căci în acel an se face amintire numai 4* 52 despre trei fii ai sei. Tata lui Vojk a fost Șerban knezul. Cum a chie- mat pe tata lui Șerban nu seim, dar seim al moșului seu nume, care se numia Costa. în 2 Iunie 1360 Myk (Micu?), fiul lui Murk (Marcu?) sub- șterne vice-principelui Ardealului Petru Jârai, care era comandantele cetății Deva, o jalbă, în care se plânge că nepoții lui Costa: Balota, Baj, Șorb (Șerban) și Nan, l-au eschis din dreptul de knez asupra bu- nurilor Reketye și Nyireș, situate în districtul Hațegului. Meritul de a fi urmărit originea familiei Hunyadi până la a. 1360 e al lui Maurițiu 'Wertner, și că a descoperit pe străbunul lui Vojk, tata străbunului lui loan Hunyadi. (vedi: A. Hunyadidk. A Hunyadmegyei torteneti es regdszeti târsasâg evkonyve 1900-ik evfolyamăban). Myk a pornit proces nu numai în contra nepoților lui Koszta, dar și în contra fiilor lui Mozsăna, anume: Sztojân și Buljen. Mozsăna e nume de botez, dar mai târdiu s’a prefăcut în nume de familie. Viteazul Vojk se căsătoresce cu stăpâna bunurilor Reketye și Demsus, din veci- nătatea Hunedoarei, cu Elisabeta Mărginean, cu care era înrudit. Stră- bunii nevestei: Sztojan și Buljen, au fost în dușmănie cu străbunii bărbatului, cu: Balota, Baj, Șerban și Nan. Vojk de Hunyad avuse trei feciori: loan, loan junior (moit 1441 înmormântat în Alba-Iulia) și Vojk; apoi trei fete, loan junior’ și Vojk au murit fără următori. Cea mai mare fată: Marina, s’a măritat „după fiul Voivodului valach“; din aceasta căsătorie s’a născut acel Ștefan Olah, care pe timpul regelui Matbia s’a mutat în Ardeal, acesta a fost tata lui Nicolau Olah, archiepiscopul Strigonului. A doua fată s’a mă- ritat după Pongratz de Dengeleg, fiul acestuia Dengelegi Lăszlo a fost guvernorul abației din Kolozsmonostor, pe acesta l-au omorît cetățenii din Cluj în a. 1463 împreună cu trei servitori ai sei, pentru-că „au nă- vălit înarmați în casele cetățenilor, i-au hățit pe strade, i-au bătut, i-au spart lăzile și i-au jefuit banii". Cetățenii din Cluj spre a-și justifica fapta respunseră că, dînșii s'au jeluit în zădar în contra lui Dengelegi Lâszlo, înaintea principelui, căci acesta, Dengelegi Pongratz, era fratele seu. Numele fetei a treia nu-1 seim; seim însă că s’a măritat după Szekely Jakab, banul Slavoniei, care a căclut pe Câmpul Mierlei în anul 1448. loan Hunyadi, ca și tatăl seu, a fost soldat în curtea regelui Sigismund; a fost de față în Aachen la încoronarea lui Sigismund de rege roman; l-a însoțit în călătoriile sale în străinătate. N’a înaintat re- pede; în a. 1434 când l-a împrumutat pe regele Sigismund în Basel cu una mie două sute fiorini, era numai „spectabilis loan Olah, fiul fostului soldat de curte Vojk de Hunyad". în anul următor iară îl împrumută pe regele cu trei sute florini. Numai în a. 1439 primise împreună cu fratele seu loan junior, dela regele Adalbert banatul Severinului, astfel ajunse între magnificențe. Fratele seu în anul următor moare, iar dînsul în vre-o câți-va ani ajunge de a fi cel mai celebru soldat al creștinătății, în a. 1446, din causă că regele era minorean, fu încredințat cu guver- 53 narea țârei. Aceasta funcțiune a purtat-o până, la a. 1453, când fu nu- mit prin Ladislau al V-lea 'comite ereditar al Bistriței, și l-a ?înze- strat cu emblemă nouă augmentată. „Noi — se 4i°e diplomă — în semnul splendoarei și dignității sale, după sfatul prelaților și baronilor noștri, lângă vechiul seu scut (armele familiare: corbul cu inelul) îi dă- ruim un leu în coloare roșie, care în câmp alb, cu picioarele întinse, gata spre luptă, cu gura căscată răcnesce, se ridică, și într’unul din pi- cioarele dinainte, ca și într’o mână, ține o coroană de aur, ca și când ar îmbia-o .... Dar, ca nu cumva să se creadă, ca și când am fi dat aceasta întregire a emblemei fără causă, nu putem întrelăsa ca să nu dăm ex- plicarea și motivarea. Leul roșu, care se înalță în câmpul alb, e graful loan, care nu demult, în absența noastră, când încetase turburările în țară, a primit guvernarea țărei împreună cu gloriile și cu sarcinile sale, a purtat-o în numele nostru, și toate le-a întreprins cu sinceritate ce erau trebuincioase spre apărarea noastră și a țărei, — sinceritatea o ex- primă coloarea albă. Și de oare-ce a purtat multe resboaie glorioase, cu vărsarea sângelui seu și al oamenilor sei (oveinek), precum se elice cu bravură de leu, nu fără motiv l-am asămănat cu leul sângerând. Adausul, că leul țîne în piciorul ■ dinainte o coroană de aur și o îm- bie, arată lămurit, că numitul grof loan, coroana noastră (a regelui) prin stăruința și sudoarea sa a smuls-o din mânile dușmanilor, a' păstrat-o cu credință, maiestății noastre ne-a oferit-o și ne-a restituit-o cu omagi- ală prevenire și ne-a introdus cu fericire în posesiunea acelei coroane®. Astfel s’a ridicat nepotul lui Șorb (Șerban) cu sabia sa și cu geniul seu (lângeszevel) între dinastiile țerei. Era âncă numai un soldat de curte, când s’a căsătorit în clasa magnificențiilor cu Szilâgyi Erzsebet de Horogszeg. Din aceasta căsătorie s’au născut doi ficiori: Ladislau și Mathia. Ladislau a fost decapitat în 16 Martie 1457 în Buda. Mathia s’a căsă- torit de două-ori, prima soție a fost Catarina, fata regelui boem Po- diebrad ; a doua soție a fost Beatrice, fata regelui din Neapol. Copii nici cu una n’a avut. Avuse însă un băiat natural: loan Corvin, despre a cărui mamă numai atâta seim, că o chiema Barbara. loan Corvin s’a căsătorit cu Beatrice Frangepân. Din aceasta că- sătorie s’au născut doi copii, o fată cu numele Elisabeta, și un băiat cu numele Kristof. Băiatul a murit în a. 1505, iar fata în a. 1508 în etate de 14 ani. Cu aceasta s’a stins sămânța acelei familii glorioase, din care cu- noascem opt generațiuni. Care în a. 1360 resare în persoana unui knez valach, cu numele Koszta (Costa), care în a cincea generație ne-a dat pe loan Hunyadi, cel mai mare atlet al creștinismului; în a șeasa generație pe Mathia, cel mai glorios rege ungar; în a opta generație prin doi copii mici s’a stins pentru totdeauna, după o viață scurtă de abia u.p secol și jumătate®, $ 54 De loc nu ne prinde mirarea, că Serbii, Polonii, Italienii, dar mai ales Maghiarii se trudiau a-1 deduce pe Ioan Hunyadi născut din rassa lor. Motivul e tocmai ceea ce ni se spune în interesantul și instructivul studiu al dnului Maurițiu Wertner: „Gloria lui Hunyadi, care s’a înăl- țat până la cer. Că el a fost scutul Europei, atletul neînvins al lui Christos, speranța creștinismului; cel ce a sfărmat jugul sclaviei, scă- pând țeara și coroana regală de pierire⁸. Meritul dnului Wertner e cu atât mai mare, căci prin studiul dom- niei sale înceată pentru totdeauna controversa în privința originei fami- liei lui Hunyadi, și se constată mai pre sus de ori-ce îndoială (vitatha- tatlanul), că tata străbunului lui Ioan Hunyadi a fost „knezul valach din Ardeal cu numele Costa⁸. Mărimea lui Ioan Hunyadi apare cu atât mai fenomenală, pentru-că lipsiau genii, cari în sublimul lor entusiasm, într’un moment de divină inspirațiune crează opere, cari răpesc țeara la jertfe fără margini, ci numele seu era de care se inspira o țeară întreagă, iar păgânii se cutre- murau. Că lumea adese pune mai pre sus numele acelora, cari au provocat acțiuni epocale, de cât al acelora, cari le-au săvîrșit, se explică de sine. Bismarck a întemeiat unitatea Germaniei, dar dacă Goethe, Schiller, Heine, Borne, Forster, Korner, Hofman, Arndt, Freiligrath, etc., n’ar fi pregătit terenul, spiritele, Bismarck n’o putea realisa. Cum ar fi putut Kosuth la a. 1848, cu tot farmecul talentului seu de mare orator, cu toată popularitatea sa fabuloasă, să pună pe picior de bătaie întreaga sa națiune, și s’o înduplece la luptă pe viață pe moarte cu armatele a două împărății puternice, dacă scriitorii maghiari, dar mai ales imnul lui Vorosmarty (szdzat) nu le-ar fi strigat Maghiarilor în a. 1836 cu voce de profet că: „Are să vină, va și veni, un timp mai fe- ricit, după care ferbinți rugăciuni se înalță de pe buzele a sute de mii. Sau va veni, dacă va trebui să vină, uriașa moarte, când la înmormân- tare o țeară în sânge va asista⁸. La anul 1842 într’un alt imn (Foti dai) se explică „rugăciunea ferbinte“. Aci se dice că: „Tot omul are să fie om și Maghiar, pe care acest pămentril poartă și cu cerul seu îl acopere⁸. în altă strofă se dice: „Maghiarul de secoli a jelit, e timpul ca să se deștepte odată; acum trebue să înflorească, s’au nici odată⁸.*) Poesiile lui Vorosmarty se cântau d’alungul și d’alatul țerei, și ar- deau în sufletul fiesce cărui Maghiar, ca jăratecul sub spuză.* **) *) Nu poesia lui Petofi din 15 Martie 1848, ei mult mai înainte, poesiile lui Vbros- marty l-au îndemnat pe Mureșan să compună „Deșteaptă-te Române⁸. Anul 1842 e sem- nificativ. Vedi studiul meu; „Când a compus Mureșan „Deșteaptă-te Române¹¹? („Tri- buna⁸ Nr. 7 a. 1901). ** Blăstemul despre care dice Vorosmarty că apasă asupra Maghiarilor, va fi de sigur „tristul sfat al Stului Ștefan, de a privi Ungaria de o țară poliglotă⁸. Vedi vorbi- rea lui Veselenyi în „Memoriul⁸ meu part. VI p. 257, 55 De odată resună în 15 Martie 1848, ca un trăznet din cerul senin, strigătul lui Petofi, ca un echo al profeției lui Vorosmarty. „Sus Maghiare! diua a sosit: acum ori nici odată“ ! Și ce credeți: dacă Mureșan nu striga: „Deșteaptă-te Române din somnul cel de moarte !c ar fi reușit astfel precum a reușit adunarea din „Câmpul libertății" în 15 Maiu 1848. Ar fi trecut studenții cu poporul, cu risicul vieții. Mureșul cu înno- tul, ca să poată ajunge la „Blaj"? Trecătoarele le păzeau solgăbiraele cu pandurii. Ar fi putut lancu și soții sei de arme, în fruntea glotașilor, înar- mați cu lănci, cu pusei de iepuri și cu tunuri de lemn, să primească lupta și să iasă învingători față cu armata maghiară, care aruncase peste granițele țărei, armata austriacă și cea muscălească? Nu! absolut nu! Când îmi revoc în memorie câte un episod din tristul trecut al neamului românesc, adâncit în somnul cel de moarte, crescut în sclavie, supt varga, supt alunul solgăbirăului, — apoi momente de sublim entu- siasm, când tribunii și prefecții: Begnescu, Vasilie Moldovan, Vlăduțiu, Butean și alții, cântau în mijlocul poporului „Deșteaptă-te Române din somnul cel de moarte" îmi trece, fără veste, pe dinaintea ochilor mei sufletesci, văpaia, flacăra aprinsă în sufletul poporului, care l-a făcut capace, ca desprețuind moartea, să se arunce și- să prindă cu manile și cu dinții spițele roatelor dela tunurile lui Hatvany și să le oprească în loc. O altă învățătură din istoria acestor fapte: Toate popoarele se în- chină cu pietate la memoria poeților deșteptători, numai între Români se mai găsesce ici colea câte un slăbănog, căruia âncă nu i-a ieșit robia din oase; al cărui „duh" nu e în stare să se avânte până la inima lui Mureșan. Cum venerează toată suflarea maghiară pe Petofi și pe Vorosmarty, vedem cu toții, se petrece înaintea ochilor noștri. Ascultați ce dice Degre în „Memoriul" seu: Intr’una din clile i s’a arătat lui Degre, îu tinerețele sale, ca jurist, în Oradea mare, un domn, despre care se vorbia, că acel domn a cunoscut pe Vorosmarty, din acel moment Degre saluta din depărtare cu mare respect pe acel domn, din singurul motiv, pentru-că: „acel domn a cunoscut pe Vorosmarty." Sibiiu, în 7 Martie 1901. losif Sterca Șuluțu. 56 NUM ROMAN DELA TEODOSIE CEL MARE. 379—395 d. Cr. în comuna Săsciori (Szâszcsor) în comitatul Sibiiului, lângă rîul Sebeș, se află o cetate veche în ruine, din carea mai există cam a treia parte. în interiorul zidurilor cetății, înaintea porții principale, Dumitru Serbu, un jeleriu, a aflat un num (ban vechiu) roman, carele adi e în posesiunea dlui Ilie Moga din Sibiiu. Numul e de aramă și e mai mare decât un cruceriu din timpul nostru. E conservat bine, dar e rău tipărit, un pic cam oval, și din o inscripțiune de pe revers se văd numai jumătăți de litere, dar prin ase- mănarea cu desemnele de pe alți numi identici, inscripțiunea e legibilă. Pe avers (față) e chipul împăratului roman Teodosie cel Mare; pe cap cu cunună legată sub ceafă, și trupul, în mărime de bust, e îmbrăcat cu paliu împărătesc. De stânga la spatele chipului e inscripțiunea: DN THEODO; de dreapta în fața chipului inscripțiunea se continuă: S1US P. F. Aug. DN înseamnă Dominus (domn) apoi Theodosius P. F. Aug. adecă Augustus. Pe revers (dosul numului) e o icoană, adecă o scenă de mai multe figuri. Figura primă e un rege, carele cu piciorul stâng îngenunchiă, iară cel drept îl ține ca și când s’ar rădima pe el, ca să se ridice. Regele are pe cap o coroană cu trei colțuri, altcum dîse: raze, și mâna dreaptă și-o întinde cătră ceealaltă figură. Figura a doua e împăratul Teodosie cel mare stând în picioare, și mâna dreaptă și-o întinde cătră rege, ca și când ambii ar da mâna de împăcare și împăratul vrea să-l ridice. împăratul în mâna stângă ține un glob, pe carele stă dina Vic- toria, carea în mâna dreaptă ține o cunună de laur și vrea s’o pună pe capul împăratului, aci îmbrăcat ca militariu. Inscripțiunea de stânga, la spatele regelui, e acea din jumătăți de litere, dar e positiv că e: REPARATIO și cunoscându-o din alți numi, tot insul reaflă cuvântul: reparatio. Inscripțiunea de dreapta, la spatele împăratului, e: REIPUB, adecă: reipublicae. Jos sub figuri e inscripțiunea: ASISC, locul unde s’a bătut banul vechiu. Numul e comemorativ, adecă de aducere aminte pentru o întâmplare istorică. Să vedem acum, că numul roman la ce întâmplare istorică se re- feră ? Teodosie s’a născut la an. 346 d. Chr., a fost fiul lui Flavius Theo- dosius, din Spania, carele la an. 376 d. Chr. a fost ucis sub Valentinian I. în urmarea uciderii tatălui, fiul s’a rentors în Spania și s’a retras la economia sa, dar Goții la an. 378 pefugați de Hunni și sub regele lor Fridigern, au trecut Dunărea și în 9 Aug. la Adrianopole au învins și ucis pre împăratul Valens. — Gratianus, împăratul Occidentului, la anul 379 a chiămat pe Teodosie din Spania, ca să apere imperiul roman ră- săritean, Țeodosie a primit și parte prin întreprinderi militare norocoase, 57 parte prin pertractări de pace a adus pe Goți ca în anul 382 să i se supună și predeie. împăratul Teodosie atunci Goților le-a asemnat te- ritorii de locuințe în Thracia, Dacia și Asia mică, și o parte din ei a înrolat-o în armata romană răsăriteană. Teodosie a murit în 17 Ianuarie 395, lăsând după sine pe iii Arcadie și Honorie. ’) Astfel după-ce Goții au adus în periclu imperiul roman dela răsărit, împăratul Teodosie a îndreptat, reparat imperiul, și de aci e inscripțiunea: Reparatio Rei publicae. Reversul numului se referă dară la un rege gotic, carele s'a supus lui Teodosie cel mare și numul se referă apriat la istoria din 382. Verosimil regele e Fridigern. Du Cange în opul său * ²) are mai multe tabele eu numi romani de- semnați, și se află mai mulți numi pe avers cu chipul împăratului res- pectiv, iară pe revers cu acele figuri identice, cari sunt pe numul aci descris, variând portretul împăratului. Asemene revers se află pe tabela I pag. 13 numerul al 6-lea, al lui Constantin cel mare, domnind dela an. 306—337 d. Chr. și e forma cea mai vechiă. Pe numii lui Flavius Julius Crispus, feciorul lui Constantin cel mare, se află 6 reverse asemeni. Pe tabela a II, pag. 55 N-rul 13 e un num al împăratului Gratian, cu inscripțiunea Reparatio Rei publicae, și jos asemenea Asisc;³) iară Numerul 14, diferă numai în privința locului tipăririi, căci e: Lugd (Lugdunum). Toate figurile de pe revers se află și pe un num al lui Valentinian junior, în locul baterii TCon; pe al lui Magnus Maximus asemenea, iară pe al lui Jovianus e TConst (Constantino polis). în opul citat, tabela I. pag. 61 sunt numii familiei lui Teodosie cel mare, între cari, unul, chiar numul descris. Dar asemenea numi s’au bătut în mai multe cetăți, pen- tru-că numele locurilor sunt: Antg. Antb. Conob. în opul lui Sextus Aurelius Victor⁴) dela pag. 88 pănă la pag. 119 sunt 17 numi ai diferiților împărați romani, și în inscripțiunile numilor se află P. F. N’am aflat, că pe numi ce înseamnă P. F. dar din expli- cările altor inscripțiuni sciu că P. F. are mai multe înțelese, astfel: Pater Familias Praefectus, Patefactus (publice proclamat). Pe un num al lui Diocletian se află numai P. iară pe unul al lui Julian P. F. Adese-ori se constată și sminte în inscripțiuni. *) Lexicon de Convers. Meyer, v. Teodosie și Hunii. ²) Histora Byzantina. I. Familiae de stemata imperatorum, autore Carolo du Fresne, domino de Du Cange. ³) Asisc se află pe numul lui Teodosie cel mare, pe al lui Valens și Gratianus; iară SM Sisc pe al lui Valentian și Sisc P Z pe al lui Valens. Numele locurilor nu le-am aflat explicate. Asisc în geografia vechia nu există; — dar există Siscia (adi Sisec în Croația) din carea în doue inscripțiuni e: Sisc. ⁴) De Vita et moribus imperatorum Romaporum, seu Epitome ex libris Sext, Aureliș Victoria, 58 Mai observăm, că Athanarich regele Ost-Goților, de frica Hunilor la 376 despre Valachia a scăpat în Ardeal, si astfel Teodoșie, când a asemnat Goților locuințe în Dacia, a putut înțelege numai Dacia Aureliană (Moesia, mai târdiu Bulgaria), căci Hunii au cuprins și Dacia centrală, adecă Ardealul. Cine a adus la Săsciori numul descris ? nu se poate sci. Ai. Marienescu. SCIINȚĂ, LITERATURĂ Șl ARTĂ. Din literatura străină. Am deschis în anii trecuți în revista noastră „Transilvania® această rubrică cu scopul de a atrage luarea aminte și a ține în curent, pe cât ne este posibil, lumea noastră literară cu chestiile, ce se tractează mai ales în revistele maghiare serioase și ne privesc mai deaproape. Că bun lucru am făcut atunci, nu o spunem noi, ci lăsăm să o spună un bărbat foarte competent în aceasta privință. Iată ce ne scrie distinsul nostru istoric și profesor universitar, D. Dimitrie Onciul, cu data 27 Iulie 1900: „Cu aceasta ocasiune îmi permit a face o observare cu privire la revista „Transilvania®. De un timp încoace observ, că s’au împuținat dările de seamă asupra publicațiunilor străine, mai ales unguresci, cu cari ați început a aduce un serviciu atât de bun literaturii noastre. Cunoscința limbii unguresci fiind atât de puțin răspândită, ar fi foarte de dorit, ca să continuați a publica dări de seamă cât mai complete și mai amănunțite asupra publicațiunilor din Ungaria. Prin aceasta ați aduce un mare serviciu mișcării noastre literare și sciințifice, care n’ar trebui să scape din vedere publicațiunile unguresci mai ales în chestiuni, ce ne privesc mai aproape. Dorind, ca revista „Transilvania® să desvoalte o rodnică activitate în aceasta direcțiune, Vă rog să primiți încredințarea deosebitei mele recunoscințe pentru lămuririle, ce le voiu pută culege din ea®. Vom continua deci și pe viitor în aceasta direcție. * Jancsd Benedek în »Ssăzadok« din igoi fasc. 2, asupra publi- cațiunilor lui Xenopol și Darvai: 1. Magyars et roumains devant l’histoire. Response ă M. A. de Bertha par A. D. Xinopol. Paris, 1900. Ernest Leroux. 8° 29 pag. — 2. La Hongrie et ses premiers vassaux roumains. Communication faite par Maurice Darvai â la seance du- 25 Juillet de la l-re section du congres d’histoire comparee. Paris, 1900. J. Dangon. 8° mic 16 pag. Indată-ce apăru cartea compatriotului nostru Alexandru Bertha, în- titulată „Magyars et roumains devant l'histoire“, profesorul de istorie al universității din Iași, A. D. Xenopol, într’o critică ținută în țon pătimaș 59 și publicată în ᵣ Deutsche Literatur-Zeitung" nr. 12, din Maiu 1900, și-a dat silință să dovedească, că acela în interesul politicei maghiare a fal- sificat faptele istorice, sau cel puțin le-a mistificat. Critica sa aceasta augmentată, înainte de deschiderea congresului internațional de istorie, ținut în decursul exposițiunii din Paris, a și tipărit-o sub titlul „Magyars et roumains (levant l’histoire. Rfeponse â M. A. de Bertha" și a distribuit-o între membrii congresului. Dar nici cu aceasta nu s’a îndestulii, ci drept ilustrare a adus obiectul de ceartă și înaintea congresului în conferența sa întitulată ^L’hypothese dans l’histoire'¹. Un membru maghiar al con- gresului, Darvai Mdricz, după aceasta conferență a lui Xenopol, nu numai că a protestat în contra tendenței și aserțiunilor conferenței, ci în ședința următoare sub titlul „La Hongrie et ses premiers vassaux roumains", din punctul de vedere al adevărului obiectiv, cu o grupare isteață și simț critic corect, a și lămurit ancă odată o parte a obiectului de ceartă. Aceste doue broșuri franceze voiesc să le fac cunoscute în cele următoare cetitorilor acestui periodic, pe lângă câte-va observări critice. Xenopol în critica sa își dă silință să stabilească idea conducătoare, ce l-a povățuit pe Bertha în scrierea cărții sale. Cartea, după Xenopol, nu e sciințifică, ci o lucrare tendențioasă, care urmăresce scopuri politice având următoarea ideă fundamentală: Scopul nisuințelor politice române e, să întrunească pe toți Românii într’un singur stat național român. Temeiul istoric al acestor nisuințe e continuitatea în Dacia. Dacă do- vedim, că aceasta nu corespunde adevărului, cade totodată și întreaga basă istorică și de drept, căci „qui prior tempore, potior iure“. — Acest punct de mânecare al lui Bertha e fals, căci „Românii preste tot nu tind într’acolo, ca să se unească într’un singur stat, ci ei luptă pănă la extrema încordare numai în contra acelei nisuințe a Maghiarilor, care urmăresce nimicirea individualității lor. Nu ei sunt agresorii, cum susține Bertha și Jancso, par nobile fratrum, ci din contră ei numai se apără“. (pagina 6.) Așadară după Xenopol nisuințele politice române, cari se provoacă la dreptul istoric, sunt scutite de ori-ce irredentism. Daco-românismul e un pericol iscodit numai de cătră Maghiari, pentru-ca bărbații de stat maghiari să aibă la îndemână un pretext și titlu de drept, ca să respingă nisuințele Românilor de proprie apărare. Că oare de fapt adevărat e aceea ce susține Xenopol, îmi voiu da silință să dovedesc din scrierile de mai înainte ale aceluia. în lucrarea sa „Teoria lui R6ssler“ apărută în 1884 la pag. 251 scrie următoarele: „Dar toate acestea nu-i pot despoia pe Români de spe- ranța, că oare-când se va ivi și peste Dacia (liua aceea, în care această țeară va ajunge în posesiunea acelor adevărați fii ai ei, cari cu temeiu se pot provoca la dreptul lor istorie". *) Mai departe în lucrarea sa „Istoria Romînilor“ *) Am căutat acest citat în „Teoria lui Rossler¹¹, dar nu l-am găsit la pagina indicată de D. Jancso, 60 (Jassy, 1896), tom. I. pag. 17—18, se poate ceti următoarea enunciațiune: „Cu toate acestea poporul român nu poate abclice de speranța, ce încol- țesce în el, de câte-ori își aruncă ochiul spre acele provincii, unde resună vorbă românească, că din păturile adânci ale viitorului, ori-cât de îndepărtat ar fi acela, odată tot va răsări frumosul arbore al unirii tuturor Românilor^ .*) Dar Xenopol n’a tăinuit nici înaintea străinătății aceasta mărturisire sinceră a sufletului seu. în ediția franceză dela 1896 a cărții sale, spre ilustrarea mai amplă a acestei gândiri și dorințe, spune, că atunci, când s’a desvălit în Iași statua lui Ștefan cel Mare, presidentul camerei române a folosit în mod oficial acești termini: „Au roi des roumains“, — ba citează și următoarele cuvinte din vestitul toast al senatorului Grădișteanu: „Din coroana Maiestății Tale mai lipsesc câte-va perle: Banatul, Bucovina, Transilvania, sperăm însă că nu pe vecie !“ Și face și socoteala, că im- periul Gran de Roumanie cu 10 milioane de locuitori și cu un teritoriu de 240,000 km³, urmând numai decât după Italia, va fi a opta putere a Europei. — Am pute aduce ancă și mai multe și puternice dovedi pri- vitor la aceea, că Bertha în adevăr s’a pus pe o basă neresturnabilă, când a indicat daco-românismul drept țîntă finală a aspirațiunilor națio- nale române, iar justificarea sciințifică a acestor aspirațiuni drept problemă urmărită de sciința istorică română. După aceasta introducere, de care am dat seamă în cele de mai înainte, Xenopol la pag. 7—11 se ocupă cu partea primă, întitulată „Controverses theoriques“ a cărții lui Alexandru Bertha, al cărui obiect e tocmai însăși continuitatea în Dacia. Deși cartea lui Bertha e scrisă într’o bună limbă franceză, și Xenopol însuși ancă scie excelent franțu- zesce, din expunerile sale totuși apare, că n’a înțeles corect aceea ce Bertha a scris. Afirmă adecă, că după Bertha expedițiunea lui Traian în Dacia preste tot n’a fost un lucru de mare importanță; a fost mai mult o strălucită faptă de arme. Apoi aceasta o numesce în batjocură teorie originală și nouă și cu mare triumf o și combate. Adevărul însă este următorul: Pentru a dovedi, că sub stăpânirea romană de 150 ani Dacia nu s’a putut latinisa într’atâta, ca într’însa să se poată nasce o națiune nouă de neam latin, am indicat posiția politică a Daciei în organisația imperiului roman, și citând textual afirmațiunile lui Tamm și Mommsen in asta privință,**) am scris că Dacia a fost admi- nistrată de cătră guvernul roman dela început ca o posiție excentrică, *) N’avem la îndemână ediția din „Istoria Românilor¹¹, din care citează D. Jancso, dar în ediția mare tom. 1. pag. 21, (1888) D. Xenopol (lice următoarele: „Și eu toate aceste poporul român nu poate năbuși o speranță, ce încolțcsce în el, de câte-ori își aruncă ochii spre toate acele părți, unde resună graiul românesc, anume că din păturile adânci ale unui viitor ori cât de îndepărtat, va răsări odată frumosul arbore al unirii tuturor Românilor.......“ **) Tamm: Uber den Ursprung der Romănen, pag. 26. — Mommsen}: Rbmische Ge- șehichte, voi. V. pag. 205. 61 ca o provincie situată la mijloc, bună numai ca teritoriu, ce separă ade- văratele frontiere ale imperiului de semințiile barbare, ce amenințau ne- întrerupt cu năvălire. Bertha omițend citatele, a reprodus în extras numai mersul ideilor, și astfel Xenopol, necunoscend părerea lui Tamm și Mommsen în asta privință, își dă silință să ne combată pe noi, ca autorii teoriei noue și nefundate, pe când, evident, nici n’a înțeles, ce am Domnul Ion Budințianu directorul desp. face următorul raport des- pre ativitatea desp. în 1900: I. Ședințele comitetului. Comitetul cerc, a ținut 4 ședințe și o adu- nare cerc., în cari s’au adus 20 conduse privitoare la consolidarea desp., s’au desbătut cause curente și s’au desărcinat acte intrate dela comitetul central. Numărul exibitelor a fost 35. în 24 Aprilie comitetul cerc, a eșit în comuna Fizeș, unde dir. desp., pe lângă istoricul Asociațiunii, a vorbit: „Despre datini bune și datini rele și despre însemnătatea cruțării*. Membrul din comitet Ștefan Albu „Despre pomărit și sistemele de alto- ire*, arătând diferitele metoade prin modele presentate publicului. în- vățătorul Demetriu Pruneș din Bocșa română a disertat „Despre prăsirea golitelor*, arătând frumoasele venite ce am pute câștiga, ocupându-ne în mod rațional cu acest ram economic. Tot cu acest prilegiu s’a cetit și disertațiunea secretarului desp. Petru Ieremia „Despre însemnătatea să- lașelor în agronomie*, compusă cu considerare la impregiurările locale din Fizeș. Țoațe vorbirile au avut buu efecț asupra ascultătorilor. P§ &* 68 seama bibliotecei școlare din Fizeș s’au donat cu această ocasiune mai multe opuri economice. Adunarea cerc, s’a ținut în Valeapai la 2 August 1900. Pe lângă afacerile strict oficioase, în această adunare s’au ținut disertațiuni: „Despre îmbrățișarea invențiunilor noui, folositoare în economie și despre cultivarea tătarului* de St. Albu, „ Despre ținerea și prăsirea vitelor* de P. Ieremia. Pe seama bibliotecei școlare din Valeapai desp. a donat 23 opuri în valoare de 20 cor. Comitetul cerc, a desfăcut prin vânzare 100 bilete de ale loteriei pentru Casa națională. în ședința sa dela 24 Novembre 1900 comitetul cerc, s’a simțit plăcut îndemnat a vota mulțămită protocolară domnului Nicolae Popoviciu, în- vățător în Bărbos, pentru zelul și însuflețirea, ce a dovedit față de cultura poporului prin aranjarea de model a școalei cu toate recuisitele și mobiliarul recerut, și prin înființarea bogatei biblioteci școlare, carea după catalogul presentat are înregistrate 307 opuri și o colecțiune de vr’o 50 foi române din diferiți ani. Directorul desp. în conțelegere cu d-1 protopop tractual și cu președ. desp. „Bocșa“ al Reuniunii înv. gr. or. rom. din diecesa Caransebeșului au lansat un apel cătră elementele inteligente, îndeosebi cătră preoții și învățătorii din comunele aparținătoare preturilor Recița și Bocșa. în chestia păduchelui de sânge, care este un insect periculos pentru meri, și care s’a ivit în părțile acele, amenințând cu totală săcare un isvor mare de venit al poporului din aceea regiune. Totodată indică modul și mijloa- cele de apărare contra acestui insect. II. Averea despărțementului. Percepțiuni au fost 284 cor., din cari s’au trimis cassei centrale 227‘20 corr., iar 56*80 cor. s’au folosit pentru trebuințele despărțământului. III. Donațiuni. Dir. desp., d. Ion Budințianu a acoperit din al său spesele împreunate cu tipărirea și broșarea disertațiunii „ Valorarea poa- melor“ în suma de 34 cor. D-1 profesor de pedagogie I. F. Negruțiu din Blaj a cedat suma de 4*50 cor. din prețul realisat dela vinderea opului său „Grădina de legumi*. IV. Membri. Cu finea an. 1900 desp. „Bocșa“ avea 83 membri, și anume: ordinari 61, ajutători 22. V. Biblioteca desp., pănă la finea an. 1900, consta din toate tracta- tele economice edate de „Reuniunea agricolă română din comitatul Sibiiu¹*, apoi „Grădina de legumi“ de I. F. Negruțiu, „Agrologia“ de Dr. G. Maior, „Valorarea poameloru de T. Ieremia și „Sâmbăta morților** localisată de T. V. Păcățianu. * Desp. „Brașouu. Și în decursul anului 1900, ca și în anii trecuți, comitetul acestui desp. a căutat să corespundă chemării sale, susținând legăturile între membrii de diferite categorii ai Asociațiunii și între or- 69 ganul central executiv al acesteia, continuând cu organisarea agenturilor în comunele ținătoare de acest despărțământ, înmulțind numărul biblio- tecelor poporale și în genere discutând în ședințele sale diferite chestiuni privitoare la înaintarea culturală și economică a poporului nostru din această parte a țării. 1. Membri. La începutul an. 1900 despărțământul avea 1 membru •fundator, 6 membri pe viață și 79 ordinari. Dintre acești membri a re- pausat membrul ord. G. Nica-Popa, comerciant în Satulung, s’au mutat de pe teritorul desp. 4 membri ord.: Petru Broșteanu și Radu Ardelea în Sibiiu, Vasile Literat în Caransebeș, Dr. Nicolae Mănoiu a declarat, că voiesce să fie socotit la desp. „Bran“, iar 1 membru ord. (Grigorie Birea) a trebuit să fie șters din șirul membrilor Asociațiunii. în urma acestor schimbări numărul membrilor ordinari s’a redus la 73. Pe lângă aceștia însă în decursul anului 1900 s’au mai înscris 2 membri ordinari noi, așa încât de present numărul membrilor Asocia- țiunii de pe teritorul acestui desp. este: 1 membru fundator, 6 membri pe viață, 75 ordinari și 60 ajutători. Dintre membrii ordinari și-au achitat taxele pe an. 1900: direct la cassa centrală 1, la cassa despărțământului 63, a trecut în categoria mem- brilor corespondenți 1, restanțieri 11.*) 2. Numărul agenturilor comunale s’a înmulțit în decursul an. expirat cu trei: Dârstele Brașovului, Vlădeni și Țînțari, așa încât de present acest desp. posede cu totul 17 agenturi. Dintre agenturile vechi mai multă activitate au desvoltat în decursul acestui an cele din: Feldioara, Satulung, Brașovul-vechiu, Cristian și Preșmer. 3. Numărul bibliotecilor poporale ambulante ale despărțământului, care la începutul an. 1900 era de 10, s’a înmulțit în decursul an. expirat cu 2: biblioteca Nr. I. c) constătătoare din 83 voi. în preț de 118 cor. 09 fii., și biblioteca Nr. II. c) constătătoare din 87 voi. în preț de 133 cor. 06 fii., ambele de present disponibile. Schimbarea bibliotecelor celor vechi, în urma bolnăvirii bibliotecarului, a mult regretatului Grigoriu Maior, nu s’a putut face în toamna aceasta, ci se va face numai în lu- nile proxime. In favorul bibliotecelor poporale din desp. s’au făcut și în an. acesta contribuiri destul de frumoase. Anume au contribuit pentru acest scop: poporenii români din Preșmer 20 cor., poporenii din Brașovul-vechiu 8⁻50 cor., poporenii din Dârstele Brașovului 10 cor., poporenii din Cris- tian 10 cor., poporenii din Vlădeni 2'20 cor., poporenii din Țînțari 2’80 cor., poporenii din Feldioara 12⁻86 cor.; dl G. N. Căciulescu 9’40 cor., dl director și profesor Arseniu Vlaicu 8 cor., dl G. Seniuce 4 cor., dl Dr. G. Scutea 8'96 cor., dl I. Bidu 4 cor. Dintre contribuirile în cărți cea mai prețioasă este cea făcută de onor, comitet central. *) Unii din aceștia și-au achitat taxa în 1^01. 70 Din raportul special despre cele 12 bibliotece poporale ambulante ale desp. extragem următoarele date: Biblioteca 1 a. înființată la 1896, constă din 81 volume în preț de 92-78 cor. La finea an. 1900 biblioteca aceasta se afla în agentura Ghim- bav. In an. premergător a mai circulat în agentura Herman. Biblioteca 11 a. înființată la 1898, constă din 110 voi. în preț de 162’52 cor. La finea an. 1900 biblioteca aceasta se afla în agentura Bod. In an. premergător a mai circulat în agentura Brașovul-vechiu. Biblioteca 111 a. Inființață la 1898, constă din 80 voi. în preț de 128’56 cor. La finea an. 1900 biblioteca aceasta se afla în agentura Cris- tian. In an. premergător a mai circulat în agentura Feldioara. Biblioteca IV a. înființată la 1898, constă din 88 voi. în preț de 136’38 cor. La finea an. 1900 biblioteca aceasta se afla în agentura Fel- dioara. In an. premergător a mai circulat în agentura Brașov-Cetate (sodali). Biblioteca V a. înființată la 1899, constă din 101 voi. în preț de 230’12 cor. La finea an. 1900 biblioteca aceasta se afla în agentura Bra- șov-Tocile. Biblioteca VI a. înființată la 1899, constă din 93 voi. în preț de 161’78 cor. La finea an. 1900 biblioteca aceasta se afla în agentura Bra- șovul-vechiu. Biblioteca 1 b. înființată la 1899, constă din 82 voi. în preț de 113’72 cor. La finea an. 1900 biblioteca se afla în agentura Măeruș. Biblioteca 11 b. înființată la 1899, constă din 90 voi. în preț de 144’38 cor. La finea an. 1900 biblioteca aceasta se afla în agentura Herman. Biblioteca 111 b. înființată la 1899, constă din 90 voi. în preț de 136’60 cor. La finea an. 1900 se afla în agentura Preșmer. Biblioteca IV b. înființată la 1899, constă din 90 voi. în preț de 137’36 cor. La finea an. 1900 se afla în agentura Dârste. Biblioteca I c. înființată Ia 1900, constă din 83 volume în preț de 118’09 cor. La finea an. 1900 această bibliotecă se afla disponibilă. Biblioteca II c. înființată la 1900, constă din 87 volume în preț de 133 06 cor. La finea an. 1900 se afla disponibilă. Numărul volumelor din numitele 12 bibliotece este de 1075 în preț de 1696’35 cor. După ramii literari, operele sunt: poesii poporale, povești, snoave, etc., cărți poporane, literatură frumoasă, istorie și geografie, sciințe na- turale, literatură economică, medicină și igienă, educațiune și altele. 4. Pentru îndeplinirea agendelor sale comitetul desp. a ținut în de- cursul an. expirat 10 ședințe. Adunarea generală ordinară a desp. s’a ținut în 4 Iunie v. 1900 în comuna Herman. La această adunare s’au presentat și s’au discutat: raportul general al comitetului despre activi” 71 tatea sa dela adunarea generală din Cernatul Săcelelor (30 Maiu v. 1899) încoace, raportul special despre starea și modul de folosință a bibliote- celor poporale, raportul cassei — și s’a stabilit budgetul pe an. 1901. Mai departe în adunarea, despre care e vorba, s’a cetit lucrarea d-lui I. Lăpedat. stud. univ. în Budapesta; „Despre îmbunătățirea stării poporului nostru“, precum și „Monografia comunei Herman, cu deosebită privire la Românii de aici*, scrisă de parochul Alexandru Dogariu. Tot cu această ocasiune s’a discutat și despre înființarea unei reu- niuni agricole românesci pe teritorul acestui despărțământ și despre in- troducerea însoțirilor de credit, sistemul Baifleisen, cari chestiuni apoi s’au încredințat spre studiare comitetului desp. și agenturilor din co- munele rurale. La adunarea generală din Herman comitetul a distribuit gratuit poporenilor din această comună 4 ex. din „Higiena copilului¹* de S. Stoica, 10 ex. din „Grădina de legumi" de I. F. Negruțu, și 10 ex. din „învă- țăminte din viața metropolitului Andreiu Șaguna" de A. Bârseanu, lângă cari dl N. Petra-Petrescu a binevoit a mai adăuga 5 ex. din opul său: Povestiri poporale alese. 5. Mișcarea cassei desp. în sem. I. al an. expirat a fost de 516 12 cor. la intrări și 489'24 cor. la eșiri, rămânând un sald de 26'88 cor., iar în sem. II. de 406'70 cor. la intrări și 302 26 cor. la eșiri, rămânând pe seama bibliotecelor poporale un sald de 104'44 cor. Incassările dela membrii ordinari și ajutători în decursul an. 1900 au fost de 539 cor. Din aceste taxe, detrăgându-se pe seama desp. 20% în suma de 107'80 cor., s’au administrat cassei centrale 431'20 cor. Afară de aceea s’a mai trimis ulterior (Ian. n. a. c.) ca taxe pe 1900 suma de 200 cor.; cu totul așadară suma de 631'20 cor. 6. O perdere dureroasă și foarte simțită a îndurat comitetul cerc, al desp. prin bolnăvirea și apoi trecerea la cele eterne a zelosului său membru Grigoriu Maior (reposat 29 Ian. v. 1901), care-și făcuse ca pro- blemă a activității sale neobosite înființarea de biblioteci poporale și stăruințelor căruia avem a mulțămi în prima linie realisarea celor 12 biblioteci poporale ambulante, pe cari le posede de present desp. „Brașovu. Golul rămas după dînsul cu greu se va pute înlocui. Ne place a crede, că activitatea temeinică și sistematică, ce desp. „Brașov" desvoaltă în toate direcțiunile, va servi de model celorlalte despărțăminte ale Asoc., cari din an în an, rând pe rând, se reculeg aventându-se spre lucrări tot mai rodnice. * Desp. „Bistrița*. (Nr. 6/1901). Concurs. Direcțiunea despărțământului Bistrița al Asociațiunii escrie concurs pentru un premiu de 20 coroane în aur, care se va conferi acelui proprietar român de pe teritoriul despăr- țământului, care va arăta cel mai frumos spor relative, făcut în ramul pomăritului în cei 3 ani din urmă, socotiți până la expirarea concursului. 72 Concurenții au să dovedească prin certificat dat de agentura comu- nală a Asociațiunii, sau dacă în comună nu ar fi agentură, prin certificat dat de primăria comunală: numărul pomilor, soiul lor, mărimea teritorului de cultură și că sporul în pomărit l-a făcut concurentul. Petițiile instruite cu acest certificat sunt a se adresa directorului despărțământului în Bistrița până la 1 Iunie n. 1901, cele sosite mai târ- ziu nu se vor considera. Decernerea premiului va hotărî-o comitetul cercual, conferirea se va face în adunarea generală de est timp. Bistrița, 22 Februarie 1901. Direcțiunea despărțementului. Vasilie Hanța m. p., director. Dr. Victor Onișor m. p., secretar. * Desp. „Lipoua*. în 3/16 Martie a. c. despărțămintele Asociațiunii s’au înmulțit cu un nou desp., al „Lipovei". Constituirea acestui desp. a fost concre4ută d-lui loan Tuducescu, înv. pens., dir. de bancă în Lipova. Pentru ca adunarea să reușească cât mai bine, d-1 delegat a făcut pro- pagandă extinsă în ziare și a emis liste de subscripțiune în număr mare, în genere inteligența din Lipova și jur a lucrat pentru reușirea acestei adunări și pentru ca să se înscrie cât mai mulți membri. Stăruința ne- obosită a tuturor oamenilor de bine a avut ca urmare constituirea unui sdravăn desp. cu centrul în Lipova. D-1 delegat al comitetului central a deschis adunarea prin un discurs avântat, în care chiamă publicul din acele părți să se grupeze în jurul Asociațiunii. Din protocolul adunării constituante se vede, că d-1 delegat după deschiderea adunării a numit un cassar și doi notari ad hoc, și a dat cetire condițiunilor, drepturilor și datorințelor membrilor, cari se vor înscrie, apoi a suspendat ședința pentru a se pută face inscrierile de membri. După redeschidere s’a constatat numend membrilor înscriși, și anume 1 membru pe viață, 28 membri ordinari și 59 ajutători. Apoi s’a urmat la alegerea comitetului cercual, fiind ales președinte d-1 Dr. Aurel Halic, iar membri: domnii Vasile Beleș, George Popoviciu, Voicu Hamsea și Dr. Valeriu Morariu. Desp. „Lipova" constă din comunele aparținătoare cercurilor pre- toriale: Lipova, Murăș, din comit. Caraș-Severin. și Radna și Siria din comit. Arad. Dela alte despărțăminte s’au trecut la desp. „Lipova" 4 membri fundatori vechi și 6 ordinari, astfel că acest desp. numără de present: 4 membri fundatori, 1 membru pe viață, 34 membri ordinari și 59 membri ajutători, în total 98 membri. împreună cu raportul despre constituire și adusele lui, dl delegat Tuducescu a trimis cassei centrale o acție în valoare nominală de 200 cor., și 418 cor. în total deci 618 cor. taxe de membri. Transilvania. Partea oficială. 25 Nr. 235—1901. Proces verbal din 4 Aprile 1901. Ședința ordinară a comitetului central al Asociațiunii. Președinte: Dr. llarion Pușcariu. — Notar: Dr. Ilie Beți. — Membrii presenți: Zaharia Boiu, Parteniu Cosma, loan Crelu, Dr. Corn. Diaco- novich, Nicolau Ivan, 1. Papiu, Leontin Simonescu și losif St. Șuluțu. 55. Cu verificarea procesului verbal al ședinței de acți Se încredințează domnii: Zaharia Boiu, Nicolau Ivan și Leontin Simonescu. 56. (214—1901. Dl Dr. George Alexiei, profesor în Budapesta, trimite mai multe cărți și manuscripte vechi pentru biblioteca Asociațiunii și se roagă să i-se completeze colecțiunea revistei „Transilvania⁴⁴. Cărțile și manuscriptele se primesc cu mulțămită. Biblio- tecarul se autorisează a trimite dlui Dr. G-. Alexiei fascicolele și volumele cerute ale revistei „Transilvania", încât aceste vor fi disponibile. 57. (204—1901). Consistorul metropolitan din Blaj cu data 16 Martie a. c. notifică, cumcă a primit suma de K 203⁻—, partea scoalei gr.-cat. din Cojocna din venitele „Lăsămentuiui fericitului loan Oltean* pe anul 1900. Observă însă, că competința, ce se cuvine numitei scoale din lă- săment pe timpul dela 1 Iulie 1899 pănă la 31 Decembre 1899, nu i-s’a transpus. De oare-ce „Lăsămentul fericitului loan Oltean⁴⁴ a fost inactivat cu începere dela 1 Iulie 1899, oficiul de cassă se îndrumă a transpune consistoriilor competente suma, ce se cuvine scoalelor gr.-or. și gr.-cat. din Cojocna pe timpul dela 1 Iulie pănă la 31 Decembre 1899. 58. (217—1901). Secretarul II aduce la cunoscința comitetului central, că — primindu-se soirea positivă, cumcă veduva Ana loanette n. Gombos, în prima căsătorie măritată după loan lancu din Vidra de sus, a decedat — s’a scris pe cale presidială dlui Dr. Zosim Chirtop, advocat în Câmpeni, rugându-1, ca să se intereseze, dacă e sau nu intabulată pe Asociațiune averea lui loan lancu, testată de acesta Asociațiunii în scopul înființării unei fundațiuni, a cărei usufructuară a fost defuncta. Dl Dr. Zosim Chirtop cu multă prevenire a dat ascultare rugării noastre și ne raportează, că averea menționată este intabulată pe Asociațiune și că conform docu- mentului de transpunere ca ecuivalent al averii mișcătoare, rămase de loan lancu, defuncta văduvă s’a obligat a solvi fi. 121’—, care sumă se poate incassa prin judecătorie, dacă n’a fost cumva achitată. D-Sa pro- 3 26 Transilvania. Partea oficială. pune totodată, ca averea să se vândă iar pană ce se va întâmpla aceasta, să se dee în arendă. In legătură a transpus și o copie, neautenticată, a coalei de proprietate dela cartea funduară. De moartea văduvei Ana loanette n. Gomboș se ia act. Disposițiile presidiale se aproabă, mulțămindu-se totodată dlui Dr. Zosim Chirtop pentru prevenirea, ce o arată față de Aso- ciațiune. Se decide vân4area realităților rămase dela loan lancu din Vidra de sus; suma realisată se va administra apoi conform disposițiilor testatorului. Pană ce se va pută efectui vendarea, realitățile să se dee în arendă. Vendarea, respective exarendarea, precum și incassarea sumei de fl. 121.—, care âncă nu este achitată, este rugat a o efectui dl Dr. Zosim Chirtop. 59. (228—1901). Dl Dr. Nicolau Vecerdea, advocat și secretarul insti- tutului „Albina“, raportează cu data 3 Aprilie a. c. în causa recursurilor înaintate la direcțiunea financiară și judecătoria administrativă contra mesurării ecuiualentului asupra averii mobile și imobile a Asociațiunii. Judecătoria administrativă prin sentința sa Nr. 7175 dela 25 Decembre 1900 declară averea mobilă a Asociațiunii scutită de ecuivalent, nu însă și averea imobilă; iar prin sentința sa Nr. 12895/1900 ddto 20 Februarie, a. c. aproabă ecuivalentul măsurat asupra „Lăsămentului fericitului loan Oltean⁴¹, testamentul acestuia neadmițend o astfel de interpretare, din care ar pute resulta scutirea de ecuivalent. Dl Dr. N. Vecerdea cere totodată asemnarea sumei de K 12 48, spesată pentru timbre, legalisări și plenipotențe. .Raportul dlui Dr. N. Vecerdea se ia spre scire, mulță- mindu-i-se pentru serviciul prestat Asociațiunii. Oficiul de cassă se încunosciințează despre resultatul apelațiunilor în causa ecuivalentului. Suma de K 12'48 se asemnează spre achitare. 60. (55, 188 și 213—1901). La fondul Casei naționale a întrat dela: a) Dl Alexandru Lebu, proprietar în Sibiiu, K 500'— ca rata ultimă din taxa de membru fundator; b) Cassa de păstrare din Seliste K 200'— ca rata a patra din taxa de membru fundator; c) Dl Nicolau Garoiu, advocat în Zernesci, K 500⁻— ca rata ultimă din taxa de membru fundator; d) Dl Emanuil Ungurianu, advocat în Timișoara, K 400— ca rata a patra din taxa de membru fundator; și e) Dl Alexandru Lupu, colonel în pensiune, K 20-—. Spre plăcută scire. Transilvania. Partea oficială. 27 61. (218—1901). Direcțiunea institutului „Albina* cu data 29 Martie a. c. încunosciințează, că adunarea generală din est-an a votat din cuota destinată pentru scopuri culturale și de binefacere pentru trebuințele școalei civile de fete susținută de Asociațiune suma de K 2000⁻—. Această sumă se poate ridica pe lângă chitanță. Donațiunea institutului „Albina" se primesce cu mulță- mită. Oficiul de cassă se îndrumă a ridica suma de K 2000⁻—. 62. (223—1901). Direcțiunea școalei civile de fete înaintează cu data 31 Martie a. c. cererea pentru un concediu de 8 septemâni a profesorului loan Popovici. Cererii este alăturat un testimoniu medical, liberat de fi- zicul comitatens Dr. Hermann Siissmann, în care se constată, că pentru tratarea morbului, de care sufere dl I. Popovici, este absolut necesar, ca să fie dispensat dela agendele de profesor pe timpul indicat. Cererea profesorului I. Popovici se încuviințează, acor- dându-i-se un concediu de opt săptămâni cu începere dela 1 Aprile a. c. 63. (225 și 226—1901). Direcțiunea școalei civile de fete înaintează cu data 2 Aprile a. c.: I. Procesul verbal a! conferenței corpului didactic din 30 Martie a. c.; în această conferență s’au pertractat afaceri curente, s’a stabilit consem- narea manualelor de învățământ pentru anul școlar 1901—1902 și feriile de paști pe timpul dela 11 pănă 21 Aprilie a. c. II. Gererile preoților Nicolau Breban din Cecârlău și Petru Mineiu din Stenea pentru a fi dispensate dela plătirea didactrului fiicele lor, Silvia Breban elevă în cl. II. civilă și Maria Mineiu elevă în cl. III. civilă, pe anul școlar 1900 — 1901. ad I. Spre scire. ad II. Cererile nu se încuviințează. 64. (224 —1901). Secretarul II raportează, că în chestiunea așezării unei cruci la mormentul regretatului George Barițiu, conform conclusului 267 din 6 Decembre a. tr., s’a scris dlui Mih. Bontescu, advocat în Hațeg, ginere al lui G. Barițiu, rugându-se ca să se consulteze cu membrii fa- miliei și să ne aviseze apoi, dacă familia își reservă dreptul de a se în- griji ea de înfrumsețarea mormântului amintit, ori ea se învoesce, ca Asociațiunea să inițieze ridicarea unui monument mormântal. Pănă la data aceasta dela dl Mih. Bontescu nu a sosit nici un răspuns. Se decide, a se scrie și celorlalți membri ai familiei. 65. (190—1901). Direcțiunea despărțementului „Blaj¹* înaintează proce- sele verbale ale ședințelor comitetului cercual din 18 Ianuarie și 28 Fe- bruarie a. c. In ambele ședințe s’au pertractat numai afaceri curente. In 3* 28 Transilvania. Partea oficială.. legătură relevăm, că despărțământul „Blaj" a tipărit broșura premiată: „Higiena sau cartea sănătății'¹ de Dr. Ștefan Erdelyi; 1 ex. a transpus și la biblioteca Asociațiunii. Spre soire. 66. (208—1901). Dl loan Tuducescu, delegat al comitetului central, raportează, că a convocat pe 16 Martie a. c. adunarea constituantă a des- părțementului „Lipova", în care — pnrceclendu-se conform instrucțiunilor — s’a efectuit constituirea. Cu această ocasiune s’a înscris: a) un membru pe viață, dl Aurel Saviciu, solvind ca taxă una acție dela „Mureșanul"; &) 28 membri ordinari, dnii: Dr. G. Popescu, Dr. Vasilie Avramescu, Meletiu Suciu, Florian Roxin, George Popoviciu, Atanasiu Pascu, Dr. Val. Morariu, Milan Serbu, loan Tuducescu, Vasiliu Delielean, losif Vuculescu, Gregoriu Marienescu, Andreiu Șandru, Dr. Aurel Halic, Iulian Barzu, loan Cimponeriu, Teod. Suricescu, luliu Pop, Emil Dozse, losif lorgovici, Corneliu lorgovici, Zaharie Cuparescu, David Dalin, Valeriu Oprianu, Georgiu Pleșiu, Teodor Neagu și ZariuMircu; și c) 54 membri ajutători. Dela toți aceștia s’a încassat: una acție de K 200.— și K 598.—, la care se mai adaug K 20.—, încassate dela 2 membri ordinari vechi. — Director al despărțământului a fost ales Dl Dr. Aurel Halic, iar membrii în co- mitet dnii Vasilie Beleș, George Popoviciu, Voicu Hamsea și Dr. Valeriu Morariu. De odată cu acest raport dl delegat transpune și protocolul adu- nării constituante, din care se vede, că după deschiderea adunării au fost numiți un cassar și doi notari ad-hoc și s’a dat cetire condițiunilor, drepturilor și datorințelor membrilor Asociațiunii, apoi s’a suspendat ședința pentru a se putâ face înscrierile. După redeschidere s’a constatat numărul membrilor înscriși, apoi s’a procedat la alegerea comitetului cercual. Despre raportul dlui delegat și despre organisarea des- părțământului „Lipova" se ia act cu plăcere. Domnul Aurel Saviciu se declară membru pe viață, iar dnii amintiți sub b) membri ordinari ai Asociațiunii. Alegerea comitetului se aproabă. Dlui delegat se exprimă mulțămita comitetului central pentru interesul dovedit față de scopurile Asociațiunii. Organisarea despărțământului „Lipova" este a se notifica și direcțiunilor despărțemântelor „Timișoara" și „Lugoș". 67. (212—1901). Direcțiunea despărțementului „Brașov" înaintează procesul verbal a! ședinței comitetului cercual din 20 Martie a. c. în această ședință s’au pertractat afaceri curente; s’a luat act de comunicatul, că dl prof. G. Vătășan — invitat fiind — a binevoit a primi asupra sa agendele de bibliotecar, și că în amintirea regretatului Gr. Maior s’a țînut parastas. Spre soire. Transilvania. Partea oficială. 29 68. (220—1901). Se anunță decedarea membrului fundator George Boieriu, fost prim locotenent în pensiune. Pe cale presidială s’a trimis familiei o telegramă de condolență. Comitetul central dă expresiune condolenței sale prin ridicare. 69. (202—1901). Se anunță, că Mina Nemoian, notar cercual în Ciuchici și-a achitat întreagă taxa de membru pe viață. Spre scire. Dl Mina Nemoian se provede cu diploma prescrisă. 70. (180 și 221—1901). S’au înscris membri ordinari: în despărță- mântul „Beiuș* dl Vasiliu Teaha, preot; în despărțământul „Agnita* dnii Mihail Păcală și Ioan Bonea, ambii preoți, și Ioan Paicu, învățător. Dnii amintiți se declară membri ordinari ai Asociațiunii. D. u. s. Dr. 11. Pușcariu m. p., vice-președ. Dr. Beu m. p., secretar II. — S’a veri- ficat. Sibiiu în 8 Aprile 1901. Z. Boiu m. p., Nicolau Ivan m. p., L. Simonescu m. p. Nr. 257—1901. PROCES VERBAL luat în ședința secțiunii istorice a Asociațiunii pentru cultura și literatura poporului român, ținută la 16 Aprile n. 1901 in Sibiiu, fiind presenți: losif Sterca Șuluțu, Dr. Augustin Banca, Vasilie Goldiș, membrii secțiunii isto- rice și Dr. Cornel Diaconovich, prim-secretarul Asociațiunii. Presidează: losif Sterca Șuluțu, vicepreședintele secțiunii. Protocolul îl scrie Vasilie Goldiș, referentul secțiunii. I. Referentul cetesce hârtia dlui Dr. Diaconovich, secretarul prim al Asociațiunii, de datul 6 Novembre 1900 Nr. 763, în care se pun în vedere problemele, ce incumbă deocamdată secțiunii istorice. Se cetesce apoi hârtia Nr. 149 de datul 2 Aprile n. 1901 a dlui Dr. Diaconevich, prin care se urgează ținerea primei ședințe din partea secțiunii istorice și se propune, ca la ordinea dilei în această ședință a secțiunii istorice să fie pusă și chestiunea „Transilvaniei¹¹, declarându-se secțiunea asupra propunerii în chestiune a secțiunii literare, formulată în ședința sa din 6 Novembre a. c. Punendu-se în discuțiune chestiile propuse de hârtiile amintite ale biroului Asociațiunii, secțiunea istorică aduce următoarele conduse: a) Secțiunea istorică se alătură la propunerea secțiunii literare, făcută în chestiunea unui proiect pentru stabilirea mo- 30 Transilvania. Partea oficială. dalităților editării viitoare a „Transilvaniei" și a Analelor Aso- ciațiunii, dar cu acea observare, ca „Transilvania" în chipul proiectat .de secțiunea literară să apară Ia finea fie-cărei luni afară de lunile Iunie și Iulie, iară numărul coaielor de tipar pentru „Transilvania" să nu se fixeze pentru fiecare lună, ci să se fixeze în număr de 20 coaie pentru anul întreg, având organele respective a împărți materialul acesta pe lunile sin- guratice după putință și trebuință. b) Pentru anul de față secțiunea istorică nu află necesar, dar nici posibil să stabilească un budget în toată forma, iar statorirea speselor de călătorie și a diurnelor pe sama mem- brilor din secțiuni va fi mai potrivit să se facă în ședința ple- nară a secțiunilor, care se va ține în preajma Rusaliilor. c) Pentru referentul său secțiunea deocamdată nu află de lipsă a stabili nici o remunerațiune. d) Referentul primesce însărcinarea, ca la proxima șe- dință a secțiunii să presinte un proiect pentru programa de acțiune a secțiunii în viitor. II. Deoare-ce secțiunea istorică, întocmai ca și cea literară este de convingere, că numărul membrilor ei nu este suficient pentru înde- plinirea tuturor agendelor, ce i-se impun prin Regulamentul secțiunilor literare și sciințifice în sinul Asociațiunii, ci că ar fi foarte folositor scopurilor, ce urmăresc secțiunile acestea, dacă ele ar pute să fie în- tregite și prin alți bărbați de specialitate, drept aceea: Secțiunea istorică face propunerea pentru ședința plenară a secțiunilor, ca Regulamentul pentru secțiunile sciințifice li- terare ale Asociețiunii să se schimbe într’acolo, ca cei 25 mem- bri ai secțiunilor, aleși de adunarea generală, să fie numiți membri ordinari ai acestor secțiuni. Fie-care secțiune apoi să aibă dreptul a propune spre alegere din partea ședinței ple- nare a secțiunilor un număr oare-care de membri corespondenti, cari ar fi chemați să dee ajutor secțiunilor în lucrările lor li- terare și sciințifice. III. Membru] secțiunii Dr. Augustin Bunea raportează, că în ar- chivele din Blaj a aflat o conscripție a parochienilor, parochilor, biseri- cilor și a tuturor lucrurilor bisericesc! din diecesa Făgărașului cu datul de 1 Octobre 1750, din timpul vicariului general Aron (mai târdiu episcop gr.-cath.). In conscripția aceasta se află toate comunele româ- nesc! din Ardeal, afară de Brașov și comunele românesci din Țeara-Bârsei. Fiind conscripțiunea aceasta de interes pentru istoriografia româna, dl Dr. Augustin Bunea o pune la disposițiunea secțiunii istorice. Transilvania. Partea oficială. 31 Secțiunea istorică însărcinează pe dl Dr. Augustin Bunea să îngrijască tipărirea într’o broșură a acestei conscripțiuni. Broșura se va tipări în editura și pe spesele Asociațiunii. Din broșura tipărită Dr. Augustin Bunea va primi la disposițiu- nea DSale 200 (două sute) de exemplare. IV. în vederea importanței etimologice și istorice naționale a no- menclaturei topografice românesci a ținuturilor locuite de poporul nostru și considerând, că prin legile mai nouă referitoare la stabilirea oficială a numirilor de localități, tesaurele toponomastice, păstrate de poporul nostru din timpuri vechi, în mare parte vor fi expuse peririi, la propu- nerea dlui Dr. Cornel Diaconovich, prim secretarul Asociațiunii: Secțiunea istorică, urmărind scopul de a păstra sciinței etimologice și istorice naționale monumentele toponomastice românesci în integritatea lor dela începutul secolului XX, de- cide a iniția editarea unui lexicon toponomastic românesc al tuturor ținuturilor locuite de Românii din Ungaria și Transil- vania. In acest scop însărcinează pe referentul său să elaboreze pănă la proxima ședință plenară un program amănunțit pentru adunarea materialului toponomastic cu ajutorul despărțămin- telor Asociațiunii, iar unde acestea âucă nu sunt organisate, ori nu lucrează, ori apoi nu s’ar pute însărcina cu această lu- crare, cu ajutorul comisiunilor speciale provăcjute în § 12 din Regulamentul secțiunilor. Nefiind alte obiecte la ordinea clilei ședința se ridică și protocolul se subscrie. D. u. s. losif Sterca Șulutu, Vasilie Goldiș, președinte. referentul secțiunii. DIN DESPĂRȚEMINTE. Desp. „Dobra¹¹. în 3/16 Aprile a. c. s’a organisat un nou desp. al Asociațiunii — desp. „Dobra“, căruia după „Noua arondare® îi aparțin comunele din cerc. adm. Ilia-mureșană, (cottul Hunedoara), cari pănă de present au aparținut la desp. „Deva". — Organisarea acestui desp. a fost concredută d-lui protopresbiter losif Morariu, care cu mult zel a făcut pregătirile necesare ca adunarea să aibă reușită cât mai bună. Adunarea din 3/16 Aprile a deschis-o prin o cuvântare ocasională despre scopul asociațiunilor în general și al Asociațiunii noastre în special, îndemnând pe cei presenți a se grupa în jurul Asociațiunii. A numit apoi notar al adunării pe d-1 Lazar Vraciu și cassar ad hoc pe d-1 losif Petrovici. A 32 Transilvania. Partea oficială.. cetit §-ii din statute referitori la drepturile și datorințele membrilor, a rugat pe cei presenți să se înscrie membri, suspendând în acest scop ședința pe 10 minute. La redeschiderea ședinței s’a constatat, că s’au înscris 16 membri ordinari noui, solvindu-și taxa pe 1901, și au solvit taxa pe 1901 cinci membri ordinari vechi, cari au aparținut pană acum desp. „Deva"; afară de aceștia s’au mai înscris 19 membri ajutători. Di- rector al desp. a fost ales d-1 protopresbiter losif Morariu, iar membri în comitet d-nii: Avram Păcurariu, protopresb., Adam Leșnican, dir. de bancă, loan Șerb, preot și Nicolae Gostae, primar. Pentru representarea desp. la adunarea generală a Asociațiunii au fost aleși ca delegați d-nii: N. Gostae și losif Petrovici, iar ca suplenți d-nii N. Muntean și Adam Leșnican. S’au incassat taxe în suma de 250 K, cari au fost transpuse cassei centrale. De present acest desp. are 24 membri ordinari și 19 membri aju- tători, în total 43. * Desp. ,,Zernesti“. Domnul Moise Brumboiu, paroch în Tohanul-vechiu și membru al comitetului cercual, după-ce în scrisoarea sa de data 19 Aprile a. c. spune, că a solicitat pe membrii mai bătrâni ai acelui co- mitet ca să stărue pentru reorganisarea desp., și după-ce roagă și comi- tetul central a lua măsurile de lipsă pentru ca să se pornească o viață nouă în acel desp. — odinioară unul din cele mai harnice — raportează, în calitate de președinte despre activitatea Agenturei Asociațiunii din co- muna Tohanul-vechiu. Spune, că ea funcționează regulat, avend o frumu- șică și bine căutată bibliotecă, constătătoare din 121 opuri, precum și 4 cjiare: „Foaia Poporului", „Bunul Econom", „Amicul progresului român", „Transilvania", cari se distribue la membri și nemembri spre cetire. Pentru luminarea poporului și îndemnarea lui spre lucruri mai bune, Agentura aceasta a ținut și în paresemile acestui an mai multe confe- rințe publice, foarte bine cercetate de popor. Antâia conferință s’a ținut în 10 Martie d. a. A vorbit președintele Agenturei, dl Moise Brumboiu, despre: „Grădinile de legumi și cultivarea legumilor". în 17 Martie a ținut a II-a conferință dl învățător dirig. și cassar al Agenturei, Dumitru Pop: „Despre cultivarea pomilor și despre altoit⁴⁴, arătând în praxă cum trebue făcută altoirea. în 24 Martie a ținut conferință dl George Oprea, vice-notar, vorbind despre „Testamente", Inventare" și „Cassa muncitorilor¹⁴, iar dl Nicolae Vodă, învăț, și notar al Agenturei: „Despre cultivarea lucernei, trifoiului și a napilor de nutreț". în 7 Aprile au ținut conferințe învățătoarea dela școala din Tohan, d. Silvia Chirilă: „Despre chemarea femeii române", dl învățător Nicolae V. Pop. „Despre măestrii și îmbrățișarea lor" și dl George Oprea „Despre poliția de câmp, intimări și legea școlară⁴⁴. Redactor: Dr. C. Diaconovich. Tiparul tipografiei archidiecesane.