TRANSILVANIA ORGANUL ASOCIAȚIUNII PENTRU LITERATURA ROMÂNĂ ȘI CULTURA POPORULUI ROMÂN. Nr. VI. Sibiiu, luniu 1900. Anul XXXI. DIN ESTETICA TRAGICULUI (Polemică cu dl Ghiță Pop) de Dr. los. Blaga. Domnul Ghiță Pop a publicat în „Convorbiri Literare'¹ Nrii 10 și 11 din anul trecut o critică asupra unei părți din cartea mea întitulată „Teoria Dramei, cu un tractat introductiv despre frumos și artă“ și anume asupra teoriei tragicului. Dl Pop restoarnă teoria tragicului susținută de mine și apoi fără nici un sistem înșiră dînsul neșce legi, numite când „elementeu, când „condițiuni“ ale tragicului, cari ar ave să esplice ființa tragediei. Critica aceasta e lipsită de ori-ce temeiu solid și corect. Dar nu nu- mai atât, Dl G. Pop propagă prin Convorbiri și nesce teorii de tot false asupra dramei moderne, teorii, cari nu cuadrează de loc cu legile psicho- logice și sociologice, pe cari trebue să fie întemeiată drama vrend să pro- ducă efectul estetic în noi, oamenii timpului modern. Cred, că-’mi împlinesc o datorință punendu-me în polemică cu dl Pop, cu scopul de a dovedi de o parte greșelile dlui și de a desluși de altă parte principiile estetice, cari au să formeze basa adevărată a teoriei tra- gicului. Și fac aceasta nu condus fiind „de cartea vre-unui teoretician în- vechit", ci de vederile și simțemintele mele formate din chiar aprofundare^ mea asupra tragediilor și studiilor celor mai de valoare. I. Chestia universalului. Cea mai mare greșală găsită de dl Pop în teoria susținută de mine despre tragic e aceea, că eu „identific universalul cu legea moralău, că susțin, că „universalul este representantul legii morale" și că „universalul e just și drept". Dl Pop citează din mai multe locuri ale cărții mele proposițiuni ca să-și ilustreze basa sentinței sale că: „teoriile mele sunt învechite, șubrede și defectuoase¹¹. 10 138 In cartea mea se tractează în 3 articole despre „universal", și anume în § 17, pag. 70—74, despre universal în genere, în § 18, pag. 74—84, despre universalul în dramă și în § 24, pag. 137—143 despre universalul în tragediă. Țin, că e de lipsă să citez și eu, nu proposițiuni singuratice, ci pârtii unitare. Iată ce scriu eu despre: universal, unde am căutat să deslușesc noțiunea universalului: „Oamenii trăesc constituiți în diferite societăți. Societatea își are re- gulele sale conducătoare, cari îi condiționează și păzesc esistența și mersul neconturbat cătră scopul ei. Compusă fiind societatea din o mulțime de in- divizi, aceștia trebue să-și reguleze vieața astfel, ca interesele lor de esis- tență și de progres să nu fie jignite. Complecșii! acestor legi, — basate în natură, morală și în convențiunea socială, — cari conduc vieața omenească cătră scopul ei, asigurându-i desvoltarea naturală și delăturând pedecile, ce i-se pun în cale, este ceea-ce numim: universal. în universal se cuprinde acea putere, din care se constituesc toate instituțiunile sociale menite a prescrie oamenilor nisuințele și acțiunile, ce au să urmărească în vieață. Astfel apoi tot, ce se produce și se face în economia vieții omenesci, se întâmplă sub paza puterii universalului. „Pentru-ca omenimea să meargă pe calea sa înainte cătră progres, cătră idealul seu, este indispensabilă armonia și buna ordine în traiul ei. Fără armonie și bună ordine nici o societate nu poate nici progresa nici esista. Dar în om e dela natură sădit un sentiment de natură mai sălba- tec, un sentiment distrugător, care, dacă nu ar fi regulat, ar da ansă la disarmoniă și disordine in sinul societății. De aceea, a fost lipsă să se sta- bilească între oameni anumite raporturi de conviețuire, tot atâtea legi re- gulatoare. Pe basa și în cadrul acestor legi naturale și morale omenimea tot merge înainte. „Cea mai înaltă espresie a acestor norme regulatoare de vieață ome- nească se află în legile morale, in morală. Legea morală e cea mai înaltă cea mai sigură ocrotitoare a vieții omenesci și a progresului omenimii! „Viețuirea după legea morală sfântă e idealul cel mai înalt al omenimii 1 „Tocmai însă fiind-că este idealul cel mai înalt legea morală, omeni- mea merge încet, încet cătră acest ideal, care este altcum și identic cu perfecțiunea. „Lumea însă este âncă departe de perfecțiune 1 E lucru natural deci, că omenimea în stadiul seu de neperfecțiune, nu va trăi perfect conform legii morale. în vieața socială a omenimii vor fi âncă multe principii, de- cretate de norme regulatoare, cari nu se basează întocmai pe legea mo- rală, sunt și au fost preocupațiuni de ale omenimii, de ale culturii și de ale timpului. „Puterea, care conduce omenimea așa, cum o avem în realitate e universalul. Morala se înțelege, e noțiune mai înaltă decât universalul. Lu- mea reală e condusă în traiul seu în adevăr de universal. 139 „Și fiind-că în realitate în universal își află societatea omenească condiția esistenții sale, puterea universalului e chemată a conduce și a su- praveghia ordinea și armonia lumii reale. In calitatea aceasta a sa ea este nebiruită, e sublimă. Și nebiruite sunt toate principiile, cari fac parte dini universal, cu menirea anumită: să asigureze vieața și progresul omenimii/ Dar numai pănă când fac parte din universal sunt nebiruite. Știm, că prin- cipiile, cari constituesc universalul, nu sunt toate neschimbătoare. Multe, idei, multe cerințe, multe principii dotate azi cu puterea universalului își/ perd valoarea în decursul timpului înlocuite iiind cu altele, create din nop. Câte lucruri de acum nu mai corespund cu ale trecutului și nu vor co- respunde cu ale viitorului. Universalul adecă se tot reînoesce și el cu pu- teri nouă, cu principii de actualitate, se tot completează cu principii moi rale, — lumea tot progresează. In urma progresului idei și trebuințe nduă ies la iveală și se valorează. Acestea provoacă, se înțelege, mai ântâi res-l boiu contra celor vechi, cari, dacă sunt învinse, es din sfera universalului,! pe un timp oare-care sau pentru totdeuna. Omenimea. o națiune, un po-- por, simte sau chiar ajunge la convingerea, că anumite idei nu-i mai sunt de lipsă pentru stadiul seu actual de desvoltare, de aceea le lasă, și se raliază la altele simțite acum ca necesare pentru vieața și progresul seu.. Istoria ne arată, cât de mult s’au schimbat în decursul timpului formele dei stat și guvernământ, instituțiunile de stat și culturale, vederile sociale, po- litice, știentifice, morale, religioase, naționale, datinele și moravurile. înainte I de Constantin cel Mare d. e. se ardeau creștinii pentru mărturisirea ere- | dinței lor, după Constantin se ardeau pe același rug corpurile acelora, cari nu primeau creștinismul. Timpul din înaintea revoluțiunii franceze, din re- voluțiune și de după revoluțiune âncă ne poate servi drept esemplu, cum^ s’au schimbat convingerile oamenilor și ale universalului. „Astfel universalul nu e și nu rămâne același în mersul evoluționar al omenimii. Dar nu poate fi același nici pe întreaga suprafață a pămân- tului. Starea culturală a fie-cărui popor, sau chiar localitatea, clima, posi- țiunea locului, fertilitatea lui, productele, ocupațiunea etc. a respectivului / popor ori localități pot influința asupra felului vederilor și a aprețiării vie-/ ții și pot deci determina universalul'. Unde vorbesc despre: Universalul în dramă, în genere, scriu: „In dramă poate veni ori-ce fel de universal ca putere, cu care ajung în luptă singuratice individualități omenesci. Sfirșitul luptei va fi totdeuna în conformitate cu principiile juste ale lumei, condițiile adevărațp ale esis- tenții șl progresului neamului omenesc, respective a poporului, societății, sau peste tot a mediului, în care s’a desvoltat lupta. In complecsul ace- stor principii pot să fie principii representative și de acelea, cari nu au durată vecinică, principii de valoare și putere trecătoare, dar cari un timp oare-care au totuși cualificația condițiilor de lipsă pentru esistența și pro- gresul mediului lor“. Și ilustrez apoi chestiunea tocmai cu tragedia lui So- phocles, cu Antigone, concludând, că „universalul din acea tragedia se ba- " 10* 140 âfează pe nesce principii ale timpului istoriei vechi greceștiIn § 24 la a întrebarea: Ce fel trebue să fie principiile universalului din tragedie? răs- 1 pund tot eu: „Principiile, pe cari se basează universalul in tragediă, trebue 1 să fie cele necesare pentru basa esistenții și promovărei acelei părți a genului 1 omenesc, care servesce ca mediu pentru desvoltarea acțiunii tragice^. „In cele 1 mai puternice tragedii, principiile universalului emanează din spiritul înaltei 1 morale. Cât de bine e pusă aceasta în evidentă în mai toate tragediile lui Shakespeare, în Macbeth, Richard, Lear s. a.“ „Nu e însă absolut necesar, ■ ca puterea universalului, care se opune la început, să se baseze pe prin- j cipiile moralei înalte'¹. Am ilustrat chestiunea cu Romeo și lulia, unde lupta a fost provocată de împrejurarea, că în timpul lor ura dintre familiile ora- șului era atât de înverșunată și de provocatoare, încât nu putea fi vorba | de căsătoriă între fii/ duor familii îndușmănite și rivale". •; Cred, că se poate vedea destul de bine, că eu nu identific un.iversa- j Iul cu legea morală. Nici n’ar fi fost de lipsă să vorbesc despre „universal", ’ dacă sub acest cuvent aș fi înțeles legea morală. Am accentuat, adevărat, j că în tragediile cele mai puternice ale Iui Shakespeare găsim universalul j basat pe principii morale. In discusiunea, ce urmează, se va desluși che- jj stiunea mai de aproape. O deslușire destul de clară în privința aceasta 1 mai e și în următorul pasagiu din carte, tot din capitlul despre universalul j . în dramă: „Cu cât productele de artă peste tot și în special dramele vor | 1 lua ca motive pentru desvoltarea conflictului lor cusururi mai neînsemnate 1 ’i și legate de timp și loc și nu de acelea legate de firea neschimbată a nea- 1 j mului omenesc, cu cât universalul din ele adecă va fi o putere mai reia- I fi ti vă, cu atât de-o mai scurtă viață se vor bucura acele producte. Adevărat, avem atâtea producte artistice de mare valoare, de tot felul, și drame, re- 1 presentând momente legate de timpuri istorice și de locuri, producte arti- j ; stice, care și azi se țin în viața recerută, cu putere artistică. Dacă pro- ■ : duetul represintă momente de o deosebită importanță pentru timpul nașcerii 1 sale, și dacă noi avem cultura istorică recerută a acelui timp, condițiunea pentru formarea ilusiunii estetice adecă, atunci nu este nici un motiv, ca să nu ne placă și azi, să nu fie și azi produci de artă cu viață — dar ■ ș totuși o viață mai puțin espresivă, de cum au putut-o avea la timpul seu“. X * Eu ini identific universalul cu legea morală. Dar pentru aceea eu tot j nu vinHîf cbrfclusiunea, la care vine di Pop, eu tot nu admit, că „univer- j salul e tiran, intolerant, brutal". Să încep și eu tot cu Antigone. Antigone ] a venit în conflict cu universalul, pentru-că a călcat legea țerii sale, în- j mormentând trupul fratelui seu Polyneikes, care murise ca trădător de pa- 1 triă. Nu pentru-că și-a iubit pe fratele seu într’un mod sublim și-a atras i ea pedeapsa morții, ci pentru-că n’a respectat legea țerii, căreia se dato- j ria, între împrejurările de atunci, esistența statului Theban. Antigone a î fost unilaterală și Antigone, ca fie-care om unilateral, s’a făcut îndărgită, | fiind-că ea nu-și da seama de importanța ordinului, de motivul patriotic și 141 social, de care era inspirată legea susținută de Kreon, representantul univer- । salului. „Și universalul acesta se basează pe nește principii ale timpului I istoriei vechi grecești. Pe basa acestor principii de pe timpul lui Kreon,/ între împrejurările de atunci ale vieții Thebanilor. s’a format acea lege/ înaltă, care s’a putut ridica la o putere nebiruită a universalului de atunci* în cetatea Theba“ (Teoria Dramei, pag. 77). E adevărat, că Antigone adusă fiind înaintea lui Kreon s’a apărat, zicend, că ea a lucrat îndemnată de legea zeilor. Dar aceasta o zicea Antigone. Noi n’avem să o credem în- tocmai. Puțină aprofundare judițioasă numai, și vom înțelege, că motivul Antigonei e mai inferior, decât al universalului. Ce era de statul Thebei, patria Antigonei, dacă se putea permite fie-căruia, să-i calce legile cele mai fundamentale și mai sfinte?! dacă se permitea, să poată fi ori-cine trădător?! Ori să nu concedem îndatoriri sfinte față de patrie celor, cari au trăit în timpul acela în Theba?! — Iată deci, că universalul n’a fost „tiran, Intolerant, brutal⁻⁴ nici în cașul acesta și n’a „comis adevărată crimă⁴⁴, cum scrie dl Pop! Iată deci, că și tragedia aceasta încape în ca- drele teoriei mele! Universalul de aici e just, adevărat, nu din punctul de vedere al moralei înalte, ci al spiritului timpului „al condițiilor adevărate ale“esistenții și progresului poporului, a societății, sau peste tot a mediu- lui,"Tn care s’a desvoltat lupta⁴⁴ (Teoria Dramei, 14). „Azi unde s’ar mai susținea legea aceasta?⁴⁴ am scris la pag. 17 a cărții mele! Tot așa de diletant se arată dl Pop și la analisarea și esplicarea ce- lorlalte tragedii, din cari își trage conclusiunile sale. Să vedem âncă unele. . „Cum e cu universalul cel moral în tragedia : „Lear⁴⁴, în care Cordelia este aruncată în închisoare, unde moare sugrumată?⁴⁴ întreabă dl Pop: „Ce vină are Cordelia? Ce ordine, ce principii înalte ale universalului a călcat ea, ca să i-se aplice această pedeapsă ? Răspundem, nici o vină. Pe când surorile ei sunt ipocrite, răsbunătoare și false, Cordelia e un ânger de fe- meie : sinceră, blândă, răbdătoare. Și totuși ea 'sufere cea mai rușinoasă moarte. Oare și aici universalul este representantul ordinei morale⁴⁴ ? Așa ᵣ scrie dl Pop despre al doilea esemplu menit să isbească în basa teoriei ¹ mele. Un al 3-lea e „Othello^. „Ca și Cordelia așa și Desdemona e un mo- del de femeie: credincioasă, iubitoare și plină de devotament. Și totuși în urma intrigilor infernale ale lui Jago, ea moare sugrumată de însuși băr- batul seu. Dacă tragedia n’ar fi altcum, decât ilustrarea, că păcatul trebuie ispăsit, atunci, pare-mi-se, că nu Desdemona, ci Jago ar fi trebuit sugru- mat⁴⁴. Mai aduce dl Pop și cașurile cu Egmont, Posa din Don Carlos, Pi- colomini din Wallenstein și Ofelia din Hamlet, cari „n’au comis nici un păcat⁴⁴. In fine esclamă, în ironiă: „Ba atât de just și drept este univer- salul, încât pe însuși fiul lui Dumnezeu l-a răstignit pentru învățăturile sale sublime!⁴⁴ Nu sciu de s’ar mai afla un al doilea, care să îndrăsnească a pune moartea Cordeliei, Desdemonei, a lui Picolomini, Ofeliei în respon- sabilitatea universalului și să privească pe aceste persoane dramatice, — căci nu sunt eroi tragicî>jMci unul din ei, — sub raportul, sub care le pri- 142 vesce dl Pop ?! Se vede, că dl Pop perde de tot din vedere concepția tra- gediei și îi desconsideră de tot ideia unității ei. Universalul are de lucru înainte de toate cu eroii principali ai tragediilor. Contra acestora se res- coală. Și îi duce la perire tocmai pentru motivul, că ei prin felul ființii și a vieții lor au provocat astfel de încurcături, astfel de situațiuni, din cari au resultat greșeli mari și întâmplări nepermise, cum sunt și cele din tra- gediile amintite de dl Pop, de cari întâmplări și însuși dl Pop se emoți- onează atât de mult, de nu se poate suferi să nu le infereze cu adânca ,-sa indignațiune. Oare bătrânul Lear a făcut o faptă morală, când blastemă ' și desmoștenesce pre fiica sa cea mai mică și ancă nemăritată, care avea î mai mare lipsă de iubire și sprijin părintesc ?! Și pentru-ce își varsă Lear : veninul asupra fiicei sale? Pentru-că aceasta n’a știut să fie lingușitoare, pentru-că aceasta întrebată fiind să spună, că ce iubire nutresce față de tatăl seu, elice: „Eu ve iubesc cum sunt datoare, nici mai inult nici mai puțin“. La ce Lear, părintele ei, îi declară: „Pe ale soarelui sfințite raze, . pe tainele Hecatei și ale nopții, pe toată înriurirea stelelor, prin cari trăim și încetăm de a fi — me lapăd de ori-ce grije părintească, de ori-ce legătură de neam și sânge și te privesc de acum ca pe o străină de mine și de sufletul meu, ! în veci. Barbarul Syth, sau cel care își gătesce copii, ca să-și potolească foa- i mea, va fi tot astfel de aproape de milă și de ajutorul meu, cum ești și • tu, ce ai fost odată fiica mea“. Și așa de hotărât e Lear, părintele Corde- » liei, în privința aceasta, că pe Kent, care a încercat a se întrepune pentru Cordelia, îl alungă din țară. Să nu esiste deci vină în faptele lui Lear ? Să nu fie cusur în duhul lui? Nu din hotărîrea aceea a lui Lear s’a des- voltat acțiunea tragică, a cărei jertfă a fost și Cordelia, „ângerul de femeiă“ ?! Și oare n’a fost just, că universalul a lovit în Lear? Un om cu inimă omenească ar fi ertat, adevărat, cu toate păcatele, ce s’au făcut, pe Lear, dar universalul, legea ocrotitoare nu La ertat, fără de a i-se putea imputa însă aceasta de cruzime. De fapt universalul a fost numai: just și drept. Adevărat, n’a fost compătimitor, cum ar fi așteptat dl Pop. E apoi tot ade- vărat, că celelalte doue fiice ale lui Lear, Goneril și Regan, sunt ipocrite, resbunătoare și false. Dar nici ele nu s’au făcut fericite prin faptul, că au căpătat „cu mai mare dărniciă“ din bunurile părintelui lor. Universalul nu le-a protegiat. Le vedem și pe ele la sfirșit primindu-și resplata: Goneril otrăvesce pe Regan și apoi se otrăvesce pe sine 1 Ca și cu Cordelia așa și cu Desdemona. Desdemona e insultată în modul cel mai grozav și în urmă sugrumată de Othello, eroul tragediei, care îi datoria cu cea mai înaltă iubire și stimă. Othello, care iubise pe Desdemona, fiind-că a văzut în ea un ideal de suflet femeiesc, curat și înalt, dispus spre jalusiă, vine în urma intrigilor lui Jago, la convingerea, că soția sa e o ființă comună. Se indignează atât de mult de ideia aceasta, des- prețuesce atât de mult pe Desdemona, de o sugrumă. Și universalul nu l-a ertat, și-a resbunat asupra lui. Dar nici Jago n’a scăpat teafăr. Aceeași mână, care a sugrumat pe Desdemona, a junghiat și pe Jago și apoi inima-și proprie. 143 Cred, că pot fi dispensat a arăta mai departe incorectitatea d-lui Pop în apreciarea chestiunii universalului din tragedii cu privire și la Ofelia, y Pieolomini etc., și a mai dovedi, că universalul din tragediile cele bune K și puternice e just și drept, și că dl Pop a trebuit să devieze tema pentru ca să ajungă la conclusiunile sale. II. Eroul tragic și concepția tragediei. Tot pe o basă greșită se pune dl Pop și când vrea „să combată teoria cărții mele, pe cale teoretică“. Iată pe ce psichologie voesce dînsul să edi- fice: „Dacă în viața de toate zilele un individ ajunge în conflict cu un alt individ, sau un popor cu un alt popor, atunci opiniunea publică ia de obi- ceiu partea celui, care este în drept, simpatiile noastre sunt cu causa dreaptă. In tragedie este tocmai invers. Aici poetul recomandă simpatiilor noastre tocmai pe cel vinovat". Dl Pop ilustrează principiul acesta cu per- sonalitatea eroilor Macbeth și Richard, pe cari îi găsesce „criminali", — „dar nu din slăbiciune, ci din principiu⁰ (?!) Aceste apreciări denoată și ele nepriceperea dlui Pop în de-ale esteticei tragicului. Nu în aceea constă problema poetului, ca în tragedie să ne recomande simpatiilor noastre pe col nevinovat! Nu e adevărat apoi, că Macbeth e un capo d’operă, fiind-că satisface acea cerință. Nu criminalitatea lui Richard și Macbeth stărnesce în noi simpatiă și nu vinovăția e motivul psichologie a legăturii noastre psichice intime cu ființa acelor eroi și în genere cu a eroilor tragediei. Alipirea noastră de individualitatea eroilor tragediei se basează pe subli- mitatea ființei lor sufletesci. Atât Richard. câtuși Macbeth ni se presentează ca sublimi în privința voinții. Spune și cfTPop adevărat, că sunt sublimi, dâ‘f~șTâici se încurcă zicend: „este sublim, adecă măreț și frumos: măreț fiind-că urmăresce un scop măreț și frumos, pentru-că viața cu faptele stau în deplină armonie¹'. 0 confusie întreagă. Cine e sublim, nu e așa din causa arătată de dl Pop, ci fiind-că manifestă o putere psichică estraor- dinar de mare. în voințe ori simțiminte, — însușirile, în cari poate fi sublimă ființa omenească, — moment, care se ridică peste frumos. Cine ar mai și susținea, că Richard e și frumos, -- dacă se ia frumosul după de- finiția sa cea adevărată, că adecă, frumos e ceea-ce are o așa ființă, în care ideia, conținutul, stă în armonie cu forma, și nu după definiția falsă a dlui Pop. Frumos nu e Richard, căci el este arătat ca șchiop, cocoșat etc., ci este sublim. Greșesce apoi d-1 Pop, când susține, că „Shakespeare de aceea ne-ax\\ presentat pe Richard de ghebos, șchiop și cu cap diform, ca astfel deja 2/ în prima scenă să facă asupra noastră o impresie antipatică și respingătoare". / Eu cred, că Shakespeare ni l-a presentat așa fel, ca să apară mai sublim; ni l-a presentat cu defecte corporale, ca să-i înțelegem mai bine rostul pășirii lui în acțiunea din tragedie; ca să ni se pară mai natural, că el, care a fost lipsit dela natură de acele însușiri, ce aveau trecere înaintea 144 ființelor din cercul societății curții, ființele, cari erau chemate a face oame- nilor viața plăcută. Vădând și simțind batjocurile celor din pregiurul curții din causa defectelor sale corporale, cu ce era înzestrat de natură, a trebuit să-și ațîțe spiritul său puternic și să tindă a ajunge la o posiție, de unde să-și poată el bate joc de lume. Shakespeare a presentat deci pe Richard cu defectele amintite tocmai ca să ne predispună a-i oferi dela început simpatia, observând mai bine sublimitatea psichică a lui. E bine, cred, să ne și înțelegem aici asupra noțiunii sublimului: „Cine a fost odată pe țărmurul mării și a privit nemărginite întindere de apă, fie în stare liniștită, dar mai ales agitată, cu valurile și vuetele ei, a putut simți sublimul în cea mai minunată manifestație. Ajuns la mare privitorul la început e cuprins de un fior, de o temere, care însă în curând se preface în o stare sufletească de curată admirațiune și venerațiune. în simțământul de admirațiune și venerațiune stai ca legat de mare, o privesci și o tot privesci, pare că nu te mai saturi. Și când vrei să te depărtezi, te simți cum se cade atras cătră mare de o putere neînțeleasă, simțesci o trebuință internă de a tot sta și a tot privi. Și aici nu e altceva decât impresiunea sublimului. Sublimul constă în puterea nemăsurat de mare, ce o are cineva sau ceva în raport cu puterea noastră, a oamenilor de toate filele, cari stăm ca privitori. La sublim forma nu o mai băgăm în samă, numai conținutul, idea este, ce preocupă și predominează sufletul nostru. Sublimul e relativ. Una și aceeași manifestație a unei puteri nemăsurate poate fi pentru unii sublimă, iar pentru alții nu. Furtuna pe mare e sublimă pentru oamenii cari o privesc stând pe țărmuri, dar aceeași furtună nu e sublimă pentru aceia, cari stau în cabinetul unui vapor cuprins de puterea ei pe largul mării. Impresiunea sublimului e condiționată și de conștiința omului, că stă în deplină siguranță în fața puterii și deci, că esistența sa nu e peri- clitată. Altcum în loc de a ni se produce impresiunea admirațiunii și ve- nerațiunii, ni se produce cea a fricei și a groazei. Numai fără simțământul fricei și al groazei ajungem să fim atât de atrași de obiectul cu însușirea sublimității, încât recunoscendu-ne puținătatea și inferioritatea noastră să ne uităm de noi înșine și să ne simțim ca făcând și noi parte din ființa puterii sublimului, și pe basa aceasta să ni se înalțe sufletul cătră idea nemărginirii. Sublimul poate fi un efect al puterii fisice, ori al unei spi- rituale. Sublimul fisic se manifestează în munții înalți cu piscurile lor, ceriul, marea, fulgerul, tunetul, curgerea rîurilor mari, cataractul, focul mare ș. a.; iară cel spiritual în: fatumul Romanilor, moira Grecilor, puterea dumnecjeească a monarchilor, poporului, a individului singuratic, dacă pu- terea de simțământ, ori voința e atât de mare, fie în direcțiune rea, fie în bună, față de care cea a unui om de toate (Jilele dispare. (Teoria Dr. pag. 18—24). „Pentru-ca sublimul să devină general și cu valoare absolută e bine să-l vedem în formă artistică. E ușor de închipuit, că în un fel, neplăcut 145 am fi impresionati, ajungând în o pădure reală de felul celei arătate de Alexandri în Codrul fără de viată din Grui-Sânger și în altfel cetind poesia lui. în cașul prim n’am putea admira și venera pădurea, ci ne-ar fi frică de ea și ni s’ar deștepta și voința, care ne-ar îndemna să ne depărtăm de acolo. Avend însă obiectul sublim în imagine, în formă artistică și privindu-] așa nu ne-am mai teme de el, nu ne mai conturbă nici o frică sufletul, fiind-că simfim. că stăm numai înaintea chipului unei puteri estraordi- nare, mari din samă afară. Astfel se și produc în inima noastră simțăminte curate de admirațiune și venerațiune. ca simțăminte ideale*. (T. dr. pag. 37—48). Sublimi sunt Richard și Machbeth și peste tot toți eroii trage- diilor. Ei sunt sublimi pănă atunci pănă când lucrează în așa fel, ca acțiunile lor, cu duchul lor cu tot, să ne deștepte simțămintele proprii im- presiunei sublimului, simțămintele de admirațiune și veneratiune. Ca să putem fi pe deplin clarificati în chestiunea, ce ne preocupă, mai e de lipsă acum să ne dăm sama și de momentul psichologic, care produce legătura sufletească între noi și obiectul sublimului. • Boldul cel mai mare și mai natural în fie-care om e: să trăiască și\ - să se valoreze. V Putem trăi însă numai sub anumite raporturi de viată, și ne putem i valora numai prin putere, în deosebi prin puterea spirituală. Raporturile, cari fac posibilă viata omenească și puterile, cari fac posibilă viața omului, I vor fi totdeauna cualificate a ne impresiona plăcut, fără de a ne mai da i însă samă cu consciința de motivul plăcerii. Cine își dă samă în momentul, l când primesce impresiuni dela o roșă, dela un om sănătos, dela unul cu purtări bune, dela mare, cataract etc. și simte plăcere, că de ce i s’au produs simțămintele plăcute? își dă seamă însă, da, cel care anume caută moti- vele, psichologul ca și esteticianul. Și când dăm în lume de puteri estra- ordinar de mari ne plac atât de mult, încât în urma plăcerii, ne contopim cu ele, ca să ne simțim părți ale lor, devenind impersonali. Sublimități spirituale nu prea putem contempla în lumea reală. Ele ni se oferă cu atât mai minunat în artă. în arta tragediei avem să vedem special subli- mități spirituale omenesci și adecă în voință sau simțăminte puternice. Și numai în aceste puteri spirituale e dat omului să fie sublim. „Subli- I mitate în lipsa de conștiință, ca Richard, sau în prea mare scrupulositate I și conștiențiositate ca la Hamlet', cum susține d-1 Popp, nu esistă, nici j i ’j nu se poate închipui. Richard e sublim, cum s’a dis, în voință egoistă și 5 Hamlet e în simțământ în tragedii în deosebi se dă sufletului nostru oca- ș siune să se delecteze Ia vederea desfășurării voințelor ori simțemintelor puternice, prin cari e omul chemat a se valora în viată, și cari fac tocmai ■ partea distinsă a vieții omului. Nu sunt mișei și ticăloși ordinari eroii, i tragici. Nici Machbeth și nici Richard nu este ticălos. Ei fac răul nu dinu ticăloșie, ori mișelie, ci împinși de o putere internă psichică, care fiind h prea mare nu-i lasă să stee, unde și cum le e dat dela lume să fie, ci îi /1 146 I împinge a se ridica și a se valora chiar și în direcțiuni nepermise. De aceea ne și pot câștiga așa bine la început. E sublim eroul tragic, dar nu rămâne așa pănă la sfîrșit, cum susține d-1 Popp. Cine străbate bine în ființa tragediei și își dă seamă în mod judicios de psichologia simțămintelor, de cari suntem urmați în decursul tragediei, va trebui să recunoască aceasta. In tragediile Grecilor antici stă lucrul adevărat, altfel, dar nici atâta acțiune nu se găsesce în ele. Mai târdiu vom avea ocasiune să vorbim și de deosebirea necesară ce esistă între tragedia veche grecească și între cea modernă. Acum să rămânem numai la tema de acum, să dovedim, că de fapt în tragedia modernă eroul tragic nu rămâne sublim pănă Ia sfîrșit, cel puțin înaintea noastră așa se presentează, de nu ne ține tot sub impresiunea sublimului, pană la sfîrșit. Să ne ocupăm tot dejțlachbetfrr-eăci cu tot protestul d-lui Popp, eu susțin și susțfrre-toată; Tu mea, că cam prin aceleași pasiuni trece sufletul nostru la toate tragediile, căci după-cum, cu toată deosebirea între om și om, totuși punem pe oameni sub aceleași legi psichologice. așa punem și tragediile sub aceleași legi generale. Shakespeare ne presentează la început pe Machbeth ca pe un bărbat cu însușiri și înalte și puternice, plin de energie și voință. In luptele, cari le avuse Duncan cu rebelii interni, cu barbarii de prin insulele vecine și cu Norvegienii, Machbeth și-a desvoltat într’un mod minunat energia sa. In urma acestei lupte și ajunge la culmea măririi posibile între împregiurările normale ale timpului și ale vieții sale. E săr- bătorit și dăruit cu distincțiunile cele mai mari. Sufletul lui mare însă nu putea rămânea la atât, trebuia să se înalțe mai sus. Numai regatul era de dobândit. Rege era însă, rege bun. Ce să facă? Regele trebuia să fie omorît. Puterea mare din Machbeth îl agită de câștigă coroana și cu prețul uciderii lui Duncan. Puterea mare nu i s’a săcat, se înțelege, ajungând la tron. 0 putea pune în serviciul problemelor înalte regesci. Sufletul lui i însă se încurcă în multe și grele griji. E vorba acum de siguranța tro- ianului câștigat cu multă trudă. E lege psichologică, că atunci, când sufletul [hți e preocupat de multe și grele griji, nu-ți mai poți desvolta voință și “'energie puternică. Grijile și frica sunt pământul nepotrivit pentru cultivarea ■ voinței puternice. Machbeth omoară pe Banquo, „dar șerpele Fleance, a j scâpat“. Urmează și mai mari griji, și acum se mai adaug și mustrările grozave de conștiință, cari îl chinuesc în modul cel mai consumător. I se : nasc fel și fel de halucinații. Ei, dar aceste chinuri, griji, mustrări de conștiință și aiurări nu sunt menite a-i concentra energia sufletească, stare de lipsă pentru a fi puter- nic, ci tocmai a-1 desconcentra, ceea-ce însemnează atât, cât slăbirea lui în privința energiei voluționale Nimerit îi dice soția sa: „Cu totul ți-a tăiat puterea nebunia'¹. în actul al IV-lea tot mai mult se încurcă și tot mai aproape devine de ființa unui om obicinuit. Ce altceva denotă și alergarea lui pe la vrăjitoare, ca să le întrebe, dacă va fi învins, va fi omorît, vin urmașii lui Banquo la tron? Și când ni se dă să vedem, că Macbeth, re- 147 gele, merge până într’acolo de trimite soldați să omoare pe nevinovata Lady Macduff și pe copii acesteia, pe o slabă femeia și pe niște copii mici, pen- tru cari fapte nu s’a cerut nici-o desvoltare a puterii sublime, noi nu-1 mai putem privi de sublim. Cine vede pe Macbeth și acum de sublim, nu vede i cu ochii sufletești. Și când Macbeth nu ne mai impresionează ca sublim, - ci ca o ființă comună, ii observăm și păcatele lui cele mari. Și în urma aceasta apoi nu putem să mai fim legați de el, să simpatisăm cu el, ci îl. desaprobăm, îl osândim, în felul, se înțelege, cum se poate face desapro- J barea și osândirea, când e vorba de impresiune artistică. Pentru ilustrarea j plausibilă a chestiunii me servesc aici de un esemplu scos din lumea reală, ț E un foc foarte mare în o parte a orașului. Noi alergăm acolo să-l privim. 0 putere neînțeleasă par’că ne mână într’acolo. Ajungem tocmai când e în toiul său focul. îl privim cu simțămintele sublimului, deși acela mistue averi mari. După o jumătate de cias focul e potolit. A încetat deci a fi sublim. Până era mare focul, nu ne-a venit să deplângem pe cel păgubit, nici nutriam simțăminte osânditoare față de puterea focului. Ba când ob- servam consecutiva lui slăbire, par’că eram neliniștiți, dorind a îl vedea tot mare. Dar când s’a potolit, și când deci nu mai suntem sub impresia sublimului, am început să compătimim pe cei păgubiți și să osândim ele- mentul mistuitor, privind cu ochi înălțători pe pompierii, cari au stins fo- cul și l-au împedecat de a se mai lăți mai departe. Așa e și cu degagia- rea sufletului eroului tragic în genere. Se și vede clar, că Shakespeare cu intențlune ne presentează lucrurile în acest sens în toate tragediile sale. Așa fel ne presentează și pe Macbeth. - De aceea în actul al IV-lea Macbeth nici nu mai e adus pe scenă, de cât în scena I-a și aici având de lucru numai cu vrăjitoarele. In cele- lalte scene din acest act se arată ducerea în deplinire a uciderii soției și copiilor lui Macduff și punerea la cale a răsboiului contra Iui Macbeth. Macduff și Malcolm, naturalii răsbunători ai lui Macbeth, representanții universa- lului, se despărțesc la sfîrșitul actului al IV-lea, flicend următoarele: Macduff: „O n’aș voi să fac pe femee cu ochii Și pe flecari cu limba, dar, bun e Dcjeu, Suprimă depărtarea, să mă văd pept la pept. Cu diavolul Scoției; și lasă să-l apropiu De lungul spadei mele, și de va mai scăpa Eu singur îi voiu cere ertare dela cer!“ Și Malcolm: . „Mai bărbătesc sună așa cuvântul teu. Aidem acum la rege, oștirea este gata Ș’așteaptă ca să plece înalta învoire, Iar Macbeth este copt și bun de secerat Puterile cerești au pregătit cuțitul, Infrângeți deci durerea, fii vesel de se poate, Căci tot la noi, dela acele însușiri social-morale, cari constituesc caracterul individual. | Dacă caracterul cuiva nu e în consonanță cu principiile lumei, vine în con- flict cu aceasta. Și cel cu dreptul trebue să învingă. Aceasta e concepția, la care ținem noi azi. Și concepția aceasta nu poate lipsi din arta mo- dernă ! Acest fel de luptă trebue să fie ,și basa dramei moderne — a dra- mei de_caracter. — Nu suferința e deci basa și prima condiție a tragicu- lui, ci puterea sublimă a caracterului omenesc, care nu-1 poate lăsa pe om acolo, unde e pus de ordinea lumei. O luptă desvoltată între om și lume conform cu concepția, ce o avem noi azi despre viață, formează acțiunea 11 154 dramei peste tot și special și a tragediei moderne. Adevărat, sunt și între fl oamenii de azi âncă și de aceia, cari văd problema vieții — in a suferi, fl Dar, fără îndoială, vor fi și de aceia, cari văd problema vieții lor i'TiFA fl \ trăi și a se valora. Noi avem însă dreptul să întrebăm: care categorie de■ oameni stau pe basa cea adevărată, pe basa reclamată de înseși condițiile 3 vieții sociale omenesci de azi. Răspunsul e ușor de dat. Se înțelege, în 9 consecuență și trebue să admitem, că legile estetice scoase din psichologia 1 oamenilor din categoria din urmă vor fi cele mai corecte. Și însuși dl Pop . j recunoasce în un loc, că „cu cât cine-va e mai energic, activ și resolut, j Acu atât cresce valoarea lui în fața lumei*. Ei, dar cum poate fi așa de | energic și activ omul stând în fața sorții, și cuprins de credință fatalistă, ș că suferința e tot, Ia ce se poate aștepta. Să vedem o asemenea tragediă. Grillparzer are pe Ahnfrau de felul acesta. Această tragediă este istoria tristă a unor ființe nenorocite, vlăștarii din urmă ai unei familii urmărite de soarte. Sunt doi copii, o fetiță Berta și un băiat Jaromir. Băiatul Jaro- mir a fost furat de haiduci când era de 3 ani. Se făcuse și el haiduc. Și petrecea cu banda sa în jurul castelului părintesc. Odată se fură din castel o fată. Era Berta. Jaromir ve să nu facă și reflexii morale, să nu se cugete la aceea, că și el ar putea păți așa ceva, că „siguranța lui propriă este amenințată de mâna puternică ; a sorții**, să i-se nască „temerea, ce se referă la sine însuși“ și „compă- i timirea față de erou**. ; Așa fel e apoi naturală teoria lui Aristotel, cu simțemintele temerei și a compătimirei și cu aventul sufletesc produs prin vederea morții eroului. Tot justificat este și punctul de vedere al lui Lessing. Și el credea în tendința și influința moralisatoare a dramei și el era estetician moralist; așa ceva cerea starea culturală și a timpului lui. Lessing a mers pe urma lui Aristotel. Așa de lirm era Lessing în credința, că arta trebue să mo- raliseze, în cât combate chiar și pe aceia, cari susțineau, că tragedia are să îndrepteze pe oameni moralicește numai în privința pasiunilor, cari se desvoaltă în respectiva tragedie. Corneille, Voltaire ș. a. susțineau, că dacă in o tragedie se arată nimicirea omenească provenită din causa ambiției și in alta din causa invidiei, atunci prima ne determină a ne feri de păcatul ambiției și a doua de al invidiei etc. Lessing combate aceste păreri, cjicend că efectul moraîisator nu e numai parțial, ci general. Așa departe merge el în privința aceasta. (Hamburg. Dramat. epist. 75 și 76;. Dar este foarte nenatural a susține, că „tragedia deșteaptă numai simțeminte estetice“,x că „în tragediă este vorba de un singur lucru, de plăcere estetică, căci în- ( tr’o operă de artă, cum e tragedia, numai punctul de vedere artistic este ? admisibil, nu cel moral* și totuși să primesci esplicația aceluia, care cjice, j că tragedia are să ne deștepte simțeminte morale, să ne îndrepteze mora- licesce. Deaceea, după cum s’a mai amintit, e de înțeles, că Aristotel a formulat o asemenea teoria și că o a susținut și esplicat Lessing, căci pe vremea amendorora în problema artei se incumba și moralisarea oameni- lor, iară esplicațiile psichologice nu se puteau face in direcțiunea cea ade- vărata, dară a mai susține astăzi o asemenea teoria, când arta a rămas numai pe lângă problema estetică și când psichologia și estetica lucrează cu metoade mai desvoltate, e o greșeală toarte mare menită a induce lumea pe căi nepotrivite și necorespunijetoare problemei, ce i se impune. Cât de clar, natural și basat in legile psichologice este adevărul, cum eu îl susțin și-l presentez, atât in privința simțenuntelor de compătimire și temere, cat și a efectului final al tragediei. Simțemintele amintite nu se produc în noi, decât la acel moment din desvoltarea acțiunii tragice, unde se începe de ni se înfățișează eroul ca descărcat de puterea sublimă va- lorându-se in fața lui o altă putere sublimă, a universalului. Acest fel de desvoltare a lucrurilor ne determină să eșim de sub vraja eroului tragic și să ajungem sub a universalului. Dar mutarea aceasta a noastră nu se face deodată, ci cu încetul. Și e un punct în desvoltarea acțiunii și a stării, 166 prin care trece sufletul nostru, în care sufletul nostru e eșit de sub pute- rea eroului tragic, fără, a fi ajuns însă a fi stăpânit de tot de a universa- lului, când suntem mai liberi, mai individuali, căci legăturile cu eroul ne sunt deja laxate, cele ale universalului însă nu sunt âncă destul de strinse, și atunci, numai atunci, e sufletul nostru în situația de a fi determinat să se esprime în simțeminte de compătimire și de temere, ce se vor refera la toate persoanele ajunse în panta pericolului — dar numai Ia a noastră totuși nu. In alte părți nu dă sufletul nostru de nici o compătimire și de nici o temere. Când vedem deslănțuindu-se peripeția tot în spre reul ero- ului, nu 1 compătimim, ci suferim împreună cu el. După-ce apoi se valorează tot mai energic în luptă universalul, prin persoanele dramatice făcute spre acest scop, întrăm de tot sub. vraja universalului, când apoi iarăși se curăță sufletul de afectele temerii și compătimirii, esprimându-se de aici încolo în simțăminte determinate de sublimitatea universalului, de sub a cărui vrajă stăm apoi pănă la sfirșitul acțiunii tragice. Iar la sfîrșit, când se validitează principiul universalului prin învingerea și nimicirea eroului, sufletul nostru se înalță, noi ne simțim în „avânt sufletesc⁴. Avântul acesta sufletesc nu e eflucsul reflexiei morale, ci al simțământului, că în vieața omenească se în- tâmplă ceva de mare interes pentru vieața în conformitate cu simțul no- stru general și acel avânt este o plăcere curat ideală. Plăcerea aceasta seamănă cu aceea, care se produce în noi la vederea unei simetrii, ori la auzirea unei armonii,; când de asemenea nu se fac reflexii morale, dar totuși se poate zice, că de aceea se produce, fiind-că simetria și armonia corespund condițiunilor cerute de esistența vieții noastre, ceea-ce noi, con- form cu simțul nostru general cultivat tot cu principii menite a corespunde cu cerințele esistenței vieții, simțim ca plăcut. Aprofundarea în ori și care tragedie bună, dar în deosebi în ale lui Shakespeare în toate, apoi apreciarea ori-cărei balade poporale, în care se desfășură acțiune tragică, ne va aduce să vedem clar, că așa fel se des- voaltă acțiunea tragică și astfel de stări sufletesci creează. Adeverat pen- tru acest scop se recere aprofundare iudicioasă, și nu disposiție de-a um- bla după speculațiuni, cari te aduc să înșiri din vorbe țese, cari dacă sunt analisate psichologicesce, se arată a fi fără nici un temeiu și conținut real. V. Chestia fatalismului în dramele Grecilor vechi. Di Pop nu e de acord nici cu aceea, că drama grecească e fatalistă. Dînsul zice, că numai Oedipus se poate considera de o tragedie fatalistă, altele nu sunt. Dl Pop crede, că teoria aceasta a inventat-o „Drăngerii și Stiirmerii germani“. Prin urmare, dacă n’ar fi esistat aceștia, noi n’am sus- țină așa ceva ? N’am susține, dacă n’am cunoasce istoria Grecilor, mito- logia și credința lor și dacă n’am ințelege literatura lor, îndeosebi cea poetică. Acestea însă — toate — ne dovedesc, că toată .vieața Grecilor se , desfășură sub paza și la impulsul sorții, puterea cea mai presus și de zei. Ce însemna în mitologia Grecilor credința în Moira? ce în Clotho torcS- 167 toarea?, în Lachesis-ursitoarea? și în Atros-neclintita?, cari toate trei asis- tau la nascerea fie-cărui copil spre a-i hotărî soartea vieții, prima urzind firul vieții, a doua îngrijind de norocul lui și a treia hotărînd tăierea firu- lui vieții. Ce înseamnă, că Grecii credeau în „Nemesisu, care între altele esprima și gelosia zeilor de fericirea oamenilor? Ce Tyche, cea cu cornul îmbelșugării și cu roata vieții? Ce înseamnă credința în Demoni? ș. a. Unde este apoi începutul desvollării dramei grecesci ? Ce erau ditirambii ? Ce însemna credința în sfirșitul lui Dionysios? Oare spiritul, în care trăia poporul grecesc să nu fi străbătut și în literatura poetică, și peste tot în artă? Dar ce era și arta la ei? La ce popor mai era un raport așa, de strins între artă și vieața de toate zilele, cum era la Grecii vechi ? Unde mai este drama așa de strins legată de mitologia, de istoria credinței, ca la Greci? Și ce conclusiune putem trage din toate acestea? Că poporul grecesc nu era fatalist? Că drama lor nu era fatalistă ? Dacă n’ar fi esis- tat „Drăngeni" și „Sturmeriiu, ar trebui să răspundem doar ca: nu ? Doamne feresce 1 Dar apoi câte documente avem pentru chestia aceasta în însăși literatura dramatică greacă antică! Se scie, că Sofocles, Aeschilos și Eu- ripides, mani poeți tragici, și-au luat obiectele lor mai tot din șirul des- cendenților familiilor „zDrews" fiul lui Pelops și nepotul lui Tantal, — și ,LabdakosE Viața lui Atreu este un șir de crime. Thyeste blastămă pe fratele seu Atreu, pentru-că acesta i-a dat să-și mănânce, fără să scie, pe înșiși copii sei. Blăstăinul e ascultat și dus la îndeplinire. Agamemnon și Menelaus cel cu Elena, pentru care s’a făcut răsboiul troian, au fost fiii lui Atreus. Orestes, Iphigenia și Electra erau copii lui Agamemnon; Cly- temnestra, soția lui. De aici la Euripides materialul pentru Iphigenia, în Auhs și în Tauris, Aeschilos pentru trilogia Oresteia, I „Agamemnon", II „Coeforele", unde eroul e Clytemnestra, și 111 „Eumenidele", în care eroul e Orestes; Sofocles pentru Electra. Din neamul lui Eabdakos — nepotul lui Cadmos, cel cu multe păcate, este Oedipus, fiul lui Laios cel blăstămat. Soția lui Laios e locaste. Fratele acesteia e Creon. Copiii lui Oedipus sunt: Antigone, Ismene, Eolyneikes și Eteokles. De aici și-a luat materialul.- Sofocles, pentru tragediile: „Cei doi Edipi" și pentru Antigone, Aeschylos, pentru: „Cei șapte". Aias e fiul lui Telamon, care și el și-a atras blâstămul zeilor, pentru-că a dat ajutor lui Mele- ager și pentru-că împreuna cu fratele seu Peleus a omorit pe un alt frate, pe Phocios. La „Prometeu'¹ era iarăși tot osânda lui Zeus causa nimicirii lui ? Că de fapt s’a și înțeles la Greci, că_soarțga.. are să conducă pe eroii tragediilor lor, se vede și dm însuși teoria lui Aristotel. El ce Cas- sandra, când își prevede nenorocirea, — unde, la ce prag mă duci“ ? Corul — al 3-lea bătrân —, li respunde: „La cel al Atritjilor, dacă tu nu scii âncă⁴. Și când simte Cassandra, că se întâmplă omorîrea lui Agamemnon, ea esclamă: „Desfătează-te, o tu dămon selbatic al acestui neam, de jertfa casei tale. Iată 1 acum cade animalul de jertfă’. Corul, prin al doilea bătrân, îi răspunde: „Tu creiji că poți rețină dela poartă soartea, ce amenință casa aceasta, prin țipetul tău“? „Păcatul strămoșesc de moarte ne aduce moarte sângeroasă¹⁴. Clytemnestra (Jice, când se înfățișează poporului: „El (Agamemnon) n’a putut să scape de moarte....................... l-am omorît.! Omul acesta, sosind acasă, și-a golit singur paharul vinei sale I grele," ce mai era umplut și cu blestem. Ce s'a făcut este însăși voința (jeilor ! I A mea nu este fapta. In forma soției sale l-a omorît blestemul vechiu al • prânzului groaznic atridian^ — ca jertfă'⁴'. Clytemnestra povestește apoi y toată întâmplarea cu păcatul și blăstemul lui Atreus, pe larg. — Nu e aici mers 1 fatalistic? E vorba de o invenție nemțească? Nu vorbește Aischilos aci clar? *) Vedi Volkelt: die Aest. d. Tragischen, pag. 359—424, care nu va aparține Stiir- merilor și Drăngerilor. 169 DIN LITERATURA GEOGRAFICĂ A TRANSILVANIEI. Scrierile geografice în seci. XIX. Studiu de Silvestru Moldovan. (Urmare). 1842. Icoana pămentului sau carte de geografie, scrisă de loan Rusu, profe- sorul de Cronologie, Geografie și istoria universală la liceul episcopesc din Blaj. Blaj, în tipografia seminarului, 1842. 3 voi. (fie-care de preste 300 pag.) Este cea mai voluminoasă carte de geografie generală, tipărită în Ardeal în limba română. Față de prima geografie generală română: Geo- grafia sau scrierea pămentului, (Buda, 1814—15) este superioară și arată progres, atât ca conținut, cât și în privința limbei. „Icoana pămentului“ de Rusu e tipărită cu litere cirile, în o limbă bună românească și cuprinde un vast material geografic, estindendu-se asupra tuturor continentelor și țerilor, întru cât erau cunoscute și studiate pe timpul aparițiunii ei. Cartea se compune din trei tomuri voluminoase. în tom. I. (pănă la pag. 80) se dau noțiuni de geografia matematică, fisică și politică, apoi urmează descrierea generală a Europei și în special descrierea a 7. state din Europa sudică și medie. în tom. II. aflăm descrise în special restul statelor europene, între cari și „Monarchia Austriască“, iar tomul III. se ocupă cu continentele: Asia, Africa, America și Oceania. La fie-care volum se află la sfîrșit câte un „ar6tar“, adecă indice de nume topografice, în șir alfabetic, cu indicarea paginelor, unde sunt de- scrierile, iar la finea voi. III. găsim înșirați cu numele — după obiceiul de atunci — toți prenumeranții cărții, al căror număr e considerabil. Volumul I. are o prefață lungă, în care autorul consciențios își dă seamă de scopul, ce l-a urmărit și de alte împrejurări, cari stau în legătură cu lucrarea sa, în special vorbește despre limba literară română. Prefața însă e de interes și din punct de vedere geografic-etnografic, căci deja pe pag. II. se află o mică caracteristică a stării Românilor, mai cu seamă în privința culturală. Iată ce ne spune autorul despre starea Românilor: „în frumoasa Transilvanie Românii fac partea cea mai mare a locui- torilor; ei sunt aici poporul cel mai vechiu; ei vorbesc o limbă dulce, frumos sunătoare, întocmită spre mare cultură; ei în această limbă plinesc cele dumnezeești în biserică și acasă; aceasta este cea mai lățită în mai sus numita țară, în care vorbesce Românul cu Ungurul, Ungurul cu Sasul, ba și Sașii din osebite ținuturi între sine. „Românii apăsați de nedreptățile timpurilor trecute, între grele furtuni și-au păstrat pănă acum religia și limba, ca cele mai scumpe odoare ale omenimii. Stările împrejur au început a se schimba și Românii nu mai 12 170 pot rămânea în starea de pănă acum. Razămul naționalității lor a fost în trecut: religia și trebue să mărturisim, neștiința, împreunată cu ura altora cătră ei și a lor cătră alte popoare. Cea dintâiu nu poate să mai fie sin- gură și cele de pe urmă nu trebue să mai fie razăm naționalității". Autorul apoi dă espresiune speranței, că Românii, ca și alte popoare, vor progresa în cultură. Arată unele greutăți, ce întimpină ei, apoi vorbesce despre limbă, etc. In genere cartea „Icoana pământului" de I. Rusu e vrednică de un studiu special din partea geografilor noștri, fiind un product de valoare pe terenul științific, din prima jumătate a secolului nostru. Pe noi însă în studiul de față nu ne interesează decât partea privitoare la imperiul austriac, (din voi. II.) între provințele căruia se află descris și Ardealul. Conform sistemului adoptat de I. Rusu la descrierea singuraticelor state, la monarchia noastră se dă întâiu descrierea generală a întregului imperiu, anume configurațiunea verticală, (munți, ape), productele, etno- grafia, industria și comerciul și constituția, apoi urmează descrierea topică a provințelor. în partea aceasta generală se află date privitoare și la Ardeal, anume munții tp. 5.), amintindu-se șirurile și piscurile mai însemnate, apoi câteva rîuri ardelene și date etnografice despre Români. Numărul Românilor din întreaga monarchie (cu Bucovina cu tot) îl ficsează la „mai mult de 2 milioaneu. Din caracteristica etnică (pag. 14—15) dăm următorul estras: „Românii — scrie autorul — au statură cu ceva mai mică ca Un- gurii; trup cu putere, vînjos și harnic de-a suferi mari ostenele; față ru- menă, cu trăsuri alese, ochi și păr mai mult negriu. Trupuri mai mici se află între Românii din Bănat, din Transilvania de meazăzi, Bucovina și în unele părți între munți". După aceasta scurtă caracteristică autorul amintesce ocupațiile popo- rului nostru și însușirile bune și rele. Recunoscând unele părți rele ale caracterului etnic, el constată că poporul român are și virtuți, pe cari „le cunosc toți, cari îl cearcă cu ochi curățiți de patimi. Autorul cu durere pentru neamul său, face prin aceasta alusie la acei scriitori, cari cu ochi întunecați de patimi au calumniat atât de mult poporul român. în cele următoare I. Rusu înșiră însușirile bune ale noastre și le aduce în asemănare cu cele ale poporului maghiar și sas, dar tot odată scoate la iveală și defectele, în mod pregnant și fără cruțare, dicend: „ Ura intre sine, neunirea, pisma, nu prea mare păsare de binele public, ncndrăzneala și lipirea cătră cele apucate, de sunt aceste și rele, sunt cele mai de frunte scăderi ale Românilor, ca niște urmări ale relei creșteri și ale apăsărilor din timpurile trecute¹¹, (pag. 15). Sunt defecte triste ale caracterului nostru etnic, de cari — poate din causă, că n’au fost destul de aspru combătute — nici pănă atji nu ne-am putut lăpăda! 171 La partea generală este alăturată o mică tabelă statistică a provințelor, cu date referitoare la raporturile teritoriale și la numărul locuitorilor și al localităților. în tabelă estensiunea teritorială a Transilvaniei „cu marginile sale ostășești, cari fac 169 m. □“ e fixată cu 1114 miluri □, numărul locui- torilor e de 2.123,562, (1906 pe câte un mii □); localități sunt 2643, dintre cari: cetăți 11, orașe 66 și sate 2566. în special Transilvania e descrisă la locul al 11-lea în șirul provin- țelor, pe paginile 68—83. După-ce autorul indică granițele țerii, ne dă în câteva șire un frumos tablou general despre Ardeal, o icoană reală a Transilvaniei zugrăvită cu condeiul. Iată cum ne înfățișează I. Rusu Ardealul în liniamente generale: „Fața Transilvaniei e plăcută în mare măsură, că în ea nu se oste- nește ochiul prin uniformitate, ca în partea mai mare a Rusiei, în o parte a Germaniei, a Ungariei și Valachiei, nici prin câmpuri seci și munți de tot petroși, ca în unele părți ale Elveției, Ispaniei și Turciei: ci munți în- vescuți cu groasnice păduri se schimbă cu desfătatele șesuri de întindere mică, și îngustele văi cu frumoasele dealuri, arătând în toate părțile nouă icoane de frumsețe firești. Părțile mai frumoase ale Transilvaniei sunt: Valea sau șesul Hațegului, șesul Mureșului, a Oltului, mai cu seamă dela Făgăraș pănă la Sibiiu, a Treiscaunelor, Valea-Giurgiului, a Jiului, mai multe părți de lângă amândouă Someșurile, ș. a. Transilvania nu are lo- curi rovinoase, nice seci, fără numai puține și de lipsa apei bună- de beut pătimesc numai câteva sate in așa numita Câmpie. Aerul ei e pretutindenea curat și clima foarte sănătoasă. Pământul are rodire de mijloc și măcar lucrarea lui așteaptă mai multe îmbuniri, totuși numai arare-ori nu e în stare a-și nutri pe toți locuitorii. Vite de tot felul are multe și număroase turme de oi din Transilvania pasc în Valachia, Rasarabia și Bulgaria; iar caii de Transilvania se numără între cei mai iuți din monarchie. Bucatele, vinul și poamele ei sunt foarte bune; cele de frunte avuții totuși se află în sinul pământului, în mulțimea de sare și în tot felul de metaiuri, în care nu o întrece nici o țeară din Europa“. (p. 69—70). La aceste, cu durere de patriot, adaogă următoarele: „Pe lângă aceste avuții firești Transilvania e totuși țeară săracă. Pri- cinile sunt mai multe, dintre cari însemnăm numai lipsa industriei. Tran- silvania cumpără din țări străine cele mai multe manufacturi, și ce vinde în locul acestora? Puține lemne, piei, seu, ceară, miere, vite și lână“. După aceasta descriere introductivă se amintesc popoarele ardelene și împărțirea politică, înșirându-se cele 29 districte, în cari era împărțită pe acel timp Transilvania. Urmează apoi partea cea mai însemnată a de- scrierii: topografia. Aici se descriu toate localitățile mai de frunte, cu ra- ritățile lor, ici-colea cu mici notițe istorice și dându-se la unele și numărul locuitorilor. 12* 172 Numirile localităților sunt curat românești; la doue ni se dau și nume cari probabil că adi nu mai sunt în us, cel puțin mie nu-mi sunt cunoscute, deși am cercetat să le aflu în graiul de adi al poporului. Astfel Rusa ne spune, că Cohalmul se mai numesce și Haluma, iar Detunatei ii pomenesce și frumoasa numire scurtată: Tunata. Sunt însă și cașuri, când autorul folosesce numiri ungurești în locul celor românești, d. e. Maros-Porto în loc de Partoș, „Bolgarsek“, în loc de Scheiu (Brașov), ori nemțești, d e. Rosenau în loc de Reșnov etc. Cașuri de aceste însă sunt foarte puține. Acesta e pe scurt cuprinsul și caracteristica cărții de geografie a lui Rusu. Ca isvor geografic românesc e vrednică de toată atențiunea. 1843-7. Erdely kepekben, kiadja Szathmări Pap Kâroly, Kolozsvârtt, 1843—7, 4-o. Cum arată titlul, cartea aceasta, edată de Szathmări ne presintă Ar- dealul în ilustrații, cărora apoi li se face și descrierea, sau cum se dice în prefață: se înfățoșează „cu penelul și condeiul⁴⁴ frumsețile Ardealului, create de natură sau de mâna omenească. Cartea e menită pentru publicul mare, laic și a fost proiectată voluminoasă, dar n’au apărut decât 7 fascicule. Descrierile cuprind mai cu seamă tradiții sau evenimente istorice, le- gate de anumite locuri. Din punct de vedere geografic sunt de puțină va- loare. .Dintre ele amintim: Descrierea lacului S. Ana, Trăscăul și Detunata, Țara Bârsei, Cetatea Bolii, etc. dar și în aceste e puțin material geografic. Ilustrațiile sunt mai prețioase. Ele sunt făcute după desemnele edi- torului și ne înfățoșează regiuni, rarități naturale, porturi etc. cu deosebire din Munții-Apuseni, din Săcuime și din părțile sudice ale țerii. Ele sunt sunt copii fidele de pe natură: esecuția lor e fină. 1844. Die Siatistik der Bevblkerung von Siebenbiirgen in den Jahren 1834—1840, nach Siegfried Becher. („Transilvania¹⁴, voi. V. 1844. pag. 175—222). Studiu statistic privitor la poporațiune, pe anii 1834—40. Datele sunt scoase din opul stat, al lui S. Becher asupra monarchiei austro-ungare, apărut la 1841. (Statistische Ubersicht der Bevolkerung der oster. Monarchie), fiind însoțite de observări prețioase și notițe esplicative și comparative Hohenlage einiger Berge und Stadie Slebenburg&ns, von A. Kurz. (Archiv des Vereines f. sieb. Landesk. N. F. voi. I. broș. 2. 1844. pag. 108 — 112). Kurz ne comunică date ipsometrice sau de nălțime absolută a 23 de puncte din Ardeal, aflate de șeful statului maior, Gorizzutti prin măsurare trigonometrică. înălțimile sunt date în urme de Viena. Ele ne arată înăl- țimea celor mai remarcabile piscuri și a câtorva orașe ardelene. Pentru stadiul de atunci al ipsometriei noastre sunt prețioase. 173 1845. Alittheilmigen von einer Gebirgsreise auf die „Schwarze Koppe“. („Tran- silvania”, voi. VI. 1845. pag. 286—306). Descrierea unei escursiuni în valea Sadului și espunerea resultatului observațiilor făcute cu aceasta ocasie, privitoare inai cu seamă la Dealul- negru sau Sterp (nemțește: Schwarze Koppe). Unele date sunt prețioase. * Batrage zur Staatskunde von Siebenbiirgen, von G. Binder: Die evan- gelische Bevblkerung von Schăszburg. (Archiv des Ver. f. siebenb. Lk. A. F. voi. I. broș. 3. și voi. IT broș. 1, 1845). Un interesant studiu statistic. Datele, ce le folosește autorul privesc anii dela 1767 pănă la 1842 și se rapoartă la poporațiunea evangelică (Sași) a Sighișoarei. Studiul e unul dintre cele dintâiu în Ardeal, în care combinațiile numerice și resultatele sunt basate pe principiile moderne ale statisticei. Din causa aceasta, deși are un cerc mic, e vrednic de atențiune. * Die WitterungsbeobacJitungen auf der Karlsburger Sternwarte im Jahre 1843. von G. Binder. (Archiv d. Ver. f. sieb. Landesk. A. F. 1845. voi. II. broș. 1). Autorul supune unui scurt studiu critic resultatele observațiilor me- teorologice ale lui Keseru Mozes, șeful turnului astronomic din Alba-Iulia, publicate la 1843. Scrierea este prima încercare de studiu la noi pe terenul meteorologic și astfel e de considerat. Amintim, că e de interes și Introducerea scrierii, în care autorul ne face cunoscută situația topografică a orașului Alba-Iulia, scoțend la iveală avantagele și desavantagele, privitoare la observațiile meteorologice și cari se nasc din posiția turnului astronomic amintit. Binder află că turnul as- tronomic din Alba-Iulia e un punct potrivit pentru observații și studii me- teorologice. * Nagyăg, fbldtani, bănyăszati es termeszetrajzi tekintetben. Ertekezes Knbfler Vilmostol. (A magy. orvosok es termdszetvizsgâlok Kolozsvârtt tartott 5-ik nagygyuldsdnek munkălatai. Kolozsvârtt, 1845. 4-o.) Este o scurtă descriere topografică, geologică, minieră etc. a Săcă- râmbului și a regiunii apropiate. Mai însemnată este descrierea geologică, care formează partea cea mai mare a disertației, apoi datele despre insti- tutele de invețăment (miniere) din Secăremb; celelalte părți sunt de puțină valoare. * A Mezbsig, gazdasâgi s ăsvăny-foldtani szempontbdl vdzolva; czegei gr. Vass Samu ditai. (Magy. orvosok es term. vizsgălok 5-ik nagy gyiil. mun- kălatai, 1845). 174 Este o schiță, care se ocupă cu Câmpia Ardealului mai cu seamă din punct de vedere economic, apoi geognostic și mineralogic; dar părțile aceste din urmă sunt tratate mai mult din punct de vedere general și sunt de mai puțină valoare. Autorul află, că solul Câmpiei e foarte potrivit pentru agricultură, în special pentru cereale, cari cresc în clima Ardealului și pentru nutreț, apoi și pentru vierit, dar nu e acomodat pentru prăsirea arborilor, din causă, că „pământul e înfânat, ușoru. în legătură cu aceasta autorul dă espre- siune părerii, că în Câmpie n’au putut fi păduri seculare, de cari a fost acoperită odinioară suprafața Transilvaniei. El își sprijinește părerea cu împrejurarea, că urme de păduri străvechi nu se află în Câmpie, iar stir- pirea pădurilor, unde ele au esistat, s’a putut face sau fiind mine și fabrici sau prin o poporațiune deasă, dar în Câmpie n’a fost nici una din aceste condiții. Vorbind despre productele mineralice ale Câmpiei, se ocupă și cu cărbunii, constatând, că straturi de cărbuni nu se află și în general cărbunii sunt rari, ceea-ce ar denota iarăș lipsa de codri străvechi. Autorul amin- tește câteva locuri (Milaș, Săbad etc.), unde se află cărbuni în mici can- tități și arată, că cărbunii de pe Câmpie, după structura lor, sunt de două soiuri. Afară de cărbuni mai amintește, ca product mineral, sarea, apoi câteva isvoare minerale, dar numai la unul, la cel delă Țăgșor, ne arată părțile constitutive ale apei, după analisâ chemică. în privința geologică ne dă o caracteristică generală despre înălțimile Câmpiei, care e de mică însemnătate. Aci trebue să amintim, că părțile interne ale Ardealului și cu deose- bire Câmpia, mai cu seamă din punct de vedere geologic, sunt pănă adi puțin studiate și cu atât mai puțin au fost ele studiate pe la anul 1842. De aceea sunt de escusat unele păreri cam riscate ale autorului. Scrierea însă e vrednică de atențiune din causă, că este între cele dintâiu, care se ocupă din punct de vedere știențific cu unul din ținuturile noastre mai puțin studiate. * Gebauer Kâroly Mekezfce Zajzowrol. (Magyar orv. 6s term. vizsg. 5. nagygyiilâsânek munkâlatai, 1845). în o mică disertație Gebauer se ocupă cu composiția geologică a stâncilor din jurul apropiat al Zizinulul. El ne arată părțile constitutive ale stâncilor, înclinarea păturilor geologice, teoria formațiunilor, sprijinită de resturile de animale (conchylii) petrificate ele. Disertația e interesantă, deși unele deducții ale ei sunt anticate. * A maros-ujvâri soszikla ds bănyăk, Kovâcs Jănostol. (Magy. orv. âs term. vizsgâlok 5-ik nagygyiilăsdnek munkâlatai. Kolozsvârtt 1845). 175 Este o scurtă, dar precisă espunere a păturilor de sare dela Uioara și a păturilor de păment și alte minerale, cari stau în legătură cu acele, în total se înșiră, conform așezării lor, 12 pături, dintre cari 6 sunt pături de sare, de diferite calități, iar restul pături de năsip, păment, alabastru, cărbuni etc. * La Transylvanie et ses habitants, par A. de Gerando. Paris 1845. 2 voi. Traducere germană: Siebenburgen und seine liewohner, von A. de Gerando. Aus dem Fran- zosischen von Julius B. Seybt. Leipzig. 1845 2. voi. 0 carte de valoare și prețioasă din mai multe puncte de vedere. Ea este o descriere de călătorie, ce a făcut-o autorul în întreagă Transil- vania, cuprinzând și descrieri etnografice despre popoarele ardelene, apoi multe momente istorice din trecutul țării, legende etc. Toate aceste espuse în mod atractiv, întrețesute cu mici aventuri și scene, din călătorie și cu iubire față de țară și față de toți locuitorii ei, între cari și față de Români. Aici se repetează același lucru, care l-am văzut la Paget. că autorul A. de Gerando, deși a stat în legătură cu aristocrația maghiară, fiind chiar înrudit cu o familie prin căsătorie (cu familia Teleky de Sic), a remas imparțial și-și dă independent părerea asupra poporului nostru, iar păre- rea lui este mai întotdeauna favorabilă. Scrierea este împărțită în capitle, dintre cari unele se ocupă în spe- cial cu câte unul din popoarele principale ale Transilvaniei. în capitlul prim autorul descrie pe scurt Ungaria, prin care trece, sosind în Ardeal, iar în al doilea ne face o icoană coregrafică, fisică și istorico-etnografică asupra Transilvaniei. Aici aflăm dela început părerea autorului asupra originilor noastre. El ne ține corect de urmași ai Dacilor și ai coloniștilor romani, aduși de Traian, un popor „care se numesce pe sine roman (Romain), care a pă- strat nu numai idiomul și fisionomia cuceritorilor, dar dintre toate popoa- rele europene a păstrat mai fidel ideile și obiceiurile acelora¹¹, (pag. 45). El amintesce apoi strămutarea legiunilor romane din Dacia prin Au- relian și adauge: „Numele celor doi împărați Traian și Aurelian se află âncă în gura poporului valach. In Moldova, Valachia și Transilvania multe câmpii au numirea de prutul lui Traian, câmpul lui Traian și se aude vorbindu-se âncă de Lerum Doamne. (Aurel Dominus). Aci observăm, că cuvintele și numirile românesci, folosite de A. de Gerando, le scriem întocmai, cum le-a scris el. Deja la început el avi- sează cetitorii, că în scrierea cuvintelor românesci se folosesce de orto- grafia italiană, „care — ce, că de câte ori Românul face vre-un contract cu cineva, își bate sdravăn copii, ca să nu-și uite (Jiua aceasta;— un ne-adevăr. Amintind de proverbialul „ține minte¹¹, — explicabil din multele ne- dreptăți, ce le-a îndurat Românul — pomenesce de rescoala lui Horia. în Zarand — (jice el, — se află în unele case portretul lui Horia, ținând un pocal de vin în mână, iar de desubt se află următoarele cuvinte: Horă be si hodinește, Tiara plânge si plătește, în fine de Gerando mai vorbesce despre portul și tipul român și-și încheie tratatul asupra noastră cu unele observări potrivite asupra limbei, adăugând câteva fragmente de poesii, cu explicări în limba franceză. După capitlul cu Românii urmează descrierea celoralalte părți ale Ardealului. 178 De Gerando trece pe valea Mureșului la Hațeg, apoi urmează părțile sudice ale Ardealului, Secuimea, ținutul Ternavelor, Câmpia și partea nor- dică (Bistrița, Rodna, Someșul, Dejul, Gherla etc. cu ținutul lor) și descri- erea se termină cu Chioarul și Baia-mare. Printre aceste se dă în capitole separate caracteristica popoarelor: Maghiari, Secui, Sași, și în un capitol se tratează regimentele de graniță. Acesta e pe scurt cuprinsul cărții lui A. de Gerando. El ne dă des- pre Transilvania o icoană bine rotunzită, care în unele părți e generală, în altele e detailată și în trăsături marcante. Printre descrieri sunt între- țesute la loc potrivit multe episode istorice, legende, scene din călătorie, deoarece autorul a avut intenția a face cunoscut Ardealul nu numai din punct de vedere geografic-etnografic, ci și istoric-tradițional. Afară de părțile istorice, în carte găsim adunate multe date privitoare la raporturile fisice, chorografice și etnografice ale țării; ea se înșiră cu vrednicie ală- turea de descrierea engleză a Transilvaniei, făcută cu câțiva ani mai îna- inte de John Paget. Valoarea cărții însă se ridică și mai mult, dacă considerăm, că ea a apărut la Paris, în limba franceză (și de-odată și în traducere germană) în un timp, când Ardealul era foarte puțin cunoscut publicului francez. * 1846. Beitrâge zum Staatskunde von Siebenbiirgen: Die ZMung der Evan- gelischen im Land vom Jahre 1832, verglichen mit der vom Jahre 1766, von G. Binder. (Archiv. d. Ver. f. sieb. RK. A. F. voi. II. broș. 2. 1846). Studiu statistic, în care se compară datele din doi ani depărtați (1766 și 1832) ale numărului Evangelicilor (Sașilor) din Ardeal. Datele din amândoi anii sunt împrumutate din isvoare vrednice de credință și combinațiile, cu un euvent întreg studiul, e făcut în sensul principiilor moderne ale statisticei. Este un studiu stat, de valoare. * Volkszdhlungen in Siebenbiirgen, von J. Hintz d. /. (Arch. d. Ver. f. sieb. Landesk. A. F. voi. III. bros. 1. 1846). 0 publicație, care face cunoscute conscripțiile de locuitori, ce s’au săvîrșit în Ardeal, pănă la anul 1839. Ea ne arată desvoîtarea statisticei la noi, privitoare la numerotarea poporului. Observăm însă, că autorul este în rătăcire cu un lucru; anume el afirmă, că resultatele conscripției Românilor de la 1761, le-a susținut pen- tru posteritate Marienburg în cartea sa geografică de la 1813, iar numărul întregei poporațiuni de la 1766, după confesiuni, l-a păstrat Ballmann în broșura sa statistică de la 1801. Ambele aserțiuni sunt greșite, de oare-ce datele ambilor ani amintiți le aflăm mai întâiu in „Milkovia⁰ lui losif Benko, din seci, trecut, de unde probabil le-au împrumutat Marienburg și Ballmann. * 179 Devblkerungsverhdltnisse im Kronstădter District, nach der 1839-er Zăhlung, von J. Hintz d. j. (Arch. d. Ver. f. sieb. Ldk. A. F. voi. III bros. 1. 1846). Autorul studiază statistica locuitorilor din Țara Bârsei pe anul 1839, după localități și în comparație cu datele de la 1787. (Conscripția losefină). Studiul e vrednic de atenție. 1847. Legtunemenytan s a IM Magyarhdn igalji vîszonyai s ezek befolyâsa a nbvenyekre es âllatokra. Irta Berde Aron. Kolozsvărtt 1847 Prof. Berde Aron din Cluj este cel dintâiu la noi, care s’a încercat să adune date meteorologice, privitoare la întreagă țara și să le studieze. Besultatul studiilor lui este depus în cartea cu titlul de mai sus. Cartea e împărțită în doue părți principale. In partea primă autorul face cunoscută starea meteorologiei, care pe acest timp era abia la începuturi. In partea a doua se ocupă cu observațiile meteorologice din Ungaria și de la noi, cu raporturile climaterice și influință lor asupra vegetațiunii etc. Autorul a dat de mari greutăți — ceea-ce o și mărturisește — din causa lipsei de observațiuni atmosferice. în Ardeal nu erau de cât două stațiuni meteorologice — la turnurile astronomice din Cluj și A. lulia —, afară de cari meteorologia dispunea de foarte puține și neșigure date. Din căușele aceste cartea nu e de valoare deosebită, dar o signali- săm ca un început de studiu sistematic pe acest teren * Kărolyfehervăr fbldirati adatai, Keserit Mozestol. (Revista „Termeszet- barât“, Cluj, 1847, II). Este o mică schiță, cu date geografice despre Alba-Iulia; e de pu- țină valoare. * Ungarn und Siebenbiirgen. Nach den besten und neuesten Quellen ge- schildert von Dr. Wilhelm Stricker. Frankfurt am Main, 1847. 8° pag. 147. W. Stricker a edat cu titlul „Bibliotek der Lănder und V61kerkunde“ mai multe broșuri, în cari se cuprinde descrierea diferitelor țeri și po- poare. Ardealul e tratat în broșura a doua a colecției. Broșura e îm- părțită în 9 capitle, din cari cele cinci dela început se ocupă cu Ungaria, iar restul cu Transilvania, dar și în c. II. se află unele date despre Ar- deal, referitoare la orografie și numărul locuitorilor. Capitlele despre Ardeal sunt de cuprins etnografic. în fie-care se face cunoscut câte unul din popoarele principale (Maghiari. Săcui, Sași și Români). Autorul amintesce raporturile politice și sociale, portul, unele obiceiuri etc. ale acestor popoare și face cunoscute câteva orașe. în capitlul asupra Românilor, el trage o paralelă între aceștia și Romani, apoi amintesce unele obiceiuri, portul țărănesc, pe care îl află frumos și în fine face observații asupra limbii și scrierii române, 180 Autorul nu pătrunde în viața spirituală a popoarelor, ci ia în consi- derare mai cu seamă manifestațiile esterne ale vieții lor; numai rar, ici- colea găsim câte o trăsătură din viața morală-spirituală. Descrierile sunt fără sistem; unele lucruri se descriu pe larg, altele se amintesc pe scurt și superficial. De altcum cartea a fost scrisă pentru publicul mare, fără pretenții scientifice. Ca isvor geografic este de puțină valoare, dar >merită atenție unele icoane de condeiu din viața popoarelor, presentate în colori vii. * A szkerisorui jegbarlang, Szirtfitol („Termeszetbarât“, 1847. II). Sunt câteva notițe asupra ghețarului dela Scărișoara (Munții-Apuseni). * Az 1846-ik ivi meteorologiai vizsgălatok eredmenye a kârolyfehervări csillagdâbol, (Termâszetbarât, 1847, II). Cum arată titlul sunt date meteorologice, adunate în Alba-Iulia, în anul 1846. * Erdelyorszâg statistikăja. Irta Kdvăry Ldszlo, Kolozsvârtt 1847. 1. v. Conform titlului s’ar părea, că scrierea aceasta a lui Kovâry este cu- rat statistică, dar de fapt ea este un fel de descriere matematică, fîsică și etnografică a Ardealului, în mod statistic, prevalând în toate părțile ei da- tele statistice, pe care se pune pond deosebit. In partea matematică se designează posiția geografică a țerii, grani- țele, mărimea și raporturile teritoriale; în partea fisică se dau date privi- toare la oro- și idrografie, apoi date climatologice, rarități naturale, pro- ductele și rapoartele de cultivare și prăsire; in partea etnografică se fac cunoscute diferitele conscripții și resultatele lor. mijloacele de înmulțire ale poporațiunii, statistica localităților, datele mișcării poporațiunii din anul 1843, numerul diferitelor popoare, caracterul lor, apoi mișcarea comercială esprimată în cifre, mijloacele de comerciu (sistemul monetar, măsuri, căi etc.), starea industriei, a sciinței și a artelor. Cum se vede cuprinsul cărții, e bogat și variat și cum am amintit, toate pârtiile sunt compuse pe base statistice. Autorul pretutindenea își dă silința a aduna cu îngrijire datele statistice, cari privesc obiectul tratat și apoi le aranjează sistematic, trăgând de obiceiu conclusele necesare. Ast- fel, după o muncă de 5 ani, Kovâry adună aproape toate datele, cari se află în diferiți autori, începend din secolul trecut și până la el, neîntrelă- sând a numi isvoarele din cari le împrumută. El e cu considerare la lu- crările de numerotare a poporațiunii, cari s’au făcut pe vremuri în Ardeal și în chipul acesta ne dă o schiță a desvoltării statisticei de poporațiune. Cu deosebire sunt de remarcat pârtiile, cari se ocupă cu estensiunea teritorială a țerii și a districtelor politice în special, apoi datele privitoare la statistica poporațiunii, la negoț, căile de comunicație etc. 181 La partea etnografică Kovâry caracterisează în special toate popoa- rele ardelene, și în șirul acestora și pe Români. Arată diversele păreri asupra originilor noastre, representate prin Eder, Sultzer, Engel etc. și sus- țiitorii originei romane. Spune, că Românii sunt respândiți în tot Ardealul și numărul lor îl crede a fi 1,200,000. „Un număr — (Jice el — care după greutate ar pondera mult, dar în cumpăna politică apasă puțin, deoare-ce, după cum (Jice Szâchenyi, puterea statului o formează mulțimea capetelor culte“ (pag. 188). După aceasta apreciază limba și cântecele noastre poporale și dă o icoană a caracterului nostru, nu nefavorabilă. Aflăm însă în carte și unele defecte. Astfel d. e. Kovâry comunică pu- ține date ipsometrice, după Lenk și Brassai, deși afară de aceste mai erau și alte măsuri de înălțimi; din șirul stațiunilor balneare lasă neamintite scaldele de sare de la Ocna; despre peșterile din Cheia-Turzii nu are cu- noscințe clare; din raritățile naturale numai despre foarte puține face a- mintire, dar de altcum aici promite, că aceste le va trata in un op deosebit, promisiune, pe care Kovâry la câți-va ani a împlinit e; in fine mai amintim că pârtiile despre sciință și arte sunt mai mult în general tratate și conțin relativ puține date statistice. Trebuie însă să luăm în considerare, că autorul a muncit pe un teren care mai nainte a fost puțin cultivat în mod sistematic. El a adunat cu mare sîrguință datele, le-a confrontat și analisat. In general cartea e un op valoros în literatura noastră geografică-statistică. SCIINȚĂ, LITERATURĂ ȘI ARTĂ. Bibliografie. Anuarul III al societății pentru crearea unui fond de teatru român, pe anii 1899—1900. Brașov, tipografia Ciurcu & comp. 1900. 111 pag. 8° Ca și cele precedente, acest anuar e de un cuprins interesant. Comitetul societății pentru crearea unui fond de teatru român, pu- blicând în fie-care an câte un astfel de anuar va stârni din ce în ce mai mult interesul publicului român față cu scopul nobil, ce-1 urmăresce so- cietatea. In volumul present găsim: Discursul de deschidere al dlui los. Vulcan, rostit la adunarea gen. a societății, ținute în 1899 în Seliște; Amintiri din juneța lui Eminescu, de Petra Petrescu; Istoricul societății române de diletanți „Progresul" din Făgăraș, de Dr. I. Turcu; O inte- resantă dare de seamă despre mișcarea teatrală la noi în anul 1899, de Vas. Goldiș; Continuarea biografiilor membrilor fundatori ai societății, publicate de V. Goldiș, anume: metropolitul Dr. Victor Mihâlyi, Dr. loan Rațiu, Eugeniu de Mocsony, Dr. Jos. Gali, David P. Simon, Trifon Mi- clea, Basiliu Pop Harșianu, Dr. Juliu cav. de Pușcariu, Jos. Pop de Șomcuța-Mare, Constantin Stezar, George Dănilă (acestea cu portrete) și isă Lazar Baldi; Asociațiunea și societatea pentru crearea unui fond de teatru român; Raportul comitetului societății cătră adunarea generală; Raportul cassarului; Procesele verbale ale adunării gen. din Săliște; Voci de presă cu ocasiunea adunării generale din Săliște. Comitetul societății; Membrii societății dela înființarea ei (1870) până la 1900, (67 m. fund.; 62 m. ord. pe viață; 125 m. ord. în 1899/900). Averea societății la 13 Iulie 1899 era de fl. 127,104-68. Adunarea gen. pentru anul acesta se va țină în Abrud unde se fac deja mari pregătiri. * Schematismus historicus venerabilis Oieri dioecesis Magno-Varadi- ensis graeci ritus catholicorum pro anno jubilări 1900, a restaurata au- tem sacra cum sancta romana ecclesia unione anno 200. Magno-Varadini. Typis Samuelis Berger jun. 1900. — Care va să clică pe românesce: Șematismul istoric al venerabilului cler al diecesei catolicilor de rit grecesc de Oradea-Mare pe anul iubilar 1900, iar dela sacra uniune re- staurată cu sfînta biserică romană anul 200. E un volum de 348 pag. 8°, bine adjustat, cuprinzând la început schița istorică a diecesei unite române de Oradea-Mare pe 130 pag., ilu- strată cu portretele celor 7 episcopi, cari au păstorit aceasta diecesă pănă în present, anume: Moise Drâgossy, Ignațiu Darabanth, Samoil Vulcan, Br. Vasilie Erdelyi, losif Papp-Szilâgyi de Illyesfalva, loan Oltean și Mihail Pavel de Peteritye; mai găsim apoi tot aici ilustrațiu- nile zidirilor diecesane, ca: reședința episcopală, biserica parochială cu institutele de învățământ din Beiuș, seminarul tinerimei din Orade, bi- serica catedrală, gimnasiul din Beiuș, interiorul bisericii catedrale, casele capitulare, școala elementară din Orade, și cele doue internate „Pave- liane“ de băeți și de fete. Urmează apoi registrul canonicilor dela înființarea capitolului pănă în present; membri actuali ai capitulului, ase- sorii consistoriali și ai diferitelor dicasterii, membrii corpurilor didactice dela gimnasiu, preparandie, școala civilă de fete cu internat și școalele elem. din Oradea-Mare și Beiuș, districtele protopopesci cu parochiile aparținătoare; în sfîrșit găsim : preoții aplicați afară de teritoriul diecesei, preoții deficienți, cei disponibili, clericii absoluți, clerul tinăr, necrologul preoților reposați dela 1895—1900, elevii institutelor diecesane și în ordine alfabetică indicele persoanelor cu scurte date biografice, etc. Notăm, că numărul sufletelor gr. cat. în aceasta diecesă este de 217,891. Seim, că din incidentul bicentenarului unirei, în fie-care diecesă gr. cat. va apără câte un șematism jubilar mai bogat, decât cele apărute pănă acum, — un lucru foarte bun și folositor. Diecesă de Oradea-mare a făcut începutul, i-am dice: frumos început, dacă șematismul acesta ni s’ar presenta în limba poporului, care compune aceea diecesă. Oare n’a sosit âncă timpul, ca cei dela cârma diecesei să se simtă îndemnați a urma esemplul Blajului și al Lugojului, de unde — judecând din trecut 183 — vom primi șematisme publicate în limba română? Ce rost mai are acli la Orade și la Gherla — bună oară — limba latină, care nu este limba bisericii gr.-cat. române, când sciut este, că șematismele diecesane, nu sunt isvoare de informațiune numai pentru cler, ci și pentru publi- cul mare, care nu scie latinesce? * Căletoriile pairiarchului Macarie de Antiochia în țerile române. 1653—1658. Tesă pentru licență în istorie de Emilia Cioran. Tipărită, în parte, cu ajutorul „Fundațiunii universitare Carol I.⁴ Bucuresci. Stabili- mentul grafic I. V. Socecu, strada Berzei, Nr. 59. 1900. 8° 269 pag. — Macarie a fost episcop de Alep, înălțat 1643 la scaunul patriarchal al Antiochiei; la începutul jumătății a doua a seci. XVII, Macarie, patriar- chul Antiochiei, trece spre Rusia prin țările române, unde se opresce atât la ducere, cât și la întoarcere. Această călătorie a fost scrisă în limba arabă de archidiaconul seu, Paul de Alep, care l-a însoțit în tot drumul, iar la 1836 F. C. Belfour a tradus descrierea lui Paul de Alep în englezesce. Causa, care îl determină pe patriarchul Macarie să facă această călătorie, fu nevoia de a aduna elemosină dela creștini pentru plata dărilor și datoriilor bisericii patriarchale din Antiochia. Paul de Alep descrie pas cu pas, ce vede și intrând în detaiuri interesante, ne dă o icoană vie a felului de traiu din acea epocă. Prima călătorie e cu- noscută publicului român din traducerea dlui Hașdeu, apărută în „Ar- chiva istorică* (Bucuresci 1865); M. Kogălniceanu în „Archiva Româ- nească* (Iași 1860) dă asemenea traducerea unei părți din prima călăto- rie, cunoscută lui după un jurnal rusesc ; cea de a doua însă e accesi- bilă numai acelora, cari cunosc limba engleză. Dar fiind-că însuși textul englez se găsesce rar, traducătoarea dșoara Cioran, ne dă acum în ro- mânesce pe lângă prima călătorie, cunoscută de mai nainte, și a doua călătorie, provăcjută cu adnotări, cu un cuvânt totul ce se referesce la țările române din povestirile lui Paul de Alep, în cari găsim indicate multe fapte precise istorice și multe lămuriri pentru cultura timpului. — La tot cașul această lucrare va fi binevenită celor-ce se vor ocupa cu istoria țerilor române din aceea epocă și nu cunosc limba engleză. Notăm, că dșoara Cioran este ardeleană și pe cât seim prima femee ro- mână, care a făcut studii universitare. Din literatura străină. Cetatea Bihorului. Cum aflăm din un comunicat, publicat în „Szâ- zadok“, fasc. 6 anul curent, societatea istorică și archeologică maghiară din comitatul Bihorului și Oradea-mare a însărcinat pe trei membri ai săi anume: Cseplo Peter, Karâcsonyi Jânos și Toth-Szabd Pâl, ca să facă săpături pe teritoriul vestitei cetăți de odinioară a Bihorului, după Ano- 184 nymus*) reședința lui Menumorout, în speranță, că se vor scoate la iveală date, cari să facă lumină privitor la aceasta cetate și în haosul eveni- | mentelor legate de numele ei. Săpăturile s’au și întreprins în trei rânduri t la locul numit, anume: în primele dile ale lui Aprile, în 18 Aprile și în 21 Maiu și cailele următoare din anul curent. Asupra resultatelor acestor săpă- turi face Toth-Szabo Pâl comunicatul indicat mai sus. Iată ce ne spune D-Sa: Cetatea Bihorului e situată la nord de orașul cu același nume în depărtare abia de un sfert de ceas. De patru părți este încunj urată cu bastioane acoperite cu iarbă, înalte de mai mulți stângini. Cele două porți — în partea superioară avend adi o lățime de 27 m. — se află în colțul nord-estic și sud-estic. întregul uvraj este încunjurat de trei părți cu șanțuri mari; partea din spre est e înprejmuită de o livadă apătoasă, udată de apa Kdsmb; lângă aceasta se găsesce totodată și o cetățuie filială cu basă triunghiulară. Aceasta e numită de popor Cetatea filială (Leânyvâr), și corect, căci în adevăr e fi ca, filiala cetății mame. în mij- locul curții din cetate de 6’6 jug. catastrale se înalță acum pe o movilă artificială monumentul milenar al comit. Bihorului, încunjurat cu plan- tațiuni tinere. La est dela cetate curge apa Kbsmo cu un murmur lin în alvia ei cu multe cotituri; adi e un părău neînsemnat, dar odinioară a avut un rol important. Apa acestuia umplea șanțurile și făcea din cetate o întăritură temută. Și adi se mai poate vede șanțul, care mânecând dela colțul nord-estic a cetății, se întinde cătră Hegykoz-Kovâcsi, situat dincolo de vale. Acest șanț era menit să conducă apa Kbsmoului și să umple șanțurile cetății. Aici s’au întreprins săpăturile amintite, cercetându-se atât teritorul interior cât și bastioanele și șanțul bastionului sudic, și găsindu-se ră- mășițe de ziduri cu beton și peatră și urmele unui cimiter. Resultatul săpăturilor,