TRANSILVANIA ORGANUL ASOCIAȚIUNII PENTRU LITERATURA ROMÂNĂ ȘI CULTURA POPORULUI ROMÂN. Nr. IV. Sibiiu, Aprile 1900. Anul XXXI. DELA ACADEMIA ROMÂNĂ. (Sesiunea generală din 1900.) înalta instituțiune culturală a poporului român și-a ținut sesiunea generală din estan dela 20 Martie pănă la 19 Aprile n. în Bucuresci. Precum de un lung șir de ani, „Transilvania" se grăbesce și de astădată a da seamă cetitorilor sei despre lucrările Aca- demiei Române, în care toți fii națiunii noastre, fără deose- bire de hotare politice, ved sublima representantă a unității lor culturale. Sesiunea generală din estan pe noi Românii din Ungaria și Transilvania nu ne atinge numai din acest punct de vedere general românesc; ea are pentru noi și un deosebit interes particular. Căci — după cum de altmintrelea în timpul din urmă însemnătatea rolului nostru în sinul Academiei este în con- tinuă crescere, — de astădată partea noastră în sesiunea ge- nerală a fost pe cât de mare, pe atât de onorifică. Astfel vom vedă, că ambele ședințe, solemne, ținute sub presidiul M. S. Regelui Carol I, au avut un caracter particular transilvănean, nu numai prin recepțiunea solemnă a P. 8. Episcop al Caransebeșului, ci și prin subiectul discursurilor de recepțiune atât al acestuia, cât și al celuilalt membru nou, D. C. Erbiceanu, încât cel dintâiu s’a ocupat cu viața Mitropolitului Andreiu Bar. de Șaguna, iar al doilea cu biografia binemeritatului că- lugăr Naum Râmniceamd, tot Transilvănean de origine. între membrii noi, aleși în ultima sesiune generală găsim cu deosebită satisfacție pe dl loan cav. de Pușcariu (membru 6 u -| ordinar), unul dintre fundatorii Asociațiunii noastre, și pe J distinsul poet transilvănean G. Coșbuc (membru corespondent). între premiații Academiei din estan putem numi pe dl Zach. Boiu, fostul director al acestei reviste, și pe un alt Tran- : silvanean, distinsul Dr. loan Neagoe. j In fine mai amintim, că Academia a dat o nouă dovadă 1 a bunăvoinței ce ni-o păstrează, și cu ocasiunea stabilirei pre- . miilor de concurs, alegând pentru un mare premiu subiectul: „Istoria Românilor din Transilvania dela începutul sec. XVIII". 3 Ar fi, fără îndoială, o mare greșală, dacă am exagera importanța momentelor înșirate. Le aprețiăm în deplina con- • ⁱ sciință, că ele trec departe preste meritul ce ni se cuvine în marea lucrare culturală a poporului român, și nu pot fi con- siderate decât numai ca acte de bunăvoință și încuragiare. în vederea momentelor concrete ce le-am înșirat, o altă in- terpretare este chiar absolut exchisă. Cu toate aceste decursul ultimei sesiuni generale a Aca- * demiei, și din punctul de vedere remarcat, este pentru noi de însemnătate și de interes deosebit, și va contribui în mod simțitor nu numai la nutrirea sentimentelor ce le păstrăm înaltei noastre instituțiuni culturale, ci totodată și la întărirea noastră în lupta grea ce trebue să o purtăm pentru înaintarea noastră culturală. După aceste cuvinte de Introducere dăm loc următoarelor inform ațiuni despre activitatea Academiei în anul expirat și despre lucrările sesiunii generale, — informațiuni luate atât din raportul secretarului general al Academiei, cât și din dă- rile de seamă publicate de D. losif Vulcan în organul seu „Familia". 1. Membrii Academiei. Doue perderi a suferit Academia în cursul anului, prin încetarea din viață a membrului seu corespondent Dr. Gheorghe Assaky și a mem- brului seu onorar Dr. Francisc Bock. Dr. Gheorghe Assaky ajunsese să ocupe, prin lucrările sale, un loc de frunte între învățații cari cultivă sciința medicinei. El câștigase o posițiune importantă în corpul universitar din Francia, unde-și făcuse studiile, și reputațiunea sa sciințifică era stabilită, când fuse chemat, în 1886, ca să fie profesor la facultatea de medicină din Bucuresci. Aci lecțiunile sale au inaugurat o școală nouă, întemeiată mai cu samă pe ____ observațiuni și pe lucrări practice. Profesor de chirurgie mai ântaiu, apoi de ginecologie, Dr. Assaky a format în amândouă aceste speciali- tăți discipoli, ale căror nume sunt astădi cunoscute și cărora le-a insuflat cu deosebire iubirea de cercetări și lucrări sciințifice. O boală grea i-a întrerupt activitatea și a pus capăt vieții sale la 22 Aprilie trecut. Dl Dr. V. Babeș a făcut, în ședința dela 7 Maiu, o expunere amănunțită despre activitatea Drului Gheorghe Assaky. Dr. Francisc Bock, membru onorar al Academiei âncă din 1871, era un erudit cunoscător al anticităților și artei religioase creștine. El a publicat studii foarte prețuite asupra artei religioase în evul mediu. Dr. Bock a încetat din viață la 19 Aprilie (1 Maiu) la Aix-la-Chapelle. Alegere de membri noi. In secțiunea literară s’au ales membri noi, în locul decedatului George Chițu, dl A Philipide; în locul reposatului Alexandru Roman, dl loan cav. de Pușcariu-, iar membru corespondent, dl George Coșbuc. II. Ședințele de peste an. în cursul anului trecut Academia a ținut 38 ședințe ordinare, dintre cari 7 au fost publice. în afară de lucrările Academiei privitoare la afacerile ei private, s’au făcut în aceste ședințe mai multe comunicări și discuțiuni sciințifice. III. Publicațiunile Academiei. S’au tipărit, din Anale tomul XX, memoriile secțiunii literare și ale secțiunii sciințifice; tomul XXI, partea administrativă și desbaterile anului 1898/99, memoriile secțiunii istorice tomul XXII, partea admini- strativă și desbaterile anului 1899—1900; memoriile secțiunii sciințifice. S’a continuat tipărirea traducerii lui Herodot de I. Ghica. Comisiunea însărcinată cu organisarea facerii Dicționarului limbei române a terminat adunarea și rânduirea materialului necesar spre acel scop. Din catalogul manuscriptelor românesci s’a terminat tipărirea fas- cioarei a 3-a; iar din Bibliografia românească vechiă s’a pus sub tipar partea a treia. In publicațiunile fondului Vasile Adamachi au apărut doue memorii. S’a terminat lucrarea dlui Z. C. Arbure, premiată în 1897, „Basarabia în secolul XIX". S’a tipărit lucrarea dlui S. Fl. Marin, „Serbătorile la Români". A început a se publica lucrarea dlui profesor Gr. Crețu asupra lexiconului manuscript slav-român al lui Mardarie Co- zianul dela 1649. Din publicațiunile Hurmuzaki s’a tipărit tomul XI, cu documente adunate de dl N. lorga; un volum de documente din archive și biblio- teci polone, sub îngrijirea dlui I. Bogdan; tomul II al fragmentelor din Istoria Românilor de Hurmuzaki. S’au copiat 443 de documente istorici din archivele orașelor săsesci din Transilvania. Ministerul afacerilor străine a trimis multe copii de documente diplomatice procurate prin serviciul legațiunilor române din Viena, Paris, Roma și Constantinopole. 6* 76 IV. Biblioteca. Colecțiunile bibliotecei s’au sporit cu mai multe lucrări, dintre cari cele mai importante sunt dăruite de: dna Alexandrina Ion G-hica, N. D, Fouton, părintele V. Mangra, C. Erbicean, colon. A. Budiștean, G. Car- malleu, T. Tanovicean, O. Slăvescu, M. Morțun și D. A. Sturdza. V. Legate și averea Academiei. S’a acordat din fundațiunea Adamachi 7,000 lei pentru burse și cheltueli de studii. Institutul Otteteleșanu a atins în anul trecut școlar deplina sa des- voltare, cuprinzând toate cele 5 clase provădute în regulament. Conform voinței testatorului I. Agariu s’a înființat 1 Sept. a. c. în cătunul Moara Grecilor o școală profesională practică de agricultură cu internat. Fundațiunea Anastasiu. In ședința de Marți, 14/27 Martie, dl -secretar general D. A. Sturdza a presentat testamentul reposatului Take Anastasiu, testament deschis în Ziua precedentă înaintea primei secțiuni a tribunalului din Bucuresci. Prin acest testament, făcut la 1897, Take Anastasiu, mort în Dumineca trecută la Bucuresci, numesce Academia Română legatară universală a întregei lui averi mișcătoare și nemișcătoare, și anume moșiile sale Călmășui și Țigănesci. Soției sale îi lasă 2000 lei pe lună. Mai lasă apoi alte legate fratelui seu și altor persoane. Averea defunctului se evaluează la peste patru milioane. Esecutor testamentar e dl O. Cociaș din Brăila. Venitul curat pe an se urcă la o sută șese-Zeci de mii, pănă la 200 de mii. Plătindu-se toate legatele, Academia are să benefi- cieze pe an de 50 —60 de mii. Din legate va trebui să înființeze doue școli primare, o școală de agricultură și doue biserici pe acele moșii. Academia a luat act cu cea mai viuă emoțiune de aceasta disposiție testamentară, prin care Take Anastasiu s’a făcut cel mai mare binefă- cător al ei. La înmormântarea ținută în aceeaș Zi s’a presentat în cor- p.ore, a depus o coroană pe sicriu și dnii Sturdza și Aurelian au rostit în biserică discursuri în numele ei. Iar la Tecuciu, unde se va trans- porta mortul, a delegat pe secretarul general dl Sturdza. Reposatul Anastasiu s’a născut din o familie originară din Macedonia, la 1837 în Tecuciu, și a fost un om foarte muncitor, care singur și-a câștigat averea colosală. A luat parte și în politică, aparținând partidului liberal; ca atare a fost în mai multe rânduri senator, deputat și prefect la Tecuciu, pentru care a făcut mult. Soția lui este ardeleancă. Dela ministeriul instrucțiunii s’a primit copia de pe înaltul decret regal, prin care se autorisă Academia să primească averea lăsată ei prin testament de cătră reposatul Take Petre Anastasiu. Dl D. Sturdza propune ca Academia să exprime mulțămiri dlui Dr. Istrati, ministrul instrucțiunii publice, pentru graba cu care a binevoit a îndeplini cere- rea Academiei. Propunerea dlui Sturdza se aproabă. Se alege o corni- 77 siune de supraveghiare, în persoanele dlor D. A. Sturdza, P. S. Aurelian, loan Kalinderu. Fundațiunea Adamachi. Dl Spira Haret cetesce raportul comisiunii Adamachi, despre starea acestei fundațiuni și despre bursele ce se dau din ea. Urmează o discuțiune privitoare la mărimea burselor, accentu- ându-se din partea unora că bursele ar fi prea mari; în urmă s’a decis ca acele să se conformeze orașelor pentru cari se dau. în comisiunea fundațiunii Adamachi se realeg: Haret, Poni și Sturdza. Fondurile Fău și Scorțeanu. Dl Gr. Stefanescu cetesce raportul co- misiunii fondurilor loan Fetu și loan Scorțeanu pentru împărțirea gratuită de cărți didactice și religioase la copiii săraci din școalele rurale în anul 1899. Raportul se aproabă. în comisiunea pentru împărțirea gra- tuită de cărți didactice din aceste fonduri se aleg dnii: P. S. Aurelian, I. Negruzzi, D. A. Sturdza. Fundațiunea Otteteleșanu. Se cetesce raportul fundațiunii Otteteleșanu, care arată progresul institutului. Se votează mulțămiri. în comisiunea fundațiunii se realeg: Sturdza, Kalinderu, Negruzzi. Compturile anului budgetar. Comisiunea financiară, prin raportorul seu general dl Gr. Stefănescu, presintă compturile anului bugetar 1898—1899. Conform acestora, Academia are în anul curent în efecte, proprietăți și salduri, în total lei 2,815,896, bani 96 — afară de fondurile Adamachi și Otteteleșanu. Mulți dic, că Academia Română e foarte bogată. Afirmațiunea aceasta se ivesce în deosebi, când vr’un mare patriot își lasă averea la disposiția Academiei. în realitate însă Academia Română nu numai nu e bogată, ci — după cum ni-se spune — nu-și poate acoperi nici lipsele sale. Do- națiunile și legatele ce i s’au lăsat, au toate anumite scopuri și Academia își opresce câte 15% pentru administrație. Toate fondurile administrate de Academie produc la an 476,000 lei; din suma aceasta, pentru sco- purile fixate prin testatori se dau 342,000; deci la libera disposiție re- mâne numai 134,000 lei. VI. Donațiuni. în decursul sesiunii generale au întrat i. a. următoarele donațiuni: Dela dl A. Lecomte du Nouy, membru corespondent, se primesc dar: a) un volum manuscript românesc dela sfârșitul secolului XVII cuprin- zând „învățătură și povățuire spre folosul zugravilor tălmăcită după Erminiile lui Panselin și Teofan“; b) Archeologic Researches in Palestine during the years 1873—1874 de Charles Clermont, voi. I, London 1899. Dl V. A. Urechiă dăruesce o fotografie represintând basa Columnei lui Traian, dimpreună cu coroana de bronz dusă de dnii V. A. Urechiă, Gr. G. Tocilescu, Holban, etc. în August 1899, pentru a fi depusă pe acea columnă; aceasta coroană este fixată acum, din ordinile ministrului Bacceli, pe ușa de intrare a columnei. ___78_____ Dl Dr. C. Istrati presintă exemplare din Expunerea situațiunii mi- nisterului lucrărilor publice la finele anului 1897, voi. I, Căi naționale, Bucuresci 1899. Dela dl Andreiu Ghidiu, protopop al Caransebeșului, se primesc în dar doue volume manuscripte: 1, Unul slavonesc scris pe pergament din secolul XIII avend 162 foi; 2, Un ciaslov și octoich scris românesce la 1693 și 1695 de Vasile Sturza Moldoveanul dascălul la mănăstirea Plosca. Dl general St. Fălcoian dăruește originalul convențiunii încheiate între autoritățile române și turce cu ocasiunea ocupării cetății Vidinului de armata română. Acest act prețios are data „Widdin 11/23 Februarie 1878®, și este subscris de colonel Fălcoian, șeful statului-major general al armatei române, și de Izzet Pașa, comandantul fortăreței Vidinului. Portretul lui Bălcescu. Fratele nemuritorului istoric Nicolae Bălcescu dăruește Academiei prin dl N. lonescu portretul lui Nicolae Bălcescu din tinerețe, făcut la Paris. Dl dr. V. Babeș presintă exemplare din publicațiunea „Șepte con- ferențe publice¹⁴ făcute de dsa la Institutul de bacteriologic, pentru a se da institutului Otteteleșianu. Dela dl Gavriil Musicescu se primesc 11 volume de compuneri mu- sicale de ale sale. VII. Ședințele solemne și publice. Prima ședință publică s’a ținut Vineri la 10/23 Martie. Cu asta oca- siune dl V. A. Urechiă a cetit: „Finanțele sub Caragea și diversele miș- cări contra Grecilor în acel timp®, o lucrare ascultată cu multă intere- sare; dl dr. V. Babeș face o instructivă conferență orală despre „Etio- logia leprei și pericolul la care este expusă România din causa întin- derii acestei boale“. Prima ședință solemnă s’a ținut Luni la 13/26 Martie pentru discursul de recepțiune al Pr. S. Sale Părintelui Nicolae Popea, episcopul Caransebeșului, ales membru activ în sesiunea generală din anul trecut. Ședința a fost presidată de M. Sa regele Carol I, protectorul și președintele de onoare al Academiei, fiind de față și A. S. regală principele Ferdinand al Ro- mâniei, mitropolitul primat losif Gheorghian și mitropolitul Moldovei losif Naniescu, episcopul de Argeș și de Rîmnic, etc. Regele și moștenitorul de tron apar la orele 1 și */₂ cu suită mili- tară, întimpinați la întrare de președintele, de secretarul general, de vi- cepreședinți, de ministrul cultelor, și conduși în sală, unde publicul aclamă călduros. Urcându-se regele și prințul la presidiu, președintele Academiei dl Petre Poni, adresa regelui, din mijlocul salei, o alocuțiune, la care Regele respunse prin următoarea cuvântare : „Am o deosebită plăcere de a salută în fiecare an Academia, în- trunită în sesiunea sa ordinară și de a pute lua parte la lucrările ei. „Mai înainte de toate doresc a reînoi prin viu graiu mulțumirea Noastră pentru călduroasa adresă de simpatie și de bucurie ce Ne-ați 79 trimes-o cu prilejul însănătoșirei prea iubitului meu strănepot, în care țara vede speranța sa pentru viitor. Această atențiune din partea dom- niilor voastre Mi-a dovedit din nou cât de strinse sunt legăturile ce unesc acest înalt institut de cultură cu Casa Mea. „Necurmatul interes care Me însuflețesce pentru Academie, M'a în- demnat să urmez tot mai deaproape lucrările sale, mai ales acele cari au de scop a lămuri epocele depărtate ale istoriei noastre naționale, prin cercetarea autorilor vechi și a bogatelor isvoare, cari ne dau adevărata icoană a vremurilor trecute și ne arată datinele și moravurile poporului Român din veac în veac. „0 judecată sigură asupra condițiunilor de traiu și de desvoltare ale unui popor, neputându-se dobândi fără o adâncită cunoscință a în- tregei sale istorii, privesc ca o datorie a studia cu deamenuntul și tre- cutul neamului românesc — care se pogoară din o așa mândră obârșie — spre a pută înțelege mai bine firea lui și însușirile proprii cari l-au îmboldit pas cu pas, prin greutăți și lupte seculare, spre a-1 aduce acolo unde se află astăcli. Multe documente s’au publicat deja privitoare la istoria țării. în fruntea acestor publicațiuni se află bogata colecțiuue a lui Hurmuzaki, acest tesaur de înformațiuni sigure și de date certe. Cred însă că fiecare document nou, chiar de un interes mai puțin obștesc, va fi bine primit de Academie mai ales când autenticitatea lui va fi pusă afară de veri-ce îndoială. Aceasta Me îndeamnă a aduce astădi un ma- nuscript inedit, din timpul domniei lui Alexandru Ipsilanti în Moldova, scris de abatele comite d'Hauterive. Am primit această carte dela un urmaș al acestei vechi familii din Franța, astăzi oficier în armata țării sale. Dînsul ’Mi scrie că strămoșul seu, autorul documentului care a făcut parte din ordinea „Oratorianilor" până la isbucnirea revoluției franceze, fusese numit secretar al hospodarului Moldovei la 1785, de cătră cornițele de Choiseul-Gouffier, ambasadorul Franței la Constantino- pole. în lipsa unui agent sau consul în principatul Moldovei, Ludovic XVI găsise cu cale a numi pe cornițele d’Hauterive în această calitate, cu consimțământul Porței, spre a mențină politica hospodarului în sen- timente de bună prietenie cu regatul seu. Astfel în timp de 2 ani, co- rnițele d’Hauterive ține corespondența politică a lui Ipsilanti, studiază starea socială și administrația Moldovei, și, apoi, înainte de a părăsi postul seu, scrie pentru hospodar cartea întitulată „Memoire sur l’ătat ancien et actuel dela Moldavie", pe care am plăcere a vi-1 aduce în original. „Actualul comite d’Hauterive adaugă, în scrisoarea ce Mi-a adre- sat-o, că numele strămoșului seu, deși âncă descifrabil, este aproape șters de pe acest manuscript, remas până astăcli inedit și de care nu există copie. „Pomenirea numelui comitelui d’Hauterive o găsim în volumul VII al documentelor lui Hurmuzaki, într’o scrisoare a internunțiului baron de 80 Herbert, din 12 Februarie 1785, prin care representantul Austriei pe lângă i Poartă recomandă lui Raicewich, consulul seu la Iași, pe cornițele d’Hau- "• terive, care se duce acolo ca secretar al noului hospodar al Moldovei. O probă convingătoare de autenticitatea acestui memoriu, este faptul că de La Roquette, în traducțiunea sa în limba franceză, dela 1824, a ope- , rei bine cunoscute a lui "Wilkinson asupra Moldovei și Valachiei, repro- J duce textual, în appendice, un capitol întreg din manuscriptul comitelui | d’Hauterive, arătând în precuvântarea sa că acest capitol i-a fost comu- | nicat de autor, membru al institutului Franței, care atunci ocupa la Pa- 3 ris un post însemnat la departamentul afacerilor străine. De La Ro- s quette ne represintă pe cornițele d’Hauterive ca un om învățat, bun ob- servator; regretă că nu a putut publica întregul memoriu, și speră că i autorul nu va întârzia a-1 da la lumină. însă acest manuscript, despre a cărui însemnătate ve veți convinge, a remas până astădi necunoscut. i „Cartea începe cu considerațiuni generale și cu câteva indicațiuni cu privire la obârșia poporului Moldovei și la legăturile sale cu Poarta otomană. „în capitolul II, cornițele d’Hauterive arată bunele însușiri ale ță- ranului, cu toată greutatea stării sale sociale, și cu o pătrundere vred- nică de mirare, el propune mai multe măsuri menite a ușura traiul seu. Asemenea recomandă lui Ipsilanti desrobirea țiganilor. „Considerațiunile asupra agriculturei, comerciului și industriei din capitolul III sunt și mai surprinzătoare, când ne gândim că au fost scrise într’o epocă când sciință economică era âncă în fașă sau chiar ne- cunoscută. Unele din măsurile ce le propune cornițele de’Hauterive pre- sintă chiar un interes actual. „Capitolul IV vorbesce în termini măgulitori despre clerul, care prin activitatea și cuvioșia sa dă pilde bune țăranilor. în privința egu- menilor monastirilor închinate cari înstrăinează, cu învoirea legilor, bo- gății ce ar trebui să remână la isvorul lor, cornițele d’Hauterive se ro- stesce însă foarte aspru, de oare ce, Zi°e e^> acești străini nu desdau- nează țara de pagubele însemnate ce Ie pricinuesc, nici prin o muncă folositoare, nici prin pilda virtuței. El îndrăznesce pănă a propune hospodarului înlocuirea lor prin egumeni moldoveni. „Cele din urmă doue capitole, V și VI, conțin sfaturi înțelepte cătră Principele și cătră boieri, în cari se contopesc observațiunile sale pătrunzătoare și însuflețite de o dragoste vădită pentru țara și poporul Moldovei. „Memoriul lui d’Hauterive are însă un suplement în doue capitole, unul despre situațiunea politică a Moldovei față cu țările vecine, iar celalalt — tocmai acel reprodus de La Roquette, în traducțiunea sa a operei lui "Wilkinson — privitor la obiceiurile și datinile poporului. „Acest însemnat memoriu scris în fermecătoarea limbă din secolul lui Voltaire, de un diplomat iscusit la minte și cald la suflet, poate fi 81 privit ca un document istoric de valoare pentru epoca pe care o descrie. A fost dar pentru Mine o îndoită plăcere de a-I primi și, apoi, de a-1 oferi Academiei. „Mulțămind pentru călduroasele urări, cu cari astăcji, ca în totdeuna sunt primit de cătră membrii Academiei, doresc ca lucrările ce se încep acum să ne învețe a iubi și a slăvi tot mai mult scumpa noastră Ro- mânie. „Dau cuvântul Prea Sfinției Sale episcopului Popea, în care salut cu bucurie un nou membru al acestui înalt institut de cultură națională". După aceste luă cuvântul P. S. Sa episcopul Nicolae Popea pentru a-și ține discursul de recepțiune, în care recipiendarul face biografia ilustrului Șaguna, schițează starea politică, bisericească și școlară-culturală a Românilor din Transilvania și Ungaria în epoca, în care a venit Saguna ca vicar în Transilvania; descrie cu colori vii rolul acestui mare bărbat pentru ridicarea bisericei și a neamului seu, presentând totodată fasele principale ale mișcărilor naționale-culturale românesci, la cari la toate a luat parte Șaguna. După discursul de recepțiune primit cu aplause, Regele suspendă ședința pe ’/₃ oră. Redeschiclându-se ședința, Regele dete cuvântul dlui D. A. Sturdza, care respunse recipiendarului în numele Academiei. Discursul de recepțiune al episcopului Popea a și apărut în edi- țiunea Academiei, ca broșura a XXI a discursurilor de recepțiune, pur- tând titlul: „Archiepiscopul și mitropolitul Andreiu br. de Șaguna, dis- curs rostit la 13/26 Martie 1900 în ședință solemnă sub președința M. S. regelui, de Nicolae Popea, episcopul Caransebeșului, cu respuns de Dimitrie A. Sturdza, secretarul general al Academiei Române". Pe pagina primă se află portretul mitropolitului Șaguna. A doua ședință solemnă s’a ținut Vineri la 17/30 Martie, pentru re- cepțiunea dlui C. Erbiceanu, ales membru anul trecut în secțiunea istorică. Au asistat Regele, Principele Ferdinand, mitropolitul primat, mi- tropolitul Moldovei, episcopul de Argeș și alți archierei etc. Regele deschizând ședința, dete cuvântul noului academician, care ceti discursul seu de recepțiune, tratând despre „Viața și faptele proto- singhelului Naum Râmniceanu". Dl Erbiceanu descrise în colori vii starea tristă, în care se afla națiunea română sub domnia fanarioților, epocă în care sentimentele naționale erau adormite. în chiliile mănăstirei se mai aflau inimi cu simțimente adevărat românesci, cari cultivau limba și li- teratura română. Unul dintre călugării literați și cu tragere de inimă cătră neamul românesc, este și protosinghelul Naum Râmniceanu. Acesta s’a născut în Transilvania la anul 1788, în comuna Jina (?) de lângă Sibiiu. Din causa persecuțiunilor religioase, familia sa emigră în Valachia stabilin- du-se în județul Muscel, unde se afla deja o veche colonie de Transil- văneni din giurul Sibiiului. ' 82 Dl Erbiceanu încheiându-și discursul face elogii regelui, sub a c&rur.l domnie sa închegat neamul românesc (aplause). Regele suspendă ședința pentru câteva minute. La redeschidere^ 1 Regele dete cuvântul dlui Dimitrie Sturdza, care în răspunsul seu făcu '■> elogii eruditului profesor universitar Erbiceanu, care a desfășurat și des- * fășură o mare activitate pe terenul istorico-literar. j A doua ședință publică s’a ținut luni la 21 Martie (2 Aprile). S’au ' făcut următoarele comunicări: Dr. Marinescu (membru corespondent), i Despre mecanismul atrofiei în sistemul nervos și cestiunea serului anti- j leucocitar; P. Pom: Cercetări asupra composițiunii chimice a petroleului din România. A treia ședință publică s’a ținut Vineri la 24 Martie (6 Aprile), fă- 1 cendu-se următoarele comunicări: A. D. Xenopol, Rolul oamenilor mari | în istorie; Gr. Stefănescu: Geologia și legenda. j A patra ședință publică, s’a ținut la 27 Martie (9 Aprile). Cu această J ocasiune D. S. Fl. Marian a vorbit despre Miron Costin, marele logofăt ) și cronicar al Moldovei, iar dl Nicolau lonescu despre înrîuririle istoriei ) universale asupra istoriei Românilor. :■ A cincea ședință publică, s’a ținut la 31 Martie (13 Aprile), când dl - • general C. Srătianu, membru corespondent, cetesce: „Notițe asupra lu- crărilor cartografice și geometrice în România“. Dl D. A. Sturdza, ter- ' minând relațiunea sa despre colecțiunile Academiei: „Istoria Academiei ; Prusiane de sciințe din Berlin" de Adolf Hanack, operă în patru volume (Berlin 1900); un exemplar din programele și biletele făcute cu ocasiunea e serbării și un volum cu Operele filosofice ale lui Leibnitz. A șesea ședință publică a avut loc Luni la 3/16 Aprile, cu urmă- toarele comunicări: dl Gr. G. Tocilescu, Raport asupra săpăturilor dela Axiopolis, făcute în toamna anului trecut; dl Dr. V. Babeș. Desvoltarea medicinei moderne și Institutul nou de bacteriologie din Bucureșci. VIII. Comunicări. Dela ministerul afacerilor străine se primesce însciințarea, că s’au luat disposițiuni spre a se continua la Constantinopol copiarea documentelor vechi din archivele imperiale, privitoare la istoria terilor române, și se înaintează 17 firmane din seci. XVI în copii turcesci și în traduceri franceze. Dl Xenopol presintă o lucrare istorică a căpitanului Lamouche și propune să fie trimisă secțiunii istorice pentru o mai deaproape cercetare. De doi-trei ani au apărut în străinetate mai multe scrieri foarte ostile Românilor; de aceea crede că ar trebui să facem cea mai simpatică pri- mire scrierilor făcute în spirit prietenesc pentru noi, cum este aceasta a dlui căpitan Lamouche. Se decide a se recomanda cartea dlui Lamouche secțiunii istorice. Dl. Gr. G. Tocilescu dice că a primit spre a presenta Academiei din partea dlui Eugen Bormann, membru onorar al ei, fascicula I, din 83 publicațiunea făcută de Academia Imperială de sciințe dela Viena despre ^Limesul roman în Austria¹¹. Cercetările făcute în Austria se leagă de o parte cu cele făcute în Germania și de alta cu cele făcute în România, și astfel în curând vom ave o cunoscință completă despre limesul ro- man și dunărean al imperiului roman. Dela dl St. C. Hepites, membru corespondent, se primesce spre a se publica în Anale lucrarea „Studii de meteorologie agricolă. I. Condi- țiunile climatologice ale vegetațiunii viței de vie“. Dl D. Sturdza, cu ocasiunea acestei comunicări, crede a face plăcere Academiei să-i aducă la cunoscință, că la serbările Academiei din Berlin doi din cei mai în- semnați oameni de sciință și membri ai acelei Academii i-au vorbit cu cea mai mare aprobare despre lucrările a doi colegi ai noștri. Neumayer, directorul institutului meteorologic dela Hamburg, cel mai mare în Ger- mania, a vorbit cu cea mai deplină aprobare despre lucrările dlui Hepites și despre organisarea institutului nostru meteorologic; a spus că lucrările colegului nostru sunt la înălțimea sciinței și că institutul nostru este unul din cele mai bine instalate și bine organisate. Mommsen i-a spus că păstrează mare recunoscință pentru lucrările epigrafice și archeologice ale dlui Tocilescu și pentru inscripțiunile romane și grece pe cari dl Tocilescu le trimite Academiei dela Berlin pentru cele două mari colec- țiuni pe cari ea le publică. Aceste lucrări — a clis marele istoric — sunt de ântâia ordine. Lucrarea dlui Hepites se recomandă secțiunii sciințifice. Dela dl St. C. Hepites se mai primesce spre a se publica în Anale scrierea „Contribuțiuni la fisică globului V. Determinări magnetice în România“. Se recomandă secțiunii istorice. Dela Dl N. lorga, membru corespondent, se primesce cererea de a face lectură în ședință publică despre documente istorice descoperite de dsa într’o călătorie dela Lemberg pănă la Marea Baltică și pănă în Olanda, documente relative la relațiunile — (întru cât interesează pe Români) — Poloniei cu Rusia și Danzigul, discursul regelui Poloniei după ce a în- vins pe Bogdan-Vodă, exerciții retorice latine trase din viața lui loan Vodă cel Cumplit, forma latină (poate autografă) a cronicei lui Miron Costin și altele. Cererea se recomandă secțiunii istorice, după propu- nerea dlui V. A. Urechiă. Dl N. lorga, care a publicat o serie de articoli într’un cliar francez din Bucureșci, prin cari a insultat Academia și pe mai mulți membri ai ei, a fost respins de secțiunea istorică cu lectura ce voia să țină în ședință plenară. Discutându-se chestiunea în ședință plenară, s’a votat următoarea propunere iscălită de dnii B. P. Hașdeu și Dr. C. I. Istrati: „Față cu conclusiunea secțiunii istorice, Academia regretând atitudinea cu totul nejustificată a dlui lorga, trece la ordinea clilei“. IX. Cereri. Dl V. A. Urechiă, vice-președintele Ateneului Bomân, arată că aceea instituțiune va deschide în curând publicului biblioteca sa donată de de- 84 fundul comite Carol Rosetti și cere ca Academia să, dăruiască publica- 1 țiunile sale acelei biblioteci. Se decide a se dărui toate publicațiunile | Academiei dimpreună cu publicațiunile istorice Hurmuzaki. | Dela direcțiunea liceului Petru liareș din Piatra-Neamț se primesce 1 cererea de a se da pentru biblioteca sa publicațiunile Academiei. Se de- | cide a se trimite toate publicațiunile, dimpreună cu cele istorice Hurmuzaki. 1 X. Invitări, Delegațiuni etc. J Academia Română fiind invitată de Academia regală prusiana la ser- 9 barea de doue sute de ani a înființării sale, a delegat pe dl secretar 1 general D. A. Sturdza ca să asiste la acea serbare, ținută în săptămâna 1 trecută, representând Academia Română și ducând în numele acesteia și o adresă de felicitare. Adresa scrisă pe pergament și semnată de toți S membrii delegațiunii, are următorul cuprins: j „Academia Română aduce felicitările sale cele mai călduroase Aca- „demiei regale prusiane de sciințe cu ocasiunea serbării a doue sute de j „ani dela fundarea ei. i „Colonia lui Traian dela Dunărea-de-jos, după-ce a trecut prin multe 1 „secole de suferințe și de pericole, s’a renăscut, în a doua jumătate a '■> „secolului al nouespredecelea, la o viață nouă sub domnia regelui Carol I, „membru al glorioasei Case de Hohenzollern, care prin înțelepciune și „eroism a sciut să fundeze, în mijlocul celor mai mari greutăți, un stat • „deschis progresului și civilisațiunii, unde sciință își are locul ei de onoare. „Cu vie simpatie și venerațiune Academia Română, una din cele „mai tinere Academii, trimite urările ei surorii mai mari, care prin membri „iluștri este de doue secole făclie luminoasă a sciințelor. „Dorim Academiei Regale Prusiane să stea âncă multe sute de ani „îndreptătoare pe calea progresului omenirei. „Bucuresci, în 19 Martie, 1900⁸. Congresul istoric polon din Cracovia. Se cetesce procesul verbal al secțiunii istorice pentru ședința dela 8 Martie a. c. Secțiunea exprimă dorința ca dl B. P. Hașdeu să fie delegat a representa Academia la congresul Societății istorice polone, care se va țină la Cracovia în ân- tâiele dile din Iunie 1900. Dl B. P. Hașdeu declară că-i este cu neputință a primi aceasta însărcinare. Congresul geologic din Paris. Secțiunea șciințelor propune ca dl Gr. Stefanescu să fie delegat de Academie spre a participa la congresul geo- logic internațional, care se va ține în acest an la Paris, intervenind pre- ședintele la ministeriul instrucțiunii publice ca să acorde dlui Stefanescu mijloacele necesare spre acest scop. Propunerea se aprobă. Dela dl comite de Udarsy, președintele societății franceze de archeo- logie, se primesce o scrisoare, în care pe lângă mulțămiri pentru publi- cațiunile ce i s’au trimis ca membru onorar al Academiei, însciințează că congresul archeologic al acelei societăți, la care Academia de mai multe J6_____ ori a fost represintată, se va țină în acest an la Chartres, și se va des- chide la 27 Iunie n. Dl V. A. Urechiă aduce la cunoscință că la 7 Aprile st. n. Italienii vor serba un iubileu, care interesează și pe Români și pe Academie, anume iubileul dlui A. de Gubernatis, membru onorar al Academiei și amic al Românilor. Dsa propune ca Academia să se asocieze și ea la serbarea acestui iubileu printr’o adresă de felicitare. Propunerea se primesce. Dl D. Sturdza, constatând că reposatul N. Dumba a ajutorat pe dl Gr. Tocilescu la publicarea operei sale despre Adam-Klissi, propune ca Aca- demia Română să trimită văduvei lui N. Dumba o adresă de condolență. Se primesce. Societatea sciințifică din Bucuresci și-a serbat iubileul de 10 ani la 23 Martie (5 Apr.), la care Academia a fost representată prin D. Gr. Stefanescu. Invitarea s’a făcut prin D. Dr. C. Istrati, care cu această ocasiune a presentat Academiei toate publicațiunile numitei societăți. XI. Premiile Academiei. La Premiul Hagi- Vasile de 5000 lei, care era să se decerne unei cărți scrisă în limba română și publicată dela 1 Ian. 1894 păn’ la 31 Oct. 1899, al cărei cuprins să fie: Istoria comerciului la Români (sau alt subiect înrudit), nu s’a presentat nici o lucrare. La Premiul Alex. loan Cuza de 10,000 lei, împreună cu procentele acestei sume dela 1891 pănă la acordarea premiului, care era să se dea celei mai bune scrieri asupra subiectului: Istoria Românilor dela Aurelian pănă la fundarea principatelor, — nu a întrat nici o lucrare. La Premiul Statului Eliade-Radulescu de '5000 lei, cu subiectul: „Is- toria Românilor din timpul domniilor regulamentare “, nu s’a presentat nici o lucrare. La Premiul Adamachi de 5000 lei, care este a se da celei mai bune scrieri asupra subiectului: Studii asupra Pelagrei, s’a presentat un ma- nuscript, purtând devisa: „Proximus tuus“. Dl dr. Felix cetesce raportul comisiunii însărcinate să examineze manuscriptul despre pelagră presentat la concursul premiului Adamachi. Comisiunea propune ca autorului manuscriptului presintat să se acorde o parte din preminl Adamachi și să se hotărească premiarea unei a doua lucrări mai importante, pentru care se va publica un nou concurs cu program mai restrîns, anume pentru lucrări originale de laborator asu- pra constituțiunii chimice a porumbului stricat în raport cu porumbul sănătos, asupra etiologiei pelagrei, pe care apoi se va pute basa pre- vențiunea rațională. După o discuție mai lungă se pune la vot propu- nerea comisiunii, cu adausul să se dea autorului jumătate din premiul de 5000 lei, adecă 2500 lei. Resultatul votului: 17 bile albe, 3 negre contra. Președintele anunță că prin acest vot propunerea întrunind doue âg treimi, jumătatea premiului Adamachi (lei 2500) s’a acordat autorului manuscriptului despre pelagra cu devisa „Proximus tuus“. Cealaltă, ju- mătate din premiu (lei 2500) urmează să se capitalisese conform regula- mentului fondului Adamachi. Președintele P. Poni deschide plicul în care se află numele autorului și constată că autorul e dl dr. I. Neagoe. Premiul Năsturel-Herescu de 4000 lei. Comisiunea propune să se pre- mieze poema dramatică „Iov“ tradusă de G. O. Gârbea. După o discuție mai lungă, se pune la vot premiarea traducerii „Iov“. Resultatul: 12 bile albe, 13 negre. Prin urmare premiarea s’a respins. — La cererea dlor Haret, Vulcan și Xenopol se pune la vot volumul „Clipe de liniște” al dlui Al. Vlahuță, care în comisiune a întrunit 4 voturi pentru, patru contra. Resultatul: 14 bile albe, 11 negre; deci neîntrunind două treimi, se va pune la vot a doua oară. Din incidentul acesta se face propunerea, ca în viitor să se pună la vot în ședință plenară numai acele lucrări, cari în comisiune au întrunit maioritate. Primindu-se propunerea, cărțile cele ce au mai întrunit voturi în comisiune, nu s’au mai discutat în șe- dință plenară. în ședința următoare, punendu-se a doua oară la vot cartea dlui Vlahuța, resultatul votului este: 17 bile albe, 8 negre. în- trunind majoritate de doue treimi, premiul Năsturel-Herescu de 4000 lei, se acordă dlui Al. Vlahuță. Premiul Adamachi de 5000 lei. Comisiunea propune ca premiul de 5000 lei să se împartă așa: Dlui Z. Boiu, „Semințe din agrul lui Christos", 1500 lei; dlui lonnescu-Gion, „Istoria Bucurescilor" 1500 lei; dlui I. Găvănescu, „Curs de pedagogie”, 1000 lei; dlui D. G. Maxim, „Critica si- stemului probelor¹⁴ 1000 lei. Discutându-se în ședința plenară, fracțio- narea premiului se admite. — Apoi se discută singuraticile lucrări și se pune la vot, ântâiu lucrarea dlui Z. Boiu. Resultatul: 23 bile albe, 2 negre, prin urmare premiul de 1500 lei i s’a votat. — Se pune la vot scrierea dlui G. I. lonnescu-Gion. Resultatul: 11 bile albe, 12 negre; prin urmare premiarea s’a respins. Se pune la vot premiarea lucrării dlui Găvănescu, resutatul: 21 bile albe, 3 negre; deci lucrarea s’a pre- miat. Se pune la vot lucrarea dlui Maxim, resultatul votului: 13 bile albe, 11 negre; neîntrunind doue treimi, se va pune de nou la vot. în altă ședință i-s’a votat premiul de 1000 lei. Premiul Statului Lazăr de 5000 lei. Comisiunea propune ca pre- miul să se împartă între: Cuza A. C., „Despre poporație”, — și Minovici M., „Putrefacția din punctul de vedere medico-legal și higienic”, dân- du-se fie-căruia câte 2500 lei. Plenul însă respinge divisarea. Se pune la vot întâiu lucrarea dlui Cuza. Resultatul: 20 bile albe, 2 negre; prin urmare premiul i s’a acordat. Comisiunea de 9 pentru examinarea publicațiunilor, cari se vor pre- senta la premiile anuale din 1901: Năsturel-Herescu de 4000 lei, Lazăr de 5000 lei și Adamachi de 5000 lei, se alege în persoanele membrilor: din secțiunea literară, A. Naum, Gr. G. Tocilescu, losif Vulcan; din sec- gf țiunea istorică: 8. Fl. Marian, V. A. Urechiă, A. D. Xenopol; din sec- țiunea sciințelor: P. S. Aurelian, Victor Babeș și A. Saligny. Comisiunea premiului Lazar din 1901 pentru examinarea lucrărilor ce se vor presenta cu subiectul „Fauna ichtiologică a B.otnâniei“, se alege în persoanele d-lor Gr. Stefanescu, Dr. G. Istrati, P. S. Aurelian. Premiul chineziatelor. în comisiunea pentru examinarea lucrărilor, cari se vor presenta la premiul Alexandru loan Cuza, din 1901, de 6000 lei, despre „Istoria critică asupra chineziatelor, etc.“ se aleg Hașdeu, Vine. Babeș și Xenopol. Premiul istoriei literaturei dela Cantemir. Comisiunea pentru exami- narea lucrărilor, cari se vor presenta la premiul Adamachi din 1901, de 5000 lei, „Istoria literaturei române dela Cantemir pănă la 1821“, se alege așa: Hașdeu, V. A. Urechiă, Xenopol. Premiul Anastasie Fit. Comisiunea pentru examinarea lucrărilor ce se vor presenta la premiul Anastasie FSt din 1902, „Charta agronomică a României“ se compune astfel: P. S. Aurelian, P. Poni, A. Saligny. In comisiunea premiului Neuschotz, (subiect juridic) se aleg: Maiorescu, Negruzzi, Kalinderu. XII. Constituiri. Constituirea secțiunii literare pentru anul viitor s’a făcut realegendu-se președinte Gr. G. Tocilescu, vice-președinte losif Vulcan. Secțiunea isto- rică s’a constituit realegendu-se președinte V. A. Urechiă, vice-președinte C. Erbiceanu; secretar (pe 7 ani) V. Maniu. Secțiunea sciințelor s’a con- stituit astfel: președinte P. S. Aurelian, vice-președinte St. Fălcoian, secretar (pe 7 ani) Gr. Stefanescu. Comisiunea pentru examinarea lucrări- lor făcute în 1899—1900 se compune din membrii: Dr. I. Felix, I. Ka- linderu, A. D. Xenopol. Comisiunea financiară pe anul 1900 se alege în persoanele membrilor Sp. Haret, A. Saligny și Gr. Stefanescu. Sesiunea s’a închis Joi 6/19 Aprile, alegendu-se președinte: P. Poni, vice-președinți lacob Negruzzi, V. A. Urechiă și P. S. Aurelian. CUM SE FACE ISTORIA ARDELEANĂ. Generalul Richard Gelich, care în timpul revoluțiunii ma- ghiare din anul 1848/9 a lucrat în ministeriul de resboiu, în nemijlocita apropiere a lui Kossuth, în opul seu de o mare estensiune, în trei mari tomuri, ce poartă titlul „Magyarorszâg fiiggetlensâgi harcza“, descrie dela început până la 3 Oc- tombre 1849 (capitularea lui Klapka) toate fasele prin cari a trecut Ungaria și Ardealul; toate bătăliile, toate peripețiile. Produce toate proclamațiunile și corespondențele emanate din partea austriacilor și a maghiarilor; asemenea toate documen- 83 tele referitoare la urzirea, decursul și sfîrșitul acelui înfricoșat resboiu, care a ținut 6 luni și i-a costat 84 de milioane. Cartea e scrisă în stil frumos și obiectiv. Dar, pe cât de mult stu- diu și cunoscință de causă va găsi cetitorul în acel op, din punct de vedere al activității și a valoarei persoanelor con- ducătoare din ambele tabere resboitoare, tocma atâta super- ficialitate și absolută necunoscință de causă va găsi din punct de vedere românesc. Gelich, întocma ca și Klapka, au fost informați despre îancu de oameni, cari nu numai n’au cunoscut pe îancu, dar nici idee n’aveau, că cine a fost îancu. Gelich face biografia tuturor bărbaților, maghiari și au- striaci, cari au avut un rol mai însemnat în acea revoluție; și o face cu mare exactitate; iar despre îancu iată ce cțicie în Voi. III. la p. 385 : „îancu, fiul unui advocat, precum a dovedit-o în decur- sul resboiului, a fost un comandant isteț de guerilă, și în privința aceasta a făcut causei împăratului un însemnat servi- ciu. După finea resboiului i s’a dat decorațiune din partea împăratului Austriei și al Rusiei, dar nu le-a primit. Când și-a făcut M. S. Regele prima călătorie în Ardeal, îancu fu- sese însărcinat din partea episcopului valach Șaguna, ca să se presenteze în fruntea unei deputațiuni de țărani, dar îancu — fără d’ași fi încunosciințat de timpuriu refusul — a ab- sentat. Scurt după aceasta i-au scos vestea că ar fi nebunit și l-au arestat. Puțin după sugrumarea revoluțiunii maghiare, îancu s’a făcut suspect pentru corespondențele lui cu țările străine, astfel a fost internat în anul 1852 în Triest. Mai târ- cjiu, întors acasă, ne mai găsind ocupațiune statornică, a de- venit tot mai melancholic și a trăit ca musicant vagabund cu fluerul, în acele părți, unde odinioară-1 adorau; în urmă părăsit de toată lumea, a murit pe stradă, în ințelesul strîns al cuvântului, de foame“. * Generalul Klapka în opul seu: „Der Nationalkrieg in Un- gam und Siebenburgen im Jahre 1848/9“, e și mai superficial în ceea-ce privesce cunoscințele dînsului despre îancu. 89 La pag. 190. Tom. Il-lea, dupăce a înșirat o sumedenie de neadevăruri despre faptele Românilor în acel resboiu civil înfricoșat, ajunge la persoana lui lancu, despre care iată ce cj.ice: „Noi nu ne putem rețină, ca să nu amintim în treacăt, că conducătorul acestei bande de ucigași, tăciunari, jefuitori — ale căror fapte întrec totul ce în timpul modern s’a înre- gistrat despre faptele sălbatice, săvîrșite în contra omenimei; fapte ce numai cu barbariile de pe timpul migrațiunii popoa- relor se pot asemăna — a fost un anume lancu. Adecă tocma acel om, care mai târziu în uniformă de oficier austriac, ală- turea cu Haynau și alți generali austriaci, decorat cu orduri dela doi împărați, pășia cu mândrie, și a fost salutat de cătră tinerul împărat în Viena cu afabilele cuvinte.- „Multum fecisti lancu, vere multum fecisti". Că întreaga aceasta istorie este un neadevăr, n’am tre- buință s’o mai spun. Se vede la moment că Klapka, care a fost un bărbat cult, onest și serios, a că<|ut jertfă vre unui intrigant malițios, care sub firma unei autorități, precum era Klapka, a vrut să batjocorească pe lancu, versându-și veninul în același timp și asupra M. S. împăratului. Că Klapka a fost un bărbat human, fără patimă, ne-o spune și generalul Gelich, istorisind un episod de pe timpul când Klapka era ministru de răsboiu. Venind odată vorba despre „Valachi“, un oficier de hon- vezi a di⁹ Pe resbelii de Valachi ar trebui stîrpiți. La au- <țul acestor cuvinte ministrul Klapka înfuriat s’a răstit asupra oficerului, di°eⁿd: „Inseamnăți-o domnule, ca nici o națiune nu se poate stîrpi, astfel nici Valachii". Klapka a fost cumnat cu socrul meu, cu una ocasiune l-am făcut atent la rătăcirile dînsului, cu privire la lancu; iar el mia răspuns: „Eu pe lancu nu l-am cunoscut; am scris așa precum m’au informat Ungurii ardeleni. Cel ce se crede competent, me va rectifica". Ceea ce eu am și făcut în biografia lui Klapka, compusă pentru Enciclopedia română. Klapka și-a scris „Memoirele“ sale în a. 1850, iar opul suscitat „Der Nationalkrieg etc." în a. 1851 ca emigrant, în Londra, el a putut ușor greși. Ce să c|icem despre biografia 7 . j lui lancu aflătoare în „Dicționarul Contimporanilor⁴¹, scrisă în | Bucuresci la anul 1898, unde se flice că: „lancu s’a născut | în Abrudbânya în Transilvania-Ungariei și s’a făcut cunoscut • cu prilegiul mișcărei din 1848 și 1849, la care a luat parte 1 activă pe terenul politic și milităresc. începuse studii în teo- j logie, dar mai târfliu studia dreptul și se așeză ca avocat în Hermannstadt; însă spre a nu trăi cu Ungurii, se retrase la munte, unde trăi cu țăranii⁴⁴. Dintre toți istoricii maghiari, singur Dr. Jancso Benedek l-a studiat și apreciat pe lancu astfel, precum face un jude- cător, când pronunță un verdict. * Catastrofa dela Abrud și pertractările de împăciuire, ce au premers între Dragoș și lancu, se află descrise în opul lui Gelich, după isvoarele pe cari el le-a scos din cartea lui Csutak Kâlmân „Aradi fogsâgom alatt irt adatok", pe cari însă eu în biografia lui Dragoș la pag. 17 le-am combătut și redus la adevărata lor valoare. Nou și de interes pentru istorie este interogatoriul lui Hatvany, cuprins în istoria lui Grelich Voi. III. pag. 107. Acesta ca întregire la cele publicate de mine în „Transilvania" Nr. II. și HI. din a. 1898, las să urmeze aici, astfel precum ni le spune Gelich: „Excesul nebun dela Abrud al lui Hatvany, dela 6—20 Maiu a costat cam 5450 de vieți unguresci; res- boiul de rassă s’a potențat, a erupt iară cu turbare și a fost trebuință de putere armată îndoit mai mare ca mai nainte. După sosirea lui Hatvany la Oradea-mare, comandantul de honvezi de acolo colonelul Cserey, a raportat la moment ministrului de răsboiu, generalului Klapka. Generalul Klapka a devenit într’o furie teribilă și a cfls: „La moment trimiteți mandat la Oradea-mare, ca să-l trimită aici pe Hatvany în fere. Numai decât las să-l împușce pe mișelul acela". Un oficier a escortat pe Hatvany la Dobrițin, unde fu în- chis în temniță. In c|iua următoare la mandatul guvernato- rului (Kossuth) Hatvany fu internat într’un hotel. La inițiativa lui Klapka, noi (Gelich) l-am provocat în scris, ca până de seară să-și dea răspunsul la următoarele: 91 1. Pentru-ce și-a părăsit stațiunea în Oradea-mare, unde avea să stea, ca substitutul lui Csutak? 2. Sciut-a că pertractările de împăciuire cu Valachii s’au început? Și dacă a sciut, pentru ce a plecat la Abrud, și pen- tru ce a pășit în mod dușmănos, de oare-ce a fost avisat ca să nu înceapă nimic. 3. Lucrat-a oare din propria inițiativă?" Acesta, firesce, a fost punctul de căpetenie. Celelalte puncte se refereau la operațiunile militare și la bătăile ce le-a suferit. La 6 oare seara Hatvany și-a trimis respunsul seu, pe o coala întreagă, scris îndesat, în stil bombastic. Rectificarea lui n’a fost scrisă într’un ton, precum scrie omul, care scie ce mare responsabilitate îl apasă: din contră, a scris astfel, ca și când s’ar încrede în afacerea lui, apoi a terminat cu următoarele cuvinte fantastice: „De și am suferit înfrângere, bătălia dela Abrud totuși va forma punctul de strălucire în istoria maghiară. Am vrut să desarmez pe Valachi, pentru-că am vecjnt că pertractările de împăciuire nu vor duce la scop. Ei, dar anumita acea epistolă! “ Causa lui Hatvany a remas in suspenso; Klapka a mers la Comarom (ca comandantul fortăreței). Noi nu peste mult am întrat cu triumf în Pesta; iar despre Hatvany nu s’a mai audit. Și cine a causat toate aceste nefericiri? Aceasta presupune se poate; dar' a o spune cu positivitate nu!“ Până aici generalul Richard Gelich. Ce s’a întâmplat cu Hatvany mai departe am spus-o eu în biografia dînsului, scrisă de mine pentru Enciclopedia română. Auc|i lume și țeară, ce di°e Hatvany, acest betyâr — că faptele lui și ale complicilor sei „vor fi un punct luminos în istoria maghiară". Adecă ce fapte? jaful, omorul și siluirea? Fapte, prin cari a jertfit viața a lor 5450 Maghiari. Ne-o spune generalul Gelich, că din ambele expedițiuni maghiare au scăpat 7, di șeapte husari și 50 infanteriști. Fapte, prin cari a ucis și jefuit sute și sute de Români; apoi punând mâna pe fruntașii Români, Butean, Dobra, Roman și alții, amăgiți de vorbele și promisiunile lui Kossuth, sugerate prin 7* ___te _ nefericitul streber Dragoș, i-a ucis în mod canibal, infam și barbar. Faptele lui vor fi o eternă pată și rușine! „Și cine a causat toate aceste nefericiri ?“ se întreabă ge- neralul Gelich; apoi tot el răspunde: „Aceasta presupune se poate; dar’ a o spune cu positivitate nu¹¹. Cum nu!? pentru-ce nu se poate? Cel ce va ceti cu luare aminte „biografia“ lui Dragoș, scrisă de mine, acela va fi pe deplin luminat. „Igen de az a bizonyos levăl!" (Ei dar epistola aceea anumită.) In munții apuseni erau trei versiuni despre acea epistolă: unii 4iceau că se referesce la scrisoarea lui Kossuth trimisă lui Hatvany; alții c|iceau că Dragoș a trimis acea epistolă; iar cei mai mulți credeau că plebanul romano-catolic Ko- vâcs, la care a tras d’a dreptul în cuartir Hatvany, ar fi scris epistola, (cf. biografia lui Dragoș pag. 17.) La tot cașul era bine, dacă generalul Gelich ar fi publi- cat epistola, altcum prepusul îndreptățit va rămână asupra lui Kossuth, ca și când el afară de cunoscutul mandat trimis la Abrud și ajuns în mânile Românilor, i-ar mai fi trimis lui Hatvany âncă o altă epistolă, care l-ar fi înduplecat să între în Abrud. La pag. 46 al „Memoriului" seu, vorbind Klapka despre catastrofa, care a ajuns armata lui Hatvany, mai face o gre- șeală, sigur reu înformat, iar nu cu intențiune, ca să apară bravura poporului român mai puțin glorioasă. El dice: „Hat- vany după ce primise noaue trupe (Verstârkungen) năvăli din nou pănă la Abrud; dar aici a fost bătut și total nimicit prin massele poporului, organisate deja prin oficierii și soldații austriaci, împărțiți între popor". Aici să ne oprim nițel, să facem o mică parentesă: Nu este adevărat, că ar fi fost îm- părțiți între popor oficieri și soldați, ca să înstrueze poporul. Un singur oficier a fost, căpitanul Ivanovici, un șerb din Bă- nat, un dușman al lui îancu, care l-a și denunțat; dar acesta n’a făcut absolut nimic. Era un om bătrân, gras, greoiu, un trântor. Recomând cetirea pag. 149 din „Partea a VLa a Memo- riului meu“, la care me provoc și trec înainte. 93 lata și cheia secretului, pentru-ce umbla generalul Bem, un strateg de renume european, cu lapte și colac să câștige cu mijloace humane și onorifice, pe lancu și pe Solomon. Despre Bem spun istoricii maghiari, că dînsul lucra de ca- pul seu, cu ignorarea ministeriului maghiar, cu care nici că coresponda. Lui Bem i-s’a iertat aceasta, cu respect la renu- mele, la talentul și la superioritatea sa; mai târcjiu ve$end Kossuth că pe asta cale nu merge, a pus pe Dragoș să în- sceneze împăciuirea: în urmă pe Hatvany să cuprindă cu pu- terea munții. Ascultați ce cpce Klapka în „Memoriul" seu tot la pag. 46: „Prin însemnatele avantage, Valachii încrecțuți au ucis poporăciunea maghiară, au persistat în resistința lor și n’au vrut să mai audă de pertractări de împăciuire. Astfel, munții lor inaccesibili, cari mai târdiu ar fi trebuit ca să ne asigure retragerea și să ne înlesnească continuarea resboiului, au remas în posesiunea dușmanului și au servit de basă la toate întreprin- derile popoarelor ațițate în contra noastră. Hatvany fu predat tribunalului de resboiu; ce pedeapsă a primit nu sunt în stare s’o spun". Aș’! pedeapsă — ți-ai nimerit’o: „kinek krisztus a barâtja, az konnyen udvezul“, 41—1703. *) în protocol sunt scrise cu cirile. adnotate si ___100 ~ să teamă de Dzeu, poruncile cele sfințite să le înplinească, de tot răul să să. ferească înpăratului credincios să fie și căpeteniile sale să cinstescă j iată slava și cinstea preotului; înbărbătativă întru aceia și mai vîrtos râvnind ca școlele cele de prin locuri bine să sporească adecă la totă neajungerea șco- .1 lelor să fiți întru ajutoriu pre părinți neîncetat se’i povățuițl ca pruncii sel la școlă se-i trimită arătândule cită norocire în totă viața lor și spre mîntuirea cea de veci de acolo atîrnă luați aminte ca în școle și în biserică tătă buna rinduălă se înpărățâscă și spre folosul și sporiul școlelor se purtați ! grija și fiind vreunul din preoți așa rîvnitorl școlelor și pe sine îndemnători 'i arătîndu-să iată spre acela mila înpărătăscă iaste gata. ¹ Deci iarăș prin acesta prilej datorindum bineîncuvințeniii voastre le j aduc aminte încredinținduvă ca deșteptați și cu totă voea acelea să înplinițl pentru ca înaintea lui Dzeu fără de rușine se stați și milii cei înpărătescl și dragosti măle cei archipăstorești se Vă puteți învrednici. Dată în Verșeț, 5 mai 1791. losif loanovici Șacabent. Episcop. II. Decorarea preotului Valuțanu din Calina. Nr. 27 Copie. Bine încuvințate protopresviter și parochialnicilor preoți din protopopiatul Varadiei. La cererea cea a tătă aplecată a preotului Vasilie Valuțanu paro- chului din satul provințialnic Calina, care cu întărirea recumîndației mele pentru câștigările sale de bine cele ce în vremea răsmerițil cei turcescl care de curind sau sfîrșit leau făcut a lor măriri înainte sau adus; din privirea căci el mainainte pomenitul preotul Vasilie cu atestaturile sale cele vrednice de crezemînt au mărturisit că în anul 1788 cînd au fost năvălirea Turcilor în Bănat și dintru aceia au urmat fuga atuncia el ca un păstori credincios indemnînd pe parochialnicil săi cătră credința monarhului și a moșiil lor, cu ei la Ducnecea au mers unde dimpreună cu lăcuitoril cei ce au fost rămas din fugărie așa fel de rîndueală pentru paza locului aceluia au făcut cît el cu vitejîia sa dela toți au gonit frica și chip de netemere tuturor au arătat pre carii și așa de mână i-au purtat și iau povățuit cît obștii cei de acolo nici o pagubă dela nepretin sau dela oamenii cei răi nu sau întîmplat încă au mai mărturisit el preotul Vasilie precum el de pururea cu purtarea cea de laudă în ce chip întru chemarea sa au fost cu prilej așa și întru totă slujba ceia ce să apleacă cătră folosul cel de obște au fost răvnitoriu. Deci din privirea spre aceasta a lor înpărătească crăiască și aposto- licăscă mărire prelingă prea milostivul său Decret cel ce prin înalt slăvită Iliricească cancelarie de curte, lui căștigatului de bine preotului Vasilie eastă trimisă cu care de bună voire sa cea prea înaltă îl încredințăză încă ca un semn de mila sa cea prea înaltă și ca o vrednică răsplătire căști- 101 gărilor sale de bine o colaină de aur ai dărui și ai trimite bine au voit de unde chiar se pote cunosce că tuturor oamenilor celor câștigați de bine și celor ce se arată aleși îndemnători spre bine prea înalta înpărătdsca milă vrednici răsplătiri le înparte. Pentru aceia înscințînd bine încuvințeniilor voastre acesta prea înaltă milă care asupra preotului acestuia câștigată de bine au urmat nu trece cu vederea prin acest prilej, și pre voi cătră acesta credință a vă îndemna, și a vă povățui pentru că singură chemarea voastră nu numai în vremea de răzmeriță ci de pururea și în totă vremea se dă voavă prilej, și cale ca să ve puteți face pre sine câștigători de bine adecă cînd veți face din destul datorințelor chemării voastre, cînd veți propovedui cuvântul lui Dzeu, cînd veți povățul norodul spre calea mântuirii, cind veți umbla înaintea lor cu chip de fapte bune cînd veți fi rîvnitori rînduelii cei bune a bisericii cînd veți lua aminte folosul și curgerea școalelor și cînd veți sta cu toată inima ca școalele cele de prin locuri să fie într’o bună stare și întru în- vățături folosităre bine să înflorăscă cu așa fel și încă și cu altele acestora asemenea lucruri totdăuna (în vreme de pace) aveți prilej și cale deschisă ca se ve puteți arăta pe sine aleși îndemnători de bine și mila cea înpă- rătescă să o puteți câștiga. Care numai pentru a voastră înșivă știre- și pentru ca să urmați câștigărilor de bine a mai sus pomenitului preotului Vasilie bine încuvin- țeniilor voastre înștințez iară pelîngă aceia vă și încredințez ca cu prilejul acesta toți să vă îndeletniciți din destul a face datorințelor sale și cu acelea se vă dobîndițl voavă cununa măririi și a cinstii. Dată în Verșeț, în 31 Dekemvrie 1791. /. Șacabent. Episcop. Cum-că aceste circulare întru toate asemenea cu cele din protocol sunt, dar descrise cu litere latine, adeveresc. Maidan, în 10 Aprile n. 1900. Sofroniu Liuba. învățător. SCIINȚĂ, LITERATURĂ ȘI ARTĂ. Bibliografie. Publicațiunile ministeruilui cultelor și instrucțiunii publice și ale Academiei Române. Documente privitoare la istoria Românilor culese de Eudoxiu de Hurmuzaki. Publicate sub auspiciile Ministeriului cultelor și instrucțiunii publice și ale Academiei Române. Voi. IX. Partea 2, 1751—1796. Cu indice alfabetic pentru voi. VIII și IX (1—2). Bucuresci. Stabilimentul grafic I. V. Socec, 1899. 438 pag. 4° mare. Documente privitoare la istoria Românilor. Urmare la colecțiunea Iui Eudoxiu de Hurmuzaki. Suplementul II. voi. III. Făscioara 1 1641—1703. Documente culese din archive și biblioteci polone; coordonate, adnotate și 102 publicate de loan Bogdan, cu traducerea franceză a documentelor poloni ■ de I. Skupiewski. Bucuresci, 1900, 312 pag. 4° mare. * 1 Fragmente din istot ia Românilor de Eudoxiu Baron de Hurmuzaki. ■ ■ Sub auspiciile Ministeriului cultelor și instrucțiunii publice și ale Academiei Române. Tomul al doilea. Traducerea făcută de loan Slavici. Bucuresci. , Stabilimentul grafic I. V. Socec, 1900, 296 pag. 8°. Prețul 4 lei. Acest volum cuprinde istoria bisericii române din Ardeal. * Istoria Legii noaue, scrisă de I)r. Victor Szmigelski. Tomul II. Isus ¹ ca preot. Cu aprobarea Preaveneratului Ordinariat metropolitan gr.-cat. de ! Alba-Iulia și Făgăraș. Balâzsfalva (Blaș) 1900. Tipografia seminarului ar- chidiecesan, 320 pag. 8°. Prețul 3 cor. 40 fii. sau 4 lei. Editura autorului. Autorul împarte acest volum în 6 părți, tractând în partea I. despre cina cea de taină; în partea II. despre testamentul lui Mesia; în partea III. despre cele petrecute în grădina Getsemani; în partea IV. despre osîndirea lui Isus; în partea V. despre calea crucii, și în partea VI. despre cele ! întâmplate pe Golgota. Și volumul acesta, ca și cel precedent, prin me- : todul, după care autorul tractează istoria sacră, este de netăgăduită valoare literară. Autorul comentând fie-care moment din viața, activitatea și pati- ; mile Mântuitorului ne presintă o lectură din cele mai atrăgătoare și edifi- catoare pentru fie care creștin. Recomandăm și acest volum în deosebi j preoțimii noastre, căreia la compunerea de predici îi va face cele mai bune ■ servicii, cu atât mai vîrtos, că autorul destinează venitul curat pentru formarea unui fond provincial de salarisare a preoților si învățătorilor. 'i i * i Predice ocasionale și funebrale, de Dr. Em. Elefterescu, membru al Asociațiunii pentru literatura română și cultura poporului român, membru fundator al societății de lectură „Inocențiu Micu Clain“ din Blaj, și alte • societăți culturale. Tomul II. Bucuresci, tipografia Gutenberg, los. Gobl, 1900. ■ Un voi. de 220 pag. 8". Prețul 4 lei. Pentru Austro-Ungaria 3 cor. 50 fii. ; Cuprinde 11 predice pentru cununii; 13 predice ocasionale, și 29 predice funebrale. Aceste predice comandate de odată cu „Predicile pe Dumineci și sărbători“ ale autorului, apărute mai înainte, costă numai 5 cor. 50 fii., i iar pentru România 7 lei. Recomandăm aceste predice preoțimei noastre ; căreia-i vor face de sigur bune servicii. Predicele sunt ținute într’o limbă j românească frumoasă și la înțelesul poporului. i * » Epistola pastorală a Preaînalt Sânției Sale Monseniorelui archiepiscop latin de Bucuresci, losef-Xaver de Hornstein, adresată clerului și credincio- ■ șilor eparchiei de Bucuresci, cu ocasiunea păresimilor 1900 și a iubileului j anului sânt. Bucuresci, tipografia Gutenberg, loseph Gobl, 1900 30 pag. 8°. j loâ Din literatura străină. „Szdsadok“. Dispunând cu excepțiunea anilor: 1871, 1872, 1874 și 1895, de colecțiunea revistei „Szâzadok“ (1867—19QQ), organul societății istorice maghiare din Budapesta, credem a face un serviciu oamenilor noștri de litere, publicând în aceasta rubrică de astădată repertoriul mate- riilor de interes special românesc, cuprinse în aceasta bogată revistă is- torică dela început pănă la finea anului 1899. Astfel găsim în anul 1867: Antichitățile romane descoperite la Mureș-Portus. 1868: Numiri topografice din Ungaria, de Pesty Frigyes. — Ken- defieștii în seci. XIV și XV, de Szabo Kâroly. — Memorialul lui George Basta cătră împăratul Rudolf în privința Ardealului dela 1602, de contele Teleki Domokos sen. 1869: Despre cetatea Hunedoarei, de Schulcz Ferencz. — Scrisoarea lui loan Hunyady dela 1444, de Wenzel Gustav. 1877: Dare de seamă asupra cărții lui Jung „Roemer und Romanen“, de Hunfalvy Pâl. 1878: Istoriografia română (Istoria critică a Românilor. Pământul Țerii-Românesci. Voi. I. întinderea. Nomenclatura. Acțiunea naturei, de B. P. Hașdeu. Bucuresci, 1875). Recensiune. —■ George Șincai și cronica sa, de Hunfalvy Pâl. — Istoria Banatului și comitatului Severinului, de Pesty Frigyes. Dare de seamă, de Dr. Ortvay Tivadar. 1879: Martin Bolla și Carol Eder și incolatul valach în Ardea], de Hunfalvy Pâl. Archiva națională română, de Thalloczy Dajos. 1880: Anonymus despre Valachii ardeleni, de Dr. Râthy Lâszlo. Dare de seamă. 1881: Contribuire la biografia lui George Șincai, de Jakab Elek. 1883: La originea Românilor. 1886: Originile Craiovei. — Catechismul valach, de Hunfalvy Pâl. — Teiușul și împrejurimea, de Dr. Orbân Balâzs. — Pic J. L., Die rumănisch- ungarische Streitfrage. Dare de seamă de Pauler Gyula. 1887: Formațiunea limbei și națiunei valache, de Dr. Râthy Lâszlo. — Adaus la opul lui Rethy. „Formațiunea limbei și națiunii valache“, de Hunfalvy Pâl. — Comitatul Hunedoarei și Huniadescii, de Csânky Dezso. — Raport asupra archivei bisericii gr.-cat. din Hunedoara, de Sz. K. 1888: Despre colorile naționale de odinioară ale Ardealului, de Jakab Elek — Resboaiele dacice ale lui Marc Ulpiu Traian, de Kirâly Pâl. — Numirile topografice ale Ungariei, de Pesty Frigyes. Dare de seamă. — Elemente maghiare în limba valachă, de Alexics Gyorgy. Dare de seamă, de Hunfalvy Pâl. — Originea Rumenilor. (Conferența lui Hunfalvy Pâl la congresul orientaliștilor din Viena); dare de seamă. — Aparițiile mai noue în istoriografia rumenă; dare de seamă de Jakab Elek. 1889: Documente privitoare la istoria Românilor, de Nicolae Den- sușianu. Dare de seamă, de Dr. Darvai Moricz. — Istoria Românilor din Dacia Traiană, de A. D. Xenopol Voi. I—IV. Recensiune, de Hunfalvy 104 Pâl. — Comitatul Maramureșului și Valachimea în seci. XV, de Dr. Csânky Dezso. — Studiu asupra diplomelor maramureșene, de Dr. loan Mihâlyi. 1890: Despre archivele publice din Făgăraș, de Szâdeczky Lajos. — Alternative la etnologia română, de Hermann Antal. Recensie. — Basa de drept a domeniului Branului. Procesul secular al orașului Brașov cu Săcelenii. — Românii și pretensiunile lor, de Hunfalvy Pâl. Recensie. — Românii, de Hunfalvy Pâl. Recensie, de Jakab Elek. — Epoca Huniades- cilor în Ungaria. Voi. VI. de Dr. Csânky Dezso. Dare de seamă, de Tagânyi Kâroly. 1891: Ulpia Traiana Augusta Colonia Dacica Sarmizegetusa Me- tropolis. Capitala Daciei, Grădiștea de ații în comitatul Hunedoarei, de Kirâly Pâl. Dare de seamă. — Obiectele de suvenire ale lui Pavel Kray. 1892: George Râkoczy II. și seimenii valachi, de Th. L. — Genea- logia familiei muntene Năsturel, de Veress Endre. — Perirea Aiudului în 1849, de Szilâgyi Farkas. Recensie de Makkay Domokos. — Publica- țiuni istorice valache, de Dr. Rethy Lâszld. — Publicațiunile istorice ale guvernului român. 1893: Mineritul de aur al Romanilor în Dacia, dl Kirâly Pâl. — Dr. W. Rudow: Geschichte des rumănischen Schrifttums bis zur Gegen- wart. Dare de seamă, de Dr. Rethy Lâszlo. — Moldovân Gergely: „Un- garia“; dare de seamă de Veres Endre. 1894: Revoluția lui Horia în partea Ungariei, de Mârki Sândor. — lonnescu-Gion: Dușmanii lui Mihaiu Viteazul. Recensie. — Moldovân Gergely: „Ungaria®; dare de seamă dl Veress Endre. — Szâdeczky Lajos: Istoria Transilvaniei și a lui Mihaiu Viteazul; dare de seamă de Mika Sândor. 1896: Rolul cataractelor super, ale Dunării de jos în istoria Ro- manilor pănă la pășirea lui Traian, de Tâglâs Gabor. — Jung: Fasten der Provinz Dacien; dare de seamă, de T. G. — N. Jorga: Philippe de Mezieres (1327—1405) et la Croisade au XlV-e Siecle; dare de seamă, de Kropf Lajos. —A. D. Xenopol: Histoire des Roumains de la Dacie Trajane depins Ies origines jusqu’â l’union des principautes en 1859; recensie, de Kropf Lajos. 1897: Radu Negru, întemeiătorul patriei, de Kropf Lajos. — Jancso Benedek: Istoria și Starea actuală a aspirațiunilor naționale române; dare de seamă de Moldovân Gergely. — Dr. Karâcsonyi Jânos : Ocuparea patriei și Transilvania; dare de seamă, de X. Y. Z. 1898: Documente privitoare la istoria Românilor, culese de Eudoxiu de Hurmuzaki; dare de seamă, de Kropf Lajos. 1899: Despre originea Valachilor ardeleni, de Kropf Lajos. — Puș- cariu : Date istorice privitoare la familiile nobile române; dare de seamă, dl Jancso Benedek. (nt). transilvania. Partea oficialii. 49 Nr. 274-1900. Proces verbal din io Maiu 1900. Ședința ordinară a comitetului central al Asociațiunii. Președinte: Dr. llarion Pușcariu. — Notar: Dr. llie Beu. — Membrii p r e s e n ț i: Zacharia Boiu, Partenie Cosma, loan Crețu, Br. llie Dăian, Dr. Corn. Diaconovich, Nicolau Ivan, G. de Maxim, 1. Papiu, 1. Popovici, Dr. Bus. B. Roșea, losif St. Șuluțu și N. Togan. 78. Cu uerificarea procesului verbal al ședinței de adi Se încredințează dnii: Zacharie Boiu, Dr. Corneliu Dia- conovich și loan Papiu. 79. (167—1900)- Se presentează raportul comisiunii, ce s’a exmis prin conclusul Nr. 198 din 9 August 1899 pentru studiarea propunerii făcute de membrul ordinar Aurel MUea în adunarea cercuală a despărță- mântului „Sibiiu“, relativ la înființarea în internatul școalei ciuile de fete a unui despărțement cu taxa minimală de fl. 16.—, în care să-și poată în- treține fetițele lor și acei părinți, pentru cari taxa actuală e prea mare. Comisiunea înaintează în legătură și un proiect de budget pentru școala civilă de fete pe anul școlar 1900—1901, care proiect are de basă o taxă de fl. 20.— lunar pentru întreținerea în internat. Propunerea dlui Aurel Miilea nu se primesce. Raportul comisiunii se transpune comisiunii, ce se va încredința cu re- visuirea rațiociniului școalei civile de fete și a bugetului ei. 80. (231—1900). Directorul executiv al institutului „Albina" aduce la cunoscința comitetului central, că adunarea generală din est an a nu- mitei societăți din cuotă de binefaceri a donat 2000 coroane pentru tre- buințele școalei civile de fete. Donațiunea institutului „Albina“ se primesce cu mulță- mită. Oficiul de cassă se autorisează a ridica suma amintită. 81. (236—1900). Dl Simeon Stoica, autorul scrierii „Dietetica popo- rală", prin hârtia sa dto 12 Aprilie a. c. află necesar a se reduce prețul acestei cărți la 1 coroană, dacă comitetul central ar consimți. Comitetul central consimte, ca prețul scrierii „Dietetica poporală⁰ să se reducă la 1 coroană. 82. (242—1900). Se presentează raportul anual pe 1899 al despăr- țământului „Blaj“. Spre scire. 83. (246—1900). Direcțiunea despărțementului „Brașou“ înaintează procesul uerbal al ședinței comitetului cercual din 16 Aprilie a. c. în această ședință s’au pertractat afaceri curente, s’a luat act de înființarea 6 50 Transilvania. Partea oficială. bibliotecei poporale Nr. I. c. și s’a decis înființarea unei nouă biblioteci poporale (Nr. II. c.). Spre scire cu aprobare. 84. (249—1900). Direcțiunea școalei civile de fete înaintează, cererea ddto 20 Aprilie a. c. a domnișoarei Cornelia Ciceiu, guvernantă în internat, ca să i se încuviințeze din causă de morb un concediu de 2 luni. Nu- mita domnișoară a primit dela direcțiunea școalei o anticipațiune din leafă pe două luni. Concediul cerut se încuviințează și se aproabă anticiparea lefii pe doue luni. 85. (253—1900). Direcțiunea despărțământului „Orade¹¹, înaintează cu data 28 Aprilie a. c. procesul uerbal al ședinței comitetului cercual din 26 Aprile a. c. In această ședință s’a constituit comitetul cercual ale- gându-se vice-president dl Artemiu Sarkady, cassar dl Dr. Coriolan Pap, controlor dl Dr. Florian Duma și notar dl Andreiu Horvath. Spre scire cu aprobare. 86. (254 și 255—1900). Direcțiunea școalei civile de fete înaintează: I. Cererea ddto 10 Februarie a. c. a văduvei Elena Baiteș, prin care aceasta se roagă, ca fiicele sale Elena și Maria, eleve în cl. I și III civilă, să fie dispensate de didactru pe anul școlar 1899—1900. II. Procesul uerbal al conferenței corpului didactic din 13 Aprilie a. c. Se constată următoarele: a) S’au pertractat afaceri curente, ce mr reclamă disposiții speciale. b) S’a stabilit proiectul de budget al școalei și internatului pe 1900— 1901 și anume la intrate și eșite cu 33774 coroane, având de basă 60 eleve interne cu o taxă lunară de întreținere de 40 coroane, și 35 eleve externe. c) Feriile de paști s’au stabilit pe 19—29 Aprilie a. c. d) S’au statorit clasificațiile pre trimestrul al II-lea al anului școlar curent. ad I. Cererea veduvei Elena Balteș se încuviințează. ad II. Procesul verbal se ia spre scire și conclusele aduse se aproabă. Proiectul de budget se predă unei comisiuni com- puse din domnii Parteniu Cosma, losif St. Șuluț și Onoriu Tilea. 87. (258—1900). Direcțiunea despărțământului „8ătmaru înaintează procesul uerbal al ședinței comitetului cercual din 25 Aprilie a. c. în această ședință s’au pertractat afaceri curente și s’a încredințat secretarul des- părțământului a studia chestiunea înființării unei școale de lemnărie pe teritoriul despărțementuiui cu ajutorul Asociațiunii și a presentă un proiect motivat și detaiat în această chestiune. Spre scire. Transilvania. Partea oficială. 51 88. (259—1900). în despărțământul „Panciouau s’a înscris membru pe viață dl Damian Popescu, solvind ca primă rată 50 coroane, iar membru ordinar dl Alexandru Andreiu. Dl Damian Popescu se declară membru pe viață al Aso- ciațiunii, având a fi provădut cu diplomă după achitarea în- tregei taxe; dl Alexandru Andreiu se declară membru ordinar. 89. (264—1900) Secretarul II presentează hârtia Nr. 918—1900/11 a tablei regesci din Cluj, prin care se comunică sentința adusă în pro- cesul lui Tit Liuiu Albini pentru colecta întreprinsă în scopul de a ridica un monument lui Avram lancu. Tabla regească modifică sentința tribu- nalului din Alba-Iulia relativ la suma colectată, întru cât hotăresce con- fișcarea numai a sumei de fl. 440.— și a intereselor acesteia dela 1895 în- coace pentru eventuale disposiții. relativ la restul sumei actele se vor transpune, după intrarea în valoare de drept a sentinței, vicecomitelui comitatului Alba-inferioară. Se ia act. 90. (267—1900). Dl Grigorie Maior cere cu data 24 Aprilie a. c. a se dona cârti disponibile pentru bibliotecile poporale nouă din despărță- mântul „Brașov“. Se donează câte 6 exemplare din: a) Higiena copilului de S. Stoica, h) Povești din popor de I. Pop Reteganul, c) Istoria agriculturei de I. Loser, d) Foișoara „Telegrafului Român”, anii 1876—77, e) Compendiu de pedagogie de Dr. Ilarion Pușcariu, și câte 2 exemplare din: /) Regulamentul de serviciu de D. Bardosi, g) Agrologia, tom. I. de Dr. G. Maior, h) Istoria literaturei române de Aron Densușian. 91. (268—1900). Dl Leontin Simonescu, cassarul Asociațiunii, cere cu data 9 Maiu a. c. din causă de morb concediu pănă la finea Iui Iunie a. c. Comunică totodată, că agendele cassarului le-a luat asupra sa pentru Asociațiune dl vice-president, iar pentru școala de fete directorul acesteia. Concediul cerut se încuviințează. 92. (243—1900). „Economia", asociațiune de păstrare și economii în Lugoș, donează pe sama Asociațiunii suma de 10 coroane. Se primesce cu mulțămită. 93. (257—1900). Pentru Casa națională au solvit următorii membri fundatori: dl Alexandru Lebu 500 coroane, institutul „Auraria“ 500 co- roane, dl Emanuil Ungurian 400 coroane, dl Nicolau Garoiu 500 coroane și „Cassa de păstrare (reuniune) din Seliște" 200 coroane. Spre plăcută, scire. 6* 52 Transilvania. Partea oficială. 94. (270, 225, 232 și 239—1900). Au donat pentru Casa națională: a) Institutul „Grănițerul" 20 coroane: b) Dl Ilie Moga, învățător în loc, 2 bancnote austriace dela 1800, una de 2 fl. și alta de 5 fl.; c) Dl loan Constantin din Ilva-mare 5 piese bani vechi de aramă, 1 piesă de argint și 1 bancnotă veche de 1 fl; d) Institutul „Luceafărul¹* 100 coroane. Donațiunile amintite se primesc cu mulțămită. D. u. s. Dr. II. Pușcariu m. p. vice-preș.; Dr. Beu m. p. secretar II. S’a verificat. Sibiiu în 13 Maiu 1900. Zach. Boiu m. p. loan Papiu m. p. Dr. Diaconovich m. p. ad Nr. 307—1900. Proces verbal din 24 Maiu 1900. Ședința extraordinară a comitetului cen- tral al Asociațiunii. Președinte: Dr. Ilarion Pușcariu. — Notar: Dr. Ilie Beu. —-Membrii presenți: Zaharie Boiu, Part. Cosma, 1. Crețu, Dr. II. Dăian, N. Ivan, G. de Maxim, I. Popovici, Dr. Eus. Roșea, I. V. Russu, I. St. Șuluțu, On. Tilea și Nicolae Togan. 95. Cu verificarea procesului verbal al ședinței de adi Se încredințează domnii: George de Maxim, loan V. Russu și Onoriu Tilea. 96. (278—1900). Se aduce la cunoscință comitetului central scri- soarea dto 12 Maiu a. c. a căpitanului poliției locale, care pe basa ordi- nului ministrului de interne Nr. res. 295—1900 provoacă presidiul Aso- ciațiunii, ca „inmediat să-i transpună¹⁴ libelul de depunere Nr. 4822/1 1899 al institutului „Victoria¹⁴ din Arad despre fl. 4701’40. Această sumă a fost primit-o comitetul central prin conclusul său Nr. 74 din 13 Aprilie 1899 ca deposit dela dl Tit Liviu Albini sub numirea, „Fondul pentru monumentul lui Aeram lancu“. In urma acestui ordin presidiul a dispus extrădarea li- belului amintit pe lângă document de primire. Raportul despre predarea libelului se ia spre scire. — Comitetul ia act cu regret de disposiția poliției, ca libelul să se predee „inmediat“ în posesiunea ei, și de oare-ce procesul intentat contra deponentului âncă nu este decis în ultima in- stanță, decide a se înainta la ministrul de interne o remon- strațiune pentru restituirea libelului confișcat, pănă când au- toritățile competente vor decide definitiv asupra sorții acestui deposit. Transilvania. Partea oficială. 53 97. (279 și 305—1900). Pentru Casa națională au solvit membrii fundatori: institutele „Crisana* din Brad și „Făgețana“ din Făget câte 500 adecă cinci sute coroane. Spre plăcută scire, 98. (282—1900). Direcțiunea despărțementului „Bocșau înaintează pro- cesul uerbal al ședinței comitetului cercual, ținută în Fizeș la 24 Aprilie a. c. în această ședință s’au pertractat afaceri curente, ce nu reclamă disposiții speciale. După ședință s’a ținut conferență publică, țînend prelegeri domnii Ștefan Albu „Despre pomărie și sistemele de altoitu, Demetriu Prunesiu „Despre prăsirea de galițe“, Petru Ieremia „Despre însemnătatea sălașelor în agronomie“ și loan Budințanu „Despre datini bune și datini rele“ și „Despre însemnătatea cruțării*. Comitetul central ia spre scire procesul verbal amintit și își exprimă satisfacția sa pentru activitatea, ce comitetul cercual o desvoaltă prin ținerea de prelegeri poporale. 99. (286 —1900). Direcțiunea despârțgmentului Comloș-St.-Micl&uș înain- tează procesul uerbal a! adunării cercuale, ce s’a țînut în Comloșul-mare la 24 Aprilie a. c. Se constată: 1. Raportul general, presentat de comitetul cercual, s’a decis a se reda acestuia spre stilisare nouă și coregere. 2. S’au înscris membri ordinari noui dnii: Alessu Pelaghie, loan Pascu, Teodor Pascu, Ilie Stanciu, Vasilie Deciu și Terențiu Oprean. 3. S’a încassat suma de 67.20 coroane. 4. în locul a doi membri demisionați din comitetul cercual s’au ales dnii Terențiu Oprean și Alessu Pelaghie. 5. Delegați pentru adunarea generală a Asociațiunii s’au ales dnii luliu Vuia și Teodor Pascu. 6. S’au votat ca spese de cancelarie 16 coroane și s’a decis abo- narea clarului „Bunul Econom* cu 4 coroane. Procesul verbal se ia spre scire; conclusele aduse, în deosebi întregirea comitetului cercual se aproabă. Dnii amin- tiți sub 2. se declară membri ordinari ai Asociațiunii. 1OO. (288—1900). In despărțământul „Hida-Huedin* s’au înscris membri ordinari domnii: los. Miron, subnot. cerc., și Florian Hajdeu,preot. Dnii amintiți se declară membri ordinari ai Asociațiunii. D. u. s. Dr. Ilarion Pușcariu, vice-președinte. Dr. Beu, secr. II. — S’a verificat. Sibiiu în 26 Maiu 1900. loan V. Busu m. p. George de Maxim m. p. Tilea m. p, 54 Transilvania. Partea oficială. ad Nr. 318-1900. Proces verbal din 29 Maiu 1900. Ședința extraordinară a comitetului central al Asociațiunii. Președinte: Dr. llarion Pușcariu. — Notar: Dr. llie Beu. — Membrii presenți: Zach. Boiu, Part. Cosma, 1. Crețu, Dr. 11. Dăian, Dr. Corneliu Diaconovich, N. Ivan, G. de Maxim, 1. Popovici, los. St. Șuluț, On. Tilea și Nicolae Togan. 1O1. Cu uerificarea procesului verbal al ședinței de adi Se încredințează domnii: Dr. llie Dăian, Nicolau Ivan și losif Șt. Șuluț. 102. (31'5—1900). Secretarul I, în urma însărcinării primite în șe- dința dela 10 Maiu a. c. a comitetului central, raportează despre resul- tatele călătoriei sale la Budapesta și Bucuresci, făcută în causa amânării tragerii la sorți a loteriei pentru Casa națională, și arătând că suma in- trată pănă astădi pentru bilete de loterie, deși acopere toate spesele, nu asigură Asociațiunii nici un câștig, — presintă ordinațiunea ministrului de finanțe Nr. 40757 din 21 Maiu a. c., prin care acesta încuviințează amânarea tragerii la sorți pe diua de 20 Octobre a. c. Se decide amânarea tragerii la sorți a loteriei pentru Casa națională pe cțiua de 20 Octobre a. c. Comisiunea loteriei se însărcinează a face publicațiunile necesare referitoare la această amânare și a continua cu desfacerea biletelor de loterie. 103. (316—1900). Secretarul I. în urma însărcinării primite prin conclusul Nr. 204 din 7 Septembre 1899 de a presentă o propunere cu privire la determinarea locului și timpului adunării generale din 1900, raportează despre pertractările avute și beneficiile obținute la direcțiunea Băilor Herculane. Pe basa acestui raport comitetul central decide ur- mătoarele : Comitetul central primind invitarea despărțământului „Ca- ransebeș⁸ decide ca adunarea generală din est-an să se țină la Băile Herculane în 9 și 10 Septembre a. c. Ofertele direcțiunii stabilimentului balnear de a acorda participanților la adunarea generală și familiilor lor o reducere de 60% la prețul camerelor și de a pune gratuit la disposiția Asociațiunii toate localitățile trebuincioase pentru ședințele adunării generale și festivitățile împreunate cu aceasta, precum și ofertul antreprenorului dela „Cursalonu, prin care se acoardă o reducere de 25% la consumațiuni în toate trei restaurațiunile sale, se primesc cu mulțămită. Biroul se autorisează a informa membrii Asociațiunii despre aceste beneficii pe calea cuvenită. Transilvania. Partea oficială. 55 Despărțământul „Caransebeș" se va însciința despre primirea invitării adresate adunării generale din anul trecut și va fi rugat a se pune în legătură cu dl Dr. G. Vuia pentru constituirea unui comitet arangiator, care în conlucrare cu prim-secretarul Asociațiunii va avă să fixeze și arangeze programul festi- vităților. Biroul se însărcinează a exopera dela ministerul de co- merciu și dela direcțiunea navigațiunii dunărene o reducere la biletele de călătorie, și a pertracta cu aceasta din urmă și re- feritor la închinarea unui vapor special pentru o excursiune pe Dunăre între Cazan, Orșova, Adakaleh și Turnu-Severin. D. u. S. Dr. llarion Pușcariu, vice-președ. Dr. Beu, secretar II. — S’a verificat. Sibiiu în 30 Maiu 1900. Șuluțiu m. p., N. Ivan m. p , E. Dăian m. p. Nr. 319—1900. Proces verbal din 30 Maiu 1900. Ședința extraordinară a comitetului central al Asociațiunii. Președinte: Dr. llarion Pușcariu. — Notar: Dr. Ilie Beu. — Membri presenți: Zacharie Boiu, Part. Cosma, Dr. Ilie Dăian, Dr. C. Diaconovich, G. de Maxim, I. Popoviciu, los. St. Șuluțiu, On. Tilea și N. Togan. 104. Cu verificarea, procesului verbal al ședinței de acți Se încredințează domnii Dr. C. Diaconovich, I. Popovici și N. Togan. 105. (278—1900). Se dă cetire textului remonstrațiunii, care în sensul conclusului Nr. 96 din 24 Maiu a. c. este a se înainta cătră mi- nistrul de interne, în urma provocării căpitanului poliției locale din Sibiiu de a-i preda libelul de deposit al „fondului pentru monumentul lui Avram lancu". Textul se primesce fără modificare și se decide înaintarea lui la ministrul de interne. D. u. s. Dr. llarion Pușcariu, vice-președinte. Dr. Beu, secretar II. S’a verificat. Sibiiu, 30 Maiu 1900. Dr. C. Diaconovich m. p. Nicolau Togan m. p. loan Popovici m. p. LOTERIA CASEI NAȚIONALE. PROSPECT Asociațiunea pentru literatura română și cultura po- porului român" — pe basa concesiunii acordate de On. Minister reg. ung. de finanțe cu ordinațiunea Nr. 49.522 din 27 Iulie 1899, — aranjază o ssse LOTERIE DE EFECTE, ===- al cărei profit se va folosi pentru ridicarea unei Case naționale în Sibiiu, în care se va instala un Museu istoric și etnografic român și Biblioteca Asociațiunii, etc. Prețul unui bilet de loterie i coroană. 1 câștig principal în valoare de Cor- 10.000 = c. 10.000 1 » 9 9 3.000 = n 3.000 2 câștiguri » » 9 9 1.000 = 9 2.000 5 n 9 9 500 = 9 2.500 10 9 9 9 9 9 200 = 9 2.000 10 9 » » 9 9 100 = 9 1.000 20 » » 9 9 9 75 = 9 1.500 20 » 9 9 9 9 50 = 9 1.000 50 9 9 9 9 20 == 9 1.000 100 9 n 9 9 10 = 9 1.000 219 câștiguri 9 9 9 c. 25.000 Tragerea la sorți se va face la 20 Octobre 1900 st. n. în și a unui comisar politic. presența unui notar public Consemnarea câștigurilor se va publica la trei clile după tragere. Ridicarea lor se va face în decurs de 60 (Jile dela tragere. Bilete de loterie se pot procura dela biroul Asociațiunii în Sibiiu (N.-Szeben, strada Morii Nr. 8), și se vor vinde la toate băncile românesci. Sibiiu, în Iunie, 1900. Comisiunea loteriei. oooooooooooooooooooooooooooo