TRANSILVANIA ORGANUL ASOCIAȚIUNII PENTRU LITERATURA ROMÂNĂ ȘI CULTURA POPORULUI ROMÂN. Nr. II—III. Sibiiu, Februarie — Martie 1900. Anul XXXI. „CEA MAI VECHE STATISTICĂ AUTENTICĂ A ROMÂ- NIMEI ARDELENE". D. Jancs6 Benedek, publică sub acest titlu în periodicul societății istorice maghiare, „Szăzadok^ ■ (fasc. 2 din an. curent pag. 141—154), asupra populațiunii Ardealului în seci. XVIII un studiu statistic comparativ, care ne privesce deadreptul. Mânecând dela conscripția episcopului loan Inocențiu Klein de Sadu din 1733, ântâia și cea mai veche statistică autentică a Românilor din Ardeal, făcută de Români și avend în vedere numai pe Români, și publicată la 1898 în revista noastră, de unde a fost retipărită și în broșură separată sub titlul: „Ro- mânii din Transilvania la 1733“, d-l Jancsb în studiul seu trăgend în combinație și alte conscripțiuni anterioare și po- sterioare celei făcute sub episcopul Klein, arată sporirea ex- cesivă a elementului românesc în Ardeal în seci. XVIII, și se încearcă să explice aceasta sporire excesivă nu din puterea de reproducțiune a poporului românesc, ci din alte cause și împrejurări sociale, economice și politice, cari stau în legătură cu epoca Fanarioților în principatele române. Sistemul de spoliare, introdus și practicat în principatele române de Fa- narioți, a provocat emigrațiuni în massă, îndreptate între altele și spre Ardeal, cari ar fi înfluințat în mare măsură sporirea elementului românesc în această țeară. Este adevărat, că în Banat s’au întâmplat în secolii trecuți imigrațiuni din Oltenia; urmașii Românilor imigrați trăesc în comunele mon- tane pănă acȚi cu obiceiuri deosebite de ale Românilor băștinași și sunt numiți de aceștia „bufani“ „țăreni", adecă veniți din 4 42 Țeara-Românească, formând ac}i vre-o 15,000 suflete, dar nu putem fi de părerea d-lui Jancso cât pentru sporirea elemen- tului românesc din Ardeal prin imigrațiuni din principatele dunărene tocmai în seci. XVIII, când sciut este, că soartea țăranului iobăgit în Ardeal nu era cu nimic mai de invidiat, decât a celui din principate. O imigrațiune din principatele române în Ardeal, care să fi contribuit la sporirea elementu- lui românesc de aici, este absolut inadmisibilă; Aricescu, la care se provoacă dl Jancso, nu probează cu date concrete aserți- unea sa cu privire la „emigrarea cu grămada peste Carpați“ ; și de altcum n’a rămas nici o urmă despre astfel de imigrați uni, cum au rămas în Banat. Iar adevărul cunoscut este, că, din contră, dintre iobagii ardeleni au fugit mai în tot timpul cu sutele și cu miile deadreptul în Moldova și Muntenia, unde serviau numai câte 12, cel mult 24 de 4^e Pe aⁿ> iar unii treceau în Ungaria, unde iobăgia era mai ușoară decât în Transilvania. *) Cât pentru Fundul regiu, Sașii locuitori la frontiera su- dică a Transilvaniei, erau destul de precauți, să nu lase să le crească Românii peste urechi chiar prin imigrațiuni de peste hotar. Din contră s’au întâmplat adese-ori cașuri, ca dehquenți români de aici să fie dați afară în țeara vecină din partea autorităților săsesci. Cităm un singur cas caracteristic. în o ședință a Magistratului din Sibiiu, ținută in Novembre 1740, un anumit Toader Rotar, care din pasiune (aus Passion) a junghiat pe stradă pe primarul din Șura-mare (de sigur nu mortal, căci atunci n’ar fi scăpat cu atâta), e judecat, ca să fie bătut cu nuele de călăul orașului și alungat în Valachia. **) De altfel studiul Dlui Jancso îl aflăm important din mai multe puncte de vedere și de aceea, dacă nu ne este dat să putem înregistra dm parte română astfel de studii, menite să tacă lumină în trecutul nostru, îl reproducem în cele ur- mătoare : în istoria aspirațiunilor naționale române din veacul trecut cel mai interesant și mai de frunte rol l-a jucat fără îndoială episcopul gr.-cat. al Făgărașului-BJajului, Inocențiu Klein. După alegerea sa de episcop își începu îndată aceea serie lungă de petițiuni la Maiestate, în al căror cuprins *) G. Barițiu: ,,Transilvania“, 1870 pag. 6. **) Protocoalele manuscripte ale Magistratului Sibiiului din 1740, pag. 79. 43 găsim cel puțin în embrion fie-care din pretensiunile naționale române de acji. Fu ales episcop la 15 Novembre 1728, iar la 28 Septembre 1732 fu instalat în scaunul episcopesc. în acest timp a petiționat la Maiestate de 8 ori în interesul poporului său. Că de ce cuprins erau aceste petițiuni, aflăm din acel rescript regesc, ce-1 trimisese Carol III dietei ardelene la 11 ;Decembre 1732*). Din acel rescript se vede, că plângerile episcopului Klein se învîrtiau în jurul ur- mătoarelor lucruri: 1. Preoții uniți în contra diplomei Leopoldine sunt per- secutați de ordinele protestante. 2. Preoților români uniți să li se dee sare gratuit din salinele țărei tocmai așa ca și preoților celorlalte confesiuni și nobililor. 3. Nu numai preoții români uniți, ci toți locuitorii țărei de limbă română, fie nobili sau țărani, de aici înainte să fie considerați ca adevărați fii ai patriei, iar nu ca venetici, (în acest punct se cuprinde deja implicite pretensiunea de mai tânjiu, ca adecă Românii să formeze a patra națiune politică a țerei). 4. Cultul divin de rit grecesc cere necondiționat, ca în satele mai mici să fie un preot, iar în cele mai mari cel puțin doi, și ca pelângă preoți, în fie-care sat să fie scutiți de sarcinile iobăgesci cel puțin doi in- divizi, cari dau ajutor la cultul divin, căci la fie-care din celelalte confesiuni în singuraticele sate sunt scutiți de aceste sarcini patru indivizi (cantorul, învățătorul, crâsnicul și clopotarul). Rescriptul reg. dispunea, ca dieta să exmită o comisiune pentru exa- minarea plângerilor și dorințelor episcopului unit: întru cât sunt acele îndreptățite, sau nu ? Rescriptul reg. deodată prescria și aceea, că din cine să fie compusă aceasta comisiune. Președintele comisiunii, ca comisar reg., avea să fie generalul conte Wallis-, membrii aceleia episcopul rom.-cat. și cel gr.-cat., consilierul de curte și tesaurarul baron Rebentisch și câți-va din consilierii cat. ai guvernului reg. Dacă membrii comisiunii vor cădă de acord privitor la punctele indicate în rescript, învoiala făcută să fie subșternutâ Maiestății Sale spre aprobare, iar dacă nu s’ar pută înțelege, și în acel cas să fie subșternute actele sfătuirilor, ca Maiestatea Sa să decidă asupra opiniunilor contrare. Comisiunea exmisă s’a și întrunit de câteva-ori, dar cu o diplomațenie turcească atâta a amânat și trăgănat lucrul, pănă ce s’a ales nimic din el. Lipsa de bunăvoință, arătată de comisie față cu causa, ce i s’a încredințat, n’a descuragiat însă pe episcopul Klein; el a făcut totul ca să in- formeze comisiunea după cuviință și să o dispună mai favorabil. Pentru informațiunea comisiunii, prin organele sale bisericesci a conscris din sat în sat pe preoții români și pe credincioșii lor și âncă fără deose- bire de confesiune. Așa s’a pregătit la 1733 ântâia statistică oficială și vrednică de încredere a românimei ardelene, pe basa căreia ne putem forma o icoană hotărită și lămurită despre întinderea și numărul acestui popor *) Vedi acel rescript reg. la Nilles: Symbolae ad illustrandam historiam Ecclesiae orientalis in tenis Coronae S. Step hani, II. pag. 513—517. 4» 44 înainte cu mai bine de un secol și jumătate. Nici statistica aceasta nu e completă, căci nu numai, că s’au aflat comune singuratice mai mici, în cari de sigur nici preot n’a fost și cari au remas la o parte din aceasta conscripție, ci n’au putut fl conscriși nici Românii din Țeara Bârsei, aflători sub junsdicțiunea orașului Brașov. Cei rămași Ia o parte însă formează numai o mică frântură a românimei ardelene și astfel nu detrag din va- loarea și utilitatea conscripției. Această conscripție a zăcut necunoscută timp mai bine de un secol și jumătate. La 1896 a scris asupra ei Jdogdaii-Uuică în „Convorbiri li- terare*) un studiu interesant sub titlul: „Statistica Românilor din Tran- silvania în 1733'; exemplarul manuscript l-a descoperit in colecțiunea lui losif Benigni in muzeul lui Brukenthal din Sibiiu. Cu doi ani mai târijiu, la 1898 a fost publicată de iXtcolau Togan**), bibliotecarul Asociațiunii pentru literatura română și cultura poporului român. Cum afirmă dinsul un alt exemplar dm aceasta conscripție se alia in posesiunea prepositului din Blaj, loan Moldovan. De sigur, că în colecțiunile din părțile ardelene pot să zacă necu- noscute și mai inulie exemplare. Dovada pentru aceasta este și împreju- rarea, că înainte cu mai mulți ani am veijut și eu însumi un fragment din această conscripție în Imecsfalva în colecțiunea de manuscripte a soției lui Cserey Jănos. Cu toate că aceasta conscripție poate fi privită ca ântâia, cea mai completă și mai autentică statistică a românimei ardelene, totuși am greși ținend, că aceasta nu are nici măcar precursori fragmentari și că ea este singura statistică, așa că n’am pute ave cu privire la numărul românimei dm timpurile anterioare nici un punct de orientare sau n’am pute sci ni- mic nici măcar aproximativ sigur in asta privință. Când la sfirșitul secolului XVII, iesuiții Baranyi și Hevenesi începură convertirea Românilor la unire, deodată își deteră silință, ca pe cât se putea să erueze exact și numărul acelora. Iesuiții, zeloși pentru causa unirii, pun numărul românimei ardelene la 200,600. Dar chiar să admitem că acest calcul al lor nu-i exact și să-l întregim chiar cu o corectură de 25%, la sfirșitul seclului XVII numărul românimei in Ardeal la nici un cas nu poate fi taxat mai sus de 250,000. Se nasce acum întrebarea, că acest număr al românimei în ce pro- porție a putut sta pe acel timp cu numărul celorlalte națiuni din Ardeal? După calculul lui Frideric Schuler***; numărul întregului popor săsesc din Ardeal se poate pune la 68,160 suflete la sfirșitul seci. XVI și la începutul seci. XVII. După datele conscripțiilor dela 1761—65 numărul total al po- *) pag. 626—642. ’*) Nicolau Togan-. Românii din Transilvania la 1733. Conscripția episcopului loan In. Klein de >adu. sibiiu (Szeben), 189S. ***) Volksstatistik der siebenbiirger Sachsen. Forschungen zur deutschen Landes- und Volkskunde, voi. IX. fasc. 1. p. 31. 45 pulafiunii săsesci din Ardeal s’a urcat Ia 120,860 individi. Așa dară în decurs de 130 ani crescămentul populațiunii a fost de 52.700 indivicji. După datele recensementului din 1890 numărul Sașilor ardeleni s’a urcat la 195,000 individi- Astfel crescămentul în acești 130 ani din urmă fu de 74,499 suflete, ceea-ce corespunde la 0.40% Pe an. Dacă comparăm acum aceste date unele cu altele, vedem, că crescămentul săsiinei în cele doue perioade a dat înainte în măsură, se poate dice, egală. Pe temeiul datelor de mai sus, putem afirma, că numărul săsimei de 68,160 suflete dela în- ceputul secolului XVII pe timpul uniunii Românilor se va fi apropiat de 100.000. Nu e greu a statori din datele conscriptiunilor de mai târdiu combinând înapoi și numărul maghiarimei și al Secuilor circa la 150,000. Astfel tabloul etnografic verosimil al Ardealului pe timpul diplomei Leo- poldine s’ar pută exprima circiter în următoarele cifre: Maghiari la 1700 ................. 150.000 Sași „ 1700 ................. 100.000 Români „ 1700 ................. 250.000 la olaltă . 500,000 Conscripția din vorbă a Iui Klein dela 1733 numără 85,000 familii române. Multiplicând aceasta sumă, după usul adoptat, cu 5, numărul total al românimei ardelene la 1733 ar da 427.750 suflete. Considerând și ro- mânimea din Țeara Rârsei și din alte câte va comune mai mici, rămasă la o parte din conscripție, drept întregire mai putem adauge la suma acea- sta o corectură de 15,000 suflete. Astfel la 1733 numărul total al româ- nimei ardelene a putut fi de 442,750 suflete. Acum se nasce întrebarea, că oare alte isvoare contimporane exi- stente justifică aceste date ale conscripției Iui Klein? Drept controla să luăm datele de mai nainte cu 12 ani, ce le aflăm în cartea lui Acsâdy Ignăcz*). Acsâdy fixează pe temeiul conscripțiilor contimporane întreaga popu- latiune contribuabilă a Ardealului la 1720 cu 48.039 familii. Multiplicând aceasta cifră cu 5, întreagă populafiunea contribuabibilă ar fi fost de 240,195 suflete Din aceste dale se poate constata cu numele, că familii române au fost 28,120, ceea-ce ar corespunde la 140,600 suflete, deci mai pufine cu circiter 300.CGO. decât au fost după conscripția lui Klein cu 12 ani mai târdiu. Conscripțiile folosite de Acsâdy însă nu le putem luâ drept punct de mânecare, căci acele nu cuprind nici jumătate din familiile con- tribuabile Aceste liu sciu de nici un locuitor valach în comitatele: Cluj, Târnava și Turda, mai departe in scaunele secuiesci: Arieș, Ciuc, Odorheiu și Treiscaune, și în scaunele săsesci : Sebeș, Orăștie și Nocrich, ba și în scaunul Mureșului amintesc numai 4 familii valache. Acsâdy din causa defectuosității acestor conspecte, basat pe alte date singulare sau pe isvoare din timpul apropiat, reconstruesce tabloul etno- *) Magyarorszâg nepessege a pragmatica sanctio korâban 1720-21 Budapest, 1896. 46 grafic mai complet al Ardealului la 1720 în următoarele: In total sunt 95,565 familii contribuabile, ce se pot constata cu numele; din aceste sunt 46,139 familii române; deci numărul total al sufletelor Românilor la 1720 e de 230,695, dar âncă tot mai mic cu 200,000, decât este arătat în con- scripția lui Klein la 1733; e mai mare, ce e drept, cu 100,000, de cum este arătat de Acsădy ântâia-oară, dar diferența este âncă totuși atât de mare, încât e cu neputință să aduci în consonanță aceste doue soiuri de conspecte. Examinată mai deaproape a doua combinație a lui Acsâdy, vedem, că el fixează la 1721 numerul familiilor contribuabile române din Fundul regiu cu cifra de 12.629, pe când o 'conscripție săsească de tot autentică dela 1749 arată a fi fost 21,324 fam. După Acsâdy numărul Românilor era la 1721 în Fundul regiu de 12,629X5=63,145 suflete, pe când cu 28 ani mai târdiu era de 21,324X5=106,620. Numărul Românilor în Fundul regiu n'a putut cresce în timp atât de scurt cu 43,000 suflete, mai ales dacă avem în vedere, că autoritățile săsesci se siliau mai mult ca să-i alunge pe Ro- mâni din Fundul regiu, decât ca să-i atragă acolo. Dovadă în privința aceasta este între altele momorandul comandan- tului general, conte Konigsegg, dela 1727, în care acesta, sătul de vecini- cele lamentări ale autorităților săsesci în contra Românilor, făcu regelui Carol III propunerea: să strămute pe Românii din Fundul regiu în Vala- chia-mică (Oltenia), și să aducă în 'locul lor Germani, „căci Sașii, ca să poată suporta oare-cum sarcinile publice, neproporționat de mari, ce li s’au aruncat în cârcă din partea celoralalte doue națiuni (privilegiate), au primit pe pământul lor, ca (Jileri, o mare mulțime de Valachi, și aceștia s’au sporit acum atât de mult, încât aproape întrec pe Sași. Acești oaspeți primiți, pe lângă aceea îi ruinează și mai mult pe Sași prin răutatea, ho- țiile, farmecele și prin tăciunăriile lor secrete¹¹ *). Acsâdy fixează numărul Sașilor pe acest timp cu cifra de 14,926 X 5 = 74,630. Amintirăm mai nainte, că Schuler )arată a fi fost numerul Sașilor ardeleni de 68.160 deja la începutul seci. XVII; un crescăment numai de 6470 capete în 121 ani ar fi totuși prea mic; de aceea numărul Sașilor presentat de Acsâdy nu poate corespunde stării faptice. Conscripția autentică dela 1749**), citată și la Acsădy, fixează numerul Sașilor din acest timp cu cifra de 23,386X5 = 116,930. Acum dacă comparăm aceasta cifră cu datele lui Schuler, aflăm că aceasta corespunde mai mult percentului de 0 49, care exprimă crescămentul anual al Sașilor, și astfel e și mai aproape de adevăr. Numărul Sașilor, cum arătarăm, deja la începutul seci. XVIII (1700) era aproape de 100,000 și astfel cifra Sașilor de 74,630 la 1720, ce resultă pe basa calculărilor lui Acsâdy, tot atât de puțin o putem accepta, ca și cifra de 63,145 a Românilor din Fundul regiu. Atât Sașii, cât și Românii *) Barițiu: Istoria Transilvaniei, voi. I. pag. 333. ** ) Hermann Anton: Korrespondenzbiatt des Vereines fur siebenbiirg. Landeskunde, 1895 fasc. 5, 47 din Fundul regiu, au fost mai număroși și de sigur ambele popoare au trecut peste cifra de 100,000. în voi. I*) al 1 ucrării mele despre istoria aspirațiunilor naționale ro- mâne, atât înainte de cartea lui Acsâdy, cât și de acel studiu al Iui Bogdan- Duică, care se ocupă cu conscripția lui Klein, m’am ocupat și eu cu ra- porturile contimporane de naționalitate ale Ardealului și pe temeiul studiilor mele, referitoare la aceasta chestie, scrisesem acestea: „Pe timpul lui Carol III (pe la 1730) numărul contribuabililor a fost 135 000; din aceasta cifră revin valachimei 85 000, remânând astfel 50.000 familii contribuabile de altă naționalitate, ceea-ce după metoda deja aplicată corespunde nu- mărului de 250.000 suflete. Dacă adăugăm la aceasta sumă nobilimea ne- supusă la contribuție și pe Secuii privilegiați numai cu 50.000, atunci po- pulațiunea totală nevalachă a Ardealului se poate fixa cu cifra de 300.000; adaugend populațiunea valachă, și computând cele 85.000 familii contrib. în 425.000 suflete, întreaga populațiune a Ardealului pe la 1730 după un calcul aproximativ se poate socoti la 725.000 suflete⁰. Conscripția dela 1761—65, după mărturisirea lui Benkd, arată popu- lațiunea Ardealului în următoarele cifre: Maghiari................. 271.000 Sași .................... 120.680 Români................... 547,243 la oiâltăT938,923 sau să (Jicem în număr rotund: un milion. Raporturile de naționalitate ale Ardealului dela 1700 pănă la 1761 se pot presenta în următorul tablou statistic: La 1700 Maghiari........... 150.000 Sași .................... 100.000 Români............... 250.000 la olaltă 500,000. La 1730 Maghiari............ 195,000 Sași ...................... 105,000**) Români............... 425,000 la olaltă 725,000 La 1761 Maghiari........... 271,000 Sași .................... 120,680 Români............... 547,243_________ la olaltă 938.923. Aceste date ne arată mai fidel tabloul etnografic al Ardealului în prima jumătate a seci. XVIII, decât cum ni-1 ilustrează cunoscuta com- binație a lui Acsâdy din timpul sancțiunii pragmatice. Conscripția lui Klein *) Pag. 761. **) în „Szlzaljk¹¹ e greșeală în cotnput, fiind indicați Sașii cu 110-000, 48 confirmă și mai mult aceste date, precum și aceste date adeveresc, că privitor la autenticitatea conscripției lui Klein în totalitatea ei nu încape nici o îndoială. Dacă comparăm acum starea dela 1761 cu cea dela 1700, vedem, că crescămentul valachimei în periodul acesta de 61 ani a fost de circa 120%, al maghiarimei de 80% și al săsimei de 40%. E lucru cunoscut, că să- simea ardeleană este atât de puțin spornică, încât din causa aceasta în ochii celui ce nu s’a ocupat mai adânc cu raporturile demografice ale Sașilor, săsimea se presintă în cașul cel mai favorabil ca o rassă stagnantă, dacă nu decadentă. Crescămentul maghiarimei din contră corespunde deplin unei sporiri sănătoase și naturale, ce progresează treptat. Crescămentul valachimei însă e bătător la ochi și e mai mare decât cel natural. Acest fapt a deșteptat deja dela început în cei mai mulți oameni închipuirea, că la aceasta rassă facultatea de reproducere e extraordinar de mare, iar în dieta dela Alba-Iulia din 1701 ordinele Ardealului numesc valachimea națiune barbară și prolifică (barbara et prolifica ista națio). După datele statistice dela 1794 numerul rotund al populațiunii Ar- dealului a fost de 1,300,000, din care 350,000 Maghiari, 150,000 Sași și 800,000 Români. în restimpul de 30 ani, dela 1765 pănă la 1794, româ- nimea s’a sporit cu 253.000 suflete. Proporția deci și în acest period de 30 ani este aceeași, care a fost în cei 69 ani de mai nainte, schimbată însă în unele privințe acum în detrimentul românimei și în favorul maghiarimei. Se nasce acum întrebarea, că oare sporirea aceasta într’o măsură bătătoare la ochi a românimei este ea de a se ascrie numai facultății de reproducere a rassei, sau altor cause și împrejurări sociale, economice și politice? Ca să putem da la aceasta întrebare un răspuns mulțămitor, este de lipsă să cumpănim câte-va date referitoare Ia mișcarea populațiunii române din acest period. în urma păcii dela Pojarevaț (Passarovicz), la 1718 partea Munteniei pănă la Olt, așa numita Valachie mică (Oltenia), ajunse sub guvernarea Habsburgilor. Guvernul austriac, îndată-ce luă această provincie în stă- pânire, pentru o distribuire mai dreaptă a sarcinilor publice și a diferitelor îndatoriri, dispuse numărarea poporului. Ântâiul recensement s’a terminat la 1721, resultând pe acel teritoriu, unde ac ur- mătoarele: „După-ce e clar, că de cele mai multe ori individi fugiti aici ’ pe sub ascuns din principatele valache amăgesc poporul să emigreze, aceia, dacă vor fi prinși, să sufere moarte înspăimântătoare. Cei-ce ascund astfel ¹ de individi. sau funcționarii, cari își negligează datoria fată cu ei, să se j pedepsească cu 200 floreni“ *). ! Zădarnic a fost acest ordin, căci fuga în masse peste hotar n‘a putut fi împiedecată. Și după aceea s’a întâmplat une-ori să ajungă lucrul la astfel de ciocniri sângeroase între emigranti și paznici, cât râmaseră morti și răniti de ambe părțile pe terenul de luptă. La 17 Iunie 1766 comanda generală, urmând ordinul dat din partea consiliului supr. de resboiu al im- periului, provocă pe guvern să împiedece fuga peste hotar a acelor iobagi dela Făgăraș, ale căror case s’au fost dat paznicilor de graniță, prin stră- mutarea lor la alte sate. Dar poporul pe încetul s’a dedat cu greutățile vieții militare de gra- niță și cu disciplina mai rigoroasă și nu s’a gândit mai mult la emigrare. In deceniile ultime ale seci. XVIII încetează emigrările mai cu grămada, dar pentru aceea în cașuri singuratice, dar destul de dese, pănă’n diua de adi decurge un schimb neîntrerupt între elementul etnic român din patrie și cel din regat. **) Revenind asupra conscripției lui Klein și schițând cuprinsul ei, trebue să notăm următoarele: Conscripția nu s’a făcut după comitate sau scaune, ci după proto- popiate, și de aceea comparându-o cu împărțirea politică de adi, orientarea într’insa e binișor îngreunată, mai ales considerând, că și numirile comu- nelor sunt însemnate adese-ori românesce, sau după pronunciarea românească. Aceasta conscripție se întinde peste 44 districte protopopesci. In aceste 44 districte protopopesci se află consemnate 2078 comune, între cari, după conscripție 1141 sunt cu populațiune curat română, 795 amestecate cu alte naționalități, și la 142 nu este însemnat, că sunt acelea curat ro- mânesci sau amestecate cu alte naționalități? Intre aceste comune, sunt *) Teleki Domokos gr. A szekely hatărdrseg tortenete, pag. 135—136. **) Aserțiune riscată; d-1 Jancsd remâne dator cu dovedirea ei. Emigrează destui Români și a Kolozsvâr 1837. 8° pag. XVIII și 927. O voluminoasă monografie a fostului comitat Dăbâca, din nordul Transil- vaniei. Descrierile geografice sunt Întrețesute cu tratate istorice. E descris co- mitatul din punct de vedere fisic, etnografic, topic și bisericesc administrativ. în descrierea fisică (p. 1—13) se fac cunoscute productele principale, pădurile, rîurile și rețeaua drumurilor din comitat, dar descrierile sunt făcute în liniamente generale și n’au valoare deosebită. Tot asemenea e de puțină valoare partea etnografică (p. 495—504), în care sunt carac- terisați locuitorii conform claselor de atunci (clasa nobilitară, poporul de rând); descrierea poporului de rând însă deși e scurtă, dar e destul de marcată. Mai prețioasă este descrierea stărilor bisericești, în care se dă nu- mărul credincioșilor aparținători la diferitele confesiuni din comitat și se face descrierea sistematică a districtelor administrative bisericesci. Partea cea mai de valoare a monografiei este descrierea topografică. Pe pag. 25—33 se află o statistică a localităților; sunt înșirate cu numele toate localitățile, după împărțirea în cercuri, iar pe pag. 512—813 se face descrierea topică a lor. La fie-care localitate se arată așezarea ei, solul și productele, numărul locuitorilor, naționalitatea, și confesiunea acestora, cum și zidirile mai însemnate. Relevez însă, că localitățile nu sunt de- scrise în șir alfabetic, cum se făcea de obiceiu în scrierile anterioare, ci după așezarea lor naturală topică. Aceasta ne-o spune autorul la început, zicând: „satele vor fi descrise conform posiției lor naturale, nu în ordine 61 alfabetică, și încât se poate după așezarea lor pe văi®. (p. 512). Acest sistem e urmat consecuent în descrierea topografică. Atât la descrierea topică, cât și în alte părți ale monografiei, pârtiile geografice sunt urmate, cum am amintit, de tratate istorice. La localități se dau în șir cronologic date istorice din trecutul lor și despre evenimen- tele petrecute în partea locului. în general monografia lui Hodor ne dă o icoană bună despre comi- tatul Dăbâcei și conține date prețioase privitoare la geografia acestui comitat. DIN CREDINȚELE POPORULUI. „Boala mare“ sau „boala rea“, „nevoe“. („Epilepsia¹¹). Poporul crede că boala mare o a căpătat cel-ce o are, âncă din pruncie, de spaimă, de amenințări, din visuri urîte; sau a trecut preste locul unde jucau „miluitele® și le-a conturbat; sau a dat preste fă- cături lăpădate și s’a năprătit pre el. — Descântecul: Vrăjitoarea ia o țeavă de nuc îngăurită cu burghia, nu cu foc. Taie din cămașa bolnavului două petece, unul dinainte, altul din spatele cămășii, cari tăeturi nu se mai cârpesc; și din aceste petece se fac dopuri (astupușe) pentru țeavă. Bolnavul schipe de 3 ori în țeavă, în care restimp vrăjitoarea „obricesce® (opresce) pre bolnav dela o patimă, mai vîrtos dela beutura rachiei, (a nu mânca întors, a nu-și întoarce hainele pre dos, să nu se peptene nici înschimbe Joia, să nu meargă la moară și să nu lucre Vinerea, să nu caute în rîuri și fântâni în cele 6 săptămâni cât ține descântecul). Unele însă se obricesc a se țină preste toată vieața. Bolnavul scie de aceste obriciri abia în cjiua următoare, când aude pe vrăji- toare dicend: „Voi spaimelor și duhuri rele și necurate, pogănii și găngălii spurcate, vă promit pentru N. N. că de adi înainte nu va mai bea rachie în viața lui; nu va mai veni preste voi la moară, movile etc. și nici într’un loc unde ședeți și conăcăniți voi, ca să vă zătrească ori să vă smintească. Dar voi iar să-i dați de acum înainte pace lui N. în locul căruia iaca eu vă dau 3 tru- puri moarte (la 9 dile 5, la 40 dile 9), că voi sciți că n’aveți putere a prăpădi pre N., că maica Vineri îl va păzi de voi® (numesce diua în carea se obricesce a nu lucra), picând acestea omoară 3 musce cu unghia degetului mare dela mâna dreaptă; în care timp bolnavul mestecă în gură o bucată de pâne (prima din acea carea o aruncă cu gura în mâna vrăjitoarei, în carea se află muscele, '■ cu care dimicătură învălue muscele și le bagă în țeavă. Preste acestea bagă 3 bucăți de tămâne neagră, 3 de cea albă, 3 de iască, 3 de sare, 3 de marmor, cari toate sunt furate de vrăjitoare, iar marmorile din biserică. După ce a băgat toate acestea în țeavă, astupă țeava cu celalalt dop, o ia subsîsîioara 62 stângă, unde o ține pănă noaptea (Marți numai), când apoi merge la un mormânt necunoscut. Acolo își face cruce și se pune lângă zleamăn (peatra de lângă cruce), face o gaură, în carea bagă țava cțicend: „Când va mai răsări, lăstări, înflori și face nuci țava asta, atunci să mai capete N. boala mare; și cum nu sciu eu (își spune numele vrăj.) cine e îngropat în ăst mormânt, așa să nu scie de N. N. Toți zmeii Nici Năprătiturile, Toate zmeoanele Moșii, Nici dracii Babele, drăcoanele Sluții, priculicii Slutcele, priculicioanele, Urîții, muronii Urîtcele, Cu moroanele, Nemții, Nici strîgonii Nemțoanele, Cu strîgoanele, Turcii, Nici șolomonarii, Turcoanele, vârcolacii, Ungurii halele, Unguroanele, haluitcele, Urșii, vântul, Lupii, șoimanele, Mîții, bălaurii, Vulpile, șărpii, Cânii, nopîrcele, Cățelele, sopîrlele, Vulturii, pasa codrului, Hulii, muma codrului, Corcanii, Schimb ații Urliganii, Chiznoviții Surlițile, Ciuma, Cobății, Coliera, Cioarăle, Căpcânii Corbii, Păgânii Ciorobările, Statcicot, Nevăstuicile, Strîmbă lemne, Sobolii, Freacă petri, Hîrții Urieșii, Socheții Piticii, Viezurii, Viermii cu cicul de fier, Veverițăle, Izdații, Porcii, Necurații, Caii, Fetele despletite, Măgarii Nălucile, Mulele, (cătârii) 63 Nici Taurii („bicii“) Pîrcii, Buhnitorile, Lipitorile Panjănii, Cornacii, Scorpiile, Broaschile, Gândacii, Racii, Dăunii ) Bîzele, J Bîrnăuzii, Vespile, Fluturii ) Strîgile, | Potlogarii, Scoicile, Lăcustile, Omidile, Nici toți vermii, Nici toate mângugiile, Nici toate gângăliile, 99 feluri necurate, 99 feluri spurcate, Care spaimă’n N. ați băgat Și puterile i-ați săcat, Veniți aici car’ l-ați. năprătcit, Că iată eu v’am dăruit, *) Cap Pentru cap, Dinte, pentru dinte, Mâni, pentru mâni, Picioare, pentru picioare etc. Gura i-am cârpit Ș’așa l-am pocit, Să nu poată țîpa (zbiera), Să nu se poată mișca, Când voi li-ți luă, Cu N. vi-ți împăca, în pace li-ți lăsa Și vi-ți depărta, Unde nu-i urmă de săcure, Nici cântec de voinic în pădure, Prin cărări neumblate, Prin păduri netăiate, Acolo să trăiți, Să sălășluiți, Iar pe N. să-l lăsați curat, luminat, Cum D. Christos l-a lăsat Amin“. La 9 dile după aceste: Se învăluesc într’o cârpă a bolnavului din toate feliurile câte 5 bucăți adecă: 5 musche, 5 bucăți de sare etc. cu prima îmbucătură din acea di. Aceasta cârpă se face folomotoc și se pune subsîsîloara stângă, unde le ține vrăjitoarea pănă ajunge între 2 dealuri, ce stau față în față unul cu altul. Pe drum ia o lespede de pe cepașul de cară, ca să o pună preste groapa unde va îngropa cârpa cu lucrurile învăluite în ea. Ajunsă între dealuri, se pune în genunchi ca prima dată la mor- mânt și elice făcând groapa, punând cârpa, astrucându-o cu lespedile de pe cepaș, pe care se pune cu picioarele: „Când s’or împreuna aceste 2 dealuri, atunci să mai vină pe capul lui N.ᵣ spaimele; și, precum calc ieu lespedea asta, așa să se calce de vorbele mele (N. numele vrăjitoarei) Toți zmeii. Toate zmeoanele etc. (ca sus). Să primească în locoul lui N. 5 capete ce-i dau acnu, iar pre N. să-l lasă curat luminat etc. *) Ținând în mâni un mâț mârtoc negru, ori cocoș, (iar la femei o mâță ori puică) cu gura cârpită și picioarele legate, cari se îngrop de vii în o gomilă dintre 3 hotare. 64 La 40 de <|ile. Se ia dela bolnav 2 unghii, una dela mâna dreaptă, alta dela cea stângă; 9 musche, 9 buc. de tămâne etc, și se învăluie într’o țoală a bol- navului, cu cari ținendu-le subsîsîioră, se duce preste hotar la o movilă și le îngroapă acolo (în alt otar) blăstămând: Toți zmeii, Toate zmeoanele etc. etc. Să vă duceți Și resduceți,rsă nu mai întoarceți; Preste 9 țări Preste 9 mări Iar pre N. să-l lăsați curat luminat etc. Se crede: „că vădend careva primadată un om lovit de boala mare, să-l împungă cu un ac după cap, că se deșteaptă.” Cel cu boala mare „de ar mânca hirean ras pe rădzală începând cu o lingură, pănă la 29 linguri, în fie-care di cu una mai mult; și întors, cu una mai puțin, pănă iar ajunge la una, se vindecă de epilepsie.” Numărul lingurilor de hirean, le poate împărți după plac, cum să le mănânce, dar pre nemâncate și înainte de culcare, să ia cel puțin una. Se crede că hireanul ar limpedi creerii de sângele și apa ce-i tulbură, de capătă boala mare. JÂuba-lana. JOCURI DE COPII. „D’a mălaiu spart¹¹. „D’a mălaiu spart” se joc copii de ambe sexele la olaltă, și se pot juca cât de mulți. Toți jucătorii se țîn de mâni și formează o sgardă (un cerc), ca în „Horă”. Copiii de comun se prind d’o parte și fetele de cealaltă, sau împărechiți câte un copil și o fată. După-ce au jucat și au alergat de câte-va ori în cerc, doi copii, și anume cei mai mari din sgardă, stau în loc și rădicându-și sus mânile de cari se țîn, fără de a se desprinde cu celelalte două mâni de vecinii lor. Atunci părechea ce se află vis-a-vis de ei, în centrul cercului de cealaltă parte a sgărdii (cercului), se pro- voacă a se apropia de cei doi copii cari țîn mânile sus, și cari apro- piindu-se trec pre sub mânile acelora, iar după ei, toți ceialalți copii pe rând, unii după alții, fără a se desprinde — nici unul — de mâni. Când au trecut toți_ copiii, trec, adecă se întorc, și cei doi copii pe sub propriile lor mâni; și acuma s’a format un cerc așa, că toți copiii stau cu dosul unii cătră alții, și iar se întorc jucând, după cântece cântate, sar și strigă: „hai d’a mălaiu spart”. Când cei doi copii cari conduc jocul strigă: „Stați și la loc”, atunci iar își ridic mânile în sus, și copiii încep a trec© cu dosul înainte, cari după-ce au trecut, iar șe formează cercul 65 ca la început, După-ce au mai jucat și s’au întors așa în cerc, iar încep a trece pre sub mânile celor doi copii, dar acum care cum trece pre sub mâni, stă în loc fie-care păreche față ’n față, formând două rânduri sau coloane, ce se țin de mâni cruciș. Când a ajuns rândul și la cei doi copii, ce s’au ținut de mâni, a trece pre sub mânile lor, se întorc și ei, apoi încep a juca Măzărica, Ardeleana, ș. a. ținuți de mâni cruciș. D’odată strigă conducătorii: „stați și mânile sus“. Atunci toțiîșirădic mânile sus, iar cei doi conducători încep a trece pre sub toate mânile rădicate, urmați fiind de toți jucătorii, și care cum au trecut de cealaltă parte își rădică mânile sus, pentrucă toți copiii să treacă pe sub toate mânile. Dacă vr’o păreche s’a desprins — scăpat de mâni —, cel-ce a observat aceasta opresce jocul ținând mânile jos ca să nu mai poată trece alții, strigând: „N. și N. au spart mălaiul". Părechea din urmă opresce în loc pe cei doi scăpați de mâni, apoi aceștia trebue să se întoarcă înderăt pre sub mânile tuturor, când fie-care jucător are dreptul a-i lovi cu pumnii în spate „pentru-că au spart mălaiul;" și după aceea jocul se începe de nou, ș. a. m. d. SCIINȚĂ, LITERATURĂ ȘI ARTĂ. Din literatura străină. Românii din Selagiu. în revista „Erdâly" (nr. 8—9 din 1899) a reuniunii carpatine maghiare din Cluj, D. Boâr Miklos, ocupându-se cu poporațiunea Selagiului din punct de vedere etnografic, face o măgulitoare descriere a poporațiunii române din ace] ținut, pe care ținând, că va interesa pe cetitorii noștri, o reproducem în cele următoare: „Schițând pe scurt situațiunea etnografică a maghiarimei, trec la un alt grup mare de popor al Selagiului: la Valachi, despre cari datele noastre istorice, demne de credință, fac amintire începând dela 1226. Ei s’au așezat mai ântâi ca popor nomad de păstori în ținutul Crasnei, și în proporții mai mari — după Szikszai L. — numai pe timpul Anjouescilor (?) copleșesc ți- nuturile muntoase-păduroase ale comitatului nostru, mai ales valea Some- șului și poalele Bicului (Biikkalja). Ori cum ar sta însă lucrul, atâta e fapt, că ei ocupă astătji un mare teritoriu și au contopit în sine pe locuitorii multor comune maghiare, despre ce fac o tristă mărturisire isvoarele noa- stre istorice și acele nenumărate numiri maghiare de familii, cari figurează în matriculele bisericilor lor. Dar aceasta neaparținând strict obiectului meu, nu mă dimit în tractarea procesului de asimilare, ci revin la clasarea etnografică a Rumenilor, a Valachilor noștri. întâlnim interesante aparițiuni și în privința aceasta pe teritoriul Selagiului. E caracteristic, că din punct de vedere etnografic și locuitorii noștri de limbă valachă se pot împărți în cinci grupuri, anume: 1. în grupul etnografic de dincolo de Meseș, 2. de dincoace de Meseș, 3. din valea Someșului, 4. dela poalele Bicului și 5, ____66_____ dela poalele munților de aramă (râzaljai). Se găsesc și în ținutul Eriului ici-colo comune cu poporațiune valachă, dar acestea din punct de vedere etnografic abia merită amintire. Valachimea de dincolo de Meseș, întru cât aceasta parte s’a anectat la comitatul nostru cu ocasiunea nouei arondări comitatense, proprie nici n’ar aparține Selagiului, cum n’ar aparțină nici poporațiunea din ținutul Eriului; dar întru cât în decursul acestei schițări etnografice am considerat și împărțirea politică, îmi țin de datorie a aminti și aceasta poporațiune. Și de altfel etnografia rumenă aici poate găsi cel mai vast teren de lucru, căci dincolo de Meseș e cu totul altul poporul valaeh, decât dincoace. Are obiceiuri mai interesante, dintre cari multe — cum vom vede mai târdiu — sunt extraordinar de originale și surprind^toare; se îmbracă frumos; își pregătesce însuși țesăturile colorate de lână și produce astfel de modele, cât și altcum frumoasele neveste și fete apar ca tot atâtea (ține de munte între munții acoperiți cu păduri și de formațiuni admirabile. Moții cu părul lung sunt extraordinar de viguroși, figuri sdravene și portul lor îl constitue bunda, pieptarul frumos chindisit și cojocul. în satele icuite între munți și-au conservat obiceiurile străbune deplin, și în comunele Restolțul-deșert, Poarta de fer (Vaskapu) și Posa se pot întâlni figuri în adevăr tipice. Despre locuitorii din Restolțul deșert savantul nostru vice comite, Szikszai Lajos, a susținut, că sunt veritabile rămășițe de Daci, și făcut atent de dînsul, am petrecut trei minarial și paroch al bisericii ort. din Sibiiu-cetate, etc. In trei tomuri. ' Cu binecuvântare archierească. Tom. I. 324 pag. Cuvântări la dumine- ! cile de preste an. Tom. II. 219 pag. Cuvântări la prasnicele și sărbătorile j de preste an, precum și la casuale bisericesci. Tom. III. 352 pag. Cu- / ventări bisericesci la înmormântări, parastase și alte festivități funebrale. ■ Adaus de texturi biblice pentru cuvântări funebrale. Sibiiiu, 1898—99. 1 Tiparul tipografiei archidiecesane. Editura antorului. Tom. I. poartă în frunte portretul foarte bine reușit al autorului. Fie-care tom se poate- procura cu prețul de 1 fl. 50 cr.; pentru țările din afară 4 fr. Reco- mandăm aceste frumoase predice preoțimei noastre din cura animarăm. * Al doilea capitol din contabilitatea duplă. Afaceri de credit cambial și afaceri de bancă, de I. C. Panțu, profesor la școala comer- cială superioară din Brașov. Tipografia A. Mureșianu, 1900. Form. 8° 152 pag. Prețul 2 cor.— Atragem atențiunea publicului nostru, îndeo- sebi a celor ce se ocupă cu afaceri comerciale, precum și a membrilor din direcțiunile băncilor noastre și a funcționarilor acestora asupra acestei lucrări de neapărată trebuință. * Regulament de serviciu I. și III. parte pentru școalele de șărgi a armatei comune ces. și reg. și a honvezimei r. ung., compus de Demetriu Bardoși, prim-locotenent ces. și reg. în regimentul de infanterie nr. 37. Editura autorului. Sibiiu, 1900. „Tipografia*, societate pe acțiuni. O broșură format mic de 105 pag., menită să facă bune servicii ficiorilor noștri, lipsiți aproape de ori-ce cărți de instrucțiune în limba maternă. E a doua lucrare de acest fel a dlui D. Bardoși, al cărui zel pentru luminarea ficiorilor români din armată merită să fie relevat. Un cusur au de sigur lucrările dlui Bardoși și anume; că limba lasă de dorit; chiar și numai titlul acestei broșuri sufere de greșeli gramaticale. * Valorarea poamelor. Disertațiune poporală, rostită de Petru leremia, preot gr. or. rom., la conferența publică a despărțământului „Bocșa“ al „Asociațiunii*, ținută în 9/21 Maiu 1899 în Rafna. Editura despărță- mântului „Bocșa*. Bocșa-Germană, 1899. Tipografia lui Adolph Rosner. O broșură prea folositoare de 11 pag. 8°, prin a cărei răspândire harnicul despărțământ „Bocșa“ al „Asociațiunii¹¹ face prețioase servicii popo- rului nostru. * 71 Raportul anual al Societății academice social-literare ,România Jună* din Viena. Al XXIX-lea an administrativ dela 1 Novembre 1898 pănă în 31 Octobre 1899. Viena, 1900. Proprietatea societății. 46 pag. 8°. Extragem din acest raport următoarele date: Membri fund. 44, mem- bri onorari 117, m. emeritați 89, m. ord. 46, m. extraord. 3. Plenul so- cietății a ținut 13 ședințe ord., 3 festive și 3 literare; în ședințele lite- rare s’au cetit 12 operate. Pentru resolvarea agendelor societății, comi- telui a ținut 18 ședințe ord. Numerul actelor intrate e 152, iar al celor eșite 102. Numărul foilor încurse la societate: 46. Biblioteca constă din 1270 opuri în 1548 voi. și 313 broș. Starea averii la 31 Oct. 1899: 1. fondul neatacabil fl. 16,253’10, — 2. fondul de reservă fl. 450.— 3. fondul disponibil fl. 344’27’/₂. — 4. fundațiunea iubilară pentru cre- area unui alumneu român în Viena fl. 3142’73, — în total fl. 2O,19O’lO¹/₂. * Alsdfeher vdrmegye Monografidja. A apărut a doua parte a vo- lumului I. din aceasta lucrare, care se ocupă cu etnografia comitatului Albei-inferioare, locuit de 151,397 Români, față cu 37,720 Maghiari și Ger- mani. Partea aceasta stă din trei capitole principale, lucrate de trei scriitori și tractând în cap. I. Lâzăr Istvân despre poporul maghiar, în cap. II. Weinrich Frigyes, despre poporul săsesc, și în cap. III. — nu se putea altul — Moldovan Gergely despre poporațiunea română a comitatului. Fie-care din cei trei autori tractează aproape după același plan și sistem rapoartele etnografice ale celor trei grupuri de popoare, făcend cunoscute rapoartele de locuință, întocmirea casei, îmbrăcămintea, modul de traiu, ocupațiunea, datinele, religiunea, credința, limba și poesia acelora. Capitolul privitor la Români, apărut deja mai nainte, în voi. separat, cuprinde mai bine decât jumătatea lucrării din chestiune, ilustrată cu mai multe de- semnuri și icoane, representând porturile maghiare, săsesci și românesci din comitatul Albei inferioare. Revista Revistelor. «Veselia*. Sub acest titlu apare dela începutul anului curent o nouă foae umoristică română în Arad. Redactor: Emanuil Maglașiu. Aceasta foae apare odată pe septemână; abonamentul pe ‘/₄ de an 1 fl. = 2 cor. Se poate prenumera la administrația „Veseliei" în Arad, Aranykez utcza. * «Revista llustrată«. Administrația acestei reviste avisează pe abo- nenți să fie liniștiți pentru întârcliarea întrevenită în aparițiunea revistei, din causă, că aranjamentul tipografiei, ce și-a procurat-o, âncă nu s’a putut termina. In scurt timp revista va continua să apară regulat. * „Revista Ilustrată¹¹. Foaie enciclopedică literară lunară. Proprietar, editor și re- dactor responsabil loan Baciu, preot gr.-cat. în Șoimuș, u. p. Șieul-Mare (Nagy-Sajo) Tran- silvania. An. 11. 1899. Tipografia Carol Csallner, Bistrița. A apărut în 1899 în 12 broșuri lunare format folio. Din materiile publicate remarcăm; Poesii, de: Enea Pop Bota, Maria 72 Cioban, Gr. Coșbuc, Emilian, Gr. Simu, ș. a. Mai multe schițe topografice și biografii. Studii ( literare și filosofice. Higiena, de Dr. Elefterescu. Articole sociale, novele, schițe, povești, l legende. Material folkloristic, etc. și numeroase portrete și ilustrațiuni. l’e viitor Revista va apare de 2 ori pe lună în broșuri de câte o coală tot în formatul vechiu, remânend tot prețul de abonament de păn’acum: 12 cor. în țeară, și 15 franci pentru străinătate. Abo- nenților, cari vor solvi anticipativ prenumerațiunea pe anul întreg, direcțiunea le pune in prospect, că vor primi gratuit un tablou frumos și vor ave și alte favoruri. „Archîva“. Organul Societății sciințifice și literare din Iași. Director: A. D. Xe- nopol. Anul X. 1»99. lași. Editura societății. Tipografia H. Goldner. A apărut ca și mai nainte în 12 numeri (6 broș. de câte 2 numeri), format 8° mare. Abonamentul pe an 15 lei. In nr. 11—12 se termină importantul tractat al d-lui A. D. Xenopol: Principiile fun- damentale ale stiteior. Din celalalt material publicat mai remarcăm articole de T. A. Aguletti: Religiunea Heteenilor; Dr. N. Leon.- Botanica medicală a poporului român; I. Găvănescul: Pedagogia lui lohn Locke; 1. Paul: Țeranul român și cel ungur din Ardeal; Ștefan Ruscior-Roșior: Calomnia calomniosa; Gh. Ghibănescu: Donici si Alexandrescu în 1842; Th. Rossetti, A. G. Mavrocordat, G. T. Chirileanu, Dr. K. Riehter, T. Rossetti- Bălănescu și D. Hurmuzescu. Poesii de: D. G. lamandi, 1. Barberis, 1. Laur, Ana Conta- Kernbach, Corregio, 1. B. Hetrat, A. Vojen și Giordano. 15 dări de seamă; 7 documente istorice și diferite notițe. „Foaia Scolastică.". Organ al Reuniunii învățătorilor gr.-cat. din archidiecesa gr.-cat. de Alba-Iulia și Făgăraș. Anul 1. 1899. Redactor: loan F. Xegruțiu. Editor: Reuniunea. Blas, tipografia seminariului archidiecesan. A apărut in anul 18y9 in 21 numeri, format 4° mare, la 1 și 15 a fie-cărei luni. Abonamentul pe an 3 ti. Din cuprinsul anului 1. remarcăm: articole pedagogice, pedagog.-istorice., metodice, ocasionale și disertațiuni, de: A. M. Popa, Elie Câmpean, Dr. Era. Elefterescu, G. B. Boeriu, George Muntean, Gr. Tcodosiu, 1. Diacon, 1. F. Negruțiu, loan Rațiu, los. Velcean, luliu Birou, M. 1. Găzdac, M. 1. Rădulescu, Mc. Pop, P. Ungurean, S. Nicoara, Teodor Vandoi și V. Gr. Borgovan; apoi afaceri de ale Reuniunii, corespondențe și rapoarte. Ad Nr. 146—1900. CONCURS LITERAR. Se publică concurs pentru un premiu de 500 coroane, care se va decerne celei mai bune lucrări asupra vre unui subiect din istoria insti- tuțiunilor culturale ale Românilor din Ungaria și Transilvania, și anume asupra instituțiunilor de învățământ ori asupra societăților sau altor în- treprinderi și așezăminte culturale române din patrie. La concurs se vor admite numai lucrări în extensiune de cel puțin 10 coaie tipar 8° mare, cari vor cuprinde o expunere critică a desvoltării instituțiunilor de cari se ocupă și vor arăta resultatele realisate, precum și condițiunile și piedecile activității acelor instituțiuni. Censurarea lucrărilor, ce vor întră la concurs, se va face prin o co- misiune compusă din 5 membri aleși de comitetul central. Decernerea premiului se va face de comitetul central după ascultarea raportului co- misiunii. Manuscriptele trebue provădute cu o devisă și un plic, care să cu- prindă numele și adresa autorului; se vor scrie în caiete de format 4° mare, pe o singură față a foilor, și se vor trimite la adresa presidiului Asociațiunii (Sibiiu, strada Morii Nr. 8) cel mult pănă la 30 Iunie 1101 st. n. Lucrarea premiată se va tipări pe spesele Asociațiunii în cel puțin 1000 exemplare, din cari jumătate trec în proprietatea autorului. Din ședința comitetului central al Asociațiunii, ținută în Sibiiu la 8 Martie 1900. Dr. Ilarion Pușcariu m. p., Dr. I. Beu m. p., vice-președinte. secretar II. Transilvania. Partea oficială. 41 Nr. 229—1900. Proces verbal din 5 Aprile 1900. Ședința ordinară a comitetului central al Asociațiunii. Președinte: losif St. Șuluțu. — Notar: Dr. Ilie Beu. — Membri presenți: Zacharia Boiu, Partenie Cosma, loan Crețu, Dr. Ilie Dăian, Dr. Corn, Diaconovich, George de Maxim, loan Popovici, Leontin Simonescu și Onoriu Tilea. 63. Cu verificarea procesului uerbal al ședinței de acli Se încredințează domnii: Partenie Cosma, loan Crețu și George de Maxim. 63. (223—1900). Dl Dr. Ilarion Pușcariu, vice-presidentul Asocia- țiunii, prin scrisoarea sa ddto 5 Aprile a. c. aduce la cunoscință, că din causă de morb nu poate participa la ședința de adi. Spre scire. Cu conducerea ședinței de acți se încredin- țează dl losif St. Șuluțu. 64. (214—1900). Se presentează raportul comisiunii exmise prin conclusul Nr. 44 din 8 Martie a. c. pentru censurarea scrierii „Economi- sarea“ de T. I/. Păcătian, înaintată la concursul literar publicat sub Nr. 940—1900. Pe basa acestui raport se decide: Asupra premiării acestei scrieri se va decide după expi- rarea terminului de concurs. 65. (174—1900). Dnul Nicolau Zigre, advocat în Oradea-mare și delegat al comitetului central, înaintează cu data 5 Martie a. c. procesul uerbal al adunării constituante a despărtementului „Grade*, ce s’a ținut în Oradea-mare la 26 Februarie a. c. Se constată următoarele: 1. Dl Nicolau Zigre a deschis adunarea constituantă prin o vorbire acomodată, arătând scopul și misiunea Asociațiunii și salutând de bu- năvenire pe cei presenți; după aceea a numit notar ad hoc pe dl An- dreiu Horvath și cassar ad hoc pe dl Dr. Coriolan Pap. 2. S’au înscris membri ordinari ai Asociațiunii, solvind taxa pre- scrisă, dnii: loan Genț, paroch; Petru Suciu, protopresbiter em.; Petru Mihuț, protopop; Petru Pântya, comerciant; losif Diamandi, contabil; Andreiu Horvath, paroch; loan Groza, protopop; Nicolau Roxin, pro- topop; Grigoriu Dărăban, notar; loan Gherlan, notar; Mihaiu Popa, notar; loan Bibescu, proprietar; losif Roman, advocat; Georgiu Dudu- lescu, paroch; Clemente Hosszu, cassar; Samuil Ciceronescu, preot; Georgiu Farkas, advocat; Romul Popa, învățător; Dr. Corneliu Nyeș, medic. Dela toți aceștia s’a încassat suma de 218 coroane, care s’a expedat la cassa centrală. 3. S’a ales comitetul cercual și anume president dl Nicolau Zigre, iar membri în comitet dnii losif Roman, Artemiu Sarkadi, Toma Păcală, și Dr. Florian Duma. 5 42 Transilvania. Partea oficială.. 4. S’a decis a se cere pe sama despărțementuiui înființat asem- > narea a 20% după sumele încassate. j Procesul verbal se ia spre scire. Dnii amintiți sub 2. 1 se declară membri ordinari ai Asociațiunii. Alegerea comite- 1 tului cercual se aproabă. Pentru trebuințele despărțementuiui j se asemnează 20% după suma de 218 coroane. Dlui Nicolau ’ Zigre comitetul central exprimă mulțămită sa pentru serviciile ;| prestate Asociațiunii în calitate de delegat. 66. (175—1900). în legătură cu conclusul Nr. 36 din 8 Februarie j a. c. dșoara Maria Cioban răspunde următoarele: j 1. Se învoiesce, ca colecțiunea de modele, pe care o poate pune ) la disposiție din 1 pănă 15 Maiu a. c., să fie examinată în presența Ș dînsei de alte persoane competente. 2. Edarea albumului să se execute în mai mulți ani de-a rândul edându-se în fie-care an câte o broșură, pentru cari dînsa dispune de material suficient, care eventual se poate întregi cu modele primite din alte părți. 3. Albumul să se tipărească în cel puțin 1000 exemplare â 1 co- roană. 4. Profitul, ce va resulta din vinderea acestor broșuri, să se fructi- fice pentru întemeiarea unui fond menit a ajutora fete sărace de preoți și învățători, cari vor studia la școala Asociațiunii. Comitetul central din nou se declară în principiu pen- tru edarea unui album de modele de cusătură românească; crede însă, că în felul propus de dșoara Maria Cioban nu se poate executa în mod mulțămitor. De aceea decide câștigarea unei colecțiuni proprii de astfel de modele. Executarea ace- stui conclus se concrede biroului. 67. (176—1900). Dl George Baderca din Mehadica donează pentru museul Casei naționale 2 bancnote austriace dela 1800, una de 1 fl. și alta de 5 fl. Se primesce cu mulțămită. 68. (177—1900). Direcțiunea despărțementuiui ,Oșorheiu“ raportează cu data 4 Martie a. c. că comitetul cercual în ședința sa dela 18 Ianuarie a. c. 1) a decis înființarea a trei agenturi și trei bibliotece poporale și 2) s’a constituit alegându-se vice president dl loan Pantea, notar dl Ștefan Kusu, cassar dl Filip Pop și controlor Nicolau Vulc. în legătură direc- torul cercual cere a se dona cărți disponibile pentru amintitele trei bi- bliotece poporale. Spre scire aprobându-se conclusele aduse. Pentru biblio- tecele poporale se donează câte 3 exemplare din: a) Higiena copilului de S. Stoica; b) Povești din popor de I. Pop Reteganul; Transilvania. Partea oficială. 43 c) Istoria agriculturei de I. Loser; d) Regulamentul de serviciu de D. Bardoși; e) Foișoara „Telegrafului Român“, anii 1876—77; f) Compendiu de pedagogie de Dr. II. Pușcariu; și câte 1 exemplar din: g) Agrologia, tom. I., de Dr. G. Maior și h) Istoria literaturei române de Aron Densușianu. 69. (144—1900). Direcțiunea despărțementuiui „Orăștie" înaintează cu data 23 Februarie a. c. procesul verbal al adunării cercuale, ce s’a ținut în Vaidei la 15 Octobre 1899. Se constată următoarele: 1. S’a presentat și luat spre scire raportul comitetului cercual despre activitatea sa dela ultima adunare cercuală încoace și rațiociniul cassei pe 1898 și 1899. Acest din urmă arată un activ de fl. 130.36, care e menit a acoperi trei ajutoare deja votate pentru învățăcei-meseriași. 2. învățătorii Nicolau Voina din Vaidei și loan Muntean din Cugir au disertat despre stupărit și despre economia rurală rațională; iar după aceea s’au distribuit 160 broșuri de conținut instructiv poporal. 3. S’au înscris membri ordinari noi, solvind taxa prescrisă, dnii: Zaharia Tilicea, preot, Nicolau Dubleș notar, Comuna politică Vaidei și Comuna bisericească gr. or. din Vaidei; iar dl Dr. Aurel Muntean, membru pe viață, a mai solvit fl. 100⁻—, înscriindu-se membru fundator al Aso- ciațiunii. 4. S’a statorit un premiu de 10 coroane, care se va decerne la proxima adunare cercuală acelei femei, care va arăta cel mai bun spor întru cultivarea legumăritului. 5. Delegați pentru proxima adunare generală s’au ales dnii Dr. Silviu Moldovan și Aurel P. Barcian. 6. S’a ales comitetul cercual pe restul periodului și anume director dl Vasilie Domșa, iar membri în comitet dnii Aurel P. Barcian, Dr. Romul Dobo, Petru Belei și Laurian Bercian. 7. Cu compunerea proiectului de budget pe 1900 s’a încredințat comitetul cercual. Cu ocasiunea acestei adunări s’a încassat suma de fl. 190.70, din care la cassa centrală s’a trimis fl. 152.56. Procesul verbal se ia spre scire și conclusele aduse se aproabă, în special se aproabă alegerea comitetului cercual. Dnii Zab. Tilicea, N. Dubleș, Comuna politică Vaidei și Co- muna bisericească gr. or. din Vaidei se declară membri ordi- nari ai Asociațiunii, iar dl Dr. Aurel Muntean membru fundator, având a fi provăcjut cu diploma prescrisă. 70. (194—1900). Mihail lancu, loan lancu și losif lancu din Vidra de jos, cumpărători de realități din remasul lui Aram lancu, se roagă cu data 20 Februarie a. c., ca să li se ierte interesele după capitalul restant. 5* 44 Transilvania. Partea oficială. Cererea nu se poate încuviința. Acest conclus este a se comunica și dlui Dr. Zosim Chirtop. 71. (195—1900). Direcțiunea școalei civile de fete înaintează cu data 16 Martie a. c. procesul uerbal al conferenței corpului didactic din 2 și 3 Martie a. c. Se constată: 1. S’a statorit textul planului de învățământ în urma însărcinării primite dela comitetul central prin conclusul Nr. 25 din 8 Februarie a. c. Acest plan de învățământ arată următoarele abateri dela planul minis- terial Nr. 29000 din 1887. d) pentru limba română, ca limbă de propunere, se adoptează textul prescris în planul ministerial pentru limba maghiară; b) pentru limba maghiară se statoresce un plan nou, corăspundător trebuințelor școalei noastre și conform posiției, ce acest studiu ocupă între celelalte obiecte de învățământ; c) în considerarea, că în planul școalei noastre pentru limba ro- mână, ca limbă de propunere, a trebuit să se inducă 13 oare la săptă- mână, ceea-ce în planul ministeriul lipsesce, — în cadrul planului gene- ral de oare, care prevede un maxim de 26 oare la săptămână, a trebuit să se reducă numărul oarelor pentru câte-va obiecte; cu toată reducerea maximul oarelor în planul școalei noastre atinge cifra de 28 la săp- tămână. S’a redus: în cl. I. desemnul și lucrul de mână cu câte 1 oară; în cl. II. lucrul de mână cu 1 oară; în cl. III aritmetica cu 1 oară și în cl. IV gimnastica cu 1 oară. 2. S’a statorit consemnarea manualelor de învățământ pentru 1900—1901, care s’a înaintat și inspectorului regesc. Procesul verbal se ia spre scire. Textul planului de în- vățământ presentat se aproabă și se însărcinează biroul a-1 înainta la ministrul instrucțiunii publice pentru exoperarea aprobării. — Consemnarea manualelor se ia spre scire. 72. (201—1900). Secretarul II raportează, că din „Dietetica poporală* de S. Stoica s’au vândut 10 ex. și anume 5 ex. prin despărțământul „Hațeg* și 5 ex. prin Librăria archidiecesană din loc. Pentru aceste exemplare s’a încassat suma de 15.30 coroane, din care jumătate compet autorului. Spre scire. Oficiul de cassă se îndrumă a trimite dlui S. Stoica suma de 7.65 coroane. 73. (185 și 207—1900). Se anunță, că dl Petru ionașiu, funcționar în Timișoara, s’a înscris membru pe viață, solvind suma de 200 coroane, și dl Aurel Popouiciu, învățător în Broșteni, membru ordinar al Asociațiunii. Dl P. lonașiu se declară membru pe viață având a fi provăcjut cu diploma prescrisă, și dl A. Popoviciu membru ordinar. Transilvania. Partea oficială. 45 74. (209—1900). Se anunță decodarea membrului fundator Georgiu Visa din Zlatna. Comitetul central dă expresiune condolenței sale prin ridicare, avend a se exprima și familiei condolența comitetului. 75. (212—1900). Direcțiunea despărțementului „Gomloș-S.-Miclăuș îna- intează procesul uerbal al ședinței comitetului cercual din 18 Martie a. c. In această ședință s’a decis înființarea mai multor agenturi și ținerea proximei adunări cercuale a treia di de paști în B.-Comloș. Spre scire cu aprobarea concluselor. 76. (95—1900). Se raportează, că în primul cuartal al anului cu- rent au fost provocați prin mandat postai 439 membri, ca să-și achite taxa restantă pe 1899. Au plătit 266 și au refuzat plătirea 173 membri. Raportul se ia spre scire. 77. (223—1900). Vice-presidentul cere prin scrisoarea sa ddto 5 Aprile a. c. o îmbunătățire a simbriei noului servitor de cancelarie loan Rociu, angajat în locul vechiului servitor dimis din serviciu. Simbria servitorului de cancelarie se urcă cu începere dela l Aprilie a. c. la fl. 25.— lunar. D. u. s. los. St. Șuluțu m. p., — Dr. Beu m. p., secretar II. — S’a verificat. Sibiiu, în 9 Aprilie 1900. George de Maxim m. p. P. Cosma m. p. 1. Crețu m. p. DIN DESPĂRȚEMINTE. Despărțementul „Bocșau. Despre activitatea desvoltată din partea comitetului cercual al acestui despărțământ și despre momentele mai în- semnate din viața despărțământului dela înființarea sa întâmplată la 11 Septembre 1898 pănă la finea anului 1899 domnul director Ion Budințian a făcut un raport detailat, din care dăm următoarele: comitetul cercual s’a constituit în 15 Octobre 1898, în 10 Decembre a acelui an „și-a pre- cisat un plan de acțiune, în cadrul căruia, — amăsurat împregiurărilor locali — să se aibă în apropiată vedere, pe lângă cultura spirituală și morală, cultura economică și cu ea și bunăstarea poporului. Spre a lucra cu folos și a face și poporului accesibile scopurile ce le urmăresce Asociațiunea, comitetul însuflețit pentru causa ce o servesce, a decis a eși de-adreptul în mijlocul poporului spre a respândi lumină prin ținerea de conferințe publice, și pe calea disertațiuuilor rostite în limbagiu poporal a-i face cunoscute progresele reportate pe terenul cultural și economic de popoarele înaintate, stăruind pe calea aceasta a deștepta și în poporul român interesul față de ce e bun, frumos și folositor, și prin aceasta a-i întări voia de a propăși și de a începe o eră nouă de viață“. 46 Transilvania. Partea oficială. Comitetul cercual a ținut 6 ședințe ordinare, 1 extraordinară și o adunare cercuală, în cari s’au adus 19 concluse, privitoare la consolidarea despărțământului, la activitatea ce au să desvoalte membrii comitetului, etc. Numărul exibitelor a fost 55. De o deosebită importanță este conclusul luat în ședința dela 10 Decembre 1898, în care comitetul și-a formulat programa pentru începerea activității sale, a împărțit despărțământul în cercuri mai mici, designând anume pe câte un membru al comitetului cercual pentru fie-care din aceste subîmpărțiri, cu misiunea de a lucra în comunele ce-i aparțin pentru realisarea scopurilor Asociațiunii, să înființeze agenturi și să țină conferințe publice de cuprins economic. Fie-care din membrii comitetului a lansat câte un apel în comunele aparținătoare, invitând pe toți să între în sinul Asociațiunii. Resultatul acestui apel a fost mulțămitor. Cel mai de forță punct din programa activității comitetului s’a do- vedit a fi: eșirea prin comune în scopul de a ține conferințe publice. Astfel comitetul a hotărît ca tot la două luni să tină câte o ședință de comitet, căreia să-i urmeze câte o conferință publică. Prima conferință publică s’a ținut la 5 Martie 1899 în comuna Colnic, în care s’a făcut istoricul Asociațiunii, s’a vorbit despre pomărit și legumărit, cum și despre ținerea și prăsirea vitelor. A doua conferință s’a ținut în comuna Vașiova la 6 Aprile 1899, unde s’au tractat aceleași subiecte ca și în prima conferință. A treia conferință s’a ținut la 21 Maiu 1899 în comuna Rafna, unde iarăși s’a făcut istoricul Asociațiunii, s’a vorbit despre economia rațională și valorarea poamelor. Tractatul din urmă s’a și tipărit. Adunarea cercuală s’a ținut la 17 Septembre 1899 în Bocșa-română. în această adunare s’a cetit raportul comitetului, rațiociniul, proiectul de budget și s’a ales un membru în comitet; apoi s’au ținut disertațiuni despre albinărit, despre cruțare și păstrare, despre straturile calde și în- ' semnătatea lor în grădinărit, despre însemnătatea și folosul portului ro- mânesc din punct de vedere al frumseții, trăiniciei și al sănătății, precum și despre felurile mâncărilor românesci și influință lor binefăcătoare la desvoltarea organismului. între conferențiari s’au distins domnii: Ion Budințan, Ion Marcu, Ștefan Albu, Petru Ieremia și Coriolan Zuiac. După disertațiuni a urmat împărțirea premiilor, prin cari se inten- ționează remunerarea dreptelor silințe și merite câștigate cu onestitate pe ori-ce teren al economiei. Au fost premiați cu 8 galbini 7 locuitori din Bocșa-română. Ca un ce foarte îmbucurător este a se nota, că locuitorilor din Bocșa-română și giur s’au distribuit cu prețul neînsemnat de 16 cr. bucata 1735 altoi de câte 3 ani, câștigați prin întrevenirea antistiei comunale din Bocșa-germână dela grădina economică din Lugoj. Transilvania. Partea oficială. 47 Pănă la finea anului 1899 au fost percepțiuni 544 fl., din cari 473 s’au trimis cassei centrale, iar 71 fl. s’au folosit pentru trebuințele des- părțementuiui. Domnul director Budințan a făcut o donațiune de 73 bucăți scrieri economice, cu cari s’a pus basă bibliotecelor poporale înființate. Membri cu finea anului 1899 erau: 67 ordinari și 109 ajutători. Biblioteca despărțementuiui pănă la finea anului 1899 constă din toate opurile edate de „Reuniunea română agricolă din comitatul Sibiiului", din Grădina de legumi de loan F. Negruțu și din partea I. din opul d-lui Dr. George Maior „ Agrologia*. Agenturile și bibliotecele poporale ale despărțementuiui. Agenturi con- stituite în toată forma cu finea anului 1899 erau trei: în Bocșa-română, Vașiova și Rafna; iar bibliotece poporale 4, și anume în comunele citate mai înainte și în Călnic. Domnul director este de credința că, trecuți peste greutățile înce- putului, și generalisându-se în cercuri tot mai largi scopurile, la cari țîntesce Asociațiunea, cât mai mulți fii inteligenți ai poporului se vor înrola sub stindardul cultural al Asociațiunii și vor veni în ajutor co- mitetului cercual, contribuind atât cu obolul cât și cu forțele lor spirituale la promovarea culturei naționale. * Despărțementul Ludos. în decursul anului 1899 s’au ținut o ședință de comitet și o adunare cercuală a despărțementuiui. în ședința comi- tetului ținută la 2 Martie, între altele, comisiunea însărcinată a percurge comunele despărțământului pentru a câștiga membri — a fost solicitată din nou a satisface angajamentului luat și căruia trebuia să satisfacă âncă în 1898. în urma acestei solicitări numita comisiune a cutrierat aproape toate comunele din despărțământ, înscriind 28 membri ordinari și 21 ajutători, cari s’au obligat moralminte a solvi taxele în decursul anului; însă pănă de present puțini au satisfăcut îndatorire! luate. Prin urmare în ședința din 18 Ianuarie 1900 presidiul a fost rugat să-i pro- voace din nou a-și achita taxele. Adunarea cercuală s’a ținut la 11 Iulie în Iclănzel. Cu ocasiunea adunării s’a făcut și o petrecere, dela care a resultat pentru despărțământ un venit de 20 cor.; acestea împreună cu 14 cor. taxe dela membri aju- tători s’au reținut la despărțământ, iar taxele dela membrii ordinari în suma de 80 cor. s’au trimis cassei centrale. D-1 director se plânge, că bogata laicime din Câmpie, proprietari de câte 400 și 500 jug. de păment, nu se interesează de loc de Asociațiune, nici baremi membri nu se fac. Dar totuși speră că. pe lângă muncă continuă din partea preoțimei și învețătorimei, se vor pute îmbunătăți cu timp împregiurările nefavo- rabile de acji. 48 Transilvania. Partea oficială. Despărțământul Sibiiu. Comitetul cercual și-a pus toată silința întru desvoltarea unui interes cât mai mare în toate cercurile acestui ținut față de scopurile Asociațiunii. Punctul de căpetenie la manifestarea unei rodnice activități și la angajarea tuturor factorilor pentru realisarea tendințelor, ce se urmăresc, l-a format și de astădată adunarea cercuală, care s’a ținut anul acesta la 27 Iunie v. în Poplaca. Constată cu regret, că poporul în multe locuri nu este âncă inițiat în țînta, ce Asociațiunea urmăresce, și de aici indiferentismul întimpinat pe alocurea. în ședințele comitetului s’au resolvat afacerile curente. în cea din 4/16 Novembre comitetul a primit cu părere de rău demisiunea fostului secretar dl Dr. Elie Cristea, care din causa multor agende oficioase a fost silit să se retragă, și în locu-i a fost ales dl Nicolae Vătășan, colaborator la „Te- legraful Român". Cu finea anului despărțământul are 48 membri, dela cari taxele au incurs regulat. * Despărțământul Abrud-Câmpeni, conform raportului dl dir. Dr. Basiliu Preda, și-a ținut adunarea cerc, la 23 Iulie 1899 în comuna Lupșa, în care s’a luat spre scire raportul anual al comitetului cerc., s’a proiectat budgetul pro 1900 la intrate și eșite cu Cor. 830, s’au încasat dela membri noi și vechi Cor. 584 și 5 acțiuni de ale inst. „Munteana" în valoare nominală de 200 cor., s’au cetit două disertațiuni: „însemnătatea biblio- tecelor poporale pentru înaintarea în cultură a poporului român" de Demetriu Goia, și „Preoții cei ce-și țin bine diregătoria cu îndoită cinste să se cinstească, mai ales cei-ce se ostenesc în cuvânt și în învățătură", de loan Todescu. Pe seama despărț. s’au reținut cele 20% statutare în suma de 76 cor. 40 fii. iar 507 cor. și 60 fii., și acțiunile dela „Munteana" s’au așternut comitetului central. în decursul anului 1899 comitetul cerc, a ținut 4 ședințe, toate în Abrud, și anume în 13/ÎII, 12/VI, 17/VII și 13/IX. în aceste ședințe a resolvat toate chestiunile curente, a luat mă- surile de lipsă pentru încassarea taxelor, a pregătit raportul anual și pro- iectul de budget pentru adunarea cerc., a făcut pașii de lipsă pentru po- tențarea activității agenturilor înființate în comunele din despărțement, a distribuit suma de cor. 76.40 reținută din taxele încassate, astfel că cor. 33 le-a destinat pentru biblioteca poporală, cor. 33 s’au transpus ca ajutor Reuniunii femeilor române din Abrud și giur, iar cu cor. 10.40 s’au acoperit spesele biroului. în fine din suma numită mai sus și din contribuiri benevole ale membrilor s’au cumpărat cărți pentru biblioteca poporală, care în 1899 a și funcționat cu bun succes în comuna Sohodol. Comitetul cerc, precum în trecut așa și în viitor își va da toată silința pentru înaintarea scopurilor juste și mărețe ale Asociațiunii. Redactor: Dr. C. Diaconovich Tiparul Tipografiei archidiecesane.