TRANSILVANIA ORGANUL ASOCIAȚIUNII PENTRU LITERATURA ROMÂNĂ ȘI CULTURA POPORULUI ROMÂN. Nr. VI. Sibiiu, Iunie 1899. Anul XXX. CULTURA POPORULUI. Toată lumea scie, însăși țărănimea se convinge tot mai mult, că numai cultura duce la fericirea individului și popoa- relor. De aici sforțarea generală în toate statele și la toate popoarele pentru a planta cultura în massa mulțimei, neescep- ționând nici femeea, care formează jumătate din neamul ome- nesc. De aici și stăruințele Românilor pentru înaintarea în cultură pe toate căile și în toate modurile. Nu se poate nega, că doară n’am propăși în cultură, dar de altă parte nu se poate nega nici aceea, că cultura poporului nostru este paralisată atât prin legi, cât și prin indiferentismul multor conducători. Dar ori-câte bețe se pun din partea străinilor în roatele carului, ce are să poarte sămența și pe sămenătorii culturei noastre, și ori-cât de grea i-se face calea și altfel destul de anevoioasă, — mult mai simțitoare și desastroasă în urmări este negligența multora din noi, cari suntem chemați să pro- movăm cultura în massele poporului; când se scie, că cu un popor lipsit de cultură, cum, durere, este âncă al nostru, ca și cu o armă tocită, nu vom pute să tragem deget cu neamurile, cari au ajuns foarte sus pe scara culturei și în urma avântului luat deja, se ridică în continuu, pe când noi abia am ajuns pe treapta cea dintâi a ei. Pe când alte neamuri, s. e. Sașii, Nemții, Ovreii ș. a. aproape toți: tineri și bătrâni, bărbați și femei sciu carte și sunt mai cultivați, prin urmare mai disciplinați și mai ușor 14 190 disciplinabili; pe când ei sciu purta o economie mai rațională, au apucat în mâni meseriile și negoțul și-i aflăm peste tot locul în frunte, pe atunci noi nu facem încordări, ca cultura, adevărata cultură, și pe urma ei și bunăstarea să se împămân- tenească cu o oară mai curând la iubitul nostru popor. Iar fără încordări înzadar vom aștepta schimbarea împregi urării or de acți. în această ordine de idei ne vom întreține asupra căilor și mijloacelor menite a înainta cultura poporului. între aceste vom număra: 1. școala, 2. biserica, 3. asociațiunile și, în legătură cu ele, bibliotecile poporale. 1. Școala. / Școala este cea dintâi și cea mai însemnată instituțiune, ce un popor o poate avă. Ea este menită a lumina mintea tinerimei, ca să cunoască în mod temeinic tot ce o încunjoară, să aibă idei clare de modul existenței sale, de făcătorul său, de drepturile și datorințele sale ca individ, ca membru al familiei, comunei, națiunii, statului etc. Ea are să trezească și desvoalte în elevi dorințele și aplecările spre tot ce e bun, drept, frumos și folositor. în deosebi ea trebue să crească caractere, de cari atâta lipsă avem. Sublim e scopul școalei, și totuși resultatele, ce ea ni-le ofere — cu deosebire școala poporală — nu sunt de loc în proporțiune cu jertfele, cari se aduc pentru susținerea ei. Deși avem în toate comunele școale poporale de cel puțin 3 decenii, totuși contingentul celor sciutori de carte, cu tare puține excepțiuni, este aproape nul. Pentru pregătirea învățătoriloi’ s’a făcut foarte mult; în preparandii nu s’au mai primit tineri fără nici o pregătire, ci — cel puțin — trecuți prin o școală normală (capitală). Cei mai mulți însă au făcut câteva clase de gimnasiu; astfel, că în preparandii, mai ântâiu cu cursuri de câte doi, după aceea de câte trei ani, au putut să facă îndestulitoare pregătiri pentru chemarea lor. Salarele, la început foarte modeste, s’au ridicat cu încetul la 200 fl., mai târziu la 300 fl., și acum cu ocasiunea celui dintâiu cuincuenal la 350 fl., adaugendu-se din cinci în cinci 191 ani cuincuenalele de câte 50 fl. până când salarul întreg va ajunge la 550 fl., fără cuartir, lemne, grădină ș. a. Dacă aici mai adaugăm și împregiurarea, că învățătorul deficient, iar în cas de moarte, văduva și orfanii rămași în urma lui, beneficiază și de pensiune, corpul învățătoresc nu se poate plânge, că ar fi victimă unei neinteresări complete, în ce privesce presentul și viitorul sorții sale și a familiei. Dacă însă nu se face și mai mult din partea poporului, atunci nu poporul e de condamnat, ci în cele mai multe cașuri învățătorul. Pentru-că, unde după mai mulți ani, nu se vede nici spor în școală și nici afară de școală vr’o urmă de încercări cu ceva efect pentru a înteți înaintarea poporului, acolo sigur vina cade asupra învățătorului și cel mult și a altor factori conducători. Și tot numai puținului interes al învățătorimei se poate atribui și îndărătnicia poporului de a plăti cuincuenalele, mai bine recurgând, pe lângă ori-și-ce pericole, la ajutor străin. Cu totul alta ar fi fața trebilor noastre școlastice, când în fie-care comună ar funcționa un învățător desinteresat, plin de rîvnă și devotament pentru chemarea sa, pe urma căruia s’ar vedâ răsărind ca din păment lucruri bune fel și fel. Să nu ni-se răspundă, că aceste ar fi utopii. Nu sunt utopii. învățătorii zeloși în toate privințele însă sunt foarte rari. Cei mai mulți numai își plătesc urechea în școală și câne-cânesce fac câte ceva. Cursul prescris al învățământului de 8 luni se scurtează pe cât numai se poate și adesea din 8 abia rămân 5, cel mult 6 luni; iar activitatea afară de școală a învățătorilor, în cele mai multe cașuri, nu plătesce o para chioară. Și aceste rele de unde vin ? învețătorul iese din institutul preparandial binișor pregătit îndată după 18 ani, adecă în vîrsta cea mai frumoasă a vieții, când ideale pentru fericirea neamului și a lui proprie îi încălzesc inima. Și pentru-ce oare se stînge atât de îngrabă zelul seu ? Pentru-că, să o spunem drept, acesta nu e nutrit în continuu. Candela, în care nu se pune oleu în intervale regulate, trebue să se stingă și așa e și cu învățătorimea noastră. Pregătită mai bine sau mai rău, ea totuși e pregătită și grijind ca pregătirile să și-le 14* 192 amplifice fără preget și după pășirea în vieața publică, nu ni s’ar presentă trista priveliște, ce astăcji ni se presentă. Un învățător, care se cultivă neîntrerupt este mai destoinic de a cultiva și pe alții, — școlari și popor, — și de a săvîrși lucruri prin cari să se înalțe în ochii mediului unde trăesce. Un astfel de învățător nici-odată nu dă înlături din calea cea dreaptă, pe care trebue să urmeze. El se scie acomoda îm- pregiurărilor, știe tracta nu numai cu copiii în școală, ci și în ori-ce împregiurări cu părinții lor, cu preotul seu, cu ceia- lalți factori conducători din comună, cu organele superioare școlastice, etc. Cu un cuvent: cetind, studiind și interesându-se din toată inima de binele poporului, pentru a cărui fericire e dator să trăiască, învățătorul ajunge iubit și stimat de toți; iar înzestrat cu aceste atribuțiuni poate face minuni. Firesce însă, că pe o astfel de treaptă nu se poate ridica învățătorul, care, când pășesce pe cariera sa, gândesce că ca el nu e nime și că âncă dela început ar fi în stare să dee lecții de purtare la toată lumea; nu se poate ridica învățătorul ne- modest, fără tact și care nu se cunoasce pe sine, precum nici cel leneș, nepăsător și fără rîvnă de a adauge în toată (jiua la cunoscințele proprii, precum nici cel-ce nu-și va face de problemă principală a-și îndrepta scăderile, făcendu-se model de purtare în toate vorbele și faptele sale. Pentru a pute apuca pe calea aici descrisă, învețătorimea noastră trebue să se desbrace de indiferentismul condamnabil, să se pună pe cetit și scris, pe studiarea stării poporului din comuna sa și modul de îndreptare al aceleia. Facă-și fie-care învățător prima problemă a vieții sale: cultivarea proprie în modul cel mai intensiv posibil, și fie încredințat, că ajutat de această cultură, va corespunde întru toate chemării sale. Po- porul se va convinge tot mai mult din cți în cji, că învățătorul este un mare binefăcător al seu, și cu chipul acesta va jertfi cu dragă inimă pentru școală și învățător; iar în acest cas pericolul, ce ne amenință pe terenul culturei școlaștice, va trece, fără să lase desastre în urma sa. 2. Biserica. A doua instituțiune neapărat de lipsă pentru cultura po- porului este biserica; iar în timpurile de restriște ale trecutului 193 ea a fost singura instituțiune, care a susținut religiositatea și moralitatea, cum și limba și naționalitatea noastră. Menirea, ce a avut-o în trecut, în mesură mult mai mare o are în pre- sent și viitor. Pe lângă această menire biserica a trebuit să iee asupra sa rolul de cultivătoare în genere a massei poporului. Cu foarte puține excepțiuni biserica mai are la noi și acji în mână conducerea afacerilor culturale. Sub scutul ei ne sunt puse seminariile teologice, preparandiile, gimnasiile și școalele po- porale atât de băieți cât și de fete; ea dă âncă directivă in- strucției și educației tinerimei din cea mai fragedă etate și îndeosebi preoțimea și învețătorimea, cari au să răspândească cultura în massele poporului nostru sătean, din isvorul dătător de viață al bisericei se adapă, și biserica înfluințează asupra activității lor. Prin urmare biserica este care conduce întreg organismul bisericesc și școlastic, întocmai precum inima prin palpitațiunile sale continue produce circulațiunea sângelui în toate părțile trupului până și în cel mai ferit și neînsemnat ungheț. Și cum e preoțimea, care a luat în mână conducerea acestor afaceri de supremă importanță? Cei dela cârma archidieceselor și dieceselor sunt bărbați luminați, cari s’au adăpat în mare parte și din isvorul curat al șeoalelor înalte de primul rang. Profesorii seminariilor, ginmasiilor, preparandiilor ș. a. sunt iarăși bine pregătiți pentru a pută da cultura recerută tineretului, care cu timp are să primească și el apostolatul. Din elementele mai alese s’a re- crutat și se recrutează protopopimea, a cărei chemare în viața culturală a poporului âncă este de însemnătate capitală. Dar această stare de lucruri nu e de eri-alaltăeri, ci de timp în- delungat; în biserica gr. cat. curând după unire, iar în cea gr. or. cu deosebire dela ridicarea lui Șaguna în scaunul episcopesc. Ca o urmare naturală a cualificării profesorilor semina- riali a resultat buna pregătire a preoțimei sătesci. Din an în an seminariele noastre clericale dau un contingent tot mai de valoare. Deci în privința pregătirei preoților s’a făcut și se face foarte mult în raport cu împrejurările noastre. 194 Dar singură cualificațiunea preoțimei nu e de ajuns pentru- ca activitatea acesteia să poată fi încoronată cu succes deplin în toate privințele; ei trebue să i-se asigure și existența ma- terială și să i-se facă posibilă crescerea corespunzătoare a copiilor. Numai cu chipul acesta se poate aștepta dela preo- țime o activitate mai intensivă, mai temeinică, mai consciin- cioasă și prin urmare mai bogată în resultate. Preotul, care trebue să lucre în breazdă ca ori-ce plugar pentru agonisarea pânei de toate zilele, — cașuri de cari avem foarte multe — nu are posibilitatea de a desvolta o muncă în- tinsă pe terenul cultivărei poporului. Lipsele și grijile de fii și noapte pentru traiul seu și al familiei, cum și pentru asi- gurarea viitorului îi absorb cele mai bune puteri, cari menite ar fi să le pună toate sau măcar o parte însemnată din ele pentru cultura și peste tot binele poporului din parochia sa. Cei-ce trăiesc în astfel de împregiurări, chiar de ar fi cei mai talentați și de ar fi fost cei mai distinși în școală, cu deosebire când îi mai umplu și copiii, și pe deasupra neno- rocirea le destinează o parochie slabă, atari preoți în scurt timp își perd ori-ce ideal, negligă cultura proprie, devenind cu totul neharnici de misiunea lor. Nici predici întru toate edificatoare pentru popor, la cari se cere pregătire multă și consciincioasă, nici un început de mișcare mai serioasă într’o direcțiune sau alta, pentru a desmorțî vieața poporenilor sei. Dar nu în toate comunele sunt astfel de împrejurări. Avem noi și parochii bune. Avem preoți, cari prin ceva moș- tenire dela părinți, prin căsătorii norocoase, prin întreprinderi diferite, prin păstrare, etc. își asigurează existența familiilor, j încât pot privi mai liniștiți în viitor și astfel și-ar pute con- centra mai bine puterile sufletului și pentru cultura poporului, și cu toate acestea nici în astfel de parochii nu se face peste s tot locul un spor mai vădit în privința culturală. j NecorespunZetoare e în genere starea materială a preo- I țimei noastre — aceasta trebue să o recunoascem — și în același timp demnă e de a se ameliora; dar totuși nu e de așa, ca să țină în loc ori-ce pornire pe calea îmbunătățirei culturale și materiale a poporului. Și pe cum o parte mare din statul învețătoresc dovedesce indolență condamnabilă, tot așa și o 195 parte a preoțimei negligă multe din cele mai de căpetenie da- torințe ale sale. Pentru-că a înfluința chiar numai asupra mântuirii sufle- tului nu ajunge în timpurile grele de acji; și — numai a ceti serviciul dumnezeesc în dumineci și sărbători, a îngropa, bo- teza, cununa, a face sfeștănii și masle — nu cred să îndes- tulească nici chiar pe preoți; căci cu chipul acesta autoritatea lor înaintea poporului are să scadă văzând cu ochii, și deo- dată cu aceasta și influența, ce o au âncă asupra comorilor noastre celor mai prețioase: religiositatea, moralitatea, limba, naționalitatea, cultura și bună-starea. Chemarea de căpetenie a preotului, care ac|i se impune mai mult ca ori-când, este de a instrui. Și tocmai acestei datorințe se face mai puțin din partea preoțimei; iar de unii este cu totul nesocotită. Unde în biserică nu se predică re- gulat, sau se predică numai ca de clacă și unde preotul nu-și face în mod consciincios nici datorința de catechet al elevilor din școala de toate cțilele și din cea de repetiție, acolo în- treagă funcțiunea oficială a preotului se reduce aproape numai la formule goale, cari pentru popor — în împrejurările grave presente și viitoare — nu mai sunt îndestulitoare. Poporul are lipsă de a fi luminat; căci fără de lumină pentru el toate sunt perdute. Fără a fi luminat din cea mai fragedă etate — âncă din școală — asupra tuturor adevărurilor religioase și morale, ușor se poate întâmpla — acum mai lesne de cât ori-când — ca poporul să se abată dela legea strămoșască, preotul rămânând păstor fără turmă, pentru-că acji mulți lupi umblă îmbrăcați în pele de oae și caută ocasiuni bine venite de a ademeni pe cei, cari nu sunt destul de întăriți în ade- vărurile religiunii creștine. Fără destulă învățătură poporul este înșelat, tras pe sfoară de ori-ce rău voitor, de cari mulțime se află la tot pasul. în lipsa învățăturii nu poate trage deget cu veneticii, cari au inundat orașele și ca mâne vor inunda și satele, cuprinc|ându-i ogorul seu, răpindu-i și puținele sfarîmături de drepturi ce i-au mai rămas, luându-i din mână ori-ce mod de câștig, între aceste negoțul, industria și meseriile. Fără grabnică înaintare în cultură poporul rămâne îndărăt de lume, nu o să poată 196 scoate din pămentul seu atâta cât se cere pentru susținerea familiei, satisfăcând totodată și nenumăratelor pretensiuni re- clamate de comună, comitat, stat ș. a. Ajuns în astfel de împregiurări poporul nu va mai avă de unde să aducă jertfe nici pentru școală, nici pentru biserică și prin urmare nici chiar pentru preot. Apoi de sine se pricepe, că prin cultura adevărată a po- porului, influințată de preoțime, în spiritul de care acți ea este stăpânită, viitorul cel mai deaproape are să ne suridă. La tot pasul vom vedâ semne vestitoare de o viață plină de dulci speranțe, de îndestulare și fericire. 3. Asociațiunile. Aruncând o privire asupra stării actuale a Asociațiunilor din comunele noastre românești, în locul prim ni se presentă biserica, școala și comuna politică, toate trei instituțiuni mai vechi și trecute în lege cu atribuțiuni bine definite. Este de sine înțeles, că un număr mic de familii nu poate susține nici biserică, nici școală și cu atât mai puțin comuna. Prin unirea însă și ajutorul împrumutat a (jeci ȘÎ sute de fa- milii se pot toate aceste; pentru-că zidirea și înzestrarea cu cele de lipsă a bisericii, școalei și casei comunale, întreținerea preotului, învățătorului, primarului, notarului ș. a. pretind jertfe însemnate, cari numai mulțimea le poate presta, fără să se simtă prea împovorată, — căci mulți și dacă dau puțin tot se adună; astfel, că din puținul adunat dela mulți se pot face lucruri mari. Și în adevăr mari și însemnate ar trebui să fie resul- tatele obținute prin mijlocirea celor trei asociațiuni susținute cu multe jertfe. Dar după cum în parte am văc|ut, nu e așa. Nici mai marii comunei, nici ai bisericei și școalei — urmând tot pe calea bătută pănă acum — nu pot da un avent mai puternic înaintărei binelui de obște și nu pot pune stavilă sărăciei, care se lățesce văcjend cu ochii. Oamenii noștri ră- mân și pe mai departe la cele în ce s’au pomenit, fie ele bune fie rele, fără ca biserica, școala și comuna să aibă influință decicțătoare asupra înlocuirii năravurilor, obiceiurilor, credin- țelor și Îndeletnicirilor rele și păgubitoare cu altele bune și salutare; iar ceea-ce se află deja bun în popor să se perfec- ționeze făcându-se și mai bun. 197 De aici strigătul și alergarea în toate părțile pentru a afla căi și mijloace noue spre îndreptarea relelor, ce ne con- sumă. Căile și mijloacele aceste s’au și aflat, sunt gătite, stau tuturor la îndemână; dar trebue să se afle în fie-care comună doue-trei persoane luminate, desinteresate și pline de rîvnă, cari — cum s’ar pxni£H Gaae ¹[h hcth t^aSm [IpWTOflOn KnpOA IJwba AA fîp- AliHMAWp K# KAArOCACEfUl'f. Ex offo. AA Ghrîkj H. X C p  t e ! IIOHOtA^HNA^CX dntfA Al AH A£K^p«HA TpEK^T Awp^KTOptfA lUKWAAEAWp ^HXAIJ,AT^A^H K. FtfKEpHitfAA, (DH ApXT/KHA, K^AA gA CHHTtfp H# g 4H CTAT, CX (IWATX HAHHH Ktf rpAKA, KÂpi QAp KtfBHHH, nOpSHHHAf *JE MCA# AAT, flEHTptf KpWHp'fc, IBM IJlKWAAfAWp ^Tpt p^AA^HH, utf AT/KTA HEHTptf A*flXp- TAp*k AWKtfpMAWp, K/KT HEHTp^X H# TOTA’fco^HA (lOATt PXfM flf WAAUHH AKACX, CAtf AM LUH rxt^l|JE, flEHTptf MS'aTE ^BXA^EAH, K# KApE C^H T K^npHHUIH ^A^TXtBH AH CTpHHyE H# (1WATE : MIA# BEHHT A«AA AHEAAtB ^HXAljAT K. F^KEpHI^AA HOptfHKX, CX BX (10- p^NHftK 4>pXl|i‘HAWp BWACTpE, KA XpX HMMH W 3XKABX npMH TOATf CATEAE, OTf C/KHT 6nip- X'lEipi IBM BEH BECTM AtKpET^M^A, KApEAE tjHEX TpMMMTE ASM ^KHt, T^TtfpWp i‘l1AWp HOippH HEAWp npABWCAABNMMH A* A'ky'fc rpEWKX, ABflHA rpMîKX, KA T0I1.H CX riAMH'kEKX H^AEHE CX (10- ptfNMEEK ^HTp»NCi?A : âpx MAH AAEf ^TpA'i'kA BEH M CTpXA^A- HHK, AE «EH AUJE^A BJKWAAE TOATE CATEAE, KApE ^KX Htf CAtf ABJE^AT, IBM BEH HțtfAEKA KX CMNT AE AHdfX, KHHE A^MHA CAMA, KX H^MAH CATEAE A'i’fcA’k TpXK& AIBE^ATE BJKWAAE, KApE C/KHT AAAH AAApH, IBM 4 KApE BWp BtfT’k TpXH AACKAAH, Mp H^AE MAH MMMM AE BEH CKpiE AA M^AE AAAH AAApH, AAAH BApTOt AE H# BWp 4>h np*k AERApTE ae AiicTi- 15* 208 A^tnpE dA'tfyfp’k XÂtKAAHAWp TE BEH .fREA'kljE K# CrA- | T^HH, IBM BElțH AA'kțiE AACKAA WM BA AHEAA, KA^EAE CA HOATX H^MAH «ĂjAK GÂt^A^H A <ț>H, HM IUH Ho^MA A W ^.BXljA, IBM flE I HEH AAEtBM ^H BEM TfHMMTf flf ^HEnST^A nOCT^Ai/H BÎMTOftb AA Kpai^H^A^H, AMHH AA ^BZ ll,'ĂT8f'Ă, AAJ> AIDA A* r&THUM, K«T Cfc AHEX Ktf ME Tp'ĂH flECTE TOT EIOCTSa. Al AH npE OypAVA BEH AB’k rfHÎIÎX, AE BEH TfHMHTE TOT AH^A ne IIÂipH, IBM flE ChMH^AK>A Oynr^pMAWp AA AHp^KTOptfA AECnpE TOATE IIIKWAAEAE K/KTE BEH Afit 6nAp^ΣU,H ÎHOpMA- IțÎMAE, KApE C& [lOptfHHECK -fi TAKEAAA Ht MAH Af HfE OypM'A A i Aekpet^mSa^h. n KAArwfAWBMT. Eaa?k k ÎShîe /Apiy 1 riA^