TRANSILVANIA ORGANUL ASOCIAȚIUNII PENTRU LITERATURA ROMÂNĂ ȘI CULTURA POPORULUI ROMÂN. Nr. IV—V. Sibiiu, Aprile —Maiu 1899. Anul XXX. STATISTICA SANITARĂ PE ANII 1896-1897. Pentru a treia oară ni-se dă ocasiune a ne ocupa în co- loanele acestei reviste cu statistica sanitară a regatului român și, în legătură, a da unele date statistice despre Ungaria, al doilea stat cu poporațiune română numeroasă. Am făcut-o totdeauna cu drag, căci credem a presta un bun serviciu tu- turor acelora, cari se interesează de viața presentă a poporului român; și o facem cu atât mai mult de astă dată, căci ne este dat a vede âncă în introducerea „Raportului general asupra igienei publice și al serviciului sanitar al regatului României pe anii 1896 și 1897“ de Dr. I. Felix, *) că statistica constată înmulțirea normală a populațiunii române în totalitatea ei, mai ales a celei rurale, ceea-ce înlătură îngrijirile, că rassa ro- mână ar degenera, și arată, că îmbunătățirea încet crescândă a stării fisice a poporului nostru ne asigură nu numai o pro- genitură destul de numeroasă, dar și destul de viguroasă. Pe tot Românul trebue să-l umplă de bucurie constatarea sprijinită prin cifre, că națiunea română e în progres. Dar bucuria e cu atât mai mare, cu cât cei mai mulți eram de credința, că deși numerice progresăm proporțional, fisicul po- pulațiunii totuși scade în mod bătător la ochi. Cu toate acestea să nu ne prea încredem, ci starea sa- nitară a poporului român să ne preocupe în continuu, căci scăderile relevate de noi în două rânduri nu au dispărut. Ele *) Bucuresci, Imprimeria statului, 1899. 9 ne există, și în forma de morbi infecțioși, tuberculosă, pelagra, etc., rod la fisicul sărmanei populațiuni rurale și aici și dincolo de Carpați. Din raportul sanitar publicat de Dr. I. Felix reiese, că boalele infecțioase acute, malaria, pelagra și tuberculosă sunt cele mai răspândite boale, și că acestea influințează mai mult asupra statisticei mortalității. Că morbii infecțioși acuți contribue în măsură așa mare la totalitatea mortalității, își află explicarea nu numai în na- tura vehementă a lor, ci și în faptul, că nu se iau la vreme măsuri pentru limitarea lor. La aceasta nu poartă vina atât autoritățile, cât nepriceperea populațiunii, în deosebi a celei rurale, care este mai mult expusă. Populația rurala nu are cunoscințele necesare, ca să-și poată da samă de pericolul, ce o amenință. Din acest motiv apoi cașurile prime nici nu se aduc la cunoscință autorităților, iar dacă se și aduc, mă- surile și sfaturile nu sunt ascultate, pentru-că nu li se dă importanța cuvenită. Ne incumbă deci noue, păturei culte a poporului român, mai cu seamă celei din părțile Transilvaniei și Ungariei, a lumina poporul prin graiu și în scris asupra importanței deo- sebite, ce este a se atribui anunțării primelor cașuri de boale infecțioase, cari atâtea victime seceră între copii și cari numai așa pot fi combătute cu succes, dacă se poate împedeca răs- pândirea lor mai departe; avem a-i face plausabile toate acele măsuri de isolare, prescrise în lege, cari singure sunt proprii a feri pe cei sănătoși de molipsire. Nu se poate un lucru mai păcătos, decât ascunderea unui morb infecțios acut, de teama măsurilor de limitare, ce se vor lua, și decât a nu re- curge la ajutorul medicului, ci a asculta mai bucuros de sfatul babelor, cari — cuprinse de un fatalism greu explicabil — cu co- piii proprii în brațe cercetează casa bolnavului, infectându-i pe aceștia și ducând în chipul acesta boala din casă în casă. Obiceiul acesta țărănesc de a da năvală în casa unui bolnav, are un duplu desavantagiu. Ântâiu contribue la răs- pândirea boalelor infecțioase acute și apoi prin vițiarea atmo- sferei în casa bolnavului, agravează starea acestuia. Și obiceiul acesta este — așa cjicând — trecut în sângele țăranului. Praxa 119 medicală la țară ne-a oferit dese ocasiuni a ne pută convinge despre stricăciunea lui și cât de greu este a-1 extermina, în punctul acesta preoțimea ar pute ajuta mult; ea este în contact direct cu poporul și cuvintele ei nu samenă a porunci ca regulamentele sanitare. Dar ori-cât s’ar nisui autoritățile publice a aplica măsurile prescrise, o isolare ideală a celui afițiat de un morb infecțios acut, nu este cu putință,, dat fiind că în toate acestea cașuri avem de a face cu oameni, și nici un lucru omenesc nu este perfect. De aceea este imperios necesar a îngriji, ca atmosfera, rufâria și mobilele din casa bolnavului să se infiltreze cât mai puțin cu germenii boalei. Această îngrijire consistă în o curățenie exemplară, ce trebue să aibă loc în casa și în patul bolnavului, precum și în o desinfectare consciențioasă a odăii ca atare, a atmosferei, mobilelor și rufelor — după însănăto- șarea bolnavului. Cele mai potrivite și mai ieftine remedii sunt spre scopul acesta aerarea suficientă, apa ferbinte, cu care se pot desinfecta mobiliarul de lemn și rufăria (aceasta e bine a se ferbe chiar), și lapte proaspăt de var, cu care să se văruiască păreții odăii. Acestea sunt remedii, cari se gă- sesc pretutindenea și a căror manipulare nu pretinde cuno- scințe speciale. Din motivele înșirate pănă aci este și imposibil a da o statistică exactă a morbilor infecțioși acuți, nici chiar a de- ceselor în urma acestor morbi. Dar și numai cașurile decla- rate ne dau un tablou destul de instructiv, care arată mai pe sus de ori-ce îndoială marea înrîurire a morbilor infecțioși acuți asupra crescerii sau decrescerii populațiunii. Numărul deceselor de boale infecțioase acute, înregistrate în cei din urmă 6 ani, a fost în România (cu o populațiune de 5*/g milioane) : în anul 1892 .... 4.480, 77 1893 .... 5.396, ?? 7? 1894 .... 8.841, 57 T) 1895 .... 6.103, 77 7) 1896 .... 8.476, n 77 1897 .... 9.048. 9* 120 în legătura cu aceste date dăm și următorul tablou al morților de boale infecțioase acute în Ungaria (cu 15*/₂ mi- lioane de locuitori), pentru a se vedâ, că și a doua țară, în care Românii locuesc în număr mai considerabil, âncă are a suferi în egală mesură de aceasta calamitate. Au decedat de boale infecțioase acute: în anul 1892 . . . . . 22.004, 55 55 1893 . . . . . 33.356, 55 1894 . . . . . 36.783, 55 n 1895 . . . . . 25.400, 55 77 1896 . . . . . 22.207, 55 n 1897 . . . . . 20.794. Crescerea, ce arată tabloul relativ la România, credem că nu poate fi atribuită numai unor epidemii mai restrînse, ci în parte și împrejurării, că cunoascerea boalelor infecțioase se generalisează și astfel și necroscopii devin mai exacți în arătarea causei morții. Importanța indiscutabilă a boalelor infecțioase acute ne impune a nu ne restringe la date sumare, ci a intra în detalii, pentru a pute constata, care morb infecțios este mai periculos în regiunile locuite de Români. Vom studia deci pe cei mai importanți dintre acești morbi, începând cu difterita, remarcăm numai, că la datele statistice despre anghina difterică e bine să se facă totdeauna o mică corectură, de oare-ce adese an- ghine simple sunt declarate difterice. In 1896 au fost declarate în România întreagă 5.448 și în 1897 — 12.534 cașuri de dijterită; din acestea au decedat în 1896 — 1.339 și în 1897 — 2.297. De scarlatină s’au înregistrat în 1896 — 7.109 cașuri cu 1.773 decese, iar în 1897 — 3.601 cașuri cu 889 decese. De pojar s’au înregistrat în 1896 — 10.374 cașuri cu 729 decese și în 1897 — 5.457 cașuri cu 452 decese. De variolă s’au înregistrat în 1896 — 14.659 cașuri cu 2.813 decese și în 1897 — 8.541 cu 1.512 decese. E dureros a constata aceste cifre enorme de îmbolnăviri de variolă, când se scie, că vaccinația și revaccinația, remedii sigure contra ivirii de epidemii de variolă, sunt obligatorii, picem, că e dureros, căci arată, că nici după decenii nu a putut să 121 se familiariseze o instituțiune atât de salutară, care scapă viața a mii de oameni și scutesce de diformare pe cei mai mulți. Incumbă deci societății a fi ea însăși cu băgare de samă, ca sustragerile dela vaccinație să dispară cu totul; iar statul are suprema datorință a îngriji, ca populația nomadă să fie controlată cu rigoare. Un cas mai recent de epidemie locală, întâmplat în toamna anului 1898 în comitatul Făgă- rașului, ne dovedesce clar, ce primejdie pot deveni țîganii nomazi. De sigur dela aceștia au pornit cașurile de variolă, cari cu toată rigoarea autorităților nu au putut fi limitate cu una cu doue. în Ungaria s’au înregistrat în 1896: 23.679 îmbolnăviri de difterită cu 7.915 decese; 24.386 îmbolnăviri de scarlatină cu 4.670 decese; 49.985 îmbolnăviri de pojar cu 3.698 decese; 5.263 îmbolnăviri de variolă cu 1.107 decese; iar în 1897 au fost: 20.697 îmbolnăviri de difterită cu 6.681 decese; 23.506 îmbolnăviri de scarlatină cu 5.626 decese; 51.968 îmbolnăviri de pojar cu 2.877 decese; 3.562 îmbolnăviri de variolă cu 645 decese. La aceste date e de a se observa, că se refer numai la epidemii declarate; în realitate au fost cu mult mai multe îmbolnăviri și decese. Astfel după statistica generală au murit în 1896 de difterită 16 868, de scarlatină 7.756, de pojar 6.444, de variolă 2.019 persoane, iar în anul 1897 au decedat de difterită 14.007, de scarlatină 8.645, de pojar 5.182 și de variolă 1.506 persoane. Mult contribue la suma mortalității și febra tifoida, ase- menea morb infecțios, de care au murit în România în 1896 — 407 și în 1897 — 972 persoane, iar în Ungaria în 1896 — 7.322 și în 1897 — 7.255. Trecem preste unii morbi, cari nu au rol mai important nici în statistica mortalității, nici în cea a morbidității; dar nu putem lăsa neamintită gastro - enterita copiilor, care este „causa cea mai frecuentă a morții premature a copiilor mici, în primii doi ani ai vieței, provocată prin nutrirea lor vițioasă, prin alăptare insuficientă, prin înlocuirea prea timpurie a lap- telui matern cu alimente grele, prin înțărcarea pripită fără pregătire prealabilă și nutrirea irațională a copiilor după în- țărcare, prin lipsa de lapte de vacă sau capră, prin fermen- 122 tarea laptelui de vacă rău conservat, prin mâncări grele de post nepotrivite cu etatea copilului, prin fructe necoapte⁴¹. Afirmațiunile acestea ale Drului Felix se potrivesc de minune și la noi; de aceleași neajunsuri sufere și la noi îngrijirea și nutrirea copiilor în primii ani. Se poate susțină cu toată ho- tărîrea, că gastro-enterita copiilor contribue mai mult la mor- talitatea populațiunii; astfel că combaterea ei se impune tu- turor. Din astfel de considerațiuni a pornit și comitetul cen- tral al Asociațiunii, când a publicat concurs pentru scrierea „Igienei copilului⁴⁴; și acestea sunt motivele, că acolo, unde Asociațiunea își ține adunarea sa generală, împarte la țără- nime această broșură. O deosebită atențiune merită mai departe pentru carac- terul seu universal tuberculosă, care nu este numai cea mai răspândită boală, ci ea atacă cu predilecțiune atunci pe om, când ar trebui să fie mai productiv, în consecuență ar fi să fie mai folositor familiei și națiunii. Când accentuăm, că în România mortalitatea de tuberculosă e de 11.5% și în Un- garia de 12.5% din numărul total al deceselor, am spus de- stul pentru a scoate în relief importanța acestei boale, care preocupă atât de mult societatea din apusul și centrul Europei. Nu vom întră de data aceasta în o expunere mai amănunțită, ci ne provocăm la un articol întitulat „Despre tuberculosă⁴⁴ și publicat în Nr. I. din 1898 al acestei reviste. Nu putem însă întrelăsa a ne exprima deosebita bucurie, că curentul pornit în Germania de doctorul Brehmer prinde rădăcini și în România și că sanatoriile speciale pentru tuberculoși și-au aflat un aderent în persoana Drului Felix, care le este de sigur un propagator folositor prin autoritatea sa recunoscută de toți bărbații cu durere pentru soartea viitoare a poporului român. Tuberculosă nu atacăj numai persoane singuratice, ci prin acestea își întinde influența sa distrugătoare și asupra gene- rațiunilor viitoare. Dacă este deci, ca să creăm generațiuni viitoare viguroase, să combatem tuberculosă atât dincoaci cât și dincolo de Carpați cu toate mijloacele, de cari dispunem. Un alt rău, aș pute cțice în Transilvania necunoscut, este paludismul (malaria), care în România este o boală endemică, foarte răspândită și foarte gravă- Ce e drept, decesele de 123 malaria nu arată un număr mai considerabil, dar e incalcu- labil efectul seu din punct de vedere economic. Malaria atacă cu predilecțiune pe țăran, pe muncitorul de câmp, cu deose- bire pe timpul lucrului; prin forma ei cronică „îl demorali- sează, îl face leneș, apatic, incapabil a munci și a cugeta, îl îmbătrânesce înainte de timp, îi causează moartea prema- tură". Din toate acestea apoi resultă, că nu numai că eco- nomicesce nu dă înainte, ci din contră regresează. Tot astfel stă apoi și cu progresul seu cultural. In fine un rău, de care sufere populațiunea României și o împedică grav în progresul său economic și cultural, este și pelagra. Ne reservăm însă a trata acest morb, mai târziu într’un articol special, fiind el de importanță actuală și pentru noi Transilvănenii, deoarece în decursul anului 1898 ne-a fost dat a-i constata apariția și în părțile acestea. Existența pe- lagrei în Transilvania și Ungaria a fost negată în mai multe rânduri; dar acum, când ea s’a ivit de odată în mai multe locuri și a fost constatată de un număr însămnat de medici, existența ei este mai pe sus de ori-ce îndoială. Astfel că e necesar a ne ocupa cu ea mai detaiat, pentru a o face pu- blicului nostru cunoscută. Iar după acestea să revenim la începutul acestui articol, unde am constatat, că populațiunea României se înmulțesce normal, și să cercăm a dovedi aceasta prin cifre, cari sunt cu atât mai necesare, cu cât cele expuse pănă aci sunt pro- prii a ne face să tragem la îndoială simple afirmațiuni. In anul 1896 s’au născut în România 232.417 copii vii, dintre cari botezați în legea ortodoxă au fost 213.452 sau 91-84% din numărul total al nascerilor; în 1897 s’au născut 247.814 copii vii, dintre cari în legea ortodoxă au fost bote- zați 228 448 sau 92-18%. In anul 1896 au decedat 166.189 persoane, dintre cari de legea ortodoxă au fost 152.640 sau 91.84% din numărul total al deceselor; în anul 1897 au de- cedat 171.071 persoane, dintre cari de legea ortodoxă au fost 135.186 sau 85.02%. Crescerea populațiunii în România, scăpând decesele dela nasceri (va să flică cu abstracție dela imigrațiune), a fost în anul 1896 cu 66-228 suflete sau 1T86 la 1000 locuitori, în anul 124 1897 cu 76.743 suflete sau 1353 la 1000 locuitori. în acelaș timp în regatul Ungariei crescerea populațiunii în termin mediu a fost de 10-4 la 1000 locuitori. La crescerea populațiunii în România au contribuit după religiune în 1896 ortodoxii cu 60.812 suflete, iar celelalte con- fesiuni cu 5.416 suflete, în 1897 ortodoxii cu 69 445, iar ceia- lalți cu 6.298 suflete. Resultă deci, că crescerea populațiunii ortodoxe, adecă a Românilor autohtoni, în general e mulță- mitoare. Examinând însă crescerea populațiunii ortodoxe în parte, constatăm tristul fapt, că în unele orașe Românii au- tohtoni scad la număr, iar golul lăsat de ei îl umplu străinii, în anul 1896 nascerile ortodoxe au avut un deficit real, în care nu sunt socotiți cei morți în spitale, cari în mare parte aparțin altor comune, în orașele Iași, Băcău, Hârlău, Mihăileni și Tîrgu-Frumos. în toate celelalte orașe ale României orto- doxii au avut un excedent la nasceri, care însă nu e destul de liniștitor pentru noi, de oare-ce în același timp excedentul străinilor în cele mai multe orașe arată astfel de proporțiuni, încât e de temut în timp apropiat o copleșire a elementului autohton. Să luăm de exemplu numai trei orașe fruntașe. în anul 1896 orașul Bucuresci arată un excedent la nascerile orto- doxilor de 644, la cele ale Ovreilor de 692, Brăila la ortodoxi 211, la Ovrei 235, iar Ploescii la ortodoxi 105, la Ovrei 21. în anul 1897 un deficit real al nascerilor de copii ortodoxi au avut numai orașele Iași și Fălticeni; raportul excedentului la nasceri a remas aproximativ acelaș, așa că nu putem anunța ceva mai îmbucurător. Rămânând la aceleași trei exemple, în Bucuresci au avut ortodoxii un excedent de 1 088, Ovreii de 799, în Brăila ortodoxii 353, Ovreii 224, iar în Ploesci or- todoxii 71, Ovreii 60. în referatul nostru asupra statisticei anului 1895 am expus căușele, pentru cari crescerea populațiunii române în orașe nu poate ține pas cu străinii. Aceștia sunt cu deosebire comer- cianți și industriași, cari își câștigă cele pentru traiu mai ușor și mai abundant; în urmare sunt mai resistenți față de boale, chiar și mai fertili. Remâne deci să ne îngrijim, ca și Românul sa îmbrățoșeze comerciul și industria și astfel să poată ajunge la o stare materială mai mulțămitoare. 125 De data aceasta nu ne mai extindem și asupra altor chestiuni, nu mai puțin importante și tratate pe larg în ra- portul Drului Felix încheiam cu dorința, ca cele relatate de noi pe cei pesimiști să-i întărească în credință, iar celor op- timiști să le arate, că mai este câte ceva de dires pentru asi- gurarea deplină a viitorului poporului român. Drib. 0 NOUĂ FUNDAȚIE ROMÂNEASCĂ. Cultura și industria românească s’a învrednicit de un nou și neașteptat Mecenate. ț)ic neașteptat, pentru-că timpul vi- treg, care opria pe Român în desvoltarea sa, l-a fost silit pe Grigorie Forro să se despartă de corpul națiunii și să caute noue legături mai priincioase înclinațiunilor sale spre meserie. Dar Mecenatele nostru, despărțit de noi prin religiune, nu și-a dat uitării orginea; în inima sa a remas un mic grăunte, care era menit, ca la timpul seu să încolțească și să dee dovadă, că inima lui Grigorie Forro a fost românească, dela nascere pănă la moarte. Exemplul, ce Grigorie Forro ni-1 ofere, este atât de in- structiv, încât merită a fi cunoscut de toată suflarea româ- nească. Testamentul, a cărui traducere o publicăm mai la vale, cuprinde disposițiuni, ce dau dovadă de minte integră, de o judecată clară, de sentimente curate atât naționale cât și religioase. Grigorie Forro, după-cum arată disposițiile sale testamen- tare, și-a îndreptat mai ântâiu privirile spre națiunea, al cărui fiu a fost, spre poporul, ale cărui cântece de leagăn i-au înseninat primul period al vieții, și a dispus, ca 8,000 fl., adecă mai bine de jumătate din averea, pe care a destinat-o pentru scopuri publice, să cadă în folosul culturei și industriei acelui popor. în rândul al doilea apoi s’a cugetat la confe- siunea, al cărei membru a fost partea cea mai frumoasă a vieții sale, și a dispus, ca interesele dela 4,000 fl. să se folosească pentru promovarea scopurilor aceleia. De usufructul tuturor legatelor însă are să beneficieze soția sa, Susana n. Szabo, pănă când va fi în viață; cu ea și-a agonisit averea, este deci și cuviincios, că i-a asigurat tigna cț’lelor, ce i-or mai fi date. 126 Prin aceste disposițiuni modestul industriaș Grigorie Forro și-a înscris numele în istoria culturală a Românilor din Tran- silvania; și-a ridicat un monument, ce va peri numai deodată cu graiul românesc. în cele următoare lăsăm să urmeze însuși textul testa- mentului, care poate servi de exemplu tuturor acelor Români de nascere, cari dela poporul român s’au îmbogățit și cari nu au fost învredniciți a ave familie proprie. Dela Români și-au adunat averea, cuvine-se ca și cultura acestora să-i aibă folosul: ale tale dintru ale tale. Act notarial. înaintea mea, a notarului public regesc din Sebeșul-săsesc loan Dregan, s’a presentat la locul și dina numită mai jos locuitorul și cojocarul din Sebeșul-săsesc Grigorie Forro, pe care îl cunosc personal, însoțit de martorii de afacere Carol Lewitzky, cooperator și George Binder, învățător, ambii locuitori în Sebeșul-săsesc, și în presența acestora și-a anun- țat în persoană și cu graiu viu voința sa cea din urmă, după-cum urmează: Disposițiuni pentru cas de moarte. în 25 Maiu 1880 sub Nr. notarial 119—1880 am luat împreună cu soția mea Susana Szabo ultimele noastre disposițiuni testamentare înaintea notarului public regesc din Sebeșul-săsesc; deoare-ce de atuncia s’au schimbat atât împrejurările cât și starea mea materială, revoc disposițiile luate de mine în 25 Maiu 1880 sub Nr. notarial 119—1880 înaintea no- tarului public regesc în Sebeșul-săsesc și le declar fără nici o valoare. Prin documentul present anunț din nou disposițiile mele pentru cas de moarte și anume: Eu Grigorie Forro testez „Asociațiunii pentru litera- tura română și cultura poporului român" în Sibiiu suma de 8,000 fl. v. a. cu menițiunea, ca din interesele acestui legat să se dee ajutoare la acei copii de religiunea gr.-or. și gr.-cat. din Sebeșul-săsesc, cari se vor aplica la studii sau pe cariera industrială. — Eu Grigorie Forro testez bisericei de confesiunea evangelică-augsburgică din Sebeșul-săsesc suma de 1,000 fl. v. a., ca din interesele acestui legat să se poarte grije de mormântul meu și al nevestei mele. Dacă ar mai remâne ceva dela interese, din suma restantă să se cumpere cărți de școală pentru copii ai industriașilor săraci de confesiunea evangelică-augsburgică din Sebeșul-săsesc. — Eu Grigorie Forro testez bisericei de confesiunea evangelică-augsburgică din Sebeșul- săsesc suma de 4,000 fl. v. a., cu menițiunea, ca din interesele acestui legat să se ajute copiii industriașilor din Sebeșul-săsesc, aparținători con- fesiunii evangelice-augsburgice, cari cercetează vr’o facultate teologică protestantă. — Aceste legate trebue să le asigureze nevasta mea Susana Szabo după moartea mea; dar cât va fi nevasta mea Susana Szabo în viață, ea va folosi interesele după suma totală de 13,000 fl. v..a., ce 127 am testat. — Eu Grigorie Forro testez fratelui meu Dumitru suma de 500 fl. v. a., care sumă are să o primească după moartea mea. Erede universal al meu numesc eu, Grigorie Forro, pe nevasta mea Susana Szabo, pe care o îndatoresc, ca să asigure legatele de mai sus. Snbscrișii martori testamentari adeveresc, că cu ocasiunea anunțării disposițiunilor sale pentru cas de moarte testatorul a fost cu mintea întreagă. Despre ce s’a dresat acest document notarial, care s’a explicat partidei înaintea martorilor numiți, cari au fost presenți în continuu și laolaltă în decursul acestei afaceri, și pe care partida ]-a aflat în consonanță cu voința sa și l-a subscris cu mâna proprie înaintea martorilor de mai sus. Subscrisul notar public prin aceasta constat, că la dresarea docu- mentului present s’au observat punctual și riguros disposițiile cuprinse în §. 82 al articlului de lege XXXV din 1874. Sebeșul-săsesc, la 17 Novembre 1897. I. Dregan m. p. notar public. Grigorie Forro m. p. Carol Lewitzky ni. p., ca martor. George Binder m. p., ca martor. DOCUMENTE ISTORICE. Un ordin de confiscare. Ordinul guvernial, ce urmează mai jos, privesce confișcarea cunos- cutei petițiuni cu gravaminele Românilor conlocuitori cu Sașii în fostul Fund regesc, petițiune adresată de cătră episcopii români: loan Lemenyi dela Blaj și Vasilie Moga dela Sibiiu dietei ardelene feudale, ținută la Cluj în 1841—43. Acea petițiune provocase la timpul său în cercurile săsesci o adâncă amărăciune, care se mai potența prin amestecul, după părerea Sașilor, nechiemat al feudalilor maghiari într’o afacere internă a Fundului regesc, a cărei regulare îi privia numai pe Sași și pe Români. Se scie, că însăși petițiunea eșise din peana lui L. Gâll, aristocrat ma- ghiar cunoscut ca bun istoric și jurist renumit în țeară, cum îl qualifică George Barițiu, și că pe atunci pe „Erdelyi Hirado" din Cluj îl apu- case o mare „dragoste" cătră Românii din săsime și păsurile lor, fără de a mătura mai ântâiu înaintea ușei sale, reflectând la faptul, că soartea Românilor din comitatele feudale era neasemănat mai rea și mai nesu- portabilă, decât a celor din Fundul regesc. Ținuta feudalilor maghiari în aceasta afacere era și tendențioasă și ipocrită; ea este de a se privi ca un fel de revanche în contra Sașilor pentru atitudinea bărbătească a acestora în fața proiectului de lege presentat dietei de baronul Dio- nisie Kemeny, relativ la introducerea limbei maghiare ca limbă de stat în locul celei latine, proiect, care provocă o luptă măreață pentru limbă, cum n’a mai fost înainte de aceea între popoarele Transilvaniei. Amărăciunea Sașilor în ceea-ce privesce plânsoarea celor 2 episcopi români resuflâ în adunările scaunelor săsesci, în a Universității și în foile săsesci din Brașov și Sibiiu. Mai greu apostrofa și ocărî pe Români 128 pentru cutezanța lor de a-și duce gravaminele lor înaintea dietei, advocatul Martin Schnell în „Siebb. Wochenblatt” din Brașov. Citez câteva specimene interesante și caracteristice după „Gazeta de Transilvania” din 1843 Nr. 15 : „Rugămintea Românilor dată de episcopi asupra Sașilpr este cu totul fără temeiu și de mirare îndrăsneață . . . înainte cu 50 ani Românii dăduseră plânsoare ]a dietă în contra tuturor celor trei națiuni consti- tuționale ; de atunci ei s’au făcut mai fini și mai vicleni, încât nu mai plănuesc a resturna de odată constituția Transilvaniei, ci pe rând, un stâlp după altul, mai âutâiu numai pe Sași, ]a care nobilii maghiari îi ajută făr’ a gândi, cumcă săparea acestei pietri de temelie va pute trage după sine scuturarea, căderea și cutropirea și a celoralalți doi stâlpi, prin urmare a întregei zidiri . . . Rugămintea Românilor este rabulistică, pentrucă între altele scălcie privilegiul Andreian. Sașilor dat. losif II. pe patul morții și-a retras decretul de concivilitate și înainte de acest împărat nici chiar nobilii, nici magnații transilvani nu puteau cumpăra casă în orașele săsesci. Dela o vreme câți-va negustori români în Brașov și Sibiiu fuseră suferiți a-și căștiga dreptul de cetățean și Sașii sunt omeneți și liberali destul spre a lăsa ușa aceasta deschisă pentru bărbați cultivați, însă în contra Românilor, cari voiesc a remâne Români păzind interese străine, Sașii trebue să protesteze, căci Românii ar sta în calea culturii, a amenității și a moralității, apoi nici că e bine să fie doi bucătari la o vatră. Nu se poate pricepe, cum episcopii românesci puteau fi așa îndrăsneți a dice, că Românii au acelaș drept cu Sașii. Maghiarii și Săcuii au încheiat unirea cu Sașii,, iar nu cu Românii. Deci Sașii dau și vor da Românilor drepturile cetățene privitoare la proprietate, adecă la al meu și la al tău, iar de aci încolo este o mare deosebire între Sași și Români. Nisce visuri de friguri primejdioase au cuprins pe acești Români venetici de 20 sau 30 ani (?), cari acum pretind a întră la de- regătorii publice, la magistraturi . . Ipocrisia feudalilor maghiari este adeverită prin soartea, de care avu parte petițiunea episcopilor, căci cu toate că staturile declarară cu căldură, că doresc a vede lecuite năpăstuirile Românilor din săsime, pe- tițiunea în merit n’a ajuns să fie luată de loc în desbaterea dietei. Ea fu transpusă așa numitei comisiuni censurătoare, al cărei presi- dent era contele loan Nemeș; de aici trecu în mânile deputaților juris- dicțiunilor săsesci, ca aceștia să-și facă reflexiunile asupra ei și astfel s’a trăgănat afacerea pănă cătră sfîrșitul dietei. Contele Nemeș își pre- sentâ raportul seu asupra petițiunii episcopilor, împreună cu reflexiunile deputaților sași abia în ședința dietei din 1 Februariu 1843, după-ce intrevenise în causă episcopul Lemenyi de repețite-ori și dupăce acesta luă cuvântul și în ședința dietei din 16 Ian. 1843. Iată ce spunea Le- menyi în aceea ședință: „După-ce eu pe presidentul resp. deputății (comisiunii) dl conte ocârmuitor loan Nemeș în mai multe rânduri l-am rugat, ca să binevoiască 129 a lua rugămintea noastră în sfătuirea deputăției și împreună cu a sa părere să o dea înlăuntru la Esc. Sa Dl president al dietei, îmi respunse, că rugămintea noastră împreună cu opinia deputăției este dată înlăuntru. In urmarea acestora eu rugai pe Esc. Sa Dl president, ca să binevoiască a determina o di pentru rugămintea noastră, însă prea me doare pentru ceea-ce am aflat numai astădi, cum-că sus lăudata deputăție nu și-a dat opinia la rugămintea noastră atingetoare de vindecarea năpăstuirilor și a apăsărilor Românilor locuitori pe pământul crăiesc, ci numai la cea țintitoare de primirea (receptio) religiunei greco-neunite, iar cealaltă a noastră rugăminte scrisă, împărtășindu-se nobililor DD. deputați săsesci, aceia până în diua de astădi respunsul nu și l-au dat. . . . Pentru aceasta cu atât mai mult mă rog cu cât măcar că această rugăminte în sala țerii nici odată la desbatere nu s’a luat și despre aceea în protocol nici cea mai mică pomenire nu este, totuși atât în adunările scaunelor să- sesci, cât și în gazetele cele nemțesci din Brașov și din Sibiiu. amândoi fuserăm înegriți de resculători și turburători ai liniștei, în contra cărora eu și pănă atunci, pănă când ne vom desvinovăți, prin aceasta protes- tez serbătoresce; numele nostru, deregătoria noastră și cinstea noastră s’au întinat prin cele mai necuviincioase expresii, și în contra noastră, cari în puterea datorinței noastre, purcedetoare din diregetorie-ne, ne-am rugat pentru mai mulți ca douesute mii cetățeni apăsați și opriți dela întrebuirea drepturilor lor, în adunările scaunelor săsesci s’a hotărît și cerere de pedeapsă. Deci mă rog cu deadinsul pentru a ni se lua înainte rugă- mintea noastră în dieta aceasta (Gazeta de Transilvania 1843 nr. 8). Reflexiunile deputaților sași erau pline de sofisterie; le citez și pe acestea după „Foaea pentru minte etc.“ nr. 7. din 1843: 1. „Articolul 1. din titlul 8. al părții I. din Abrobatele constituții opresce pe episcopii românesci, a nu se amesteca în lucruri lumesci. 2. Cu dregetoria episcopească se înpotrivesce a lua parte la nisce mișcări, ce pot turbura liniștea publică. 3. In obiectul acesta episcopii n’au nici un fel de plină-putință. 4. Aceasta rugăminte nu este scrisă din o legiuită adunare a Români- lor, pentru-că numai din adunări obștesci s’ar pute scrie astfel de plânsori. 5. O provocație ca aceasta a episcopilor românesci ar pute fi pri- mejdioasă constituției. G. Dregetoria de archipăstor nu dă dreptul de a pași la mijloc în cause lumesci. 7. O amestecare ca aceasta episcopească ar pute da un îndreptar primejdios dreptei cârmuiri a trebilor publice la sfătuirile acelor deputati români, cari au datină a veni la adunările comune ale jurisdicțiilor săsesci. 8. Alcătuirea astorfel de rugăminți se împotrivesce cu mesurile punturilor regulative; și așa cer, ca acea rugăminte să se lapede înderăpt“. Dieta, adevărat, n’a făcut pe placul deputaților sași, ci la propu- nerea comisiunii censurătoare petițiunea episcopilor români fu transpusă 130 în ședința amintită din 1 Febr. 1843 așa numitei comisiuni sistematice publico-politice și celei bisericesci, ca să nu se mai rentoarcă nici când în plenul dietei. Cât pentru reflexiile deputaților sași, remâne memorabilă vorbirea episcopului Lemenyi din aceeași ședință, publicată întreagă în nrul 7. al „Foii pentru minte etc.“, vorbire măgulitoare pentru feudali și de aceea primită din partea acelora, cum spune foaia citată, „cu prea- resunătoare strigări de vivat, ce nu mai vrea a înceta, cum și cu scu- turări de săbii spre dovadă de bucurie*. După toate acestea din partea săsească cu combaterea argumentelor din petițiunea celor doi episcopi fu însărcinat bine cunoscutul profesor și istoric loan Carol Schuller din Sibiiu, dupăce în Maiu 1843 se tipă- rise deja la Brașov Privilegiul Andreian și Diploma Leopoldină, traduse în limba nemțească de S., la care „ Gazeta “ din acel an la pag. 146 ob- servă: „Negreșit, că cine vrea să zidească, mai nainte își înseamnă ma- terialul trebuincios*. Lucrarea lui Schuller apăru pe cheltuiala Cassei naționale săsesci sub titlul: „Beleuchtung der Klagschrift gegen die săchsische Nation, welche die beiden walachischen HH. Bischbfe auf dem Landtage von 1841—1843 den Stănden des Grossfiirstenthums Siebenbiirgen iiberreicht haben*. iar autorul însuși fu remunerat din aceeaș cassă națională cu 40 galbeni. Lui Schuller i-a pus Universitatea săsească la disposiție manuscriptul original al reflexiilor lui losif Trausch, făcute de acesta în Martie 1841 la o petițiune anterioră celei din chestiune a episcopului Vasilie Moga, presentată dietei din Sibiiu în 1837 tot în causa năpăstuirilor clerului și poporului bisericii sale din Fundul reg. Din acel manuscript, de altfel apărut și în tipar âncă în Maiu 1844 sub titlul: „Bemerkungen liber die vom siebenbiirgischen griechisch-nichtunirten Bischof Herrn Basilius Moga im Jahre 1837 den zu Hermannstadt versammelten Landes-Stănden unterlegte Bittschrifr*, își scosese Schuller cele mai multe dovedi în contra petițiunei colective a celor doi episcopi, fără de a face vre-o amintire de numele sau lucrarea lui Trausch, un fapt relevat de acesta ca imputare la adresa lui Schuller în „Schriftsteller-Lexikon oder bio- graphisch-literarische Deuk-Blătter der siebenbiirger Deutschen, von Joseph Trausch, voi. HI. pag. 254.*) Broșura lui Schuller, cum ne spune Trausch la locul amintit, fu trimisă gratuit cercurilor normative, cum și cetitorilor cjiarelor germane la sfîrșitul lui Sept. 1844, iar în 1845 ea apăru și în traducere maghiară, făcută de profesorul din Sibiiu FridericHann. In lipsa ori-cărui alt resultat positiv în ceea-ce privesce lecuirea năpăstuirilor Românilor din Săsime, petițiunea celor doi episcopi fii tra- dusă în românesce după originalul, ce se afla în archivul dietei, și tipă- rită la Brașov în tipografia lui loan Gott în 1500 exemplare**), cari apă- *) George Barițiu în Istoria sa, voi. I. pag. 606 și 625 confundă rolurile lui Trausch si Schuller, ceea-ce este o evidentă greșeală. ♦*) G. Barițiu, Ist. Trs. voi. I. pag. 626. 131 rură cu semnătură chiar a lui Martin' Schnell, totodată, censor și al „Ga- zetei². Dar vorba strămoșească: „habent sua fata libelli“; guvernul tran- silvan în vara anului 1844 a oprit vinderea petițiunei pănă la altă rân- duială și a provocat pe episcopul Lemenyi să-i descopere pe autorul traducerii și locul tipăririi, episcopul însă a răspuns, că nu scie prin cine s’a tradus și unde s’a tipărit. Exemplare din petițiunea tipărită se aflau depuse la episcopul Vasilie Moga și la protopopul gr.-cat. din Si- biiu Nicolau Maniu, mort în 1865 ca vicar foraneu al Făgărașului, om binemeritat pentru răspândirea modestelor producte literare române din acel timp. Confișcarea acestor exemplare o are în vedere ordinul, ce ur- mează, împreună cu comitiva episcopului Lemeny, pe lângă care epis- copul împărtășesce protopopului seu acel ordin guvernial. Actele acestea sunt scoase din archiva protopopiatului gr.-cat. al Sibiiului. Nic. Togan. Reverendissimo in Christo Fratri Nicolao Maniu, Archi-Diacono Cibiniensi gc Cibinii. 402. Ileverendissime in Christo Fraier! Ulteriorem E. R. Gubernii, quoad Suplicem Libellum Valachorum e Fundo Regio in VaJachicum versum, ne hujus exemplaria dispergantur, dispositionem e Gratioso Ejusdem Excelsi sub 12 Febr. a. c. nro 1493. emanato in apograplio advoluto Decreto, dum uberius Rssma Fr. Vestra cognoscet, suae ducat obligationi eidem semeț ad amussim conformare et satisfacere. Quod dum in Ejusdem praevenerati consequentiam inti- maremus, fraterne persistimus Reverendissimae Fraternitati Vestrae Blasiae, 12 Aprilis 1844. addictus: Eppus Joannes m. p. Copia ad nrum gubeniialem 1493—1844. Hogy a Fbtisztelendbseged ’s Gbrbg nem Egyesiilt Piispbk Moga Văzul âltal a kirâlyi fbldbn lakd Olâh Lakosoknak serelmei târgyâba a kbzelebbrbl Orszâgoson bszve gyiilt KKhoz es RRhez beadott, Olâh nyelvre forditott ’s Brassoi kbnyvnyomd Gbtt Jânos nyomdâjâba hely- telenul kinyomatott kerelem-level tovâbbi terjesztese megakadâlyoztassek, meghagyatott innen mai napon Gbrbg nem Egyesiilt Piispbk Moga Va- zulnak, hogy a kerdeses kerelem-level, Brassoi kbnyvnyomd Gott Jânos a Brassoi Tanâts âltal ide felkiildbtt nyilatkozata szerent, az emlitett Piispbknek âtkiildbtt peldvânnyait, melyeknek tovâbbi terjesztese ’s adâsa Elnbki rendeletnel fogva megtiltatott, ide minei elebb kiildje fel. A mi is Fbtiszteleudbsegednek sziikseges tudâs vegett ezennel oly hozzâtetellel iratik meg, hogy a Szebeni Gbrbg Egyesiilt Esperestet utasittsa arra, miszerint a kerdeses kerelem-level netalân meg nâlla levb peldvânnyait a Gbrbg nem Egyesiiltek Piispbkenek, a Kirâlyi F6-kormânyhozi Felter- jesztes vegett, adj a ât. In reliquo debita observantia manentes Illustritatis Vestrae ER. M. Ppatus Tranniae Gubernio. Claudiopoli, Die 12 Febr. 1844. Obligatissimi: C. Lad. Lcisăr, cane. Carolus Gebbel. 132 > CHRONICON ANONYMI BELAE REGIS NOTARII. XXXV. De Nitria ciuitate. Zvardu et Cadusa necnow Huba post discessum Borsu cum omnibws exercitibws suis egressi de castro, qwod dicitwr Warod, ultra siluam Tursoc castra metati sunt iuxta fluuium Sytua. Altera autem die mise- runt qwosdam speculatores uiros, qwos sciebant esse audaces, qwi tran- sirent fluuium Nitra, et uiderent, si sine bello possent transmeare usqwe ad ciuitatem Nytra. Qwi cum uelocissimo cursu uenissent usqwe ad riu- , uium Twrmas, ubi descendit in riuulum Nytre, uiderunt habitatores illiws prouincie Sclauos et Boemos eis obsistere cum adiutorio ducis Boemo- rwm. Qwia mortuo Athila rege, terram, qwe iacet inter Wag et Gron a ; Danubio usqwe ad fluuium Moroua, dux Boemorwm ¹ si/>i preoccupauerat j et in unu» ducatum fecerat. Et twwc tempore per gratiam ducis Boe- morwm dux Nitriensis factws erat Zubur². XXXVI. : De speculatoribns missis a ducibus. \ Cvm autem speculatores illi, qwi fuerant missi a Zuard et Cadusa, j uidissent Sclauos et Boemos eis obsistere non ualentes, miserunt sagittas ; tribws uicibws super eos, et qwosdam ex ipsis ictibws sagitarwm interfe- cerunt. Hoc cum uidissent Sclaui et Boemi, qwos ad custodiam cowsti- tuerat Zubur, qwod iști, qwi dicuntwr betumoger, talibws uterentwr armis, timuerunt ualde, qwia talis armatura nwwqwwm uisa fuit eis. Statim nww- : tiauerunt Zuburio domino eorum, ceterisqwe principibws eiwsdem prouintie. î XXXVII. De pugna ducum Arpadij. Tune Zubur hoc audito cum adiutorio Boemorwm armata multitu- dine obuiam eis uenit pugnaturws. Et dum uterqwc exercitws ad fluuium Nitra peruenissent, Zuardu, Cadusa et Huba uolebant transire fluuium. Sed Zubur dux Nitriensis et sui milites cowtra eos diutissime certantes nollomodo eis transitum concedere uolebant. Et cum diu inter se cer- tassent, Hungarij ex Boemis et Sclauis ictibws sagittarww multos inter- ficiebant. Sed per tres dies nullomodo Hungarij propter inundationem aquarwm transitum habuissent; tandem iiii. die Boemi et omwes Nytri- enses Sclaui, uidentes audatiam Hungarorw/w et percussiones sagittarwm no» sufferentes, fuga lapsi swwt, et uelocissimo cursu pro defensione uite in ciuitatem Nitriam incluși swwt cum magno timore. Qwos Zuardu, Ca- dusa et Huba neenon ceteri milites, persequentes eos usqwe ad ciuitatem, et ex eis qwosdam interfecerunt, et qwosdam uulnerauerwwt et alios ce- *) Urmă de răsură. 133 CRONICA NOTARULUI ANONIM AL REG. BELA. (încheiere). CAP XXXV. Despre orașul Nitria. Zuardu și Cadusa precum și Huba, după plecarea lui Borsu, s’au îndepărtat cu oastea lor din fortăreața, ce se numesce Warod, și și-au așezat oastea dincolo de pădurea Tursoc, lângă fluviul Sytua, iar a doua 4i au trimis câți-va bărbați ca spioni, pe cari îi sciau că sunt îndrăsneți, să treacă peste fluviul Nitra și să vadă dacă ar pute străbate fără luptă pănă la orașul Nitra. Cari venind în fugă foarte repede până la rîul Turmas (Tormos), unde se varsă în rîul Nitra, au vedut, că locuitorii acelei provincii, Slavii și Boemii, li se împrotivesc, cu ajutorul ducelui Boemilor. Pentru că după moartea regelui Athila, ducele Boemilor a ocupat pă- mântul, care zace între Wag și Gron, dela Dunăre până la fluviul Mo- rova, și a făcut un ducat, și pe timpul acela Zubor s’a făcut ducele Nitriei, din grația ducelui Boemilor. CAP XXXVI. Despre spionii trimiși de cătră duci. Iar când spionii, cari fură trimiși prin Zuard și Cadusa, vădură, că Slavii și Boemii nu sunt în stare a li se împotrivi, au slobozit de trei ori săgeți asupra lor, și au omorît pe câți-va dintre ei prin lovirea săgeților. Când au vădut aceasta Slavii și Boemii, pe cari Zubor i-a pus de pază, că aceștia, cari se numesc Hetumoger, întrebuințează arme de aceste, s’au înfricoșat tare, pentru-că nici când n’au vă4ut arme ca acestea. îndată au încunosciințat pe Zubor, domnul lor, și pe ceilalți principi ai acestei provincii. CAP XXXVII. Despre lupta ducilor lui Arpad. Atunci Zubor aucjind aceasta, a venit cu ajutorul Boemilor, cu o mulțime de armată înaintea lor, ca să se lupte, și când ambele oștiri ajunseră la fluviul Nitra, Zuardu, Cadusa și Huba voiau să treacă flu- viu], dar Zubor, ducele Nitrei și militarii sei s’a luptat contra lor timp foarte îndelungat, pentru-că nici decum nu voiau să le conceadă trece- rea, și când se certară între sine mult timp, Ungurii au omorît mulți Boemi și Slavi prin lovirea săgeților, dar Ungurii, din causa inundării apelor, n’au putut trece nici decum în decurs de trei dile, în sfîrșit a patra di Boemii și toți Slavii din Nitra, vădend îndrăsneala Ungurilor, și neputend suferi loviturile săgeților, au luat-o la fugă și în.fuga cea mai grabnică s’au închis cu mare frică, spre a-și apera viața, în orașul Nitria. Pe cari Zuard, Cadusa și Huba, precum și ceilalți militari, gonindu-i până la cetate, pe câți-va dintre ei i-au omorît, pe câți-va i-au rănit, ') Cuventul întreg e scris pe răsură. 10 134 perunt. Zubur uero dux eorum, dum fugiendo contra eos pugnare uellet, per lanceam Caduse cecidit, et captus in custodiam traditus est. Ceteri uero in ciuitatem incluși quasi muti remanserunt. Alio namque die Zuard, Cadusa et Huba armata multitudine exercituum, ceperunt fortiter expug- nare ciuitatem Nitriam multis modis. Et dedit eis deus uictoriam mag- nam, et pugnantes intrauerunt eam et fusus est per eos ibi sanguis multoruw» aduersarioram. Tune iracundia ducti Zuburium ducem illius prouincie, quem nudius tercius ceperant, supra montem excelsum ducentes laqueo suspenderunt. Vnde mons iile a die illo usque nune mons Zu- bur nuwcupatur. Et propter hoc factum timuerunt eos omwes homines illius patrie, et omwes nobiles filios suos in obsides eis¹ dederunt. Et omwes nationes illius terre se subiugauerunt st6i usque ad fluuium Wag. Et quia gratia, dei antecedebat eos, non solummotfo ipsos subiugauerunt, uerum etiam omwia castra eorum ceperunt, quorum nomiwa hec sunt usque modo: Stumtey, Colgoucy, Trusun, Blundus et Bana et ordinatis custo- dibu.s castroram, iuerunt usque ad fluuium Moroa. Et firmatis obstaculis cowstituerunt terminos regni Hungaroram usque ad Boronam et usque ad Saruuar. Et adepta uictoria reuersi sunt ad ducem Arpad, et omnes infideles illiws terre ferreis cathenis ligatos secum duxerunt. Cumque Zuard, Cadusa neenon Huba ad ducem Arpad cum omnibws captiuis suis uenissent sâni et incolumes, factum est gaudium magnum in curia ducis. Dux Arpad cowsilio et petiejone suoram nobilium donauit, accepto iura- mento infidelium, terras in diuersis locis predictis infidelibws de partibws Nytrie ductis. Vt ne aliqwundo infideliores facti, repatriando nocerent știi fidelibus in cowfinio Nitrie habitantibws. Et in eodem gaudio dux Arpad Hubam fecit comitem Nitriensem et alioram castroram. Et dedit ei terram propnam iuxta fluuium Sytuua usque ad sil(wam)² Tursoc. > XXXVIII. De exercita Grecornm et Bulgarornm. ■ Interea dux Salanus, dum intellexisset potentiam et facta Hunga- roram, timuit, ut ne aliquando iracundia ducti eum expellerent de regno suo. Tune inito cowsilio suoram, misit legatos suos ad imperatorem J Grecoram et ducem Bulgaroram, ut st6i auxilium darent causa pugne contra Arpad ducem Hungaroram. Imperator Grecoram et dux Bulgaroram magnum exercitum Salano duci miserunt. Qui cum ad ducem Salanum peruenissent, in illo loco, qui dicitur Tetei, factum est gaudium magnum in curia ducis. Secundo autem die dux Salanus et sui nobiles, inito cowsilio, miserunt legatos ad ducem Arpad, dicendo, ut terram eorum dimitteret, et ad natale soluwt repatriare inciperet. Qui cum ad ducem Arpad peruenissent, ac mandata Salani ducis ei dixissent, dux Arpad et *) Liniile duple făcute de a. mână la începutul cuvintelor, însemnează permutarea acelora; ordinea corectă a cuvintelor ar fi deci: eis in obsides dederunt. 135 iar pe câțiva i-au prins. Iar Zubur, ducele lor, când a voit a se lupta fugend contra lor, a căzut în sulița lui Cadusa, și fiind prins, fu predat în pază, iar ceilalți au remas închiși în cetate, ca și muți. De aceea a doua di, Zuard, Oadusa și Huba cu mulțimea înarmată a ostașilor, au început a atăca cu puterea în multe moduri orașul Nitria, și le-a dat lor Dumnedeu mare învingere, și luptându-se au întrat acolo, și prin ei s’a vărsat acolo sângele multor dușmani. Atunci conduși de mânie, s’au dus la un munte înalt, au spânzurat în furci pe Zubur, du- cele acelei provincie, pe care l-au prins înainte cu trei dile. De unde acel munte de atunci până adi se numesce muntele Zubur. Și pentru această faptă toți oamenii din acea patrie s’au temut de ei, le-au dat pe fiii lor în chizeșie și au subjugat toate națiunile acelui pământ până la fluviul Wag, și fiind-că grația lui Dumnedeu le-a premers, nu i-au subjugat numai pe ei, ci au cuprins toate fortărețele lor, a căror nume este pănă adi: Stum- tey (Sempte), Golgoucy (Galgocz), Trusun (Trencsen), Blundus și Bana (Ban) și punând păzitori în fortărețe, au mers până la fluviul Moroa. Și întărindu-1 prin îngrădituri au stabilit granițele țerii Ungariei, până la Borona și Saruuar. Și după ce au dobândit învingerea s’au reîntors la ducele Arpad, și au dus cu sine legați în lanțuri de fer pe toți credin- cioșii acelui pământ. Și când Zuard, Cadusa și Huba au venit la ducele Arpad sănătoși și nevătămați, împreună cu toți prinsonerii lor, s’a fă- cut veselie mare în curia ducelui. Ducele Arpad, la rugarea și sfătuirea nobililor sei, luând jurământ dela necredincioșii aduși din părțile Nitriei, )e-a dat pământuri în locuri diferite, ca nu cumva să devină vre-odată și mai necredincioși, și re’ntorcendu-se în patrie, să nu strice credincio- șilor sei, cari locuesc la granița Nitriei, și ducele Arpad a numit în această veselie pe Huba de comite al Nitriei și al altor fortărețe și i-a dat pământ în proprietate lângă fluviul Sytuua (Szitva) până la pădurea Tursa. CAP XXXVIII. Despre oastea Grecilor și a Bulgarilor. într’aceste ducele Salanus, când a înțeles despre puterea și faptele Ungurilor, s’a temut ca nu cumva, conduși de mânie, să-1 alunge din țara sa. Atunci consfătuindu-se cu ai sei, a trimis soli la împeratul Grecilor și la ducele Bulgarilor, să îi dee ajutor, spre a lupta contra lui Arpad, ducele Ungurilor. împeratul Grecilor și ducele Bulgarilor, au trimis oaste mare ducelui Salanus, cari sosind la ducele Salanus, au făcut mare veselie în curia ducelui, în locul care se numesce Tetei (Titel). în diua următoare, ducele Salanus și nobilii sei, consfătuindu-se, au trimis soli la ducele Arpad, dicându-i ca să părăsască pământul lor, și să se reîntoarcă la pământul seu natal. Când au venit aceștia la du- cele Arpad, și i-au spus însărcinarea primită dela Salanus, ducele Arpad s) Din greșeală de peana e numai sil. 10* 136 sui nobiles egre ferentes, sic per eosdem legatos ducj Salano remanda- uerunt: Terram, qae inter Danubium et Thysciam iacet, et aquam Da- nubij, que a Ratispona în Greciam descendit, pecunia nos/ra compara- uimws. Tune tempore, quando nouj fuimws, et pro precio ei misimws xii. albos equos et cetera, ut supra. Ipse etiam laudans bonitatem terre sue, misit unam sarcinam de herbis sabulorwm Olpar, et duas lagungulas de aquis Danubij. Vnde precipimns domino uesiro duci Salano, ut dimissa nosira terra, celerimo cursu terram Bulgarornm eat, unde preauus suus descenderat, mortuo Athila rege atthauo no-siro. Sj autem hoc non fe- cerit, sciat nos in proximo tempore contra eum dimicaturos. Legati uero ’ hoc audientes, accepta licenția, triști uultu ad ducem Salanum propera- uerunt. Dux autem Arpad et sui nobiles egressi de fluuio Zogea cum omni exercitu, castra metati sunt iuxta montem Teteuetlen usqwe ad Thysciam. Deinde uenientes per crepidinem Thyscie usqwe ad sabulum Olpar peruenerunt. XXXIX. Dc egressu Salani ducis contra Arpium ² ducem. Dux autem Salunus cum adiutorio Grecorwm et Bulgarorwnz egressus de Tetei furiata mente per ammonicionem suorum contra, ducem Arpad eqwitare cepit. Et dum uterqwe exercitws ad inuicem prope pernoctassent neuter eorum dormire per totam noctem ausus fuit, sed eqwos sellatos in manibus tenendo, pernoctauerunt. Mane autem facto ante auroram utraqwe pars se ad bellum preparauit. Dux uero Arpad, cuiws adiutor erat dens omnium, armis indutus, ordinată acie, fusis lacrimis denm orans, suos confortans milites, dicens: O Sithici³, qwi per superbiam Bulgaronon a castro Hungo uocati estis Hungarij, nolite obliuisci prop- to' timorem Grecorwm gladios ues/ros, et amittatis ueshwm bonum no- men. Vnde strennue et fortite/’ pngnemws contra Grecos et Bulgaros, qai assimilantwr nosiris feminis, et sic tjmeamws multitudinem Grecorum, sicut multitudinem feminarwm. Hoc audito, milites sui rnultum sunt confortati, statimqne Lelu filiws Tosu tuba cecinit, et Bulsuu filiws Bogar ⁴ eleuato uexillo in prima acie contra Grecos pugnaturi uenire ceperunt. Et commixta est utraqwe acies hostiurn ad bellum, et ceperunt pugnare ⁶ acriter inter se. Et dum totws exercitns ducis Arpad accessisset pug- naturws contra Grecos, plurimi interficiebantwr de Grecis et Bulgarijs. Predictws uero dux Salanws cum cic uidisset suos deficere in bello, fuga lapsus est, et pro salute uite Albam Bulgarie properauit. Greci uero et Bulgari timore Hungarornm percussi, ui am, quam uenerant, obluioni tradiderunt, fuga lapsi pro salute uite Thysciam pro paruo fluuio repu- tantes transnatare uolebant. Sed qwia talis timor et terror irruerat su- per eos, ut propter timorem Hungarornm fere omnes in fluuio Thyscie *) Acest cuvent e adaus ulterior de a. mână. — ²) Greșit, în loc de Arpadium. — s) Așa, în loc de Scithici. 137 și nobilii sei au trimis supărați tot prin acești soli astfel de respuns ducelui Salanus: Pământul, care zace între Dunăre și Tisa, și apa Du- nării, carea se vărsa la Ratispona (Regensburg) în Grecia, le-am cumpărat cu banii noștri, pe timpul acela, când eram oameni noi și ca contravaloare i-am trimis lui 12 cai albi și altele precum s’a dis mai sus. Chiar și el, lău- dând bunătatea pământului seu, a trimis o sarcină de iarbă de pe nă- sipul Olpar și doue plosce de apă din Dunăre. Poruncim deci lui Sa- lanus, domnului vostru, ca părăsind pământul nostru să meargă în fuga cea mai grabnică pe pământul Bulgarilor, unde a descălecat strămoșul seu, după moartea lui Athila, a strămoșului nostru. Și dacă nu va face aceasta, să scie, că noi ne vom lupta cu el, în timpul cel mai de aproape. Iar solii audind aceasta și luându-și remas bun, s’au grăbit la ducele Salanus cu fața întristată. Iar ducele Arpad și nobilii sei, plecând dela fluviul Zogea cu întreaga oștire, și-au așezat-o lângă mun- tele Teteutlen (Tetetlen), până la Tisa, apoi venind pe țermurii Tisei au ajuns la năsipul Olpar. CAP XXXIX. Despre plecarea ducelui Salanus contra ducelui Arpad. Iar ducele Salanus, plecând dela Tetei cu ajutorul Grecilor și al Bulgarilor, a început, la îndemnul oamenilor sei, a călări înfuriat contra lui Arpad. Și când ambele oștiri au petrecut noaptea aproape de olaltă, nici una dintre ele n’a cutezat să doarmă toată noaptea, ci ținând în mână cai înșeuați, au veghiat toată noaptea. Dimineața însă înainte de zori de dină, ambele părți s’au pregătit de răsboiu. Iar ducele Arpad, al cărui ajutor era Dumnedeul tuturora, îmbrăcat în arme, și-a pus oastea în ordine, s’a rugat la Dumnedeu, vărsând lacrămi și a însuflețit pe ostașii sei dicend: O Scythi! cari prin trufia Bulgarilor sunteți numiți Unguri, dela fortăreața Hungu, să nu uitați săbiile voastre de frica Grecilor, și să nu ve perdeți numele cel bun. De aceea să luptăm vitejește și puternic contra Grecilor și Bulgarilor, cari samănă cu femeile noastre și atâta frică să avem de mulțimea Grecilor și a Bulgarilor, ca de mul- țimea femeilor. Soldații sei audind aceasta s’au însuflețit mult și Lelu, fiul lui Tosu a suflat îndată în trimbiță, și Bulsuu, fiul lui Bogar, ri- dicând steagul, a început a veni în frontul dintâi, spre a lupta contra Grecilor, și amestecându-se în luptă ambele linii ale vrășmașilor au început • a se lupta între sine cu toată puterea. Și când toată armata ducelui Arpad a ajuns, în linie, la lovire contra Grecilor, cei mai mulți dintre Greci și Bulgari fură uciși. Iar numitul duce Salanus, când a vâdut că ai sei slăbesc în luptă, a luat-o la fugă, și spre a-și scăpa viața, s’a grăbit la Alba-Bulgariei (Be)grad). Iar Grecii și Bulgarii, loviți de frica Un- gurilor, au dat uitării drumul, pe care au venit, și spre a-și scăpa viața au luat-o la fugă, dar credând că Tisa e un fluviu mic, au voit să înoate ⁴) Greșit, în loc de Bogat. — ⁶) La acest loc este o crep&tură în pergament, care existase și înainte de scriere. — ⁶) Această silabă superfluă e a se omite. 138 mortui sunt, ita qwod aliqui uix remanserunt, qwi imperatori eorum mala salutis nuntiarent. Vnde locws iile, ubi Greci mortuj fuerunt, a die illo usqwe nune portws Grecorwm nuncupatwr. XL. De uictoria Arpad ducis. Dux uero Arpad et sui milites adepta uictoria hinc egressi uene- runt usqwe ad stagnum, qwod dicitwr Curtueltou et manserunt ibi iuxta siluam Gemelsen xxx. iiii-or¹ diebws. Et jwa illo loco dux et suj nobiles ordinauerunt omnes cowsuetudinarias leges regni et omnia iura eiws, qualiter seruirent duci et primatibws suis, uel qualiter iudicium facerent pro quolibet crimine commisso. Ibi etiam dux condonauit suis nobilibws secum uenientibus diuersa loca cum omnibws habitatoribws suis. Et locuwi illum, ubi bec omnia fuerunt ordinată, Hungarij secwwdwm suum idioma nominauerunt Scerij, eo qwod ibi ordinatum fuit totum negotium regni. Et dux loeum illum dedit Oundunec patri Ete, a Thyscia usqwe ad stagnum Botua, et a Curtueltou usqwe ad sabulum Olpar. Postea uero transactis qwibusdam temporibws Ethe filiws Oundu cowgre- gata multitudine Sclauorwm fecit inter castrum O)par et portum Beuldu edificări³ castrum fortissimum de terra, qwod nominauerw/rf Sclaui se- cwndwm ydioma suum Surungrad, idestf nigrwm castrum. XLI. De egressu Arpad. Postea uero dux Arpad et sui nobiles hinc egressi uenerunt usqwe ad Titulum, subiugando sibi popwlwm. Deinde egressi uenerwnt usqwe ad portum Zoloncaman, et totum popwlwm infra Thysciam et Danubium habitantem sub iugum suum cowstituerunt. Hinc uero uenientes ad partes Budrug peruenerunt, et iuxta fluuium Uoyos castra metati sunt. Et in partibws illis dux dedit terram magnam cum omnibus babitatoribws suis Tosunec patri Lelu, cum auunculo suo Culpun patre Botond. Tune dux Arpad et sui przmates inito consilio cowstituerunt, qwod exercitum mit- terent propter Salanum ducem ultra Danubium contra Albam Bulgarie. Super quem exercitum cowstituti swnt principes et doctores: Lelu filiws Tosu, Bulsuu filiws Bogat, Botond filiws Culpun. Qwi accepta licenția a duce Arpad eqwitantes transnauigauerunt Danubium, nullo cowtradi- cente, in illo loco, u6i⁴ fluuiws Zoua descendit in Danubium. Et inde egressi contra Albam Bulgarie ciuitatem eqwitare ceperunt. Tune dux Bulgarorwm cowsanguinews Salani ducis cum magno exercitu contra eos pugnaturus cum adiutorio Grecorwm accessit. Altera autem die ordinate sunt utreqwe acies in campo iuxta ripam Danubij. Statim Lelu filiws ‘) iiii-or e suprascriere contimporană preste xxjf. *) Intercalare ulterioară de a. mână. 139 peste ea. Dar fiindcă o astfel de temere și frică s’a încuibat întrînșii, încât de frica Ungurilor mai toți s’au înecat în fluviul Tisa, așa că abia au mai rămas câțiva, cari să vestească împăratului lor nenorocirea. De unde locul acela, unde au murit Grecii, de atunci încoace se numesce vadul Grecilor. CAP XL. Despre învingerea ducelui Arpad. Iar ducele Arpad și militarii sei, după ce au câștigat învingere plecând de aicea, au venit până la balta, ce se numesce Curtueltou (Kbrtvelytd) și au remas acolo, lângă pădurea Gemelsen, 34 dile, și în locul acela a în- tocmit ducele și nobilii sei toate legile îndatinate ale țării, și toate drepturile ei, cum să se folosască de ele ducele și fruntașii sei, sau cum să se judece ori ce crimă săvîrșită. Ducele a donat și acolo nobililor sei, veniți cu el, diferite locuri împreună cu toți locuitorii lor. Și locul acela, unde fură întocmite toate acestea, Ungurii l-au numit în limba lor Scerii, fiindcă acolo s’au întocmit toate afacerile țării, și ducele a dat acel loc lui Oundunec tata lui Ete, dela Tisa până la balta Botua, și dela Curtueltou până la năsipul Olpar. După aceea, peste câtva timp Ete, fiul lui Oundu, coadunând mulțimea Sclavilor, a lăsat a se zidi din păment, între fortăreața Olpar și portul Beuldu, o fortăreață foarte mare, carea fu numită prin Sclavi, în limba lor, Surungrad (Csongrâd), adecă fortăreața neagră. CAP XLI. Despre plecarea lui Arpad. Iar după aceea, ducele Arpad și nobilii sei, plecând de aicea, au mers până ]a Titulum subjugându-și poporul. Plecând apoi de aicea, au sosit la portul Zoloncaman (Szlavkamen) și au supus sub jugul seu poporul în- treg dintre Tisa și Dunăre. Plecând de aicea au ajuns la părțile Bu- drug, și și-au așezat oastea lângă fluviul Voyos, și ducele a dat în păr- țile acelea mult păment, împreună cu toți locuitorii sei, lui Tosunec tata lui Lelu, și moșului seu după mamă, Culpun, tata lui Botond. Atunci ducele Arpad și fruntașii sei, după o consfătuire au hotărît, ca din pricina ducelui Salanus să trimită oștire dincolo de Dunăre, contra Alba-Bulgariei. De fruntași și conducători ai oastei fură numiți Lelu, fiul lui Tosu, Bolsuu, fiul lui Bogat, Botond fiul lui Culpun, cari pri- mind învoire dela ducele Arpad, au notat călărind peste Dunăre fără nici o contradicere în acel loc, unde fluviul Zoua se varsă în Dunăre. Și plecând de acolo au început a călări contra orașului Alba Bulgariei; atunci ducele Bulgarilor, rudenia ducelui Salanus a venit cu mare oștire spre a se lupta contra lor cu ajutorul Grecilor. Iar a doua i. Et Boyte pro suo ³ fidelissimo seruicio dedit teram magnam iuxta Thysciam, nomine Torhus. Tune legati Zuard et fra7ris sui Caduse accepta licenția letj ad dominos suos reuersi sunt. XLV. Dc ciuibus Bulgarorum et Macedonum. Transactis quibusdam diebus, Zuard et Cadusa cum ornai exercita suo, eleuatis uexillis signiferis ¹ aquam Danubij transiiauigauerwut, et ca- strum Borons ceperunt, deinrfe ad castrum Scereducy luerunt. Audientes *) Astfel, scris de doue ori. — -) Corectură de altă mână; orig. celerimo. — 145 trece nici de cum, fiind între ele fluviul Timiș, Zuardu a poruncit fratelui seu Cadusa, să meargă cu jumătate din oastea sa mai jos, și ori cum ar pute trece, să se lupte contra vrășmașilor. Cadusa, ascultând îndată poruncile fratelui seu, a mers în grabă cu jumătate din oaste mai jos, și precum grația dumnedeească le arăta drumul, au avut trecere ușoară și pe când o parte a oastei Ungurilor era dincolo cu Cadusa și jumă- tate dincoace cu Zuardu, atunci Ungurii sunară trîmbițele de resboi, și notând peste apă, au început a se lupta strașnic, și fiind-că Dumnedeu a mers cu grația sa înaintea Ungurilor, le-a dat lor mare învingere și vrășmașii cădeau înaintea lor ca snopii după secerători, și în acel răsboi au murit doi duci ai Cumanilor și trei Knezy ai Bulgarilor, chiar și Glad, ducele lor a scăpat prin fugă, și oastea întreagă s’a risipit în tă- ișul săbiei, topiți ca ceara în fața focului. Atunci Zuard și Cadusa, precum și Boyta, după câștigarea învingerei, plecând de aicea, au venit cătră granițele Bulgariei și și-au așezat oastea lângă fluviul Ponoucea, iar ducele Glad, luând-o la fugă, precum (jiserăm mai sus, a întrat de frica Ungurilor în fortăreața Keuee (Keve), și a treia di Zuardu și Cadusa pre- cum și Boyta, dela care se trage neamul Brucsa, după ce și-au pus oastea în ordine, au început a se lupta contra fortăreței Keuee. Când a vădut aceasta Glad, ducele lor, trimițând soli, a început a cere pace dela ei, și le-a donat fortăreața de bună voie, împreună cu diverse daruri. Mergând de aicea, au luat fortăreața Ursoua (Orșova), și au locuit acolo o lună, și au trimis îndărăt la ducele Arpad pe Boyta cu a treia parte a oastei, împreună cu fii locuitorilor dați în chizeșie, afară de aceasta trimiseră și pe solii lor, să li se dee voie de a merge în Grecia, ca să subjuge toată Macedonia, dela Dunăre, pănă la Marea neagră. Căci mintea Ungurilor nu doria alta, pe timpul acela, decât să ocupe pă- mânturi, să subjuge națiuni și să se folosească de afaceri de răsboi. Căci pe timpul acela așa se bucurau Ungurii de vărsarea sângelui ome- nesc, ca și lipitoarea, și dacă nu făceau astfel n’ar fi lăsat îndărăt ur- mașilor lor atâtea pământuri bune. Ce să mai die ? Boyta și solii lor au venit la ducele Arpad și i-au povestit faptele săvîrșite, iar ducele le-a lăudat lucrarea, și a dat voie liberă lui Zuard și Cadusa, de a merge în Grecia și de a-și ocupa pământ. Și a dat lui Boyta, pentru serviciile sale foarte credincioase mult pământ lângă Tisa, cu numele Torhus. Atunci solii Iui Zuard și ai fratelui seu Cadusa, căpătând în- voire, s’au întors voioși la domnii lor. CAP XLV. Despre cetățenii Bulgarilor și ai Macedonilor. După ce au trecut câteva (Iile, Zuard și Cadusa, cu oastea întreagă ridicând steagurile, cari purtau însemnele Iui, au notat peste apa Du- nării și au luat fortăreața Borons, de unde au plecat Ia fortăreața Sce- ³) Corectură de a. mână; orig. su. — ⁴) începutul cuvântului e scris de altă mână pe răsură. 146 hoc ciues Bulgarorwm et Macedonum, timuerwwt ualde a facie eorum. Tune omwes incole illiws terre miserunt uwntios suos cum donariis multis, ut terram sibi subiugarent, et filios suos in obsides traderent. Zuard et Cadusa păci fauentes, et dona et obsides eorum accipientes, eos quasi suum proprium popwlwm in pace dimiserwwt. Ipsi uero ceperwwt eqwitare ultra portam Wacil et castrum Philippi regis ceperunt, deincZe totam ter- ram usqwe ad Cleopatram ciuitatem sibi subiugauerwwt. Et sub potestate sua habuerwwt totam terram a ciuitate Durasu usqwe ad terram Rachy. Et Zuardu in eadem terra duxit sib\ uxorem, et popwlws iile, qwi nune dicitwr Sobamogera, mortuo duce Zuard, in Grecia remansit. Et ideo dictus est Soba secwwdwm Grecos, idesi stultws popwlws, qwia mortuo do- mtno suo, uiam mm dilexit redire ad patriam suam. XLVI. De portu Moger. Transactis qwibwsdam diebw.s, dux Arpad et omwes sui primates com- muni ctmsilio et pari cowsensu ac libera uoluntate egredientes ¹ de insula, castra metati simt ultra Surcusar, usqwe ad fluuium Racus. Et dum uidis- sent, qwod undiqwe tuti essent, nec² aliqwis eis obsistere ualeret, tran- sierunt Danubium. Et portum, uti transitum fecerunt, portum Moger no- minauerunt, eo qwod vii. principales persone, qwi hetumoger dicti swwt, ibi Danubium transnauigauerunt. Transito Danubio castra metati swwt iuxta Danubium usqwe ad aquas calidas superiores. Et hoc audito omwes Romani per terram Pannonie habitantes uitam fuga seruauerunt. Secwwdo autem die dux Arpad et omwes sui primates cwm omwibws militibws Hun- garie intrauerunt in ciuitatem Atthile regis. Et uiderunt omnia palacia regalia, quedam destructa usqwe ad fundamewtum, qwedam now, et ammi- rabantwr ultra modum omnia ilia edificia lapidea. Et facti swwt leti ultra qwam dici potest, eo qwod capere meruerunt sine bello ciuitatem³ At- thile regis, ex cuiws progenie dux Arpad descenderat. Et epwlabantwr cottidie cum gaudio magno in palatio Attile regis ccmlateraliter sedendo. Et omwes simphonias atqwe dulces sonos cythararwm et fistularwm cum omwibws cantibws iocwlatorwm habebant ante se. Fercula, pocwla porta- bantwr duci et nobilibws in uasis aureis, seruientibws et rusticis in uasis argenteis. Qwia omwia bona aliorwm regnorwm circwmiacentium dederat dews in manws eorum. Et uiuebant large ac splendide cwm omnibws hospitibws ad se uenientibws. Et hospitibws secwm commorantibws dux Arpad terras et possessiones magnas dabat, et hoc audito multi hospitum cowfluebant ad eum et ouanter morabantwr cwm eo. Tune dux Arpad et sui propter leticiam permanserunt in ciuitate Atthile regis per xx-ti⁴ dies. Et onmes milites Hungarie ante presentiam ducis⁵ fere cottidie super dextrarios suos sedendo cwm clipeis et lanceis maximum twrnamentum fecjebant.c ’) Corectură de altă mână; orig. agre.dientes. — ²) Corectură de a. mâna; mai na- inte a fost scris cuvântul întreg. — ⁸) Corectură de a. mână; orig. ciuitem. 147 reducy (adi Sofial. Audind aceasta cetățenii Bulgarilor și Macedonilor, s’au temut tare de aparința lor. Atunci toți locuitorii acelui păment au trimis pe solii lor cu multe daruri ca să le subjuge pământul și și-au dat fii în chizeșie. Zuard și Cadusa, doritori de pace, primind darurile și chizeșiile lor, i-au lăsat în pace, ca pe poporul propriu. Iar ei au început a călări din- colo de poarta Wacil, și au cuprins fortăreața regelui Filip (Filippopol), apoi au subjugat întregul păment, până la orașul Cleopatra, și au luat sub stăpânirea sa pământul întreg dela orașul Durasu pănă la pămân- tul Rachy. Și Zuard s’a însurat pe acel pământ, și poporul acela, care adi se numesce Sobamogera, a remas, după moartea ducelui Zuard, în Grecia, pentru aceea s’a numit grecesce Soba, adecă popor prost, pen- tru că după moartea domnului sen n’a dorit să se întoarcă în patria sa. CAP XLVI. Despre portul Moger. După ce au trecut câteva dile, ducele Arpad și toți fruntașii sei, din sfătuire comună și cu asemenea cuget și din buna voie, plecând de pe insulă și-au așezat oastea dincolo de Surcusar (Soroksâr), până la fluviul Racus (Râkos), și când au vedut, că sunt asigurați din toate părțile, și că nici nu li se poate împotrivi cineva, au trecut peste Dunăre și portul, pe unde au trecut, l-au numit portul Moger, pentru că cele șepte persoane fruntașe, pe cari i-au numit Hetumoger, tot acolo au plutit peste Dunăre. După ce au trecut Dunărea, și-au așezat oastea lângă Dunăre, până la apele calde, cele deasupra, și audind aceasta toți Romanii, locuitori pe pă- mântul Panoniei și-au scăpat viața prin fugă. A doua di însă ducele Arpad și toți fruntașii sei, au intrat cu toți militarii Ungariei în orașul regelui Athila, și au visitat toate palatele regale, unele dărîmate până la pământ, altele nu, și admirară peste măsură toate aceste zidiri de peatră, și s’au veselit nespus de mult, pentru că au câștigat fără resboi cetatea regelui Athila, din a cărui seminție se trage ducele Arpad. Și s’au ospetat cu mare bucurie in toate dilele, în palatul regelui Athila, ședend alăturea. Și aveau înaintea lor toate simfoniile și sunetele dulci ale citerelor și ale tinerilor, cu toate cântările lăutarilor. Ducelui și no- bililor sei li se aduceau mâncări și beuturi în vase de aur, servitorilor și țeranilor în vase de argint, pentru-că toate bunurile celorlalte țâri de prin prejur le-a dat Dumnedeu în mâna lor. Și ducele Arpad a dat oaspeților, cari s’au oprit la dînsul, pământuri și posesiuni mari, și au- dind aceasta, mulți oaspeți se adunau (buiau) la dînsul și își petreceau cu el bucuros. Atunci ducele Arpad și ai sei au remas de bucurie xx de clile în orașul regelui Athila, și toți soldații Ungariei făceau, cu seu- tul și cu sulițile, sărind pe cai, în fața ducelui, cele mai mari deprin- i deri militare. Și alți tineri, după datina păgână, se jucau cu arcuri și ⁴) Corectură de a. mână; orig. xx-ta. — ’) Corectură de altă mână. e) Asa, în loc de. faciebant; în acest cuvânt e corectură de a. mână; orig. fecebant. 148 Et alij iuuenes more paganismo cum arcubus et sagittis ludebant. Vnde dux Arpad ualde letus factus est. Et omnibus militibus suis diuersa do- naria, tam in auro quam in argento, cum ceteris possessionibus donauit. Et in eodem loco Cuwdunec patri Curzan dedit terram a ciuitate Atthile regis usque ad centum montes, et usque ad Gyoyg, et filio suo dedit unui» castrum ad custodiam populi sui. Tune Curzan castrum illud sub suo proprio nomine iussit appellari. Qwod nouiffl usque in hodiernum diem non est obliuioni traditum. XLVII. De terra Pannonie. Dvx uero Arpad xx. i°. die, inito cowsilio, egressus est de Ecil- burgu, ut subiugaret sibi terram Pannonie usque ad fluuium Droua. Et prima die castra metatus est iuxta Danubium uersus centum montes. Tune ordinatum est, quod dux de exercitu suo unam partem mitteret iuxta Danubium uersus castrum Borona. cui prefecit principes¹ et ductores ² duos de pm'ncipalibus personis, scilicet Ete pater Eudu et Boyta, a quo genus Brugsa descendit. Quibus etiam pro suo fidelissimo obsequio ⁸ dux Arpad donauit munera nou minima et Eudunec filio Ete dedit terram iuxta Danubium cum populo non numerato. Et in loco illo Eudu, subiu- gato populo illius partis, edificauit castrum, quod nominauit uulgariter Zecuseu, eo quod sibi sedem et stabilitatem constituit. Et Boyte eodem modo dedit terram magnam uersus Saru cum populo non numerato, que usque modo nuncupatur Boyta. XLVIII. De ciuitate Bezprem. In secunda parte exercitus missus est Vsubu pater Zolocu et Cusee,⁴ qui iret uersus ciuitatem Bezprem et subiugaret omwes habitatores terre usque ad Castrum Ferreum. Tune Usubu prfiiceps et ductor illius exer- citus licentiatus a duce, eleuato uexillo egressus est, et castra metatus est iuxta montem Pacoztu. Bine uero equitantes in campo Peytu castra metati sunt, et per tres dies ibi permanserunt. Quarto autem usque ad castrum Bezprem perueneruwt. Tune Usubu et Eusee ordinato exercitu contra Romanos milites, qui castrum Bezprem custodiebant, pugnare acri- ter ceperunt. Et pugnatum est inter eos per ebdomadam unam. In secunda aufem ebdomada feria iiii-ta, dum utraque pars exercitus labore belii nimis esset fatigata, tune Usubu et Eusee plures milites Romanorum in ore gladij consumpserunt, et quosdam ictibus sagittarum interfecerunt. Reliqui uero Romanorum uidentes audaciam Hungarorum, dimiso castro Bezprem, fuga lapsi sunt, et pro remedio uite in terram Theotonicorum properauerunt. Quos Usubuu et Eusee usque ad confininm Theotonicorum ') Corectură de altă mână; orig. principem. Corectură de altă mână; orig. ductorem. 149 săgeți, de aceea ducele Arpad a devenit foarte încântat și a donat tu- turor militarilor sei diverse daruri, atât în aur, cât și în argint, împre- ună cu alte averi, și tot în acel loc a dat lui Cundunec, tata lui Curzan, pămân- tul dela orașul regelui Athila pănâ la cei o sută de munți (Szâzhalom), și până la Gyoyg, și fiului seu i-a dat o fortăreață spre paza poporului seu. Atunci Curzan a poruncit, ca aceea fortăreață să se numească după numele seu, care nume nici până în diua de adi nu s’a dat uitării. Cap XLVII. Despre pământul Panoniei. Iar ducele Arpad în diua a 21, consfătuindu-se, a plecat din Ecil- bnrgu, ca să-și subjuge pământul Panoniei, până la fluviul Droua și în diua dintâiu și-a așezat oastea lângă Dunăre, cătră cei o sută de munți. Atunci s’au hotărît, ca ducele să trimită o parte din oastea sa lângă Dunăre, cătră fortăreață Borona, (Baranya) și a numit de principi și de conducători pe doue persoane fruntașe, adecă pe Ete, tata lui Eudu, și pe Boyta, dela care se trage seminția Brugsa, și cărora ducele Arpad le-a dat pentru ascultarea foarte credincioasă daruri nu prea mici, și lui Edunec, fiul lui Ete, i-a dat pământul lângă Dunăre, împreună cu popor nenumărat, și în locul acela, Eudu, subjugând poporul din acele părți, a zidit o fortăreață, care a numit-o în limba poporului Zecuseu, pentru-că acolo și-a așezat reședința stabilă. Tot asemenea a dat și lui Boyta pă- mânt împreună cu popor nenumărat, care până în diua de adi se numesce Boyta (Vajta) Cap XLVIII. Despre orașul Dezprem (Veszprem). Cu a doua parte a oastei fu trimis Usubu, tata lui Zolocu, și Eusee, cari să meargă spre orașul Bezprem, și să subjuge pe toți locuitorii pă- mântului, până la fortăreața de fer (Vasvâr, poarta de fer în comitatul Vas). Atunci principele și conducătorul acestei oștiri Usubu, luându-și remas bun dela duce, a plecat cu steagul înălțat (ridicat), și și-a așezat oastea lângă muntele Pacoztu (Pakozd). Călărind apoi de aicea spre câmp, și-au așezat oastea și au rămas acolo trei dile, a patra di însă au ajuns până la cetatea Bezprem. Atunci Usubu și Eusee, punând oastea în rând, contra militarilor romani, cari păzeau cetatea Bezprem, au început a se lupta strașnic, și s’au luptat între ei o septămână, iar a patra di din septămâna a doua, când ambele părți ale oștirei erau foarte obosite prin purtarea de resboi, atunci Usubu și Eusee au aruncat pe mai mulți mi- litari de ai Romanilor în tăișul săbiei, și pe unii i-au omorît prin isbirea săgeților, iar ceialalți Romani vădând îndrăsneala Ungurilor, părăsind fortăreața Bezprem, au luat-o la fugă și spre a-și scăpa viața s’au grăbit s) Acest cuvent e adaus de altă mână. ⁴) Greșit, în loc de Eusee. 11 160 persecuți sunt. Quadam autem die, dum Hungarij et Romanij in confinio e.ssent, Romanj fugiendo latenter fluuium, qui est in eonfinio Pannonie et Theotonicorum, transnatauerunt. Vnde fluuius iile ab Hungaris uocatus Loponsu, eo quod Romani propter metum Hungarorum latenter transna- tauerunt. XLIX. De Castro Ferreo. Et ex hinc Usubuu pater Zoloucu et Eusee pater Urcun reuersi, Castrum Ferreum ceperunt, et filios incolarum in obsides acceperunt. Hinc uero equitantes iuxta fluuium Bolotun usque ad Thyon peruenerunt. Et subiugatis sibi gentibws xiiii. die castrum Bezprem intmuerunt Tune Usubuu et Eusee inito consilio nuntios suos eum diuersis muneribus et filiis incolarwm in obsides positis, duci Arpad transmiserunt. Et qualiter dedit eis deus uictoriam, et quomodo Romani, dimisso castro Bezprem, ante eos fuga lapsi fluuium Loponsu latenter transnatauerunt. Missi uero eorum ducem Arpad in silua Turobag arpalice ambulantem inuenerunt, et eum cum diuersis ex parte Usubuu et Eusee salutauerunt et filios in- colarum in obsides positos duci presentaueruut. Dux uero Arpad audito hoc lecior factus est solito, et iterum in Etiburgu¹ reuersus, magnum fecit conuiuium. Et legatis gaudia nuntiantibus munera magna eondonauit. L. De deuastatione Pannonie. Tune dux Arpad et sui nobiles cum tercia parte exercitus sui de Elciburgu ³ egressi, castra metati sunt iuxta campum putej salsi. Et înde equitantes usque ad montem Bodoctu peruenerunt. Dux uero Arpad ab orientali parte dedjt Eleudunec patri Zolsu ³ siluam magnam, que nune Uertus⁸ uocatur propter dipeos Theotonicorum inibi dimissos. Ad radicem euius silue iuxta stagnum Ferteu Sac nepos Zobolsu longo post tempore castrum cowstruxit. Quid ultra? Dux autem Arpad et sui milites sic eundo iuxta montem sancti Martinj castra metati suut, et de fonte Sabarie tam ipsi quam eorum animalia biberunt. Et montem ascendentes et uisa puicii- ritu(di)ne r’ terre Pannonie, nimis leti facti sunt. Et inde egressi usque ad Rabam et Rabuceam uenerunt. Sclauorum et Pannoniorum gentes et i ₜₒna uastauerunt et eorum regiones occupauerunt. Sed et Carinthinorum Mo- roanensium fines crebris incursibus irripuerunt. Quorum multa milia ho- minum in ore gladij occiderunt, presidia subuerterunt, et regiones eorum possiderunt, et usque in hodiernum diem, adiuuante domino, potenter et pacifice posteritas eorum detinet. Tune Usubuu et Eusee pater Urcun cum omnj exercitu eorum sâni et incolumes cum magna uictoria reuersi *) Astfel, în loc de Ecilburgu. ’) Astfel, în Ioc de Ecilburgu. 151 spre pământul Theotonilor, pe cari Usubu și Eusee i-au alungat până la granițele Theotonilor, dar într’o cli, când Ungurii și Romanii au fost la graniță, Romanii fugind, au notat pe ascuns peste fluviul ce este la granița Panoniei și Theotonilor, de unde acel fluviu fu numit de Unguri Loponsu, pentru-că Romanii au notat peste el pe ascuns de frica Un- gurilor. Cap XLIX. Despre fortăreața de fer {poarta de fer). Reîntorcându-se de aicea Usubuu, tata lui Zoloucu, și Eusee, tata lui Urcun, au cuprins fortăreața de fer, și pe fii locuitorilor i-au luat în chizeșie. Iar de aicea călărind pe lângă fluviul Bolotun (Balaton) au ajuns la Thyon (Tihany). Și subjugându-și popoarele, au întrat a patru- spredecea di în fortăreața Bezprem. Atunci Usubuu și Eusee, după-ce s’au sfătuit, au trimis pe solii lor la ducele Arpad, cu diverse daruri și cu fii locuitorilor dați în chizeșie, și cum le-a dat lor D-cIeu învingere, și cum Romanii, părăsind fortăreața Bezprem, luând-o la fugă dinaintea lor, au notat pe ascuns peste fluviul Loponsu. Trimișii lor însă, l-au aflat pe ducele Arpad în Turobag, preumblându-se arpadicesce, și Usubuu și Eusee l-au salutat cu daruri diverse, și au presentat ducelui pe fii locui- torilor dați în chizeșie. Iar ducele Arpad, audind acestea s’a bucurat mai mult decât îi era datina, și reîntorcendu-se iarăși în Ecilburgu, a făcut mare ospeț, și a dat daruri mari solilor, cari i-au vestit bucuria. CAP L. Despre devastarea Panoniei. Atunci ducele Arpad și nobilii sfii, plecând din Ecilburgu cu a treia parte a oștirei sale, și-a așezat oastea lângă câmpul fântânei sărate (Soskiit), de aicea călărind au sosit la muntele Bodoctu (Bodajk). Iar du- cele Arpad a dat, spre răsărit, pădure mare lui Eleudunec, tata lui Zolsu, care pădure acum se numesce Vertus (Vertes) dela scuturile, ce le-au lăsat acolo Theotonii. La poalele acelei păduri, lângă balta Ferteu (Ferto), a zidit după un timp îndelungat Sac, nepotul lui Zobolsu, o fortăreață. Ce să mai dic? Iar ducele Arpad și militarii sei mergând pe lângă muntele Sant-Martin și-au așezat oastea, și au beut atât ei, cât și animalele lor din isvorul Sabaria (Szombathely). Și urcându-se pe ,iunte, și vedând frumseța pământului Panoniei, s’au bucurat mult, și plecând de aicea, au ajuns până la Raba și Rabucea (Râbcza). Au devastat gințile și țerile Sclavilor și Romanilor, și au ocupat provin- ciile lor. Dar au năvălit cu atacuri numeroase și asupra marginilor Garinthienilor moravieni, cărora le-au ucis multe mii de oameni prin tăișul săbiei și le-au dărîmat cetățuile, și le-au luat provinciile în pose- siune, și cu ajutorul Domnului, le țin urmașii lor, până în diua de adi ⁸) Astfel, în loc de Zobolsu. *) Corectură de a. mână; orig. Uetus. — s) în manuscript pulchritune. 11* 152 sunt ad ducem Arpad. Dews enim, cuiws misericordia preuia erat, trwdidit duci Arpad et suis militibws inimicos eorum, et per manws suas labores populorum possederunt. V6i cum radicati fuissent, et fere omwia uiciniora regna szM subiugassent, reuersi swnt iuxta Danubium uersus siluam causa uenationis, et dimissis militibws ad sua propria, dux et suj nobiles mau- serwiit in eadem silua per x. dies. Et inde uenerwnt in ciuitatem Atthile regis, et ad ¹ insulam Sepel descenderunt, u&i ducissa et alie mulieres nobilium fuerunt. Et eodem anno dux Arpad ² genuit filiu/w nomine Zulta; et factum est gaudium magnum inter Hungaros. Et dux et sui nobiles per plurimos dies faciebant cowuiuia magna. luuenesqwe eorwm ludebant anfe faciem ducis et suorwm nobilium, sicwZ agni ouium ante arietes. Transactis autem qwibwsdam diebws, dux Arpad et sui nobiles communi consilio miserunt exercitum contra Menumorout ducem Byhoriensen.³ Cui exercituj principes et ductores facti sunt Usubuu et Velec. Qwi egressi swnt de insula equi- tantes per sabulum, et fluuium Thyscie in portu Beuldu transnauigauerunt. Et iude eqwitantes iuxta fluuium Couroug castra metati sunt, et omnes Siculi, qui primo erant popwli Atthyle regis, audita fama Usubuu, obuiam pacifici uenerunt, et sua sponte filios suos cum diuersis muneribws în obsides dederunt. Et ante exercitum Usubuu in prima acie contra Menu- morout pugnaturj ceperunt. Et statim filios Sicwlorwm duci Arpad trans- miserunt, et ipsi preced entibws Siclis una contra Menumorout eqwitare ceperunt; fluuium Gris in Ceruino monte transnatauerwnt, et inde eqwi- tantes iuxta fluuium Tekereu castra metati sunt. LI. De duce Menumorout. Hoc cum audiuisset Menumorout⁴ qwod Usubuu et Velec nobilis- simi milites ducis Arpad, cum ualida mânu precedentibws Siclis contra eum uenirent, timuit ultrw quam debuit, et contra eos ausus uenire non fuit, eo qwod audiuerat ducem Arpadium et suos milites ualidiores esse in bello, et Romanos fugatos esse de Pannonia per ipsos, et Carinthi- norum Moroanensium fines deuastasse, et multa milia hominum occidisse in ore gladij eorwm. Regnumqwe Pannoniorwm occupasse, et inimicos eorwm ante faciem eorwm fugisse. Tune dux Menumorout dimissa multi- tudine militum in castro Byhor, ipse cum uxore et filia sua fugiens a facie eorwm in nemoribws Ygfon habitare cepit. Vsubuu et Veluc omwisqwe exercitws eorwm leti contra castrum Byhor eqwitare ceperunt et castra metati swnt iuxta fluuium louzos. Tercio autem die ordinatis exercitibws, *) Acest cuvent e intercalat ulterior de altă mână. *) După acest cuvânt e răsură. 153 în posesiune, cu putere și în pace. Atunci Usubuu și Eusee, tata lui Urcun, s’au reîntors sănătoși și în pace la ducele Arpad, cu mare în- vingere, împreună cu întreaga oștire. Pentru-că Dumnedeu, a cărui în- durare le premergea, a dat pe mâna ducelui Arpad și a militarilor sei pe dușmanii lor, și prin mânile sale și-a câștigat munca popoarelor. Gând fură înrădăcinați acolo și și-au subjugat mai toate provinciile în- vecinate, s’au re’ntors lângă Dunăre, cătră pădure, ca să vâneze, și lă- sând pe militarii sei să meargă la ale sale, ducele și nobilii sei au remas (jece dile tot în acea pădure, și de acolo au venit în orașul regelui Athila, și au descălecat la insula Sepel (Csepel), unde era soția ducelui și alte muieri de ale nobililor. Și în acel an i s’a născut ducelui Arpad un tiu, cu numele Zulta (Zoltân) și s’a făcut mare bucurie între Unguri, și ducele și nobilii sei făcură ospețuri mari în mai multe clile, și tinerii lor s’au plecat înaintea ducelui și a nobililor sei, ca și mieii oilor înaintea berbecilor. Trecând însă câte-va dile, ducele Arpad și nobilii sei, după sfătuire comună, au trimes oștire contra lui Menumorout, ducele Biho- rului, la care oștire s’au numit de principi și conducători Usubuu și Velec, cari plecând de pe insulă, călărind peste năsip, au notat peste fluviul Tisa în portul Beuldu. Și de aicea călărind pelângă fluviul Couroug, și-au așezat oastea, și toți Secuii, cari la început erau popoarele regelui Athila, audind de vestea lui Usubuu, au venit pacinici înaintea lor, și le-au dat de bună voie în chizeșie pe pruncii lor, cu diverse daruri, și au început a se lupta în frunte înaintea oastei lui Usubuu contra lui Me- numorout, și îndată au trimis ducelui Arpad pe fii Secuilor, și ei, mer- gând Secuii înainte, au început a călări contra lui Menumorout, au notat peste fluviul Gris la muntele Cerbilor (Szarvas), și de aici călărind pe lângă fluviul Tekereu (Tekero), și-au așezat oastea. Cap LI. Despre ducele Menumorout. Când a audit aceasta Menumorout, că Usubuu și Velec, cei mai no- bili militari ai ducelui Arpad, au venit contra lui cu mână puternică, mergând înainte Secuii, s’a temut mai mult, de cât trebuia, și n’a cutezat să vină contra lor, pentru-că a audit că ducele Arpad și militarii sei sunt mai puternici în resboi, și că pe Romani i-au alungat din Panonia, și că au devastat granițele Carinthienilor Moraviei, și că au omorît multe mii de oameni, prin tăișul săbiei lor, că au ocupat țara Panoniei și că dușmanii au luat-o la fugă dinaintea feței lor. Atunci ducele Menumo- rout, lăsând mulțimea militarilor îndărăt, în fortăreața Byhor, fugind el însuși împreună cu soția și cu fiica sa, dinaintea lor, a început a locui în dumbrava Ygfon. Usubuu și Veluc, împreună cu întreaga lor oștire, au început a călări voioși contra fortăreței Byhor și și-au așezat oastea ’) Astfel, în loc de Byhoriensem. *) Corectură de a. mână; orig. Menurout. 154 ad castram Belland ' egressi sunt. Et e ccmuerso milites congregati ex diuersis nationibws, contra Usubuu et suos milites pugnare ceperunt. Sycli et Hufwigarij ³ * ictibws sagittarwm rnultos hominum interfecerunt. Vsubuu et Velec per balistas c.xxv. milites occiderunt. Et pugnatum est inter eos xii. dies et de militibws Vsubuu xx. Hungarij et xv. Sjcli interfecti swnt. Terciodecimo auZcm die³, cum Hungari et Sycli fossata castri impleuissent¹ et⁵ ⁶ scalas ad muram ponere uellent, milites ducis Menumorout uidentes audatiam Hungaron/m, ceperwnt rogare hos duos principes exercitus c, et aperto castro nudis pedibws supplicantes ante faciem Usubuu et Velec uenerunt. Qwibws Vsubuu et Velec custo- diam ponentes, ipsi in castram Byhor intrauerwwt et multa bona illorwm militum in ibi inuenerunt. Hoc cum Menumorout per nwntios faga⁷ lap- sos audiuisset, irruit in maximum timorem. Et misit nwwtios suos cum diuersis muneribws ad Vsubuu et Velec, et rogauit eos, ut ipsi păci fauentes, ut ipsi legatos suos ad ducem Arpad eundi dimitterent, qwi nwntiarent ei, qwod Menumorout, qwi duci Arpad primo per legatos pro- pn’os bulgarico corde superbe mandando, terram cum pugillo se daturum negabat, modo per eosdem nwwtios uictws et prostratws totum regnum et Zulte, filio⁸ Arpad, filiam suam dare non dubitaret. Tune Vsubuu et Velec cowsilium eius laudauerunt, et cum legatis suis nuntios miserunt, qwi dominwm suum ducem Arpadium causa pacis rogarent. Qwi cum in- sulara Sepel intrauissent et ducem Arpad salutassent, secwnda die legati mandata Menumorout dixerunt. Dux uero Arpad inito cowsilio suorwm nobilium, mandata Menumorout dilexit et laudauit, et dum filiam. Menu- morout eiwsdem etatis, ut filiws suus Zultws, iam esse audiuisset, petici - onem Menumorout difierre noluit, et filiam suam in uxorem Zulte acce- pit, cum regno si&i promisso. Et missis legatis ad Usubu et Ueluc⁹ mandauit, ut celebratis nuptiis, filiam Menumorout filio suo Zulte in uxo- rem acciperent, et filios incolarwm in obsides positos secum ducerent, et duci Menumorout daret Byhor castram. LII. De Usubuu, Veluc. Usubuu et Veluc nec non omnis exercitws preceptis domini sui fa- uentes, filiam Menumorout celebratis nuptiis acceperunt, et filios incola- rwm in obsides positos secum doxerunt. Et ipswm Menumorout in castro Byhor dimiserunt. Tune Usubuu et Ueluc cum magno honore et gaudio ad ducem Arpad reuersi sunt. Dux uero et sui yobagyones obuiam eis *) Corectură de a. mână. — ’) Greșit: Ilugarij. *) Corectură de a. mână, ordinea orig. e: die autem. *) La mijlocul cuvântului se află spărtură în pergament. ⁶) După acest cuvânt e răsură. 155 lângă fluviul louzos (Goszâs). Iar a treia cli punând în ordine oștirea, au plecat spre fortăreața Belland, și de cealaltă parte, militarii coadunați din diferite națiuni, au început a se lupta contra lui Usubuu și a militarilor sei. Secuii și Ungurii au omorît mulți oameni prin lovirile cu săgeți. Usubuu și Velec au ucis cu balista (un fel de mașină de resboi, cu ajutorul căreia se aruncau săgeți, petrii și proiectile asupra vrășmașului) cxxv de militari, și s’a purtat lupta între ei xii dile și dintre militarii lui Usubuu fură omorîți xx de Unguri și xv Secui. Iar în a treispredecea di, când Ungurii și Secuii au umplut șanțurile fortăreței, și au voit să pună scări la părete, militarii ducelui Menumorout, vedend îndrăsneala Ungurilor, au început a se ruga de acești doi principi ai oștirei, și deschiclând for- tăreața, au venit desculți, ca rugători, înaintea feței lui Usubuu și Velec. Pe cari Usubuu și Velec i-a pus sub pază, iar ei au întrat în fortăreața Byhor și au aflat acolo multă bogăție de a militarilor lor. Când a audit aceasta Menumorout, dela solii sei scăpați prin fugă, l-a cuprins o temere foarte mare, și și-a trimis solii la Usubuu și Velec cu diverse daruri, și i-a rugat să fie sprijinitori ai păcii și să lase pe solii sei să meargă la ducele Arpad, cari să îi aducă de știre: Că Menumorout, care la în- ceput cu inimă bulgarică, a trimis cu trufie, prin solii sei vorbă ducelui Arpad, că deneagă a-i da și un pumn de păment, acum însă prin acești soli, fiind învins și resturnat, nu se îndoește a da toată țara, și și pe fiica sa lui Zulta, fiului lui Arpad. Atunci Usubuu și Velec au lăudat planul lui, și împreună cu solii sei au trimis și ei soli, ca să roage pe ducele Arpad, domnul lor pentru pace. Cari când au întrat pe insula Sepel, și au salutat pe ducele Arpad, a doua
  • e punctat, semn că e a se omite, și de- asupra lui e scris v. <) Corectură de a. mână. 165 ACADEMIA ROMÂNĂ. Sesiunea generală din anul curent a Academiei Române s’a deschis la 16/28 Martie și a durat pănă la 14/26 Aprile a. c. Este prea natural, ca societatea cultă a unui popor civilisat să urmă- rească cu viuă atențiune lucrările celei mai înalte dintre corporațiunile sale sciințifice-culturale, și din causa aceasta vedem că în alte teri atât presa periodică, cât și cercurile conducătoare ale societăților sciințifice, se în- grijesc, ca dorința justă a publicului cetitor, de a fi ținut în curent cu acti- vitatea înaltelor instituțiuni sciințifice și culturale, să fie pe deplin satisfăcută. Noi însă — durere, — și în această privință formăm o escepțiune. Publicul nostru cetitor, de sigur nu din vina proprie, este prea puțin in- format și ținut în curent cu activitatea Academiei, și — cu escepțiunea „Familiei" din Grade — organele noastre publicistice vorbesc numai inci- dental, și și atunci de regulă numai în chestiuni personale, despre Academia Română, iar Analele se publică la un timp, când chestiunile, despre cari raportează, de mult au încetat a fi actuale, și preste aceea nu sunt acce- sibile decât numai unor cercuri foarte restrînse. Ar fi deci de dorit, ca cercurile competente să pună capăt acestor stări, cari ne presintă ca și când societății noastre culte i-ar lipsi priceperea ori interesul pentru lucrarea instituțiunilor sale culturale. Pe basa raportului secretarului general și al dărilor de seamă publi- cate de D. I. Vulcan în „Familia", dăm următoarele informațiuni despre activitatea și stările Academiei Române în anul trecut, precum și despre lucrările sesiunii generale din anul curent. Membrii Academiei. Dela închiderea sesiunii generale a anului trecut, Academia a încercat o îndoită perdere, prin încetarea din viață a membrului actual Al. Papa- dopol-Calimach și a membrului corespondent C. Esarcu. Al. Papadopol-Calimach a încetat din viață la Tecuciu în (Jiua de 18 Iunie 1898. Papadopol-Calimach și-a început activitatea publică lucrând alăturea de marii bărbați ai Moldovei, cari au făcut Unirea. Ocupațiunea sa plăcută erau studiile istorice. în cercetările sale el a îmbrățișat toată istoria Românilor, dela epoca ante-romană și pănă în (jilele sale. între manuscriptele sale, pe cari le-a dăruit împreună cu multe acte și docu- mente Academiei, ei a lăsat, pe lângă altele, o voluminoasă lucrare despre Istoria tipografiei în România și un volum de amintiri personale. Nu numai Analele Academiei au publicat un număr însemnat din studiile acestui zelos cercetător al istoriei naționale, dar aproape toate revistele mai importante apărute în ultimii patruzeci de ani l-au numărat printre colaboratorii lor sîrguitori. Academia a depus o coroană pe sicriul regretatului coleg, la înmormântarea căruia a fost representată prin dl Gr. G. Tocilescu. C. Esarcu a fost un călduros iubitor al literelor, sciințelor și artelcfr. Doctor în medicină, și-a începui activitatea ca profesor de sciințe naturale 12 166 la universitatea din Bucuresci, de unde a trecut în serviciul diplomatic al țârii și, în această calitate, a desvoltat mult zel pentru cercetări istorice în archiveie italiene. Resultatele acestor cercetări au fost, în mare parte, comunicate de Esarcu Academiei; actele și documentele procurate astfel din Italia au fost publicate în colecțiunile ei istorice. Preocuparea de că- petenie a vieții lui a fost însă crearea Ateneului Român, la a căruia or- ganisare participase și căruia îi consacră toată afecțiunea ultimilor sei ani. C. Esarcu a încetat din viață la 8 Iunie 1898. La înmormântarea lui dl D. C. Ollănescu a rostit o cuvântare în numele Academiei. La deschiderea sesiunii a. c. au fost vacante cinci locuri, anume: doue în secțiunea literară (prin moartea lui G. Chițu și Ales. Roman); doue în secțiunea istorică (prin reposarea lui Al. Odobescu și A. Papadopol-Calimach); și unul în secțiunea sciințelor (locul lui Ion Ghica). Prin urmare în aceasta sesiune au avut să se facă și alegeri de membri noi. Secțiunea științifică a raportat în ședința plenară dela 7/19 Aprile, că are doi candidați spre a se alege un membru în locul reposatului Ion Ghica. Și anume pe membrul corespondent St. C. Hepites și pe membrul corespondent Dr. C. Istrati. Punendu-se la vot ântâi alegerea d-lui Hepites, resullatul votului este 9 bile albe, 13 negre, prin urmare președintele anunță că a cătjut. Se pune apoi la vot alegerea d-lui Istrati, care întrunesce 18 albe și 7 negre și astfel se proclamă ales în mijlocul aplauselor. In ședința plenară dela 8/20 Aprile secțiunea literară a raportat, că propune a alege membru ordinar pe dl Dela- vrancea. Punendu-se la vot propunerea secțiunii, resultatul este 11 bile albe și 16 negre; prin urmare propunerea s'a respins. Secțiunea propune de membru corespondent pe dl Anghel Dimitrescu; punendu-se la vot, în- trunesce 11 bile albe și 16 negre; prin urmare se respinge. Secțiunea isto- rică propune în ședința dela 8/20 Aprile ca membri ordinari pe P. S. Sa episcopul Nicolae Popea din Caransebeș, păn’acuma membru onorar. Re- sultatul votului: 19 bile albe, 8 negre; prin urmare întrunind maioritate de doue treimi, se proclamă membru ordinar. Al doile candidat al secțiunii e Const. Erbicean, păn’acuma membru corespondent, la votarea ședinței plenare întrunesce 23 bile albe și 4 negre; prin urmare, avend maioritate de doue treimi, se proclamă ales. Membru onorar, propus de Ollănescu, Hașdeu, Negruzzi, Sbiera, Vulcan, Tocilescu, Naurn, Quintescu, Caragiani, membri ai secțiunii literare, se pro- clamă cu 24 voturi contra 2, artistul Nicolae Grigorescu, cel mai mare pictor român în viață. Membri corespondenți în secțiunea științelor. Pentru cele doue locuri vacante de membri corespondenți în secțiunea șciințelor, secțiunea a propus pe dnii Dr. Marinescu, general G. Brătianu, chimistul Saligny și pe profe- sorul Dr. Grecescu. Academia a ales pe cei doi dintâi, • pe amândoi cu câte 18 voturi contra 4. Dl Dr. c. Istrati, nou alesul membru în secțiunea șciintifică, presin- lându-se ânlâia oră în ședința dela 8/20 Aprile, mulțămesce prin cuvinte 167 călduroase pentru alegerea sa, oferindu-și cea mai bună parte a puterilor sale intelectuale spre a lucra dimpreună cu colegii sei pentru ridicarea culturală a neamului românesc. Președintele dl Poni, respuntjând, îl salută în numele Academiei. Pr. S. Sa episcopul Nicolae Popea mulțămesce prin o depeșă pentru alegerea sa de membru activ al Academiei. Dl Const. Erbiceanu, ales membru activ în secțiunea istorică, mulțămeșce pentru ale- gerea sa, promițând a lucra și mai departe în direcțiunea de pănă acuma și anume a studia epoca fanariotă la Români. Totodată dăruesce, drept amintire a alegerii sale, două manuscripte și anume: Originalul celei ânteia gramatice române a lui Dimitrie Eustasie Brașovean din 1757 — și o copie a cronicarului Miron Gostin scrisă în Bu- curesci după izvoadele lui Miron Costin de Mateiu Kretzulescu în 1713. Dl general G. Brătianu, noul membru corespondent, ales în secțiunea șciin- țelor, mulțămesce prin scrisoare pentru alegerea sa. La acest loc mai amintim, că în decursul sesiunii a. c. Academia s’a pronunțat și asupra întrebării dacă poate să facă parte un membru de odată în două secțiuni. Dl Gr. G. Tocilescu, membru în secțiunea literară, de mai mulți ani este chemat a face parte și din secțiunea istorică. La sfirșitul sesiunii trecute s’a făcut o propunere, ca dsa în secțiunea a doua să ia parte numai cu vot consultativ. Discuțiunea asupra acestei propuneri s’a amânat pe sesiunea actuală. Propunerea s’a discutat în două ședințe con- secutive, luând parte la discuțiune aproape toți membrii Academiei, argu- mentând pro și contra. în cele din urmă toate propunerile și amenda- mentele s’au respins și nu s’a făcut nici o modificare în statute și regu- lament. Prin urmare dl Gr. G. Tocilescu va pute face parte și de acuma înainte din ambele secțiuni, literară și istorică, avend în amândouă ace- leași drepturi. Publicațiunile Academiei. Dela sesiunea trecută pănă acum s’au făcut următoarele publicațiuni: 1. Din Analele Academiei s’au tipărit: două volume din Anale, co- municări de Tanoviceanu, D. C. Ollănescu, V. A. Urechiă, A. D. Xenopol, I. Kalinderu, N. lorga, Dr. V. Babeș, St. Hepites. 2. Din Istoriile lui Erodot, în traducerea primită a dlui D. I. Ghica, s’au tipărit două coaie. 3. Comisiunea aleasă în sesiunea generală a anului 1897 pentru or- ganisarea facerii Dicționarului limbei române a continuat lucrările începute chiar în acel an pentru adunarea și rânduirea materialului necesar spre acel scop. 4. Lucrările bibliografice, cu cari este însărcinat bibliotecarul Acade- miei, dl I. Bianu, au continuat a se întocmi și publica cu toată îngrigirea necesară. 5. Din Hronicul vechimei a Romano-Moldo-Vlahilor de Dimitrie Can- temir, care se retipăresce în nouă edițiune după textul original, sub îngri- 12* 1€>8 girea dlui Gr. G. Tocilescu, a rămas a se tipări prefața pentru definitiva încheiere a volumului. 6. Conform decisiunii luate în sesiunea generală a anului trecut, s’a început a se publica memoriile bursierilor fundațiunii Adamachi într’o serie specială, sub titlul Publicațiunile fondului Vasile Adamachi. 7. Flora Dobrogei, de reposatul Dr. D. Brândză, care începuse a se tipări în anul trecut sub supraveghiarea dlui Dr. Sabba Stefănescu, s’a terminat, tipărindu-se în cursul anului coaiele 8—31, precum și prefața. Volumul este împodobit cu un portret al regretatului coleg. 8. Catalogul monumentelor epigrafice și sculpturale ale Museului Na- țional de antichități, întocmit de dl Gr. G. Tocilescu, a început a se tipări; întreagă lucrarea va fi terminată în cursul anului viitor. 9. S’a început a se tipări Basarabia în secolul XIX de Zamfir C. Arbore, lucrare căreia i-s’a acordat în sesiunea trecută premiul Eliade- Bădulescu. S’au tipărit 36 coaie din această scriere. 10. Conform decisiunii Academiei din sesiunea generală a anului trecut, s’a tipărit în volum separat lucrarea dlui S. Fl. Marian: Sărbătorile la Bomâni. Studiu etnografic. Voi. I. Cărnilegile. Publicațiunea cuprinde 18 coaie. 11. în ședința dela 19 Maiu, ascultând raportul dlui Gr. G. Tocilescu, Academia a decis a tipări în volum separat lucrarea dlui Gr. Crețu asupra lexiconului manuscript slavo-român al lui Mardarie Cozianul dela 1649. Publicațiunea acestei lucrări se va începe îndată ce fondurile necesare vor fi înscrise în budgetul cheltuelilor. 12. în cursul anului s’a presentat Academiei din partea dlui Dr. G. Weigand, membru corespondent, fascicola I-a din publicațiunea Linguisti- scher Atlas des Dacoromănischen Sprachgebietes, pe care dsa o tipăresce la Lipsea cu cheltuiala Academiei. Fascicola cuprinde opt harțe, repre- sentând pronunțările deosebite ale mai multor sunete în regiunea cuprinsă între Tisa, Mureș, Alba-Iulia, Cluș, Baia-mare. 13. în anul acesta s’au stabilit relațiuni de schimbul publicațiunilor cu mai multe institute străine. 14. Dela Direcțiunea poștelor s’a obținut în acest an expedițiunea oficială gratuită pentru corespondența și publicațiunile Academiei. Publicațiunile Hwmuzaki și cercetări istorice. Publicațiunea de docu- mente istorice s’a continuat și în anul trecut, publicându-se mai multe volume. S’a continuat și în anul acesta cercetarea și decopiarea documentelor istorice din archivele orașelor Sibiiu și Bistrița. S’au procurat în cursul anului 500 documente, dintre anii 1496—1600. Cercetările istorice în orașele Transilvaniei au procurat deci pănă acum 2.594 documente, din care o parte va apăre în apendicele tomului XI din colecțiunea Hurmuzaki. 169 S’au procurat în cursul anului dela comunitatea grecească din Veneția copiile a 4 dosare importante pentru istoria noastră din secolul al XVI-lea, cuprindend acte privitoare la membrii familiei lui Petru Șchiopul și la afa- ceri de ale lor. Aceste acte se tipăresc în tomul XI al colecțiunii Hurmuzaki. Dicționarul limbei române. Comisiunea însărcinată cu organisarea fa- cerii dicționarului limbei române, prin raportul seu, arată că lucrarea s’a continuat, dându-i-se extensiune mai mare. La Iași dl Al. Philipide, dim- preună cu cei patru tineri cari lucrează sub conducerea sa, a continuat a extrage exemple din 49 autori; cu totul s’au extras 56 opere în 86 volume. Dl Dr. I. U. Jarnik a extras din 12 volume de literatură poporală. Dl S. Fl. Marian a făcut extracte din scrierile sale, trimițând pănă acuma 2618 bilete. Comisiunea s’a adresat domnilor Gr. Stefănescu și Saba Stefănescu, rugându-i să adune din. scrierile și notele lor terminii privitori la geologie și mineralogie. în acelaș mod au fost rugați dnii Gr. Antipa și N. Leon ca să adune numirile românesci relative a zoologie, la pescărie, la vână- toare, etc. Adunarea materialului se va închide în Octobre viitor. La epoca aceea va fi adunat tot materialul lexic extras prin toate cercetările făcute și în Novembre se va începe redactarea lucrării. Comisiunea dic- ționarului se realege în persoanele dlor Maiorescu, Quintescu, Tocilescu, Sturdza și Kalinderu. Dicționarul macedo-român. Dl. I. Caragiani cetesce raportul seu asupra dicționarului macedo-român compus de dl lancu Dalametra, propunând ca să se înapoieze autorului, spre a suplini unele lipsuri. Se primesce. Ședințele de peste an. în cursul anului Academia a ținut 14 ședințe ordinare și 1 extra- ordinară, cu ocasiunea încetării din viață a membrului seu corespondent C. Esarcu. Dintre aceste ședințe 9 au fost publice. în ele s’au făcut mai multe comunicări și discuțiuni sciințifice de cătră dnii Gr. G. Tocilescu, V. A. Urechiă, Dr. V. Babeș, N. lorga, St. C. Hepites. Despre ședințele de peste an ne lipsesc alte date mai amenunțite, ceea-ce regretăm cu atât mai mult, pentru că chiar aceste ne-ar putâ arăta mai evident intensitatea și valoarea lucrărilor Academiei. Biblioteca. Vechea sală de lectură a bibliotecei Academiei devenise de mai mulți ani cu totul neîncăpăloare și astfel, âncă de când ea a intrat în posesiunea caselor Zaleski, se desemnase sala lor cea mare pentru a servi la între- buințarea de cătră publicul cetitor a cărților tipărite. Lucrările de instalare fiind terminate în cursul verii, noua sală a fost deschisă în Novembre și func- ționează in mod satisfăcător. M. S. regele, înaltul protector și președinte de onoare al Academiei, a oferit mai multe publicațiuni. M. Sa regina a dăruit de asemenea patru volume de scrieri, în trei din cari se află portretul Majestății Sale, cu subscrierea și data: Poesii 170 Române, Poveștile Peleșului, Cuvinte sufletesci și Domnul Pulcinel, scriere ilustrată, publicată în faximile de pe manuscriptul autograf al M. S. reginei și tipărită în limbele germană, română, franceză și engleză. Domnișoara Felicia Racoviță a dăruit un manuscript autograf al lui Vasile Alexandri, cuprinzând, în prima lor formă, 22 de poesii scrise între 1843—184.. și cari au apărut apoi, în 1857, în volumul Doine și Lăcrămioare. O importantă donațiune a fost făcută Academiei de cătră dl C. Jaci- mirsky, tiner învățat rus, care, în afară de mai multe volume tipărite și mai multe documente, a dăruit Zece volume manuscripte, între cari o fru- moasă cronică anonimă a Țării-Românesci până la 1689 și o istorie și de- scriere a împărăției chinezesci în limba rusă. Dl Gr. Crețu, profesor, care avea în păstrare, pentru studiu, dela ră- posatul episcop Ghenadie al Rîmnicului, manuscriptul lexiconului slavo-roinân al lui Mardarie Cazianul de la 1649, dăruit Academiei de reposatul Prelat, a predat în cursul anului acel prețios manuscript. In decursul sesiunii au mai intrat următoarele donațiuni pentru biblio- teca Academiei: Firmane. Dela ministeriul afacerilor străine se primesc în copie și traducere franceză 22 firmane din anii 1560—1567 adresate Domnilor Români Alexandru Lăpușneanu și Petru Șchiopul, sau unor func- ționari înalți ai Porții, toate privitoare la istoria Românilor. Dl Sp. Haret, presintă pentru colecțiunile Academiei din partea dlui Petrescu, consul al României la Constantinopol, o hartă turcească a Mării-Negre și a țărilor dimprejurul ei, hartă care a fost distribuită oștirilor turcesci în timpul de la 1877—78. Dela dl E. Leyst dela Observatoriul meteorologic și magnetic al universității imperiale de la Moscova, se primesc două opere în limba rusă despre magnetismul terestru. Dl losif Vulcan dăruesce Aca- demiei câte un exemplar din scrierile sale: „Gărgăunii dragostei", comedie într’un act, „Mîța cu clopotu, comedie poporală cu cântece într’un act. Dela „Albinau, institut de credit și economii în Sibiiu, se primesce „A doue- Zeci și șesea adunare generală ordinară¹¹, ținută la 27 Martie 1899. Dela dl Daniil Klein, inginer silvic la Bacău, se primesce scrierea sa „Aniver- sarea unirii țărilor surori" în care se cuprinde „Viața și activitatea politică a lui Constantin Negri". Dela Dl G. O. Gârbea, profesor, se primesce scrierea sa „Iov“, poemă dramatică în versuri ritmice. Comisiunea bibliotecei a presintat un raport despre starea bibliotecei, constatând frumosul spor al acesteia, precum și posibilitatea d’a pune la disposiția doritorilor cărțile și manuscriptele, de cari dispune Academia. Donațiuni, legate și fonduri. Gestiunea financiară a Academiei și starea fondurilor sale în cursul exercițiului budgetar de 14 luni, 1 aprilie 1897—31 Maiu 1898, a fost exami- nată în amănunt în cursul anului de cătră comisiunea financiară aleasă în acest scop în sesiunea generală a anului trecut. Raportul comisiunii financiare, prin dnii Vine. Babeș și Grig. Stefănescu, pe anul budgetar 171 1897 — 1898, constată următoarele resultate: Efectele fondurilor Academiei la 31 Maiu 1898 sunt lei 3.151,800; pe lângă acestea se mai află depuse la Banca Naționala lei 70,700. Cu totul lei 3 232,500. Legatul N. Danielescu. Dl I. Kalinderu amintesce, că reposatul distins profesor N. Danielescu lăsă Academiei averea sa mobilă compusă din două case in Bucuresci, ca nudă proprietate, dispunând ca întreg venitul să se dea soției sale cât va trăi; doi ani după moartea soției venitul să se îm- partă întreg rudeniilor, apoi să se plătească consistoriului din Lugoș banii dați reposatului ca stipendiu pentru studii. După aceea să se formeze din venit un premiu de 4000 lei, apoi venitul care va trece peste premiul acesta să se adaugă în fiecare an la capital până ce va cresce la suma de 200.000 lei. Din această sumă, 10.000 lei îi lasă ca fond Academiei spre liberă dispunere, iar 190.000 lei ca fond cu destinațiune specială pentru crearea unor burse. Amendoue imobilele ar produce astădi un venit de 6.000—7.000 lei anual. Disposițiunile testamentare ale reposatului ar lega Academia pentru un timp foarte îndepărtat în viitor, împunendu-i sarcina de a îngrigi de aceasta avere fără nici un folos pentru dînsa, căci din averile pe cari Academia le are în nudă proprietate, nu este obiceiul a se țină nici cei 15%, cari se rețin din veniturile fondurilor cu destinațiune specială. Acum intervine o nouă dificultate: moștenitorii de sânge ai reposatului au început proces pentru anularea testamentului și natural că Academia se află și ea implicată în proces. Academia nu poate primi asemenea legate, căci astfel s’ar transforma într’o administrațiune a averilor unor persoane cu dorința de a face multe lucruri din puțină avere. Academia nu este bine să se îngreuneze cu administrarea unor asemenea averi, cari nu o ajută la înde- plinirea scopurilor sale. Dl V. Maniu se unesce întru toate cu părerea dlui Kalinderu, de a nu se primi legatul reposatului Danielescu. Se pune la vot propunerea d-lor Kalinderu și Maniu a nu se primi legatul făcut Acade- miei de reposatul profesor N. R. Danielescu, și se primesce cu unanimitate. Donațiunea dnei Elena dr. N. Turnescu. Se primesce o scrisoare a dnei Elena dr. N. Turnescu, prin care aduce la cunoscința Academiei, că pune la disposiția Academiei Române o vilă la Bușteni, pentru a servi de local de vilegiatură elevelor din institutul Otteteleșanu. Vila e închiriată de dsa pe cinci ani. Se primesce cu recunoscință. Cărțile din fondul Fetu și Seorțeanu. Dl Gr. Stefanescu citesce raportul comisiunii pentru împărțirea cărților didactice și religioase din fondurile loan Fetu și loan Seorțeanu în 1898. Academia ia act și realege comi- siunea pentru 1899 în persoanele dlor P. S. Aurelian, D. Sturdza, Gr. Stefanescu. Fundațiunile Adamachi și Otteteleșanu: Din prima s’au dat 22 burse. A doua funcționează în mod foarte satisfăcător. Ședințe publice. Prima ședință publică s’a ținut la 19/31 Martie. Cu aceasta ocasiune dl Gr. G. Tocilescu a făcut o comunicare despre documentele găsite în archivul 172 orașului Brașov, în număr de 670, din cari 550 sunt în slavonesce, restul în românesce și grecesce. Ele conțin corespondența domnilor români din secolul al XIV și XV. Au fost fotografate și copiate, cu ajutorul dlui prim- ministru Sturdza, de dl Gr. G. Tocilescu. Simt foarte interesante cele din epoca lui Ștefan cel mare și privilegiile comerciale acordate orașului Brașov și ȚSrii-Bărsei. A doua ședință publică. Vineri în 26 Martie (7 Aprile). Dl N. lorga, membru corespondent, desvoaltă comunicarea sa „Cronicele muntene din secolul XVII". In ședința publică dela 2fl4 Aprile, d-1 D. C. OIlănescu a cetit un capitol din lucrarea sa întitulată „Istoria teatrului". Autorul începe cu starea înapoiată a teatrului, pe timpul primilor ani ai înființării, pe temeiul scri- sorilor lui Alexandri. Atunci s’a ivit la Bucuresci Mateiu Millo, care cu feeria „Baba Hârca" a atras lumea de pretutindeni. într’aceea s’a înființat „Teatrul Național", al cărui director a fost C. A. Rosetti, însă n’a avut succes. Atuncea a luat direcțiunea Millo, dar lumea înaltă n’a sprijinit teatrul. Pe vremea aceea a înființat C. A. Rosetti țjiarul „Românul¹, în care a început să publice critice teatrale. în prima critică a atacat pe Millo, că de ce a pus pe scenă o piesă atât de rea ca „Așa e lumea". La a doua piesă a venit lume mai multă. C. A. Rosetti a continuat să scrie critice încura- giatoare. A avut și o polemie cu Cornescu, Cantacuzino și Odobescu, cari apărau tinera boierime atacată că nu spriginesce teatrul român. Teatrul însă nu mai luă un avânt. Atunci luă direcțiunea însuș C. A. Rosetti, care formă un repertor ales și o trupă din actorii cei mai buni, în fruntea că- rora strălucea Millo. Din nefericire însă nici sub direcțiunea lui Rosetti n’a venit boierimea la teatru, cu toate că repetițiile se făceau sub condu- cerea sa. El a trimis la Paris doi artiști la studii. Veni guvernul lui Ni- colae Golescu, care dete sprijin teatrului. în sfîrșit, revenind la limba ac- tuală a scenei, accentuează, că precum limba este una și aceeaș, astfel și pronunțarea ei trebue să fie uniformă și termină în mijlocul aplauselor generale. A patra ședință publică s’a ținut Luni Ia 5/17 Aprile, participând și prințul moștenitor Ferdinand, care a presidat-o. Dl Gr. G. Tocilescu a făcut o foarte instructivă conferență istorică asupra săpăturilor dela Axiopolis și movila de lângă Tropaeum, arătând totodată și unele obiecte găsite acolo. Vineri la 9)21 Aprile Academia a ținut ședință publică solemnă, pre- sidată de regele Carol I. La sosire, Majestatea Sa a fost întimpinat de dl D. A. Sturdza, pre- ședintele consiliului de miniștri; dl Sp. Haret, ministrul cultelor și instruc- țiunii publice; dl Poni, președintele Academiei; dnii P. S. Aurelian și I. Kalinderu, vice-președinți. Regele, intrând în sala ședințelor, a fost salutat cu respect și iubire de cătră membrii Academiei și de un numeros public, iar dl președinte a rostit următoare cuvântare: 173 Sire! Țeara întreagă a sărbătorit ieri a șesețlecea aniversare a Intemeeto- rului Regatului român, a regelui ei, Care a sciut să fie de o potrivă de mare pe câmpul de victorie ca și în artele păcii. Academia Română unesce astăzi glasul seu cu acela al țării și vine să depună urările sale cele mai sincere și mai călduroase la picioarele Tronului. Sire! Majestatea Voastră ați voit să faceți din România nu numai „un „Stat puternic și neatârnat, stabilit pe temelii așa de tari încât nici o sgu- „duire să nu-1 sdruncine“, ci și un centru de civilisațiune și de propășire. De aceea ați păstrat în totdeauna cel mai viu interes pentru Academia, care a avut fericirea să fie, cum ați desemnat-o într’o cuventare memora- bilă, „prevestitoarea“ glorioasei Voastre Domnii. Istoria și limba, cari sunt „temeliile existenței noastre naționale¹⁴, au format necurmat obiectul preocupațiunilor Majestății Voastre. Dacă în curând vom fi puși in posesiunea tesaurului limbei, care este „hrana sufletească a Românilor", aceasta se va datori împulsiunei și niu- nificenței Majestății Voastre. Sire! în această ua de 10 Maiu a premielor anuale pentru desemnul după antic și după natură. Numai al doilea din aceste premii a fost acordat lucrării cu devisa; „Femeia este cea mai excelentă făptură a întregului univers”. Lucrarea s’a constatat a li a d-lui Oprișan Rădulescu. în anul acesta concursul pentru premiele I. Lecomte du Noiiy se va țină între elevii școalei de Bele-Arte din lași. 8. La premiul Neuschotz, de 2.000 lei, care era a se da celei mai bune lucrări în limba românească asupra subiectului: „Compendiu istoric asupra desvollării industriale la Români până la 1875“, — nu s’a presentat nici o lucrare. De asemenea nu s’a presentat nici o lucrare la Premiul Statului Lazăr de 5.000 lei, care era a se decerne celei mai bune scrieri în limba română asupra subiectului: „Studiul hidrografic complet al unuia din următoarele riuri: Jiul, Oltul, Argeșul, Ialomița, Șiretul". Nu s’au presentat lucrări nici la Premiul Adamachi de 5.000 lei, care trebuia să se deceafnă celei mai bune scrieri în limba română asupra 178 subiectului: „Biserica creștină ortodoxă din România și influința ei mo- rală în evoluțiunea culturală a țărilor române dela începutul secolului nostru până la 1891“. Premiul Eliade-Bădulescu din 1904. Secțiunea istorică propune ca subiect pentru premiul Eliade-Rădulescu de 5000 lei din 1904: „Epoca Iui Mateiu Basarab și Vasile Lupu“. Propunerea se aproabă. Premiul Adamachi. Secțiunea lirerară propune ca subiect pentru pre- miul Adamachi din 1904: „Istoria poesiei lirice la Români până la Ale- xandri⁰. Propunerea secțiunii se admite. Premiul Alexandru Bodescu din 1904. Secțiunea sciințelor propune ca subiect pentru premiul Alexandru Bodescu, de 1500 lei, din 1904, — mo- nografia unei comune rurale în comparație cu o asemenea comună română de peste munți. D-l I. Kalinderu mai adauge din partea sa la premiul acesta 1000 lei; astfel întregul premiu va fi de 2500 lei. Propunerea secțiunii se aprobă și darul d-lui Kalinderu se primesce cu mulțămiri. Constituiri. Delegațiunea s’a ales astfel: președinte al Academiei P. Poni; vice- președinți D. C. Ollănescu, V. A. Urechiă, și dr. V. Babeș. Constituirea secțiunilor. Secțiunea literară s’a constituit realegendu-se președinte Gr. G. Tocilescu, vice-președinte losif Vulcan; secțiunea istorică : președinte V. A. Urechiă, vice-președinte C. Erbicean; secțiunea sciințelor: președinte P. S. Aurelian, vice-președinte St. Fălcoianu. Comisiuni. Comisiunea pentru examinarea lucrărilor făcute în anul 1897—8 se alege în persoanele d-lor Gr. G. Tocilescu, Sbiera, Saligny. Comisiunea fi- nanciară pentru cercetarea compturilor pe 1898 se alege în persoanele d-lor Haret, Stefanescu, Saligny. Comisiunea Adamachi se compune astfel: Haret, Poni, Sturdza. Comisiunea Otteteleșanu se alege în persoanele d-lor Kalinderu, Sturdza și Negruzzi. Comisiunea istoriei domnilor regulamentari. Se alege co- misiunea pentru examinarea lucrărilor, cari se vor presentă la premiul statului Eliade-Rădulescu, din 1900, de 5000 lei despre subiectul: „Istoria Româ- nilor in timpul Domniilor Regulamentare". Se aleg d-nii Sturdza, lonescu, Urechiă. Comisiunea premiului Cuza. Comisiunea pentru examinarea lu- crărilor, cari se vor presentă la premiul Alexandru loan Cuza din 1900, de 10.000 lei, dimpreună cu procentele acestei sume de la 1891 până la acordarea premiului, despre subiectul „Istoria Românilor dela Aurelian până la fundarea Principatelor", se compune în persoanele d-lor Xenopol, Toci- lescu și Erbicean. Comisiunea de 9 pentru cercetarea lucrărilor, cari se vor presentă la premiile anuale din 1900: Năsturel Herescu, de 4000 lei, La- zăr de 5000 lei și Adamachi de 5000 lei, se compune astfel: Negruzzi, Ollănescu, Quintescu; Vine. Babeș, Erbicean, Kalinderu; Felix, Haret, Ste- fanescu. Comisiunea pelagrei. Comisiunea pentru examinarea lucrărilor, cari se vor presentă la premiul Adamachi din 1900, de 5000 lei : „Studii asupra pelagrei" se compune astfel: Felix, Dr. Babeș și Istrati. 179 SCIINȚĂ, LITERATURĂ ȘI ARTĂ. Concurs 'literar. (Nr. 502—1899). Se publică, concurs pentru un premiu de 30 coroane de fie-care coală de tipar (8⁰ mic), care se va decerne celei mai bune scrieri de cuprins religios-moral, întocmită pentru usul poporului, în estensiune de 4, cel mult 5 coaie de tipar. Lucrări deja tipărite în limba română nu se admit la concurs ; se pot premia însă și traduceri libere din literatura străină, dacă vor fi lucrate conform trebuințelor poporului român. Manuscriptele se vor înainta la adresa Președintelui Asociațiunii (Sibiiu, Strada morii Nr. 8.) pănă la 31 Octobre 1899 st. n. și se vor scrie în caiete de format 4°, pe o singură față a foilor. Decernerea premiului se va face âncă în 'decursul anului curent prin comitetul central al Asociațiunii, după ascultarea raportului comi- siunii censurătoare ce se va alege. Lucrarea, ce se va premia, se va tipări pe spesele Asociațiunii în 2000 exemplare și va forma începutul „Bibliotecii poporale a Asociațiunii*. Dreptul de proprietate al eventualelor edițiuni ulterioare este al autorului. La cas dacă între lucrările ce vor întră la concurs se vor găsi mai multe scrieri corespunzătoare scopului avut în vedere, Asociațiunea își reservă dreptul a le premia și tipări în decursul anilor viitori, tot sub condițiunile arătate. Din ședința comitetului central al „Asociațiunii pentru literatura romană și cultura poporului român.¹¹ ținută în Sibiiu la 4 Maiu 1899. Academia maghiară de sciințe și-a început sesiunea generală în 2 Maiu a. c.; în aceea tli cele trei secțiuni (clase) și-au ținut ședințele lor separate cu următoarea ordine de di: 1. Decernerea premiilor pentru lucră- rile intrate; 2. Eserierea de noue premii; 3. Propuneri de membri onorari, ordinari, corespondenți și externi. In 3 Maiu s'a ținut ședință plenară sub presidiul v.-presidentului Dr. Iul. Wlassics; cu aceasta ocasiune înainte de toate s’a statorit programul ședinței festive, ținute Duminecă în 7 Maiu sub presidiul baronului Roland Ebtvos, președintele Academiei; apoi secretarul general Coloman Szily dete cetire raportului secțiunii II., la a cărei pro- punere s’a acordat: Marele premiu al Academiei (200 galbeni) membrului corespondent Victor Concha pentru lucrarea aceluia „Politika“, iar premiul secundar „Marczibânyi“ (50 galbeni) membrului coresp. luliu Vargha pentru lucrarea „Istoria afacerilor și institutelor ungare de credit“. Asemenea s’au acceptat și propunerile celoralalte secțiuni privitoare la decernerea altor pre- mii. Tot în această ședință plenară, la propunerea secțiunii II., fu însărcinat membrul ordinar Lud. Thallâczy cu scrierea istoriei națiunii magh. dela 1301 pentru premiul Fây (3000 fl.), iar membrul coresp. Andreiu Komăromy eu scrierea istoriei Transilvaniei pe timpul principilor naționali pentru premiul Lad. Btikk ș. a. — Au urmat apoi propunerile singuraticelor secțiuni pri- 180 vitoare la escrierea de noue premii; amintim următoarele subiecte puse la concurs: Dependența Moldovei și Valachiei de Ungaria, respective Transil- vania începând dela Ludovic cel Mare pănă la pacea dela Belgrad (Premiul Christina-Lukâcs de 1000 fl.) Terminul 30 Sept. 1900. — Istoria constitu- țiunii ungare din timpurile cele mai vechi pănă la 1848 (Premiul Fây de 3000 fl.) — O lucrare publicistică asupra celor trei ani din urmă (Premiul Brody de 3000 fl.) Terminul 31 Dec. 1899. — Rolul apelor ca mijloace de comunicațiune (Premiul Fây de 3000 fl.) Terminul 30 Sept. 1900. — Are- tarea influinței, ce a exerciat-o baronul los. Eiitvos asupra sciințelor juridice și de stat în Ungaria (Premiul Christina-Lukâcs de 1000 fl ) Terminul 31 Dec. 1901. în sfîrșit secretarul general presentă listele secțiunilor cu noii candidați de membri. Observăm, că faimosul Gustav Beksics în secț. II. n’a întrunit maioritatea recerută a voturilor (23 pentru, 14 contra). Bibliografie. »Originile Principatelor Române*, de Dimitre Onciul. Bucuresci. Ștab, de arte grafice „Elzevir“. Pasagiul român, 12. 1899. Form. 8°. 252 pag. Prețul 4 lei. In acest volum distinsul profesor și istoric își publică cele 2 conferențe ținute în anul trecut în ,.Ateneul român¹¹ asupra originilor Prin- cipatelor Române, însă mai desvoltate, mai ales cea despre originile Țârii Românesci. Chestiunilor tratate în acest volum neputendu-se da o desvoltare mai mare, fără a schimba cu totul forma originală a conferențelor, autorul a adăugat în Note ceea-ce a credut necesar spre lămurire asupra resultatelor expuse în text. Notele se întind dela pag. 109 pănă la sfîrșitul volumului. Autorul constată, că dacă mijloacele istorice, de cari dispunem astăcji, nu ne dau âncă posibilitatea de a spune cuvântul din urmă asupra întrebării funda- mentale, totuși un adever reiese sigur: originile Statului Român nu pot fi înțelese decât în legătură cu desvoltarea istorică din peninsula Balcanică și sub influența predominantă a acesteia. ^Testamentul lui Emanuil Gozsdu«. Sibiiu, tiparul tipografiei ar- chidiecesane, 1899. 8° mic. 22 pag. Prețul 10 cr. — D. Mateiu Voileanu, asesor consistorial, publicând testamentul marelui Mecenat Gozsdu în broșură separată, și făcendu-1 astfel mai accesibil publicului românesc, contribue tot- odată și la realisarea în cercuri mai largi a dorinței fundatorului, care în alin. 2. a punct. 10 al testamentului dispune următoarele: „Pentrucă dispo- sițiunile acestea testamentare sub decursul timpului să nu se dea uitării, dispun, ca testamentul acesta să se cetească în toți anii în toate bisericile parochiale române răsăritene, la 9 Februarie cal. v., ca în (Jiua nascerei niele“. Venitul curat al broșurei se va da în folosul mesei studenților dela școalele rom. centrale din Brașov. »Istoria Legii noue«, scrisă de Dr. Victor Szmigelski. Tom I.: Tine- rețele lui Isus. Isus ca profet. Cu aprobarea Preaveneratului ordinariat mi- tropolitan gr. cat. de Alba-Iulia și Făgăraș. Blaș, 1899. Tipografia semina- riului archidiecesan. Form. 8° mare. 399 pag. Prețul fl. 2 sau lei 4.40. 181 Editura autorului. Acest volum formează începutul părții a doua din „Istoria revelațiunii dumnezeesci“ de același autor, și se divide în doue părți prin- cipale, tractând partea I. despre tinerețele lui Isus, începând cu „Zilele lui Irod“ și sfîrșind cu „Isus în etate de doisprezece ani merge la Ierusalim*, iar partea a Il-a despre Isus ca profet începend cu „înaintemergetorul* și sfârșind cu „Asemănarea fetelor înțelepte și nebune“. — Lucrarea presentă prin bogatele comentare, ce le cuprinde și cari scot în relief erudițiunea teologică a autorului, se deosobesce cu totul de Istoriile biblice, obicinuite a se scrie pan’ acum la noi, cari de cele mai multe-ori sunt numai nisce simple extrase sau prescurtări din s. Scriptură; tocmai de aceea ea poate servi nu numai ca manual de școală pentru studiul biblic, ci poate fi cetită cu mult folos și de preoțimea ocupată cu păstorirea sufletelor, căreia o și recomandăm cu atât mai vîrtos, că venitul curat din aceasta lucrare va fi o contribuite la formarea unui fond provincial de salarisare a preoților și în- vățătorilor. »Grădina de legume«. Sub acest titlu a apărut în broșură separată disertația poporală rostită de dl loan F. Negruțiu la adunarea generală a despărț. XI (Blaj) al ,,Asociațiunii“, ținută la 31 Iulie 1898 în Veza. Edi- tura despărț. XL Blaj, 1899. Tipografia Seminariului gr cat. din Blaj. Form. 8°. 80 pag. și 2 tabele cu gravuri de legume. Prețul 25 cr. Disertația s’a publicat mai ântâiu în foaea ,,Unirea“, de unde a fost retipărită în broșură, prin ce despărț. Blaj a făcut un bun serviciu poporului nostru, remas înapoi pe terenul acestei culturi mai ales în comunele rurale. O recomandăm ca lectură foarte instructivă și folositoare poporațiunii noastre rurale. Broșura aceasta n’ar trebui să lipsească din nici o bibliotecă poporală română. »Vieritul« sau cultivarea viței de vie, de Petru Vancu, învățător, cu numeroase figuri intercalate în text. Arad, 1898. Tipografia diecesană. Form. 8° 90 pag. Prețul 60 cr. (România 1 fr. 50 b.) Editura autorului. Broșura aceasta este menită să aducă prețioase foloase poporațiunii noastre, care se îndeletnicesce cu vieritul. Autorul își împarte scrierea în 3 părți, tractând în partea primă despre cultivarea viței americane, în a doua despre cultivarea viței nobile, și în a treia despre inimicii viei. Felini lucrării viei e împărțit după anotimpuri așa, că fie-cine se poate orienta, când și ce are să lucreze. »lstorioare religioase-morale« alese și întocmite pentru elevii începători ai școalelor poporale, de Dr. Petru Barbu. Caransebeș, 1899. Ediția și tipa- rul tipografiei și librăriei diecesane. Form. 8°. 40 pag. Prețul 15 cr. Aceste Istorioare au în loc de prefață indegetări metodice și propunerea lor se face după treptele formale. La finea cărții autorul a sistemisat învățăturile scoase din aceste Istorioare instructive și educative. Cărticica va face bune servicii celor-ce sunt încredințați cu educațiunea religioso-morală a tinerimei școlare începătoare. »Monologuri și versuri». după diferiți autori, de Nicolae Țincu. Edi- ție completă, Bucuresci. Editura librăriei Leon Alcalay. Calea Victoriei 37 (Sub Hotel Bulevard) 1898. Form. 8. 142 pag. Prețul 1 leu. 13 182 Revista revistelor- „Convorbiri literare¹¹ An. XXXIII. Nr. 1 are următorul sumar: lacob Negruzzi: Scri- sori dela Mihail Eminescu; V. Leonescu : Craiu de Ghindă (piesă teatrală); D. Zamfireseu : Lydda (Partea I. Scrisori romane); D. Nanu: Idolatrie (poesie); I. A. Basarabescu: Un dejun (schiță); C. I. Vergolici: Amurg (poesie); A V. Gîdei: Din dreptul vechiu român de loan Nădejde (Recensiune); N. Basilescu: Cântec de nuntă (după Catul); M. D.: Re- vista critică (d. Diaconovich despre literatura română din Ungaria; Pagini literare; dd Antemireanu și Sanielevici despre artă); Bibliografia critică. — Nr. 2: T. Antonescu: Din filosofia Upanișadelor; D. Nanu: Tiranul gând (poesie); V. Leonescu: Craiu de ghindă (actul II); C. Cornescu: Un epure năsdrăvan (schiță); D. Zamfireseu: Lydda (Partea I. Scrisori romane); N. Basilescu: Ad Lesbiani (după Catul); G. C. Dragu: Recensii: Curs de psichologie de C. Lupu; C. L. și M. D.: Revista critică (Literatura didactică: Gramatica elenă de Z. Demarat; Casta diva de H. G. Lecca; Iov de G. O. Gârbea; Poșta redacției. —■ Nr. 3 și 4: T. Maiorescu: Scrisori din anul 1850 (cele mai multe adresate din Sibiiu și Brașov diferiților membri ai deputațiunei Românilor în Viena); C. I. Vergolici: Viorele (poesie); V. Leonescu: Craiu de ghindă (actul III); T. Antonescu: Priviri asupra filosotiei Upanișadelor (II); Maria Cioban: Mi-i dor (poesie); Șt. Orășanu: Recensie (Cronicarii mol- doveni din seci. XVII, de A. V. Gîdeiu); Ch. Blanc: Singurătate (poesie); I. A. Basara- bescu: Usufructul (novelă); M. V. Demetrescu: Instituția „Jurătorilor" (studiu istoric) : FI. I. Berescu: Scrisoare (poesie); E. Stratilescu: Dramele lui Gerhardt Hauptmann; C. Dimi- triu: Câteva observări asupra poesiei populare; M. Stroescu: Preotul Radu (schiță); A. Gherghel: Dorința (poesie); M. Dragomirescu: Revista critică („Gazeta Săteanului" și lite- ratura oficială; Pagini literare și boala literaturii de astădi; „Floarea albastră¹¹ și „Rolul social al filosofici"; „Epoca literară" și Literatura cerșitoare a d-lui C. Radulescu-Motru); I. Petran: Poesii populare din părțile Aradului; Dublu M.: Pentru Zacherlinistul dela „Tinerimea Română". „Archiva", organul societății sciințifiee și literare din Iași. Director: A. D. Xenopol. Anul X. Nr. 1—2 are următorul sumar: A. D. Xenopol: Principiile fundamentale ale isto- riei; Th. Avr. Aguletti: Religiunea Heteenilor; Dr N. Leon: Botanica medicală a țăranului român; I. Gavanescu: Pedagogia lui John Locke; D. G. lamandi: Cavalerul Toggenburg. (Baladă de Schiller); Dări de seamă (Matous Vaclavek: Despre originea și numele Vala- hilor; Chestiuni literare și pedagogice de M. Strajanu); Documente (O scrisoare a lui Le Quien cătră Neculai Mavrokordat); Notițe. — Nr. 3 și 4: Th. Rossetti: Scrisoare din mun- tele Athos; I. Paul: Țăranul român și ungur din Ardeal; Gh. Ghibănescu: Explicarea dicerii „a trage pe sfoară". Alexandru G. Mavrocordato cu ocasiunea scrisorii lui Le Quien; I. Găvănescu: Pedagogia lui John Loeke. Partea II; l. Barberis: Ode alia Rumania (poesie); I. Laur: Singurătate (poesie); Dări de seamă: Scrisoarea D-lui C. P. Constantiniu cătră directorul „Archivei" (C. P. Constantiniu); Din prelegerile D-lui profesor Paulsen (Eleonora Stratilescu); Documente: Hrisov dela Constantin Brâncoveanu, important pentru a sci dările, ce se plătiau sub dînsul în țeară, com. de B. lorgulescu; Notiți: L’armee roumaine, histoire et organisation, par Emile Bernard; Scopul vieții omului. „Revista Economică". Sub acest titlu dela 10 Ianuarie a. c. continuă să apară regulat în fie-care lună noua noastră revistă, care umple de sigur un gol, ce era în general simțit în literatura noastră economică dincoace de Carpați. Această valoroasă revistă, dat fiind că are grupați în jurul seu oameni specialiști în cele economice-financiare, este me- nită să aducă foloase reale în deosebi celor încredințați cu administrarea și conducerea institutelor românesci de bani. Și păn’acum a dat o deosebită atențiune tuturor chestiunilor, ce ne pot interesa din punct de vedere economic-financiar. O singură privire asupra rubri- cilor ei speciale va justifica apreciarea, ce i-o facem. Astfel afară de prim-articolele, în cari tractează chestiuni de politică financiară și studii de technică financiară, sub rubrica: Le- gislațiwne se fac cunoscute legile, ce privesc pe oamenii noștri de finanțe; sub rubrica: Juris- ilicțiune găsim decisiunile curiale, cari fără daună nu pot fi trecute cu vederea din partea 183 băncilor noastre. Se dă apoi atențiune afacerilor de comerciu, comunicațiune, agricultură, industrie, asigurare; iar rubrica. Revista financiară ne ofere o oglindă fidelă, din care putem cunoasce: starea, mișcarea, desvoltarea și progresul băncilor noastre. Afară de aceste publică tragerile la sorți mai importante, amortisări, cursul burselor de efecte din Viena, Budapesta și Bucuresci, etc. în N-rul ultim (5), apărut la data fixată, afară de alte numeroase materii instructive și informative găsim un interesant bilanț al tuturor băncilor românesci din Ungaria pe anul de exercițiu 1898; din acel bilanț resultă, că activele și pasivele acelor bănci dau suma de fl. 28.612,385'06. Revista se află sub direcțiunea d-lui Dr. C. Diaconovich și remu- nerează toate lucrările publicate. Prețul de prenumerare pentru Austro-Ungaria e 5 fl., iar pentru România 12 lei la an. Din literatura străină. A hunyadmegyei tortenelmi es regesseti tărsulat evkonyve. în Nr. I—II. al „Transilvaniei¹¹ din anul curent sub acest titlu am împărtășit sumarul Anuarului IX al societății istorice și archeologice din cott. Hune- doarei ; avend acum la îndemână și cele opt anuare anterioare, credem a face un serviciu oamenilor noștri de specialitate, indicând cu astă oeasiune mate- riile de interes special românesc, cuprinse și în celelalte anuare mai vechi, și anume în An. I. găsim: Maghiarimea și incolatul valach în Hunedoara, de Dr. Solyom-Fekete Ferencz. — An II.: Schițe privitoare la istoria și cunoascerea instituțiunii cneziatelor valache, de același. — Așezarea Vala- chilor în Deva, de Szdts Sândor. — Școalele poporale din cott. Hunedoarei mai ales din punctul de vedere al limbii și cel național, de R6thi Lajos. — La istoria numirilor de localități din cott. Hunedoarei, de Dr. Solyom-Fekete Ferencz. — Minieritul roman în Băița și Ruda, de Tâglâs Gâbor. — An. III.: Cetatea Bolii de lângă Petroșeni ea întăritură străveche, de Tâglâs Gâbor. — Contribuiri la istoria revoluțiunii lui Horia, de Kun Robert. — Colegiile ro- mane, ce au existat în Dacia, de Kbnig Pâl. — Elemente mitice în poesia poporală română (rumân), de Mailand Oszkâr. — An. IV.: Date privitoare la istoria părților din fostul cott. al Zarandului, de Dr. Solyom-Fekete Ferencz. — Contribuiri mai noue privitor la topografia Daciei, de Teglâs Gâbor. — Cum ne fac cunoscuți pe noi și trecutul patriei noastre colo în Bucuresci, de Dr. Solyom-Fekete Ferencz. — Contribuiri (noue) la istoria revoluțiunii lui Horia, de Kun Robert. — Valea-Jiului și împopularea ei, cum și alte istorii ale aceleia, de Dr. Solyom-Fekete Ferencz. — An. V. Alternative la etnologia română (rumen), de Hermann Antal. — An. VI.: La istoria numi- rilor de localități din cott. Hunedoarei, de Dr. Solyom-Fekete Ferencz. — Instituțiile de stat ale Valachilor, de Dr. Darvay Mor.. — Frontiera de vest a Daciei și apărarea ei, de Kirâly Păi. — An. VIII.: Amfiteatrul dela Sar- miseghetuza, Ulpia Traiană (Grădiște), de Szinte Gâbor. „Die Donaulănder¹¹. Sub acest titlu apare în Viena dela începutul anului eurent, în editura profesorului Adolf Strausz, o nouă revistă periodică pentru etnografie, cu conside- rarea eomereiului, industriei și afacerilor de comunicație în țerile dela Dunărea-de-jos. Revista tintesee să facă cunoscută viața seiințifică și economică a peninsulei balcanice și a terilor, ce se găsesc în strînsă legătură economică cu aceasta, fără colorit special politic 13* 1 184 sau de partid, tractând și scrutând manifestațiunile vieții, modul de traiu, moravurile, obi- ceiurile și datinile, limba și poesia popoarelor din ținuturile Dunării ; ea stă la disposiția tuturor scriitorilor și oamenilor de sciință din țerile dunărene, fără deosebire de partid po- litic sau de naționalitate, cari vreau să-și ridice cuvântul în vederea intereselor seiințifice, culturale și cu deosebire economice ale națiunii, din care fac parte. — Așa se spune în programul ei. Pănă acum au apărut 4 fascicule, tractând următoarele interesante materii: Fase. 1: Legendele slave despre jertfirea propriului seu copil, de M. Dragomanov; Țeranul sârb în tinerețe și preste acelea, de M. G-j. MilieeviC; Ielele sau spiritele rele în credința poporală română, de Lazar Șaineanu; Sărbătoarea distribuirei „helvei“ (helva este o prăjitură de formă mică, rotundă, pregătită din făină, zahăr și miere) în Ada-Kaleh. de Ig. Kunos; Museul național din Agram; Institute române de sciințe naturale; Institute bulgare de sciințe naturale; Societatea etnografică maghiară; Despărțământul etnografie al museului național maghiar; Revistă politică și economică (Serbia și Bulgaria). Bibliografie — Fasc. 2: Lumea femeiască în Bosnia, de Vilma de Kăllay; Continuarea unor articole prin- cipale din fasc. precedent; Cultura croată, de M. Spicer; Museul bosniac din Sarajevo; Academia sud-slavă de sciințe și arte; Un secol în desvoltarea populațiunii Croației și Slavoniei; La originea Maghiarilor; Revistă politică și economică (Chestiunea agrară în România de P. Bucovineanu); Finanțele bosniace; Budgetul statului român pentru 1899—1900; Vinderea căilor ferate bulgare; Bibliografie. — Fasc. 3: Cultul și începuturile culturale ale Croaților, de T. Smieiklas; Continuarea unor articole principale din fasc. precedente; Teatrul național din Agram, de M. Spicer; Dela societatea etnografică ma- ghiară; Societatea Kisfaludy din Budapesta; „Athenaeum¹¹; Revistă politică și economică (Parlamentarismul și viitorul rassei maghiare, de G. Beksics; Schimbarea de cabinet în Un- garia; Ministrul de comerciu Al. Hegediis); Bibliografie. — Fasc. 4: începuturile contac- tului etnic maghiaro-slavic, de Dr. B. Munkâcsi; Glumele lui Hodza Nassreddin, de Ign. Kunos; Expedițiunea asiatică a contelui Eugen Zichy; Revistă: „Matiea Hrvatska-', de M. Spicer; Teatrul național sârbesc; Activitatea Academiei române în anul 1898; Revista politică și economică: Desvoltarea industriei ungare în 1898; Chestiunea monetară și re- forma valutei în Bulgaria; La situațiunea industriei ung. de morărit; Administrația de monopol autonomă sârbească; de ale finanțelor de stat din România; Acțiunea de export a guvernului din Austria; Procurarea de corăbii și vagoane în România; Societatea de navi- gatiune pe acții „Adria“; Banca de escompt croată; Modificarea legii falimentelor în Ro- mânia; Rapoartele comerciale ale Greciei; Datoria de stat a Turciei; Finanțele grecesci; Fabricele de fesuri ale Austriei se schimbă în societăți pe acții. Comerciul extern al Serbiei în anul 1898; Bibliografie. Această revistă apare lunar și costă pe an 12 fl. „Oesterreichische Bibliographie '. Sub acest titlu a început să apară în Vienaonouă publicațiune bibliografică, editată de reuniunea librarilor austro-ungari sub redacțiunea D. Carol Junker; ca se restringe deocamdată la scrierile apărute între marginile inonarchiei austro-ungare, în limba germană (cărți, broșuri, reviste periodice, harțe, etc ), dar este luată în prospect întinderea acestei publicațiuni și asupra productelor literare apărute în cele- lalte limbi ale monarchiei, între cari și limba română. Publicațiunea apare în fie-care septemână și costă pe an 3 fl. DIN SINUL ASOCIAȚIUNII. 1 Pin despărțeminte. Despărțementul Beiușului Prin conclusul Nr. 3 din ședința dela 2 Maiu a. c. comitetul cercual al acestui desp. in considerarea scopului cultural, ce urmăresce Asociațiunea și în considerarea, că desp. Beiuș pv- 185 sede deja o bibliotecă, aduce la cunoscință, atât membrilor din Beiuș cât și celor din comunele aparținătoare acestui desp., că pot usa de respec- tiva bibliotecă. în acest scop să se adreseze la dl secretar al comite- tului cercual Dr. Gavriil Cosma, care provede și agendele de bibliotecar. Desp. XI. al Blajului. Din raportul dlui loan German, director al acestui desp. referitor la activitatea lui din 1898, dăm următoarele: în decursul anului 1898 comitetul acestui desp. a ținut 4 ședințe și adunarea cercuală ordinară. în ședințele comitetului s’au desbătut 17 obiecte, în adunarea cerc. 14 obiecte și peste tot biroul a resolvit 68 exibite. Actele resolvite din partea biroului și a comitet, cerc, aparțin în cea mai mare parte administrațiunii. Arondarea mai potrivită a despăr- țământului âncă a fost una din preocupațiunile comit, cerc.; părerea în causă a fost comunicată la timpul seu comitetului central. în numitele 4 ședințe s’a discutat și asupra mijloacelor, cari ar pute contribui, ca poporul țăran să arete o mai viuă atracțiune față de scopurile Asocia- țiunii. Proba — a doua în acest despărțământ — a dat resultatele cele mai excelente. E vorba adecă de aranjarea unor exposițiuni de lucruri de mână țărănesci cu ocasiunea adunărilor generale. La exposiția aran- jată anul acesta cu ocasiunea adunării cerc, la Veza s’au adunat vr’o 400 obiecte de toată frumseța, cari au atras atențiunea tuturor. în fața acestui succes neașteptat comitetul a votat premii în valoare de 60 coroane, la cari I. P. S Sa Mitropolitul Victor a adaus 4 galbini și s’au mai co- lectat 20 cor. Premiile au fost distribuite la un număr însemnat de ță- rance, cărora pe lângă bani li s’au împărțit și multe cărți de cetit, ca „Biografia lui A. Iancu“ de losif Șt. Șuluțiu, „Povești din popor“ de I. P. Reteganul ș. a. Cele 2 premii de câte 25 fl., pe cari dl canonic Gavriil Pop le-a pus la disposiția comitet, cerc, pentru premiarea a lor două lucrări: de igienă și pentru conservarea portului național, nedistribuindu-se din lipsa con- curențelor, s’au pus din nou la concurs cu diua de 1 Iunie 1899. La adunarea cerc, ținută în 30 Iulie 1898, după cetirea raportului, rațiociniului și budgetului și aprobarea lor, membrul I. F. Negruțiu a cetit în fața unui număros public interesanta sa disertație: despre legu- mărit, care se va tipări pe spesele desp. în 500 exemplare și se va dis- tribui gratuit sciutorilor de carte din acest cerc. La acea adunare s’a hotărît, ca comitetul cerc, să înființeze biblio- tece poporale în comune mai depărtate de centru, pentrucă astfel tot mai mulți să se împărtășească de favorurile Asociațiunii; s’a ales comitetul cerc, pe un nou period de 3 ani cum și funcționarii desp. Agenturi și bibliotece poporale, cari sunt un excelent mijloc pentru cultivarea poporului, se află în comunele: Roșia, Biia, Sâncel, Cenade, Gergăul-mare, Mihalț și Lunca. Pentru fie-care din aceste s’au procurat cărți în valoare de 15 fl. și s’a abonat „Foaia Poporului¹¹ pe anul 1898. După adunarea cerc, dela Veza s’au înființat bibliotece poporale: în Veza 1 186 cu 42 cărți, în Tiir cu 49 cărți, în Căpâlna cu 40 cărți și în Micăsasa cu același număr de cărți. Afară de aceste s’au distribuit gratuit între țăranii din numitele 4 comune 75 exemplare din broșura „Cucuruzul" de I. F. Negruțiu. Spre a face posibilă cetirea tuturor celor sciutori de carte, taxa de membru la bibliotecă s’a statorit la minimul 10 cr. anual. Numărul membrilor: 4 fundatori, 4 pe viață și 52 ordinari = 60, dela cari s’au încassat fl. 339.46 și s’au înaintat comitetul central, res- pective s’au spesat fl. 271'90 remânend un rest de fl. 67.56 Despărț. «Bocșei». înființat numai în 11 Septembre 1898, acest desp. este între cele dintâi, cari pot servi de exemplu în ce privesce punerea la cale și însăși organisarea agenturilor comunale ale Asoc. Precum în alte despărțăminte așa și în acesta, comitetul cerc, a ales din sinul său delegați pentru înființarea agenturilor. Unul din acești delegați, dl loan Marcu, învățător din Bocșa-montană, în 19 Februare a ținut o adunare poporală în Bocșa-românâ, unde i-a succes a înființa și constitui prima agentură a Asoc. în acel desp., respective în Bănat și preste tot în părțile ungurene. Adunarea a fost bine cercetată atât de inteligență, cât și mai cu samă de popor. Dl Marcu face istoricul Asoc., atinge resultatele ei și extinderea acum de doi ani și preste Bănat și părțile ungurene, precum și necesitatea de a sprijini mărețul ei scop. Totodată accentuează lipsa de înarmare a poporului nostru cu învățătura și puterea materială, continuă a arăta cât e de necesară păstrarea și restringerea trebuințelor luxurioase, mai mult măiestrite decât firesci. în urma interesului desvoltat în ascultători din partea dlui Marcu, s’au înscris din această comună 1 membru ordinar cu 10 fl., 10 membri ord. cu câte 5 fl., 6 membri ajutători cu câte 2 fl. și 24 membri ajut, cu câte 1 fl., de toți 41 membri, dela cari s’au încassat și administrat comitetului central suma de 96 fl. După aceste s’a constituit agentura, alegendu-se președinte dl comerciant George Vuc, cassar judele comunal dl Petru Verdău și notar dl preot lancu Ișfan Stan. La o septămână după organisarea agenturii din Bocșa română, adecă în 26 Februare, dl Marcu s’a presentat în comuna Vasiova, unde a pro- cedat cu același zel și tact, isbutind a face 5 membri ordinari și 14 ajutători, dela cari a încassat suma de 40 fl. și pe calea desp. a trimis-o comitetului central. Adunarea aceasta a decis tot odată să roage comitetul desp. ca să țină o adunare în comuna Vasiova cu scopul de a ajuta înființarea unei tovărășii de consum. Conform §. 45 din „Regulamentul afacerilor interne pentru despăr- țăminte" pe sama numitelor 2 agenturi se trimite câte 1 ex. din „Tran- silvania", organul Asoc., care rămâne proprietatea bibliotecii din agentură. Dacă acest salutar început se va continua și în celelalte comune de pe teritorul desp., atât dl director Budințeanu, cât și domnii delegați 187 vor ave satisfacțiunea de a fi făcut un pas foarte înseninat spre progres în massele poporului, și celorlalte despărț. le vor da exemple vrednice de imitat. Desp. XXIX al Mediașului. Comitetul cerc, al acestui desp. în decursul an. 1898 a ținut 3 ședințe ordinare, în cari s’au adus concluse în interesul prosperării Asoc. și s’au comunicat mai multe disposițiuni și concluse ale comitetului central. în 1 Aug. 1898 s’a ținut adunarea cercuală în Mediaș, cu care ocasiune au in curs dela 10 membri ordinari 50 fl. și dela membri ajută- tori 10 fl. Cu această ocasiune s’a ales și constituit comitetul cerc, pe un nou period de 3 ani. Ca director-president a fost reales dl loan Moldovan, protopop, vice-președ. dl protopop Romul Mircea și notar dl Dr. loan Ivan, advocat. Taxele dela membri au fost trimise cassei cen- trale a Asoc. Desp. XXI al Năseudului. Comitetul cerc, a ținut în decursul anului 1898: 6 ședințe, iar adunarea cerc, s’a ținut la 1 Aug. în comuna Telciu. La această adunare a participat mare număr de inteligență și popor. Membrul Sever MurSșan din Telciu a cetit disertațiunea despre „Nutrirea vitelor”. Adunarea a hotărît să se înființeze agenturi și, când vor permite împregiurările, să se aranjeze o exposiție de obiecte din industria de casă. S’a ales comitetul cerc, pe un nou period de 3 ani în frunte cu dl vicar Dr. loan Pop ca director. în ședințele comitetului s’au resolvat afaceri curente, s’au luat mă- suri pentru încassarea taxelor, înmulțirea membrilor și potențarea acti- vității despărțământului. La 18 Nov. s’a constituit comitetul, iar în șe- dința din 17 Dec. s’a hotărît înființarea a două bibliotece poporale ambulante, și notarul desp. dl Virgil Șotropa a fost însărcinat cu ducerea în îndeplinire a hotărîrei. în decursul anului trecut s’a administrat dela membri din acest despărțământ suma de 171 fl. 60 cr. Desp. are 12 m. fund., 22 pe viață, 34 ordinari și 7 ajutători. Desp. VI al Sebeșului săsesc a avut în anul 1898 membri fun- datori 3, pe viață 4 și ordinari 28. Adunarea cercuală în 1898 s’a țînut la 1 August în Sebeșul săsesc, încassându-se 73 fl. 50 cr. Protocolul adu- nării și taxele încassate s’au subscernut comit, centr. în adunarea numită s’a ales comitet, cerc, pe un nou period de 3 ani; ca director a fost reales dl protopresb. Sergiu Medean. Comitetul cerc, a ținut în decursul anului 5 ședințe, în cari pe lângă curenții s’au resolvat următoarele agende mai însemnate: în șe- dințele dela 6 Maiu și 2 Novembre a exmis delegați din sinul seu pentru constituirea agenturilor în comunele mai de căpetenie ale desp., acești delegați, din causa anului rău și a lipsei prea mari în popor, n’au putut 188 satisface însărcinării primite, vor satisface însă la tot cașul în decursul anului curent. în ședința dela 6 Maiu s’au conferit cele 4 stipendii de câte 10 fl., votate în adunarea cercuală din 1897 învățăceilor meseriași: George Oancea din Răhău, loan Fleacă din Câlnic, loan Girlea din Deal și Petru Tompa din Sebeșul-săsesc. în ședințele dela 30 Iunie și 28 Iulie s’a statorit programa și s’au făcut pregătirile pentru adunarea cercuală. în ședința dela 2 Novembre s’a constituit comitetul și s’a votat suma de 20 fl. pentru înființarea unei biblioteci poporale în comuna Săsciori. Dl director al despărț. a representat Asociațiunea la pertractarea ținută în Septembre 1898 în causa lăsămentului Gregoriu Forro din Se- beșul-săsesc. Această afacere de însemnătate a fost terminată în mod favorabil. Suma de 8000 fl. testată Asociațiunii de fericitul Forro, ca fundațiune pentru studenți și învățăcei meseriași și depusă spre fructi- ficare la institutul de credit și economii „Sebeșana“, astădi este tran- scrisă pe numele Asociațiunii. Că despărțământul nu a putut desvolta o activitate mai intensivă și mai rodnică, causa este a se căuta în neajunsurile și lipsele materiale, în cari poporul a ajuns din causa ultimilor doi ani nepriincioși. Desp. IV al Sibiiului. Primul obiect al preocupațiunilor comite- tului cerc, a fost facerea încercărilor pentru înființarea de agenturi și aducerea comunelor de pe teritorul acestui desp. în legătură mai de aproape cu interesele Asoc. Spre acest scop a tipărit un apel călduros în chestia formării agenturilor Asoc. și l-a trimis tuturor preoților și în- vățătorilor din despărț. cum și la alți numeroși fruntași cărturari. Apelul însă a rămas fără efect, căci nici măcar dintr’o comună nu s’a primit raport, că s’ar fi făcut încercări serioase pentru înființarea de agenturi. Comisari din centru nu s’au exmis spre acest scop în nici o comună. Mai norocos a fost comitetul cerc, cu un alt apel tipărit și trimis cărturarilor dela sate în scopul colectării de proverbe și idiotisme, la care au răspuns mai mulți preoți și învățători, trimițând colecțiuni fru- mușele de astfel de producte ale ingeniuhii românesc. Aranjarea și pre- gătirea lor pentru publicare a luat-o asupra sa dl secretar al desp. Dr. Elie Cristea. Celelalte afaceri pertractate în decursul anului 1898 au fost curenții, despre cari s’a raportat în cașuri speciale. Adunarea cercuală era să se țină în Octobre, când a întrevenit moartea Archiep. și mitrop. Miron Romanul și terminul s’a amânat pe Decembre, când a întrevenit congresul electoral. Aceste lucruri au angajat întreagă atențiunea și tim- pul fisic al celor din fruntea desp., astfel că pentru 1898 au trebuit să abdică dela ținerea adunării cercuale. Taxele de membri au incurs destul de regulat. Comitetul cerc. își va da silința a face posibilul pentru ca lucrurile să nu stagneze.