TRANSILVANIA ORGANUL ASOCIAȚIUNII PENTRU LITERATURA ROMÂNĂ ȘI CULTURA POPORULUI ROMÂN. Nr. III. Sibiiu, Martie 1899. Anul XXX. PREMIUL „ASOCIAȚIUNII». In numeral premergător al ,,Transilvaniei“ (pag. 42) a apărut un comunicat oficial al comitetului central al Aso- ciațiunii, prin care acesta, conform însărcinării primite la adu- narea generală din Beiuș, a publicat concurs pentru un premiu de 600 coroane, care se va decerne celei mai bune lucrări asupra istoriei instituțiunilor culturale ale Românilor din Tran- silvania și Ungaria dela 1848 încbce. Terminul pentru presen- tarea lucrărilor de concurs s’a stabilit pe Țiua de 31 Decembre a. c. Scrierea premiată se va tipări pe spesele Asociațiunii, și autorul va primi 500 exemplare în mod gratuit. Credem că va fi de interes, a atrage atențiunea cetitorilor revistei noastre și la acest loc la concursul publicat, și a insista un moment asupra considerantelor de cari a fost condus co- mitetul central la stabilirea sujetului pentru premiul Asocia- țiunii. Ne vedem îndemnați la aceasta cu atât mai vârtos, pentru-că chestiunea a fost discutată și în alte organe publi- cistice și a fost aprețiată din un punct de vedere cu totul străin de al comitetului central. Cât pentru istoricul concursului, este cunoscut, că adu- narea generală din Beiuș a luat conclusul seu mai sus amintit în vederea secetei îngrijitoare ce continuă pe terenul literaturei noastre istorice. Acest neajuns, constatat ani de a rândul în raportul secretariului I despre producțiunea literară din pa- trie, s’a simțit în anul trecut, când la popoarele conlocuitoare se perondau serbările aniversării semiseculare ale evenimen- telor dela 1848, în mesură âncă cu mult mai mare, și astfel 5 66 publicarea concursului, pe lângă intențiunea de a contribui la desvoltarea unui ram negligeat al literaturei noastre naționale, avea âncă și rostul unui demn și serios act sărbătoresc din incidentul împlinirei unei jumătăți de secol dela renascerea poporului nostru. Eată ce (țicea îⁿ acăstă privință raportul literar, presentat la adunarea generală din Beiuș: „Va trebui să ne folosim de toate mijloacele ce ne stau la disposiție pentru înaintarea lite- raturei noastre istorice, și jertfele ce vom aduce pe acest te- ren vor fi cel mai demn prinos ce vom pute închina în acest an iubilar memoriei bărbaților și evenimentelor mari, cari înainte cu 50 ani au pus basele renascerei noastre culturale". In vederea acestora comitetul central a crecjut că lucrează în sensul intențiunilor adunării generale, când a ales pentru concurs un sujet de istorie contimporană, și în deosebi un mo- ment important din istoria celor din urmă 50 ani. Tot în sensul celor expuse s’a decis pentru o temă de istorie culturală, și credem, că chiar în această privință alegerea făcută a fost cea mai norocoasă și mai corespunzătoare stărilor noastre. Căci abstragere făcând dela caracterul pur cultural al Asociațiunii, care în sine a putut fi un moment decic|etor pen- tru alegerea unui sujet de istorie culturală, — nu credem că ar fi fost oportun și de folos, dacă s’ar fi publicat concurs — după, cum s’a propus în un (bar din Sibiiu — pentru „o lu- crare din domeniul istoriei contimporane 1848—1898“, și prin aceasta s’ar fi provocat o întreagă serie de scrieri cu totul necontrolabile și neprecalculabile din domeniul istoriei politice. Nu este nimic mai anevoios decât scrierea istoriei politice a deceniilor ultime, care trebue să fie lucrată cu tact și cu o rutină literară excepțională, ca să nu devieze pe terenul po- liticei militante și al certelor personale. Intre cele întâmplate dela 1848 încoace și între stările de astădi există âncă prea multe și intime legături, și noi dispunem astăzi âncă de prea puține puteri probate pe terenul istoriografiei, decât să ne fim putut aștepta la un resultat mulțămitor și folositor al unui asemenea concurs. Și de altmintrilea nu s’a putut trece cu vederea, că în literatura româna istoria politică a ultimului semisecol nu este 67 un teren neumblat. Va fi destul a aminti numai valoroasele scrieri ale lui George Barițiu, I. St. Șuluțiu, etc. Din contră istoria culturală a acestui period, care este cu atât mai im- portant, pentru că represintă epoca renascerei noastre cultu- rale, a remas până astăzi aproape cu totul terra incognita. Comitetul central a voit deci cu tot adinsul, să îndemne la studii serioase în special pe acest teren, care va avâ pentru totdeauna, și are în deosebi astăcji, o însemnătate capitală și cu mult mai dăinuitoare, decât istoricul experimentelor și sistemelor politice ce s’au perondat dela 1848 încoace. Credem deci, că comitetul central a făcut foarte bine, că a remas consequent usului observat păn’ acum la premiile Asociațiunii, și a fixat expres sujetul concursului. Și de alt- mintrelea concursuri literare fără determinarea strictă a suje- tului se fac cu totul în altă formă și în alt scop, deoare-ce în asemenea cașuri de regulă concură toate scrierile apărute în un restimp oare-rare, cari întrunesc condițiunile formale ale concursului. în cașul nostru însă s’a intenționat o producțiune nouă în o ammiită direcțiune literară. S’a mai făcut și observarea că sujetul ales ar fi prea vast, și timpul pentru presentarea lucrărilor (un an), cu mult prea scurt. Aceasta este mai mult o chestiune de aprețiare. Nu încape îndoială, că istoria instituțiunilor noastre cul- turale din ultimii 50 ani se poate tracta și în o întindere și cu un aparat foarte mare. Concursul însă vorbesce de o lucrare de vre-o 10 coaie de tipar și ofere un modest premiu de 500 coroane. Prin urmare nu a putut av6 în vedere o lucrare monumentală, care să receară studii și o activitate îndelungată de mai mulți ani. De altă parte iară nu se poate nega, ca și în cadrul re- lativ ângust, cum l’a stabilit concursul, se poate da un studiu aprofundat și valoros asupra instituțiunilor culturale, deocam- dată âncă foarte puține și modeste, ce le avem și le-am putut crea dela 1848 încoace. Materialul necesar pentru o asemenea scriere netrebuind âncă descoperit, și sciindu-se unde se gă- sesce, ușor se va pută aduna în decursul câtor-va luni de 4ile, și în părțile sale esențiale nefiind atât de vast, ca să 5* 68 poată fi petruns numai cu mari greutăți, nu credem că timpul de un an ar fi atât de scurt, pentru o scriere cum o prevede concursul publicat. Cu atât mai ușor se va putâ face o lucrare pe deplin corespunzătoare în cașul dacă s’ar asocia doue sau mai multe puteri pentru săvîrșirea ei. Ar fi chiar de dorit, ca profesorii dela școalele noastre medii, între cari fără îndoială mai mulți vor fi în curent cu sujetul de tractat, sau cel puțin cu câte o parte mai însemnată a lui, să împartă materia și să caute a presentă o lucrare cât mai aprofundată asupra chestiunii atât de importante. Apoi nu sunt eschise dela concurs nici eventuale lucrări ce nu se vor estinde asupra tuturor părților sujetului, ci se vor ocupa numai cu una sau alta dintre elementele sale prin- cipale. Astfel noi nu vedem piedeci și greutăți atât de mari, încât să putem admite prognosticul, că concursul va rămâne fără resultat. E posibil, negreșit, să se întîmple aceasta, dar în asemenea cas causa ar trebui căutată altundeva, și nu în anevoințele concursului. Temerile ce s’au ivit în publicitate cu privire la concursul publicat, ni-se par deci tot atât de neîntemeiate, ca și afirma- țiunea lansată din acest incident, că Asociațiunea nu a produs mai mult pe teren literar din causă că în comitetul ei central numai literați nu au fost. Este din contră un fapt notorie, că — cu puține excepțiuni disparente — au făcut parte din co- mitetul Asociațiunii aproape toți literații de ceva nume, câți i-a avut Transilvania dela 1861 încoace. Dar literatura nu poate și nu are să o facă o corporațiune administrativă, fie pusă chiar în fruntea unei societăți literare. Comitetul Asociațiunii poate și are numai să înlesnească și să încurageze producțiunea literară, și acest scop l’a ur- mărit dupăcum credem, pe calea cea mai potrivită, și prin concursul publicat. Remâne acum să se găsească, — și noi sperăm că se vor găsi, — puteri harnice și dornice de muncă serioasă. 69 LIMBA NOASTRĂ LITERARĂ. Unitatea limbei literare române, acest mare și vital interes național al elementului nostru, atât dincoace cât și dincolo de Carpați, nici pe departe nu se bucură de atențiunea ce o reclamă importanța lui. Singura instituțiune literară comună a tuturor Românilor fără considerare la ho- tare politice, Academia Română, înființată anume pentru a servi desvol- tarea limbei române, nu a sciut să se achite de aceasta principală datorie, și activitatea ce a desvoltat-o pe acest teren de preste trei decenii, a remas departe înderetrul așteptărilor ce se legaseră de înființarea ei. In deosebi s’a făcut prea puțin în privința conservării unității în desvoltarea limbei literare a Românilor din diferitele țări, și mai ales academicianii noștri de dincoace, în timpul mai nou, nu mai au nici un rol în chestiuni de limbă. Experiențele ce le facem chiar acum, când se publică o mare lucrare literară cu concursul autorilor români din toate părțile locuite de ele- mentul nostru, arată divergențe foarte simțitoare în desvoltarea limbei literare din diferitele ținuturi, — divergențe cari continuând vor trebui să aibe urmări grave pentru unitatea culturală a poporului nostru. Ni-se impun deci în această privință mari și serioase datorii și va trebui să dăm pe viitor o atențiune cu mult mai mare desvoltării unitare a limbei noastre literare. între asemene împrejurări credem, că servim un interes național, când reproducem un interesant și remarcabil articol publicat în Nr. 1 —2 al „Ligei Române“, care — cu părere de reu o constatăm — nu a atras aten- țiunea presei noastre periodice de dincoace, după cum merită. Articolul, semnat de Dim. I. Gelu și intitulat „Limba literară de peste munți“, la care vom mai reveni, este următorul: „E netăgăduit, că diarele românesci de peste munți scriu adi mai corect românesce, decât acum treizeci, patruzeci de ani, când etimolo- gismul era în floare și nu sciai bine dacă limba diarelor de acolo e o latinească stricată sau o românească latinisată. In comparație deci cu vremile de atunci, diarele scriu adi mult mai românesce, unele scriu adesea chiar o românească perfectă. Cu toate acestea, a rămas o deosebire între limba literară de acolo și a noastră de aci, o deosebire, care dacă se va desvolta mai departe, poate ave foarte regretabile urmări pentru unitatea noastră culturală. E neapărat firească, până la punct, această deosebire. Rasa culturei românesci de peste munți e latină și germană, a noastră e francesă. Această deosebire a influențelor literare a produs și o deosebire în desvoltarea stilului. Dar mai este o causă. Noi, aci trăim în țara românească. Nici un cuvânt nu ne pricinuesce vr’o dificultate. în administrație, în magi- stratură, în litere, sciințe, în parlament, ș. a. m. d. avem funcțiuni, ele- mente, părți, noțiuni cu numiri românesci. Nu-i vr’o mare cheltuială intelectuală pentru un scriitor, ca să dea fie-cărei noțiuni cuvântul co- 70 respundător, pentru că aceste cuvinte sunt odată admise de obște, cu- noscute și definitive. Când clicem prefect, grefier, procura, etc., toată lumea din țară ne înțelege. Dar nu este tot așa în Transilvania. Acolo e o viață publică străină de limba și obiceiurile Românilor. Administrația, magistratura, învăță- mântul, totul e străin și are numiri străine. Românii (țilnic trebue să-și traducă din unguresce și nemțesce deosebitele numiri, cuvinte, sciințe, etc. Cum să te miri deci, că limbagiul literar de peste munți e adesea încărcat de germanisme și maghiarisme, de locuțiuni străine geniului Jimbei românesci? împrejurările de acolo poartă vina pentru această desfigurare a limbei, iar nu oamenii. Sunt în ori-ce cas, foarte nedrepți aceia dintre noi, cari găsesc prilej de a face mereu „spirit⁸ pe socoteala Românilor de peste munți, luându-le limbagiul în zeflemea. Aceia, cari nu se pot răbda să nu „rîză⁸ când cetesc anumite expresii obicinuite peste munți, n’ar trebui să uite, că limba românească s’a desvoltat la noi în țară și a ajuns la precisiunea ei actuală numai după-ce am scăpat și noi de jugul străinilor. Nu e tocmai așa de mult, de când se vorbia și la noi despre pliroforisire, metachirisire, pursuivarisire; nu e mult de când aveam și noi nenorocirea de a fi „regularisiți“ de cătră un tufeecibașă, cămăraș, bașciohodar sau de piseri, nacialnici, polcovnici, etc.; sau de când actele birourilor noastre se numiau ciorne, otnogenii, pricazari, etc. etc. Am scăpat țara de asuprire străină și imediat a scăpat și limba noastră națională de denaturările, la cari era fatal expusă în urma in- fluențelor continue ale limbelor străine. Prin urmare să judecăm serios dar să nu luăm în bătae de joc dificultățile, cu cari se luptă frații noștri, ca și în timpul asupririi străine să salveze idiomul național. Da, sunt numeroase deosebirile provinciale între limbagiul literar de acolo și de aici, și n’avem decât să discutăm această chestiune cu bună-voință și dragoste de frați, ca râul să fie remediat. Credem chiar, că ar fi indis- pensabil ca din când în când să ne ocupăm de această chestie, ca deo- sebirile să nu crească. Românii de peste munți folosesc adesea cuvinte, pe cari noi nu le înțelegem; dar trebue să admitem, că și noi ne credem adesea infa- libili și ne închipuim că toate, absolut toate formele lingvistice, pe cari le utilisăm noi, ar fi representând valori universale pentru toți Românii. Ni se pare atât de natural, ca Românii de peste munți să adopte toate străinismele noastre, și nu ne prea vine la socoteală, că se vor fi găsind și în graiul din Ardeal și Banat, de pe Crișuri, Maramureș, Bucovina, cuvinte și forme, cari ar merita să le cunoscem mai bine și să le folosim și noi. în ori-ce cas, numai așa s’ar pute stabili o limbă literară cu ade- vărat unitară. Chestia însă e prea importantă ca s’o putem termina într’un articol scris în fuga condeiului. Vom reveni mai pe larg asupra acestei che- stiuni⁸. 71 DESCÂNTECE. Descântece contra buboaielor. Poporul crede că omul e sănătos în internul seu, când pe corp i-se fac buboaie. Ele se fac în veni și curăță sângele. Ca leac contra bu- boaielor se folosesce pentru coacere și pătrundere (scurgere) o făliă de ceapă friptă în spuză și unsă cu oleiu; sau: O făliuță de clisă (slănină) subțire sau seu de vită, topit pe un petec curat de pânză și amestecat cu ceară. Se face și o alifie din: cleiu, oleiu, seu de vită și o bucată de ceară de mărimea unei nuci. Aceste se topesc nu pe para focului, ci pe spuză, din care cu vârful cuțitului se pune pe un petec și acesta pe bu- boaie. Ca să se scurgă „sokîrvița“ se pune și un brusture de varză ori un bruscălan uns cu oleiu de rapiță. Bâzele cu care se șterge puroiul se pun în loc ascuns, ca nu, trecând cineva preste ele, să capete și el buboaie. Dacă se află petece d’acelea lăpădate să se (jică: „aci v’am aflat aci v’am lăsat, de voi nu m’am legat, duceți-vă la cel ce v’o lăpădat". Sdrențe, legături unsuroase, une-ori legături cu pureci, stelnițe, în- călțăminte bătrâne, hîrburi sparte și lăpădate se consideră de „făcături" și nu e bine a le atinge. Descântecul este următorul: Dacă a făcut lui N. cineva cu una, Lui N. nimic să nu-i facă, lo-i întorc cu doue; Să se ducă la care o mânat, Dacă a făcut cu doue, Și mai înfocat, lo-i întorc cu trei; Și mai cornorat, Dacă a făcut cu (3, 4, 5, 6, 7, 8, 9) Și mai mâniat, lo-’i întorc cu 99 noi, Cum duce vorbura mare Cu 99 părechi de boi Pulberea din cale, Cu sbiciu mânați dinapoi; Toate bitejugurile, Lle întorc și mai înfocate, Toate visurile, Și mai blăstemate, Spaimele, Și mai cornorate, Rîcniturile Toate făcături, Strîcniturile Câte mânături, Pociturile Câte unsori, Bubile Câte spureături, Buboaiele De-o fi uns, Sgârciurile, De-o fi pus, Izdatul, Vrăjituri, Apucatul, Făcături Muroniul, Mânături Strîgoniul, Pocituri lui N. N. Pricoliciul, ’Napoi să se ’ntoarcă Toate rele, La cel ce-o fi pus, Și toate boale, La cel ce-o fi uns, Iar d’o fi dela Dumnedeu, Fie din vecin, Mila să-și întoarcă, Fie din străin, Leacul să-l sloboadă, Fie din hale, Lui N. care ’n pat zăcând, Fie din hăluite, La mila lui așteptând; Fie din om, muere ori fată, Amin. ’Napoi să se ’ntoarcă, (Din Bănat.) 72 CHRONICON ANONYMI BELAE REGIS NOTARII. VII. De egressu eorum. Anno domtnice incarnationis d. cec. 1. xxxiiii., sicut in annalibws continetwr cronicis, septem principales persone, qwi hetumoger uocantwr, egressi sunt de terra Scithia uersus occidentem, inter quos Almws dux filius Ugek de genere Magog regis uir bone memorie, âominus et consi- liarius eorum, una cum uxore sua et filio suo Arpad, et duobus filiis Hulec artunculi sui, scilicei Zuard et Cadusa, necnon cum multitudine magna populorum non numerata federatorwz» de eadem regione egressws est. Ve- nientes autem dies plurimos per deșerta loca, et fluuium Etyl super tulbou sedentes ritu paganismo transnatauerunt, et nwnquam uiam¹ civitatis uel habitaculi inuenerunt. Nec labores hominum comederunt, ut mos erat eorum, sed carnibtts et piscibws uescebantur, donec in Rusciam, que Su- sudal uocatur, uenerunt. Et iuuenes eorum fere cottidie erant in uenatione. Vnde a die illo usque ad presens Hungarij simt pre ceteris gentjbus² meliores in uenatu. Et sic Almus dux cum omnibus suis uenientes terram intrauerunt Ruscie, que uocatur Susudal.³ VIII. De Hutenia. Postquam autem ad partes Rutenorum peruenerunt, sine aliquu con- tradicione usque ad ciuitatem Kyeu transierunt, et dum per ciuitatem Kyeu transissent, fluuium Deneper⁴ transnauigando, uoluerunt regnum Rutenorum st&i subiugare. Tune duces Rutenorum boc intelligentes ti- muerunt ualde, eo quod audiuerant Almum ducem filium Vgek de genere Athile regis esse, cuj proauj eorum annuatim tributa persoluebant. Attamen dux de Hyeu⁵ conuocatis omnibus primatibus suis, habito inter se con- silia, elegerunt, ut pugnam promouerent contra Almum ducem, et magis uellent mori in bello, quum amitterent regna propria, et subiugati essent sine sua sponte duci Almo. Statim dux de Kyeu missis legatis, VII. duces Cumanorwm suos fidelissimos amicos in adiutorium postulauit. Tune hij VII. duces, quorum nomiwa hec fuerunt: Ed, Edum,c Etu, Bunger, Ousad pater Ursuur, Boyta, Ketel pater Oluptulma, non modica multitudine equitum insimul coadunata, causa amicicie ducis de Kyeu celerrimo cursu, contra Almum ducem uenerunt. Et dux de Kyeu cum (ea;)ercitu⁷ suo ob- uiam processit eis et adiutorio Cumanora/w armata multitudine contra Almum ducem uenire ceperunt. Dux uero Almus, cuius adiutor erat sanetus spi- ritus, armis indutus, ordinată acie, super equum suuw sedendo, ibat buc et illuc confortans suos milites, et facto impetu, stetit ante omnes suos et dixit eis: O Scithici et conmilitones mei, uirj fortissimi, memores⁸ estote initium uiarwm rrestrarum, epuando dixistis, quod terram, quum in- colere possetis, armis et bello quereretis. Ergo nolite turbări de multi- tudine Ruthenorum et Cumanorwm, qui assimulantwr nosZris canibws. Nam *) După acest cuvânt e răsură. ■— ⁸) Corectură de altă mână; orig. probabil yeneribus.— s) Cuventul întreg e scris pe răsură de aceeaș mână.— ⁴) Original scris în doue cuvinte: de neper. 73 CRONICA NOTARULUI ANONIM AL REG. BELA. (Urmare). CAP VIL Despre plecarea lor. în anul 884 al întrupării Domnului, precum se vede din analele cronicale, șepte persoane fruntașe, cari se chiamă Hetumoger, au plecat din pământul Scythiei spre apus. între cari ducele Almus, fiul lui Ugek din neamul regelui Magog. bărbat de bună memorie, domnul și sfătui- torul lor, împreună cu muierea sa și cu fiul său Arpâd și cu doi fii ai unchiului seu Hulec, adecă Zuard și Cadusa, și cu o mare mulțime a popoarelor confederate, au plecat din acest țînut. Venind mai multe dile prin locurile deșerte, au înotat peste fluviul Etyl, șecjând pe plute, după datină păgână, și nicăiri pe cale n’au dat de oraș, ori sat, nici fertură de om n’au mâncat, precum era datina lor, ci au trăit cu carne și pesce, pănă când au ajuns la Ruscia, carea se numesce Susudal. Și tinerii lor erau mai în toate cailele la vânătoare, de unde, din timpul acela pănă adi, Ungurii sunt mai buni vânători, decât celelalte popoare. Astfel ducele Almus, venind ou toți ai săi a întrat pe pământul Rusciei, ce se numesce Susudal. CAP VIII. Despre Ruthenia. După ce au sosit la părțile Rutheniei, fără nici o împedecare pănă la orașul Kyeu, și când au trecut peste orașul Kyeu, plutind peste fluviul Denep, au voit a-și subjuga împărăția Ruthenilor. Audind aceasta ducii Ruthenilor, au avut mare teamă, căci au aucjit că ducele Almus, fiul lui Ugek, ar fi de seminția regelui Athila, căruia strămoșii lor i-au plătit în tot anul tribut. Cu toate aceste, ducele de Kyeu, conchiemând pe toți bărbații săi de frunte, după avuta sfătuire între sine, s’a ales, ca să poarte resboi contra ducelui Almus, și au vrut să moară mai bine în resboiu, decât să-și peardă împărăția, și să fie subjugați fără voie ducelui Almus. Ducele de Kyeu după ce a trimis soli, a chemat în ajutor șepte duci ai Cumanilor, pe cei mai credincioși amici ai săi. Atunci acești șepte duci, ale căror nume au fost: Ed, Edum, Etu, Bunger, Ousad, - tata lui Ursuur, Boyta, Ketel, tata lui Oluptulma, după ce au întrunit nu puțină mulțime de călăreți, din amiciție față de ducele de Kyeu, în fuga cea mai mare au venit în contra ducelui Almus. Și ducele de Kyeu a plecat înaintea lor cu oastea sa, și cu ajutorul Cumanilor, cu o mulțime de armată au început a merge contra duceluiAllmus. Ducele Almus însă, al cărui ajutor a fost spiritul sfânt, îmbrăcat în arme, după ce și-a așezat oastea în linie de) Greșit: capere. ’) Acest cuvânt e scris pe răsură. ³) Corectură de a. mână; orig. probabil Tasu. 91 CAP XX. Cum au plecat contra Bihorului. Iar trimișii ducelui Arpad, Usubuu și Veluc, plutind peste fluviul Tisa în portul Lucy și plecând de aicia au venit la fortăreața Bihor, au salutat pe ducele Menumorout și i-au predat darurile trimise de ducele lor. Și aducându-i la cunoscință însărcinarea lor dela ducele Arpad, au cerut pământul, care l-am fost numit mai sus. Iar ducele Menumorout i-a primit afabil și înavuțindu-i cu daruri diverse, le-a demandat a treia di să meargă acasă. Cărora însă astfel le-a răspuns: Spuneți lui Arpad, ducelui Ungariei, domnului vostru: că îi suntem datori lui ca amic ami- cului, întru toate ce îi lipsesc, căci este oaspe și are trebuință de multe, dar pământul ce l-a ținut din grația noastră nu-1 dăm niciodată până când trăim, ne-am supărat și pentru aceea, pentru-că ducele Salanus i-a dat foafte^miilt pământ, ori din iubire precum se dice, ori din temere, ce se trage la îndoială. Noi însă nici din iubire, nici din temere nu-1 dăm, ba nici chiar cât e o palmă de pământ, cu toate că dice că ar avă drept la el. Și cuvintele lui nu conturbă inima noastră prin aceea că ne dice, că se trage din vița regelui Athila, care se numia sbiciul lui Dumnedeu, care tot asemenea cu mână violentă a răpit acest pământ dela strămoșul meu, dar acum din grația domnului .meu, a împăratului din Constantinopole, nimenea nu-1 poate răpi din manile mele. Și dicând aceste le-a dat voie să se îndepărteze. Atunci Usubuu și Veluc, solii ducelui Arpad, au alergat grabnic la domnitorul lor și sosind au referat domnului lor, ducelui Arpad, însărcinarea primită dela Menumorout. Iar ducele Arpad și nobilii săi auclind aceasta s’au înfuriat și au ordinat a trimite îndată oaste în contra lui. Atunci au decis, ca Tosu, tata lui Lelu, și Zobolsu, fiiul lui Eleud, dela care se trage seminția lui Saac, asemenea și Tuhtum, tata lui Horea, moșul lui G-eula și Zumbor, dela cari se trage seminția lui Moglout, să plece. Cari, după ce au primit învoirea lui Arpad, au plecat cu o armată nu mică, și au înotat peste Tisa, pe la portul Lad fără nici o contrazicere. A doua di însă au început a călări pe lângă Tisa cătră fluviul Zomus, și și-au aședat oastea acolo, unde adi este Zobolsu (.Szabolcs). Și în acel loc s’au supus lor de bună voie mai toți locuitorii pământului, și aruncându-se la picioarele lor și-au dat fiii în chizeșie, ca să nu li-se întâmple ceva rău. Căci mai toate neamurile au avut temere de ei, și unii fugind abia au scăpat din fața lor, cari venind la Menumorout, i-au adus de scire faptele lor. Aurind aceasta Menumorout, l-a cuprins o astfel de spaimă, încât n’a cutezat nici să-și ridice mâna, pentru-că toți locuitorii s’au temut de ei peste măsură, căci au audit, că ducele Almus, tata lui Arpad, se trage din seminția regelui Athila, și de unde nu credea nimenea să poată trăi ⁴) După aceasta un cuvent este ras. s) Lipsesce un cuvent, probabil timor. ⁶) Greșit, în loc de genere. 7* 92 sponte subiugabant eis. Bene impleuit dews in Almo duce et filio suo Arpâd propheciam, quam cecinit Moyses propheia a filiis Israel dicens: Et locws, quem calcauerit pes ucsfcr, uestcr erit. Quia a die iilo loca, que calcauerunt Almws dux et filiws suus Arpâd cum suis nobilibws usqwe ad presens posteritates eorum habuerunt et habent. XXI. De Zobolsu. Tvnc Zobolsu uir sapientissimws considerans qwendam locum iuxta Thysciam et cum uidisset qualitatem loci, intellexit esse munitissiinum ad castrum faciendum. Communi ergo cowsilio sociorum. suoru/n eongrega- tione facta ciuium fecit fossatam magnam et castram¹ fortissimum edifi- cauit de terra.. Qwod nwnc castram ³ Zobolsu nwwcupatwr. Tune Zobolsu et socij suj de incolis terre ad castrum illud multos ordinauerunt ser- uientes, qwi nune ciuiles uocantwr. Et dimissis ibi militibws sub qnodam nobilissimo milite nomiwe Eculsu, se longiws ire preparauerunt. Tune Zo- bolsu et socij suj totum exercitum in duas partes diuiserunt, ut una pars iret iuxta fluuium Zomws et altera pars per partes Nir. Zobolsu et Tliosu pater Lelu cum medietate exercitws egressi sunt per crepidine/n Tliyscie subiugando si&i gentes, et uenerunt uersus fluuium Zomws ad illum lo- cum, qwi nwnc dicitwr Saruuar. Et in eodem loco intra paludes Tliosu pater Lelu cowgregata multitudine popwli fossatam magnam fecit, et ca- strum munitissimum de terra construxit, qwod primo castrum Tliosu no- minatum fuit, nwnc uero Saruuar uocatwr. Et acceptis filiis incolarwm in obsides, castrum militibws plenurn dimiserunt. Tune Thosu per peticionew ³ ne⁴ popwli domino suo duci Arpâd subiugati, fecit stare forum inter Nir et Thysciam. Cui etiam foro nomen suum imposiiit, qwod usqwe nwnc forum Thosu nwncupatwr. Post uero Zobolsu et Thosu hinc egressi usqwe ad castrum Zotmar peruenerunt. Et castrwm per tres dies pugnando obsi- dentes uictoriam adeptj sunt. Et quarto die castram intrantes milites ducis Menumorout, qwos ibi apprehendere potuerwnt, cathenis ferreis obli- gatos in teterrima carceris inferiora miserunt, et filios incolarum in obsi- des acceperunt. Et castram militibws plenum dimiserunt. Ipsi uero ad portas Mezesinas ire ceperunt. XXII. De Nyr. Tvhutum uero et filiws suus Horea per partes Nyr eqwitantes, mag- num sibi populam subiugauerunt, a siluis Nyr usqwe ad Umusouer. Et sic ascendentes usqwe ad Zyloc peruenerunt⁵, contra eos nemine manum *) După acest cuvânt e răsură. ’) După acest cuvânt e răsură. •— ³) Silaba ci s’a adaus ulterior de a. mână. 93 altcum, fără numai din grația lui Arpad, fiiul ducelui Almus și a nobililor sei, de aceea cei mai mulți s’au supus lor de bună voie. Bine s’a împlinit în ducele Almus și în fiiul său Arpad prorocirea, pe carea prorocul Moisi a cântat-o despre fiii lui Israil dicend: Și locul ce-l va călca piciorul vostru, al vostru va fi. Pentru-că dela diua aceea până adi au avut și au în mână locurile, ce le-a călcat ducele Almus și fiiul seu Arpad. CAP XXL Despre Zobolsu. Atunci Zobolsu, bărbat foarte înțelept, privind la un loc lângă Tisa, când a vedut calitatea locului, a priceput că va fi foarte tare pentru ridicarea unei fortărețe. Deci cu sfatul comun al soților sei, după ce a mijlocit convenirea cetățenilor, a făcut șanț mare și a zidit din pământ o fortăreață foarte tare, care acum se numește fortăreața Zobolsu. Atunci Zobolsu și soții sei au ordinat mulți servitori la această fortăreață, dintre locuitorii țării, cari acum se numesc cetățeni. Și lăsând acolo militari, sub un militar foarte nobil, cu numele Eculsu, s’au pregătit să meargă mai departe. Atunci Zobolsu și soții săi au împărțit oștirea întreagă în două părți, ca o parte să meargă lângă fluviul Zomus și altă parte prin părțile Nirului. Zobolsu și Thosu, tata lui Lelu, au plecat cu jumătatea oștirii sale pe lângă țărmurii Tisei, subjugându-și popoarele și au ajuns lângă fluviul Zomus, la acel loc, care adi se numesce Saruuar și pe acel loc mai în jos de baltă, Tliosu tata lui Lelu, conchemând mulțimea poporului, a făcut șanț mare și a zidit o fortăreață de păment foarte întărită, care la început s’a numit fortăreața lui Thosu, acum însă se chiamă Saruuar. Și primind în chizeșie pe fiii locuitorilor, au părăsit fortăreața plină de militari. Atunci Thosu, la rugarea poporului supus ducelui Arpad, domnului seu, a făcut să fie terg între Nir și Tisa, cărui terg i-a dat numele său, și care până adi se numesce târgul lui Thosu. După aceasta însă plecând Zobolsu și Thosu de aicea, au ajuns la fortă- reața ZotmarASzfttmâr), și luptându-se trei dile, au împresurat fortăreața, au câștigat învingere, și a patra di intrând în fortăreață, pe militarii du- celui Menumorout, pe cari i-au putut prinde acolo, i-au legat în lanțuri de fer, i-au aruncat în afundimea cea mai puturoasă a temniței, și pe fiii locuitorilor i-au luat în chizeșie, și au părăsit fortăreața plină de militari. Iar dînsul a plecat spre porțile Mezeșului. CAP XXII. Despre Nyr. Tuhutum însă și fiul seu Horea, călărind prin părțile Nyrului, au subjugat mult popor, dela pădurile Nyrului până la Umusouer și așa ur- cându-se au ajuns până la Zyloc (Zilah), și nimenea n’a ridicat mâna ⁴) n& e a se omite. ⁶) Silaba runt e adaugă ulterior de a. mână. 94 leuante, quia dux Menumorout et sui non sunt ausi pugnare contra eos, sed fluuium Gris custodire ceperunt. Tune Tuhutum et filiws suus Horea de Ziloc egressi uenerunt in partes Mezesinas ad Zobolsum et Thosum. Et cum' se ad inuicem uidissent, gaudio gauisi sunt magno, et facto con- uiuio unusquisque laudabat se ipsum de sua uictoria. Mane autem facto, Zobolsu, Thosu et Tuhutum inito consilio cowstituerunt, ut meta regni ducis Arpâd esset in porta Mezesina. Tune incole terre iussu eorum portas lapideas edificauerunt, et clausuram magnam de arboribus per confinium regni fecerunt. Tune hij tres ¹ prenominati uiri omnia facta sua duci Arpâd et suis primatibus per fideles nuntios mandauerunt. Quod cum renuntiatum fuisset duci Arpâd et suis yobagyonibus, gauisi sunt gaudio magno ualde. Et more paganismo fecerunt aldumas, et gaudium adnuwtiantibus diuersa dona presentauerunt. Dux uero Arpâd et sui pri- mates ob hanc causam leticie per totam unam ebdomadara sollempniter comedebant et fere singulis diebus inebriebantur propter euentum² tante leticie. Et hoc audito dux Arpâd et sui egressi sunt a Zeremsu et castra metati sunt iuxta fluuium Souiou, a Thyscia usque ad ³ fluuium Honrat. XXIII. De uictoria Thosu, Zobolsu et Tuhutum. Thosu et Zobolsu neenow Tuhutum cum uidissent, quod deus de- dit eis uictoriam magnam et subiugauerunt domino suo fere plures na- tiones illius terre: tune exaltati sunt nimis super habitatores illius terre. Et dum ibi nullus inuentus esset eis, plures dies ibi manserunt, donec confinia regni firmauerunt obstaculis firmissimis. XXIV. De terra [jltr&siluana. Et dum ibi diutius morarentur, tune Tuhutum pater Horea, sicui erat uir astutus, dum cepisset audire ab incolis bonitatem terre Ultra- siluane, u&i G-elou quidam Blacus dominium tenebat, cepit ad hoc hane- lare⁴, quod si posse esset, per grupam ducis Arpâd domini sui terram Ultrusiluanam sibi et suis posteris acquireret. Quod et sic factura fuit postea. Nam terram Ultrasiluanam posteritas Tuhutum usque ad tempus sanchi regis Stephawi habuerunt, et diucius habuissent, si minor Gyla cum duobus filiis suis Biuia et Bucna chrisflani⁵ esse uoluissent et sem- per contrarie sawcio regi non fecissent, ut in sequentibus dicetur. *) Litera e scrisă deasupra cuvântului. ²) în acest cuvent e răsură și corectură de altă mână. — ’) în manuscript e greșit sad. 95 contra lor, fiindcă ducele Menumorout și ai sei, n’au cutezat a se lupta contra lor, ci au început a păzi fluviul Criș. Atunci Tuhutum și fiul său Horea, plecând din Ziloc, au venit în 'părțile Mezeșului la Zobolsu și Thosu, și când s’au^vSȚu’f unul pe altul, s’au bucurat mult, și făcând ospeț fiecare se lăuda cu învingerea sa. Dar făcându-se efiuă, Zobolsu, Thosu și Tuhutum sfătuindu-se au decis, ca hotarul împărăției ducelui Arpad să fie la poarta Mezeșului. Atunci locuitorii pământului au zidit, la porunca lor, po'rți de peatră și au făcut îngrădire din arbori la mar- ginile împărăției. Atunci acești trei bărbați pomeniți, au vestit ducelui Arpad și fruntașilor săi, toate faptele lor prin soli credincioși. Când aceasta s’a adus la cunoscința ducelui Arpad și iobagilor săi, s’au bu- curat foarte tare, și după datina păgânilor au făcut aldumas, și vesti- torilor bucuriei le-au dat diferite daruri. Iar ducele Arpad și fruntașii sei s’au ospetat sărbătoresce, pentru aceasta bucurie, o septămânâ întreagă și s’au îmbătat mai în toate dilele, pentru întâmplarea de atâta veselie. Și ducele Arpad și ai săi, audind aceasta, au plecat dela Zeremsu și și-au așezat oștirea lângă fluviul Souiou, dela Tisa până la fluviul Honrat (Hernâd). CAP XXIII. Despre învingerea lui Thosu, Zobolsu și Tuhutum. Thosu și Zobulsu, precum și Tuhutum, când au vedut, că D-tjeu le-a dat mare învingere, și au subjugat pentru domnul lor mai toate popoa- rele acelui pământ; atunci mult s’au înălțat preste locuitorii acelui pă- mânt, și când n’au aflat pe nimenea acolo, au remas mai multe dile, pănă când au întărit hotarele țerii cu îngrădirile cele mai tari. CAP XXIV. Despre pămentul dincolo de pădure. Și când au petrecut acolo mai mult timp, atunci Tuhutum, tata lui Horea, precum era bărbat viclean, când a auclit dela locuitori despre bunătatea pământului dincolo de pădure, unde stăpânia Gelou, cutare Blac, a început a dori aceasta, că dacă s’ar pută din grația dom- nului seu, să câștige pentru sine și pentru următorii sei pământul din- colo de pădure, precum s’a și întâmplat după aceasta mai târejiu, pen- trucă pământul dincolo de pădure l-au stăpânit următorii lui Tuhutum pănă la timpul regelui Ștefan cel sfânt, și l-ar fi stăpânit și mai departe, dacă tinerul Gyla, cu doi fii ai sei, cu Bivia și Bucna, ar fi voit să fie credincioși, și dacă n’ar fi lucrat totdeauna contra sfântului rege, precum se va spune în următoarele. ⁴) Orig. anelare-, litera h a fost vîrîtă de a. mână la loc greșit în loc de anhelare. *) In manuscript xpiani, adecă literele grecesci X si P. 96 XXV. De prudentia Tuhutj. Predictws uero Tuhutum uir prudentissimws misit qwendam uirum asfal- tam, patrem Opaforoos Ogmand, ut furtiue ambulans preuideret sibi qualita- tem et fertilitatem terre Ultrwsiluane, et quales essent habitatores eiws. Qwod si posse esset, bellum cum eis committeret. Nam uolebat Tuhutum per se nomen siibi et terram aqwirere. Vt dicunt noștri ioculatores: omwes loca si&i aqwirebant, et nomen bonum accipiebant. Qwid plura ? Dum pater Ogmand, speculator Tubutum, per circuitum more uulpino bonitatem et fertilitatem terre et habitatores eiws inspexisset, quantum humanws uisus ualet, vltra qw«m dici potest dilexit, et celerrimo cursa ad dominwm suum reuersus est. Qwi cum uenisset, domino suo de bonitate illius terre multa dixit. Qwod terra illa irrigaretwr optimis fluuiis, qworwm nomiwa et utili- tates seriatim dixit. Et qwod in arenis eorum aurum colligerent, et au- rum terre illius optimvm esset. Et ut ibi foderetwr sal et salgenia, et habitatores terre illiws uiliores homines essewt tociws mundi. Qwia essewt Blasij et Sclaui, qwia alia arma now haberent, m'si arcum et sagittas, et dux eorum, Geleou minws esset tenax et non haberet circa se bonos mi- lites, et auderent stare contra audatiam Hungarorwm, qwia a Camanis et Picenatis multas iniurias paterentwr. XXVI. Quomodo contra Gelu itum est. Tune Tuhutum audita bonitate terre illiws, misit legatos suos ad ducem Arpad, ut si/>i licentiam daret ultrw siluas eundi contra Gelou ducem pugnare. Dux uero Arpad, inito cowsilio, uoluntatem Tuhutum laudauit, et ei licentiam ultrw siluas eundi contra Gelou pugnare cowcessit. Hoc dum Tuhutum audiuisset a legato, preparauit se cum suis militibws, et dimissis ibi sociis suis egressus est ultrw siluas uersus orientem contra Gelou ducem Blacorwm. Gelou uero dux Ultrwsiluanis ¹ audiens aduentum eiws, congregauit exercitum suum et cepit uelocissimo cursu eqwitare obuiam ei, ut eum per portas Mezesinas prohiberet. Sed Tuhutum uno die siluam pertrunsiens ad fluujum Ahnas peruenit. Tune uterqwe exer- citws ad inuicem peruenerunt, medio fluuio interiacente. Dux uero Gelou uolebat, qwod ibi eos prohiberet cum sagittariis suis. XXVII. De morte Gelu. Mane autem facto, Tuhutum ante auroram diuisit exercitum suum in duas partes. Et partem alteram misit parum superiws, ut transito fluuio, militibus Gelou nescientibws, pugnam ingrederentwr. Qwod sic factum est. Et qwia leuem habuerunt transitum, utraqwe acies pariter ad pugnam Greșit în loc de Ultrasiluanus. CAP XXV. Despre înțelepciunea lui Tuhutum. Mai sus pomenitul Tuhutum, bărbat foarte înțelept, a trimis un bărbat viclean, pe tata lui Opaforcos, Ogmand, ca umblând pe ascuns să ispitească calitatea pământului dincolo de pădure, și cum sunt locui- torii sei, și dacă ar fi cu putință să poarte resboiu cu ei, căci Tuhutum voia să-și câștige prin sine nume și păment, precum dic lăutarii noștrii: toți și-au câștigat păment și au primit nume bun. Ce să mai dic? Când tata Ogmand, ispititorul lui Tuhutum, ocolind după datina vulpei, a ispitit rodnicia și bunătatea pământului și locuitorii sei pănă unde poate ajunge vederea omului, i-a plăcut peste măsură, și s’a întors la domnul seu cu cea mai mare iuțime. Și când a sosit, a vorbit mult domnului seu despre bunătatea acelui păment, că acel pământ este udat cu ape de cele mai bune, a căror nume și folosință le-a spus pe rând, și că din năsipul acelora se culege aur, și aurul acelui păment ar fi. cel mai bun, și că acolo s’ar scoate sare și materii sărate, și locuitorii acelui pământ ar fi. cei mai ticăloși oameni în toată lumea, căci sunt Blachi și Slavi, pentrucă n’au altă armă, decât arc și săgeată, și ducele lor Geleu ar fi puțin statornic, și n’are la sine militari buni, și ar cuteza a se opune cutezanței Ungurilor, fiindcă sufer multă nedreptate dela Cumani și Picenați. CAP XXVI. Cum a mers contra lui Gelu. Atunci Tuhutum, audind de bunătatea acelui pământ, a trimis pe solii sei la ducele Arpad, să îi dee voie de-a merge dincolo de păduri, spre a se lupta contra lui Gelou. Iar ducele Arpad, după o consfătuire avută, a lăudat propunerea lui Tuhutum, și s’a învoit ca el să meargă dincolo de păduri, spre a se lupta contra lui Gelou. Când a înțeles aceasta Tuhutum dela solul seu, s’a pregătit cu militarii sei, și lăsând acolo pe soții sei a plecat spre- orient, dincolo de păduri, contra lui Gelou, ducelui Blachilor; iară Gelou, ducele de dincolo de păduri, audind de venirea lui și-a adunat oastea și a început a călări cu mersul cel mai grabnic înaintea lui, ca să-1 oprească la porțile Mezeșului, dar Tuhutum, trecând într’o di prin pădure, a ajuns la fluviul Almas; atunci ambele oștiri au ajuns față îti față, fiind între ele numai fluviul. Iar ducele Gelou a voit să-i rețină acolo prin săgetașii sei. CAP XXVII. Despre moartea lui Gelu. Dar făcendu-se dimineață, Tuhutum și-a împărțit oastea, înainte de dori de di, în două părți, o parte a trimis-o ceva mai sus ca trecând fără soirea militarilor lui Gelou peste fluviu, să înceapă lupta precum s’a și întâmplat. Și fiindcă a avut trecere ușoară, ambele linii au ajuns deodată la luptă și s’a încins între ei o luptă strașnică, dar militarii 98 peruenerunt. Et pugnatum est inter eos aeriter, sed uicti sunt milites ducis Gelou, et ex eis multi interfecti, plures uero capti. Cum Gelou dux eorum hoc ¹ uidisset, tune pro defensione uite, cum paucis fugam cepit. Qwi cum fugeret, properans ad castrum suum iuxta fluuium Zomws po- situm, milites Tuhutum audacj cursu persequentes, ducem Geloum iuxta fluuium Copus interfecerunt. Twrac habitatores terre uidentes mortem domini sui, sua propria uoluntate dextram dantes, domtnwm sibi elegerunt Tuhutum patrem Horea. Et in loco illo, qwi dicitur Esculeu, fldem cum iuramento firmauerunt. Et a die illo locus iile nwracupatws est Esculeu, eo qwod ibi iurauerunt. Tuhutum uero a die illo terram illam obtinuit² pacifice et feliciter. Sed posteritas eiws usqwe ad tempora swwcij regis Stephwni obtinuit. Tuhutum uero genuit Hoream. Horea genuit Geu³- lam et Zubor. Geula genuit duas filias, qwwrwtra una uocabatwr Caroldu⁴ et altera Saroltu, et Sarolt fuit mater săracii regis Stephwni. Zumbor uero genuit minorem Geulam, patrem Bue et Bucne, tempore cuiws suraciws rex Stephanws subiugauit sibi terram Ultrasiluanam. Et ipsum Geulam uinctum in Hungariam duxit, et per omnes dies uite sue carceratum tenuit, eo qwod in fide esset uanws et noluit esse chrtsfianws, et multa contraria faciebat semeio regi Stephano, quamuis fuisset ex cognatione matris sue. XXVIII. De duce Menumorout. Tosu uero et Zobolsu adepta uictoria reuersi sunt ad ducem Arpad, subiugando totum popwlwm a fluuio Zomus usqwe ad Crisium, et nullus contra eos ausus fuit manws leuare. Et ipse Menumorout dux eorwm ma- gis preparabat uias suas in Greciam eundi, quam contra eos ueniendi. Et deinde egressi, descenderunt iuxta quendam fluuium nomine Humu- souer, et uenerunt usqwe ad lutum Zerep. Et deinde egressi uenerunt usqwe ad Zeguholmu⁶, et ibi uolebant transire Crisium, ut contra Menu- morout pugnarent, sed uenientes milites Menumorout, eis transitum pro- hibuerunt. Deinde egressi per diem unum equitantes castra metati sunt iuxta paruos montes. Et hinc juxta fluuium Turu equitantes, usqwe ad Thysciam peruenerunt. Et in portu Drugma fluuium Thyscie transnaui- gantes, ubi etiam per gradam Arpad ducis cuidam cumano militi nomine Huhot magnam terram aquisiuerunt, quam posteritas eiws usqwe nune habuerunt. XXIX. De reditu eorum. Dvm nauigassent fluuium Thyscie, nuntios suos ad ducem Arpadium premiserunt, qui gaudia salutis nwntiarent. Qwi cum ad ducem Arpad uenissent et gaudia ei annwntiassent, qwod Zobolsu et Tuso cum exercitu *) Acest cuvânt e adaus ulterior de altă mână. *) Corectură de a. mână; orig. optinuit. — x) Corectură de altă mână; orig. Ge. 99 lui Gelou fură învinși, și mulți dintre ei fură omorîți, iar și mai mulți luați în prinsoare. Când a vâdut aceasta Gelou, ducele lor, atunci, spre apărarea terii sale, a luat-o la fugă cu puțini ai sei. Apropiindu-se în fugă de fortăreața sa așezată lângă fluviul Zomus, militarii lui Tuhutum persecutându-i cu alergare îndrăzneață, au omorît pe ducele Gelou, lângă fluviul Copus (Kapos). Atunci locuitorii pământului, văcjând moartea dom- nului lor, dând mâna dreaptă, au ales din voia lor proprie de domn al lor pe Tuhutum, tata lui Horea, și au întărit credința cu jurământ în locul ce se numesce Esculeu (Eskullb), și de atunci au numit locul acela Escnleu, fiind-că acolo au jurat. Iară Tuhutum a stăpânit, din cliua aceasta, acel pământ în pace și în fericire, iară urmașii lui l-au stăpânit până pe timpul regelui Ștefan cel sfânt. Iar Tuhutum l-a născut pe Horea, Horea a născut pe Geula și Zubor. Geula a avut două fete, dintre cari pe una a chemat-o Caroldu iar pe cealaltă Saroltu, și SarolGa fost mama re- gelui Ștefan cel sfânt. Iar_Zumbor a născut pe Geula mai mic, tata lui Bue și Bucne, pe timpul căruia regele Ștefan cel sfânt a subjugat pământul dincolo de pădure, și pe Geula însuși l-a adus legat în Ungaria, și l-a ținut în temniță peste toată viața sa, pentru-că era nestatornic în credință și n’a voit să fie creștin, și multe le făcea împotriva regelui Ștefan cel sfânt, deși i-a fost rudenie după mamă. CAP XXVIII. Despre Ducele Menumorout. Iar Thosu și Zobolsu, după-ce au învins, s’au reîntors la ducele Arpad, subjugându-și întregul popor dela fluviul Zomus, până la Criș și nimenea n’a cutezat să ridice mâna contra lor. Și însuși Menumorout s’a pregătit mai mult de a-și lua calea spre Grecia, decât a veni contra lor. Și plecând de acolo au descălecat lângă atare fluviu, cu numele Humusouer și au venit pănă la noroiul Zerep, și plecând apoi au ajuns la Zeguholmu (Szeghalom) și acolo au vrut să treacă peste Criș, ca să se lupte contra lui Menumorout, dar sosind militarii luiMenumorout, le-au împedecat trecerea. Plecând apoi de aicea, au mers călări o cli, și și-au așezat oastea lângă munții cei mici, și de aici călărind pe lângă fluviul Turu, au ajuns la Tisa, și au plutit prin portul Drugma peste Tisa, unde din grația ducelui Arpad au câștigat mult pământ cutărui militar cuman, cu numele Huhot, ai cărui urmași îl stăpânesc pănă acli. CAP XXIX. Despre reîntoarcerea lor. Când au plutit peste fluviul Tisa, au trimis pe solii lor înainte la ducele Arpad, ca să-i ducă veste de bucurie. Cari când au venit la du- cele Arpad i-au vestit bucuria, că Zobolsu și Thosu, împreună cu oștirea ⁴) Urme de corectură făcută de a. mână. s) Corectură de a. mână; orig. Zeguhulmu. 100 suo sâni et incolumes reuersi essent, et portum Drugma cum omnibws exercitibws suis transnauigassent. Hoc cum audiuisset dux Arpad, qwod¹ Thosu et Zobolsu cum oxnnibws exercitibws suis sâni et incolumes re- uersi essent, et fluuium Thyscie transnauigassent, fecit magnum conui- uium et gaudium annwwtiantibws diuersa dedit donaria. Tune Thosu et Zubolsu cum curiam ducis intrare uellent, dux omnes suos milites obuiam eis premisit, et sic eos cum magno gaudio recepit. Et sicw/ mos es£ bo- norum dominorum, suos diligere fideles, fere cottidie eos faciebat ad mensam suatn comedere, et multa eis dona presentabat. Similiter etiam ipsi duci Arpad diuersa dona ac filios incolarwm in obsides ejs ² positos presentauerunt. XXX. De duce Satane. Dvx uero Arpad, transactis qwibusdam diebus, inito cimsilio, et sui nobiles rniserunt nuntios suos ad ducem Salanum, qwi nuntiarent ei uictoriam Thosu et Bulsuu³, neenon et Tuhutum, quasi pro gaudio, et peterent ab eo terram usqwe ad fluuium Zogea. Qwod sic factura est. Missi swwt enim Etu et Voyta, qwi cum inuenissent ducem Salanum in sabulo Olpar, mandata gaudia nuntiauerunt; et terram ab eu usqwe ad fluuium Zogea postulauerunt. Salanws dux hoc audito in maximum irruit timorem, et terram ab ipso postulatam timore percussus usqwe ad flu- uium Zogeua duci¹ Arpad ccmcessit, et legatis diuersa dona presentauit. Septimo autem die Etu et Voyta accepta licenția ad dominwm suum sunt reuersi. Qwos dux Arpad honorifice recepit, et audita legatione eorwm, factum est gaudium magnum în curia ducis. Et cepit dux donare suis fidelibws loca et possessiones magnas. ' XXXI. De egressu Zeremsu. Postea dux et sui principes egressi sunt de Zeremsu et transnaui- gauerunt fluuium Souyou in jllo loco, ubi fons Honrad descendit. Et castra metatj sunt iuxta fluuium Heuyou, usqwe ad Thysciam⁶ et usqwe ad Emeud, et permanserunt ibi per unuw mensem. Ibi etiam dux dedit Bungernec patri Borsu terram magnam a fluuio Topulucea usqwe ad fluuium Souyou, qwe nune uocatwr Miscoucy, et dedit ei castrum, qwod dicitwr Geuru, et illud castrum filiws suus Borsu cum suo castro, qwod dicitwr Borsod, unum fecit comitatum. *) După acesta euventul Thaso e ras. ²) Urmă de corectură făcută de a. mână. 101 lor, s’au reîntors sănătoși și nevătămați, și că au plutit peste portul Drugma împreună cu întreaga oștire. Când a audit ducele Arpad, că Thosu și Zobolsu, împreună cu întreaga oștire, s’au reîntors sănătoși și nevătămați și că au plutit peste fluviul Tisa, a făcut mare ospeț, și vestitorilor de bucurie le-a dat diverse daruri. Când au voit Thosu și Zobolsu să între în curia ducelui, ducele a trimis înaintea lor pe toți militarii sei, și așa i-a. primit cu mare bucurie. Și precum e datina domnilor buni de a iubi pe credincioșii lor, i-a chemat mai în toate dilele la masă, ca să se os- peteze și le-a dat multe daruri, asemenea și ei au dat ducelui Arpad diverse daruri, și au presentat pe fii) locuitorilor luați în chizeșie. CAP XXX. Despre ducele Salanus. Iar ducele Arpad, precum și fruntașii sei, după ce au trecut câteva dile, ținând consfătuire, a trimis ca de bucurie pe vestitorii sei la ducele Salanus, ca să-1 încunoșciințeze despre învingerea lui Thosu și Bulsuu, precum și a lui Tuhutum, și să ceară dela el pământul, până la fluviul Zogea (Zagyva), precum s’a și întâmplat. Au fost trimiși adecă Etu și Voyta, cari întâlnind pe ducele Salanus pe năsipul Ol par, i-au vestit bucuria, cu care fură însărcinați, și au pretins dela dînsul pământul, pănă la fluviul Zogea. Ducele Salanus audind acestea, l-a cuprins o te- mere foarte mare, și lovit de spaimă, a dat ducelui Arpad pământul cerut pănă la fluviul Zogea, și a presentat trimișilor diferite daruri. Iar a șeptea <|i Etu și Voyta luând remas bun, s’au reîntors la domnul lor. Pe cari Arpad i-a primit cu onoare și audind însărcinarea lor, a fost mare bucurie în curia ducelui, și ducele a început a dona credincioșilor sei locuri și moșii mari. CAP XXXI. Despre plecarea din Zeremsu. După aceste ducele și principii sei au plecat din Zeremsu, au plutit peste fluviul Souyou, pe acel loc, unde se varsă isvorul Honrad (Hernad), și și-au așezat oastea lângă fluviul Heuyou (Hejo) până la Tisa și Emeud, (Emod) și au remas acolo o lună de cJÂle. Și acolo a dat ducele lui Bun- gernec, tata lui Borsu, pământ mult, dela fluviul Topulucea (Tapolcza), până la fluviul Souyou, care acum se chiamă Miscoucy (Miskolcz), și i-a dat o fortăreață, carea se numesce Geuru (Gybr), și fiul seu Borsu a făcut acea fortăreață dimpreună cu fortăreața sa, ce se numesce Borsod, un comitat. ⁸) Greșit, în loc de Zobolsu. Vedi capitolul premergător. ⁴) După acest cuvent e răsură. — b) Corectură de a. mână; orig. Thyciam. 102 XXXII. De castro Vrsuur et fluuio Egur. Postea dux Arpad¹ et sui nobiles hinc egressi, uenientes usqwe ad fluuium Naragy et castra metati swwt iuxta riuulos aquarum a loco illo, qwi nune dicitwr Casu. Vbi etiam dedit terram magnam Ousadunec patri Ursuur, et ibi postea Ursuur filiws eius ad caput eiusdem fluminis ca- strum coMstruxit, qwod nune castrum Ursuur nwwcupatwr. Hinc uero dux Arpad et sui egressi uenerunt usqwe ad fluuium Egur et ibi paratis tugu- riis plures dies permanserunt, et montem illum, super quem duci foliata fecerunt, nomiwauerunt Zenuholmu, et castra eorwmfuerunt a fluuio Ystoros usqwe ad castrum Purozlou. Deinde egressi uenerunt usqwe ad fluuium Zogea et castra metati sunt per crepitudinem eiusdem fluminis a Thys- cia uuqwe ad siluam Matra, et subiugauerunt s«6i omnes habitatores terre a Grisio usqwe ad fluuium Zogeua et usqwe ad siluam Zepus. Tune dux Arpad in silua Matra dedit terram magnam Edunec et Edumenec, ubi postea Pota nepos eorwm castrum cowstruxit, ex quorwm etiam progenie longo post tempore rex Samuel descendit, qwi pro sua pietate Oba uocabatwr. XXXIII. De castro Nougrad et Nitra. In eisdem temporibws dux Arpad, dum se per milites suos uidisset ita sublimatum et tutum esse, tune habito inter se cowsilio, misit multos milites in expeditionem, qui subiugarent st&i popwlwm de castro Gumur et Nougrad. Et si fortuna eis faueret, tune ascenderent uersus fines Boemorwm usqwe ad castrum Nitra. Qwibus etiam militibws in expediti- onem euntibws principes et ductores constituit duos filios auunculi sui Hulec, Zuardum et Cadusam, nec non Hubam unum de principalibws personis. Tune hij tres domini, accepta licenția a duce Arpad, egressi sunt a loco illo, qwi dicitwr Paztuh, eqwitantes iuxta fluuium Hongvn³ et eundem fluuium transierunt iuxta fluuium Souyou. Et inde egressi sunt per partes castri Gumur, et uenerunt usqwe ad montem Bulhadu, et inde ad partes Nougrad uenientes usqwe ad fluuium Caliga peruenerunt. Hinc uero egredientes per crepitudinem Danubij iuerunt, et fluuium Wereuecca transeuntes, castra metati swnt iuxta fluuium Ypul. Et qwia diuina gratia. in eis erat, timuit eos omnis homo, et maxime ideo timebant eos, qwia audierant ducem Arpadium filium Almj ducis ex progenie Athile regis descendisse. Tune omnes Sclaui habitatores terre, qwi primo erant Salani ducis, propier timorem eorwm, se sua libera sponte subiugauerunt eis, nullo manum subleuante. Et ita cum magno timore et tremore seruie- bant eis, ac si olim domini eorum fuissent. Tune Zuardu et Cadusa nec- *) Corectură de a. mână; orig. Apad. 103 CAP XXXII. Despre fortăreața Ursuur și fluviul Egur. După aceea Arpad și nobilii sei, plecând de aicea, au venit pănă la fluviul Naragy, și așecjându-și oastea lângă părăele apelor dela acel loc, care acum se numesce Casu, unde a dat lui Ousadunec, tata lui Ursuur, mult pământ, și acolo a zidit Ursuur, fiul lui, o fortăreață la ca- petul acelui fluviu, care acum se numesce fortăreața lui Ursuur. Plecând apoi ducele Arpad și ai sei de aicea, au venit pănă la fluviul Egur (Eger) și după ce și-au făcut colibe, au remas acolo mai multe dile, și acel munte, deasupra căruia au făcut ducelui o colibă acoperită cu frunză, l-au numit Zenuholmu (Szihalom) și fortăreața lor s’a întins dela fluviul Ustoros, până la fortăreața Purozlou (Poroszlo). Plecând de aicea au venit până la fluviul Zogea și și-au așezat oastea pe marginile acelui fluviu, dela Tisa până la pădurea Matra, și și-au subjugat toți locuitorii pământului, dela Grisius, până la fluviul Zogeua și până la pădurea Zepus. Atunci ducele Arpad a dat mult pământ lui Edunec și Edumenec, în pădurea Matra, unde apoi nepotul lor Pota a zidit o fortăreață, din a căror seminție, după mult timp, și-a tras originea regele Samuil, care pentru cucernicia sa se numia Oba (Aba, apa). CAP XXXIII. Despre fortăreața Nougrad și Nitra. în timpul acela ducele Arpad, vedându-se astfel de înălțat și asi- gurat prin militarii sei, atunci după avuta consfătuire între sine, a trimis mulți militari cu espedițiunea de resboi, cari să îi subjuge poporul din fortăreața Gumur (Gomor) și Nougrad, și dacă le va favora norocul, atunci să se urce cătră granița Boemilor, până la fortăreața Nitra. Militarilor plecați de a pregăti resboiul, Ji-a pus de principi și conducători pe doi fii ai unchiului seu după mamă, ai lui Hulec, pe Zuardus și pe Cadusa, asemenea și pe Huba, unul dintre persoanele fruntașe. Atunci acești trei domni luându-și remas bun dela ducele Arpad au plecat din locul acela, care se numesce Paztuh (Paszto), călărind pe lângă fluviul Hongu, și au trecut pe lângă apa aceasta, lângă fluviul Souyou. De aicea au plecat peste părțile fortăreței Gumur, și au ajuns până la muntele Bulhadu, și venind de aicea cătră părțile Nougrad, au ajuns la fluviul Caliga (Galga), iar plecând de aicea au mers pe țermurii Dunării, și trecând fluviul Wereuecca (Verocze), și-au așezat oastea lângă fluviul Ypul (Ipoly), și fiindcă grația dumnezeească era în trînșii, tot insul se temea de ei, și mai vârtos pentru aceea s’au temut de ei fiindcă au înțeles, că ducele Arpad, fiul lui Almus, se trage din seminția regelui Athila. Atunci toți Sclauii, lo- cuitorii pământului, cari mai nainte erau ai ducelui Salanus, s’au supus, de frica lor, de bună voie, neridicându-și nimenea mâna, și le-au servit ’) Litera, care a stat în original după g e rasă, și de asupra ei e scris v de altă mână. 104 non Huba, a quo prudens Zemera descendit, cum uidissent populum multuwi sine bello ipsis subiugatum, fecerunt magnuwî conuiuium, et me- lioribus habitatoribus terre, qui filios suos in obsides dederant, diuersa dona presentauerunt, et blandis uerbis sub dowwnium ducis Arpâd sine bello subiugauerunt, et ipsos secum in expeditionem duxerunt, filios uero eorum in obsides accipientes, ad ducem Arpâd cum diuersis mune- ribws remiserunt. Vnde dux et sui nobiles leciores facti sunt solito, nun- tiis gaudia ferentibus multa dederunt dona. CAP XXXIV. De fluuio Gron et castro Borsu. Interea Zuard et Cadusa filij Hulec, necnon Huba et omnis exerci- tus eorum fluuium Ypul iuxta Danubium transierunt. Et alio die transito fluuiu Gron castra metatj sunt in campo iuxta quoddam castellum ter- reu/M, quod nuwcupatur Uarod. Et capto illo castro manserunt ibi tres dies expectantes aduentum Borsu filij Bumger, quem dux Arpâd cum magno exercitu miserat in auxilium eorum. Quarto die cum Borsu ad eos uenisset cum ualida mânu, timuerunt eos omnes incole terre et nullus ausus'fuit leuare roanus contra eos. Tune hij IHI-or domini, inito inter se cowsilio, per peticionem incolarum s-z’Zn fidelium cowstituerunt, ut tercia pars de exercitu cum incolis terre irent in siluam Zouolon, qui facerent in con- finio regni municiones fortes tam de lapidibus, quam etiam de lignis, vt ne aliquundo Boemy uel Polony possent intrare causa furti et rapine in regnum eorum. Tune communi cowsilio hac de causa missus est Borsu filius Buger cum suis militibus. Et cum equitarent iuxta fluuium Gron, ceruus fuga lapsus ante eos cacumina montium ascendit. Quem Borsu celerrimo cursu persecutus, ictibus sagittarum in uertice montium inter- fecit. Et tune Borsu cum montes illos in circum aspexisset, in memo- riam duxit, ut ibi castrum cowstrueret. Et statim congregata multitudine ciuium, in uertice unius altioris montis castrum fortissimum cowstruxit, cui nomen suum imposuit proprium, ut castrum Borsu nuwcupatur. Et inde cum exercitibus suis usque ad siluam Zouolun porrexit, et maximam municionem de lapidibus facere precepit, quod nune castrum Borssed¹ Zouolvn ² nocatur. ’) Greșit, în loc de Borssod. 105 lor cu așa mare temere și frică, ca și când ar fi fost vreodată domnii lor. Atunci Zuardu și Cadusa, precum și Huba, dela care se trage înțeleptul Zemera, când au vâdut, că și-au subjugat mult popor fără resboi, au făcut ospeț mare, și locuitorilor mai de frunte ai pământului, cari și-au fost dat fii în chizeșie, le-au dat diferite daruri și i-au supus stăpânirei ducelui Arpad cu vorbe blânde și fără resboi, și i-au dus cu sine în expedițiunea de resboi, iar pe fii lor primindu-i în chizeșie, i-au trimis în- dărăt la ducele Arpad cu diverse daruri. Prin ceea-ce ducele și fruntașii sei s’au înveselit mai mult, ca de obiceiu, iar celor ce au vestit bucuria, le-au dat multe daruri. CAP XXXIV. Despre fluviul Gron și fortăreața Borsu. Intr’aceasta Zuard și Cadusa, fii Hui Hulec, precum și Huba și toată oastea lor, an trecut peste fluvial Ipul, lângă Dunăre. Și a doua cji trecând peste fluviul Gron, și-au așezat oastea pe câmp, lângă atare cetate de păment, ce se numesce Varod. Și cuprinzând cetatea au re- mas acolo trei dile, așteptând venirea lui Borsu, a fiului lui Bunger, pe care ducele Arpad l-a trimis cu oaste mare în ajutorul lor. A patra di, când a sosit ]a ei Borsu, cu armată puternică s’au înfricoșat toți locuitorii acelui pământ, și n’a cutezat nimenea să-și ridice mâna contra lor. Atunci acești patru domni consfătuindu-se între sine, la rugarea locuitorilor credincioși au decis, ca a treia parte din oaste să meargă, împreună cu locuitorii pământului, în pădurea Zouolon, ca să facă la granița țării fortificare solidă, atât din peatră, cât și din lemn, ca să nu poată întră vr’odată Boemii ori Polonii în țara lor ca să fure ori să răpească. Atunci după un sfat comun, fu trimis în causa aceasta, Borsu, fiul lui Bunger, cu militarii sei și când călăriau pe lângă fluviul Gron, un cerb scăpând'cu fuga dinaintea lor, s’a urcat pe vârful muntelui, pe care Borsu l-a gonit în fuga cea mai mare, și l-a omorît pe culmea muntelui, prin rănirea cu săgeata. Și atunci Borsu, când a privit munții jur împrejur, și-a propus, ca să zidească o fortăreață acolo. Și îndată coadunând mulțimea poporului, a zidit pe culmea unui munte mai înalt o fortăreață foarte puternică, căreia i-a dat numele seu propriu, precum se și numesce fortăreața Borsu, și de aceia a mers cu oastea sa până la pădurea Zouolun, și a lăsat să se zidească o întăritură foarte mare din peatră, carea acum se numesce fortăreața Borsod-Zouolun. (Va urma.) “) Corectură de a. mână; orig. Zouolon. 8 106 COMOARA REGELUI DAC DECEBAL. j Sub acest titlu D. Teglâs Gâbor, director al școalei reale de stat din Deva, publică, în Anuarul IX al Societății istorice și archeologice din comitatul Hunedoarei un interesant studiu, în care se încearcă a fixa locul, unde regele Decebal, înainte de a se sinucide, și-a ascuns como- rile, ca să nu cadă în mâna învingătorilor Romani. Eată cum expune D. Teglâs chestia și la ce conclusiune ajunge. Punctul de mânecare al studiului îl formează gravura reliefului, care I în ediția Columnei lui Traian de Froehner, poartă Nr. 169—170. Acest relief represintă o caravană cu 3 cai, incărcați cu o mulțime de vase de o execuțiune artistică, cari formau comoara regelui Decebal. Bogăția și valoarea artistică a acestei comori de altfel o preamăresc și însemnările istorice. Dintre multele obiecte de artă, contimporanii au admirat cu deosebire un corn aurit de bou, cu care Traian aducea jertfe lui lupiter. Comorile de aur și argint, ce le-a dus Traian la Roma după supunerea Daciei, erau enorme; din acele s’a ridicat și columna lui Traian. Krito, medicul de curte, evaluează aurul nu mai puțin decât la 1U milioane litre, iar argintul la 16 milioane. Dacă socotim, că 1 litră romană este egală cu 327’5 grame și că cele 10 mii. litre sunt egale cu 3.245,000 klgr., pre- țuind 1 klg. de aur cu 1600 fl., prada acăpărată de Romani în resboiul cu Dacii ar representa o valoare de 5 miliarde 240 mii. floreni. Cele 16 milioane litre de argint după aceeași cheie represintă 5.240,000 klg., și prețuind 1 klgr. după valoarea scădută de astăzi cu 50 fl., numai argintul ar representa 26.200,000 floreni. Numai cât că pe atunci aurul avea un preț de 5 ori mai mare, decât astăcli, iar argintul cei puțin de 3 ori, astfel că numai comorile curții dace, amintite de medicul Krito, dau o despăgubire de resboiu mai mare decât aceea, cu care Germania după încheierea resboiului din 1870—71 a voit să ruineze Francia. Cât se va fi împrăsciat printre comandanți și cât va fi acăpărat ostășimea nu este ₛ greu de închipuit. Datele aceste dau o dovadă elocuentă despre starea j înfloritoare a minieritului de aur și argint în munții noștri. A aduna atâta | grămadă de aur, recere timp și muncă îndelungată chiar și pe lângă | progresul de adi al minieritului, dar încă pe atunci, când nu steteau la disposiție mijloacele technice de a<|i. ’ Se nasce însă întrebarea, că unde a putut să-și ascundă Decebal comorile sale? Dio Cassius numesce părăul Sargetia, ce curge pe lângă Sarmisegetuza, dar părăul dela Grădiște-Zaicani este atât de mic, de între împrejurări normale îl poți trece cu piciorul uscat. Locul ascun- derii însă nu se pote căuta în apropiarea capitalei chiar și din motivul, că reliefurile Columnei lui Traian represintă o întreagă serie de eveni- mente dela căderea capitalei pănă la ascunderea comorii. Așa pe tabela 1 148/9 se poate vede începutul asediului capitalei regale. Dacii strim- I 107 torați, după reliefurile 152/3, se încearcă a mulcomi pe Romani prin o deputațiune, dar Traian înfuriat pănă la sânge de necredința Dacilor, repețit dovedită, remâne neînduplecat. Dacii respinși, în desperarea lor prefac în cenușă sfintele lor lăcașuri, frumsețile palatului regal. Apoi căpeteniile Dacilor, după relieful 154/5, golind păharul cu otravă, o iau la fugă, ca să nu cadă în captivitate. Cei mai sanguinici își lapădă in- signiile, și înciarcă să afle scăpare. Cu ei fuge și nefericitul rege dac, mai opăcind prin o deputațiune pe Romani, ca într’aceea să poată câștiga timp de scăpare. Pausa aceasta scurtă a putut s’o folosească Decebal, preocupat în desperarea-i numai de persoana sa, ca să ascundă tesaurul, care acum îi servia atât lui. cât și însoțitorilor săi, numai spre greutate. Și fiindcă numele Sargetia, și după fonetică ni s’a păstrat ca o moștenire singur în Streiu, ori-ce bun cunoscător în ale topografiei și după nume numai trebue să cugete la acest rîu în ceea-ce privesce locul de ascundere al comorii, indicat la Dio Cassius. Dar și altfel ardelenii așa au numit la- tinesce acest rîu totdeauna pănă în secolul trecut, și însuși Bethlen Farkas încă îl scrie așa în opul său „Istoria Transilvaniei® pretutindenea: Sargetius sive Sargetia, hungaris Sztrigy seu Isztrigy dictus, Transsilvaniae fluvius; ba în voi. V. pag. 223 îl și descrie amănunțit. Acest rîu și prin abondanța apei sale și prin repediunea sa se presentă perfect potrivit pentru ascunderea tesaurului atât de temut. Apa Streiului adecă își schimbă adese-ori alvia, se divide în brațe și valurile sale năvalnice atât de re- pede își fac nevăzute urmele de mai nainte, cât după câte-va clile deja nu se mai pot observa urmele vechiului curs al apei. Decebal așa dară, fugind dela reședința sa, îndată-ce va fi aflat, că este amenințat cu împresurare de o parte de maurul Lucius Quietus cu călăreții săi prin pasul Vulcanului, de altă parte de Adrian, împăratul de mai târdiu, prin pasul Turnului-roșu, în prima linie va fi dorit să scape de tesaurul său, care prin greutatea sa îl împiedeca în fugă. După Dio Cassius (LXVIII, 14), Decebal a pus pe prisonierii săi să sape rîului Sargetia de lângă Sarmisegetuza, o nouă alvie și apoi în alvia veche îngropând mult argint, aur și alte obiecte scumpe, ce puteau să resiste umeclelii, le-a acoperit cu bolovani și petriș și a condus din nou cursul apei în alvia veche. Vestmintele sale mai scumpe împreună cu alte averi a dispus să le ascundă aceiași prisonieri prin peșterile din acel ținut, iar pe prisonieri, ca să nu poată trada locul ascunderii, i-a ucis. Dar măsurile de precauțiune luate de Decebal nu folosiră nimic, căci un încredut al său cu numele Bicilis, ajungând prisonier, a desco- perit locul ascunderii. Atâta ne spune Dio Cassius; de aici trece la cucerirea Arabiei pe- troase, semn că aceste cărți n’au ajuns la noi întregi, ci numai în extrasul defectuos a lui Xiphilinos. Ce daună că n’avem nici o scire despre amă- nuntele descoperirii și adunării tesaurului. Dar și datele amintite ale 8* 108 medicului de curte Krito, defectuoase cum sunt, ne pun în posiție de a ne orienta, că ce comori enorme au putut stringe Romanii din ascun- zișurile, tradate de Bicilis. Și totuși n’a putut să ajungă în posesiunea Romanilor tesaurul întreg, căci posteritatea de repețite-ori a descoperit în ținutul Streiului astfel de comori însemnate, pe cari cei vechi nu fără ori-ce temeiu le-au considerat ca făcând parte din rămasul lui Decebal. Așa după Lazius Farkas nisce plutași de pe Streiu au găsit pela 1540 la Sf Mărie rădăcina unui arbore cădut la pământ 40,000 bucăți de galbeni de ai lui Lysimach. Comoara aceasta în cea mai mare parte ar fi ajuns în manile călugărului George Martinuzzi și Castaldo ar fi trans- - portat în museul imper. de antichități din Viena nu mai puțin de 10,000 Lysimachi (galbeni) din visteria sa dela Gherla. Și mai târdiu s’au găsit în mai multe rânduri astfel de comori, cari s’au adus în legătură cu numele lui Decebal. Mateiu Miles, cronicar sas din seci. XVIII se ocupă în detaiu cu chestia aceasta. Miles s’a născut în Sibiiu la 21 Februarie 1639 și a murit la 1686. Cronica lui, care se bucură de mare fidedemnitate în literatura istorică, a apărut în Sibiiu la 1670 sub titlul: „Siebenbiirghischer Wurg-Engel oder chro- nicalischer Anhang des 15. Secuii nach Christi Geburth, aller theils in Siebenburgen, theils Ungarn, und sonst Siebenbiirgen angrănzenden Lândern, furgelauffener Geschichten". în cartea aceasta în general cunoscută și rară cetim, la pagina 45 între evenimentele întâmplate la anul 1551, aceste: „Când și-a dimis Castaldus armata acasă pen- tru iernat, pe cale i-a venit vestea îmbucurătore, că aproape de Deva, acolo unde stete mai nainte Ulpia Trajană, lângă rîul Streiu, țăranii când voiau să-și adape vitele la ameadi, au vădut sub un arbore, ale cărei rădăcini le desgropase apa, ceva strălucitor: deci au întrat în rîu și au săpat cu diligință, pănă când s’a ivit după toate semnele o comoară; deasupra era un șerpe de aur, aședat ca un păclitor. (care după moartea lui Georgy a ajuns în mâna lui Ferdinand), în celelalte era o mulțime nenumărată de monede de aur, având imprimat pe o față chipul lui Lysimach, iar pe cealaltă al deiței Victoria și greutatea a trei galbeni veritabili de ai noștri. Țeranii au fost ascuns deja multe din acelea, pănă când s’a dat de veste, și s’au îmbogățit foarte mult. Cu toate acestea, ce a mai remas și ce s’a luat din mânile lor, s’a prețuit la 20,000 gal- beni, trimițându-se prin loan Baptista Castaldus lui Ferdinand, pe lângă două statue de aur: a lui Ninus și Semiramis, cu cari după aceea a fost onorat Carol V. ca să fie îndemnat și câștigat a-i da lui Ferdinand și mai departe ajutorul său în Transilvania. Efectivul în total împreună cu partea reținută de Castaldus pentru ostașii săi și cu cea ascunsă de țărani, s'a calculat în modul cel mai exact la 100,000 galbeni. Aceasta comoară a ascuns’o în rîul acesta înainte de moartea sa regele de odinioară a Tracilor și Dacilor, sau al Transilvaniei, Decebal, de frica împăratului roman Traian, ca să nu ajungă pe mâna Romanilor". 109 Găsirea comorii se poate pune pe toamna anului 1551, când Castaldo și-a dimis armata în cuartire de iarnă. Din această comoară se derivă deci galbenii lui Lysimach aflători în museul imper. de antichități din Viena. Despre cele doue statue de aur, dăruite lui Carol V., durere, nu se scie nimic sigur. însemnările lui Miles deci au eternisat și astfel de amănunte, cari servesc oare-cari puncte de orientare și pentru locul, unde și-a ascuns Decebal comoara sa. Se vede însă, că Miles cu toate, că era ardelean, nu soia, că Sarmi- segetuza, Ulpia Trajana, nu era situată lângă Streiu, ci a strălucit oare- când la sud-vest de acest rîu în depărtare de 20 km., la Grădiștea de adi; de oare-ce însă Streini de multe-ori a fost identificat și 'cu rîul Sebeș, (Rîu-mare), apa mai mare din ținutul Hațegului, care se varsă în Streiu la gara căii ferate Hațeg-Subcetate, și deoarece rîulețul Grădiștei trecând prin Peșteana, Farcadin și Hațeg tot aici, din jos de Sf. Mărie, se unesce mai ântâiu cu Sebeșul (Rîu-mare), și apoi împreună cu acela se unesce cu Streiul, abia poate să încapă îndoială, că din jos de confluența acestor ape, adecă în jurul podului căii ferate dela gara Hațegului și al comunei Subcetate se poate căuta locul comorii lui Decebal. Aici cresce și apa Streiului de odată într’atâta, încât și prin abaterea unei părți a cursului în altă alvie au putut găsi încreduții lui Decebal loc potrivit pentru munca lor delicată. Posiția ascunsă a pasului de aici a putut să-i scu- tească mai ușor de privirile curioșilor și pe sclavii, pe cari mai târdiu regele desperat ucigându-i, i-a făcut să amuțească. De aici din pasul dela Sf. Mărie a putut ajunge și la acel ținut cu peșteri dela cătu- nele Luncani, Ponorici și încolo cătră Federi, unde Decebal a putut să-și depună vestmintele, cari nu sufereau influința umidității, și alte averi. în aceste, cred că mi-a succes, dice D. Teglâs, a lămuri un punct însemnat din râsboaele dace. Astfel ascunderea marei comori sub apă s’a putut întâmpla între Sf. Mărie și gara Hațegului, unde și ochiul cu- rios mai puțin a putut s’o veadă, și ceea-ce mulți țin de închipuire ori tradiție poporală, eată că este adeverit ca fapt istoric prin comoara 'gă- sită în toamna anului 1551. Nicolau Togan. SCIINȚĂ, LITERATURĂ ȘI ARTĂ. Academia română. Marți în 16/28 Martie s’a deschis sesiunea generală din anul curent a Academiei române sub presidiul dlui Petru Poni, asistând 21 membri, între cari dela noi numai D. losif Vulcan. Un raport mai detaiat vom da, ca și în anii precedenți, după închiderea sesiunii actuale. Societatea geografică română din București a ținut ședințele sale anuale în 18—20 Martie n. sub presidiul regelui și în presența principelui moștenitor. în prima seară D. secretar gen. Lahovari a cetit darea de seamă anuală și raportul asupra stării finanțiare, apoi au urmat doue 110 conferințe, ținute de D. Gr. G. Tocilescu: „Lucrări pentru cunoascerea patriei și a poporului român", și D. B. O. Assan: „Călătorie împrejurul pământului* cu proiecțiuni. în a doua seară a vorbit D. lonnescu-Gion: „Despre comerciul bucurescean pănă la 1800“ ; D. R. Novian: „Impresiuni din călătoria făcută în 1898 în Islanda", cu proiecțiuni; și D. C. Bottea: „Despre lucrările și excursiunile geologice ale congresului geologic in- ternațional din Rusia în anul 1897“, cu proiecțiuni. în a treia seară: D. C. Alimănișteanu a vorbit asupra „chestiunii terenurilor cu ape po- tabile la congresul de hydrologie, climatologie și geologie dela Liege, în 1898“, și D. Dr. I. Stefanescu: „Despre paludism din pnnctul de vedere geografic". Ședințele s’au ținut în presența unui public număros și distins. Societatea pentru fond de teatru român. Comitetul acestei societăți a decis la 25 Februarie a. c., ca în fiecare centru românesc să-și aleagă câte un bărbat de încredere, care personal să primească asupra-și sarcina de a representa în mijlocul societății, unde trăiesce, interesele societății pentru crearea unui fond de teatru național român. Datoria acestor bărbați de încre- dere va fi: să îndemne înteligința română din jurul lor la arangearea derepre- sentațiuni teatrale de diletanți, din al căror venit o parte cât de mo- destă să fie destinată pentru societatea din chestiune; să mijlocească răspândirea broșurelor din biblioteca teatrală a societății, precum și a altor scrieri, menite să deștepte interesul publicului nostru românesc pentru teatru; după putință să participe la adunările generale ale so- cietății, îndemnând la aceasta și pe alți buni Români; să nisuiască într’acolo, ca în fiecare an după putință să adune membri pentru socie- tate; în general să facă tot, ce ar crede cuviincios și bine întru pro- movarea intereselor societății. în fiecare an, câte-va septămâni înainte de terminul, la care se vor ține adunările gen. ale societății, acești bărbați de încredere vor face comitetului central din Brașov un mic raport despre activitatea lor pentru promovarea intereselor societății și despre resultatul acestei activități. — în scopul arătat comitetul socie- tății a adresat mai multor fruntași din deosebitele centre românesci un călduros apel. însemnăm, că astădi societatea pentru crearea unui fond de teatru național român dispune de o avere, ce represintă aproape suma de 130 mii florini și că adunarea gen. anul acesta se va ține la Abrud în 16 și 17 Iulie n. Societatea istorică maghiară. în ședința lunară ultimă a comi- tetului acestei societăți, ținută sub presidiul contelui Geza Teleki, între altele, luliu Lânczy a raportat despre congresul diplomatic-istoric inter- - național dela Haaga; din acel raport aflăm, că în acel congres a vorbit profesorul Velici din Belgrad despre confederațiunea balcanică, iar I. Lânczy despre originea numelui Corvin. Raportul va apără în „Szâzadok¹¹, publicațiunea societății istorice maghiare. Societatea etnografică magh. și-a ținut la 18 Martie a. c. în Budapesta tub presidiul lui Emeric Szalay adunarea sa gen. anuală, par- 111 ticipând numeroși membri. Presidentul în cuvântul de deschidere a expus activitatea de 10 ani a societății, în care timp ea avu să se lupte adese-ori cu griji finanțiale, acum însă abonând ministrul instrucțiunii 100 exemplare din publicațiunea societății „Ethnographia“, crede, că prin aceasta se va ameliora nu numai starea finanțială a societății, ci acest fapt va contribui și la popularisarea sciinței etnografice. Apoi raporta secretarul Dr. luliu Sebestyen asupra lucrărilor din anul trecut, arătând, că etnografia a fost cultivată și înainte de înființarea societății prin savanți singuratici, a fost însă o necesitatea constituirea societății pentru a se fixa acestei lucrări sciințifice un scop unitar și a-i deschide un câmp mai larg. După ce raportă cassarul luliu Zsolnai despre sta- rea cassei, arătând, că venitele societății în 1898 au fost de 3595 fl. 92 cr., iar cheltuielile de 3989 fl. 99 cr., — cum și bibliotecarul Dr. I. Melich despre starea bibliotecii, urmă noua constituire, alegendu-se pre- sident onorar pe viață: contele Geza Kuun; president: E. Szalay; vice- president: B. Munkâcsi și A. Gyorgy; secretar general: Dr. Iul. Se- bestyen; secretar: Ant. Hermann; cassar: Vict. Feichtinger; controlor: E. Eejer și 40 membri în comitetul societății. România. Sub acest titlu editorul revistei „Die Donaulănder“, Adolf Strausz, a dat la lumină o nouă lucrare; ea face parte din „Biblioteca industriașilor^ („Iparosok olvasotâra“) Nr. 4 și 5. In aceasta operă au- torul descrie rapoartele economice și etnografice ale României, precum și istoria constituire! acestui stat, care astădi formează avantpostul ci- vilisațiunii europene în Orient. Capitole detaiate sunt dedicate mora- vurilor poporului, economiei politice, rapoartelor de comunicație, sanitare și de justiție în România, precum și armatei, instrucțiune!, rapoartelor geografice și climatice și factorilor comerciali și industriali din regatul fraților noștri. în sfîrșit tractează pe scurt istoria literaturii și artelor în România. Volumul e provScjut cu numeroase ilustrațiuni și costă 60 cr. DIN SINUL ASOCIAȚIUNII. Reuniunea carpatină din Transilvania (Erdelyi Kârpât- Egyesiilet) va arangia în toamna anului curent, cu ocasiunea desvălirii monumentului lui Matia Corvinul, o exposițiune etno- grafică în casa natală a marelui rege, pentru a cărei restaurare și adaptare pentru scopurile unui museu etnografic, orașul Cluj a votat suma de fl. 24,000. — Reuniunea carpatină, do- rind ca la exposițiune să fie representate toate naționalitățile din Transilvania, a reservat câte o sală spațioasă din etagiu pentru o colecțiune etnografică românească și pentru alta să- sească. Pentru arangiarea camerei săsesci s’a adresat reuniu- nilor săsesci din Sibiiu, cari (anume Reuniunea carpatină, și 112 „Verein fur Siebenburgische Landeskunde“) au și promis con- cursul lor, iar cât pentru camera românească a recercat pe Excelenția Sa Metropolitul din Blaj, care însă i a recomandat să se adreseze cătră „Asociațiune“, ca mai competentă în asemenea afaceri. în urma acestei recomandațiuni Reuniunea carpatină a adresat comitetului Asociațiunii la 25 Februariu a. c. o scrisoare, prin care l’a rugat să se însărcineze cu aran- giarea camerei românesci Pe basa acestei recercări secretarul I al Asociațiunii a primit ordinul să iee în Cluj informațiuni detaiate asupra condițiunilor, în cari se va arangia exposițiunea proiectată, și să înainteze raport în proxima ședință a comi- tetului. Secretarul I presentându-se la 28 Martie în biroul Reuniunii carpatine din Cluj, a găsit întrunită comisiunea et- nografică, care pertracta chiar chestiunea exposițiunii, și în deosebi și a camerei românesci. Invitat din partea presidiului să asiste la ședință, secretarul I a declarat, că Comitetul Asocia- țiunii âncă nu a luat nici un conclus definitiv in această chestiune, ci l’a însărcinat să câștige informațiuni detaiate asupra condi- țiunilor în cari se arangează exposițiunea. Primind acum aceste informațiuni, va presenta raportul seu în proxima șe- dință a comitetului central, care astfel va pută da un răspuns definitiv âncă în decursul lunei lui Aprilie. Secretarul 1 nu a anticipat nici o promisiune in numele comitetului central. Președintele comisiunii, D. Dr. Mârki a dat expresiune bucuriei comisiunii asupra atențiunii ce a arătat-o Asociațiunea pentru exposiția proiectată prin însuși faptul exmiterii secretarului seu, și și pănă la sosirea răspunsului comitetului, mulțămesce acestuia pentru interesul dovedit. Această mulțămită s’a trecut și la procesul verbal. Foaia clujană „Magyar Polgâr“, raportând despre ședința comisiunii, a presentat declarațiunea secreta- rului Asociațiunii într’o formă mai concretă, care nu cores- punde pe deplin faptului expus mai sus. Din acest incident doue foi românesci s’au grăbit a tranșa eventualitatea parti- cipării Asociațiunii la exposițiunea etnografică din Cluj, într’un ton și cu maniere cari nu credem că vor pute contribui la resolvarea cumpătată și deamnă a chestiunii. Nu putem întră în polemii; constatăm numai faptul, că comitetul central nu a luat âncă nici un conclus in a,ceasta, afacere, cu care se va ocupa d’abia în ședința sa din 13 Aprile a. c. Suntem convinși că membrii comitetului vor sci să dee chestiunii soluțiunea care va fi mai corespunzătoare intereselor culturale ale popo- rului nostru. 113 Din despărțeminte. Desp. Timișoarei, conform raportului Dlui director Emanuil Un- gurianu, a fost constituit la 6 Nov. 1898. Adunarea constituantă a ales comitetul cercual pe 3 ani, adecă pănă la adunarea cercuala ordinară din 1901. Director a fost ales Dl advocat Em. Ungurianu, iar de membri în comitet Dd. Dr. Lazar Simon, loan Pinciu, Dr. luliu Grecu și Dr. Aurel Cosma. Constituirea desp. și alegerea comitetului cerc, fiind apro- bate din partea comitetului central, comit, cerc, s’a constituit în ședința ținută la 24 Decembre 1898, alegând vice-președ. pe D. loan Pinciu, cassar pe Dr. Aurel Cosma și notar-controlor pe Dr. Valerie Mezin, care e membru al comitet, cerc. în calitate de membru pe viață al Asoc. Dela 6 Novembre pănă la finea lui Decembre 1898 s’au înscris membri ai Asociațiunii: fundator 1, pe viață 5, ordinari 29, ajutători 12, de toți 47. Afară de aceștia, după organisare s’au mai înscris m. funda- tori 2, ordinari 31. astfel că la finea anului sunt înscriși: 3 membri fun- datori, 5 pe viață, 60 ordinari și 12 ajutători, de toți 80. Din partea comitetului cercual s’au trimis în decursul an. 1898 la cassa centrală a Asoc. suma de 287 fl. 60 cr. Ca început a activității sale, comit, cerc. 1. a prenumărat pe anul 1899 pentru 17 comune 20 exemplare din „Gazeta Transilvaniei" ediția de Duminecă, și adecă pentru 3 comune câte 2 ex. și pentru 14 comune câte 1 ex. Foaia se trimite la adresa persoanelor de încredere designate de comit, cerc. 2. a hotărît înființarea de biblioteci poporale și adecă acum deocamdată biblioteci ambulante, și a și făcut disposițiuni pentru crearea bibliotecii Nr. 1. Desp. XVI. al Selagiului. D. director Alimpiu Barbolovici tri- mite raportul pe 1897 și 1898. Din raportul pe 1897 dăm următoarele: 1. După adunarea cerc, din 1896 actele s’au subscernut comit, cerc, împreună cu taxele dela membri. 2. Cele 8 premii destinate din partea ■părtinitorilor culturii poporale spre încurajarea zelului învățătorilor noștri, comitetul cerc, le-a împărțit conform diligenței desvoltate întru lucrarea ogorului culturii poporale îndată după adunarea generală într’o ședință conchemată spre acest scop. 3. în decursul anului 1897 s’au ținut 4 ședințe ordinare de comitet, în care s’au pertractat afacerile curente a-le desp., și adunarea cerc, prescrisă. 4. Comitetul s’a îngrijit de înaintarea progresului în școalele noastre poporale și din relațiunile dlor protopopi s’a informat, că pe lângă toată umblarea mașteră a timpului, instrucțiunea poporală a produs resultat îmbucurător, fiind îmbrăcișată cu toată căldura inimii din partea clerului și învățătorilor însetați de regenerarea po- porului nostru țeran. Din raportul pe 1898 scoatem următoarele date mai însemnate: 1. Desp. s’a acomodat statutelor și regulamentelor celor noue, din cari mai multe exemplare au fost distribuite și membrilor. 2. a lucrat cu succes satisfăcător pentru răspândirea „Biografiei lui Avram lancu" de los. St. 114 Șuluțiu între membri de pe teritorul desp. 3. s’a urgeat de repețite ori plătirea taxelor restante. 4. s’au luat măsurile de lipsă pentru organi- sarea și amplificarea bibliotecei și archivei despărțementului. 5. După încheiarea adunării cerc, ținute la 4 Aug. 1898 în Șomcuta mare, co- mitetul cerc, a împărțit învățătorilor celor mai zeloși 6 premii anume: o vacă cu vițel donată de dl George Pop de Băsesci, o scroafă cu purcei, tot dela același generos donator, 4 galbini donați de dl Dr. loan Nechita adv., 10 fl. dela dl Andreiu Cosma, dir. de bancă, 10 fl. dela Rev. dn vicar Alimpiu Barbolovici și iar 10 fl. dela dl. Nicolau Nilvan, adv. Distribuirea acestor premii a produs însuflețire și bucurie, precum în învățătorii premiați așa și în poporul țăran, care a luat parte la săvîrșirea acestui act sărbătoresc. 6. S’au ținut 5 ședințe de comitet pentru des- baterea afacerilor curente. 7. Desp. a avut 5 membri fundatori, 5 pe viață și 25 membri ordinari. 8. Comit, desp. a recomandat spre cumpă- rare „Dietetica poporală" de Simeon Stoica. 9. a subscernut comit, centr. taxele încassate dela membri, etc. Raportul se închee astfel: „Desp. nostru va ave a se lupta cu greutăți și a delătura pedeci întru împlinirea misiunii sale pănă-când nu-i va succede geniului națiunii noastre, care planează asupra viitorului ei, a stîrpi indiferentismul și egoismul din inima Românului inteligent, care a primit din mâna mamei națiuni un capital atât de mare, încât nici inte- resele aceluia nu este în stare a le depura prin sacrificiile, cari dator este a-le aduce pe altarul culturei române". Desp. XXVII al Cohalmului, în decursul an. 1898 a ținut o șe- dință de comitet în 30 Iunie și adunarea cercuală în 1 Aug. Cu ocasiunea adunării cerc, s’au încassat taxele dela 8 membri ordinari, 4 ajutători și alți binefăcători în sumă de 46 fl. 90 cr., cari s’au subscernut comitetului central, împreună cu protocolul adunării. La această adunare s’a ținut o disertațiune din partea dlui George Repede, preot în Homorod „Despre prosperarea materială și spirituală a portului român", și alta din partea, dlui loan Bercan, preot în Mercheașa despre îmbrăcișarea comerciului. S’a discutat chestiunea înființării de agenturi, în urma căreia adunarea cerc. însărcinează biroul cu exmiterea de comisari, cari pe lângă obser- varea disposițiunilor din statute și regulamente, să cerce tot posibilul ca în comunele mai fruntașe să se înființeze câte o agentură. în urma acestor disposiții s’a înființat o agentură și s’a pus și basa. unei biblioteci în Cohalm. Desp. XIII, al Abrudului. în decursul an. 1898 comit, cerc, a ținut 3 ședințe: în 24 Ianuarie, 29 Iunie și 24 Decembre, cu privire la cari s’au înaintat la timpul seu procesele verbale comitet, central. în ședințele comit, cerc.: s’a constituit comitetul, s’au resolvat toate exibi- tele primite din partea comitet, centr., s’au făcut pași pentru potențarea activității agenturilor, s’a îndrumat cassarul a admonia pe restanțieri ca să-’și achite taxele restante și a face raport comit, centr. în privința celor ce nu și-au achitat taxele, ca să se poată lua măsurile necesare contra 115 lor. în 17 Iulie s’a ținut adunarea cercuală în Zlagna cu resultat destul de favorabil, după-cum s’a raportat la timpul său. Totodată s’au făcut pașii posibili pentru promovarea intereselor „Asociațiunii¹⁴. Desp. XXV. al XIureș-Ludoșului. Comitetul cercual al acestui desp. a ținut o ședință în 26 Aprile 1898, în care s’a designat cfiua de 3/15 Maiu pentru ținerea adunării cercuale în Iclăndel. Din causa timpului nefavorabil adunarea nu s’a putut ține la terminul stabilit, ci s’a amânat pe 7 August, ținânduse în Murăș-Ludoș. în această adunare s’a presentat și raportul unei comisiuni, care a fost aleasă încă în adunarea cercuală din 1897 cu misiunea: de a percurge toate comunele din despărțământ, a câștiga membri noi, a încassa taxele și a înființa agenturi comunale. Comisiunea respectivă nu a satisfăcut însărcinării primite din două motive: de o parte nesperând ceva resultat favorabil în urma recoltei de tot slabe, iar de altă parte, fiindcă un membru din comisiune a fost mult timp morbos. Membrii comisiunii: Romul Orbeau și Vasile Vlassa se însărcinează din nou, ca cel puțin în anul 1898—9 să-și îndeplinească obligamentul, ce au luat asupră-și. Cu ocasiunea acestei adunări s’a ales directorul și ceialalți oficiali și membri ai comitetului cercual, s’au încassat taxele dela membri și s’au administrat cassei centrale. Dela zelul comisiunii alese pentru percurgerea comunelor din desp. se sperează progesarea și o activitate mai spornică a despărțământului. Desp. V. al Seliștei. Dl director Dr. N. Calefariu înaintează ra- portul pe 1897 și 1898. I. în 1897 s’au ținut 3 ședințe de comitet, două înainte de adunarea cercuală și una după aceea. Deși atât directorul dl Dr. Lemenyi cât și secretarul R. Simu, cărora li se cuvine meritul principal la reorganisarea acestui desp., — s’au mutat de pe teritorul desp., mersul bun al lucru- rilor n’a fost alterat și aceasta e de a-se atribui măsurilor, ce fostul director a luat înainte de mutarea sa din Săliște ’și atențiunei și intere- sului, ce-i-a purtat desp. și după mutarea sa. în I. ședință din 1897 s’a decis preluarea bibliotecei popor, dela dl paroch loachim Muntean din comuna Gurarîului, în a cărui adminis- trare s’a aflat pănă aici și a o preda dir. școlare de acolo cu menirea, ca ea să se folosească și de poporațiunea din Orlat. S’a decis mai departe inventarisarea întregii biblioteci, precum și recercarea dir. școl. respec- tive a o îngriji cu scumpătate sub responsabilitatea sa. Acest conclus s’a executat întocmai. Părintele Muntean, la predare a mai donat și dela sine 12 cărți pe sama despărțământului. In ședința a doua din 14 Iunie 1897 s’a decis ținerea adunării cer- cuale în 8 Aug. în comuna Tilișca, care s’a și ținut, luând parte un frumos număr de membri și binevoitori ai Asociațiunii. De regretat e, că chiar poporațiunea rurală, pentru a cărei luminare și desceptare s’a înființat în prima linie Asociațiunea, n’a fost representată în măsură co- răspuncjătoare. Motivul acestei aparențe poate fi încâtva indolența po- 116 porului, dar și împrejurarea, că o parte însemnată a poporațiunii petrece în decursul verii afară din comună. Președintele, dl Dr. Lemenyi, face o scurtă privire asupra desvoltării activității acestui desp. în decursul celor 3 ani dela reactivarea sa, regretând, că se vede necesitat a resigna dela conducerea mai departe a acestui desp. Adunarea îi exprimă sincera sa mulțămită. Cu această ocasiune directorul actual dl Dr. N. Calefariu a disertat despre morbii infecțioși cu deosebită considerare la tuberculosă. Disertația a fost ascultată cu viu interes. Din raportul secretarului și cassarului se vede, că desp. a avut 10 membrii pe viață, 25 ordinari și 46 ajutători. Din suma incursă de 172 fl. 84 cr., s’au trimis cassei centrale 126 fl. 50 cr., rămânând 46 fl. 34 cr. la disposiția desp. Director a fost ales dl P. Dragits, vice-dir. Dr. N. Calefariu. II. în decursul anului 1898 s’au ținut 5 ședințe; iar adunarea cercuală la 7 August în comuna Apoldul mic. S’a constatat cu plăcere, că la această adunare a luat parte nu numai inteligența din comună și îm- pregiurime, ci și țărănimea din loc în număr foarte considerabil, urmărind cu mare atențiune atât discursul frumos și instructiv de deschidere al dlui P. Dragits, cât și cele 3 disertațiuni interesante ținute de domnii: I. Muntean, D. Decei și I. Chirca despre a) Proverbi poporali; b) „Să învățăm și îndreptăm poporul"; c) „Peronospora.“ S’a luat la cunoscință raportul comitetului și cassarului și s’au ales representanți pentru adu- narea generală a Asociațiunii dnii N. Hențu și V. Milea. Dir. P. Dragits declară că, constrins de împrejurări, trebue să resigneze de a mai sta în fruntea desp.; promite însă concursul și conlucrarea sa din toate pute- rile și pe viitor. Adunarea regretă sincer această retragere și alege director pe Dr. N. Calefariu. Din taxele încassate în suma de 322 fl. 76 cr. s’au subscernut comitetului central 247 fl. S’a decis înființarea unei bi- bliotece popor. în Apoldul mic și spre acest scop s’a predat dir. școlare de acolo suma de 20 fl. Se decide publicarea unui concurs pentru pre- miarea acelor femei, cari se vor distinge în cultivarea grădinilor de legumi. în șed. comit, din 3 Octobre s’a decis înființarea de agenturi în comunele : Tilișca, Orlat și Gurarîului, spre care scop s’a ales o delegațiune de 3 în persoanele dlor: loachim Muntean, D. Decei și Valeriu Milea. Desp. XXX. al Sighișoarei. Comitetul cercual al acestui desp. a ținut în decursul anului 1898, 4 ședințe, în cari s’au pertractat obiectele curente și s’au făcut disposițiunile necesare pentru adunarea desp., care a avut loc în Sighișoara. Resultatul acesteia a fost comunicat la timpul său comitetului central, împreună cu taxele incurse dela membri în suma de 41 fl. 30 cr. Comitetul cercual a luat măsuri, ca să se înființeze agenturi comunale și promite a face tot posibilul ca interesele Asocia- țiunii să se promoveze.