TRANSILVANIA ORGANUL ASOCIAȚIUNII PENTRU LITERATURA ROMÂNĂ ȘI CULTURA POPORULUI ROMÂN. Nr. IV. Sibiiu, Maiu (898. Anul XXIX. CHESTIUNI ORTOGRAFICE. V*). Fonetizmu în ortografie denotă progres. Toate popoarele culte au venit acum la convingerea, cumcă scri- soarea întocmită după legile fonetice este superioară ortografiei etimo- logice ; pentrucă aceea întrunește mal mult decît cea din urmă exigențele și condițiunele, cari duc la scopu final al graficei, adecă la stenografie. Toate popoarele stăruesc deci cu întețire la simplificarea ortografiei și la adoptarea foneticei în scriere. — La națiunile cu literatură estinsă această pornire întimpină însă mari greotățl, pănă ce națiunile, a căror literatură se află încă în incunabule, păcătuesc pentru tot minutu, ce-1 perd cultivînd sisteme de ortografie contrare acestui principiti și negligă saO. combat chiar din motive și considerante precarie sistemu ortografiei fonetice. Ortografia fonetică, înțeleg cea pură fonetică, fără privire la deri- vațiunea etimologică a cuvintelor, în vederea fonoplasticel complicate din limba noastră, pentru noi este netăgăduit cea mal corespunzătoare. Astăzi, noi parte mare aderăm încă la principiu dualistic în orto- grafie, adecă pe lîngă diacriza vocalelor și consonantelor derivate mal avem în vedere și etimologia cuvintelor, — carea se constată în doue feluri, anume din însaș limba noastră și din limba originară dela care saiî prin a cărei mediu a venit la noi cuvîutu. Aceste două metode însă, abstrăgînd dela recuzabilitatea lor, ele între sine se esclud una pe alta; pentru-că în cele mal multe cazuri vorba închegată în limba originală, după-ce a trecut în uzu graiului românesc, a suferit schimbări esențiale morfologice, și rădăcina nu se mai poate lua ca bază acceptabilă la fixarea sunetului în limba noastră. *) A se vedea „Transilvania" Nr. 1 și 2—1898. 6 74 Drept aceea acum cel mal mulți se mulțumesc uumal cu analiza etimo- logică din flexiunea vocabulelor în însaș limba noastră, ba în nenumărate cazuri sînt siliți să disconsidere dela etimologie preste tot; — ceea-ce demustră evident neaplicabilitatea sistemului. Acum d. e. nu mal scriem fată cu fe'tă, deși cuvîntu după ambele etimologii ar fi să se scrie cu e; scriem de altă parte împăcare, cumpă- rare, făcătură, cu toate că în flexiunea rom. se obtrude e, eară în limba originală ocure a resp. e. Etimologia cuvintelor se poate impune autoritativ și taxativ — prin dicționare; aceste însă nu sînt accesibile pentru tot omu. Se pot prescrie reguli generale tot în acest scop, dar praxa ne învață, cumcă acelea nu sînt suficiente și n’au putut aduce nici pe departe uniformitate în or- tografie. — Orce încercare în direcția aceasta s’a adeverit problematică. De ce să continuăm noi dară, a ne trudi cu un sistem, pre care alți, ca neapt, îl părăsesc sau l’ar părăsi bucuroși, dacă ar putea fără să provoace o revoluție în literatura lor. Nu pot numi decît nehumană procedura, să împuni betului Român tortura, ca după ce s’a chinuit ani de zile să învețe a cunoaște și a fixă pe hârtie literile, acum să mai învețe de rost și variantele, când are să scrie pre ă cu a, e, o, sati u, pre î cu a, e, i, o sad u, — și el sermanu asudă și pănă întocmește o unică figură de aceste necum să poată în- jghebă acelaș sunet în două, trei sau mai multe feluri. Cu toată gravitatea se poate afirma, cumcă e absolut imposibil, să introducem în ortografie uniformitate și să o generalizăm, pănă-ce nu vom adoptă barem pentru sunetele derivate ă și î semne grafice — proprii; pănă nu ne vom lăpădă de predilecțiunea, a, stă în cursu scrieri medi- tînd, că oare cuvîntu cutare și cutare de unde poate să vină? Care vo- cală ar fi originală, fundamentală, cu carea să se scrie în anumite cazuri d și î? Sistemu dominant ne silește să facem cercetări filologice exacte negreșit, că altcum n’are înțeles tot lucru; — dar la atîta știință filo- logică, neopugnată și necriticată din nici o parte, nu știii să fie ajuns muritor pănă în ziua de azi. — Diletantizmele noastre filologice în urmare pentru viața practică și cultură însamnă numai oleum et operam perdere. — Nu știu, să mai duc buhe la Atena și să stărui la constatarea, ce lucru fără rost este a disconsideră dela suprema rațiune a artei gra- fice, dela menițiunea ei, de a comunică prompt și fără dubietate sunetu graiului prin semne vizibile, — așa zicînd: de a fonografă vorba. Scrisoarea preste tot este numai o tehnică, carea nu are alte exi- gențe decît practicabilitatea, toate celelalte considerante sînt secundare. Dacă n’ar fi așa, atunci invențiunea notelor muzicale, a telegrafiei cu punctele sale, a telegrafiei cu liniuțele și punctele sale, a stenografiei, a fonografului, a telefonului... ar fi lucru de puțină valoare reală pentru omenime și n’ar denotă nici un progres al minți, pentrucă notele, marcele și vibrațiunile fixate ale acestor metoade de comunicare a gra- 75 iulul nu arată nici pe departe ad oculos etimologia sunetului, ci îl fixază așâ cum îl prinde revelat în vorbă, fără reflexu sunetului fundamental; — ele disconsideră dela forma estetică preste tot, — dar pentru aceea bo- tițele notelor muzicale d. e. ce sublime arii reprezintă uneori, dacă le cetește o voace măeastră! Noi credem, că este o cerință neomisă să dăm cuvîntulul o față esterioară, din carea să vadă lumea la moment, cumcă ne ținem de fa- milia nobilă romanică. — Ar fi de fost, dacă dintr’o mie s’ar află barem unu, care să știe latinește saii o altă limbă neolatină și să-și spargă capu cu d’alde filo- logii și etnografii; — lumea cea multă însă lasă afacerea aceasta în grija învețaților mari să o dezlege, și nici aceștia nu sînt de acord asu- pra multor puncte, ci le lasă încurcate. A voi dealtmintrelea să documentezi originea limbi și a neamului cu ortografia e ca și cînd al voi să dejudecl naționalitatea cuiva după veșmîntu, în care îș învălește corpu. Sîntem .convinși, cumcă învățați n’au constatat romanitatea limbi noastre din ortografia etimologică, pentrucă el aplică altă sondă la de- judecarea lucrului acestuia. El se uită în fața și în gura Românului cînd vorbește și de acolo îi fură cuvînțelu, ca să-l fixeze cu figurile lor combinate, de cari filologi au vr’o 400 la îndemînă și după esterioru cărora ți se înfățișază vorba într’o haină, de ți se pare hotentotică (Vezi transcripțiunile învățatului Weigand). — Dar de aceea vorba tot româ- nească remîne și cel ce cunosc semnele 'convenționale o și pot ceti în- tocmai cum sună cînd izvorește din gura Românului, și-I află obîrșia. — Sistemu etimologic în scriere este invențiunea călugărilor asce- tici din timpurile medievali, și n’are de bază scriptura latină, pentru că latini au fost fonetiștl în fond, scriind vocalele schimbate cu ecvi- valentu lor. Așâ facere, feci, efficax, — do, dare, dedi, editio ș. a. Marelui etimologist Cipariu toată venerațiunea; el a avut tendența nobilă și actuală pe vremea aceea, de a trezi în noi admirațiune pentru anticitatea limbi și fală pentru originea noastră. Acum însă nu putem aduce un tribut mal recunoscător manelor sale, decît dacă vom con- stata, cumcă sistemu seu șl-a împlinit misiunea! Dar că fonetico-etimologizmu, ce a urmat după el, ce senz mal are, nu putem cuprinde, fiindcă e un non sens, un amfibiu, care se îneacă pe uscat și se uscă în apă! E timpu, să ne venim în ori, și să ne alegem într’o parte, și anume în aceea parte, în care s’au dat și înaintași noștri din secuii trecuțl, cari dacă n’au avut copia noțiunilor, cu cari ne putem îmbogăți noi mintea în ziua de astăzi, dar au avut înțelepciune adîncă și o perspicaci- tate admirabilă cînd aii completat alfabetu — atunci în praxă — după graiu românesc. 6* 76 Noi dar n’avem decît să imităm pre înțelepți noștri predecesori, — și ca să nu devenim retrograzi sau staționari, să completăm alfaibetu latin (antâcvele), la care am revenit în seculu de față, — cu figurile necesare. Ca să venim în ajutor instrucțiuni elementare, să respîndim cartea în masa poporului, — ca să înlăturăm starea anormală, în care se. află preste tot grafica noastră, — ca să punem capăt confuziuni scanda- loase* din. care nu se pot dezmeteci nici cel mal buni Hterați al noștri, și spre scîrba generală stafi în necurmată harță cu logica și consecvența, scriind aceeaș vorbă des după olaltă în două trei feluri .... este oara supremă să convenim de urgență asupra unificări, a uniformități — de- ocamdată barem a lui ă și i. Și eu cred, că vom putea conveni ușor și asupra formei tipice, ce ar trebui să le dăm, dacă vom scrută mor- fologia sunetelor acestora. VI. Urzirea lui A și î în fonetica românească. Mal toate limbile aii format din vocale și consonante fundamentale sunete derivate. La consonante schimbarea s’a făcut — pe cît am putut eu observă — prin afluența reflexivă a lui i (iot) cu interiecțiunea eufonică a unei sibi- lante (s, ș). Așa: c = 9 (ce — ci), d = cj (z), s = ș, t = ț, z = j (z), r = rj (f). La vocale operațiunea s’a întîmplat din contră prin proiecțiunea unei vocale oareșcare asupra celeialalte, și prin stăruința de a o răzbi din pronunțare și a-I ocupă locu, — după cum vom arătă mai jos. Pentru desvoltarea tezei, ce mi-am propus, mă voi ocupă mai îna- dins numai de fenomenu cel din urmă. Și — ca să menajez exotico- mania Românului, care dintrun fatal altruizm aprețiază mai mult pro- prietățile străine disconsiderînd bunurile sale, voi luă de esemplu unele vocale derivate, cari obvin la francejl și nemți, întră altele pre eu (franc.) 6 (germ.) u (franc.) u (germ.) și voi analiză urzirea sunetelor acestora după o metodă naturalistă, adecă după firea lucrului, ca rezultat al in- tuițiuui practice, — fără a mă putea provocă la vr'o autoritate lingvi- stică, carea să fie scos — cu știrea mea — în relief procesu formațiuni la sunetele derivate. Premit definiția, cumcă: Toate vocalele derivate sint sunete provenite prin stăruința de a substitui unei, vocale o altă vocală. — în genere observăm, cumcă la pronunțarea vocalelor fundamen- tale satt curate laringele (gîtleju, Kehlkopf) operează în măsură foarte neînsemnată, pănăce funcțiunea de frunte o are limba și buzele la slo- bozirea din gură a vibrațiunilor, ce le produc corzile vocale (Stimm- bănder), — și numai la vocalele derivate (transfigurate) vine în aplicare preponderantă gîtleju. 77 Esemplu practic: Pronunțăm vocala o așâ cum o auzim și o respirăm de comun fără nici o nuanțare de alt sunet ca în cuvîntu o-m. — Acum dupăce am pronunțat ales și limpede sunetu o, și am încetat 'a-l mal rosti, dacă vom ținea totuș buzele și limba în starea nemișcată, în carea s’au pus la pronunțarea lui o, și — bine înțeles, păstrînd poza de cum am pronunțat pre o — ne vom sili a substitui în locu sunetului o — cu aju- toriu gîtlejulul — sunetu e, nu vom fi în stare să scoatem alt sunet decît pre o. Dacă vom pronunță sunetu u și păstrînd aceeaș poză neschimbată a organelor de vorbire (ca la pronunțarea lui u) — vom stărui să pro- nunțăm — tot din gât — nu u ci i, atunci vom rosti pre u. în chipu acesta se poate esplicâ proveniența nazalelor și guturalelor la alte popoare, tot numai pe temeiu, că înlocuirea vocalelor se face prin cooperarea gîtulul. — La Români, afară de diftonghizarea lui e în ea și a lui o în oa numai din vocala curată a s’au format două nuanțe fonetice, — mal naturale, mai primordiale, mal comune și mal melodioase decît 6 u ș. a. ale străi- nilor, adecă: ă și î. Aceste sunete și din punct de vedere estetic sînt mult superioare celor străine. Pentrucă, dacă cineva cîntă de pildă, și vine să marcheze or să trăgăneze silabe în cari provine ă sau w sad de- rivate de ale altor neamuri, — farmecu melodiei e perdut, — din contră pre ă și î al nostru îl poți cîntă d’un drag fără ca auzu să fie atins neplăcut și espresia feți (fizionomia) să se diformeze. — Și noi totuș detestăm aceste sunete, ca urîte, spurie, heeștetice. Ba s’au apucat matadori în știința lingvistică la noi, să elimineze pe betu î, făcînd din Român == Roman, — ci înzădar, pentrucă Românu — fiind cu toate apele — nu se lasă să fie botezaț a doua oară cu apă nesfințită de duhu sfînt a graiului sett. Am zis întralt loc, că din pietate ar fi să păstrăm modu de scriere cu vocale împrumutate, improprii cuvîntu Român, dar în fine dacă am scrie Rumin, nimic nu ni-ar derogă; pentrucă Roma se ziceâ odinioară și Rama, eară i, cum vom vedea mal jos, este contopirea articululul A (A) cu i. — în sfîrșit, cum a format dară Românu pre ă și i? Simplu astfel, că asupra lui a, care de sigur va fi încercat odinioară prin cine știe ce influință etnică, să ocupe preste tot locu lui e și i în fonetică (cum se și aude pe alocuri: văzut pentru văzut, ampărat pentru împărat, — confrontează și francezu: mpereur) aU dat năvală sunetele fundamentale, de baștină, să-1 scoată earăș din dominațiune; lupta însă a fost o fructificație și rodu doi bastarzi drăgălași ă, î, cari samană și cu tata și cu mama. Procesu zămisliri și al nașteri este acesta: Pronunțăm curat vocala a, — apoi fără strămutarea cea mal mică în poza organelor de vorbire, țiindu-le neclintite precum s’au acomodat 78 la pronunțarea lui a (așa zicînd înlemnite), — ne silim să pronunțăm din gît nu a ci e, negreșit vom avea pre ă. Tot astfel procedem și la rostirea lui l. — Dupăce ani pronunțat pre a, ne silim a substitui din gît pre i și vom avea pre î. — Procedura indicată la producerea sunetelor derivate trebue observată întocmai, — nu cum a făcut un onorabil, căruia i-am comunicat desco- perirea, că a căscat gura la a—a—a — și fără să încete cu a se silea în tot chipu să pronunțe simultan _ (în acelaș timp) și pre e. Firește, că n’a putut, ci s’a umflat de ris, eară eu m’am ales cu — cazna. — VII. Contemplarea caracterelor grafice pentru ă și î. Am constatat, cumcă ă este productu flzioplastic al contopiri lui a și e, în altă vocală nouă; elementele constitutive ale acestui sunet, contrase se învederează în șabloana te, precum l este productu contopiri lui a (A) cu i, ce se învederează perfect în A (cirilic). După cum se află circumscrisă la uni paleologl valoarea fonetică a lui ce din alfabetu latin, aceea congruează cu ă al nostru, și e probabil, că eruditu Aron Pumnu, care a completat alfabetu nostru cu această literă antică și a menit-o pentru d, a avut în vedere această împrejurare. Pumnu a venit însă prea timpuriu cu proectu șeii; eram pe atunci prea exaltați aderenți al etimologizmulul și în timpu din urmă ne-am închinat fonetico-etimologizmulul earăși din șovinizm, temîndu-ne, ca nu cumva să ni se altereze fizionomia scripturi. Ca să nu peară a, e, o din d, ci ca să remînem și cu clisa întragă și cu varza unsă, am decretat semnu scurtări (^) ca semn diacritic pentru transfigurarea lor, scriind f«cut, vczut, fora etc., pentrucă dacă adoptam pre a- atunci nu se mal putea păstra strict pentru toate vocalele a, e, o și etimologia totodată. Acum însă, după-ce ne-am mal fi dospit nițel din fermentația pri- melor încercări și ne-am mal fi zviduit puțin de monomania etimologică, putem tracta — sperez — mal calm, mal nepreocupați chestia de unificare a lui ă și î. Adoptarea semnului de abreviațiune ca semn diacritic pentru indi- carea schimbări vocalelor în ă a fost cît se poate de rcu nimerită. Intil, pentrucă semnu scurtări nu poate împodobi o vocală și atunci cînd aceea este accentuată (Exemple: mîncdm, mîncdrl, el mîncd și el mîncâ). Adevărat, că la accentuarea aoristului am adoptat accentu grav (■>.), dar asta e o anomalie, să accentuezi o vocală curată și să prescril de altă parte, cumcă nu se pronunță curată ci obscură; pentru-că accentu grav este pe deplin identic cu cel acut, — și nici la francejl, cari aii pus în praxă aceste accente, nu reprezintă valori diferite ci au scopu de a păstră lui e întregită tea tonică în aceeaș vorbă, aplicîndu-se la prece- dent acutu (') ear la secvent gravu (>) pentru variațiune. 79 A doua: Nu a fost nimerită invenția, pentrucă semnele diacritice deasupra literelor nu numai opăcesc ci și urițesc scrisoarea. — 0 împe- decă, pentrucă după regula caligrafiei, cuvîntu trebuește scris fără în- trerupere pănă în capăt și numai ulterior se pot pune semnele diacritice, și dacă sînt a se pune deasupra, nu te poți abate de fel dela regulă, ci cheltueștl timpu înzădar și ești împedecat în cursu consecutiv al scrieri. De desuptu literilor (și în capăt) or ce semn se poate aplică fără ca ductu scrisori să fie întrerupt și fără ca mîna, care face trăsurile de sus în jos, să aibă vr’o greotate tehnică de învins. — Anume la conso- nantele s și t, chiar în decursu scrieri se poate aplica momentan semnu diacritic de desupt, or făcînd o cedilă netă, or o simplă liniuță — după desteritatea scriitorului. La popor am observat întrebuințarea unei scurte liniuțe ca un accent satt comă (,) — alți se mulțumesc numai cu un punct, ceea-ce tot atîta face. Cu adoptarea semnului diacritic sub consonante, după moda fran- ceză (c) am nimerit’o mai bine decît unele popoare slave, cari au luat semne diacritice deasupra (c, s, z, f) preste mijloc, și la vocale acuș de- desupt acuș deasupra. Ne putem închipui cît de greoi și împedecat se face ductu scrieri prin aceasta. Pentru practicabilitatea și chiar vitalitatea unul alfabet, nu se poate spune, ce lucru însemnat este ductu neîntrerupt al scrisori, ductu anticve- lor. Petru cel mare (1704) s’a văzut îndemnat să deâ ucaz și să im- pună autoritativ ductu latin în scrisoarea rusască. Alfabetu rusesc și sîrbesc în urmare se și susține de două veacuri, pănăce slavi catolici au fost nevoiți să adopteze alfabetu latin în locu fracturei, de care se folosatt mai nainte, dar s’au încurcat teribil cu semnele diacritice. Urmarea deci ar fi să adoptăm și noi pentru ă o vocală cu semn diacritic de desupt, cum se uzita în Italia pe la anu 1467 în incunabulele scrisori anticve, aplicîndu-se în locu lui ce un simplu e cu o comă de de desubt (e). Noi avem însă motiv de a preferi o altă combinație. — Am putea primi dea gata pre' X (cirilic) perfect corespunzător în cît pri- vește tehnica. Am înțeles, cumcă fiertatu academician, eruditu episcop Melhisedec ar fi optat în academie pentru X și cirilic. De ce să ne întoarcem însă la cirilice, — să ne împistrițăm alfa- betu și să ne reamintim timpuri, cari ni-att făcut atîta amăreală! — N’avem decît să primim ideea norocoasă a lui Pumnu, — cu puțină corectură, — și chestia e resolvată întrun mod foarte net. Anume — dacă în alfabet în locu lui ce, care în tipar e cevaș prea lat și în scrisoare pretinde prea multe tacte, — vom admite pre ce cum îl scrieau bătrîni noștri cînd copiafi diplome și cărți latinești, eară în tipar vom adopta din paleotipurile așa numite italice (cursive), cu cari 80 se tipăreai! cărțile pe la anu 1514 în Veneția, — pre ce*), în care — după natura acestei vocale — e era mal pronunțat decât a, folosindu-se din a numai jumătatea semicercului (<) în legătură cu e complet, — am câști- gat tot, ce în stadiu de față a graficei noastre se poate ajunge. Această figură are preferența, de a fi internațională și impretenită la toată lumea cultă, are preferența, de a pune în vedere și derivația cuvîntului (frecut din fac, văzut din vedere etc.), are preferența, de a suportă fazele de transițiune a vocalelor (vced, vezi, vază, — învăț, în- veți, învață) și favorizază dinamica spre purificare a sunetului în e (chemare din chicemare, bucurie din bucuria); mal are și capitala bună- tate, că numai în două zi două tacte neîntrărupte se poate fixă pe liîrtie, și mina merge înainte neopăcită și netrudită, — urmărind zboru gîndiri. — Pentru căzu, cînd în graba scrieri n’am nimerit bine figura, ca pa- rergon se poate admite în scrisoare și actualu d. Cu privire la litera î cred, că ne vom putea înțelege mal ușor. Știm că este o composițiune din a și i. Jn cele mal vechi inscripții ale Romanilor, la cari s’a folosit așâ nu- mita scrisoare capitală, litera A provine în următoarele forme : A A și A- • • • In vederea acestor figuri spontan trebue să ni se revoace în memorie A din alfabetu cirilic, tot numai o combinare a lui A cu i. O coinci- dență mal uimitoare e rar, să obvină scrutătorului. Susțin așa dară, că atunci cînd am adoptat în ortografia noastră caracteru i am nimerit’o de minune. — Aberațiunea consistă numai în aceea, că noi am mal admis semnu și asupra lui a, e, o, «, și am zis, că acest semn este diacritic, circumflex. De unde să fie circumflex? Circumflexe are cu totu altă formă. — Franceji folosesc acest semn ca double accent (*) și numai acolo, unde o literă (consonantă) în deosebi s se eliminează din pronunțare; el este accentu vocalei și semnu eliziuni (apostrofu) combinate întruna. D. e. Aout pro Aou’t (August), etre pentru e’tre (estre), tete pro tâ’te (teste). Semnu acesta la noi mal cu bun temei substitue pre A (A) în mi- niatură din inscripțiile strămoșilor, cum am arătat mal sus; și după analiza fonetică, ce am dezvoltat’o mal sus, are drept să stea deasupra lui i = î. Caracteru î are deci deplină îndreptățire, să reprezinte ecvivalentu șefi în alfabetu nostru, nici â nici c nici 6 nici u sau altă formațiune nu încape cu analiza urziri acestui sunet și cu fonetica peste tot. De multe ori adevărat, că după forma sa esterioară de acum acest caracter nu mai înfățisază geneza sunetului din vocala fundamentală (în cit, cine, flntînă ș. a.) și prin aplicarea lui generală deschidem calea spre purificarea sunetului derivat în i, zic uni opugnanțl. ♦) Neputând reproduce în tipar semnul propus de dl autor — semn, care seamănă mult cu & — îl înlocuim cu ce. Hed. 81 Asta se poate întîmplâ, dar nu tocmai de grabă. O samă de români stârnesc aeve întracolo, pronunțând câine (călne) pâine, mâine, dar va mai trece multă apă pe Dîmbovița pănă ni se va transfigura odoru de i. La urmă, ce are a face dacă sunetu se va limpezi cu vremea? Că doară rezultate de felu acestei dinamice mal avem noi nenumărate în limba noastră. Avem inima din ânirnă, dimineață din dcmâneață, biserică din bâserică (basilica), spintecare din spântecare (pantex), sfințit din sfânțit, grindină din grândină (grando), ghindă din gândă (glano), griu din grâu (granum), întil din ântâniii, schimbare din scâimbare, timp din temp, vine din vene, limbric din lumbric (lumbricus), cuvinte din cuveni, mormințl din morment, încheind din incheiând, scriind din scriend ș. a. Și sînt oare aceste schimbări fonetice urîte ele. — cum sînt ? Să ne întoarcem eară la â inderept! ? Au cercat’o mari oameni să ne aducă eară la brazda arhaizmelor (Cipariu), alți din contră (Pumnu) s’au năzuit să despoae neologizmele de formele lor uzuale și să le îmbrace numai decît în haină daco- română; ambele sisteme au încercat să încătușeze fonologia limbi românești în forme rigide, —insă deafitea; că poporu e neaccesibil pen- tru teorii, și cînd pornește masa inertă întro direcție oareșcare, stri- vește pedecile dar nu se oprește în ele. Scriptura în sine nici nu poate avea influență hotăritoare asupra limbi și evoluțiuni sale, ci mult dacă literatura, mal ales literatura po- porală, nescrisă esercită în parte această influență. Dovedesc aceasta constatările celor mal distinși filologi al timpului de față, — și cît pen- tru limba noastră, am adus probă eclatantă și în Art. III. al acestui tractat, că nici literatura bisericească, scrisă foneticește cu litere înche- gate, n’a putut împedecâ abandonarea articulări în — ul, și n’a împede- cat limpezirea lui î în i, a lui î în ă și a lui *1; (ea, la) din cărțile bis. în e curat ș. a. Germani au o literatură vastă, carea a pătruns pănă în cele mal inferioare pături ale poporului, și cu toate aceste nici literatura lor n’a putut împedecâ purificarea sunetelor: el, eu, au în al, a lui o în e și a lui ii în i. Scriptura lor ar trebui, să reagheze la aceste fenomene, — erudiți germani ar și face-o bucuroși, — dacă ar mai putea. — — După toate aceste să venim la concluzie. Părerea mea ar fi, ca pentru sunetu i să primim această figură așa cum este astăzi în uz. Adecă: „Nimica nou sub soare!“ în zisa lui Ben-Akiba. - Incumbit animus ad pristina. Litera î în tipar, ar putea remîneâ neschimbată așa cum se folosește azi. Pentru ca să se poată accentua — firește, că ar fi să se scoată * 82 deasupra lui i mal în vedere, să fie mal mare și să se plaseze mal jos, — apropiindu-ne de forma lui cirilic, ca să nu căpătăm trei poziții la figura literei, ceea-ce este contra regulelor grafice. — Dar dacă ne luăm bine pe samă, nici această novațiune nu e absolut necesară, deoarece accentuarea lui î numai la verbe terminate în rî, șl, ți, zi poate obveni, celelalte terminațiunl sînt curate în i; — acum însă în vorbirea elegantă (bucureșteană) rar se mai aude pronunțînd: a. coborî ci a cobori, a auzi nu auzi, simți nu simți, a eși nu a eșî; și nu șî, riu nu rîft, ține nu țîne, zi nu zî. ] Eară ce privește ductu consecutiv în scrierea acestui caracter, adecă 1 tehnica grafică, — greotatea se delătură foarte ușor, dacă vom imita în scriere pre din cirilice, îndemînîndu-ne la ductu literi AI din scrisoare. Vom face adecă întil cele două părți dinainte ale literi (A ca la A) și vom lega craca a treia de virfu unghiului tragînd’o costiș în jos spre > dreapta (^) și de aci încolo ductu urmează neîntrerupt la altă literă. VIII. Alte calamități ortografice. Fiind arta scrieri o îndemîneală, o tehnică mal mult, care nu se ține strîns de științele esoterice, în cari decid escluziv somități de spe- j țialiștl, — eîi, care am fost îndemnat la această lucrare numai de mila 1 copiilor și a belului popor, văzîndul, cum se chimie cu greotățile graficei, — ; dupăce din contactu zilnic cu poporu am cules multe observațiunl, și ‘ am mai conzultat și autori renumiți în această materie, — văzînd de altă parte, că pedagogi noștri nu prea au curaju civic, să deșchidă lupta în < afacerea aceasta de însemnătate nespus de mare pentru instrucția popo- rală și promovarea culturi preste tot, — m’am crezut îndreptățit și din j simț de umanitate îndatorat, să-mi dau părerea în chestie, cu speranța .3 de a provocă o discusie întinsă asupra obiectului sari barem asupra celor ș mal acute controverze din ortografia, noastră, ca să ne netezim cu încetu calea spre unificarea ortografiei și simplificarea scripturi la noi. — (Pe | semne — frustra). ?fl In cele espuse în articuli premergători am atins și pertractat — deși .JB în mod rapsodic și fragmentar, dar cred că destul de clar, capitalele puncte asupra cărora ar trebui să ne înțelegem înainte de toate spre binele de obște. , fl Punîndu-ne însă în ortografie pe bază fonetică și urmărind serios scopu unificări, ar mal fi să delăturăm și alte abateri dela lege. ; Intră altele, se plîng învățători noștri, cumcă au mare greotate cu copii pănă ce le bagă în cap schimbarea consonantelor c și g în cc, ci ) și ge, gi, — și din contră restituirea sunetelor prin formula che-chi, ghe- \ ghi; zic, că le trebuește la aceste litere aproape atîta timp, cît conzumă toate celelalte la olaltă, și rezultatu totuș e problematic, pentrucă dacă copii es din școală, recad earăș în încurcală. — Se vede dară că și în ) 83 acest punct poama, inițiativa e greșită. Se potrivește de minune această metodă italiană și la noi, — dar ce să-I faci, bagsama nu-i pentru căpă- țina Românului, or că nu cunoaștem noi năcazu italienilor pănă-șl dre- sează copii, ca să capeze doctrina. Destul, că eu am probe nenumărate de la popor, unde el încunjură această anomalie fonetică astfel, că aplică pre c și g și acolo, unde după regula în vigoare, ele denaturează în cc-ci și ge-gi (Vicentie pentru Viclientie, veci pentru vechi, gem pentru ghem) și unde c d. e. devine ce-ci poporu provede pre c cu cedilă: fe, ține, veți. Ne trebuește un arvertisment mal izbitor dela o minte naturală! Poporu ne zice destul de limpede: Ni-ațl făcut din s pre ș, din t pre ț ba din d pre d, avînd pre z deagata, — de ce nu ni-ațl dat și un ce și ge dea gata cum îl aveau și moși noștri, — sah cel puțin de ce n-ați remas consecvenți, să ne fiți dat abunăoară un c, barem ăsta e iris frăn- țuzesc! Nu ni l’ați dat, vă demustrăm dară noi plebei fără carte multă, că ținem la logică și avem milă de copilași noștri, cari ar putea învăța în vremea cît se obosesc cu variante fonetico-etimologice și qui-pro- quouri de slove alte lucruri folositoare și nu li s’ar resipi capitalu minți înzădar. Cum să se împece copilu cu logica, cînd îi spuni, că figura c este k și h este ha, de ce ch să fio tot numai c și nu kh (chip=;khip, chin = khin), — și earăș eparchie și parochie de ce să se cetească eparhie și pa- rohie și nu eparhie și parohie!? Ni se ’ncurcă ițele, pentru-că nu gîndim la popor, cînd facem legi, ci le facem pentru inteligență și cu t&ndențil. Eu aș crede, că- și în chestia asta ar fi bine să luăm de cinozură poarna poporului și pentru ce-ci să adoptăm pre internaționalu Cît pentru ge-gi (y cirilic) — referitor la această figură grafică, am tot dela popor documente, în cari îl reproduce printr’o figură, carea sa- mănă mult cu / (gama grec), în alte locuri face un o, adecă partea deasupra a lui g și această nulă o leagă cu / (gama) așa că în ’întregu seu slova aduce încîtva cu y (cirilic), — ceea ce însă n’are să ne jeneze, pentrucă o unică quasi-buche nu va fi în stare să ne slavizeze de aci înainte, dacă douăzeci și atâtea de slove în decurs de preste patru secuii cît ni se înting cunoștințele despre scriptura cirilică n’au fost în stare să ne des- figureze limba scrisă, ba ce e de mulțămit poate acelui alfabet închegat, n’a lăsat nici dialecte să prindă rădăcină în limba daco-romană. Mal departe tot pe temeiu obse.rvațiunilor din viața practică mă văd îndemnat a sulevâ chestia lui ea. Conform normei gramaticale scriem ea în cartea, partea, vestea etc. pănă ce poporu cu predilecție scrie cart za, pârtia, vestia etc. Un alt punct de controverză este tenninațiunea iu în alti, bolti, maiu, ceriu, unchiîî, curechiu, rotariîi, notarlii etc. unde u nu se aude de fel eară i e semitonic. Poporu pronunță și scrie al, mai, ceri, unchi, rotari (în sing. și plur.), eară cărturari 'pronunță în diferite chipuri, — 84 uni eliminează pre iu din — arltt —erltt, orltt cu desăvîrșire, eară la ce- lelalte substitue pre iust cirilic cu z. Semivocala K, — de origine antică romană după Ascoli, or de pro- veniență slavică, după alți — irelevant, — a făcut și face cele mal mari încîlcell în fonetica limbi noastre, el este cu puține escepții un adevărat părăsit, care cu o corosivitate nerezistibilă a denaturat vocale și conso- nante într’un mod vandalic. Cea mal mare influență a avut și are asupra lui e, pre care în jargonu poporal, în multe părți, îl însoțesce ca scaiu (Ieste, Ieri, blere, binle, piept etc.) și în nenumărate cazuri cu înlesnire l’a absorbit (bine, minte, dinte, vinde etc.), — a schimbat vocale în i și apoi în i, cum am arătat mal sus, — a consumat pre e și ei în forme gramaticale (limbi, cășl, vaci, a cărți, a mami — pentru limbe, case, vase, a cărțel, a mamei etc. mi pentru ml-e-îml e, etc.) a transformat consonantele c, d, g, s, t în ci d (z) gl, ș, ț, a infectat și pre l satt l’au înghițit de tot (mal, moi etc.); în unele părți a muiat pre c și g, pănă a nu’l mal putea reproduce cu literă, pre d l’a făcut în ge, pre t în ce (verge, cimp), a făcut din t = ț și apoi ce-ci (credință-credincios, graniță-grăniceri, Oravița-Orăvicean, făt-ficior, fată-fecioară, uliță-ulicioară) și spre evitarea echivocităților uneori a schim- bat pre t în ț apoi în ș (fitiță-fetișoară, domniță-domnișoară, bădiță- bădișor pro feticioară, domnicioară etc.), lui i și soțului sett e avem de atribuit fonoplastica lui — ști, ște (crești, crește, românești, românește; București — din cauza duor sibilante urmate după olaltă, ceea ce obvine altcum și la latini în pristinus dela priscus), pe alocuria a prefăcut pre f și v în h, pre p în t (fie-hie, vulpe-hulpe, pept-tlept etc.), în Crișana pre t în ti (frate-fratie, parte-partle), din z a făcut j (viteaz-vitejl, mlezloc- mijloc) și alte roscoboale. — Văzînd atîta destrucțiune, ce a comis iot (I) în fonetica limbi noastre, trebue să stăm pe gîndurl, că oare să-I deschidem ușa și mal largă și să-i admitem locu în forma gramaticală ea și în diftongii ea și să scriem ia precum se folosâ în alfabetu cirilic 4;, satt să-l evităm. — Sînt de părere, că nu, — ci să-l încunjurăm unde numai se poate; pentrucă ea în scrisoare din punct de vedere tehnic se fixază mal cu îndemâneală decît ia; pentrucă ea cît pentru tenoarea sa acopere pe deplin diftonga la; pentru-că și de altmintrelea procesu de purificare și simplificare a lui ea într’un simplu e (sunet fundamental) și în unele cazuri în a (prin contopire) se află în curgere. In unele părți s’a și îndeplinit această transformare și se zice: mama me; — te satt ta și tâ, sa și să, copilă re sau ra și ră, vre și vrea, be și bea apoi sta și steâ, bat și beat, să margă și să meargă ș. a. precum s’a închegat masă din measă, fată din feată etc. Acum nu se mai zice: el laste ci el este, nu vlaste ci veste. — Infinitivu verbelor de a Il-a conj. și imperfectu lor a 3 pers. sing. de o parte mare a Românilor nu 85 se mal pronunță a vedeâ ci a vedd (cu e accentuat), nu el vedea ci el vede, ear după o sibilantă transformarea s’a făcut în a: el auzâ nu auzlâ, el folosâ nu foloslâ, el eșâ nu eșlâ. — Ba ce e mal mult, îm aduc aminte că prin Grișană am auzit articulându-se în c pentru ea (Veste re dl-on omu bunw mere ca fuljenz),.. E greșită îndatinarea, de-a iotizâ pre e și ea și a diftonghizâ pre o în scrisoare fără de toată trebuința și din cale afară (Mărilea pro Măria, foaiea pro foaea, Iei pro el, Iei pro el, d&oauă fioada pro două ouă, uoamenl pro oameni, uă pro o (una); pentrucă I înainte de e și oa pentru o înainte de semivocala u se împune de sine prin organu vorbiri, fără a mal avea lipsă de al scrie. Cu cît se poate economiza în scrisoare cu atîta e mal bun sistemu. Ca aproposit la economizare, nu putem decît să aprobăm procedura bătrînilor noștri, cari facead economie și la semnele distinctive; el adecă nu folosau apostrofu (’) și tireu (-) ca noi, ci scriead intins, imbinînd fără întrerupere vorbele compuse — după datina italiană (rugîndumă, — facîndumise, — sa dus și na mal venit.... Nessun maggior dolor che ricordarsi del tempo felice nella miseria.) Latini economizau și mal mult; el nu punead nici punctu pe i; — punctu acesta este invențiune ger- mană, din cauza fracturi, pre carea ad adoptato el, — că altcum nu puteau distinge pre i de c. — Ce privește terminațiunea în iu respective i (al, el, ol, ui, uri, ari, erl, ori) putem adoptă fără nici un scrupul pre iot (I semitonic) pentru reproducerea lui iust (iS’ K>) cirilic cu atît mal mult, că și în căzu acesta aflăm în curgere procesu de purificare, — așa că acum mulți nu mal scriu și nu mal pronunță acest sunet (rotar, cuptor, grănicer, minister pentru rotari, cuptorl, grăniceri, ministerl etc.)-- Nu mal stărui pentru adoptarea lui z în locu lui d, pentrucă lite- ratura noastră acum cu puține escepții l’a primit în alfabet. — 0 anomalie nepermisă este îndatinarea de a substitui consonanta c (ce-ci) lui ț. Nu înțeleg predilecțiunea de a scrie în chip clandestin d. e. „societate⁴¹ (fie cu ertare și „Asociațiune) și „comercial¹⁴, cînd toată lumea zice soț, soție, soțietate, —■ comerț sau comers și comerțial! Mai departe substituim pre s lui z și scriem roșă pentru roză, crisă pen- tru criză etc. contra tuturor regulelor fonologice ale limbi noastre, unde la noi s întră două vocale nu sună nici cînd ca z, cum sună la francejl, italieni ș. a. Dacă ne-am lapădat de duplicație (roassă, coassă, clissă) nu ne remîne decît să fim consecvenți fonetiștl, și atunci am eșit din toate impasurile. Cum să justificăm altfel călcările de lege, ce le comitem pas de pas înaintea poporului, a cărui logică naturală are o judecată ecrasantă pen- tru domni, cari le comit..... Autorului acestor încercări nepretențioase s’ar puteâ imputa cu drept cuvînt, că dacă pledează cu atîta întețire și căldură pentru reformele 86 indicate, — de ce nu le-a pus în praxă el însuș în tractatu șeii — pe toate? — La asta respunsu e simplu, că nu lipsa de curaj civic, ci impedi- mente tehnice, cari statt preste voința sa l’au silit să se mărginească la modificări în cele mal principale puncte de controverză, și va fi prea mulțămit dacă barem în parte — glasu șeii nu va fi sunat în pustie. — Spre încheere earăș zic și poftoresc: —• Dati Românului o grafică ușoară și o ortografic simplă, — și-l veți face dornic și iubitor de carte, altcum — nu! j Trăilă. DIFTONGII oa și ie ÎN LIMBA ROMÂNEASCĂ. Să ne mai aducem aminte și de limba românească! Așa se vede, că de câți-va ani a încetat disputa între fonetiști și etimologiști, și astfel a încetat studiarea gramaticei și ortografiei ro- mânesc! ! Poate-că fonetiștii odichnesc laureați, și că lor nu li-a mai remas nimic de lucru! Fonetiștii au încălțat pe d, s și t cu opinci, și fiind-că Românii poartă opinci, li se pare, că și opincele literelor sunt naționale! Ei bine! bine! dar dacă s’a primit fonetica, adecă scrierea după cum se aud cuvintele în gura poporului, apoi să se scrie fbneticesce, așa, ca să se păstreze — și în scriere rostirea produsă de geniul limbei române. La noi, pare-că unii literați sau nu au idee curată despre difton- girea vocalelor sau dacă o au, diftongirea nu o țîn de o însușire esen- țială a limbei noastre, și pentru aceasta diftongirea nu o bagă în samă. De altă natură a fost diftongirea în limba latină și în limba po- porală romană vechiă, pe când se vorbia aceasta prin Italia, ori și în imperiu, și de altă natură e diftongirea în unele limbi romanice de adi, pentru că diftongirea de aeji e o creațiune nouă a geniului limbei, e o plantațiune nouă deosebi în rădăcina cuvintelor, e o străformare nouă a vocalelor și sonurilor, deși aceasta noutate e mai vechiă decât o mie de ani. Acestea trebue să le luăm în considerație la rostirea și la scrie- rea limbei noastre, precum o fac aceasta nu numai limbile romanice, ci și celelalte limbi. Ce înseamnă „diftong¹* ? Diftong e cuvânt grecesc, și purcede din dipf-thon-g-os, iară acest cuvânt e format din dipf = dif, la Ioni dip (în dipl-aios), la Latini dup (în duplex, duplus), la Nemți dop (în doppelt) adecă: îndoit (de două ori) și e format din thon, latinesce: ton-us, ro- mânesce: ton-u, pănă-ce g, e un adaus neesențial, indatinat după n, iară os e termin de formațiune, ca în latină ms; deci diftong înseamnă ton îndoit, ton duplu, son sau sunet îndoit. 87 Vocalele simple sau singulare sunt: a, e, i, o, u, y. Dar când doue vocale se împreună, atunci din ambele vocale se formează un diftong, un son îndoit, duplu. E natural, că sonul diftongului e mai mult decât al unei vocale simple, ba în unele limbi diftongul se rostesce ca și douS vocale separate, iară în altele ca doue sonuri împreunate. De astădată ne interesează numai diftongii oa și ie. A, Diftongul oa. După regula generală în mai multe limbi, vocala primă din diftong se intonează și se aude cât mai curată, iară vocala a doua din diftong are son scurt. Aceasta regulă generală se află și în sunetele diftongului oa, la Români, p. e. din mor, e moare, să moară, din mort e moartă, și astfel tonul cade pe o, iară a e son scurt. în limba franceză e regulă contrariă, aci tonul cade pe «, iară o e son scurt. La Francezi difton- gul oa se scrie cu oi, dar se respunde ca oa, p. e. noir (= noar) negru. Diftongul oa — după rostire — există numai în limba românească și franceză, dar precum vSdurăm, e diferință în intonare și în scriere, împrejurarea, că diftongul oa există numai în aceste doue limbi roma- nice, trebue să aibă o causă antică, și anume, că în trunchiul poporului francez și român (se înțelege, înainte de colonisare) au fost elemente naționale și limbistice — de un soiu. Voiu înșira aci cuvinte franceze, în cari se află diftongul oi, ro- stit oă. Avoire a ave, besoin lipsă, boire a be, bois arbore, coin cot, unghiu, doigt deget, foi latinesce fides, credință, foin fen, loin (lungus) departe, loi lege, moi eu, me, moine monach, mois (mensis) luna de an, moison lat. medius jumătate, noir negru, oiseau pasere, oindre ungere, poids pond, poil păr, poing pumn, point punct, roi rege, soin grije, soir sară, soie mâtasă, soif sete, temoin mărturiă, toite pânză, tentoin țînțănire țiolire de urechi, toi tu, toit acoperiș, voie latin, cale, voile vel, voir a vede, voisin vecin. Din aceasta se vede, că la Francezi diftongul oi (— oa) nu e spo- radic, ci în număr mare și pentru aceasta se consideră ca o însușire specială a limbei, și gramatica are grije de acest diftong. în limba italiană și spaniolă nu există diftongul oa; în limba por- tugală, după scriere există oa, dar după rostire sună ua p. e. egoa (lat. equa eapă) rostit equa. în limba românească diftongul oa se află în substantivele: toartă, poartă, moarte, soarte, soare, unsoare, etc., adiectivele: moartă, toată, etc. în verbele, în cari o se face oa, p. e. mor moare, să moară, sbor sboară, să sboare, dorm doarme, să doarmă etc. Nu e tema ca să arăt filologia fiecărui cuvânt diftongit în oi la Francezi, ci numai constatez resultatul: a) că i e vocala, carea a întrat în cuvânt și mai totdeuna în rădăcina cuvântului; b) că e de multe ori e vocală originală, și că o e diftongit prin i, pănă-ce c) în limba românească o totdeuna e literă originală în cuvânt și anume în trupină, că a a întrat în cuvânt și a diftongit pe o; 88 în fine d) că, în diftongul francez oa, sonul cade pe a, iară în diftongul românesc oa, sonul cade pe o. Noi cu diftongul oa în gramatică și ortografie nu am avut prea mare necaz. Unii l-au scris numai cu o, alții au pus accent pe o = d, iar în timpul din urmă ortografia a început a se îndrepta și diftongul a se scrie cu oa, așa precum și trebue, pentru că oa fiind diftong și astfel avend son duplu, îndoit, bine scris e numai cu doue vocale, adecă: oa. B. Diftongul ie. în diftongul ie vocala e este vocală originală în cuvânt, iară vo- cala i este vocală intrată și pentru aceasta vocala e este vocală difton- gită. După regula generală, vocala e din rădăcina sau trunchiul cuvân- tului se diftongează. în privința rostirii diftongului în limbi e diferință. Uneori se aude și sonul lui i și sonul lui e, dar i e son lung, iară e e son scurt, ca p. e. în dies latinesce, diuă românesce; uneori sonul lui i e intonat, iară sonul lui e nu se aude, ca p. e. din nemo latinesce, nimene româ- nesce, Niemand la Nemți; iară regula generală e, că i se rostesce cu son scurt, iară e, cu son lung, p. e. pierre în franceza, peatră, și regula e, ca diftongul ie nu are nici o influință asupra consonantelor premergă- toare, adecă nu le schimbă sonurile. în limba românească în privința rostirii literei i este diferință. Verosimil, că oarecândva, (ca și în celelalte limbi romanice) diftongul ie s’a rostit cu sonuri separate, adecă, ca doue vocale, p. e. fi-ert, și astfel i s’a audit, bine; dar adi i din ie, a devenit semivocală, un i moale, un iota, iară e pentru totdeuna s’a susținut ca. vocală lungă, adecă intonată și pentru aceasta adi se aude fl-ert. Afară de aceste, diftongul ie—le, în limba noastră are influință mare asupra unor consonante premergă- toare, anume asupra literilor d, s, t, pentru-că sonul se schimbă în d ș ț. Diftongirea lui e din rădăcina cuvântului prin vocala i, în limba franceză, italiană, spaniolă și românească e de tot asemene; un geniu comun al acestor limbi a creat diftongul ie, și acest geniu pretinde, ca diftongul ie = le să-l păstrăm în întregimea sa. Toate lucrurile mai ușor se pricep prin asemănări; pentru aceasta voiu înșiră cuvinte cu diftongul ie în limbile romanice. 1. Diftongul ie in limba franceză. Mai în toate cuvintele vocala e este cea originală și diftongită prin i, precum și intonată, dar în privința rostirii, cu ceva diferință, pentru-că ie înainte de n sună ian, iară înainte de nt, sună ian. Bien lat. bene, la noi bine; brief lat. brevis, scurt, chien lat. caniș câne, ciel lat. coelum, ceriu; cierge lumină de ceară; dieu din dens, dâu; fiefl', ital. piego, lat. pactum; fiel lat. fel fiere; fier lat. lidere a încrede; fievre lat. febris friguri; grief din greve lat. gravis greu; hier lat. heri ieri; lierre 89 lat. laurus; lien legătură, lieu loc, lievre lat. lepus, iepure; miege lat. media miez, mijloc; miel lat. mei, miere; mien al meu, mine; mieux lat. melior mai bun, nielle neghină ; pied lat. pes (gen. pedis) picior, pierre peatră; rien lat. reus adi nimic; siecle lat. seculum secul, siege lat. sedio, sien al seu, tien al teu, tine; pe tiens lat. teneo, țin; tiers lat. tertius al treile; vieil ital. veglio, bătrân, cărunt. 2. Diftongul ie in limba italiană. Bieco, cel ce caută ochii cruciș, biedone drojdiile de miere; dieci lat. decern dece; dietro rom. înderăpt; fiele lat. fel, fiere; fieno lat. foenum, fen, flera lat. fera, feară sălbatecă; gielo lat. gelu ger; lieto lat. laetus, cu bucurie; Hetezza lat. laetitia; lieve lat. levis ușor, lievitare, a aduce făina mestecată cu apă în ferbentare, de aci lieveto aluat*), miele lat. mei miere; mietere lat. metare a secera; miei plural al meu, adecă ai miei; niente lat. nihil, nimic; niego lat. negare;* ² * *) piede lat. pes (gen. pedis) picior; piedica rom. piedecă lat. impedimentum, piego pachet, pietra rom. peatră, (respective pieatră); riedere lat. redere a reveni, arentoarce; siepe lat. sepes, gard, siero zer; tiepidare lat. sepidare a face apa caldă; tieni- nave țînetoriu de naie, un pesce; vietare lat. vetare a opri; vieto lat. vetus betrân. ■5. Diftongul ie în limba spaniolă. Bieldar a îmblăti grâul; bien lat. bene, bine; bienza rom. pânză (deosebi pelea subțire din ghioacea de ou); ciego lat. coecus orb; ciella lat. cella groapă de bucate, podrum; cielo lat. coelum ceriu; cien și cient lat. centura o sută; cierto lat. certus; ciervo lat. cervus cerb; diente lat. dens dinte; diestra lat. dextera, mâna dreaptă; diez lat. decern, 4eceJ fiebre lat. febris friguri; fiel lat. fidelis, credincios; fiera lat. fera, feară sălbatică; fiero lat. ferrum, fier; fiesta lat. festum sărbătoare, hiel fiere, hielo gelu ger, hierro fier; liebre lat. lepus iepure; liegerezza fr. leger lat. levitas ușorime; lienzo pânză (Leinwand); liento umed; lievar lat. levare, a ridica, purtă, (a luă); lieve lat. levis ușor, miedo frică;⁸) miel lat. mei, miere, miembro, membru; miente lat. mens, voiă dorință; mierda lat. merdum gunoiu; mierla lat. merula, mierlă; mies lat. messa seceriș; niebla lat. nebula negura ; niervo lat. nervus nerv, nieto nepot, piedra peatră; piei lat. pellis piele; pienso lat pensum lucru pentru o di, etc. riego umedare; seis lat. sex șese, siega seceriș; siembra lat. semen, să- mănătură; siempre lat. semper totdeuna; sierpe lat. serpens șerpe; sierra lat. serra firiz; siervo lat. servus serv; siete lat. septem; tiempo lat. tem- pus, timp; tienda lat. tentorium șatră, tierno moale; tierra lat. terra pă- *) Liudo, leudo în spaniola e, ce la noi e aluat din a și luare, aluat, a acri, a dospi, a face făină mestecată cu apa. ²) tn Lipova se află cuvântul Neaga ori Niaga. Tu Ncago — dice mama cătră co- pilul, carele la toate sc împrotivcsce. în Bănat sc dice „mi mieze“ și „mi nieze“ cn ințcles de: „mi frică“. 7 90 ment, țară; tiest lat. test (in testudo) herb, țest; vientre lat. venter foaie, viernes dina Vinerii, viesper vespir, de cu sară. Acuma putem ave idee curată despre diftongirea vocalei e, prin vocala i, și ne putem convinge, cumcă diftongirea e crearea geniului limbei și cumcă diftongirea e o însușire specială a limbelor. 4. Diftongul ie In limba românească. Luasem dearândul vr’o câte-va gramatici românesci, ca să arăt, că cum s’a pertractat diftongul ie, dar me afundasem într’o critică prea lungă, și pentru aceasta m’am restrins ca să arăt primele studii grama- ticale despre diftongul ie. luon Alexir) despre diftongul ie elice: în diftongul ie i se aude cu jumătate de son, iară e cu sonul întreg, p. e. diede (dedu), ieri, siesu, tiermure. Timoteiu Cipariu ²) 4ice: vocala e, deacă în silaba următoare ur- mează un e fără de ton, se diftongează prin i, p. e. miere, fiert, piere, fierbe, sierpe, siepte; dar regula nu stă, că numai deacă urmează e fără de ton, căci p. e. diftongul ie se află și în sbier, fierb, pierd; regula e, că un e lung se diftongează prin i, și de aci e diftongul ie. Așa este! Acum să trecem deadreptul la dicționarul Academiei Române de A. T. Laurian și I. C. Massim, Bucuresci 1871. Acesta nu-și bate capul cu diftongii, toată tendința e, ca limba românească să o îmbrace în haină latină și pentru, aceasta mai în tot locul formele latine le arată și pentru limba noastră. Diftongul oa e scris numai cu o, p. e. morte în loc de moarte; diftongul ic asemene e încungiurat și p. e. fera, lat. fera, adecă ce rostim noi feara și res- pective fieară sălbatică; dar ici colea dicționarul arată rostiri de dif- tong adaugend, că acele se aud la popor p. e. „sber, pe aiurea se răs- punde sbier“. Ce lucru smintit! Limbile în decurs de secuii și de mii de ani trec prin multe fase și la anticitatea lor nu se mai pot reîntoarce. Dacă Alexi și Cipariu nu ne-ar fi învățat bine despre natura dif- tongului ie, apoi nu m’aș fi mirat, dacă cărturarii orbechează și nu văd diftongul ie, și nu-1 pricep — dar de când, de 50 de ani și mai bine, ni s’a spus că în limba noastră există diftongul ie și că ce natură are, me mir, că âncă și aeji orbechează gramatiștii și ortografiștii români; apoi pare-că să credi, că din toate părțile e bătaiă de Dumnedeu asupra noastră. Mulțime de fonetiști, etimologiști, gramatiști și orto- grafiști, care din care — edând vr’o carte ori vr’o foaiă — își face ortografia specială și ortografia sa și-o crede mai excelentă, și odată cu capul nu lasă nimic din ea; — dar cercetați și veți vede, că la cei mai *) Grammatica Daco-romana sive Valacbica, Viennac 1826 pag. 225. ²) Gramatica limbei romane, București 1877 tom. II. pag. 331 etc. 91 mulți nu afli urmă de sciință de gramatică! Apoi unii fanfaroni aceasta o numesc progres în cultivarea limbei noastre!? 5. Scrierea diftongului ie. Vedurăm că în cele trei limbi romanice diftongul ie se scrie tot- deuna întreg. Lucru natura], că și la noi trebuie să se scrie întreg, așa precum ne învață Alexi și Cipariu. în scrierea diftongilor în limba grecească este și ceva abatere. Unii scriitori greci diftongii ia, ie (cu eta) și io (cu omega) i-au scris și așa, că pe i l-au subscris sub a, e, o. Dar pentru aceea totuș au rostit ia, ie, io și încât au scris pe i de dinjos de vocale, toată lumea l-a vedut acolo și a sciut, că e parte întregitoare a vocalelor a, e, o și astfel și ortografia acestor greci sporadici nu a ascuns nimic din diftongi. Dar nici într’o ortografie în lume nu se află absurditatea, ca pre i din diftong să-l subscrii sub consonante și ca să-l poți subscrie să se facă consonantelor codițe. Așa ceva numai lucru românesc — poate fi. S’a dis mai sus, că dacă înainte de diftongul ie se află d, s, t, acestea une-ori se strămută în d, ș și ț, dar strămutarea aceasta nu e fără de regulă, causă limbistică, pentru-că i = i are puterea de a schimba sonurile literelor d, s, t. Și apoi, litera cea cu putere de schimbare să o răpesci din cuvânt, să o răpesci de lângă vocala diftongită? și să o ascundi sub consonante? Și pentru ce să nu se poată scrie: dfece, slepte, tlest, tlen? Dar, precum vedurăm mai sus, din diftongi nu se poate resipi nici o vocală, — întregi trebuie scriși, — geniul limbei noastre așa a făcut legea pentru diftongirea limbilor romanice; acea lege trebue păzită și susținută, și ea nu dă concesiuni nici etimologiștilor nici fonetiștilor. Firea limbei nu pertractează nici pentru oportunitate, nici pentru ușoritate; ea necondiționat pretinde, ca să se împlinescă legile limbei; și anume așa să se scrie precum se rostesce și din vocalele și sonurile limbei să nu se piardă nimic. Mai sunt âncă multe necazuri de aceste limbistice, și me tem, că carul progresului limbei adi e înglodat, — de nu se mai poate mișca. în fine să spun o fabulă. A fost odată, că s’au adunat 7 înțelepți ca să cerce, că cum să pună oul, ca să steie în picioare și ca la o mi- nune s’a adunat și mult popor. înțelepții cearcă cearcă, dar nu nimeresc, ca oul să steie în picioare. Atunci unul, — pe carele poporul îl socotea de un prostovan, — apucă oul, îl ciocnesce de masă, îl sparge și îl pune în picioare. Poporul aplaudează! și se minunează! Și — precum se dice — glasul poporului e glasul lui Dumnezeu. Bine! bine, — chSe un înțelept cătră prostovan — dar ai spart oul! Nu face nimica — răspunse prostovanul — că oul totuș stă pe picioare ! Si ortografia noastră asa stă pe picioare! Ai. Marienescu. 1* 92 ACADEMIA ROMÂNĂ. Sesiunea generală a Academiei române în estan a fost inaugurată la 3/15 Martie în noul ei local. Despre lucrările acestei sesiuni, precum și despre activitatea Aca- demiei în anul trecut, dăm următoarele detaiuri, luate din coresponden- țele publicate de dl losif Vulcan în „Familia", — unicul organ, care dă un raport original și complect despre lucrările acestei înalte instituțiuni culturale. Membrii morți ai Academiei. Perderi mari a suferit Academia în anul trecut. Dela închiderea ultimei sesiuni pănă astădi au încetat din viață trei membri: Ion Ghica, G. Chițu și Al. Roman, un membru onorar: J. Steenstrup, și un mem- bru corespondent român: St. G. Vârgolici. Astfel, pe lângă locul rămas vacant în secțiunea istorică prin încetarea din viață a lui AI. Odobescu, s’au făcut alte trei vacanțe. Ion Ghica. La 22 Aprilie trecut, câteva dile după închiderea sesi- unii, s’a stins viața lui Ion Ghica, care, timp de peste o jumătate de secol, a desfășurat o neîntreruptă activitate în toate direcțiunile desvol- tării, înaintării și înălțării patriei și ale neamului. Când a purtat con- deiul s’a arătat un scriitor admirat de toată lumea noastră literară. Ca economist, a pătruns în adâncimile sciinței, pe care a expus-6 la înțe- lesul tuturor într’un mod magistral. „Scrisorile cătră V. Alexandri¹' și „Convorbirile economice" vor remâne un monument de prima ordine în literatura românească. El a luat în mână direcțiunea Teatrului Național și, în câțiva ani, a dat acestei instituțiuni o viață și un avent necunos- cute mai înainte. Alexandru Roman. La 15 Septembre a încetat din viață, la Sebe- șul-sasesc în Transilvania, Alexandru Roman, membru al Academiei dela înființarea ei, fiind dintre cei numiți la Aprilie 1866. El a fost unul dintre fruntașii cei mai luminați ai Românilor de peste Carpați, atât ca bărbat politic cât și ca publicist. Dela 1862 pănă aproape de dilele lui din urmă, Roman a fost profesor de limba și literatura românească în universitatea dela Budapesta. El a luat o parte foarte însemnată — precum cu toții seim — la întreagă activitatea Academiei, participând la toate adunările generale anuale. George Chițu. La 28 Octombre a încetat din viață colegul nostru George Chițu. Bărbat înzestrat cu o vastă și temeinică cultură și con- dus în toată activitatea sa de vii simțeminte patriotice, el a adus țării servicii însemnate ca bărbat politic și ca conducător al ministeriului in- strucțiunii publice. El a introdus învățământul limbei române în școalele secundare ale țării, a cultivat cu predilecțiune filologia și a publicat o serie de studii foarte aprețiate, mai ales asupra cuvintelor de origine creștină în limba română, Chițu a întemeiat fondul care poartă numele 93 seu și care dela hotărîrea Academiei își așteaptă determinarea destina- țiunii. lohannes Japetus Smidh Steenstrup a încetat din viață la 8/20 Iunie la Copenhaga, în vîrstă de 84 de ani. Naturalist distins, Steenstrup își asigurase un loc de onoare între învățații acestui secol prin însem- nate studii zoologice și de paleontologie. Ștefan G. Vârgolici a încetat din viață la 29 Iulie trecut în plină vigoare a vîrstei. Bărbat învățat și distins profesor la universitatea din Iași, Vârgolici luase o parte activă la mișcarea literară din țară prin numeroase scrieri didactice și alte publicațiuni originale și traduceri în versuri și în prosă. Noul local. Academia și-a tinut de astădată adunarea generală în noul seu lo- cal. Dl Spiru Haret, ministrul cultelor și al instrucțiunii publice, a continuat pe calea arătată de predecesorii săi, dnii Th. Rosetti și Petru Poni, dând Academiei ajutorul necesar pentru terminarea instalațiunii sale. S’a îndeplinit astfel vechia dorință a Academiei de a avă un local potrivit cu trebuințele acestei instituțiuni, un local îndestulător pentru ținerea întrunirilor sale și pentru buna păstrare, organisare și între- buințare a prețioaselor sale colecțiuni. Academia are o splendidă „sală, care poate să cuprindă un număr mai mare de auditor, iar ceea ce pri- vesce însaș sala, este de o frumusețe surprinclătoare. înaltă și destul de spațioasă, se luminează deasupra prin acoperiș de sticlă și e împrej- muită de nisce stîlpi, cari despart galeriile de sală. Iar în frunte, în- tr’un semicerc, se ridică masa presidială, înaintea căreia mai jos stă masa secretarului general și a bibliotecarului, lângă care de ambele părți se întind, în formă de semicerc, cele doue mese lungi ale membrilor. Ședințele de peste an. în cursul anului Academia a ținut 38 ședințe ordinare, din cari 7 au fost publice. în aceste ședințe s’au făcut mai multe comunicări și discuțiuni sciințifice. Publicațiunile Academiei. Dela sesiunea trecută pănă acum s’au făcut publicațiuni: Din Anale 2 volume și mai multe publicațiuni istorice, limbistice, bibliografice, zoologice, precum și câteva volume din colecțiunea Hur- muzachi. Decisiunea luată la 27 Martie 1890, de a se publică într’un corp cuvântările rostite de Maiestatea Sa Regele Carol I la diferite ocasiuni în decursul glorioasei Sale domnii, a fost adusă la îndeplinire. Publica- țiunea a apărut cu ocasiunea dilei de 10 Maiu, aniversara intrării Ma- iestății Sale regelui în capitala Sa. Ea poartă titlul de „Trei-cleci de ani de domnie a Regelui Carol I, 1866—1896“ și cuprinde, în 2 volume, de 76 coaie, toate cuvântările Suveranului pănă la 31 Decembre 1896, 94 mesagiile cătră corpurile legiuitoare și alte documente relative la func- ționarea statului român. Biblioteca. Ca și în anii precedenți, tot astfel și în decursul anului tre- cut biblioteca Academiei a continuat a-și mări și a-și îmbogăți co- lecțiunile. Raportul comisiunii permanente, în sarcina căreia este supra- veghiarea bibliotecei, dă soiri amănunțite despre progresele făcute în această privință și despre lucrările executate pentru organisarea și buna întrebuințare a colecțiunilor bibliotecei. Ședințe solemne. Vineri la 20 Martie (1 Aprilie) Regele Carol a venit — însoțit de generalul Vlădescu și de adjutantul de serviciu, — la Academia Română, să preside ședința ei solemnă în sala cea nouă. La intrare Maj. Sa a fost salutat de președintele Academiei dl N. Kretzulescu, de vicepreședinții Gr. G. Tocilescu, I. Kalinderu, P. S. Aurelian, si de secretarul dl D. A. Sturdza. Apoi Maj. Sa urcând fotoliul presidențial, dl președinte N. Kretzu- lescu i-a adresat următoarea alocuțiune: Sire! Presența Maj. Voastre în sinul Academiei este cea mai mare feri- cire pentru noi toți; noi vedem în înaltul protector al acestui institut pe suveranul, a cărui una din cele mai mari preocupațiuni dela fericita sa suire pe tronul României a fost desvoltarea instrucțiunii publice și răspândirea luminelor în țară. Maj. Voastră convins de marea utilitate a Academiei, convins că ea trebue să fie focarul culturei limbei, a literelor, a istoriei țării și a sciințelor, precum și tesaurul nenumeratelor documente seculare a isto- riei naționale, ați avut mereu ochii țintiți asupra acestei instituțiuni, ați îngrijit ca un bun părinte de progresul și de prosperitatea ei și spre a o vede atingând scopul pentru care ea a fost înființată, n’au fost sacri- ficii la cari nu v’ați supus cu cea mai mare mulțumire. Dar, Sire, fericirea noastră nu se mărginesce aci, noi suntem mân- dri de a vede în mijlocul nostru, în incinta noului edificiu clădit sub auspiciile Maj. Voastre pe suveranul, care prin înalta sa înțelepciune, prin caracteristicul seu tact, prin experiența dobândită în mai mult de 30 ani, a sciut să învingă felurite greutăți provenite de dinăuntru ca de dinafară și strecurându-se printre atâtea stânci, a ferit statul român de mai multe nenorociri, l-a menținut în progres și în prosperitate și l-a ardicat la un grad astfel, încât el poate servi de model și de exemplu mai multor altor state. Ve urăm, Sire, să trăiți ani îndelungați împreună cu Maj. Sa Re- gina, cu Altețele Lor regale Prințul și Prințesa României și cu întreaga augusta familie! 95 Regele a răspuns astfel: „Resimt o deosebită mulțumire că pot aduce Domniilor-Voastre astădi călduroasele mele salutări în acest nou și frumos local, vrednic de Academie, care va contribui ca ședințele sale, urmate totdeuna de un interes obștesc, să fie încungiurate âncă de o mai mare solemnitate. „Frumosul ridică inima", doresc ca și conferențele, ce se vor ține aici, să ne însuflețească și să înalțe cugetarea noastră. „Academia fiind întrunită în sesiunea sa anuală, îndeplinesc o plă- cută datorie mulțumindu-i âncă odată pentru inițiativa luată de dînsa de a culege și tipări cuvântările ce am rostit în cursul Domniei mele 30 de ani. „Astfel Academia a stabilit o nouă și scumpă legătură cu Mine, însoțindu-me pas cu pas, în marea epocă de luptă și de izbândă, din care a resărit Regatul, de și adesea ori străbătută de momente grele și furtunoase. „îndeplinesc âncă o altă datorie, amintindu-mi cu dragoste și re- cunoscință de acei bărbați destoinici, cari împreună cu mine au înte- meiat statul român; o mare parte din ei au trecut într’o altă viață; mulți dintr’înșii erau membri ai Academiei; numele lor trebue să fie dar înscrise cu litere de aur, spre a arăta și generațiilor viitoare, că numai acei, cari au muncit și s’au jertfit pehtru patrie, sunt vrednici de vecinica pomenire. „Adânc mișcat de cuvintele pline de inimă ce venerabilul preșe- dinte al Academiei, în numele ei, Mi-a adresat, urez ca lucrările din anul acesta să fie cât se poate de spornice și roditoare". După aceste, regele a dat cuvântul dlui Gr. G. Tocilescu, care a cetit lucrarea sa: „Raport asupra săpăturilor archeologice făcute în Ro- mânia în anul 1897, la Turnu-Severin, Recari, Bumbesci și Adamclisi". Suspendându-se ședința, Maj. Sa a felicitat pe dl Tocilescu și a vorbit cu toți membrii; apoi a dat cuvântul dlui Gr. Stefanescu, care și-a cetit raportul despre al 7-lea congres geologic internațional și ase- menea a fost felicitat. Apoi regele cu suita sa s'a întors la palat. A doua ședință publică solemnă s’a țînut la 27 Martie (8 Aprilie) sub presidiul Regelui. Dl A. D. Xenopol a cetit lucrarea sa: „Consti- tuția lui loniță Sturdza din 1822, originea partidului conservator și li- beral în Moldova". Distribuirea premiilor. 1. La Premiul-Năsturel-IIerescu din seria B, de 4,000 lei, care este a se da celei mai bune cărți scrise în limba română, cu conținut de ori-ce natură, care se va judeca mai meritorie pentru cele publicate dela 1 Novembre 1896 pănă la 31 Octobre 1897, — s’au presentat următoa- rele publicațiuni: Alexandrini (N. A.), Statistica României. Voi. I — II. Iași 1897. Dan (D.), Din toponimia românească. Bucuresci 1896. Dâm- 96 bean, (G. S.), Geografia generală a pământului și geografia Asiei, Bucu- resci 1897. Dâmbeanu, (G. S.), Geografia Asiei precedată de noțiuni de geografie generală, matematică și fisică, Bucuresci 1897. Georgian (De- metru Gr.), Formularul judiciar pentru judecătoriile de pace, Bucuresci 1896. Hodoș "(Constanța), spre fericire, Bucuresci 1897. lonescu-Budăn (Dr. D.), Medicina fundamentală. Cartea III. Bucuresci 1897. Neni- țescu (I.), Radu dela Afumați, dramă istorică în cinci acte, Bucuresci 1897. Nitzulescu (Dr. N.), Noul aședământ, tradus din limba originală greacă, Bucuresci 1897. Rosetti (Radu D.), Duioase, poesii, Bucuresci 1897. Saegiu (Maior), Manevră pe hartă, Bucuresci 1897. Străjau (M.), Gestiuni literare și pedagogice, Craiova 1897. Se pune mai ântâiu la vot cartea dnei Constanța Hodoș „Spre fericire¹¹, care în comisiune a întrunit 5 bile albe și 2 negre. Resultatul votului 12 bile albe, 12 negre. Prin urmare se respinge. Se pune la vot cartea dlui major Saegiu: „Manevră pe hartău, care în comisiune a întrunit numai 3 bile albe și 4 negre. Rezultatul votului 14 bile negre, 10 albe. Deci se respinge. Se pune la vot drama dlui I. Nenițescu, „Radu dela Afumați¹¹, care în comisiune a întrunit 2 bile albe și 5 negre. Resultatul votului: 14 bile negre și 10 albe. Se respinge. în urmarea acestora, premiul Năsturel-Herescu urmează a se ca- pitalisa. 2. La Premiul Statului Lazăr, de 5,000 lei, care este a se da unei cărți scrise în limba română, cu conținut sciințific, care se va judeca mai meritorie printre cele publicate dela 1 Ianuarie 1896 pănă la 31 Octobre 1897, sau celei mai importante invențiuni sciințifice făcute dela 1 Ianuarie 1896 păna la 31 Octobre 1897, — s’au presentat următoarele publicațiuni: Babeș (Dr. Arghir), Contribuțiuni la studiul inervațiunii laringelui, Bucuresci 1897. Dianu (Floru), Salinele române, Bucuresci 1897. Furtună (I. St.), Noțiuni de economia vitelor, Bucuresci 1897. Hepites (Dr. Thoma C. C.), Manual teoretic și practic pentru studiul moașelor, Bucuresci 1897. Maior (Dr. George), Manual de agricultură rațională, Bucuresci-Brașov 1897. Michăilescu (Stef. C.) Vârtej cu abur, Bucuresci 1897. Popovici (Dr. Maximilian), Tutunul, Bucuresci 1897. Torileanu (Dr. N.), Apele minerale dela Govora, Bucuresci 1897. Se pune întâiu la vot cartea dlui St. C. Michăilescu, „Vârtej cu abur®, care în comisiune a întrunit 6 bile albe și 1 abținere. Resultatul votului 13 bile albe și 11 negre. Se pune la vot cartea dlui Dr. George Maior, „Manual de agri- cultură rațională¹¹, care în comisiune a avut 5 voturi albe, 2 negre. Resultatul votului 14 bile albe, 10 negre. Prin urmare ambele aceste lucrări au să se pună de nou la vot în ședința următoare. în ședința a doua se pune de nou la vot cartea dlui Michăilescu „Vârtej cu abur" și întrunesce 13 voturi pentru și 12 contra; apoi cartea 97 dlui Maior „Manual de agricultură" și întrunesce 15 voturi pentru și 10 contra. Neîntrunind nici una doue treimi, urinează să se pună la vot a treia oară în ședința de închidere. în ședința ultimă se pune la vot lucrarea dlui St. Michăilescu, „Vâr- tejul cu abur" și întrunesce 14 voturi albe și 7 negre; prin urmare în- trunind doue treimi, lucrarea se declară premiată. 3. La Premiul Adamachi, de 5,000 lei, care este a se da unei cărți scrise în limba română, cu cuprins moral de ori-ce natură, apărută dela 1 Novembre 1896 pănă la 31 Octobre 1897, — s’au presentat următoa- rele publicațiuni: Cujba (Sergiu), Povestiri din copilărie, Bucuresci 1896. Dobrogeanu-Gherea (0.), Studii critice. Voi. III Bucuresci 1897. Focșă- neanul (Theodor I.), Desordinea morală în viața noastră privată și cea publică, Bucuresci 1897. Gârbea (G. O.), Iov (2 coaie). Gheorghiu-Smara (S.), Mosaicuri, Bucuresci 1897. Gheorgiu-Smara (S.), Corbul cu pene de aur, Bucuresci 1897. Gheorghiu Smara (S.), Patru conferențe ținute la Atheneul român, Bucuresci 1896. Hamangiu (Const.), Scriitori și artiști. Studiu asupra dreptului lor. Bucuresci 1897. Lecca (Haralamb G.), Se- cunda, Bucuresci 1898. Stăncescu (D.), Crâmpeie, Bucuresci 1897. Turcu (loan), Escursiuni pe munții țării Bârsei și ai Făgărașului, Brașov, 1896. în comisiunea de premii au întrunit câte 5 voturi pentru și 2 con- tra: volumul de poesii ₙSecunda“ al dlui H. G. Lecca și cartea dlui loan Turcu „Escursiuni pe munții terii Bârsei și ai Făgărașului"; co- misiunea a propus ca premiul să se împartă între dînșii. Se pune întâiu la vot propunerea de a se împărți premiul în doue si se admite unanim, î Apoi se pune la vot cartea dini Turcu și obține 20 voturi albe și 4 negre; după aceea volumul dlui Lecca și resultatul e 19 voturi albe, 5 negre. Prin urmare premiul se împarte între dnii Turcu și Lecca, având fie-care să capete câte 2500 lei. 4. La Premiul Statului Ellade Rădulescu, de 5,000 lei, care este a se da celei mai bune lucrări în limba română asupra subiectului: „Con- siderațiuni istorice și geografice asupra Basarabiei înainte de 1812 etc." s’a presentat un manuscript cu motto : „Adversus hostem aeterna auc- toritas esto". La propunerea unanimă a comisiunii, se decerne cu 19 voturi con- tra 2 singurului manuscript presentat. Deschidendu-se plicul cu numele autorului, se constă că acela este dl Zamfir Arbure. 5. La Premiul Gr. San-Marin, de 2,000 lei, care este a se da celei mai bune lucrări în limba română asupra subiectului: „Considerațiuni asupra comerciului României cu țările străine atât în Orient cât și în Occident, începând cu secolul XVI pănă la anul 1860“, — nu s’a presen- tat nici o lucrare. 98 De asemenea nu s’a presentat nici o lucrare la Premiul Adamachi, de 5,000 lei, pentru cea mai bună scriere în limba română asupra sub- iectului: „Metropolitul Varlaam în activitatea sa literară și religoasă“. Premii noue. Premiul G. San-Marin de 2,000 lei din 1902. Dnii D. Sturdza și I. Kalinderu propun a se menține la concurs subiectul publicat pănă acuma în următoarea redacțiune: „Considerațiuni asupra comerciului României cu țările străine atât în Orient cât și la Occident începând cu secolul XVI pănă în anii din urmă“. Propunerea se primesce. Premiul Neuschotz. Pentru premiul Neuschotz de 2,000 lei din 1903 dl D. Sturdza propune a se admite la concurs subiectul „Expunerea fi- nanțelor statului român dela 1859 pănă la 1902 cu o introducere asupra finanțelor domniilor regulamentarePropunerea se primesce. Premiul Eliade-Padulescu pentru 1902. Secțiunea literară propune pentru premiul Eliade-Radulescu de 5,000 lei din 1902 subiectul: „Stu- diu comparativ asupra dialectelor și subdialectelor române“. Se primesce. Premiul Adamachi din 1902. Secțiunea istorică propune ca subiect pentru concursul premiului Adamachi din 1902 să fie : „Domnia lui Ștefan cel mare“. Propunerea se primesce. Premiul Adamachi pentru 1903. Secțiunea sciințelor propune pentru premiul Adamachi din 1903 subiectul „Alcoholismul în România". Se adoptă, Comisiunea de 9 pentru examinarea publicațiunilor, cari se vor pre- senta la premiile anuale din 1899 Năsturel-Herescu de 4000 lei, Eliade- Rădulescu de 5,000 lei și Adamachi de 5,000 lei, se alege astfel: din secțiunea literară: Tocilescu, Sbiera, Vulcan; din secțiunea istorică: Xenopol, N. lonescu, Urechiă; din secțiunea sciințelor: Aurelian, Poni, Dr. Babeș. Premiul Adamachi. Comisiunea pentru examinarea lucrărilor, cari se vor presintă la premiul Adamachi din 1899 asupra subiectului: „Bi- serica creștină ortodoxă din România și influința ei morală în evoluțiu- nea culturală a țărilor române dela începutul secolului nostru pănă la 1891“ se alege astfel: V. Babeș, I. Kalinderu și S. Fl. Marian. Premiul Alexandru Bodescu. Comisiunea pentru examinarea lucrări- lor, cari se vor presentă la premiul Alexandru Bodescu din 1899 asupra subiectului „Cercetări istorice asupra orașelor Chilia și Cetatea-Albă“,— se compune astfel: B. P. Hașdău, Gr. G. Tocilescu, A. D. Xenopol. Premiul Neuschotz. Comisiunea pentru examinarea lucrărilor, cari se vor presintă la premiul Neuschotz din 1899 asupra subiectului „Com- pendiu istoric asupra desvoltării industriale la Români pănă la 1875“ — se alege așa: P. S. Aurelian, P. Poni, V. A. Urechiă. Premiul Lazăr din 1899. Comisiunea pentru examinarea lucrărilor, cari se vor presintă la premiul Lazăr din 1899 asupra subiectului: „Studiu hidrografic complet asupra unuia din următoarele rîuri: Jiul 99 Oltul, Argeșul, Jalomița, Șiretul" — se alege așa: Sp. Haret, A. Saligny, Gr. Stefanescu. Lucrări noue, comunicări. O nouă lucrare a dlui S. Fl. Marian. Membrul S. Fl. Marian pre- sintă spre a fi publicat de Academie volumul I din scrierea sa „Serbă- torile la Români". Acest volum întitulat „Cârnilegile" tratează despre serbătorile ce cad în decursul cârnilegilor sau câșlegilor de iarnă, înce- pând dela anul nou. Pe basa raportului secțiunii literare, care a examinat lucrarea dlui S. Fl. Marian și a constatat că aceea este o lucrare de valoare, se de- cide să se tipărească cu spesele Academiei. Colecțiunea Papahagi. Colecțiunea de poesii poporale macedo-ro- mâne, presintată de dl P. Papahagi, a fost recomandată ministerului in- strucțiunii publice spre a dispune publicarea ei la un loc cu materialul de folklore adunate în țară după inițiativa și cu mijloacele acelui mini- ster, sub direcțiunea dlui Tocilescu. Un manuscript istoric din Cluj. Dl Vine. Babeș presintă copia unui vechiu manuscript istoric, scris în unguresce de contele Emeric Miko, despre Români și biserica gr. orientală. Dl Hașdău observă, că dsa a studiat la Cluș colecțiunile de documente adunate de loan Kemeny și cont. Miko. O parte din documentele privitoare la Români a fost co- piată de canonicul Moldovan din Lugoș și publicate de Barițiu în „Transilvania¹⁴. Mai sunt însă multe documente nepublicate în acele co- lecțiuni și de mare interes pentru istoria noastră; ar fi bine ca Academia să caute ocasiune pentru a-și procura copii de pe ele. Dicționarul macedo-roniân, lucrat de dl lancu Dalametra, va fi din nou examinat, după ce se va primi manuscriptul întreg, când se va de- cide asupra publicării lui. Dl losif Vulcan presintă prima broșură a „Bibliotecei Teatrale", edată de Societatea pentru fond de teatru român, care cuprinde come- dia „Soare cu ploaie¹⁴ și un prolog de losif Vulcan. Limba cărților bisericesci. O discuțiune foarte interesantă a deștep- tat traducerea nouă a cărților bisericesci, accentuându-se că aceea se face în o limbă neromânească, întroducendu-se o mulțime de neolo- gisme nepotrivite graiului poporal. Se alege o comisiune, în per- soanele dlor Gr. G. Tocilescu, Iac. Negruzzi și S. Fl. Marian, care să facă Academiei un raport bine motivat cu exemple de traduceri. Secțiunea istorică arată, că ea a ales o comisiune, compusă din dnii V. A. Urechiă, V. Babeș și A. D. Xenopol, însărcinată să redacteze pro- punerea, care se presintă plenului asupra modului în care Academia să facă publicarea tuturor documentelor inedite referitoare la mișcarea po- porului român la anul 1848. Se ia act. în ședințele publice s’au făcut următoarele comunicări: în prima ședință publică, la 6/18 Martie, Gr. G. Tocilescu: 0 nouă diplomă 100 militară a împăratului Adrian relativă la flota dela Miscene; dl Dr. V. Babeș: Dare de seamă asupra Annalelor institutului de bacteriologie și patologie din Bucuresci; în a doua ședință publică, Vineri la 13/25 Martie: D] Gr. G. Tocilescu explică doue inscripțiuni găsite în Dobro- gea; iar dl Tanovicean, membru corespondent, cetesce lucrarea sa „Un poet moldovean în secolul al XVIII" (Mateiu Millo, unchiul artistului Mateiu Millo); în a treia ședință publică, Luni la 30 Martie, Comunicări: dl I. Kalinderu „Literații oposanți sub împărați", — dl D. C. Ollanescu, „Tinerii și bătrânii", schițe contimporane. Comunicările făcute în ședințele solemne le-am amintit la alt loc. Pentru anale au întrat următoarele lucrări: St. (J. Hepites, „Vântul la Bucuresci și causa Crivețului"; D. Negrean, „Contribuțiunea la deter- minarea resistințelor electroliților"; N. lorga, „Manuscrise din bibloteci străine relative la istoria Românilor“ ; G. I. lonnescu-Gion, „Bucurescii înainte de 1500⁴. Dela dl A. Xenopol memoriul „Cercetare critică a celor doue principale obiecțiuni aduse contra adoptării calendarului occidental sau gregorian, de Cesar Tondini de Quarenghi, representantul Academiei de sciințe din Bologna pentru unificarea în măsura timpului". Magnum Etymologicum. Comisiunea întocmită de Academia Română pentru continuarea marei lucrări Magnum Etymologicum Romaniac, compusă din d-nii I. Kalinderu, T. Maiorescu, N. Chintescu, D. Sturdza .și Gr. G. Tocilescu, și-a depus raportul. Din raportul acesta reiese, că filologii însărcinați cu continuarea lu- crării, dnii A. Filipide, profesor la universitatea din Iași, și I. U. Jarnik, profesor la universitatea din Praga, se ocupă actualminte cu extragerea cuvintelor din marii autori naționali. Extractele, scrise fie-care pe câte un bilet de hârtie, se ridicaseră, la 14 Februarie a. c., la cifra de 115,000. Continuând în acelaș mod, comisiunea speră că, în Octobre 1899, nu- mărul extractelor să treacă peste 200,000; vom ave în toamna anului viitor peste un milion de bilete purtând fie-care un cuvânt, cu proposițiunea, frasa, locuțiunea, proverbul, în care se găsesce, precum și numele auto- rului din care a fost extras. Numai după adunarea acestui important material lexic, Academia Ro- mână va hotărî redacțiunea definitivă a lui Magnum Etymologicum Romaniae. Donațiuni, legate, fonduri. Fundațiunea Turnescu. în anul 1895 dna Elena Dr. Turnescu fă- cuse Academiei danie o rentă anuală de 2000 lei, din cari 1000 pentru sporirea fondului de înzestrarea elevelor Institutului Otteteleșanu. Prin scrisoarea de danie, generoasa donătoare spune că va lua măsuri pentru asigurarea capitalului representând numita rentă. In cursul anului, dna Turnescu a pus la disposițiunea Academiei acest capital, în sumă de 101 40,000 lei, în scrisuri fonciare rurale 5°/ₙ. Delegațiunea a acceptat do- națiunea, îndeplinind toate formalitățile necesare și aducend dnei Tur- nescu mulțămirile Academiei pentru generoasa sa faptă. Legatul Alexandrin. Ministeriul afacerilor străine a înaintat Acade- miei, la 23 Aprilie, o copie de pe testamentul dlui Eugen Alexandriu, Român originar din Galați, care a trăit la San Francisco, în California, și care lasă Academiei un legat de 2,500 dolari (12,500 lei) pentru a se da burse elevilor săraci. Dna Septimia Daniilescu a depus la Academie în cursul anului o copie de pe testamentul soțului seu N. R. Daniilescu, profesor și ingi- ner silvic, decedat în Transilvania, și care lasă Academiei nuda proprie- tate a întregei sale averi, iar usufructul acesteia îl lasă soției sale. Reposatul Petru C. Orleanu, prin testamentul seu dela 14 Decembre 1895, a. lăsat Academiei un legat de 5000 lei pentru a se da câte 500 lei la măritișul a 10 fete orfane din Asilul Elena-Doamna pănă la epui- sarea fondului. Delegațiunea, în considerarea nepotrivirii acestei însăr- cinări cu caracterul Academiei și în înțelegere cu toți membrii presenți, în ședința dela 14 Novembre, a decis a nu se accepta legatul. Fîindațiunea Adamachi. Comisiunea fundațiunei a înscris în proiectul de buget pro 1898/9 doue sume neobicinuite pănă acum: lei 3000 pen- tru tipărirea lucrărilor bursierilor fundațiunii și a lucrărilor premiate în manuscript cu un premiu Adamachi. Bursierii fundațiunii sunt obligați prin regulament a presenta memorii asupra studiilor și cercetărilor lor. Publicarea celor mai bune dintre ele într’o serie specială sub titlul de „Publicațiunile fondului Adamachi“ va contribui pe de o parte la pro- gresul sciinței și pe de alta la răspândirea numelui și la perpetuarea memoriei donatorului. — A doua sumă este 1000 lei înscriși ca îndem- nisare membrilor din juriile examinatoare ale concursurilor. Dl I. Kalin- deru aproabă în totul ce a făcut comisiunea de a se face o serie de publicațiuni ale fondului Adamachi. Propune ca pe lângă aceasta să se facă bustul reposatului Adamachi, care să se așetje în sala ședințelor, precum va trebui să se facă și bustul lui loan Otteteleșanu. S’a primit. Fondul Fetu și Scorțeanu. Din raportul comisiunii pentru împărțirea cărților didactice din fondurile loan Fătu și loan Scorțeanu în 1897 se constată, că s’a dat gratuit un număr imens de cărți școlarilor din mai multe părți. S’a ales comisiunea care să împartă cărțile cumpărate din fondurile aceste în anul curent: D. A. Sturdza, Aurelian și Stefanescu. Fundațiunea Otteteleșanu. S’a aprobat raportul comisiunii Fundați- unii Otteteleșanu despre mersul institutului în anul 1897—98. S’a ales comisiunea fundațiunii pe 1898— 99: I. Kalinderu, I. Negruzzi, D. Sturdza și V. A Urechiă. Darul ministeriului afacerilor străine. Dl Sturdza însciințează că a trimis în dar dela ministeriul afacerilor străine bustul de bronz al lui loan Brătianu, care a și fost așezat în sala ședințelor; precum și 62 102 volume de note manuscripte de T. O. Viennot, fost subdirector al ar- chivelor ministeriului afacerilor străine din Franța, note privitoare la istoria politică, culturală, și artistică a popoarelor din Orientul european. Daruri dela dl D. Sturdza. Dl D. Sturdza roagă Academia să pri- mească în dar din partea sa următorul material pentru studii istorice : a) 381 documente istorice, românesci din anii 1495 — 1852; b) 23 volume manuscripte românesci; c) cinci cărți tipărite și rare: d) unsprezece vechi charte geografice; c) 84 stampe, portrete represintând persoane sau vederi interesante pentru istoria Românilor. Se aduce la cunoscința Academiei, că în Zilei© trecute dl Sturdza a îmbogățit Museul național de anticități cu un document de mare valoare, anume o diplomă militară, romană, care a fost procurată de dl ministru al afacerilor străine și dă- ruită museului. Darul dlui Kalinderu. Doritor de a contribui la înfrumsețarea salei noue de ședințe a Academiei, membrul dl I. Kalinderu trimite suma de 800 lei, destinați la plata geamurilor colorate ce împodobesc ferestrele acelei săli. S’a primit cu mulțămiri. Alegeri. Președinte al Academiei s’a ales cu 13 voturi din 22 votanți dnul P. Poni. Vicepreședinți s’au ales din secțiunea literară dl D. C. Ollănescu, din secțiunea istorică dl V. A. Urechiă, din secțiunea sciințelor dnul Fălcoian, iar secretar general (pe 7 ani) dl Dim. Sturdza. Membru nou în secțiunea istorică. Secțiunea istorică aduce la cuno- scință, că pentru alegerea unui membru în acea secțiune în locul vacant au fost propuși dnii: D. Onciul și M. Suțu, cari nici unul n’a întrunit majoritatea voturilor secțiunii, obținând fie-care câte 4 pentru și 4 con- tra și 1 abținere. Se ia act. Membri corespondenți pentru secțiunea literară s’au propus de cătra secțiune dnii Filipide și Duiliu Zamfirescu. Se procede la vot întâiu pentru dl Duiliu Zamfirescu, resultatul votului 14 bile albe și 11 negre; neîntrunind doue treimi, votul s’a repetat. La a doua votare a întrunit: 16 voturi albe și 6 voturi negre, prin urmare s’a proclamat ales. La alegerea dlui Filipide resultatul votului a fost: 22 bile albe și 3 negre; prin urmare s’a proclamat membru corespondent al secțiunii literare. Membru corespondent în secțiunea istorică s’a propus dl T. V. Stefa- nelli din Bucovina. Se pune la vot alegerea sa și obține 19 bile albe, 4 negre; prin urmare dl Stefanelli se proclamă membru corespondent al secțiunii istorice. Constituirea secțiunilor. Secțiunea istorică s’a constituit alegendu-se președinte dl Vine. Babeș, vicepreședinte dl V. A. Urechiă. Secțiunea sciințelor s’a constituit astfel: președinte Aurelian, vicepreședinte Dr. Felix, iar secțiunea literară: președinte Gr. G. Tocilescu, vicepreședinte losif Vulcan. 103 Comisiunea pentru examinarea lucrărilor făcute in 1897—8 se compune astfel: A. D. Xenopol, Saligny și losif Vulcan. Comisiunea financiară se realege în persoanele dlor Babeș, Haret și Poni. Academia română la o festivitate în Transilvania. Societatea pentru studiarea Transilvaniei, cu reședința în Sibiiu, a invitat Academia să ia parte la serbarea, care se va face la 22 August în Brașov, pentru al patrule centenar al nascerii reformatorului loan Honterus și pentru a 50-a adunare generală a acelei societăți. Se decide ca dnii I. M. Moldovan și A. D. Xenopol să represinte Academia la acea serbare. Cereri. Poesii poporale din Arad, Cenad și Bichiș. Dl loan Petran, profesor la Arad, cere sprijinul material al Academiei, pentru a publica colecți- unea de poesii poporale din comitatul Aradului, al Cenadului și Bichi- șului. Această cerere nu s’a putut lua în cercetare pentru că nu s’a înaintat Academiei manuscriptul acelei colecțiuni. 0 cerere din Blaj. în urma cererei societății de lectură a tinerimei gimnasiale din Blaj de a i-se da Analele Academiei, se decide a se trimite Analele și alte publicațiuni potrivite. Dl luliu Moisil, directorul gimnasiului dela Tîrgu-Jiu, cere prin scrisoare de a i-se da un ajutor bănesc pentru publicarea revistei sale „Amicul Tinerimei". Se recomandă ministeriului instrucțiunii publice, Academia neavend mijloace spre a da ajutorul cerut. Cererea dlui Burada. Dl T. T. Burada cere prin scrisoare de a i-se da ajutor bănesc pentru a face o călătorie spre a studia pe Românii din partea nordică a Greciei în provincia Acarnania. Ajutorul nu s’a dat. SCIINȚĂ, LITERATURĂ ȘI ARTĂ. O întregire. în biografia lui Dragoș, la pag. 51 se dice: „Acel răspuns al lui Kossuth s’a găsit în bagajul lui Hatvany; iar răspunsul trimis lui Dragoș s’a găsit la el atunci, când l-au omorît lăncerii. (Vecfi „Transilvania" Nr. 19. — 1890).—Acest pasagiu are să sune astfel: „Răspunsul Ini Kossuth din 11 Maiu 1849 s’a găsit în bagajul lui Hatvany, după a doua înfrângere a acestuia, în 19 Maiu 1849; iar răspunsul lui Kossuth, dat lui Dragoș în 26 Aprile 1849, nu s’a găsit la el atunci când l-au omorît lăncerii, precum cred unii, ci acela se afla deja de mai nainte în mânile lui lancu, dovadă că o copie de pe acel răspuns a fost alăturată la epi- stola lui lancu, trimisă în 27 Iunie 1849 comandantelui de brigadă losif Simonffy. (Vecți „Transilvania" Nr. 5. pag. 55. a. 1877). în tot trecutul neamului românesc, un subiect mai clasic pentru o dramă națională românească, precum și o epocă mai escelentă n’a esistat. 104 Deși ne lipsesce un Schiller, ori un Shakespeare, totuși cei ce simt o chiemare în sine, să încerce a eternisa acel fapt istoric, din toate punctele de vedere prea interesant și instructiv. losif Sterca Șuluțiu. DIN DESPĂRȚEMINTE. în decursul lui Aprilie și Maiu s’au primit rapoarte despre activi- tatea din 1897 dela directorii următoarelor despărțăminte: Cohalm, Mediaș. Despărțementul Cohalmului a ținut în decursul anului o ședință de comitet la 17 Iunie; iar adunarea generală la 1 August. Cu această ocasiune s’au încassat taxele dela membrii, cari, împreună cu protocolul adunării, au fost subșternute comitetului central, s’a constituit comitetul pe un nou period de, 3 ani, s’a ținut din partea membrului I. Bănuț disertațiunea: „Prin ce fel de cărți am pute desvolta gustul de cetit în tinerimea rurală, promovând cultura intelectuală și morală®, s’a dis- cutat chestiunea înființării agenturilor comunale, fie-care membru luând asupră-și datorința de a desvolta interes cât mai mare în această di- recțiune. Despărțementul Mediașului și-a concentrat toată activitatea în pre- gătirea pentru primirea adunării generale a Asociațiunii, ținută în Mediaș la 27 și 28 August 1897. Pentru a pute asigura participarea inteligen- ței și a poporului la adunarea generală, comitetul cercual n’a aflat cu scop a mai convoca și adunarea despărțământului înainte de cea gene- rală a Asociațiunii; iar după aceasta, din causa recoaltei slabe, prevă- zând că nu se va pute obține nici un resultat material ori barem moral, a omis a mai ține adunarea despărțământului în 1897, cu atât mai vârtos că membrii și-au fost achitat taxele la adunarea generală a Aso- ciațiunii. Comitetul despărțământului a ținut 4 ședințe, ale căror protocoale au fost înaintate la timpul seu comitetului central. Afară de aceste în intervalul dela 1 Ianuarie pănă la 27 August 1897 membrii comitetului acestui despărțământ, împreună cu fruntașii inteli- genței române din Mediaș, au ținut mai multe ședințe, consultându-se împreună referitor la pregătirile necesarii pentru primirea adunării ge- nerale a Asociațiunii, dându-și toată silința, ca această primire să fie cât mai satisfăcătoare așteptării publicului participător și ca însăși aduna- rea să-și poată ajunge doritul resultat moral și material. Se mai amintesce în raport, că la acest despărțământ se află 81 fl., cari, — dați fiind împrumut din anii trecuți și neputându-se încassa în acest an, din causa relei recolte, — se vor subșterne comitetului central îndată dnpă-ce se vor încassa. Transilvania. Partea oficială. 46 Nr. 262-1898. PROCES VERBAL din 12 Maiu n. 1898. Ședința ordinară a comitetului central al Asociațiunii. Președinte: Dr. Ilarion Pușcariu, v.-preș. Asociațiunii. Membrii presenți: Zaharia Boiu, Parteniu Cosma, I. Crețu, Dr. C. Diaconovich, I. V. Russu, I. Papiu, losif St. Șuluțiu, On. Tilea, N. Togan. Notar: Dr. Ilie Beu, secretar II. 101. Pentru verificarea procesului verbal al ședinței de adi Se designează domnii: I. Crețu, Dr. C. Diaco- novich și I. Papiu. 102. (229—1898). Reuniunea transilvană pentru cunoscința țârii (1/erein fur Siebenbiir- gische Landeskunde) invită Asociațiunea la adunarea iubilară, care se va ține la 22 August a. c. în Brașov. Se esmite o delegațiune în persoana vice-preșe- dintelui și secretarului I, ca să represinte Asociațiunea la această adunare. 103. (216—1898). Direcțiunea școalei civile de fete prin hârtia sa dtto 12 Aprilie a. c. cere, ca comitetul central să intervină la Magistratul orășenesc din loc, ca acesta să dispună repararea, eventual demolarea zidului, care mărgi- nesce grădina școalei, pe motivul că fiind aproape în ruină, ușor s’ar pute întâmpla vre-o nenorocire pe timpul, când se află elevele în grădină. Magistratul orășenesc se va recerca, ca sau să repareze sau să demoleze zidul amintit. 104. (196-1898,'. Direcțiunea școalei civile de fete, înaintează cu data 2 Aprile a. c. un nou pian de oare pe sem. II al anului școlar 1897—98, impus de co- mitetul central prin conclusul sSu Nr. 256 — 1897 și lucrat de o comisiune a corpului profesoral exmisă spre acest scop. De oare-ce prin conclusul Nr. 94—1898 s’au luat alte disposiții, în urma cărora planul amintit nu se mai poate introduce, presentarea lui se ia spre scire. 5 46 Transilvania. Partea oficială. 105. (198—1898). Ana Joanette n. Gomboș își exprimă dorința de a rescumpera averea rămasă după loan lancu, primul ei bărbat, și donată de acesta Asociați- unii; roagă totodată comitetul central, ca să-i spună eventualul preț. Se recearcă să facă însăși un oferi concret. 106. (210—1898). Direcțiunea școalei ciuiie de fete transpune: Mapa globurilor emisfe- rice, Globul de Felkl-Simu. Harta Europei de B. Kotzen și Harta Austro-Ungariei de Justus Perthes, dificultate de inspectorul școlar. Se vor păstra în biblioteca Asociațiunii. 107. (212—1898). Direcțiunea institutului de credit și economii „Albina¹¹ aduce cu data 8 Aprilie a. c. la cunoscință, că adunarea generală a „Albinei¹⁴' a votat și în acest an fl. 1000.— pentru trebuințele școalei civile de fete, care sumă se poate ridica pe lângă chitanță. Comitetul central ia act cu mulțămită de dona- țiunea „Albinei“ și autorisează oficiul de cassă a ridica suma amintită. 1OS. (215—1898). Pentru folosirea de forță electrică peste cea contractată pentru edi- ficiul școalei civile de fete (v. concl. Nr. 89 din 1898) Societatea elec- trică din loc cu scrisoarea sa din 8 Aprilie a. c. cere o suprasolvire de 57 fl. 50 cr. Se autorisează biroul comitetului central a arăta netemeinicia acestei pretensiuni prin o hârtie adre- sată direcțiunii acelei societăți. 109. (217—1898). Direcțiunea despărțementuiui XVI (Șimleul Silvaniei) înaintează procesul verbal al ședinței comitetului cercual din 7 Martie a. c. Din acesta, fă- când abstracție de mai multe curenții, se remarcă: 1. In lista membrilor păstrată la despărțământ se află 38 membri ordinari, cari nu au solvit âncă taxa pe 1897; ca un îndemn pentru aceștia se hotăresce, ca să fie rugat comitetul central a le mai trimite trei ani dearândul organul Aso- ciațiunii. 2. De oare-ce adunarea cercuală nu se poate țîne în semestrul I, se hotăresce a se recerca comitetul central, ca să permită presenta- rea budgetului pe 1899 numai la începutul lui August. Procesul verbal se ia spre scire. Recercarea referitoare la membrii restanțieri nu se poate încu- viința. Ținerea adunării cercuale și în consecuență Transilvania. Partea oficială. 47 și presentarea budgetului la începutul semestrului II se aproabă; se observa însă că la compunerea bud- getului general se vor folosi datele vechi. 11O. (219—1898). Direcțiunea Asociațiunii de anticipațiuni și de credit „Hațieganau aduce la cunoscința comitetului central, că numitul institut s’a înscris cu fl. 1000.— în lista fundatorilor Casei naționale, spre care scop a creat un fond cu 250 fl., care în trei ani următori se va augmenta la 1000 fl. Suma întreagă se va transpune numai după adunarea generală din 1901, eventual la începerea clădirii. Comitetul central ia act cu plăcere de înscrierea „Hațeganei" în lista fundatorilor Casei naționale. 111. (220—1898). / Primarul orașului Sibiiu sub Nr. preș. 14—-1898 transpune ordinul \ comitelui suprem Nr. res. 72—1898, în care se dă răspuns hârtiei co- mitelui central Nr. 126—1898 referitoare la donatiunile, ce Asociațiunea an de an primia deia societatea „Transiluania" din Bucuresci. Acest ordin cuprinde un rescript al ministeriului internelor, care provoacă Asociațiunea, ca să nu mai primiască această donațiune, dar adauge, că ministrul e aplecat la cerere a pune la disposiția Asociați- unii o egală sumă pentru ajutorarea elevilor meseriași, respective a su- plini ajutorul dat de societatea „Transilvania¹⁴. Comitetul central ia spre scire cuprinsul rescrip- tului ministerial și întru cât privesce donațiunile „Transilvaniei" se va acomoda aceluia, deși nu împăr- tășesce vederile dlui ministru relativ la disposițiile statutare. 112. (223—1898). Direcțiunea cassei de economii „Aurăria¹¹ aduce la cunoscința co- mitetului central, că numita societate s’a înscris cu fl. 1000.— în lista fundatorilor Casei naționale. Conform declarațiunii ddto 31 Martie a. c. contribuirea o va solvi în 4 rate anuale de câte fl. 250. Prima rată s’a trimis la cassa Asociațiunii. Comitetul central ia act cu plăcere de înscrierea „Aurăriei" în lista fundatorilor Casei naționale și confirmă primirea sumei de 250 fl. 113. (225—1898). Direcțiunea institutului de credit „Doina“ aduce la cunoscința co- mitetului central, că numita societate s’a înscris cu fl. 1000.— în lista 5* 48 Transilvania. Partea oficială. fundatorilor Casei naționale. Conform declarațiunii ddto 29 Martie a. c. contribuirea o va solvi în 4 rate anuale de câte fl. 250.—. Prima rată s’a trimis la cassa Asociațiunii. » Comitetul central ia act cu plăcere de înscrierea „Doinei“ în lista fundatorilor Casei naționale și con- firmă primirea sumei de fl. 250.—. 114. (228—1898). Direcțiunea „Cassei de păstrare¹¹ (reuniune) în Ssliște aduce la cu- noscința comitetului central, că numita reuniune s’a înscris cu fi. 1000.— in lista fundatorilor Casei naționale. Conform declarațiunii ddto 10 Aprilie a. c. contribuirea o va solvi în 10 rate anuale. Prima rată de fl. 100.— s’a trimis la cassa Asociațiunii. Comitetul central ia act cu plăcere de înscrierea Cassei de păstrare din Seliște în lista fundatorilor Casei naționale și confirmă primirea sumei de fl. 100. —. 115 (231—1898). Dl Nicolau Garoiu, advocat în Zărnești, aduce la cunoscința comi- tetului central, că s’a inscris cu fl. 1000.— in lista fundatorilor Casei națio- nale. Conform declarațiunii ddto 10 Aprilie a. c. contribuirea o va solvi în 4 rate anuale; la cas de a se începe clădirea mai înainte, va plăti restul la ori-ce provocare. Prima rată de fl. 250.— a trimis-o la cassa Asociațiunii. Comitetul central ia act cu plăcere de înscrierea dlui Nicolau Garoiu în lista fundatorilor Casei na- ționale și confirmă primirea sumei de fl. 250. —. 116. (236-1898). Dl Dr. Ilarion Pușcariu, archimandrit și vice-president al Asocia- țiunii, aduce la cunoscință, că fostul membru al comitetului central Dr. Aurel Brote a testat pe sama Asociațiunii fl. 500.— DSa, la avisul verbal al notarului public din loc, a declarat la protocol în numele Asociațiunii, că primesce donațiunea. Spre scire. 117. (238—1898). Dl Parteniu Cosma, directorul executiv al „Albinei", trimite cu data 25 Aprilie a. c. 30 piese monetă ueche de argint, procurate din părțile Brașovului, pentru întregirea colecțiunii Asociațiunii. Spre scire cu mulțămită. Piesele se vor depune la cassă. Transilvania. Partea oficială. 49 118. (235—1898). Direcțiunea despărțementului XXIX (Mediaș) înaintează procesul verbal al ședinței comitetului cercual dela 14 Octobre 1897, în care s’au per- tractat afaceri curente. Aceeași direcțiune în raportul anual pe 1897 amintesce, că despăr- țementul are 81 fl. dați împrumut la oameni; îndată ce-i va pute încassa, îi va transpune la cassa Asociațiunii. Procesul verbal se ia spre scire. Relativ la suma amintită se recearcă direcțiunea despărțementului, ca s’o încasseze ancă în decursul anului curent. 119. (209, 211, 234 și 235—1898). Au presentat raportul anual pe 1897 direcțiunile despărțămintelor: XXX (Sighișoara), XXI (Năsăud), XXVII (Cohalm) și XXIX (Mediaș). Spre scire. 120. (246—1898). Direcțiunea școalei civile de fete înaintează procesul verbal al con- ferenței corpului didactic dela 9 Aprilie a. c., la care alătură o consem- nare a manualelor de invețăment și alte doue consemnări despre aparate flsicale, chemiee și pentru studiu! geografiei, ce ar trebui procurate pe sama școalei. Din procesul verbal se vede: a) în 5 Aprilie a. c. inspectorul școlar a cercetat școala civilă și a asistat la prelegeri, după care și-a făcut unele observări relativ la materialul de învățământ percurs, la conversația în limba maghiară și la colecțiunea de aparate flsicale, chemicale și geografice. b) Pentru ținerea examenului public la finea anului școlar 1897—98 s’a fixat următoarea programă: Mercuri, 22 Iunie, a. m.: Cursul complementar. Joi, 23 Iunie a. m.: Religiune, limba franceză. „ 23 Iunie d. a.: Clasa 1. din toate studiile. Vineri 24 Iunie a. m. „ IV. „ „ „ „ 24 Iunie d. a.: „ II. „ Sâmbătă, 25 Iunie a. m.: „ III. „ „ „ iar în 26 Iunie încheierea solemnă și distribuirea atestatelor. Procesul verbal se ia spre scire; iar mânecând dela observările inspectorului școlar se îndrumă di- recțiunea școalei a îngriji sub strictă responsabilitate, ca întreg materialul de invețăment să se predee și disposițiile Regulamentului intern să se ducă la în- deplinire. Recuisitele indicate în consemnări se vor 50 Transilvania. Partea oficiali. procura; direcțiunea să facă o propunere concretă relativ la destinarea unei încăperi pentru așeZarea acestora. Consemnarea manualelor de învățământ și programa examenului public se ia spre scire și se avisează delegații comitetului. 121. (248—1898). Dsoara Eugenia Jouescu, învăț, la școala Asociațiunii, roagă comitetul central pentru extrădarea unui act oficios, în care să se constate, că sa- larul fundamental al DSale e fl. 900.—, din care se detrag fl. 300.— pentru întreținere. Pe basa conclusului Nr. 47 din 1891 se constată, că învățătoarele ordinare definitive beneficiază de: a) un salar de fl. 600.—; b) întreaga întreținere, care se evaluează la fl. 300.— și c) cinci cuincue-nalii de câte fl. 100.—. 122. (249—1898). Direcțiunea institutului de credit și economii ᵣfloruiniana'' în Hu- nedoara aduce la cunoscința comitetului central, că adunarea generală din acest an a votat pe sama Casei naționale deocamdată fl. 40.—. Banii s’au expedat la cassa Asociațiunii. Comitetul central ia act cu plăcere de donațiu- nea băncii „Corviniana⁴⁴ și confirmă primirea sumei de fl. 40.—. 123. (252—1898). Dl ioan Broju, preot militar și membru al Asociațiunii, cere, ca co- mitetul central să aranjeze o odaia, în care membrii Asociațiunii să poată folosi cărți din bibliotecă. Din lipsa unui local corespunzător deocamdată nu se pote face un aranjament mai bun ca cel existent. 124. ^256—1898). Direcțiunea despărțementuiui Beiuș înaintează procesul verbal al ședinței comitetului cercual dela 8 Maiu a. c., în care s’au pertractat curenții și a raportat cassarul, că s’au încassat peste tot taxele dela 12 membri. Se decide a se provoca din nou membrii, ca să-și solvească taxele; banii încurși, după detragerea a 20%, să se trimită la cassa centrală. Să se recerce comitetul central a trimite o stampilă și tipăriturile necesare. Procesul verbal se ia spre scire și decisiunea adusă se aproabă. Relativ la stampilă și tipărituri Transilvania. Partea oficială. 51 se observă, că despărțemintele au a și-le procura din propriele resurse și după trebuință. 125. (257—1898). Direcțiunea despărțementului i (Brașov) înaintează procesul uerbal al ședinței comitetului cercual dela 13 Aprilie a. c., în care 1. s’a constituit comitetul cercual alegendu-se: vice-president Gr. Maioru, cassar Corn. Aiser; controlor I. Săbădean și notar N. Bogdan; 2. s’a decis a se com- pune o listă a inteligenței din Brașov și pe basa acesteia a întreprinde pașii necesari pentru înmulțirea numărului membrilor; 3. s’a înscris membru ordinar dl Dion. Făgărășan, profesor. Cu aceeaș comitivă înaintează și procesul verbal dela 22 Aprilie a. c., în care s’au luat în primire actele aflătoare la dnii: Ars. Vlaicu, Virg. Onițiu, Gr. Maioru, cari au făcut parte din vechiul comitet. Nefiind de față fostul director Vasile Voina, s’a hotărît, ca actualul director să in- trevină, ca să predee eventualele acte. Dela dl Ars. Vlaicu s’a mai primit un sald de 74 fl. 27 cr., iar dela dl Gr. Maioru 11 fl. 73 cr. încas-^ sați dela agenturile din Brașov-cetate și Târlungeni și dela Românii din Brașovul-vechiu prin dl Nic. Roșnoveanu. Dl Gr. Maioru a raportat, că dela adunarea cercuală din Feldioară încoace, DSa în conțelegere cu unii poporeni din Brașovul-vechiu, a înființat o bibliotecă poporală în valoare de 88 fl. 96 cr. cu 109 opuri legate, pe care o dă în administrația despărțământului; în fine predă cărțile primite dela comitetul central pe sama bibliotecelor poporale și registrele bibliotecelor din Feldioara și Brașovul-vechiu. Procesul verbal al ședinței comitetului cercual dela 13 Aprilie a. c. se ia spre scire; constituirea se aproabă, iar dl Dion. Făgărășan se primesce ca membru. Asemenea se ia spre scire și procesul ver- bal dela 22 Aprilie a. c.; relativ la sumele indicate se avisează cassarul despărțementului la §. 41 al Regulamentului afacerilor interne pentru despărțe- minte. 126. (247—1898). Dl Simeon Stoica în firul conclusului Nr. 75 din 1898 a transpus 400 exemplare din „Dietetica poporală¹¹. Despărțemintele Asociațiunii se invită prin cir- cular a colecta abonamente pentru opul din chestiune; trimițând prețul opului dela fie-care abonent pănă la finea lui Septembre a. c., exemplarele abonate se vor expedia la adresa deșpărțemintelor spre distribuire. 52 Transilvania Partea oficială. 127. (259—1898). Considerând, că „Agrologia" de Dr. G- Maior, cumpărată în 100 exem- plare în urma conclusului Nr. 105 din 1897, se află deja în bibliotecă Se autorisează biroul a distribui exemplarele disponibile la seminarii, preparandii și gimnasii și la despărțăminte, având să fie împărtășiți cu exemplare gratuite numai preoții și învățătorii cei mai harnici din despărțământ, reținându-se mai ântâiu câte un exemplar pentru biblioteca fie-cărui despărțământ. 128. (260—1898). Dl Emilian Micu, preot în Ohaba-serbească, cu data 1 Maiu a. c. ofere pentru completarea opului aflător în parte în biblioteca Asociați- unii: G-eschichte des ungrischen Reichs, de I. Chr. Engel, voi. I, II și III, cu prețul de fl. 23.—, din care cere a i-se subtrage fl. 3.— pentru 'Transilvania pe 1898 și 4 11. pentru un exemplar „Date istorice" de I. cav. de Pușcariu, voi. II, iar restul de fl. 16 să i-se solvească în bani gata. Oforentului i-se acoardă: „Transilvania" pe 1898 în prețul de abonament și pentru restul de fl. 18.— Date istorice de I. cav. de Pușcariu. 12». Conform §-ului 17 lit. b) din statute și conclusului Nr. 23 lit. &) al adunării generale ținută în Blaj la 27 și 28 August 1895, pentru ocu- parea postului de secretar /, Se decide a se publica concurs cu următoarele condiții: 1. Secretarul I, ale cărui agende sunt pro- vecjute în §. 28 din Statute, va trebui să aibă sau cualificație academică sau să fie cunoscut ca bărbat de litere; 2. Nu poate ocupa și altă funcțiune îm- preunată cu servicii de biurou ; 3. Va beneficia de: a) salar anual 1200 fl. în rate lunare; 6) cuartir liber sau 300 fl. în rate trilunare; 4. Postul se va ocupa cu 1 Ianuarie 1899, pe timp nedeterminat. 130. (230-1898). Dl Ștefan Moga, măiestru covrigar în Sibiiu, se înscrie membru or- dinar, solvind taxa de 5 fl. pe 1898. Se primesce ca membru. Transilvania. Partea oficială. 53 131. Dl Dr. Ilarion Pușcariu, vice-presidentul Asociațiunii, anunță, că în decursul lui Iunie a. c. va fi absent din Sibiiu. Se decide a fi înlocuit prin dl los. St. Șuluțiu. D. u. s. Dr. Ilarion Pușcariu m. p., vice-președinte. Dr. I. Beu m. p., secretar II. S’a verificat. Sibiiu în 16 Maiu 1898. loan Crețu m. p. I. Papiu m. p. Dr. C Diaconovich m. p. Nr. 303-1898. PROCES VERBAL din 9 Iunie n. 1898. Ședința ordinară a comitetului central al Asociațiunii. Președinte: losif St. Șuluțiu. Membri presenți: Zacharia Boiu, Partenie Cosma, Dr. C. Diaconovich, I. V. Russu, Leontin Simonescu, Onoriu Tilea, N. Togan și I. Papiu. Notar: Dr. Ilie Beu, secretar II. 133. Pentru verificarea procesului verbal al ședinței de adi Se designează dnii: I. V. Russu, Leontin Simo- nescu și Onoriu Tilea. 133. (77-1898.) în urma conclusului Nr. 25 din 1898 comisiunea Casei naționale propune și comitetul central decide: Se va răspunde institutului „Albina“, că suma, ce Asociațiunea doresce a realisa prin loterie, se fixează în Cor. 200,000.—, iar prețul unui los în 4 cor. (5 franci pentru străinătate). Pe basa acestor chei va fi să se compună planul loteriei în cadrul ordi- națiunilor financiare din vigoare. 134. (273—1898) Direcțiunea despărțementului II. (Soliste) înaintează procesul verbal al ședinței comitetului dela 9 Maiu a. c., în care: 1. s’a statorit budgetul pe 1899, ce e de a se presentă în proxima adunare cercuală, și 2. s’a decis 54 Transilvania. Partea oficială. a se transpune la cassa centrală suma de 154 fl. 87 cr., reclamată de comitetul central prin hârtia sa Nr. 179—1898; 3. s’a hotărît amânarea adunării cercuale pe a treia eh de Rusalii. Procesul verbal al ședinței comitetului cercual dela 9 Maiu a. c. se ia spre scire și conclusele aduse se aproabă. 135. (266—1898). Direcțiunea despărțementuiui li (Bran) înaintează procesul uerbal al ședinței comitetului cercual dela 12 Maiu a. c., din care se vede: 1. Dl Simion Stoica raportează, că a organisat agenturi în Tohanul vechiu, Tohanul nou, Sohodol, Predeal și Bran. 2. Agentura din Tohanul vechiu și-a și început activitatea, înființând o bibliotecă și ținând presidentul două prelegeri poporale. 3. Relativ la cererea a 14 membri ai Asocia- țiunii din Bran pentru împărțirea despărțământului, comitetul cercual nu este contra, în speranță că decentralisarea despărțămintelor va an- gaja tot mai mult inteligența la lucrările Asociațiunii. 4. Se decide a se ține adunarea cercuală la 7 Iunie a. c. în comuna Poiana-Mărului. Procesul verbal al ședinței comitetului cercual dela 12 Maiu a. c. se ia spre scire. De conclusul referitor la împărțirea despărțementuiui se va ține cont cu ocasiunea organisării generale a despărțe- mintelor. Terminul ținerii adunării cercuale se aproabă. 136. (276—1898). în legătură cu hârtia comitetului central Nr. 215—1898 biroul So- cietății electrice răspunde, că abstă dela pretensiunea de 57 fl. 50 cr. Spre scire. 137. (271—1898). Cu provocare la hârtia comitetului central Nr. 178—1898 preotul Nicolau Tămaș răspunde, că acuma face literele fondaționale despre fun- dațiunea „/!/. Tămas¹¹, aflătoare în administrarea comitetului înființândei școale de fete în Cluj, și anume pentru asigurarea școalei greco-cat. din Grind. Spre scire. în legătură se avisează direcțiunea despărțementuiui, ca în viitor să nu mai administreze averi străine sub numele Asociațiunii. 13S. (267—1898). Dl losif Gomboș raportează, că Hcitațiunea pentru uendarea realită- ților din rămasul Aeram lancu s’a. țînut în 11 Maiu a. c., la care s’au pre- sentat toți, cei-ce au cumpărat pământuri ]a licitațiunea dela 20 No- vembre 1897. Prețuri mai bune însă nu a putut exopera decât pentru Transilvania. Partea oficială. 55 un singur pământ. în urma acestora propune, ca realitățile induse în co/isemnare (v. conclusul Nr. ‘278 din 1897) sub Nrii 1, 2, 4, 5, 6, 7 și 8 să se considere vândute celor-ce și la prima licitațiune au oferit prețul cel mai mare. Pământul de sub Nr. 3, pentru care George lanc a oferit 370 fl., dar fără a pune vadiul cerut, să se lase acestuia în arândă pen- tru 13 fl. 60 cr., iar la toamna viitoare să se vândă împreună cu cele 2 pământuri, cari nici la prima licitație nu s’au putut vinde și cari se vor exarenda în 22 Maiu fi. c. Ca vadiu a încassat suma de 285 fl., din care însă trebue să returneze 35 fl. dlui preot losif lancu. în fine mai aduce la cunoscința comitetului central, că nu a putut înainta rațiociniul pe 1897 despre venitele din rămasul Avram lancu, deoarece arândașul losif Trif nu și-a solvit arânda anuală. Comitetul să predeie această causă advocatului Dr. Zosim Chirtop. Licitația realităților se aproabă și dl losif Gomboș se autorisează a întreprinde pașii necesari pentru facerea contractelor de vânzare, avend în strictă ve- dere condițiile de licitație. Parcela de sub Nr. 3 al consemnării se lasă pănă în toamna a. c. lui George lanc în arendă pentru 13 fl. 60 cr. Vadiul încassat, după detragerea a 36 fl. pentru losif lancu, să se trimită la cassa Asociațiunii. încassarea arendei pe 1897 dela losif Trif se în- credințează dlui Dr. Zosim Chirtop. Pentru parcelele nevendute să se țină hotărît pănă la finea anului licitație. 13». (275—1898). Dl Dr. Octauian Russu, advocat, raportează în legătură cu hârtia comitetului central Nr. 629—1897, că prin decisul Nr. 3594 fund. 1898 s’a rectificat titlul Asociațiunii în cărțile funduare. Spese de timbru au fost 2 fl. 66 cr. Raportul dlui advocat se ia spre scire. Suma 2 fi. 66 cr. se asemnează la cassă spre plătire. Dlui Dr. Octavian Russu i-se exprimă mulțămită. 140. (274—1898). Direcțiunea despărțementului / (Brașov) înaintează procesele uerbale ale ședințelor comitetului cercual dela 25 Aprile și 11 Maiu a. c. în ședința dela 25 Aprile a. c., pe lângă unele afaceri curente, s’a decis înființarea unei bibloteci poporale în Herman, spre care scop s’a votat suma de 50 fl.; în cea dela 11 Maiu a. c. s’au pertractat tot afaceri curente, re- lativ la măsurile, ce sunt de luat pentru înmulțirea membrilor Asociația- 56 Transilvania. Partea. oficială. nii, și la organisarea agenturilor. în lipsa unui budget s’a preliminat ulterior pentru trebuințele despărțământului 86 fl. 53 cr. , Procesele verbale se iau spre scire; de activita- tea desvoltată pentru înființarea de biblioteci popo- rale și agenturi se ia act cu plăcere. Suma prelimi- nată se aproabă. 141. (272 — 1898). Dl Constantin cav. de Steriu, bancher, cu data 23 Maiu a. c. se în- scrie în lista fundatorilor Casei naționale și trimite suma de 1000 fl., peste suma de 100 fl trimisă la 8 Februarie a. c. Comitetul central ia act cu plăcere de înscrie- rea dlui C. cav. de Steriu în lista fundatorilor Casei naționale și confirmă primirea sumei de 1000 fl. 142. (284—1898). Direcțiunea despărtementului XXXII (D.-S.-Mărtin) înaintează procesul serbai al ședinței comitetului cercual dela 30 Maiu a. c., din care se vede: 1. S’a pertractat hârtia comitetului central Nr. 722—1897, prin care se recearcă despărțământul, ca să înainteze suma de 106 fl. 43 cr., re- ținută peste budget. Fiind suma aceasta adunată pentru ajutarea înfi- ințării unei școale române în D.-S.-Mărtin, s’a decis a se trimite la consistoriul metropolitan din Blaj, iar recepisa poștală se înaintează ca dovadă la comitetul central. 2. Se constată, că lista membrilor, trimisă dela biroul Asociațiunii, nu e exactă: dl V. Zehan figurează ca membru pe viață, deși e fundator, iar dl P. Nireșteau, preot gr. cat. în Ernut, lipsesce, deși și-a plătit taxa pe 1897. 3. Se decide a se țîne adunarea cercuală la 11 Iulie a. c. în D.-S.-Mărtin. Deși în procesul verbal al adunării cercuale dela 19 Iulie 1896 și în procesele verbale ale ședințelor comitetului cercual dela 18 August 1896 și 15 Au- gust și 28 Decembre 1897 nu este indicată hotărît menițiunea sumei de 106 fl. 43 cr., pentru a fini odată această chestiune, comitetul central abstă dela pre- tensiunea sa; dar se observă, că, pentru evitarea astorfel de încurcături, comitetul cercual să nu mai iee în procesele sale verbale și astfel de întreprinderi, cari nu privesce direct pe Asociațiune sau pe des- părțământ. Relativ la lista membrilor se constată, că în adever dl V. Zehan e membru fundator și că dl P. Nireștean și-a plătit taxa pe 1897; greșala din Transilvania, Partea oficială. 57 urmă provine din faptul, că în procesul verbal al ședinței comitetului cercual dela 15 August 1897 i-s’a omis numele. Lista membrilor se rectifică în acest sens. Terminul ținerii adunării cercuale se ia spre scire. 143. (289—1898). în firul hârtiei comitetului central Nr. 198- 1898 Ana Joanette născ. Gomboș răspunde, că pentru rămasul lui loan lancu oferă. 1800 fl. Prețuirea acestui lăsăment se încredințează unei comisiuni compusă din dnii: Mihaiu Gomboș, losif Gomboș și loan Ciama. D. u. s. I. St. Șuluțiu m. p. Dr. I. Beu m. p., secretar II. S’a verificat. Sibiiu în 11 Iunie 1898. loan V. Russu m. p. L. Simonescu m. p. 0. Tilea m. p. Nr. 352 -1898. PROCESVERBAL din j Iulie 1898. Ședința ordinară a comitetului central al Asociațiunii. 9 Președinte: Dr. Ilarion Pușcariu, v.-preș. Asociațiunii. Membrii presenți: Zacharia Boiu, Partenie Cosma, loan Crețu, Dr. Corn. Diaconovich, loan V. Russu, Leontin Simonescu, On. Tilea, N. Togan. Notar: Dr. Ilie Beu, secretar II. 144. Pentru verificarea procesului verbal al ședinței de adi Se designează dnii: Partenie Cosma, I. Crețu și N. Togan. 145 (686—1897). Comisiunea exmisă prin conclusul Nr. 187 din 1897 presentează un Proiect de regulament pentru adunările generale ale Asociațiunii. Se primesce în textul alăturat acestui proces verbal. 146. (348—1898). Secretarul I atrage atențiunea comitetului central la conclusele adunărilor generale din Lugoș și Mediaș referitoare la literatura calen- 58 Transilvania. Partea oficială. a _______________________________________________________________________. 1 1 daristică română și propune, ca la cas dacă comitetul ar afla de lipsă a lua âncă în anul acesta disposițiuni pentru înaintarea acestui ram li- terar, care de' altmintrelea în anii din urmă a luat un avent îmbucurător atât cu privire la cantitatea cât și la calitatea producțiunii, — să decidă editarea sub egida Asociațiunii a unui calendar de familie, care pe lângă bucăți literare alese să ofere publicului cetitor, și mai ales celui dela țară, și acele cunoscințe și instrucțiuni folositoare pentru trebuințele dilnice, cari se găsesc în calendarele străine. Comitetul central, avend în vedere avântul îm- bucurător, ce l-a luat literatura noastră calendaristică în anii din urmă, avent asigurat deocamdată prin concurența editorilor, nu află de lipsă a lua de astă- dată mesuri de încuragiare, fie prin premii ori prin editarea unui calendar nou, ci se mulțămesce cu îm- bunătățirile, ce se fac în acest ram al literaturii din inițiativă privată. 147. (343—-1898). Oficiul de cassă presentează rațiociniul și inventarul pe 1897. Se predau unei comisiuni compuse din dnii: Partenie Cosma, losif St. Șuluțiu și On. Tilea, care va avâ să revadă și proiectul de budget pe 1899, precum și rațiociniul școalei de fete pe anul școlar 1897—98. 148. (349—1898). La propunerea presidiului Asociațiunii Comitetul central statoresce terminul ținerii adu- nării generale pe 27 și 28 August a. c. 148 a). Fiind timpul înaintat, iar cele mai multe din obiectele puse la or- dinea cțilei neresolvite, ș Se decide ținerea unei ședințe extraordinare în ' cțiua de mâne cu începere la 4 oare p. m. fără invitări none. D. u. s. Dr. II. Pușcariu m. p., Dr. Ilie Beu m. p., v.-președ. secretar II. S’a verificat. Sibiiu în 12 Iulie 1898. Partenie Cosma m. p. loan Crețu m. p. Nicolau Togan m. p. Transilvania. Partea oficială. 59 Aclns la Procesul verbal din 7 Iulie 1898. PROIECT DE REGULAMENT pentru adunările generale ale Asociațiunii pentru literatura română și cultura poporului român. Timpul și locul. §• 1. Adunarea generală ordinară a Asociațiunii se ține în semestrul al doilea al fiecărui an, iar adunările generale extraordinare când cer îm- prejurările. Locul adunării generale ordinare se fixează prin însăși adunarea generală ordinară premergătoare, iar al adunărilor generale extraordinare prin comitetul central. piua adunărilor generale o stabilesce în totdeauna comitetul cen- tral. (Statute §. 16}. Convocarea. §. 2. Convocarea adunării generale se face prin comitetul central și se publică în foile române din patrie cu cel puțin 15 dile înainte. (Statute §§ 16 și 19). Adunarea generală se va anunța prin comitetul central la autorita- tea politică competentă. (Statute §. 16 și 19). Membrii. §• 3. Membrii adunărilor generale sunt toți membrii fundatori, pe viață și ordinari ai Asociațiunii cu vot decisiv; membrii onorari și corespon- denți au numai vot consultativ. (Statute §. 16}. Biroul. §• 4. ' Președintele adunărilor generale este președintele Asociațiunii, în cas de împedecare vice-președintele, iar când și acesta ar fi împedecat: cel mai în etate dintre membrii presenți ai comitetului central. Notarul adunărilor generale este secretarul II al Asociațiunii, în cas de împedecare substitutul acestuia. (R. i. C. c. §. 30). Votul. §• 5. Votul se exerciază în persoană; dintre persoanele juridice numai societățile anonime pot fi respresentate prin mandatari. (Statute §. 16). Vot decisiv au numai acei membri, cari și-au achitat taxele înainte de deschiderea adunării generale și sunt în posesiunea biletului de le- gitimare. 60 Transilvania. Partea oficială. Ordinea (țilei. §. 6. In adunările generale se pot desbate numai obiectele înșirate în convocator și cele anunțate la comitetul central conform §. 17 i) al Sta- tutelor (§. 8.J. Discuțiunea urmează în ordinea stabilită în convocator. Obiecte religioase și politice nu se pot discuta (Stat. §. 4<, de'ase- mene nu pot fi obiect al desbaterilor scopul și caracterul Asociațiunii. (St. §. 18). §• 7- Propuneri independente, venite dela despărțăminte, ori dela mem- brii Asociațiunii, se pot discuta și decide numai dacă acele au fost pre- sentate comitetului central cel puțin cu 8 cjile înainte de adunarea ge- nerală. (St. §. 17 i). Discuțiunea. §• 8. Pentru discuțiune membrii se anunță la notar și președintele le dă cuvânt în ordinea, în care s’au anunțat. Stă însă în voia celui anunțat a ceda altuia rândul seu de vorbire. Un vorbitor nu poate vorbi la aceeași chestiune decât numai odată. Propunătorul însă, după încheierea desbaterii, mai poate lua odată cu- vântul pentru apărarea propunerii sale. §. 9. Vorbitorul e dator a se ținâ de obiectul discuțiunii, încungiurând personalitățile, este însă în drept a cere să nu fie întrerupt în vorbire Pe vorbitorul, care se abate dela obiect sau face personalități, sau va- temă demnitatea corporațiunii, președintele îl îndrumă la ordine. La cas când vorbitorul persistă în abaterea sa, președintele îi detrage cuventul în acest obiect, și dacă și la alt obiect cade în aceeași eroare, președin- tele îi poate detrage cuventul pentru restul ședinței. în chestiune personală se dă cuventul membrilor atinși prin un vorbitor, imediat după-ce acesta și-a terminat discursul. Sub asemenea titlu însă nu se poate vorbi în meritul obiectului ce se pertractează. §. 10. Președintele nu participă la discuțiunile meritorie, ci dă numai in- formațiuni și deslușiri când i-se cer. Dacă ar voi totuși să iee parte în desbatere, are să predee presidiul. încheierea discuțiunii. §. 11. Dacă în decursul desbaterii se cere încheierea discuțiunii sau amâ- narea ei pe altă ședință, aceasta se pune imediat la vot; dacă nu se pri- mesce, se continuă discuția. Transilvania. Partea oficială. 61 Propuneri. §• 12. Propunerile pentru amânare, pentru încheierea discuțiunii, pentru trecerea la ordine, pentru respingere, pentru trimitere la o comisiune se pot face verbal. Alte propuneri, referitoare la obiectele dela ordinea dilei, pentru a pute fi discutate trebuesc formulate în scris. Propuneri independente de ordinea dilei cad sub disposițiunea §-lui 7. §. 13. Fiind discuția terminată, președintele, înainte de a pune chestiunile la vot, ordonează cetirea propunerilor. Concluse. §. 14. Adunarea generală decide de regulă prin majoritatea voturilor mem- brilor presenți, iar în cas de paritate de voturi decide președintele, care, cu excepțiunea votării secrete, de regulă nu votează. (Stat. §. 18). Modificarea statutelor se poate decide numai prin majoritate de ²/₃ ale membrilor presenți. (St. §. 18). Votarea. §• 15- La vot se pun mai întâi contrapropunerile, anume cele mai înde- părtate mai întâi, neprimindu-se aceste, propunerea principală se declară primită. §• 16. Votarea se face de regulă prin sculare sau prin ridicarea mânii. Cerend 20 membrii în scris, se ordonează votare nominală. Votare secretă. §. 17. In chestiuni privitoare la persoane numite se votează totdeauna în secret. Cerend 20 membri se ordonează în ori-ce chestiune votare secretă. Alegeri. §• 18- Alegerile se fac prin votare secretă. Interpelațiuni. §. 19. Interpelațiuni sunt a se notifica președintelui în scris, cel puțin cu 3 cjile înainte de adunarea generală, și se desvoltă imediat după des- chiderea ședințelor. Adunarea generală ia act fără desbatere și fără vo- tare de respunsul președintelui. (St. §. 17, ni). 6 62 Transilvania. Partea oficială. Vot separat. §. 20. Protest sau vot separat în contra unui conclus nu este admis. Comisiuni. §• 21. Adunarea poate exmite din sinul seu comisiuni pentru pregătirea substratului discuțiunilor. Comisiunile au să se constitue, alegendu-și un președinte și un referent. Președintele convoacă și conduce ședințele comisiunii și supraveghiază discuțiunile în sensul §-lui 10. Comisiunile pot lucra numai fiind de față majoritatea membrilor lor. Ele pot cere informațiuni dela organele Asociațiunii și au să pre- sinte adunării generale în toate chestiunile, ce li-s’au încredințat, pro- puneri motivate. Referentul are să-și presinte referada totdeauna în scris. Proces verbal. §. 22. Despre ședințe notarul adunării generale poartă proces verbal, în care se înseamnă obiectele pertractate, în extras, și conclusele. în cașuri de deosebită importanță se înseamnă și eventualele pro- puneri și motivări în punctele de căpetenie. La cererea propunătorului se introduce în procesul verbal și o propunere cădută, dacă aceea îna- inte de votare a fost presentată în scris. §• 23. Verificarea. Verificarea proceselor verbale se fac prin o delegațiune, care se exmite la finea ultimei ședințe a adunării generale din sinul acesteia. Modificări. §• 24. Acest regulament întră imediat în vigoare și se poate modifica numai prin majoritate de doue treimi, însă și în acest cas regulamentul modificat se poate aplica numai în adunarea generală următoare. Din ședința comitetului central al Asociațiunii pentru literatura română și cultura poporului român, ținută la 7 Iulie 1898. Transilvania. Partea oficială. 63 Nr. 352—1898. PROCES VERBAL •din 8 Iulie 1898. Ședința extraordinară a comitetului central al Asociațiunii. Președinte: Dr. Ilarion Pușcariu, v.-preș. Asociațiunii. Membrii presenți: I. Crețu, Partenie Cosma, Dr. C. Diaconovich, losif St. Șuluțiu, On. Tilea și N. Togan. Notar: Dr. Ilie Beu, secretar II. 149. Pentru verificarea procesului verbal al ședinței de acli Se designează d-nii: I. Crețu, Partenie Cosma și N. Togan. 150. (279-1898). Dl ioan Georgescu, învățător în Scoreiu, cu scrisoarea sa din 28 Maiu a. c. cere, ca Asocisțiunea să tipărească în a doua ediție, revăzută și întregită, scrierea sa „Povestiri economice", publicată la 1894. Comitetul central, în vederea insuficienței mij- loacelor, de cari dispune pentru publicațiuni, nu se poate angaja la retipăriri de opere publicate, ci tre- bue să sprijinească în primul rând producțiunea lite- rară nouă. 151. (335—1898). Dl Dr. G. Alexici cu data 9 Aprilie a. c. oferă în schimb 24 opuri din biblioteca sa și promite a trimite și anii, ce ne lipsesc din foaia „Poporul", cum și o colecțiune de poesii poporale din 1831 (manuscris). Oferentului i-se acoardă pentru cărțile sale din bi- blioteca Asociațiunii opurile, ce se găsesc în câte 2 exemplare, iar din „Transilvania" anii de cari dispune âncă biblioteca, cu observarea că la fascicolii oferiți din „Romănische Revue“ nu se reflectează. 152. (291—1898). „Cassa de păstrare (reuniune)" în Seliște se înscrie în lista membri- lor fundatori ai Asociațiunii cu fl. 200 solvibili în 10 ani consecutivi. Prima rată de 20 fl. s’a trimis la cassa Asociațiunii. • „Cassa de păstrare (reuniune)" în Seliște se pri- mesce membru fundator și după solvirea întregei taxe se va provede cu diplomă. Primirea sumei de 20 fl. se confirmă. 6* 64 Transilvania. Partea oficială. 153. (292—1898). Direcțiunea institutului de economii și credit „Sentinela" trimite 2 acții proprii â 50 fl., ca venitele lor să se folosească pentru fondul Casei ■ naționale. Amintesce totodată, că dacă s’ar concede plătirea taxei de fun- dator al Casei naționale în 10 rate anuale, va face proximei adunări ge- nerale propunere în acest sens. Comitetul central ia act cu plăcere de donațiu- nea „Sentinelei⁴⁴ și concede plătirea taxei de fundator în 10 rate anuale. 154. (293—1898). Direcțiunea despărțementuiui / (Brașov) înaintează procesul verbal al ședinței comitetului cercual dela 30 Maiu a. c., în care s’au pertractat afaceri curente și a comunicat directorul despărțământului, că s’au înscris membri ordinari și au solvit taxa pe 1898 d-nii: I. Hamzea și I. Tecu- lescu, preoți în Râșnov, George Ilie și I. Pufu, comercianți în Brașov, iar 4 membri ajutători au contribuit 6 fl. S’a încassat deci fl. 2(5, care sumă s’a expedat la cassa centrală. Procesul verbal al ședinței comitetului cercual dela 30 Maiu a. c. se ia spre scire. D nii I. Hamzea, I. Teculescu, George Ilie și I. Pufu se declară mem- bri ordinari. Primirea sumei de fl. 26 se confirmă. 155. (296—1898). Directorul despărțementuiui XI (Blaj) își presentează raportul anual pe 1897. Spre scire. 15tt. (297—1898). Direcțiunea despărțementuiui 1/ (Seliște) înaintează procesul verbal al adunării cercuale ținută la 7 Iunie în Apoldul inferior. Se constată ur- mătoarele: 1. S’a luat spre scire raportul comitetului cercual despre ac- tivitatea sa în 1897. 2. S’a decis a se acoperi trebuințele anului curent în suma de 59 fl. 13 cr. din depunerea despărțământului de 154 fl. 87 cr., care împreună cu interesele pănă la 1 Iulie a. c. face 159 fl. 13 cr., iar restul de 100 fl. să se trimită la cassa centrală. 3. S’a votat budgetul pe 1899 la intrate și eșite cu 64 fl., luându-se de basă suma tuturor per- cepțiunilor cu 320 fl. 4. S’au încassat: a) dela membri vechi pe 1898 fl. 105; 6) dela membri noi I. Lazar și 1. Oreștean, preoți în Apoldul in- ferior, însoțirea de credit din Apoldul inferior, P. luga jun., preot în Tilișca, Adam Micu, notar în Poiana, Ilie Dobrotă, preot în Poiana, Oc- tavian Berghezan, notar în Aciliu, câte 5 fl. în total 35 fl.; c) dela 22 membrii ajutători 24 fl.; d) dela dl Daniil Stroia, proprietar în Mercurea, care s’a înscris membru pe viață, 5 fl. Suma încassărilor a fost deci de Transilvania. Partea oficială. 65 174 fl., care sumă s’a trimis la cassa centrală. 5. S’au ales 2 represen- tanți ai despărțământului la adunarea generală a Asociațiunii în persoana d-lor N. Hențiu, notar în Săliște, și Valeriu Miilea, notar în Tilișca. 6. S’a ales comitetul cercual pe un nou period de trei ani: director dl Dr. N. Calefariu, iar membri în comitet d-nii P. Dragits, D. Vulc, O. Herța, loachim Muntean, Valeriu Miilea și Dionisiu Decei. La cassa centrală s’a mai trimis și suma de 100 fl. (prin act. Nr. 346—1898). Procesul verbal al adunării cercuale dela 7 Iunie a. c. se ia spre scire. Decisul relativ la acoperirea trebuințelor anului curent din suma de 154 fl. 87 cr. se aproabă, asemenea și budgetul pe 1899. D-nii I. Lazar, I. Oreștean, însoțirea de credit din Apoldul inferior, P. luga, iun., Adam Micu, llie Dobrotă și Octavian Bergliezan se declară membri ordinari. Ale- gerea comitetului se aproabă. Se confirmă primirea sumei de 274 fl., precum și a celei de 5 fl. — dela dl Daniil Stroia, care se va declara membru pe viață după solvirea taxei statutare. 157. (298—1898). In legătură cu hârtia comitetului central Nr. 595 din 1897 inspec- torul reg. de scoale din Sibiiu aduce la cunoscință, că conform rescriptu- lui ministerial Nr. 13649 —1898 ordinațiunea Nr. 48460 dela 10 August 1897, relativ la examenele private dela școalele civile, se referă și la școala Asociațiunii, în consecuență pe viitor nu se mai pot ține examene private. Comitetul central dă expresiune regretelor sale, că ministrul nici în vederea motivelor aduse de co- mitetul central nu s’a vecjut îndemnat a întregi or- dinațiunea Nr 48460 din 1897 în acel sens, că numai atunci nu se pot depune examene private la o școală civilă privată, când școalele civile comunale și de stat din cercul respectiv au aceeași limbă de pro- punere ca școala privată. — Hârtia inspectorului școlar se comunică cu direcțiunea școalei spre aco- modare. 158. (299-1898). Direcțiunea școalei civile de fete înaintează procesul verbal al conferenței corpului didactic dela 8 Iunie a. c., în care 1. s’au pertractat afaceri cu- rente ; 2. s’a decis a se ține încheierea anului școlar, cu abatere dela pro- gramul stabilit, Sâmbătă în 25 Iunie a. c. la 4 oare d. a.; 3. s’a presentat 66 Transilvania. Partea oficială. planul de oare pe anul școlar 1898—99, compus de directorul școalei conform planului de învățământ, cu singura exepțiune că în cl. IV pen- tru limba română s’au statorit 4 oare la săptămână; ]a propunerea pro- fesorului I. Popovici însă pentru Geografie în cl. IV se statoresce numai 1 oară; 4. pentru ase pute separa o odaie, în care să se așede aparatele fisicale și chemice, s’a decis a se ruga comitetul central, ca să destineze drept locuință pentru profesoarele Eug. lovescu și M. Cioban cele 2 odăi din edificiul propriu al Asociațiunii, cari aveau menirea a servi spre isolarea elevelor atacate de morbi infecțioși. Procesul verbal al conferenței corpului didactic dela 8 Iunie a. c. se ia spre scire; schimbarea ter- minului încheierii anului școlar se aproabă, dar nu se poate încuviința schimbarea destinațiunii odăilor amintite, ci se îndrumă direcțiunea școalei, ca să caute modalitatea potrivită pentru a găsi o odaie disponibilă în însuși edificiul școalei. 159. (301—1898). Dl Dominic Ratiu, funcționar de bancă, s’a înscris membru ordinar și a solvit taxa de 5 fl. pe 1898. Dl Dominic Rațiu se declară membru ordinar și primirea taxei pe 1898 se confirmă. 160. (305—1898). Răspunzând hârtiei comitetului central Nr. 216—1898, magistratul orășenesc aduce la cunoscință, că a dat mandat oficiului edil, ca să re- pareze părțile defectuoase ale zidului Soltisch-Park. Despre dărâmarea lui nu poate fi vorba, de oare-ce raportul de proprietate nu este clarificat. Spre scire. 161. (306-1898). Direcțiunea despărțământului II. (Bran) înaintează procesul uerbai al adunării cercuale ținută la 7 Iunie a. c. în Poiana Mărului. Din acesta se vede: 1. S’a presentat și luat spre scire raportul despre activitatea comitetului cercual dela adunarea cercuală din 1897 pănă la cea actuală și s’a dat comitetului absolutoriu relativ la socoteli. Budgetul anului 1899 s’a stabilit la venite și spese cu fl. 200. 2. S’a cetit disertațiunea „Monografia comunei Poiana Mărului", de loan Vodă. 3. S’a încassat a) dela membri noui 75 fl. și anume câte 5 fl. dela dnii: G. Urdea, prim-pretor în Bran, Ilarie Plotogea, preot în Tohanul nou, Moise Moșoiu din Tohanul nou, Anton Cosma dm Bran, Miron To- toiu din Poarta, Haralampie Ungur, Spiridon Bălăscaiu, Moise M. Popa Transilvania. Partea oficială. 67 și N. V. Pop din Tohanul vechiu, N. Pană, N. Sperchez, I. St. Coleș, I. St. Străvoiu, Stan St. Străvoiu și Aron Pană din Zernesci; b) dela membri vechi 97 fl.; e) dela membri ajutători 52 fl. și d) din o colectă făcută între locuitorii din Poiana Mărului 42 fl. 40 cr. — în total 276 fl. 40 cr. 4. Dna Reveica Vodă, soție de notar, a oferit un premiu de 10 fl. pentru cel mai frumos lucru de mână femeesc. 5. Dl Moise Brumboiu a cerut un ajutor pentru completarea bi- bliotecei poporale din Tohanul vechiu. S’a decis a se recomanda această cerere la comitetul central. 6. La propunerea membrului loan Vodă s’a decis a se da un aju- tor de 25 fl. unui învățăcel-meseriaș din Poiana Mărului. 7. S’a decis a se da învățăcelului zidar Negus Șelariu din Zer- nesci un ajutor din suma de 50 fl. votată în adunarea cercuală din 1897. 8. Delegați pentru adunarea generală a Asociațiunii s’au ales dnii N. Garoiu și Dr. lancu Mețian. 9. S’a ales un nou comitet cercual pe trei ani și anume director dl N. Garoiu, iar membri în comitet dnii: I. Dan, protopop onorar, Dr. lancu Mețian, Moise Brumboiu, I. Vodă, suplenți dnii: Moise Mieu și N. V. Pop. La cassa centrală s’a trimis suma de 276 fl. 40 cr. Totodată înaintează și conspectul agenturelor și procesul verbal al ședinței comitetului cercual dela 7 Iunie a. c., în care comitetul s’a con- stituit alegendu-se vice-director dl I. Dan, cassier dl Dr. lancu Mețian, notar dl I. Străvoiu și controlor dl N. Pană. Procesul vorbal al adunării cercuale dela 7 Iu- nie a. c. se ia spre scire; conclusele aduse se aproabă. De donațiunea dnei Reveica Vodă se ia act cu plă- cere. Dnii Gr. Urdea, II. Plotogea, M. Moșoiu, Ant. Cosma, Miron Totoiu, Haralampie Ungur, Spiridon Bălăscaiu, M. M. Popa, N. V. Pop, N. Pană, N. Sper- chez, I. St. Coleș, I. St. Strevoiu, Stan St. Strevoiu și Aron Pană se declară membri ordinari. Cererea referitoare la ajutorarea bibliotecilor poporale se va pertracta ca obiect de sine, în consecuență și a dlui M. Brumboiu. Alegerea comitetului se aproabă. Pri- mirea sumei de 276 fl. 40 cr. se confirmă. Procesul verbal al ședinței comitetului cercual dela 7 Iunie a. c. asemene se ia spre scire și con- stituirea comitetului se aproabă. 68 Transilvania. Partea oficială. 162. (307—1898). Direcțiunea despărțementuiui XIV. (Cluj) în urma recercării comitetului central Nr. 271 din 1898 înaintează un exemplar din statutele fostei so- cietăți universitare „lulia", constatând că averea rămasă dela aceasta se compune din o bibliotecă și un capital de 2324 fl. 40 cr., cari în sensul §-ului 23 al statutelor amintite au avut să treacă la despărțement. In conformitate cu § 23 al statutelor fostei so- cietăți „Iulia“ și § 40 al statutelor Asociațiunii co- mitetul central decide: ca direcțiunea despărțemen- tuiui fără amânare să iee averea din chestiune în primire dela Casina română din Cluj, biblioteca, al cărei inventar să se trimită la comitetul central, să rămână în administrația despărțementuiui, iar capita- lul să se trimită la cassa centrală. Acest fond se va folosi, la propunerea despărțementuiui, spre scopurile indicate în §-ul 23 de mai sus. 163. (308—1898). Direcțiunea școalei ciuite de fete înaintează procesul verbal al conferen- ței corpului didactic dela 16 Iunie a. c., în care, pe lângă unele curen- ții, s’a primit definitiv planul de oare pe 1898 - 99, reservându-și corpul profesoral a reveni asupra lui în Septembre, dacă se vor afla scăderi; și s’a decis a se ruga comitetul central, ca să casseze ventilațiile ne- trebnice din edificiul școalei și să dispună tencuirea boltiturei de sub cancelaria directorului. La planul de oare se observă, că acela se abate dela planul de învățământ, stabilind în cl. IV civ. numai 1 oară în loc de 2 pentru studiul Geografiei. Procesul verbal se ia spre scire; planul de oare se aproabă cu observarea că Geografia va ave să se predea în cl. IV. civ. în 2 oare pe săptămână, a 2 oară se fixează pe Vineri 11 — 12 h. Se decide cas- sarea ventilațiilor netrebnice și tencuirea boltiturei amintite; cu executarea acestei lucrări se încredin- țează economul Asociațiunii în conțelegere cu direc- țiunea școalei. 164. (309—1898). Dl Alexandru Lebu, proprietar în Sibiiu, s’a încris cu 1000 fl. în lista fundatorilor Casei naționale. Taxa o va solvi în 4 rate anuale, prima rată a și depus-o la cassa Asociațiunii. De înscrierea dlui Al. Lebu se ia act cu plăcere și se confirmă primirea sumei de 250 fl. Transilvania. Paarteo ficială. 69 165. (314—1898). Direcțiunea despărțementului I. (Brașov) înaintează procesele uerbale ale ședințelor comitetului cercual dela 15 și 23 Iunie a. c. In prima ședință a) a raportat dl Gr. Maior, că s’au constituit agen- turele din Codlea și Gliimbav; b) cassierul a împărtășit, că în urma ape- lului publicat s’a inscris un număr însemnat de persoane ca membri ai Asociațiunii, dintre cari și-au solvit taxele; d-na Elena A. Popovici 100 fl. ca membră pe viață, dnii Dumitru Platoș, croitor, Grigorie Birea, comerciant, loan 0. Pauțu, profesor, Radu Ardelea, funcț. de bancă, și dna Eufemia Kertsch câte 5 fl. ca membri ordinari, iar dela 6 membri ajutători s’au încassat 6 fl., în total 131 fl., c) și s’a decis a se ține adu- narea cercuală la 26 Iunie a. c. în Brașovul vechiu, pentru care s’a și stabilit ordinea de di. In a doua ședință s’au pertractat afaceri curente și a) a împărtășit dl Corn. Aiser, că s’a reconstituit agentura din Feldioara și s’au consti- tuit nouSle agenture din Rotbav și Măeruș; &) cassierul a comunicat, că a încassat 2 fl. dela 2 domni; c) s’a presentat raportul cassei, pro- iectul de budget și raportul general, ce sunt a se așterne adunării cer- cuale; d) s’a primit propunerea dlui Gr. Maior, ca să fie rugat comite- tul central a statori în budgetul anului viitor o sumă corăspundătoare pentru înființarea de biblioteci poporale și pentru organisarea de prele- geri poporale în comune. La cassa centrală s’a expedat 133 fl. Procesul verbal al ședinței comitetului cercual dela 15 Iunie a. c. se ia spre scire; dna Elena A. Popovici se declară membră pe viață, iar d-nii: D. Platoș, Gr. Birea, I. C. Panțu, R. Ardelea și d-na Euf. Kertsch membri ordinari. Terminul ținerii adu- nării cercuale se aproabă. Asemenea se ia spre scire procesul verbal al ședinței comitetului cercual dela 23 Iunie a. c. Chestiunea ajutorării bibliotecelor po- porale se va pertracta ca obiect de sine. 166. 1316—1898). SUuia Giora, elevă în cl. I. civ., legitimează progresul în studii în anul școlar 1897—98 și se roagă a i se lăsa stipendiul de 40 fl. din fun- dațiunea „Dr. loan Moga" și pe viitor. Legitimarea se ia spre scire și cererea se încu- viințează. 167. (317-1898). Direcțiunea școalei civile de fete înaintează procesul verbal al conferen- ței corpului didactic dela 20 Iunie a. c., în care s’au stabilit clasifica- 70 Transilvania. Partea oficială. țiunile pe anul școlar 1897—98. Au fost clasificate în cl. I. 16, cl. II. 22, în cl. III 21, în cl. IV. 19 — în total 78 eleve, dintre cari 71 se promovează, iar 7 au primit note insuficiente: 3 în cl. II, 1 în cl. III și 3 în cl. IV. Două eleve nu s’au putut clasifica, repâșind în decursul anului din causă de morb. Absențiile au fost în număr remarcabil: în clasa I. 130 scuzate ; în clasa II. 100 „ în clasa III. 128 „ și 5 nescuzate; și în clasa IV. 225 „ și 7 „ Cursul complementar a fost frecuentat de 9 eleve. Spre scire. 16S. (318—1898). Elena Iordan din Sibiiu se roagă, ca fiica sa Maria, elevă externă în cl. II. civ., să fie dispensată de jumătatea didactrutui pe anul școlar 1897—98. Cererea nu se poate încuviința. 169. (319—1898). Dl Rubin Patita, advocat în Alba-Iulia dăruesce pentru museul Aso- ciațiunii 7 monete vechi de argint și de aramă. Donațiunea se primesce cu mulțămită. 170. (322 — 1898). Direcțiunea despărțementului XI (Blaj) înaintează procesul uerbal al șe- dinței comitetului cercual dela 26 Iunie a. c., în care 1. s’au pertractat afaceri curente, 2. s’a decis a se recerca comitetul central, ca la o nouă arondare a despărțămintelor să scoată din despărțământul XI cercul pre- torial Mureș-Uioara și să formeze un nou despărțământ, și 3. s’a hotărît a se ține adunarea cercuală la 1 Angust a. c. în Veza. Procesul verbal se ia spre scire; de dorința re- lativă la o noua arondare a despărțementului XI se va ține cont. Terminul adunării cercuale se aproabă. 171. (323-1898). Direcțiunea despărțementului Vii (Hațeg) înaintează procesul uerbal al ședinței comitetului cercual dela 26 Iunie a. c., în care s’au pertractat afaceri curente și s’a statorit programa adunării cercuale, care se va ține la 10 Iulie a. c. în Densuș. Procesul verbal se ia spre scire; terminul și pro- grama adunării cercuale se aproabă. 172. (324-1898). în legătură cu hârtia comitetului central Nr. 77 din 9 Iunie a. c. direcțiunea institutului „Albina" aduce la cunoscință, că a decis, că dacă Transilvania Partea oficială. 71 Asociațiunii îi va succede a exopera dela guvern facultatea de a aranja o loterie cu câștiguri în numerar sau efecte publice, institutul va primi finanțarea, dacă însă loteria va fi numai de obiecte de valoare, Asocia- țiunea va pute să o aranjeze însăși, institutul însă și în acest cas va da tot concursul său la vendarea losurilor, — în ambele cașuri numai pe lângă restituirea speselor efective. Se încredințează biroul Asociațiunii cu întreprin- derea pașilor necesari pentru a exopera dela guvern concesiunea loteriei. 173. (326—1898). în urma concursului publicat la 12 Maiu a. c. sub Nr. 261 —1898 pentru ocuparea postului de secretar /. au întrat trei cereri, dintre cari însă numai una, a d-lui Dr. Cornel Diaconovich, corespunde condițiuni- lor de concurs. Comitetul central decide a recomanda adunării generale pe dl Dr. Cornel Diaconovich. 174. '(328—1898). Direcțiunea școalei civile de fete înaintează procesul verbal al confe- renței corpului didactic dela 27 Iunie a. c., în care 1. s’au pertractat afaceri curente; 2. a comunicat directorul, că dșoara Maria Dogee a dă- ruit 4 fl., ca să se cumpere manuale pe sama elevelor sărace; 3. s’a decis, ca examenele de emendare să se țină în 3 Septembre a. c., cele de primire în 5, iar în 6 să se înceapă prelegerile. Procesul verbal se ia spre scire și hotărîrile con- ferenței se aproabă; de donațiunea dșoarei Dogee se ia act cu plăcere. 175. (350—1898). Dl losif St. Șuluțiu, delegatul comitetului central, raportează despre resultatul examenelor publice dela școala civilă de fete. Spre scire. 176. (329—1898). Dl Coriolan Bredicean, advocat în Lugoș și delegat al comitetului central pentru organisarea unui despărțement în părțile Lugoșului, aduce la cunoscință, că a convocat adunarea de constituire pe 11 Iulie a. c. Recomandă totodată înființarea de despărțeminte în Caransebeș, delegat dl protopop Andreiu Ghidiu, în Oravița, delegat dl advocat Ilie Trăită, în Bogșa, delegat dl advocat I. Budințan din Bogșa germană, în Timi- șoara, delegat dl protopop Dr. Traian Putici, în Panciova, delegat dl advocat Dr. Alex. Bireescu, și în St.-Miclăușul-mare, delegat dl Dr. Ne- stor Oprean. 72 Transilvania. Partea oficială. însciințarea dlui Cor. Bredicean se ia cu plă- cere spre scire; propunerea relativă la înființarea de noue despărțeminte se primesce, dar se observă, că înființarea unui despărțement în părțile Panciovei s’a decis deja în ședința dela 3 Februarie a. c., prin conclusul Nr. 31 și cu organisarea acestuia s’a în- credințat dl Triton Miclea. Cu organisarea celorlalte despărțeminte se încredințează dnii propuși, cari se recearcă a efectul organisarea pănă la finea lui Sep- tembre a. c.; la cas ca unul sau altul să nu poată primi, să binevoiască a încunoscința comitetul cen- tral în terminul cel mai scurt. 177. (330-1898). Societatea academică social-literară ,,Carmen Sy!va“ se roagă pentru acordarea unui ajutor. Nedispunend Asociațiunea de fonduri cu astfel de menire cererea nu se poate încuviința. 178. (331—1898'. Dl Rubin Patița, advocat în Alba-Iulia, dăruesce Asociațiunii: 18 piese monetă veche, 1 medalie comemorativă și 5 bucăți de diferite obiecte romane. De donațiunea dlui Rubin Patița se ia act cu plăcere. 179. (332—1898). Direcțiunea despărțementuiui Vi (S.-Sebeș) înaintează procesele verbale ale ședințelor comitetului cercual dela 6 Maiu și 30 Iunie a. c. In prima s’au conferit 4 stipendii â 10 fl. la învățăcei meseriași și s’a decis, ca adunarea cercuală să se țină în S.-Sebeș la 1 August a. c. în a doua s’a statorit programa adunării cercuale. 1 Ambele procese verbale se iau spre scire. J 180. (333 -1898). 1 Direcțiunea despărțementuiui / (Brașov) înaintează procesul verbal al adunării cercuale ținută în Brașovul vechiu la 26 Iunie a. c., la care j aclude raportul general al comitetului cercual, contul cassei, proiectul de budget și lista membrilor; totodată așterne și procesul verbal al șe- dinței comitetului cercual dela 30 Iunie a. c. Din procesul verbal al adunării cercuale se constată: 1. S’au presentat și luat spre scire raportul general despre acti- vitatea comitetului, raportul despre bibliotecele poporale din despărță- mânt și raportul cassierului despre venitele și spesele despărțementuiui. Transilvania. Partea oficiala. 73 2. S’a statorit budgetul pe 1898/99 la intrate și eșite cu 564 fl. 53 cr. 3. S’a hotărît a se propune comitetului central asemnarea celor 20 % din taxele încassate prin despărțământ, adecă suma de 94 fl. 53 cr. 4. S’a decis a se ruga comitetul central, ca în budgetul anului viitor, în afară de cele 20% statutare — să pună o sumă corespunzătoare pen- tru ajutorarea acelor despărțăminte, cari doresc a desvolta o activitate mai intensivă și a înființa biblioteci poporale. 5. Dl B. Baiulescu a înființat 2 premii de câte 10 fl., unul pentru cel mai bun cultivator de pământ în Brașovul vechiu și altul pentru tipărirea unui mic tractat poporal despre însemnătatea industriei de casă și a grădinăritului. 6. S’a înscris membru ordinar dna Maria Câmpian și 44 membri ajutători/ 7. Dl Simion Dămian, membru pe viață al Asociațiunii, a dăruit 25 fl. pentru augmentarea bibliotecelor poporale. 8. Dl V. G-oldiș a propus să se întreprindă o co*lectă pentru înfi- ințarea de biblioteci poporale în toate comunele despărțământului. Dl Ars. Vlaicu recomandă în special colectarea cu discul. Ambele propu- neri s’au predat comitetului cercual spre studiare. 9. Alegerea a doi delegați pentru adunarea generală a Asociațiunii s’a concreclut comitetului cercual. Din procesul verbal al ședinței comitetului cercual dela 30 Iunie a. c. se vede, că s’au pertractat afaceri curente și revenind la propune- rile dlor V. Goldiș și Ars. Vlaicu, făcute în adunarea cercuală, s’a decis a se ruga comitetul central, ca să permită a se face pe teritoriul des- părțământului colecte speciale pe sama bibliotecelor poporale, cari însă să nu cadă în cadrul disposițiilor §-ului 40 din Statute. Procesul verbal al adunării cercuale se ia spre scire, asemenea și proiectul de budget pe lângă ob- servarea, că budgetul se stabilesce totdeauna pe anul solar, prin urmare în cașul de față e a se con- sidera pe anul 1899. Cele 20 % statutare se vor asemna la timpul seu. Chestiunea ajutorării bibliotecelor poporale se va pertracta ca obiect de sine. Dna Maria Câmpian se primesce membră ordinară. De donațiunile dlor B. Baiulescu și S. Dămian se ia act cu plăcere. Asemenea se ia spre scire procesul verbal al ședinței comitetului cercual dela 30 Iunie a. c. și se aproabă colectarea propusă, avend a se face raport 74 Transilvania. Partea oficială. despre sumele intrate și întrebuințarea lor, dar se atrage atențiunea la disposițiile §-ului 6 din Statute. 181. (334—1898). Troian Dragoș, stud. în el. III gitnn. în Bistrița, ligitimeazâ progresul făcut în studii în 1897—98 și se roagă a i-se lăsa stipendiul de 20 fl. și pe viitor. Legitimarea se ia spre scire. Stipendiul nu i-se mai poate lăsa, ci se îndrumă a compete din nou, când se va escrie concurs. 182. (336—1898). Dl Trifon Midea, protopopul Panciovei, încredințat prin conclusul Nr. 31 din 1898 cu înființarea unui despărțement în Torontal, aduce la cunoscință, că s’a pus în conțelegere cu mai mulți bărbați fruntași, cari au constatat, că numai în anul viitor s’ar pute pune o basă solidă or- ganisării unui despărțământ. Raportul dlui Trifon Miclea se ia spre scire; este însă rugat a se considera și mai departe delegat al comitetului și a întreprinde la timpul potrivit pașii de lipsă pentru înființarea unui despărțement în păr- țile Panciovei. 183. (337—1898). Direcțiunea despărțementului XIII (Abrud) anunță ținerea adunării cer- cuale în Zlatna la 17 Iulie a. c. și înaintează procesul uerba! al ședinței comitetului cercual dela 20 Iunie a. c., în care s’au pertractat afaceri curente și s’a fixat terminul adunării cercuale. Insciințarea și procesul verbal se iau spre scire. 184. (339 — 1898). Bibliotecarul Asociațiunii înaintează raportul despre cărțile intrate ia bibliotecă în sem. I. 1898. Spre scire, avend a se publica în organul Aso- ciațiunii. 185. (345—1898). Direcțiunea cassei de economii ᵥFurnica“, societate pe acțiuni în Făgăraș, aduce la cunoscință, că s’a înscris cu 1000 fl. în lista fundato- rilor Casei naționale. Contribuțiunea o va solvi în 4 rate anuale; prima rată în suma de 250 fl. a trimis-o la cassa Asociațiunii. Comitetul central ia act cu plăcere de înscrierea institutului „Furnica⁴⁴ în lista fundatorilor Casei na- ționale și confirmă primirea sumei de 250 fl. Transilvania. Partea oficială. 75 186. (351—1898). Propunerea despărțămintelor I (Brașov și Bran) relativă, la ajuto- rarea bibliotecelor poporale Se predă oficiului de cassă spre opinare, dacă mijloacele Asociațiunii permit, ca în budget să poată întră o dotațiune specială pentru bibliotecele popo- rale afară de cele 20%, ce compet despărțămintelor în sensul §-ului 40 din Statute. D. u. s. Dr. Ilarion Pușcariu m. p., Dr. llie Beu m. p., vice-președinte. secretar II. S’a verificat. Sibiiu în 12 Iulie 1898. Parteniu Cosma m. p. loan Crețu m. p. Nicolau Togan m. p. Nr. 339-1898. CONSEMNAREA publicațiunilor intrate la biblioteca „Asociațiunii pentru literatura română și cultura poporului românu în semestrul I al anului 1898. 1. „Enciclopedia română", voi. I. fasc. 6—8; don. de direcțiune. 2. Dar de Crăciun al „Foii poporului"; don. de adm. foii. 3. Domșa, A. C., Poetul Coșbuc. Disertație. Blaș, 1898; don. de autor. 4. Doctor Romanus, Luptele Românilor. Sibiiu, 1898; don. de red. „Tribunei". 5. Miko L, Memoriu. Manuscript despre Români, ales Biserica lor; don. de Vine. Babeș. 6. Csânki, D. Dr., Hunyadiak kora Magyarorszâgon. VII. es VIII, kot. Budapest, 1894, 1897; cumpărată. 7. „Tribuna". Anul I. — IV. Sibiiu, 1884 —87; cumpărată. 8. „Observatoriul". Anul I.—VII. Sibiiu, 1878—84; cumpărat. 9. „Tribuna¹¹. Anul IV. (lips. Nr. 74,248 și 296); V. (lips. Nr. 119—123, 195, 197-199 și 201); VI. (lips. Nr. 1-98,100-116, 118-132, 134, 136—246); VIL Nr. 1-13, 67, 113 și 201; VIII. Nr. 36, 196, 218, 277 , 282—284 și 286, IX. — XII. (compl.) Sibiiu, 1887—1894. 10. „Meseriașul român". II. 5 și 6. Brașov, 1887. 11. „Foișoara Telegrafului român". Sibiiu, 1877. 76 Transilvania. Partea oficială. 12. „Convorbiri literare". XVI. 1—9 și XVIII. 11—12. Iași, 1882, 1885. 13. ₙAlbina“. X. 1—24. Budapesta, 1875. 14. Conscripția poporului din Gurarîului efectuită în 1785 (nu deplin compl.) 15. Muntean loachim, Monografia comunei Gurarîului. Sibiiu, 1896. Cele de sub Nr. 9—15 don. de loachim Muntean, paroch în Gurarîului. 16. Boletin del Instituto geogrâfico Argentino. XVIII. 7—9. Boe- nos-Aires, 1897; don. de instit. geogr. 17. Ilie Dinurseni, Dotațiunea clerului, 2 ex. Sibiiu, 1898; don. de autor. 18. Budu, T., Viața Sânților. Gherla, 1897; don. de autor. 19. Iulian Devale, Epigrame. Sibiiu, 1898; don. de autor. 20. Lahovari, G. I. et. cons., Marele dicționar geografic al României. Voi. I. fasc. 1. Bucuresci, 1898; don. de societatea geografică. 21. Densușianu, N, Revoluțiunea lui Horia. Bucuresci, 1884; cum- părată. 22. Stoica, S., Dietetica poporală. Brașov, 1897; donată de autor. 23. Foițe alese. Premiu la „Revista Orăștiei." 1898; don. de redacție. 24. M. tud. Akademia, Ertekezesek a torteneti tudomânyok korebol. XVIII. 2—5. Budapest, 1897—98. 25. M. tud. Akadămia, Nyelvtudomânyi kozlemenyek. XXVII. 4. es XXVIII. 1. Budapest, 1897—98. 26. M. tud. Akademia, Ertesito. 96—100. Budapest, 1897—98. 27. M. tud. Akademia, Mathem. es termeszettud. ertesito. XVI. 1. Budapest, 1898. 28. M. tud. Akademia, Emlekbeszedek. IX. 4—5 Budapest, 1898. Cele de sub 24—28 don. de Academia maghiară. 29. „Tribunau din 1887 (necompl.) 30. „Gazeta poporului" din 1887 (lips. Nr. 35 și 38). Timișoara. Cele de sub 29 și 30 în schimb dela înveț. Dumitru Bulicrea. 31. Domșa, D. E. Filotea sau introducerea la viața piă, de sf. Francisc de Sales. Traducere. Sibiiu, 1898 don. de traduc. 32. Sabo, E., Imnuri și ode dedicate Excel. Sale Dr. Victor Mi- hâlyi de Apșa. Sibiiu, 1898; don. de autor. 33. Anuarul I. al Soc. pentru crearea unui fond de teatru român Brașov, 1898; don. de soc. 34. Programa (XII) a școalei civile de fete a Asociațiunii. Sibiiu, 1898. . Sibiiu, în 5 Iulie 1898. Nicolae Togan m. p., bibliotecar. Redactor: Dr. C. Diaconovich Tiparul Tipografiei archidiecesane.