TRANSILVANIA ORGANUL ASOCIAȚIUNII PENTRU LITERATURA ROMÂNĂ ȘI CULTURA POPORULUI ROMÂN. Nr. II—III. Sibiiu, Martie — Aprile 1898. Anul XXIX. IOAN DRAGOS. Biografie de losif Steroa Șuluțiu de Cărpeniș, Motto: „Trecutul e o lumină pusă în present, ca să lumineze viitorul¹¹. Bosquet. O persoană de o soarte tragică și înfiorătoare stă în fața noastră. Un om pe care connaționalii lui din comitatul Bihorului, în Ungaria, îl numiau: om cinstit și de bună credință; Ungurii îl numiau: „Martir al neamului unguresc“; iar Românii ardeleni l-au numit și îl mai numesc pănă în diua de acji: „Trădător". E vorba de catastrofa din Abrud și de persoana principală în acea dramă sângeroasă, de nefericitul loan Dragoș. Am așteptat o jumătate de secol, că doară-doară se va găsi cineva dintre aceia, pentru cari și-a jertfit viața, sau dintre aceia, cari l-au acusat de crima de trădare, ca să-și dovedească aserțiunile și să-i facă „biografia“; dar amar m’am înșelat. între cărturarii de acji se găsesc puțini, foarte puțini, cari se supun unei lucrări obositoare, sau chiar costisitoare, care nu promite un câștig material. Aceasta boală e signatura timpului lipsit de ideal; e generală, de care se plâng și alte popoare. Acest soiu de cărturari, se așteaptă în totdeauna la o ;apreciare“, care se poate calcula în valuta austriacă. Despre un câștig moral, precum și despre o întreprindere pur fi- lantropică, făcută în interesul adevărului istoric, ei n’au nici o idee: „Was kof ich mir dafiir“! Ei! dar dacă cineva se supune la o astfel de lucrare, fie și din cel mai nobil și cel mai desinteresat simțement național, la moment se 3 26 găsesc „cărturari®, cari sciu să-ți spună că, vedi Doamne! altfel și nu așa s’a petrecut cutare, sau cutare episod. Boala românească: invidia, se ivesce, nu ca să îndrepte, căci de așa ceva nu e capace, ci ca să justifice sentința poetului, pronunțată într’un moment de adâncă durere, și de sublimă inspirațiune: „Pe voi ve nimiciră a pismi rentate"! .Rugasem pe regretatul Alexandru Roman, care i-a fost nepot de soră lui Dragoș, să-mi dee unele date biografice despre Dragoș; abia s’a apucat de lucru și cruda moarte l-a răpit. Atunci mi-am dis în cugetul meu: Ei bine, pănă. când să mai aștept; atât eu ca autor, cât și martorii, de cari am să me folosesc, sunt trecuți de 70 de ani. în cjisa. Moțului: „Se apropie funea de pociumb". Se apropie oara, când se va împlini și față cu noi clisa poetului francez: „Preste lumi înmormântate, timpul doarme cufundat". Despre ce Horaț în clasica lui limbă dice: ..Succedunt novi, veteres migrate coloni“. Sunt puțini din generațiunea dela anul 1848. în disa bardului României, V. Alexandri: „Din di în di pădurea bătrână se răresee. Adi un stejar, mâne altul, se prăbușesce, Și largi poene triste rămân în urma lor“. Me supun deci eu acestei sarcini și voiu publica tot ce am vSdut cu ochii mei, ca martor ocular, tot ce am putut aduna, mai ales din bunăvoința domnului losif Roman, advocat în Oradea mare, fără de con- lucrarea căruia multe date biografice ar fi rdmas necunoscute. Voiu produce tot ce au scris Românii: prefecți, tribuni și alte per- soane despre Dragoș; voiu reproduce rapoarte și scrieri autografe de ale lui Dragoș; iar în privința executării lui Dragoș de cătră popo- rul infuriat, voiu publica epistola domnului Simionaș, președinte la forul orfanal, ginerele matroanei, doamna Victoria Janovici din Ungaria (din Oradea mare) de nascere, veduva lui Simion Șuluțiu, în a cărui curte a fost Dragoș omorît; epistola tribunului Andreica, care âncă a fost de față la moartea lui Dragoș. în fine voiu pune față în față ultimele cu- vinte ale lui Dragoș, cu cuvintele „Moților", cari l-au omorît; apoi toate împrejurările îngretinătoare, față cu cele ușurătoare. Voiu lucra precum lucră un jude de instrucție, rolul de judecător îl las cetitorului și po- sterității. încep cu scrierea domnului losif Roman: loan Dragoș, s’a născut în Oradea mare în 5 Martie a anului 1810. Părintele lui loan Dragoș, Teodor, nobil, a fost mic proprietar în Oradea mare, unde avea casă, pământuri și viă, predicatul lor nobilitar îl aveau dela To- 27 plita, verosimili din Ardeal aproape de Sasreghin. Cursul școlilor sale și l-a făcut în Oradea mare, unde a studiat și facultatea de drepturi, cari însă nu le-a terminat; nici că a avut diplomă de advocat, de care ca să înainteze pe cariera politică, nici că avea lipsă, destul era titlul de nobil, cu carele întră pe la toate oficiile publice și dicasterii. Astfel și loan Dragoș și-a început cariera pe la szolgăbiraiate și foszolgabi- raiate (subprefecturi), unde făcându-și pregătirile practice, a devenit jurat comitatens (ajutor de subprefect) și în urmă szolgabird (subprefect) tot în comitatul Bihorului; era un bărbat negricios, per, barbă și mu- stețe negre; fața ciupită de vărsat; cu toate aceste era un om plăcut în societăți, căci avea maniere fine și era dansator eminent. Aparținea pârtidei conservatorilor; om cu întrare în casa lui Lud. Tisza, admini- strator de prefectură, și tata renumitului Coloman Tisza. Conservatorii pe la anii 1840—47 aveau nume de batjocură „Pecsovics", totuși în comitatul Bihorului domnea partida conservatoriă, până la 1848, când se începu era liberală și în urmă revoluționară. înainte de a întră în evenimentele acestei epoce, am de a observa, că loan Dragoș atât în internul, cât și esteriorul seu era un român pro- nunțat, carele abona la jurnale și cărți românesci („Gazeta Transilvaniei", scrierile lui Gavra dela Arad, Magazinul istoric pentru Dacia (din România) etc.) apera interesele națiunei sale cu graiu și în scris — âncă și în jurnale unguresci; deștepta tinerimea și preoțimea mai ales gr.- orientală (aparținând acestei confesiuni). Ca un document de iubirea națiunei sale am să amintesc, că între anii 1846—7 un anume Thurzo dela Oradea-mare, nobil scăpătat de avere (dar gură mare), voind a se reculege moralminte și materialminte, a decis să meargă la Moldova la familia pe atunci domnitoare Sturdza, sub pretext, că e rudit cu ea, (Sturdza — Turza). înțelegând aceasta I. Dragoș a scris un comunicat fulminant în „Gazeta Transilvaniei¹⁴, descoperind că acest Thurzo e un om declasat, decăzut moralminte și materialminte, deci bine să cum- pănească familia princiară, cu cine are de a face, căci merge acolo nu- mai pentru ridicarea nimbului seu și exploatarea familiei avute și pu- ternice. Numitul Thurzo prin oamenii săi primind la cunoscință acest comunicat al gazetei și descoperindu-se că La scris I. Dragoș, La chie- mat la terenul duelului, armele a fost pistolul, dar ambii au rămas ne- vătemați. Tot în acel period un anumit Andrei Corda, (armean ungurisat) proprietar în comuna Ceica, vătămând pe Dragoș și batjocorindu-i națio- nalitatea în adunanța comitatensă a Bihorului, Dragoș La provocat lâ duel; alegându-se sabia; Dragoș din causa, că era stângaciu, a fost tăiat la încheietura manei de sub palmă; fiindu-i și vinele și arteriile tăiate, abia i-s’a putut sista curgerea sângelui și scăpa cu viață. Cu toate aceste acel Thurzo, precum se vorbia pe atunci, a stat timp mai îndelungat la casa princiară din Iași și s’a reîntors cu parale de acolo. 3* 28 în considerarea acestora Românii din Biharia aveau tragere de inimă, stimă și încredere în Dragoș; de unde în primăvara anului 1848, cu ocasiunea promulgării libertății personale și a spiritului, cercul ale- gător de Beiuș l-a candidat de ablegat dietal în parlamentul de Pesta; este de observat că în acest cerc, pe acel timp, inteligința covîrșitoare era gr. unită, profesorii gimnasiali și oficianții dominiului episcopesc gr. cat., totuși l-au îmbrățoșat pe loan Dragoș gr. orientalul, carele după mari lupte și la a doua alegere în 2 luliu 1848 a și fost ales cu o ab- solută maioritate, iară Dragoș prin apeluri scrise de mâna sa, cu litere cirilice, îl recomenda în cercul de Ceica, dicend pur gr. oriental, pe loan Gozman advocatul, unit de religiune; — frații Alexandru și losif Roman purtau aceste apeluri prin comune și le ceteau poporului, de unde la prima alegere în 26 luniu 1848 Gozman a și fost ales. Devenind Dragoș membru în parlamentul Ungariei, s’a făcut cel mai aderent al principiilor liberale, și prin istețimea și agerimea sa și-a atras asupra-și atențiunea guvernului maghiar și propriaminte a lui Kossuth, sufletul mișcămintelor de atunci. Mișcămintele slavilor de sud, ale Croaților și ale Șerbilor din Bănătul timișan, sub conducătorii lor Banul JellacicI .și mitropolitul, în urmă patriarchul RaiacicI, au adus partidei kossuthiștilor friguri nervoase; a mobilisat în contra lor puterea armată și garda națională, carea se for- mase pe atunci; iară românilor pentru ca să-i retragă dela mișcămintele începute, li-a promis eliberarea de sub jugul hierarchic sârbesc; Eutimiu Murgu, carele între anii 1840—2 fusese și juris consult în Moldova, re- întorcându-se pe la anii 1843/4 în patria, și ca bănățan agitând pe românii gr.-orientali în contra hierarchiei sârbesci, la mijlocirea acestuia a fost dat de guvernul unguresc pe mâna procurorului regiu, și deținut pănă la 1848 întemnițat; atunci și el, ca toți ceilalți acusați și judecați politici, a fost eliberat, — dela acest minut Murgu a devenit cel mai mare amic și partisan al ministeriului unguresc, — fiind ales deputat din partea românilor bănățeni, ni se împare chiar în Lugoș, guvernul ungu- resc s’a folosit de popularitatea și aderința lui, de unde i-a permis să țină o adunanță generală a românilor bănățeni pentru a demonstra în contra șerbilor și a cere separarea hierarchică de ei. ț)is și făcut — Românii au decis separarea și ruperea tuturor legăturilor cu serbii. Din aceste premise ori cine putea aștepta, că mediul guvernului unguresc pentru românii orientali să fiă Eutimiu Murgu, dar asta nu s’a întâmplat; cine va descrie viața lui (verosimul Dl Vicențiu Babeș, carele pe atunci âncă avea un rol în Bănat) va expune căușele pentru ce Dragoș a fost mai isteț, mai activ, mai energic și om de fapte, deci Kossuth permițând românilor din eparchia Aradului să țină sinod in- dependent de Sârbi, a delegat spre acest scop de comisar guvernial pe loan Dragoș, — toată activitatea lui esternă era actul deschiderii și a] închiderii sinodului, dar cumcă el dedea direcțiunea se poate înțelege, — 29 acest sinod a avut loc în Jenopolea (Kis-Jeno) comitatului Aradului; căci orașul Aradul era mereu bombardat de armata imperială închisă în cetate, — s’a adunat de 2 ori, în 1848 și 1849 primăvara; de aici a plecat loan Dragoș pe la mijlocul lui April la Beiuș, și de aici în co- mitatul Zarandului, pentru ca să negoțieze cu lancul, ca comisar inpo- terit al lui Kossuth. Trebue să notez, că Dragoș a trebuit să fie unul din cei mai intimi ai lui Kossuth; căci în diua de 14 Aprile, când s’a făcut manifestul independenței Ungariei și detronarea casei Habsburgice, Dragoș a fost primul cu moțiunea ca parlamentul, în vederea unui eve- niment măreț, să-și străpună ședința în biserica spațioasă calvină, unde deja erau adunați mii și mii de oameni veniți din toate părțile; moțiu- nea lui Dragoș, susținută de Besze Jânos, a fost primită, și mergând toți deputății, partida de împăcare cu dinastia, terorisată de poporul adunat, a amuțit, și estmod s’a putut proclama independența. Dar înainte de a me apuca de întemplămintele acelei expedițiuni, mai trebue să amintesc, că Dragoș, Nicolae Zsiga și Georgiu Fonai (toți trei bihoreni) în 21 Maiu 1848 au ținut în Budapesta, sub președința mult meritatului Gozsdu, o conferință așa numită a românilor gr. orientali, în care a formulat postulatele lor în următoarele: limba maghiară o recunosc de limbă diplomatică (a magyar nyelv diplomatiai mâlto- sâgânak elismerese), dar pe lângă aceasta cer, ca în toate afacerile interne naționali (nemzeti belugyeikben) pe terenul bisericesc și șco- lastic să se poată folosi de limba română fără de nici o împedecare (gâtatlanul) — pe lângă ministerial cultelor să se înființeze o sec- țiune din bărbați români pentru afacerile bisericesci și școlastice gr.- orientale, — Ia regimentele românesci de confinii (grănițăresci) să se de- numească oficeri români — și în toate oficiile statului să se aplice și fii națiunei române (vedi „Pești Hirlap¹¹ nrul 67 din 1848); iată, că Dragoș âncă nici nu era ales de deputat și merge pe la Pesta să lucre pentru căușele române. Acuma să trecem la nenorocita expedițiune: Dragoș în 19 Aprile 1848 era deja în orășelul Brad (cottul Zaran- dului) și de aci scrise prima epistolă lui lancu și Butean pentru întâl- nire, presentându-se ca esmisul regimului maghiar, respective al lui Kossuth. Despre acest pas al său în 20 Aprile l-a încunosciințat pe comisarul guvernial George Sântha prin epistola de sub adnexul I. Acest George t'ântha era vice-ispanul Bihorului și numit de comisar pentru părțile resăritene ale comitatului și părțile Zărăndane. Din aceasta epistolă se vede, că lancu a primit propunerea lui Dragoș pentru întâlnire și că locul convenirei a fost defipt pe 25 Aprile în comuna Mihăleni. Aceasta întâlnire s’a întâmplat aievea între Dragoș și căpeteniile românilor, a cărei resultat Dragoș îl descrie în epistola de sub adnexul II. 30 Deși depărtările pe timpurile de atunci, în lipsa șoselelor regulate și a. căilor ferate, erau mari, dar estafetele umblau necurmat diua noaptea; drept ce Kossuth a fost în posițiune ca deja în ședința din 26 Aprile a conventului (parlamentului) de Dobrițin să comunice scirea îmbucură- toare, că românii ardeleni sunt pe cale a depune armele și a se întoarce sub regimul legal; de unde tot în aceea di Kossuth a emis condițiunile de împăcăciune sub nrul 6219 k., prin cari pe lângă susținerea limbei maghiare de limba diplomatică, românii sub nume de „român“ se re- cunosc de naționalitate separată, căreia pe terenul eclesiastic și școla- stic i-se asigură drepturi de mare lărgământ, iară resculaților amnestia (afarft de episcopul Șaguna). Dragoș, având acest document la mână, s’a dus la Abrud, unde a și ajuns în 3 Maiu 1849; apoi în conferința pentru împăcăciune, ținută în 5 Maiu în Câmpeni, prefectul Butean a cetit actul oficios edat de Kossuth, după care Dragoș a luat cuvântul în interesul păcii, iară vice- prefectul Boier susținând propunerea lui Dragoș, împăcăciunea a fost primită și decisă depunerea armelor, ce s’a și întâmplat mai ântâi din partea Buciumanilor. — In urmarea acestora în 6 Maiu steagurile unguresci, delăturate în lupa Decemvrie 1848, fură de nou arborate în Abrud, unde sosind și lancu s’a încheiat pacificațiunea, când deodată sosesce vestea că Hat- vani se apropie de Abrud, fără să fie anunțat întrerumperea armistițiului. Dragoș, înțelegând acestea, a plecat călare înaintea lui Hatvani, rpgându-1 să se reîntoarcă, căci pacificarea e făcută, dar neprimind in- sistințele lui Dragoș, în 6 Maiu seara a întrat în Abrud, fără de re- sistință; celea urmate după aceasta se sciu din descrierea lui Ștefan Antonescu. Hegyesy Mârton, advocat în Oradea mare, în opul seu „Biharvâr- megye 1848—1849 evekben¹¹, din carele am luat unele notițe și decopiat adresele I. II, amintesce, că moartea lui Dragoș n’a fost notificată par- lamentului, de unde nici că s’a făcut altă alegere de deputat în cercul Beiușului, remănând vacant pănă la sugrumarea revoluțiunei; bunăoară Kossuth și regimul revoluționar n’a ținut de consult, că în timpul acel agitat să se adune doue — trei mii alegători români, cari erau în legă- turi de vecinătate cu părțile Ardealului și respective comitatul Za- randului. între notițele reposatului Alexandru Roman am găsit, că el pe timpurile acelea fiind profesor în gimnasiul de Beiuș, a fost rugat de Dragoș să-l însoțească în căletoria sa la Abrud, dar n’a primit, — Dragoș în ambele lui expedițiuni avea mulți bani de argint în săculețe — din cari împărțea cu mâna largă oamenilor ce-1 împresorau, se poate pre- supune că acești bani n’au fost din al său. Dragoș în provincia beiu- șană avea omul sâu de încredere pe protopopul greco-orient. de Beiuș loan Pap (supranumit Fiistos), om cu falia înaltă, esterior impunător și 31 frumos; carele fu pus de președinte al consistoriului gr. orientș.1 de Orade, cu delăturarea bătrânului Bosco. Pap loan se repezea mai de multe ori la Debrețin parte fiind chie- mat, parte să raporteze despre stările politice și mișcămintele din aceea provincie; odată reîntors dela Debrețin a adus mulți bani în bancnote kossuthiane, din cari împărția preoțimei gr. orient. Dragoș în expedițiwtea sa a mărturisit lui Alexandru Roman: „că el se joacă cm capul; dar dacă i succede misiunea, Kossuth îl face ftiispăn (prefect) comitatului (județul) Bihorului¹¹. Tot în notițele sale Alexandru Roman spune, că după sufocarea revoluțiunei a plecat în munții apuseni ai Transilvaniei, unde a petrecut trei septămâni, mai mult în casa lui Simeon Șuluțiu în Abrud, din a cărui gură a audit trista tragediă a nefericitului Dragoș, întâmplată chiar la casa sa; și anume că stând lancu cu tribunii sei la prândul (ospățul) dat de Dragoș, vine un sol dela șanțurile de Mihaleni cu vestea, că Hătvăneagu (Hatvani) a trecut șanțurile (valul) și este pe drum cătră Abrud; cum apoi ântâi Andreica, apoi alți tribuni se strecurau neob- servați și se depărtau, făcând să resune buciumul și să se adune gloa- tele, cari începură a depune armele, după pactul încheiat; cum lancu apostrofa pe Dragoș pentru vătemarea armistițiului, — cum Dragoș răs- punse, că Hatvani lucra de capul său, dar că nu are să se întâmple nici un rău, și dacă s’ar întâmpla pe el să-l ucidă Antâi; apoi cum îndată ce veni Hătvăneagu la Cernița, (rîul ce desparte satul Abrud de oraș) lancu cu ceialalți se îndepărtă înfruntând pe Dragoș; rămânând numai Dobra și Butean, cari se încredeau în „Salvus conductus-ul“ lui Kossuth; în fine după-ce moții bătură pe Hatvani și oastea lui se nimici, aucjind și vădând moții cum omorîră oamenii lui Hatvani pe Dobra, cereau pe Dragoș să-l omoară; carele fiind oaspele lui Șuluțiu se ascunsese în pivnița casei, într’un hămbariu; de unde în urmă eși; apoi prins, fu dus în curte, și abia ajuns la ultima treaptă a scărei (căci casa era înaltă) și începură moții a striga „iacă dracul!" cerând să fiă ucis, unul din ei i strigă lui Dragoș: „(ți tatăl nostru căci trebue să mori¹! Dragoș i roagă dicend „fraților! nu me ucideți căci sunt român ca voi“. „Bafrate esci cu dracul¹ fu răspunsul și la moment primi o lovitură cu lancea în ceafă, după care cătlând la pământ, urmară mai multe înpunseturi cu lăn- cile. pănă ce ucicjindu-l, îl aruncară în cimiterul bisericei luterane din veci- nătate. Ce s’a ales apoi de rămășițele lui pământene? nu-mi este cunoscut. N’a fost căsătorit nici odată, nici că au rămas eredi după el. Urmeză un alt „species -facti“ împărtășit tot de dl losif Roman, e subscris de Ștefan Antonescu și scos din archivul capitlului gr. cat. din Oradea mare. Az erdelyben a românok âltal tortent Drâgos Jânos kepviselo ur megdletese okărdl, mint a mellette levd, s a tortentek szemtanuja, tiszta 32 lelekkel, s bnmeggybzbdesembbl, kbvetkezbkrbl tanusitâst teszek mindenki elbtt, a dolgot igazi valodisâgâban hogy az igy tbrtent: — csiit&rtâkon mâjus 3-ik napjân, Bucsesdrbl, tobb tribunok, kapitânyok s ott levo român tâbor parancsnoka Jâmbor kisereteben delben erkeztiink Abrudbânyăra; itt a fSbironâl szâllâsoltattak — az brbmbt melyet a vârosi ueppel ârez- tetiink leirhatlan; rbktbn a vârosban tartozkodo român vezerek oda jbttek mint megvâltojuk tiszteletere; este beerkezett Janku is Topânfalvârbl, s Drâgos kâpviselo urral mindjârt ertekezett, penteken mâjus 4-ik napjân a fobironâl, hol szâlâson volt az emlitett kepviselb lir — minden român vezer bsszejott, es Drâgos kepviselb urral ertekeztek; az ertekezesnek dus sikere volt, mert Janku az nap mindjârt a mâsnapon Topânfalvăn tartando nâpgyiilest az egesz videken hirdette es a kitiizbtt idore az embereit oda rendelte; Drâgos kepviselb lir mindjârt erriil Hatvani Imre brnagy urat tuddsitotta, es egyszersmind megmondotta, hogy itt fegyveres erbre nincs szukseg — Szombaton mâjus 5-ik napjân Topânfalvân tartando nepgyii- lesre kimentunk mindnyâjan, hol a tenger ntp mâr tudva nemileg miert nagy brbmmel eljbtt, es pedig mindegyik fegyverteleuul, a vâros zajongott az brbmtol, az emberek vidor arczain olvasni lebetett az ohajtott sz. bâ- kesegrei hajlandosâgot. Deltâjban Janku bssze szedven az embereit, a vâros mellett szokott helyen, szabad eg alatt, beszedjet elkezdette, melyben elbadta bsszejbveteliik indokait, es a sz. bekesegre hiven intette, s egyszers- mind az emlitett kiildbtt szemelye sertetlensâgerbl, tisztelete s becsiileterbl ovakodott; azutân a nepkebelcbâl egy ndgy tagbol ăllo killdâttseget nevezett, mely helyben tisztelt kiildbtt utân ment es btet a nep kebeleben nagy vivâtok kbzt vezette; az emlitett kiildbtt ur mindjârt elbadvân, hogy bszinte egy ver s vallâsbdl vald, mint bk, annâl fogva btet mint testvert s j6 akarojukat tekintsek, es benne ne ketelkedjenek, mert 6 ncmzete boldogsăgât es felvirâgsâsât akarvân elâmozditani teljes testveri bizalommal s bszinte szeretettel ment hozzâjuk; tovâbbâ elbadta kikiildetesenek czel- jât, es egy sajât nyelviikbn kesziilt szep es âthato szonoklattal iinnepe- lyesen, az ohajtott szt. bekesegre bket felhivta; elbmutatvân a magyar rnagas kormăny elnoke manifestumât, annak foglalatât sajât nyelviikbn meg- magyarâzta; mit a românok hallvân, leirhatlan brbmmel elfogadtâk es tiszta sziv es lelekbbl hodulatukat kijelentven, kinyilatkoztâk, hogy bk ellenseges fegyvereiket leteszik, mert bk azt tudtâk, hogy a magyar, a szabadsâg sz. malasztjât elrabolni, nemzetisegbktbl, vallâssuk es nyelvtik hasznâlatâtol megfosztani akarja, de most az ellenkezbt lâtva, mint hogy mâsoktdl elâmitatva vannak, csak ᵣ a magyarral keszek kezet fogni, akep- pen, hogy reâjok fegyveres erot ne kuldjenek es hogy egy ki'ddbttscget fognak kuldeni a magyar kormânyhoz hddolatukat kijelentendb es kereseiket kiesz- kbzlendb, mirbl Drâgos kiildbtt ur, a magyar kormâny elnbk nevebeu bket biztositâ, hogy mindezek beteljcsedni fognak, es hogy a kiildbttseg bântat- lanul jârandhat a maga dolgâban; ily nagy siker koszoruzva vegzbdbtt a Topânfalvi nepgyiiles; innen a român vezerekkel egyiitt, Jânkut kiveve 33 ki ott maradt mâsnapig Abrudbânyâra este vissza jbttunk mindezek szom- baton mâjus 5-ik napjdn tbrtentek. Vasârnap mâjus 6-ik napjân komor fel- legek boritâk el az egesz videket, ki sem gondolva, hogy e nap gyâszos leend, a midon legdicsobbnek lenni tartottuk; e nap 11 drakor ismet nepgyiiles tartatott az unitârius egyhâzban Abrudbânyân, hol Drâgos kiildbtt nr a manifestum felolvasâsa utân a szoszekrol szokott modon mez szavu s âthato szonoklatâval annyira meghoditâ a vârosi polgârokat, a românt ugy mint a magyart, hogy egy szivvel lelekkel kitbrb eljenek kbzt tokeletes bekesegrei megegyezesoket kimondottdk, az emlitett kiildbtt rbg- tbn a vârosi torvenyhozo tastei megalakitvân a magyar kormâny irânti hii- segre fel is eskette, a hely szinen, az egesz neptbmeg jelenleteben. A tegnapinâl dusabb eredmenynyel 3 orakor oszlott a mai gyiiles; a fegy- verek behozâsât hetfiire, mâjus 7-ik napjăra tiizetett, innen minden polgâr nyugodt szivvel, csendes lelekkel kunyhojâhoz tert a sz. bâkeseg sz. ma- lasztjât hirdetni. De esteli orakban a nagy brom urbmmâ vâlt, mart i ora, tăjban azon hir kering a vârosba, hogy a magyarok jonnek, a mit hinni nem akartunk, tudvân, hogy Drâgos lir megmondotta Hatvani br- nagy rîrnak, hogy itt fegyveres erbre nincs sziikseg, 6 ora tăjba a hir vald lett, Drâgos es a fobird Boer ur rbgtbn Idhâtosan eleibe ment azon szândâkkal, hogy ha lehet teritsek vissza, ha pedig nem, legallâb a vâ- roson kiviil — mint Jankn is mondotta — tâbort tissenek, elelmet pedig a vârosbdl fognak kikiildeni; de Hatvani urat erre birni semmikep nem lehetett, hanem ejjeli 11 orakor a neptăl udvozolve a vârosba vonult, a pia- czon rendbe âllitvân katonâit a polgâroknak szonokolt, mely szonokla- tâban, e megjegyzesre meltb szavakat mondott! — „hogy eljbtt en elot- tem egy erdenies ferji, a romdmokat udvozdlni en pedig eljbttem a magyardkat iidvbzdlni^— mely szavakon nemcsak a românok, hanem a magyarok is megiitkbztek, mert az emlitett ferii nemcsak a românokat, hanem kiilbmbsâg nelkiil a magyarokat is, es mind a ket neinzet felvirâgzâsân tbrekedett, minek peldâja rnaga lett. Hatvani miutân a katonasâg elszâlâsoltatott, parancsot bocsâjtott fejvesztes alatt, a fegyvereket a vâroshâzâhoz liozni, a mit a bâkes polgârok meg is tettek, meg Kornârol is hoztak be fegy- vereket hetfbn măjus 7-en deleldtt; ez igy tartott hetfbn delig, a midon. Hatvani katonâinak egy reszet a piaczon rendezven, egy reszeg român keresztiil menteben, elfelejtkezve magârol, szolt, hogy ,,o magyart blt“- Hatvani ezt halvân, helyben lemeszdroltatta; reggel meg Dobrăt, mint mâr engedelmesegre tert befogatta ; delutân Butean Jănost szinte mint enge- delmesegre megtert befogațja; a fbbirot, mit sem gyanitva arrol, az utczâ- rol befogațja, kit, miutân erette az egesz vâros jot âllott es megkârte, nagy nehezen kibocsâtotta; Drâgos ezek alatt tbbszbr felkerte Hatvanit, hogy a foglyokat bocsâss t ki es ezzel pedig hagyjon fel, mert a nep fegyvereit leteszi, de Drâgos szavaira nem hallgatva folytatta kegyetlen- segeit; 4 ora tăjban valami rosz ember jbn azon hirrel, hogy a românok Topânfalva felul a vârost megrohanjâk, a vârosban lârmât vernek ; a ka- 34 tonasâg egy resze Topânfalva fele kimegy, a katonasâg lâtott csakugyan embereket jbnni onnan de nem vizsgâlva meg a dolgot utânok tuzelni kez- dettek, es vagy bt ember leesik; es mi volt ez? Janku mir bsszeszedte volt a fegyvereket onnan, es szekerekre rakta, — mivel a hatârozott nap ᵥₒlt — ₛ tbbb embereivel el is kiildbtte, hanem a vârosba a katonasâg- tol nem jbhetven, vissza fordulni voltak kenytelenek, elremiilten vissza- fordulvân, Jankunak megmondottâk, hogy megtâmadtatvân kbzulbk btten elestek, a magyar katonasâg âltal. Erre Jancn a fegyvereit ismet nepei kozt kiosztatta, es megintette, hogy mivel a magyarok ily alâvalban meg- csaltâk, utolso csep verig ne hagyjâk, es ezert boszut âlljanak; ezen meg- tâmadâs utân Drâgos ktildbtt lîr, ismet kiildbttseget kiildbtt Jancuhoz, de mâr akkor avval tert vissza, hogy Jancn a nepet ismet felfegyverezte es mâr kettos erbvel s duhhel fogja tâmadni a magyarokat egy ily alâ- valo tettert. Kedden reggel mâjus 8-dn szomoru szinet bltbt fel az egesz vâros magâra, a videk fellett nehez komor fellegek emelkedtek, minden ember mâr elore tudta, hogy ez nap gyâszos leend, mert Jancu csakugyan bevâltotta szavât es 4 ora tâjban Topânfalva felol nyugoti hegy kopasz csucsoh szâmtalan nâptbmeget lâtunk csatâr lânczban seregelni; erre a magyar katonasâg egy resze arra kivonult, mit a românok lâtva, tbbb puska lovessel udvbziiltek; egymâshoz kbzeledven, a nagy csata meg- kezdbdik, mely mind a ket reszrbl igen hevesen folyt, ejjeli 10 brâig, a midbn sikeriilt a magyaroknak a românokat megszalasztani, — ugyan ekkor mâs felol tâmadtâk meg Verespatakot, melyet kirabolvân s tbb- beket legyilkolvân, fel is gyujtottâk, de le nem egett egeszen, — szerdân mâjus 9-ik napjân csendesseg uralkodott delig, a midbn a românok a vărost 5 reszrdl 3 ora tajltan megtâmadtâk: a tegnapinel nagyobb csata megkezdbdik, es ketszeres diihhel s ttizzel folyt mind a ket reszrbl, .9 ordtol ejjeli 3 drăig, a midbn a magyarok mnnitzia sziikeben leven, tbbb magyarokat magukhoz veven a vârosbol kivonulni kenyteleniiltek; a ro- mânok kivonulâsunkat eszre veven, es hogy Brâdra akarunk vissza menni, Cserniczai utunkon megtâmadtak de az âgyuinkkali gyors tiizelessel sike- riilt kereszttilmenni; Drâgos ur is a szorosig eljbtt hanem a borzaszto tiizet lâtva, tobbekkel vissza fordult a vârosba, hol a vad nep âltal el- fogatvân, Sulucz Simon udvarâu lăndzsăk âltal a nep diihenek âldozatjâvâ lett; ekkor a szep vârost kirabolvân, az embereket legyilkolvân, fel is gyujtottâk; mely szomoru gyâszos esetet, egyenesen azon nagyra vâgyd, a mâs dicsbsegât irigylb, es azon sok szep arany, mely azon a videken talâltatik — nagy imâddjânak, a kilenczedik hadsereg testiilet balszârnya fbparancsnokânak Hatvani Itnrenek, es az b nagy eszenek tulajdonithatni. Antoneszku Istvâu s. k. kblteszet osztâly tanulo. Pe dosul acestei hârtii stă scris: „Az Erdelyben fellâzadt românok âltal tbrtent Drâgos Jânos kepvi- selo urțiak megyilkolâsa okânak kbrulmenyes leirâsa szemtanu âltal 35 Originalul acestei scrisori s’a găsit în archivul Capitujului gr.-cat. de Oradea-mare; mi J-a inmanuat d-nul canonic Arseniu Șarcadi. Ștefan Antonescu este fiul preotului gr.-or. dela Corniței (districtul nobilitar al Boroadelor în comitatul Bihorului) l-am cunoscut perșo- nalminte pe tatăl seu, și-l cunosc și pe dl Ștefan Antonescu, carele a ajuns în comitatul Caraș-Severin la Lugoș a fi președintele Sedriei or- fanale; de presinte mi se pare că-și ține locuința în comitatul Aradului. Evenimentele mai sus citate de dînsul s’au întâmplat în anul 1849. Eu atunci eram jurist absolut, și locuiam în Beiuș, cu mama ipea veduvă. Dragoș în anul amintit luna Aprile a sosit la Beiuș, cu Ștefan Antonescu, carele ca tinăr de 17 —18 ani, i făcea serviciile personali; a descălecat la casa lui Mihu Fericeanu, unde în preseara plecărei sale spre Zarand erau adunați: Petru Pavel, advocat, loan Pop, protopop gr.-or. în Beiuș, și om adict al guvernului maghiar, — directorul gim- nasial George Vlaș, și subscrisul a fost chiemat atunci la acea cină și fratele meu Alexandru Roman, el însă n’a venit. Mama noastră âncă era fată de Dragoș. și țineaip rudenie cu loan Dragoș, de unde me numia ,,nepoate"; încurajat de aceasta legătura, în acea sară de despărțire ridicând păharul, i-am dis: „acest pas de mare importanță 'ți va aduce sau binecuvântarea, sau blăstămul națiunei!" atunci a sărit la mine, m’a îmbrățișat și m’a sărutat dicând „sunt con- vins că voiu primi binecuvântarea națiunei mele pentru carea lucrez". Acestea le-am însemnat pentru ca să dovedesc, că Dragoș a avut simțeminte românesci âncă pe atunci, când inteligința română în mare parte era indiferentă și amorțită; de unde presupun, ba sunt convins, că el a mers cu cugete curate la lancu, și a fost departe de machinațiu- nile viclene ale lui Kossuth, înțeles cu rectorul calvin Hatvani. După catastrofa dela Abrud, Antonescu a trebuit să aducă cu sine uneltele și scriptele lui Dragoș, cu a căror îngrijire era însărcinat; ce a făcut, unde le-a aședat? nu sciu, că eu n’am avut întâlnire cu dînsul de atunci; el este în viață, și poate, ba trebue să dee deslușiri.*) Ace- stea le-am scris pro memoria. Oradea, 4 Novembre 1897. Josif Roman, advocat. * Colonelul de houvedi, Csutak Kâlmân, în broșura sa „Aradi fog- sâgom alatt irt adatok." povestesce, începând dela pag. 63—83 un dialog al dînsului cu lancu petrecut pe vârful dealului dela Tomasek (?!) unde la rugarea lui lancu s’a înfățișat Csutak în 12 Aprilie 1849, pentru a *) Eu ani rugat pe dl Antonescu, președinte la sedria orfanală, în pensiune, cu lo- cuința în Șiria (Vilâgos), să-mi dee unele deslușiri, rcspuns însă n’am primit. Autorul 36 stator! punctele de capitulare, căci „capitularea" a fost scopul pentru care îancu ceruse o întâlnire, dice Csutak. Nu sciu să esiste în districtul Zarandului o localitate cu numele „Tomaseku, comună sigur nu, ceea ce eu sciu e, că întreagă aceasta istorisire este o scornitură fabricată anume, ca să se laude înaintea Ungurilor, cari au vrut, precum o spune el însuși, să-l aresteze, din causă, că n’a putut învinge pe Români. Nici odată îancu n’a cerut dela nici un comandant ungur vre-o întâlnire; întreg dialogul e o invențiune ridiculă. Csutak îl înfățișează pe îancu ca pe un păcătos, care a mers să-i cjică: „Mea culpa, mea culpa, mea maxima culpa"! Ne mai spune Csutak, că îancu ceruse dela el un „armistițiu¹* de 14 cjile, el însă i-a acordat numai 8 dile; în punctul 3 din condițiunile de „capitulare¹¹ „se obliga Iancu“, ca în 8 dile să pună la disposițiunea lui Csutak 4 batalioane de honvedi ș. a. ș. a. Dacă Csutak va fi credut că Românii nu-i vor ceti cartea și că vor trece poveștile lui nescărmânate „apoi rău s’a înșelat¹¹. Se găsesc în cartea lui Csutak unele descoperiri, compromițătoare chiar pentru Maghiari, cari ar fi de mare înteres pentru istorie, dacă s’ar fi publicat sub altă firmă. După-ce însă ai prins pe cineva cu cupa mică, nu-i mai credi, nici atunci, când adevărul l-ar grăi. Despre autenticitatea scrierii sale privitoare la îancu, iată un exemplu : Pe pagina 14 ne povestesce, că în 5 Aprilie el (Csutak) cu vre-o câți-va honvedi au prins vre-o 500 de Valachi din tabera lui îancu, pe cari i-a pardonat. între aceia era și un popă bătrân valach; acesta aruncândui-se în genunchi a strigat: „Pardon capuluj meo, domnule mariata¹¹. Iar Csutak a răspuns: „Fije dare ammin¹¹. Atunci popa s’a sculat și i-a dat o epistolă, ce o scrisese căpitanul loan Trăilă din arestul seu din Brad, lui îancu, în care descrie starea armatei maghiare. Csutak a esecutat pe Trăilă în aceea di. Popa cel bătrân a descoperit că el e trimisul lui îancu, care ar dori să capituleze. Csutak a dat lui îancu o întâlnire la Tomasek; conversarea foarte lungă a decurs în limba română. îancu vorbia perfect în limba maghiară ; iar Csutak vădurăm cât scia românesce. Dînsul se laudă, că Kossuth la propunerea lui a împuternicit pe Dragoș, ca să încerce pacificarea cu îancu; dar și aceasta aserțiune e neadevărată. Kossuth în răspunsul seu dat lui Dragoș în 26 Aprile 1849, spune hotărît, că Dragoș a inițiat pertractarea de împăciuire între guvernul maghiar și îancu. (Vedi „Transilvania" Nr. 2 1877). Ne mai spune Csutak că dînsul a' plecat împreună cu Dragoș la Dobrițin, ca să raporteze lui Kossuth, că Îancu vrea să capituleze, dar cere „amnestie generală¹¹. înainte de a pleca a dat ordin lui Hatvany, ca pănă la întoarcerea lui dela Kossuth, să nu cuteze a ataca pe Români. în absența lui însă a sosit la Brad colonelul B. Banfiy, care 37 a provocat pe Hatvany, ca să între în Abrud și să stîrpească pe toți Valachii, cari sunt rebelii și nu merită „armistițiu¹*. Am cetit — dice Csutak — în mai multe locuri (tobb helyen), că Kossuth a împuternicit pe Hatvany să între în Abrud, călcând armi- stițiul, dar aceasta nu poate fi adevărat. Beu se înșeală Csutak. Renumitul general Klapka, un intim al lui Kossuth, iată ce ne spune în „Memoirele" sale p. 45—47: ,Ber Reichs- tags-Deputirte Dragoș. ein humaner, aufgeklărter Mann, und Walache von Geburt, ward von Kossuth mit dieser hochwichtigen Sendung (Ver- mittlungsversuche anzubahnen) betraut. Er begab sich nach Abrud- bânya, wo damals das Lager Janku’s stand, in der Absicht, vorlăufig einen Walfenstillstand abzuschliessen. Schon waren die Untethandlungen ziemlich vorgeschritten, und die nun iiber die wahre Sachlage aufgeklărten Walachen dahin gebracht, unter halbwegs annehmbaren Bedingungen die Waffen niederzulegen, als der Fiihrer eines zur Beobachtung jener Gegenden aufgestellten ungarischen Streifkorps, von unzeitiger Kampflust getrieben, unter der Vorspiegelung, dass Dragoș und die Wdlachen Verrath im Schilde fiihrten, vom Kossuth die Erlaubniss erbat, die in ihre Hoch- gebirge zuriickgezogenen Walachen angreifen zu diirfen. Er wusste die Sachlage so giinstig fur die Ungarn und den bevorstehenden Erfolg so glănzend darzustellen, dass Kossuth seinen Berichten Gehbr und Glauben schenkend, den Befehl zum Angriff ertheilte. Hatvany, so hiess jener verblendete Commandant, riickte nun, trotz der fruher erhaltenen leriegsministeriellen Anordnung, vor Beendigung der Un- terhandlungen und dem Eintreffen der Verstărkungen keinen entschei- denden Schritt zu wagen, gegen Abrudbânya vor». Puneți față în față, aceasta descoperire a lui Klapka, cu cele cjise în „Biografia lui lancu⁴⁴ la pag. 15 — 16 și cu ordinul lui Kossuth trimis în 11 Maiu 1849 lui Hatvany, și veți ave tabloul clar înaintea ochilor. Că Klapka a fost cel mai intim al lui Kossuth, se adeveresce cu multe documente, ce se găsesc într’un alt op al lui Klapka: „Der Natio- nalkrieg 1848—1849. Leipzig, 1851“. Dar mai ales prin doue epi- stole ale lui Kossuth trimise lui Klapka în 1 Iulie 1849 din incidentul împărechierii lui Kossuth cu supremul comandant al armatei, Gbrgey. Iată un pasagiu: „Ich achte in Ihnen einem romischen Charakter. In Ihnen Herr General werde ich mich nicht tăuschen! Kossuth, Reichsgouverneur“. (Memoiren p 123-124.) în fine Csutak, ca să dovedească, că lancu cu el a tractat despre împăciuire și că el i-a garantat „armistițiul⁴⁴, neagă ceea ce se cuprinde în „Ujjabkori ismeretek târa“, că ministeriul maghiar de resboiu însuși ar fi încuviințat „armistițiul “ deși generalul Klapka în opul seu la pag. 46 cjice că: „Hatvany riickte nun trotz der fruher erhaltenen Kriegsministe- rial-Anordnungen vor“. 38 Negațiunea lui Csutak, față cu scrierea unui bărbat de renuinele lui Klapka, n’ajunge absolut nimic. Altcum, o dovedesce aceasta misiunea lui Dragoș în munții apuseni și plenipotența lui, dată de Kossuth în 26 Aprilie 1849, în care se cuprind și următoarele cuvinte: „De aceste principii condus, dechiar dtale și te împuternicesc, ca arătând scrisoarea-mi presentă ori și cui, să faci cu- noscut voința mea nestrămutată: că mie’mi pare reu din inimă, de ne- fericirea resbelului civile și m’ași ține fericit dacă l-ași pute curma, nu prin ascuțitul săbiei inesorabile, ci cu ramura de olivă a păcii oneste. “ Mai clar nici că se putea. Toate celea cuprinse în acest manifest, le-a garantat atât Kossuth, cât și Dragoș^ pe cuvântul de onoare al seu și al națiunei maghiare. E deci evident, că garantarea „armistițiului” din partea lui Dragoș s’a stipulat în mod provisor, între el și lancu, Butean, Dobra, Boer și alții în 25 Aprilie, și că Csutak a fost încunosciințat prin Dragoș despre aceasta. Asemenea e dovedit mai presus de ori-ce îndoială, prin epistolele auto- grafe ale lui Dragoș, că nu lancu, ci Dragoș a cerut o întâlnire. Că lancu nici grijă n’avea de Csutak și de armata lui, cu atât mai puțin îi putea trece prin minte a-i cere o întâlnire, cu scopul vec|i Doamne! de a capitula, o dovedesce mai clar decât lumina soarelui, ordinul mi- nistrului de resbel Meszâros, dat din Dobrițin în 16 Februarie 1849, prin care-și exprimă temerea că: „Valachii vor ocupa Oradea mare'. Iată și epistolele autografe ale lui Dragoș : I. Drâgos Jânos levele 1849 April 20-rol Brad mezovârosbol, Sântha Gyorgy kormânybiztoshoz Halmâgyon. Kormânybiztos Sântha Gyorgy urnak! Megbizatâsom illetdleg idejovetelem okât nints idom most hossza- salbban leirni; âzt oh ugyis tudja; eddigi eredmenyârol azonban roviden tudositani azert lâtom jonak, hogy minden perczben mindenre keszen kell ugyan lenni, mind az âltal a folhivăsom folytân Jânku Avram es Buttyân Jânostbl eppen most kapott vâlasz, melly szerint ertekezesre lett ideze- seket elfogadva, helyt âs idot jelolnek, jogosit remenyt tâplâlnom, hogy ezen eddigeU volt szomoru helyzetnek bekes uton veget erendjuk. Mirol a vi- dâken levo aggodalom leheto enyhitese vegett elolegesen ertesiteni jbnak lâttam addig is, mig kellăen rendelkezni szilkseg leend. Drâgos Jânos orszâggyiilâsi kepviselo. II. Drâgos Jânos levele Sântha Gyorgy kormânybiztoshoz. Kormânybiztos Sântha Gyorgy urnak Halmâgyon Hozzâm intezett felhivâsâra roviden azt kelletik vâlaszolnom mi- kânt teljes hatalmu biztos Csânyi Lâszlo ur a kormâny âltal ugyantsak kikilldetâsem alkalmâval tudosittatott; en tehât csak azârt vâltem sziik- sâgesnek elmcnetelemrol tudositani, hogy ha netaldn a vonaloni intdz- keddsre valami szilkseg lenne, keszen taldlja oni a tlidâsităs; — mert 39 hogy mibe jarok, azi, ugy tudom hogy bizodalmas egyiitletunkben tu- domâsâra jutattam; s mmthogy fel sem tehetem, hogy egymâst minden eron ne segitenok, eredmâny elott a dolognak hivatalos kozzeteteldt nem tartom sziiksegesnek, annyival is inkâb, mert mint fentebb mondârn mâr Csânyi ur elott tudva van; — kill'omben is a dolog inkdbb ki- tiălkosd alkalomnak kello idbbeni czelszerii felhaszndldsdtdl sem mint formalităstdl fuggb leven, ennek mulhatatlan kovetkezese az a mi most van t. i. nyombani erintkezes magâval a kormânynyal. Ez uttal is tehât csak leheto roviden azt irom meg, hogy en a felkolt român nep fonokeivel osszejottem, tblluk megârtettem, miszerint 6k a magyarhon j avara s annak fuggetlensegenek leheto megalapitâsâra fegyvereiket leteendik, ha a kormâny annak betsulettel leendd letâte- loket elfogadja. Most en leheto leggyorsabban, megyek Debreczenbe. De a kristyori hâgon feldolven, nemi idbt toltok mâr az utba, es igy ne hogy a fegyveres erb vezerloivel levb viszonyok miatt, a dolog miben l&et nem tudva, valami magdt eldadhassa, szuksegesnck tartom bnnel tudatni azt is, mikent alezredes Csutak Kâlmăn urrali megâllapodâs folytăn a mi fiegyvereink bizonytalan idbre, mig t. a- felsob intezkedes jdvend, megtdmaddlag nem mukodnek, hanem pihennek, errol en a felkoltek fonokeit Csutak ur bele- egyezesevel tuddsitottam, komolyan tiltvdn el ăket minden mozdulattol. Igy âll tehât a dolog ma, mi lesz tovâbb ? meglâtjuk. Vaskoh April 25 1849. ■ Dragoș Jânos, orszâggyiilesi kepviseld. — Originalele acestor epistole se găsesc în museul comitatens de Oradea mare. Pasagele sau subliniat aici la redacțiunea „Transilvaniei". Iată și traducerea românească: I. Epistola lui loan Dragoș trimisă din Brad în 20 Aprilie 1849 comisarului guvernial Georg Șânta. „Domnului comisar al guvernului Georg Șdnta! De present n’am timp a descrie mai pe larg causa însărcinării respective a venirii mele aici; aceea dta și așa o scii; despre resultatul de pănă acum însă a ve încunosciința pe scurt, de aceea aflu de bine, căci deși in tot minutul trebue să fim la toate pregătiți, totuși respunsul ce tocma acum l-am primit dela Avram lancu și loan Butean in urma provocării mele, ne îndreptățesce a spera, că, deoare-ce ei au primit invi- tarea și au designat timpul și locul întâlnirii, situațiunea tristă de pănă acum, se va termina pe calea împăciuirii. Ceea-ce, spre alinarea îngrijirilor, ce domnesc în acest ținut, am crecțut a fl bine a-ți aduce la cunoscință, și pănă atunci, când trebuință va fi a dispune in mod corespunselor; loan Dragoș, deputat dietal. II. Domnului George Șdnta, comisar al guvernului în Hălmagiu. La provocarea dtale, pe scurt am a-ți răspunde, că dl Csânyi, comisar guvernial cu deplină putere, a fost încunosciințat din partea 40 guvernului despre misiunea mea; eu deci numai de aceea am aflat de trebuință, a ve însciința despre depărtarea mea, ca, dacă cumva ar fi ceva trebuință de a dispune pe linie *), să te afle raportul pregătit; căci despre misiunea mea, așa cred, că cu ocasiunea întâlnirii noastre confidențiale, v’am informat; și fiind-că nu pot presupune, ca noi să nu ne ajutăm împrumutat din toate puterile, iar publicarea oficioasă a lu- crului înainte de a fi ajuns la un resultat, nu o aflu de trebuință, cu atât mai tare, căci, precum și mai sus amintiiu înaintea dlui Csânyi e cunos- cut. Dar și altcum acest lucru fiind mai mult atârnator dela folosirea cu scop a ocasiunei ce se îmbie, decât de formalități, urmarea neîn- cunjuraveră e, ceea ce acum se întâmplă, adecă, inmediata atingere cu guvernul. Eu dar și acum pe scurt îți scriu, că eu am convenit cu căpete- niile românilor resculați, dela ei am înțeles, că dînșii spre binele patriei maghiare și pentru întemeierea independenței aceleia, își vor depune ar- mele, dacă guvernul va primi depunerea cir onoare a armelor. Eu acum cu cea mai mare grabă me duc la Dobrițin. Dar pe dealul din Criscior m’am răsturnat, și am fost silit să petrec un timp oare-care pe drum, astfel nu cumva din causa comandanților, nesciind ei starea lucrului, să se întâmple ceva, m’am înțeles cu locotenent co- lonel Csutak Kâlmân, că pănă la sosirea unui ordin mai înalt, armatele maghiare nu vor ataca, ci vor odichni, despre aceasta te încunosciințez și pe dta. Despre aceasta am încunosciințat, cu învoirea dlui Csutak și pe căpeteniile resculaților, oprindu-i serios dela ori ce mișcare. Astfel stă dar lucrul a că întru adevăr a fost cu Dragoș un servitor al seu; de tot tinăr, a putut să fie și student, dar de nume nu-și aduce aminte; atâta însă scie positiv, că-1 chiema „Stefi". Acest Stefi în noaptea din 9 Maiu împreună cu Dragoș a plecat și el după armata decimată a lui Hatvany; Dragoș, precum am amintit mai sus, s’a rentors în Abrud, Stefi însă a rămas cu Hatvany, el nu s’a mai re’ntors. Aceste le-am audit dela bătrâna despre Dragoș; cred că le veți pute folosi. îmi pare bine, că v’am putut face acest mic servițiu. Folosindu-mă de această ocasiune, vă rog să primiți espresiunea di- stinsei mele stime. Ion Simionașiu m. p. Să mai ascultăm ce ne spune și dl Andreica, un alt martor ocular : Câmpeni, 3/15 Decembre 1897. Stimate domnule și amice! în dimineața de 10 Maiu 1849, când am cuprins Abrudul, cam între oarele 9—10 me aflam în casa lui Popa Amos, unde am fost îmbiat cu mâncare și beutură. Deodată vine sluga lui Șuluțiu Simion și spune, că lăncerii vreau să spargă poarta domnului seu*J. Aurind eu vorbele acestea, îndată am plecat într’acolo. Eșind în stradă am văcjut la poarta Șuluțiului, care era încuiată, mulțime de oameni; am alergat acolo, și i-am întrebat: ,De ce s’au adunat acolo și de ce fac larmă?" Cu toții strigau: „Aici este hoțul de Dragoș, care a vrut să ne desarmeze și ne dea pe mâna armatei unguresci, ca să ne omoară; care în două rânduri, în Câmpeni și în biserica reformată din Abrud a dis că, armata ungurească în Abrud nu va întră; și cu astfel de încercări a vrut să ne prăpădească⁴¹. La aceste eu le-am răspuns: „Dacă Dragoș e acolo, ca pe un pri- soner, prin excortă să-1 trimitem la lancu în Câmpeni, unde după fap- tele lui va fi judecat". La aceasta s’au învoit cu toții, iar eu am strigat, ca să descuie poarta, ce s’a și întîmplat, iar după ce am întrat, am lăsat să se încuie iară. Cum am întrat în curte îndată am văclut pe Dragoș îmbrăcat în- tr’o țundră albă, răcjimat cu coatele peste târnaț. Eu mergeam cătră trepte, iar Dragoș pornise din fundul târnațului (coridor) cătră mine. Când am ajuns în târnaț, cei din uliță au rupt poarta și veniau'cătră noi. Vătjend aceasta Dragoș, s’a apropiat de mine și m’a îmbrățișat cjicend: „Pe mine me omoară, scapă-me și du-me la lancu⁴¹. *) Soția protopopului Amos Tobias era sora lui Simion Șuluțiu și erau vecini. 57’ Oamenii năvăleau pe trepte în sus, iar eu le-am strigat: „De oare-ce e prins să nu-i facă nimic, ci îndată să-l trimitem la lancu®. Atunci unul l-a apucat de barbă, alții de cap și de mâni, apoi în capetul treptelor din jos „unul® l-a lovit cu un topor în cap, iar ceialalți l-au străpuns cu lăncile astfel, încât în puține minute nu s’a mai cu- noscut trupul lui; după aceasta l-au tras în drum, și de aci peste un maur l-au țîpat într’o grădină. Am audit și eu dela Simion Șuluțiu, că cel dințâiu a ajuns la Dragoș Tioc Totor și loan Corcheș; apoi mai mulți inși, cari l-au des- poiat de bani*) orologiu și inele. * > Apoi V. Moldovan în „Memoriul® seu âncă ne spune că: In piață Ungurii împușcau pe ferestri, Românii în cete de 20—30 inși năvăleau asupra caselor, spărgeau porțile, pe ferestri Ungurii parte săreau de frică, parte-i aruncau Românii ca pe bolovani în uliță, unde-i. măcelăria poporul înfuriat. între aceștia am văclut și Pe preotul catolic. Deodată ne atrag atențiunea nisce răcnete fioroase, ce se aucliau la spa-, tele noastre. Alergăm cu toți într’acolo. în curte la Șuluțiu Simion mai mult de o sută lănci se vedeau ri- dicate în sus, fie care ar fi dat într’un centru, și nici unul nu putea da.. atunci omoriau pe Dragoș Cei ce au fost aproape de el în aceste momente spun, că cerea gratie, dicend: Fraților lăsați-me numai una să ve spun..... apoi.... Peste un pătrar de oară i-am văcjut cadavrul pe o dâlmă de gunoi la poarta sus pomenitului domn!! * Iată trei martori oculari, cari descriu în trei feluri înfiorătorul act al executării lui Dragoș. Unii dintre cetitori se vor mira de aceasta,- eu însă, răzimat pe praxa mea de judecător, aflu lucru natural: fiesce- care și-a păstrat în memorie ceea-ce l-a impresionat mai mult; celelalte amănunte i s’au sters din memorie. Tot aceasta va fi causa de scrierile prefecților și tribunilor la unele locuri nu consună. Apoi să se mai mire cineva că în istoria lui Horia, scrisă după una sută de ani, când toți contimpuranii erau morți, câți scriitori, atâtea interpretări și comentări găsim. Fiesce-care s’a nisuit a scoate la iveală ceea-ce el și-a propus de țintă. Și sciut este că: Tot din aceea floare, din care albina suge mierea, păinjenul trage veninul. Numai confrontând pe toți autorii vei vedâ: care e adevărul și care e poesie. & în „Revista Critică-Literară® din Iași apăruse în a. 1896 sub Nr. 5 un articul privitor la Dragoș, cred că e bine, ca să fie înregistrat la acest loc. *) Se dice că avea la sine 315 galbini. 5 58 Trădătorul dela Abrud (1849.) într’un număr din anul trecut al acestei Reviste, cu ocasiunea dării de samă despre Memoriile lui Moldovan, fost prefect la 1848, s’a atins și despre Dragoș, care a jucat un rol atât de trist în luptele Moților la 1848 — 9, și al cărui tragic sfîrșit îl aflăm atât de dramatic descris în memoriile amintite. Am audit nu odată pe unii susținând în discuții private, că poate Dragoș a servit numai ca instrument orb și inconscient în tradarea dela Abrud, lucru care de altmintrea este cu neputință, când se scie, că Dra- goș era un om nu numai cult ca advocat și deputat, dar și dela natură inteligent și șiret, despre care nu se poate admite că nu scia ce face. Dar Memoriile lui Modovan nu mai lasă nici cea mai mică îndoială, că Dragoș a fost un trădător în plină cunoscință de ceea-ce face. Nu va fi cu toate acestea de prisos să auclim și părerea altor oameni din acea epocă. Din luptele dela 1848 este cunoscut și vicariul de pe atunci al Hațegului, Constantin Papfalvi, care după revoluțiune a ajuns canonic la Blaj, și a murit, sunt acum vre-o doi ani, în adânci bătrânețe. La 1848 C. Papfalvi fusese unionist, deputat în camera din Pesta și în cursul revoluției trecuse în tabăra ungurească. Mai tare}iu a înțeles greșelile, ce le făcuse atunci, dar totuș păstrase âncă unele convingeri rătăcite, cari mai bine am fost în posiție să le cunosc când aveam diarul politic Orientul Latin, căci s’a încercat să treacă în el articoli cu idei travestite, dar tot în sensul atitudinii sale dela 1848, încercare însă care naturalminte nu i-a succes. Cu ocasiunea unui congres la Blaj în 1875 am vorbit mult cu bă- trânul canonic despre evenimentele dela 1848. Atunci a venit vorba și despre Dragoș. C. Papfalvi mi-a vorbit despre Dragoș următoarele: — Dragoș era deputat din Ungaria în camera din Pesta, unde mă aflam și eu deputat și Domșa surdul și Alexandru Bohățel, toți trei ro- mâni din Transilvania. Kossuth ne-a chiemat la el ca să-i spunem ce vor Românii. Noi ne-am dus în trei rânduri; la primirea dintâi, după ce i-am spus, cari sunt pretensiunile Românilor, a rămas încruntat și ne-a concediat. La a doua ocasiune ne-a spus că asemenea pretensiuni nu se pot împlini. La a treia ocasiune ne-a chiemat prin Dragoș, și când ne-am dus am aflat pe Dragoș deja la Kossuth. Kossuth a încercat să ne abată dela pretensiunile noastre, noi însă i-am spus că din acelea nu se poate lăsa nimic. Să le luați cu sabia! a răspuns Kossuth și ne-a în- tors spatele. Noi am eșit și din acel moment n’am mai fost la Kossuth, nici n’am mai vorbit cu el. — Vă aduceți aminte de sigur, cam ce pretensiuni cereați dela Kossuth. 59 — Mi-aduc aminte că le fixasem pe hârtie, precis însă nu le sciu, dar credeam că poate acelea le-ar primi Kossuth, ne-am înșelat însă.*) — Dar atunci de ce n’ai părăsit camera ungurească? — Am plecat curând după aceea din Pesta. — Dar nu te-ai mai întors la scaunul de vicar în Hațeg decât numai odată cu oastea ungurească în primăvara anului 1849. — După împregiurările de atunci n’am putut face alt-fel. — Dar să ne întoarcem la Dragoș. Ce atitudine avea Dragoș față cu D-voastre? — El era entusiasmat de ideile lui Kossuth, dar elicea că el va lucra împreună cu noi în chestiunea națională, și va insista pe lângă Kossuth pentru pretensiile noastre, pe cari le fixasem împreună cu el, după ce noi am împărtășit lui Kossuth pretensiunile noastre, Dragoș a devenit față cu noi tot mai rece. Și de câte ori noi am fost la Kossuth pe el l-am aflat tot-de-una acolo, și din cele două audiențe dintâi a eșit împreună cu noi, iar la audiența din urmă noi am eșit și el a rămas la Kossuth și după aceea ne încungiura de a se mai întîlni cu noi, încât eu din aceasta atitudine a lui, din legăturile lui strînse cu Kossuth, am înțeles că și față cu noi el a servit de instrument lui Kossuth. — Dar, după cunoscința personală, ce-o aveți despre Dragoș, ce credeți despre misiunea lui la lancu? — Dragoș a voit să ajute pe Kossuth să pună mâna pe Munții Abrudului și de se va pută și pe lancu. — Va să clică — — Nu mai încape vorbă, a fost un trădător! Ar. Densușianu. * în urmă să vedem ce elice marele lexicon maghiar „PallasB despre Dragoș, pe care îl numesce Miklos în loc de Jânos. Tradus românesce sună astfel: „Dragoș Nicolae, fost deputat din Beiuș în adunarea națională. După proclamarea independinței, și-a propus de problemă a sa împăca- rea Românilor și câștigarea acelora pentru idea națiunei (maghiare). A sta- *) Vorbă să fie! De „pretensiunile¹¹ ce Papfalvi le va fi cerut, sigur că neamul românesc nu s’ar fi îngrășat. L-a descris Papiu pe Papfalvi, că cine a fost. L-am vedut cum s’a purtat în 2 Iunie 1848 în dieta din Cluj, când a sprijinit propunerea ca: „Dieta să tri- mită la Blaj o anchetă, care să cerceteze și apoi să se pedepsească cei-ce au convocat și pe popor la adunare, căci vlădicii numai pe protopopi și pe preoți i-au convocat. Mai departe să se cerceteze: ce fel de steaguri au fost în Blaj? Dacă au fost muscălesci, făptuitorii să se pedepsească.¹¹ Chiar Ungurii s’au scandalisat de atâta servilism; când gubernatorul a întrebat: „Voesce camera cercetare pentru steaguri?" Mulțimea a strigat: „Să le lăsăm întru atâta". (V. Organul Național al Iui Cipariu Nr. V. a. 1818.) Cum s’a purtat în anul 1867 domnul preposit al Capitlului din Blaj, Papfalvi, am descris eu în „Gazeta Trans." Nr. 122. anul 1897., l-au descris și celelalte diare românesci, ba i-s’a dedicat chiar o poesie. I. 8. Ș. 5* 60 torit modalitățile împăciuirii și un armistițiu și până atunci, până când căpetenia Valachilor lancu va primi acele modalități. Dar comandantul unei armate, Hatvany, n’a așteptat reîntoarcerea lui Dragoș, în 6 Maiu l-a atăcat pe lancu. Cea dintâie ciocnire a fost favoritoare Maghiari- lor, dar lancu întorcându-se cu putere mai mare, în 19 Maiu (nu în 19 ci în 10 Maiu) a nimicit armata maghiară, aproape total. Pertractările în acest mod înfiorător s’au întrerupt. Iar Dragoș, care se afla între Va- lachi, a căclut jertfă răsbunării acelora. Tragicul lui Dragoș stă în aceea, că nici Maghiarii, nici Românii n’au credutîn sinceritatea purtării sale.“ (Trâgikuma abban âll, hogy, egyik fel sem hitt eljârâsa oszintesegeben). * Adevăratul „tragicum" în aceasta dramă sângeroasă e „monumentul", ce i se ridică lui Dragoș, o jumătate de secol după moartea sa, prin apreciarea acelora, pentru cari și-a jertfit viața. Care va să cjică: După „Pallas" Dragoș a fost un „tragedian", care a jucat „cu doi bani în trei pungi“; prin urmare a meritat soartea ce l-a ajuns. în acest cas, crima lui Dragoș ar zace în sofistica inimei sale-, în răutatea și șirețenia dînsului, prin care i-a succes a duce în rătăcire atât pe Unguri, cât și pe Români. Apoi nu este adevărat! Dragoș și-a împlinit misiunea de mandatar, față cu mandanții sei, cu rigoare. Cu totul altfel se presintă lucrul din punct de vedere românesc. Poporul, care l-a omorît pe Dragoș, nu se poate învinovăți; ori ce po- por din lume. în asemenea împrejurări, în asemenea mod ar fi urmat. Din momentul, când armata maghiară, în butul asigurării lui Dragoș, că nu se va întâmpla, totuși a întrat în Abrud, și în loc de „pace“ a ridicat „furci": a jefuit*) și ucis, Dragoș apăru în fața poporului ca un trădător. Ce s’a lucrat la dosul poporului, aceea poporul n’o putea sci; dar în astfel de momente grave și critice, popoarele nu cercetează, ci ele se resbună. Mirarea ne cuprinde însă vădend că aceia, cari la anul 1849 îl nu- miau „martirul neamului unguresc", acum, ca să-și scape „Idolul" de judecata posterității, îl aruncă pe Dragoș în prăpastie și pun vina pe el. Dar nu Dragoș e cel dintâiu, nici va fi cel din urmă, căruia i-se aplică vorba lui Schiller: ᵣDer Mohr hat seine Schuldigkeit gethan, der Mohr kann gehenu‘. *) Dauna, ce au suferit-o părinții mei în aceea catastrofă, s’a prețuit la patru-deci de mii florini. între altele li s’a răpit o bibliotecă, apoi o colecțiune de arme și stufe de aur, cărora asemenea puține vor fi fost în țeara aceasta. Cele mai multe arme erau: Lazaro Lazarino și Lazarino Comenazo; astfel de arme în diua de adi se caută pentru musee, cu prețuri enorme. Bl DISCURS DE DESCHIDERE rostit de- dl director gimn. Virgil Onițiu la adunarea din 15/'27 Martie a membrilor despărțementului I al Asociațiunii. Onorată adunare! Am adresat un apel cătră publicul român din Brașov și jur, în care l-am rugat să participe în număr cât se poate de mare la aduna- rea de acji, — adunare menită a pune în ogașă normală sucursala primă a unei instituțiuni mari, care din Însuflețirea Românului pentru progres și din idealismul lui se adapă, se nutresce și se desvoaltă. Am făcut acest apel deosebit, pe care l-am trimis la adresa aproape a fie-cărui Român inteligent din Brașov și jur, — să V’o spun drept Domnilor, — pentru cuvântul, ca să exercit o presie morală mai mare asupra publicului, care de fapt nu arată acel interes pentru scopurile ideale ale neamului nostru, pe care ar trebui să-l manifeste în mod spontan și în totdeuna. Nu sunt om de fire pessimist, Domnilor, din contra cei ce mă cu- nosc mai de-aproape sciu, că mă feresc de această tabără a oamenilor lipsiți de încredere în viitor și nemulțămiți cu presentul. Cu toate aceste ar fi un cult al neadevărului, dacă nu ași remarca o stare morbidă în viața noastră socială, pe care toți o simțim. Această chestiune merită să formeze obiectul meditațiunilor noastre, căci dela ea depinde progresul sau decadința Asociațiunii, sub numele căreia ne-am întrunit noi acli aici. * Societatea română inteligentă de astăcli face impresia, că se află într’o stare de enervațiune, de apatie mare, — care îndeosebi atunci se arată, când se face apel la partea mai nobilă a inimii sale, atunci când cerem dela ea însuflețire pentru scopuri ideale. Asociațiile noastre culturale și literare — și har Domnului nu avem multe de acestea — își recrutează membri cu greutăți mari. Numărul membrilor lor nu cresce în proporția crescerii numărului inteligenței noastre de toate categoriile, ci din contră scade, sau în cașul cel mai bun stagnează. Membrii, cari se înscriu la aceste Asociațiuni, nu se înscriu din însuflețire, nu din îndemnul idealistic al sufletului lor, — ci în cele mai multe cașuri din considerații laterale, cari nu au de a face cu scopurile urmărite de societățile noastre culturale: sau pentruca să fie scutiți de molestări repețite, sau fiindcă le e genant a nu face un lucru reclamat de bunăcuviința socială, sau fiindcă mica jertfă, ce o aduc, servesce spre întărirea posițiunii sociale, pe care o ocupă și pe care vor să și-o mențină. 62 însuflețirea pentru înaintarea neamului, pentru interesele mari in- materiale, idealismul sufletelor noastre, Domnilor, este pe cale a se stinge. Un cas recent din lanțul de simptome ale stării morbide în spiritul nostru public să vS amintesc. într’un oraș X., oraș mare, care are o inteligință de Români poate cea mai număroasă în țara noastră, la ce- rerea insistentă a unei părți însemnate a publicului era vorba să se țină un ciclu de prelegeri publice de cătră bărbați de profesie în spe- cialitatea lor. Conferențiarii încearcă în două rânduri să pornească ciclul de prelegeri cerut cu insistență de publicul însuși. Ei bine, în ambele rânduri prelegerile nu s’au putut continua. Și sciți de ce? Pentrucă nici un conferențiar nu a mai voit să vorbească în fața unei sale goale. Partea aceea a publicului, care reclamase ținerea prelegerilor, nu a ținut să mai și vină la prelegeri, iar cele 20—30 de persoane, cari s’au fost întrunit, mare parte au venit din deferență față cu conferențiar, alții din considerație de etichetă publică, dar din interes pentru causă mai nimeni. întrebați, Dior, pe librarii români, că operele autorilor români de ce trecere se bucură, întrebați-i de gradul de interesare al așa numitei noastre inteligențe pentru roadele literaturii naționale! E o rușine, ceea ce vă vor răspunde. Mi se va obiecta, că progresiva decadență materială a inteligenței noastre este causa acestei lipse de interes, pe românesce: sărăcia! Cu desăvîrșire greșit! Oglinda stărilor noastre economice — nu dic escelente — dar la tot cașul mai bune ca acum 20—30 de ani, sunt, Dior, băncile românesci. Stocul lor de avere represintă adi milioane, iar aceste milioane au eșit din punga inteligenței noastre. Și băncile cu ajutorul lui Dumnedeu se sporesc din an în an, milioanele se adaugă din an în an, iar acționari găsesci pretutindeni cu ghiotura, câtă vreme colectele pentru binefaceri se încheie din an în an cu sume tot mai microscopice. Nu sărăcia deci, Dior, nu sărăcia este causa stagnațiunii grozave în evoluțiunea noastră culturală și literară, ci lipsa de însuflețire, lipsa de idealism în noi. Nu pungile ne sunt goale, dar ne-au secat inimile! Petrecem, Dior, o epocă de decadență, de enervare, care în mod fatal a urmat epocei ce-a premers, epocei de însuflețire, de îmbrățișare a idealelor. Visuri mărețe de avent național-cultural au însuflețit pe părinții noștri, ei și-au chieltuit entusiasmul inimii din plin, și-au usat nervii sănătoși cu drag pentru realisarea visurilor celor mari. Dar nici ei, nici noi nu am apucat a vede realisarea lor. Simțul zădărniciei de a te mai eșofa, acel simț cumplit al osândei Sisifice, care rod nu vede din su- doarea feții sale, a subminat deci încetul cu încetul idealismul sufletelor 63 noastre, ne-a tăiat însuflețirea, ne-a făcut nepăsători față cu căușele mari inmateriale și ne-a lăsat sensibili tot mai mult și mai mult pentru cele materiale. Iată Dior basele sociale și psichologice ale acelei înspăimântătoare indolențe, de care suntem cuprinși. Nu sunt deci miraculoase aceste stări la noi. Ele se explică și — în asemenea împrejurări — se repetă și la alte popoare. Vorba e numai, că avem să fim în clar cu situația dată și să în- țelegem, că astfel de stări de decadență publică nu pot să fie decât stări da o scurtă durată, pentru ca forța regenerată a poporului să se manifeste în urmă cu atât mai multă vigoare. Timpul renascerii, Dior, timpul noului avânt inmaterialist, timpul însuflețirii pentru ideale nu mai poate, nu mai e permis să întârdie mult! Acei puțini, a căror inimă âncă nu a secat, acei, cari și-au păstrat în aceste vremuri iernatice âncă o căldură în sufletul lor pentru scopuri ideale, aceia, cari împreună cu mine cred, că spiritul public decadent al dilelor noastre este numai o stare de transiție și sunt de acord, că el trebue să fie cât se poate de efemer, aceia — au datorință a-și pune toate puterile în cumpănă, a eși din nepăsare, a se face chiag, în jurul căruia să se adune și să se consolideze noua societate românească: Societatea română entusiastă, desinteresată și idealistă! Da, Dior, trebue să accelerăm sosirea erei noue, trebue să facem sfârșit acestei ierni cumplite,—neamul românesc își reclamă primăvara! Stările morbide, Dior, dacă nu se sanează la timp — este tot una dacă sunt ele trupeșei sau sociale — atacă tot organismul și cu timpul îl anihilează. Decadența spiritului public la noi este de-o-camdată o boală a păturii sociale suprapuse, a lumii cărturarilor, a inteligenței noastre. Inima poporului nostru dela țară âncă nu s’a afectat. Ea este capabilă de înălțare, de avânt. Vorba poetului, simburii mărului sunt âncă sănătoși! Provedința divină să ne scutească de primejdia, ca și acești sim- buri sănătoși să fie atinși de boala, care ne-a cuprins pe noi. Când și poporul nostru ar fi cuprins de nepăsarea decepționistă a inteligenței, atunci ne-ar fi sunat oara din urmă a ființei. Un neam, din ale cărui masse mari s’a stîns interesul, căldura, avântul, entusiasmul pentru pro- blemele sale mari ideale, — un astfel de neam e cuprins de noaptea peirii, din care nu mai este reînviere, nu mai este deșteptare! Iată de ce trebue să scurtăm, Dior, era, în care petrecem! Iată de ce trebue să dăm mână cu mână aceia, cari nu ne-am perdut âncă toate idealele! „Asociațiunea pentru cultura și literatura poporului român“ este una din foarte puținele instituții, în sinul căreia și sub scutul căreia acest proces de regenerare, acea raliare a elementelor de inimă spre co- vîrșirea vremurilor de indolență se poate mai cu succes efectui. 64 Progresul cultural și literar al neamului românesc din această pa- trie, iată devisa flamurei Asociațiunii noastre, iată devisa, care ca un luceafăr luminează calea spre nemurire a popoarelor din timpurile de acji. Nu luciul de oțel al armelor ucigătoare, ci splendoarea senină, caldă și de pace vestitoare a culturii este ac|i soarele, care luminează pașii de desvoltare a popoarelor! Să desfășurăm din nou cutele acestui stindard al culturii, Dior, să uităm de vremurile când el a zăcut prăfuit de indolența spiritului ce ne-a apăsat, să ne punem la munca desinteresată și armonică a creării unui nou spirit public, să muncim cu dragoste, abnegațiune și însufle- țire pentru sosirea unei epoce mai fericite: epoca cultului idealelor! Acesta este semnul, în care vom învinge! * Cu aceste îmi iau voia a declara adunarea de astăcli de deschisă! SCIINȚĂ, LITERATURĂ ȘI ARTĂ. «Daco-Rowntains ou Italo-Roumains», studiu istoric și filologic de L. Rethy. (Retipărit din „Revue d’Orient et de Hongrie"). Budapesta, 1897. Rethy este cunoscut publicului nostru pentru multele sale încercări de-a deslega chestiunea continuității Românilor în Dacia Traiană. După vremuri el a negat chiar și romanitatea noastră, originea romană a limbei românesci, dar timpul La adus la opinii mai conciliante; nu recunoasce continuitatea istorică, concede însă, că limba română e pe jumătate un idiom italic. Rethy însuși își reasumă noua să ipotesă după cum urmează: „Valachii — dovadă limba lor — sunt descendenții unui popor de păstori din Apenini, care a locuit fără îndoială în regiunea sabino-umbrică și se numia, în statul pontifical, Roman, după obiceiul poporului italian de a se numi după provincia sau regiunea unde locuiesce. Un trib al acestor păstori, care era de religiune romano-catolică, după cum o dovedesce aceasta terminologia eclesiastică a limbei valache, a plecat cătră, seci. IX prin Friaul și Carniolia și a coborît în cursul seci. X. în peninsula balcanică, în vechia Illyrie. Aici contactul dintre Romani și Albanezi a dat nascere limbei valache, care nu mai este o limbă italiană, ci un idiom pe jumătate italic pe jumătate albanez, adecă cuvintele sunt ita- liane, pe când formele gramaticale și spiritul limbei sunt împrumutate din albaneză². „Instinctul de migrațiune a purtat poporul valach astfel format în regiunile, cari îi oferiau cele mai bune pășuni; pe timpul răsboaielor greco-bulgare a trecut Dunărea și cătră finea seci. XIII a ajuns în Syrmiu, de unde a trecut în Transilvania, apoi în Maramureș și cu mult mai târdiu, pe timpul cuceririi otomane, în comitatele de ost ale Ungariei¹⁴. 65 întru cât această ipotesă se apropie de adevărul istoric, această chestiune au să o aprecieze istoricii și filologii; pe noi ne atinge numai împrejurarea, că D. Rethy susține că părerile sale au aflat resunet și în „Enciclopedia Română⁴⁴, și anume că direcțiunea acestei publicațiuni a abandonat teoria continuității Românilor în Dacia Traiană. Această afirmațiune și-o basează pe doue pasaje din articolul Arămâni, scris de Dr. G. Weigand. Aici se elice: „Greșită e în ori-ce cas părerea,- că Dacoromânii s’au născut în Dacia, iar Arămânii în Moesia, căci nu e posibil ca limba vulgară latină să fi avut în suta III. d. Chr. atâta asemănara cu cea românească, încât să fi rămas după 1500 de arii (300—1800) cele două limbi așa identice, pe lângă puțina comunicație ce au avut-o între olaltă din causa despărțirii lor geografice⁸ — și „E imposibil a susține, că limba arămânească s’a desvoltat din limba vulgară latină dela sudul Dunării, iar cea dacoromână din cea dela nordul Dunării⁸. Pe basa acestor enunciațiuni credem, că numai un om preocupat de părerile sale, cum se pare a fi D. Rethy, poate să meargă atât de departe, ca să numere intre partisanii sei nu numai pe D. Weigand, ci și direcțiunea „Enciclopediei Române⁴⁴, care — în parantesă fie clis — nu poate fi identificată chiar și cu articole de controversă, subscrise de au- torii respectivi. Direcțiunea „Enciclopediei Române⁸ și-a ales colaboratorii sei după specialitate. Articolul „Arămâni⁴⁴ e scris de cel mai competent bărbat în ce privesce această ramură a poporului’românesc, care va sci să răs- pundă înaintea forului sciinței despre cele ce afirmă. Că D. Weigand nu a vrut să spună ceva hotărît în chestiunea âncă nedeslegată a continuității, și în special nu ceea-ce D. Rethy cetesce din cuvintele sale, o putem dovedi cu unele citate din o scrisoare privată a sa, pe care ne-a autorisat a o folosi dacă vom afla de lipsă. Dsa elice: „Ce privesce pe dl Rethy, nu-mi pot închipui, cum poate ajunge la con- clusiunea, că eu aș susține imigrarea Românilor dela sud. Eu sunt mult mai precaut, decât ca să mă declar pentru o teorie, care pănă acuma e âncă.’numai! ipotesă. Pănă-ce nu pot aduce dovecji sigure, mă voiu feri a me declara pentru una sau alta părere, etc. Și asupra broșurei („Mach- werk⁸,) lui Rethy nu vreau să scriu nimic, ea e fără nici o valoare și a fost declarată ca atare și de critica germană⁴⁴. Astfel D. Weigand, de sigur cel mai competent de a-și explica ceea-ce scrie, însuși declară, că nu susține ca un ce hotărît originea balcanică a poporului român; cu atât mai puțin poate fi deci numărată direcțiunea „Enciclopediei Române⁸ între partisanii celei mai nouă teorii a Dlui Rethy (după vremuri a mai susținut și alte teorii), care prea adese face alusiuni la revindecări politice, dând astfel a se înțelege că Domnia -Sa mai mult de dragul politicei face istorie, și Direcțiunea „Enciclopediei Române⁴⁴ nu poate abandona continuitatea Românilor în Dacia Traiană, câtă vreme cei mai de frunte istorici ai noștri o susțin 66 și cearcă a o dovedi cu armele usitate în sciință. „Enciclopedia⁸ vrea să populariseze seanțele, literatura, istoria, etc., îndeosebi istoria și lite- ratura română, dar se nisuesce, ca totdeauna să propage numai adevărul, așa cum îl înțeleg cei mai de frunte bărbați de specialitate. Și despre părerea acestora D. Rethy va ave ocasiune a se convinge din acele ar- ticole ale „Enciclopediei⁸, cari vor tracta îndeosebi despre chestiunea continuității. Cartea stuparilor săteni, de Romul Simu, este opera unui autor popo- ral cunoscut din multele articole economice, ce a publicat prin cțiarele noastre. Dl Simu este însuși stupar, a făcut experimente serioase cu di- feritele metode, ce se practică în cultura albinelor, și în opul său a depus resultatele, pe cari cu inima curată le recomandă țărănimei noastre. Și numai o înșirare simplă a capitolelor de căpetenie ale cărții ne va încredința, că cartea stuparilor săteni cuprinde tot, ce e necesar a cunoasce pentru o cultivare rațională a stupăritului. Folosul albinelor, Mierea ca hrană și ca leac, Stupina, Coșnițele, Fagurii măestriți, Tractarea albinelor. în ajunul primăverii, nutrirea albinelor primăvara. Cum să ajungem la miere multă. Cum se păstrează mierea. Iernarea stupilor. Boalele albinelor. Dușmanii albinelor și unelte de stupărit — ici-colea însoțite de ilustrații explicătoare — cuprind o mulțime de învățături folositoare, cari sunt proprii a împintena și pe cel mai conservator țăran, ca să îmbrățoșeze acest ram economic. Limba, în care e scrisă cartea, este limba poporului, netezită nu- mai, dar nici decum schimbată prin frase moderne. Autorul se feresce ca de foc de neologisme, căci vrea să fie înțeles cu deosebire de țărani. „Reuniunea română de agricultură din comitatul Sibiiului¹¹ prin aceea, că a tipărit cartea pe spesele sale, nu numai s’a achitat de o datorință față de membrii săi țărani, ci și-a câștigat și un merit pentru înaintarea economiei⁻ la Români peste tot. Am dori, ca „Cartea stuparilor săteni¹¹ să străbată și în cele mai de- părtate colțuri locuite de Români, vestind pretutindenea folositoarele învățături, ce cuprinde. «Jertfa creștinilor», Comentar al liturgiilor bisericii grecesci, de Dr. Victor Szmigelski. Tomul I. Introducere dogmatică. Cu aprobarea Preaveneratului Ordinariat de Alba-Iulia și Făgăraș. Blaj, 1897. Tipografia Seminariului archidiecesan. Autorul își împarte opul în 4 părți principale, tractând în partea I. despre jertfă preste tot; în p. II. despre jertfele legii celei vechi; în p. III. despre jertfa crucii și în p. IV. despre jertfa necruntată a legii noue. Cartea se extinde pe 230 pag. tipar curat și frumos, care face cin- ste tipografiei, din care a eșit, și este dedicată „Excelenției Sale Prea- sfințitului Domn Michail Pavel, Episcopului gr. cat. de Oradea Mare, Bunului Archiereu iubilar⁸. Prețul 1 fl. 5 cr. 67 în aceste timpuri de cras materialism este bine, că se mai găsesc bărbați, cari își jertfesc timpul pentru a da în manile creștinilor și mai ales ale preoțimii noastre cărți menite a ridica inimile și sentimentele la înaltul ideal al omenimii, la jertfa legii noue. O recomandăm mai ales preoțimii noastre cu atât mai vârtos, că autorul-editor destinează venitul curat pentru formarea unui fond provincial de salarisare a preoților și învățătorilor. (nt.) APEL cătră frații preoți români. Am onoare a aduce la cunoscința Prea stimaților frați preoți, că am luat deja disposițiunile necesare pentru tipărirea tomului I al predi- cilor nemuritorului orator francez Massillon, Episcop de Clermont și membru al Academiei franceze. Cartea va cuprinde circa 370—400 pa- gini 8° mare, va fi tipărită pe hârtie fină, va fi ornată cu portretul ilustrului autor, și va avă un exterior prea frumos. Ea va apare după contractul încheiat cu tipografia pe la finea lunei lui Maiu a. c. st. n., și numai decât se va expedia Domnilor abonați. Abonamente se primesc âncă până în 20 Maiu a. c. pe aceleași prețuri prea favorabile, ce au fost indicate în invitarea de abonament, adecă 2 fl. 10 cr. cu expedițiune francată, 2 fl. 20 cr. cu expedițiune recomandată; pentru România și străinătate 5 lei 25 bani și 5 lei 50 bani. Alumnii seminarelor teologice o vor primi pentru prețul scădut de 1 fl. 60 cr. Domnii colectanți dela 10 exemplare colectate vor primi unul gratuit. După aparițiunea operei prețul unui exemplar va fi pentru Austro-Ungaria fl. 2.50, pentru Ro- mânia și străinătate lei 6.50. Acei prea stimați domni, cari vor respunde costul abonamentului înainte de aparițiunea operei, vor primi cartea francată sau recomandată după modalitatea aleasă de dînșii; iar aceia cari nu vor trimite prețul abonamentului înainte, o vor primi cu rambursă (Nachnahme, utânvâtel), ce costă mai multe spese, cari însă vor ave a le suporta prea stimații domni abonați. Prea Veneratul Ordinariat diecesan gr. cat. de Oradea-mare a bine- voit nu numai a recomanda cu căldură aceste cuvântări bisericesc! preo- ților de sub jurisdicțiunea sa, ci a încuviința chiar procurarea acelora și din banii bisericesci pentru bibliotecele parochiale, ca să le poată procura și acei preoți, cari sunt proveduți cu o dotațiune mai miseră. Comandele sunt a se face la subscrisul traducător sub adresa: locuința Hâjd, posta ultimă: Pecze-SzoUos, comitatul Bihar, via: Nagy-Vârad. Hai eu, 6 Aprile st. n. 1898. loan Genț, paroch gr. cat. român. 68 MEMBRII „ASOCIAȚIUNII" la finea lunei lui Martie 1898 1. Desp. Lai Brașovului: fundatori 2, pe viață 7, ord. 38. Suma 47. 2. II. B Branului: „ --- 9i 2 „ 29. a 31. 3. n III. „ Făgărașului: „ 2 6 „ 37. a 45. 4. n IV. „ Sibiiului: „ 7 n 19 „ 50. n 76. 5. n V. „ Săliștei: „ --- a 12 „ 30. a 42. 6. Ti VI. „ Sebeșului: „ 3 V 5 „ 31. a 39. 7. n VIL „ Hațegului: „ --- H 3 „ 14. a 17. 8. 9 VIII. „ Devii: „ 1 H 6 „ 40. a 47. 9. IX. „ Orăștiei: „ 2 n 7 „ 23. a 32. 10. r> X. „ Bradului: „ 1 2 „ 27. 30. 11. a XI. „ Blajului: „ 3 4 „ 48. a 55. 12. n XII. „ Albei-Iuliei: „ 1 D 4 „ 16. a 21. 13. n XIII. „ Abrudului: „ 2 n 23 „ 35. a 60. 14. 9 XIV. „ Clușului: „ 3 H 7 „ 25. a 35. 15. 9 XV. „ Mociului: „ 1 a 2 „ 3. a 6. 16. Ti XVI. „ Șimleul-Silvaniei „ 5 ii 4 „ 21. a 30. 17. XVII. „ Deeșului: „ 1 a 1 „ 1. a 3. 18. 9 XVIII. „ Gherlei: --- V ii 2. a 2. 19. TI XIX. „ Ciachi-Gărbaului „ --- n 1 „ 1. a 2. 20. Ti XX. „ Betleanului: ,, --- a a 2. a 2. 21. 9 XXL „ Năsăudului: „ 11 a 23 „ 35. a 69. 22. T XXII. „ Bistriței: „ 5 a 7 „ 7. a 19. 23. h XXIII. „ Turcii: „ --- a ii 5. a 5. 24. XXIV. „ Murâș-Oșorheiului: 1 n 1 „ 15. n 17. 25. 9 XXV. „ Mureș-Ludoșului: 1 a a 9. a 10. 26. 91 XXVI. „ Reghinului: „ 2 ii 5 „ 20. a 27. 27. 9 XXVII. „ Cohalmului: „ --- ii 1 „ 11. a 12. 28. T> XXVIII. „ Agnitei: „ --- a ii ---, a ---. 29. » XXIX. „ Mediașului: „ --- a ii 14. a 14. 30. n XXX. „ Sighișoarei: „ --- a a 4. a 4. 31. 9 XXXI. „ Elisabetopolei: „ --- a 1 „ 1. a 2. 32. 9 XXXII. „ Dicio-S.-Mărtinului: --- a 1 ; 9. a 10. 33. 9 XXXIII. „ Treiscaunelor: „ --- a ii 4. a 4. 34. Ti XXXIV. „ Sătmarului: „ --- ii 1 „ 17. T) 18. 35. 9 Beiușului: „ 1 a 1 „ 59. a 61. 36. n Afară de despărțeminte și mai cu samă în Bănat:. . . . ,, 15 a 28 „ 103. a 146. Suma tuturor: fund. 70 pe viață 184ord. 786. Suma1040. 69 După diferitele lor ocupațiuni membrii „Asociațiunii" se împart astfel: Preoți 178, proprietari 124, advocați și candidați de advocați 109, canonici, vicari, protopopi, asesori consistoriali 102, profesori și profe- soare 83, comune parochiale, politice și corporațiuni 69, notari comu- nali 49, învățători 49, oficiali de bancă 41, comercianți 39, medici 33, oficiali administrativi 27, oficiali dela justiție 23, femei (fără oficiu) 22, institute de credit 21, meseriași 17, oficieri pensionați 12, Archiepiscopi și episcopi 6, farmaciști 5, publiciști 3, deputați dietali 2, ingineri 2, silvicultori 2, notari publici 2, architecți, technici 2, oficiali poștali 2, privatieri 2, pădurari 2, studenți universitari 2, rentieri 2, arendatori 2, adjuncți de ingeneri 2, inspector școlar reg. 1, director de mine 1, exactor dominial 1, supravigil silvanal 1. Fiindcă „Asociațiunea" este cea mai însemnată societate culturală a celor 3 milioane de Români din patrie, menită a deveni focularul nostru literar și cultural în cel mai de aproape viitor, nu va fi, credem, de prisos a supune datele de mai sus unor aprețieri. Asămănând numeral total de abia 1040 al membrilor cu numărul sufletelor nației românesci din Ardeal, din părțile Bănatului, Bihariei, Satmarului și Maramurășului, disproporțiunea este isbitoare; Asociațiunile culturale ale altor nații din patrie au 4eci de mii de membri, ceea-ce este neapărat de lipsă să urmeze și pentru „Asociațiunea" noastră, pen- tru-ca să poată lucra cu deplin succes în toate direcțiunile stabilite în statute. Mare e și disproporțiunea numărului de membri din diferitele des- părțăminte; pentru-că pe când în unele numărul trece baremi de 20, pe atunci în altele sunt de abia câte 2 membri; iar într’un despăr- țământ nici unul. Și aceasta se întâmplă cu despărțăminte vechi; pe când despărțăminte decurând înființate — numai în cjilele tre- cute — au un frumos număr de membri s. e. al Beiușului 61 și al Sătmarului 18. în desp. Năseudului aflăm 8 comune membri fundatori și 20 co- mune membri pe viață; iar în același timp chiar în desp. Sibiiulni nu- mai o singură comună e membru fundator. O fericită idee au avut grănițerii dela Năsăud, când au indus în șirul membrilor și comune. Exemplul lor ar trebui imitat în toate) părțile. Asemenea și înscrierea cu- munelor bisericesci, cel puțin de membri ordinari, cum s’a făcut ici-colea, âncă ar fi un mare bine pentru „Asociațiune“. O comună politică ori bisericească nu se cunoasce, jertfind spre scopuri literare și culturale 5—10 fl. la an, iar „Asociațiunea", pe lângă multe astfel de ajutoare dă înainte și cu ea deodată și neamul. Mai este însă și un alt bine legat de condiția de membru, că adecă comuna politică sau parochială primesce foaia „Transilvania¹^ care de 29 ani a sămenat, samănă acum 70 și va sămâna tot mai mult — în măsura în care se vor înmulți membrii — sămânța culturei și a binelui. Făcând acum asemănare și între diferitele categorii de membri, aflăm că mai bine e representată preoțimea. Dar ce este numărul de 178 preoți, când numai în arcbidiecesa din Alba-Iulia și Făgăraș sunt 762 preoți seculari, cari — cu cei din cele trei diecese gr. cat. și cu cei din Metropolia bisericii ortodoxe-orientale (1 archiepiscopie și 3 die- cese) — se ridică la câteva mii? Tot așa de nefavorabil ni se presintă și învățătorimea, care e în- rolată între membri cu un număr numai de 49 indivizi, din cei peste 3000 învățători confesionali. Dar în sfîrșit, din fie-care categorie s’ar pută și e neapărat de lipsă să se facă îndoit, întreit și chiar înzecit mai mulți membri, deșteptându-se și proprietarii, țăranii mai cu dare de mână, să aducă prinoase pe altarul literaturii și culturei naționale; iar institutele de credit, chiar și cele începătoare, ar trebui să-și țină de fală a se număra între membrii „Asociațiunii¹⁴. Numai interesul crescând al obstei și iubirea de jertfire pentru scopurile „Asociațiunii⁴⁴, îi vor pute pune acesteia la îndemână mijloa- cele de lipsă pentru o lucrare tot mai roditoare și mai spornică. Fie ca toți cei „chiemați⁴⁴ — cari sunt mulți foarte, învățând ceva și din acestea scurte date, — să devină și „aleși⁴⁴; ca la anul „Aso- ciațiunea⁴⁴ să dispună de un număr, cel puțin, îndoit de membri. DIN DESPĂRȚEMINTE. în decursul lunei lui Martie s’au primit rapoarte despre activitatea din 1897 dela directorii următoarelor despărțăminte: Făgăraș, Murăș- Oșorheiu, Cluș, Hațeg, Ludoș, Sighișoara și Năsăud. Despărțământul Făgăraș a executat toate conclusele adunării gene- rale din 1896, ținută în Porumbacul-inferior, unde s’a împărțit un premiu femeii, care a avut cea mai bine cultivată grădină de legumi, tot astfel făcându-se și la Vaidarecea. Alt conclus mai însemnat a fost cel privitor la organisarea bibliotecei despărțământului. în adunarea generală din 1897, ținută în V.-Recea, între altele, s’au votat 3 premii, și anume: unul de 5 fl. pentru femeia, care va ave cea mai binecultivată grădină de legumi, unul de 5 fl. și altul de 3 fl. pentru acele femei de pe teritoriul despărțământului, cari cu ocasiunea adunării generale proxime vor produce cele mai frumoase țăsături originale. în 71 această adunare s’a atras atențiunea membrilor și asupra împregiurării, că delegații despărțământului pentru adunarea generală a „Asociațiunii", nu vor mai putâ beneficia pe viitor de diurne și spese de călătorie din cassa despărțământului. Ședințe de comitet s’au ținut 4, în cari s’au luat decisiuni cu privire la executarea afacerilor curente în sensul statutelor și regulamente- lor s. c. statorirea budgetului, încassarea și subșternerea taxelor dela membri ș. a. Despărțământul Mureș-Oșorheiu a ținut adunarea generală, a încassat taxele dela membri, subșternându-le cassei centrale, împreună cu proto- colul adunării, conspectul membrilor și preliminarul de budget. Că nu s’a putut desvolta o activitate mai însemnată causa a fost: anul neroditor, care a adus cu sine lipsă mare în popor. Pe viitor se va lucra și pentru înființarea de agenturi comunale și biblioteci poporale. Despărțământul Clușului a ținut adunarea generală și mai multe șe- dințe de comitet, s’au încassat taxele dela membri și s’au subșternut cassei centrale; la adunarea generală a despărțământului ținută în Mo- nosturul-unguresc — studentul în drept Ștefan Roșian a ținut o diserta- țiune: „Despre puterea moravurilor bune și modul de a le lăți*, s’au luat măsuri pentru crearea a 2 premii, din cari unul se va da acelei femei sau fete țărance de pe teritorul despărțământului, care va dovedi, că scie face cel mai frumos port românesc, iar al doilea premiu acelui învățător, care va arăta cel mai bun progres cu învățăceii. Tot cu această ocasiune s’au împărțit poporului mai multe exemplare din „Povești" de I. Pop- Reteganul și alte cărți, procurate de institutul de credit și economii „Economul* din Cluș. Directorul despărțământului a luat parte, ținând și o cuvântare, la înmormântarea fericitului Grigorie Silași, fost membru fundator al „Asociațiunii", cum și la aceea a zelosului membru ordinar și al comitetului despărțământului, Andreiu Truța. Despărțământul Hațegului a luat disposițiuni pentru înființarea de agenturi comunale, angajându-se în special spre acest scop domnii: Ștefan Rădic, protopop în Petroșeni, Isidor Saturn, preot în Merișor și loan Bora, parocli în Petros; directorul e de credință, că acum după întrarea în vigoare a statutelor și a regulamentelor celor nouă, se va pute da un impuls mai puternic de propășire și în sinul acestui despărțământ, dorind cu toții ca despărțământul Hațegului să se numere între cele dintâi des- părțăminte. Adunarea generală s’a ținut în Sălașul-inferior, fiind bine cercetată. în această adunare s’au distribuit 20 fl. v. a., primiți dela „Reuniunea femeilor române din comitatul Hunedoarei*, —■ ca premiu între țărancele, cari au excelat prin manufacturile ținătoare de portul lor și s’au îndemnat și pe viitor la conservarea și cultivarea portului propriu. Cu aceea ocasiune dl loan Muntean din Hațeg a ținut o disertațiune în stil poporal despre: „însemnătatea și necesitatea meseriilor*. S’au răspândit după putință „Higiena copilului" și „Biografia lui Avram lancu", 72> Despărțământul Ludoș aținut adunarea generală în comuna Iclănzel, participând un public foarte număros. Cu aceea ocasiune s’au încassat taxele dela 7 membri — de toți sunt în acest despărțământ 10 —, s’au vândut 40 exemplare din „Higiena copilului¹', s’a exmis o comisiune de 2 membri, care să percurgă în persoană toate comunele din despărță- mânt, stăruind prin graiu viu pentru câștigarea de membri noi și în- cassarea taxelor restante dela cei vechi și să înființeze agenturi comunale; dar această comisiune n’a raportat âncă și poate că nici nu și-a împlinit misiunea. înainte de adunarea generală a despărțementului s’au trimis apeluri pentru spriginirea causei „Asociațiunii" și prenumărarea „Enci- clopediei române"; însă toate fără nici un resultat, ceea-ce este a se atribui în locul prim împregiurărilor triste economice-financiare, cu de- osebire de un an încoace. Agenturi și biblioteci poporale în despărță- mântul acesta nu sunt înființate. Despărțământul Sighișoarei a ținut 4 ședințe de comitet în decursul anului 1897, petraetându-se obiectele curente, între cari și luarea dispo- sițiunilor pentru ținerea adunării generale, cu care ocasiune, între altele, s’au încassat taxele dela membri, s’a reconstituit comitetul ș. a. desbă- tându-se și asupra modalităților, cum s’ar pute desvolta un mai mare interes față de' Asociațiune din partea locuitorilor de pe teritorul acestui despărțământ. în fine direcțiunea observă, că dînsa împreună cu comitetul cercual își țin de sântă datorință a întrebuința pe viitor toate mijloacele legale pentru promovarea intereselor vitale ale Asociațiunii și dacă pănă acum nu s’a putut avânta la nivelul cuvenit — este a se ascrie acelei împre- giurări, că acest despărțământ preste 15 ani a fost încetat cu activitatea sa, — fiind acum numai în al patrulea an al reactivării sale; astfel că se cere timp și osteneală pentru a veni în cursul său normal progresiv. Despărțământul Năseudului, prin comitetul său, a intreținut cores- pondența de lipsă cu comitetul central, la care a înaintat rapoartele pre- scrise în regulament, a înaintat taxele încassate și a continuat pașii în- cepuți deja pentru înființarea de agenturi pe teritorul despărțementului. Ședințe de comitet s’au ținut 4, iar adunarea generală a despărțământului ținută în Sângeorgiul-rom., între altele, a statorit un premiu de doi galbini pentru cea mai bună lucrare din sfera agronomiei, a luat inițiativa pentru înființarea unei reuniuni agricole și a încassat taxele dela membrii vechi și noi în suma de 164 fl., care sumă s’a administrat cassei centrale, iar dela membrii ajutători s’a adunat suma de 85 fl., cari au trecut la cassa des- părțământului. Transilvania. Partea oficială. 37 Nr. 213-1898. PROCES VERBAL din 7 Aprile n. 1898. Ședința ordinară a comitetului central al Asociațiunii. Președinte: loan M. Moldovan. Membrii presenți: Zaharia Boiu, Part. Cosma, Gr. Maxim, Dr. Ilar. Pușcariu, Dr. Remus Roșea, Dr. Oct. Russu, Leont. Simonescu, losif St. Șuluțiu. Notar: Dr. II. Beu, Secretar II. 74. Pentru verificarea procesului verbal al ședinței de a<ți Se designează dnii: Zacharia Boiu, Part. Cosma, și Gr. Maxim. 75. (35—1898). Dl Simeon Stoica, medic în Bran, trimite 2 exemplare din „Dietetica poporală^ cu rugarea, ca să i-se pună la disposiție suma de fl. 300.— votată ca ajutor pentru tipărirea cărții. Recearcă totodată comitetul, ca să primească 500—600 exemplare spre a le vinde cu ajutorul despăr- țămintelor; jumătate din prețul acestora ar destina pentru fondul inter- natului de băieți. Suma de fl. 300.— se asemnează la cassă spre plătire. Recercarea relativă la primirea spre vân4are a 500—600 exemplare din opul amintit se satisface. 76. (204 -1898). Dl Emiiian Micu, preot în Ohaba sârbească, ofere spre cumpărare mai multe cărți vechi. Avend în vedere prețurile exorbitante, ce ofe- rentul cere pentru cărțile sale, cum și puținătatea sumei, de care dispunem pentru augmentarea biblio- tecei, și altcum angajată pentru alte acuisițiuni, de astădată nu se poate reflecta la ofertul domnului Emiiian Micu. 87. (156—1898). Dl Dumitru Bulicrea, învățător în Porumbacul inferior, ofere pentru completarea colecțiunii de diare a Asociațiunii: a) „Tribuna“ din 1887, necompletă; b) „Gazeta poporului⁴⁴ din 1887, necompletă, — și cere în schimb, să i-se compute 5 fl. ca taxă de membru ordinar al Asociațiunii, pe 1898, apoi să i-se dee câte un exemplar din „Transilvania® pe 1895 și 1896. 4 38 Transilvania. Partea oficială. Se primesc din „Tribuna⁶¹ pro 1887 Nrii 74, 248 și 296, cari lipsesc din colecțiunea Asociațiunii; asemenea și „Gazeta poporului¹¹ pro 1887, iar în schimb i-se acoardă oferentului 1 exemplar din „Transilvania¹¹ pro 1896. 78. (138—1898). Patruspredece membri ai Asociațiunii, domiciliați în Bran, cer îm- părțirea despărțământului ii în doue, respective cer arondarea comunelor: Bran, Sohodol, Predeal, Poarta, Simon, Moeciul inf. și sup.. Măgura, Peștera. Șirnea și Fundata, cu 7000 loc., într’un despărțământ separat cu centrul în Bran, pe motivul că situațiunea topografică a acestor co- mune împedecă poporațiunea a lua parte la adunările cercuale convo- cate airea. Un despărțământ compus numai din comunele amintite va pute mai ușor conlucra la ajungerea scopurilor Asociațiunii indicate în §. 37 al Statutelor. Să se recerce comitetul cercual al despărțemen- tului a-și da părerea în chestiune. 79. (149, 173, 177, 180 și 185-1898). Direcțiunea despărțementului iii, VII, XIV, XXIV și XXV presintă rapor- tul anual pe 1897. Spre scire. 80. (150—1898). Dna Zinca Roman din Făgăraș trimite fl. 120.— pentru doue stipendii pe anul școlar 1897—98 din fundațiunea „loan Roman". J Spre scire. ș 81. (151-1898). Direcțiunea despărțământului XVI (Șimleul Silvaniei) trimite 41 fl. 60 cr. ! taxe încassate în decursul anului 1897, observă însă, că a reținut 20% j statutare pentru trebuințele despărțământului. Roagă totodată comitetul 1 central, ca să dispună trimiterea diplomei oi- de membri ordinari dlor 3 Gavr. Bazar de Purcareți și Dr. G. Pop, cari au solvit taxa cuvenită. 1 Primirea sumei de 41 fl. 60 cr. se confirmă; re- | ținerea a 20% excepțional se aproabă, dar se în- drumă direcțiunea la observarea §-ului 40 din Sta- ¹ tute. Pentru membri ordinari nu se mai extrădau diplome, taxele pentru diplomă incurse dela domnii amintiți se vor conta la taxa de membru pe anul 1898. 82. (163—1898). Direcțiunea despărțământului VI (Sebeșul săsesc) înaintează cu data 11 Martie a. c. suma de fl. 113 — reținută peste budgetul anului 1898 și Transilvania. Partea oficială. 39 reclamată de comitetul central, apoi taxa pe 1897 dela membrul Gr. Ghibu din Șugag, precum și procesul verbal al ședinței comitetului cer- cual dela 3 Martie a. c., în care s’a decis 1. a se satisface recercarea comitetului central Nr. 445—1897 privitoare la suma de mai sus, și 2. a propune o nouă arondare a despărțământului VI, respective for- marea unui nou despărțământ din comunele cercului Mercurea și din unele ale cercului Sângătin; 3. s’au ales mai mulți delegați pentru în- ființarea de agenturi. Primirea sumei de fl. 113.— și a taxei pe 1897 dela membrul Gr. Ghibu se confirmă. Procesul ver- bal se ia spre scire; propunerea referitoare la aron- darea despărțământului se ține în evidență pănă la arondarea despărțemintelor pe întregul teritoriu al Asociațiunii; de exmiterea delegaților pentru înfiin- țarea de agenturi se ia act cu plăcere. 83. (168-1898). Dumitru Ciuleiu din Saschiz roagă din nou comitetul central, ca să dispenseze dela plutirea didactruiui pe 1897—98 pe fiica sa Sultana, elevă în cl. III. civilă. Cererea nu se poate încuviința. 84. (178-1898). în urma recercării comitetului central dela 3 Ianuarie a. c. Nr. 709 1897 direcțiunea despărțementului XIV (Cluj) raportează cu data 21 Martie a. c., că fundațiuniie „N. Tămaș“ și „Dr. Ramontiai¹,¹, nu au fost nici odată încredințate administrării despărțământului, ci numai fostului director Dr. Gregoriu Silași, care nevrând a lua singur responsabilitatea, le-a predat cassarului despărțământului. Numitele fundațiuni se află în ad- ministrarea comitetului înființândei școale civile de fete dela 1876, res- pective 1888. Fundatorul N. Tămaș trăesce âncă și tocmai pregătesce literele fundaționale. Pentru adeverirea celor relatate direcțiunea des- . părțământului aclude. un proces verbal al comitetului înființândei școale de fete și un instrument de transpunere compus de o comisiune exmisă de acel comitet. Să se recerce dl N. Tămaș, preot în Grind, ca să dee deslușirile necesare în chestiunea fundațiunii făcute de DSa, Revenind însă asupra unui raport dela 30 Ianuarie 1897 se recearcă direcțiunea des- părțementului a Întreprinde pașii necesari, ca averea fostei societăți „Iulia“, administrată ac|i de Casina română din Cluj? să se transpună la cassa centrală 4* 40 Transilvania. Partea oficială. a Asociațiunii, căreia îi compete conform statutelor desființate! societăți. 85. (179—1898). Direcțiunea despărțementuiui V (Săliște) înaintează cu data 19 Martie a. c. procesul verbal ai ședinței comitetului cercual dela 21 Februarie a. c., în care s’a compus budgetul pe anul 1899, s’a statorit un premiu de fl. 10.— și unul de fl. 5.— pentru cultivatorii grădinilor de legumi, s’a decis ținerea adunării cercuale a doua di de Rusalii în comuna rurală Apoldul mic. La compunerea budgetului s’au luat de basă venitele anului 1898 preliminate cu fl. 340.— Proiectul de budget e următorul: Intrate. 1. 20°/o ce se vor licuida după venitele anului 1898 în sumă de fl. 340.— . ..........................................fl. 68.— 2. depunerea despărțământului la Cassa de păstrare din Săliște „ 154.87 Suma: fl. 222.87 Erogațiuni. 1. Crearea unui fond pentru premii pe sama despărțământu- lui din suma de........................................fl. 154.87 2. Dotațiunea acestui fond cu...........................„ 17.— 3. Premii...............................................„ 15.— 4. Cumpărarea de cărți pentru biblioteci poporale . ... „ 20.— 5. Procurarea de registre și ștampile...................„ 16.— Suma: fl. 222.87 Procesul verbal se ia spre scire; premiile stato- rite și terminul pentru ținerea adunării cercuale se aproabă. Dar proiectul de budget pe 1899 nu se poate aproba, pe motivul că posiția 2. dela Intrate și 1. dela Erogațiuni e contrară §-ului 40 al Statutelor și §-ilor 48—49 din Regulamentul pentru despărțe- minte, în sensul cărora despărțământul nu poate crea fonduri din resursele proprii, chiar și fondurile făcute pe sama sa prin donațiuni speciale trebuesc înaintate la cassa centrală. Se îndrumă deci direcțiunea a presenta un nou proiect de budget și a înainta suma de fl. 154.87 la cassa centrală. 86. (182—1898) Direcțiunea școalei civile de fete transpune cu data 25 Martie a. c. ordinațiunea ministerială Nr. 10636, prin care se impune Asociațiunii plătirea supletorie a unei taxe de fl. 40,— la fondul de pensiuni pe anii Transilvania. Partea oficială. 41 1'895—1898 pentru al cincilea post de învățător, iar pe viitor va ave Asociațiunea să plătească anual fl. 60.— Spre scire și asemnare la cassă. 87. (183-1898). Direcțiunea despărțementului Beiuș înaintează procesul uerbai al ședin- ței comitetului cercual dela 19 Martie a. c., din care se constată urmă- toarele : ă) S’a constituit comitetul cercual alegendu-se vice-president dl Vasile Papp, protopop, cassar dl Dr. Const. Popovici, advocat, con- trolor dl Vas. Stefanică, profesor, notar dl Nic. Diamandi, profesor- catechet; &) Dl Dr. G-avril Cosma, cassarul ad boc al adunării constitu- ante, a raportat, că a încassat fl. 40.— dela membri înscriși. Comitetul a decis apoi, ca suma aceasta să se predee noului cassar, care să pro- voace pe toți membrii a-și achita taxa anuală; c) S’a decis a se procura o stampilă și un dulap, spre care scop să fie rugat comitetul central, ca să acoarde despărțământului cele 20°/ᵤ statutare după taxele incurse. Tipăriturile necesere pentru menținerea uniformității să se ceară dela co- mitetul central; d) Drept local al despărțământului dl V. Ignat a oferit o chi- lie în casa proprie, promițând că se va îngriji și de luminat și încălzit. Procesul verbal se ia spre scire. Constituirea comitetului cercual se aproabă și dorința relativ la cele 20 % după taxele incurse se satisface. Iar pen- tru mărinimosul ofert al dlui V. Ignat comitetul cen- tral își exprimă complăcerea sa. 88. (188—1898). Institutul de credit și economii „Lipouana^ trimite cu data 30 Martie a. c. fl. 50.— votați de adunarea generală pe sama „Casei naționale^. Comitetul central ia act cu plăcere de donați- unea institutului „Lipovana“. 89. (190—1898). Direcțiunea școalei ciuiie de fete cu data 31 Martie a. c. aduce la cuuoscința comitetului central, că o controla din partea societății elec- trice a aflat unele iregularități cu privire la forța lampelor; dar la ace- stea poartă însăși societatea vina, de oare-ce a intrelăsat a comunica numitei direcțiuni școlare planul lampelor. In comitiva sa directorul școalei roagă comitetul central, ca să binevoiască a intreveni la socie- tatea electrică, ca aceasta să exmită în Iunie a. c. un bărbat de speci- alitate, care împreună cu DSa să revisuiască planul lampelor și să facă eventuale reduceri în favorul budgetului școalei. Comitetul central ia spre scire informațiunile direcțiunii școalei civile de fete, reservându-și a întreveni, când societatea electrică va păși cu oare- 42 Transilvania. Partea oficială. care pretensiuni. Cererea relativă la revisuirea pla- nului lampelor se va satisface. »O. (192—1898). Direcțiunea băucei „Orauiciana" aduce la cunoscința comitetului central, că în ședința sa dela 3 Februarie a. c. a decis a se înscrie cu fl. 1000.— în lista fundatorilor ,Casei naționale". Confoim declarațiunii ddto 29 Martie a. c. contribuirea o va solvi în 4 rate anuale; prima rată (fl. 250.—) s’a trimis la cassa Asociațiunii. Comitetul central ia act cu plăcere de înscrierea bancei „Oraviciana“ în lista fundatorilor Casei naționale și confirmă primirea primei rate în suma de fi. 250.— Ol. (193-1898). Dl Emanuii Ungurean, advocat în Timișoara, aduce la cunoscința comitetului central, că s’a înscris cu fl. 10(J0.— în lista fundatorilor Casei naționale. Conform declarațiunii ddto 30 Martie a. c. contribuirea o va solvi în 5 rate anuale de câte fl. 200.—; prima rată a trimis-o la cassa Asociațiunii. Comitetul central ia act cu plăcere de înscrie- rea dlui Em. Ungurean u în lista fundatorilor Casei naționale și confirmă primirea sumei de fl. 200.— »2. (191 și 193-1898). Dl Virgil Onițiu, director gimnasial, încredințat prin concl. Nr. 39 1898 cu reconstituirea despărțementuluiI (Brașov), raportează cu data 31 Martie a. c., că reconstituirea s’a îndeplinit în adunarea despărțementului tînută în Brașov la 27 Martie a. c. Totodată înaintează și procesul verbal al adunării de reconstituire, precum și discursul său de deschi- dere. Din procesul verbal se constată: 1. Dl delegat a deschis adunarea prin un discurs acomodat; 2. Au solvit taxa pe 1898 membri vechi dnii: G. Șerban, Virgil Onițiu, N. Oancea, Pomp. Dan, Gr. Chelar și N. Bogdan, toți din Brașov; s’au înscris membri noui, solvind și taxa anulă, dnii: V. Literat, I. Ciurcu, Pav. Percea, P. Proștean, D. Jarca, I. Săbă- dean, I. Andr. Lupan, Timoteiu Popovici, Aurel Ciortea, toți din Brașov, Alexie Verzea și Romul Verzea din Satulung, los. Comanescu și Socie- tatea de le.ctură din Codlea, loan I. Maximilian din Stupini. Peste tot s’au încassat fl. 106 — ; 3. S’a ales director al despărțământului dl An- drein Bârsan, iar în comitet dnii 1. Săbădean, Gr. Maior, Cornel Aiser și N. Bogdan; 4. La propunerea dlui N. Petrescu se decide, ca comi- tetul ales să vină la proxima adunare cercuală cu un raport detaiat despre starea despărțementului, când apoi adunarea se va pronunța și asupra vechiului comitet. Dl delegat raportează în fine, că cu tipă- rirea și expedarea a 200 exemplare „Apeluri“ a spesat 5 fl. 25 cr., pe cari Transilvania. Partea oficială. 43 subfragendu-i din suma de mai sus a expedat la cassa Asociațiunii 100 fl. 75 cr. Raportului este alăturat un cont saldat dela tipografia A. Mureșan. Raportul se ia spre scire; iar dlui delegat pen- tru zelul desvoltat în interesul Asociațiunii i-se ex- primă mulțămită. Asemenea se ia spre scire proce- sul verbal al adunării de reconstituire; alegerea comitetului se aproabă, primirea taxelor dela mem- brii amintiți se confirmă, iar pentru suma spesată se dă indemnisare. Discursul de. deschidere al dlui de- legat se predă redacțiunii „ Transilvaniei “ spre even- tuală publicare. Membrii noi se primesc și se intro- duc în lista de expediție a „Transilvanie?⁴. 93. (197-1898). Direcțiunea societății de economii și credit „Crisana“ în Brad aduce la cunoscința comitetului central, că. pe basa unui conclus al adunării generale dela 20 Martie a. c. s’a înscris cu fl. 1000.— în lista fundato- rilor Casei naționale. Conform declarațiunii ddto 28 Martie a. c. eon- tribuirea o va solvi în 4 rate anuale de câte fl. 250.—; prima rată s’a trimis la cassa Asociațiunii. Comitetul central ia act cu plăcere de înscrie- rea societății „Crișana¹¹ în lista fundatorilor Casei naționale și confirmă primirea sumei de fl. 250. —. 94. (189-1898). Direcțiunea școalei civile de fete înaintează cu data 1 Aprile a. c, procesul verbal al conferenței corpului didactic dela 23 Martie a. c., în care în legătură cu concl. comitetului Nr. 28—J.898 la propunerea di- recțiunii s’a decis împărțirea anului școlar în trimestre, la finea fie-căruia având a se da părinților încunoscințare despre progresul elevelor. Comisia exmisă pentru compunerea unui nou plan de oare pe sem. II a raportat, că acesta a fost gata âncă la începutul lui Ianuarie, dar din causă de boală nu s’a putut presentă; îmbunătățiri esențiale nu s’au putut intro- duce în plan și timpul de altfel este prea înaintat pentru a se mai pute pune în lucrare; propune însă, ca la începutul lui Maiu să se facă o nouă împărțire a obiectelor de învățământ și pe basa acesteia pănă la finea lunei amintite ’să se compună noul plan pentru anul școlar viitor, pe care comitetul central să-l poată aproba înainte de încheierea anului. Raportul comisiunii s’a luat spre scire; propunerea relativă la planul oarelor s’a decis a se ține deocamdată în suspens. Procesul verbal se ia spre scire. împărțirea anu- lui școlar în trimestre și conclusul relativ la încu- noscințarea părinților despre progresul elevelor se 44 Transilvania. Partea oficială. aproabă. Asemenea se ia spre scire raportul comi- siei amintite și comitetul primesce propunerea ei, ca planul oarelor să se presinte înainte de încheiarea anului școlar. Dar se îndrumă direcțiunea din nou, ca pe viitor să execute sau să îngrijească, ca să se execute conclusele comitetului central cu stricteță. 95. (202—1898). Societatea „Transilvania" cu data 3 Martie a. c. donează Asociațiu- nii fl. 200.— pentru a se împărți ca ajutoare la elevi meseriași. Donațiunea se primesce. 96. (206—1898). Dl Parteniu Cosma, directorul executiv al „Albinei⁴*, aduce la cuno- scința comitetului central, că adunarea generală a „Albinei” a votat pentru Casa națională fl. 1000.— drept taxă de fundator. Contribuirea se poate ridica îndată. Comitetul central ia act cu plăcere de înscrierea institutului „Albina⁴⁴ în lista fundatorilor Casei naționale și încredințează oficiul de cassă să ridice suma indicată. 97. (207—1898). Oficiul de cassă al Asociațiunii presintă conspectul operațiunilor în cuartalul I 1898. Spre scire. 98. (38-1898). Oficiu! de cassă presintă conspectul taxelor restante încassate prin mandat postai. Spre scire. 99. (171—1898). Dl Dr. Romul L. Crăciun, medic în Karlsbad, se inscrie membru al Asociațiunii și solvesce taxa de 5 fl. Se primesce și se Introduce în lista de expediție a Transilvaniei⁴⁴. 1OO. (208-1898). Dl Parteniu Cosma propune, ca pentru Casa națională să se deschidă un cont separat, în care să se inducă și realitatea din Strada Morii Nr. 6 împreună cu activele și passivele ei. Se primesce. D. u. s. Dr. Ilarion Pușcariu m. p., Dr. I. Beu m p., vice-președinte. secretar II. S’a verificat. Sibiiu, în 11 Aprile 1898. Z. Boia m. p. P. Cosma m. p. George de Maxim m. p. Redactor : Dr. C. Diaconovich. Tiparul Tipografiei archidiecesane.